Home >Documents >Ingrijirea Pacientilor Cu Sifilis

Ingrijirea Pacientilor Cu Sifilis

Date post:27-May-2017
Category:
View:623 times
Download:11 times
Share this document with a friend
Transcript:

I

NGRIJIREA PACIENILOR

CU SIFILIS

LUCRARE DE ABSOLVIRE

CUPRINS

Capitolul I.1. Scurt istoric al sifilisului..............................................................3

2. Epidemiologie..............................................................................5

3. Etiologie......................................................................................6

4. Morfologia Treponemei Pallidum...............................................6

5. Evoluia cronologic i stadial a infeciei sifilitice....................9

6. Reactivitatea imunologic..........................................................11

7. Forme clinice de sifilis...............................................................12

1. Sifilis Primar.........................................................................12

2. Sifilis Secundar.....................................................................16

3. Sifilis Latent..........................................................................20

4. Sifilis Teriar.........................................................................20

5. Sifilis Congenital..................................................................22

10. Serologia n sifilis.......................................................................25

11. Tratamentul sifilisului.................................................................34

12. Accidente i incidente ale penicilinoterapiei..............................47

II.Comunicare si preventie ...........................................................................

III. Bibliografie.......................................................................................................

I. ISTORICCu toii contractm diferite boli intr-un moment sau altul al vieii, din cauza neglijenei noastre sau a altora : rceli, guturai, pojar, etc. Infeciile cu Transmitere Sexual, spre deosebire de primele, reprezinta urmarea neglijenei noastre ... i nu numai.

Iniial expresia "boal veneric" desemna att infecia sifilitic ct si cea gonoreic, considerate ca fiind o singur afeciune. n timp s-a descoperit c sunt dou afeciuni diferite i s-au descoperit i alte boli (peste 20) ce pot fi transmise pe cale sexual. Infeciile cu Transmitere Sexual (ITS) sunt afeciuni ale cror ageni patogeni se transmit prin contactul direct cu zona infectat sau prin fluidele infectate ale corpului - secreii vaginale, sperm, snge. Termenul este folosit pentru a desemna afeciunile infecioase transmise, in principal, prin act sexual vaginal, oral sau anal i ale cror simptome se localizeaz, n special, n zona genital. Spun c sunt transmise "n principal" prin act sexual fiindc pot fi transmise, dar ntr-o msur mai mic, i pe alte ci - contactul cu zona infectat, contactul cu obiecte infectate sau de la mam la ft i spun c simptomele se localizeaz "n special" n zona genital fiindc pot fi localizate i n alte zone cum ar fi zona bucal, gtul, ochii.

Sifilisul (luesul), una dintre cele mai grave boli venerice este o boala complex cu evoluie cronic i cu complicaii foarte grave, mergnd pn la moarte. In trecut a fcut foarte multe victime,dar la ora actual se poate trata si vindeca. Oricum, este de preferat s nu o contractezi.

n legtur cu istoricul sifilisului, pe continentul nostru exist dou teorii privind proveniena acestora:

teoria columbian conform creia boala a fost importat de ctre marinarii lui Cristofor Columb, infestai de indigenii din insula Haiti n secolul XV. teoria precolumbian conform creia boala a existat i n Asia cu 3000 ani naintea erei noastre, producnd periodic epidemii. Una dintre epidemii a coincis cu descoperirea Americii i s-a atribuit originea bolii acestui continent.

Originea American a sifilisului a fost susinut prima dat n 1935 de ctre J. Astruc.Boala avea un caracter mult deosebit de cel actual, fiind vorba de primul contact ntre un microorganism nou i un macroorganism nepregtit, mbrcnd aspectul unui sindrom infecios febril acut, grav, cu un tablou cutaneo visceral foarte poliform i impresionant, mai ales prin letalitatea foarte ridicat i potenialul epidemiologic deosebit. Cadrul social, economic i istoric al Evului Mediu s-a dovedit propice extinderii sifilisului n ntreaga Europa. Intr-o perioad relativ scurt ignorana, misticismul, foametea, prostituia, rzboaiele i srcia au jucat un rol decisiv n rspndirea acestui flagel social.n tara noastr sifilisul a fost semnalat n Transilvania, n jurul anului 1501 sub numele de boala francez (prof.Bologa).Medicii au observat c este vorba de o boal contagioas care poate atinge orice organ i poate fi transmis succesorilor, dar mult timp a fost confundat cu ancrul moale i cu blenoragia.

Secolul XIX a adus prin contribuia colii franceze (Richard si Fournier), descrieri clinice surprinztor de ample i de exacte dei confuzia cu blenoragia a persistat foarte mult timp. Richard descrie foarte amnunit ancrul ndurat i adenopatia satelit precum i manifestrile eruptive ale perioadei secundare. Fournier a descris leziunile cutaneo mucoase i viscerale ale bolii, sifilisul congenital, i a artat natura sifilitic a paraliziei generale progresive.n 1903 Mecinokov i Roux dovedesc originea infecioas a bolii prin inoculare la maimu.Dup doi ani, n 1905 Schaudin i Hoffmann evideniaz agentul patogen al sifilisului, Treponema Pallidum iar n 1906 Wassermann pune la punct metoda serologic de diagnostic (RBW) care i poart numele.

n 1910 Ebsich introduce tratamentul cu arsen al sifilisului, iar n 1921 Levaditi introduce tratamentul cu bismut.

n 1943 Mahoney dovedete efectul terapeutic extraordinar al Penicilinei asupra spirochetei.

Perioada ultimilor 4 5 decenii a nsemnat pentru sifilografie un salt calitativ remarcabil mai ales in domeniul diagnosticului sero imunologic, al tratamentului cu penicilin i n consecin al posibilitilor de profilaxie i combatere specific.II.2. EPIDEMIOLOGIE

Sifilisul este o boal cu transmitere sexual n proporie de peste 95%. Pentru realizarea infeciei este nevoie de existenta unor soluii de continuitate la nivelul mucoasei genitale, care chiar microscopic fiind, permit trecerea treponemelor spre mediile tisulare profunde. Date din domeniul sifilisului experimental arat capacitatea trepoanemelor de a traversa chiar i mucoasa genital aparent intact dup simpla depunere pe suprafaa ei a unui material infectant.

Ali factori care condiioneaz infecia sunt:

numrul de germeni din leziuni

durata contactului cu leziunile infectate

numrul de expuneri

tipul de activitate sexual

morfologia i distribuia leziunilor la partenerul bolnavCele mai contagioase sunt leziunile erozive din perioada secundar, apoi sifilomul primar, n timp ce rozeolele sunt contagioase doar dac s-au erodat printr-un traumatism. Leziunile cutaneo mucoase teriare sunt foarte puin contagioase.

Majoritatea infeciilor sifilitice sunt achiziionate prin contact sexual direct cu o persoan infectat, aflat n stadiul timpuriu de boal. Exist risc de transmitere n timpul sifilisului primar, secundar i latent recent dar nu i tardiv. Un pacient cu sifilis este cel mai infectant n primii 1-2 ani de infecie, cu o scdere de infeciozitate dup aceasta perioad. Sifilisul secundar este cel mai contagios datorita numrului mare i variat de leziuni prezente. Riscul mbolnvirii cu sifilis de la un partener infectat creste de la 10% la 60% dac acesta se afl n stadiul secundar al bolii. Ca o regul general, o treime din indivizii cu o singur expunere la un sifilis recent se va infecta.

Transmiterea bolii se poate realiza i prin contact extragenital (srut, muctura, supt), sau infecia sifilitic poate avea caracter profesional (ginecologi, stomatologi, dermatologi, chirurgi), cu poart de intrare la nivelul minilor.Contaminarea indirect prin obiecte contaminate dei posibil este extrem de rar.

Infecia prin transfuzii de snge este de asemenea citat.

Contagiozitatea umorilor i a produselor de secreie (lacrimi, saliva, secreie nazal i sudoral, sperm, urin, lapte) este improbabil cu excepia existentei n imediata vecintate a unor focare lezionale active. Laptele i sperma bolnavilor cu sifilis secundar sunt contagioase.

Rspndirea bolii este favorizat de: aglomerrile urbane, centre industriale i turistice, porturile care ofer condiii epidemiologice favorabile. n rndul factorilor epidemiologici care condiioneaz nivelul de morbiditate ar fi de menionat: prostituia, homosexualitatea, precocitatea activitii sexuale la tineri, consumul de droguri, profesia (oferi, marinari, personal din industria hotelier i turistic).

Epidemiologia sifilisului n ansamblu se desfoar n cadrul unui macrocontext social, economic i de civilizaie, precum i al unui microcontext legat de factori individuali: comportament sexual al individului, mentalitate, nivelul de educaie i cultur.II.3. ETIOLOGIE

n sistematica general a bacteriilor (Schizomycaetes) agentul patogen al sifilisului face parte din ordinul Spirochaetales, familia Treponemaceae, genul Treponema, specia Treponema Pallidum (sinonim Spirochaeta Pallida).II.4. MORFOLOGIA TREPONEMEI PALLIDUM

FORMA GENERLA este a unei spire foarte fine cu o lungime variabil de 6 15 m i o grosime de 0,2 5m. Spirele sunt n numr de 6 24 i au o dispoziie foarte regulat att ca intervalul ntre ele, ct i ca nlime. Dispoziia spiralat nu se pierde dup moartea treponemei. Forma treponemelor este n general rectilinie, dar poate prezenta i forme atipice.[

STRUCTURA corpului Spirochetian a fost aprofundat prin intermediul microsporiei electronice de ctre Leifson, Lepsen, Bradfield. Cercetrile efectuate au artat ca Treponema Pallidum are urmtoarea structur:

O membran extern sau capsular mai dens

O membran intern care delimiteaz corpul celular i este de natur glicoproteic (format din murain).

Ambele membrane sunt structurate la randul lor n cte trei foie distincte dar solidare.

Aparatul locomotor situat ntre cele dou membrane, format din dou fascicule fibrilare care se desfoar spiralat de la un capt la altul al corpului bacterian

Citoplasma ce conine ribozomi i vacuole

Un nucleu alungit situat n zona central a corpului celular MOBILITATEA treponemei este caracteristic i are importana diagnostic. Se pot identifica trei tipuri de micri:

de lateralitate cu caracter de pendulare

helicoidal, de nurubare sau de tirbuon

de translaie sedimentar asemanatoare cu serpentine sau cu micrile omizilor.Spirochetele nepatogene care au n general spire mai grosolane i inegale fac micri brute, neateptate, de zvcnire.

DIVIZIUNEA treponemelor se face transversal, la intervale de aproximativ 35 37 ore.

CULTIVAREA treponemelor patogene nu reuete nici pe mediile obinuite, nici pe cele speciale. Germenul este anaerob, iar singurul mod de a menine n via treponemele patogene este pasajul repetat la animal (pe testicul de iepure).

REZISTENA treponemelor la cldur, uscare i antisepticele uzuale (spun) este foarte sczut, n schimb rezist ndelungat (sptmni, luni) chiar la temperaturi foarte joase.

EVIDENIEREA treponemelor se realizeaz prin mai multe metode:

1.Ultramicroscopia: (microscopia n cmp ntunecat) se examineaz serozitatea leziunilor sau aspiratul de la nivelul ganglionilor limfatici regionali. Treponemele apar albe, strlucitoare, cu micrile lor caracteristice. Leziunile sifilitice care se preteaz optim la acest simplu i expeditiv diagnostic microbiologic sunt: ancrul primar, papule secundare cutaneo mucoase erodate, condiloame late, eroziuni secundare bucale i mult mai puin gomele i tuberculi teriari exulcerai.

2.Coloraia Giemsa: treponemele au nuan roie palid, pe frotiuri (metoda Fontana - Tribondeau) sau pe seciuni histologice (metoda Lavaditti).

3.Impregnare argentic: treponemele apar negre pe fond glbui.

4.Coloraia cu rou de Congo: treponemele apar albe, refringente pe fond rou.

5.Coloraia cu tu de China: treponemele apar albe, refringente pe fond negru

6.Microscopia cu contrast de faz: permite studiul microorganismelor vii, mobile, precum i structura sa intern, fiind superioar ultramicroscipiei.

7.Microscopia electronic: evidentiaza din interior spre exterior protoplastul invaginat de o membran citoplasmatic, filamentul axial i peretele celular.Reactivitatea imunologicDupa 4-5 saptamani de la infectie, anticorpii produsi de spirocheta sifilisului (Treponema palidum)se pot pune in evidenta cu ajutorul uneia sau a mai multor reactii: reactia Bordet-Wassermann, ractia V.D.R.L., reactia Meinicke, reactia Kline, reactia Kahn si altele.In cazul in care in ser exista anticorpii sifilitici, se spune ca analizele au iesit "pozitive" iar in absenta anticorpilor analizele sunt socotite "negative". In raport de cantitatea de anticorpi gasita, rezultatul se noteaza cu unul pana la 4 plusuri (cruci). Analizele de mai sus nu sunt totdeauna specifice pentru sifilis; in unele cazuri pot apare analize pozitive si in alte boli. Cand se intalnesc astfel de situatii se fac analize suplimentare, specifice pentru sifilis, asa incat laboratorul poate preciza daca este vorba sau nu de aceasta boala.Daca un bolnav cu sifilis, se trateaza corect cuantibioticede la primele simptome de boala (atunci cand apare sancrul sifilitic pe organele genitale), cantitatea de anticorpi sifilitici din ser scade rapid sau anticorpii pot chiar sa dispara din sange, dupa 2-3 luni de tratament. Insa daca boala este descoperita si tratata prea tarziu (dupa luni sau ani de la infectie) atunci si disparitia anticorpilor din sange se face incet, in timp de luni sau ani. Chiar daca spirochetele dispar din corp dupa tratamentul cu antibiotice, anticorpii sifilitici mai persista mult timp in sange. In unele cazuri, cand sifilisul a atins si sistemul nervos, cercetarea anticorpilor sifilitici se face si din lichidul cefalorahidian. Persoanele cu analize "pozitive" care sunt casatorite sunt obligate sa-si duca la laborator si partenerul pentru a i se face analiza de depistare a anticorpilor sifilitici.Simptome

Sifilisul evolueaz n patru stadii diferite: primar, secundar, latent i teriar, la care se adaug i tipulcongenital. Sir William Oslera supranumit boala marele imitator din cauza formelor diverse n care se prezint.

Forme clinice de sifilisSifilisul primar

ancruprimar sifilitic pe mnSifilisul primar se transmite de obicei prin contact sexual direct cu leziunile unei persoane infectate.n termen de circa 3-90 de zile dup expunerea iniial (n medie 21 de zile) n punctul de contact apare o leziune a pielii numitancru.Aceasta este de obicei(n 40% din cazuri) o ulceraie unic, ferm, nedureroas, fr mncrimi, cu o suprafa curat i contur regulat, cu diametrul de ntre 0,3 i 3,0cm.Leziunea poate avea aproape orice form.n forma clasic aceasta evolueaz de lamacullapapulajungnd n final la stadiul deeroziunesauulcer.Se pot observa i leziuni multiple (n circa 40% din cazuri),prezente de obicei n cazurile de infectare concomitent cu HIV. Leziunile pot fi dureroase sau sensibile (30%), i pot fi localizate n afara organelor genitale (27%). La femei cel mai adesea apar n zonacervixului(44%), la brbaii heterosexuali n zonapenisului(99%), i frecvent n zonaanalirectallabrbaii ce ntrein relaii intime cu brbai(34%). Ganglionii limfaticidin zona infectat se mresc (n 80% din cazuri)dup 7-10zile de la formarea ancrului.Fr tratament,leziuneapoate persista timp de 3-7 sptmni. De obicei leziunea sifilitica va fi insotita, inca din prima saptamana, delimfadenopatieregionala (tumefierea ganglionilor din zona inghinala).Ganglionii sunt mariti de volum, fermi si nedurerosi.Limfadenopatiaeste bilaterala si poate persista chiar luni de zile dupa vindecarea sancrului.

Sifilisul secundarExemplu tipic de manifestare a sifilisului secundar cu iritaia palmelor

Papuleinoduliroiatici ce acoper cea mai mare parte a corpului, caracteristici ale sifilisului secundar.Sifilisul secundar apare la circa 4-10 sptmni dup infecia primar.n timp ce stadiul secundar este renumit pentru manifestrile sale diferite, cele mai comune simptome implic manifestri cutanate, alemembranelor mucoase, i aleganglionilor limfatici.Pot aprea iritaii amplasate simetric de culoare roz-roiatic, fr mncrimi, pe trunchi i extremiti, inclusiv pe palme i pe tlpi.Iritaia poate devenimaculopapularsaupustular.

Pe membranele mucoasese pot forma leziuni plate, lrgite, albicioase, asemntoare negilor, cunoscute dreptcondiloame. Toate aceste leziuni gzduiesc bacterii i sunt infecioase. Printre alte simptome se numrfebra,dureri n gt,indispoziie,pierdere n greutate,cderea pruluiidureri de cap.Printre manifestrile rare se numrhepatita, boli derinichi,artrita,periostita,nevrita optic,uveitaikeratita interstiial.Simptomele acute dispar de obicei dup 3-7 sptmni; totui, la circa 25% dintre bolnavi simptomele sifilisului secundar pot reveni. Multe persoane care prezint simptomele tipului secundar de sifilis (4085% femei, 2065% brbai) nu raporteaz apariia prealabil a ancrului caracteristic sifilisului primar. Sifilisul latent

Sifilisul latent este definit ca prezena dovezilorserologicede infecie fr simptomele bolii. Sifilisul latent timpuriu se refera la perioada de timp de un an, de la momentul producerii infectiei iar siflisul latent tardiv incepe la un an sau mai mult dupa infectia netratata. Diagnosticul de sifilis in aceasta faza, este suspicionat pe baza existentei unui istoric de leziuni primare sau secundare de sifilis si pe baza expunerii in antecedentele recente la sifilis.Gravidele cu sifilis in faza latenta, pot transmite infectia transplacentar fatului. De asemenea infectia poate fi transmisa prin trasnfuzarea de sange de la acesti indivizi.n Statele Unite este clasificat n stadiul precoce (pn la 1an dup sifilisul secundar) i stadiul tardiv (peste 1an dup sifilisul secundar).n Marea Britanie, distincia ntre sifilisul latent precoce i cel tardiv se face dup o perioad de doi ani.Simptomele sifilisului latent precoce pot reveni. Sifilisul latent tardiv esteasimptomatici nu este la fel de contagios ca n perioada precoce. Nu exista dovezi care sa demonstraze vindecarea spontana a persoanelor infectate cu T.Pallidum.Sifilisul tardivBoala are o evolutie lent progresiva, catre stadiul tertiar, cand vor apare complicatiile specifice bolii: neurosifilisul: reprezinta afectarea sistemului nervos central in sifilis, care poate imbraca diferite aspecte (sifilis meningeal, meningovascular si parenchimatos). Instalarea simptomelor neurologice se poate realiza intr-un interval destul de larg de la momentul infectarii ( 7 luni-20 ani).

sifilisul meningeal: care implica afectarea creierului sau a maduvei spinarii, cu aparitia urmatoarelor simptome: cefalee, greata, varsaturi, redoarea cefei, convulsii si modificari ale statusului mental.

sifilisul cardiovascular, se datoreaza distructiilor aparute la nivelul peretilor vaselor; afecteaza mai ales aorta ascendenta si transversala, cu aparitia aortitei sifilitice (insuficienta aortica). Complicatiile cardiovasculare apar mai frecvent si mai timpuriu la barbati decat la femei.

leziuni oculare, apar atat in sifilisul secundar cat si in cel tertiar: durere, fotofobie, limitarea vederii.

goma (leziune specifica in sifilisul tardiv), gomele pot fi solitare sau multiple, cu dimensiuni ce pot ajunge pana la cativa centimetri in diametru. Gomele pot fi localizate la nivelul pielii si oaselor, la nivelul cavitatii bucale, laringe, ficat stomac. Goma nu doare, se poate vindeca spontan iar adesea poate avea o evolutie distructiva. Tratamentul cu penicilina determina vindecarea rapida a leziunilor gomoase.

Sifilisul teriar

Pacient cu sifilis teriar (gomatos). Bust dinMuse de l'Homme, Paris.Sifilisul teriar apare la circa 3-15 ani dup infecia iniial si poate avea trei forme diferite: sifilis gomatos (15%),neurosifilistardiv (6,5%) i sifilis cardiovascular (10%).Fr tratament, o treime din persoanele infectate ajung la stadiul teriar. Sifilisul gomatos sau sifilisulbenigntardiv apare de obicei la 1-46ani dup infecia iniial, cu o medie de 15ani. Aceast etap este caracterizat prin formarea unorgomece arat ca nite umflturi moi, cu aspect de tumoare, de diverse mrimi. Acestea afecteaz de obicei pielea, oasele i ficatul, dar pot aprea oriunde. Neurosifilisuleste o infecie ce afecteazsistemul nervos central. Acesta poate aprea devreme, fie asimptomatic, fie sub form demeningitsifiliticsau trziu sub forma sifilisului meningovascular,parez generalsautabes dorsalisasociat cu probleme de echilibru i dureri strpungtoare n extremiti.Neurosifilisul tardiv apare de obicei la 4-25 de ani dup infectarea iniial. Printre simptomele sifilisului meningovascular se numr apatia,atacurile de apoplexiei parez general cudemenitabes dorsalis.Poate aprea ipupila Argyll Robertson, contracia bilateral a pupilelor atunci cnd persoana i ndreapt atenia asupra unor obiecte apropiate, dar nu i atunci cnd pupilele sunt expuse la lumin puternic.

Sifilisul cardiovascular apare de obicei la 10-30ani dup infectarea iniial. Cea mai des ntlnit complicaie esteaortita sifiliticce poate duce laanevrism.[4]Tipul congenital

Sifilisul congenitalpoate aprea n timpul sarcinii sau al naterii. Dou treimi dintre nou-nscuii sifilitici nu prezint simptome la natere. Printre simptomele ce apar n primii ani de via de numr:hepatosplenomegalia(70%), eczeme (70%), febr (40%), neurosifilis (20%) ipneumonit(20%).Fr tratament, 40% dintre cazuri evolueaz la stadiul desifilis congenital tardivprezentnd simptome ca deformaii de tipulnas n a,semnul Higoumenakis,tibie n iatagansauarticulaii Clutton. Cauze

Bacteriologie

Histopatologia bacteriilor spirochete Treponema pallidumcu ajutorul impregnrii argentice Steiner modificate

Treponema pallidum.

Treponema pallidum, subspeciapallidum, este o bacterie de form spiralat,Gram-negativ, extrem de mobil.Treponema pallidumeste cauza a trei alte maladii la oameni:framboesia(subspeciapertenue),pinta(subspeciacarateum) ibejel (subspecia endemicum).

Spre deosebire de subtipulpallidum, acestea nu duc la boli neurologice.Oamenii sunt singurulrezervor naturalcunoscut al subspecieipallidum. Aceasta nu poate supravieui fr gazd mai mult de cteva zile. Acest lucru se datoreaz faptului c genomul su mic (1,14MDa) nu reuete s codeze cile metabolice necesare pentru a valorifica majoritatea macronutrienilor. Timpul de dublare al acestuia este lent, peste 30 de ore. TransmitereaSifilisul se transmite n principal prin contact sexual sau de la mam laftn timpulsarcinii; bacteriile spirochete pot ptrunde prin membrane mucoase intacte sau esuturi cutanate afectate.Astfel, sifilisul se poate transmite prinsrutareazonei lezate precum i prin sex oral, anal i vaginal.Aproximativ 30-60% din persoanele expuse formelor primare sau secundare de sifilis se infecteaz. Rata infectrii este exemplificat prin faptul c o persoan inoculat cu doar 57 de organisme prezint o rat de infectare de 50%.Majoritatea cazurilor noi din Statele Unite (60%) sunt nregistrate la brbaii ce ntrein relaii intime cu brbai. Se poate transmite i prinproduse de snge. Totui, acestea sunt testate i deci indicele de risc este mic. Riscul transmiterii prinreutilizarea seringilorpare limitat.Sifilisul nu se contracteaz prin utilizarea n comun a toaletelor, n activitile zilnice, bi calde sau utilizarea n comun a tacmurilor sau a hainelor. DiagnosticSifilisul n stadiile sale incipiente se depisteaz clinic destul de greu.Infecia se confirm fie printeste serologice, fie prin testare direct lamicroscop. Testele serologice sunt cele mai comune datorit uurinei cu care se realizeaz.Totui, testele pentru diagnostic nu fac deosebirea ntre etapele bolii. Testele serologice

Testele serologice se mpart n testenetreponemicei treponemice.Testele netreponemice sunt cele utilizate iniial i includ testelelaboratorului de cercetare a bolilor venerice(VDRL) irapid plasma reaginRPR. Totui, ntruct aceste teste pot fi uneorifals pozitive, acestea trebuie confirmate prin teste treponemice caaglutinarea particulelor treponemei paladium(TPHA) sautestul de absorbie a anticorpilor treponemici(FTA-Abs).Rezultatele fals pozitive ale testelor netreponemice pot fi rezultatul unor infecii virale ca varicela i pojarul precum i n cazurile cu limfom, tuberculoz, malarie, endocardit, boli ale esutului conjunctiv i sarcin.Analiza anticorpilor treponemici este de obicei pozitiv la 2-5 sptmni dup infecia iniial.Neurosifilisul este identificat de obicei prin numrului crescut deleucocite(n mod predominantlimfocite) i nivelul nalt de proteine nlichidul cerebrospinaln zona infeciei. Testarea direct

Pentru un diagnostic imediat se poate efectuaanaliza microscopic n cmp ntunecataseruluiextras din ancru. Totui, nu toate spitalele au echipamentul necesar sau angajai cu experien pentru analiza ce trebuie efectuat n decurs de 10minute de la extracia lichidului.Sensibilitateaeste raportat n aproape 80% din cazuri; astfel, acest test poate fi efectuat doar pentru confirmarea diagnosticului, nu i pentru infirmarea acestuia. Se pot realiza alte dou examene ale lichidului din ancru: testuldirect de depistare a anticorpiloriamplificarea acidului nucleic. Testul direct depisteazanticorpiimarcai cufluoresceinace se leag de proteinele specifice sifilisului, n timp ce amplificarea acidului nucleic folosete tehnici careacia de polimerizare n lanpentru detectarea existenei genelor specifice ale sifilisului. Aceste teste nu sunt la fel de dependente de timp, ntruct nu este necesar prezena bacteriilor vii pentru diagnosticare. Sifilisul in sarcina

Sifilisul netratat in cursul sarcinii conduce ladecesul in uter al fatului, decesul nou nascutului, deformari osoase ale nou nascutului si tulburari neurologice ale acestuia.Bacteria sifilisului poate infecta fatul in cursul unei sarcini. In functie de durata infectiei mamei, poate exista un risc crescut de moarte a fatului in uter sau la scurt timp dupa nastere. Un nou nascut infectat poate sa nu prezinte simptomele bolii. Totusi, daca nu se instituie tratamentul imediat, nou nascutul poate dezvolta probleme grave in cateva saptamani.Nou nascutii netratati prezinta de regula retard in dezvoltare, convulsii, sau deces.

Screening-ul pentru sifilisal tuturor gravidelor este important si are beneficii substantiale, elconducand la scaderea proportiei de copii infectati cu sifilis.Gravidele care prezinta un risc crescut pentru infectia cu sifilis sunt:- femeile care traiesc in saracie- femeile neasigurate medical- prostituatele- femeile care consuma droguri- femeile ce provin din comunitati unde este frecvent sifilisul- femeile care prezinta si alteboli cu transmitere sexualaTestul screeningutilizat pentru evaluarea initiala a oricarei gravide este testul VDRL - acesta este un test nespecific pentru sifilis. Daca acest test este pozitiv, el va trebui confirmat printr-un alt test, denumit testul TPPA - acesta este un test specific pentru sifilis.Exista un tratament specific pentru sifilis in sarcina, constand in Penicilina G.Toate femeile gravide trebuie sa efectueze testul pentru sifilis la prima vizita prenatala. Femeile cu risc crescut pentru sifilis in sarcina trebuie sa efectueze testul serologic si in trimestrul III de sarcina (28 saptamani) precum si la nastere. In cazul contactului sexual cu un partener infectat cu sifilis, testul pentru sifilis trebuie efectuat cat mai curand in sarcina. De asemeni este recomandat testul VDRLpentru verificare dupa terminarea tratamentului.

Tratament

Penicilina G va fi administrata in toate stadiile bolii. T.Pallidum este distrusa la concentratii mici de penicilina cu conditia unei expuneri prelungite la acest medicament .

Penicilina este eficienta in tratamentul sifilisului chiar si acum, dupa 50 de ani de la prima utilizare in terapia sifilisului. Eficiente in tratamentul sifilisului sunt si antibioticele: tetraciclina, eritromicina si cefalosporinele.Durata tratamentului cu penicilina este de minim 7 zile si va fi cu atat mai mare cu cat infectia este intr-un stadiu mai avansat. Se poate realiza un tratament preventiv, la persoanele seronegative, care nu prezinta semne de sifilis si care au fost expuse infectarii in ultimele 3 luni.Benzatin penicilina G (moldamin) , in doza unica este cea mai larg utilizata in tratamentul sifilisului timpuriu, a celui primar sau secundar.Sifilisul si sarcina. Orice femeie gravida trebuie testata serologic pentru sifilis in trimestrul I si III de sarcina si la nastere. In cazul depistarii infectiei incipiente, terapia se administraza conform stadiului bolii, la fel ca pentru pacientele care nu sunt insarcinate. Riscul de nastere prematura ,ca urmare a tratamentului, este minim. Penicilina este singurul antibiotic pentru combaterea infectiei recomandat in sarcina. Tratamentul sifilisului

exist norme OMS i norme ale MSF (ultimul n vigoare din 2001).

numeroase dispute pentru stabilirea tratamentului, existnd scheme cu doz redus pentru oprirea contagiozitii i scheme cu doze multiple pentru ncercarea sterilizrii

gazdei.

Tp rspunde excelent la Penicilin. Au fost identificate i alte antibiotice (cefalosporine, macrolide) dar sunt pstrate de OMS drept tratament de rezerv.

Schemele folosite n Romnia

sifilis primar i secundar

tratament recomandat

Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 zile

cazuri de alergie la Penicilin

Doxiciclin po 100 mg x 2 / zi, 15 zile 5 / 11

Tetraciclin po 2 g / zi, 15 zile

Eritromicin po 2 g / zi, 15 zile

sifilis latent recent

tratament recomandat

Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 zile

cazuri de alergie la Penicilin

Doxiciclin po 100 mg x 2 / zi, 15 zile

Tetraciclin po 2 g / zi, 15 zile

Eritromicin po 2 g / zi, 15 zile

sifilis latent tardiv

tratament recomandat

Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 i 14 zile

cazuri de alergie la Penicilin

Doxiciclin po 100 mg x 2 / zi, 30 zile

Tetraciclin po 2 g / zi, 30 zile

Eritromicin po 2 g / zi, 30 zile

sifilis teriar

tratament recomandat

Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 i 14 zile

neurosifilis

Penicili G cristalin iv 18 - 24.000.000 U / zi, 10 - 21 zile

apoi Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 i 14 zile

sifilis la gravide

la fel ca i la negravide

sifilis congenital

Penicili G cristalin iv 100-150.000 U / kg corp x zi, 14 zile

reacia Jarisch-Herxheimer: accident terapeutic manifestat prin febr, cefalee, dureri

osoase, grea, tahicardie i exacerbarea leziunilor luetice. Reprezint rspuns terapeutic brutal cu distrugerea a numeroase treponeme ce-i elibereaz endotoxinele. Apere dup prima administrare de antibiotic i se remite spontan n 24 ore.

toi pacienii cu sifilis precum i contacii acestora vor fi monitorizai serlogic 1-2 ani pentru confirmarea eficienei tratamentului.Terapia sifilisului dobandit.

Penicilina G este medicamentul de electie pentru toate stadiile sifilisului. Treponema pallidum este distrusa de concentratii foarte mici de penicilina, desi este necesara o perioada lunga de expunere lapenicilinapentru tratament, din cauza ratei neobisnuit de scazute de multiplicare a microorganismului. Eficacitatea penicilinei insifilisnu a scazut dupa aproape 50 de ani de folosire. Alte antibiotice eficiente in sifilis includ tetraciclinele, eritromicina si cefalo-sporinele. Aminoglicozidele si spectinomicina inhiba Treponema pallidum doar in doze foarte mari, iar sulfonamidele si chinolonele sunt inactive.Este necesar sa se obtina niveluri serice de penicilina de 0,03 Hg/ml sau mai mult, cel putin 7 zile, pentru a vindecasifilisultimpuriu. Rata de recurenta pentru un anumitregimcreste pe masura ce infectia progreseaza de la perioada de incubatie la sifilisul primar seronegativ, primar seropozitiv, secundar si, in final tardiv. De aceea probabil, dar nedovedit, este necesara o durata mai mare a terapiei pentru a obtine ndecarea pe masura ce infectia progreseaza. Din aceste motive, unii specialisti folosesc o terapie cu penicilina de durata mai lunga decat cea recomandata de Public Health Serce din Statele Unite, atunci cand trateaza sifilisul secundar, latent sau tardiv.Regimurile de terapie recomandate pentru sifilis sunt rezumate si descrise mai jos.Sifilisul timpuriu.

Tratamentul preventiv (abortiv, "epidemiologie\") se recomanda pentru persoanele seronegative, fara semne de sifilis, care au fost expuse infectarii cu sifilis in ultimele 3 luni. Anterior administrarii tratamentului, trebuie facut orice efort pentru silirea unui diagnostic prin examinare si testare serologica. Regimurile recomandate pentru tratamentul preventiv sunt aceleasi ca si cele recomandate pentru sifilisul timpuriu.Benzatin penicilina G este cea mai larg folosita forma de tratament pentru sifilisul timpuriu, inclusiv sifilisul primar, secundar si latent timpuriu, desi este mai dureroasa la injectare decat procain penicilina G. O doza unica de 2,4 milioane unitati ndeca mai mult de 95% din cazurile de sifilis primar. Deoarece eficacitatea pentru sifilisul secundar poate fi usor mai scazuta, unii medici administreaza o a doua doza de 2,4 milioane unitati la o saptamana dupa doza initiala pentru sifilisul secundar. Exista mentiuni de recadere clinica dupa benzatin penicilina G la pacientii coinfectati cu HIV si sifilis timpuriu. Unii experti recomanda examinarea LCR la persoanele HlV-pozitive cu sifilis de orice stadiu. Mai mult, unele autoritati recomanda tratamente curegimurieficiente contra neurosifilisului pentru toti indizii HlV-poziti cu sifilis in orice stadiu. La pacientii cu sifilis timpuriu alergici la penicilina se recomanda un tratament de 2 saptamani cu doxicilina sau tetraciclina. Aceste regimuri par a fi eficace, desi nu s-au realizat studii bine controlate si complianta poate fi slaba. Desi la animale s-a dovedit o anumita actitate a ceftriaxonei si azitromicinei asupra T. pallidum, studiile pe oameni nu au fost suficient de motivate pentru a permite recomandarea lor in oricare stadiu de sifilis.Sifilisul Latent Tardiv Punctia lombara trebuie efectuata pentru evaluarea sifilisului latent cu durata mai mare de 1 an, in suspiciunea de neurosifilis si, de asemenea, in complicatiile tardive, altele decat neurosifilisul simptomatic (intrucat neurosifilisul asimptomatic poate coexista cu alte complicatii tardive). La persoanele asimptomatice cu boala mai veche, eficienta punctiei lombare este relativ scazuta. Examinarea LCR este cea mai indicata in urmatoarele situatii: simptome sau semne neurologice, esec terapeutic, titru seric de reagine mai mic de 1:32; pozititatea anticorpilor HIV. Tratamentul recomandat pentru sifilis latent tardiv cu LCR normal, pentru sifilisulcardiovascularsi pentru sifilisul tardiv benign (goma) este benzatin penicilina G, 2,4 milioane unitati intra-muscular, o data pe saptamana pentru 3 saptamani succesive (7,2 milioane unitati in total). O alternativa netestata pentru pacientii alergici la penicilina cu sifilis latent sau tardiv si LCR normal o constituie doxicilina sau tetraciclina (administrate timp de 1 luna). Daca sunt prezente anormalitati LCR, pacientul trebuie tratat pentru neurosifilis.Nu au fost publicate studii despre folosirea benzatin penicilinei G in sifilisul cardiovascular, iar eficacitatea penicilinoterapiei de orice forma pentru sifilisul cardiovascular nu a fost dovedita. Raspunsul sifilisului cardiovascular la penicilina este arareori spectaculos, deoarece anevrismulaortic siinsuficientaaortica nu pot fi reversibile prin tratament antibiotic, desi progresia ulterioara a acestor leziuni poate fi oprita. In contrast, raspunsul sifilisului tertiar benign si al sifilisului meningovascular la penicilina G este de obicei impresionant. Raspunsul neurosifilisului parenchimatos a fost variabil. In studiul efectuat in 1959 de catre Hahn si colaboratorii sai, care a urmarit tratamentul cu penicilina la 1086 pacienti cuparezagenerala, frecventa imbunatatirilor clinice sau opririi progresiei s-a extins de la 38% la cei cu afectare severa la 81% la cei cu afectare usoara. Tabesul dorsal sau atrofia optica raspund mai putin frecvent. In general, tratamentul neuro sifilisului inactiv, in care lezarea neurologica este deja prezenta, poate sa nu produca nici o modificare clinica, iar retratarea unor asemenea cazuri nu este garantata. Totusi, persistenta pleiocitozei in LCR sau reaparitia ei, urmand raspunsului initial la tratament, indica infectie activa continua, care trebuie sa raspunda unui tratament aditional. Benzatin penicilina G in doze de pana la 7,2 milioane de unitati la adult sau 50.000 unitati pe kilogram la copii nu determina concentratii detecile de penicilina G in LCR, iar neurosi-filisul asimptomatic poate prezenta recaderi la aproximativ o patrime din pacientii tratati cu 2,4 milioane. De aceea, folosirea doar a benzatin penicilinei G pentru tratamentul neurosifilisului nu este recomandabila. Pe de alta parte, administrarea penicilinei G intravenos in doze de 12 milioane unitati pe zi sau mai mult, timp de 10 zile sau mai mult, asigura concentratii treponemicide de penicilina G in LCR si, ocazional, vindeca pacientii care nu au raspuns la alte terapii. Mai multe publicatii recente au raportat recaderi neurologice dupa tratament intravenos cu penicilina in doze mari pentru neurosifilis, la pacienti cu HTV. Nu au fost explorate terapii alternative, dar supravegherea atenta este esentiala, iar repetarea tratamentului este indicata la acesti pacienti.Nu exista date care sa justifice folosirea altor antibiotice decat penicilina G pentru tratamentul neurosifilisului, totusi, unele din cefalosporinele de generatia a IlI-a merita o evaluare ulterioara. La pacientii cualergiela penicilina demonstrata prin teste cutanate, desensibilizarea poate fi cea mai buna cale ( modulul 126).Tratarea sifilisului insarcina.

Orice femeie gravida ar trebui sa efectueze un test non-treponemic la primul sau consult prenatal, iar femeile cu risc inalt de expunere trebuie sa repete testul in trimestrul al treilea si la nastere. La pacientele gravide cu sifilis prezumtiv (edentiat printr-o serologie reactiva, cu sau fara manifestari clinice) si fara istoric de tratament pentru sifilis, o evaluare rapida si initierea terapiei sunt esentiale. Terapia trebuie administrata conform stadiului bolii, la fel ca pentru pacientele care nu sunt insarcinate. Pacientele trebuie prevenite de riscul reactiei Jarisch-Herxhei-mer, care poate fi asociata cu contractii premature usoare, dar care determina rar nastere prematura.Penicilina este singura terapie pentru sifilis recomandata in sarcina. Daca pacienta are alergie la penicilina bine dovedita, iar aceasta este confirmata prin demonstrarea unei reactii imediate (papula-eritem) la testarea pielii cu peniciloil polilizina sau cu mixtura de determinanti minori ai penicilinei G, desensibilizarea si tratamentul penicilinic trebuie efectuate intr-un spital urmand indicatiile de tratament ale bolilor cu transmitere sexuala din 1993 elaborate de CDC. Dupa tratament, testul reaginic cantitativ trebuie repetat lunar in tot cursul sarcinii, si daca apare o crestere de patru ori a titrului, terapia trebuie repetata. Femeile tratate care nu prezinta o scadere de patru ori a titrului intr-o perioada de 3 luni trebuie, de asemenea, retratate.Evaluarea si tratarea sifilisului congenital Copin nou nascuti din mame cu teste reactive VDRL sau FTA-ABS, pot ei insisi sa aiba teste reactive, chiar daca sunt sau nu sunt infectati, din cauza unui transfer transplacentar de anticorpi IgG materni. Titruri in crestere sau persistente indica infectarea, iar copilul trebuie tratat. Anticorpii neonatali IgM pot fi detectati in cordonul ombilical sau serul neonatal cu testul 19S IgM FTA-ABS, in care IgM este imbogatit prin cromatografie pe coloana (pentru a indeparta IgG) si detectat cu IgM antiumane marcate cu fluoresceina. Acest test inlatura problemele de specificitate si sensibilitate asociate cu modificarile timpurii ale testului IgM FTA-ABS. Ca alternativa, pot fi efectuate lunar teste reaginice cantitative la copii asimptomatici nascuti din femei care au fost tratate adecvat cu penicilina in cursul sarcinii.Daca mamei seropozitive i s-a administrat un tratament penicilinic inadecvat sau alt tratament decat cu penicilina, daca nu se cunoaste statusul sau terapeutic, sau daca copilul ar putea fi greu de urmarit, copilul trebuie tratat la nastere. Nu este inteleapta cererea unei do diagnostice inainte de tratament, in aceste cazuri. LCR trebuie examinat pentru valori de referinta inainte de tratarea acestor copii. Penicilina este singurul medicament recomandat pentru sifilis la copii. Calcularea dozajului penicilinic pentru tratamentul sifilisului tardiv congenital este acelasi cu cel folosit la copil, pana cand dozajul bazat pe greutate il atinge pe cel folosit in neurosifilisul adultului. Recomandarile specifice pentru tratamentul copiilor sunt incluse in ghidurile CDC din 1993.Reactia Jarisch-Herxheimer. O reactie importanta, desi de obicei usoara, constituita din febra (cresterea medie de temperatura, 1,5C) frisoane, mialgii, cefalee, tahicardie, cresterea frecventei respiratorii, cresterea numarului neutro-filelor circulante (totalul mediu al celulelor albe sanguine in numar de 12.500 pe mm3) si vasodilatatie cu hipotensiune usoara, poate aparea dupa initierea terapiei pentru sifilis. Aceasta reactie apare la aproximativ 50% din pacientii cu sifilis primar, 90% din cei cu sifilis secundar si 25% din cei cu sifilis latent timpuriu. Debutul apare in primele 2 ore de terapie, temperatura de varf apare la aproximativ 7 ore si rezolutia se produce in 12-24 ore. Reactia este mai intarziata in neurosifilis, cand temperatura de varf apare dupa 12-l4 ore. La pacientii cu sifilis secundar, apare o crestere a eritemului si edemului leziunilor mucocutanate; ocazional, leziunile subclinice sau mucocutanate timpurii pot deveni pentru prima oara aparente in cursul reactiei. Patogeneza acestei reactii nu este definita, desi studii recente au demonstrat inducerea de catre lipoproteinele treponemice a unor mediatori inflamatori, cum ar fi factorii de necroza tumorala. Pacientii trebuie sa fie preveniti sa se astepte la aceste simptome, care pot fi rezolvate prin repaus la pat si aspirina. Nu a fost demonstrat ca terapia adjuvanta cu steroizi ar preveni reactia Jarisch-Herxheimer in sifilis si aceasta nu este recomandata.Urmarirea raspunsului la terapie pentru toate stadiile de sifilis Raspunsul sifilisului timpuriu la tratament trebuie determinat prin urmarirea titrurilor VDRL sau RPR la 1, 3, 6 si 12 luni dupa tratament. Examinarea serologica mai frecventa (la 1, 2, 3, 6, 9 si 12 luni) este recomandata pentru pacientii infectati concomitent cu HIV. Deoarece testele FTA-ABS si de hemaglutinare raman pozitive la majoritatea pacientilor tratati pentru sifilis timpuriu seropozitiv, aceste teste nu sunt utile pentru urmarirea raspunsului la terapie. Dupa tratarea cu succes a primului episod de sifilis primar sau secundar seropozitiv, titrai VDRL scade progresiv, devenind negativ in 12 luni la 40-75% din cazurile seropozitive primare, si la 20-40% din cazurile de sifilis secundar. La 2 ani dupa terapia pentru primul episod de sifilis primar, cel putin 60% din pacienti au VDRL negativ, desi 25-58% din pacientii cu boala secundara si o proportie mai mare a celor tratati pentru sifilis latent timpuriu isi mentin titruri reaginice scazute. Pacientii cu sifilis in antecedente au scaderi mai putin rapide ale titrurilor si e mai putin probabil ca testele VDRL sau RPR sa se negativeze. Daca VDRL devine negativ sau atinge un titra constant scazut in 1-2 ani, efectuarea punctiei lombare nu este necesara, deoarece examinarea LCR este aproape invariabil normala si exista un risc mic de neurosifilis ulterior. Totusi, daca un titra la VDRL de 1:8 sau mai mult nu scade de cel putin patru ori in 12 luni, daca titrul VDRL creste de patru ori sau daca simptomele clinice persista sau reapar, se indica retratarea. Trebuie facut orice efort pentru a diferentia esecul terapeutic de reinfectie, iar LCR trebuie examinat. Pacientii suspectati de esec terapeutic, mai ales cei cu modificari ale LCR, trebuie tratati similar cu neurosifilisul. Daca pacientul ramane seropozitiv dar asimptomatic dupa un asemenea retratament, nu mai este necesara o terapie ulterioara. Pacientii tratati pentru sifilis latent tardiv au frecvent titruri scazute la testul VDRL efectuat anterior terapiei si pot sa nu prezinte o scadere de patru ori dupa terapia cu penicilina; aproape o jumatate din acesti pacienti raman seropoziti (cu titruri mici) ani de zile dupa terapie. Retratarea nu este indicata, numai daca titrul creste sau semnele si simptomele de sifilis reapar.Actitatea neurosifilisului se coreleaza cel mai bine cu gradul pleiocitozei LCR. Modificari in numarul de celule din LCR si, intr-un grad mai mic, a concentratiei de proteine din LCR, ofera cel mai sensibil indicator al raspunsului la tratament. Examinarea LCR trebuie facuta la fiecare 3 pana la 6 luni, timp de 3 ani dupa tratarea neurosifilisului asimpto-matic sau simptomatic, sau pana cand LCR se normalizeaza. Un numar crescut de celule in LCR scade la < 1 0/jj, 1 in 3-l2 luni la 95% din cazurile tratate adecvat si se normalizeaza la toate cazurile in 2-4 ani. Nivelurile crescute de proteine in LCR scad mai incet, iar titrai reaginic din LCR scade incet pe o perioada de cativa ani. Unele date sugereaza ca parametrii serici si ai LCR se pot normaliza mai incet la pacientii infectati cu HIV care au neurosifilis, fata de cei fara infectie HIV.Persistenta formelor treponemice Persistenta Treponema pallidum in umorile apoase, LCR, ganglionii limfatici, creier, arterele temporale inflamate si in alte tesuturi, urmand unui tratatment penicilinic "adecvat\" al sifilisului latent sau tardiv, a fost sugerata de microscopia in camp intunecat, de tehnicile cu anticorpi imunofluorescenti, de colorarea cu argint, de inocularea la iepure si de reactia de polimerizare in lant. Deoarece datele despre treponemele persistente sunt putine, nici o modificare a recomandarilor de tratament pentru sifilisul latent sau tardiv nu pare a fi necesara la persoanele neinfectate cu HIV Aderarea la recomandarea prind examinarea LCR anterior selectarii terapiei ar trebui sa minimalizeze posibilitatea persistentei Treponema pallidum in LCR.Sifilisul si nasterea

De regula nasterea la femeile infectate cu sifilis decurge normal. In cazul unor leziuni vulvare extinse insa pot aparea complicatii hemoragice. De asemenea este posibil ca pe tot parcursul sarcinii sa survina unele accidente clinice, precum:-avortul- sifilisul era considerat marele "avortor"; in present insa avem un procentaj de un caz de avort din 50;

hidramnios (excesul de lichid amniotic);

moartea fatului in uter;

Sifilisul si fatul

Bacteria care cauzeaza sifilisul nu atinge placenta decat dupaluna a IV-a de sarcina, insa odata ce a trecut de bariera placentara poate da leziuni la nivelul venei ombilicale si in ficatul fatului. Daca acesta din urma este atins de infectie consecintele sunt extreme de grave: poate apare septicemia sifilitica care poate duce la moartea fatului in uter.

Sifilisul congenital precoce reprezinta nasterea prematura a unui fat viu care a fost infectat sau care moare la scurt timp dupa nastere datorita aceste infectii. Acesta se poate caracteriza prin:

pemfigus sifilitic: pe talpi si palme apar bule fine usor sanguinolente; bulele se rup si pielea se macereaza, formandu-se cruste

coriza nou-nascutilor: nasul astupat impiedica respiratia, copilul respira pe gura; abdomenul este mult marit de volum, cu hepatosplenomegalie si ascita

strigatul ascutit care duce la afonie, icter pronuntat, hemoragie ombilicala, hematemeza si melena.

Sifilisul congenital tardivreprezinta nasterea unui copil in aparenta perfect sanatos dar care dupa cativa ani prezinta semne sifilitice.

Imunitatea si prevenirea sifilisului

Aproape 50% din contactii cunoscuti ai pacientilor cusifilisprimar si secundar devin infectati, dar riscul actual de infectie de la o expunere unica este probabil mult mai scazut. Rata aparitiei rezistentei dobandite la Treponema pallidum urmand unei infectii naturale sau experimentale este legata cantitativ de marimea stimulului antigenic, care depinde concomitent si de marimea inoculului infectios si de durata infectiei anterior tratamentului. Rolul anticorpilor serici in conferirea imunitatii la sifilis ramane controrsat. Anticorpul reaginic (VDRL) nu este protector. Anticorpii administrati pasiv la iepurii cu sifilis experimental, previn sau intarzie aparitia manifestarilor clinice de sifilis, dar nu previn infectia. Imunitatea celulara este considerata a fi de importanta majora in vindecarea leziunilor precoce si in controlul infectiei sifilitice. Infiltrarea celulara a leziunilor timpurii este compusa predominant din limfocite T si macrofage, iar limfocitele T sensibilizate specific se dezvolta devreme in cursul infectiei la om si la iepurii infectati experimental. Citokinele prezente la nilul leziunilor primare si secundare sunt de pronienta TH1, in corelatie cu inlaturarea microorganismelor de catre macrofagele activate. Un anticorp specific creste fagocitoza si este necesar pentru distrugerea mediata de macrofage a T. pallidum.Incapacitatea de a cultiva treponeme patogene in vitro a stanjenit analiza antigenelor treponemice. incercarile de a induce imunitate la sifilis prin vaccinare nu sunt foarte promitatoare, desi injectarea repetata a iepurilor cu tulpini mobile iradiate cu raze gamma a conferit imunitate la o inoculare ulterioara. Membrana externa a Treponema pallidum contine putine proteine membranare integrale si nici un antigen de suprafata nu a fost definitiv identificat. Multe dintre antigenele majore sunt lipoproteine asociate probabil prin intermediul cozii lor lipidice cu membrana interna, proiectandu-se in spatiul periplasmatic. Nici unul dintre aceste antigene identificate nu s-a dodit a induce imunitate protectoare. Pana cand un vaccin practic si eficient va fi realizat, prenirea sifilisului va depinde de folosirea prezervatilor si de detectarea si tratarea cazurilor infectioase.

Recomandari pentru determinarea serologiei sifilis In prezenta semnelor si simptomelor de infectie cu Treponema pallidum sau alte boli cu transmitere sexuala

Test screening prenatal (in trimestrul I, III si la nastere)

Test screening premarital

Test screening la angajare, asigurari de viata, etc.

Test screening pentru donatorii de sange si de organe

Detectarea sau excluderea infectiei la pacientii HIV pozitivi

Monitorizarea raspunsului la tratament (RPR cantitativ)Pregatire pacient- jeun (pe nemancate).

Specimen recoltat-sange venos.

Recipient de recoltare-vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare- se separa serul prin centrifugare; determinarea se executa imediat; daca acestlucru nu este posibil, serul se stocheaza la 2-8C.

Volum proba- minim 1 mL ser.

Cauze de respingere a probei specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian.

Stabilitate proba-serul separat este stabil:7 zilela 2-8C si timp indelungat la 20C.

Metoda de lucruPot fi folosite doua categorii de metode de lucru:

I. METODE CLASICE VDRL: lipozomii aflati in suspensie produc o reactie de floculare vizibila in prezenta reaginelor din serul pacientului.

RPR Antigenul VDRL modificat contine microparticule de carbune care agrega in prezenta anticorpilor de tip reaginic din serul pacientulului

Reactie calitativa si semicantitativa

Detecteaza anticorpi nespecifici pentru infectia cu Treponema pallidum produsi ca reactie la materialul lipoid eliberat din celulele afectate ale gazdei si la materialul lipoproteic eliberat de spirochete.

TPHA: Reactie de hemaglutinare pasiva intre eritrocite de pui stabilizate si sensibilizate cu un extract antigenic de Treponema pallidum (tulpina Nichols) si anticorpii antitreponemici prezenti in serul bolnavului

Reactie calitativa si cantitativa

Detecteaza anticorpi specifici pentru infectia cu Treponema pallidum.

II. METODE IMUNOTURBIDIMETRICE AUTOMATEA. RPR Particulele de polistiren latex captusite cu antigene lipidice (cardiolipina si lecitina) reactioneaza cu anticorpii de tip reaginic din serul pacientului formand aglutinate; aglutinarea induce cresterea turbiditatii amestecului de reactie care poate fi masurata ca absorbanta la 700 nm cu ajutorul unui fotometru; titrul reaginelor poate fi determinat prin masurarea turbiditatii la doua momente diferite, dupa initierea reactiei.

Reactie cantitativa.

B. TPLA Particulele de polistiren latex captusite cu antigen provenit de la Treponema palidum (tulpina Nichols) reactioneaza cu anticorpii treponemici din serul pacientului formand aglutinate; aglutinarea induce cresterea turbiditatii amestecului de reactie care poate fi masurata ca absorbanta la 700 nm cu ajutorul unui fotometru; titrul reaginelor poate fi determinat prin masurarea turbiditatii la doua momente diferite, dupa initierea reactiei.

Reactie cantitativa.

Valori de referinta si exprimarea rezultatuluiI. METODE CLASICEA. Pentru VDRL/RPR: negativ (-)

pozitiv (de la + la ++++)

Daca se efectueaza un test semicantitativ, se va comunica impreuna cu intensitatea reactiei si titrul corespunzator ultimei dilutii care a indicat un rezultat pozitiv.

B. Pentru TPHA: negativ (-)

echivoc

pozitiv (de + la ++++).

II. METODE IMUNOTURBIDIMETRICE AUTOMATEA. Pentru RPR rezultatul se exprima in R.U. (unitati RPR); 1 R.U. corespunde unui titru RPR 1/1 la reactia clasica.

negativ:

of 51/51
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU SIFILIS LUCRARE DE ABSOLVIRE
Embed Size (px)
Recommended