Home >Documents >ingrijirea pacientului (copilului) cu enterocolita acuta.doc

ingrijirea pacientului (copilului) cu enterocolita acuta.doc

Date post:29-Oct-2015
Category:
View:1,228 times
Download:20 times
Share this document with a friend
Transcript:

Ministerul Educaiei Naionalecoala Postliceala Sanitara Dr. Pompei Samarian Calarai

Specialitatea Asisteni Medicali GeneralitiLucrare de diplomngrijirea pacientului cu enterocolit acutCoordonator tiinific:Absolvent:2013

CuprinsMottoCunoasterea unor notiuni generale despre boli este necesara atat pentru persoanele care doresc sa exercite profesia in domeniul medico-sanitar dar si pentru cine doreste sa fie informat.Marile victorii ale omului in lupta impotriva bolilor a facut ca astazi sa ne fie mai usor in cunoasterea si tratarea lor.Amintim numai cateva din succesele obtinute care au schimbat esential evolutia vietii: descoperirea agentilor patogeni, introducerea chimioterapiei, a antibioticelor, etc.

Pe langa prevenirea si tratarea bolilor, un rol important il are nutritia. Conceptiile in nutritie si dietetica si aplicatiile lor practice au evoluat considerabil in ultimii ani. S-a descoperit rolul carantinei, s-au clasificat lipoproteinele dupa densitate, in domeniul aplicativ s-au realizat numeroase tipuri de lapte praf avand compozitii variate pentru diferite necesitati si varste.

In programul european al QMS pentru pregatirea de nursing si asistenta nasterii 2001 sunt prevazute notiuni si probleme de nutritie si dietetica privind sanatatea nou nascutului, sugarului si copilului mic referitor la ingrijirea copiilor sanatosi si bolnavi privind aspectele si conditiile unui mod mai sanatos de trai.MotivatiaMi-am ales aceasta tema din dorinta de a afla mai multe despre aceasta boala si anume enterocolita acuta la copil.

Capitolul IAnatomia si fiziologia aparatului digestiv

Aparatul digestiv

Aparatul digestiv reprezinta totalitatea organelor in care se realizeaza digestia si absorbtia nutrimentelor.

In tubul digestiv are loc prelucrarea mecanica, fizica si chimica a alimentelor, absorbtia lor si eliminarea resturilor nedigerate. Glandele anexe contribuie prin secretiile lor la procesele de digestie.

A. Tubul digestiv cuprinde: Cavitate bucala cu:

limba

dinti Faringe

Esofag

Stomac

Intestin subtire format din:

Duoden

Jejun

Ileon

intestin gros format din:

cecum cu apendice

colon ascendent

colon transvers

colon descendent

colon sigmoid

rect

Orificiu anal

B. Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:

Glande salivare

parotide

sublinguale

submandibulare

Ficatul

Pancreasul endocrin

Intestinul subtireIntestinul subtire este segmentul cel mai lung al tubului digestiv, ajungand la 6 - 9 m. Incepe de la orificiul piloric al stomacului si se intinde pana la valvula ileocecala. Pentru a avea loc in cavitatea abdominala, prezinta un traiect foarte sinuos. Diametrul sau este de circa 5 cm la pilor si scade la 2 cm la extremitatea terminala.

Intestinul subtire este impartit in doua portiuni: duodenul si jejunoileonul.Duodenul incepe la pilor si se termina la unghiul duodenojejunal. El are forma de potcoava, cu o lungime de 25-30 cm si este segmentul fix al intestinului subtire, neputind sa-si schimbe pozitia, fiind in cea mai mare parte retroperitoneal si in raport cu peretele posterior al abdomenului.Concavitatea sa inconjura capul pancreasidui si in ea se deschid: canalul pancreatic (Wirsung) si canalul coledoc, printr-o proeminenta mamelonara papila (caruncula) mare - in grosimea careia se afla ampula Vater. Deasupra acesteia (circa 2 cm) se afla o alta papila mai mica, papila (caruncula) mica unde se deschide canalul accesoriu al pancreasului (Santorini).

Jejunoilconul este portiunea cea mai lunga a intestinului subtire. Incepe de la unghiul duodenojejunal si tine pana la valvula ileocecala.

Desi din punct de vedere structural, portiunea intestinului cuprinsa intre, duoden si intestinul gros nu prezinta nici o deosebire, totusi, acest segment, a fost impartit in jejun si ileon.

Jeiunoieonul se deosebeste de duoden prin faptul ca prezinta o mare mobilitate, de aceea se mai numeste intestinul mobil. Mobilitatea se datoreste suspendarii acestei parti printr-un mezou - mezoul intestinului subtire - de peretele abdominal. Jejunoileonul se mai caracterizeaza prin aceea ca prezinta numeroase indoituri, anse intestinale, in numar de 14 - 16.

Ultima portiune a intestinului subtire - ileonul - se termina in fosa iliaca dreapta a abdomenului deschizindu-se in intestinul gros prin, orificiul ileocecal.

Aici se gaseste valvula ileocecala, care se deschide numai dinspre intestinul subtire spre cel gros, astfel ca, in mod normal, materiile fecale din intestinul gros nu pot trece catre intestinul subtire.

Structura intestinului subtirePeretele intestinului subtire este format din patru tunici, ca si peretele stomacului. Acestea sunt:Tunica seroasa este peritoneul visceral care alcatuieste tunica externa a intestinului. La nivelul jejunoileonului formeaza mezoul intestinului subtire, care leaga intestinul subtire de peretele posterior al cavitatii abdominale. Datorita existentei acestui mezou, jejunoileonul poate sa efectueze miscari pendulare; prin intermediul lui, vasele si nervii ajung la jejunoileon.Tunica musculara se afla sub seroasa si este formata din doua paturi de fibre musculare netede: una in afara, in care fibrele sunt dispuse longitudinal, si alta in interior, in care fibrele sunt dispuse circular. Tunica musculara joaca un rol important in functionarea intestinului subtire.

Tunica mucoasa se afla sub tunica musculara si este continuarea submucoasei stomacale. in constitutia ei intalnim fibre conjunctive si elastice, printre care se afla vase sanguine, limfatice si nervi.

Tunica mucoasa sau mucoasa intestinala captuseste intestinul si reprezinta aparatul secretor si de absorbtie al intestinului subtire. Datorita rolului pe care il are, prezinta caractere speciale. Ea este formata dintr-un epiteliu simplu, ale carui celule au platoul striat si dintr-un corion, care prezinta si elemente musculare longitudinale si circulare.Mucoasa intestinala formeaza niste cute transversale, care se numesc valvule conivente sau plici circulare.Valvulele conivente nu sunt dispuse uniform in toata lungimea intestinului subtire; ele lipsesc in prima parte a duodenului, fiind insa numeroase in partea terminala a acestuia, in jejun si in cea mai mare parte a ileonului; in ultima parte a ileonului numarul lor scade, devin din ce in ce mai mici si dispar in ultimii 80 cm ai intestinului.

Valvulele conivente maresc de doua ori suprafata interna a intestinului subtire; aceasta are mare importanta in procesul de absorbtie a alimentelor.

Pe valvulele conivente se gasesc niste formatiuni care se numesc vilozitati intestinale, de forma conica, cilindrica sau lamelara, cu o inaltime de aproximativ 1 mm. Vilozitatile intestinale sunt foarte numeroase - intre 4-10 milioane pe toata mucoasa - si dau mucoasei un aspect catifelat; ca si valvulele conivente, ele maresc suprafata mucoasei intestinale.

Vilozitatea intestinala, fiind formata din mucoasa, are la suprafata un epiteliu simplu, iar in interior corionul (fig. 1).

In corion se afla: o arteriola, care se ridica pana la virful vilozitatii si da numeroase capilare ce formeaza o retea capilara care captuseste epiteliul; de asemenea, din reteaua capilara arteriala se formeaza o venula care coboara de la virful vilozitatii la baza ei. Tot in corion, in axul vilozitatii se gaseste un capilar limfatic numit chilifer central, care provine din reteaua limfatica a peretelui intestinal. Vilozitatile au si fibre musculare, care permit o serie de miscari.Vilozitatile intestinale nu sunt repartizate uniform; ele sunt mai numeroase in partea superioara a intestinului. O vilozitate intestinala reprezinta unitatea morfofunctionala de absorbtie intestinala.

Printre vilozitati se deschid niste adancituri (cripte), orificiile a numeroase glande, care se numesc glande intestinale. Aceste glande se gasesc in grosimea mucoasei si sunt de doua feluri: glandele Lieberkuhn si glandele Brunner.

Glandele Lieberkuhn (fig. 2) sunt glande tubuloase simple si se gasesc raspindite pe toata intinderea mucoasei intestinale.

Din punct de vedere structural, glandele Lieberkuhn sunt alcatuite dintr-un epiteliu sprijinit pe o membrana bazala, care se infunda in grosimea corionului, ajungand pana la musculara mucoasei.

Membrana bazala este formala dintr-o substanta vitroasa care adera in toata lungimea tubului glandular, de tesutul conjunctiv al mucoasei.

Epiteliul este alcatuit dintr-un singur strat de celule care inveleste membrana bazala. Aceste celule sunt de trei feluri: celulele absorbante cilindrice, celulele caliciforme sau celulele cu mucus si celulele cu granulatii, descrise de Paneth, care secreta fermenti intestinali.

Glandele Brunner (fig. 3) sunt glande mucoase tubuloacinoase ramificate, raspindite numai in duoden, de aceea i se mai spune si glande duodenale.

Glandele Brunner sunt formate dintr-un acin si un canal excretor. Peretele acinului este format din celule glandulare de tip mucos, iar peretele canalului excretor este format din celule glandulare de tip mucos si din celule epiteliale caliciforme. Atat epiteliul acinului, cat si cel al canalului se sprijina pe o membrana bazala. Glandele Brunner se deschid fie direct in intestin, fie in extremitatea profunda a glandelor Lieberkuhn.In grosimea mucoasei intestinale se gasesc si formatiuni limfoide, care sunt de doua feluri: foliculi izolati si foliculi agregati.Foliculii izolati sunt niste formatiuni ovoide, cu structura ganglionilor limfatici, si se gasesc pe toata intinderea mucoasei intestinului subtire.Foliculii agregati se mai numesc placile Beyer si sunt niste ingramadiri de foliculi simpli, care se gasesc mai cu seama in partea te

Embed Size (px)
Recommended