113
ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013 PROGRAM DE STUDIU ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ
ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013
PROGRAM DE STUDIU
ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ
1. Urmatoarele afirmaţii referitoare la perioada de stare a scarlatinei sunt adevarate:
A). angina eritemato-pultacee
B). ciclul lingual
C). descuamaţia furfuracee
D). exantemul respectă faţa
E). vărsaturile
2. Indicaţi afirmaţiile false referitoare la scarlatina:
A). agentul etologic este streptococul beta hemolitic de grup A
B). tratamentul de electie este Penicilina G
C). patognomonic este semnul Koplic
D). ciclul lingual
E). tusea productiva.
3. Specificaţi care sunt semnele caracteristice perioadei eruptive in rubeola acuta:
A). exantem maculos genealizat
B). micropoliaenopatie generalizată
C). microcefalie
D). artrita
E). encefalita rubeolică
4. Care din urmatoarele afirmaţii privind rubeola congenitală sunt reale:
A). virusul rubeolei poate provoca avort spontan
B). fenomene catarale nazale
C). microcefalie
D). sindrom infecţios
E). poate determina surditate
5. Relataţi care din urmatoarele simptome nu caracterizeaza perioada preeruptivă in
rujeola:
A). semnul Koplic
B). exantemul maculopaplos la nivelul feţei
C). tusea iritativă
D). febra
E). dureri abdominale
6. Exantemul varicelos la pacienti imunodeprimaţi prezintă urmatoarele aspecte:
A). caracter bulos
B). papulo-veziculos
C). hemoragic
D). bulos-hemoragic
E). maculo-veziculos
7. Specificaţi care sunt localizarile cele mai frecvente ale herpesului zoster:
A). cervico-brahial
B). intercostal
C). oftalmic
D). sciatic popliteu extern
E). nervul VII bis – intermediarul Wrisberg
8. Care dintre urmatoarele afirmaţii privind complicaţiile varicelei sunt adevarate:
A). Meningoencefalita acută
B). apendicita
C). artrita
D). pneumonia
E). suprainfecţia
9. Care din urmatoarele simptome caracterizeaza gripa:
A). febra inalta 39-40grd. C
B). debutul brusc
C). cefalee frontală
D). dureri abdominale
E). tuse, varsaturi
10. Indicaţi care sunt complicaţiile resiratorii ale gripei:
A). bronşiolita acută
B). miocardita acută
C). artrita
D). laringita
E). tiriodita
11. Specificati care dintre urmatoarele afirmaţii caracterizează mononucleoza
infectioasă:
A). angina pseudo-membranoasă
B). limfadenopatia cervicală
C). splenomegalia
D). erupţiile
E). sindromul infecţios
12. Manifestările clinice extrasalivare ale infecţiei urliene sunt:
A). pancreatita acută
B). colecistita acută
C). artrita acută
D). meningita acută
E). glomerulo-nefrita acută
13. Specificaţi care dintre simptomele clinice enumerate aparţin sindromului de
hipetensiune intracraniană:
A). cefalee
B). vărsături
C). bombarea fontanelei
D). sughiţ
E). dureri abdominale
14. Agenţii etiologici bacterieni mai frecvenţi in meninitele acute purulente sunt:
A). Streptoccocus pneumoniae
B). Listeria monocytogenes
C). Ccorinebacterium difteriae
D). Haemophilus influenzae
E). Neisseria meningitidis
15. Localizarile cele mai frecvente ale erizipelului sunt, cu exceptia:
A). memrele superioare
B). membre inferioare
C). regiunea abdominală
D). plaga postoperatorie
E). regiunea cervico-occipitala.
16. Hepatitele virale acute sunt consecinţa infecţiei organismului cu unul din
urmatoarele virusuri, cu exceptia:
A). virusul hepatitei A
B). virusul hepatitei B
C). virusul Epstein-Barr
D). virusul hepatitei C
E). virusl herpes simplex
17. Sursa de infecţie cu virusul hepatitei B este:
A). purtatorii aparent sanatosi de Ag HBs
B). bolnavii cu ciroza hepatica toxica
C). pacienţi cu hepatita cronică persistentă
D). pacienţi cu hepatita virala acuta cu VHB
E). gravide purtatoare de Ag HBs
18. Principalele căi de transmitere ale virusului hepatitic A sunt urmatoarele cu
excepţia:
A). mâini murdare
B). nerespectarea igienei personale sau alimentare
C). apa si alimente contaminate cu VHA
D). inţepături de insecte
E). injecţii itramusculare
19. Transmiterea infectie cu VHB se realizeaza prin urmatoarele modalităţi :
A). sexual
B). parenteral
C). nosocomial
D). alimente contaminate
E). vertical
20. Infecţia cu HVC se caracterizeaza prin:
A). este frecveenta la consumatorii de droguri iv
B). formele asimptomatice sunt des intalnite
C). se asociaza adesea cu virusul hepatitei delta
D). se poate asocia infecţiei cu VHB
E). infecţia profesionala este fecventă
21. Perioada prodromală a HVA include:
A). febra moderata
B). icter
C). odinofagie
D). dureri epigastrice
E). varsaturi
22. Specificaţi modalitaţile de transmitere a infectiei cu VHA
A). alimente contaminate
B). mâini murdare
C). obiecte proaspăt contaminate
D). transplant de organe
E). sexual
23. Complcaţiile febrei tifoide sunt urmatoarele cu exceptia:
A). hemoragia intestinală
B). perfoaţia intestinală
C). infarctul intestino mezenteric
D). encefalita tifică
E). miocardita tifică
24. Terapia etiologică a febrei tifoide se efectueaza cu :
A). Ciprofloxacina
B). Furazolidon
C). Ampicilina
D). Azitomicina
E). Ceftriaxon
25. Stafilococii contaminează frecvent urmatoarele alimente cu excepţia:
A). produse lactate
B). maioneze
C). fructe
D). carnea
E). apa
26. Relataţi aspectul scaunului in dizenteria bacteriană:
A). muco-sangvinolent
B). muco-purulent
C). muco-pio-sangvinolent
D). apos
E). grunjos
27. Manifestarile clinice ale botulismului includ:
A). febra
B). paralizii de nervi cranieni
C). greaţa
D). diplopie
E). coma
28. Diagnosticul serologic pozitiv in HVC implică prezenţa:
A). Ag HVC
B). Ac HVC
C). Ac HBC totali
D). Ac HBC Ig M
E). Ac HBC Ig G
29. Diagnosticul biologic in hepatita virala tip A (HVA) se susţine pe baza
următoarelor:
A). transaminaze crescute
B). probe de colestază pozitive
C). blirubina totală ridicată
D). fibrinogenemie crescută
E). amilazemie moderată.
30. Formele clinice evolutive ale hepatitei virale B (HVB):
A). HVB fulminantă
B). HVB forma colestatică
C). HVB forma trenantă
D). HVB forma recidivantă
E). HVB forma cu raspuns primar in antigen
31. Sindromul de răspuns inflamator sistemic implică:
A). febra > 38grd C sau hipotermie < 35,5grd C
B). tahicardie = 90/min
C). tahipnee > 20 respiratii/min
D). leucocitoza > 12.000 leuc sau leucopenie >4000/mm3
E). apnee
32. Agenţii etiologici cei mei frecvent incriminaţi in sepsis sunt:
A). bacterii gramnegative
B). virusuri
C). bacterii gram pozitive
D). fungii
E). micobacterii
33. Diagnosticul etiologic de certitudine in sepsis este asigurat de urmatoarele
investigatii:
A). hemoculturi
B). culturi din focarul primar
C). culturi de la poarta de intare
D). exudat faringian
E). testul la procalcitonina
34. Disfuncţia multilă de organ in sepsisul sever implică decompensarea:
A). cardiocirculatorie
B). respiratorie
C). carenţială
D). hepatică.
E). endocrinologică
35. Virusul HIV se poate transmite:
A). heterosexual
B). vertical.
C). injectare de droguri folosind in comun aceleaşi seringi, ace,
D). obiecte proaspăt contamina de pacienţi
E). transfuzii de masă eritocitară
36. Specificaţi care din urmatoarle sunt infecţii caracteristice stadiului SIDA:
A). stafilococia malignă
B). tuberculoza pulmoară
C). pneumonia cu pneumocistis carinii
D). toxoplasmoza cerebrală
E). tubrculoza extra pulmonara
37. Riscul de infecţie cu HIV după expunere profesională variază in funcţie de urmatorii
factori:
A). tipul d ace
B). profunzime leziunii
C). volumul de sânge implicat
D). grupa de sânge
E). nivelul incarcaturii virale
38. Indicaţi care din umatoarele poduse biologice pot transmite HIV:
A). sânge integral
B). secreţii vaginale
C). imunoglobuline
D). albumina umană
E). laptele matern
39. Specificaţi care dintre afecţiunile enumerate corespund bolii SIDA:
A). sarcom Kaposi
B). encefalopatia HIV
C). limfom Burkitt
D). limfadenopatia generalizată
E). moluscum contagiosum
40. In perioada preicterică a hepatitei virale A putem constata diverse forme de debut
cu excepţia:
A). digestiv
B). algic
C). pseudo gripal
D). neuro-psihic
E). cuanat
41. Sadiul prodromal a hepatitei virale B este caracterizat prin:
A). febra moderată
B). mialgii artralgii
C). dureri abdominale
D). cefalee
E). greţuri, vărsături
42. Manifestările clinice ale infcţiei cu HIV sunt:
A). febra 38 grd. C
B). micropoliadenopatie generalizată
C). diaree trenanată
D). dureri abdominale.
E). greţuri, varsături
43. Transmiterea verticală a virusului HIV se produce adesea in:
A). perioada perinatală
B). in timpul travaliului
C). in prioada alaptarii
D). in timpul cezarienei
E). in timpul tratamentului antiretroviral
44. Obiectivele tratamentului in holeră constau in urmatoarele cu exceptia:
A). inlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi
B). corectarea acidozei
C). restaurarea funcţiei renale.
D). oxigenoterapie
E). suprimarea infecţiei intestinale
45. Relataţi care din urmatoarele simptome caracterizează perioada de debut in
toxiinfecţia alimentară cu salmonela:
A). cefalee
B). stare de rău general
C). febra
D). vărsături
E). obnubilare
46. Apendicita catarala se trateaza prin:
A). apendicectomie
B). oncotomie
C). gheata local
D). repaus
E). antibiotic
47. Triada Dieulafoy-Duplay din apendicita acuta cuprinde:
A). frisoane, aparare musculara, durere
B). durere, hiperestezie cutanata, aparare musculara
C). durere, hiperestezie cutanata, febra
D). febra, frisoane, durere
E). febra, frisoane, aparare musculara
48. Oncotomia se indica in:
A). blocul apendicular in faza de debut
B). peritonita generalizata de etiologie apendiculara
C). plastronul apendicular abcedat
D). apendicita catarala
E). apendicita gangrenoasa
49. Accentuarea durerii la ridicarea membrului inferior drep extins concomitent cu
palparea in fosa iliaca dreapta reprezinta:
A). semnul Blumberg
B). semnul clopotelului
C). semnul rezonatorului
D). semnul psoasului
E). semnul IAVORSKI – LAPINSKI
50. Apendicita catarala se caracterizeaza prin:
A). uneori este reversibila
B). are aspect de frunza vesteda
C). apendicele si mezoul sunt congestionate
D). mucoasa este congestionata
E). mucoasa este necrozata
51. Apendicita flegmonoasa mai este denumita
A). purulenta,
B). supurata,
C). empiem apendicular
D). necrozata
E). gangrenoasa
52. In apendicita gangrenoasa:
A). apendicele este tumefiat cu abcese si zone de necroza parietala;
B). mucoasa cu ulceratii intinse
C). seroasa cu false membrane de fibrina
D). vasele apendiculare – trombozate
E). apendicele este cu tenta roz
53. Clasificarea Iacobovici din apendicita acuta cuprinde
A). forme intriseci
B). forme endogene
C). forme extrinseci
D). forme exogene
E). forme intricate
54. Formele endogene din apendicita acuta sunt:
A). catarala
B). flegmonoasa
C). gangrenoasa
D). plastronul apendicular
E). peritonita apendiculara
55. Formele exogene din apendicita acuta sunt:
A). gangrenoasa
B). blocul apendicular
C). abcesul apendicular
D). catarala
E). flegmonoasa
56. Etiopatogenia din apendicita acuta cuprinde doua teorii (ipoteze):
A). teoria corpului strain
B). teoria hematogena
C). teoria exogena
D). teoria limfatica
E). teoria enterogena
57. Durerea abdominala din apendicita acuta:
A). este semnul major
B). apare in plina sanatate sau pe fondul unui disconfort digestive
C). uneori debuteaza direct in fosa iliaca dreapta
D). apare tardiv
E). localizata de obicei in fosa iliaca stanga
58. Triada Dieulafoy-Duplay din apendicita acuta cuprinde:
A). durere,
B). febra
C). frisoane
D). hiperestezie cutanata,
E). aparare musculara
59. In tratamentul apendicitei acute sunt contraindicate:
A). tratamentul chirurgical clasic
B). tratamentul chirurgical laparoscopic
C). clismele
D). purgatia
E). analgeticele majore
60. Obiective in tratamentul chirurgical din apendicita acuta sunt:
A). reperarea apendicelui
B). extirparea dupa sectiunea si ligatura la baza
C). ligatura mezoului
D). Lavajul
E). Drenajul
61. Cel mai frecvent varicele esofagiene sunt localizate:
A). 1/3 superioara a esofagului
B). 1/3 mijlocie a esofagului
C). 1/3 inferioara a esofagului
D). 1/3 superioara a stomacului
E). 1/3 mijlocie a stomacului
62. In hemoragiile grave sunt caracteristice:
A). Htc < 25%
B). Htc = 25 – 35%
C). Htc > 35%
D). Htc > 45%
E). Htc < 35%
63. Testul tranfuzional Mercandier presupune administrarea de:
A). 1000 – 1500 ml plasma
B). 1000 – 1500 ml sange
C). 1000 – 1500 ml masa eritrocitara
D). 1000 – 1500 ml ser
E). 1000 – 1500 ml glucoza
64. Anatomopatologic hemoragiile digestive superioare sunt:
A). esofagiene
B). gastrice
C). duodenale
D). ileale
E). colonice
65. În functie de gravitatea hemoragiei hemoragiile digestive superioare sde clasifica
A). mici
B). medii (usoare)
C). mari (grave)
D). cataclismice - duc la moarte în câteva minute
E). nu exista aceasta clasificare
66. Manifestările clinice ale sindromului de hipertensiune portală sunt:
A). durerea epigastrica
B). varicele esofagiene
C). splenomegalia cu sau fără hipersplenism
D). ascita
E). encefalopatia portală
67. Ulcerele de stress recunosc o etiologie variată precum:
A). TCC,
B). chirurgie craniană pentru procese tumorale,
C). arsuri întinse,
D). ulcer grav
E). degerături,
68. In practică, în faţa unui bolnav cu hemoragie digestiva superioara se cer clarificate
rapid mai multe probleme:
A). recunoaşterea hds
B). precizarea topografiei
C). evaluarea gravităţii
D). dacă hemoragia continuă sau s-a oprit
E). nu este importanta etiologia
69. Hemoragiile cataclismice nu se caracterizeaza prin:
A). pierderi mai mici de 500 ml sânge
B). pierderi între 500-1500 ml
C). pierderi între 1500-2000 ml
D). viteza şi volumul sângerărilor duc la deces înainte de a se putea interveni
terapeutic
E). pierderi 2000-3000 ml
70. Diagnosticul etiologic a unei HDS se face cu o acurateţe de 99% pe baza coroborării
datelor obţinute prin:
A). examen clinic
B). examene de laborator
C). endoscopie
D). laparoscopie
E). examen baritat esogastroduodenal
71. Hematemeza se caracterizează prin:
A). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt
B). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii
sucului gastric
C). exteriorizarea transanală de sânge sub formă de scaun negru ca "păcura"
D). exteriorizarea transanală de sânge roşu
E). eliminarea prin tuse de sânge roşu aerat
72. Melena se caracterizează prin:
A). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt
B). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii
sucului gastric
C). exteriorizarea transanală de sânge sub formă de scaun negru ca "păcura"
D). exteriorizarea transanală de sânge roşu
E). o sângerare de 50 ml poate duce la apariţia melenei
73. Hematochezia se caracterizează prin:
A). este exteriorizarea transanală de sânge roşu proaspăt sau sub formă de cheaguri
B). apare la bolnavii cu o motilitate gastro-intestinală exagerată şi o sângerare de
peste 1000 ml
C). sângele traversând rapid tractul alimentar nu este digerat de sucurile digestive
D). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt
E). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii
sucului gastric
74. In faţa unei HDS grave trebuie să soluţionăm două mari probleme:
A). tratamentul imediat al hipovolemiei şi a consecinţelor sale
B). tratamentul cauzei hemoragiei
C). tratamentul hipertensiunii arteriale
D). tratamentul hiperacididatii gastrice
E). tratamentul cefaleei produsa de hipotensiune
75. Intervenţii chirurgicale în urgenţă amânată (24-48 ore de la internare), sau "la rece"
in hemoragiile digestive superioare sunt:
A). dacă se obţine oprirea hemoragiei şi reechilibrarea bolnavului prin tratament
conservator;
B). bolnavi vârstnici, cu ulcere vechi, cu hemoragii repetate, politaraţi, cu risc mare
chirurgical;
C). HDS moderate şi mici la bolnavi cu stare generală bună, echilibraţi hemodinamic;
D). In hemoragii cataclismice
E). Nu exista urgent amanate
76. Mastita acuta de lactatie apare in lauzie cel mai frecvent la un interval de:
A). 2 – 3 zile
B). 2 – 3 saptamani
C). 2 – 3 luni
D). 2 – 3 ani
E). 2 – 3 ore
77. Tratamentul fibroadenomului mamar este:
A). Enucleerea
B). Sectorectomia
C). Mastectomia subcutanata
D). Mastectomia radicala
E). Comprese reci local
78. Mastectomia radicala modificata tip Madden implica, cu exceptia:
A). Ridicarea piramidei mamare
B). Ablatia micului pectoral
C). Extirparea ganglionilor axilari homolaterali
D). Ridicarea fasciei marelui pectoral
E). Ridicarea areolei mamare
79. Malformatiile mamelonului (congenital/dobandite) sunt:
A). Mamelon scurt
B). Mamelon ombilicat
C). Mamelon invaginat
D). Atrofia sanului la femeie
E). Hipertrofia sanului la femeie
80. Anomalii de forma si de volum a sanului sunt:
A). Atrofia sanului la femeie
B). Hipertrofia sanului la femeie
C). Hipertrofia sanului la barbat (ginecomastia)
D). Ptoza mamara
E). Mamelon invaginat
81. Leziuni traumatice ale sanului pot fi:
A). Plagi prin arme albe sau arme de foc
B). Contuzii
C). Cancerul mamar
D). Fibroadenomul mamar
E). Arsurile sanului
82. Tumori benigne ale glandei mamare sunt:
A). Fibromul mamar
B). Adenomul mamar
C). Adenofibromul mamar
D). Adenocarcinomul mamar
E). Chistadenomul mamar
83. Tumorile maligne ale sanului:
A). Boala PAGET – cancer glandular initial epidermotrop
B). Sarcomul
C). Cancerul glandei mamare
D). Fibromul mamar
E). Chistadenomul mamar
84. Stari precanceroase ale sanului:
A). Mastoza fibrochistica RECLUS
B). Chistul solitar
C). Tumorile vegetante intracanaliculare
D). Mastita cu plasmocite
E). Fibromul mamar
85. Adenofibromul mamar:
A). Este o tumora maligna
B). Este o tumora benigna
C). Apare la femei intre 18-30 ani
D). Adenopatia axilara absenta
E). Tratamentul sau este chirurgical
86. Tumorile Phyllodes:
A). Tumora este bine delimitata, mobila pe planurile profunde si superficiale.
B). Pielea este intinsa, subtiata, violacee
C). Pe sectiune are un aspect foliat (“foi de ceapa” sau “frunze de varza”)
D). Cresterea este lenta, cu perioade de crestere si de stationare; poate degenera
malign
E). Tratamentul este conservator
87. Factori de risc endogeni (tin de gazda) implicati in aparitia cancerului mamar:
A). Fumatul
B). Menarha precoce si menopauza tardiva
C). Nuliparitatea sau prima sarcina > 30 ani
D). Lipsa alaptarii la san (alaptarea factor protector)
E). Obezitatea in postmenopauza
88. Factori de risc exogeni implicati in aparitia cancerului mamar:
A). Fumatul
B). Menarha precoce si menopauza tardiva
C). Nuliparitatea sau prima sarcina > 30 ani
D). Iradierea mai ales < 30 ani
E). Obezitatea in postmenopauza
89. Tratamentul cancerului mamar cuprinde:
A). Tratament chirurgical
B). Radioterapie
C). Chimioterapie
D). Hormonoterapie
E). Tratament conservator
90. Inflamatii cronice nespecifice ale sanului sunt:
A). Mastita cronica
B). Galactocelul
C). Abcesul cronic
D). Flegmonul linos al sanului
E). Cancerul
91. Factori fiziologici favorizanti in producerea leziunilor in cadrul traumatismelor
abdominale sunt urmatorii:
A). Sarcina
B). Statiunea bipeda
C). Starea de plenitudine a viscerelor cavitare
D). Fumatul
E). Alcoolul
92. Lavajul peritoneal slab pozitiv necesita:
A). Observare clinica a pacientului 24 de ore
B). Obligatoriu laparotomie
C). Urmarire clinica si daca e necesar explorari complementare
D). Observare clinica 2 zile
E). Obligatoriu laparoscopie
93. Ingrijirile postoperatorii la traumatizatul abdominal impune obligatoriu:
A). Drenaj aspirativ continuu
B). Aspiratie nazogastrica
C). Anticoagulante
D). Drenaj pleural
E). Traheostomie
94. După gradul de urgenţe ARNAUD clasifică traumatismele astfel:
A). Insuficienţă circulatorie acută (stop cardiac)
B). Insuficienţă respiratorie acută
C). Plăgi ale vaselor mari
D). Evisceratie posttraumatica
E). Alte leziuni
95. ŢURAI clasifică contuziile, după etiologie, astfel
A). Contuzii prin ciocnire
B). Contuzii prin contralovitură
C). Contuzii prin efectul de suflu
D). Contuzii prin cadere
E). Cauze complexe
96. La inspecţia din cadru examenului clinic al unui bolnav contuzionat putem decela:
A). escoriaţii
B). echimoze
C). biliragie
D). hematoame
E). lipsa oricărei leziuni
97. Traumatizaţii abdominali cu interesare viscerală, clinic pot dezvolta următoarele
sindroame:
A). Sindromul de hemoragie internă
B). Sindromul de iritaţie peritoneală
C). Sindromul meningean
D). Sindromul de ischemie periferica
E). Sindromul de perforaţie şi hemoragie intraperitoneală
98. Bilanţul unui politraumatizat depinde de:
A). prognosticul vital,
B). prognosticul local,
C). prognosticul funcţional
D). Factorii externi
E). Factori favorizanti
99. In funtie de interesarea peritoneului plăgile abdominale pot fi:
A). Penetrante
B). Escoriate
C). Intepate
D). Delabrante
E). Nepenetrante
100. Contuziile abdominale pot interesa:
A). peretele abdominal
B). peretele toracic
C). extremitatea cefalica
D). peretele şi viscerele abdominale
E). numai viscerele
101. Particularităţile contuziilor şi leziunile viscerale abdominale consecutive depind
de următorii factori:
A). Zona anatomică de contact
B). Rapiditatea de acţiune a agentului vulnerant
C). Direcţia de acţiune a corpului contondent
D). Întinderea suprafeţei de contact a agentului vulnerant
E). Fumat, alcool
102. Falsul abdomen acut traumatic poate apare în următoarele situaţii:
A). L Apendicita acuta
B). Pneumonie bazală
C). Fracturi de coaste inferioare
D). Hematom pro- şi retroperitoneal
E). Ruptură musculară a peretelui abdominal
103. Contraindicatiile puncţiei abdominale cu sau fără spălătura cavităţii peritoneale
sunt:
A). În apropierea cicatricilor postoperatorii
B). Colica biliara
C). Meteorism
D). Gravide
E). Colica renala
104. Traumatizaţii abdominali, fără leziuni viscerale, sunt grupaţi în două categorii:
A). Traumatizaţi abdominali şocaţi
B). Traumatizati abdominali constienti
C). Traumatizati abdominali inconstienti
D). Traumatizati toraco-abdominali
E). Traumatizaţi abdominali neşocaţi
105. Când un traumatizat abdominal prezintă leziuni viscerale trebuie să răspundem
la următoarele întrebări:
A). Ce sindrom prezintă sau se conturează la bolnavul cu traumatism abdominal ?
B). Are indicaţie de intervenţie de urgenţă ?
C). Ce organ sau organe sunt lezate ?
D). Este sau a fost fumator?
E). Ce antecedente heredocolaterale are?
106. In pneumotoracele sufocant primul gest terapeutic este:
A). Traheostomie
B). Toracocenteza cu ac gros in spatiul 2 intercostal pe linia medioclaviculara
C). Toracotomie
D). Laparotomie
E). Toracoscopie
107. Compresia toracica se caracterizeaza clinic prin:
A). Masca echimotica MORESTIN
B). Triada BARRET
C). Respiratie pendulara
D). Hipertensiune arteriala
E). Anurie
108. Tratamentul contuziei toracice simple impune obligatoriu:
A). Antibioterapie cu spectru larg
B). Analgetice
C). Punctie pleural
D). Toracotomie
E). Laparotomie
109. T. OANCEA clasifica traumatismele toracice dupa criterii;
A). Anatomice
B). Patogenice
C). Fiziopatologice
D). Morfopatologice
E). Estetice
110. Clasificarea traumatismelor toracice dupa gravitate:
A). Rapid letale
B). Potential letale
C). Fara potential letal
D). Lent letale
E). Grave
111. Traumatisme toracice rapid letale sunt:
A). Obstructia cailor aeriene
B). Pneumotoracele sufocant
C). Pneumotoracele deschis
D). Hemotoracele masiv
E). Fractura costala
112. Traumatisme toracice potential letale sunt:
A). Ruptura disecanta a aortei
B). Contuzia miocardica
C). Ruptura traheobronsica
D). Ruptura (perforatia) esofagului
E). Pneumotoracele sufocant
113. Traumatisme toracice fara potential letal sunt:
A). Pneumotoracele sufocant
B). Luxatia sternoclaviculara
C). Fractura sternala
D). Fractura de clavicula
E). Fractura scapulara
114. In voletul costal poate aparea:
A). Respiratie paradoxala
B). Respiratie pendulara
C). Balans mediastinal
D). Respiratie mediastinala
E). Balans paradoxal
115. Dupa criteriul topographic voletele costale se clasifica in::
A). Hemivoletul
B). Hemivoletul controlateral
C). Voletul sternocostal anterior
D). Voletul anterolateral
E). Supravolet
116. Radiografia toracica in pneumotoracele sufocant evidentieaza:
A). Pneumotorace masiv
B). Plaman complet colabat
C). Deplasarea madiastinului spre partea sanatoasa
D). Diafragm impins caudal
E). Nivele hidroaerice
117. Dupa interesarea toracelui in totalitate sau nu voletele costale se clasifica in:
A). Unilaterale
B). Bilaterale
C). Totale
D). Partiale
E). Multiple
118. Dupa criteriul fiziopatologic voletele costale se clasifica in:
A). Cu respiratie paradoxala
B). Bilaterale
C). Totale
D). Partiale
E). Fara respiratie paradoxala
119. Tratamentul in contuzile toracice severe implica:
A). Asigurarea ventilatiei adecvate
B). Corticoterapie cu doza antiinflamatorie
C). Asigurarea clearencelui cailor aeriene
D). Restrictie hidrica
E). Toracotomie
120. Trepiedul simptomatic in ruptura traheobronsica implica:
A). Pneumotorace sufocant
B). Pneumoomentum
C). Pneumomediastin
D). Pneumoperitoneu
E). Emfizem subcutanat
121. Capnografia monitorizează concentraţia de CO2
A). În sângele arterial
B). În sângele venos
C). În sângele venos amestecat
D). În aerul inspirat
E). În aerul expirat
122. PaO2
A). Reprezintă cantitatea de O2 dizolvat în sânge
B). Ne arată saturaţia în O2 a hemoglobinei
C). Se determină prin pulsoximerie
D). Se determină din sângele venos
E). Valoarea normală este de 94-100%
123. Manevra Heimlich este contraindicată
A). La gravide
B). La pacientul conştient
C). La pacientul inconştient
D). La sugari (< 1 an)
E). După loviturile interscapulare
124. Intubaţia orotraheală este indicată în:
A). Stopul cardiac
B). Insuficienţa respiratorie
C). În anestezia regională necomplicată
D). La pacientul aflat în comă
E). În timpul anesteziei generale
125. Complicaţiile intubaţiei traheale sunt:
A). Traumatismul corzilor vocale
B). Pneumonia de aspiraţie
C). Bradicardia cu hipotensiune
D). Hipoxemia
E). Embolia pulmonară
126. Ventilaţia cu CPAP înseamnă că pacientul:
A). Este ventilat cu un volum şi o frecvenţă prestabilită
B). Primeşte periodic o respiraţie amplă
C). Respiră spontan, ventilatorul realizează o presiune prestabilită
D). Respiră spontan, ventilatorul menţine a presiune pozitivă continuă
E). Ventilează spontan între ventilaţiile prestabilite
127. Complicaţiile ventilaţiei mecanice sunt:
A). Pneumonie
B). Atelectazie
C). Instabilitate hemodinamică
D). Hemotorace
E). Deficienţe nutriţionale
128. Aspiraţia traheo-bronşică:
A). Permite aspirarea conţinutului gastric
B). Menţine permeabilitatea căilor respiratorii superioare
C). Poate declanşa vomă
D). Poate cauza hipoxemie
E). Permite recoltarea secreţiilor pentru analize bacteriologice
129. Complicaţiile aspiraţiei traheobronşice pot fi:
A). Extubarea accidentală
B). Reflex vagal
C). Hipoxia
D). Hematemeza
E). Hipocapnia
130. Indicaţiile pentru ventilaţie mecanică sunt:
A). Acidoza respiratorie
B). Insuficienţa respiratorie
C). Insuficienţa cardiacă
D). Hipertensiunea arterială
E). Alcaloza metabolică
131. Pneumonia de ventilator poate fi prevenită prin:
A). Antibioterapie ţintită
B). Aspirarea sterilă a secreţiilor traheo-bronşice
C). Ventilaţie mecanică cu presiune pozitivă
D). Menţinerea intubaţiei orotraheale
E). Drenaj postural
132. Complicaţiile traheostomiei pot fi:
A). Hipotiroidie prin lezarea tiroidei
B). Hemoragie la nivelul plăgii
C). Emfizem subcutanat
D). Emfizem pulmonar
E). Necroza ţesuturilor care vin în contact cu canula
133. Creşterea treptată a CO2 expirat semnifică:
A). Pacientul este hiperventilat
B). Pacientul este hipoventilat
C). Creşterea temperaturii în sistemul de ventilaţie
D). Scăderea temperaturii corporeale
E). Pneumotorace
134. Medicamente necesare intubaţiei orotraheale:
A). Adrenalină
B). Midazolam
C). Algocalmin
D). Fentanyl
E). Propofol
135. Complicaţiile drenajului postural
A). Hemotorace
B). Pneumotorace
C). Hipoxie
D). Vărsături
E). Hemoptizie
136. Pe ECG, complexul QRS:
A). Reprezintă repolarizarea ventriculară
B). Reprezintă depolarizarea ventriculară
C). Reprezintă depolarizarea atrială
D). Dacă este lărgită semnifică o tulburare de ritm
E). Dacă este lărgită semnifică o tulburare de conducere
137. Presiunea venoasă centrală se măsoară
A). Prin intermediul unui cateter venos, indiferent unde este plasat acesta
B). Numai prin cateter venos central
C). La nivelul axei flebostatice
D). La nivelul atriului drept
E). În timpul inspirului
138. Monitorizarea presiunii venoase centrale este indicată:
A). La pacienţii cu pierderi sanguine sub 500 ml
B). La pacienţii aflaţi în stare de şoc
C). După politraumatisme
D). În insuficienţa renală cronică
E). În intervenţii chirurgicale cu pierderi sanguine peste 500 ml
139. Valorile normale ale presiunii venoase centrale sunt:
A). 10-12 cmH2O
B). 10-12 mmHg
C). 7-9 cmH2O
D). 7-9 mmHg
E). 5-7 cmH2O
140. Valorile crescute ale presiunii venoase centrale semnifică:
A). Hipervolemie
B). Embolie pulmonară
C). Hipovolemie
D). Tamponadă cardiacă
E). Infarct miocardic acut
141. Complicaţiile inserţiei unui cateter venos central pot fi:
A). Ischemie periferică acută
B). Tulburări de ritm
C). Embolie pulmonară gazoasă
D). Infecţii locale
E). Hemoragie la locul puncţiei
142. Monitorizarea tensiunii arteriale invazive este contraindicată în:
A). Afecţiuni vasculare periferice
B). Tromboză venoasă profundă
C). Infecţii la nivelul puncţiei
D). Hipotensiune arterială
E). Tulburări severe de coagulare
143. Balonul de contrapulsaţie aortică este indicată în:
A). Boli vasculare periferice
B). Disecţie aortică
C). Insuficienţă cardiacă severă
D). Intervenţii chirurgicale vasculare
E). Insuficienţă aortică
144. Ce trebuie făcut de urgenţă în cazul apariţiei unei dureri toracice?
A). Se administrează O2 pe mască
B). Se montează o linie venoasă
C). Se efectuează defibrilare electrică de urgenţă
D). Se administrează un analgetic
E). Se montează o linie arterială invazivă
145. În care din următoarele artere se pot monta catetere pentru măsurarea tensiunii
arteriale?
A). Artera radială
B). Artera femurală
C). Artera ulnară
D). Artera carotidiană
E). Artera pedioasă
146. Cateterul Swan-Ganz este utilizat pentru măsurarea:
A). Debitului cardiac
B). Tensiunii arteriale
C). Presiunii venoase centrale
D). Saturaţiei arteriale în O2
E). Presiunii în artera pulmonară
147. Complicaţiile masajului cardiac extern
A). Fractura coloanei vertebrale
B). Fracturi costale
C). Fracturi sternale
D). Pneumotorace
E). Pneumopericard
148. Efectele pantalonului antişoc:
A). Tamponează compresiv sângerările din partea superioară a corpului
B). Creşte întoarcerea venoasă şi debitul cardiac
C). Creşte rezistenţa vasculară periferică a părţii inferioare a corpului
D). Scade perfuzia părţii superioare a corpului
E). Limitează funcţia respiratorie
149. Stimularea electrică temporară este indicată la pacienţii cu:
A). Bradicardie simptomatică refractară la tratament medicamentos
B). Torsada vârfurilor
C). Fibrilaţie ventriculară
D). Fibrilaţie atrială
E). Bloc atrio-ventricular gradul III
150. Care dintre următoarele semne sunt prezente în tamponada cardiacă?
A). Durere precordială
B). Tahicardie sinusală
C). Hipertensiune arterială
D). Supradenivelare ST-T difuză
E). Bradicardie sinusală
151. Lavajul peritoneal se utilizează pentru una din următoarele:
A). Diagnosticarea abdomenului chirurgical acut
B). Dializă peritoneală
C). Confirmarea sau infirmarea unui hemoperitoneu posttraumatic
D). Îndepărtarea toxinelor îngerate
E). Îndepărtarea hematomului retroperitoneal
152. Care dintre următoarele semne clinice sunt caracteristice sindromului de
compartiment abdominal?
A). Abdomen destins
B). Oligurie
C). Presiune inspiratorie de vârf crescută
D). Presiune intraabdominală scăzută
E). Hipocarbie
153. Sindromul de compartiment abdominal apare mai frecvent în:
A). Ciroza hepatică cu ascită
B). Insuficienţa cardiacă
C). Hematom retroperitoneal
D). Insuficienţa renală
E). Pancreatita hemoragică
154. Una din contraindicaţiile sondajului gastric este următoarea:
A). Vărsături incoercibile
B). Nutriţia enterală
C). Intoxicaţia cu substanţe caustice
D). Traumatismul abdominal
E). Ulcer perforat
155. Lavajul gastric este indicat pentru:
A). Diagnosticarea abdomenului chirurgical acut
B). Îndepărtarea colecţiilor intraabdominale
C). Îndepărtarea substanţelor toxice ingerate
D). Introducerea nutrienţilor în stomac
E). Introducerea unor medicamente în tubul digestiv
156. Complicaţiile lavajului gastric pot fi:
A). Bradicardia cu hipotensiune
B). Şoc cardiogen
C). Şoc septic
D). Hemoragie prin lezarea varicelor esofagiene
E). Aspirarea conţinutului gastric în căile aeriene
157. Sonda Blakemore este folosită pentru:
A). Lavajul gastric
B). Lavajulperitoneal
C). Sondajul vezical
D). Tamponamentul gastro-esofagian
E). Tamponamentul vezical
158. Complicaţiile paracentezei pot fi:
A). Perforaţia gastrică
B). Hemoragie la locul puncţiei
C). Infecţie la locul puncţiei
D). Infecţie sistemică
E). Perforaţia intestinală
159. Complicaţiile clismei pot fi:
A). Perforarea intestinului
B). Bradicardie cu hipotensiune
C). Sângerare din hemoroizi
D). Deshidratare
E). Sindrom de aspiraţie pulmonară
160. În care dintre următoarele situaţii este indicată endoscopia digestivă superioară?
A). Hemoragie digestivă superioară
B). Colecistită acută
C). Pneumonie de aspiraţie
D). Varice esofagiene
E). Ocluzie intestinală
161. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? Sigmoidoscopia
A). Permite vizualizarea tractului intestinal inferior
B). Se efectuează în decubit dorsal
C). Poate produce hipertensiune arterială şi tahicardie
D). Permite vizualizarea mucoasei gastrice
E). Poate cauza sângerări din rect sau sigmă
162. Nutriţia enterală se referă la alimentaţia pacientului
A). Pe sonda nazo-gastrică
B). Pe sonda jejunală
C). Pe cale intravenoasă
D). Prin gastrostomie
E). Prin jejunostomie
163. Nutriţia enterală este indicată la pacienţii:
A). Care nu se pot alimenta peroral
B). Cu rezecţii intestinale extinse
C). Cu ocluzie intestinală
D). Ischemie intestinală
E). Cu arsuri extinse
164. În care din următoarele situaţii este contraindicată alimentaţia enterală?
A). Stare de şoc manifest
B). Bolnavi cu aport alimentar inadecvat de 7-10 zile
C). Ocluzie intestinală
D). Ischemie intestinală
E). Ileusul intestinului subţire
165. Dezavantajele nutriţiei enterale faţă de cea parenterală
A). Există riscul de aspiraţie pulmonară
B). Poate cauza diaree
C). Poate fi administrat când intestinul este nefuncţional
D). Este scumpă
E). Absorbţia este rapidă
166. Pentru documentarea aportului hidric, se înregistrează:
A). Fluidele administrate intravenos
B). Lichidele de spălătură
C). Vărsăturile
D). Lichidul de puncţie pleurală
E). Apa provenită din oxidarea celulară
167. Diureza normală la un adult de 70 kg este de:
A). 1000 ml/ zi
B). 1 ml/kg/oră
C). 800 ml/ zi
D). 2000 ml/zi
E). 2 ml/kg/zi
168. În rubrica de eliminări hidrice sunt înregistrate:
A). Pierderile de sânge
B). Diureza
C). Pierderile prin tuburile de dren
D). Lichidele de spălătură
E). Apa provenită din oxidarea celulară
169. Sondajul vezical este indicat la pacienţii:
A). Cu ruptura traumatică a uretrei
B). Stricturi uretrale strânse
C). Cu retenţii acute de urină
D). Cu incontinenţă urinară
E). Cu infecţii ale retrei
170. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? Hemodializa
A). Îndepărtează toxinele şi corectează dezechilibrele hidro-electrolitice la pacienţii
cu insuficienţă renală acută
B). Îndepărtează excesul de apă din organism prin crearea unui gradient de presiune
hidrostatică
C). Este o tehnică care poate fi utilizat intermitent şi continu
D). Nu necesită utilizarea unei soluţii de dializă
E). Ca membrană semipermeabilă utilizează peritoneul
171. Pentru hemodializă, accesul vascular se realizează la nivelul:
A). Arterei femurale
B). Arterei radiale
C). Venei jugulare interne
D). Venei subclaviculare
E). Venei femurale
172. Soluţia de dializă trebuie să conţină:
A). Sodiu
B). Fluor
C). Aluminiu
D). Magneziu
E). Glucoză
173. Complicaţiile hemodializei sunt:
A). Instabilitate hemodinamică
B). Hemoragii
C). Infecţii
D). Uremie
E). Hiperpotasemie
174. Anticoagularea cu heparină sodică este monitorizată prin măsurarea:
A). Timpului de sângerare
B). Timpului de coagulare activat
C). Nivelului factorului X activat
D). Timpului parţial de tromboplastină
E). Timpului de protrombină
175. Care dintre următoarele semne clinice şi ECG sunt caracteristice
hipopotasemiei?
A). Tulburări de ritm
B). Hipoperistaltism
C). Scăderea forţei musculare
D). Apariţia undei U
E). Creşterea amplitudinii undei T
176. Cauzele hipopotasemiei pot fi:
A). Insuficienţă renală cu oligurie
B). Rabdomioliză
C). Diaree
D). Tratament cu diuretice
E). Transfuzii masive
177. Hiperpotasemia este cauzată de:
A). Administrarea de diuretice potasiu-economisitoare
B). Transfuzii masive
C). Diaree
D). Hiperaldosteronism
E). Insuficienţă renală
178. Tratamentul hiperpotasemiei include administrarea de:
A). Calciu
B). Diuretice de ansă
C). Soluţie Ringer
D). Bicarbonat de sodiu
E). Diuretice economisitoare de potasiu
179. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în dializa peritoneală?
A). Poate fi efectuat intermitent sau continu
B). Înlătură toxinele prin difuziune prin membrana peritoneală
C). Este necesară anticoagularea pacienţilor
D). Utilizează soluţie de dializă
E). Necesită utilizarea unui hemofiltru
180. Complicaţiile sondajului vezical pot fi:
A). Incontinenţa urinară
B). Retenţia acută de urină
C). Hipovolemie
D). Apariţie de căi false
E). Reziduu urinar crescut
181. Nivelul de conştienţă poate fi monitorizată cu ajutorul:
A). Scorului Glasgow
B). Electroencefalografie
C). Scorului SOFA
D). Potenţialelor evocate
E). Presiunilor intracraniene
182. Indicaţiile puncţiei lombare sunt:
A). Coma de etiologie neprecizată
B). La pacienţi cu semne focale neurologice
C). În tumori cerebrale
D). Pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian
E). Edemul papilar
183. Contraindicaţiile puncţiei lombare sunt:
A). Coma de etiologie neprecizată
B). La pacienţi cu semne focale neurologice
C). În tumori cerebrale
D). Pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian
E). Edemul papilar
184. Cauzele hipertensiunii intracraniene pot fi:
A). Edemul cerebral posttraumatic
B). Hiperhidratarea
C). Hipercapnia
D). Hipocapnia
E). Tumorile cerebrale
185. Care dintre următoarele poate agrava hipertensiunea intracraniană?
A). Poziţia Fowler
B). Hipoxia
C). Hipocapnia
D). Durerea
E). Anestezicele volatile
186. Presiunea intracraniană poate fi măsurată cu ajutorul unui cateter plasat în:
A). Vena jugulară internă
B). Spaţiul subarachnoidian
C). Artera carotidă
D). Spaţiul epidural
E). În ventriculii cerebali
187. Tulburările de termoreglare intra- şi postoperatorii pot fi cauzate de :
A). Infecţii intraoperatorii
B). Relaxante musculare
C). Anestezice volatile
D). Frisoane
E). Antibiotice
188. Hipotensiunea postoperatorie poate fi un semn al:
A). Reacţiei simpatice la durere
B). Insuficienţei cardiace
C). A unei hemoragii la nivelul plăgii
D). Insuficienţei renale
E). Insuficienţei metabolice
189. Apariţia escarelor depinde de:
A). Statusul nutriţional al pacientului
B). Funcţia renală
C). Funcţia hepatică
D). Durata imobilizării
E). Aportul de sânge către ţesuturi
190. Pentru evaluarea riscului apariţiei escarelor se monitorizează:
A). Nivelul de conştienţă a pacienţilor
B). Indicele de masă corporeală
C). Temperatura corporeală
D). Starea de nutriţie
E). Vârsta
191. Care dintre următoarele manevre se utilizează pentru prevenirea escarelor?
A). Oxigenoterapia prin mască
B). Imobilizarea în decubit lateral
C). Alimentaţia şi hidratarea adecvată
D). Poziţionarea unui colac în părţile proeminente
E). Mobilizarea activă sau pasivă a pacientului
192. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte? Plăgile chirurgicale şi
posttraumatice contaminate
A). Trebuiesc suturate pentru evitarea suprainfectării
B). Trebuiesc drenate
C). Sunt tratate cu antibiotice local
D). Se suturează după vindecarea infecţiei
E). Trebuiesc îndepărtate detitusurile celulare
193. Care dintre următoarele semne ridică suspiciunea unei infecţii de plagă?
A). Paloarea tegumentelor din jurul plăgii
B). Creşterea temperaturii locale
C). Edemaţierea zonei din jurul plăgii
D). Secreţii abundente din plagă
E). Hemoragie la nivelul plăgii
194. Spălarea şi curăţarea plăgilor se efectuează cu:
A). Apă oxigenată
B). Ser fiziologic
C). Apă de la robinet
D). Iod
E). Soluţii antibiotice
195. Pentru prevenirea problemelor respiratorii postoperatorii este necesar:
A). Detubarea precoce
B). Monitorizarea saturaţiei în oxigen
C). Monitorizarea frecvenţei respiratorii
D). Aspirarea sterilă a secreţiilor traheale şi din cavitatea bucală
E). Montarea unei sonde nazo-gastrice
196. Care din următoarele metode contribuie la buna pregătire psihică a bolnavului:
A). îndepărtarea factorilor nocivi
B). înlesnirea vizitei familiei
C). asigurarea odihnei şi unui somn liniştit
D). combaterea manifestărilor ce provoacă discomfort
E). crearea siguranţei că operaţia va decurge în condiţii favorabile
197. Care sunt sarcinile asistentei medicale referitor la efectuarea analizelor de
laborator necesare unei intervenţii chirurgicale:
A). să recolteze probele indicate
B). să ducă probele la laborator
C). să aducă rezultatele de la laborator
D). să interpreteze rezultatele
E). să coreleze rezultatele cu starea clinică a bolnavului
198. Care sunt regulile în îngrijirea preoperatorie a bolnavului:
A). crearea condiţiilor care să împiedice traumele psihice
B). cunoaşterea bolnavului şi a bolii
C). respectarea prescripţiilor medicale şi efectuarea explorărilor
D). câştigarea încrederii bolnavului în echipa de îngrijire
E). indicaţii terapeutice suplimentare când se impun
199. Ce obiective urmăreşte pregătirea psihică a bolnavului chirurgical internat:
A). acomodarea cu condiţiile
B). înlăturarea fricii de spital
C). convingerea că intervenţia chirurgicală este benefică
D). respectarea disciplinei spitaliceşti
E). respectarea relaţiilor cu ceilalţi bolnavi
200. Cum se testează alergia la xilină:
A). prin injecţie intradermică
B). prin injecţie intramusculară
C). prin injecţie intravenoasă
D). prin injectare la locul dorit şi urmărirea timp de 20 de minute a reacţiilor care
apar
E). xilina nu necesită testare prealabilă
201. Cu cât timp înaintea intervenţiei chirurgicale trebuie să depilăm regiunile
păroase:
A). cu 48 de ore
B). în seara premergătoare
C). cu 1-2 ore
D). pe masa de operaţie
E). nu are importanţă când se face acest lucru
202. Ce medicamente trebuie să administrăm cu 30 de minute înainte de începerea
anesteziei pentru sedarea şi liniştirea bolnavului:
A). fenobarbital
B). mialgin
C). fortral
D). diazepam
E). distonocalm
203. Ce regim alimentar oferim bolnavului în preziua operaţiei:
A). regim alimentar obişnuit
B). regim hidric
C). dimineaţa şi la prânz regim obişnuit, seara regim hidric
D). nu se dau alimente grele cu 24 de ore înaintea operaţiei
E). nu este necesar un regim alimentar preoperator
204. Pentru a avea un somn liniştit, în seara dinaintea intervenţiei chirurgicale se
administrează:
A). fenobarbital
B). mialgin
C). paracetamol
D). romergan
E). diazepam
205. Pregătirea psihică a bolnavului chirurgical presupune:
A). asigurarea confortului în saloane
B). servirea mesei
C). program de vizitare a aparţinătorilor
D). comportament corespunzător al personalului medical
E). administrare de medicamente anxiolitice: opiacee sau barbiturice
206. Pregatirea preoperatorie biologică la bolnavii tineri, fără antecedente patologice
presupune efectuarea:
A). hemoleucogramei
B). TS, TC
C). sumarului de urină
D). măsurarea tensiunii arteriale
E). probe hepatice
207. Bolnavii pulmonari necesită preoperator:
A). gimnastică respiratorie
B). antitusive
C). mucolitice
D). bronhodilatatoare
E). analeptice respiratorii
208. Pregătirea bolnavilor cu afecţiuni digestive presupune:
A). reechilibrare hidro-electrolitică
B). reechilibrare proteică
C). golirea tubului digestiv de materii
D). reducerea florei microbiene
E). x
209. Pregătirea bolnavului hepatic presupune:
A). precauţie la administrarea anestezicelor hepatotoxice
B). administrare de vitamine din grupul B
C). regim alimentar bogat în glucide şi proteine
D). regim alimentar bogat în lipide
E). aport caloric de 2500-3000 cal/zi
210. Pregătirea bolnavilor renali presupune:
A). perfuzii cu glucoză şi electrolitice
B). diuretice
C). combaterea unui sindrom infecţios prin antibioterapie
D). menţinerea unei diureze de 1000-1500 ml/24h
E). hemodializă sau dializă peritoneală
211. Pregătirea bolnavilor diabetici presupune:
A). aport de aprox.2000 cal/zi
B). insulinoterapie pre şi postoperatorie
C). perfuzii cu glucoză
D). regim alimentar sărac în proteine şi lipide
E). regim alimentar bogat în glucide
212. Parametrii care trebuie monitorizaţi în primele ore postoperator sunt:
A). pulsul şi TA
B). temperatura
C). cantitatea de lichide ingerate
D). aspiraţia nasogastrică
E). diureza
213. În apropierea patului de postoperator trebuie să avem :
A). tensiometru
B). stetoscop
C). aspirator
D). taviţă renală
E). sursă de oxigen
214. Simptome care trebuie semnalate de asistentă în evoluţia bolnavului
postoperator:
A). agitaţia
B). dezorientarea
C). somnolenţa
D). apatia
E). torpoarea
215. Semne care trebuie să ne îngrijoreze în evoluţia unei plăgi:
A). pătarea pansamentului cu secreţii sau sânge
B). apariţia durerilor locale
C). apariţia febrei
D). tumefierea locală
E). hipotermie locală
216. Prevenirea vărsăturilor în postoperator se face prin:
A). poziţie comodă în pat
B). evitarea consumului de lichide şi alimente
C). sondă de aspiraţie nazogastrică
D). medicamente antiemetice
E). administrarea precoce de lichide reci
217. Bolnavii cu risc crescut de complicaţii tromboembolice sunt:
A). vârstnici
B). obezi
C). cu cancer
D). cu intervenţii chirurgicale pe torace, pelvis, etaj abdominal inferior
E). caşectici
218. Metode de prevenire a complicaţiilor tromboembolice:
A). poziţie în pat cu membrele pelvine uşor ridicate
B). folosirea ciorapilor elastici
C). folosirea manşetelor pneumatice pe gambe
D). mişcări pasive în pat
E). evitarea mersului după operaţie cât mai mult posibil
219. Semnele tromboflebitei profunde sunt:
A). tahicardie
B). febră
C). dureri în molet
D). edem gambier
E). puls descăţărător
220. Reluarea alimentaţiei în postoperator presupune:
A). apă, ceai amar, zeamă de compot în prima zi postoperator
B). pireuri de legume, brînzeturi şi lactate în ziua a doua
C). orice aliment dar administrat în cantităţi mici şi la intervale scurte în primele 2
zile
D). odată cu reluarea tranzitului intestinal se pot administra orice fel de alimente,
fără restricţie
E). administrarea de alimente hipercalorice la bolnavii caşectici din prima zi
221. Retenţia de urină în postoperator are următoarele cauze:
A). clinostatismul prelungit
B). dureri locale exacerbate de mişcări
C). hidratare deficitară
D). complicaţii postoperatorii
E). anestezia generală
222. Stimularea micţiunilor se face prin:
A). ridicarea pacientului în poziţie ortostatică
B). conducerea pacientului la toaletă
C). lăsarea unui robinet deschis
D). aplicarea unui obiect cald pe regiunea hipogastrică
E). administrarea unui antisecretor
223. Care este pericolul cel mai mare în perioada de trezire a bolnavului anesteziat
prin intubaţie oro-traheală:
A). sângerarea plăgii
B). hipotensiunea arterială
C). căderea limbii, astuparea glotei şi asfixierea bolnavului
D). agitaţia bolnavului din cauza durerii
E). globul vezical
224. Ce complicaţie deosebită este de temut după rahianestezie:
A). greţuri, vărsături
B). tahicardie, dispnee
C). cefalee persistentă
D). intoleranţă la medicamente
E). hipertensiune arterială
225. Pentru prevenirea cefaleei postrahianestezie bolnavul va fii aşezat în pat:
A). în decubit dorsal cu 2 perne sub cap
B). în poziţie Trendelenburg
C). în poziţie laterală stângă sau dreaptă
D). în decubit dorsal fără pernă cu capul întors spre dreapta
E). în poziţie anti-Trendelenburg
226. Mobilizarea precoce a bolnavului urmăreşte:
A). combaterea durerii
B). combaterea tulburărilor hidro-electrolitice
C). prevenirea stazei venoase
D). prevenirea complicaţiilor tromboembolice
E). combaterea atelectaziei pulmonare
227. În prima oră după anestezia generală, obiectivele planului de îngrijire sunt
următoarele:
A). monitorizarea funcţiilor vitale din 15 în 15 minute
B). supravegherea aspectului pansamentului
C). prevenirea vărsăturilor şi aspiraţiei
D). mobilizarea la marginea patului
E). alimentarea bolnavului
228. În cazul unui pacient care prezintă meteorism abdominal, asistenta intervine
astfel:
A). introduce o sondă de aspiraţie nazo-gastrică
B). introduce o sondă pentru gaze
C). administrează un calmant
D). anunţă de urgenţă medicul
E). nu intervine, se rezolvă de la sine
229. Pacientul cu aspiraţie gastrică continuă se va supraveghea atent pentru a se
preveni:
A). edemele membrelor inferioare
B). hemoragia
C). deshidratarea
D). sughiţul
E). vărsăturile
230. În care din următoarele investigaţii radiologice asistenta medicală colaborează
direct:
A). colecistografie
B). colangiografie
C). radioscopie gastro-intestinală
D). irigoscopie
E). CT cu substanţă de contrast.
231. Gastroscopia necesită pregătirea pacientului prin:
A). evacuarea conţinutului stomacal
B). wash-out cu Manitol sau Fortrans
C). clismă evacuatoare în seara precedentă
D). pasaj baritat
E). nici o pregătire
232. Spălătura gastrică se indică în:
A). intoxicaţiile voluntare
B). intoxicaţiile accidentale
C). numai cu acceptul pacientului în intoxicaţiile voluntare
D). în pregătirea preoperatorie pentru stenoza gastrică postulceroasă
E). nu se mai foloseşte
233. Puncţia peritoneului prin care se extrage lichid din cavitatea abdominală se
numeşte:
A). laparotomie
B). paracenteză
C). celiotomie
D). laparoscopie
E). laparostomie
234. Pentru efectuarea unei clisme evacuatoare, asistenta medicală va explica
procedura bolnavului şi va face următoarele manevre:
A). va încălzi apa pentru clismă
B). va aşeza bolnavul în decubit lateral
C). va goli aerul din tubulatură şi canulă şi va pensa tubul
D). va unge canula cu vaselină şi introduce 15-20 cm în canalul anal
E). va ridica irigatorul 30-40 cm deasupra patului şi va introduce încet aprox.500 ml
de lichid
235. Tratamentul dietetic major pentru prezenţa ascitei presupune:
A). proteine în cantitate crescută
B). potasiu în cantitate crescută
C). restricţie de sodiu
D). restricţie de potasiu
E). sodiu în cantitate crescută
236. Dacă după montarea unei sonde Blakemore pacientul are dificultăţi în respiraţie,
asistenta medicală trebuie imediat:
A). să desumfle balonaşul esofagian
B). să încurajeze bolnavul să sufle adânc
C). să monitorizeze semnele vitale
D). să informeze medicul
E). să scoată imediat sonda
237. În cazul exteriorizării de sânge pe sonda de aspiraţie gastrică la un bolnav în
prima zi postoperator după rezecţie gastrică pentru ulcer duodenal, atitudinea
asistentei medicale este:
A). observă aspectul secreţiilor la interval de 30 de minute
B). va întrerupe drenajul pensând tubul
C). este sigură că este o situaţie normală
D). va monitoriza semnele vitale
E). va anunţa imediat medicul
238. Care este modul corect de pregătire a colonului preoperator:
A). prin regim alimentar bogat în fibre celulozice
B). prin regim sărac în reziduri
C). clisme repetate
D). prin administrarea de purgative drastice (sulfat de magneziu), manitol sau
Fortrans
E). prin tratament cu antibiotice cu 48 de ore înaintea intervenţiei chirurgicale
239. La cât timp după o operaţie pe tubul digestiv se reia tranzitul intestinal:
A). la 7 zile
B). la 12 ore
C). în dimineaţa următoare
D). depinde de felul anesteziei
E). cel puţin 48-72 de ore
240. Cum pregătim bolnavul hepatic pentru o intervenţie chirurgicală:
A). oferim alimentaţie bogată în lipide
B). administrăm vitamina K şi C
C). administrăm hidrolizate de proteine şi aminoacizi
D). efectuăm transfuzii masive cu sânge
E). oferim alimentaţie bogată în zaharuri
241. Care sunt motivele pentru care stomacul trebuie golit înainte de o anestezie
generală:
A). pentru a reduce greaţa
B). pentru a reduce producerea de acid clorhidric
C). pentru a opri peristaltismul
D). pentru a opri ileusul paralitic
E). pentru a preveni în caz de regurcitare a conţinutului gastric aspirarea sa în
arborele traheobronşic
242. Planul de îngrijire a unui bolnav care sângerează este:
A). acomodarea cu plosca
B). administrarea rapidă de sânge
C). administrarea de fluide
D). monitorizarea semnelor vitale
E). menţinerea ph-ului gastric
243. Pentru ca un pacient cu constipaţie să aibă un tranzit intestinal normal, asistenta
medicală intervine:
A). determinând pacientul să facă exerciţii fizice
B). administrând laxative la indicaţia medicului
C). efectuând la nevoie o clismă evacuatorie simplă
D). administrează un coctail cu miostin
E). administrează un Metoclopramid intravenos
244. Sângele provenit din arborele bronşic se numeşte:
A). hematemeză
B). hemoptizie
C). epistaxis
D). hemotorace
E). hemartroză
245. Care este manevra corectă a introducerii sondei nasofaringiene pentru
administrarea oxigenului:
A). se introduce sonda prin cavitatea bucală, se roteşte la 180 grade în timp ce se
avansează
B). se alege o sondă potrivită şi se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la
tragus
C). se introduce sonda printr-o narină până în epifaringe
D). prin gura deschisă se vizualizează vârful sondei care trebuie să depăşească cu
1cm vălul palatin
E). se poziţionează pacientul şezând când se introduce sonda
246. Poziţia bolnavului pentru toracocenteză este:
A). şezând cu trunchiul semiflectat, cu braţele pe coapse
B). şezând cu braţul ridicat deasupra cefei până la urechea opusă
C). şezând cu braţele pe lângă corp
D). în decubit dorsal
E). în decubit lateral
247. Puncţia pleurală poate produce următoarele accidente:
A). trombembolie pulmonară
B). stop cardio-respirator reflex
C). criză de astm bronşic
D). hemotorax
E). anurie
248. Un pacient cu TBC diagnosticat este:
A). izolat strict până examenul pulmonar arată localizarea leziunii
B). izolat până când biopsia nu mai relevă prezenţa BK în fragmentele prelevate
C). trimis la domiciliu cu medicaţia respectivă
D). izolat până când are 3 culturi negative din spută
E). nu necesită izolare
249. Fumatul produce:
A). efecte cardiace negative
B). creşterea numărului de hematii
C). scăderea nivelului imunoglobulinelor
D). creşterea agregabilităţii plachetare
E). vasoconstricţie periferică
250. Asistenta informează o bolnavă cu TBC pulmonar că cel mai obişnuit mod de
transmitere a bolii este:
A). mâinile murdare contaminate
B). picăturile de salivă răspândite prin tuse
C). produsele lactate
D). tacâmurile contaminate
E). sângele
251. Planul de îngrijire la un bolnav cu carcinom bronşic operat va da prioritate în
perioada postoperatorie imediată:
A). tuşitului şi respiraţiilor profunde
B). igienei şi confortului
C). aportului alimentar
D). poziţiei corpului
E). oxigenoterapiei
252. Având în vedere că bronhoscopia se efectuează în anestezie locală, după
examinare asistenta trebuie să aibă în vedere:
A). să realizeze că pacientul nu va fi capabil să vorbească o perioadă de timp
B). să-i efectueze spălături în gât în scopul prevenirii hemoragiei
C). să-i administraze lichide reci pentru a-i calma senzaţia de iritaţie din gât
D). să-i interzică alimentaţia şi lichidele până când se va restabilii reflexul de
deglutiţie
E). să converseze cu pacientul
253. Din cauza oxigenării deficitare la pacient apare următoarea problemă:
A). pierderea conştienţei
B). deshidratarea
C). oboseala
D). delirul
E). faciesul vultos
254. La îngrijirea unui bolnav cu traheostomie recentă, asistenta medicală trebuie să
fie permanent atentă la:
A). apariţia hemoptiziei
B). pierderea conştienţei datorită lipsei de oxigen
C). dificultăţile respiratorii datorită obstrucţiei tubului
D). scăderea tensiunii arteriale prin şoc
E). dialogul permanent cu bolnavul
255. Pentru evitarea uscării şi formării crustelor de mucus în tubul de traheostomie
este important să se:
A). umecteze aerul respirat de bolnav
B). pună câteva picături de apă distilată periodic în tub
C). acopere deschiderea traheostomiei cu o compresă umezită cu ser fiziologic
D). utilizeze o mică cantitate de glicerină pentru lubrifierea orificiului
E). să se schimbe periodic tubul de traheostomie
256. Când se aspiră tubul de traheostomie este important să se:
A). prevină contaminarea plăgii cu germeni patogeni
B). utilizeze o sondă foarte fină
C). clătească frecvent cateterul pentru îndepărtarea mucusului
D). clătească cateterul cu ser fiziologic
E). pună căteva picături de ser fiziologic periodic în tub
257. Ce sugerează prezenţa unor crepitaţii în zona antero-superioară a trunchiului:
A). o pneumonie
B). o pleurezie
C). o fractură costală
D). un volet costal
E). un emfizem subcutanat.
258. Care sunt măsurile de nursing care reduc insuficienţa respiratorie:
A). poziţionarea bolnavului astfel încât plămânii să nu fie comprimaţi de alte organe
interne
B). mese dese în cantităţi mici
C). prevenirea constipaţiei
D). restricţii de lichide
E). tapotajul
259. Apariţia la un bolnav imobilizat la pat postoperator a dispneei, cianozei,
tahicardiei, febrei, junghiului toracic, sugerează asistentei medicale:
A). o embolie pulmonară
B). o atelectazie pulmonară
C). un abces subfrenic
D). un pneumotorac
E). o pneumonie
260. Imediat după tiroidectomie asistenta medicală constată următoarele manifestări.
Pentru care din ele cheamă urgent medicul?
A). tahicardie, hipotensiune aterială,paloare
B). înfundarea tubului de dren
C). senzaţie de vomă
D). subfebrilitate
E). dureri în gât
261. Explorarea funcţională a glandei tiroide se poate face prin determinarea:
A). iodemiei
B). radiografiei cervicale
C). reflexogramei achiliene
D). calcemia
E). scintigrafie
262. Asistenta medicală instruieşte o pacientă cu guşă simplă în legatură cu
deficienţele ei de nutriţie legate de:
A). lipsa de calorii
B). lipsa de iod
C). lipsa de sodiu
D). lipsa de magneziu
E). lipsa de fier
263. bolnavă se internează cu tulburări de ritm cardiac, hipertensiune arterială,
nervozitate, tulburări de somn, scăderea greutăţii corporale, guşă. Simptomele pot
fii:
A). hipertiroidie
B). hipotiroidie
C). intoxicaţie acută exogenă
D). stare psihotică acută
E). tumoră tiroidiană
264. Explorările funcţionale în hipertiroidie sunt:
A). EKG
B). echo tiroidian, scintigrafie tiroidiană
C). dozare T3, T4, TSH
D). determinarea probelor de disproteinemie
E). glicemia
265. Simtomele crizei acute tireotoxice constau în:
A). agitaţie
B). febră
C). tahicardie
D). hipotensiune
E). vărsături,diaree
266. Care sunt informaţiile date de asistenta medicală unei paciente cu sechele psihice
postmastectomie menite să atenueze aceste efecte:
A). pacienta va rămâne cu leziuni definitive
B). evoluţia este imprevizibilă
C). îngrijorarea este nefondată
D). problemele se vor rezolva de la sine
E). medicul oncolog vă va tine la curent
267. Care este factorul psihologic cel mai important la externarea unei bolnave
postmastectomie:
A). să citească cât mai multe cărţi despre boala ei
B). să îşi poarte îmbrăcămintea peste proteză
C). să-şi păstreze imaginea de sine
D). să socializeze
E). să îşi continuie tratamentul oncologic
268. Pacientul cu hipertiroidism prezintă:
A). hipersomnie
B). insomnie
C). tulburări de memorie
D). tahicardie
E). exoftalmie
269. Intoleranţa la frig este o problemă caracteristică pacientului cu:
A). hipotiroidie
B). hipertiroidie
C). diabet insipid
D). boală Addison
E). gută
270. Pacientul cu hipotiroidism prezintă:
A). piele aspră
B). facies buhăit
C). exoftalmie
D). somnolenţă
E). hipotensiune arterială
271. Tumora mamară malignă are următoarele caracteristici:
A). dură
B). dureroasă
C). aderentă la ţesuturi
D). bine delimitată
E). suprafaţa regulată
272. Care sunt explorările paraclinice care pot preciza malignitatea unei tumori
mamare:
A). ecografia mamară
B). examenul citologic al unei scurgeri mamelonare
C). examenul mamografic al sânului
D). examenul histopatologic citologic al puncţiei biopsie cu ac de la nivelul unei
formaţiuni tumorale sau ganglionare
E). examenul histopatologic extemporaneu al unei excizii sectoriale mamare
273. Diagnosticul paraclinic de certitudine în boala Basedow este dat de:
A). aspectul scintigrafic "de fluture"
B). aspectul echografic
C). creşterea valorilor T3 şi T4
D). prezenţa anticorpilor antireceptori TSH.
E). scăderea valorii TSH
274. Cancerul mamar metastazează cel mai frecvent în:
A). ganglionii axilari
B). ficat
C). plămâni
D). ganglionii latero-cervicali
E). creier
275. În litiaza biliară se contraindică:
A). carnea afumată
B). conservele
C). preparatele cu brânză de vaci
D). alcoolul
E). carnea grasă
276. Regimul alimentar al unui pacient aflat în prima zi după colecistectomie va fi:
A). hidric
B). hiposodat
C). hipocaloric
D). fără grăsimi
E). fără glucide
277. Pregărirea preoperatorie a unui pacient propus pentru cura chirurgicală a unei
hernii inghinale include:
A). pregătirea psihică
B). toaleta generală
C). monitorizarea funcţiilor vitale
D). montarea unei sonde nazogastrice
E). montarea unei sonde urinare
278. La un pacient propus pentru o intervenţie chirurgicală majoră care implică
pierderi sanguine importante intraoperator, este obligatorie determinarea
preoperatorie a:
A). grupului sanguin şi Rh-ului
B). glicemiei
C). coagulogramei
D). probelor hepatice
E). ureei, creatininei
279. Transportul la pat al pacientului conştient operat cu apendicită acută
flegmonoasă sub rahianestezie se face cu:
A). targa
B). căruciorul
C). poate veni singur
D). depinde de dorinţa pacientului
E). nu are importanţă
280. Explorarea paraclinică la un pacient cu abdomen acut chirurgical include:
A). tranzitul baritat
B). CT cu substanţă de contrast
C). radiografie abdominală simplă
D). ecografia abdominală
E). scintigrafia hepatică
281. Pacienţii cu stenoză pilorică prezintă:
A). vărsături cu conţinut alimentar vechi
B). vărsături explozive în jet neprecedate de greaţă
C). vărsături bilioase
D). vărsături fecaloide
E). nu prezintă vărsături
282. Regimul alimentar al unei paciente internate cu colecistită acută litiazică include:
A). cantităţi mici de ceai, din oră în oră
B). lapte
C). smântînă
D). iaurt
E). apă plată
283. În regimul alimentar al unui pacient cu pancreatită acută se vor evita:
A). alcoolul
B). alimentele bogate în grăsimi
C). alimentele sărate
D). lichidele
E). condimentele
284. Pregătirea preoperatorie a unui pacient cu ocluzie intestinală include:
A). montarea unei sonde nazo-gastrice
B). montarea unei sonde urinare
C). efectuarea de spălături gastrice cu soluţii bicarbonatate pentru a reduce
incidenţa vărsăturilor
D). efectuarea unei clisme evacuatorii
E). montarea unei linii venoase pentru reechilibrarea hidro-electrolitică
285. Agitaţia postoperatorie a unui pacient operat pentru apendicită acută poate fii
determinată de:
A). un glob vezical
B). un atac de panică
C). un episod de hipoglicemie
D). lipsa tranzitului intestinal
E). fără nici o cauză
286. La un pacient cu pancreatită acută se recomandă determinarea amilazelor din:
A). sânge
B). urină
C). lichid cefalorahidian
D). scaun
E). vărsătură
287. Tabloul clinic al colecistitei acute include:
A). dureri în hipocondrul drept
B). febră
C). hematemeză
D). vărsături bilioase
E). balonare
288. Cel mai specific semn de ocluzie intestinală este:
A). durerea
B). vărsătura
C). oprirea tranzitului intestinal
D). febra
E). distensia abdominală
289. Investigaţia paraclinică obligatorie pentru apendicita acută este:
A). numărul de leucocite
B). hemoglobina
C). hematocritul
D). glicemia
E). sumarul de urină
290. La un pacient cu ulcer gastric perforat radiografia abdominală pe gol va
evidenţia:
A). pneumoperitoneu
B). hemoperitoneu
C). lichid de ascită
D). nivele hidroaerice
E). nimic specific
291. Ce manifestări sunt tipice pentru o hemoragie internă:
A). tegumente palide şi reci
B). stare de agitaţie
C). sete accentuată
D). indiferenţă
E). dispnee
292. Hematemeza este o hemoragie internă exteriorizată manifestată prin:
A). vărsătură de sânge roşu aerat
B). vărsătură de sânge ca zaţul de cafea
C). vărsătură de sânge negru lucios ca păcura
D). vărsătură de resturi alimentare
E). vărsătură de sânge roşu proaspăt
293. Hemoragia digestivă superioară se exteriorizează prin:
A). hemoptizie şi hematemeză
B). hematemeză şi melenă
C). hematurie şi melenă
D). hematemeză şi hematurie
E). hemoptizie şi melenă
294. Decizia de urgenţă în şocul hemoragic este:
A). corectarea volemică
B). transfuzia
C). intubaţie oro-traheală
D). măsuri generale de terapie intensivă
E). hemostaza provizorie sau definitivă
295. Culoarea scaunului în caz de melenă este:
A). roşu deschis
B). negru ca păcura
C). maron-verzui
D). roşu inchis
E). ca zeama de carne
296. După hemoragia gastrică în prima zi se consumă:
A). ceai fierbinte
B). ceai rece
C). supă caldă
D). lichide cu gheaţă pisată.
E). pireuri de legume
297. Pacientul cu rectocolită ulcero-hemoragică prezintă în fazele acute ale bolii:
A). numeroase scaune diareice
B). constipaţie rebelă la tratament
C). tranzit intestinal normal pentru gaze şi materii fecale
D). scaune cu sânge
E). scaune muco-purulente
298. Investigaţia paraclinică de elecţie în vederea stabilirii etiologiei unei hemoragii
digestive superioare este:
A). gastrofibroscopia
B). tranzitul baritat
C). radiografia abdominală pe gol
D). ecografia abdominală
E). CT
299. La un pacient cu HDS, recoltarea unui set de analize va include obligatoriu
determinarea:
A). grupului sanguin
B). Rh-ului
C). proteinemiei
D). glicemiei
E). probelor hepatice
300. La un pacient cu HDS, lavajul pe sonda nazo-gastrică se va face cu soluţie de ser
fiziologic rece la care asistenta medicală va adăuga în scop hemostatic:
A). etamsilat
B). fitomenadionă
C). adrenalină
D). adrenostazin
E). venostat
301. Unui pacient cu H.D.S, asistenta îi va administra o dietă:
A). hidrică (lichide reci)
B). lactate
C). zaharuri
D). hipoglucidică
E). hipocalorică
302. Medicamentele hemostatice utilizate în tratamentul unui pacient cu H.D.S sunt:
A). vitamina K
B). vitamina C
C). vitamina B1
D). adrenostazinul
E). etamsilatul
303. Hemoragiile postoperatorii pot fii determinate de:
A). tulburări de coagulare preexistente
B). tulburări de coagulare dobândite în perioada postoperatorie (sepsis)
C). administrarea de medicamente hemostatice
D). stress
E). fără cauză
304. Administrarea heparinei se poate face:
A). subcutan
B). intramuscular
C). iv în bolus
D). iv cu seringa automată
E). nu are importanţă
305. Intervenţiile asistentei medicale în cazul unui pacient cu H.D.S includ:
A). monitorizarea funcţiilor vitale
B). aşezarea pacientului în poziţie Trendelenburg chiar dacă este cu stare de
conştienţă alterată
C). montarea sondei urinare
D). montarea unei sonde nazo-gastrice
E). recoltarea hemogramei, a grupului sangui şi Rh-ului
306. Examenul endoscopic la un pacient cu hemoragie activă este:
A). contraindicat
B). are valoare diagnostică
C). poate avea valoare terapeutică
D). previne apariţia encefalopatiei hepatice
E). nu poate fii efectuat datorită hemoragiei
307. Insuficienţa cardiacă se caracterizează prin următoarele:
A). Forţa contractilă a inimii nu mai asigură debitul de sânge necesar
B). Organele şi ţesuturile organismului sunt în deficit de oxigen
C). Apare stază în circulaţia pulmonară
D). Are forme clinice şi gravităţi diferite
E). Toate cele mai de sus
308. Repausul fizic îndelungat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă poate cauza:
A). Creşterea vitezei de circulaţie a sângelui
B). Scăderea coagulării sângelui
C). Sângerări
D). Reducerea vitezei de circulaţie a sângelui (stază)
E). Tromboze venoase la nivelul membrelor inferioare
309. Complicaţia cea mai gravă a trombozelor venoase profunde la nivelul membrelor
inferioare poate fi:
A). Gangrena
B). Durerea
C). Embolia pulmonară
D). Pneumonia
E). Toate cele mai de sus
310. Complicaţiile repausului îndelungat la pat pot fi următoarele:
A). Scăderea tonusului muscular
B). Hipotensiunea ortostatică
C). Constipaţia
D). Contractura musculară
E). Tromboza venoasă profundă
311. Pentru prevenirea trombozelor venoase profunde la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă este recomandat:
A). Doze profilactice de heparină
B). Activitate fizică intensă
C). Antibioterapie
D). Mişcări active uşoare şi pasive ale membrelor
E). Antiinflamatoare
312. Complicaţiile sutanate care apar din cauza edemelor de stază la bolnavii cu
insuficienţă cardiacă sunt:
A). Piodermite
B). Psoriază
C). Erizipel
D). Flegmoane
E). Escare de decubit
313. Regimul alimentar a bolnavului cu insuficienţă cardiacă trebuie să fie:
A). Hiposodat
B). Hipocaloric în primele zile de decompensare
C). Hipersodat
D). Hiperglicemic
E). Hiperlipidic
314. Consumul de lichide pe 24 ore recomandat unui pacient cu insuficienţă cardiacă
este:
A). Sub 100ml
B). 250-500ml
C). sub 1000ml
D). între 1500-200ml
E). peste 3000ml
315. Pentru evaluarea retenţiei de apă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie
urmărit:
A). Nu poate fi evaluat
B). Cantitatea de lichide consumate
C). Cantitatea de calorii ingerate
D). Diureza prin măsurare volumetrică
E). Calcemia
316. Căile de administrare a digoxinei sunt următoarele:
A). Cale orală – tablete
B). Cale inhalatorie – spray
C). Cale injectabilă – intravenos
D). Intradermal
E). Toate cele de mai sus
317. Care sunt dintre cele enumerate jos semnele gastrointestinale de intoxicaţie cu
digitală:
A). Inapetenţă
B). Greţuri
C). Constipaţie
D). Arsuri epigastrice
E). Diaree
318. Care sunt dintre cele enumerate jos semnele cardiace de intoxicaţie cu digitală
A). Bradicardie
B). Extrasistole
C). Bigeminism
D). Creşterea tensiunii arteriale
E). Tahicardie paroxistică
319. Furosemidul poate fi caracterizat prin următoarele:
A). acţionează la nivelul ansei Henle (diuretic de ansă)
B). împiedică resorbţia sodiului
C). reţine potasiu în organism
D). nu poate fi administrat intravenos
E). produce creşterea tensiunii arteriale
320. Spironolactona poate fi caracterizată prin următoare:
A). Nu poate fi administrat împreună cu diureticele de ansă (furosemid)
B). Economiseşte potasiu
C). Poate fi administrat numai intravenos
D). Administrarea trebuie făcută sub controlul ionogramei
E). Produce creşterea de sodiu în organism
321. În insuficienţa cardiacă din cauza stazei venoase pot apărea:
A). Revărsate pleurale
B). Revărsate peritoneale (ascită)
C). Creşteri ale presiunii intracraniene
D). Stază hepatică
E). Ulcer duodenal
322. Criza de astm bronşic se caracterizează prin următoarele:
A). Dispnee inspiratorie
B). Dispnee expiratorie zgomotoasă
C). Stare febrilă
D). Apare în accese
E). Tuse
323. Crize de astm bronşic este determinat de:
A). Spasmul bronşiilor mici
B). Exudat pneumonic inflamator
C). Stază cardiacă
D). Congestia şi exudaţia mucoasă şi vâscoasă a mucoaselor bronşice
E). Infecţie virală
324. În caz de criză de astm bronşic pot fi administrate (la indicaţia medicului):
A). Oxigen
B). Miofilină injecţie lentă intravenoasă
C). Hemisuccinat de hidrocortizon
D). Miofilină în perfuzie
E). Toate cele de mai sus
325. Edemul pulmonar acut este caracterizat prin:
A). Dispnee cu senzaţie de sufocare
B). Anxietate
C). Tuse
D). Tegumente uscate şi calde
E). Stare febrilă
326. Cauzele edemului pulmonar pot fi:
A). Cauze cardiace
B). Criză hipertensivă
C). Hipoglicemia
D). Ciroza hepatică
E). Cauze toxice
327. Edemul pulmonar acut trebuie diferenţiat de:
A). Tuberculoza pulmonară
B). Viroza respiratorie
C). Criza de astm bronşic
D). Nevralgia intercostală
E). Toate cele mai sus enumerate
328. Tratamentul edemului pulmonar acut include:
A). Oxigenoterapia
B). Administrare de morfină
C). Expectorante
D). Diuretice (în functie de etiologie)
E). Protectoare gastrice
329. Embolia pulmonară este caracterizată prin:
A). Obstrucţia venei pulmonare
B). Obstrucţia trunchiului brahiocefalic
C). Obstrucţia arterei pulmonare
D). Obstrucţia traheei
E). Obstrucţia bronşiei principale
330. Cauzele emboliei pulmonare pot fi:
A). Tromboză venoasă profundă
B). Gaze
C). Lichid amniotic
D). Ocluzia arterelor periferice
E). Toate cele enumerate mai sus
331. Simptomatologia clinică a emboliei pulmonare include următoarele:
A). Junghi toracic
B). Spută hemoptoică
C). Tahipnee
D). Tuse
E). Dureri abdominale
332. Embolia pulmonară poate fi caracterizată prin:
A). Este produsă de embolia arterei pulmonare şi a ramurilor sale
B). Poate fi urmată de infarct pulmonar
C). Este produsă de infecţie virală
D). Poate produce moarte subită
E). Este însoţită de dispnee, cianoză
333. Tratamentul emboliei pulmonare include:
A). Oxigenoterapie
B). Medicamente pentru combaterea durerii
C). Insulină
D). Medicaţie fibrinolitică
E). Medicaţie anticoagulantă
334. Hemoptizia poate fi cauzată de:
A). Cancer bronhopulmonar
B). Pleurită
C). Pneumotorax spontan
D). Infarct miocardic
E). Tuberculoza pulmonară
335. Cauze de hemoptizie pot fi următoarele:
A). Infarct pulmonar
B). Bronşiectazie
C). Traheită acută
D). Emfizem pulmonar
E). Tumori bronhopulmonare
336. Pneumotoraxul spontan se caracterizează prin următoarele:
A). Pătrunderea accidentală a aerului în pericard
B). Pătrunderea accidentală a aerului în cavitatea abdominală
C). Pătrunderea accidentală a aerului în cavitatea pleurală
D). Compresie plămânului pe partea respectivă
E). Tamponadă cardiacă
337. Insuficienţa renală acută este un sindrom caracterizat prin:
A). Deteriorare bruscă a funcţiei renale
B). Alterare progresivă a funcţiei renale
C). De obicei apare scădere marcată a debitului urinar
D). Este reversibil prin corectarea cauzei declanşatoare
E). Identificarea şi tratarea cauzei nu influenţează evoluţia bolii
338. Cauzele prerenale care trebuie decelate în insuficienţă renală acută pot fi:
A). Deshidratarea severă
B). Şoc: septic, cardiogen
C). Necroza tubulară acută
D). Hipertrofia de prostată
E). Litiaza renală
339. În insuficienţa renală acută, veţi identifica şi trata următoarele complicaţii:
A). Supraîncărcarea cu fluide
B). Acidoza metabolică
C). Hipertensiunea arterială
D). Aritmii
E). Toate complicaţiile enumerate mai sus
340. Situaţii clinice care necesită măsuri de îngrijire a pacientului în insuficienţa
renală acută:
A). Infecţii prin proceduri invazive
B). Fracturi patologice prin scăderea densităţii osoase
C). Leziuni cutanate prin retenţia produşilor finali de metabolism
D). Dezechilibre nutriţionale prin anorexie, alterarea gustului şi a mirosului, restricţii
de dietă
E). Tulburări de echilibru prin insuficienţa circulatorie vertebro-bazilară
341. Monitorizarea pacientului în insuficienţa renală acută cuprinde:
A). Semne vitale
B). Greutate, edeme
C). Aport şi eliminare
D). Terapie
E). Toate cele enumerate mai sus
342. Indicatori ai statusului clinic echilibrat al pacientului cu insuficienţă renală
acută:
A). TA > 140/90 mmHg
B). Puls: 60-100 bătăi/min
C). Debit urinar > 5ml/kg/h
D). Piele rece, umedă, cianotică
E). Creştere progresivă în greutate
343. Semnele clinice ale supraîncărcării cu fluide în insuficienţa renală acută:
A). Creşterea în greutate
B). Turgescenţa jugularelor
C). Edeme periorbitale, pretibiale, sacrate
D). Zgomote respiratorii supraadăugate: raluri umede
E). Creşterea tensiunii arteriale şi a ratei pulsului
344. Ce măsuri recomandaţi a fi aplicate în cazul supraîncărcării lichidiene la un
pacient cu insuficienţă renală acută?- alegeţi din următoarele variante:
A). Restricţia de sare şi apă
B). Calcularea aportului lichidian zilnic după formula: pierderi+ 300-500 ml fluide/zi
C). Evitarea eforturilor fizice susţinute
D). Restricţia aportului de proteine
E). Monitorizare strictă zilnică a aportului de lichide şi a eliminărilor= balanţa
hidrică
345. Cum monitorizaţi semnele şi simptomele acidozei metabolice la pacientul cu
insuficienţă renală acută:
A). Parametri clinici: respiraţii rapide, superficiale, greţuri, vărsături
B). Parametri de laborator: uree, creatinina, clearance de creatinină
C). Parametri ASTRUP: pH, bicarbonat plasmatic
D). Parametri radiologici: radiografia toracică
E). Parametri ecografici: ecografia renală
346. Dacă nu puteţi corecta acidoza metabolică şi hiperpotasemia la pacientul cu
insuficienţă renală acută prin măsurile dietetice şi farmacologice, adoptaţi
următoarea metodă:
A). Limitaţi aportul de proteine şi grăsimi
B). Limitaţi aportul de sare şi apă
C). Suplimentaţi administrarea de bicarbonat
D). Suplimentaţi administrarea de diuretice
E). Îndreptaţi pacientul către dializa de urgenţă
347. Semnele şi simptomele hipocalcemiei la pacientul cu insuficienţă renală acută
sunt următoarele:
A). Amorţeli, furnicături în degete
B). Crampe musculare
C). Convulsii
D). Modificări ale ECG: prelungirea interval Q-T şi segment S-T, aritmii
E). Hematemeza şi melenă
348. Hemoragia digestivă superioară la pacientul cu insuficienţă renală acută poate
apare prin:
A). Restricţiile alimentare impuse
B). Creşterea fragilităţii capilare sub acţiunea amoniacului, cu ulceraţii mucosale
C). Efracţie de varice esofagiene
D). Efect secundar al dializei
E). Medicamentele prescrise pentru corectarea dezechilibrului hidro- electrolitic
349. Evitarea infecţiilor la pacienţii cu insuficienţă renală acută se face prin:
A). Administrare de antibiotice profilactic
B). Evitarea contactului cu persoane infectate
C). Evitarea cateterelor şi procedurilor invazive
D). Dializa de urgenţă
E). Corectarea sindromului de supraîncărcare lichidiană
350. Măsurile terapeutice la pacienţii cu insuficienţă renală acută cuprind:
A). Administrarea de diuretice, antihipertensive
B). Corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice
C). Dializa
D). Administrarea de bronhodilatatoare, expectorante
E). Rezolvarea cauzelor obstructive: litiaza vezicală, tumori renale, vezicale, adenom
de prostată
351. Urmărirea parametrilor paraclinici la pacienţii cu insuficienţă renală acută
cuprinde monitorizarea:
A). Uree, creatinina, clearance de creatinină
B). Electroliţi serici şi urinari
C). PH, bicarbonat seric
D). Osmolaritate urinară, pH urinar, densitate urinară
E). Spirometrie, teste de provocare bronşică
352. Situaţii clinice şi riscuri care trebuie identificate în cazul pacientului spitalizat în
secţia de medicină internă:
A). Riscul de rănire- în relaţie cu procedurile, medicaţia administrată, statusul fizic şi
mental
B). Riscul pierderii integrităţii tisulare- prin imobilizare şi presiune prelungită,
incontinenţă, fragilitate tegumentară
C). Deficitul de autoîngrijire- în boli invalidante, alterarea mobilităţii, a funcţiilor
cognitive
D). Anxietatea pacientului- în relaţie cu procedurile aplicate, mediu nefamiliar
E). Toate situaţiile enumerate
353. Riscul de infecţie la pacientul spitalizat este în relaţie cu:
A). Testele invazive efectuate
B). Mediul spitalicesc: selectarea unor germeni rezistenţi la antibioterapie
C). Terapia necorespunzătoare
D). Contactul cu pacienţii cu diferite tipuri de infecţii, în special respiratorii
E). Nerespectarea regimurilor dietetice prescrise
354. Explicarea de către asistentă a testelor diagnostice care vor fi aplicate pacientului
înseamnă:
A). Explicarea scopului, descrierea procedurii
B). Vizionarea manoperei în timp ce se aplică la un alt pacient
C). Indicarea unui site internet pentru informare asupra riscurilor procedurii
D). Explicarea rezultatelor care se aşteaptă în urma efectuării testului respectiv
E). Asistenta informează pacientul despre cine şi unde se va efectua procedura
355. Controlul anxietăţii pacientului de către asistentă se poate realiza prin:
A). Comunicarea cu pacientul
B). Explicarea restricţiilor pe care le impune boala respectivă
C). Explicarea procedurilor şi a rezultatelor ce se aşteaptă de la acestea
D). Sublinierea efectelor secundare ale terapiei
E). Explicarea condiţiei bolii şi a prognosticului
356. Riscul ineficienţei unor regimuri terapeutice rezultă din:
A). Insuficienta înţelegere a tratamentului de către pacient
B). Lipsa explicaţiilor corespunzătoare privind boala şi posibilele complicaţii din
partea personalului medical
C). Bariera de înţelegere a pacientului= de limbă, cognitivă, vizuală, auditivă
D). Prea multe proceduri invazive aplicate, cu dezorientarea pacientului
E). Administrarea terapiei în condiţiile de stress pe care le poate presupune o
spitalizare prelungită
357. Riscul de dezechilibru nutriţional poate fi identificat în următoarele situaţii:
A). Restricţiile dietetice impuse de boală
B). Diminuarea aportului alimentar în caz de infecţii orale, stomatita
C). Scăderea aportului prin inapetenţă, astenie extremă, mediu nefamiliar
D). Tulburări de miros, gust ce pot apare în anumite afecţiuni
E). Aport alimentar excesiv, în condiţiile unei activităţi fizice deficitare
358. Primul pas în evaluarea clinică a pacientului în caz de urgenţă medicală de către
asistenta medicală presupune:
A). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor disfuncţiei cardiovasculare
B). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor afecţiunilor renale
C). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor afecţiunilor musculo-scheletale
D). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor insuficienţei respiratorii
E). Detectarea precoce a semnelor şi simptomelor dezechilibrelor metabolice
359. Riscul de constipaţie la pacientul spitalizat apare datorită:
A). Aportul necorespunzător de lichide şi fibre alimentare
B). Imobilizarea sau reducerea mişcărilor
C). Medicaţia administrată
D). Stressul asociat procedurilor şi mediului nefamiliar
E). Toate explicaţiile anterioare sunt corecte
360. Statusul clinic respirator echilibrat al unui pacient cuprinde următoarele:
A). Ritmul respiraţiilor: 16-20/min, relaxat, ritmic
B). Murmur vezicular prezent
C). Matitate la bazele pulmonare
D). Saturaţia O2 peste 95%
E). Prezenţa ralurilor bronşice
361. Statusul clinic cardiovascular echilibrat al unui pacient cuprinde următoarele
elemente:
A). Rata pulsului 60-100 bătăi/min
B). Puls neregulat, filiform
C). TA > 90/60 mmHg,< 140/90 mmHg
D). Puls periferic egal
E). Extremităţi cianotice, reci, umede
362. Asistenta medicală monitorizează statusul cardiovascular după următorii
parametri:
A). Ritmul şi rata pulsului periferic
B). Determinarea pulsului central- dacă pulsul periferic este slab şi neregulat
C). Efectuarea radiografiei toracice
D). Aspectul tegumentelor= culoare, temperatură, hidratare
E). Măsurarea tensiunii arteriale
363. Pentru monitorizarea statusului respirator, asistenta medicală va urmări:
A). Rata şi ritmul respiraţiei
B). Zgomote respiratorii supraadăugate
C). Senzaţiile pacientului de sufocare, „sete de aer”
D). Monitorizarea tulburărilor de ritm pe ECG
E). Saturaţia oxigenului prin pulsoximetrie
364. Controlul infecţiilor intraspitaliceşti presupune cunoaşterea şi aplicarea
următoarelor reguli de către personalul sanitar:
A). Spălarea mâinilor
B). Evitarea tusei, strănutului, respiraţiei asupra celor din jur
C). Măsuri de asepsie pentru inserţia cateterelor venoase sau urinare
D). Învăţarea pacientului pentru a raporta următoarele semne şi simptome: roşeaţa,
durere, căldură la locul de inserţie a cateterelor
E). Toate măsurile enumerate anterior
365. Atribuţiile asistentei medicale de îngrijire complexă a pacientului cuprind:
A). Stabilirea planului de tratament
B). Suportul emoţional şi protejarea intimităţii
C). Explicarea procedurilor diagnostice sau terapeutice
D). Încurajarea pacientului să adopte un stil liber de viaţă, fără restricţii
E). Instruirea pacientului cu privire la dietă
366. Indicaţiile privind dieta trebuie să cuprindă următoarele aspecte:
A). Încurajarea consumului de zahăr, sare, grăsimi saturate
B). Consumul a minimum 2 litri de apă pe zi, indiferent de afecţiune
C). Ingestie de carbohidraţi complecşi şi fibre
D). Încurajarea consumului de carne roşie
E). Luarea mesei în timpul cititului sau al vizionării TV
367. Care din urmatoarele caracterizeaza pancreatita acuta?
A). stare de soc
B). dureri epigastrice violente
C). hipertensiune
D). ameteli
E). varsaturi
368. Cauzele pancreatitei acute pot fi:
A). consum de medicamente
B). boli inflamatorii intestinale
C). litiaza biliara
D). consumul de alcool
E). diverticuloza intestinala
369. Pozitia pe care trebuie sa o adopte bolnavii cu pancreatita acuta este:
A). antalgica
B). repaus la pat in decubit dorsal
C). semisezand
D). in fotoliu
E). decubit lateral
370. Starea de soc din pancreatita acuta se combate prin:
A). calmarea durerilor
B). reechilibrarea masei sanguine
C). reechilibrare hidroelectrolitica
D). emisie de sange
E). administrare de diuretice
371. Care analgetic este contraindicat in pancreatita acuta?
A). Algocalmin
B). Piafen
C). Fortral
D). Morfina
E). Tramadol
372. Inhibarea secretiei pancreatice in pancreatita acuta se face prin:
A). nutritie parenterala
B). sonda de aspiratie naso-gastrica
C). sonda vezicala
D). antisecretoare gastrice
E). IV- glucoza tamponata cu insulina
373. Inhibarea enzimelor proteolitice in pancreatita acuta se face prin:
A). antienzime ( Trasylol)
B). inhibitori ai enzimei de conversie
C). plasma proaspata
D). aminoacizi IV
E). antibiotice
374. Prevenirea infectiilor in pancreatita acuta se face cu:
A). antiseptice
B). antibiotice per os
C). antibiotice i.v.
D). igiena riguroasa
E). ultraviolete
375. Semne de ameliorare in pancreatita acut:
A). remisia durerilor
B). corectarea anemiei
C). remisia socului
D). scaderea febrei
E). normalizarea pulsului si TA
376. Probele biologice care se normalizeaza odata cu ameliorarea pancreatitei acute
sunt:
A). Leucocitoza
B). Examenul sumar de urina
C). Calcemia
D). Fermentii pancreatici in sange si urina
E). Sideremia
377. Dupa reluarea tranzitului intestinal in pancreatita acuta se incepe alimentatia
hidrica cu:
A). apa
B). lapte
C). ceai slab
D). sucuri de fructe diluate cu apa
E). cafea
378. Dupa alimentatia hidrica, in pancreatita acuta se continua alimentatia cu:
A). gris cu lapte
B). supa de carne
C). orez
D). paste fainoase
E). supa de morcovi
379. Dupa circa doua saptamani de la debutul pancreatitei acute se continua
alimentatia cu:
A). lapte smantanit
B). branza de vaci
C). untura de gaina
D). carne slaba tocata si fiarta
E). peste slab
380. Alimentele care vor fi scoase din dieta pacientului cu pancreatita acuta sunt:
A). prajeli
B). afumaturi
C). bauturi alcoolice
D). patrunjel verde
E). lactate
381. Pacientul cu pancreatita acuta va tine o dieta speciala:
A). 6 luni
B). 3 luni
C). 6 saptamani
D). Cel putin un an
E). Cel putin o luna
382. În cazul bolnavilor cu afecţiune gastroenterologică regimul dietetic prea rigid:
A). este indicat în toate cazurile
B). nu va fi respectat mult timp de bolnav
C). este întotdeauna respectat de bolnavi
D). este indicat numai în bolile inflamatorii intestinale
E). este indicat numai la bolnavii ulceroşi
383. În cazul bolnavilor cu afecţiune digestivă administrarea medicamentelor:
A). asistenta nu are nicio responsabilitate privind administrarea medicamentelor
B). administrarea medicamentelor nu trebuie să respecte orarul de alimentaţie
C). administrarea medicamentelor nu trebuie să se facă punctual
D). asistenta nu trebuie să cunoască fenomenele secundare ale medicamentelor
E). administrarea medicamentelor trebuie făcută foarte punctual
384. În cazul bolnavilor digestivi cu anus artificial:
A). modul de evacuare al conţinutului intestinal depinde de locul unde a fost abordat
tubul digestiv
B). îngrijirea acestor bolnavi nu constituie o problemă aparte
C). incontinenţa conţinutului intestinal nu cere permanentizarea toaletei
D). bolnavul poate părăsi spitalul chiar dacă nu s-a familiarizat cu întreţinerea
corectă a anusului artificial
E). prin anusul artificial nu se poate efectua clismă evacuatoare
385. Majoritatea bolilor tubului digestiv se declanşează sub influenţa unor factori:
A). alimentari
B). infecţioşi
C). parazitari
D). nervoşi
E). alergici
386. În ceea ce priveşte alimentaţia bolnavilor digestivi sunt adevărate următoarele
afirmaţii:
A). orarul meselor trebuie riguros respectat
B). alimentele trebuie să fie foarte bine mestecate
C). bolnavii nu trebuie educaţi asupra modului de alimentaţie
D). orarul meselor nu trebuie respectat
E). alimentaţia bolnavilor inapetenţi cere multă răbdare
387. Urmărirea alimentaţiei în cadrul supravegherii bolnavilor cu afecţiuni digestive
prevede următoarele:
A). asistenta nu trebuie să urmărească alimentaţia bolnavului
B). urmărirea poftei de mâncare
C). urmărirea preferinţelor bolnavului nu are nicio importanţă
D). urmărirea cantităţilor consumate
E). urmărirea modului de masticaţie nu are nicio importanţă
388. În cazul bolnavilor digestivi în preajma explorărilor funcţionale:
A). se va atrage atenţia bolnavilor că este interzisă alimentaţia
B). bolnavii sunt întotdeauna invitaţi să mănânce înaintea efectuării investigaţiei
C). se va atrage atenţia bolnavilor că este interzis fumatul
D). explorările se vor eşalona astfel încât ele să nu se suprapună
E). se va atrage atenţia bolnavilor să nu consume medicamentele înaintea efectuării
investigaţiei
389. În cazul bolnavilor digestivi tehnica sondajelor şi spălăturilor:
A). trebuie foarte bine cunoscută de către asistentul medical
B). nu trebuie cunoscută de către asistentul medical
C). în caz de atonie gastrică seara înainte de culcare se goleşte stomacul prin
spălătură gastrică
D). în caz de atonie intestinală seara înainte de culcare se goleşte stomacul prin
spălătură gastrică
E). în caz de atonie gastrică se aplică adesea aspiraţia continuă
390. Îngrijirea bolnavilor cu anus artificial:
A). incontinenţa conţinutului intestinal cere permanentizarea toaletei
B). modul de întreţinere al anusului artificial se efectuează în condiţii speciale în
afara salonului
C). bolnavul nu poate părăsi spitalul până când nu s-a familiarizat cu întreţinerea
corectă a anusului artificial
D). prin anusul artificial nu se poate efectua clismă evacuatoare
E). modul de evacuare al conţinutului intestinal nu depinde de locul unde a fost
abordat tubul digestiv
391. În cadrul bolilor digestive asistenta trebuie să recunoască următoarele
complicaţii:
A). hemoragiile digestive doar după exteriorizare
B). stările de deshidratare în cursul diareelor
C). hemoragiile digestive încă înainte de exteriorizare
D). perforaţiile în cavitatea peritoneală
E). manifestările abdomenului acut
392. Administrarea medicamentelor la pacienţii cu afecţiune digestivă:
A). trebuie făcută foarte punctual
B). trebuie să respecte orarul de alimentaţie
C). nu intră în atribuţia asistentei
D). asistenta nu trebuie să cunoască fenomenele secundare ale medicamentelor
E). nu trebuie să respecte orarul de alimentaţie
393. Internarea pacientului cu afecţiune digestivă:
A). este un prilej de a reeduca ritmul şi felul de viaţă
B). este un prilej de a-l dezobişnui de anumite deprinderi dăunătoare
C). regimul de viaţă al spitalului este întotdeauna bine suportat de bolnav
D). regimul de viaţă al spitalului este greu suportat în special de cei care suferă de
boală ulceroasă
E). în cursul spitalizării bolnavii trebuie să-şi însuşească igiena cavităţii bucale
394. Bolnavii cu afecţiuni digestive:
A). beneficiază de diferite forme de fizioterapie
B). beneficaiză de diferite forme de balneoterapie
C). nu beneficiază de nicio formă de fizioterapie
D). nu beneficiază de nicio formă de balneoterapie
E). beneficiază de diferite forme de fizioterapie dar nu beneficiază de nicio formă de
balneoterapie
395. Următoarele metode de fizio- şi balneoterapie sunt aplicate des pacienţilor
digestivi:
A). aplicaţiile calde
B). curele hidrominerale
C). masajul
D). gimnastica medicală
E). curele cu laser
396. Regimul de viaţă intraspitalicesc al bolnavilor digestivi:
A). trebuie să fie punctual
B). trebuie să fie individualizat după natura bolii
C). nu trebuie să fie individualizat
D). trebuie să fie individualizat după starea bolnavului
E). este hotărât totdeauna de medic
397. Îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni hematologice presupune din partea asistentei:
A). acordarea unor îngrijiri foarte atente
B). acordarea unor îngrijiri de calitate
C). înţelegere nemărginită în îngrijirea lor
D). îngrijirea lor cu amabilitate
E). toate răspunsurile de mai sus sunt corecte
398. Bolnavii spitalizaţi cu afecţiuni hematologice:
A). nu au niciodată carenţe vitaminice
B). nu au niciodată carenţe alimentare
C). îngrijirea lor trebuie efectuată în paturi cât mai comode
D). îngrijirea lor trebuie efectuată în saloane friguroase
E). deseori sunt spitalizaţi pentru perioade scurte de timp
399. Alimentaţia bolnavilor hematologici:
A). trebuie să fie substanţială, bogată în calorii şi vitamine
B). trebuie să fie substanţială, hipocalorică
C). în anemii regimul dietetic va fi slab în carne
D). în policitemii regimul dietetic va fi bogat în proteine animale
E). în policitemii regimul dietetic va fi bogat în alimente cu conţinut de fier
400. În îngrijirea bolnavilor hematologici asistenta:
A). trebuie să dea dovadă de multe cunoştinţe profesionale
B). trebuie să dea dovadă de spirit de observaţie
C). nu trebuie să fie operativă
D). trebuie să facă totul pentru a preveni dezechilibrarea lor psihică
E). nu trebuie să manifeste o atenţie deosebită
401. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privitor la bolnavii cu afecţiuni
hematologice
A). evoluează adesea cu simptomatologie impresionantă
B). nu necesită îngrijiri foarte atente din partea asistentei
C). adeseori mijloacele terapeutice nu pot prelungi substanţial viaţa bolnavului
D). majoritatea acestor bolnavi au o mentalitate optimistă
E). bolnavii ajung rar la stări depresive
402. În perioadele de agravare din cursul afecţiunilor hematologice putem întâlni:
A). coagulopatii
B). hiperglicemie datorată bolii de bază
C). anemii severe
D). hipoglicemie datorată bolii de bază
E). agranulocitoză
403. Bolnavii spitalizaţi cu afecţiuni hematologice:
A). nu necesită îngrijire în saloane confortabile
B). de obicei se găsesc în stare gravă
C). trebuie îngrijiţi în saloane călduroase
D). paturile nu trebuie prevăzute cu anexele necesare
E). deseori sunt spitalizaţi pentru o lungă durată de timp
404. Următoarele afirmaţii privind îngrijirea generală a bolnavilor hematologici sunt
adevărate:
A). o deosebită importanţă are îngrijirea cavităţii bucale
B). toaleta zilnică nu diferă de aceea a altor bolnavi
C). după curăţirea dinţilor se vor face gargarisme cu soluţii slabe antiseptice
D). micozele bucale nu necesită niciun tratament
E). ulceraţiile vor fi badijonate cu albastru de metilen
405. Transfuzia de sânge în cazul bolnavilor hematologici are ca scop:
A). corectarea anemiei
B). ameliorarea stării generale a bolnavului
C). excitarea hematopoiezei
D). aducerea de factori de coagulare
E). corectarea eritremiilor
406. Următoarele afirmaţii privind feroterapia sunt adevărate:
A). se practică cu fier ionizabil
B). se practică cu fier în formă neionizabilă
C). preparatele de fier sub formă de soluţii colorează dantura
D). fierul nu poate cauza tulburări gastrointestinale
E). reacţia Greegersen este pozitivă la cei ce consumă fier
407. Următoarele afirmaţii privind tratamentul citostatic sunt adevărate:
A). administrarea acestor medicamente se face după scheme bine stabilite ce trebuie
respectate de asistentă
B). soluţiile de agenţi achilizanţi se prepară cu o zi înainte de administrare
C). soluţiile de agenţi achilizanţi se prepară extemporaneu
D). soluţiile de agenţi achilizanţi se injectează strict intravenos
E). soluţiile de agenţi achilizanţi se injectează strict subcutanat
408. Următoarele tratamente se aplică în mod obişnuit în secţia de hematologie
A). tratamentul hemostatic
B). fizioterapia
C). balneoterapia
D). radioterapia
E). tratamentul anticoagulant
409. Are o pondere deosebită în îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni hematologice:
A). protecţia personalului faţă de HIV
B). protecţia personalului faţă de HBV
C). protecţia personalului faţă de alte infecţii prin inoculare
D). protecţia personalului faţă de trichineloză
E). protecţia personalului faţă de boala sărutului
410. Transplantul de măduvă osoasă se poate face în următoarele afecţiuni:
A). boli maligne ale măduvei hematoformatoare
B). în cursul unor boli genetice
C). în anemii aplastice
D). în unele boli metabolice
E). în tuberculoza pulmonară
411. Bolnavii care au primit transplant de măduvă
A). trebuie îngrijiţi în condiţii sterile
B). nu trebuie îngrijiţi în condiţii sterile
C). trebuie îngrijiţi sub protecţie de antibiotice
D). nu pot beneficia de tratament antibiotic
E). trebuie îngrijiţi sub supraveghere clinică şi hematologică timp de 14-28 de zile
412. Semnele principale de AVC:
A). Deficit motor şi/sau senzitiv la nivelul unui hemicorp
B). Tulburare de exprimare verbală
C). Tulburări ale conştienţei
D). Deviere oculo-cefalogiră
E). Toate de mai sus
413. Măsuri care se impun în prima fază a unei suspiciuni de AVC:
A). Anunţarea serviciului de ambulanţă şi acordarea primului ajutor la nevoie
B). Poziţionarea corectă pt. evitarea aspiraţiei în caz de vărsături
C). Furosemid i.v. la pacienţii hipertensivi
D). Aprecierea scorului Glasgow
E). Toate de mai sus
414. Nu se recomandă în faza prespitalicească a AVC:
A). Tratament hipotensor (excepţie insuficienţa cardiacă, infarct miocardic)
B). Tratament sedativ
C). Tratament anticoagulant
D). Corticoterapie
E). Toate de mai sus
415. Investigaţii paraclinice obligatorii în urgenţă la bolnavi cu AVC:
A). CT cranian
B). Coagulograma
C). ECG
D). Examen Doppler carotidian
E). Toate de mai sus
416. Atacul ischemic tranzitor (AIT):
A). Este un episod scurt de disfuncţie neurologică
B). Semnele dispar complet în câteva minute
C). Frecvent se asociază cefalee
D). Apare la pacienţi fără factori de risc vasculari
E). Toate de mai sus
417. Tromboliza intravenoasă în AVC ischemic este indicată:
A). În caz de AIT
B). În primele 6 ore de la debut
C). În primele 3 ore de la debut
D). Examenul CT cranian exclude hemoragia cerebrală sau alte cauze
E). Criză epileptică la debutul AVC
418. Contraindicaţiile trombolizei i.v. în AVC ischemic:
A). Semne CT de hemoragie cerebrală
B). Bolnav sub tratament anticoagulant
C). Trombocitopenie
D). Intervenţie chirurgicală majoră în ultimele 14 zile
E). Prezenţa cefaleei
419. Ischemia în teritoriul ACM presupune:
A). Hemipareză şi hipoestezie controlaterală cu predominanţă facio-brahială
B). Hemipareză şi hipoestezie controlaterală cu predominanţă crurală
C). Afazie (dacă emisfera dominantă este afectată)
D). Nistagmus
E). Deviaţia conjugată a globilor oculari spre emisfera lezată
420. Scăderea tensiunii arteriale în hemoragia cerebrală este recomandată în
următoarele situaţii:
A). tensiunea arterială sistolică este > 200-220 mmHg sau cea diastolică este mai
mare de 120 mmHg la cel puţin două determinări în 5 minute
B). tensiunea arterială sistolică este > 180 mmHg sau cea diastolică este mai mare de
105 mmHg la cel puţin două determinări în 5 minute
C). tensiunea arterială sistolică este > 130 mmHg sau cea diastolică este mai mare de
80 mmHg la cel puţin două determinări în 5 minute
D). nu este recomdată scăderea tensiunii arteriale
E). X
421. Referitor la tratamentul hemoragiei subarahnoidiene care din următoarele
afirmaţii sunt adevărate:
A). glucocorticoizii pot ajuta la diminuarea vasospasmului
B). bolnavul necesită supraveghere intensivă
C). pentru combaterea vasospasmului se administrează Nimodipină 6x60mg/p.o.
D). cliparea chirurgicală a anevrismului
E). nu este indicat implantare de shunt pentru hidrocefalie
422. Care din următoarele afirmaţii privind hemoragia cerebrală sunt false:
A). factorul incriminat în cele mai multe cazuri este hipertensiunea arterială
B). hipertensiunea arterială nu creşte riscul de hemoragie intracerebrală
C). simptomatologia se aseamănă de cele mai multe ori cu cea a ischemiei cerebrale
D). mortalitatea prin hemoragia cerebrală este mică
E). uneori apar crize epileptice
423. Prognosticul în hemoragia cerebrală:
A). depinde de dimensiunea hemoragiei cerebrale
B). nu depinde de localizarea şi mărimea hemoragiei
C). depinde de afecţiunile asociate
D). depinde de localizarea hemoragiei
E). nici una din afirmaţiile de mai sus nu sunt adevărate
424. Cele mai importante investigaţii paraclinice care trebuie efectuate pentru
diagnosticul hemoragiei subarahnoidiene sunt:
A). examenul lichidului cefalorahidian
B). electrocardiografia
C). computer-tomografia craniană
D). angiografia cerebrală
E). electroencefalografia
425. Dintre cauzele mai frecvente pentru apariţia trombozelor de sinus cerebral,
menţionăm:
A). glucocorticoizii
B). infecţii de vecinătate
C). infecţii sistemice
D). anticoncepţionale
E). afecţiuni predispozante la tromboze
426. Cele mai frecvente simptome neurologice comune trombozelor de sinus cerebral
sunt:
A). cefaleea
B). crizele epileptice
C). somnolenţă
D). vertij
E). semne de hipertensiune intracraniană
427. Sunt considerate cefalee primare cele de mai jos, cu excepţia:
A). Migrena cu aură
B). Migrena fără aură
C). Cefaleea posttraumatică
D). Cefaleea asociată AVC
E). Cefaleea „cluster”
428. Semne „îngrijorătoare” care obligă investigarea neuroimagistică a pacientului cu
cefalee:
A). Cefalee severă brusc instalată
B). Cefalee în relaţie cu un traumatism cranio-cerebral
C). Cefalee + semne neurologice de focar
D). Agravarea progresivă a intensităţii/frecvenţei unei cefalee
E). Toate de mai sus
429. Caracteristice pentru migrenă sunt:
A). Intensitate mare a durerii
B). Durată între 4-72 ore
C). Caracter de hemicranie
D). Greţuri şi/sau vomă
E). Toate de mai sus
430. Complicaţii ale migrenei:
A). Migrena cronică
B). Statusul migrenos
C). Infarctul migrenos
D). Crize epileptice
E). Toate de mai sus
431. Tratamentul abortiv al crizei migrenoase:
A). Paracetamol 500-1000mg
B). Sumatriptan 100mg
C). Tramadol sau la nevoie Mialgin
D). Amitriptilină
E). Toate de mai sus
432. Tratamentul profilactic în migrenă:
A). Sumatriptan
B). Corticoterapie
C). Beta-blocante
D). Antidepresive triciclice
E). Toate de mai sus
433. Cauzele eşecului terapeutic în migrenă:
A). Nu se asociază antiemetice
B). Subdozarea preparatelor
C). Tratament p.o. deşi bolnavul varsă
D). Tratament cu opiacee
E). Administrare de Diazepam
434. Cefaleea „cluster” se defineşte ca:
A). Cefalee de mare intensitate
B). Cefalee de intensitate medie
C). Localizare unilaterală
D). Localizare difuză
E). Tendinţă de grupare şi revenire a crizelor
435. Diagnosticul pozitiv în cefaleea „cluster”:
A). Evident mai frecventă la femei
B). Personalitate de tip A
C). Serii de crize de până la 8/zi
D). Hiperemie conjunctivală şi lăcrimare abundentă
E). Toate de mai sus
436. Tratamentul abortiv al cefaleei „cluster”:
A). Corticoterapie
B). Beta-blocante
C). Oxigenoterapie
D). Triptani
E). Lidocaină (instilare în nara ipsilaterală)
437. În nevralgia trigeminală primară pacientul acuză:
A). Durere de intensitate medie
B). Durere de intensitate mare/insuportabilă
C). Greţuri, vărsături
D). Declanşarea durerilor de anumite acte motorii (masticaţie, vorbire etc.)
E). Toate de mai sus
438. În tratamentul nevralgiei trigeminale primare sunt eficiente:
A). Carbamazepina
B). Gabapentina
C). Valproatul
D). Tratamentul cu opiacee
E). Diazepamul
439. Cefaleea cu debut acut + sindrom infecţios+sindrom de iritaţie menigeană
sugerează:
A). Meningită acută
B). AVC ischemic
C). AVC hemoragic
D). Migrenă
E). Encefalopatie hipertensivă
440. Granulomatoza de sinus cavernos (sindr. Tolosa-Hunt):
A). Durere retroorbitală de intensitate medie
B). Durere retroorbitală de intensitate mare
C). Oftalmoplegie de grade diferite
D). Hipoestezie în teritoriul ramurii oftamice a trigemenului
E). Toate de mai sus
441. Tratamentul statusului migrenos”:
A). Dexametazona
B). Beta-blocante
C). Oxigenoterapie
D). Clorpromazin
E). Lidocaină (instilare în nara ipsilaterală)
442. Care dintre următoarele afirmaţii privind criza epileptică sunt reale:
A). debutul si sfârşitul crizei a fost lent
B). debutul şi sfârşitul crizei a fost brusc
C). durata este de 5-6 minute în cele mai multe cazuri
D). durata este scurtă de 1-2 minute în cele mai multe cazuri
E). se poate atribui unei disfuncţii cerebrale circumscrise sau generale
443. Următoarele afirmaţii privind asistenţa crizelor epileptice sunt adevărate cu
excepţia:
A). protejarea bolnavului de traumatisme
B). poziţionare în laterocubit
C). în timpul crizei epileptice nu se va încerca deschiderea gurii
D). în timpul crizei epileptice se va încerca imobilizarea forţată a bolnavului
E). se lasă desfăsurarea normală a crizei
444. Principala caracteristică a crizei epileptice grand mal este:
A). pierderea conştienţei şi convulsii tonico-clonice
B). muşcarea limbii
C). relaxare sfincteriană
D). devierea capului şi/sau a globilor oculari
E). aritmie cardiacă
445. Următoarele măsuri se impun în asistenţa crizelor epileptice la prima
manifestare:
A). prima criză epileptică necesită tratament specific
B). prima criză epileptică nu necesită tratament specific dacă nu se repetă
C). pacientul necesită dispensarizare
D). explorare neuroimagistică la indicaţia epileptologului, neurologului dar nu
neapărat în regim de urgenţă
E). dintre expolrările imagistice este de preferat IRM cerebral de la început
446. Care dintre următoarele atitudini terapeutice se practică de urgenţă dacă criza
epileptică se repetă sau dacă pericolul de a repeta criza epileptică este mare:
A). se recomandă administrarea de Diazepam 1 fiolă a 10mg/2ml i.v. foarte lent sau
intrarectal
B). oxigenoterapie
C). tiamină (vit B1) 100 mg i.v.
D). glucoză 33-50% i.v.
E). administrarea de Dizepam peroral
447. Care din următoarele afirmaţii referitoare la statusul epileptic sunt adevărate:
A). durata este scurtă de 1-2 minute în cele mai multe cazuri
B). criza epileptică durează peste 30 de minute
C). înseamnă crize epileptice succesive, fără revenire la starea iniţială
D). oricare tip de criză epileptică poate evolua spre status
E). cel mai frecvent şi cel mai grav este statusul grand mal
448. Explorarea neuroimagistică de urgenţă la bolnavii cu crize epileptice la prima
manifestare este necesară dacă:
A). prezintă amnezia asupra crizei
B). se suspectează traumatism cranio-cerebral
C). bolnavul este anticoagulat sau are coagulopatie
D). criza nu a fost focală
E). prezenţa semnelor de focar neurologic
449. Următoarele semne clinice pledează pentru criză epileptică cu excepţia:
A). cefalee persistentă
B). muşcarea laterala a limbii
C). marca traumatică
D). hipoglicemie
E). somnul profund postcritic
450. Dintre potenţialele cauze ale unei crize epileptice, se va trata imediat:
A). hipocalcemia
B). hipoglicemia
C). hiposideremia
D). hipercolesterolemia
E). citoliza hepatică
451. Care din următorii factori pot constitui cauza stării de rău epileptic:
A). abandonarea mediaţiei
B). insomnia
C). consum de alcool
D). tratament ineficient
E). fumatul
452. Crize epileptice generalizate pot fi:
A). absenţe tipice
B). convulsii care cuprind în mod succesiv musculatura unui hemicorp
C). barajul verbal
D). absenţe atipice
E). crize tonico-clonice
453. Diagnosticul diferenţial al crizelor epileptice se face cu:
A). sincopa
B). uremia acuta
C). accidentul ischemic trranzitor
D). hipoglicemia
E). crizele psihogene
454. Care din următoarele afirmaţii despre anticonvulsivante sunt corecte:
A). fenitoinul administrat intravenos nu se amesteca cu alte substanţe, se va
administra printr-o linie venoasă separată, în soluţie izotonă
B). acidul valproic intravenos se poate administra în doze similare dozei orale la
pacienţii cu funcţia hepatică alterată
C). fenobarbitalul ar putea fi alternativa fenitoinului dacă s-ar administra intravenos
D). fenitoinul poate produce hipotensiune arterială severă
E). fosfenitoinul ar fi mai uşor de administrat, 20-30mg/kg corp în perfuzie cu mai
puţine efecte secundare
455. Crizele epileptice focale pot fi:
A). tonico-clonice
B). motorii
C). absente tipice, atipice
D). senzoriale
E). cu semne vegetative
456. Reprezintă cauze ale stării de rău epileptic, cu excepţia:
A). abandonarea medicaţiei
B). tratament ineficient
C). abandonarea consumului de alcool
D). consumul de alcool
E). abandonarea fumatului
457. Raportul compresiuni toracice : ventilaţii în resuscitarea cardiopulmonară de
bază efectuată la adult, este de:
A). 5 : 1
B). 5 : 2
C). 15 : 1
D). 15 : 2
E). 30 : 2
458. Primul gest care trebuie efectuat la un pacient care nu răspunde la stimulare
auditivă şi tactilă este:
A). Auscultaţia toracelui cu stetoscopul
B). Iniţierea compresiunilor toracice externe
C). Eliberarea căilor aeriene
D). Măsurarea tensiunii arteriale
E). Aplicarea loviturii precordiale
459. Hiperextensia capului în vederea deschiderii căilor aeriene este contraindicată:
A). Dacă suspicionăm o leziune de coloană vertebrală cervicală
B). Dacă suspicionăm prezenţa un corp străin în căile aeriene superioare
C). Dacă pacientul este ventilat pe mască şi balon
D). Dacă pacientul este ventilat ‘’gură la gură’’
E). Dacă pacientul se află în stop cardiorespirator
460. Tehnicile utilizate pentru deschiderea căilor aeriene în resuscitarea
cardiopulmonară de bază sunt:
A). Aşezarea pacientului în decubit ventral
B). Hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei
C). Aşezarea pacientului în poziţie Trendelenburg
D). Subluxaţia mandibulei
E). Efectuarea manevrei Sellick
461. Care din următoarele afirmaţii referitoare la compresiunile toracice externe
efectuate la un pacient aflat în stop cardiorespirator sunt adevărate:
A). Frecvenţa corectă a compresiunilor toracice exerne este de 100/minut
B). Podul uneia dintre palmele salvatorului se va plasa în centrul sternului victimei
C). Toracele pacientului va fi comprimat cu 4-5 cm
D). În timpul efectuării compresiunilor toracice pacientul va fi plasat pe o suprafaţă
moale, elastică
E). Compresiunile toracice se vor efectua întotdeauna cu salvatorul plasat în partea
dreaptă a victimei
462. Verigile lanţului supravieţuirii sunt reprezentate de:
A). Acces rapid la serviciul de urgenţă
B). Resuscitare cardiopulmonară de bază
C). Aşezarea pacientului în poziţie laterală de siguranţă
D). Defibrilare precoce
E). Resuscitare cardiopulmonară avansată
463. Avantajele defibrilării semiautomate sunt:
A). Poate fi efectuată de personal nemedical cu condiţia absolvirii cursului de
instruire pentru utilizarea defibrilatorului semiautomat
B). Are aceeaşi eficacitate ca şi defibrilarea manuală
C). Utilizatorul nu trebuie să cunoască algoritmul de resuscitare cardiopulmonară
avansată
D). Poate fi efectuată plasând pacientul pe orice fel de suprafaţă, inclusiv pe o
suprafaţă conductoare
E). Nu implică respectarea măsurilor generale de siguranţă în timpul defibrilării
464. Poziţionarea corectă a electrozilor de defibrilare se face astfel:
A). Un electrod în 1/3 inferioară a sternului
B). Un electrod la nivelul apexului
C). Un electrod parasternal stâng, la nivelul spaţiului intercostal IV
D). Un electrod parasternal drept, la nivelul spaţiului intercostal II
E). Un electrod pe hemitoracele drept la nivelul liniei medioaxilare
465. Obstrucţia căilor aeriene superioare la pacientul inconştient poate fi determinată
de:
A). Epiglotă
B). Limbă
C). Cheaguri de sânge
D). Dinţi sau fragmente dentare
E). Bol alimentar, conţinut gastric regurgitat
466. Adjuvanţii simpli utilizaţi în managementul căilor aeriene sunt:
A). Masca laringiană
B). Canula de intubaţie endotraheală
C). Canula nasofaringiană
D). Combitubul
E). Canula orofaringiană
467. Atitudinea corectă în asistarea de bază a unei persoane aflate în stare de
inconştienţă dar care respiră şi are puls, include:
A). Aplicarea imediată a compresiunilor toracice externe
B). Aşezarea pacientului în decubit dorsal
C). Aplicarea respiraţiei “gură la gură”
D). Aşezarea pacientului în poziţie laterală de siguranţă
E). Solicitarea ajutorului calificat prin apelarea dispeceratului de urgenţă 112
468. Manevrele de resuscitare cardiopulmonară de bază vor fi efectuate:
A). Până la sosirea ajutorului calificat
B). Timp de 10 minute după care se vor întrerupe şi se va declara decesul
C). Până la momentul în care pacientul îşi reia respiraţia spontană eficientă
D). Până la epuizarea fizică a salvatorului
E). Numai atunci când există şi un defibrilator disponibil
469. Manevrele utilizate pentru dezobstrucţia căilor aeriene superioare la un pacient
inconştient, cu obstrucţie completă de căi aeriene superioare, includ:
A). Aşezarea pacientului în decubit dorsal
B). Aplicarea de lovituri interscapulare
C). Aplicarea de compresiuni abdominale
D). Aplicarea de compresiuni toracice externe
E). Explorarea digitală a cavităţii bucale şi faringelui
470. Ventilaţia “gură la gură” se va efectua:
A). Insuflând sub presiune aerul expirat al salvatorului în căile cavitatea bucală a
victimei
B). Utilizând o mască facială personală de ventilaţie pentru a evita contactul direct cu
victim
C). Etanşeizând perfect buzele salvatorului pe cele ale victimei pentru a evita
pierderea de aer în timpul ventilaţiei
D). După efectuarea manevrelor de deschidere a căilor aeriene
E). Ca primă manevră după ce se stabileşte că victima se află în stare de inconştienţă
471. Dimensiunea corectă a canulei orofaringiene pentru un anumit pacient
corespunde distanţei:
A). De la comisura bucală la tragus
B). De la comisura bucală la menton
C). De la comisura bucală la lobul urechii
D). De la comisura bucală la unghiul mandibulei
E). De la comisura bucală la mastoidă
472. Cel mai frecvent ritm întâlnit la stopul cardio-respirator la adulţi este:
A). Disociaţia electro-mecanică
B). Fibrilaţia atrială
C). Asistolia
D). Fibrilaţia ventriculară/Tahicardia ventriculară fără puls
E). Tahicardia atrială
473. Frecvenţa administrării adrenalinei în timpul resuscitării cardiopulmonare, în
conformitate cu recomandările Consiliului European de Resuscitare este:
A). 1 mg din 5 în 5 minute
B). 3 mg din 3 în 3 minute
C). 1 mg din 3 în 3 minute
D). 3 mg într-o singură doză
E). 0,5 mg pe minut
474. Medicamentele de bază ale resuscitării cardiopulmonare sunt:
A). Adrenalina
B). Izoprenalina
C). Atropina
D). Xilina/Amiodarona
E). Digoxinul
475. Căile corecte de administrare ale medicamentelor în resuscitarea
cardiopulmonară sunt:
A). Intracardiacă
B). Intravenoasă
C). Intraosoasă
D). Intramusculară
E). Subcutanată
476. La un pacient cu bradicardie sinusală cu extrasistole ventriculare multifocale,
prima etapă de tratament este:
A). Oxigen şi Xilină IV 50 mg
B). Oxigen şi Amiodaronă IV 150 mg
C). Oxigen şi Atropină 0,5 mg
D). Atropină 0,5 mg şi Xilină 100 mg IV
E). Amiodaronă 150 mg şi Xilină 100 mg IV
477. Printre cauzele cele mai frecvente de disociaţie electromecanică se numără:
A). Hipotermia
B). Tamponada cardiacă
C). Edemul cerebral
D). Pneumotoracele sufocant
E). Embolia pulmonară
478. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la defibrilare sunt corecte:
A). Defibrilarea este eficace numai în disociaţia electromecanică şi asistolie
B). Defibrilarea se efectuează cu curent monofazic la o energie de 360J
C). În timpul resuscitării cardiopulmonare defibrilarea se efectuează în cicluri de câte
3 şocuri succesive
D). Defibrilarea se efectuează cu curent bifazic la o energie de 150-200J
E). Fibrilaţia ventriculară şi tahicardia ventriculară fără puls nu se tratează prin
defibrilare
479. În conformitate prevederile algoritmului de resuscitare cardiopulmonară
avansată recomandat de Consiliul European de Resuscitare, terapia farmacologică a
ritmurilor şocabile de stop cardiorespirator include:
A). Adrenalina
B). Atropina
C). Amiodarona
D). Xilina
E). Beta-blocantele
480. În care din situaţiile de mai jos se va solicita o unitate de terapie intensivă
mobilă:
A). Pacient inconştient care respiră şi are puls
B). Pacient aflat în stop cardiorespirator
C). Pacient conştient care acuză dureri lombare
D). Pacient care acuză cefalee de 3 zile
E). Pacient cu dureri precordiale cu iradiere în umărul şi braţul stâng
481. Administrarea bicarbonatului de sodiu este indicată în timpul resuscitării
cardiopulmonare în caz de:
A). Resuscitare cardiopulmonară prelungită
B). Intoxicaţie cu antidepresive triciclice
C). Hiperpotasemie confirmată
D). Hipovolemie
E). Embolie pulmonară
482. Cardioversia sincronă în urgenţă este indicată la pacienţii cu tahiaritmii
ventriculare şi supraventriculare însoţite de:
A). Cefalee
B). Greţuri
C). Hipotensiune
D). Dispnee
E). Dureri precordiale
483. Xilina poate fi utilizată ca alternativă la amiodaronă pentru tratamentul:
A). Fibrilaţiei ventriculare refractare la terapia electrică
B). Blocului atrioventricular grad III
C). Tahicardiei ventriculare cu puls la pacient stabil hemodinamic
D). Fibrilaţiei atriale cu alură ventriculară rapidă
E). Bradicardiei sinusale
484. După confirmarea fibrilaţiei ventriculare sau a tahicardiei ventriculare fără puls
şocurile electrice administrate prin utilizarea defibrilatorului vor fi de:
A). 150 – 200 J curent monofazic
B). 150 – 200 J curent bifazic
C). 360 J curent bifazic
D). 360 J curent monofazic
E). 100 J curent bifazic
485. Care dintre următoarele reprezintă semne de instabilitate în cazul unei aritmii:
A). Durerea toracică
B). Turgescenţa jugularelor
C). Alterarea stării de conştienţă
D). Hipotensiunea
E). Vertijul
486. Care dintre următoarele reprezintă contraindicaţii absolute de tromboliză în
infarctul miocardic acut:
A). Accident vascular cerebral ischemic în ultimele 6 luni
B). Intervenţii chirurgicale majore sau traumatisme craniocerebrale în ultimele 3
săptămâni
C). Disecţia de aortă
D). Sarcina
E). Terapia anticoagulantă orală
487. Hipotermia severa este definita ca :
A). Temperature centrala sub 35 0C
B). Temperatura axilara sub 35 0C
C). Temperatura centrala sub 28 0C
D). Temperatura centrala sub 30 0C
E). Temperature axilara sub 32 0C
488. Semnele clinice ale hipotermiei sunt:
A). Agitatie psihomotorie
B). TA scazuta sau nemasurabila
C). Status mental alterat
D). Pupile dilatate
E). Tahicardie
489. Metodele de încălzire internă activă a unui pacient hipotermic includ:
A). Circulația extracorporeală
B). Lavajul gastric și urinar cu lichide incalzite
C). Administrare de carbune activ prin sonda nazogastrică
D). Ventilația cu oxigen încălzit și umidificat
E). Lavaj peritoneal cu lichide încălzite
490. In cazul unui pacient inecat urmatoarele afirmatii sunt corecte, mai putin:
A). Imobilizarea coloanei cervicale este obligatorie la toti pacientii inecati
B). La aplicarea protocolului de RCP nu trebuie facuta diferenta intre pacientii
inecati in apa dulce sau sarata
C). Daca este nevoie de mai mult de 5 minute pentru a scoate victima la mal se
recomanda efectuarea de ventilatii artificiale timp de 1 minut
D). Manevrele de resuscitare se efectueaza in decubit lateral stang pentru a evita
aspiratia
E). Riscul de hipotermie este mai mare in apa
491. În cazul unui pacient electrocutat primul gest este:
A). Îndepărtarea cât mai rapidă a pacientului din zona periculoasă
B). Întreruperea contactului cu sursa de electricitate
C). Solicitarea ajutorului prin 112
D). Asigurarea căilor aeriene
E). Imobilizarea colonei cervicale
492. Cu privire la un pacient hipotermic, care dintre următoarele afirmaţii sunt false:
A). Încălzirea se va face lent cu aprox. 50C / oră
B). Încălzire se va face foarte lent, cu cel mult 10C / oră
C). Pacientul hipotermic aflat în stop cardio-respirator nu se resuscitează mai mult de
30 min, după care în caz de insuccez se declară decesul
D). Se va evita mişcarea bruscă a hipotermicului – pericol de FV, colaps
E). Medicatia si socul electric nu au efect sub 32 0C
493. Este interzisă provocarea de vărsături în cazul intoxicaţiilor cu:
A). Ciuperci
B). Medicamente
C). Acid clorhidric
D). Când se administrează lapte
E). Soda caustică
494. Antidotul specific pentru intoxicația cu opioide este:
A). Atropina
B). Glucoza 33%
C). Naloxona
D). N-acetilcisteina
E). Morfina
495. Masuri terapeutice specifice in cazul intoxicatiilor:
A). Facilitarea eliminarii substantelor toxice
B). Limitarea absorbtiei substantelor toxice
C). Intubatia cat mai precoce
D). Antidoturi speciale
E). Resuscitare prelungita pana se elimina substanta toxica
496. Limitarea absorbtiei substantei toxice ingerate se poate face prin:
A). Hemodializa
B). Irigatie intestinala
C). Spalatura gastrica la < 1h
D). Administrare de carbune activ prin sonda nazogastrica
E). Prin fortarea diurezei
497. Respiratie gura-la-gura se evita in cazul intoxicatiilor cu:
A). Organofosforice
B). Medicamente
C). Ciuperci
D). Substante corozive
E). Cianuri
498. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte legat de pacientul inecat:
A). Revenirea completă este posibilă chiar şi după o imersie prelungită
B). Risc crescut de hipotermie dacă temperatura apei este < 25ºC
C). Musculatura inimii este protejata de hipotermia indusa de apa
D). Inecul poate fi secundar in urma unei crize epileptice intamplate in apa
E). Masajul cardiac se incepe deja in apa
499. In cazul resuscitarii in sarcina urmatoarele afirmatii sunt corecte cu exceptia:
A). Manevrele de resuscitare se face in semidecubit lateral stang
B). In sarcina nu se administreaza soc electric
C). Manevrele de resuscitare se fac in semidecubit lateral drept pentru decompresia
venei cave inferioare
D). Este indicata aplicarea presiunii cricoide in timpul resuscitarii pentru a preveni
regurgitarea
E). Administrarea adrenalinei nu este indicata in sarcina
500. Dificultatile resuscitarii in sarcina :
A). Ingrosarea gatului
B). Comprimarea vezici urinare de catre uterul marit
C). Ascensionarea diafragmului si limitarea miscarilor lui
D). Edematierea tesuturilor, edem glotic
E). Hipoglicemie
501. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A). Hipotermia este definita de temperatura central sub 350C
B). La pacientul electrocutat in stop cardiorespirator se recomandat o resuscitare
prelungita
C). Fatul este considerat viabil dupa varsta gestationala de 24-25 saptamani de
sarcina
D). Hemodializa favorizeaza eliminare toxinelor
E). La pacientul inecat, resuscitat intotdeauna se imobilizeaza coloana cu guler
cervical
502. Evaluarea iniţială a pacientului traumatizat prevede:
A). Examinarea capului pacientului
B). Permeabilizarea cailor aeriene
C). Examinarea abdomenului
D). Evaluarea respiratiei
E). Mini examen neurologic
503. Tratamentul de urgenta in cazul pneumotoracelui sufocant este:
A). Intubatia endotraheala imediata
B). Decompresiune imediata cu un ac de 14 sau 18 G apoi drenajul toracic
C). Radiografie toracica urmata de drenajul thoracic
D). Analgezie
E). Inceperea imediata a manevrelor de resuscitare
504. La evaluarea initiala a pacientului traumatizat se urmareste:
A). Respiraţia pacientului şi îndepărarea oricăror ameninţări la viaţa pacientului
B). Obstructia căilor respiratorii ale pacientului şi îndepărtarea oricăror ameninţări
la viaţa pacientului
C). Durerile abdominale si administrare de analgetice
D). Imobilizarea fracturilor
E). Evaluarea circulaţiei pacientului, inclusiv sângerările masive
505. Un pacient care deschide ochii la durere, vorbeşte confuz, localizează stimulii
dureroşi, are GCS:
A). 7
B). 14
C). 10
D). 11
E). 8
506. Semnificatia abrevierii ABCD la evaluarea primara este:
A). Eliberarea cailor aeriene - A
B). Respiratie – A
C). Statusul neurologic- B
D). Circulatie – C
E). Statusul neurologic- D
507. Este necesara imobilizarea precoce a coloanei vertebrale cervicale la:
A). Pacient cu durere la nivelul coloanei cervicale
B). Pacient traumatizat, in coma
C). Pacient constient cu escoriatii faciale minore
D). Pacient traumatizat cu intoxicatie etanolica
E). Pacient cazut de la inaltime
508. In timpul examinarii primare sunt indicate masuri terapeutice pentru:
A). Pneumotorace sufocant
B). Hemotorace
C). Volet costal
D). Fractura de bazin
E). Sangerare masiva
509. Tratamentul sangerari masive externe consta in:
A). Pansament compresiv
B). Imobilizare
C). Clamparea vaselor lezate
D). Ridicarea picioarelor
E). Intubatie precoce
510. Care dintre urmatoarele afirmatii despre voletul costal sunt corecte:
A). Tratamentul de urgenta este fixarea marginala a segmentului flotant cu un
leucoplast
B). Apare dacă sunt fracturate mai mult de 3 coaste în 2 sau mai multe locuri
C). Inseamna fracturi costale asociat cu fractura de stern
D). Constă dintr-o arie “cu mişcări libere” a peretelui toracic şi mişcări respiratorii
paradoxale
E). Se acopera cu pansament ocluziv lipit in trei laturi
511. Urmatoarele afirmatii despre pneumotoracele deschis sunt corecte cu exceptia:
A). Se va trata prin aplicarea unui pansament ocluziv lipit pe tegument la trei laturi
B). Tratamentul consta in decompresie imediată cu un ac de 14 sau 18 G introdus în
spaţiul II intercostal
C). Pansamentul ocluziv lipit pe toate cele 4 laturi poate produce pneumotorace
sufocant
D). Pneumotoracele deschis se trateaza in cadrul evaluarii secundare
E). Constă dintr-o arie “cu mişcări libere” a peretelui toracic şi mişcări respiratorii
paradoxale
512. Care dintre urmatoarele afirmatii despre tamponada cardiaca sunt corecte:
A). Tamponada cardiaca inseamna acumulare lichidiana in pericard care determina
instabilitate hemodinamica
B). Tamponada cardiaca inseamna acumulare lichidiana in spatiul pleural
C). Tratamentul de urgenta este punctia pericardica
D). Este una dintre leziunile toracice rapid letale
E). Tratamentul de urgenta a tamponadei este drenajul toracic lateral
513. Leziuni rapid letale care trebuie descoperite la examinarea primara a
traumatizatului sunt:
A). Fractura de bazin
B). Pneumotoracele sufocant
C). Fractura de baza de craniu
D). Voletul costal
E). Tamponada cardiaca
514. Fixarea gulerului cervical respecta urmatorii pasi:
A). Se alege dimensiunea gulerului portivit pentru pacient si fixarea gulerului
B). Se preformeaza gulerul, se fixeaza capul si se aplica gulerul
C). Stabilizarea capului, masurarea gatului, selectarea dimensiunii potrivite,
preformarea si fixarea gulerului
D). Pozitia laterala a pacientului, stabilizarea capului, selectarea dimensiunii
potrivite si fixarea gulerului
E). Examinarea secundara, selectarea dimensiunii potrivite si fixarea gulerului
515. Mini examenul neurologic la evaluarea primara a pacientului traumatizat
urmareste:
A). Deschiderea ochilor
B). Agitatia psihomotorie
C). Gradul de cefalee
D). Raspunsul verbal
E). Raspunsul motor
516. În tulburările circulatorii sau dacă se suspectează pierderi masive de sânge:
A). se va monta cel puţin o linie i.v. utilizând o canulă groasă
B). se vor imobiliza fracturile
C). se va face hemostaza imediat in cazul sangerarilor masive externe
D). solutile intravenoase vor fi administra foarte rapid daca pacientul este hipotensiv
E). soluţiile intravenoase vor fi administrate rapid dacă pacientul prezintă TCC
izolat, închis
517. Prioritati in examinarea secundara a pacientului traumatizat includ urmatoarele
cu exceptia:
A). Reevaluare frecventa a functiilor vitale
B). Dezbracarea completa a pacientului
C). Protejarea pacientului de hipotermie
D). Dezobstructia cailor aeriene
E). Imobilizarea fracturilor
518. In cadrul examinarii secundare a pacientului traumatizat se efectuaza:
A). Examinare completă “din cap până în picioare”
B). Montarea sondei nazogastrice şi/sau urinare (dacă nu există contraindicaţii)
C). Fixarea marginala a voletului costal
D). Imobilizarea coloanei vertebrale cervicale
E). Teste paraclinice pentru stabilirea diagnosticului
519. Semnele fracturii de baza de craniu sunt urmatoarele cu exceptia:
A). Edentatie
B). Semnul Battle
C). Hemotimpan
D). Echimoze periorbitale
E). Tahicardie
520. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A). La imobilizarea fracturilor se imobilizeaza si articulatiile situate deasupra si
dedesuptul liniei de fracrura
B). Fracturile deschise nu se imobilizeaza
C). Fracturile costale se imobilizeaza prin bandaje circulare
D). Se palpeaza pulsul la nivelul membrului fracturat inainte si dupa imobilizare
E). In cazul fracturilor de bazin se poate folosi centura de stabilizare
521. Otoragia reprezinta:
A). Eliminarea de sange in urma tusei
B). Eliminarea de sange prin gura in urma unei varsaturi
C). Scurgere de sange din ureche
D). Scurgere de sange din nas
E). Scurgere de lichid cefalorahidian din ureche
522. Examinarea capului in cadrul evaluarii secundare a traumatizatului prevede:
A). Evaluarea pupilelor
B). Evaluarea amigdalelor
C). Palparea scalpului pentru eventuale plagi contuze, fracturi
D). Examinarea timpanului
E). Palparea coloanei cervicale
523. La un pacient politraumatizat cu suspiciune de hemoragie interna cea mai
urgenta analiza de sange este:
A). Hemoglobina, hematocrit
B). Examen de biochimie
C). Probe de coagulare
D). Teste toxicologice
E). Examen de urina
524. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte legat de corpul penetrant:
A). extragerea prematură poate da exsangvinare
B). corpul penetrant se extrage in timpul examinarii secundare
C). corpul penetrant poate tampona un vas sangvin important
D). corpul penetrant adanc se extrage numai in sala de operatie
E). membrul cu corp penetrant se imobilizeaza obligatoriu
525. Contraindicatiile sondei nazogastrice in cazul pacientului traumatizat:
A). Suspiciune de fractura de clavicula
B). Suspiciune de fractura de baza de craniu
C). Coagulopatii severe
D). Suspiciune de fractura medio-faciala
E). Guler cervical
526. La examinarea gatului se urmareste:
A). Pozitia traheei
B). Deformitati, crepitatii osoase la nivelul coloanei cervicale
C). Hemotimpanul
D). Pozitia claviculelor
E). Dilatatia venelor jugulare
527. Examinarea membrelor consta in:
A). Palparea membrelor
B). Evaluarea mobilitatii articulatiilor
C). Percutia articulatiilor
D). Evaluarea reflexelor tendinoase
E). Palparea pulsului periferic
528. Contraindicatii pentru introducerea sondei urinare:
A). Dureri abdominale
B). Sange in meatul urinar
C). Hematom perineal
D). Luxatie de sold
E). Prostata nepalpabila
529. Semne obiective ce sugereaza existenta unui proces expansiv intracranian:
A). Modificari ale pupilelor
B). Slabiciune lateralizata a extremitatilor
C). Deviatia traheei
D). Coma
E). Toate variantele de mai sus
530. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte despre examinarea coloanei
vertebrale :
A). Intoarcerea pacientului traumatizat se face cu mentinerea coloanei vertebrale in
ax
B). Se fixeaza capul, se elimina gulerul cervical si se intoarce pacientul pentru a
examina coloana vertebrala in intregime
C). Manevra de intoarcere a pacientului traumatizat necesita minim trei persoane
D). Manevrele de intoarcere este coordonata de medicul care urmeaza sa examineze
coloana
E). Pacientul se pune in pozitia laterala de siguranta dupa care se examineaza
coloana
531. Radiografiile minime necesare pentru un pacient cu traumatism major in coma
sunt:
A). coloana cervicala
B). bazin
C). femur
D). torace
E). craniana
532. Elemente definitorii ale bronşitei cronice sunt urmatoarele :
A). Tuse productivă cu eliminare de spută , în majoritatea zilelor , cel puţin trei luni
pe an, 2 ani consecutiv
B). Tuse productive timp de 1 saptamana
C). Tuse seaca
D). Hemoptizie si tuse seaca
E). Tuse cu dispnee
533. Elemente definitorii ale emfizemului pulmonar sunt urmatoarele :
A). Dilatarea şi distrucţia parenchimului pulmonar distal de bronhiolele terminale cu
distrugerea septurilor alveolare
B). Existenta bronsiectaziilor distale
C). Tuse productiva cu eliminare de sputa in cantitate mare
D). Acumulare lichidiana pleurala
E). Hemoptizie si dispnee
534. Bronhopneumopatia cronica obstructive insumeaza urmatoarele afectiuni :
A). Astmul bronsic
B). Pneumonia franca lobara
C). Bronsita cronica
D). Pleurezia
E). Emfizemul pulmonar
535. Care sunt tipurile clinice ale bronhopneumopatiei clinice obstructive :
A). Tipul A ( fighter ) emfizematos
B). Tipul bronsiectatic
C). Tipul infectios
D). Tipul B ( non-fighter) bronşitic
E). niciunul
536. Factorii de risc major in aparitia bronhopneumopatiei cornice obstructive sunt :
A). Frigul
B). Fumatul
C). Poluarea
D). Bronsite repetate
E). Astmul bronsic
537. Simptomele tipice in bronhopneumopatia cronica obstructive sunt urmatoarele :
A). Tuse cu expectoraţie
B). Dispnee progresiva
C). Tuse cu weezing
D). Exacerbări infecţioase
E). Varsatura in zat de cafea
538. 7.Complicatiile cele mai frecvente ale bronsitei cornice si ale emfizemului
pulmonar sunt:
A). Hemoptizia
B). Pleurezia
C). Pneumonia
D). Insuficienta respiratorie cronica
E). Cordul pulmonar cronic
539. Clasele medicamentoase utilizate cel mai frecvent in bronhopneumopatia cronica
obstructiv sunt urmatoarele :
A). Bronhodilatatoare
B). Corticosteroizi
C). Antibiotice
D). Mucolitice
E). Antisecretorii
540. Bronsiectazia se manifesta clinic prin :
A). tuse
B). hemoptizie
C). stare septica
D). expectoratie mucopurulenta in cantitate mare
E). weezing
541. Tratamentul bronsiectaziei se face cu urmatoarele :
A). drenaj postural
B). tratament chirurgical
C). antibioterapie
D). mucolitice si expectorante
E). bronhodilatatoare
542. Astmul bronsic se defineste prin urmatoarele :
A). afectiune bronsica caracterizata prin tuse productiva cu febra
B). afecţiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii care se manifestă prin
episoade recurente de wheezing , dispnee şi tuse în special noaptea şi/sau
dimineaţa
C). acumularea de lichid in pleura
D). compresie mediastinala
E). niciuna
543. Simptomele astmului bronsic pot fi declanşate şi/sau agravate de urmatoarele :
A). alergene
B). infecţii virale
C). aer rece , hiperventilaţie
D). reflux gastroesofagian
E). medicamente betablocante , aspirină , alte AINS , poluanţi atmosferici
544. Formele clinice ale astmului bronsic sunt urmatoarele :
A). Astmul alergic
B). Astmul indus de AINS
C). Astmul indus de efort
D). Astmul gravidelor
E). Astmul profesional
545. Tabloul clinic al pneumoniei cuprinde urmatoarele :
A). Alterarea stării generale
B). Febră mare
C). Durere toracică ( junghi toracic )
D). Tuse seacă
E). Spută hemoptoică
546. Diagnosticul pozitiv paraclinic al pneumoniei include :
A). bronhoscopie
B). RMN
C). Radiografie pulmonara
D). hemoleucograma
E). toate
547. Tipurile histologice cele mai frecvente ale cancerului bronhopulmonar sunt
urmatoarele :
A). carcinom cu celule mari
B). adenocarcinom
C). carcinom cu celule mici
D). sarcom
E). carcinom scuamos sau epidermoid
548. 17.Manifestările tipice radiologice in tuberculoza pulmonara sunt urmatoarele :
A). Opacităţi nodulare la nivelul apexurilor
B). Fibroze
C). Cavităţi
D). Calcifieri
E). Atelectazii
549. Pleurezia se defineste prin :
A). acumularea de aer in cavitatea pleurala
B). acumulare excesivă de lichid în spaţiul pleural.
C). sindrom de condensare parenchimatoasa
D). toate
E). niciunul
550. Factorii de risc aterogen sunt urmatorii :
A). Hiperlipoproteinemia ( hipercolesterolemia) si diabetul zaharat
B). HTA
C). Fumat
D). Sedentarismul
E). Obezitatea
551. Definiţia cardiopatiei ischemice este urmatoarea :
A). boala cu etiologii diverse care duc la perturbarea echilibrului aport/necesităţi de
oxigen ale miocardului
B). boala inflamatorie miocardica
C). boala inflamatorie pericardica
D). boala inflamatorie endocardica
E). toate
552. Sindromul dispeptic reuneste urmatoarele acuze :
A). durere in etajul abdominal superior
B). melena
C). greturi , varsaturi
D). meteorism
E). icter
553. Casificarea dispepsiei implica urmatoarele variante :
A). superioara si inferioara
B). ulcer-like , de dismotilitate , nespecifica
C). cu melena , fara melena
D). cu icter , anicterica
E). functionala si organica
554. Clasele medicamentoase utilizate in terapia dispepsiei functionale sunt
urmatoarele :
A). produsi 5-ASA
B). antiinflamatorii
C). antisecretorii
D). prokinetice
E). toate
555. Din punct de vedere etiopatogenic ulcerul gastric si duodenal se clasifica in :
A). ulcer Helicobacter Pylori pozitiv si ulcer Helicobacter Pylori negativ
B). ulcer hemoragic si non-hemoragic
C). ulcer perforat si ulcer hemoragic
D). ulcer acut si ulcer cronic
E). ulcer gastric si ulcer duodenal
556. Factorii etiopatogenic cel mai important in boala ulceroasa sunt :
A). alimentatia
B). stresul
C). infectia cu Helicobacter Pylori
D). consumul de antiinflamatorii nesteroide
E). infectii virale
557. Terapia de eradicare a Helicobacter Pylori in boala ulceroasa este urmatoarea :
A). antiacide
B). antiemetice
C). 2 antibiotice si antisecretor
D). antiinflamatorii
E). toate
558. Strategia terapeutică profilactică a ulcerului Indus de antiinflamatorii cuprinde
urmatoarele clase de medicamente :
A). agenţi antiinflamatori selectivi anti –COX 2 ( celecoxib , rofecoxib )
B). asocierea terapiei antisecretorii
C). antiemetice
D). antiacide
E). chelatoare a sarurilor biliare
559. Cauzele mecanice prin care se formeaza ileusul mecanic sunt urmatoarele :
A). strangulaţie intestinala
B). volvulus sau învaginaţie
C). compresie exterioara
D). diselectrolemii
E). spasm intestinal
560. Lipsa emisiei de materii fecale si gaze si meteorism accentuat pune in discutie
urmatoarele diagnostice :
A). obstrucţii colonice
B). obstructie intestinala
C). ulcer perforat
D). icter
E). ciroza
561. Termenul de melena se refera la :
A). rectoragie
B). hematochezie
C). varsaturi bilioase
D). emisia de scaun negru
E). emisia de scaun acolic
562. Rectocolita ulcero-hemoragica are urmatoarele caracteristici clinice si
paraclinice:
A). este o boala inflamatorie intestinala cronica
B). debutează la rect şi se propagă spre valva ileo-cecală
C). Leziunile interesează strict mucoasa , sunt continue
D). clinic se manifesta prin diaree cu sange
E). debutul bolii este frecvent in decada 2 si 3 de viata
563. Diagnosticul pozitiv de certitudine al bolilor inflamatorii cronice intestinale se
efectueaza prin:
A). echografie abdominala
B). RMN abdomen
C). endoscopie
D). biopsie cu examen histopatologic
E). examen radiologic
564. Complicatiile severe ale rectocolitei ulcero-hemoragice sunt :
A). megacolon toxic
B). Perforaţia colonică
C). hemoragie digestive inferioara severă
D). Stenoze colonice
E). ileus
565. Clasele de medicamente utilizate in terapia colitei ulcerative si a B.Crohn sunt
urmatoarele :
A). preparate de acid 5-aminosalicilic ( 5-ASA)
B). antibiotice
C). Corticosteroizi
D). Agenţi imunomodulatori
E). agenti biologici
566. Cazurile de constipatie care necesită investigaţii paraclinice sunt urmatoarele:
A). asocierea semnelor de alarma
B). Non-responsivă la terapia laxativa
C). Apariţia după 50 ani
D). Risc individual de neoplazie
E). Rectoragia
567. Markerul serologic care atesta prezenta infectiei cu virus B este:
A). transaminaze crescute
B). Atg.HBs
C). Ac anti HCV
D). amilaze cresute
E). toate
568. Definitia corecta a ascitei este:
A). Ascita reprezintă totalitatea simptomelor şi semnelor clinice şi paraclinice,
consecinţă a acumulării de lichid în cavitatea peritoneală
B). Ascita reprezintă totalitatea simptomelor şi semnelor clinice şi paraclinice,
consecinţă a acumulării de lichid în cavitatea pleurala
C). Ascita reprezinta pneumoperitoneul
D). Ascita reprezinta totalitatea simptomelor şi semnelor clinice şi paraclinice,
consecinţă a acumulării de lichid în retroperitoneu
E). niciuna
569. Cauzele cele mai frecvente ale ascitei sunt urmatoarele:
A). ciroza
B). neoplasmul cu metastaze peritoneale,
C). Tbc peritoneal
D). insuficienta cardiaca congestive
E). ulcerul gastric
570. Cauzele cele mai frecvente ale cirozei hepatice sunt urmatoarele:
A). consum cronic de alcool
B). hepatita cronica B,C
C). Boli autoimune
D). B.Wilson , hemocromatoza
E). Medicamente
571. Diagnosticul clinic pozitiv al cirozei decompensate vascular si parenchimatos
cuprinde:
A). Ascita
B). Icterul
C). Circulaţia venoasă colaterală
D). Semne cutanate : steluţe vasculare , eriem palmar , eritem plantar
E). semne de ocluzie intestinala
572. Insuficienţa cardiacă congestivă este definită :
A). Creşterea contractilităţii miocardice
B). Incapacitatea cordului de a “pompa” o cantitate suficientă de sânge pentru a
satisface cerinţele metabolice ale organismului
C). Creşterea presiunii intraventriculare
D). Modificarea contracţiei miocardice
E). Scăderea presiunii în cavităţile ventriculare
573. Semnele clinice sugestive pentru congestia venoasă pulmonară din insuficienţa
cardiacă sunt:
A). Tuse moniliformă, wheezing
B). Tahipnee, wheezing , iritabilitate, dificultăţi alimentare
C). Scaune diareice, dificultăţi alimentare, transpiraţii profuze
D). Hepatomegalie, vărsături
E). Iritabilitate, convulsii pe hemicorp
574. Tabloul clinic al insuficienţei cardiace la copil se caracterizează prin:
A). Semne clinice de alterare a performanţei cardiace si semne de congestie venoasă
sistemică
B). Scaune diareice, febră, varsaturi
C). Convulsii , semne de deshidratare acuta
D). Stridor laringian, tuse moniliformă
E). Fontanela anterioara deprimata, buze uscate
575. Modificările radiologice din insuficienţa cardiacă se caracterizează prin:
A). Cardiomegalie cu ICT>0,55
B). Congestie pulmonară cu accentuarea desenului vascular
C). Colecţie pleurală, colecţie pericardică
D). Aplatizarea diafragmului
E). Focar congestiv pneumonic de lob superior drept
576. Obiectivele în tratamentul insuficienţei cardiace sunt:
A). Controlul retenţiei excesive de Na şi K
B). Controlul frecventei respiratorii
C). Ameliorarea edemului cerebral
D). Ameliorarea performanţei contractile a inimii
E). Reducerea suprasolicitării cordului
577. Digitala, utilizată în tratamentul insuficienţei cardiace, are ca efecte terapeutice:
A). Brohodilataţie pe bronhiile principale
B). Efect inotrop ( creşterea forţei contractile a inimii)
C). Scade stimularea simpatică
D). Produce stimularea vagală
E). Efect vasodilatator şi hipotensiv
578. Semnele clinice şi electrocardiografice ale toxicităţii digitalice sunt:
A). Refuzul alimentaţiei, greţuri şi vărsături
B). Prelungirea intervalului PR
C). Tulburări de ritm cardiac (Bigeminism)
D). Flutter sau FibrIlaţie atrială
E). Convulsii pe hemicorp
579. Cele mai frecvente cauze de şoc sunt:
A). Hipovolemia
B). Cauze cardiogene (cardiomiopatii, aritmii)
C). Sepsis (infecţii severe)
D). Tulburări electrolitice şi acidobazice
E). Anafilaxia
580. Manifestările clinice ale şocului, indiferent de etiologie sunt :
A). Hipotensiunea arterială
B). Timp de recolorare capilară prelungit
C). Oligurei (diureză <1ml/Kg/oră)
D). Extremităţi reci, umede, cianotice, marmorate
E). Wheezing, tuse iritativă
581. În şocul decompensat, tabloul clinic este caracterizat prin:
A). Rata cardiacă, frecvenţa respiratorie, tensiunea arterială sunt normale sau uşor
modificate
B). Oligurie (diureză <1ml/Kg/oră)
C). Alterarea senzoriului grav alterată
D). Hipotensiune arterială importantă
E). Tegumente şi mucoase normal colorate
582. Examinările de laborator necesare pentru stabilirea diagnosticului şi iniţierea
terapiei la copilul cu şoc sunt:
A). Determinarea de Ht şi grup sanguin
B). Determinarea de electroliţi
C). Glicemia şi calciu ionizat
D). Hemocultură, ASTRUP
E). Examen coproparazitologic şi exudat faringian.
583. Măsurile de urgenţă recomandate în prima oră de la instalarea şocului sunt:
A). Asigurarea permebilităţii căilor aieriene
B). Administarea de O2 pe mască sau ventilaţie asistată
C). Instalarea de cateter pentru monitorizarea PVC
D). Spălătură gastrică
E). Abord vascular
584. La copilul cu şoc, după abord vascular şi administarea de lichide iv vom urmării
semnele de supraîncărcare lichidiană care sunt reprezentate de :
A). Prezenţa de raluri
B). Apariţia ritmului de galop
C). Creşterea efortului respirator
D). Apariţia hepatomegaliei
E). Convulsii pe hemicorp
585. Medicamentele utilizate în formele severe de şoc sunt:
A). Atropina
B). Ca cloride 10%, Ca gluconic 10%
C). Dopamina
D). Glucoza 10%
E). Penicilina V
586. În patofiziologia şocului o perfuzie tisulară adecvată depinde de următorii
factori:
A). Debitul cardiac
B). Integritatea tonusului vasomotor a patului vascular
C). Capacitatea sângelui de a transporta substanţe metabolice şi de a îndepărta
rezidurile
D). Cuplarea excitaţie-contracţie miocardică
E). Rezerva diastolică miocardică
587. Definiţia corectă a bolii diareice acute (BDA) este:
A). Malabsorbţia apei, electroliţilor şi alimentelor rapid instituită
B). Malabsorbţia de lipide şi glucide instalată lent
C). Malabsorbtie proteica, glucidica si lipidica
D). Malabsorbţia de calciu şi magneziu
E). Maldigestia glucidică
588. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte pentru diagnosticul Sindromului de
deshidratare acută (SDA) gradul I:
A). Pierderea în greutate sub 5%
B). Pierderea în greutate peste 10%
C). Pierderea în greutate între 5-10%
D). Prezenţa convulsiilor, comei sau stării letargice
E). Prezenţa edemelor declive, hepatomegaliei
589. Tabloul clinic al SDA grad III se caracterizează prin:
A). Stare generală bună, pierdere în greutate sub 5%, tahicardie
B). Pierderea în greutate 5-10%, tahicardie, oligurie
C). Pierderea în greutate peste 10%, sete vie, buze uscate, fontanelă hiperpulsatila
D). Pierderea în greutate peste 10%, semne de SDA grad II+ alterarea stării de
conştienţă(convulsii, coma)
E). Pierderea în greutate între 5- 10%, fontanelă deprimată
590. Factorii determinanţi implicaţi în etiologia BDA la sugar şi copil sunt:
A). Greşeli alimentare (calitative sau cantitative)
B). Infecţii enterale virale (Coxackie, adenovirusuri, enterovirusuri,etc)
C). Infecţii enterale microbiene (E.coli, Shigella, Salmonella)
D). Diatezele limfatice sau exudative
E). Prematuritatea
591. Tabloul clinic al BDA se caracterizează prin:
A). Febră, tuse, wheezing
B). Anorexie, diaree, vărsături
C). Convulsii pe hemicorpul drept, vărsături
D). Scaune apoase, frecvente (3-5/zi), anorexie, inapetenţă
E). Indispoziţie. Scaune diareice, colici abdominale
592. Analizele necesare pentru diagnosticul pozitiv în BDA sunt:
A). Coprocultură
B). pH al scaunului
C). Examen coprocitologic
D). Examen virusologic al scaunului
E). Examenul aspiratului bronşic
593. Complicaţii precoce ale BDA la sugar sunt :
A). Sindromul de deshidratare acută
B). Colaps
C). Septicemie
D). Retard al creşterii staturale
E). Malnutriţie protein-calorică
594. În BDA, indicaţiile de utilizare a antibioticelor la sugar sunt :
A). BDA forme grave, febrile
B). Prezenţa chiştilor de lamblii în examenul coproparazitologic
C). Prezenţa de elemente patologice (puroi, sânge) în scaun
D). BDA la nou născut
E). BDA formă uşoară la sugarul eutrofic
595. Care este durata rehidratării orale în tratamentul BDA (uşoara şi medie) la
sugar şi copil :
A). 6-8 ore la nou născut, malnutrit gradul III
B). 8-12 ore la sugar în primele 3 luni şi malnutriţie grad II
C). 12-24 ore la sugarul mare şi copilul mic
D). 48 ore la sugar
E). 6-8 ore la copilul peste 2 ani
596. În tratamentul de urgenţă al deshidratărilor acute trebuie ţinut cont de:
A). Vârsta pacientului
B). Severitatea deshidratării
C). Cât de rapid s-a instalat deshidratarea
D). Gradul de dezvoltare neuro-psiho-motorie a pacientului
E). Comorbidităţile pacientului
597. Administrarea preparatului Ge-sol sau a altor amestecuri glucosaline necesita
urmatoarele reguli:
A). Se vor administra reci
B). Se vor administra obligatoriu calde
C). Se administreaza treptat (fara a depasi 60ml/ora)
D). Se administreaza toata cantitatea in primele 30 minute
E). Se administreaza jumatate din cantitate in primele 20 minute
598. In tratamentul SDA, rehidratarea parenterala (administarea intravenoasa de
apa si electroliti) se recomanda in urmatoarele situatii :
A). Deshidratare grava cu şoc hipovolemic
B). Malabsorbţie genetică pentru glucoză
C). Orice formă de deshidratare acută, asociată cu vărsaturi severe
D). SDA gradul I la copilul mic
E). Deshidratarea medie sau uşoara fara vărsături
599. Soluţiile utilizate pentru rehidratarea parenterala in SDA la copil sunt:
A). NaCl 5,85% soluţie molară
B). KCl 7,45% soluţie molară
C). NaHCO3 8,4% soluţie molară
D). Dopamina, Dobutamina
E). Glucoză 5% sau 10%
600. Evoluţia BDA poate fi:
A). Evoluţie autolimitată (vindecare în cca 2 săptămâni)
B). Evoluţie spre cronicizare şi instalare a sindromului de malabsorbţie
C). Evoluţie spre recurenţe
D). Evoluţie spre malnutriţie protein calorică
E). Evoluţie spre boală celiacă
601. În simptomatologia BDA, urmatoarele afirmaţii sunt adevărate:
A). În perioada de stare apare frecvent triada:anorexie, diaree şi vărsături
B). Scaunele sunt frecvente 3-5/zi, apoase sau de fermentaţie
C). Febra poate lipsi sau poate fi consecinţa deshidratării
D). Prematurii, malnutriţii grav sau sugarii cu handicap biologic de obicei nu fac
febra
E). Febra este obligatorie de la debut alături de scaune diareice
602. Indicele nutriţional (IN) se defineşte ca raportul dintre:
A). Greutatea reală/greutatea ideală
B). Talia reală/talia ideală
C). Greutatea ideală/greutatea reală
D). Greutatea reală/greutatea corespunzătoare taliei
E). Talia reală/talia corespunzătoare greutăţii
603. Indicele ponderal (IP) se defineşte ca raportul dintre :
A). Greutatea reală/greutatea ideală
B). Talia reală/talia ideală
C). Greutatea ideală/greutatea reală
D). Greutatea reală/greutatea corespunzătoare taliei
E). Talia reală/talia corespunzătoare greutăţii
604. Indicele statural se defineşte ca raportul dintre:
A). Greutatea reală/greutatea ideală
B). Talia reală/talia ideală
C). Greutatea ideală/greutatea reală
D). Greutatea reală/greutatea corespunzătoare taliei
E). Talia reală/talia corespunzătoare greutăţii
605. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) se clasifică după OMS în următoarele
grade:
A). Gradul I
B). Gradul II
C). Gradul III
D). Gradul IV
E). Gradul V
606. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul I se caracterizează din punct de
vedere antropometric prin:
A). Indice ponderal 0,80 - 0,60
B). Indice nutriţional 0,89 - 0,81
C). Deficit ponderal 5 - 20%
D). Indice ponderal 0,90 – 0,80
E). Indice nutriţional sub 0,70
607. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul I se caracterizează din punct de
vedere clinic prin:
A). Ţesut celular subcutanat diminuat pe torace şi abdomen
B). Talie normală
C). Tegumente palide
D). Toleranţă digestivă prăbuţită
E). Activitate neuropsihică: hipotonie generalizată, sugar apatic
608. În malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul I sunt adevăratele
următoarele:
A). Indicele ponderal 0,80 – 0,60
B). Indice nutriţional 0,89 – 0,81
C). Ţesut celular subcutanat absent pe torace, abdomen, membre
D). Toleranţă digestivă bună
E). În faza iniţială de tratament se impune nutriţie parenterală totală
609. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gardul II se caracterizează din punct
de vedere antropometric prin :
A). Indice ponderal 0,80 – 0,60
B). Deficit ponderal mai mare de 40%
C). Indice nutriţional 0,89 – 0,81
D). Deficit ponderal 21 – 40%
E). Indice nutriţional 0,80 – 0,71
610. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul II se caracterizează din punct
de vedere clinic prin:
A). Ţesut celular subcutanat dispărut pe torace şi abdomen, diminuat pe membre
B). Talia scăzută în raport cu vârsta
C). Tegumente palide
D). Toleranţă digestivă bună
E). Activitate neuropsihică normală
611. În malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul II sunt adevărate
următoarele:
A). Indice ponderal sub 0,60
B). Talie scăzută în raport cu vârsta
C). Ţesut celular subcutanat dispărut pe torace şi abdomen, diminuat pe membre
D). Necesarul de proteine este crescut
E). Prognosticul este favorabil
612. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul III se caracterizează din punct
de vedere antropometric prin:
A). Deficit ponderal mai mare de 40%
B). Indice ponderal 0,90 – 0,80
C). Indice ponderal sub 0,60
D). Indice nutriţional 0,80 – 0,71
E). Indice nutriţional sub 0,70
613. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul III se caracterizează din punct
de vedere clinic prin:
A). Ţesut celular subcutanat absent pe torace, abdomen, membre, facies zbârcit
B). Talie scăzută în raport cu vârsta
C). Tegumente normal colorate
D). Toleranţă digestivă prăbuşită
E). Activitate neuropsihică normală
614. În malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul III sunt adevărate
următoarele:
A). Indice nutriţional 0,80 – 0,71
B). Toleranţă digestivă bună
C). Are două forme clinice
D). Prognosticul este favorabil
E). În faza iniţială de tratament se impune nutriţie parenterală totală
615. Criteriile clinice pe baza cărora se determină gradul malnutriţiei protein-calorice
includ:
A). Examenul clinic general
B). Evaluarea capitalului proteic (proteinogramă, teste hepatice)
C). Determinarea indicelui nutriţional
D). Investigaţii imunologice
E). Determinarea indicelui ponderal, deficitului ponderal
616. Criteriile funcţionale pe baza cărora se determină gradul malnutriţiei protein-
calorice sunt:
A). Examenul cllinic general
B). Toleranţa digestivă
C). Determinarea indicelui ponderal, indicelui nutriţional
D). Reactivitatea imunologică
E). Dezvoltarea neuropsihică
617. În etiologia infecţiei de tract urinar cel mai frecvent este implicat următorul
agent patogen:
A). Klebsiella
B). Proteus
C). Streptococcus faecalis
D). Escherichia coli
E). Staphilococcus epidermidis
618. Bacteriuria semnificativă reprezintă prezenţa a :
A). Peste 100.000 germeni/ml urină proaspătă
B). Peste 10.000 germeni/ml urină proaspătă
C). Peste 1.000 germeni/ml urină proaspătă
D). Sub 100.000 germeni/ml urină proaspătă
E). Sub 10.000 germeni/ml urină proaspătă
619. Glomerulonefrita acută poststreptococică se produce ca urmare a infecţiei cu
unele tulpini de:
A). Streptococ alfa-hemolitic
B). Streptococ beta-hemolitic grup A
C). Streptococ grup B
D). Streptococ beta-hemolitic grup C
E). Streptococ viridans
620. Factorii favorizanţi locali ai infecţiei de tract urinar sunt reprezentaţi de:
A). Tulburări metabolice
B). Anomalii congenitale reno-urinare
C). Infecţii genitale
D). Deficite imune congenitale
E). Calculoza
621. Factorii favorizanţi generali ai infecţiei de tract urinar sunt reprezentaţi de:
A). Tulburări metabolice
B). Anomalii congenitale reno-urinare
C). Infacţii genitale
D). Deficite imune congenitale
E). Calculoza
622. Semnele clinice sugestive pentru pielonefrita acută sunt:
A). Febra înaltă
B). Artralgii
C). Sensibilitate în unghiul costo-vertebral (semn Giordano pozitiv)
D). Rinoree
E). Edeme palpebrale
623. Semnele clinice sugestive pentru cistită sunt:
A). Disurie
B). Artralgii
C). Sensibilitate în unghiul costo-vertebral (semn Giordano pozitiv)
D). Polakiurie
E). Edeme palpebrale
624. Pentru efectuarea uroculturii se recomandă recoltarea urinii:
A). Din prima urină de dimineaţă
B). Din oricare urină din cursul zilei
C). După toaleta riguroasă a organelor genitale externe
D). Fără toaleta organelor genitale externe
E). Din mijlocul jetului urinar
625. Glomerulonefrita acută poststreptococică este o complicaţie autolimitată a unei:
A). Infecţii stafilococice respiratorii
B). Infecţii streptococice cutanate
C). Infecţii virale respiratorii
D). Infecţii streptococice cutanate
E). Infecţii stafilococice cutanate
626. Tabloul clinic al glomerulonefrita acută poststreptococică în perioada de stare se
caracterizează prin prezenţa următoarelor sindroame:
A). Sindrom urinar
B). Sindrom laringian
C). Sindrom hidropigen (edematos)
D). Sindrom hipertensiv
E). Sindrom azotemic
627. Sindromul hidropigen (edematos) din glomerulonefrita acută poststreptococică
se caracterizează prin:
A). Edeme albe, moi
B). Edeme localizate iniţial la faţă, accentuate matinal
C). Edeme violacei
D). Edeme declive
E). Edem cerebral
628. Sindromul nefrotic este un sindrom clinic şi biochimic caracterizat prin:
A). Edeme generalizate
B). Proteinurie masivă (peste 2 g/m2/24 ore)
C). Piurie
D). Hipoproteinemie
E). Disproteinemie
629. Efectele secundare ale corticoterapiei pot fi:
A). Hipertensiune arterială
B). Diabet zaharat
C). Hipotensiune arterială
D). Ulcer peptic
E). Hirsutism (hiperpilozitate)
630. Tratamentul igieno-dietetic în infecţia tractului urinar constă din:
A). Repaus la pat în perioada febrilă
B). Lichide multe pentru a favoriza diluarea urinii
C). Restricţie lichidiană
D). Regim alimentar hiposodat
E). Combaterea constipaţiei
631. În cazul infecţiei de tract urinar examinările radiologice sunt obligatorii la:
A). Băieţi la primul puseu
B). Fetiţe la primul puseu
C). Băieţi la prima reinfecţie (al doilea puseu)
D). Fetiţe la prima reinfecţie (al doilea puseu)
E). Nu sunt obligatorii
632. Simptomul major al rinofaringitei acute este:
A). tusea
B). febra
C). obstrucţia nazală
D). dispneea
E). diareea
633. Radiografia toracica în pneumonia francă lobară relevă:
A). Opacităţi micro- sau macronodulare diseminate în ambele câmpuri pulmonare
B). Plămân hipoaerat, granitat (microabcese)
C). Aspect de „geam mat” cu distribuţie bilaterală, simetrică
D). Îngroşare a tramelor interstiţiale, cu aspect „vătuit”
E). Opacitate omogenă, de intensitate subcostală, localizată lobar
634. Pneumonia franca lobară este cel mai frecvent de etiologie:
A). Stafilococică
B). Pneumoccocică
C). Virală
D). Micotică
E). Pneumocystis carinii
635. Tabloul clinic al rinofaringitel acute consta din:
A). Febră
B). Obstrucţie nazală
C). Artralgii
D). Hiperemie faringiană
E). Dificultăţi de alimentaţie
636. In tratamentul rinofaringitei acute sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A). Tratamentul profilactic implică evitarea aglomeraţiilor
B). Se impune plasarea copilului într-o cameră aerisită, la temperatură 18-20 C, cu o
umiditate adecvată
C). Se sistează alimentaţia per os
D). Tratamentul medicamentos constă din dezobstrucţie nazo-faringiană, antitermice,
vitamine
E). Este justificată antibioterapia încă de la debutul bolii în toate cazurile
637. Complicaţiile tardive ale anginei sterptococice sunt:
A). Otita
B). Sinuzita
C). Reumatism articular acut
D). Abces periamigdalian
E). Glomerulonefrita acuta poststreptococica
638. În tratamentul anginei streptococice sunt adevărate următoarele:
A). Tratamentul electiv se face cu Penicilină în 4 prize, pe o durată de 10 zile
B). Tratamentul electiv se face cu Gentamicină în 3 prize, pe o durată de 10 zile
C). Tratamentul electiv se face cu Penicilină în 4 prize, pe o durată de 5 zile
D). Dacă pacientul este alergic la Penicilină se utilizează Eritromicină
E). Dacă pacientul este alergic la Penicilină se utilizează Amikacină
639. În epiglotită sunt adevărate următoarele:
A). Este o formă de laringită acută
B). Este o formă de faringoamigdalită acută
C). Este o infecţie bacteriană cu Haemophilus influenzae
D). Este o infecţie virală
E). Este o infecţie micotică
640. Tabloul clinic al epiglotitei se caracterizează prin:
A). Instalarea bruscă a unui sindrom de obstrucţie laringian sever
B). Dispnee expiratorie
C). Pacienţii preferă poziţia cu toracele ridicat şi aplecat înainte, cu capul în
hiperextensie
D). Pacienţii preferă poziţia decubit dorsal, cu capul în flexie
E). La examinarea faringelui epiglota apare edemaţiată, de aspect roţu aprins
641. În tratamentul epiglotitei sunt adevărate următoarele:
A). Tratamentul se efectuează ambulator
B). Copilul se va interna în secţia de terapie intensivă
C). Nu necesită antibioterapie
D). Se iniţiază tratament asociat Ampicilină + Cloramfenicol până la sosirea
antibiogramei
E). Dacă persistă paO2 sub 50 mmHg şi CO2 peste 50-70 mmHg se indică intubaţie
traheală sau traheostomie
642. Bronşiolita acută este:
A). O boală respiratorie de etiologie micotică
B). O boală respiratorie de etiologie virală
C). Specifică sugarului şi copilului mic
D). Specifică adolescentului
E). Determinată în peste 80% din cazuri de virusul sinciţial respirator
643. Pneumoniilor acute virale pot fi cauzate de:
A). Myxovirusuri
B). Peumocystis carrini
C). Adenovirusuri
D). Mycoplasma pneumoniae
E). Virusuri paragripale
644. În bronhopneumonie (pneumonia lobară) sunt adevărate următoarele:
A). Apare în special la sugar şi copilul mic
B). Este de etiologie virală
C). Este de etiologie bacteriană
D). Radiologic se evidenţiază opacităţi micro- sau macronodulare diseminate în
ambele câmpuri pulmonare
E). Laboratorul relevă: leucocitoză cu neutrofilie, VSH accelerat, proteină C reactivă
pozitivă
645. Bronhopneumonia (pneumonia lobulară) apare de obicei la:
A). adult
B). Sugar
C). Copilul mic (sub 3 ani)
D). Copilul mare
E). Adolescent
646. Examinările de laborator şi paraclinice în bronhopneumonie relevă:
A). Leucocitoză cu neutrofilie
B). Limfocitoză
C). Radiografia cardio-pulmonară : opacităţi micro- sau macronodulare diseminate
în ambele câmpuri pulmonare
D). Proteina C reactivă pozitivă
E). Proteina C reactivă negativă
647. Care este cantitatea de sânge care se administrează în cazul testului Mercadier?
A). 500 ml
B). 1000 ml
C). 1000 – 1500 ml
D). 450 ml (un flacon de sânge)
E). Peste 1500 ml
648. Câți ml de sânge sunt necesari în tractul digestiv pentru apariția melenei?
A). 250 -300 ml
B). 100 – 200 ml
C). Peste 300 ml
D). Peste 500 ml
E). Sub 100 ml
649. Care din următoarele afirmații referitoare la melenă sunt adevărate:
A). Reprezintă exteriorizarea sângelui prin defecație
B). Pentru apariția melenei este necesară prezența în tractul digestiv a aproximativ
200 – 300 ml sânge
C). În hemoragiile mari poate avea și aspectul de „zaț de cafea”
D). Indiferent de intensitatea hemoragiei, sângele eliminat nu poate avea aspect
proaspăt
E). Apare frecvent în hemoragiile eso-gastrice
650. Care sunt caracteristicile unei hemoragii arteriale?
A). Sângele este roșu deschis
B). Sângele țâșnește sincron cu sistola
C). Sângerarea este difuzî
D). Sângele se prelinge continuu
E). Sângele se varsă în afara organismului
651. Care sunt factorii care influențează gravitatea unei hemoragii:
A). Repetarea hemoragiei
B). Vârsta bolnavului
C). Sexul pacientului
D). Consumul repetat de aspirină
E). Etiologia afecțiunii
652. Care sunt regulile compresiunii cu garoul, în cazul unei hemostaze provizorii?
A). Compresiunea nu trebuie să depășească 2 ore
B). La fiecare 20 de minute, garoul se va slăbi pentru 1-2 minute
C). Decomprimările repetate pentru scurt timp sunt contraindicate
D). Garoul se va utiliza doar pentru hemoragiile arteriale
E). În cazul hemoragiilor venoase, garoul este ineficient
653. Atunci când sunem nevoiți să administrăm cantități mari de perfuzii în ritm
rapid, putem combate inconveniențele acestor transfuzii masive prin:
A). Administrare de calciu gluconic
B). Administrare de diuretic
C). Administrare de tonicardiace
D). Administrare de anticoagulante
E). Administrare de vitamina K
654. Care sunt caracteristicile hematemezei?
A). Este o vărsătură cu sânge
B). Vărsătura poate avea aspect de zaț de cafea
C). Reprezintă o hemoragie digestivă superioară
D). Poate să apară și în hemoragiile digestive inferioare
E). Poate să se elimine și prin tuse
655. Care sunt caracteristicile unei hemoragii mijlocii?
A). Pierderile sanguine variază între 500 – 1500 ml
B). Se exteriorizează prin hematemeză și melenă
C). Ht este cuprins între 25 – 35%
D). Hgb scade sub 8g%
E). Tegumentele sunt reci, palide, transpirate, iar tensiunea arterială este prăbușită
656. Care sunt caracteristicile hemoptiziei?
A). Apare în urma unei sângerări a aparatului respirator
B). Este produsă și de ruperea venelor septului nazal
C). Sângele este roșu, spumat, aerat
D). Se elimină prin tuse
E). Sângele are aspect de zaț de cafea.
657. Care sunt caracteristicile rectoragiei?
A). Este o hemoragie digestivă inferioară
B). Provine îndeosebi de la nivelul colonului și rectului
C). Constă în eliminarea prin defecație de sânge roșu, proaspăt
D). Apare în HDS importante (peste 1000 ml)
E). Dacă hemoragia este abundentă, vărsătura poate conține cheaguri și sânge roșu.
658. Care sunt caracteristicile melenei?
A). Reprezintă exteriorizarea sângelui prin defecație
B). Scaunul are aspect de păcură, negru, lucios
C). Pentru apariția ei este necesară existența în tractul digestiv a aproximativ 100 –
200 ml sânge
D). În hemoragiile abundente sângele eliminat este roșu aprins, proaspăt
E). Apare frecvent în hemoragiile de origine eso-gastrică.
659. Care sunt caracteristicile hematocheziei?
A). Reprezintă exteriorizarea transanală de sânge roșu, proaspăt
B). Se poate exterioriza și sub formă de cheaguri
C). Sunt caracteristice hemoragiilor digestive inferioare
D). Pot să apară și în hemoragiile digestive superioare, mari (peste 1000 ml)
E). Uneori sângele este amestecat cu materiile fecale
660. Care sunt caracteristicile hemoragiei mici?
A). Starea generală a pacientului este bună
B). Pierderea de sânge nu depășește 500 ml
C). Hemoragia este compensată de rezervele organismului
D). Ht depășește 35%
E). Hgb este între 8-10 g%
661. Care sunt caracteristicile unei hemoragii mari?
A). Bolnavul este în șoc hipovolemic
B). Starea generală este alterată
C). Pierderea de sânge variază între 1500 – 2000 ml.
D). Ht este sub 35%
E). Hgb este între 8-10g %
662. Cum definim bacteriemia?
A). Prezența tranzitorie și de scurtă durată a bacteriilor în sânge
B). Prezența germenilor și a toxinelor în sânge
C). Prezența în circulație a bacteriilor și a endotoxinelor
D). Infecție generalizată caracterizată prin prezența permanentă a bacteriilor în
sânge.
E). x
663. Care este cel mai banal și precoce semn al tetanosului?
A). Cefaleea
B). Râsul sardonic
C). Trismusul
D). Contractura
E). Fotofobia
664. Care afecțiune este caracterizată prin apariția în țesuturi a edemului, a necrozei
și a gazelor
A). Erizipelul
B). Tetanosul
C). Gangrena gazoasă
D). Hidrosadenita supurată
E). Septicemia
665. Care sunt caracteristicile unei infecții cu germeni aerobi?
A). Manifestările clinice sunt mai puțin zgomotoase atunci când germenii sunt Gram
pozitivi
B). Simptomatologia clinică este mai zgomotoasă atunci când germenii sunt Gram
negativi
C). Principalii germeni incriminați sunt clostridiile
D). Principalii germeni incriminati sunt ciupercile
E). Pot avea o etiologie virală
666. Care sunt principalele caracteristici ale flegmonului?
A). Reprezintă o infecție difuză, fără limite precise
B). Reprezintă o infuzie localizată, fluctuentă
C). Plaga este roșie, edemațiată
D). Conține sfaceluri urât mirositoare și gaze
E). Reprezintă stadiul de debut al oricărei inflamații.
667. Care sunt principalele caracteristici ale placardului erizipelatos?
A). Este clar, în centru
B). La periferie este mai ridicat
C). Bureletul marginal are limite difuze
D). Nu are tendință de delimitare
E). Uneori prinde fascia musculară subiacentă
668. Care din următoarele afirmații referitoare la abces, sunt adevărate:
A). Este urmarea transformării purulente a exudatului seros
B). Prezintă o zonă centrală de fluctuență
C). Marginile sale sunt netede, imprecis delimitate
D). Reprezintă un proces inflamator cronic
E). Apare de multe ori la distanță de actul operator (uneori chiar ani de zile)
669. Enumerați principalele caracteristici ale unei infecții chirurgicale
A). Apare puroi
B). Este de obicei polimicrobiană
C). Necesită pentru vindecare o intervenție chirurgicală
D). Este monomicrobiană
E). Nu se formează puroi
670. Enumerați principalele caracteristici ale unei infecții medicale:
A). Nu se formează puroi
B). Este de obicei monomicrobiană
C). Focarul infecțios nu necesită tratament chirurgical
D). Apare puroi
E). Este de obicei polimicrobiană
671. Care sunt caracteristicile unei infecții cu germeni anaerobi?
A). Au o simptomatologie zgomotoasă
B). Alterează rapid starea generală a organismului
C). Duc adesea la decesul pacienților
D). Agentul etiologic principal este stafilococul
E). Agentul etiologic principal este streptococul
672. Care dintre următoarele afirmații referitoare la hidrosadenită sunt adevărate?
A). Reprezintă o infecție a glandelor sudoripare
B). Reprezintă o infecție a foliculului pilo-sebaceu
C). Se mai numește și abces tuberos sau boala Verneuil
D). Poate să apară și în regiunea pubiană
E). Are tendința de vindecare spontană.
673. Care sunt principalele caracteristici ale septicemiei?
A). Este o infecție generalizată
B). Există o poartă de intrare
C). Există un focar infecțios
D). Toxinele microbiene sunt prezente în sânge
E). Produce întotdeauna decesul pacienților
674. Care dintre următoarele afirmații corespund șocului toxico-septic?
A). Este numit șoc endotoxinic
B). În circulație se eliberează endotoxine
C). Apare sindromul de coagulare intravasculară diseminată
D). Apare sindromul de insuficiență pluriorganică
E). Necesită intervenție chirurgicală de urgență
675. Care sunt semnele locale ce caracterizează o infecție chirurgicală:
A). Căldura
B). Durerea
C). Roșeața
D). Tumefacția
E). Necroza tisulară
676. Care dintre următoarele afirmații referitoare la infecțiile chirurgicale sunt
adevărate:
A). In infecțiile stafilococice puroiul este cremos, gros, fără miros
B). In infecțiile streptococice puroiul este sero-purulent
C). In infecțiile cu E. Coli, puroiul are miros de varză acră
D). In infecțiile cu anaerobi, puroiul este cenușiu, murdar
E). In infecțiile micotice, puroiul este sanguinolent, conține sfaceluri urât mirositoare
și chiar gaze.
677. Ce afecțiuni determină proeminarea ombilicului în deget de mănușă?
A). Tumora intestinală
B). Obezitatea
C). Anasarca
D). Ascita voluminoasă
E). Omfalita
678. În ce afecțiune abdominală apare semnul Curvoisier Terrier?
A). Cancerul veziculei biliare
B). Litiaza biliară
C). Neoplasm de cap de pancreas
D). Hidrops vezicular
E). Colecistita acută
679. Dilatarea venelor din jurul ombilicului (caput medusae) apare în:
A). Circulația venoasă tip porto-cav superior
B). Circulația venoasă tip porto-cav inferior
C). Circulația venoasă tip cavo-cav
D). Ciroza hepatică
E). Tumori ale peretelui abdominal
680. Care afirmații referitoare la hidrocel sunt adevărate:
A). Reprezintă o acumulare de lichid între foițele vaginalei testiculare
B). Acumularea de lichid este progresivă
C). Colecția este dureroasă
D). La palparea scrotului, avem senzația unui balon umplut cu lichid
E). Pielea scrotului este destinsă dar mobilă.
681. Care sunt semnele unei hernii necomplicate?
A). Impulsiunea de tuse
B). Expansiunea la tuse
C). Hipersonoritate percutorică
D). Matitate percutorică
E). Pierderea dreptului de domiciliu
682. Care regiuni aparțin etajului abdominal mijlociu?
A). Regiunea ombilicală
B). Epigastrul
C). Flancul drept
D). Hipogastru
E). Flancul stâng
683. Care din următoarele afirmații caracterizează o hernie strangulată?
A). Este o hernie ireductibilă
B). Se mai numește și hernie incarcerată
C). Conținutul este ischemic sau necrotic
D). Uneori conținutul poate fi viabil
E). Contenția viscerelor poate fi temporară
684. Care sunt principalele organe care se proiectează în zona pancreatico-
coledociană CHAUFFARD?
A). Coledocul inferior
B). Capul pancreasului
C). Vezicula biliară
D). Duodenul
E). O parte a lobului drept hepatic
685. Care regiuni aparțin etajului abdominal superior?
A). Regiunea ombilicală
B). Flancul drept
C). Hipocondrul stâng
D). Hipogastru
E). Hipocondrul drept
686. Care regiuni aparțin etajului abdominal inferior?
A). Regiunea ombilicală
B). Flancul stâng
C). Fosa iliacă stângă
D). Hipogastrul
E). Fosa iliacă dreaptă.
687. Care din următoarele afirmații referitoare la spațiul TRAUBE sunt adevărate:
A). Reprezintă zona în care stomacul se proiectează direct pe peretele hemitoracelui
stâng
B). Aici, stomacul nu este acoperit nici de ficat și nici de splină
C). Prezintă matitate percutorică
D). În jos este delimitat de rebordul costal stâng
E). Poate fi pus în evidență și printr-o palpare blândă a abdomenului superior.
688. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate, în cazul apărării musculare?
A). Reprezintă o contractură involuntară a musculaturii peretelui abdominal
B). Relevă o iritație peritoneală
C). Poate fi localizată sau generalizată
D). Se accentuează paralel cu intensitatea palpării
E). Nu este însoțită de durere.
689. La bolnavul cu volvulus intestinal, tetrada CHIWUL-VONWALL este sugerată
de:
A). Existența abdomenului balonat asimetric
B). Tumoare remitentă palpabilă
C). Hipersonoritate percutorică
D). Lipsa tranzitului intestinal
E). Apariția petesiilor abdominale
690. Care sunt principalele caracteristici palpatorii ale unei prostate transformate
malign?
A). Volumul e variabil
B). Consistența este moale, elastică
C). Marginile imprecis delimitate
D). Nedureroasă la palpare
E). Santul median absent
691. Care sunt simptomele caracteristice ale sindromului esofagian?
A). Disfagia
B). Durerea
C). Sialoreea
D). Regurgitarea
E). Apariția unei proeminențe localizate la nivelul regiunii cervicale
692. Care este cea mai frecventă afecțiune tumorală a glandei mamare?
A). Fibroadenomul mamar
B). Mastoza fibrochistică
C). Tumora phyllodes
D). Cancerul mamar
E). Lipomul mamar.
693. Care este semnificația manevrei Tillaux?
A). Atestă aderența tumorii la nivel mamelonar
B). Arată infiltrarea mușchiului pectoral
C). Arată aderența la tegumente a tumorii
D). Examinează ganglionii axilari și supraclaviculari
E). Prin exprimarea mamelonului determină secreția mamelonară
694. Care este modalitatea cea mai frecventă de depistare a unei tumori mamare?
A). Prin examen ecografic
B). Prin mamografie
C). Prin examen clinic
D). În mod accidental, de către pacientă
E). Prin screening.
695. Între 20-40 de ani, autoexaminarea sânilor se va efectua:
A). Lunar
B). La 5-7 zile după menstruație
C). La interval de 3 luni
D). Înainte cu o zi de apariția menstruației
E). Lunar, în aceeași zi a lunii
696. Care dintre următoarele afirmații referitoare la semnul Budin sunt adevărate?
A). Apare în abcesul sânului
B). Apare în galactocel
C). Secreția mamelonară are culare albicioasă
D). Secreția mamelonară este gălbuie
E). Apare în abcesele cronice ale sânului.
697. Care din următoarele femei sunt expuse riscului de a dezvolta un cancer mamar?
A). Cele cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani
B). Cele care nu au alăptat la sân
C). Femeile obeze
D). Femeile care nu se expun radiației solare
E). Femeile la care menstruația a apărut tardiv.
698. Care din următoarele afirmații sunt adevărate referitor la istoria naturală a
cancerului mamar?
A). Sânul stâng este cel mai afectat
B). Localizarea cea mai frecventă este cadranul supero-extern
C). Apariția bilaterală a cancerului mamar este ridicată
D). Grupa de vârstă cea mai afectată este cuprinsă între 50 și 60 de ani
E). Alăptarea la sân nu reduce incidența cancerului mamar.
699. În cazul persoanelor tinere, sub 25 de ani, se recomandă examenul glandei
mamare prin:
A). Examen clinic
B). Computer tomografie
C). Examen ecografic
D). Rezonanță magnetică nucleară
E). Radiografie simplă mamară
700. Care sunt principalele caracteristici ale unei tumori mamare benigne?
A). Sunt net delimitate față de țesuturile din jur
B). Au localizări multiple
C). Mamografia poate exclude cu certitudine transformarea malignă a acestora
D). Nu retractă mamelonul
E). Cresc rapid în dimensiuni
701. Care din următoarele afirmații referitoare la mastoza fibrochistică sunt
adevărate?
A). Este cea mai frecventă afecțiune mamară
B). Este de obicei bilaterală, bine delimitată
C). Leziunile sunt dureroase în faza premenstruală a ciclului
D). Reprezintă boala femeilor tinere, în plină activitate sexuală
E). Atunci când este voluminoasă, determină aspectul în picătură al sânului.
702. Care sunt caracteristicile unei tumori Phyllodes?
A). Este o varietate de fibrom, cu dezvoltare intracanaliculară
B). Majoritatea sunt benigne
C). Adenopatia axilară este prezentă
D). Pe secțiune au un aspect foliat
E). Nu modifică tegumentele, nici chiar atunci când sunt voluminoase
703. Care dintre afirmațiile referitoare la ginecomastie sunt corecte?
A). Reprezintă hipertrofia glandei mamare la femeie
B). Poate fi fiziologică, prin exces de androgeni
C). Tratamentul medical, hormonal, al ginecomastiilor se face rar
D). Tratamentul chirurgical constă în mastectomie, cu păstrarea areolei și a
mamelonului
E). Există neoplasme care evoluează pe fondul unei ginecomastii.
704. Care dintre afirmațiile referitoare la infecțiile glandei mamare sunt adevărate?
A). Infecțiile glandei mamare poartă numele de abcese
B). Germenii cei mai frecvent întâlniți sunt stafilococul și streptococul
C). Atunci când procesul inflamator este extraglandular, vorbim de paramastită
D). Atunci când procesul inflamator cuprinde întreaga glandă, vorbim de panmastită
E). Mastitele pot fi acute sau cronice.
705. Care dintre afirmațiile referitoare la abcesele sânului sunt adevărate?
A). Apar mai frecvent în primele săptămâni de lactație
B). Abcesele streptococice sunt mai grave și cuprind întreaga glandă
C). Abcesele stafilococice se manifestă sub formă de abcese localizate
D). Abcesul tuberos al sânului își are originea în țesutul grăsos retromamar.
E). Abcesul premamar poartă numele de supramastită.
706. Care din următoarele afirmații referitoare la galactocel sunt adevărate?
A). Este un abces cronic, care conține lapte
B). Apare cel mai frecvent în primele zile de lactație
C). Se prezintă ca o tumoare rotundă situată retroareolar
D). La nivelul mamelonului apare o scurgere lactescentă
E). Tratamentul constă în excizia pungii galactocelului.
707. Ce modificări produc la nivelul organelor, tumorile schiroase?
A). Ulcerarea organului
B). Îngroșarea organului
C). Retracția organului
D). Perforația organului
E). Sângerări masive
708. Cum se numesc tumorile epiteliale maligne?
A). Sarcoame
B). Carcinoame
C). Adenoame
D). Fibroame
E). Epitelioame
709. Cum se numesc tumorile mezenchimatoase maligne?
A). Carcinoame
B). Fibroame
C). Sarcoame
D). Epitelioame
E). Limfoame
710. Care sunt metodele corecte de confirmare a unei tumori maligne?
A). Examenul clinic
B). Aspectul exterior al tumorii
C). Biopsia
D). Examenul histologic
E). Computer tomografia
711. Care dintre următoarele afirmații caracterizează limfoamele nehodgkiniene?
A). Sunt tumori foarte omogene din punct de vedere microscopic
B). Sunt foarte agresive
C). Răspund slab la tratament
D). Metastazează în primii doi ani de apariție a tumorii primitive
E). Au punctul de plecare în vasele sanguine
712. Care dintre următoarele afirmații referitoare la tumorile maligne sunt
adevărate:
A). Formele infiltrative , îngroașă uniform pereții organelor cavitare, conferindu-le
rigiditate
B). Formele schiroase, produc retracția organului
C). formele ulcerative apar sub forma unor excrescențe conopidiforme
D). formele vegetante, apar sub forma unei ulcerații, având aspect caracteristic de
crater de vulcan
E). tumorile maligne au culoare roșu-albicioasă, sunt friabile și sângerează la cea
mai mică atingere.
713. Care dintre următoarele tumori sunt considerate tumori epiteliale?
A). Adenoamele
B). Fibroamele
C). Carcinoamele
D). Sarcoamele
E). Limfoamele
714. Care dintre următoarele afecțiuni sunt considerate stări precanceroase?
A). Displaziile de col uterin
B). Mastoza firbochistică
C). Polipoza intestinală
D). Limfoamele nehodgkiniene
E). Sarcoamele
715. Care sunt, conform clasificării TNM, caracteristicile unei tumori de tipul T2N1M0
A). Tumora primitivă are sub 2cm
B). Tumora primitivă are intre 2 și 5 cm
C). Nu se palpează ganglioni limfatici
D). Există adenopatie fixată
E). Nu există metastaze la distanță
716. Care din următoarele afirmații sunt caracteristice pentru tumorile
disembrioplastice
A). Sunt alcătuite din celule embrionare, cu localizare anormală
B). Se intilnesc frecvent în ovare și testiculi
C). Au un caracter exclusiv malign
D). Se caracterizează prin agresivitate și răspuns mai slab la tratament
E). În funcție de gradul de maturitate evoluează benign sau malign.
717. Care din următoarele afirmații referitoare la clasificarea Broders a tumorilor
sunt adevărate?
A). Cuprinde 4 grade de apreciere a malignității histopatologice
B). În gradul I sunt cuprinse tumori diferențiate histologic
C). In gradul IV sunt incluse tumorile anaplazice
D). Evoluția clinică este în concordanță cu gradul de malignitate histologică
E). Stadializarea este efectuată și în funcție de extensia tumorii.
718. Care sunt principalele caracteristici ale unei tumori benigne?
A). Au un ritm moderat de creștere
B). Sunt bine delimitate de țesuturile înconjurătoare
C). Nu au tendințe de recidivă
D). Nu au tendință de metastazare
E). Nu seamănă cu țesuturile din care au plecat
719. Care sunt principalele caracterisici ale unei tumori maligne?
A). Seamănă cu țesuturile din care au plecat
B). Sunt imprecis delimitate
C). Au o tendință de recidivă
D). Au tendință de metastazare
E). Sunt friabile și sângerează frecvent la atingere.
720. Care in următoarele afirmații caracterizează tumorile maligne?
A). Cresc invaziv și infiltrativ
B). Sunt imprecis delimitate de țesuturile din jur
C). Cu cât un cancer este mai diferențiat, cu atât prezintă o creștere mai rapidă
D). Sunt interesate frecvent de necroză, hemoragii și ulcerații.
E). Capacitatea metastazantă derivă și din conținutul scăzut de calciu al acestora
721. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate pentru tumorile țesutului
nervos?
A). Chiar şi atunci când sunt benigne, pot avea o evoluție malignă
B). Prin creștere produc fenomenul de hipertensiune arterială
C). Nu dau naștere la metastaze extracraniene
D). Produc diseminări intracraniene
E). Sunt mai grave atunci când apar în sistemul nervos central
722. Gastritele acute erozive apar dupa:
A). antiinflamatoare
B). TBC
C). Alcool
D). Stress
E). Reflux biliar
723. durerea din ulcerul duodenal are urmatoarele caractere:
A). localizare epigastrica
B). periodicitate sezoniera
C). ritmicitate ( mica periodicitate)
D). intensitate mare
E). surda, intensitate moderata
724. Complicatiile ulcerului gastro-duodenal pot fi:
A). hemoragiile
B). perforatii
C). gastrita acuta
D). duodenita flegmonoasa
E). penetratia
725. Simptome subiective in cancerul gastric:
A). anorexie selectiva
B). frecvent asimptomatice
C). crize convulsive
D). dureri toracice
E). astenie, apatie
726. Semnele obiective in pancreatita acuta sunt:
A). abdomen dureros la palpare
B). aparare musculara
C). meteorism
D). zgomote intestinale absente
E). uneori ascita
727. Care din urmatoarele nu este un semn subiectiv in cancerul pancreatic??
A). scadere ponderala
B). dureri in abdomenul superior
C). tulburari dispeptice
D). dureri toracice
E). tulburari psihice
728. Semnele subiective in ocluzia intestinala sunt:
A). dureri abdominale
B). regurgitatii acide
C). sughit
D). oprirea scaunului si gazelor
E). varsaturi
729. Enterocolitele acute se caracterizeaza prin:
A). debut brusc
B). colici abdominale
C). diaree exploziva
D). d.. febra, frison
E). parestezii
730. Care din urmatoarele nu este caracteristic in rectocolita ulcero-hemoragica?
A). scaune diareice muco-sanghinolente
B). dureri epigastrice
C). dureri abdominale
D). tenesme
E). febra
731. Sindromul rectosigmoidian cuprinde:
A). dureri pe traiectul sigmei
B). dureri pe traiectul rectului
C). tenesme
D). varsaturi
E). produse patologice in scaun
732. Care din urmatoarele nu este un simptom in colonul iritabil?
A). dureri de intensitate si localizare variabila
B). dureri nocturne
C). constipatie alternand cu diaree
D). meteorism
E). durerile dispar dupa scaun
733. Semnele obiective in cancerul recto-sigmoidian pot fi:
A). dureri in flancul drept
B). varsaturi
C). colon spastic in fosa iliaca stanga
D). tuseu rectal : tumora palpabila, sange
E). hernie ombilicala
734. In cancerul de cap de pancreas avem ca semne obiective:
A). icter obstructiv
B). diaree
C). steatoree
D). semnul Curvoisier-Terrier
E). peritonita
735. Pancreatita cronica –etiologie:
A). alcoolism
B). litiaza biliara
C). hiperparatiroidism
D). idiopatica
E). consum crescut de fibre alimentare
736. In ulcerul gastric spre deosebire de ulcerul duodenal:
A). durerea apare tardiv
B). durerea apare mai precoce
C). durerea este nocturna
D). durerea nu apare nocturn
E). alimentatia nu linisteste bolnavul
737. Durerea din cadrul colicii renale are următoarele caractere:
A). durată de minute, ore sau chiar zile întregi
B). are sediul lombar
C). iradiază în abdomen, organe genitale, câteodată pe faţa internă a coapsei
D). este continuă
E). în multe cazuri apare dupa un efort fizic sau după trepidaţii
738. Durerea lombară bilaterală caracterizează mai mult:
A). afecţiuni ale colonului sau pancreasului
B). mialgii
C). afecţiuni renale
D). afecţiuni ale coloanei vertebrale
E). afecţiuni ale organelor genitale
739. O durere apărută în hipogastru cu iradiere în perineu şi organele genitale poate
avea următoarele semnificaţii patologice:
A). embolie renală
B). cistită acută sau cronică
C). colecistită acută
D). litiaza vezicii urinare
E). tumoră de vezică urinară
740. Polakiuria şi disuria pot fi întâlnite frecvent în următoarele patologii:
A). pancreatita acută
B). cistită
C). litiază renală sau de vezică urinară
D). stări anxioase, nevrotice
E). adenom de prostată
741. În care din următoarele patologii poate să apară incontinenţa urinară ?
A). inflamaţii ale tractului urinar inferior
B). leziuni severe ale sistemului nervos central
C). viroze respiratorii
D). inflamaţii ale mucoasei gastrice
E). boli ale măduvei spinării
742. Hematuria (deseori macroscopică) se întâlneşte în următoarele patologii:
A). gastrite acute
B). calculi renali
C). glomerulonefrite
D). tumori renale
E). diateze hemoragice
743. Care din următoarele semne obiective sunt caracteristice pentru
glomerulonefrita acută?
A). tahicardia
B). edeme generalizate
C). bradicardia
D). hipertensiunea arterială moderată
E). prăbuşirea tensională
744. În cazul unui examen de urină care pezintă densitate de 1022, hematurie
microscopică, proteinurie de 2,5grame/24 ore şi cilindrii hematici, orientarea
diagnosticului se va face mai mult către:
A). litiază renală
B). infecţie de tract urinar inferior
C). glomerulonefrita acută
D). glomerulonefrită cronică
E). nefropatie interstiţială
745. O pacientă pezintă febră, frisoane, dureri lombare stângi, disurie, polakiurie,
lomba stangă este foarte sensibilă la palpare , examenul de urină conţine piurie (500
leucocite/microlitru) şi cilindrii leucocitari iar la examenul ecografic s-a decelat
nefromegalie stângă. Diagnosticul mai probabil este:
A). pielonefrită acută
B). glomerulonefrită acută
C). tumoră renală stângă
D). litiază renală stângă complicată cu infecţie urinară
E). pielonefrită cronică
746. Sindromul nefrotic este o nefropatie glomerulară caracterizată de următoarele :
A). proteinurie masivă peste 3 g/zi
B). edeme generalizate, chiar anasarcă uneori
C). hiperproteinemie, cu hiperalbuminemie
D). hiperlipemie, hiperlipoproteinemie
E). hipoproteinemie, hipoalbuminemie
747. In cazul unui pacient cu litiază renală care din următoarele investigaţii sunt
recomandate?
A). analize sangvine
B). examen de urină
C). examen ecografic abdominal
D). radiografie abdominală plus urografie
E). tomografie computerizată
748. Un pacient care se prezină la spital acuzând febră, frisoane, edeme palpebrale, la
nivelul mâinilor , gambelor şi picioarelor, cu hematurie macroscopică, valori TA
ascensionate (170/100 mmHg) şi care relatează un episod de amigdalită pultacee în
urmă cu aproximativ12 zile, este mai probabil să fie diagnosticat cu:
A). pielonefrita acută
B). glomerulonefrită acută
C). sindrom nefrotic
D). nefropatie interstitială
E). litiază renală
749. Unui pacient care prezintă antecedente patologice renale în ultimii 10 ani si care
acuză greţuri, varsături, inapetenţă, scădere ponderală, astenie, somnolenţă, crampe
musculare, poliurie i s-au efectuat analize care decelează retenţie azotată
semnificativă, hiperpotasemie, hipocalcemie, acidoză metabolică, anemie, densităţi
urinare mici de 1005 (subizostenurie), fără proteinurie, ecografic rinichii fiind
atrofiaţi. Orientarea diagnosticului va fi probabil către:
A). sindrom nefrotic
B). insuficienţă renală cronică
C). insuficienţă renală acută
D). pielonefrită acută
E). glomerulonefrită cronică
750. Auscultaţia rinichiului are o importanţă mare în vederea depistării unor
patologii:
A). infecţii urinare recidivante
B). pielonefrita acută
C). HTA renovasculară (stenoză de arteră renală)
D). glomerulonefrită acută
E). tumori renale
751. În etiologia glomerulonefritelor acute sunt implicate cel mai frecvent:
A). traumatisme, trepidaţii
B). virusuri
C). expuneri la substanţe toxice
D). paraziţi
E). Streptococul beta hemolitic
752. Principalele simptome la bolnavii cardiaci sunt:
A). Durerea toracică în inspir
B). Durerea retrosternală
C). Dispneea
D). Parestezii la nivelul membrelor superioare
E). Palpitațiile
753. Afectiunile cardiace cu istoric lung includ:
A). Valvulopatii
B). Hipertensiunea arteriala
C). Edemul pulmonar acut
D). Embolia pulmonara
E). Cardiopatia ischemică nedureroasa
754. Angina pectorală reprezintă:
A). Neconcordanța dintre nevoile de oxigen ale miocardului și irigația efectivă pe
care o poate asigura circulația coronariană
B). Un simptom datorat afectării arterelor coronare
C). O durere punctiformă, exacerbată la apăsarea toracelui
D). Un junghi interscapulo-vertebral
E). O senzație de arsură datorată refluxului gastro-esofagian
755. Durerea din infarctul miocardic:
A). Poate avea aceeași localizare cu cea din angina pectorală
B). De obicei este de scurtă durată și de intensitate scăzută
C). Se calmează la repaus și la administrare de nitroglicerină
D). Nu se calmează la repaus și la administrare de nitroglicerină
E). Este intensă, prelungită
756. Durerea din angina pectorală:
A). Are sediul precordial sau retrosternal
B). Are sediul periombilical
C). Iradiază în umărul stâng
D). Iradiază în membrul superior stâng, pe marginea internă a brațului, antebrațului
și ultimele două degete ale mâinii stângi
E). Întotdeauna depășește 20 de minute
757. Durerea din angina pectorală:
A). Are caracter constrictiv
B). Nu se însoțeste de anxietate
C). Apare de regulă în repaus
D). Cedează la administrare de antiinflamatoare
E). Durează ore sau zile
758. Prin dispnee se înțelege:
A). Durere toracică cu caracter de junghi
B). Senzație de arsură intercostală
C). Respirație amplă
D). Senzație de “lipsă de aer”
E). Dureri toracice exacerbate de mișcările respiratorii care durează mai multe ore
sau zile
759. Dispneea de efort la bolnavii cardiaci:
A). Diminuează pe măsură ce efortul se intensifică
B). Apare în timpul unui efort fizic
C). Retrocedează după încetarea efortului
D). Are evoluție progresivă
E). Este mai evidentă după repaus prelungit
760. Cauzele dispneei de efort la bolnavii cardiaci sunt:
A). Afecțiuni pleuro – pulmonare
B). Insuficiența ventriculară stângă
C). Afecțiuni ale coloanei vertebrale dorsale
D). Hipertensiunea arterială pulmonară
E). Insuficiența cardiacă globală
761. Dispneea de efort și dispneea de repaus se produc prin următoarele mecanisme:
A). Tulburări ventilatorii pulmonare
B). Disfuncție respiratorie restrictivă
C). Stază venoasă pulmonară
D). Stază venoasă sistemică
E). Tulburări în schimburile gazoase pulmonare cu hipoxemie și acidoză
762. Ortopneea:
A). Înseamna adoptarea poziției de clinostatism pentru respirație
B). Trădează stadiul incipient al insuficienței ventriculare stângi
C). Reprezintă o fază avansată a insuficienței ventriculare stângi
D). Apare la subiecții cu cord normal
E). Reprezintă respirații frecvente și ample cu perioade de apnee
763. Dispneea paroxistică de origine cardiacă include:
A). Dispneea permanentă de repaus
B). Astmul cardiac
C). Edemul pulmonar acut
D). Dispneea de efort progresiva
E). Dispneea periodică de tip Cheyne – Stokes
764. Palpitațiile se prezintă sub una din următoarele forme cu excepția:
A). Perceperea amplificată a propriilor bătăi ale inimii
B). Lipsa permanentă a batăilor cardiace
C). Bătăi cardiace repezi intermitente
D). Crize paroxistice, care apar brusc, durează ore sau zile
E). Palpitații persistente, ritm neregulat al inimii
765. Următoarele simptome sunt adevărate în edemul pulmonar acut cu excepția:
A). Adoptarea poziției ortopneice
B). Anxietate, agitație
C). Paloare, cianoză, extremități reci
D). Tuse productivă, muco-purulentă
E). Tuse seaca inițial, apoi expectorație abundentă spumoasă – rozată
766. Cefaleea la bolnavii cardiovasculari apare cel mai frecvent:
A). Pe fond de insomnie
B). In context de supradozare de medicamente anticoagulante
C). La valori mari ale tensiunii arteriale
D). In staza pulmonară cronică
E). La copii și adolescenți în atacurile de reumatism articular acut
767. Cardiopatia ischemică:
A). Reprezintă îngustarea orificiului sigmoidian pulmonar, cu obstacol în calea de
ejecție a ventriculului drept
B). Reprezintă supraîncarcarea de volum a ventriculului stăng
C). Este caracterizată prin creșterea debitului bătaie al ventriculului stâng
D). Este o afecțiune cardiacă acută sau cronică
E). Rezultă din reducerea sau întreruperea fluxului sanguin la miocard
768. Cardiopatia ischemică dureroasă cuprinde:
A). Angina pectorală stabilă
B). Creșteri bruște ale tensiunii arteriale
C). Angina pectorală instabilă
D). Infarctul miocardic
E). Creșteri bruște ale tensiunii în artera pulmonară
769. Angina pectorală de efort:
A). Apare în condiții de efort sau de suprasolicitare a cordului
B). Se intensifică la schimbarea poziției
C). Se manifestă prin crize repetate, dureroase de tip anginos
D). Se manifestă zilnic, aproximativ la aceeași oră
E). Apare numai la eforturi mici
770. Sediul tipic al durerii anginoase este:
A). Epigastrul superior
B). Regiunea interscapulo- vertebrală
C). Retrosternal sau precordial pe o suprafață mare, indicată de bolnav cu întreaga
palmă
D). Axila stângă , marginea cubitală a brațului
E). Mandibulă
771. Iradierea tipică a durerii anginoase :
A). Umărul stâng
B). Marginea cubitală a brațului
C). Marginea cubitală a antebrațului și palmei
D). Periombilical
E). Ultimele 2 degete de la mâna stângă
772. Factorii de declanșare ai anginei pectorale sunt următorii, cu excepția:
A). Efortul fizic
B). Emoțiile
C). După administrare de nitroglicerină
D). Creșterile bruște ale tensiunii arteriale
E). Hipoglicemia
773. Durerea anginoasă din angina pectorală de efort este:
A). De intensitate moderată
B). Puternică, violentă, cu caracter lancinant
C). Constrictivă
D). Însoțită de senzația de moarte iminentă
E). Cu durată de până la 15 minute
774. Condițiile de dispariție a durerii de tip anginos sunt:
A). Administrare de antiinflamatoare nesteroidiene
B). Administrare de antiinflamatoare steroidiene
C). Repaus fizic
D). Expunere la căldură
E). Administrare de nitroglicerină
775. Caracterele negative ale durerii anginoase sunt urmatoarele cu excepția:
A). Apare în toate condițiile care scad munca inimii
B). Este pulsatilă
C). Este influențată de mișcările respiratorii
D). Se instalează brusc și se menține în platou cu aceeași intensitate
E). Se accentuează la palpare
776. Examenul obiectiv al cordului în timpul crizei anginoase:
A). Relevă întotdeauna cord mărit
B). Decelează suflu sistolic la aortă cu iradiere la baza cordului
C). Este cel mai adesea normal
D). Este esențial pentru diagnostic
E). Decelează suflu sistolic la aortă cu iradiere pe carotide
777. Infarctul miocardic:
A). Reprezintă accese dureroase de angină pectorală care se asociază sau sunt
precipitate de dureri toracice de altă natură
B). Reprezintă accese dureroase care survin zilnic, în repaus
C). Reprezintă ruptura traumatică de miocard
D). Este expresia necrozei acute de origine ischemică a unei portiuni de miocard
E). Are drept cauză obstrucția bruscă a unei artere sau ramuri coronare
778. Complicațiile precoce ale infarctului miocardic sunturmătoarele cu excepția:
A). Șocul cardiogen
B). Ruptura inimii
C). Insuficiența cardiacă acută
D). Tulburări de ritm și de conducere
E). Anevrismul cardiac
779. Factorii de risc cardiovascular sunt următorii cu excepția:
A). Fumatul
B). Diabetul zaharat
C). Consumul excesiv de lichide
D). Dislipidemia
E). Hipertensiunea arterială
780. Angina pectorală instabilă:
A). Are sediu diferit de angina pectorală de efort stabilă
B). Are iradiere diferită de angina pectorală de efort stabilă
C). Are durată și intensitate mai mare ca angina de efort stabilă
D). Include „ angina pectorală de novo”
E). Semnele biologice – enzimatice de infarct miocardic acut lipsesc
781. Durerea din infarctul miocardic acut:
A). Cedează la administrare de nitroglicerină sublingual repetat
B). Cedeaza la încetarea efortului
C). Se ameliorează prin hiperventilație
D). Obișnuit cedează la opiacee (morfină, mialgin)
E). Este sub frecvent sub formă de înțepătură
782. Inspecția generală la bolnavii cu afecțiuni respiratorii poate oferi date privind:
A). Atitudinea și poziția pacientului
B). Starea de nutriție
C). Culoarea tegumentelor și mucoaselor
D). Localizarea pneumoniei
E). Aspectul fanerelor
783. Poziția ortopneică:
A). Denotă scăderea hematozei
B). Are cauză respiratorie sau cardio-vasculară
C). Relevă modificări ale sistemului osteoarticular
D). Relevă modificări neurologice
E). Reprezintă o poziție de necesitate prin care pacientul ajută inconștient ventilația și
circulația la nivel pumonar
784. Cauzele respiratorii ale poziției ortopneice sunt:
A). Astm bronșic
B). Pneumotorax
C). Insuficientă ventriculară dreaptă
D). Pleurezie masivă
E). Bronho-pneumonie
785. Pozițiile antalgice cele mai frecvent întâlnite în bolile respiratorii sunt:
A). Pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă
B). Pe partea bolnavă în caz de pleurită
C). Pe partea sănătoasă în caz de pleurită
D). Pe partea sănătoasă în caz de pleurezie masivă
E). Poziții de drenaj al bronșiilor
786. Palparea toracelui:
A). Se face cu pacientul în poziție culcată , prin aplicarea feței palmare pe torace, pe
toate fețele, succesiv, simetric
B). Se face cu pacientul în poziție șezândă , prin aplicarea feței palmare pe torace, pe
toate fețele, succesiv, simetric
C). Vizează conformația toracelui cu bombări, retracții
D). Vizează prezența ralurilor bronșice
E). Decelează starea tegumentelor
787. Accentuarea freamătului pectoral apare în:
A). Procese de condensare și cavitare cu bronhie liberă
B). Procese de condensare și cavitare cu bronhie obstruată
C). Procese de condensare masivă, care comprimă incomplet bronhia principală
D). Emfizemul pulmonar
E). Interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei
788. Abolirea freamătului pectoral apare în:
A). Obstruare incompletă a bronhiei, intrinsec sau extrinsec prin compresiune
B). Obstruare completă a bronhiei, intrinsec sau extrinsec prin compresiune
C). Corp străin esofagian
D). Scăderea elasticității parenchimului pulmonar
E). Zone de hiperventilație compensatorie din pneumonii
789. Modificările sonorității pulmonare constau în următoarele cu excepția:
A). Submatitate
B). Matitate
C). Hipersonoritate
D). Murmur vezicular
E). Timpanism
790. Elementele fiziologice ale auscultației pulmonare sunt:
A). Ralurile bronșice ronflante
B). Ralurile bronșice sibilante
C). Suflul tubar fiziologie
D). Frecătura pleurală
E). Murmurul vezicular
791. Murmurul vezicular ia naștere:
A). La nivelul ariei laringo-traheale unde este prima strictură
B). Posterior la nivelul spațiului interscapulo-vertebral
C). La nivelul ariei laringo-traheale unde este a doua strictură
D). Anterior, retrosternal
E). La nivelul bronhiolelor terminale și alveolelor
792. Elemente patologice ale auscultației sunt:
A). Murmurul vezicular
B). Ralurile pulmonare
C). Suflul tubar fiziologic
D). Freamătul pectoral
E). Sonoritatea pulmonară
793. Suflul tubar patologic:
A). Ia naștere la nivelul glotei
B). Semnifică prezența unui proces de condensare pulmonar situat aproape de
peretele toracic, cu bronhie obstruată
C). Ia naștere la nivelul bronhiolelor terminale
D). Semnifică prezența unui proces de condensare pulmonar situat aproape de
peretele toracic, cu bronhie liberă
E). Ia naștere la nivelul alveolelor
794. Frecătura pleurală:
A). Apare numai în inspir
B). Apare numai în expir
C). Apare în ambii timpi ai respirației
D). Se decelează la palparea plămânilor
E). Se decelează la percuția plămânilor
795. Ralurile bronșice ronflante și sibilante:
A). Se formează la nivelul bronhiolelor terminale
B). Sunt cauzate de apariți exudatului pleural
C). Apar secundar inflamației bronhiilor mici și mijlocii cu hipersecreței de mucus
D). Sunt denumite si raluri de stază
E). Sunt denumite raluri umede
796. Ralurile subcrepitante:
A). Sunt cauzate de desprinderea exudatului de pe pereții alveolari
B). Reprezintă raluri umede , se formează prin spargerea bulelor de aer în lichidul
secrețiilor
C). Au intensitate maximă la sfârșitul expirului
D). Apar numai după tuse
E). Sunt însoțite de expectorație mucopurulentă
797. Anestezia este o metodă terapeutică care presupune:
A). Pierderea definitivă a sensibilităţii
B). Aplicarea unor procedee fizice
C). Asigurarea analgeziei
D). Reacţii ireversibile
E). Păstrarea stării de conştienţă
798. Printre efectele ketaminei se numără:
A). Acţiune pe receptorii miu
B). Sedare
C). Amnezie
D). Catalepsie
E). Analgezie
799. Dintre analgeticele majore opioide sunt agonisti puri:
A). Pentazocină
B). Petidină
C). Fentanil
D). Nalburfină
E). Sufentanil
800. Miorelaxantele
A). Acţionează la nivelul plăcii neuro-musculare
B). Accelerează transmiterea impulsului nervos cătremăduva spinării
C). Nu pot fi antagonizate
D). Accelerează transmiterea impulsului nervos către fibra musculară
E). Blochează transmiterea impulsului nervos către fibra musculară
801. Examenul preanestezic:
A). Nu influenţează modelul anestezic ales
B). Presupune stabilirea riscului anestezic
C). Se bazează doar pe anamneză
D). Presupune un examen clinic
E). Nu se realizeză la pacientul muribund
802. Premedicaţia în anestezie are ca deziderate:
A). Sedarea
B). Profilaxia pneumoniei de aspiraţie
C). Stimularea activităţii sistemului nervos autonom
D). Amnezia
E). Efectual sialog
803. Inducţia anesteziei
A). Este perioada în care se desfăşoară intervenţia chirurgicală
B). Nu presupune montarea unei linii venoase
C). Implică oxigenare prealabilă pe mască
D). Presupune administrarea unui hipnotic
E). Deconectarea de la aparatul de anestezie
804. Printre complicaţiile intraanestezice datorate anesteziei nu se numără:
A). Laringospasmul
B). Accidentul vascular
C). Hipoxia
D). Hipotensiunea
E). Hipertensiunea
805. Anestezia locoregională reprezintă
A). Blocarea doar a aferenţelor nociceptive
B). Blocarea aferenţelor motorii
C). Blocarea aferenţelor simpatice
D). Blocarea aferenţelor parasimpatice
E). Blocarea eferenţelor motorii
806. ÎnaAnestezia rahidiană:
A). Puncţia este făcută deasupra nivelului L2
B). Se utilizează un volum mare de anestezic local
C). Se utilizează un volum mic de anestezic local
D). Anestezicul difuzează în spaţiul peridural
E). Este uşor de efectuat tehnic
807. Anestezicele locale:
A). Blochează canalele de K
B). Blochează canalele de sodiu
C). Nu se aleg în funcţie de dimensiune nervului care trebuie blocat
D). Se aleg în funcţie de tipul de bloc dorit
E). Se împart în trei mari grupe din punct de vedere chimic
808. Anestezia topică implică:
A). Infiltrarea strat cu strat a zonei vizate
B). Plasarea unui cateter în spaţiul interpleural
C). Pulverizarea unui anestezic local
D). Se aplică doar la copii
E). Nu se aplică direct în plăgi
809. Printre complicaţiile anesteziei rahidiene se numără:
A). Cefaleea
B). Toxicitatea sistemică
C). Hematomul epidural
D). Durerea la locul puncţiei
E). Anestezia spinală totală
810. Printre tipurile de anestezie generală se numără:
A). Anestezia trunchiului
B). Anestezia totală intravenoasă
C). Anestezia intercostală
D). Anestezia volatilă pură
E). Anestezia combinată pe pivot volatil
811. Printre anestezicele inhalatorii halogenate se numără:
A). Protoxidul de azot
B). Izofluranul
C). Propofolul
D). Halotanul
E). Sevofluranul
812. Transfuzia presupune:
A). Administrarea de sânge
B). Administrarea de preparate de sânge
C). Compatibilitate dintre aglutininele primitorului şi aglutinogenele donatorului
D). Compatibilitate dintre aglutininele donatoruluii şi aglutinogenele primitorului
E). Sisteme speciale de administrare
813. Aglutininele sistemului ABO:
A). Se găsesc pe suprafaţa eritrocitelor
B). Au acţiune hemolitică foarte puternică
C). Se produc intrauterin
D). Se sintetizează doar îăn prezenţa aglutinogenului
E). Sunt rezultatul izoimunizării prin transfuzii
814. Masa eritrocitară
A). Se poate administra timp de doi ani de la recoltare
B). Are un hematocrit de 40%
C). Se administrează în 3-5 zile de la recoltare
D). Se obţine din sânge integral
E). Se administreayă pentru a antagoniza anticoagulantele cumarinice
815. Plasma proaspătă congelată
A). Se poate stoca timp de doi ani
B). Nu prezintă risc de transmitere a infecţiilor virale
C). Conţine toate proteinele plasmatice
D). Conţine toşi factorii coagulării
E). Se păstrează la -70 grade C
816. Printre indicaţiile administrării PPC se numără:
A). Infecţii severe refractare la antibiotice
B). Ciroză hepatică
C). Arsuri
D). Reversarea warfarinei
E). Imunodeficienţe
817. Transfuzia masivă se defineşte ca:
A). Administrarea a 6 unităţi de sânge într-un interval de 10 ore
B). Administrarea a 10 unităţi de sânge într-un interval de 6 ore
C). Administrarea a 5 unităţi de sţnge în interval de o oră
D). Administrarea întregului volum de sânge în 24 ore
E). Administrarea întregului volum de sânge în 12 ore
818. Printre efectele secundare ale transfuziei de sţnge se numără:
A). Hipocalcemia
B). Hipercalcemia
C). Hipopotasemia
D). Hiperpotasemia
E). Alcaloza metabolică
819. Protocolul terapiei cu sânge şi derivaţi presupune:
A). Determinarea grupei sanguine şi Rh
B). Proba de compatibilitate directă
C). Administrare rapidă la pacienţii cu afecţiuni cardiace
D). Preferinţa pentru sânge total la pacienţii cu afecţiuni cardiace
E). Se încălzeşte înainte de administrare doar plasma proaspătă congelată
820. Printre complicaţiile generale posttransfuzionale se numără:
A). Deplasrae curbei de disociere a hemoglobinei spre dreapta
B). Deplasarea curbei de disociere a hemoglobinei spre stânga
C). Hipotermia
D). Supraîncărcarea hemodinamică
E). Afectarea coagulării
821. Administrarea de sânge în urgenţă presupune:
A). La fiecare 3 unităţi de sţnge se administrează o unitate plasmă proaspătă
congelată
B). La fiecare 2 unităţi de sânge se administrează o fiolă de Ca
C). La fiecare 2 unităţi de sţnge se administrează o unitate plasmă proaspătă
congelată
D). La fiecare 4 unităţi de sânge se administrează o fiolă de Ca
E). Se administrează sânge total
822. Protocolul în urgenţele hemoragice implică:
A). Estimarea pierderilor de sânge
B). Montarea a cel puţin două catetere venoase din care unul central
C). Încălzirea camerei
D). Încălzirea soluţiilor administrate
E). Administrare obligatorie de gruo 0 pozitiv
823. În tratamentul hemolizei acute intravasculare posttransfuzionale se
administrează:
A). Oxigenoterapie
B). Adrenalină IV 1ml sol 1:10000
C). Hidrocortizon 500mg
D). Antihistaminice
E). Adrenalina IV 1ml sol 1:1000
824. Crioprecipitatul:
A). Conţine fibrinogen şi factorul VIII
B). Necesită compatibilitate ABO pantru administrare
C). Riscul de transmitere a infecţiilor virale este mai redus
D). Se păstrează la o temperatură de -70 grade C
E). Se obţine din plasmă proaspătă congelată
825. Albumina umană 20%:
A). Prezintă risc de transmitere al hepatitei virale
B). Conţine factori de coagulare
C). Poate fi utilizată timp de 2 ani de la obţinere
D). Se administrează la pacienţi cu ciroză hepatică
E). Se administrează pentru corectarea hemoragiilor microvasculare
826. Reacţiile hemolitice transfuzionale tardive:
A). Apar la 24 de ore de la transfuzie
B). Apar la 7 zile de la transfuzie
C). Se datorează incompatibilitîţii de subgrup
D). Reflectă reducerea titrului de anticorpi din sângele primitorului
E). Se manifestă prin poliurie
827. Se clasifică ca şoc distributiv:
A). Infarctul miocardic
B). Pneumotoracele în tensiune
C). Şocul neurogenic prin traumatism spinal
D). Insuficienţa suprarenaliană
E). Ventilaţia cu presiune pozitivă
828. Printre modificările hemodinamice din şocul hipovolemic se numără:
A). Creşterea presiunilor de umplere diastolice
B). Scăderea reflexă a rezistenţei vasculare periferice
C). Creşterea cotractilităţii miocardice
D). Scăderea debitului cardiac la pierderi de 15% din volumul intravascular
E). Bradicardie
829. Printre manifestările clinice ale şocului hipovolemic se numără:
A). Tahicardia cu puls filiform
B). Bradipneea
C). Vene periferice turgescente
D). Tegumente calde
E). Scăderea timpului de reumplere capilară
830. SIRS, reacţia de răspuns inflamator sistemic se manifestă prin cel puţin două din
următoarele:
A). Temperatură >38 grade C
B). Frecvenţă respiratorie > 30/min
C). PaCO2 > 35 mmHg
D). Leucocite > 12000/mmc
E). Frecvenţă cardiacă > 90/min
831. În tratamentul şocului hipovolemic:
A). Soluţiile coloidale se administrează în raport de 1:1
B). Soluţiile cristaloide menţin volemia timp mai îndelungat
C). Soluţiile alcaline se administrează la pH>7.20
D). Administrarea de vasoactive este de primă intenţie
E). Soluţiile saline hipertone reduc edemul tisular
832. Dopamina:
A). Este un agent sintetic
B). În doze mici creşte rata filtrării glomerulare
C). În doze medii produce vasoconstricţie periferică
D). În doze mari ameliorează perfuzia coronariană
E). Nu se poate combina cu produşi vasodilatatori
833. Dobutamina:
A). Eate un agent sintetic
B). Stimulează predominant receptorii beta1
C). Stimulează predominant receptorii alfa
D). Este inotropicul de ales la pacienţii cu debit cardiac normal şi valori reduse ale
tensiunii arteriale
E). Se poate asocia doar cu dopamina
834. Printe situaţiile clinice predispozante pentru sepsis se numără:
A). Transplantul de organe
B). Insuficienţa renală
C). Politraummatismele
D). Dispozitivele invazive
E). Insufucienţa cardiacă
835. În tratamentul pacientului septic:
A). Administrarea de corticoterapie reduce mortalitatea
B). Agenţii vasoactivi se administrează după asigurarea volemiei
C). Antibioterapia este ţintită de la prima administrare
D). Administrarea de bicarbonat induce acidoză celulară paradoxală
E). Disfuncţia renală asociată impune ajustarea dozelor de antibiotic
836. Printre cauzele şocului cardiogen se numără:
A). Infarctul miocardic
B). Disecţia de aortă
C). Medicamente cu efect inotrop pozitiv
D). Contuzia miocardică
E). Ruptura de anevrism aortic
837. Balonul de contrapulsaţie intraaortică:
A). Creşte perfuzia coronară ăn sistolă
B). Creşte perfuzia coronară în diastolă
C). Reduce postsarcina
D). Scade volumul ventricular diastolic
E). Nu creşte necesarul miocardic de oxigen
838. Nitraţii în infarctul miocardic:
A). Se administrează în vederea limitării farmacologice a zonei de infarct
B). Au activitate vasodilatatoare arterială
C). Au activitate vasodilatatoare venoasă
D). Au efect cronootrop negativ
E). Ameliorează perfuzia subendocvardică
839. În şocul anafilactic:
A). Majoritatea dceselor apar în prima oră de la expunere
B). Poate apare după expunere la produşi ce conţin latex
C). Poate apare după administrarea produselor de sânge
D). Rezietenţa vasculară periferică este crescută
E). Apare creşterea permebilităţii capilare
840. Tratamentul şocului anafilactic are ca obiective:
A). Refacerea presiunii de perfuzie
B). Reducerea debitului cardiac
C). Reducerea permeabilităţii capilare
D). Combaterea bronhospasmului
E). Înlocuirea lichidelor pierdute
841. În tratamentul şocului anafilactic adrenalina:
A). Este medicamentul de elecţie
B). Are efect inotrop pozitiv şi vasoconstrictor periferic
C). Inhibă eliberarea de histamină la niveluil mastocitului
D). Se administrează strict IV
E). Se administrează IM
842. Printre mijloacele clinice de evaluare ale statusului nutritiv se numără:
A). Dimensiunea pliului cutanat
B). Indicele de masă corporală
C). Circumferinţa braţului
D). Circumferinţa coapsei
E). Raportul greutate actuală/greutate ideală
843. Metabolismul energetic la pacientul critic:
A). Este scăzut
B). Este crescut
C). Peste 50% din caloriile nonproteice sunt de origine lipidică
D). Peste 50% din caloriile nonproteice sunt de origine glucidică
E). Necesarul proteic este redus
844. Printre indicaţiile nutriţiei enterale se numără:
A). Bolnavi malnutriţi cu aport alimentar oral inadecvat de 7 zile
B). Bolnavi cu o stare nutritivă satisfăcătoare cu aport alimentar aral inadecvat de 7
zile
C). Bolnavi cu stare de şoc manifest clinic
D). Bolnavi cu rezecţii intestinale extinse
E). Bolnavi cu fistule enterocutamnate cu debit mare
845. Printre contraindicaţiile nutriţiei parenterale se numără:
A). Hemoragiile digestive superioare active
B). Ileusul intestinului subţire
C). Bolnavi malnutriţi cu aport alimentar oral inadecvat de 7 zile
D). Ischemia intestinală
E). Pacienţi cu gastrostomă
846. Avantajele nutriţiei enterale comparativ cu cea parenteral:
A). Este mai ieftină
B). Siguranşa că substanţele nutritive administrate ajung în celule
C). Favorizează troficitate mucoasei intestinale
D). Risc mai redus de complicaţii septice
E). reduce ne cesarul de insulină
847. Dezavantajele nutriţiei enterale comparativ cu cea parenterală:
A). Nivel de absorbţie incert
B). Risc de aspiraţie pulmonară
C). Indisponibilitatea formulelor specifice anumitor stări metabolice
D). Risc crescut de complicaţii septice
E). Cost mai ridicat
848. Indicaţiile nutriţiei parenterale:
A). Anorexie nervoasă
B). Sindrom de intestin subţire
C). Malabsorbţie
D). Obstrucţii intestinale
E). Pacienţi cu gastrostomă
849. Necesarul nutritiv la pacientul critic:
A). Necesită o corecţie a cheltuielilor energetice bazale (BEE)
B). Ia în considerare şi proporţiile în care ste acoperit de glucide, lipide, proteine
C). Nu necesită adăugarea de vitamine şi oligoelemente
D). BEE este egal cu 25 x greutatea
E). BEE este egal cu 15 x greutatea
850. Complicaţiile nutriţiei enterale:
A). Diaree
B). Intoleranţă la glucoză
C). Pneumonie de aspiraţie obstrucţia sondei alimenatre
D). Embolie
E). Eroziuni ale mucoasei intestinale
851. Complicaţiile nutriţiei parenterale:
A). Pneumotorace
B). Atrofia intestinală
C). Embolie
D). Pneumonie de aspiraţie
E). Diaree
852. Proteinele se administrează:
A). În soluţii levogire de aminoacizi
B). Pentru pacienţi cu afecţiuni hepatice, aminoacizi ramificaţi
C). Pentru pacienţi cu afecţiuni hepatice, aminoacizi aromatici
D). Pentru pacienţii cu disfuncţii renale, aport crescut de azot
E). Pentru pacienţi postoperator, aminoacizi ramificaţi
853. Necesarul de proteine, glucide şi lipide la pacientul critic se apreciază:
A). 15 % proteine
B). 50-60% glucide
C). 25-35% glucide
D). 50-60% lipide
E). 25-35% lipide
854. Vitaminele:
A). Sunt substanţe organice
B). Au valoare energetică proprie
C). Sunt sintetizate în totalitate de organism
D). Acţionează ca şi cofactori sau coenzime
E). Au rol de neutralizare a radicalilor liberi
855. Glucoza:
A). Este soluţia cel mai frecvent administrată
B). Parenteral se administrează maxim 5 g/kg/zi
C). Se tamponează 1 U insulină la 4-5 g glucoză
D). Se tamponează 1 U insulină la 1-2 g glucoză
E). Se poate administra doar pe venă periferică
856. Printre markeri biologici ai nutriţiei se numără:
A). Nivelul albuminei plasmatice
B). Numărul de limfocite
C). Bilanţul azotat
D). Indexul de cretinină
E). Intradermoreacţia la tuberculină
857. Soluţiile cristaloide:
A). Conţin substanţe macromoleculare
B). Conţin substanţe micromoleculare
C). Nu traversează membrana capilarî
D). Traversează liber membrana capilară
E). Se administrează în situaţii specifice cu păierderi mari de fluide
858. Soluţiile cristaloide:
A). Au osmolaritate variată
B). Expansiunea spaţiilor lichidiene e dată de conţinutul soluţiei în Na
C). Efectul volemic al soluţiilor de glucoză depinde de metabolizarea acestora de
către celule
D). Se recomandă administrarea soluţiei de glucoză în scop volemic
E). Glucoza 5% este soluţie iyoosmolară
859. Soluţiile hiperosmolare:
A). Produc deshidratare intracelulară
B). Au efect inotrop pozitiv
C). Au efect vasodilatator periferic
D). Au efect iritant asupra venelor
E). Nu sunt o alternativă pentru resuscitare volemică în hemoragii
860. Administrarea de volume mari de cristaloide:
A). Reduce presiunea coloid osmotică a plasmei
B). Duce la apariţia edemelor periferice
C). Realizează o expansiune volemică de lungă durată
D). Nu se soldează cu apariţia edemului pulmonar acut
E). Se însoţeşte de polidipsie
861. Soluţiile de albumină:
A). Se utilizeză pentru expansiune volemică
B). Produc hipotensiune
C). Administrarea lor necesită compatibilitate de grup sanguin
D). Se administrează în maxim 4 ore dela deschiderea flaconului
E). Nu prezintă risc de contaminare bacteriană
862. Un plasmaexpender ideal trebuie să fie:
A). O soluţie stabilă
B). Cu timp de conservare lung
C). Să fie antigenic
D). Să realizeze o presiune coloid osmotic cât mai ridicată
E). Să aibă un preţ de cost scăzut
863. Dextranii:
A). Sunt coloizi naturali
B). Sunt coloizi artificiali
C). Sunt instabili la temperatura camerei
D). Sunt monozaharide
E). Veehiculul de transport este Ringerul lactat
864. Dextranul 40:
A). Se numeşte Macrodex
B). Se numeşte Rheomacrodex
C). Realizează o expansiune volemică mai mică decât Dentranul 70
D). Efectul global este mai scurt
E). Nu are efect antitrombotic
865. Dextranul 70:
A). Se numeşte Macrodex
B). Se numeşte Rheomacrodex
C). Realizează o expansiune volemică mai mică decât Dentranul 40
D). Efectul global este mai scurt
E). Are un timp de înjumătăţire de 6 ore
866. Dextranul 70:
A). Este utilizat în şocul hipovolemic
B). Exercită o presiune osmotică mai mare decât plasma
C). Favorizează apariţia trombozelor venoase profunde
D). Nu există nicio limitare a cantităţii ce se poate administra
E). Induce coagulopatie
867. Soluţiile degelatină:
A). Se pot conserva mai mult de 5 ani la temperatura camerei
B). Au o osmolalitate egală cu cea plasmatică
C). Au o tendinţă mai mare la complicaţii hemoragice
D). Se poate administra pe aceaşi trusă cu sîngele
E). Are efect direct histaminoeliberator
868. Hidroxietilamidonul
A). Se obţine din porumb
B). Are eficienţă terapeutică similară cu Dextran 70
C). Administrarea în volume mari nu are efct asupra procesului de coagulare
D). Produce reacţii alergice prin activarea complementului
E). Nu influenţează detrminarea grupelor sanguine
869. Soluţiile artificiale de creştere a transportului de sânge:
A). Sunt indicate în situaţiile în care procurarea sângelui este limitată
B). Nu au intrat încă în practica clinică
C). Urmăresc susţinerea pe termen lung a volemiei şi transportului oxigenului la
ţesuturi
D). Asigura transportul oxigenului la parametri suprafiziologici
E). Au presiunea osmotică mai mare decât a plasmei
870. Proteinele plasmatice naturale:
A). Se conservă 5 ani la temperatura camerei
B). Au risc de transmitere a hepatitei B
C). Determină reacţii alergice
D). Se utilizează ca lichid de înlocuire în plasmafereză
E). Se administrează în arduri
871. Dextranul 40:
A). Scade adezivitatea plachetară
B). Ameliorează fluxul sanguin după operaţiile vasculare
C). Este contraindicat în şocul hipovolemic
D). Timpul de înjumătăţire este de 6 ore
E). Are un efect global mai lung asupra volemiei
