55266950 Ingrijirea Pacientilor Cu Irc

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,CAROL DAVILA”

FILIALA BLAJ

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRAREA DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

ABSOLVENT:

DÂRZU IULIA MARIA

ŞCOALA POSTICEALĂ SANITARĂ ,,CAROL DAVILA”

FILIALA BLAJ

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU

INSUFICIENŢĂ RENALĂ CRONICĂ

COORDONATOR ÎN ARIA CLINICĂ

AS.MED: STROIA SORIN

CUPRINS

Motivaţia alegerii temei

CAP I. Noţiuni de anatomie si fiziologie a aparatului renal

CAP II. Prezentarea teoretică a insuficienţei renale cronice

2.1. Definiţie

2.2. Etiologie şi epidemiologie

2.3. Anatomia patologică

2.4. Clasificare

2.5. Simptomatologie

2.6. Diagnostic pozitiv şi diagnostic diferenţial

2.7. Complicaţii şi sechele

2.8. Evoluţie şi pronostic

2.9. Tratament

2.10. Profilaxie

CAP III.Rolul asistentei medicale în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu insuficienţă

renală cronică

3.1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare

3.2. Participarea asistentului medical la examenul obiectiv

3.3. Asigurarea igienei corporale şi generale a pacientului

3.4. Pregătirea,asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice

3.5. Participarea asistentului medical la explorările paraclinice

3.6. Poziţia bolnavului în pat.Urmărirea faciesului

3.7. Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative

3.8. Alimentaţia pacientului

3.9. Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului

3.10.Educaţia pentru sănătate

3.11.Externarea bolnavului

CAP IV. Planuri de îngrijire a pacienţilor cu IRC

Concluzii

Bibliografie

MOTIVAŢIE

Fiind o boală foarte răspândită în lume,insuficienţa renală cronică, mi-a atras atenţia şi

am fost curioasă să aflu cât mai multe informaţii în privinţa aceasta.Prin realizarea acestei

lucrări de diplomă,ca viitor asistent medical,sper să fiu pregătită şi să recunosc simptomele,

pentru a putea interveni la timp.

CAP.I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI RENAL

Aparatul urogenital este format din apatatul urinar şi genital. Cea mai mare parte a

produşilor de excreţie se elimină printr-un ansamblu de organe care alcătuiesc aparatul

excretor. Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi şi căile excretoare ale urinii:calicele

renale,bazinetul(pelvis renal),ureterul,vezica urinară şi uretra.

Rinichii sunt aşezaţi în cavitatea abdominală,retroperitoneal, în regiunea lombară,de o

parte şi de alta a coloanei vertebrale, fiecare rinichi fiind înconjurat de un strat celulo-adipos

şi învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă. Rinichii au o margine externă convexă,o

margine internă concavă şi doi poli:unul superior şi altul inferior. Pe partea concavă se află

hilul renal,alcătuit din artera şi vena renală,limfaticele,nervi şi joncţiunea uretero-bazinetală.

Rinichiul drept este situat mai jos decât cel stâng. Loja renală este limitată în sus de

diafragm,în spate de ultimele două coaste şi dedesubtul lor de muşchi şi de aponevrozele

lombare,iar înainte, de viscerele abdominale. În jos,loja renală este deschisă.

Nefronul este unitatea anatomică şi fiziologică a rinichiului,alcătuit din glomerul(polul

vascular) şi tubul urinifer(polul urinar). Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2

milioane.

Glomerulul este alcătuit dintr-o serie de capilare rezultate din ramificaţiile unei arteriole

aferente provenită din artera renală. Capilarele se reunesc şi formează o altă arteriolă aferentă ,

care se capilarizează din nou în jurul primei porţiuni a tubului urinifer.

Tubul urinifer are forma unui canal lung,de 50 mm şi este format din următoarele

segmente: capsula Browman, tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal şi tubii

colectori. Capsula Browman are forma unei cupe care înconjoară glomerulul şi este alcătuit din

două foiţe. Capsula Browman împreună cu glomerulul pe care îl conţine,poatră numele de

corpuscul Malpighi. Din tubii contorţi distali,prin canalele colectoare şi cele comune care se

deschid în papilele renale, urina trece în calice şi apoi în bazinet. Legătura bazinetelor cu vezica

urinară este realizată prin cele două uretere.

Uretra are la femeie un traiect mai scurt,spre deosebire de bărbat,la care treiectul este

lung şi treversează prostata.

Rinichiul este un organ de importanţă vitală şi are numeroase funcţii,dintre care fucţia

principală constă în formarea urinii.Prin aceasta se asigură epurarea organismului de substanţe

toxice. Formarea urinii se datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor

şi de reabsorbţie şi secreţie la nivelul tubilor. Prin filtrarea glomerulară se formează urina

primitivă(150 l urină primitivă/24 h,din filtrarea de 1500 l plasmă). Urina primitivă are

compoziţia plasmei,dar fără proteine,lipide şi elemente figurate. Conţine deci apă, glucoză ,

uree ,acid uric şi toţi electroliţii sângelui.

În faza următoare,la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a filtratului

glomerular,se formează urina definitivă.Totuşi,la acest nivel,se face o selectare: tubii reabsorb

total sau în mare cantitate substanţele utile şi în cantitate mică pe cele toxice. Substanţele utile

sunt substanţe cu prag,care sunt eliminate prin urină numai când concentraţia sanguină a

depăşit limitele fiziologice: apă, glucoză, NaCl, bicarbonaţi. Substanţele toxice sunt substanţe

fără prag,eliminarea lor făcându-se imediat ce apar in sânge.

Apa este reabsorbită în proporţie de 99%, glucoza în întregime(condiţia este ca în sânge

să existe mai puţin de 1,60 g glucoză %),sărurile şi în particular clorura de sodiu în proporţie

variabilă(98-99%) Substanţele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporţie mai mică :33 %

uree,75 % acid uric.

Rinichiul are şi proprietăţi secretorii,putând elimina şi chiar secreta unele substanţe

precum amoniacul, cu rol foarte important în echilibrul acido-bazic. Deci,procesul de formare a

urinii cuprinde o fază glomerulară în care prin filtrare se formează urina iniţială şi o fază

tubulară,în care prin reabsorbţie şi secreţie se formează urina definitivă.Caracterul de urină

definitivă este dobândit de tubii distali, prin procesul de concentrare sub influenţa hormonului

retrohipofizar.După cantitatea de apă pe care o are la dispoziţie,rinichiul elimină unele

substanţe într-o cantitate mai mică sau mai mare de apă,rezultând o urină cu densitate variabilă.

Urina formată permanent-diureza (1,5-2,5 ml/min) se depozitează în vezica urinară,de

unde, când se acumulează o anumită cantitate (250-300 ml ),se declanşează reflex micţiunea

adică deschiderea sfincterului vezical şi golirea vezicii.

Micţiunea este un act conştient,deschiderea şi închiderea sfincterului vezical putând fi

comandate voluntar.

Rinichiul are şi rol predominant în menţinerea echilibrului acido-bazic,prin eliminarea

de acizi şi cruţarea bazelor,menţinând pH-ul la cca. 7,35. Rinichii mai asigură constanta

presiunii osmotice a plasmei eliminând sau reţinând,după caz,apa şi diferiţi electroliţi.

Prin urmare,rinichiul îndeplineşte trei mari functii:

-funţia de epurare sanguină;

-funcţia de menţinere a echilibrului osmotic;

-funcţia de menţinere a echilibrului acido-bazic.

Alterarea funcţiilor renale duc la apariţia sindromului de insufucienţă renală,urmată uneori de

instalarea comei uremice.

CAP II. PREZENTAREA TEORETICĂ A INSUFICIENŢEI RENALE CRONICE

2.1.DEFINIŢIE

Insuficienţa renală cronică reprezintă incapacitatea rinichilor de a excreta produşi de

metabolism şi de a reacţiona la excesul sau deficitul de lichide şi săruri,survenită ca urmare a

alterării ireversibile a funcţiei renale.În urma distrugerii unui număr mare de nefroni,rinichiul

nu mai poate răspunde necesităţiilor funţionale.

2.2.ETIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIE

Etiologia I.R.C. este multiplă cuprinzând :

-glomerulonefrite(GN) primare şi secundare;

-nefropatii interstiţiale de cauză medicală,urologică şi necunoscută;

-nefropatii vasculare;

-nefropatii tubulare primitive şi secundare;

-colagenoze;

-boli metabolice cu afectare renală: diabet zaharat,gută,nefrocalcinoză,mielom multiplu;

-boli ereditare congenitale : polichistoză renală,sindrom Alport…

-cauze rare: nefropatia de iradiere,sindrom nefrotic infantil…

-alte cauze: pionefroze,hidronefroze,TBC renală,tumori renale….

Cele mai frecvente cauze ale IRC sunt însă diabetul zaharat,hipertensiunea arterială şi

glomerulonefritele.Există şi numeroşi agenţi infecţioşi sau alergici care pot afecta

rinichiul,deteriorându-i funcţiile.Oboseala şi subalimentaţia,frigul şi umiditatea favorizează

adesea diferite boli renale.

Dintre factorii de acutizare a manifestărilor clinice amintim:

-efort fizic intens;

-dietă inadecvată:restricţie de apă şi sodiu nejustificate,aport de proteine necorespunzător

valorilor creatininei,ureei;

-medicaţie nefrotoxică;

-reducerea volemiei:vărsături, diaree, diuretice în exces…;

-accidente cardiovasculare;

-insuficienţă cardiacă.

2.3.ANATOMIA PATOLOGICĂ

În stadiile iniţiale apar leziunile bolii de bază însă în stadii avansate se evidenţiază:

-Macroscopic: -rinichi cu dimensiuni reduse

-consistenţă crescută

-chiste corticale şi medulare

-Microscopic: -număr redus de anse glomerulare

-proliferări celulare şi medulare

-fibroză:fibroblaşti,creşterea matricei mezangiale,lipide

-insule Bright:nefroni aproximativ normali

Reducerea populaţiei de nefroni determină numeroase modificări precum:

-La nivel glomerular:

-creşterea în dimensiune a glomerulului prin dilatare capilară şi hipertrofie;

-La nivel tubular:

-creşterea în dimensiune a tuturor segmentelor tubulare;

-scăderea fluxului plasmatic renal,a capacităţii maxime de transport a substanţelor

secretate sau reabsorbite activ;

-creşterea raportului între clearence-ul unei substanţe şi procentul filtrării glomerulare

a acesteia:

-scăderea capacităţii de diluţie şi concentraţie,scăderea capacităţii de conservare a

sodiului;

-hipertrofia anatomică şi funcţională a nefronilor restanţi care duce în cele din urmă

la IRC terminală;

Principalii factori implicaţi în progresia IRC sunt :

1.Hipertensiunea sistemică şi intraglomerulară;

2.Proteinuria;

3.Hipertrofia glomerulară;

4.Depozite intrarenale de sulfat de calciu;

5.Hiperlipidemia;

6.Dieta hiperproteică.

2.4. CLASIFICAREA IRC

Scăderea lentă a populaţiei de nefroni datorată bolii generatoare a insuficienţei renale

cronice dar şi fenomenelor de supraîncărcare adaptivă duce la alterarea treptată a funcţiei

renale astfel încât mecanismele compensatoare sunt depăşite. Acest fenomen va duce la

apariţia treptată a unor modificări clinico-biologice din ce în ce mai importante care între

anumite limite permit o clasificare stadială a insuficienţei renale cronice.

Astefel, se pot face două clasificări:

1.După Brenen şi Colab:

-IRC formă uşoară: clearance creatinină 80-50 ml/min;

-IRC formă medie: clearance creatinină 50-10 ml/min;

-IRC formă severă: clearance creatinină < 10 ml/min;

2.După Heinze,Ursea şi Zosin:

-Stadiul compensat:nu există retenţie azotată deoarece creatinina este sub 80 ml/min;

-Stadiul de retenţie azotată compensată: există retenţie azotată,iar creatinina serică este între

1,5-8mg%

-Stadiul de retenţie azotată decompensată(stadiul preuremic):creatinina serică fiind între 8-

16mg%

-Stadiul uremic(stadiul terminal) când creatinina serică este peste 16mg%,iar supravieţuirea

este posibilă doar prin mijloace de epurare renală sau transplant de rinichi

2.5. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomatologia insuficienţei renale cronice este foarte variată si cuprinde tulburări

multiple:

-Tulburări neurologice de tip central şi periferic: schimbări de comportament;alterarea

nivelului de conştienţă;astenie,cefalee;crampe şi contracturi musculare; parestezii; convulsii;

comă.

-Tulburări cardiovasculare: HTA;insuficienţă cardiacă;pericardite;aritmii;edeme.

-Tulburări osoase: dureri osoase şi articulare;calcifieri osoase;deformări;fracturi.

-Tulburări digestive: anorexie;greaţă;vărsături;hemoragii digestive superioare; gastrite;

stomatite;diaree sau constipaţie.

-Tulburări respiratorii: respiraţie Cheyne-Stockes sau Kussmaul;

-Tulburări metabolice: hiperlipidemie;hiperlipoproteinemie;scăderea toleranţei la glucide;

-Tulburări cutanate: prurit,in special noaptea;leziuni de grataj;descuamări;zone de

hiperpigmentare;

-Tulburări oculare: calcificări conjunctivale şi corneene;scăderea secreţiei lacrimale.

-Tulburări hematologice: anemie

-Tulburări generale: scădere ponderală; slăbiciune;oboseală.

-Tulburări hidro-electrolitice: hiperhidratare celulară consecutivă hiponatriemiei.

-Tulburări acido-bazice: acidoză metabolică.

Simptomele se pot împărti în două grupe:

a) Unele sunt secundare nefropatiei de fond,care pot fi prezente de-a lungul întregii

evoluţii a bolii,având uneori chiar tendinţa să se atenueze pe măsură ce se avansează

în evoluţie,înţelegând prin aceasta modificarea sumarului de urină, edemele, HTA,

durerile si manifestările urinare.

b) Altele sunt expresia restrângerii numărului de nefroni: poliuria,nicturia,hipo-

izostenuria,tabloul uremiei.

Uremia este stadiul final al insuficienţei renale cronice,reprezentând manifestarea clinică a

tulburărilor homeostaziilor în care este implicat rinichiul şi cuprinde un tablou complex de

simptome şi semne clinice din partea tuturor organelor şi sistemelor.

1.Tulburările de micţiune care pot apărea in cazul pacienţilor cu insuficienţă renală

cronică sunt:

-Polakiuria:micţiuni frecvente în cantităţi mici,uneori chiar câteva picături-cistite;

-Iskiuria:retenţia de urină;incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua urina;

-Disuria:eliminarea urinei cu dificultate şi durere;

-Nicturia:inversarea raportului numărului de micţiuni şi a cantităţii de urină emisă în timpul

zilei şi nopţii;

-Incontinenţa de urină:emisiuni urinare involuntare şi inconştiente.

2. Tulburări ale volumului urinei:

-Poliuria: diureza peste 2000ml/zi;

-Oliguria: diureza sub 1000ml/zi ,care apar însoţite de transpiraţii abundente,vărsături,diaree

accentuată;

-Anuria: absenţa urinei în vezică.

3.Hematuria :reprezintă prezenţa sângelui în urină,care capătă o culoare roşie deschisă

sau închisă. Provenienţa hematuriei se stabileşte prin proba celor trei pahare.

4.Piuria reprezintă prezenţa puroiului în urină.Se traduce macroscopic printr-un aspect

tulbure al urinelor,dar nu poate fi afirmată decât prin examen microscopic,care arată prezenţa

unor leucocite polinucleice,mai mult sau mai puţin alterate. Piuria este datorată unor leziuni

ale aparatului urinar şi se poate recurge la proba celor trei pahare conice pentru a o preciza.

Manifestările digestive sunt foarte variate,pot domina tabloul clinic al uremicului şi nu

depind numai de valorile retenţiei azotate.Manifestările digestive ale uremiei sunt:

-manifestări bucale: halena amoniacală,fetidă(uremică);limba prăjită,de papagal;uscăciunea

mucoasei buco-faringiene;senzaţie de gust metalic;stomatite,gingivite.

-manifestări esofagiene:pirozis, disfagie secundare esofagitei de reflux,la pacienţii

dializaţi;esofagite fungice sau virale,la imunodeprimaţi.

-manifestări gastro-duodenale: anorexie,epigastralgii,greţuri,vărsături bilioase şi acide,uneori

hematemeză.

-manifestări intestinale: balonare abdominală,colici abdominale-ileus funcţional de origine

umorală(hipotonie osmotică) care retrocedează după iniţierea terapiei de epurare

extrarenală;scaune diaretice abundente,cu mucus şi striuri sanguinolente,bogate în amoniac-

expresia enterocolitei uremice.

În stadiul compensat care poate dura ani de zile,starea generală este relativ bună.Pot

apărea semne clinice precum: astenie,cefalee,scăderea poftei de mâncare.Cel mai important

semn este poliuria,care se însoţeşte la început de hipostenurie,iar mai târziu de izostenurie.În

stadiul decompensat starea generală se alterează progresiv.Tulburările digestive se

accentuează,apărând inapetenţă,greţuri,vărsături sau diaree.Bolnavul prezintă prurit şi o

paloare galben-murdară a tegumentelor şi mucoaselor.Apar cefaleea,ameţeli,somnolenţă,crize

convulsive,bolnavul fiind dispneic.

Manifestări clinice:

-dureri osoase: lombare,şold,picioare,genunchi;-osteomalacie;

-prurit: hiperparatiroidism;

-miopie proximală: osteomalacie;

-fracturi spontane;

-necroze cutanate;

-calcificări corneene;

-anemie;

-artrite,periartrite;

-deformări scheletice;

-întârzierea creşterii;

-fasciculaţii şi fibrilaţii musculare limitate la suprafaţa muşchiilor;

-culoare gri-pământie a tegumentelor,mucoaselor şi fanerelor;

-unghii albe,plate şi opace ,,unghia jumătate-jumătate”sau cu linii transversale ,,liniile Hees”

2.6.DIAGNOSTIC POZITIV ŞI DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

Diagnosticul pozitiv al insuficienţei renale cronice cuprinde o serie de investigaţii de

laborator şi paraclinie.

Investigaţii de laborator Semne sugestive pentru IRC

Hemoleucogramă -anemie normocromă,normocitară

Uree şi creatinină serică -nivel crescut

RFG(rata filtraţiei glomerulare) -nivel scăzut

Acid uric în ser -hiperuricemie

Lipidogramă -hiperlipidemie

Echilibrul acido-bazic -acidoză metabolică

Ionogramă -hipocalcemie,hipofosfatemie….

pH urinar -nivel scăzut

Proba Zimniţki(suspectare la dereglarea

funcţiei de concentraţie a rinichilor

-hipo-izostenurie

USG organelor abdominale,rinichilor şi

vezicii urinare

-dimensiuni reduse ale rinichilor

Renogramă cu izotopi -diminuarea funcţiei renale

Radiografia renală simplă şi urografia -dimensiuni reduse ale rinichilor

-scăderea secreţiei substanţei de contrast

FG(filtrarea glomerulară) -nivel scăzut

Rezultatele obţinute la investigaţiile de laborator şi paraclinice pot fi diferite în dependenţă de

gradul insuficienţei renale cronice.

Diagnosticul diferenţial se face prin diferenţierea IRC şi IRA .Pentru aceasta,avem mai jos

tabelul cu elemente de diagnostic diferenţial.

Elementul IRA IRC

I.Anamnestic

Antecedente heredo-colaterale

Frecvent, nesemnificative Uneori DZ, polichistoză,

sindrom Alport

Debut brusc insiduos(3-6 luni)

Istoric de:

-expunere la toxine,

traumatisme, evenimente

obstetricale

-HTA,edeme,proteinurie,

nefropatie secundară la gravide

+

-

-

+

II.Examen obiectiv

-paloare murdară,semn Terry - +

-denutriţie - +

-pericardită - +

-polineuropatie - +

III.Explorări paraclinice

-valori normale ale

ureei,acidului uric,creatininei

serice,RFG cu 3-6 luni înainte

+ -

-creşteri rapide de la o zi la alta

a ureei serice + -

-uree/creatinină serică creşte scade

-anemie - +

-excreţia fracţionată a sodiului scade creşte

-semne radiologice ale

osteodistrofiei renale

- +

-dimensiunile rinichilor Normale sau crescute scăzute

2.7.COMPLICAŢII ŞI SECHELE

Complicaţiile IRC sunt frecvente,unele din acestea nu apar curent,dar sunt de o

gravitate deosebită şi de cele mai multe ori influenţează negativ evoluţia bolii.

Astfel,printre complicaţii se întâlnesc:

-Edemul pulmonar uremic-are cauze precum hiperhidratarea,insuficienţa ventriculară

stângă,creşterea permeabilităţii capilare;

-HTA:frecvenţa acesteia în IRC este crescută şi creşte cu progresia IRC dinspre uşor spre

sever;

-Cardiopatia ischemică:incidenţa la bolnavii cu IRC este mai mare datorită unui proces

accelerat de ateroscleroză;

-Modificări gastro-intestinale:leziuni bucale şi faringiene,leziuni esofagiene,leziuni gastro-

intestinale;

-Modificări hematologice:anemia apare la toţi bolnavii cu IRC la care nivelul creatininei

serice depăşeşte 3,5 mg%;

-Complicaţii hemoragice:digestivă,mediastinală spontană,intracraniene,digestive oculte.

Incidenţa fenomenelor hemoragipare creşte pe măsura creşterii retenţiei azotate;

-Alterările stării de conştienţă:confuzie,stare de letargie,comă;

Complicaţiile hemodializei pot fi induse de procedura de dializă şi sunt imediate sau pot

fi generate în timp, de tratamentul prin hemodializă.

Complicaţiile în timpul hemodializei sunt:

-tulburări cardio-vasculare;

-hipertensiune arterială,colaps;

-accident vascular cerebral;

-tulburări de ritm şi de conducere;

-insuficienţă cardiacă;

-tulburări vasculare periferice;

-sângerări în timpul dializei;

-coagularea sângelui în circuitul extracorporal;

-sindrom de dezechilibru dialitic;

-cefalee;

-convulsii;

-crampe musculare;

-pierderi de conştienţă;

2.8.EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

Evoluţia IRC se datorează distrucţiei lent,progresive a populaţiei de nefroni,în contextul

în care rinichiul nu poate regenera această populaţie.De aceea,pierderea funcţiei rinichiului

are loc relativ lent şi constant.Pe acest fond pot apărea episoade de acutizare favorizate de

complicaţii,ce accelereză cursul evoluţiei.Dacă episodul de acutizare este oprit,pierderea în

continuare a funcţiei rinichiului revine la rata iniţială.Evoluţia este foarte variabilă,uneori

poate fi rapidă (în câteva luni),alteori lentă(în câţiva ani). Supravegherea riguroasă,cu

menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi metabolic,permite o evoluţie îndelungată.

2.9.TRATAMENTUL IRC

Tratamentul IRC are trei obiective principale:

1.Tratamentul acutizărilor.

2.Încetinirea ratei de alterare a funcţiei renale.

3.Împiedicarea apariţiei simptomelor uremiei.

Tratamentul episoadelor de acutizare cuprinde:

-îndepărtarea factorilor obstructivi;

-tratamentul infecţiilor;

-corectarea tulburărilor hidroelectrolitice şi acido-bazice;

-interzicerea medicamentelor nefrotoxice;

-corectarea valorilor tensiunii arteriale.

Tratamentul profilactic vizează evitarea infecţiilor şi dacă acestea au apărut,tratarea lor ,

depistarea şi tratarea în faze incipiente a afecţiunilor renale,în special a celor bilaterale.

Tratamentul curativ vizează repaus parţial în stadiul compensat (12-14 ore/zi) şi total în

cel decompensat.Dieta trebuie să fie normocalorică (2000-3000 cal/zi ),moderat

hipoproteică , normolipidică şi hiperglucidică în faza compensată.În faza decompensată,

proteinele vor fi reduse la 20-30 g/zi administrând glucide în exces şi mai puţine grăsimi.În

acest stadiu se reduce cantitatea de sare la 5-6 g/zi sau mai puţin. În faza de uremie,când

alimentaţia pe cale orală nu este posibilă,se recurge la alimentarea cu sonda sau prin

perfuzii.Cantitatea de apă permisă este de 1500-2000 ml în stadiul compensar şi de 600-700

ml în stadiul decompensat, adăugându-se cantitatea de apă pierdută prin vărsături,diaree şi

urină.

Tratamentul medicamentos cuprinde mai multe etape.Se combate acidoza administrând

alcaline sub formă de lactat de sodiu,bicarbonat de sodiu sau citrat de sodiu (se va evita

sodiul în exces).Hipokaliemia se corectează prin aport alimentar (fructe,legume,sucuri) şi

săruri de potasiu.Anemia implică transfuzii mici de sânge (100-200 ml),sughiţul se combate

administrând Clordelazin.Pentru restabilirea diurezei se administrează la indicaţia medicului

Manitol 60-80 ml şi Furosemid 150 mg din 3 în 3 ore timp de 12 ore,însă doar după

corectarea volemiei.În caz de hipercalcemie se administrează bicarbonat de Na 2-3%, 10-15

ml soluţie hipertonă de glucoză tamponată cu insulină.

Metodele de epurare extrarenală nu dau rezultate nete (rinichiul artificial este foarte

util).Trebuie încercate în faza uremică finală,în care se pot obţine ameliorări.Transplantul de

rinichi poate să dea rezultate bune.

O atenţie deosebită trebuie acordată toaletei bolnavului:

-igiena gurii cu glicerină boraxată sau apă bicarbonatată;

-prevenirea şi tratarea escarelor;

-igiena generală.

2.11. PROFILAXIA

Profilaxia primară are ca scop micşorarea tempoului scăderii funcţiei renale spre gradul

final al IRC şi micşorarea numărului pacienţilor cu afectarea funcţiei renale. Profilaxia

primară recomandă evidenţierea factorilor de risc potenţial modificabili pentru dezvoltarea

IRC la populaţia din grupul de risc.

Profilaxia secundară are ca scop diminuarea frecvenţei şi gravităţii complicaţiilor IRC şi

se recomandă evidenţierea factorilor de risc potenţial modificabili pentru progresarea IRC la

pacienţi cu boli cronice renale (BCR ).

Profilaxia terţiară (Screening-ul )urmăreşte depistarea precoce a pacienţilor cu BCR care

permite intervenţii curative timpurii,cu reducerea riscului progresiei IRC şi apariţiei

complicaţiilor. În acest caz este obligatoriu determinarea la populaţia din grupul de risc a:

-funcţiei renale (creatininei serice,RFG);

-proteinuriei;

-microalbuminurie;

-hematurie;

-nivelul Hb(hemoglobină)

CAP. III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ŞI TRATAREA

BOLNAVULUI CU INSUFICIENŢĂ RENALĂ CRONICĂ

3.1 INTERNAREA BOLNAVULUI ŞI ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE

SPITALIZARE

În spital se internează bolnavii care necesită o supraveghere permanentă şi o atenţie

deosebită din partea cadrelor medicale. Internarea în spital constituie pentru bolnav o etapă

deosebită în viaţa sa, deoarece se realizează în scopul vindecării sale. În cadrul serviciului de

primire bolnavul are primul contact cu spitalul, la biroul de internări. Primirea şi păstrarea

efectelor şi documentelor bolnavului are ca scop asigurarea evidenţei pacienţilor internaţi , la

serviciul de primire, prin înregistrarea lor la internare, pe baza documentelor acestora. Se

identifică bolnavul, se verifică biletul de internare, înregistrarea datelor personale în registrul

intrări-ieşiri din spital. Se face înregistrarea hainelor şi efectelor pacientului, dezinfectarea şi

deparazitarea acestora şi depozitarea hainelor la magazia de efecte de garderobă ale

bolnavului, unde vor fi preluate de bolnav pe baza bonului. Documentele de internare se

anexează la foaia de observaţie. De la serviciul de internare bolnavul este condus la secţia de

specialitate indicată de medicul care a internat pacientul. Aici, şeful secţiei hotărăşte salonul

unde este repartizat, ţinând cont de diagnostic, stadiul şi gravitatea bolii şi de sex. O primire

adecvată diminuează stresul suferit de bolnav la internare şi favorizează adaptarea acestora la

mediul spitalicesc. Înregistrarea datelor de identitate de pe foaia de observaţie în registrul de

intrări-ieşiri din spital, este primul pas făcut de şefa de secţie. Apoi, notează pe foaia de

observaţie numărul de înregistrare din registrul secţiei şi completează o anexă la foaia de

alimentaţie în care se menţionează regimul pacientului şi predă bolnavul asistentelor de salon.

Asistenta de salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi face cunoştinţă cu ceilalţi pacienţi

din salon, ajută să-şi aranjeze obiectele pe noptieră, îi prezintă secţia, cu sala de mese, de

tratament, grupul sanitar, cabinetul asistentelor. I se aduce la cunoştinţă pacientului

regulamentul de ordine interioară şi i se va explica ce are de făcut în vederea recoltării

produselor pentru analize de laborator şi pregătirea pentru investigaţii.

Asistenta şefă asigură în condica de intrare-ieşire evidenţa bolnavilor internaţi şi zilnic

totalizează datele primite de la celelalte asistente, trimiţând datele finale privind numărul de

paturi libere şi numărul bolnavilor internaţi din secţie, biroului de internări. Foaia de

observaţie este dosarul pacientului pentru perioada internării, este un document medico-legal,

ştiinţific şi de gestiune, constituind un instrument necesar activităţii personalului sanitar,

întrucât sintetizează riguros datele clinice şi paraclinice, evoluţia şi tratamentul.

3.2. PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL OBIECTIV

Examenul obiectiv la pacientul cu IRC ne prezintă:

-schimbări de comportament ale pacientului:astenie,anxietate;

-greţuri,vărsături,anorexie,diaree sau constipaţie;

-respiraţie Kussmaul sau Cheyne-Stockes;

-prurit,descuamări,zone de hiperpigmentare;

-paloare galben-murdară a tegumentelor,mucoaselor şi fanerelor;

-calcificări conjunctivale şi corneene ,miopie proximală.

-edeme albe,nedureroase,moi care-şi păstrează amprenta degetului la apăsare.

Din anamneză reiese că edemele debuteaza la pleoape faţă şi maleole, la început

vizibile doar dimineaţa şi cu timpul cuprinzând faţa dorsală a labei piciorului , gambă,

coapsă, organe genitale,peretele abdominal şi faţa dorsală a mâinilor.

La palpare pacientul prezintă durere în regiunea lombară cu sediul unilateral sau

bilateral şi în zona articulaţiilor.Bolnavul este agitat şi caută o poziţie antalgică,are senzaţia

de micţiune.

În stadiul terminal la examenul obiectiv pacientul prezintă:

-halenă amoniacală,fetida;

-limba prăjită,de papagal;

-uscăciunea mucoasei buco-faringiene;

-gingivite,stomatite,pirozis;

-vărsături bilioase şi acide,hematemeză;

-balonare abdominală,meteorism abdominal;

-dispnee,crize convulsive.

Medicul efectuează examinarea obiectivă a bolnavului, în colaborare cu asistenta

medicală. Participarea asistentei la examenul obiectiv este o obligaţie profesională, aceasta

având următoarele atribuţiuni :

-pregătirea psihică şi fizică a bolnavului ( îmbrăcare/dezbrăcare);

-pregăteşte materialele şi instrumentele necesare pentru diferite examinări;

-pregăteşte documentele medicale ( foaia de observaţie, rezultate ale examinărilor);

-asigură iluminaţia necesară pentru examinarea unor cavităţi naturale ale organismului;

-asigură condiţiile de mediu necesare ( evitarea curenţilor de are, asigurarea liniştii);

-pregăteşte produsele biologice ale bolnavului care trebuie prezentate medicului.

3.3 ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE ŞI GENERALE A PACIENTULUI

Igiena corporală cât şi cea generală are ca scop menţinerea tegumentelor într-o stare de

perfectă curăţenie ,în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate ,pentru stimularea

funcţiilor pielii şi pentru asigurarea unei stări de confort fizic şi psihic.

Asigurarea igienei corporale şi generale a pacientului cuprinde:

-baia generală;

-toaleta zilnică;

-îmbrăcarea lenjeriei de corp şi pat curată;

-toaleta pe regiuni la bolnavii imobilizaţi sau baia parţială;

-toaleta generală prin îmbăiere a bolnavului imobilizat.

Toaleta bolnavului are o importanţă deosebită pentru evoluţia bolii,putând fi împărţită în trei

etape:igiena cavităţii bucale,igiena generală şi prevenirea şi tratarea escarelor.

Asistentul medical are un rol deosebit în realizarea şi asigurarea igienei bolnavului ,un

element primordial referindu-se la:

-aerisirea salonului (în perioadele reci se va avea în vedere ca pacientul să fie întors cu

spatele către fereastră sau să fie bine acoperit pe spate şi cap;se va evita aşezarea în zone

expuse curenţillor de aer;

-menţinerea curăţeniei riguroase a saloanelor şi dezinfecţia periodică,aplicând măsuri de

asepsie şi antisepsie;

-curăţenia aşternuturilor şi a lenjeriei de corp-schimbarea ori de cîte ori este nevoie sau

protejarea patului cu muşama şi aleză.Se urmăreşte ca lenjeria să nu fie strânsă şi mototolită

(favorizează escarele de decubit).

Pentru efectuarea toaletei,asistentul medical trebuie să aibă în vedere:

-să convingă pacientul cu mult tact şi delicateţe;

-să menajeze pacientul ,protejându-l cu un paravan;

-să asigure o temperatură adecvată în salon;

-să pregătească materialul necesar în prealabil pentru ca îngrijirile să fie cât mai operative;

-să acţioneze rapid,sigur,dar cu blândeţe pentru a scuti bolnavul de alte suferinţe şi de efort

sau obseală;

Indiferent de regiunea căreia i se face toaleta ,patul este protejat cu muşama şi aleză.

Dacă pacientul se poate deplasa ,se preferă efectuarea băii generale în sala de duş.

Măsurile de igienă trebuie să urmărească câteva obiective:

-să cureţe pielea de substanţe străine şi de produşii de excreţie;

-să menţină integritatea,elasticitatea şi starea de hidratare;

-să asigure permeabilitatea sa pentru păstrarea în condiţii adecvate a rolului de respiraţie,

absorbţie şi excreţie;

-să protejeze de agresiunea externă.

Asigurarea igienei pacientului este una din funcţiile autonome ale asistentei medicale.

Măsurile de igienă constituie o prioritate în îngrijirea pacientului, asistenta medicală fiind

responsabilă pentru :

-igiena secţiei (coridoare,saloane,săli de tratamente şi pansamente,grupuri sanitare );

-igiena patului bolnavilor ;

-igiena lenjeriei de corp a bolnavilor ;

-igiena personală a pacienţilor .

Asistenta medicală îndeplineşte următoarele sarcini :

-schimbă zilnic sau ,,ori de câte ori este nevoie” lenjeria de pat a pacientului ;

-schimbă lenjeria de corp a bolnavului ;

-asigură materialele necesare aplicării intervenţiilor ;

-execută/supraveghează toaleta parţială,baia generală, anumite manevre igienice necesare ;

-învaţă pacientul anumite reguli de igienă .

Este extrem de important ca igiena corporală şi generală a pacientului să fie bine efectuată

întrucât boala duce la pierderea calităţii vieţii,modifică relaţiile sociale la nivel de familie,

profesionale,timp liber şi generează anumite probleme sociale,motive care impun asistentului

medical şi celorlalte cadre medicale un efort deosebit în realizarea unui mediu de ingrijiri

optim.

3.4.PREGĂTIREA,ASISTAREA ŞI EFECTUAREA RECOLTĂRILOR PROBELOR

BIOLOGICE

Probele biologice de o importanţă deosebită în punerea unui diagnostic de IRC

sunt:proba de sânge şi de urină.Examenul urinei cuprinde:un examen macroscopic( volum,

transparenţă, culoare, luciu, miros, aspect,densitate);unul microscopic (sediment=elemnte

figurate,cilindrii,celule epiteliale);examen bacteriologic şi examen fizico-chimic al

urinei(reacţia=pH,ionogramă;compoziţie chimică = uree , creatinină,proteinurie…).

Recoltarea urinei se face solicitând pacientului să urineze;prin sondaj vezical(atunci când

micţiunea nu este posibilă) sau prin puncţie vezicală( se face doar de către medic,în caz de

vezică plină,când urina nu se poate recolta prin celelalte metode.Recoltatrea în toate cazurile

se face după efectuarea toaletei organelor genitale externe,în recipiente sterile.Probele

recoltate se etichetează şi se trimit la laborator.

Examenul sângelui are rolul de a urmări modul în care rinichiul îşi îndeplineşte funcţiile,

urmărind concentraţia în sânge a produşilor de catabolism azotat, izoionia, izotonia….

Recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă,în recipiente sterile,cu sau fără anticoagulant

(în funcţie de probă),cu garou. Probele recoltate se etichetează şi se trimit la laborator. Din

examenul de sânge ne interesează:

-ureea sanguină (V.N.=20-40 mg% );

-acidul uric (V.N.=3-5 mg% );

-creatinină (V.N.=0,6-1,3 mg% );

-pH sanguin (V.N.=7,3-7,4 );

-rezerva alcalină (V.N.=53-74 vol CO2/100ml);

De asemenea,din cele două recoltări putem afla funţionalitatea mecanismelor renale,cu

ajutorul clearance-urilor renale şi a unor probe ce se adresează activităţii tubulare ,

cercetându-se fiecare mecanism.

Se pot explora:

- fluxul plasmatic renal;

- filtratul glomerular;

- reabsorbţia tubulară;

- secreţia tubulară;

- clearance-ul ureei;

- capacitatea de diluţie şi concentraţie a rinichiului.

Ambele recoltări sunt importante pentru stabilirea unui diagnostic corect,motiv pentru care i

se va explica pacientului tehnica ce va fi efectuată şi importanţa ei.

Scopul explorării funcţiei renale stabileşte dacă rinichiul satisface funcţiile în mod

normal sau nu, să se obţină relaţii asupra mecanismului perturbat calitativ şi cantitativ.

Activitatea rinichiului trebuie explorată pe trei direcţii principale :analiza urinei, examenul

sângelui, explorarea mecanismelor funcţionale renale propriu-zise glomerulare şi tubulare.

Studiul cantitativ al elementelor figurate şi ai cilindrilor din urină se face prin testul

ADDIS-HAMBURGER care presupune recoltarea urinei după o perioadă de 100-180 minute

de stat culcat pentru a se măsura numărul hematiilor şi leucocitelor. Se poate face apoi

interpretarea rezultatelor ştiind că în mod normal se elimină prin urină 1000 hematii/min şi

1000-2000 leucocite/min.

Studiul funcţiei renale de menţinere constantă a concentraţiei ionilor se apreciază prin

modificările ionogramei serice ( Na, K, Ca, Cl)

Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%;

K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;

Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;

CB-95-110 mEq/1 sau 350-390 mg%.

Studiul funcţiei renale de menţinere a echilibrului acido-bazic se face prin:

-determinarea pH-ului sanguin :se recoltează sânge fără garou, pe heparină, în condiţii de

strictă anaerobioză, în seringi perfect etanşe.V.N.=7,30-7,40

-determinarea rezervei alcaline.Se recoltează 10 ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu,

eprubeta va fi bine închisă pentru a evita degajarea bioxidului de carbon dizolvat în plasmă.

Scăderea sub 50% arată o stare de acidoză, creşterea peste 75% reprezintă alcaloză. Ph-ul şi

R.A. se determină mai exact la aparatul Astup, care presupune recoltarea de sânge capilar în

condiţii de anaerobioză, în tuburi heparinizate, livrate odată cu aparatul.

Fluxul plasmatic renal este volumul de plasmă care perfuzează cei doi rinichi în

decurs de un minut.Se determină cu ajutorul Clearence-urilor acidului paraminohipuric, care

este eliminat integral de către glomeruli şi tubi la o singură trecere prin rinichi. Clearence-ul

P.A.H. se efectuează prin perfuzarea continuă a P.A.H. Determinarea concentraţiei se face

fotometric şi are V.N.=500-700 ml/min.

Explorarea filtratului glomerular se face prin măsurarea unor substanţe precum :

creatinina endogenă sau insulina exogenă, care se elimină prin filtrare glomerulară.

Creatinina se elimină prin urină, prin filtrare glomerulară fără să mai fie reabsorbită sau

secretată de tubi. Valori normale 140 ml/min, valori scăzute sub 70 ml/min apar în

insuficienţa renală.

Reabsorbţia tubulară. Ureea trece prin filtratrea glomerulară parţial reabsorbită la

nivelul tubilor proximali. La ora 7 bolnavul este rugat să urineze, acea cantitate fiind

aruncată. I se dă bolnavului să ingere 250 ml apă după care va urina şi se va măsura volumul

urinei. Se vor recolta 5 ml de sânge prin puncţie venoasă după care bolnavul va ingera încă

250 ml apă.Se va recolta urina în alt vas şi se măsoară volumul urinei. Din cele două probe se

trimit la laborator 10 ml urină împreună cu sângele recoltat. V.N. a filtratului glomerular este

de 75 de ml/min. Leziunile glomerulare sau tubulare scad capacitatea de epurarea a ureei din

plasmă.

Explorarea secreţiei tubulare se bazează pe capacitatea tubului renal de a secreta

anumite substanţe introduse în organism. Presupune administrarea de fenolsulfonaftaleină i.v.

1 ml. Bolnavul este rugat să urineze la 17 şi 75 de min de la administrarea substanţei,

determinarea făcându-se colorimetric. În mod normal o persoană sănătoasă elimină în primele

15 min. 20% din substanţa injectată, iar în următoarele 70 de min. între 55-70% din

substanţă.

Capacitatea de diluţie şi concentraţie a rinichiului poate fi determinată prin mai

multe probe :

Proba de diluţie şi concentraţie Volhard are două etape: diluţia şi concentraţia.

Proba de concentraţie presupune administrarea unei alimentaţii solide, fără lichide, după

care din două în două ore se colectează patru eşantioane de urină. De la orele 20 până la orele

8, urina se colectează într-o singură probă. În cursul după-amiezii şi noaptea , ca răspuns la

proba de concentraţie, diureza scade mult, iar densitatea trebuie să crească, depăşind 1028 cel

puţin într-o probă. Se consideră patologic, când predominând diureza nocturnă, lichidul

ingerat se elimină cu întârziere sau când capacitatea de concentraţie este redusă sau dispărută.

În insuficienţa renală severă densitatea variază puţin în jurul valorii de 1010(izostenurie).

Proba de diluţie presupune administrarea unui regim alimentar mixt,cu consum de lichide.

La ora 7.30 îşi evacuează vezica urinară după care va ingera 1500 ml ceai sau apă, timp de ½

ore. Între orele 8-12 timp de 4 ore, se recoltează 8 probe de urină, din 30 în 30 de min. În

mod normal în primele patru ore ,se elimină întreaga cantitate de lichid. În cel puţin una din

probele de dimineaţă volumul urinar depăşeşte 300 ml, iar densitatea urinei trebuie să fie sub

1005, în cel puţin una din probe.

Proba Zimniţki presupune administrarea unui regim alimentar şi hidric normal,

recoltându-se urina din 3 în 3 ore, timp de 24 ore.Se notează volumul şi densitatea fiecărei

probe. Normal, cu cât cifrele obişnuite sunt mai îndepărtate între ele, cu atât capacitatea de

adaptare a rinichiului este mai bună.

3.5.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXPLORĂRILE

PARACLINICE

Explorările paraclinice ne permit stabilirea corectă a diagnosticului întrucât prin ele se pot

evidenţia forma,dimensiunile,poziţia rinichilor şi prezenţa unor calculi renali, ureterali,

vezicali. Explorarea radiologică a rinichilor şi a căilor urinare se efectuează prin: radiografie

simplă,cistografie,arteriografie, cistoscopie,pielografie,retropneumo-peritoneu.

Asistentul medical explică pacientului tehnica şi-i va explica simptomele şi semnele ce

pot apărea pe parcursul explorărilor.De asemenea el va pregăti pacientul fizic şi va pregăti

materialele necesare.Pentru explorările menţionate pacinetului i se va impune un regim

alimentar,iar înaintea examinărilor nu va mânca şi nu va consuma lichide.Asistentul medical

conduce pacientul la serviciul de radiologie unde va fi ajutat să se dezbrace-îmbrace şi să se

aşeze pe masa radiologică .După examinare asistentul ajută pacientul să se întoarcă în

salon.Unele explorări presupun administrarea unor medicamente precum:cărbune

animal ,triferment,ulei de ricin,substanţă de contrast şi necesită efectuarea clismelor

evacuatoare.

Tehnicile se vor nota în foaia de observaţie a pacientului precum şi eventualele

accidente/incidente.Dacă tehnica necesită administrarea de substanţă de contrast sau

tablete,asistentul are obligaţia să testeze sensibilitatea pacientului la ele,înainte de efectuarea

tehnicii.Asistentul explică pacientului eventuale semne şi simptome ce pot apărea în caz de

intoleranţă iar dacă acestea apar se vor administra de urgenţă antihistaminice şi se anunţă

medicul.La tehnicile care se efectuează doar de către medic,asistentul medical pregăteşte

materialele necesare şi serveşte medicul în timpul examinării.

Radiografia renală permite evidenţierea formei,poziţia rinichilor şi prezenţa unor calculi

renali,uretrali,vezicali radioopaci.

Materiale necesare: cărbune animal,ulei de ricin, materiale necesare unei clisme

evacuatoare .Se anunţă bolnavul şi i se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea

diagnosticului.Cu două-trei zile înainte de examinare ,bolnavului i se impune un regim fără

alimente care conţin celuloză şi dau reziduri multe si fără băuturi carbogazoase.Înaintea

examinării nu va mânca şi nu va consuma lichide.Cu două zile înainte de examinare se

administrează cărbune animal şi triferment 2x3 tab/zi,iar în seara precedentă zilei radiografiei

se administrează două linguri de ulei de ricin. În dimineaţa zilei examinatoare se efectuează o

clismă cu apă caldă. Bolnavul este condus de asistenta medicală la serviciul de radiologie

unde este ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masă. După efectuarea tehnicii pacientul este

condus la salon şi ajutat să se aşeze comod în pat. Tehnica se notează în foaia de observaţie.

Pielografia reprezintă radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast

administrată prin cateterism uretral sub control citoscopic.

Materiale necesare : cele pentru radiografia simplă ,substanţă de contrast Odinston sau iodură

de sodiu, medicaţie antihistaminică. Se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru

radiografia renelă (psihică,alimenteră,medicamentoasă). Se efectuează testarea sensibilităţii

bolnavului la substanţa de contrast şi i se explică eventualele simptome ce pot apărea în caz

de intoleranţă.Dacă bolnavul prezintă o reacţia hiperalergică,se întrerupe administrarea

substanţei de contrast şi se administrează antihistaminice ,anunţând imediat medicul.Dacă

toleranţa organismului este bună,bolnavul va fi condus în sala de cistoscopie,unde va fi ajutat

să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare.Sub control cistoscopic se introduce sonda

în ureter,se introduce substanţa de contrast uşor încălzită ,5-10 ml în fiecare parte,la presiune

mică.După terminarea radiografiei se încearcă să se extragă cu o seringă substanţa de

contrast.Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace şi va fi condus la salon.Tehnica se notează în

foaia de observaţie.

Accidente/ incidente:contracţii spastice ale bazinetului dacă substanţa de contast nu este uşor

încălzită;rupturi ale bazinetului sau reflux pielorenal dacă injectarea substanţei de contrast nu

se face cu presiune moderată;

Cistografia este o metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate

executa prin radiografie simplă după golirea în prealabil a vezicii urinare,sau după umplerea

acesteia cu substanţă de contrast.Radiografia simplă se face după golirea vezicii urinare şi

poate să evidenţieze calculi intrarenali şi nu necesită o pregătire prealabilă a pacientului.

Cistografia cu substanţă de contrast necesită: materiale necesare pentru clismă, sondă Nelaton

sterilă, substanţă sterilă de acid boric, seringa Guyon, substanţă de contrast, pense

hemostatice, mănuşi sterile, tăviţă renală. Se pregăteşte bolnavul fizic, psihic. I se efectuează

o clismă evacuatorie după care va fi condus la serviciul de radiologie.Se poziţionează

pacientul în decubit dorsal, se introduce sonda în vezica urinară. Se va capta urina în tăviţa

renală şi se va efectua spălătura vezici cu soluţie sterilă de acid boric. În seringa Guyon se

aspiră 100-200 ml de substanţă de contrast şi se va introduce în vezică.Se închide sonda cu o

pensă hemostatică şi se atenţionează pacientul să nu urineze până după examinarea

cistografică. Vezica urinară poate fi evidenţiată cu ocazia urografiei la 1-2 ore după injectarea

substanţei de contrast.După efectuarea cistografiei, substanţa de contrast va fi eliminată şi se

va conduce pacientul la salon.

Arteriografia renală este o metodă de explorare a aparatului renal,prin administrarea

substanţei de contrast pe cale arterială,renală sau femurală.

Accidente/incidente:durere intensă de-a lungul venei provocată de injectarea rapidă a

substanţei de contrast.

Retro-pneumo-peritoneul reprezintă introducerea de aer sau oxigen în spaţiul

retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor.

Cistoscopia este o metodă de evaluare a endovezicii cu ajutorul cistoscopului.Are ca scop

identificarea proceselor patologice endovezicale,inflamaţiilor specifice sau nespecifice,

tumorilor , malformaţiilor anatomice,calculilor,corpilor străini.

Accidente/incidente:accese febrile trecătoare,dureri lombare asemănătoare cu colica renală ,

mici hemoragii produse spontan sau în urma spălăturii vezicale,ruptura de uretră cu

uretroragie.

Urografia este o metodă de examinare morfo-funcţională a rinichilor şi căilor urinare, cu

substanţă de contrast iodată, administrată i.v. Prin urografie se pot evidenţia conturul

rinichilor şi poziţia acestora, calculi renali, ureterali sau vezicali, tumori.

Accidente/incidente : reacţie alergică la iod manifestată prin: roşeaţă,furnicături, tahicardie,

hipo TA, greţuri, urticarie, ameţeli, stări de rău până la şoc anafilactic ;injectare perivenoasă ;

flebalgie; hematom; lipotimie; colaps; valuri de căldură; senzaţie de uscăciune în faringe

datorită injectării prea repede.

Nefrograma este o metodă prin care se urmăreşte capacitatea fiecărui rinichi în parte de a

capta,secreta şi excreta o substanţă marcată cu radioizotopi, substanţa având un tranzit renal

exclusiv şi rapid. Proba se execută numai în laborator de medicină nucleară. Ea permite

depistarea tulburărilor funcţionale ale fiecărui rinichi,fără a da informaţii cu privire la cauza

acestora. Proba pune în evidenţă capacitatea tubului proximal de a secreta substanţa

radioactivă administrată şi capacitatea tubului distal de a-l excreta. Bolnavului i se

administrează i.v. izotopul şi se înregistrează radiaţiile emise timp de 15-30 minute, cu

ajutorul a două sonde de scintilaţie, dispuse la nivelul regiunilor lombare. Proba se execută

dimineaţa şi nu cere condiţii de pregătire prealabilă, bolnavul putând mânca înainte de probă.

Proba nu se execută la femei gravide sau în lactaţie.

Scintigrafia renală presupune injectarea i.v. a unei substanţe de contrast radioactive pentru

detectarea repartizării substanţei în parechimul renal,cu ajutorul unui aparat scintigraf.

Proba cu indigo-carmin are ca scop aprecierea capacităţii de eliminare a fiecărui rinichi în

parte.Se realizează prin injectarea i.v. a unei soluţii indigo-carmin după care se urmăreşte

apariţia acestui colorant în urină prin cistoscop.

3.6. POZIŢIA BOLNAVULUI ÎN PAT.URMĂRIREA FACIESULUI

Pacientul este agitat,căutând o poziţie antalgică ,,colică agitată’’,are senzaţia de micţiune.

Faciesul pacientului este tipic renal:infiltrat palid cu piele pătată prin depunere de urocromie ,

edemele au localizare palpebrală şi sunt mai accentuate dimineaţa.Edemele sunt moi,pufoase

cu temperatură cutanată normală,dominând la nivelul feţei şi având tendinţa de generalizare.

Părul este friabil,işi pierde strălucirea şi culoarea devine cenuşie.Pielea este uscată (xtrozis) şi

apar cearcăne profunde.Pleoapele devin groase datorită retenţiei de apă.La nivel ocular apar

calcifieri conjunctivale şi corneene.Buzele îşi pierd culoarea,sunt uscate iar limba este

prăjită ,,de papagal’’.

Pacientul prezintă diminuări ale mobilităţii datorită edemelor la nivelul membrelor inferioare

şi a stării generale alterate.

După intervenţii renale pacienţii vor fi aşezaţi în decubit lateral şi se vor lua măsuri pentru a

împiedica apariţia escarelor: între genunchi şi maleole se introduc inele de vată,iar sub

trohanterul mare,un colac de cauciuc îmbrăcat. Vârstnicii,adinamicii vor fi întorşi la intervale

regulare de 1-2-3 ore pentru prevenirea complicaţiilor.

Pacienţii imobilizaţi sau cu dificultăţi de mobilizare vor fi supravegheaţi şi li se asigură

condiţiile de prevenire a complicaţiilor:schimbarea de poziţie; asigurarea confortului şi

menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă; folosirea materialelor complementare

necesare pentru prevenirea escarelor; alimentaţie şi hidratare echilibrată; favorizarea

vascularizaţiei în zonele comprimate.

3.7. URMĂRIREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI VEGETATIVE

Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative este de o importanţă majoră pentru evoluţia

bolnavului cu IRC. HTA deşi apare frecvent în IRC,trebuie menţinută între valorile normale,

care poate fi realizat prin mai multe mijloace.Cel mai indicat ar fi scăderea aportului de

sodiu.Toate funcţiile vitale vor fi supravegheate ,mai ales dimineaţa şi seara sau dacă apare

vreo schimbare în starea pacientului.Pacientul va fi cântărit zilnic şi se va măsura diureza

zilnic.Se observă semnele de deshidratare extracelulară şi se corecteză dezechilibrele

hidroelectrolitic şi acido-bazic prin :

-bicarbonat de sodiu în acidoza metabolică;

-clorură de sodiu în deshidratare extracelulară;

-diuretice în hiperhidratare extracelulară;

Se ajută pacientul pentru satisfacerea nevoilor fundamentale!

Se vor urmări cantitatea de lichide pierdute (urină,vărsături,diaree…) şi se vor administra

lichide,câte 50-60 ml pentru fiecare grad de febră, deoarece cantitatea de lichide administrată

în 24 de ore este în funcţie de pierderi, la care se adaugă 400-500 ml.

Pentru a preveni hiperhidratarea se controlează zilnic greutatea corporală întrucât este ideal să

se obţină o pierdere ponderală zilnică în jur de 300 grame.

Pentru restabilirea diurezei,asistenta va administra la indicaţia medicului Manitol şi

Furosemid.Valorile obţinute la măsurarea funcţiilor vitale vor fi notate în foaia de observaţie

a pacientului.

În timpul hemodializei şi dializei peritoneale asistenta medicală controlează din 15 în 15

minute pulsul,TA,temperatura,respiraţia.La bolnavii comatoşi,în caz de hipotermie se va

încălzi bolnavul cu termofoare sau sticle cu apă caldă,învelite într-o flanelă sau prosop.În

hiperpirexie se fac împachetări reci, antipiretice sub formă de supozitoare.În caz de

constipaţie se face o clismă evacuatoare.

Se observă scaunul (număr ,aspect) şi vărsăturile (număr,cantitate,aspect).

Scaunul se recoltează şi se trimite la laborator după ce se etichetează şi se închide etanş

pentru a fi analizate macroscopic,microscopic şi chimic.La rândul lor,vărsăturile se vor păstra

într-o tăviţă renală pentru a le arăta medicului şi la nevoie se vor trimite la laborator pentru

analiză.

3.8.ALIMENTAŢIA PACIENTULUI

Pentru a diminua retenţia de produşi azotaţi şi catabolismul protidic ,se va asigura un regim

alimentar bogat în glucide (230-300g) şi lipide (100-150g) care să asigure un aport caloric de

2000 cal./zi.Regimul va cuprinde : orez fiert şi sub formă de piure;paste făinoase;unt;zahăr;

untdelemn;biscuiţi Se exclud : pâinea,lactatele,ouăle,carnea,peştele,alimentele ce conţin mult

potasiu (fructe uscate,sucuri de fructe).

Dacă bolnavul nu poate înghiţi sau varsă,de cele mai multe ori uremia producând intoleranţă

digestivă,nutriţia se va asigura pe cale parenterală. Necesarul de calorii se va acoperi prin

perfuzii de soluţii concentrate de glucoză 20-40%,câte 500-700 ml/zi ,având în vedere

restricţia de lichide la anurici,pe cateter central şi foarte lent,pentru a evita hiperglicemia,

asociată cu insulină,20-40 UI pentru un flacon de glucoză,administrată subcutanat,fracţionat

la 6 ore.Necesarul proteic se acoperă prin perfuzii de soluţii de aminoacizi (Salviamin,

Leviamin)în paralel.

Dieta va fi suplimentată cu vitamine.Suprimarea completă a proteinelor nu trebuie să

depăşească 10-15 zile deoarece lipsa aminoacizilor esenţiali creşte catabolismul protidic.

Regimul se îmbunătăţeşte treptat prin introducerea proteinelor de mare valoare:ouă, lapte,

brânză,carne.Se creşte raţia calorică adoptând un regim uşor hiperglucidic,normolipidic şi

hiposodat. Se introduc alimente bogate în K. Când diureza atinge 1-1,5 l bolnavul va putea

primi un regim normal sărat.

3.9.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA

TRATAMENTULUI

Asistentul medical participă la efectuarea tratamentului având următoarele atribuţii:

-acordă primul ajutor în situaţii de urgenţă şi cheamă medicul;

-identifică problemele de îngrijire ale pacientului,stabileşte priorităţile,elaborează şi

implementează planul de îngrijire şi evaluează rezultatele obţinute pe tot parcursul

tratamentului;

-prezintă medicului pacientul pentru examinare şi îl informează asupra stării acestuia ,

observând simptomele şi starea pacientului,le înregistrează în dosarul de îngrijire şi

informează medicul;

-pregăteşte bolnavul şi ajută medicul la efectuarea tratamentului;

-administrează personal medicaţia,efectuează tratamente conform prescripţiei medicale;

În timpul şedinţei de hemodializă asistentul medical:

-controlează din 15 în 15 minute funcţiile vitale,urmărind comportamentul bolnavului;

-din oră în oră recoltează sânge pentru determinarea Ht şi administrează la indicaţia

medicului mici cantităţi de heparină şi antibiotice;

-urmăreşte funcţionalitatea aparatului pentru excluderea incidentelor şi schimbă lichidul de

dializă din 2 în 2 ore;

-pregăteşte materialele necesare şi serveşte medicul cu instrumentarul.

Tratamentul presupune respectarea unor reguli care au ca scop evitarea unor greşeli care pot

avea efecte nedorite asupra pacienţilor,uneori efecte mortale.Asistenta medicală trebuie să

cunoască şi să controleze anumite reguli de administrare a medicamentelor:

-medicamentele prescrise de medic să fie administrate pacientului la care au fost prescrise;

-doza corectă de administrare;

-timpii de execuţie;

-acţiunea farmacologică a medicamentelor;

-frecvenţa de administrare;

-efectul ce trebuie obţinut şi timpul necesar după care poate fi aşteptat efectul;

-contraindicaţiile şi efectele secundare;

-interacţiunea dintre medicamente;

Asistenta medicală verifică şi identifică:calitatea,integritatea,culoarea,decolorarea sau

supracolorarea medicamentelor precum şi sedimentarea,precipitarea sau opalescenţa soluţiilor

Asistenta medicală respectă:

-calea de administrare prescrisă de medic;

-doza prescrisă,orarul de administrare şi somnul pacientului;

-incompatibilitatea dintre medicamente;

-ordinea administrării:tablete,soluţii,picături,injecţii,ovule vaginale,supozitoare;

-administrarea imediată a soluţiilor injectabile aspirate din fiole sau flacoane;

-servirea pacientului cu doza unică de tratament pe cale orală;

Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiţii de igienă,asepsie ,

dezinfecţie pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale.

În cazul pacienţilor cu IRC asistenta medicală administrează la indicaţia medicul tratamentul:

-pentru restabilirea diurezei se administrează Manitol 60-80 ml şi Furosemid 150 mg din 3 în

3 ore timp de 12 ore (doar după corectarea volemiei);

-pentru hipercalcemie se administrează bicarbonat de Na 2-3 %, 10-15 ml soluţie hipertonă

de glucoză tamponată cu insulină;

-pentru combaterea acidozei se administrează alcaline sub formă de lactat de sodiu,bicarbonat

de sodiu sau citrat de sodiu;

-hipokaliemia se corectează prin săruri de potasiu;

-anemia se combate prin transfuzii mici de sânge(100-200 ml);

-sughiţul se combate administrând Clordelazin;

-HTA se tratează prin tripla asociere tonicardiac digitalic,diuretic sau asociere de diuretice şi

inhibitori ai enzimei de conversie.În caz de intoleranţă aceştia din urmă se înlocuiesc cu

asocierea dintre nitriţi retard şi vasodilatatoare directe de tipul hidralazinei. Fiecare

administrare de diuretic,de ansă sau triazidic,impune o suplimentare cu clorură de potasiu 1-3

g/zi.

-insuficienţa cardiacă presupune administrarea unor doze mici de beta blocante şi

medicamente antiaritmice de tipul amiodaronei.

3.10.EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Educaţia pentru sănătate cuprinde mai multe etape:

Educaţia pacientului :

-explicarea cauzelor care au declanşat IRC;

-explicarea dietei şi necesităţii restricţiei de lichide;

-necesitatea îngrijirilor igieno-riguroase;

-modul de prevenire a complicaţiilor;

-modul de administrare a medicamentelor (doză,orar,efecte secundare,reacţii adverse);

-necesitatea controalelor medicale ulterioare;

Educaţia familiei se referă la sprijinul ce trebuie oferit pacientului.

Educaţia pentru sănătate a bolnavului cu IRC cuprinde:

1.Dobândirea obişnuinţelor corecte de eliminare.

2.Evitarea inhibării refluxului de micţiune care produce distensia vezicii urinare,stază urinară

care favorizează formarea de calculi.

3.Asigurarea unui aport corespunzător de lichide.

4.Evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic şi nefrotoxic fără prescripţie

medicală.

5.Toaleta regiunii perineale pentru a evita pătrunderea microorganismelor în tractul urinar.

6.Tratarea corespunzătoare a anginei streptococice,pentru prevenirea GNA.

7.Evitarea aportului excesiv de săruri minerale(alimente,apă minerală)

8.Cunoaşterea factorilor favorizanţi în apariţia şi evoluţia afecţiunilor renale: oboseală, frig,

umiditate,reumatisme,agenţi toxici,afecţiuni cardiovasculare.

9.Creşterea tonusului muşchilor perineali şi abdominali prin exerciţii fizice pentru favorizarea

contracţiilor vezicii şi al sfincterului extern al uretrei.

10.Evitarea excesului de proteine şi sare care suprasolicită funcţional rinichiul.

3.11.EXTERNAREA BOLNAVULUI

Asistenta medicală observă starea de sănătate a pacientului pe parcursul spitalizării,iar

când acesta prezintă o ameliorare vizibilă a stării de sănătate,înseamnă că tratamentul a dat

roade şi pacientul poate fi externat.Şefa de secţie întocmeşte la indicaţia medicului foaia de

externare şi tratamentul care trebuie continuat de către pacient la domiciliu.

La externare pacientul primeşte următoarele recomandări :

-Să evite inhibarea refluxului de micţiune.

-Să-şi asigure un aport corespunzător de lichide.

-Să evite consumul de medicamente cu efect diuretic şi nefrotoxic fără prescripţie medicală.

-Să evite aportul excesiv de sare şi proteine.

-Să evite factorii favorizanţi în apariţia şi evoluţia afecţiunilor renale.

-Să efectueze exerciţii fizice pentru favorizarea contracţiilor vezicii şi al sfincterului extern al

uretrei.

-Să efectueze controale de rutină.

CAP.IV. PLANURI DE ÎNGRIJIRE A PACIENŢILOR CU INSUFUCIENŢĂ

RENALĂ CRONICĂ

CAZ I

I.Date fixe

-Numele şi prenumele : B.A.

-Naţionalitatea : română

-Limba vorbită : română

-Religia : ortodoxă

-Vârsta : 60 ani

-Sex : feminin

-Greutate : 70 kg

-Deficienţe : -

-Înălţime : 1,68 m

-Diagnostic la internare : Glomerulonefrită cronică

-Diagnostic la externare : Insuficienţă renală cronică, secundară glomerulonefritei cronice

II.Date variabile

-Domiciliul : Valea Lungă

-Ocupaţia : casnică

-Echipa de susţinere : familia

III.Istoricul bolii.

În urmă cu câteva zile pacienta a început să prezinte dureri osoase şi articulare,greţuri

şi vărsături,HTA,ameţeli.Se prezintă la serviciul de urgenţă cu stare generală alterată,motiv

pentru care este internată,pentru investigaţii,diagnostic şi tratament.

IV.Anamneza asistentei medicale

Din discuţia cu pacienta, asistenta medicală constată că pacienta prezintă dureri osoase,

articulare şi la nivelul lojelor renale; respiraţie Kussmaul, prurit, zone de hiperpigmentare,

oligurie, ochi încercănaţi, pleoape îngroşate, culoare gri-pământie a tegumentelor,

TA=170/110, Puls=96puls/min, oligurie, disurie, insomnie.

V.Anamneza medicală

-Antecedente heredo-colaterale : mama : HTA

tata : DZ

-Antecedente personale fiziologice : bolile copilăriei : varicelă

-Antecedente personale patologice : glomerulonefrită acută, în urmă cu 2 ani

-Condiţii de viaţă şi muncă :

Pacienta în vârstă de 60 de ani locuieşte într-o casă cu 4 camere şi se întreţine din pensia

soţului. Este căsătorită, are 3 copii, căsătoriţi şi ei. Bolnava nu fumează, nu bea cafea şi nu

consumă băuturi alcoolice

-Condiţii faţă de mediu : este orientată tempo-spaţial, fără alterarea percepţiei senzoriale.

VI. Capacitatea de adaptare la perioada deficitară :

Medicul îi explică pacientei diagnosticul pus şi necesitatea internării în spital, având în

vedere gravitatea bolii. Pacienta înţelege necesitatea internării şi o acceptă, nu este anxioasă,

putem comunica cu ea. La aflarea diagnosticului pacienta a avut o reacţie normală, de interes

despre boala sa, fiind curioasă să afle cât mai multe.

EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENŢĂ ÎN FUNCŢIE DE CELE 14

NEVOI FUNDAMENTALE LA INTERNARE

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

-Respiraţie Kussmaul, 21 resp/min;

-Torace simetric, normal conformat;

-TA=170/110 mmhg;

-Puls=96 puls/min;

2.Nevoia de a se alimenta şi hidrata:

-Greţurile şi vărsăturile diminuează apetitul, este anorexică;

-Inapetenţă;

3.Nevoia de a elimina:

-Abdomen suplu, elastic;

-Tranzit intestinal prezent, cu greţuri şi vărsături;

-Oligurie 800 ml urină;

4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:

-Datorită durerii, pacienta se mişcă greu şi are o postură inadecvată, adoptând o poziţie

antalgică;

-Refuză să facă activităţi fizice, datorită lipsei de interes cauzată de boală şi artralgii;

-Dureri la nivelul lojelor renale;

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni:

-Incapacitate de a dormi datorită durerii, anxietăţii, cu privire la prognosticul bolii;

-Insomnie cauzată de alterarea stării generale;

6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

-Pacienta prezintă dezinteres faţă de ţinuta vestimentară, datorită stării depresive dată de

boală;

7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale:

-Temperatura 37,5 grade C;

8.Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele:

-Părul este friabil, moale, fără strălucire şi culoarea devine cenuşie;

-Unghiile plate, albe şi opace, unghia ,,jumătate-jumătate”;

-Culoare gri-pământie a tegumentelor, mucoaselor şi fanerelor;

9.Nevoia de a evita pericolele:

-Pacienta este anxioasă, prezentând agitaţie, insomnie;

-Starea depresivă se manifestă prin lipsă de interes şi idei pesimiste;

10.Nevoia de a comunica:

-Comunicarea este bună;are o expresie clară a gândurilor, asupra nevoilor şi dorinţelor sale;

11.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori:

-Pacienta este de origine ortodoxă,crede şi se roagă la Dumnezeu;

12.Nevoia de a fi util, de a se realiza:

-Prezintă o dorinţă expresă de a se realiza;

13.Nevoia de a se recrea:

-Desfăşoară discuţii libere cu colegii de salon, citeşte;

14.Nevoia de a învăţa:

-Pacienta prezintă interes în a învăţa deprinderi sănătoase;

-Pune întrebări în legătură cu afecţiunea sa;

NEVOI

FUNDAMENTALE

DEFICITARE

SURSE DE

DIFICULTATE

MANIFESTĂRI DE

DEPENDENŢĂ

DIAGNOSTIC DE

NURSING

1.Nevoia de a

respira şi a avea o

bună circulaţie

-deprimarea

funcţiei cardiace

şi respiratorii

-tahicardie

-HTA

-respiraţie Kussmaul

Respiraţie şi circulaţie

deficitară datorită

deprimării funcţiei cardio-

respiratorii , manifestată

prin HTA, tahicardie,

respiraţie Kussmaul.

2.Nevoia de a se

alimenta şi hidrata

-inapetenţă

-anorexie

-lipsa cunoaşterii

-greţuri şi vărsături

-pierdere în greutate

Alimentaţie inadecvată

prin deficit datorită lipsei

poftei de mâncare,a lipsei

de cunoaştere şi a

restricţiilor alimentare

impuse de boală.

3.Nevoia de a

elimina

-tulburări de

emisiune urinară;

-alterarea funcţiei

renale;

-disurie

-oligurie

Deficit de eliminare din

cauza alterării funcţiei

renale,manifestat prin

oligurie, disurie.

4.Nevoia de a se

mişca şi a avea o

bună postură

-durere

-poziţie antalgică

-limitarea mişcărilor Mobilitate deficitară

datorită prezenţei durerilor

manifestată prin poziţii

antalgice.

5.Nevoia de a dormi

şi a se odihni

-durere

-surmenaj

-anxietate

-ochi încercănaţi

-insomnie

-disconfort

Deficit de a dormi şi a se

odihni legat de durere,

manifestat prin insomnie,

disconfort.

6.Nevoia de a evita

pericolele

-dezechilibru

electrolitic

-infecţii,

-anxietate

-nelinişte

Potenţial de apariţie a

complicaţiilor.

7.Nevoia de a învăţa -lipsa de

cunoştinţe

-teamă

-stres

Deficit de cunoştinţe cu

privire la boală,manifestat

prin teamă, stres.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Obiectivul I :

-Pacienta să beneficieze de o îngrijire medicală corespunzătoare

Intervenţiile autonome ale asistentei medicale :

-Am primit pacienta în salon;

-Am însoţit-o în salon;

-Am schimbat patul şi lenjeria acesteia;

-Am ajutat-o în satisfacerea nevoilor fundamentale;

-Am educat pacienta cu referire la tehnicile ce se vor efectua, modul de recoltare a analizelor;

-Am discutat cu pacienta îngrijirile ce urmează a-i fi acordate;

-Am însoţit pacienta la examinările radiologice.

Intervenţiile delegate ale asistentei medicale

-La indicaţia medicului am recoltat sânge şi urină pentru examenul de laborator;

-Am administrat tratamentul prescris de medic;

-Am participat la efectuarea investigaţiilor paraclinice:EKG, ecografie abdominală, C:T.

Evaluare

-Pacienta şi-a însuşit cunoştinţele suficiente cu privire la boala sa.

Obiectiv II

-Pacienta să respire fără dificultate

Intervenţiile autonome ale asistentei medicale

-Măsor şi notez în foaia de observaţie respiraţia pacientei, dimineaţa şi seara;

-Aşez pacienta într-o poziţie care să-i favorizeze respiraţia;

-Educ pacienta să facă exerciţi de respiraţie;

-Aerisesc salonul şi umidific aerul din încăpere cu apă alcoolizată;


-La indicaţia medicului am administrat oxigen;

-Am montat sondă vezicală Foley, pentru supravegherea diurezei;

Evaluare

-Pacienta are o respiraţie corespunzătoare.

Obiectiv III

-Normalizarea micţiunilor şi controlul diurezei.


-Urmăresc şi notez în foaia de observaţie numărul micţiunilor şi aspectul urinii;

-Determin diureza;

-Informez pacienta în legătură cu recoltarea urinii pentru proba Addis-Hamburger şi

urocultură;

-Pregătesc pacienta fizic şi psihic, pentru recoltarea produselor biologice;

-Asigur igiena corporală a pacientei;

-Cântăresc zilnic pacienta.

Intervenţile delegate ale asistentei medicale

-La indicaţia medicului recoltez urină pentru determinarea concentraţiei urinare;

-La indicaţia medicului administrez Furosemid 3 fiole/zi şi Manitol 20% ½ flacon /zi.

Evaluare

-Pacienta are diureza în limite normale.

Obiectiv IV

-Pacienta să aibă o stare de bine, fără greţuri şi vărsături


-Aşez pacienta în poziţie semişezând sau decubit dorsal, cu capul într-o parte;

-Ajut pacienta în timpul vărsăturilor, sprijinind-o;

-Învăţ pacienta să inspire profund;

-Ajut pacienta să efectueze toaleta cavităţii bucale după vărsături;


-La indicaţia medicului impun pacientei regim alimentar,hiposodat;

-La indicaţia medicului administrez Metoclopramid 2x1 fiole/zi;

Evaluare

-Pacienta nu mai prezintă vărsături şi greţuri.

Obiectiv V

-Pacienta să fie echilibrată hidric şi nutriţional.


-Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientei, tinând cont de indicaţii;

-Conştientizez pacienta asupra importanţei regimului alimentar;

-Efectuez bilanţul intrări-ieşiri;

-Educ pacienta cu privire la regim ;


-La indicaţia medicului administrez perfuzii cu Glucoză (1000ml), Vitamine în perfuzie B1,

B6, 1 fiolă/zi, sau B12 i.m.

-La indicaţia medicului administrez alcaline sub formă de bicarbonat de Na, pentru

combaterea acidozei.

Evaluare

-Pacienta acceptă regimul impus şi se obişnuieşte cu el.

Obiectiv VI

-Pacienta să fie odihnită, cu tonusul fizic şi psihic bun.


-Identific cauza oboselii;

-Ajut pacienta să-şi planifice activităţile cotidiene;

-Învăţ pacienta să execute tehnici de relaxare;

-Observ şi notez funcţiile vitale şi vegetative, perioada de somn şi odihnă al pacientei;

-Aerisesc salonul;

-Asigur liniştea necesară odihnei;

-Ajut pacienta să adopte o poziţie în pat.


-La indicaţia medicului administrez Diazepam 1comp/seară şi calmante Piafen 2 fiole/zi im,

Algocalmin 2 fiole/zi i.v., dizolvat în ser fiziologic.

-La indicaţia medicului se extrage sonda vezicală.

Evaluare

-După calmarea durerii, pacienta s-a liniştit şi are un somn odihnitor.

Obiectiv VII

-Prevenirea apariţiei complicaţiilor.


-Măsor şi notez în foaia de observaţie funcţiile vitale şi vegetative;

-Asigur pacientei repaus;

-Urmăresc şi apreciez potenţialul infecţios al pacientei;

-Asigur pacientei condiţiile de microclimat;

-Iau măsuri de prevenire a apariţiei infecţiei: curăţarea, dezinfecţia, sterilizarea corectă a

instrumentarului;

-Asigur igiena tegumentelor şi mucoaselor pacientei;

-Aleg proceduri de investigare şi tratament, cu risc minim de infecţie.


-Recoltez urină pentru examenul sumar de urină, urocultură, Addis-Hamburger, proba de

concentraţie;

-Recoltez sânge pentru examenul de laborator ,VHS, Hb, Ht, uree,creatinină, acid uric,

electroliţi, R.a.

Evaluare

-Pacienta nu prezintă semne de infecţie sau manifestări care să denote complicaţii.Bilanţul

hidric este normal.

PRELEVĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE.RECOMANDĂRI LA EXTERNARE.

VALORILE PACIENTEI VALORI NORMALE

RECOMANDĂRI LA

EXTERNARE

-SÂNGE :

Hb=9 g% 11-15 g%

Pacienta se externează cu

recomandările:

Ht=34,8%

Leucocite=16.000mm

Uree sang=91 mg%

36-42%

5000-10000mm

20-40mg%

-evitarea efortului fizic

-interzicerea consumului de

alcool;

Creatinină=2,2 mg/dl

Acid uric=7 mg/dl

VHS=39 mm/h

RA=16 mmol/L

0,6-1,3 mg %

2-5 mg

2-12 mm/h

22-29 mmol/L

-evitarea consumului de

medicamente cu efect

nefrotoxic sau diuretic, fără

prescripţie medicală;

-UROCULTURĂ

negativă negativă

-regim hoposodat,

hipoproteic

-PROBA

ADDIS-HAMBURGER

Leucocite= -

Hematii= -

1000-2000 leuc/min

1000 hem/min

-continuarea tratamentului

indicat de medic şi controale

de rutină;

-FILTRAT

GLOMERULAR

-asigurarea unui raport

corespunzător de lichide;

-creatinină

endogenă=70ml/min

-uree= 60ml/min

140 ml/min

75ml/min

-evitarea pătrunderii

microorganismelor în tractul

urinar ,prin toaleta regiunii

perianale;

-URINĂ

pH urinar=4,5

Ca =7,4 mg

Cl+ =90 mEg/L

Na+ =128 mmoli/L

K+ =4,4 mEg/L

4,8-6,8

8-10 mg/dl

94-106 mEg/L

135-143 mmoli/L

3,5-4,5 mEg/L

-evitarea factorilor

favorizanţi în apariţia şi

evoluţia afecţiunilor renale.

REGIMUL ALIMENTAR MEDICAŢIA

Se recomandă un regim alimentar desodat.

Lichidele se dau în raport cu diureza,

aprox. 2.000 ml/zi.

Pentru menţinerea balanţei proteice se

consumă 40 cal/kg corp /zi .

Grăsimile permise se vor lua din unt, frişcă,

smântână.

Glucide se consumă 300-400 g, luate din :

marmeladă, jeleuri, miere, compot.

Seara, înainte de culcare, este indicată o

cană cu ceai de tei, pentru liniştire.

Alimentele bogate în proteine vor fi

consumate în cantităţi mici : cacao, banane,

legume uscate, suc de fructe.

PIAFEN 2 fiole/zi i.m.

ALGOCALMIN 2 fiole/zi i.v. dizolvat în ser

fiziologic

GLUCOZĂ 5% 1000 ml/zi

VIT. B1. B6, B12 1 fiolă/zi

SER FIZIOLOGIC 500 ml/zi

FUROSEMID 3 fiole/zi

MANITOL 20% ½ flacon/zi

DIAZEPAM 1 comp/seară

METOCLOPRAMID 2x1 fiole/zi

BICARBONAT DE NA 8,4% , 100 ml/zi,i.v.

ZIUA PULS T.A. RESPIRAŢII TEMPERATURĂ

18.04 D

S

96 puls/min92 puls/min

170/110

165/105

21 resp/min

20 resp/min

37,5 grade C

37,4 grade C

19.04 D

S


170/105

165/100

21 resp/min

20 resp/min

37,2 grade C

37,5 grade C

20.04 D

S


160/95

165/90

20 resp/min

19 resp/min

37,5 grade C

37,5 grade C

21.04 D

S


160/90

155/85

18 resp/min

16 resp/min

37,4 grade C

37,4 grade C

22.02 D

S


160/90

155/85

18 resp/min

16 resp/min

37,5 grade C

37,5 grade C

ZIUA DIUREZĂ SCAUN TRANSPIRAŢII VĂRSĂTURI MICŢIUNI

I 800 ml 1 minime 3 Sondă Foley

II 1900 ml - minime 1 -

III 1700 ml 2 - - -

IV 1400 ml 1 - - -

V 1400 ml 1 - - -

CAZUL II

I.Date fixe :

-Numele şi prenumele : H.D.




-Vârsta : 65 ani

-Sex : masculin

-Greutate : 75 kg

-Deficienţe : -

-Înălţime : 1,72

-Diagnostic la internare : Litiază renală

-Diagnostic la externare : Insuficienţă renală cronică; litiază renală

-Data internării : 21.03.2012

-Data externării : 25.03.2012

-Secţia internării : INTERNE

II.Date variabile

-Domiciliul : Şona

-Ocupaţia : pensionar


III.Istoricul bolii

În urmă cu câteva zile pacientul în vârstă de 65 de ani, a început să prezinte dureri în lojele

renale,greţuri şi vărsături, ameţeli, HTA.Se prezintă la medicul de familie, cu stare generală

alterată, motiv pentru care este trimis pentru investigaţii,stabilirea unui diagnostic şi

tratament.


Din discuţia cu pacientul asistenta medicală constată că pacientul prezintă dureri în lojele

renale, dureri articulare şi osoase, respiraţie Cheyne-Stokes, slăbiciune, necroze cutanate,

oligurie, senzaţie de gust metalic a cavităţii bucale, halenă amoniacală, balonare abdominală,

Puls=100 puls/min, T.A.=175/115, T=37,6 grade C, R=22 resp/min, culoare gri-pământie a

tegumentelor, insomnie.


-Antecedente heredo-colaterale : mama: HTA

tata : D:Z.

-Antecedente personale fiziologice : bolile copilăriei

-Antecedente pesonale patologice : Litiază renală în urmă cu 4 ani.


Pacientul locuieşte într-o casă cu 3 camere şi se întreţine din pensia lui şi a soţiei.Este

căsătorit, are 2 copii, căsătoriţi si ei. Bolnavul este fumător (1 pachet/zi), bea cafea ocazional

şi nu consumă băuturi alcoolice.

-Condiţii faţă de mediu :

Este orientat spaţio-tempal, nu prezintă alterări ale percepţiei senzoriale.

VI.Capacitatea de adaptare la perioada deficitară

Medicul îi explică pacientului diagnosticul pus, Litiază renală şi necesitatea internării în

spital, având în vedere gravitatea bolii.Pacientul înţelege necesitatea spitalizării şi o acceptă,

este puţin anxios, dar, putem comunica cu el.La aflarea diagnosticului pacientul a avut o

reacţie normală, de interes despre boala sa, fiind curios să afle cât mai multe.

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA INTERNARE


-Respiraţie Cheyne-Stokes, 22 resp/min ;


-T.A.=175/115 mmhg;

-Puls=100 puls/min;


-Inapetenţă;

-Greţurile şi vărsăturile diminuează apetitul bolnavului;


-Greţuri şi vărsături prezente;

-Tranzit intestinal prezent;

-Oligurie;


-Pacientul refuză să facă activităţi fizice datorită artralgiilor şi a durerilor la nivelul lojelor

renale;

-Datorită durerii, pacientul se mişcă greu şi are o postură inadecvată, adoptând poziţii

antalgice;



-Incapacitatea de adormi, datorită durerii;


-Pacientul prezintă interes pentru ţinuta vestimentară, îşi alege singur îmbrăcămintea ;

-Pacientul nu necesită ajutor în satisfacerea acestei nevoi;


-Temp=37,6 grade C


-Unghii albe, plate, cu linii transversale, ,,liniile Hees” ;

-Necroze cutanate;

-Culoare gri-pământie a tegumentelor, mucoaselor şi fanerelor;


-Starea psihică a pacientului este bună, nu este anxios;

-Pacientul este optimist şi doreşte să cunoască cât mai multe despre boala sa;


-Comunicarea este bună;are o expresie clară a gândurilor, asupra nevoilor şi a dorinţelor sale;


-Pacientul este de origine ortodoxă, crede în Dumnezeu, se roagă ;




-Desfăşoară discuţii libere cu colegii de salon; citeşte; ascultă radioul;


-Pacientul prezintă interes în a învăţa deprinderi sănătoase;

-Pune întrebări în legătură cu afecţiunea sa.

NEVOI

FUNDAMENTALE

DEFICITARE

SURSE DE

DIFICULTATE

MANIFESTĂRI

DE

DEPENDENŢĂ

DIAGNOSTIC DE

NURSING

1.Nevoia de a respira

şi a avea o bună

circulaţie.

-deprimarea funcţiei

cardiace şi

respiratorii;

-HTA;

-respiraţie Cheyne-

Stokes;



deprimării funcţiei

cardio-respiratorii,

manifestată prin HTA,

respiraţie Cheyne-

Stockes.

2.Nevoia de a se


-dezechilibru

electrolitic;

-inapetenţă;

-lipsa de cunoştinţe;


-consum redus de

lichide şi săruri

minerale;


prin deficit datorită

lipsei poftei de

mâncare, a lipsei de

cunoştinţe .

3.Nevoia de a

elimina


renale;

-tulburări ale

emisiunii urinare;

-oligurie;

-sete intensă;

Deficit de eliminare

din cauza alterării

funcţiei renale,

manifestat prin

oligurie, sete intensă.

4.Nevoia de a se

mişca şi a avea o

bună postură

-durere;

-poziţii antalgice;

-limitarea mişcărilor;

-scăderea tonusului

muscular;

Mobilitate deficitară

datorită prezenţei

durerilor, manifestată

prin poziţii antalgice.

5.Nevoia de a dormi

şi a se odihni

-durere;

-surmenaj;

-anxietate;

-oboseală;

-insomnie;

-disconfort;

Deficit de a dormi şi a

se odihni, legat de

durere, manifestat prin

insomnie, disconfort.

6.Nevoia de a învăţa -lipsa de cunoştinţe; -teamă;

-stres;

Deficit de cunoştinţe

cu privire la boală,

manifestat prin

teamă,stres.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Obiectiv I:

-Pacientul să beneficieze de o îngrijire medicală corespunzătoare.

Intervenţiile autonome ale asistentei medicale:

-Am primit pacientul în salon;

-L-am însoţit în salon;

-Am schimbat patul şi lenjeria acestuia;

-Am ajutat pcientul în satisfacerea nevoilor fundamentale;

-Am educat pacientul cu referire la tehnicile ce se vor efectua, modul de recoltare a

analizelor;

-Am discutat cu pacientul îngrijirile ce urmează a-i fi acordate;

-Am însoţit pacientul la examinările radiologice.





Evaluare

-Pacientul şi-a însuşit cunoştinţele suficiente cu privire la boala sa.

Obiectiv II

-Pacientul să respire fără dificultate


-Măsor şi notez în foaia de observaţie respiraţia pacientului, dimineaţa şi seara;

-Aşez pacientul într-o poziţie care să-i favorizeze respiraţia;

-Educ pacientul să facă exerciţi de respiraţie;





-La indicaţia medicului administrez Enap 10 mg 2x1/zi pentru aducerea TA în limite

normale.

Evaluare

-Pacientul are o respiraţie corespunzătoare.

Obiectiv III



-Urmăresc şi notez în foaia de observaţie numărul micţiunilor şi aspectul urini;

-Determin diureza;

-Informez pacientul în legătură cu recoltarea urinii pentru proba Addis-Hamburger şi

urocultură;

-Pregătesc pacientul fizic şi psihic, pentru recoltarea produselor biologice;

-Asigur igiena corporală a pacientului;

-Cântăresc zilnic pacientul.




Evaluare

-Pacientul are diureza în limite normale.

Obiectiv IV

-Pacientul să aibă o stare de bine, fără greţuri şi vărsături


-Aşez pacientul în poziţie semişezând sau decubit dorsal, cu capul într-o parte;

-Ajut pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l;

-Învăţ pacientul să inspire profund;

-Ajut pacientul să efectueze toaleta cavităţii bucale după vărsături;


-La indicaţia medicului impun pacientului regim alimentar,hiposodat, hipoproteic.

-La indicaţia medicului administrez Metoclopramid 2x1 fiole/zi

-La indicaţia medicului administrez alcaline, sub formă de citrat de Na, pentru combaterea

acidozei.

Evaluare

-Pacientul nu mai prezintă vărsături şi greţuri.

Obiectiv V

-Pacientul să fie echilibrat hidric şi nutriţional.


-Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului, tinând cont de indicaţii;

-Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar;


-Educ pacientul cu privire la regim ;




Evaluare

-Pacientul acceptă regimul impus şi se obişnuieşte cu el.

Obiectiv VI

-Pacientul să fie odihnit, cu tonusul fizic şi psihic bun.



-Ajut pacientul să-şi planifice activităţile cotidiene;

-Învăţ pacientul să execute tehnici de relaxare;

-Observ şi notez funcţiile vitale şi vegetative, perioada de somn şi odihnă al pacientului;

-Aerisesc salonul;


-Ajut pacientul să adopte o poziţie în pat.





Evaluare

-După calmarea durerii, pacientul s-a liniştit şi are un somn odihnitor.

Obiectiv VII




-Asigur pacientului repaus;

-Urmăresc şi apreciez potenţialul infecţios al pacientului;

-Asigur pacientului condiţiile de microclimat;


instrumentarului;

-Asigur igiena tegumentelor şi mucoaselor pacientului;




concentraţie;


electroliţi, R.a.

Evaluare

-Pacientul nu prezintă semne de infecţie sau manifestări care să denote complicaţii.Bilanţul

hidric este normal.


VALORILE

PACIENTULUI VALORI NORMALE

RECOMANDĂRI LA

EXTERNARE

-SÂNGE :

Hb=7 g% 11-15 g%

Pacientul se externează cu

recomandările:

Ht=32,7%

Leucocite=18.000mm

Uree sang=87 mg%

36-42%

5000-10000mm

20-40mg%



alcool;


Acid uric=5 mg/dl

VHS=41 mm/h

RA=14 mmol/L

0,6-1,3 mg %

2-5 mg

2-12 mm/h

22-29 mmol/L





-UROCULTURĂ

negativă negativă

-regim hoposodat,

hipoproteic

-PROBA

ADDIS-HAMBURGER

Leucocite= -

Hematii= -

1000-2000 leuc/min

1000 hem/min



de rutină;

-FILTRAT

GLOMERULAR



-creatinină

endogenă=68ml/min

-uree= 64ml/min

140 ml/min

75ml/min




perianale;

-URINĂ

pH urinar=4,2

Ca =7,1 mg

Cl+ =88 mEg/L

Na+ =124 mmoli/L

K+ =4,2 mEg/L

4,8-6,8

8-10 mg/dl

94-106 mEg/L

135-143 mmoli/L

3,5-4,5 mEg/L







aprox. 2.000 ml/zi.




smântână.







legume uscate, suc de fructe



fiziologic








CITRAT DE NA 8,4% , 100 ml/zi,i.v.

ENAP 10 mg 2x1/zi


21.03 D

S

100 ps/min96 ps/min

175/115

165/105

22 resp/min

20 resp/min

37,6 grade C

37,4 grade C

22.03 D

S

95 ps/min90 ps/min

170/105

165/100

21 resp/min

20 resp/min

37,2 grade C

37,5 grade C

23.03 D

S


160/95

165/90

20 resp/min

19 resp/min

37,5 grade C

37,5 grade C

24.03 D

S


160/90

155/85

18 resp/min

16 resp/min

37,4 grade C

37,4 grade C

25.03 D

S


160/90

155/85

18 resp/min

16 resp/min

37,5 grade C

37,5 grade C




III 1600 ml 1 - - -

IV 1400 ml 1 - - -

V 1400 ml 1 - - -

CAZUL III

I.Date fixe :

-Numele şi prenumele : M.S.




-Vârsta : 55 ani

-Sex : masculin

-Greutate : 68 kg

-Deficienţe : -

-Înălţime : 1,70

-Diagnostic la internare : Hidronefroză

-Diagnostic la externare : Insuficienţă renală cronică; hidronefroză

-Data internării : 27.08.2010

-Data externării : 31.08.2010

-Secţia internării : INTERNE

II.Date variabile

-Domiciliul : Blaj

-Ocupaţia : pensionar


III.Istoricul bolii

În urmă cu câteva zile pacientul în vârstă de 55 de ani, a început să prezinte dureri în lojele

renale,greţuri şi vărsături,cefalee .Se prezintă la medicul de familie, cu stare generală

alterată, motiv pentru care este trimis pentru investigaţii,stabilirea unui diagnostic şi

tratament.


Din discuţia cu pacientul asistenta medicală constată că pacientul prezintă dureri în lojele

renale, dureri articulare şi osoase, respiraţie Kussmaul, slăbiciune, oligurie,paloare galben-

murdar a tegumentelor, balonare abdominală, Puls=106 puls/min, T.A.=180/110,T=37,5grade

C, R=24 resp/min, sughiţ, oboseală, acidoză metabolică.


-Antecedente heredo-colaterale : mama: Polichistoză renală

tata : HTA

-Antecedente personale fiziologice : bolile copilăriei

-Antecedente pesonale patologice : Hidronefroză în urmă cu 2 ani.


Pacientul locuieşte într-o apartament cu 3 camere şi se întreţine din pensia lui .Este

căsătorit, are 3 copii, căsătoriţi si ei. Bolnavul este fumător (1 pachet/zi), bea cafea zilnic şi

consumă ocazional băuturi alcoolice.

-Condiţii faţă de mediu :

Este orientat spaţio-tempal, nu prezintă alterări ale percepţiei senzoriale.

VI.Capacitatea de adaptare la perioada deficitară

Medicul îi explică pacientului diagnosticul pus şi necesitatea internării în spital, având în

vedere gravitatea bolii.Pacientul înţelege necesitatea spitalizării şi o acceptă, este puţin

anxios, dar, putem comunica cu el.La aflarea diagnosticului pacientul a avut o reacţie

normală, de interes despre boala sa, fiind curios să afle cât mai multe.

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA INTERNARE


-Respiraţie Kussmaul, 24 resp/min ;


-T.A.=180/110 mmhg;

-Puls=106 puls/min;


-Inapetenţă;

-Greţurile şi vărsăturile diminuează apetitul bolnavului;


-Greţuri şi vărsături prezente;

-Tranzit intestinal prezent;

-Oligurie;


-Pacientul refuză să facă activităţi fizice datorită artralgiilor şi a durerilor la nivelul lojelor

renale;

-Datorită durerii, pacientul se mişcă greu şi are o postură inadecvată, adoptând poziţii

antalgice;



-Incapacitatea de adormi, datorită durerii;


-Pacientul prezintă interes pentru ţinuta vestimentară, îşi alege singur îmbrăcămintea ;

-Pacientul nu necesită ajutor în satisfacerea acestei nevoi;


-Temp=37,5 grade C


-Buzele sunt uscate,limba prăjită, ,,de papagal”

-Pielea este uscată,are cearcăne profunde;

-Paloare galben-murdar a tegumentelor şi mucoaselor;


-Starea psihică a pacientului este bună, nu este anxios;

-Pacientul este optimist şi doreşte să cunoască cât mai multe despre boala sa;


-Comunicarea este bună;are o expresie clară a gândurilor, asupra nevoilor şi a dorinţelor sale;


-Pacientul este de origine ortodoxă, crede în Dumnezeu, se roagă ;




-Desfăşoară discuţii libere cu colegii de salon; citeşte; ascultă radioul;


-Pacientul prezintă interes în a învăţa deprinderi sănătoase;

-Pune întrebări în legătură cu afecţiunea sa.

NEVOI

FUNDAMENTALE

DEFICITARE

SURSE DE

DIFICULTATE

MANIFESTĂRI

DE

DEPENDENŢĂ

DIAGNOSTIC DE

NURSING

1.Nevoia de a respira

şi a avea o bună

circulaţie.

-deprimarea funcţiei

cardiace şi

respiratorii;

-HTA;

-respiraţie

Kussmaul;



deprimării funcţiei

cardio-respiratorii,

manifestată prin HTA,

respiraţie Kussmaul.

2.Nevoia de a se


-dezechilibru

electrolitic;

-inapetenţă;

-stres;


-lipsa poftei de

mâncare;

-tegumente uscate;


prin deficit datorită

lipsei poftei de

mâncare, a stresului .

3.Nevoia de a

elimina


renale;

-tulburări ale

emisiunii urinare;

-oligurie;

-sete intensă;

Deficit de eliminare

din cauza alterării

funcţiei renale,

manifestat prin

oligurie, sete intensă.

4.Nevoia de a se

mişca şi a avea o

bună postură

-durere;

-poziţii antalgice;

-limitarea mişcărilor;

-scăderea tonusului

muscular;

Mobilitate deficitară

datorită prezenţei

durerilor, manifestată

prin poziţii antalgice.

5.Nevoia de a dormi

şi a se odihni

-durere;

-surmenaj;

-anxietate;

-cearcăne profunde;

-insomnie;

-disconfort;

Deficit de a dormi şi a

se odihni, legat de

durere, manifestat prin

insomnie, disconfort.

6.Nevoia de a evita

pericolele

-dezechilibru

electrolitic;

-infecţii;

-spitalizare;

-anxietate;

-nelinişte;

Potenţial de apariţie a

complicaţiilor.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Obiectiv I:

-Pacientul să beneficieze de o îngrijire medicală corespunzătoare.

Intervenţiile autonome ale asistentei medicale:

-Am primit pacientul în salon;

-Am insoţit pacientul în salon;

-Am schimbat patul şi lenjeria acestuia;

-Am ajutat pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale;

-Am educat pacientul cu referire la tehnicile ce se vor efectua, modul de recoltare a

analizelor;

-Am discutat cu pacientul îngrijirile ce urmează a-i fi acordate;

-Am însoţit pacientul la examinările radiologice.





Evaluare

-Pacientul şi-a însuşit cunoştinţele suficiente cu privire la boala sa.

Obiectiv II

-Pacientul să respire fără dificultate


-Măsor şi notez în foaia de observaţie respiraţia pacientului, dimineaţa şi seara;

-Aşez pacientul într-o poziţie care să-i favorizeze respiraţia;

-Educ pacientul să facă exerciţi de respiraţie;





-La indicaţia medicului administrez Enap 10 mg 2x1/zi pentru aducerea TA în limite

normale.

Evaluare

-Pacientul are o respiraţie corespunzătoare.

Obiectiv III



-Urmăresc şi notez în foaia de observaţie numărul micţiunilor şi aspectul urini;

-Determin diureza;

-Informez pacientul în legătură cu recoltarea urinii pentru proba Addis-Hamburger şi

urocultură;

-Pregătesc pacientul fizic şi psihic, pentru recoltarea produselor biologice;

-Asigur igiena corporală a pacientului;

-Cântăresc zilnic pacientul.




Evaluare

-Pacientul are diureza în limite normale.

Obiectiv IV

-Pacientul să aibă o stare de bine, fără greţuri şi vărsături


-Aşez pacientul în poziţie semişezând sau decubit dorsal, cu capul într-o parte;

-Ajut pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l;

-Învăţ pacientul să inspire profund;

-Ajut pacientul să efectueze toaleta cavităţii bucale după vărsături;


-La indicaţia medicului impun pacientului regim alimentar,hiposodat, hipoproteic.

-La indicaţia medicului administrez Metoclopramid 2x1 fiole/zi

-La indicaţia medicului administrez alcaline, sub lactat de citrat de Na, pentru combaterea

acidozei.

-La indicaţia medicului administrez Clordelazin pentru combaterea sughiţului;

Evaluare

-Pacientul nu mai prezintă vărsături şi greţuri.

Obiectiv V

-Pacientul să fie echilibrat hidric şi nutriţional.


-Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului, tinând cont de indicaţii;

-Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar;


-Educ pacientul cu privire la regim ;




Evaluare

-Pacientul acceptă regimul impus şi se obişnuieşte cu el.

Obiectiv VI

-Pacientul să fie odihnit, cu tonusul fizic şi psihic bun.



-Ajut pacientul să-şi planifice activităţile cotidiene;

-Învăţ pacientul să execute tehnici de relaxare;

-Observ şi notez funcţiile vitale şi vegetative, perioada de somn şi odihnă al pacientului;

-Aerisesc salonul;


-Ajut pacientul să adopte o poziţie în pat.





Evaluare

-După calmarea durerii, pacientul s-a liniştit şi are un somn odihnitor.

Obiectiv VII




-Asigur pacientului repaus;

-Urmăresc şi apreciez potenţialul infecţios al pacientului;

-Asigur pacientului condiţiile de microclimat;


instrumentarului;

-Asigur igiena tegumentelor şi mucoaselor pacientului;




concentraţie;


electroliţi, R.a.

Evaluare

-Pacientul nu prezintă semne de infecţie sau manifestări care să denote complicaţii.Bilanţul

hidric este normal.


VALORILE

PACIENTULUI VALORI NORMALE

RECOMANDĂRI LA

EXTERNARE

-SÂNGE :

Hb=9 g% 11-15 g%

Pacientul se externează cu

recomandările:

Ht=33.4%

Leucocite=17.000mm

Uree sang=87 mg%

36-42%

5000-10000mm

20-40mg%



alcool,tutun şi cafea;


Acid uric=8 mg/dl

VHS=40 mm/h

RA=17 mmol/L

0,6-1,3 mg %

2-5 mg

2-12 mm/h

22-29 mmol/L





-UROCULTURĂ

negativă negativă

-regim hiposodat, hipoproteic

-PROBA

ADDIS-HAMBURGER

Leucocite= -

Hematii= -

1000-2000 leuc/min

1000 hem/min



de rutină;

-FILTRAT

GLOMERULAR



-creatinină

endogenă=75ml/min

-uree= 61ml/min

140 ml/min

75ml/min




perianale;

-URINĂ

pH urinar=3,9

Ca =7,0 mg

Cl+ =86 mEg/L

Na+ =120 mmoli/L

K+ =4,4 mEg/L

4,8-6,8

8-10 mg/dl

94-106 mEg/L

135-143 mmoli/L

3,5-4,5 mEg/L







aprox. 2.000 ml/zi.




smântână.







legume uscate, suc de fructe



fiziologic








LACTAT DE NA 8,4% , 100 ml/zi,i.v.

ENAP 10 mg 2x1/zi

CLORDELAZIN 2X1/zi


21.03 D

S

106 ps/min96 ps/min

180/110

170/90

24 resp/min

22 resp/min

37,5 grade C

37,4 grade C

22.03 D

S

94 ps/min90 ps/min

170/105

165/100

22 resp/min

20 resp/min

37,2 grade C

37,5 grade C

23.03 D

S


165/95

160/90

20 resp/min

19 resp/min

37,5 grade C

37,5 grade C

24.03 D

S


160/90

155/85

18 resp/min

16 resp/min

37,4 grade C

37,4 grade C

25.03 D

S


165/90

155/85

18 resp/min

16 resp/min

37,5 grade C

37,5 grade C




III 1700 ml 2 - - -

IV 1400 ml 1 - - -

V 1400 ml 1 - - -

CONCLUZII

În urma îngrijirilor a trei pacienţi cu Insuficienţă Renală Cronică am putut observa că

toţi prezintă o stare alterată, oligurie, acidoză metabolică, HTA; unii dintre ei prezintă cefalee

şi scădere în greutate.

Cei trei pacienţi au avut o evoluţie favorabilă şi s-au externat cu o stare generală bună.

La externare li s-a recomandat:

Evitarea aportului excesiv de săruri minerale

Evitarea excesului de proteine şi sare (regim hipoproteic şi hiposodat) care

suprasolicită funcţional rinichiul

Restricţie de lichide pentru evitarea supraîncărcării hipervolemice

Tratamentul corespunzător al HTA şi IC

Creşterea tonusului muşchilor perineali şi abdominali prin exerciţii fizice,

pentru favorizarea contracţiilor vezicii şi a sfincterului extern al uretrei.

Bibliografie

MANUAL DE MEDICINĂ INTERNĂ …….Redacţia Corneliu Borundel Editura All 2000

MEDICINĂ INTERNĂ vol. II………………Redacţia L. Gherasim Editura Medicală, Bucureşti

2002

TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVULUI…….Redacţia Carol Mozes Editura Medicală, Bucureşti

URGENŢE MEDICALE……………………..Redacţia Florea Voinea şi Cristina Suta Editura Ex.

Ponto C-ta 1999

ACTUALITĂŢI ÎN MEDICINA INTERNĂ....…V. Nicolaescu Editura Medicala, Bucuresti

ÎNGRIJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENŢILOR DE CĂTRE ASISTENŢII

MEDICALI..............................................Redacţia Lucreţia Titircă. Editura Viaţa medicală

românească,Bucureşti 2008

URGENŢE MEDICO CHIRURGICALE SINTEZE........Redacţia Lucreţia Titircă, Editura

Medicală,Bucureşti 2008

MEDICINĂ INTERNĂ SPECIALITĂŢI ÎNRUDITE ŞI ÎNGRIJIRI

PALIATIVE............Redacţia Mioara Mincu,Editura Carol Davila,Bucureşti 2002

EXPLORĂRI FUNCŢIONALE ŞI ÎNGRIJIRI SPECIELE ACORDATE BOLNAVULUI…

BREVIAR……………Editura Viaţa medicală românească,Lucreţia Titircă

Date post:	06-May-2017
Category:	Documents
Upload:	iulia-darzu
View:	334 times
Download:	9 times

55266950 Ingrijirea Pacientilor Cu Irc

Documents