Home >Documents >ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ · B). bolnavii cu ciroza hepatica toxica C)....

ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ · B). bolnavii cu ciroza hepatica toxica C)....

Date post:31-Jan-2020
Category:
View:8 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ

    SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013

    PROGRAM DE STUDIU

    ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

  • 1. Urmatoarele afirmaţii referitoare la perioada de stare a scarlatinei sunt adevarate: A). angina eritemato-pultacee B). ciclul lingual C). descuamaţia furfuracee D). exantemul respectă faţa E). vărsaturile

    2. Indicaţi afirmaţiile false referitoare la scarlatina: A). agentul etologic este streptococul beta hemolitic de grup A B). tratamentul de electie este Penicilina G C). patognomonic este semnul Koplic D). ciclul lingual E). tusea productiva.

    3. Specificaţi care sunt semnele caracteristice perioadei eruptive in rubeola acuta: A). exantem maculos genealizat B). micropoliaenopatie generalizată C). microcefalie D). artrita E). encefalita rubeolică

    4. Care din urmatoarele afirmaţii privind rubeola congenitală sunt reale: A). virusul rubeolei poate provoca avort spontan B). fenomene catarale nazale C). microcefalie D). sindrom infecţios E). poate determina surditate

    5. Relataţi care din urmatoarele simptome nu caracterizeaza perioada preeruptivă in rujeola:

    A). semnul Koplic B). exantemul maculopaplos la nivelul feţei C). tusea iritativă D). febra E). dureri abdominale

    6. Exantemul varicelos la pacienti imunodeprimaţi prezintă urmatoarele aspecte: A). caracter bulos B). papulo-veziculos C). hemoragic D). bulos-hemoragic E). maculo-veziculos

    7. Specificaţi care sunt localizarile cele mai frecvente ale herpesului zoster: A). cervico-brahial B). intercostal C). oftalmic D). sciatic popliteu extern E). nervul VII bis – intermediarul Wrisberg

    8. Care dintre urmatoarele afirmaţii privind complicaţiile varicelei sunt adevarate: A). Meningoencefalita acută B). apendicita C). artrita D). pneumonia E). suprainfecţia

    9. Care din urmatoarele simptome caracterizeaza gripa:

  • A). febra inalta 39-40grd. C B). debutul brusc C). cefalee frontală D). dureri abdominale E). tuse, varsaturi

    10. Indicaţi care sunt complicaţiile resiratorii ale gripei: A). bronşiolita acută B). miocardita acută C). artrita D). laringita E). tiriodita

    11. Specificati care dintre urmatoarele afirmaţii caracterizează mononucleoza infectioasă:

    A). angina pseudo-membranoasă B). limfadenopatia cervicală C). splenomegalia D). erupţiile E). sindromul infecţios

    12. Manifestările clinice extrasalivare ale infecţiei urliene sunt: A). pancreatita acută B). colecistita acută C). artrita acută D). meningita acută E). glomerulo-nefrita acută

    13. Specificaţi care dintre simptomele clinice enumerate aparţin sindromului de hipetensiune intracraniană:

    A). cefalee B). vărsături C). bombarea fontanelei D). sughiţ E). dureri abdominale

    14. Agenţii etiologici bacterieni mai frecvenţi in meninitele acute purulente sunt: A). Streptoccocus pneumoniae B). Listeria monocytogenes C). Ccorinebacterium difteriae D). Haemophilus influenzae E). Neisseria meningitidis

    15. Localizarile cele mai frecvente ale erizipelului sunt, cu exceptia: A). memrele superioare B). membre inferioare C). regiunea abdominală D). plaga postoperatorie E). regiunea cervico-occipitala.

    16. Hepatitele virale acute sunt consecinţa infecţiei organismului cu unul din urmatoarele virusuri, cu exceptia:

    A). virusul hepatitei A B). virusul hepatitei B C). virusul Epstein-Barr D). virusul hepatitei C E). virusl herpes simplex

  • 17. Sursa de infecţie cu virusul hepatitei B este: A). purtatorii aparent sanatosi de Ag HBs B). bolnavii cu ciroza hepatica toxica C). pacienţi cu hepatita cronică persistentă D). pacienţi cu hepatita virala acuta cu VHB E). gravide purtatoare de Ag HBs

    18. Principalele căi de transmitere ale virusului hepatitic A sunt urmatoarele cu excepţia:

    A). mâini murdare B). nerespectarea igienei personale sau alimentare C). apa si alimente contaminate cu VHA D). inţepături de insecte E). injecţii itramusculare

    19. Transmiterea infectie cu VHB se realizeaza prin urmatoarele modalităţi : A). sexual B). parenteral C). nosocomial D). alimente contaminate E). vertical

    20. Infecţia cu HVC se caracterizeaza prin: A). este frecveenta la consumatorii de droguri iv B). formele asimptomatice sunt des intalnite C). se asociaza adesea cu virusul hepatitei delta D). se poate asocia infecţiei cu VHB E). infecţia profesionala este fecventă

    21. Perioada prodromală a HVA include: A). febra moderata B). icter C). odinofagie D). dureri epigastrice E). varsaturi

    22. Specificaţi modalitaţile de transmitere a infectiei cu VHA A). alimente contaminate B). mâini murdare C). obiecte proaspăt contaminate D). transplant de organe E). sexual

    23. Complcaţiile febrei tifoide sunt urmatoarele cu exceptia: A). hemoragia intestinală B). perfoaţia intestinală C). infarctul intestino mezenteric D). encefalita tifică E). miocardita tifică

    24. Terapia etiologică a febrei tifoide se efectueaza cu : A). Ciprofloxacina B). Furazolidon C). Ampicilina D). Azitomicina E). Ceftriaxon

    25. Stafilococii contaminează frecvent urmatoarele alimente cu excepţia:

  • A). produse lactate B). maioneze C). fructe D). carnea E). apa

    26. Relataţi aspectul scaunului in dizenteria bacteriană: A). muco-sangvinolent B). muco-purulent C). muco-pio-sangvinolent D). apos E). grunjos

    27. Manifestarile clinice ale botulismului includ: A). febra B). paralizii de nervi cranieni C). greaţa D). diplopie E). coma

    28. Diagnosticul serologic pozitiv in HVC implică prezenţa: A). Ag HVC B). Ac HVC C). Ac HBC totali D). Ac HBC Ig M E). Ac HBC Ig G

    29. Diagnosticul biologic in hepatita virala tip A (HVA) se susţine pe baza următoarelor:

    A). transaminaze crescute B). probe de colestază pozitive C). blirubina totală ridicată D). fibrinogenemie crescută E). amilazemie moderată.

    30. Formele clinice evolutive ale hepatitei virale B (HVB): A). HVB fulminantă B). HVB forma colestatică C). HVB forma trenantă D). HVB forma recidivantă E). HVB forma cu raspuns primar in antigen

    31. Sindromul de răspuns inflamator sistemic implică: A). febra > 38grd C sau hipotermie < 35,5grd C B). tahicardie = 90/min C). tahipnee > 20 respiratii/min D). leucocitoza > 12.000 leuc sau leucopenie >4000/mm3 E). apnee

    32. Agenţii etiologici cei mei frecvent incriminaţi in sepsis sunt: A). bacterii gramnegative B). virusuri C). bacterii gram pozitive D). fungii E). micobacterii

    33. Diagnosticul etiologic de certitudine in sepsis este asigurat de urmatoarele investigatii:

  • A). hemoculturi B). culturi din focarul primar C). culturi de la poarta de intare D). exudat faringian E). testul la procalcitonina

    34. Disfuncţia multilă de organ in sepsisul sever implică decompensarea: A). cardiocirculatorie B). respiratorie C). carenţială D). hepatică. E). endocrinologică

    35. Virusul HIV se poate transmite: A). heterosexual B). vertical. C). injectare de droguri folosind in comun aceleaşi seringi, ace, D). obiecte proaspăt contamina de pacienţi E). transfuzii de masă eritocitară

    36. Specificaţi care din urmatoarle sunt infecţii caracteristice stadiului SIDA: A). stafilococia malignă B). tuberculoza pulmoară C). pneumonia cu pneumocistis carinii D). toxoplasmoza cerebrală E). tubrculoza extra pulmonara

    37. Riscul de infecţie cu HIV după expunere profesională variază in funcţie de urmatorii factori:

    A). tipul d ace B). profunzime leziunii C). volumul de sânge implicat D). grupa de sânge E). nivelul incarcaturii virale

    38. Indicaţi care din umatoarele poduse biologice pot transmite HIV: A). sânge integral B). secreţii vaginale C). imunoglobuline D). albumina umană E). laptele matern

    39. Specificaţi care dintre afecţiunile enumerate corespund bolii SIDA: A). sarcom Kaposi B). encefalopatia HIV C). limfom Burkitt D). limfadenopatia generalizată E). moluscum contagiosum

    40. In perioada preicterică a hepatitei virale A putem constata diverse forme de debut cu excepţia:

    A). digestiv B). algic C). pseudo gripal D). neuro-psihic E). cuanat

    41. Sadiul prodromal a hepatitei virale B este caracterizat prin:

  • A). febra moderată B). mialgii artralgii C). dureri abdominale D). cefalee E). greţuri, vărsături

    42. Manifestările clinice ale infcţiei cu HIV sunt: A). febra 38 grd. C B). micropoliadenopatie generalizată C). diaree trenanată D). dureri abdominale. E). greţuri, varsături

    43. Transmiterea verticală a virusului HIV se produce adesea in: A). perioada perinatală B). in timpul travaliului C). in prioada alaptarii D). in timpul cezarienei E). in timpul tratamentului antiretroviral

    44. Obiectivele tratamentului in holeră constau in urmatoarele cu exceptia: A). inlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi B). corectarea acidozei C). restaurarea funcţiei renale. D). oxigenoterapie E). suprimarea infecţiei intestinale

    45. Relataţi care din urmatoarele simptome caracterizează perioada de debut in toxiinfecţia alimentară cu salmonela:

    A). cefalee B). stare de rău general C). febra D). vărsături E). obnubilare

    46. Apendicita catarala se trateaza prin: A). apendicectomie B). oncotomie C). gheata local D). repaus E). antibiotic

    47. Triada Dieulafoy-Duplay din apendicita acuta cuprinde: A). frisoane, aparare musculara, durere B). durere, hiperestezie cutanata, aparare musculara C). durere, hiperestezie cutanata, febra D). febra, frisoane, durere E). febra, frisoane, aparare musculara

    48. Oncotomia se indica in: A). blocul apendicular in faza de debut B). peritonita generalizata de etiologie apendiculara C). plastronul apendicular abcedat D). apendicita catarala E). apendicita gangrenoasa

    49. Accentuarea durerii la ridicarea membrului inferior drep extins concomitent cu palparea in fosa iliaca dreapta reprezinta:

  • A). semnul Blumberg B). semnul clopotelului C). semnul rezonatorului D). semnul psoasului E). semnul IAVORSKI – LAPINSKI

    50. Apendicita catarala se caracterizeaza prin: A). uneori este reversibila B). are aspect de frunza vesteda C). apendicele si mezoul sunt congestionate D). mucoasa este congestionata E). mucoasa este necrozata

    51. Apendicita flegmonoasa mai este denumita A). purulenta, B). supurata, C). empiem apendicular D). necrozata E). gangrenoasa

    52. In apendicita gangrenoasa: A). apendicele este tumefiat cu abcese si zone de necroza parietala; B). mucoasa cu ulceratii intinse C). seroasa cu false membrane de fibrina D). vasele apendiculare – trombozate E). apendicele este cu tenta roz

    53. Clasificarea Iacobovici din apendicita acuta cuprinde A). forme intriseci B). forme endogene C). forme extrinseci D). forme exogene E). forme intricate

    54. Formele endogene din apendicita acuta sunt: A). catarala B). flegmonoasa C). gangrenoasa D). plastronul apendicular E). peritonita apendiculara

    55. Formele exogene din apendicita acuta sunt: A). gangrenoasa B). blocul apendicular C). abcesul apendicular D). catarala E). flegmonoasa

    56. Etiopatogenia din apendicita acuta cuprinde doua teorii (ipoteze): A). teoria corpului strain B). teoria hematogena C). teoria exogena D). teoria limfatica E). teoria enterogena

    57. Durerea abdominala din apendicita acuta: A). este semnul major B). apare in plina sanatate sau pe fondul unui disconfort digestive

  • C). uneori debuteaza direct in fosa iliaca dreapta D). apare tardiv E). localizata de obicei in fosa iliaca stanga

    58. Triada Dieulafoy-Duplay din apendicita acuta cuprinde: A). durere, B). febra C). frisoane D). hiperestezie cutanata, E). aparare musculara

    59. In tratamentul apendicitei acute sunt contraindicate: A). tratamentul chirurgical clasic B). tratamentul chirurgical laparoscopic C). clismele D). purgatia E). analgeticele majore

    60. Obiective in tratamentul chirurgical din apendicita acuta sunt: A). reperarea apendicelui B). extirparea dupa sectiunea si ligatura la baza C). ligatura mezoului D). Lavajul E). Drenajul

    61. Cel mai frecvent varicele esofagiene sunt localizate: A). 1/3 superioara a esofagului B). 1/3 mijlocie a esofagului C). 1/3 inferioara a esofagului D). 1/3 superioara a stomacului E). 1/3 mijlocie a stomacului

    62. In hemoragiile grave sunt caracteristice: A). Htc < 25% B). Htc = 25 – 35% C). Htc > 35% D). Htc > 45% E). Htc < 35%

    63. Testul tranfuzional Mercandier presupune administrarea de: A). 1000 – 1500 ml plasma B). 1000 – 1500 ml sange C). 1000 – 1500 ml masa eritrocitara D). 1000 – 1500 ml ser E). 1000 – 1500 ml glucoza

    64. Anatomopatologic hemoragiile digestive superioare sunt: A). esofagiene B). gastrice C). duodenale D). ileale E). colonice

    65. În functie de gravitatea hemoragiei hemoragiile digestive superioare sde clasifica A). mici B). medii (usoare) C). mari (grave) D). cataclismice - duc la moarte în câteva minute

  • E). nu exista aceasta clasificare

    66. Manifestările clinice ale sindromului de hipertensiune portală sunt: A). durerea epigastrica B). varicele esofagiene C). splenomegalia cu sau fără hipersplenism D). ascita E). encefalopatia portală

    67. Ulcerele de stress recunosc o etiologie variată precum: A). TCC, B). chirurgie craniană pentru procese tumorale, C). arsuri întinse, D). ulcer grav E). degerături,

    68. In practică, în faţa unui bolnav cu hemoragie digestiva superioara se cer clarificate rapid mai multe probleme:

    A). recunoaşterea hds B). precizarea topografiei C). evaluarea gravităţii D). dacă hemoragia continuă sau s-a oprit E). nu este importanta etiologia

    69. Hemoragiile cataclismice nu se caracterizeaza prin: A). pierderi mai mici de 500 ml sânge B). pierderi între 500-1500 ml C). pierderi între 1500-2000 ml D). viteza şi volumul sângerărilor duc la deces înainte de a se putea interveni

    terapeutic

    E). pierderi 2000-3000 ml

    70. Diagnosticul etiologic a unei HDS se face cu o acurateţe de 99% pe baza coroborării datelor obţinute prin:

    A). examen clinic B). examene de laborator C). endoscopie D). laparoscopie E). examen baritat esogastroduodenal

    71. Hematemeza se caracterizează prin: A). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt B). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii

    sucului gastric

    C). exteriorizarea transanală de sânge sub formă de scaun negru ca "păcura" D). exteriorizarea transanală de sânge roşu E). eliminarea prin tuse de sânge roşu aerat

    72. Melena se caracterizează prin: A). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt B). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii

    sucului gastric

    C). exteriorizarea transanală de sânge sub formă de scaun negru ca "păcura" D). exteriorizarea transanală de sânge roşu E). o sângerare de 50 ml poate duce la apariţia melenei

    73. Hematochezia se caracterizează prin: A). este exteriorizarea transanală de sânge roşu proaspăt sau sub formă de cheaguri

  • B). apare la bolnavii cu o motilitate gastro-intestinală exagerată şi o sângerare de peste 1000 ml

    C). sângele traversând rapid tractul alimentar nu este digerat de sucurile digestive D). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt E). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii

    sucului gastric

    74. In faţa unei HDS grave trebuie să soluţionăm două mari probleme: A). tratamentul imediat al hipovolemiei şi a consecinţelor sale B). tratamentul cauzei hemoragiei C). tratamentul hipertensiunii arteriale D). tratamentul hiperacididatii gastrice E). tratamentul cefaleei produsa de hipotensiune

    75. Intervenţii chirurgicale în urgenţă amânată (24-48 ore de la internare), sau "la rece" in hemoragiile digestive superioare sunt:

    A). dacă se obţine oprirea hemoragiei şi reechilibrarea bolnavului prin tratament conservator;

    B). bolnavi vârstnici, cu ulcere vechi, cu hemoragii repetate, politaraţi, cu risc mare chirurgical;

    C). HDS moderate şi mici la bolnavi cu stare generală bună, echilibraţi hemodinamic; D). In hemoragii cataclismice E). Nu exista urgent amanate

    76. Mastita acuta de lactatie apare in lauzie cel mai frecvent la un interval de: A). 2 – 3 zile B). 2 – 3 saptamani C). 2 – 3 luni D). 2 – 3 ani E). 2 – 3 ore

    77. Tratamentul fibroadenomului mamar este: A). Enucleerea B). Sectorectomia C). Mastectomia subcutanata D). Mastectomia radicala E). Comprese reci local

    78. Mastectomia radicala modificata tip Madden implica, cu exceptia: A). Ridicarea piramidei mamare B). Ablatia micului pectoral C). Extirparea ganglionilor axilari homolaterali D). Ridicarea fasciei marelui pectoral E). Ridicarea areolei mamare

    79. Malformatiile mamelonului (congenital/dobandite) sunt: A). Mamelon scurt B). Mamelon ombilicat C). Mamelon invaginat D). Atrofia sanului la femeie E). Hipertrofia sanului la femeie

    80. Anomalii de forma si de volum a sanului sunt: A). Atrofia sanului la femeie B). Hipertrofia sanului la femeie C). Hipertrofia sanului la barbat (ginecomastia) D). Ptoza mamara

  • E). Mamelon invaginat

    81. Leziuni traumatice ale sanului pot fi: A). Plagi prin arme albe sau arme de foc B). Contuzii C). Cancerul mamar D). Fibroadenomul mamar E). Arsurile sanului

    82. Tumori benigne ale glandei mamare sunt: A). Fibromul mamar B). Adenomul mamar C). Adenofibromul mamar D). Adenocarcinomul mamar E). Chistadenomul mamar

    83. Tumorile maligne ale sanului: A). Boala PAGET – cancer glandular initial epidermotrop B). Sarcomul C). Cancerul glandei mamare D). Fibromul mamar E). Chistadenomul mamar

    84. Stari precanceroase ale sanului: A). Mastoza fibrochistica RECLUS B). Chistul solitar C). Tumorile vegetante intracanaliculare D). Mastita cu plasmocite E). Fibromul mamar

    85. Adenofibromul mamar: A). Este o tumora maligna B). Este o tumora benigna C). Apare la femei intre 18-30 ani D). Adenopatia axilara absenta E). Tratamentul sau este chirurgical

    86. Tumorile Phyllodes: A). Tumora este bine delimitata, mobila pe planurile profunde si superficiale. B). Pielea este intinsa, subtiata, violacee C). Pe sectiune are un aspect foliat (“foi de ceapa” sau “frunze de varza”) D). Cresterea este lenta, cu perioade de crestere si de stationare; poate degenera

    malign

    E). Tratamentul este conservator

    87. Factori de risc endogeni (tin de gazda) implicati in aparitia cancerului mamar: A). Fumatul B). Menarha precoce si menopauza tardiva C). Nuliparitatea sau prima sarcina > 30 ani D). Lipsa alaptarii la san (alaptarea factor protector) E). Obezitatea in postmenopauza

    88. Factori de risc exogeni implicati in aparitia cancerului mamar: A). Fumatul B). Menarha precoce si menopauza tardiva C). Nuliparitatea sau prima sarcina > 30 ani D). Iradierea mai ales < 30 ani E). Obezitatea in postmenopauza

  • 89. Tratamentul cancerului mamar cuprinde: A). Tratament chirurgical B). Radioterapie C). Chimioterapie D). Hormonoterapie E). Tratament conservator

    90. Inflamatii cronice nespecifice ale sanului sunt: A). Mastita cronica B). Galactocelul C). Abcesul cronic D). Flegmonul linos al sanului E). Cancerul

    91. Factori fiziologici favorizanti in producerea leziunilor in cadrul traumatismelor abdominale sunt urmatorii:

    A). Sarcina B). Statiunea bipeda C). Starea de plenitudine a viscerelor cavitare D). Fumatul E). Alcoolul

    92. Lavajul peritoneal slab pozitiv necesita: A). Observare clinica a pacientului 24 de ore B). Obligatoriu laparotomie C). Urmarire clinica si daca e necesar explorari complementare D). Observare clinica 2 zile E). Obligatoriu laparoscopie

    93. Ingrijirile postoperatorii la traumatizatul abdominal impune obligatoriu: A). Drenaj aspirativ continuu B). Aspiratie nazogastrica C). Anticoagulante D). Drenaj pleural E). Traheostomie

    94. După gradul de urgenţe ARNAUD clasifică traumatismele astfel: A). Insuficienţă circulatorie acută (stop cardiac) B). Insuficienţă respiratorie acută C). Plăgi ale vaselor mari D). Evisceratie posttraumatica E). Alte leziuni

    95. ŢURAI clasifică contuziile, după etiologie, astfel A). Contuzii prin ciocnire B). Contuzii prin contralovitură C). Contuzii prin efectul de suflu D). Contuzii prin cadere E). Cauze complexe

    96. La inspecţia din cadru examenului clinic al unui bolnav contuzionat putem decela: A). escoriaţii B). echimoze C). biliragie D). hematoame E). lipsa oricărei leziuni

  • 97. Traumatizaţii abdominali cu interesare viscerală, clinic pot dezvolta următoarele sindroame:

    A). Sindromul de hemoragie internă B). Sindromul de iritaţie peritoneală C). Sindromul meningean D). Sindromul de ischemie periferica E). Sindromul de perforaţie şi hemoragie intraperitoneală

    98. Bilanţul unui politraumatizat depinde de: A). prognosticul vital, B). prognosticul local, C). prognosticul funcţional D). Factorii externi E). Factori favorizanti

    99. In funtie de interesarea peritoneului plăgile abdominale pot fi: A). Penetrante B). Escoriate C). Intepate D). Delabrante E). Nepenetrante

    100. Contuziile abdominale pot interesa: A). peretele abdominal B). peretele toracic C). extremitatea cefalica D). peretele şi viscerele abdominale E). numai viscerele

    101. Particularităţile contuziilor şi leziunile viscerale abdominale consecutive depind de următorii factori:

    A). Zona anatomică de contact B). Rapiditatea de acţiune a agentului vulnerant C). Direcţia de acţiune a corpului contondent D). Întinderea suprafeţei de contact a agentului vulnerant E). Fumat, alcool

    102. Falsul abdomen acut traumatic poate apare în următoarele situaţii: A). L Apendicita acuta B). Pneumonie bazală C). Fracturi de coaste inferioare D). Hematom pro- şi retroperitoneal E). Ruptură musculară a peretelui abdominal

    103. Contraindicatiile puncţiei abdominale cu sau fără spălătura cavităţii peritoneale sunt:

    A). În apropierea cicatricilor postoperatorii B). Colica biliara C). Meteorism D). Gravide E). Colica renala

    104. Traumatizaţii abdominali, fără leziuni viscerale, sunt grupaţi în două categorii: A). Traumatizaţi abdominali şocaţi B). Traumatizati abdominali constienti C). Traumatizati abdominali inconstienti D). Traumatizati toraco-abdominali

  • E). Traumatizaţi abdominali neşocaţi

    105. Când un traumatizat abdominal prezintă leziuni viscerale trebuie să răspundem la următoarele întrebări:

    A). Ce sindrom prezintă sau se conturează la bolnavul cu traumatism abdominal ? B). Are indicaţie de intervenţie de urgenţă ? C). Ce organ sau organe sunt lezate ? D). Este sau a fost fumator? E). Ce antecedente heredocolaterale are?

    106. In pneumotoracele sufocant primul gest terapeutic este: A). Traheostomie B). Toracocenteza cu ac gros in spatiul 2 intercostal pe linia medioclaviculara C). Toracotomie D). Laparotomie E). Toracoscopie

    107. Compresia toracica se caracterizeaza clinic prin: A). Masca echimotica MORESTIN B). Triada BARRET C). Respiratie pendulara D). Hipertensiune arteriala E). Anurie

    108. Tratamentul contuziei toracice simple impune obligatoriu: A). Antibioterapie cu spectru larg B). Analgetice C). Punctie pleural D). Toracotomie E). Laparotomie

    109. T. OANCEA clasifica traumatismele toracice dupa criterii; A). Anatomice B). Patogenice C). Fiziopatologice D). Morfopatologice E). Estetice

    110. Clasificarea traumatismelor toracice dupa gravitate: A). Rapid letale B). Potential letale C). Fara potential letal D). Lent letale E). Grave

    111. Traumatisme toracice rapid letale sunt: A). Obstructia cailor aeriene B). Pneumotoracele sufocant C). Pneumotoracele deschis D). Hemotoracele masiv E). Fractura costala

    112. Traumatisme toracice potential letale sunt: A). Ruptura disecanta a aortei B). Contuzia miocardica C). Ruptura traheobronsica D). Ruptura (perforatia) esofagului E). Pneumotoracele sufocant

  • 113. Traumatisme toracice fara potential letal sunt: A). Pneumotoracele sufocant B). Luxatia sternoclaviculara C). Fractura sternala D). Fractura de clavicula E). Fractura scapulara

    114. In voletul costal poate aparea: A). Respiratie paradoxala B). Respiratie pendulara C). Balans mediastinal D). Respiratie mediastinala E). Balans paradoxal

    115. Dupa criteriul topographic voletele costale se clasifica in:: A). Hemivoletul B). Hemivoletul controlateral C). Voletul sternocostal anterior D). Voletul anterolateral E). Supravolet

    116. Radiografia toracica in pneumotoracele sufocant evidentieaza: A). Pneumotorace masiv B). Plaman complet colabat C). Deplasarea madiastinului spre partea sanatoasa D). Diafragm impins caudal E). Nivele hidroaerice

    117. Dupa interesarea toracelui in totalitate sau nu voletele costale se clasifica in: A). Unilaterale B). Bilaterale C). Totale D). Partiale E). Multiple

    118. Dupa criteriul fiziopatologic voletele costale se clasifica in: A). Cu respiratie paradoxala B). Bilaterale C). Totale D). Partiale E). Fara respiratie paradoxala

    119. Tratamentul in contuzile toracice severe implica: A). Asigurarea ventilatiei adecvate B). Corticoterapie cu doza antiinflamatorie C). Asigurarea clearencelui cailor aeriene D). Restrictie hidrica E). Toracotomie

    120. Trepiedul simptomatic in ruptura traheobronsica implica: A). Pneumotorace sufocant B). Pneumoomentum C). Pneumomediastin D). Pneumoperitoneu E). Emfizem subcutanat

    121. Capnografia monitorizează concentraţia de CO2 A). În sângele arterial

  • B). În sângele venos C). În sângele venos amestecat D). În aerul inspirat E). În aerul expirat

    122. PaO2 A). Reprezintă cantitatea de O2 dizolvat în sânge B). Ne arată saturaţia în O2 a hemoglobinei C). Se determină prin pulsoximerie D). Se determină din sângele venos E). Valoarea normală este de 94-100%

    123. Manevra Heimlich este contraindicată A). La gravide B). La pacientul conştient C). La pacientul inconştient D). La sugari (< 1 an) E). După loviturile interscapulare

    124. Intubaţia orotraheală este indicată în: A). Stopul cardiac B). Insuficienţa respiratorie C). În anestezia regională necomplicată D). La pacientul aflat în comă E). În timpul anesteziei generale

    125. Complicaţiile intubaţiei traheale sunt: A). Traumatismul corzilor vocale B). Pneumonia de aspiraţie C). Bradicardia cu hipotensiune D). Hipoxemia E). Embolia pulmonară

    126. Ventilaţia cu CPAP înseamnă că pacientul: A). Este ventilat cu un volum şi o frecvenţă prestabilită B). Primeşte periodic o respiraţie amplă C). Respiră spontan, ventilatorul realizează o presiune prestabilită D). Respiră spontan, ventilatorul menţine a presiune pozitivă continuă E). Ventilează spontan între ventilaţiile prestabilite

    127. Complicaţiile ventilaţiei mecanice sunt: A). Pneumonie B). Atelectazie C). Instabilitate hemodinamică D). Hemotorace E). Deficienţe nutriţionale

    128. Aspiraţia traheo-bronşică: A). Permite aspirarea conţinutului gastric B). Menţine permeabilitatea căilor respiratorii superioare C). Poate declanşa vomă D). Poate cauza hipoxemie E). Permite recoltarea secreţiilor pentru analize bacteriologice

    129. Complicaţiile aspiraţiei traheobronşice pot fi: A). Extubarea accidentală B). Reflex vagal C). Hipoxia

  • D). Hematemeza E). Hipocapnia

    130. Indicaţiile pentru ventilaţie mecanică sunt: A). Acidoza respiratorie B). Insuficienţa respiratorie C). Insuficienţa cardiacă D). Hipertensiunea arterială E). Alcaloza metabolică

    131. Pneumonia de ventilator poate fi prevenită prin: A). Antibioterapie ţintită B). Aspirarea sterilă a secreţiilor traheo-bronşice C). Ventilaţie mecanică cu presiune pozitivă D). Menţinerea intubaţiei orotraheale E). Drenaj postural

    132. Complicaţiile traheostomiei pot fi: A). Hipotiroidie prin lezarea tiroidei B). Hemoragie la nivelul plăgii C). Emfizem subcutanat D). Emfizem pulmonar E). Necroza ţesuturilor care vin în contact cu canula

    133. Creşterea treptată a CO2 expirat semnifică: A). Pacientul este hiperventilat B). Pacientul este hipoventilat C). Creşterea temperaturii în sistemul de ventilaţie D). Scăderea temperaturii corporeale E). Pneumotorace

    134. Medicamente necesare intubaţiei orotraheale: A). Adrenalină B). Midazolam C). Algocalmin D). Fentanyl E). Propofol

    135. Complicaţiile drenajului postural A). Hemotorace B). Pneumotorace C). Hipoxie D). Vărsături E). Hemoptizie

    136. Pe ECG, complexul QRS: A). Reprezintă repolarizarea ventriculară B). Reprezintă depolarizarea ventriculară C). Reprezintă depolarizarea atrială D). Dacă este lărgită semnifică o tulburare de ritm E). Dacă este lărgită semnifică o tulburare de conducere

    137. Presiunea venoasă centrală se măsoară A). Prin intermediul unui cateter venos, indiferent unde este plasat acesta B). Numai prin cateter venos central C). La nivelul axei flebostatice D). La nivelul atriului drept E). În timpul inspirului

  • 138. Monitorizarea presiunii venoase centrale este indicată: A). La pacienţii cu pierderi sanguine sub 500 ml B). La pacienţii aflaţi în stare de şoc C). După politraumatisme D). În insuficienţa renală cronică E). În intervenţii chirurgicale cu pierderi sanguine peste 500 ml

    139. Valorile normale ale presiunii venoase centrale sunt: A). 10-12 cmH2O B). 10-12 mmHg C). 7-9 cmH2O D). 7-9 mmHg E). 5-7 cmH2O

    140. Valorile crescute ale presiunii venoase centrale semnifică: A). Hipervolemie B). Embolie pulmonară C). Hipovolemie D). Tamponadă cardiacă E). Infarct miocardic acut

    141. Complicaţiile inserţiei unui cateter venos central pot fi: A). Ischemie periferică acută B). Tulburări de ritm C). Embolie pulmonară gazoasă D). Infecţii locale E). Hemoragie la locul puncţiei

    142. Monitorizarea tensiunii arteriale invazive este contraindicată în: A). Afecţiuni vasculare periferice B). Tromboză venoasă profundă C). Infecţii la nivelul puncţiei D). Hipotensiune arterială E). Tulburări severe de coagulare

    143. Balonul de contrapulsaţie aortică este indicată în: A). Boli vasculare periferice B). Disecţie aortică C). Insuficienţă cardiacă severă D). Intervenţii chirurgicale vasculare E). Insuficienţă aortică

    144. Ce trebuie făcut de urgenţă în cazul apariţiei unei dureri toracice? A). Se administrează O2 pe mască B). Se montează o linie venoasă C). Se efectuează defibrilare electrică de urgenţă D). Se administrează un analgetic E). Se montează o linie arterială invazivă

    145. În care din următoarele artere se pot monta catetere pentru măsurarea tensiunii arteriale?

    A). Artera radială B). Artera femurală C). Artera ulnară D). Artera carotidiană E). Artera pedioasă

    146. Cateterul Swan-Ganz este utilizat pentru măsurarea:

  • A). Debitului cardiac B). Tensiunii arteriale C). Presiunii venoase centrale D). Saturaţiei arteriale în O2 E). Presiunii în artera pulmonară

    147. Complicaţiile masajului cardiac extern A). Fractura coloanei vertebrale B). Fracturi costale C). Fracturi sternale D). Pneumotorace E). Pneumopericard

    148. Efectele pantalonului antişoc: A). Tamponează compresiv sângerările din partea superioară a corpului B). Creşte întoarcerea venoasă şi debitul cardiac C). Creşte rezistenţa vasculară periferică a părţii inferioare a corpului D). Scade perfuzia părţii superioare a corpului E). Limitează funcţia respiratorie

    149. Stimularea electrică temporară este indicată la pacienţii cu: A). Bradicardie simptomatică refractară la tratament medicamentos B). Torsada vârfurilor C). Fibrilaţie ventriculară D). Fibrilaţie atrială E). Bloc atrio-ventricular gradul III

    150. Care dintre următoarele semne sunt prezente în tamponada cardiacă? A). Durere precordială B). Tahicardie sinusală C). Hipertensiune arterială D). Supradenivelare ST-T difuză E). Bradicardie sinusală

    151. Lavajul peritoneal se utilizează pentru una din următoarele: A). Diagnosticarea abdomenului chirurgical acut B). Dializă peritoneală C). Confirmarea sau infirmarea unui hemoperitoneu posttraumatic D). Îndepărtarea toxinelor îngerate E). Îndepărtarea hematomului retroperitoneal

    152. Care dintre următoarele semne clinice sunt caracteristice sindromului de compartiment abdominal?

    A). Abdomen destins B). Oligurie C). Presiune inspiratorie de vârf crescută D). Presiune intraabdominală scăzută E). Hipocarbie

    153. Sindromul de compartiment abdominal apare mai frecvent în: A). Ciroza hepatică cu ascită B). Insuficienţa cardiacă C). Hematom retroperitoneal D). Insuficienţa renală E). Pancreatita hemoragică

    154. Una din contraindicaţiile sondajului gastric este următoarea: A). Vărsături incoercibile

  • B). Nutriţia enterală C). Intoxicaţia cu substanţe caustice D). Traumatismul abdominal E). Ulcer perforat

    155. Lavajul gastric este indicat pentru: A). Diagnosticarea abdomenului chirurgical acut B). Îndepărtarea colecţiilor intraabdominale C). Îndepărtarea substanţelor toxice ingerate D). Introducerea nutrienţilor în stomac E). Introducerea unor medicamente în tubul digestiv

    156. Complicaţiile lavajului gastric pot fi: A). Bradicardia cu hipotensiune B). Şoc cardiogen C). Şoc septic D). Hemoragie prin lezarea varicelor esofagiene E). Aspirarea conţinutului gastric în căile aeriene

    157. Sonda Blakemore este folosită pentru: A). Lavajul gastric B). Lavajulperitoneal C). Sondajul vezical D). Tamponamentul gastro-esofagian E). Tamponamentul vezical

    158. Complicaţiile paracentezei pot fi: A). Perforaţia gastrică B). Hemoragie la locul puncţiei C). Infecţie la locul puncţiei D). Infecţie sistemică E). Perforaţia intestinală

    159. Complicaţiile clismei pot fi: A). Perforarea intestinului B). Bradicardie cu hipotensiune C). Sângerare din hemoroizi D). Deshidratare E). Sindrom de aspiraţie pulmonară

    160. În care dintre următoarele situaţii este indicată endoscopia digestivă superioară? A). Hemoragie digestivă superioară B). Colecistită acută C). Pneumonie de aspiraţie D). Varice esofagiene E). Ocluzie intestinală

    161. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? Sigmoidoscopia A). Permite vizualizarea tractului intestinal inferior B). Se efectuează în decubit dorsal C). Poate produce hipertensiune arterială şi tahicardie D). Permite vizualizarea mucoasei gastrice E). Poate cauza sângerări din rect sau sigmă

    162. Nutriţia enterală se referă la alimentaţia pacientului A). Pe sonda nazo-gastrică B). Pe sonda jejunală C). Pe cale intravenoasă

  • D). Prin gastrostomie E). Prin jejunostomie

    163. Nutriţia enterală este indicată la pacienţii: A). Care nu se pot alimenta peroral B). Cu rezecţii intestinale extinse C). Cu ocluzie intestinală D). Ischemie intestinală E). Cu arsuri extinse

    164. În care din următoarele situaţii este contraindicată alimentaţia enterală? A). Stare de şoc manifest B). Bolnavi cu aport alimentar inadecvat de 7-10 zile C). Ocluzie intestinală D). Ischemie intestinală E). Ileusul intestinului subţire

    165. Dezavantajele nutriţiei enterale faţă de cea parenterală A). Există riscul de aspiraţie pulmonară B). Poate cauza diaree C). Poate fi administrat când intestinul este nefuncţional D). Este scumpă E). Absorbţia este rapidă

    166. Pentru documentarea aportului hidric, se înregistrează: A). Fluidele administrate intravenos B). Lichidele de spălătură C). Vărsăturile D). Lichidul de puncţie pleurală E). Apa provenită din oxidarea celulară

    167. Diureza normală la un adult de 70 kg este de: A). 1000 ml/ zi B). 1 ml/kg/oră C). 800 ml/ zi D). 2000 ml/zi E). 2 ml/kg/zi

    168. În rubrica de eliminări hidrice sunt înregistrate: A). Pierderile de sânge B). Diureza C). Pierderile prin tuburile de dren D). Lichidele de spălătură E). Apa provenită din oxidarea celulară

    169. Sondajul vezical este indicat la pacienţii: A). Cu ruptura traumatică a uretrei B). Stricturi uretrale strânse C). Cu retenţii acute de urină D). Cu incontinenţă urinară E). Cu infecţii ale retrei

    170. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? Hemodializa A). Îndepărtează toxinele şi corectează dezechilibrele hidro-electrolitice la pacienţii

    cu insuficienţă renală acută

    B). Îndepărtează excesul de apă din organism prin crearea unui gradient de presiune hidrostatică

    C). Este o tehnică care poate fi utilizat intermitent şi continu

  • D). Nu necesită utilizarea unei soluţii de dializă E). Ca membrană semipermeabilă utilizează peritoneul

    171. Pentru hemodializă, accesul vascular se realizează la nivelul: A). Arterei femurale B). Arterei radiale C). Venei jugulare interne D). Venei subclaviculare E). Venei femurale

    172. Soluţia de dializă trebuie să conţină: A). Sodiu B). Fluor C). Aluminiu D). Magneziu E). Glucoză

    173. Complicaţiile hemodializei sunt: A). Instabilitate hemodinamică B). Hemoragii C). Infecţii D). Uremie E). Hiperpotasemie

    174. Anticoagularea cu heparină sodică este monitorizată prin măsurarea: A). Timpului de sângerare B). Timpului de coagulare activat C). Nivelului factorului X activat D). Timpului parţial de tromboplastină E). Timpului de protrombină

    175. Care dintre următoarele semne clinice şi ECG sunt caracteristice hipopotasemiei?

    A). Tulburări de ritm B). Hipoperistaltism C). Scăderea forţei musculare D). Apariţia undei U E). Creşterea amplitudinii undei T

    176. Cauzele hipopotasemiei pot fi: A). Insuficienţă renală cu oligurie B). Rabdomioliză C). Diaree D). Tratament cu diuretice E). Transfuzii masive

    177. Hiperpotasemia este cauzată de: A). Administrarea de diuretice potasiu-economisitoare B). Transfuzii masive C). Diaree D). Hiperaldosteronism E). Insuficienţă renală

    178. Tratamentul hiperpotasemiei include administrarea de: A). Calciu B). Diuretice de ansă C). Soluţie Ringer D). Bicarbonat de sodiu

  • E). Diuretice economisitoare de potasiu

    179. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în dializa peritoneală? A). Poate fi efectuat intermitent sau continu B). Înlătură toxinele prin difuziune prin membrana peritoneală C). Este necesară anticoagularea pacienţilor D). Utilizează soluţie de dializă E). Necesită utilizarea unui hemofiltru

    180. Complicaţiile sondajului vezical pot fi: A). Incontinenţa urinară B). Retenţia acută de urină C). Hipovolemie D). Apariţie de căi false E). Reziduu urinar crescut

    181. Nivelul de conştienţă poate fi monitorizată cu ajutorul: A). Scorului Glasgow B). Electroencefalografie C). Scorului SOFA D). Potenţialelor evocate E). Presiunilor intracraniene

    182. Indicaţiile puncţiei lombare sunt: A). Coma de etiologie neprecizată B). La pacienţi cu semne focale neurologice C). În tumori cerebrale D). Pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian E). Edemul papilar

    183. Contraindicaţiile puncţiei lombare sunt: A). Coma de etiologie neprecizată B). La pacienţi cu semne focale neurologice C). În tumori cerebrale D). Pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian E). Edemul papilar

    184. Cauzele hipertensiunii intracraniene pot fi: A). Edemul cerebral posttraumatic B). Hiperhidratarea C). Hipercapnia D). Hipocapnia E). Tumorile cerebrale

    185. Care dintre următoarele poate agrava hipertensiunea intracraniană? A). Poziţia Fowler B). Hipoxia C). Hipocapnia D). Durerea E). Anestezicele volatile

    186. Presiunea intracraniană poate fi măsurată cu ajutorul unui cateter plasat în: A). Vena jugulară internă B). Spaţiul subarachnoidian C). Artera carotidă D). Spaţiul epidural E). În ventriculii cerebali

    187. Tulburările de termoreglare intra- şi postoperatorii pot fi cauzate de :

  • A). Infecţii intraoperatorii B). Relaxante musculare C). Anestezice volatile D). Frisoane E). Antibiotice

    188. Hipotensiunea postoperatorie poate fi un semn al: A). Reacţiei simpatice la durere B). Insuficienţei cardiace C). A unei hemoragii la nivelul plăgii D). Insuficienţei renale E). Insuficienţei metabolice

    189. Apariţia escarelor depinde de: A). Statusul nutriţional al pacientului B). Funcţia renală C). Funcţia hepatică D). Durata imobilizării E). Aportul de sânge către ţesuturi

    190. Pentru evaluarea riscului apariţiei escarelor se monitorizează: A). Nivelul de conştienţă a pacienţilor B). Indicele de masă corporeală C). Temperatura corporeală D). Starea de nutriţie E). Vârsta

    191. Care dintre următoarele manevre se utilizează pentru prevenirea escarelor? A). Oxigenoterapia prin mască B). Imobilizarea în decubit lateral C). Alimentaţia şi hidratarea adecvată D). Poziţionarea unui colac în părţile proeminente E). Mobilizarea activă sau pasivă a pacientului

    192. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte? Plăgile chirurgicale şi posttraumatice contaminate

    A). Trebuiesc suturate pentru evitarea suprainfectării B). Trebuiesc drenate C). Sunt tratate cu antibiotice local D). Se suturează după vindecarea infecţiei E). Trebuiesc îndepărtate detitusurile celulare

    193. Care dintre următoarele semne ridică suspiciunea unei infecţii de plagă? A). Paloarea tegumentelor din jurul plăgii B). Creşterea temperaturii locale C). Edemaţierea zonei din jurul plăgii D). Secreţii abundente din plagă E). Hemoragie la nivelul plăgii

    194. Spălarea şi curăţarea plăgilor se efectuează cu: A). Apă oxigenată B). Ser fiziologic C). Apă de la robinet D). Iod E). Soluţii antibiotice

    195. Pentru prevenirea problemelor respiratorii postoperatorii este necesar: A). Detubarea precoce

  • B). Monitorizarea saturaţiei în oxigen C). Monitorizarea frecvenţei respiratorii D). Aspirarea sterilă a secreţiilor traheale şi din cavitatea bucală E). Montarea unei sonde nazo-gastrice

    196. Care din următoarele metode contribuie la buna pregătire psihică a bolnavului: A). îndepărtarea factorilor nocivi B). înlesnirea vizitei familiei C). asigurarea odihnei şi unui somn liniştit D). combaterea manifestărilor ce provoacă discomfort E). crearea siguranţei că operaţia va decurge în condiţii favorabile

    197. Care sunt sarcinile asistentei medicale referitor la efectuarea analizelor de laborator necesare unei intervenţii chirurgicale:

    A). să recolteze probele indicate B). să ducă probele la laborator C). să aducă rezultatele de la laborator D). să interpreteze rezultatele E). să coreleze rezultatele cu starea clinică a bolnavului

    198. Care sunt regulile în îngrijirea preoperatorie a bolnavului: A). crearea condiţiilor care să împiedice traumele psihice B). cunoaşterea bolnavului şi a bolii C). respectarea prescripţiilor medicale şi efectuarea explorărilor D). câştigarea încrederii bolnavului în echipa de îngrijire E). indicaţii terapeutice suplimentare când se impun

    199. Ce obiective urmăreşte pregătirea psihică a bolnavului chirurgical internat: A). acomodarea cu condiţiile B). înlăturarea fricii de spital C). convingerea că intervenţia chirurgicală este benefică D). respectarea disciplinei spitaliceşti E). respectarea relaţiilor cu ceilalţi bolnavi

    200. Cum se testează alergia la xilină: A). prin injecţie intradermică B). prin injecţie intramusculară C). prin injecţie intravenoasă D). prin injectare la locul dorit şi urmărirea timp de 20 de minute a reacţiilor care

    apar

    E). xilina nu necesită testare prealabilă 201. Cu cât timp înaintea intervenţiei chirurgicale trebuie să depilăm regiunile

    păroase:

    A). cu 48 de ore B). în seara premergătoare C). cu 1-2 ore D). pe masa de operaţie E). nu are importanţă când se face acest lucru

    202. Ce medicamente trebuie să administrăm cu 30 de minute înainte de începerea anesteziei pentru sedarea şi liniştirea bolnavului:

    A). fenobarbital B). mialgin C). fortral D). diazepam E). distonocalm

  • 203. Ce regim alimentar oferim bolnavului în preziua operaţiei: A). regim alimentar obişnuit B). regim hidric C). dimineaţa şi la prânz regim obişnuit, seara regim hidric D). nu se dau alimente grele cu 24 de ore înaintea operaţiei E). nu este necesar un regim alimentar preoperator

    204. Pentru a avea un somn liniştit, în seara dinaintea intervenţiei chirurgicale se administrează:

    A). fenobarbital B). mialgin C). paracetamol D). romergan E). diazepam

    205. Pregătirea psihică a bolnavului chirurgical presupune: A). asigurarea confortului în saloane B). servirea mesei C). program de vizitare a aparţinătorilor D). comportament corespunzător al personalului medical E). administrare de medicamente anxiolitice: opiacee sau barbiturice

    206. Pregatirea preoperatorie biologică la bolnavii tineri, fără antecedente patologice presupune efectuarea:

    A). hemoleucogramei B). TS, TC C). sumarului de urină D). măsurarea tensiunii arteriale E). probe hepatice

    207. Bolnavii pulmonari necesită preoperator: A). gimnastică respiratorie B). antitusive C). mucolitice D). bronhodilatatoare E). analeptice respiratorii

    208. Pregătirea bolnavilor cu afecţiuni digestive presupune: A). reechilibrare hidro-electrolitică B). reechilibrare proteică C). golirea tubului digestiv de materii D). reducerea florei microbiene E). x

    209. Pregătirea bolnavului hepatic presupune: A). precauţie la administrarea anestezicelor hepatotoxice B). administrare de vitamine din grupul B C). regim alimentar bogat în glucide şi proteine D). regim alimentar bogat în lipide E). aport caloric de 2500-3000 cal/zi

    210. Pregătirea bolnavilor renali presupune: A). perfuzii cu glucoză şi electrolitice B). diuretice C). combaterea unui sindrom infecţios prin antibioterapie D). menţinerea unei diureze de 1000-1500 ml/24h E). hemodializă sau dializă peritoneală

  • 211. Pregătirea bolnavilor diabetici presupune: A). aport de aprox.2000 cal/zi B). insulinoterapie pre şi postoperatorie C). perfuzii cu glucoză D). regim alimentar sărac în proteine şi lipide E). regim alimentar bogat în glucide

    212. Parametrii care trebuie monitorizaţi în primele ore postoperator sunt: A). pulsul şi TA B). temperatura C). cantitatea de lichide ingerate D). aspiraţia nasogastrică E). diureza

    213. În apropierea patului de postoperator trebuie să avem : A). tensiometru B). stetoscop C). aspirator D). taviţă renală E). sursă de oxigen

    214. Simptome care trebuie semnalate de asistentă în evoluţia bolnavului postoperator:

    A). agitaţia B). dezorientarea C). somnolenţa D). apatia E). torpoarea

    215. Semne care trebuie să ne îngrijoreze în evoluţia unei plăgi: A). pătarea pansamentului cu secreţii sau sânge B). apariţia durerilor locale C). apariţia febrei D). tumefierea locală E). hipotermie locală

    216. Prevenirea vărsăturilor în postoperator se face prin: A). poziţie comodă în pat B). evitarea consumului de lichide şi alimente C). sondă de aspiraţie nazogastrică D). medicamente antiemetice E). administrarea precoce de lichide reci

    217. Bolnavii cu risc crescut de complicaţii tromboembolice sunt: A). vârstnici B). obezi C). cu cancer D). cu intervenţii chirurgicale pe torace, pelvis, etaj abdominal inferior E). caşectici

    218. Metode de prevenire a complicaţiilor tromboembolice: A). poziţie în pat cu membrele pelvine uşor ridicate B). folosirea ciorapilor elastici C). folosirea manşetelor pneumatice pe gambe D). mişcări pasive în pat E). evitarea mersului după operaţie cât mai mult posibil

    219. Semnele tromboflebitei profunde sunt:

  • A). tahicardie B). febră C). dureri în molet D). edem gambier E). puls descăţărător

    220. Reluarea alimentaţiei în postoperator presupune: A). apă, ceai amar, zeamă de compot în prima zi postoperator B). pireuri de legume, brînzeturi şi lactate în ziua a doua C). orice aliment dar administrat în cantităţi mici şi la intervale scurte în primele 2

    zile

    D). odată cu reluarea tranzitului intestinal se pot administra orice fel de alimente, fără restricţie

    E). administrarea de alimente hipercalorice la bolnavii caşectici din prima zi

    221. Retenţia de urină în postoperator are următoarele cauze: A). clinostatismul prelungit B). dureri locale exacerbate de mişcări C). hidratare deficitară D). complicaţii postoperatorii E). anestezia generală

    222. Stimularea micţiunilor se face prin: A). ridicarea pacientului în poziţie ortostatică B). conducerea pacientului la toaletă C). lăsarea unui robinet deschis D). aplicarea unui obiect cald pe regiunea hipogastrică E). administrarea unui antisecretor

    223. Care este pericolul cel mai mare în perioada de trezire a bolnavului anesteziat prin intubaţie oro-traheală:

    A). sângerarea plăgii B). hipotensiunea arterială C). căderea limbii, astuparea glotei şi asfixierea bolnavului D). agitaţia bolnavului din cauza durerii E). globul vezical

    224. Ce complicaţie deosebită este de temut după rahianestezie: A). greţuri, vărsături B). tahicardie, dispnee C). cefalee persistentă D). intoleranţă la medicamente E). hipertensiune arterială

    225. Pentru prevenirea cefaleei postrahianestezie bolnavul va fii aşezat în pat: A). în decubit dorsal cu 2 perne sub cap B). în poziţie Trendelenburg C). în poziţie laterală stângă sau dreaptă D). în decubit dorsal fără pernă cu capul întors spre dreapta E). în poziţie anti-Trendelenburg

    226. Mobilizarea precoce a bolnavului urmăreşte: A). combaterea durerii B). combaterea tulburărilor hidro-electrolitice C). prevenirea stazei venoase D). prevenirea complicaţiilor tromboembolice E). combaterea atelectaziei pulmonare

  • 227. În prima oră după anestezia generală, obiectivele planului de îngrijire sunt următoarele:

    A). monitorizarea funcţiilor vitale din 15 în 15 minute B). supravegherea aspectului pansamentului C). prevenirea vărsăturilor şi aspiraţiei D). mobilizarea la marginea patului E). alimentarea bolnavului

    228. În cazul unui pacient care prezintă meteorism abdominal, asistenta intervine astfel:

    A). introduce o sondă de aspiraţie nazo-gastrică B). introduce o sondă pentru gaze C). administrează un calmant D). anunţă de urgenţă medicul E). nu intervine, se rezolvă de la sine

    229. Pacientul cu aspiraţie gastrică continuă se va supraveghea atent pentru a se preveni:

    A). edemele membrelor inferioare B). hemoragia C). deshidratarea D). sughiţul E). vărsăturile

    230. În care din următoarele investigaţii radiologice asistenta medicală colaborează direct:

    A). colecistografie B). colangiografie C). radioscopie gastro-intestinală D). irigoscopie E). CT cu substanţă de contrast.

    231. Gastroscopia necesită pregătirea pacientului prin: A). evacuarea conţinutului stomacal B). wash-out cu Manitol sau Fortrans C). clismă evacuatoare în seara precedentă D). pasaj baritat E). nici o pregătire

    232. Spălătura gastrică se indică în: A). intoxicaţiile voluntare B). intoxicaţiile accidentale C). numai cu acceptul pacientului în intoxicaţiile voluntare D). în pregătirea preoperatorie pentru stenoza gastrică postulceroasă E). nu se mai foloseşte

    233. Puncţia peritoneului prin care se extrage lichid din cavitatea abdominală se numeşte:

    A). laparotomie B). paracenteză C). celiotomie D). laparoscopie E). laparostomie

    234. Pentru efectuarea unei clisme evacuatoare, asistenta medicală va explica procedura bolnavului şi va face următoarele manevre:

    A). va încălzi apa pentru clismă

  • B). va aşeza bolnavul în decubit lateral C). va goli aerul din tubulatură şi canulă şi va pensa tubul D). va unge canula cu vaselină şi introduce 15-20 cm în canalul anal E). va ridica irigatorul 30-40 cm deasupra patului şi va introduce încet aprox.500 ml

    de lichid

    235. Tratamentul dietetic major pentru prezenţa ascitei presupune: A). proteine în cantitate crescută B). potasiu în cantitate crescută C). restricţie de sodiu D). restricţie de potasiu E). sodiu în cantitate crescută

    236. Dacă după montarea unei sonde Blakemore pacientul are dificultăţi în respiraţie, asistenta medicală trebuie imediat:

    A). să desumfle balonaşul esofagian B). să încurajeze bolnavul să sufle adânc C). să monitorizeze semnele vitale D). să informeze medicul E). să scoată imediat sonda

    237. În cazul exteriorizării de sânge pe sonda de aspiraţie gastrică la un bolnav în prima zi postoperator după rezecţie gastrică pentru ulcer duodenal, atitudinea

    asistentei medicale este:

    A). observă aspectul secreţiilor la interval de 30 de minute B). va întrerupe drenajul pensând tubul C). este sigură că este o situaţie normală D). va monitoriza semnele vitale E). va anunţa imediat medicul

    238. Care este modul corect de pregătire a colonului preoperator: A). prin regim alimentar bogat în fibre celulozice B). prin regim sărac în reziduri C). clisme repetate D). prin administrarea de purgative drastice (sulfat de magneziu), manitol sau

    Fortrans

    E). prin tratament cu antibiotice cu 48 de ore înaintea intervenţiei chirurgicale 239. La cât timp după o operaţie pe tubul digestiv se reia tranzitul intestinal:

    A). la 7 zile B). la 12 ore C). în dimineaţa următoare D). depinde de felul anesteziei E). cel puţin 48-72 de ore

    240. Cum pregătim bolnavul hepatic pentru o intervenţie chirurgicală: A). oferim alimentaţie bogată în lipide B). administrăm vitamina K şi C C). administrăm hidrolizate de proteine şi aminoacizi D). efectuăm transfuzii masive cu sânge E). oferim alimentaţie bogată în zaharuri

    241. Care sunt motivele pentru care stomacul trebuie golit înainte de o anestezie generală:

    A). pentru a reduce greaţa B). pentru a reduce producerea de acid clorhidric C). pentru a opri peristaltismul

  • D). pentru a opri ileusul paralitic E). pentru a preveni în caz de regurcitare a conţinutului gastric aspirarea sa în

    arborele traheobronşic

    242. Planul de îngrijire a unui bolnav care sângerează este: A). acomodarea cu plosca B). administrarea rapidă de sânge C). administrarea de fluide D). monitorizarea semnelor vitale E). menţinerea ph-ului gastric

    243. Pentru ca un pacient cu constipaţie să aibă un tranzit intestinal normal, asistenta medicală intervine:

    A). determinând pacientul să facă exerciţii fizice B). administrând laxative la indicaţia medicului C). efectuând la nevoie o clismă evacuatorie simplă D). administrează un coctail cu miostin E). administrează un Metoclopramid intravenos

    244. Sângele provenit din arborele bronşic se numeşte: A). hematemeză B). hemoptizie C). epistaxis D). hemotorace E). hemartroză

    245. Care este manevra corectă a introducerii sondei nasofaringiene pentru administrarea oxigenului:

    A). se introduce sonda prin cavitatea bucală, se roteşte la 180 grade în timp ce se avansează

    B). se alege o sondă potrivită şi se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus

    C). se introduce sonda printr-o narină până în epifaringe D). prin gura deschisă se vizualizează vârful sondei care trebuie să depăşească cu

    1cm vălul palatin

    E). se poziţionează pacientul şezând când se introduce sonda

    246. Poziţia bolnavului pentru toracocenteză este: A). şezând cu trunchiul semiflectat, cu braţele pe coapse B). şezând cu braţul ridicat deasupra cefei până la urechea opusă C). şezând cu braţele pe lângă corp D). în decubit dorsal E). în decubit lateral

    247. Puncţia pleurală poate produce următoarele accidente: A). trombembolie pulmonară B). stop cardio-respirator reflex C). criză de astm bronşic D). hemotorax E). anurie

    248. Un pacient cu TBC diagnosticat este: A). izolat strict până examenul pulmonar arată localizarea leziunii B). izolat până când biopsia nu mai relevă prezenţa BK în fragmentele prelevate C). trimis la domiciliu cu medicaţia respectivă D). izolat până când are 3 culturi negative din spută E). nu necesită izolare

  • 249. Fumatul produce: A). efecte cardiace negative B). creşterea numărului de hematii C). scăderea nivelului imunoglobulinelor D). creşterea agregabilităţii plachetare E). vasoconstricţie periferică

    250. Asistenta informează o bolnavă cu TBC pulmonar că cel mai obişnuit mod de transmitere a bolii este:

    A). mâinile murdare contaminate B). picăturile de salivă răspândite prin tuse C). produsele lactate D). tacâmurile contaminate E). sângele

    251. Planul de îngrijire la un bolnav cu carcinom bronşic operat va da prioritate în perioada postoperatorie imediată:

    A). tuşitului şi respiraţiilor profunde B). igienei şi confortului C). aportului alimentar D). poziţiei corpului E). oxigenoterapiei

    252. Având în vedere că bronhoscopia se efectuează în anestezie locală, după examinare asistenta trebuie să aibă în vedere:

    A). să realizeze că pacientul nu va fi capabil să vorbească o perioadă de timp B). să-i efectueze spălături în gât în scopul prevenirii hemoragiei C). să-i administraze lichide reci pentru a-i calma senzaţia de iritaţie din gât D). să-i interzică alimentaţia şi lichidele până când se va restabilii reflexul de

    deglutiţie

    E). să converseze cu pacientul

    253. Din cauza oxigenării deficitare la pacient apare următoarea problemă: A). pierderea conştienţei B). deshidratarea C). oboseala D). delirul E). faciesul vultos

    254. La îngrijirea unui bolnav cu traheostomie recentă, asistenta medicală trebuie să fie permanent atentă la:

    A). apariţia hemoptiziei B). pierderea conştienţei datorită lipsei de oxigen C). dificultăţile respiratorii datorită obstrucţiei tubului D). scăderea tensiunii arteriale prin şoc E). dialogul permanent cu bolnavul

    255. Pentru evitarea uscării şi formării crustelor de mucus în tubul de traheostomie este important să se:

    A). umecteze aerul respirat de bolnav B). pună câteva picături de apă distilată periodic în tub C). acopere deschiderea traheostomiei cu o compresă umezită cu ser fiziologic D). utilizeze o mică cantitate de glicerină pentru lubrifierea orificiului E). să se schimbe periodic tubul de traheostomie

    256. Când se aspiră tubul de traheostomie este important să se: A). prevină contaminarea plăgii cu germeni patogeni

  • B). utilizeze o sondă foarte fină C). clătească frecvent cateterul pentru îndepărtarea mucusului D). clătească cateterul cu ser fiziologic E). pună căteva picături de ser fiziologic periodic în tub

    257. Ce sugerează prezenţa unor crepitaţii în zona antero-superioară a trunchiului: A). o pneumonie B). o pleurezie C). o fractură costală D). un volet costal E). un emfizem subcutanat.

    258. Care sunt măsurile de nursing care reduc insuficienţa respiratorie: A). poziţionarea bolnavului astfel încât plămânii să nu fie comprimaţi de alte organe

    interne

    B). mese dese în cantităţi mici C). prevenirea constipaţiei D). restricţii de lichide E). tapotajul

    259. Apariţia la un bolnav imobilizat la pat postoperator a dispneei, cianozei, tahicardiei, febrei, junghiului toracic, sugerează asistentei medicale:

    A). o embolie pulmonară B). o atelectazie pulmonară C). un abces subfrenic D). un pneumotorac E). o pneumonie

    260. Imediat după tiroidectomie asistenta medicală constată următoarele manifestări. Pentru care din ele cheamă urgent medicul?

    A). tahicardie, hipotensiune aterială,paloare B). înfundarea tubului de dren C). senzaţie de vomă D). subfebrilitate E). dureri în gât

    261. Explorarea funcţională a glandei tiroide se poate face prin determinarea: A). iodemiei B). radiografiei cervicale C). reflexogramei achiliene D). calcemia E). scintigrafie

    262. Asistenta medicală instruieşte o pacientă cu guşă simplă în legatură cu deficienţele ei de nutriţie legate de:

    A). lipsa de calorii B). lipsa de iod C). lipsa de sodiu D). lipsa de magneziu E). lipsa de fier

    263. bolnavă se internează cu tulburări de ritm cardiac, hipertensiune arterială, nervozitate, tulburări de somn, scăderea greutăţii corporale, guşă. Simptomele pot

    fii:

    A). hipertiroidie B). hipotiroidie C). intoxicaţie acută exogenă

  • D). stare psihotică acută E). tumoră tiroidiană

    264. Explorările funcţionale în hipertiroidie sunt: A). EKG B). echo tiroidian, scintigrafie tiroidiană C). dozare T3, T4, TSH D). determinarea probelor de disproteinemie E). glicemia

    265. Simtomele crizei acute tireotoxice constau în: A). agitaţie B). febră C). tahicardie D). hipotensiune E). vărsături,diaree

    266. Care sunt informaţiile date de asistenta medicală unei paciente cu sechele psihice postmastectomie menite să atenueze aceste efecte:

    A). pacienta va rămâne cu leziuni definitive B). evoluţia este imprevizibilă C). îngrijorarea este nefondată D). problemele se vor rezolva de la sine E). medicul oncolog vă va tine la curent

    267. Care este factorul psihologic cel mai important la externarea unei bolnave postmastectomie:

    A). să citească cât mai multe cărţi despre boala ei B). să îşi poarte îmbrăcămintea peste proteză C). să-şi păstreze imaginea de sine D). să socializeze E). să îşi continuie tratamentul oncologic

    268. Pacientul cu hipertiroidism prezintă: A). hipersomnie B). insomnie C). tulburări de memorie D). tahicardie E). exoftalmie

    269. Intoleranţa la frig este o problemă caracteristică pacientului cu: A). hipotiroidie B). hipertiroidie C). diabet insipid D). boală Addison E). gută

    270. Pacientul cu hipotiroidism prezintă: A). piele aspră B). facies buhăit C). exoftalmie D). somnolenţă E). hipotensiune arterială

    271. Tumora mamară malignă are următoarele caracteristici: A). dură B). dureroasă C). aderentă la ţesuturi

  • D). bine delimitată E). suprafaţa regulată

    272. Care sunt explorările paraclinice care pot preciza malignitatea unei tumori mamare:

    A). ecografia mamară B). examenul citologic al unei scurgeri mamelonare C). examenul mamografic al sânului D). examenul histopatologic citologic al puncţiei biopsie cu ac de la nivelul unei

    formaţiuni tumorale sau ganglionare

    E). examenul histopatologic extemporaneu al unei excizii sectoriale mamare 273. Diagnosticul paraclinic de certitudine în boala Basedow este dat de:

    A). aspectul scintigrafic "de fluture" B). aspectul echografic C). creşterea valorilor T3 şi T4 D). prezenţa anticorpilor antireceptori TSH. E). scăderea valorii TSH

    274. Cancerul mamar metastazează cel mai frecvent în: A). ganglionii axilari B). ficat C). plămâni D). ganglionii latero-cervicali E). creier

    275. În litiaza biliară se contraindică: A). carnea afumată B). conservele C). preparatele cu brânză de vaci D). alcoolul E). carnea grasă

    276. Regimul alimentar al unui pacient aflat în prima zi după colecistectomie va fi: A). hidric B). hiposodat C). hipocaloric D). fără grăsimi E). fără glucide

    277. Pregărirea preoperatorie a unui pacient propus pentru cura chirurgicală a unei hernii inghinale include:

    A). pregătirea psihică B). toaleta generală C). monitorizarea funcţiilor vitale D). montarea unei sonde nazogastrice E). montarea unei sonde urinare

    278. La un pacient propus pentru o intervenţie chirurgicală majoră care implică pierderi sanguine importante intraoperator, este obligatorie determinarea

    preoperatorie a:

    A). grupului sanguin şi Rh-ului B). glicemiei C). coagulogramei D). probelor hepatice E). ureei, creatininei

  • 279. Transportul la pat al pacientului conştient operat cu apendicită acută flegmonoasă sub rahianestezie se face cu:

    A). targa B). căruciorul C). poate veni singur D). depinde de dorinţa pacientului E). nu are importanţă

    280. Explorarea paraclinică la un pacient cu abdomen acut chirurgical include: A). tranzitul baritat B). CT cu substanţă de contrast C). radiografie abdominală simplă D). ecografia abdominală E). scintigrafia hepatică

    281. Pacienţii cu stenoză pilorică prezintă: A). vărsături cu conţinut alimentar vechi B). vărsături explozive în jet neprecedate de greaţă C). vărsături bilioase D). vărsături fecaloide E). nu prezintă vărsături

    282. Regimul alimentar al unei paciente internate cu colecistită acută litiazică include: A). cantităţi mici de ceai, din oră în oră B). lapte C). smântînă D). iaurt E). apă plată

    283. În regimul alimentar al unui pacient cu pancreatită acută se vor evita: A). alcoolul B). alimentele bogate în grăsimi C). alimentele sărate D). lichidele E). condimentele

    284. Pregătirea preoperatorie a unui pacient cu ocluzie intestinală include: A). montarea unei sonde nazo-gastrice B). montarea unei sonde urinare C). efectuarea de spălături gastrice cu soluţii bicarbonatate pentru a reduce

    incidenţa vărsăturilor

    D). efectuarea unei clisme evacuatorii E). montarea unei linii venoase pentru reechilibrarea hidro-electrolitică

    285. Agitaţia postoperatorie a unui pacient operat pentru apendicită acută poate fii determinată de:

    A). un glob vezical B). un atac de panică C). un episod de hipoglicemie D). lipsa tranzitului intestinal E). fără nici o cauză

    286. La un pacient cu pancreatită acută se recomandă determinarea amilazelor din: A). sânge B). urină C). lichid cefalorahidian D). scaun

  • E). vărsătură

    287. Tabloul clinic al colecistitei acute include: A). dureri în hipocondrul drept B). febră C). hematemeză D). vărsături bilioase E). balonare

    288. Cel mai specific semn de ocluzie intestinală este: A). durerea B). vărsătura C). oprirea tranzitului intestinal D). febra E). distensia abdominală

    289. Investigaţia paraclinică obligatorie pentru apendicita acută este: A). numărul de leucocite B). hemoglobina C). hematocritul D). glicemia E). sumarul de urină

    290. La un pacient cu ulcer gastric perforat radiografia abdominală pe gol va evidenţia:

    A). pneumoperitoneu B). hemoperitoneu C). lichid de ascită D). nivele hidroaerice E). nimic specific

    291. Ce manifestări sunt tipice pentru o hemoragie internă: A). tegumente palide şi reci B). stare de agitaţie C). sete accentuată D). indiferenţă E). dispnee

    292. Hematemeza este o hemoragie internă exteriorizată manifestată prin: A). vărsătură de sânge roşu aerat B). vărsătură de sânge ca zaţul de cafea C). vărsătură de sânge negru lucios ca păcura D). vărsătură de resturi alimentare E). vărsătură de sânge roşu proaspăt

    293. Hemoragia digestivă superioară se exteriorizează prin: A). hemoptizie şi hematemeză B). hematemeză şi melenă C). hematurie şi melenă D). hematemeză şi hematurie E). hemoptizie şi melenă

    294. Decizia de urgenţă în şocul hemoragic este: A). corectarea volemică B). transfuzia C). intubaţie oro-traheală D). măsuri generale de terapie intensivă E). hemostaza provizorie sau definitivă

  • 295. Culoarea scaunului în caz de melenă este: A). roşu deschis B). negru ca păcura C). maron-verzui D). roşu inchis E). ca zeama de carne

    296. După hemoragia gastrică în prima zi se consumă: A). ceai fierbinte B). ceai rece C). supă caldă D). lichide cu gheaţă pisată. E). pireuri de legume

    297. Pacientul cu rectocolită ulcero-hemoragică prezintă în fazele acute ale bolii: A). numeroase scaune diareice B). constipaţie rebelă la tratament C). tranzit intestinal normal pentru gaze şi materii fecale D). scaune cu sânge E). scaune muco-purulente

    298. Investigaţia paraclinică de elecţie în vederea stabilirii etiologiei unei hemoragii digestive superioare este:

    A). gastrofibroscopia B). tranzitul baritat C). radiografia abdominală pe gol D). ecografia abdominală E). CT

    299. La un pacient cu HDS, recoltarea unui set de analize va include obligatoriu determinarea:

    A). grupului sanguin B). Rh-ului C). proteinemiei D). glicemiei E). probelor hepatice

    300. La un pacient cu HDS, lavajul pe sonda nazo-gastrică se va face cu soluţie de ser fiziologic rece la care asistenta medicală va adăuga în scop hemostatic:

    A). etamsilat B). fitomenadionă C). adrenalină D). adrenostazin E). venostat

    301. Unui pacient cu H.D.S, asistenta îi va administra o dietă: A). hidrică (lichide reci) B). lactate C). zaharuri D). hipoglucidică E). hipocalorică

    302. Medicamentele hemostatice utilizate în tratamentul unui pacient cu H.D.S sunt: A). vitamina K B). vitamina C C). vitamina B1 D). adrenostazinul

  • E). etamsilatul

    303. Hemoragiile postoperatorii pot fii determinate de: A). tulburări de coagulare preexistente B). tulburări de coagulare dobândite în perioada postoperatorie (sepsis) C). administrarea de medicamente hemostatice D). stress E). fără cauză

    304. Administrarea heparinei se poate face: A). subcutan B). intramuscular C). iv în bolus D). iv cu seringa automată E). nu are importanţă

    305. Intervenţiile asistentei medicale în cazul unui pacient cu H.D.S includ: A). monitorizarea funcţiilor vitale B). aşezarea pacientului în poziţie Trendelenburg chiar dacă este cu stare de

    conştienţă alterată

    C). montarea sondei urinare D). montarea unei sonde nazo-gastrice E). recoltarea hemogramei, a grupului sangui şi Rh-ului

    306. Examenul endoscopic la un pacient cu hemoragie activă este: A). contraindicat B). are valoare diagnostică C). poate avea valoare terapeutică D). previne apariţia encefalopatiei hepatice E). nu poate fii efectuat datorită hemoragiei

    307. Insuficienţa cardiacă se caracterizează prin următoarele: A). Forţa contractilă a inimii nu mai asigură debitul de sânge necesar B). Organele şi ţesuturile organismului sunt în deficit de oxigen C). Apare stază în circulaţia pulmonară D). Are forme clinice şi gravităţi diferite E). Toate cele mai de sus

    308. Repausul fizic îndelungat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă poate cauza: A). Creşterea vitezei de circulaţie a sângelui B). Scăderea coagulării sângelui C). Sângerări D). Reducerea vitezei de circulaţie a sângelui (stază) E). Tromboze venoase la nivelul membrelor inferioare

    309. Complicaţia cea mai gravă a trombozelor venoase profunde la nivelul membrelor inferioare poate fi:

    A). Gangrena B). Durerea C). Embolia pulmonară D). Pneumonia E). Toate cele mai de sus

    310. Complicaţiile repausului îndelungat la pat pot fi următoarele: A). Scăderea tonusului muscular B). Hipotensiunea ortostatică C). Constipaţia D). Contractura musculară

  • E). Tromboza venoasă profundă

    311. Pentru prevenirea trombozelor venoase profunde la pacienţii cu insuficienţă cardiacă este recomandat:

    A). Doze profilactice de heparină B). Activitate fizică intensă C). Antibioterapie D). Mişcări active uşoare şi pasive ale membrelor E). Antiinflamatoare

    312. Complicaţiile sutanate care apar din cauza edemelor de stază la bolnavii cu insuficienţă cardiacă sunt:

    A). Piodermite B). Psoriază C). Erizipel D). Flegmoane E). Escare de decubit

    313. Regimul alimentar a bolnavului cu insuficienţă cardiacă trebuie să fie: A). Hiposodat B). Hipocaloric în primele zile de decompensare C). Hipersodat D). Hiperglicemic E). Hiperlipidic

    314. Consumul de lichide pe 24 ore recomandat unui pacient cu insuficienţă cardiacă este:

    A). Sub 100ml B). 250-500ml C). sub 1000ml D). între 1500-200ml E). peste 3000ml

    315. Pentru evaluarea retenţiei de apă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie urmărit:

    A). Nu poate fi evaluat B). Cantitatea de lichide consumate C). Cantitatea de calorii ingerate D). Diureza prin măsurare volumetrică E). Calcemia

    316. Căile de administrare a digoxinei sunt următoarele: A). Cale orală – tablete B). Cale inhalatorie – spray C). Cale injectabilă – intravenos D). Intradermal E). Toate cele de mai sus

    317. Care sunt dintre cele enumerate jos semnele gastrointestinale de intoxicaţie cu digitală:

    A). Inapetenţă B). Greţuri C). Constipaţie D). Arsuri epigastrice E). Diaree

    318. Care sunt dintre cele enumerate jos semnele cardiace de intoxicaţie cu digitală A). Bradicardie

  • B). Extrasistole C). Bigeminism D). Creşterea tensiunii arteriale E). Tahicardie paroxistică

    319. Furosemidul poate fi caracterizat prin următoarele: A). acţionează la nivelul ansei Henle (diuretic de ansă) B). împiedică resorbţia sodiului C). reţine potasiu în organism D). nu poate fi administrat intravenos E). produce creşterea tensiunii arteriale

    320. Spironolactona poate fi caracterizată prin următoare: A). Nu poate fi administrat împreună cu diureticele de ansă (furosemid) B). Economiseşte potasiu C). Poate fi administrat numai intravenos D). Administrarea trebuie făcută sub controlul ionogramei E). Produce creşterea de sodiu în organism

    321. În insuficienţa cardiacă din cauza stazei venoase pot apărea: A). Revărsate pleurale B). Revărsate peritoneale (ascită) C). Creşteri ale presiunii intracraniene D). Stază hepatică E). Ulcer duodenal

    322. Criza de astm bronşic se caracterizează prin următoarele: A). Dispnee inspiratorie B). Dispnee expiratorie zgomotoasă C). Stare febrilă D). Apare în accese E). Tuse

    323. Crize de astm bronşic este determinat de: A). Spasmul bronşiilor mici B). Exudat pneumonic inflamator C). Stază cardiacă D). Congestia şi exudaţia mucoasă şi vâscoasă a mucoaselor bronşice E). Infecţie virală

    324. În caz de criză de astm bronşic pot fi administrate (la indicaţia medicului): A). Oxigen B). Miofilină injecţie lentă intravenoasă C). Hemisuccinat de hidrocortizon D). Miofilină în perfuzie E). Toate cele de mai sus

    325. Edemul pulmonar acut este caracterizat prin: A). Dispnee cu senzaţie de sufocare B). Anxietate C). Tuse D). Tegumente uscate şi calde E). Stare febrilă

    326. Cauzele edemului pulmonar pot fi: A). Cauze cardiace B). Criză hipertensivă C). Hipoglicemia

  • D). Ciroza hepatică E). Cauze toxice

    327. Edemul pulmonar acut trebuie diferenţiat de: A). Tuberculoza pulmonară B). Viroza respiratorie C). Criza de astm bronşic D). Nevralgia intercostală E). Toate cele mai sus enumerate

    328. Tratamentul edemului pulmonar acut include: A). Oxigenoterapia B). Administrare de morfină C). Expectorante D). Diuretice (în functie de etiologie) E). Protectoare gastrice

    329. Embolia pulmonară este caracterizată prin: A). Obstrucţia venei pulmonare B). Obstrucţia trunchiului brahiocefalic C). Obstrucţia arterei pulmonare D). Obstrucţia traheei E). Obstrucţia bronşiei principale

    330. Cauzele emboliei pulmonare pot fi: A). Tromboză venoasă profundă B). Gaze C). Lichid amniotic D). Ocluzia arterelor periferice E). Toate cele enumerate mai sus

    331. Simptomatologia clinică a emboliei pulmonare include următoarele: A). Junghi toracic B). Spută hemoptoică C). Tahipnee D). Tuse E). Dureri abdominale

    332. Embolia pulmonară poate fi caracterizată prin: A). Este produsă de embolia arterei pulmonare şi a ramurilor sale B). Poate fi urmată de infarct pulmonar C). Este produsă de infecţie virală D). Poate produce moarte subită E). Este însoţită de dispnee, cianoză

    333. Tratamentul emboliei pulmonare include: A). Oxigenoterapie B). Medicamente pentru combaterea durerii C). Insulină D). Medicaţie fibrinolitică E). Medicaţie anticoagulantă

    334. Hemoptizia poate fi cauzată de: A). Cancer bronhopulmonar B). Pleurită C). Pneumotorax spontan D). Infarct miocardic E). Tuberculoza pulmonară

  • 335. Cauze de hemoptizie pot fi următoarele: A). Infarct pulmonar B). Bronşiectazie C). Traheită acută D). Emfizem pulmonar E). Tumori bronhopulmonare

    336. Pneumotoraxul spontan se caracterizează prin următoarele: A). Pătrunderea accidentală a aerului în pericard B). Pătrunderea accidentală a aerului în cavitatea abdominală C). Pătrunderea accidentală a aerului în cavitatea pleurală D). Compresie plămânului pe partea respectivă E). Tamponadă cardiacă

    337. Insuficienţa renală acută este un sindrom caracterizat prin: A). Deteriorare bruscă a funcţiei renale B). Alterare progresivă a funcţiei renale C). De obicei apare scădere marcată a debitului urinar D). Este reversibil prin corectarea cauzei declanşatoare E). Identificarea şi tratarea cauzei nu influenţează evoluţia bolii

    338. Cauzele prerenale care trebuie decelate în insuficienţă renală acută pot fi: A). Deshidratarea severă B). Şoc: septic, cardiogen C). Necroza tubulară acută D). Hipertrofia de prostată E). Litiaza renală

    339. În insuficienţa renală acută, veţi identifica şi trata următoarele complicaţii: A). Supraîncărcarea cu fluide B). Acidoza metabolică C). Hipertensiunea arterială D). Aritmii E). Toate complicaţiile enumerate mai sus

    340. Situaţii clinice care necesită măsuri de îngrijire a pacientului în insuficienţa renală acută:

    A). Infecţii prin proceduri invazive B). Fracturi patologice prin scăderea densităţii osoase C). Leziuni cutanate prin retenţia produşilor finali de metabolism D). Dezechilibre nutriţionale prin anorexie, alterarea gustului şi a mirosului, restricţii

    de dietă

    E). Tulburări de echilibru prin insuficienţa circulatorie vertebro-bazilară

    341. Monitorizarea pacientului în insuficienţa renală acută cuprinde: A). Semne vitale B). Greutate, edeme C). Aport şi eliminare D). Terapie E). Toate cele enumerate mai sus

    342. Indicatori ai statusului clinic echilibrat al pacientului cu insuficienţă renală acută:

    A). TA > 140/90 mmHg B). Puls: 60-100 bătăi/min C). Debit urinar > 5ml/kg/h D). Piele rece, umedă, cianotică

  • E). Creştere progresivă în greutate

    343. Semnele clinice ale supraîncărcării cu fluide în insuficienţa renală acută: A). Creşterea în greutate B). Turgescenţa jugularelor C). Edeme periorbitale, pretibiale, sacrate D). Zgomote respiratorii supraadăugate: raluri umede E). Creşterea tensiunii arteriale şi a ratei pulsului

    344. Ce măsuri recomandaţi a fi aplicate în cazul supraîncărcării lichidiene la un pacient cu insuficienţă renală acută?- alegeţi din următoarele variante:

    A). Restricţia de sare şi apă B). Calcularea aportului lichidian zilnic după formula: pierderi+ 300-500 ml fluide/zi C). Evitarea eforturilor fizice susţinute D). Restricţia aportului de proteine E). Monitorizare strictă zilnică a aportului de lichide şi a eliminărilor= balanţa

    hidrică

    345. Cum monitorizaţi semnele şi simptomele acidozei metabolice la pacientul cu insuficienţă renală acută:

    A). Parametri clinici: respiraţii rapide, superficiale, greţuri, vărsături B). Parametri de laborator: uree, creatinina, clearance de creatinină C). Parametri ASTRUP: pH, bicarbonat plasmatic D). Parametri radiologici: radiografia toracică E). Parametri ecografici: ecografia renală

    346. Dacă nu puteţi corecta acidoza metabolică şi hiperpotasemia la pacientul cu insuficienţă renală acută prin măsurile dietetice şi farmacologice, adoptaţi

    următoarea metodă:

    A). Limitaţi aportul de proteine şi grăsimi B). Limitaţi aportul de sare şi apă C). Suplimentaţi administrarea de bicarbonat D). Suplimentaţi administrarea de diuretice E). Îndreptaţi pacientul către dializa de urgenţă

    347. Semnele şi simptomele hipocalcemiei la pacientul cu insuficienţă renală acută sunt următoarele:

    A). Amorţeli, furnicături în degete B). Crampe musculare C). Convulsii D). Modificări ale ECG: prelungirea interval Q-T şi segment S-T, aritmii E). Hematemeza şi melenă

    348. Hemoragia digestivă superioară la pacientul cu insuficienţă renală acută poate apare prin:

    A). Restricţiile alimentare impuse B). Creşterea fragilităţii capilare sub acţiunea amoniacului, cu ulceraţii mucosale C). Efracţie de varice esofagiene D). Efect secundar al dializei E). Medicamentele prescrise pentru corectarea dezechilibrului hidro- electrolitic

    349. Evitarea infecţiilor la pacienţii cu insuficienţă renală acută se face prin: A). Administrare de antibiotice profilactic B). Evitarea contactului cu persoane infectate C). Evitarea cateterelor şi procedurilor invazive D). Dializa de urgenţă E). Corectarea sindromului de supraîncărcare lichidiană

  • 350. Măsurile terapeutice la pacienţii cu insuficienţă renală acută cuprind: A). Administrarea de diuretice, antihipertensive B). Corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice C). Dializa D). Administrarea de bronhodilatatoare, expectorante E). Rezolvarea cauzelor obstructive: litiaza vezicală, tumori renale, vezicale, adenom

    de prostată

    351. Urmărirea parametrilor paraclinici la pacienţii cu insuficienţă renală acută cuprinde monitorizarea:

    A). Uree, creatinina, clearance de creatinină B). Electroliţi serici şi urinari C). PH, bicarbonat seric D). Osmolaritate urinară, pH urinar, densitate urinară E). Spirometrie, teste de provocare bronşică

    352. Situaţii clinice şi riscuri care trebuie identificate în cazul pacientului spitalizat în secţia de medicină internă:

    A). Riscul de rănire- în relaţie cu procedurile, medicaţia administrată, statusul fizic şi mental

    B). Riscul pierderii integrităţii tisulare- prin imobilizare şi presiune prelungită, incontinenţă, fragilitate tegumentară

    C). Deficitul de autoîngrijire- în boli invalidante, alterarea mobilităţii, a funcţiilor cognitive

    D). Anxietatea pacientului- în relaţie cu procedurile aplicate, mediu nefamiliar E). Toate situaţiile enumerate

    353. Riscul de infecţie la pacientul spitalizat este în relaţie cu: A). Testele invazive efectuate B). Mediul spitalicesc: selectarea unor germeni rezistenţi la antibioterapie C). Terapia necorespunzătoare D). Contactul cu pacienţii cu diferite tipuri de infecţii, în special respiratorii E). Nerespectarea regimurilor dietetice prescrise

    354. Explicarea de către asistentă a testelor diagnostice care vor fi aplicate pacientului înseamnă:

    A). Explicarea scopului, descrierea procedurii B). Vizionarea manoperei în timp ce se aplică la un alt pacient C). Indicarea unui site internet pentru informare asupra riscurilor procedurii D). Explicarea rezultatelor care se aşteaptă în urma efectuării testului respectiv E). Asistenta informează pacientul despre cine şi unde se va efectua procedura

    355. Controlul anxietăţii pacientului de către asistentă se poate realiza prin: A). Comunicarea cu pacientul B). Explicarea restricţiilor pe care le impune boala respectivă C). Explicarea procedurilor şi a rezultatelor ce se aşteaptă de la acestea D). Sublinierea efectelor secundare ale terapiei E). Explicarea condiţiei bolii şi a prognosticului

    356. Riscul ineficienţei unor regimuri terapeutice rezultă din: A). Insuficienta înţelegere a tratamentului de către pacient B). Lipsa explicaţiilor corespunzătoare privind boala şi posibilele complicaţii din

    partea personalului medical

    C). Bariera de înţelegere a pacientului= de limbă, cognitivă, vizuală, auditivă D). Prea multe proceduri invazive aplicate, cu dezorientarea pacientului

  • E). Administrarea terapiei în condiţiile de stress pe care le poate presupune o spitalizare prelungită

    357. Riscul de dezechilibru nutriţional poate fi identificat în următoarele situaţii: A). Restricţiile dietetice impuse de boală B). Diminuarea aportului alimentar în caz de infecţii orale, stomatita C). Scăderea aportului prin inapetenţă, astenie extremă, mediu nefamiliar D). Tulburări de miros, gust ce pot apare în anumite afecţiuni E). Aport alimentar excesiv, în condiţiile unei activităţi fizice deficitare

    358. Primul pas în evaluarea clinică a pacientului în caz de urgenţă medicală de către asistenta medicală presupune:

    A). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor disfuncţiei cardiovasculare B). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor afecţiunilor renale C). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor afecţiunilor musculo-scheletale D). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor insuficienţei respiratorii E). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor dezechilibrelor metabolice

    359. Riscul de constipaţie la pacientul spitalizat apare datorită: A). Aportul necorespunzător de lichide şi fibre alimentare B). Imobilizarea sau reducerea mişcărilor C). Medicaţia administrată D). Stressul asociat procedurilor şi mediului nefamiliar E). Toate explicaţiile anterioare sunt corecte

    360. Statusul clinic respirator echilibrat al unui pacient cuprinde următoarele: A). Ritmul respiraţiilor: 16-20/min, relaxat, ritmic B). Murmur vezicular prezent C). Matitate la bazele pulmonare D). Saturaţia O2 peste 95% E). Prezenţa ralurilor bronşice

    361. Statusul clinic cardiovascular echilibrat al unui pacient cuprinde următoarele elemente:

    A). Rata pulsului 60-100 bătăi/min B). Puls neregulat, filiform C). TA > 90/60 mmHg,< 140/90 mmHg D). Puls periferic egal E). Extremităţi cianotice, reci, umede

    362. Asistenta medicală monitorizează statusul cardiovascular după următorii parametri:

    A). Ritmul şi rata pulsului periferic B). Determinarea pulsului central- dacă pulsul periferic este slab şi neregulat C). Efectuarea radiografiei toracice D). Aspectul tegumentelor= culoare, temperatură, hidratare E). Măsurarea tensiunii arteriale

    363. Pentru monitorizarea statusului respirator, asistenta medicală va urmări: A). Rata şi ritmul respiraţiei B). Zgomote respiratorii supraadăugate C). Senzaţiile pacientului de sufocare, „sete de aer” D). Monitorizarea tulburărilor de ritm pe ECG E). Saturaţia oxigenului prin pulsoximetrie

    364. Controlul infecţiilor intraspitaliceşti presupune cunoaşterea şi aplicarea următoarelor reguli de către personalul sanitar:

    A). Spălarea mâinilor

Click here to load reader

Reader Image
Embed Size (px)
Recommended