Patologia sanului

transcript

Patologia sanului

Din punct de vedere somatic, sânul este un organ receptor al steroizilor sexuali, asemănător cu endometrul sau cu epiteliul vaginal, pe tot parcursul vieţii genitale a femeii suferind o serie de modificări care trebuie luate în calcul pentru a diferenţia modificările fiziologice care pot apărea, faţă de modificările patologice

EXAMINAREA CLINICĂ A SÂNILOR

Autocontrolul se face începând cu vârsta de 16-18 ani, lunar, de preferat în săptămâna ce urmează sfârşitului ciclului menstrual (zilele 7-14), excluzându-se astfel eventualele modificări ale sânilor induse de menstruaţie.

Autocontrolul (Autoexaminarea)

Se începe cu inspecţia sânilor în faţa oglinzii, atât din faţă cât şi din profil, urmărindu-se:

Volumul:- sânii prea mici ridică două probleme: problema alăptării viitoare

şi cea a esteticii, care poate crea adevărate complexe psihice,- sânii mari (peste 1,5 Kg) predispun la apariţia mai frecventă a

leziunilor inflamatorii şi a formaţiunilor tumoraie maligne, putând creea şi aceştia complexe psihoafective,

Forma: - în adolescenţă sânii au formă emisferică,- după naştere sânii se alungesc şi se orientează distal, între ei şi

peretele toracic formându-se şanţul submamar.Acest şant este cu atât mai pronunţat cu cât sânul este mai mare,

necesitând o examinare aparte, prin ridicarea sânului, întrucât poate masca leziuni tegumentare sau glandulare,

In fata unei oglinzi observa sanii intai cu mainile jos, apoi cu mainile pe solduri. Urmareste existenta unor depresiuni sau umflaturi (protuberante) a unor eczeme sau zone inrosite.

Ridica mainile deasupra capului. Urmareste existenta unor depresiuni sau umflaturi (protuberante) a unor eczeme sau zone inrosite.

Cu trei degete unite (inelarul, mijlociul si aratatorul) efectueaza miscari circulare de presiune usoara in jurul sanului. Nu uita sa acoperi tot sanul - eventual porneste de la mamelon catre exteriorul sanului, in sensul acelor de ceasornic.

Poziţia: - sânii ar trebui să fie simetric poziţionaţi - mameloanele trebuie să fie situate în centrul areolei

mamare, pe aceeaşi linie orizontală. In realitate se înregistrează variaţii de poziţionare a sânilor şi

mameloanelor, fără ca acestea să fie patologice. De foarte multe ori sânul drept este ceva mai mare şi maijos situat. Important de constatat însă, este dacă un mamelon,

până la un moment dat într-o poziţie normală,se ombilichează de la sine în mod treptat şi rămâne ca atare

(dispariţia caracterului erectil) ceea ce duce ladificultăţi în alimentarea nou-născutului. De asemeni se

observă dacă mamelonul este curat sau prezintăunele scurgeri, cruste sau modificări de formă (retractat)

- Mobilitatea:- examinarea sânilor cu braţele lăsate pe lângă

corp, cu braţele la orizontal sau ridicate, în mod normal în timpul acestor mişcări sânii urmează în mod egal mişcările de ascendenţă sau de fate ralitate ale tegumentului, datorită glisării glandei mamare pe fascia pectorală.

După inspecţia sânilor, aceştia se vor palpa, iniţial în poziţie verticală şi apoi în poziţie culcată,

această manevră permiţând depistarea unor nodozităţi.

Cuprinde trei etape:- Anamneza- Inspecţia- Palparea

Examinarea clinică propriu-zisă

Urmăreşte două aspecte:•aflarea istoricului “fiziologic” al pacientei: menarha, caracterul ciclurilor menstruale, numărul naşterilor, durata alăptării la sân, modificările sânilor din timpul sarcinilor.

Anamneza

Aflarea istoricului “patologic” al pacientei: tratamente hormonale (inclusiv contraceptive), prezenţa scurgerilor mamelonare, traumatisme mamare, apariţia unor mastodinii, modificări de formă, consistenţă sau volum, autodepistarea unor formaţiuni tumorale, (momentul

depistării şi evoluţia tumorii în timp şi în raport cu ciclul menstrual; dacă tumora variază în dimensiuni cu ciclul menstrual).

Patologii genitale sau endocrine, prezenţa unui fibrom uterin, fiind uneori asociată cu neoplasmul mamar, ambele prin determinism hormonal (hiperestrogenie).

scurgeri mamelonare, şi dacă acestea au prezentat firişoare de sânge.

Anamneza

Examinarea sânilor se efectuează astfel încât să cuprindă nu numai sânii ci şi zonele de drenaj limfatic.

Pacienta se dezbracă până la brâu, fiind examinată atât în poziţie ortostatică sau şezândă cât şi în poziţie culcată

Inspecţia

Inspecţia urmăreşte: Simetria: o uşoară asimetrie nu este

patologică. Asimetria poate să apară în afecţiuni precum:

formaţiuni chistice, tumori, inflamaţii, anomalii congenitale, fiind uşor sesizabilă în

poziţie sezândă

eritemul sânului: inflamaţii sau neoplazii edemul sânului: inflamaţii sau neoplazii fisuri şi eczeme rebele ale areolei - boiii

Paget a sânului semnul capitonajului - îngroşare a plicii

cutanate cuprinse între index şi police semnul godeului (semnul Dupuytren) -

mobilizarea laterală a tumorii determină pe suprafaţa pielii o depresiune (atunci când semnul capitonajului este prezent).

Aspectul superficial al sânului,

- prezenţa unei scurgeri, (scurgerea sanguinolentă - în mastita sclerochistică);

- prezenţa unei ulceraţii - tumoră malignă dacă este ulcerat un singur mamelon);

- prezenţa unei sângerări- ridicarea mamelonului ia nivelul unui sân,

faţă de o linie transversală ce trece prin mamelonul sănătos sugerează un cancer invadant în derm şi mamelon

- ombilicarea, înfundarea şi retracţia fixă a mamelonului reprezintă un semn precoce şi constant în cancerele centrale ale sânului, care lipseşte însă în cancerele periferice

Examinarea şi exprimarea mamelonului

Cancerul mamar asociat este mult mai probabil in cazul secretiilor mamelonare unilaterale spontane hemoragice.

Secretia mamelonara spontana este anormala in afara lactatiei si sarcinii.

Retracţia pielii - depesiune mai mult sau mai puţin marcată a pielii într-un loc sau altul al sânului sau mamelonului, şi apare fie în necroza ţesutului grăsos, ca urmare a unui traumatism , fie în cancerele avansate (aspectul de “coajă de portocală”).

examinarea bolnavei în ortostatism şi cu braţele ridicate deasupra capului - retracţie sau o deviere a mamelonului.

pacienta se examinează în ortostatism, plasând palmele celor două mâini în contact şi la comandă va împinge mâinile una împotriva celeilalte. Această manevră, prin contracţia muşchilor pectorali tinde să accentueze orice retracţie tegumentară.

pacienta este examinată în ortostatism, lasând palmele celor două mâini în şolduri şi apăsând cu putere împotriva şoldului. Prin contracţia muşchilor pectorali se accentuează orice retracţie tegumentară.

Retracţia tegumentară

pacienta este examinată în ortostatism cu corpul fixat în faţă prin înclinarea pacientei de la mijloc, palmele fiind sprijinite pe un suport. Acestă manevră arată dacă sânii, când se depărtează de torace, produc o tracţiune egală bilaterală pe ligamentele suspensoare.

Când sânii atârnă departe de corp, refracţia şi neregularităţile invizibile anterior devin vizibile

Examinarea regiunilor axilare şi supraclaviculare

- se vor descrie orice modificări de culoare a tegumentelor precum şi prezenţa eventuală a edemului la aceste nivele sau a unor adenopatii vizibile.

Examinarea braţelor, pentru a se observa dacă prezintă edeme, retracţii tegumentare sau ulceraţii.

1. Palparea glandei mamare, care se face în ortostatism şi în decubit dorsal.

Se începe cu palparea sânului stâng, efectuând iniţial o palpare superficială, blândă urmată de explorarea mai profundă, care aplică lobulii glandulari pe planul toracic (manevra Velpeau). Faţa palmară a mâinii drepte explorează cu blândeţe parenchimul glandular, începând din regiunea subclaviculară până la baza toracelui, palpând iniţial cadranele laterale apoi cele mediale şi la final cadranul 5, premamelonar, notând pierderea elasticităţii acestuia sau prezenţa unei eventuale tumori sau induraţii. în timpul palpării se evită orice manevră care să comprime glanda între degete, în acest caz lobulii glandulari creând falsa impresie de tumoră

Palparea

Aprecierea mobilităţii sânului se face cu ajutorul manevrei Tillaux: pacienta aflată în ortostatism este rugată să contracte muşchiul pectoral prin executarea unei mişcări de adducţie a braţului, mişcare căreia examinatorul îi opune rezistenţă. Simultan examinatorul va palpa şi mobiliza sânul în plan vertical şi lateral. O adevărată mobilitate a glandei mamare există atunci când contracţia muşchiului pectoral nu produce nici un fel de limitare a mişcărilor imprimate sânului. în procesele tumorale (şi excepţional în cele inflamatorii cronice) se produce aderenţa glandei ia planul muscular, în acest caz mobilizarea sânului fiind limitată sau chiar imposibilă

2. in decubit dorsal. Pentru un examen complet al sânului,

bolnava va fi examinată în poziţie şezândă (facilitează palparea zonelor subclaviculare şi axilare) şi în decubit dorsal. în ambele situaţii sânii vor fi examinaţi cu pacienta ţinând mâinile pe lângă corp şi apoi cu mâinile ridicate deasupra capului şi aşezate pe cap

În timpul palpării sânului se vor urmări:

Consistenţa şi elasticitatea ţesutului mamar Sensibilitatea:

◦ dureri localizate → reacţie inflamatorie ◦ rar durerea →mastită sclero-chistică sau un

neoplasm Exprimarea mamelonului.

◦ Constă în compresiunea mamelonuiui între degete. în afara perioadei de gestaţie sau lactaţie la exprimarea mamelonului nu trebuie să apară secreţii ale canalelor galactofore

Prezenţa maselor tumoraleExaminatorul va urmări:♦ Localizarea - se face considerând sânul ca faţa unui ceasornic

cu mamelonul ca punct central.♦ Mărimea - se măsoară tridimesional, în centimetri.♦ Conturul - tumorile maligne şi leziunile inflamatorii au de

regulă contur neregulat.♦ Consistenţa - tumorile dure sugerează malignitatea.♦ Sensibilitatea - leziunile maligne sunt nedureroase în timp ce

leziunile inflamatorii sunt de obicei dureroasae.♦ Mobilitatea - tumorile benigne sunt mobile. Leziunile

inflamatorii sunt imobile, iar tumorile maligne sunt la început mobile pentru ca pe măsura invaziei ţesuturilor învecinate să devină imobile.

♦ Delimitarea - absenţa delimitării sugerează un proces malign.

musculatura pectorală perfect relaxată, fie prin sprijinirea membrului toracic pe umărul examinatorului (dacă examinarea se face în ortostatism), fie prin ridicarea cu o mână de către examinator a braţului pacientei.

Dacă examinarea se face în decubit dorsal, relaxarea musculaturii pectorale se va face prin îndepărtarea pasivă a braţului de corp.

Explorarea grupelor de ganglioni limfatici

EXPLORAREA PARACLINICĂ A SÂNULUI

Mamografia Mamografia simplă reprezintă explorarea

radiologică a sânului cu un fascicul de raze X de joasă tensiune şi cu intensitate crescută.

Caracteristicile mamografiece pentru un cancer de sân sunt:

- forma de "rac" a opacităţii intramamare cu alterarea structurilor normale

- microcalcificări ia nivelul formaţiunii- îngroşarea tegumentelor supraiacente datorită

edemului precoce,- modificări mamelonare, adenopatii axilare.

Termografia - are la bază principiul că tumorile de sân sunt termogenetice. Ca metode se utilizează termocuplul, termografia cu infraroşii, termoviziunea sau termografia dinamică (transformă căldura emisă de sân către suprafaţa pielii în imagine termografică a sânului care poate fi vizualizată pe un monitor.)

Metoda poate înregistra diferenţe de temperatură de 0,2°C la distanţa de un metru. Testul hipertermiei provocate prin perfuzia a 500 ml glucoză 10% determină creşteri aie temperaturii locale cu peste 4°C în cazul tumorilor maligne.

Radiofosfocaptarea - are la bază capacitatea fosforului radioactiv de a se fixa rapid în concentraţie mai mare în ţesuturile cu multiplicare intensă.

Galactografia reprezintă vizualizarea radiologică a canalelor galatofore cu ajutorul unor substanţe de contrast, fiind indicată în afecţiunile secretante ale sânului.

Ecografía - alături de rezonanţa magnetică nucleară, rămân cele mai fidele mijloace de diagnostic paraclinic, oferind informaţii atât despre tumoră cât şi asupra gradului de invazie.

Ecografía de sân poate diferenţia o tumoră de sân solidă de una chistică. Este folositoare mai ales la tinere, la care ţesutul dens mamar face ca examenul mamografic să fie mai puţin fiabil. În cazul tumorilor nepalpabile, ajută la ghidarea puncţiei-biopsie.

Biopsia. Este singura metodă de certificare a diagnosticului în cazul cancerului mamar, indicând şi tipul histologic al acesteia.

Explorări pentru identificarea eventualelor metastazeVSH-ul peste 40/oră♦ Determinarea unor factori genetici şi a markeriior tumorali:- Factorul mamar de creştere derivat (MDGF1)- indică modificări

autocrine şi paracrine ce apar în celulele maligne- Unele protoncogene ce pot deveni oncogene şi pot transforma

celulele epiteliale mamare normale în celulele canceroase: c- sis, c-HER, c-myc;

- Genele supresoare RB, NM23, p53 (inhibă procesul de proliferare neoplazică)

- Mutaţii aie genei BRCA1 care se produc la nivelul cromozomului 17 (locus 17q21) indică moştenirea directă a unor defecte genetice

- Nivelul antigenelor CA 15.3, MCA, TAG 72- Nivelul catepsineior♦ Radiografia pulmonară - poate indica metastaze pulmonare sub

forma unor microopacităţi diseminate♦ Testele hepatice: fosfataza aicalină, transaminazele♦ Scintigrafia osoasă

Definitie. Inflamatii ale glandei mamare determinate de germeni patogeni nespecifici (stafilococ, streptococ), sau specifici (TBC).

Majoritatea mastitelor apar in perioada de lactatie.

Exista si situatii determinate endocrin (de ex. Mastitele fetitelor).

Clasificare.1. Mastite acute2. Mastite cronice

Mastitele

Se caracterizează printr-un debut acut; pot interesa un san sau ambii sani

Diagnostic clinic:Semne de inflamatie locala acuta:- congestie,- tumefiere,- durere locala pulsatila,- scurgeri mamare purulente,- asimetria sanilor,- febra.Sanul este extrem de sensibil la palpare.Poate evolua spre un abces cald mamar (dg.

clinic şi ecografic)

Mastitele acute

Infectiile sanului – mastitele

Mastitele acute

Tratament.1. Pansamente umede si reci aplicate local2. Antibiotice functie de antibiograma3. Drenajul laptelui (daca mastita apare in

timpul lactatiei)4. Incizie chirurgicala si drenajul puroiului in

abcesele calde ale sanului

Etiologic pe primul loc se află mastita TBC.Semnele inflamatorii sunt minime;Se pot complica cu evoluţia unui abces rece

al sanului.Tratament: - administrarea de

tuberculostatice;- incizia si drenajul abcesului rece

Mastitele cronice

Tumorile benigne ale sanului au o serie de caracteristici comune care fac diferenta clinica intre acestea si tumorile maligne. Dintre aceste caracteristici putem aminti:

◦ delimitarea neta a tumorii fata de tesuturile din jur,

◦ mobilitate pe planurile profunde si superficiale,◦ prezenta de adenopatie regionala,◦ prezinta crestere relativ lenta si◦ nu recidiveaza dupa extirpare.

Tumorile benigne ale sanului

Explorarile paraclinice care au importanta pentru diagnosticarea tumorilor benigne sunt mamografia, ecografia si punctia-biopsie. Acestea prezinta caracterele de benignitate. Examenul cel mai sigur care stabileste diagnosticul pentru tumorile benigne ale glandei mamare este examenul histopatologic realizat prin punctie si biopsie.

Diagnosticul diferential se face in primul rand cu cancerul mamar si cu toate celelalte tumori si afectiuni tumorale.

Tumorile benigne ale glandei mamare descriu o serie de afectiuni care pot fi impartite in: ◦ leziuni distrofice, ◦ leziuni proliferative, ◦ stari precanceroase.

Dupa natura tesutului din care provin:◦ Conjunctive: lipoame si fibroame◦ Epiteliale: adenoame, papiloame, tumori vegetante

intracaniculare◦ Epitelioconjunctive: adenofibroame◦ Cu tesuturi heterotopice: condroame si osteoame◦ Vasculare: angioame si endotelioame.

Lipoamele se dezvolta din tesutul gras perimamar. La palpare se prezinta ca tumori pastoase, mobile, bine incapsulate.

Fibroadenoamele sunt cele mai frecvente tumori mamare benigne si au atat structura epiteliala, cat si conjunctiva.

Tumora phyllodes este o varietate de fibroadenom cu evolutie intracanaliculara. Aceasta tumora apare mai frecvent la femeile tinere, uneori sub 18 ani. Dimensiunile tumorii sunt mari cu consistenta neomogena, apar atat zone dure cat si zone fluctuente, tumora nu adera la tesuturile inconjuratoare, nu prezinta adenopatie si starea generala nu este modificata. Tegumentul sanului este destins, lucios, se poate ulcera si apoi se poate infecta. Cea mai importanta problema este diferentierea /tumorilor phyllodes benigne/ de /tumorile phyllodes maligne/.

Adenomul mamar pur este o proliferare epiteliala care se intalneste foarte rar si diagnosticul se poate stabili numai prin examen histopatologic.

Angioamele sunt tumori moi, confluente, rau delimitate cu evolutie lenta si continua, acestea dezvoltandu-se din stroma conjunctivo-vasculara.

Se caracterizeaza printr-o proliferare fibrochistica a glandei mamare.

Din acest grup fac parte chistul solitar al sanului si mastoza fibrochistica

Leziunile distrofice

Este o leziune neproliferativa, cel mai frecvent apare la femeia adulta in jurul varstei de 30 de ani. De cele mai multe ori aceasta afectiune este asociata cu tulburari endocrine cum ar fi hipofunctia genitala sau hipertiroidie. Pacientele prezinta jena sau dureri locale, in special in perioada menstruatiei.

Mastoza fibrochistica

La inspectie se observa chisturi multiple pline cu lichid clar sau tulbure, de culoare galben-brun, inconjurate de tesut scleros. La palpare se constata tumori de dimensiuni diferite, de consistenta ferma.

Acestea pot fi localizate intr-un sector de glanda, uni- sau bilateral.

Aceste tumori sunt mobile, usor dureroase la presiune si in perioada menstruatiei prezinta cresteri de volum. In axila se pot palpa ganglioni mici, mobili, dar de cele mai multe ori adenopatia

Diagnosticul pozitiv se pune in principal pe variatiile de volum si sensibilitatea dureroasa ale tumorilor in timpul menstrelor.

Xerografia este o metoda importanta pentru urmarire. In evolutie s-au constatat si transformari maligne si de aceea poate fi considerata o boala precanceroasa.

Tratamentul, in formele incipiente la femeile sub 35 de ani, consta in hormonoterapie de corectare. Sunt cazuri cand dupa sarcina si alaptare boala regreseaza.

Tratamentul chirurgical se impune in cazurile in care apare cresterea rapida de volum a chisturilor, cand exista suspiciunea de malignizare sau cand nu apar rezultate ale tratamentului medical timp de 3-4 luni. Interventia consta in sectorectomie, iar in cazurile difuze care cuprind toata glanda mamara in mamectomie subcutanata.

Este o forma localizata de mastoza chistica si apare mai ales in perioada de preclimacterium. Acesta se prezinta ca un chist mare, bine delimitat care contine un lichid galben-verzui. La palpare apare ca o tumora rotunda, mobila, bine delimitata, sensibila la palpare. Mamelonul este normal, iar adenopatiile axilare lipsesc.

Tratamentul este chirurgical si consta in sectorectomie.

Chistul solitar al sanului

Leziunile proliferative

Leziunile proliferative ale sanului sunt reprezentate de hiperplazia epiteliala, aceasta reprezentand cresterea numarului de celule epiteliale. Din aceasta categorie fac parte: hiperplazia atipica ductala, hiperplazia atipica, adenoza scleroasa, cicatricea radiala, ectazia ductala si necroza grasoasa.

Adenoza scleroasa mimeaza adenomul invaziv si prezinta o crestere a riscului de cancer de 1, 5-2 ori in populatie.

Ectazia ductala este greu de diferentiat de cancerul mamar deoarece examenul clinic arata mase tumorale palpabile periareolar si secretie mamelonara si apare la femei in jurul varstei menopauzei.

Necroza grasoasa este relativ rar intalnita, dar poate fi confundata clinic si mamografic cu carcinomul schiros sau inflamator. In antecedentele pacientei se constata de obicei un traumatism al sanului sau al peretelui toracic. Ischemia tesutului adipos duce la eliberarea de substante lipolitice, care vor determina necroza si saponificarea grasimii.

Afectiuni care prezinta posibilitatea evolutiva spre o neoplazie.

Starile precanceroase

Acest tip de tumori sunt rezultatul proliferarii epiteliale intracanaliculare. Aceste leziuni apar mai frecvent la femei intre 30-50 de ani si au urmatoarele caracteristici:

tumora mica, rotunda situata perimamelonar care nu adera la piele scurgeri sanghinolente prin mamelon pentru perioade lungi de timp tractiunea de mamelon se transmite tumorii, acest lucru indica dependenta de un canal galactofor la presiunea digitala a tumorii apare sangerare la nivelul mamelonului, absenta adenopatiilor

Tumori vegetante intracanaliculare (papilomul intracanalicular)

Cea mai importanta explorare este examenul citologic al secretiei sanghinolente mamelonare, iar galactografia evidentiaza prezenta tumorii intracanaliculare.

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza semnelor clinice specifice si cu ajutorul examenelor paraclinice care confirma suspiciunea clinica.

Diagnosticul diferential se face cu toate tumorile de san care prezinta secretie mamelonara.

Tumori vegetante intracanaliculare (papilomul intracanalicular)

Aceasta leziune este asemanatoare clinic cu un papilom si histopatologic se prezinta ca o leziune epiteliala de scleroza si adenoza.

Adenomul ductal

Este o afectiune rara de cauze necunoscute, dar se presupune ca ar fi vorba de o reactive de corp strain la un element chimic din secretia mamara. Aceasta afectiune apare mai frecvent la femei intre 30-40 de ani, la cativa ani dupa alaptare. Debutul este ca un proces inflamator care cuprinde glanda mamara in totalitate sau doar localizat, apoi apare o tumora nedureroasa, rau delimitate, neregulata, ce poate retracta memelonul, iar tegumentele supraiacente sunt infiltrate. La presiune se exprima secretie sero-purulenta. Se palpeaza ganglionii axilari care au caracter inflamator.

Mastita cu plasmocite

Tratamentul tumorilor benigne ale sanului

Tratamentul pentru tumorile benigne ale glandei mamare este chirurgical si se realizeaza prin sectorectomie (rezectia unuia sau mai multor lobi sau sectoare) cu examen histopatologic extemporaneu pentru a diferentia tumorile maligne de cele benigne.

In cazul tumorilor phyllodes tratamentul este controversat tinand cont de aspectele clinice si posibilitatile evolutive. Tumorile phyllodes mici pot fi excizate cu o margine de minim 1 cm din tesutul inconjurator normal. Daca examenul anatomopatologic precizeaza tumora phyllodes cu elemente maligne este necesara o reexcizie cu biopsia marginilor de sectiune. In tumorile phyllodes mari se indica mamectomia simpla totala.

Tratamentul tumorilor benigne ale sanului

Mamectomia sectoriala reprezinta interventia prin care se realizeaza extirparea unei portiuni din glanda mamara. In practica sunt folositi si termeni ca /rezectie segmentara, rezectie larga sau biopsie excizionala/. Cei mai utilizati sunt termenii de /tumorectomie, rezectie sectoriala dirijata/ (rezectia unuia sau mai multor lobi folosind ca reper canalele galactofore corespunzatoare lobilor) si /rezectie sectoriala nedirijata/ (rezectia unui sector din glanda mamara fara a respecta topografia lobara si fara a folosi ca reper canalul galactofor).

Tehnica chirurgicala

In tumorile benigne cea mai utilizata tehnica este tumorectomia.

Aceasta consta in incizie periareolara sau circumferentiala pentru tumorile centrale, iar pentru cele periferice sau ale prelungirii axilare se foloseste o incizie radiara sau submamara; dupa incizie se identifica tumora si se repereaza cu un fir, apoi este decolat tesutul mamar adiacent sau se excizeaza cu o lama de tesut normal daca tumora este nedecolabila; urmeaza hemostaza, drenaj aspirativ si la final sutura planurilor superficiale si ale pielii.

Rezectia sectoriala dirijata urmareste rezectia unuia sau mai multor lobi folosind ca reper canalele galactofore dilatate modificate identificate prin galactografie. Se repereaza orificiul secretant si se introduce albastru de metilen, in functie de topografia acestuia se practica o incizie periareolara.

Rezectia sectoriala nedirijata consta in rezectia unui sector de glanda mamara, fara a respecta topografia lobara si fara a folosi ca reper un canal galactofor. Incizia se alege in raport cu localizarea tumorii si cu volumul glandei mamare. Daca glanda mamara are volumul mic se practica incizie periareolara, iar daca glanda are un volum mai mare incizia este centrata pe axul tumorii. Pentru tumorile localizate in jumatatea inferioara a glandei se poate practica si o incizie submamara.

Dupa 2-3 zile de la operatie se va suprima drenajul aspirativ, iar la 4-5 zile se scot firele in functie de cicatrizare.

Complicatiile postoperatorii constau in:◦ hematoame, ◦ necroze cutanate,◦ supuratii ale plagii, ◦ cicatrici retractile sau cheloide.

Rezultatele sunt bune si prognosticul este favorabil.

Ingrijiri postoperatorii si complicatii

Reprezintă unul din cele mai frecvente cancere la femeie, dar poate fi întâlnit si la barbat.

Factorii de risc în cancerul sânului sunt: Nuliparitate Tumori benigne: hiperplaziile ductale; fibroadenoamele,

adenomatoza sclerochistica, papilomatoza Factori genetici Tulburari hormonale Hipovitaminoza D Traumatisme locale Lipsa alaptarii la san Expunerea sanului la radiatii (solare) Unii factori cancerigeni din cosmetice cu aplicaţie locala

Cancerul de san

CLINICA 1. Semne clinice de alarma: Retractie mamelonara Scurgeri patologice la nivelul mamelonului

(seroase sau sanghinolente) Asimetrie mamelonara Perceperea unei « tumori » prin autopalpare

Clinic: tumora� mamara� dura�, 4/5 cm ce retracteaza� mamelonul si tegumentul suprajacent, situat� la nivelul cadranului superointern al sanului stang.

Clinic: tumora� mamara� stang� exulcerat�, ce retracteaza� mamelonul, evoluand de cca. 8 luni; adenopatie palpabila�in axila homolaterala�, supraclavicular si parasternal homolateral.

2. Semne clinice sugestive :

Inspectie : Asimetria sanilor Marire de volum a unui san Pielea sanului cu aspect de ”coaja de portocala “ Edem al membrului superior homolateral Ulceratii la nivelul sanului

Palpare: Tumora palpabila mobilă sau fixă. (Aprecierea mobilitatii

prin manevra Tilleaux); Capitonaj tegumentar corespunzător topografiei

cutanate a tumorii (atunci când tumora aderă la faţa prof a pielii)

Adenopatie axilara palpabila (de aceeaşi parte sau în ambele axile)

Examene paraclinice1. Teste de screening:- ecografia, CEA, alfa-feto-proieina serică- mamografia (o micro-calcificare la nivelul glandei

mamare este un semn de alarma!!!!); mamografia trebuie facuta anual dupa varsta de 45 de ani!!!

2. Teste de diagnostic: Mamografia Ecografia CT/RMN CEA; Alfa-feto-proteina serica Punctie cu ac subtire Punctie cu ac gros (drill biopsia) Biopsia chirurgicala Imunhistocimie cu indentificarea receptorilor hormonali

BRCA1 si BRCA2

Mamografia: opacitate retromamelonara� imprecis delimitata� cu prelungiri spiculiforme, ce atrage planurile suprajacente.

1. Invazia locala: muschii pectorali, piele, perete toracic2. Invazie limfatica: Primul releu: ganglioni axilari homolaterali Al II-lea releu: hanglioni mamari interni, axilari controlaterali,

supraclaviculari Al III-lea releu : adenopatie la distanta : ggl. spinali,

mediastinali, preaortici, cavi superiori3. Metastaze organice la distanta; in ordinea frecventei: Coaste Vertebre Craniu Creier Plamani Ficat Invazie generalizata

Evolutia cancerului de san

In cancerele preinvazive, un tratament corect duce la vindecare 100%

In stadiul I supravietuirea la 5 ani este de aproximativ 85%

In celelalte stadii, supravietuirea la 5 ani are valori modeste.

Este utilă aprecierea factorului de gravitate “S” în aprecierea prognosticului:

- vârsta sub 35 de ani- sarcina şi alăptarea- evoluţia rapidă în ultimele 2-6 luni- localizarea în 1/2 medială a gld.

PROGNOSTICUL CANCERULUI DE SAN.

Tratamentul cancerului de san este complex:Tratament chirurgical+ Chimioterapie+ Radioterapie+ Tratament hormonal

TRATAMENTUL CANCERULUI DE SAN

Patologia sanului

Documents