LUCRARE DE DIPLOMǍ

PARTICULARITAŢI DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVILOR

CU HEPATITǍ ACUTǍ VIRALǍ DE TIP A

CLUJ-NAPOCA

2008

CUPRINS

Capitolul I - Prefatǎ-

1.Introducere....................pag. 2

2.Scop si motivatie.................pag. 5

Capitolul II - Prezentare generalǎ -

1.Notiuni de anatomie a ficatului...........................................pag. 7

2.Definitie...............................................................................pag.

3.Etiologie si epidemiologie...................................................pag.

4.Conditii faorizante...............................................................pag.

5.Diagnostic........................................................................... pag.

6.Evolutie si prognostic..........................................................pag.

7.Tratament............................................................................ pag.

8.Masuri de profilaxie si combatere...................................... pag.

Capitolul III - -

1.Rolul asistentului în îngrijirea

bolnavului ce sufere de HVA.................

2.Metode si mijloace de lucru...............................................

3.Prezentare de caz 1............................................................

4.Prezentare de caz 2............................................................

Concluzii.........................................................................................

Bibliografie.....................................................................................

Anexe..............................................................................................

CAPITOLUL I

PREFATA

1.INTRODUCERE

Hepatita virala A este o boalǎ infectioasa provocata de virusul hepatic A care

afecteazǎ acut ficatul.

Termenul Hepatiata A a fost propus in anul 1947,dar a fost adoptat in 1973,panǎ

atunci folosinduse termenele de :hepatitǎ infectioasǎ,icter infectios,epatita

epidemicǎ (deoarece apare în focare epidemice sau epidemii mai ales la

copii),icter epidemic.

Inca din secolul al-XVIII-lea si al-XIX-lea au fost observate icterele folosite cu

caracter epidemic,in timpul razboaielor,denumite boala militarǎ sau ,,icter

soldatesc''.In cursul celui de al-II-lea rǎzboi mondial,hepatita epidemicǎ a

provocat o adevǎratǎ pandemie.

Hepatita A este o boalǎ provocatǎ de virusul hepatic A,ARN virus,clasificatǎ prin

enterovirusi,familia PICONAVIRIDAE.

Virusul hepatic A este un virus de foarte mici dimensiuni (27-35 nanometri),mai

rezistent in natura deât alti virusi.

Virusul rezistǎ la solutii dezinfectante(alcool,eter,clorofarm) inclusiv clorinarea

obisnuitǎ a apei.Acesta este inactivat prin fierbere in 5 minute,prin autoclavare

intr-un minut iar prin clorinare intensǎ in 30 de minunte.

Hepatita A este cea mai cunoscutǎ forma de hepatitǎ afectând în special copii si

adulti tineri,cu incidentǎ scǎzutǎ toamna si iarna sau sub formǎ de epidemii la 10-

15 ani.

Hepatita A este prezentǎ pe toate continentele si în toate tǎrile fiind inegal

rǎspânditǎ chiar si în aceasi tarǎ.Fregventa imbolnavirii poate fi de 1/100.000 de

locuitori/an în tǎrile cu o igienǎ socialǎ ridicatǎ si de 1000/100.000 de locuitori/an

in tǎrile lumii a-III-a.În Europa media este de 250/100.000 de locuitori/an.

Raspandirea realǎ a hepatitei A este totusi greu de apreciat datoritǎ lipsei

programelor globale de înregistrare a îmbolnavirilor.

Din studii epidemiologice rezultǎ cǎ indivizii peste 60 de ani prezintǎ anticorpi

specifici,într-un procent de 90%,semne cǎ au trecut prin boala aparent sau

inaparent.

Cauzele rǎspandirii hepatitei sunt conditiile sanitar-igienice din cadrul locuintelor

sau întreprinderilor,organizatiilor dar nu în ultimul rând lipsa igienei personale.Tot

printre cauze putem aminti :migrarea necontrolatǎ a populatiei si nerespectarea

pǎstrǎrii si pregǎtirii alimentelor.

Alte cǎi de transmitere a infectiei hepatitei A pot fi cea parentalǎ,sexualǎ sau

verticalǎ(mamǎ-copil),acestea sunt totusi atât de rare ca in epidemiologia practicǎ

sunt ignorate.

Cresterea frecventei îmbolnǎvirilor începe în iulie-august,devine maxim în

octombrie-noiembrire si scade primavera.

Copii au o sensibilitate ridicatǎ pentru hepatita A aceeasta fiind deseori numitǎ si

boala ''mainilor murdare''.

Hepatita A duce la deces in 0,05-1%,cauza principalǎ fiind hepatita

A-................................................................................................ acuta a ficatului.

2.SCOP sI MOTIVAŢIE

Lucrarea de fatǎ isi propune sǎ trateze particularitǎtile de îngrijire a

bolnavilor cu HVA si a fost conceputǎ avand în vedere cǎ aceastǎ boalǎ a fost una

dintre cauzele însemnate ale morbiditǎtii în secolul XX.

Cea mai importantǎ metodǎ de apǎrare pe care o avem la îndemânǎ este

prevenirea îmbolnǎvirii iar in acest proces rolul educatiei igienico-sanitare este

extrem de important.

Importantǎ este deci în primul rând cunoasterea cǎilor si modalitǎtilor de

transmitere a bolii,stiind cǎ si în HVA ca si în celelalte boli prevenirea este mult

mai usoarǎ si mai putin costisitoare decât tratarea ei

Astǎzi nu se mai vorbeste de o singurǎ hepatitǎ,ci de un grup de îmbolnaviri

similare de etiologii deferite,dar cu un tablou clinic mult asemǎnator,neputând fi

diferentiate prin mijloace clinice.

Bolile infectioase meritǎ un interes permanent deoarece,orice relaxare în acest

domeniu se rǎzbunǎ cu sigurantǎ,asa cum s-a putut observa atât în ânia cât si în

restul lumii.

CAPITOLUL II

1.NOŢIUNI DE ANATOMIE ALE FICATULUI

Ficatul este cea mai mare glanda anexǎ a tubului digestiv.Este situat în etajul

supramezocolic,în partea dreaptǎ,sub diafragm,deasupra colonului transversal la

dreapta stomacului.Are o consistentǎ fermǎ si o culoare brumǎ.Are forma unui

ovoid tǎiat oblic,având 28 cm. în sens transversal si 16 cm. In sens antero

posterior.

Ficatul are o fata superioarǎ,una inferioarǎ,o marine inferioarǎ si una posterioarǎ

mai latǎ.

La exterior ficatul este scoperit de peritoneul visceral.Sub peritoneul visceral

se aflǎ capsula fibroasǎ a ficatului,de unde pleacǎ septuri conjunctivo-

vasculare,care pǎtrund parenchimul hepatic delimitând lobulii hepatici(unitatile

anatomice si functionale ale ficatului-acestia fiind vizibili cu ochiul liber)

Lobul hepatic este format din cellule hepatice(hepatocite),din capilare

sinusoidale,din vena centrolobularǎ spre care converg sinusoidelesi din caniculele

biliare intralobulare.

Celulele hepatice sunt dispuse in spatiu sub forma unor plǎci sau

lame,formate dintr-un singur rand de celule.În ame se formeazǎ caviculele biliare

intralobulare.Celulele hepatice,hepatocitele,sunt relativ mari,de formǎ poliedricǎ

si apar pe sectiune sub aspect poligonal.

Celula hepatica poate sǎ isi verse secretia fie în caniculele biliare fie(secretie

exocrinǎ) fie in sinusoide(secretie endocrinǎ).

Cǎile biliare sunt conducte prin care bila,secretatǎ continuu de celulele

hepatice,ajunge in duoden,însǎ numai atunci când ajung aici produsii digestiei

gastrice.Cǎile biliare prezintǎ douǎ parti:una intrahepaticǎ,alta extrahepaticǎ.

Cǎile biliare extrahepatice cuprind un canal principal(canalul hepatocoledoc)

si un aparat divericular(format din vezica biliarǎ si canalul cistic).

Canalul hepatic comun se formeazǎ din unirea,la nivelul hilului,a celor douǎ

canale hepatice,stâng si drept.

Vezica biliarǎ(colecistul) este un rezervor în care se depoziteazǎ bila în

perioadele interdigestive.Vezica biliarǎ este situatǎ pe fata visceralǎ a ficatului,are

formǎ de parǎ,cu lungimea de 8-10 cm si latimea de 4 cm.Capacotatea ei este de

50-60 cm cubi.

Ficatul are functie biliarǎ(biligeneza),functie metabolicǎ,functie

hematopoietica,functie antitoxicǎ si functie de termoreglare.

2.DEFINŢIE

Hepatita epidemicǎ este o boalǎ infectioasǎ transmisibilǎ,apǎrând spontan sub

forma epidemicǎ sau chiar pandemicǎ.

Aceasta este provocatǎ de un virus filtrabil specific,care este introdus in organism

pe cale digestivǎ sau accidental,pe cale parenteralǎ provocând o îmbolnǎvire

generalǎ a organismului si în mod deosebit parenchinului hepatic.Boala se

manifestǎ prin smne de infectie generalǎ si prin simptome digestive si hepatice

însotite sau nu de icter.

3.ETIOLOGIE sI EPIDEMIOLOGIE

Hepatita viralǎ A este provocatǎ de un eterovirus(HVA) cu transmitere fecal-

oralǎ sau pe cale digestivǎ.

De regulǎ contagiunea se face si indirect,în conditiile unor deficiente de igienǎ

personalǎ,comunalǎ si alimentarǎ.

Rezistenta virusului fiind mare în mediul extern,se aplicǎ intensa circulatie a

virusului hepatitei A,care duce la o morbiditate mult mai mare decât aratǎ

cazurile icterice,mai ales în colectivitatile scolare.Se realizeazǎ imunizare

naturalǎ,de cele mai multe ori acutǎ,care creste cu vârsta.

Eliminarea fecalǎ a virusului dureazǎ de obicei o sǎptamânǎ înainte de

debutul icterului si o sǎptǎmânǎ dupǎ.Infectia cu virus A conferǎ imunitate

neexistând purtǎtori cronici de virus A.

4.CONDIŢII FAVORIZANTE

Factorii care favorizeazǎ îmbolnǎvirea si predispun la o evolutie mai grea a

bolii sunt urmǎtorii:

a) varsta-Hepatita apare cel mai fregvent la copii la care din fericire,evolutia

este mai usoarǎ.Existǎ o singurǎ exceptie :sugarii fac de regulǎ o hepatitǎ mai

gravǎ si de aceea copilul mic dace o formǎ mai severǎ de hepatitǎ,la fel ca si

persoanele mai învârstǎ.

b) Factorii predispozanti si agravanti :

-> persoanele mai expuse sǎ facǎ hepatita sunt cei care fac abateri

frecvente de la regulile elementare de igienǎ(personala si alimentarǎ).

-> cei care se hrǎnesc unilateral sau insuficient.

-> persoanele obeze,care se alimenteazǎ în exces,si care au de regulǎ un

ficat sufocat de grǎsimi cu slabǎ rezistentǎ la îmbolnǎvire.Acestia sunt predispusi

la o evolutie mai grea a bolii.

-> cei care suferra de boli de stomac si intestin ;care se nutresc insuficient

cu diete sarace in factori nutritivi.

-> persoanele care abuzeaza de conserve,de mâncǎruri complicat

preparate(sosuri,condimente,grǎsimi prǎjite),ca si cei care nu consumǎ alimente

proaspete(fructe si zarzavaturi bogate in vitamine) sunt predispusi sǎ facǎ

hepatita cu formǎ mai dificilǎ.

5.DIAGNOSTIC

A.DIAGNOSTIC CLINIC

Incubatia dureazǎ între 14 si 24 de zile,fiind în medie 21-35 de zile ;se

caracterizeazǎ prin prezenta virusului în scaun si prin contagiezitate crescutǎ în a

doua jumǎtate a perioadei.

Peroada prodromalǎ (preictericǎ) dureazǎ 1-10 zile si este dominatǎ de

manifestǎri generale de tip infectios si tulburǎri digestive care se amendeazǎ

odatǎ cu instalarea icterului.Desi,simptomatologia perioadei prodromale este

polimorfǎ se descriu urmǎtoarele forme de debut in hepatita viralǎ A :

1. dubut pseudogripal :febrǎ,mialgii,catar al cǎilor respiratorii superioare,ce fac

dificil diagnosticul diferential cu o virozǎ respiratorie sau o anginǎ acutǎ.

2. debut digestiv diseptic:inapetenta,greturi.vǎrsǎturi,epigastralgi,jenǎ sau

tensiune dureroasǎ în hipocondrul drept,meteorism postprandiae,modificǎri ale

sensibilitǎtii gustative si olfactive.

3. debut nervos-astenic :cefalee,ameteli,somnolentǎ sau insomnii,apatie,stare

de rǎu general,uneori depresie psihicǎ.

4. debuturi atipice:

-> debut colicativ,simuland colica biliarǎ sau apendicita acutǎ.

-> debut direct cu icter

Infectia cu VHA se poate opri la perioada prodromalǎ în formele abortive ale

hepatitei virale A.

In perioada prodromalǎ,examenul obiectiv poate duce la hepatomegaliile,

adeno-splenomegalie(mai ales la copii).Examenele de laborator efectuate în acest

studiu pot confirma hepatita viralǎ acutǎ prin valori crescute ale testelor de

inflamatie mezenchimalǎ (testul cu Tymol,Kunkel,etc) si ale testelor de

hepatocitolizǎ(TGP,TGO).

Perioada de stare (ictericǎ) începe odatǎ cu instalarea icterului sclero

tegumentar.în marea majoritate a cazurilor simptomatologia se remite,bolnavii

redevin apetenti,fǎrǎ acze subiective.Persistenta sindromului digestiv dispeptic

sau si a celui neuropsihic poate anunta o evolutie severǎ.

Principalele sindroame care caracterizeazǎ aceastǎ perioadǎ sunt :sindromul

icteric si sindromul hepato-splenomegalic,la care se adaugǎ,inconstant,simtoame

legate de afectarea unor organe învecinate ficatului :vezica

biliarǎ,pancreasul,stomacul si duodenul.

Aparatul cardio-vascular poate prezenta unele

modificǎri :bradicarsdie,hipotensiune arterialǎ ;lezarea rinichiului este minimǎ si

se evidentiazǎ prin discreta albuminurie.

Sindromul icteric începe prin corela icteric începe prin corelaia galbenǎ a

sclerelor,urmatǎ colorarea galben-rubinie a tegumentelor.Intensitatea si durata

icterului este variabilǎ si poate constitui un indicator al gradului de severitate a

bolii(formele severe se insotesc de un icter accentuat,formele majore pot evolua

farǎ icter sau cu icter discret si de scurtǎ duratǎ ;formele colestatice sunt

caracterizate prin persistenta indelungatǎ a unui icter intens).

Concomitent cu icterul,bolnavii prezintǎ urini hipercrome si scaune

decolorate,hipocolice.

În hepatita iralǎ A durata icterului este de 2-4 sǎptǎmâni,în formele colestatice

icterul persistǎ mai mult de 4 sǎptǎmâni.

Sindromul hepatomegalic :ficatul este mǎrit n volum,depǎsind rebordul

costal cu 2-4-6 cm sau mai mult.Consistenta ficatului este elasticǎ,marginea

inferioarǎ rotunjitǎ,suprafata netedǎ.

Este sensibil la palpare,iar în erostatism prelungit sau la efort,bolnavul acuzǎ o

durere sau jenǎ în hipocondrul drept si epigastru.

Hepatomegalia persistǎ pe toatǎ perioada de stare a hepatitei virale acute si

se resimte lent in covalescentǎ,ficatul ajungând la dimensiuni normale la 4-6 luni

de la debutul bolii.Se âlnesc si cazuri de hepatitǎ viralǎ acutǎ in care

hepatomegalia este fiecare discretǎ.

Splenomegalia poate însotii hepatomegalia,mai ales la copii.

Copii cu hepatita viralǎ acutǎ prezintǎ un facies caracteristic,cu pometi

cingestionati sî buze caramminate,ce contrasteazǎ cu paloarea sau icterul

tegumentar.

Perioada de declin a hepatitei virale acute,începe dupǎ 10-14 zile de

evolutie a bolii,prin remisiunea treptatǎ a icterului,nominalizare culorii urinelor si

a scaunelor,reducerea moderatǎ a hepatomegaliei,declinul valorilorbilirulinei

serice si a enzimelor de hepatocitolizǎ.

Perioada de covalescenta dureazǎ 2-3 luni dupa boala acutǎ,timp în care

simptomatologia clinicǎ dispare complet,înainte de vindecarea biochimicǎ si

histologicǎ a ficatului.Din acest motiv,supravegherea bolnavului se face prin

control clinico-biologic lunar in primile 3 luni de la externare si se contunuǎ apoi

trimestrial timp de 1 an.

B.DIAGNOSTIC DE LABORATOR

1.Sindrom de inflamatie mezenchimalǎ :pune în evidentǎ modificarea

raportului albumine (globuline) si se pozitiveazǎ prin cresterea

imunoglobulinelor,precoce,chiar la debutul bolii.Valorile testelor de

disproteinemie se mentin crescute în perioada de stare si scad în covalescentǎ

dupǎ 1-2 luni de la externarea bolbnavului.

2.Sindromul de hepatocitolizǎ(teste enzimatice):Transominazele serice :TGP sau

ALAT si TGO sau ASAT care,de la valori normale cuprinse între 0-12 u.i (sau 0-40)

ajung la valori de peste 200-300 u.i,încǎ din faza preictericǎ,precedând cresterea

bilirubinei serice.

În mod obisnuit valorile TGP,TGO scad în 2-3-4 sǎptǎmâni,ând la limitele

normale.Determinarea sideremiei aratǎ valori crescute la 200-599 mg%(valori

normale 80-120 mg%) în cursul perioadei de stare,în paralel cu cresterea

transaminazelor.

3.Sindromul de retentie biliarǎ:Determinarea bilirubinemiei directe si totale aratǎ

valori de 1.6-2.5 mg % la bolnavii cu subicter,valori de 5-15 mg % în formele

icterice si peste 20-25 mg % în formele colestatice.Crestera concentratiei serice a

bilirubinemiei determinǎ aparitia ijn urinǎ a pigmentilor biliari(bilirubina directǎ

trecând prin filtru renal,în timp ce bilirubina neconjugatǎ nu se regaseste în urinǎ

deoarece nu este solubilǎ).

Formele colestatice de hepatitǎ viralǎ acutǎ se înstesc si de o crestere marcantǎ a

fosfatazei alcaline prin alterarea functiei excretoare a ficatului(volori normale 1,5-

4,5 unitǎti Bandasky).

4.Sindromul hepatopriv:dacǎ leziunile hepatice sunt severe,sinteza factorilot

de coagulare(protrombina,proaccelerina,proconvertina) este scazutǎ,ceea ce

duce la prelungirea timpilor respectivi fatǎ de martor.

Se mai deceleazǎ o scǎdere a sintezei de albuminǎ si o scǎdere a esterificǎrii

colesterolului.

5.Diagnosticul de certitudine al infectiei virale acute se stabileste prin

detectarea anticorpilo specifici anti-VHA din clasa lgM.Acestia sunt prezenti in

seru l bolnavilor în titru crescut încǎ de la începutul perioadei de stare si rǎmân în

concentramân în concentratii ridicate încǎ aproximativ 2-6 luni de la debut.

Determinarea anticorpilor totalo anti-VHA reprezentati în principal prin Ig G,este

utilǎ doar pentru autentificarea unei infectii cu VHA în antecedente

Examenul direc în scaun,este rar pozitiv,atunci când se efectuazǎ la bolnavi în

perioada de stare,si când eliminarea virusului este redusǎ.

6.EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Hepatita viralǎ A evoluazǎ,în marea majoritate a cazurilor,ca o infectie viralǎ

autolomitatǎ,cu vindecare completǎ,clinicǎ si biologicǎ si cu câstigarea unei

imunitǎti specifice toatǎ viata.Pentru ameliorarea technicilor de diagnostic,în

ultimii ani s-au putut însǎ decela si forme prelungite,cu recǎderi ;sau forme

colestatice cu evolutie mai lungǎ de 8-12 sǎptǎmâni.

Prin analiza formelor clinice pe grupe de vârstǎ, s-a constatat cǎ la copii infectia

îmbracǎ mai ales forme inaparente sau usoare de boalǎ,în timp ce un procent

îngrijorǎtor de bolnavi,peste 40 de ani,pot prezenta forme grave.

Prognosticul este,de asemenea,rezervat la persoanele cu

agamaglobulinemie hipogamaglobulinemie severǎ,care nu pot sintetiza titruti

suficiente de lg H specific anti-VHA,si deci nu pot limita infectia,care evoluazǎ spre

insuficientǎ hepaticǎ si deces.

7.TRATAMENT

Tratamentul hepatitei virale acute se bazeazǎ pe un ansamblu de mǎsuri

nespecifice,cu rol patogenic,de sustinere si semptomologice.

Obiectivele tratamentului în hepatita viralǎ acutǎ sunt :

· scurtarea evolutiei vietii

· prevenirea evolutiei spre isuficientǎ hepaticǎ fulminantǎ prin necrezǎ

hepaticǎ supra-acutǎ.

· Prevenirea complicatiilor imediate

· Prevenirea trecerii bolii acute în stare cronicǎ

· Reintegrarea în activitatea anterioarǎ sau într-o muncǎ carespunzǎtoare cu

capacitatea ficatului

În tratamentul HVA,consumul de alcool este interzis,la fel si medicamentele

hepatotoxice,scopul este de a contribui la diminuarea intoxicatiei,scǎderea

solicitǎrii functionale a ficatului si prevenirea necrozei generale a hepatocitelor.

În formele grave ale hepatitei ǎ cu insuficientǎ hepaticǎ acutǎ,tratamentul este

mai complicat.În formele usoare si semigrave toti bolnavii în forma acutǎ a bolii

trebuie sǎ respecte un regim la pat dar nu obligatoriu,în forma gravǎ se respectǎ

indicatia de regim la pat obligatoriu.se respectǎ regulile igienico-sanitare de cǎtre

bolnav(dezinfectarea mǎinilor,utilizarea toaletelor),igiena oralǎ,a tegumentelor si

a mucoasei.

Terapia este specificǎ,simptomaticǎ.Urmǎrirea bolnavilor în privinta refularitǎtii

defecatiei,deoarece constipatia duce la autointoxicare intestinalǎ.

Se impune corectarea dietei cu continut caloric de 2800-3000 kka (proteine=90-

100g,lipide=80-100g,hidrocarburi=350-400g, vitC=100mg, vitB=4mg,vitA=3mg,vit

PP=15mg).Dieta trebuie sǎ fie factor mecanic si clinic de curǎtare.În scopuri de

detoxifiere lichidele cosumate trebuie sa fie de 1,5-2l/zi.

Cazuri cu cronizare a hepatitei virale acute nu s-au semnalat.

Bolnavii vor fi izolat în spital 3 sǎptǎmânji de la începutul bolii.

8. MASURI DE PROFILAXIE sI COMBATERE

A. Mǎsuri fatǎ de izvorul de infectie :

· Depistare-ancheta epidemiologicǎ,clinic,examene de laborator

· Izolarea cazurilor,obligatoriu înspital

· Declarare nominalǎ,lunarǎ,anuntarea cazului se face la 24 h de la depistare.

B. Mǎsuri fata de cǎile de transmitere

· Se va lua mǎsuri de dezinfectie continuǎ a obiectelor bolnavului,lenjeriei,prin

cǎldurǎ sau cu cleraminǎ 2%,a fecalelor cu var cloros si terminalǎ prin formalizare

· Se vor lua mǎsuri de dezinfectie deratizare

· În caz de epidemii,mǎsuri speciale de educatie sanitarǎ a populatiei,controlul

apei potabile,evacuarea corespunzǎtoare a rezidurilor,controlul personalului care

lucreazǎ în colectivitǎti de copii,în sectoarele de alimenta sectoarele de

alimentatie publicǎ sau aprovizionare cu apǎ.

C. Mǎsuri fatǎ de receptivi

· Imunizarea activǎ cu vaccin produs pe celule diploidee umane,inactivat cu

formol,administrat intramuscular în 2 faze la interval de o lunǎ si cu repetarea la

un an,care asigurǎ protectie de 99%,cu duratǎ de minim 10 ani.

Este indicat în special la copii din colectivitǎti,la militari,detinuti,homosexuali,cei

care lucreazǎ în sectoarele de alimentatie,la cǎlǎtorii în zone cu epidemie mare.

· Imunizare pasivǎ cu imunoglobuline standard 16% administrate în primele 7

zile de la contact,inramuscular,în doze de 0,02-0,05 ml/kg corp si care oferǎ

protectie între 3-6 luni.

Este ineficientǎ la contacti familiali,din spital,sau din colectivitate a cazurilor.

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

BOLNAVULUI DE HEPATITǍ VIRALǍ TIP A

Pentru supavegherea atentǎ a bolnavilor cu hepatitei viralǎ de tip A asistenta

medicalǎ va avea în vedere urmǎtoarele obiective :

1.Asigurarea repausului fizic si psihic :

Pacientii vor fi convinsi cu mult tact si amabilitate sǎ respecte repaosul fizic si

psihic,pentru cǎ o activitate intensǎ atât psihicǎ cât si fgizicǎ poate provoca

recǎderi sau agravarea bolii.Pozitia cea mai bunǎ care asigurǎ buna irigare a

ficatului este decubitul dorsal,obligatoriu 2-3 sǎptǎmâni pǎna la reaparitia

apetitului si disparitia asteniei.

2.Asigurarea dietei :

Dieta trbuie sǎ fie echilibratǎ continând toti factorii

nutritivi(hidrocarbonate,proteine,lipide,vitamine) fiind oferitǎ în functie de

toleranta digestivǎ sau apetitul pacientului.

La început dieta este lichidǎ(hidro-lacto-zaharatǎ) si apoi sub formǎ de diferite

alimente si preparate usor digerabile.In forme severe,cu intolerantǎ

gastricǎ(vǎrsǎturi) se recurge la perfuzii intravenoasse cu solutii de glucozǎ.Nu

trebuie sǎ se exagereze cu consumul de glucide(excesul poate fi dǎunǎtor).Dintre

lipide untul,smântâna si untdelemnul pot fi date imediat ce bolnavul are apetit.

3.Supravegherea bolnavului :

Asistenta medicalǎ va urmǎri cu atentie :temperatura,culoarea slerelor si

tegumentelor,pruritul,culoarea scaunelor,culoarea si cantitatea de

urinǎ,modificarea de comportament,aportul de lichide,greutatea corporalǎ.

Asistenta medicalǎ mǎsoarǎ si noteazǎ valoarea functiilor

vitale :puls,tensiune arterialǎ,respiratie,temperaturǎ si la orice modificare

patologicǎ va avertiza medicul.

Asistenta medicalǎ pregǎteste toate materialele necesare si recolteazǎ

probele bio-patologice pentru examenele de laborator prescrise.

4.Administrarea medicatiei:

Se face conform recomandǎrii medicului,dupǎ nevoie,medicamentele

simptomatice.La indicatia medicului asistenta medicalǎ va administra

vitamine(vitamina B,vitaminaC) persoanelor subnutrite,iar celor cu etilism

cronic(steatozǎ hepaticǎ) li se va administra un regim mai bogat în hidrocarbonate

si proteine,o medicatie lipotropǎ si hepatrotopǎ

5.Asigurarea igienei :

Bolnavii cu hepatitǎ viralǎ tip ǎ vor fi amplasati în saloane mici,linistite iar în

saloanele respective nu vor fi internati bolnavi cu alte afectiuni.Unghiile vor fi

tǎiate scurt pentru a evita leziunile tegumentare-în prurit prin grataj.

Gustul neplǎcut(amar) va fi în depǎrtat prin toaleta cavitǎtii bucale cu solutii

aromate.Se vor respecta normele de igienǎ alimentarǎ(spǎlarea si dezinfectia

vaselor dupǎ fiecare utilzare).

Asistenta medicalǎ trebuie sa acorde o atentie deosebitǎ respectǎrii

mǎsurilor privind prevenirea infectiilor intra-spitalicesti,auto protectia fiind

permanentǎ.Trebuie sǎ se respecte normele de asepsie în toate manevrele

efectuate,sǎ se respecte sterilizarea corectǎ a intrumentului medical.

6.Educatia sanitarǎ:

Asistenta medicalǎ va sfǎtui si va da explicatii bolnavilor pe toatǎ perioada

spitalizǎrii si la externare,cum trebuie sǎ respecte toate recomandǎrile:

· sǎ respecte cu strictete odihna

· respectarea regimului alimentar

· interzicerea consumului de alcool,tutun,cafea

· sǎ observe cu atentie si la orice modificare spontanǎ sǎ ia legǎtura cu

medicul de familie sau medicul specialist.

· Respectarea controlului periodic clinic si bologic.

Pentru a-si îndeplini cu succes toate aceste roluri,asistenta medicalǎ trebuie sǎ

cunoascǎ si sǎ stǎpâneascǎ sarcinile de îngrijire,sǎ dispunǎ de dragoste pentru

profesia aleasǎ.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Hepatiata viralǎ A este numita boala a mâinilor murdare,de aceea se impun

masuri de prevenire prin :

1 Respectarea igienii personale

2 Respectarea igienii locuintei si locului de munca

3 Fructele si legumele trenuie spǎlate numaidecât deoarece nu se poate sti dacǎ

acestea sunt sau nu contaminate.

4 Respectarea depozitǎrii si pregǎtirii alimentelor.

5 Supravegherea si educarea copiilor de a nu pune mâinile sau obiectele murdare

în gura

6 Spǎlarea si dezinfectarea tegumentelor.

Cel mai afectat în aceastǎ boalǎ este în primul rǎnd ficatul,organ important cu

functii si rol decisiv în buna functionare a organismului.

Cunoscǎnd corelatia bunǎ între alimentatie si ficat,se întelege de ce regimului

alimentar îi revine un rol important în cadrul tratamentului acestei boli.

Bolnavii cu hepatitǎ viralǎ tip ǎ vor fi învǎtati sǎ respecte un regim igieno-

dietetic,sǎ elimine factorii nocivi care ar dǎuna sǎnǎtǎtii si sǎ urmeze întocmai

indicatiile medicale primite.

BIBLIOGRAFIE :

1.Voiculescu Marin Gheorghe, ,,Boli infectioase II '' ,Ed. Medicalǎ,Bucuresti 1990

2.Bocarnea Constantin, ,,Boli infectioase si epidemiologie'',

Ed.Medicalǎ,Bucuresti,1999

3.Borundel Corneliu, ,,Manual de medicinǎ internǎ pentru cadre medii",Ed.

All,Bucuresti 1998

4.Angelescu Mircea, ,,Boli infectioase" ,EDP Bucuresti 1980

5.Gorgan Ioan ,,Cursuri de boli infectioase"

6.Titiricǎ Lucretia, ,,Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de adinstentii

medicali'' , Ed. Viata medicalǎ româneascǎ,Bucuresti,1997

7. Titirca Lucretia, ,,Tehnica ingrijirii bolnavului'' , Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti 1990

8. Titirca Lucretia, ,,Manual de ingrijiri speciale acordate de asistentii

medicali'' , Ed. Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti,2006