Lucrare de dizertatie
Piata de capital
CUPRINS Pag.
CAPITOLUL 1. CONTINUTUL SI FORMELE PIETEI DE CAPITAL
1.1, CONTINUTUL PIETEI DE CAPITAL
1.2, PIATA ACTIUNILOR
1.3, PIATA OBLIGATIUNILOR
1.4, PIATA TITLURILOR DE IPOTECA
1.5, FORMELE PIETEI DE CAPITAL
1.6, CONDITIILE INDEPLINIRII FUNCTIILOR PIETEI DE CAPITAL
1.7, FUNCTIILE PIETEI DE CAPITAL
CAPITOLUL 2. FUNCTIONAREA PIETEI DE CAPITAL
2.1, CEREREA DE TITLURI FINANCIARE
2.2, FUNCTIONALITATEA PIETELOR DE CAPITAL
2.3,MECANISMUL DE FORMARE A CURSULUI TITLURILOR FINANCIARE
CAPITOLUL 3. PIATA DE CAPITAL DIN ROMANIA
3.1. SCURT ISTORIC AL APARITIEI SI EVOLUTIEI BURSEI DE VALORI IN
ROMANIA
3.2, CADRUL GENERAL REGLEMENTATOR AL PIETEI DE CAPITAL DIN
ROMANIA
3.3, BURSA DE VALORI BUCURESTI
3.4, BURSA ELECTRONICA RASDAQ
CONCLUZII SI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
PIATA DE CAPITAL
CAPITOLUL 1. CONTINUTUL SI FORMELE PIETEI DE CAPITAL
1.1, CONTINUTUL PIETEI DE CAPITAL
Piata financiara reprezinta locul sau ansamblul mijloacelor de comunicarii care
faciliteaza vanzarea-cumpararea activelor financiare nebancare la preturi formate in functie
de cerere-oferta si sub influenta unor factori economici, financiari, monetari, psihologici si
tehnici.
Piata de capital, componenta a pietei financiare, are ca obiect principal activele de
capital sub forma concreta valori mobiliare. Ca pe orice piata acestea sunt cumparate,
vandute la anumite preturi stabilite in functie de raportul cerere-oferta.
Literatura franceza de specialitate considera piata financiara ca o componenta a pietei
de capital pe care se negociaza valori mobiliare, alaturi de piata monetara si de piata
creditului.
Literatura americana de specialitate considera piata financiara drept intregul, din care
fac parte piata monetara (a titlurilor financiare pe termen scurt) si piata de capital (a titlurilor
financiare pe termen lung).
2
Piata monetara realizeaza atragerea si plasarea capitalurilor pe termen scurt prin
intermediul pietei interbancare, a pietei certificatelor de depozit, a pietei efectelor de
comert ,a pietei euro-valutelor, s.a.
Piata de capital este piata valorilor mobiliare, si asigura investirea capitalurilor pe
termen mediu si lung.
Trebuie insa observat faptul ca intre piata monetara si piata de capital granitele nu
mai sunt delimitate in mod clar datorita faptului ca unele instrumente monetare moderne se
aseamana tot mai mult cu valorile mobiliare.
Riscul operatiunilor si al instrumentelor pietei monetare este mai redus decat in cazul
pietelor de capital. Plasamentul de capital in instrumentele riscante se va face numai in
masura in care profitul estimat justifica gradul sporit de risc asumat de investitor.
Pietele monetare sunt mai ales piete nationale, in timp ce pietele de capital sunt mult
mai bine integrate la nivel intemational, avind din ce in ce mai mult o dimensiune
internationala. In plus, prin durata lor, instrumentele pietei de capital par a fi mai putin
lichide decit cele de pe piata monetara. Pentru a creste lichiditatea acestora s-a dezvoltat o
puternica piata secundara.
Pe linga cele doua componente de baza ale pietei financiare, mai exista si pietele
valutare pe care se tranzactioneaza in principal monede straine in schimbul monedei
nationale. Unii specialisti includ pietele valutare in cadrul pietelor monetare, altii considera
aceste piete ca fiind o componenta distincta in cadrul pietei financiare internationale.
Piata de capital din Romania este abordata in conceptul american si reprezinta locul
sau ansamblul mijloacelor de comunicatie care permite emisiunea si negocierea valorilor
mobiliare prin intermediari (persoane abilitate) la un pret reglementat, numit valoare
nominala si, respectiv, la un pret de piata stabilit in functie de cerere-oferta.
Elementele pietei de capital sunt:
-obiectul format din valori mobiliare sinonim cu titlurile financiare pc pielele de capital
anglo-saxone;
-operatorii formati din intermediari persoane juridice (in Romania, societati ale servicii de
investitii financiare), persoane fizice abilitate (agenti de servicii de investitii financiare si
agenti de bursa), specialisti (creatori de piata);
-operatiunile care in insiruirea logica formeaza un ansamblu numit plasament, tranzactie;
-locul de desfasurare format din mijloace de comunicatii intre intermediari (piata
interdealeri), intre acestia din urma si o institutie numita bursa de valori.
3
Piata de capital se subdivide in mai multe componente numite tot piete cu denumiri
specifice impuse de criteriul luat in considerare.
Cele mai utilizate criterii in delimitarea componentelor sunt:
-natura valorii mobiliare emise si negociate;
-natura operatiunilor;
-organizarea teritoriala.
In functie de natura valorii mobiliare, piata ele capital se subdivide in urmatoarele
piete:
-piata actiunilor, unde se emit si tranzactioneaza actiuni;
-piata obligatiunilor, unde se emit si negociaza obligatiuni;
-piata optiunilor, unde se emit si negociaza optiuni financiare;
-piata futures, unde sc emit si negociaza contracte futures pe valori mobiliare primare, pe
optiuni si pe instrumente sintetice.
Piata actiunilor si piata obligatiunilor sunt piete ale valorilor mobiliare primare emise
de catre societati pe actiuni, stat, co!ectivitati publice si tranzactionate ulterior pe un segment
al pietei secundare de capital.
Piata optiunilor si piata futures sunt piete ale valorilor mobiliare derivate redactate
(emise) si negociate de institutiile pietei de capital (intermediari, burse de valori).
In functie de natura operatiunilor, piata de capital prezinta doua componente:
-piata primara de capital care faciliteaza emisiunea de valori mobiliare si participantii sunt
emitentii in calitatea de vinzatori si investitorii in calitatea de cumparatori;
-piata secundara de capital, care permite tranzactionarea valorilor mobiliare emise pe piata
primara, emisiunea si tranzactionarea valorilor mobiliare derivate si participantii sunt
investitorii in dubla calitate de vanzatori si cumparatori.
Piata secundara de capital, numita si piata bursiera, se divide in doua subpiete:
-piata institutionalizata (bursa de valori), in Romania Bursa de Valori Bucuresti (BVB);
-piata la ghiseu (over the counter - OTC ) si preluata de alte tari sub denumirea mai putin
corecta de piata extrabursiera, desi este organizata de dealeri - intermediarii pe piata de
capital.
Aceasta ultima piata se identifica cu sistemul de tranzactionare, de exemplu: in SUA,
National Association of Securities Dealers Automated Quotation (NASDAQ), In Marea
Britanie, London Unlisted Security Market (USM), In Romania, Romanian Association of
Securities Dealers Automated Quotation (RASDAQ).
In functie de organizarea teritoriala, piata de capital se subdivide in:
4
-piata de capital descentralizata, care permite emisiunea si negocierea valorilor mobiliare
de catre societati pe actiuni de subordonare locala si colectivitati publice locale, de exemplu:
bursa din Chicago, bursa din Philadelphia;
-piata de capital nationala fonnata prin absorbtia celor descentralizate (cazul Marii
Britanii), prin existenta unei singure piete (Franta), prin conectarea sistemelor de
tranzactionare ale pietelor descentralizate (S.U.A.);
-piata de capital regionala care faciliteaza emisiunea si negocierea valorilor mobiliare din
tarile apartinind unei zone geografice, comerciale sau monetare, de exemplu: Uniunea
Monetara Europeana;
-piata de capital internationala care coincide cu o piata de capital nationala, cu conditia sa
permita emisiunea si negocierea valorilor mobiliare apartinund ofertantilor din alte tari, de
exemplu cele din New Yark, Tokio, Londra, Frankfurt.
Piata de capital este piata in care guvemul tarii, organismele intemationale, societatile
comerciale pot lua cu imprumut sau, ca orice persoana fizica sau juridica, pot investi sume de
bani pe termen mediu si lung. In acceptiunea anglosaxona, aceasta piata este conceputa ca o
componenta a pietei financiare, alaturi de piata monetara.
Piata de capital reprezinta o importanta piata financiara pe termen lung pentru
activele financiare. Este piata titlurilor financiare cu o durata mai mare de un an, in care se
includ instrumente ce exprima drepturi si obligatii pe o perioada mai mare de un an, actiuni,
obligatiuni si titluri de ipoteca.
Activele sunt bunurile mobile si imobile, creantele si disponibilitatile banesti pe care
le poseda o intreprindere si care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri in viitor.
Cea mai generala grupare a lor o formeaza:
-activele fizice (corporale, reale, tangibile) si
-activele financiare.
Activele fizice (corporale, reale, tangibile) reprezinta o parte a patrimoniului unei
intreprinderi, constand in bunuri de capital fix si circulant, bunuri de consum de folosinta
indelungata, creante, titluri de plasament si disponibilitati banesti etc.
Activele financiare reprezinta depozitele monetare si semimonetare, implicit titlurile
financiare pe termen scurt si pe termen lung. Ele pot fi:
-active financiare bancare, care genereaza dobanzi, au un grad redus de risc, insa nu sunt
negociabile;
-active financiare nebancare, care se concretizeaza in titluri financiare, negociabile pe piata
financiara secundara.
5
Pietele de active financiare sunt acelea in care se tranzactioneaza actiuni, obligatiuni,
bilete la ordin, ipoteci si alte drepturi detinute asupra unor active reale.
Activele financiare se pot grupa dupa diverse criterii, dintre care cele mai folosite
sunt:
a)Din punctul de vedere al perioadei de valabilitate sunt: pe termen scurt, acelea care
favorizeaza plasamente pe perioade mai mici de un an (titluri comerciale, certificate de
depozit, bilete de trezorerie); pe termen lung, ace lea care mijlocesc finantari externe, adica
asigura plasamente pe perioade mai mari de un an sau tara termen. In aceasta grupa, se includ
actiunile si obligatiunile.
b)Din punctul de vedere al venitului pe care il aduc: active cu venituri fixe (actiuni
privilegiate si obligatiuni); active cu venituri variabile (actiuni ordinare).
Instrumentele principale ale pietei de capital sunt: actiunile, obligatiunile, titlurile de
ipoteca.
In mod corespunzator, pietele de capital cuprind mai multe forme, ca: piata
actiunilor; piata obligatiunilor (emise de firme mari, emise de stat, emise de unitatile
administratiei publice locale); piata titlurilor de ipoteca.
1.2, PIATA ACTIUNILOR
Piata actiunilor este piata pe care se tranzactioneaza sistematic actiuni.
Actiunea este un titlul financiar prin care se demonstreaza contributia posesorului la
capitalul social al unei societati comerciale pe actiuni emise.
Suma inscrisa pe actiune este valoarea sa nominala si reprezinta o parte a capitalului
social al societatii respective. Posesorul de actiuni primeste anual o parte din profitul
disponibil al societatii pe actiuni, numit dividend. Acesta este direct proportional cu profitul
disponibil al societatii pe actiuni si cu numarul de actiuni detinute in momentul incheierii
exercitiului financiar, adica al intocmirii bilantului.
Actiunile pot fi: privilegiate, acelea carora li se acorda un dividend fix; ordinare,
acelea carora li se acorda un dividend variabil, in functie de marimea profitului societatii
comerciale pe actiuni.
Spre deosebire de alte instrumente, actiunile nu au maturitate, durata lor de viata
fiind data de perioada in decursul careia firma emitenta desfasoara activitatea sa. Din acest
motiv, existenta unei piete dezvoltate a actiunilor este imperativa.
1.3, PIATA OBLIGATIUNILOR
Piata obligatiunilor este o piata a activelor financiare pe termen lung emise de firme
mari, de stat sau de unitatile administratiei publice locale.
6
Obligatiunea este un titlu financiar pe termen lung, care are valoarea nominala egala
cu suma cu care emitentul (debitorul) este creditat de catre subscriptor (creditorul).
Emitentul este obligat sa plateasca detinatorului, la termenul stabilit (scadenta),
valoarea nominala a obligatiunii si, periodic (anual, semestrial), pana la scadenta, o dobanda
fixa, numita cuponul obligatiunii.
Piata obligatiunilor emise de firmele mari reprezinta piata pe care se tranzactioneaza
titluri financiare ale imprumuturilor obligatare.
Functiile obligatiunilor pe piata sunt foarte importante pentru adoptarea deciziilor de
finantare de catre firme. Durata de viata a acestor titluri este, in general, cuprinsa intre 10 si
30 de ani, fiind comercializate pe pietele interdealeri sau O.T.C. ("over the counter"). Multe
dintre obligatiuni cuprind unele clauze, prin care devin mai profitabile pentru firmele
emitente.
Primii cumparatori ai acestor titluri sunt societatile de asigurari, fondurile de pensii,
organizatiile nonprofit. In general, cei care achizitioneaza aceste titIuri nu urmaresc o
lichiditate sporita.
Piata obligatiunilor emise de stat este piata titlurilor prin care se acopera deficitele
bugetare.
Pentru emisiunea acestor titluri sunt antrenate banca central a si bancile comerciale.
Banca centrala aplica politica sa prin cumpararea si vanzarea de titluri guvernamentale, in
functie de aceste operatiuni reglandu-se masa monetara.
Pe piata obligatiunilor de stat mai apar, in calitate de participanti, si societatile
comerciale, institutiile financiare si nefinanciare, persoanele fizice si investitorii straini. Pe
pietele tarilor care se confrunta cu deficite bugetare, volumul tranzactiilor cu titluri de stat
este enorm.
Piata obligatiunilor emise de unitatile administratiei publice locale este piata titlurilor folosite
pentru finantarea investitiilor de capital (scoli, poduri, canalizari, aeroporturi, transport
subteran etc.), care intra in competenta lor.
Achizitionarea acestor titluri financiare este realizata de catre bancile de investitii,
care le revand bancilor comerciale, societatilor de asigurari-reasigurari si investitorilor
individuali.
1.4, PIATA TITLURILOR DE IPOTECA
Piata titlurilor de ipoteca este piata titlurilor financiara emise pentru a evidentia
imprumuturile pe termen lung, in vederea achizitiilor de proprietati (imobile, terenuri etc.).
Imprumuturile respective sunt garantate chiar cu proprietatile achizitionate.
7
Piata titlurilor de ipoteca este o componenta importanta a pietei de capital,
inregistrand o amploare deosebita in tarile cu economie cu piata concurentiala, incepand cu
SUA. Prin intermediul acestei piete sunt finantate majoritatea constructiilor de locuinte, de
apartamente, de sedii pentru firme, de imobile destinate afacerilor.
Activele financiare pe termen lung sunt cerute preponderent de gospodarii (menaje) si
de unele institutii financiare (casele de pensii, societatile de asigurari-reasigurari).
Cererea pentru aceste active financiare se dimensioneaza pe baza previziunilor ce le
fac cumparatorii potentiali, referitoare la urmatoarele criterii:
-randamentul active lor financiare pe termen lung sau castigul potential;
-riscul investitiilor in active financiare pe termen lung;
-lichiditatea active lor financiare pe termen lung.
Randamentul sau castigul activului financiar pe termen lung reprezinta venitul
preconizat a fi generat de activul financiar in raport cu pretul lui. El este castigul asociat
plasamentului Intr-un activ financiar, avand doua componente: ca flux si ca stoc. Ca flux
cuprinde castigul, aferent perioadei de detinere a activului financiar respectiv. Ca stoc
cuprinde diferenta dintre pretul activului financiar in momentul vanzarii acestuia si pretul
activului financiar respectiv, in momentul cumpararii lui. Vanzarea si cumpararea sunt
decalate in timp.
Schimbarea pretului titlului financiar declanseaza interesul pentru tranzactii
speculative, care pot fi incadrate in doua grupe:
-tranzactii "bear", care se bazeaza pe previziunea reducerii pretului titlului financiar pana
la scadenta;
-tranzactii "bull", care se bazeaza pe previziunea cresterii pretului titlului financiar pana la
scadenta.
Riscul investitiilor in active financiare pe termen lung reflecta gradul de nesiguranta
pe care il prezinta aceste investitii pentru solicitantii lor (investitori) si care da dreptul la
venituri mai mari, in cazul unui activ financiar mai riscant. Astfel, actiunile sunt mai riscante
decit obligatiunile.
Lichidarea activelor financiare pe termen lung inseamna previziunea sansei vanzarii
acestora in mod rapid si cu cheltuieli cat mai mici. in esenta, activele financiare pe termen
lung listate la bursa au un grad de lichiditate mai mare decat cele nelistate
1.5, FORMELE PIETEI DE CAPITAL
Pietele fananciare pot fi clasificate si ca piete primare si piete secundare.
a) Pietele primare includ emisiunea si plasarea de titluri financiare noi.
8
Emitentii, adici vanzatorii, urmaresc obtinerea de capital banesc, iar posesorii de
economii, in calitate de cumparatori, urmaresc plasarea economiilor, a capitalului banesc,
devenind astfel investitori.
Pietele primare sunt pielele pe care firmele achizitioneaza capital nou si unde se emit
noi valori mobiliare. Veniturile obtinute din vanzarile efectuate pe aceasta piata primara se
vor vira firmelor care emit actiunile.
Pretul de vanzare al titlurilor financiare se numeste curs si este reprezentat de
valoarea nominala, respectiv de suma inscrisa pe titlu, fiind un pret ferm. In anumite conditii,
cursul perceput la plasarea titlurilor poate fi stabilit sub sau peste valoarea nominala,
rascumpararea urmand sa se faca la valoarea nominala.
Operatiunile pe pietele primare se executa, in principal, prin intermediul bancilor,
care percep un comision, ele realizand si actiunile de publicitate, precum si alte probleme
specifice care se ivesc.
b) Pietele secundare includ totalitatea tranzactiilor cu valori mobiliare emise anterior.
Pe aceste piete se regasesc valorile mobiliare, deja emise si vandute in prealabil unor
investitori, care se tranzactioneaza intre acestia. De asemenea, exista piete secundare pentru
ipoteci si alte active financiare.
Cea mai activa dintre pietele secundare este piata de valori mobiliare.
Exista doua tipuri de baza de piete de valori mobiliare, astfel:
-pietele organizate de valori mobiliare sau bursele de valori (sau titluri);
-pietele cel mai putin formalizate de valori mobiliare O.T.C. sau pietele interdealeri.
Pietele organizate de valori mobiliare sau bursele de valori (sau titluri) sunt unitati in
cadrul carora se tranzactioneaza valori imobiliare listate (permise). Partile contractante sunt
vanzatorii si cumparatorii de titluri. Acestia efectueaza tranzactii prin intermediul agentilor
de schimb, numiti brokeri, care executa ordinele clientilor lor, prin respectarea unor
reglementari sau uzante clare, ferme si bine cunoscute. In fiecare tara se stabilesc stiintific
conditiile ce trebuie respectate pentru ca titlurile unui emitent sa fie listate sau admise la
bursa, conditii carora trebuie sa li se supuna toti operatorii, toate tipurile de operatiuni si
mecanismul reglarii acestora.
De obicei, bursele sunt organizate ca societati pe actiuni, avand un organism de
conducere operativa ales, numit Consiliul bursei sau Comitetul de guvernatori.
Problema fundamentala a tranzactiilor la bursa o constituie formarea cursului
(pretului) titlurilor financiare, care se deosebeste considerabil de valoarea nominala a
9
acestora. Cursul se stabileste intr-o maniera specifica (numita cotare) si serveste la realizarea
a doua tipuri principale de operatiuni bursiere: la vedere; la termen.
Pietele cele mai putin formalizate de valori mobiliare O.T.C. sau pietele interdealeri.
Acestea reprezinta orice facilitate care inlesneste tranzactionarile de valori mobiliare, care nu
au loc pe pietele bursiere organizate. Asemenea facilitati sunt: un numar relativ mic de
brokeri care poseda stocuri de valori mobiliare O.T.C. ("over the counter" sau "peste
tejghea") si despre care se spune ca sunt "creatori de piata" in sectorul valorilor mobiliare in
care tranzactioneaza; un numar mare de alt gen de brokeri, care actioneaza ca agenti intre
primul tip de brokeri si investitori; computere, terminale si retele electronice, care inlesnesc
comunicarea dintre brokeri.
1.6, CONDITIILE INDEPLINIRII FUNCTIILOR PIETEI DE CAPITAL
Numarul si continutul functiilor pietei de capital depind de gradul de indeplinire a
urmatoarelor conditii:
-lichiditatea;
-eficienta;
-transparenta;
-corectitudinea;
-adaptabilitatea.
Lichidilatea consta in existenta pe piata de capital primara a volumului mare de
fonduri disponibile (oferta) si a necesitatii de finantare directa (cererea). Pe piata de capital
secundara, lichiditatca este data in parte de cea existenta pe piata primara, dar si de volumul
tranzactiilor. lndeplinirea acestei conditii asigura functionarea continua a pietei de capital si
recuperarea de catre investitori in orice moment a capitalului investit.
Eficienta consta in derularea operativa si la costuri mici a emisiunilor pe piata
primara si tranzactiilor pe piata secundara. Aceasta conditie influenteaza gradul de lichiditate
a pietei.
Transparenta consta in asigurarea directa si rapida a informatiilor corecte pentru
investitori. Ea determina cresterea ofertei de fonduri pe piata primara, a volumului
tranzactiilor si functionarii eficiente a pietei secundare.
Corectitudinca are la baza reglementarea riguroasa a f1uxurilor de capital in
economie, a derularii tranzactiilor pe piata. Aceasta conditie elimina tendintele de manipulare
a pietei, reduce riscul tranzactiilor si asigura indeplinirea celorlalte patru conditii.
10
Adaptabilitatea consta in adaptarea elementelor pietei de capital la conditiile
economico-financiare din tara unde i-si are sediul, cit si la cele internationale. Inovatia pe
piata de capital este determinata de diversitatea investitorilor, profesionalismul acestora.
Conditiile enumerate determina manifestarea functiilor pietei de capital si rolul
acestora in economie, in finantarea agentilor economici, statului si politici de investire a
detinatorilor de capital.
1.7, FUNCTIILE PIETEI DE CAPITAL
Unul din criteriile de grupare a functiilor este cel al importantei in sistemul pietei
unei economi. In acest context, functii1e pietei de capital sunt grupate in functii principale si
auxiliare.
Cele mai importante functii principale sunt:
-atragerea economiilor populatiei;
-participarea persoanelor juridice si fizice la capitalul firmelor;
-facilitarea intalnirii cererii si ofertei de capital;
-reorientarea si restructurarea sectoarelor economiei nationale;
-barometru al economiilor nalionale si economiei mondiale.
Atragerea economiilor populatiei este subordonata nevoii de fonduri a agentilor
economici, a institutiilor financiar-bancare, a statului si chiar a persoanelor fizice. Una din
posibilitatile saturarii acestei nevoi consta in emisiunea de titluri financiare pe piata de
capital primara si vanzarea valorilor mobiliare detinute pe piata de capital secundara. Decizia
populatiei de a investi excesul de venituri pe piata de capital este rezultatul compararii
rentabilitatii acestei investitii cu alte investitii financiare, de exemplu: depuneri la termen in
conturi bancare, cumpararea de valuta. Piata de capital prin institutiile specifice ofera
posibilitatea compararii, publicand rezultatele financiare ale emitentilor de titluri financiare si
evolutia preturilor acestora, inclusiv a indicilor bursieri.
Participarea persoanelor juridice si fizice la capitalul social al societatilor pe actiuni
se concrelizeaza in difuzarea capitalului social al acestora din urma sub fomla de actiuni si
obligatiuni pe piata de capital. Persoanele care cumpara aceste titluri devin actionari si
influenteaza rezultatele financiare ale societatilor pe actiuni prin participarea la luarea de
decizii la Adunarea Generala a Actionarilor si Consiliul de Administratie.
Facilitarea intalnirii cererii si ofertei de capital este o functie care explica folosirea
notiunii de piata. Pe piata primara se intalnesc nevoia de fonduri (formarea, majorarea
capitalului social, contractarea de imprumuturi) a societatilor economice, financiare, bancare,
statului si disponibilitatile de fonduri (capitalul disponibil). Nevoia justifica cererea de capital
11
si disponibilul corespunde ofertei de capital pe piata de capital primara. Piata de capital
secundara cu cele doua componente, bursa de valori si piata dealerilor, faciliteaza infiinirea
ofertei de titluri financiare aflate in circulatie de catre detinatorii care doresc sa-si lichideze
investitia sj cererii de titluri financiare de catre detinatorii de capital care doresc sa devina
investitori sau sa castige din evolutia preturilor titlurilor. Prin, mecanisme specifice de
tranzactionare, ambele componente ale pietei de capital echilibreaza cererea si oferta de
capital, cererea si oferta de titluri financiare.
Reorientnrea si restructurarea sectoarelor economiei nationale si chiar a economiei
mondiale se realizeaza practic prin urmatoarele operatiuni specifice pietei de capital:
-reflectarea performantelor emitentilor de titluri financiare in pret, care permite
investitorilor sa renunte la titlurile financiare ale emitentilor neprofitabili si sa investeasea in
cele ale emitentilor profilabili, alimentandu-i cu fonduri;
-subevaluarea intreprinderilor noi ale caror titluri sunt cumparate in defavoarea altora,
alimentandu-le cu fonduri si aducandu-le la valoarea reala prin creslerea preturilor titlurilor
(de exemplu: companiile de calculatoare in S.u.A.);
-facilitarea cumpararii unei societati comerciale de catre alta societate comerciala care
pastreaza obicelul de activitate sau il modifica.
Barometru al economiei nationale si mondiale este consecinta analizei evolutiei
preturilor titlurilor financiare, a adoptarii si analizei unui indicator specific - indicele pietei
nationale sau internationale.
Pretul, rezultat al cotarii, retlecta imediat siluatia economico-financiara a emitentului,
deci piata de capital da semnalul cresterii sau scaderii presiunii asupra titlului respectiv.
Indicele pietei de capital (in special, al bursei de valori) in evolutie ofera informatii
privind emitentii de titluri financiare, reprezentativi pentru o economie nationala sau
economia mondiala. Evolutia indicelui masoara partial trendul economiei.
Functiile auxiliare ale pielei de capital sunt urmaloarele:
-facilitarea investitiilor; .
-reducerea riscului investitiilor financiare;
-obtinerea de cistiguri la capitalul investit din evolutia preturilor titlurilor financiare.
Facilitarea investitiilor este un corolar al functiei de restructurare a sectoarelor
economiilor nationale prin transformarea fondurilor detinute de persoane juridice si fizice in
titluri financiare emise de societati productive care i-si pot realiza programul de investitii.
Reducerea riscului investitiilor in titluri financiare este o functie relativ recenta a
pietei de capital. Ea se realizeaza prin reglementarea si efectuarea tranzactiilor cu titluri
12
derivate (contracte futures, optiuni). Aceste tranzactii permit modificarea pozitiei, astfel incit
cumpararea sau vanzarea unei valori mobiliare primare care poate aduce o pierdere
investitorului sa fie dublata de cumpararea sau vanzarea unui derivat pe acelasi titlu
financiar. Aceasta functie specifica pietei dc capital secundare trebuic valorificata cu
prudenta pentru a nu produce crahuri si minicrahuri bursiere.
Facilitarea obtinerii de castiguri este o functie care se manifesta la intervale mai mici
sau mai mari. Acest unic scop - obtinerea unui castig cat mai mare - este consecinta
tranzactiilor de arbitraj si speculative. Participantii la aceste tranzactii nu emit si nu detin
titlurile financiare. Ei sunt acceptati pe piata de capital deoarece determina indeplinirea
conditiei de lichiditate.
Functiile pietei de capital sunt indeplinite in grad diferit de la o tara la alta.
Realizarea lor depinde de conditiile existente pe piata respectiva. De exemplu, la Bursa de
Valori Bucuresti, reducerea lichiditatii a determinat renuntarea la sedintele de bursa din
anumite zile ale saptaminii cu consecinle asupra realizarii tuturor functiilor. Cea mai afectata
a fost facilitarea intilnirii cererii si ofertei.
CAPITOLUL 2. FUNCTIONAREA PIETEI DE CAPITAL
Functionarea pietelor de capital presupune un ansamblu de corelatii intre diverse
reglementari, uzante, instrumente, decizii s.a. menite sa asigure indeplinirea rolului si
functiilor multiple ale acestor piete, ca expresie a confruntarii permanente intre cererea si
oferta de titluri financiare.
2.1, CEREREA DE TITLURI FINANCIARE
Cererea de titluri financiare inseamna solicitarea de titluri financiare de catre
posesorii de capital banesc, in scopul de a deveni, prin aceasta, investitori.
Cererea de titluri financiare poate fi ierarhizata astfel:
-cererea structurala de titluri financiare, concretizate de investitii productive si pentru
actiuni sociale, ca si imprumuturi pentru achizitionarea de bunuri de investitii;
-constituirea titlurilor financiare ale societatilor publice sau private, respectiv a institutiilor
financiar-bancare si de asigurari nationale si intemationale;
-finantarea unor programe de dezvoltare si cererea legata de factori conjuncturali
tranzitorii, cum ar fi disponibilitatea resurselor financiare interne pentru finantari exteme;
-cererea generala de impunere a unor restrictii excesive de credite;
-necesitati financiare determinate de deficitele bugetare si ale balantelor de incasari si plati
etc.
13
In ceea ce-i priveste pe debitori, ii putem grupa dupa doua criterii: activitatea
economica si scopul urmarit.
Dupa activitatea economica distingem:
-guvernele centrale si locale;
-intreprinderile publice si private nonfinanciare;
-bancile comerciale si alte institutii bancare;
-institutiile monetare centrale;
-alte institutii publice si private cu caracter financiar;
-organismele internationale etc.
Dupa scopul urmarit de debitori distingem:
-industrie si gospodarie comunala;
-petrol si gaze naturale;
-resurse naturale;
-transport si servicii publice;
-banci si finante;
-organisme internationale;
-debitori cu scopuri generale.
Oferta de titluri financiare este realizata de catre detinatorii acestora, cum ar fi:
-organizatii economice;
-banci; case de economii;
-societati de asigurari-reasigurari;
-populatie etc.
Motivatia investitiei in active financiare o reprezinta capacitatea acestora de a genera
venituri in viitor. In acest sens prezinta importanta indicatorul valoarea economica a unui
activ, care releva capacitatea lui de a genera, pentru posesor, venit in viitor. Trebuie avut in
vedere faptul ca o cantitate de bani obtinuta in prezent are o valoare mai mare decit o
cantitate egala de bani care se obtine in viitor. De aceea, se realizeaza actualizarea valorii
economice a unui activ financiar, adica estimarea valorii prezente a unui venit viitor, pe baza
unei rate de actualizare. Astfel, valoarea economica a unui activ financiar, altul decat un
depozit monetar sau semimonetar, are relevanta unui cost de oportunitate.
De regula rata dobanzii se utilizeaza ca rata de actualizare. Astfel, valoarea prezenta
a unui venit ce se va obtine peste cinci ani este data de formula:
r
VVp
1
5
,in care r reprezinta rata dobanzii.
14
Valoarea prezenta este o potrivire cu marimea unui depozit monetar care, constituit
in prezent, asigura peste cinci din venitul venit ce include si dobanda acumulata la
venitul initial, respectiv:
pppr VrrVVV 1
Prin generalizare, inseamna ca marimea prezenta a unui anumit venit care va fi
obtinut prin n ani , reiese din formula
Pn
p Vr
VV
1
Aceasta valoare este egala cu depozitul monetar care, constituit in prezent, asigura
peste cinci ani venitul ce insumeaza dobanda compusa la suma initiala.
Decizia de a investi intr-un activ pe termen lung este influentata de diferiti factori,
cum ar fi:
-pretul activului, in sensul ca acesta se compara cu valoarea economica a activului;
valoarea economica neta, care se determina ca diferenta intre valoarea economica a activului
si pretul lui;
-randamentul activului, care se realizeaza prin compararea valorii economice a activului,
cu pretul lui;
-starea de siguranta sau riscul activului.
Starea de siguranta reflecta situatii1e in care anticiparile sunt unice sau cuprinse intre
limite foarte stranse. Riscul reflecta situatiile in care anticiparile nu sunt unice, insa pot fi
apreciate probabilitatile de realizare a fiecarei valori posibile.
Toti acesti factori constituie un fundament stiintific pentru evaluarea cererii si ofertei
de active financiare pe termen lung, contribuind la elaborarea si aplicarea unor decizii
profitabile pentru vanzatorii si cumparatorii care opereaza pe pietele de capital.
2.2, FUNCTIONALITATEA PIETELOR DE CAPITAL
Functionalitatea pietelor de capital presupune infaptuirea sistematica a transferurilor
de capital, intre cei care economisesc si cei care necesita capital. Acestea se pot realiza in mai
multe feluri, dintre care mai folosite sunt urmatoarele:
-transferul direct de lichiditati si de active financiare atunci cand o firma vinde anumite
parti din capitalul sau social ori obligatiuni in mod direct posesorilor de economii pentru
investitii, fara a se apela la un intermediar;
15
-transferul de active financiare indirecte printr-un intermediar, numit dealer, care
faciliteaza emisiunea de active financiare. Prin mecanismul sau special, acest transfer
reprezinta o tranzactie proprie pietei primare;
-transferul de active financiare printr-un intermediar financiar, cum ar fi o banca sau un
fond mutual. In aceasta situatie, intermediarul financiar obtine fondurile de la posesorii de
economii, prin emisiunea propriilor sale active financiare si apoi foloseste fondurile banesti,
astfel obtinute, pentru a cumpara active financiare ale altor firme.
Transferul direct de fonduri de la investitori la firme este posibil in mod teoretic si
chiar practic, insa, in general, este mai profitabil pentru orice firma sa apeleze la serviciile
unor institutii financiare specializate numite case de intermediere sau de investitii.
Existenta intermediarilor in cadrul acestor transferuri face ca sumele totale de bani
rulate in cadrul economiei sa creasca considerabil si, in acest fel, sa se amelioreze eficienta
pietelor de capital.
Functionarea pietelor de capital necesita prezenta mai multor institutii specifice,
cum ar fi:
-comisia titlurilor financiare;
-casele de brokeraj;
-bursa de valori.
2.3,MECANISMUL DE FORMARE A CURSULUI TITLURILOR
FINANCIARE
Mecanismul de formare a cursului titlurilor financiare este o problema complexa,
tinand seama de sistemul factorilor care il influenteaza.
Cursul titlurilor financiare depinde de mai multi factori de ordin economic si
extraeconomic, dintre care subliniem:
-raportul dintre cererea si oferta de titluri financiare. Acesta tine seama de dimensiunile
cererii si ale ofertei, ca si de ordinele formulate de solicitanti si de ofertanti in ceea ce
priveste cursul (adica minim la vanzare, maxim la cumparare sau cursul pietei);
-dimensiunea veniturilor anterioare aduse de titlurile financiare (dividendele) si
perspectivele de viitor ale acestora. lndicatorul utilizat pentru aceasta este o functie de minim
si se numeste numar-ani dividend, determinandu-se ca raport intre pretul titlului financiar si
marimea dividendului;
-rata inflatiei influenteaza direct proportional nivelul cursului titlurilor financiare;
16
-rata dobanzii influenteaza invers proportional cursul titlurilor financiare calculandu-se ca
raport procentual intre venitul anual adus de titlul financiar si rata dobinzii.
La acesti factori se adauga influenta altor factori ca:
-starea de ansamblu a conjuncturii economiei;
-climatul, social si politic, intern si international;
-psihologia participantilor la tranzactiile de bursa s.a.
Schimbul titlurilor financiare pe bani, adica tranzactiile la bursa de titluri financiare
(de valori), se poate realiza prin mai multe operatiuni, care se includ in doua mari tipuri: la
vedere si la termen.
Operatiunile la vedere, care presupun schimbarea titlurilor financiare pe bani in
momentul tranzactiei, la cursul existent (afisat).
Operatiunile la termen, care presupun ca momentul contractarii (To), adica al
intelegerii referitoare la numarul titlurilor financiare, la marimea cursului si la scadenta, se
separa de momentul efectuiirii tranzactiei (Tn), care are loc ulterior, la ziua de scadenta. Unul
dintre participantii la tranzactie castiga, iar celalalt pierde, in functie de evolutia cursului
contractat (ferm) pana la scadenta. Vanzitorul spera ca va scadea cursul titlului financiar si
astfel va castiga, fiind considerat un jucator "a la baisse".
Cumparatorul spera ca se va mari cursul titlului financiar si astfel va castiga, fiind
considerat un jucator "a la hausse".
Realitatea economiei cu piata concurentiala demonstreaza ca functioneaza deci doua
categorii de piete: pietele "spot" si pietele "futures".
Aceste categorii difera prin modul in care titlurile financiare sunt cumparate sau
vandute, adica, fie cu livrare pe loc (de fapt, in cateva zile), fie cu livrare la o data viitoare,
cum ar fi sase luni sau un an de la data tranzactionarii.
Pietele futures (care pot sa includa si pietele de optiuni - "options") au o importanta
din ce in ce mai mare.
Functionalitatea pietelor de capital tine seama de tendintele ce au loc in cadrul lor,
sub influenta unor factori interni si extemi specifici perioadei actuale, care decurg din
evolutia economica, pe baza progresului tehnico-stiintific, de perfectionarile legislative si de
reglementare, ca si din modificarile fundamentale in natura relatiilor economice si financiare.
CAPITOLUL 3. PIATA DE CAPITAL DIN ROMANIA
3.1. SCURT ISTORIC AL APARITIEI SI EVOLUTIEI BURSEI DE
VALORI IN ROMANIA
17
Activitatea bursiera in tara noastra, a inceput inca din anul 1839, cand au fast
infiintate primele burse de comert. Acestea nu s-au remarcat totusi printr-o activitate notabili,
datorita lipsei reglementarilor autohtone in domeniu. in anul 1840 va fi promulgat, dupa
Codul Comercial francez, "Codicele de comert al Tarii Romanesti", care va fi pus in aplicare
si in Moldova, dupa Unirea Principatelor. Bazele organizarii activitatii la bursa (de inspiratie
franceza) vor fi puse in vechiul regat, pe 1 iunie 1881, odata cu promulgarea "Legii asupra
burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri". In Bucovina, in Transilvania
si in Banat, organizarea burselor era inspirata de modelul austriac. In conformitate cu
prevederile legii de la 1881, bursele puteau fi infiintate prin Decret Regal la propunerea
Ministerului Comertului si lndustriei, numai in oraseIe in care Camerele de Comert si
lndustrie dispuneau de mijloace pentru intretinerea localului si a personalului acestora. Vor
lua astfel fiinta primele burse din vechiul regat la Bucuresti, Braila, Galati si lasi.
Deschiderea Bursei de Valori din Bucuresti a avut loc Iasi decembrie 1882, iar peste
o saptamana a aparut si cota bursei (prin care erau anuntate tranzactiile realizate cu 21 de
valori mobiliare), care va fi publicata in "Monitorul Oficial". Aceasta cota va disparea insa
peste cateva zile, datorita volumului redus al tranzactiilor si a preferintei samsarilor, a
intermediarilor si a unor banci de a lucra in afara cotei, direct cu clienlii.
Rezultatele slabe ale legii de la 1881 vor conduce la necesitatea promulgarii unei noi
legi a burselor, care sa elimine deficientele functionale ale acesteia si sa o alinieze la cerinlele
sistemelor de bursa din zonele invecinate.
Legea asupra burselor de comert din 9 mai 1904 va crea in cadrul bursei un organ
nou, pe langa cel al "mijlocitorilor oficiali", si anume "corporatiunea bursei". La baza acestei
legi, va sta principiul "libertatii tranzactiilor", prin care se acorda "membrilor corporatiunii
bursei" dreptul de a efectua operatiuni de bursa intre ei, dar numai pentru operatiunile pe cont
propriu, nu si pentru cele de intermediere, care raman in continuare in sarcina agentilor
oficiali de bursa. "Membrii corporatiunii bursei" erau numiti prin decret regal, la propunerea
comitetului bursei, si aveau ca atributiuni "negocierea efectelor publicc, actiunilor,
obligatiunilor, devizelor si monedelor, din ordinul si pe contul clientilor lor".
Regulamenlul interior al Bursei din Bucuresti, aprobat in anul 1904 si modificat in
1909, prevedea, de asemenea, si noul program de functionare a bursei: "Bursa este deschisa
in toate zilele de lucru de la orele 9,30 la 10,30 pentru operatiunile de cereale si marfuri de
tot felul, si de la orele 11,00 pana la 12,00 dimineata, pentru operatiunile de schimb si de
efecte. Deschiderea si inchiderea bursei se anunta prin sunare de clopot".
18
Evenimentele sociale si politice care vor urma in anii urmatori (Rascoala din 1907,
razboiul balcanic din anii 1912-1913 si primul razboi mondial) vor afecta activitatea bursei,
care va fi redeschisa in anul 1918. In perioada 1919-1925, aceasta va inregistra evolutii
pozitive, ca urmare a cresterii interesului pentru noile titluri inscrise la cota si emise de
societati din domeniul transporturilor, petrolier, cel bancar si cel al asigurarilor. Se remarca,
de asemenea, o prezenta semnificativa a capitalului strain. In anii urmatori se va inregistra
insa un nou declin, datorat unor factori de natura interna (emisiuni neincetate de titluri,
insotite de distribuirea de dividende fara o baza reala) si externi (declansarea crizei mondiale
din anii 1929-1933).
In anul 1929 se voleaza o noua lege bursiera, prin care cadrul legislativ in domeniu
va fi adaptat la noile realitati romanesti de dupa Marea Unire de la 1918. Prin aceasta lege, se
va unifica legislatia bursiera si vor fi aduse modificari impuse de cerintele dezvoltarii
activitatii bursiere in tara noastra. Ea va defini mai bine statutul burselor, acestea fiind
declarate institutii publice care beneficiaza de personalitate juridica si autonomie si sunt puse
sub supravegherea" si controlul Ministerului de Industrie si Comert.
Noua lege a separat bursa de efecte, actiuni si schimb de bursa de marfuri, lucru care
a avut un efect stimulator in ceea ce priveste patrunderea investitiilor straine in economia
romaneasca.
Prin noua lege sunt definite operatiunile "pe bani gata" (singurul tip de operatiuni
prin care se negociau actiunile si efectele la Bursa din Bucuresti) si se prevede posibilitatea
constituirii "Camerei sindicale a agentilor economici oficiali de schimb", cu dreptul de a crea
"fonduri speciale de prevedere si garantie", precum si a unei "Case de lichidare si
Compensatiuni".
Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb din Bucuresti va cunoaste dupa
marea criza, incheiata in anul 1933, un moment de redresare, in paralel eu cea a economiei,
astfel ca in anul 1935, volumul tranzactiilor va fi comparabil cu cel inregistrat in anul 1929.
In anul 1939 activitatea acesteia va atinge nivelul maxim din perioada interbelica. La cota
bursei se trunzactionau in acest an 56 de titluri din domeniul bancar, al transporturilor si al
asigurarilor sociale. In anul 1941, inainte de a-si inchide portile, la cota bursei erau inscrise
actiuni emise de 93 de societati, din care 24 bancare, 9 petroliere, 7 miniere, 12 din
constructii, 10 din industria alimentara, metalurgie, chimie, transporturi, telecomunicatii etc.
in afara de actiuni, mai erau inscrise in accst an la cota si 77 de titluri de valoare cu venit fix,
de tipul obligatiunilor.
19
Activitatea bursei se va intrerupe in anul1941. Dupa razboi, speranta redresarii
economice va stimula activitatca acesteia, care va atinge apogeul in anul 1945, cind se va
inregistra cel mai mare volum de tranzactii din intreaga istorie a bursei. Acest record s-a
datorat insa in mare masura efectelor inflatiei. Activitatea bursei va continua in aceiasi
termeni (in aparenta pozitivi, dar pusi la indoiala de efectele inflatiei) pina in anul 1948, cind,
prin actul nationalizarii economice, va fi instaurata proprietatea de stat, iar bursa isi va
inchide portile.
Reinfiintarea bursei de valori in Romania
Premiscele reinfiintarii pietei de capital in Romania au fost create in anul 1990, odata
cu aparitia Legii nr. 31/1990 privind societiile comerciale, care a constituit cadrul legal de
infiintare a societatilor pe actiuni. Aceasta lege a constituit practic momentul infiintarii pietei
primare de capital, deoarece prevede ca societatile comerciale se pot infiinta ca societati pe
actiuni si isi pot majora ulterior capitalul social prin emisiune de actiuni, facand apel la
economiile publicului.
In anul urmator, va aparea Legea nr. 5811991 a privatizarii societatilor comerciale,
care a relevat inca o data necesitatea infiintarii unei piete secundare de capital, deoarece
aplicarea ei a condus la aparitia unei mari cantitati de hirtii de valoare la purtator (asa-
numitele Certificate de Proprietate), a caror negociere trebuia sa se faca intr-un cadru
organizat. Aceasta lege a prevozut si infiintarea primilor investitori institutionali din
Romania (cele cinci fonduri ale proprietalii private), care urmau sa-si desfasoare activitatea
pe piata secundara de capital. In anul 1992 a inceput emiterea si distribuirea certificatelor de
proprietate si s-au derulat primele oferte publice de actiuni contra numerar din cadrul
procesului de privatizare. Inexistenta unei piete secundare de capital a detelminat ca
certificatele de proprietate sa se negocieze pe o "piata gri", numerosii detinatori ai acestor
titluri fiind astfel dezavantajati.
Catre sfirsitul anului 1992 vor fi infiintate doua institutii importante:
Agentia Nationala pentru Titluri de Valoare, in cadrul Ministerului Finantelor (care va
deveni "embrionul" organismelor de reglementare si supraveghere a pietei de capital de mai
tarziu) si Centrul de Proiectare si Implementare a Pietelor de Capital, in cadrul Bancii
Nationale a Romaniei (care a reprezentat "embrionul" viitoarei Burse de Valori Bucuresti. Pe
linga alti factori asupra carora nu dorim sa insistam, se poate afirma faptul ca tergiversarea
momentului infiintarii pietei secundare de capital a avut in perioada urmatoare efecte
negative asupra increderii populatiei in piata financiara din Romania. Aceasta deoarece
fondurile mutuale care s-au infiintat ulterior (SAFI, CREDITFOND etc.), care trebuiau sa
20
desfasoare o activitate specifica pietei de capital, functionau in baza a doua legi aparute
anterior, ele nefiind autorizate de nici o autoritate specifica pietei bancare sau celei de capital.
Aceste fonduri au devenit un fenomen de masa, desi nu existau nici produse in, care sa-si
plaseze resursele si nici o piata de tranzactionare a acestora. Efectul negativ al acestor factori
s-a repercutat asupra lichiditatii fondurilor, iar starea de nelichiditate a acestora a afectat
numerosi investitori, atrasi de perspectiva unor castiguri rapide.
In anul 1994 a fost adoptata Legea nr. 52 privind valorile mobiliare si bursele de
valori, care a creat conditiile aparitiei institutiilor pietei de capital: Comisia Nationala a
Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), bursele de valori, societatile de depozitare, societatile de
registru, asociatiile profesionale cu statut de organisme de autoreglementare etc. Dupa
aparitia acestei legi si a institutiilor respective, cele doua segmcnte ale pietei de capital (piata
primara si piata secundara) au dcvenit din ce in ce mai active, iar Comisia Nationala a
Valorilor Mobiliare va dezvolta in anii urmatori o intensa activitate de reglementare si
autorizare a noilor institutii si societati specifice pietei de capital.
Cadrul institutional de functionare a pietei de capital din Romania
Functionarea eficienla a mecunismului de finantare a economiei prin piata de capital
presupune satisfacerea in cele mai bune conditii a intereselor tuturor participantilor pe
aceasta piata: solicitatori de fonduri, investitori, guverne, intermediari etc. Din aceasta cauza,
este necesara reglementarea si supravegherea intregii activitati de intermediere a valori1or
mobiliare, in vederea eliminarii oricaror abuzuri de pe piata si a mentinerii increderii
publicului in piata de capital.
3.2, CADRUL GENERAL REGLEMENTATOR AL PIETEI DE CAPITAL
DIN ROMANIA
Cadrul general reglementator al pietei de capital din Romania este dat de Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare, care se afla in subordinea Parlamentului si care a avizat
infiintarea urmatoarelor institutii specifice pietei de capital:
-Asociatia Bursei de Valori Bucuresti (ABVB);
-Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare (ANSVM);
-Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare
pentru Valori Mobiliare (SNCDD);
-Registrele indepemlente;
-Uniunea Nationala a Organismelor de Plasament Colectiv
(UNOPC).
21
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) - a fost infiintata prin Legea nr.
52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori in anul 1994 ca unitate administrativa
autonoma, avand personalitate juridica. Ea se afla in subordinea Parlamentului Romaniei si
are, la randul ei, in subordine toate institutiile pietei, mentionate anterior. Aceasta institutie a
fost creata in scopul de a administra, de a pune in aplicare, precum si de a supraveghea si
controla respectarea prevederilor Legii or. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de
valori.
Principalele atributii ale acestei institutii sunt:
-asigurarea functionarii normale si corecte a pietei valorilor mobiliare;
-asigurarea protectiei investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive si fruuduloase;
-asigurnrca transmiterii catre investitori de catre societatile comerciale ale diror actiuni
sunt tranzactionate pe pietele organizate a tuturor informatiilor cu privire la activitatea
desfasurata de acestea, astfe itncit investitorii sa poata lua decizii in cunostinta de cauza
asupra investitiilor pe care le fac;
-stabilirea cadrului si a limitelor in care se poate desfasura activitatea de intermediere.
CNVM este compusa din 5 membri (inclusiv, presedintele si vicepresedintele) care
sunt numiti si pot fi revocati de catre Parlament, in sedinta comuna a Camerelor.
Durata mandatului unui membru CNVM este de 5 ani, fiecare membru putind fi
reinvestit o singura data.
CNVM poate emite regulamente, instructiuni, decizii, ordonante, atestari si avize.
Regulamentele emise de CNVM se refera la:
-organizarea si functionarea burselor de valori si a altor piete de valori mobiliare;
-autorizarea si functionarea organismelor colective de investitii si de plasament in valori
mobiliare, precum si a societatilor care le administreaza;
-organizarea si functionarea sislemelor de depozitare colectiva a valorilor mobiliare;
-functionarea Oficiului de Evidenta a Valorilor Mobiliare;
-autorizarea si exercitarea activitatii de intermediere de valori mobiliare;
-activitatea cenzorilor externi independenti si a consultatiilor de
plasament;
-promovarea si derularea ofertelor publice de valori mobiliare;
-aprobarea si modificarea regulamentelor de operatiuni bursiere;
-functionarea oficiilor de compensatii si lichidare a tranzactiilor cu valori mobiliare;
22
-orice alte organisme si operatiuni specifice pietelor de valori mobiliare reglementate,
controlale ori supravegheate, conform legii, de catre Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare.
Instructunile fixeaza reguli cu privire la: .
-constituirea si functionarea asociatiilor profesionale de intermedieri pentru valori
mobiliare si de agenti pentru valori mobiliare;
-situatiile, datele si informatiile de comunicat catre CNVM si cele de publicat pentru
informarea publicului de catre emitenti, detinatorii de valori mobiliare si intermediarii pentru
valori mobiliare, modul de tinere a evidentelor, procedurile, cazurile si termenele de
comunicare si/sau publicare;
-regimul informatiilor confidentiale si al celor privilegiate;
-tranzactiile care implica actionari semnificativi si efectuarea tranzactiilor private cu valori
mobiliare;
-dispensele ce pot fi acordate de CNVM etc.
Deciziile sunt acte prin care CNVM infiinteaza sau dizolva institutii si organisme,
acorda sau retrage autorizatii, anuleaza ori confirma acte ale agentilor sai, acorda dispense,
delega ori retrage puteri, aproba regulamente ale institutiilor si organismelor pietei de valori
mobiliare.
Ordonantele sunt acte prin care CNVM da dispozitii privind prezentarea de
documente, situatii si informatii, impune restrictii sau suspendari de autorizatii sau activitati,
dispune anchete sau alte investigatii, indisponibilizeaza bunuri sau fonduri sau aplica
sanctiuni disciplinare sau administrative.
Atestarile sunt acte prin care CNVM avizeaza prospectele de oferta publica, confirmia ori
recunoaste situatii sau calitati, raportari ori comunicari de date sau informatii.
Avizele sunt acte prin care CNVM formuleaza raspunsuri oficiale la chestiuni
privind aplicarea legii, a normelor sau a regulamentelor.
Pe piata de capital din Romania functioneaza mai multr institutii specifice, dintre
care cele mai importante sunt bursele de valori.
3.3, BURSA DE VALORI BUCURESTI
Bursa de Valori Bucuresti (BVB) a fost infiintata in baza Deciziei nr. 20121.04.1995
a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM). Aceasta decizie a fost data in urma
solicitarii a 24 de societati de servicii de investitii financiare membre ale Asociatiei Bursei de
a negocia actiunile emise la acea vreme de 6 societati comerciale. Decizia CNVM a fost data
in baza Legii nr. 52/1994 cu privire la valorile mobiliare si bursele de valori, care prevede
23
faptul ca "CNVM poate decide infiintarea unei burse de valori dupa ce minimum 5 societati
de valori mobiliare au solicitat si primit autorizatia de negociere in bursa". Activitatea BVB
se desfasoara in baza Legii nr. 52/1994 si are drept scop crearea unei piete organizate pentru
negocierea valorilor mobiliare admise la cota. In ceea ce priveste resursele materiale necesare
infiintarii, BVB a primit finantare de la bugetul statului in primul an de activitate, aceste
resurse urmand a fi restituite esalonat la bugetul de stat, incepand cu cel de-al treilea an de
functionare a bursei, pe parcursul a trei ani consecutivi. BVB se autofinanteaza din
comisioanele percepute in conformitate cu reglementarile bursiere.
Structura organizatorica a BVB, dupa cum se poate observa din
figura de mai jos, este formata din urmatoarele organe si organisme:
-organe decizionale (Asociatia Bursei si Comitetul Bursei);
-organe executive (Directorul General al Bursei);
-organisme de supraveghere (Comisarul General al Bursei);
-organisme consultative (Camera Arbitrula si Comisiile speciale).
Asociatia Bursei este organul suprem de decizie privind activitatea BVB. Ea
ineredinteaza conducerea bursei Comitetului Bursei.
Directorul General al Bursei este numit de Comitelul Bursei, dar nu esle reprezentant
al vreunui membru al bursei. EI este reprezentantul legal al Bursei, ca persoana juridica, in
fata autoritatilor publie si reprezinta institutia in relatiile acesteia cu tertii (persoanele fizice si
juridice, romane sau straine). EI angajeaza patrimonial Bursa ca persoana juridica si exercita
competentele de administrare a activitatii curente a acesteia, inclusiv angajarea de personal,
stabilirea unor masuri de aplicare a normelor emise de CNVM.
Rolul Bursei de Valori Bucuresti este:
-de a furniza o piata organizata pentru tranzactionarea valorilor mobiliare,
-de a contribui la cresterea lichiditatii valorilor mobiliare prin concentrarea in piata a unui
volum cat mai mare de valori mobiliare,
-de a contribui la formarea unor preturi care sa reflecte in mod corespunzator relatia
cerere-oferta si
-de a disemina aceste preturi catre public.
Principiile care guverneaza Bursa de Valori Bucuresti ca piata organizata de valori
mobiliare sunt:
Accesibilitate – Bursa este angajata sa asigure acces egal pentru societatile membre si
respectiv pentru societatile emitente listate la Bursa
24
Informare – Bursa este angajata sa asigure permanent agentilor de bursa si
investitorilor, suficienta informatie despre societatile tranzactionate si despre preturile
valorilor mobiliare emise de acestea.
Etica pietei – Bursa este angajata sa asigure ca piata valorilor mobiliare functioneaza
intr-un mod care sporeste increderea utilizatorilor, autoritatilor si publicului larg in general.
Neutralitate – Bursa este angajata sa actioneze neutru si sa-si mentina integritatea in
relatia cu toti participantii la piata, precum si cu alte institutii sau organizatii care
supravegheaza sau opereaza in piata de capital.
Indicii oficiali ai Bursei de Valori Bucuresti sunt:
- indicele BET (Bucharest Exchange Trading), ce a fast creat pentru a reflecta tendinta de
ansamblu a preturilor celor mai lichide si mai solide 10 actiuni tranzactionate la Bursa de
Valori Bucuresti.
- indicele BET-C, ce a fast creat datorita necesitatii unei reprezentari complete a evolutiei
preturilor titlurilor tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti, frind calculat pe baza tuturor
societatilor cotate la bursa;
- indicele BET-FI, ce monitorizeaza evolutia celor 5 SIF-uri listate la bursa de valori.
Metoda de calcul pentru toţii indicii BVB este aceea a mediei ponderate a preţurilor
cu anumiţi factori de ponderare. Fiecare factor de ponderare corespunde unei societăţi şi este
proporţional cu numărul de acţiuni emise de acea societate.
3.4, BURSA ELECTRONICA RASDAQ
Bursa Electronica RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers
Automated Quotations) este o piata de tip NASDAQ. Ea a fost Infiintata in anul 1996 in
scopul realizarii de tranzactii cu titlurile rezultate din Programul de Privatizare in Masa
(PPM), in care au fost incluse 5774 de societati comerciale. Primele tranzactii au fost
derulate la 1 noiembrie 1996 cu actiunilc a trei societati. in prezent sunt tranzactionate pe
aceasta piata urmatoarele valori mobiliare:
-actiunile societatilor incluse in Programul de Privatizare in Masa, incheiat in anui 1996;
-actiunile societatilor comerciale romanesti distribuite deja pe calea ofertelor publice
initiale sau prin programele de privatizare, care fae obiectul regimului de furnizare periodica
de date financiare al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) si care nu sunt
cotate la Bursa de Valori Bucuresti;
-orice alte actiuni sau valori mobiliare a caror includere in sistem va fi aprobata de
C.N.V.M. si A.N.S.V.M. (Asociatia Nationala a Valorilor Mobiliare);
Componentele principale ale Bursei Electronice RASDAQ sunt:
25
-Asociatia Nationala a Societatilor de Servicii de Investitii Financiare (A.N.S. V.M.) care
are rolul de reglementare si urmarire a tranzactiilor. A.N.S.Y.M. reprezinta interesele
societatilor de servicii de investitii financiare si are ca obiectiv dezvoltarea Bursei
Electronice RASDAQ;
-Societatea de suport tehnologic RASDAQ, care este o structura tehnica afiliata
A.N.S.Y.M. Societatea comerciala RASDAQ S.R.L. are ea obiect de activitate operarea si
mentinerea sistemului electronic (denumit tot RASDAQ), asigurarea colectarii de informatii
cu privire la oportunitatile tranzactionarii titlurilor, mijlocirea negocierii electronice, tinerea
evidentei contractelor incheiate, raportarea situatiei tranzactiilor fiecarei firme de brokeraj si
difuzarea de informatii cu privire la preturile si volumul zilnic al titlurilor tranzactionate pe
piata;
-Societatea Registrul Roman al Actionarilor (R.R.A.). Numita si Registratar, ea este un
registru independent care pastreaza in siguranta toate datele cu privire la actionarii rezultati
din Programul de Privatizare in Masa si permite ca actiunile sa fie tranzactionate pe
RASDAQ si decontate la S.N.C.D.D. Dupa infiintarea R.R.A., au apa,rut si alte registre
independente ale actionarilor;
-Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare (S.N.C.D.D.) Numita si
Depozitar, S.N.C.D.D. are rolul de a calcula soldul pe fiecare titlu si pentru fiecare utilizator
al sistemului, de a efectua transferul de proprietate si de detinere a valorilor mobiliare in
numele utilizatorilor si al clientilor acestora. De asemenea, S.N.C.D.D. tine evidenta tuturor
tranzactiilor realizate intre utilizatorii directi pe piata RASDAQ si faciliteaza compensarea
tranzactiilor si derularea normala a f1uxurilor de livrare a titlurilor si a contravalorii lor.
In afara acestor componente principale, Bursa Electronica RASDAQ mai contine si
alte componente specifice, si anume: utilizatorii sistcmului de tranzactionare, utilizatorii
sistemului de decontare, reprezentantele teritoriale ale societatilor de servicii de investitii
financiare, banci, fonduri, agentii de presa etc.
Tranzactiile la Bursa Electronica RASDAQ sunt efectuate numai de catre
intermediarii de valori mobiliare, respectiv, de catre societatile de servicii de investitii
financiare, autorizate si supravegheate de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare
(C.N.V.M.).
In functie de activitatile pe care le desfasoara, aceste societati se impart in:
-societati de servicii de investitii financiare care actioneaza numai pe contul clientilor
(BROKERI) - sunt acele societati care prin agentii lor pentru servicii de investitii financiare
(persoane fizice) vind si/sau cumpara valori mobiliare in numele si pe contul clientilor lor.
26
Veniturile acestor societati sunt reprezentate de comisioanele pe care le percep in urma
incheierii unei tranzactii (maxim 8%, conform Regulamentului privind autorizarea si
exercitarea intermedierii de valori mobiliare), inclusiv taxele si alte cheltuieli legate de
executarea tranzactiei;
-societati de servicii de investitii financiare care actioneaza pe cont propriu (DEALERI) -
sunt acele societati care cumpara sau vand actiuni pentru sau din portofoliul propriu in scop
speculativ. O societate dealer poate actiona si in numele si pe contul clientilor;
-societati de servicii de investitii financiare formatoare de piata (MARKET-MAKERS) -
sunt acele socictati care actioneaza in nume propriu si care au rolul de a "face piata" prin
afisarea permanenta de cotatii ferme, fiind gata in orice moment sa cumpere sau sa vinda
valorile mobiliare respective in cantitatea standard (impusa de ANSYM) si la pretul ferm de
oferta. Un market-maker este deci un dealer care "face piata" pentru una sau mai multe valori
mobiliare, asumindu-si astfel anumite obligatii in plus fata de un dealer obisnuit, si anume sa
ofere in orice moment un pret de vanzare-cumparare pentru titlul (titlurile) respective.
Societatile care actioneaza ca market-maker nu percep comisioane. In functie de tipul
tranzactiei, profitullor poate avea o dubla natura:
-cind societatea vinde unui client al sau o valoare mobiliara din portofoliu, ea va
inregistra un dublu venit: pe de o parte, din diferenta dintre pretul de achizitie al titlului si
pretul sau de vanzare si, pe de alta parte, venitul rezultat din adaosul pe care societatea il
percepe ca rezultat al serviciului prestat si care se adauga la prelul de executie al tranzactiei
(mark up);
-daca societatea cumpara de la un client al sau o valoare mobiliara, ea va inregistra la
momentul achizitionarii un venit rezultat din prestarea serviciului pentru clientul respectiv.
Acest venit se numeste reducere (mark down), deoarece se deduce din pretul de executie al
tranzactiei;
-daca societatea vinde/cumpara o valoare mobiliara din/pentru portofoliul propriu de la
o alta societate de valori mobiliare pe piata interdealeri, venitul este obtinut doar la momentul
vanzarii ca diferenta dintre pretul de cumparare si cel de vanzare a titlului.
Pentru ca o societate de servicii de investitii financiare sa "faca piata" pentru una sau
mai multe valori mobiliare, este necesar, ca aceasta sa indeplineasca anumite conditii:
-sa detina un capital net minim (conform Regulamcntului privind autorizarea si exercitarea
intermedierii de valori mobiliare);
-sa fie inregistrata la ANSVM ca formator de piata pentru valoarea mobiliara respectiva;
27
-sa indeplineasca o serie de conditii legate de afisarea cotatiilor si mentinerea lor in sistem
etc.
Sistemul de tranzactionare RASDAQ
O alta componenta a pietei de capital in tara noastra o constituie sistemul RASDAQ.
Sistemul electronic de tranzaqionare RASDAQ este o varianta a programului
NASDAQ-PORTAL care asigura formarea unei piete electronice si securizate, ai carei
participanti sunt interconectati intre ei printr-o retea de date.
Aceasta piata este creata de intermediarii de valori mobiliare, care se afla intre ei in
relatii de concurenta si comunica intre ei in mod direct si in timp real.
Sistemul de tranzactionare RASDAQ a fost proiectat si este operational pentru
desfasurarea de operatii specifice atit pietei primare, cit si pietei secundare.
Piata primara dezvoltata de sistemul RASDAQ este o piata privata de valori
mobiliare care sunt tranzactionate ulterior in sistemul RASDAQ.
Oferta publica de actiuni pe aceasta piata este lansata de catre managerul sindicatului
de interediere.
Utilizatorii sistemului pot paricipa la o oferta publica numai cu acceptul acestuia,
devenind astfel membri ai sindicatului de intermediere.
Dupa finalizarea pretului tranzactiei de catre managerul sindicatului de intermediere
are loc alocarea titlurilor pentru fiecare membru al sindicatului. Confirmarile electronice sunt
declansate in momentul in care se realizeaza acordul dintre cei care lanseaza oferta si
intermediarii participanti la proces. In conditiile in care vor fi introduse in sistem actiuni
emise de alte societari decit cele incluse in Programul de Privatizare in Masa, sistemul
PORTAL va permite distribuirea acestora si furnizarea de informatii cu privire la aceste
societati.
Pe piata secundara sistemul ofera posibilitatea de formare a pretului pentru actiunile
tranzactionate in sistem si ofera dealerilor si formatorilor de piata posibilitatea de a-si afisa
propriile cotatii.
Functiile care sunt oferite intermediarilor acestei piete sunt urmatoarele:
-functia directori, care cuprinde lista participantilor la sistem, lista emisiunilor, lista
codurilor de localitate elc.;
-functia de afisare a cotatiilor, care permite vizualizarea cotatiilor, ordonarea acestora dupa
pretul de cumparare si de vanzare etc.;
-functia de actualizare a cotatiilor, folosita pentru introducerea si actualizarea cotatiilor ori
de cite ori formatorii de piata doresc acest lucru;
28
-tranzactionarea, care permite vizualizarea unor campuri ce contin date referitoare la:
denumirea actiunii care face obiectul tranzactiei, numarul atribuit acestei actiuni, moneda in
care se exprima tranzactia, pretul la care s-a realizet ultima tranzactie etc;
-inregistrare-retragere, folosita penlru inregistrarea ca formator de piata pentru o anumita
valoare mobiliara, pentru actualizarea unor informatii sau pentru retragerea dintr-o emisiune;
-comparatii, care permite vizualizarea, confirmarea sau anularea tranzactiei ficute;
-fisier personal al utilizatorului;
-mesaje;
-functia de negociere a ofertelor.
Alte caracteristici ale sistemului sunt transparenta si flexibilitatea acestuia. Prin
sistemul PORTAL se realizeazii pe piata secundara posibilitatea formarii pretului pentru
actiunile tranzactionate, iar dealerilor si formatorilor de piata, posibilitatea afisarii si
actualizarii propriilor cotatii.
Actiunile care se tranzactioneaza la Bursa Electronica RASDAQ trebuie sa
indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii
-sa fie emise sub forma dematerializata de catre societati detinute public;
-sa fie inregistrate la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare;
-emitentul actiunilor sa aiba contract de furnizare de servicii cu o societate de registru
independent autorizata de C.N.Y.M.
Actiunile listate la Bursa Electronica RASDAQ sunt grupate in trei categorii:
-Categoria I;
-Catcgoria a II-a;
-Categoria de baza.
La Bursa Electronica RASDAQ, se pot realiza patru tipuri de
tranzactii:
-tranzactia de agent;
-tranzactia de dealer;
-tranzactia de dealer fara risc;
-tranzactii incrucisate.
Tranzactia de agent (TWO SIDE) estc tranzactia efectuata de trader in numele
clientului, fara a fi implicate valorl mobiliare aflate in portoliul societatii. Pentru astfel de
tranzactii, traderii percep de la clientii lor un comision, al carui procent este negociabil si
trebuie sa se incadreze in plafonul maxim stabilit prin reglementarile pietei (8% in cazul
Bursei Electronice RASDAQ). La o tranzaclie de agent participa clientul (cumparator sau
29
vanzator), traderul la care acesta isi are deschis contul si o societate de servicii de investitii
financiare cu care traderul negociaza in numele clientului.
Tranzactia de dealer, tranzactia de dealer fara nsc si tranzaqiile incrucisate sunt
tranzactii de tip ONE.
Tranzactia de dealer este o tranzactie care implica portofoliul propriu al
intermediarului. In acest caz, societatea de servicii de investitii financiare cumpara actiuni de
la clientul sau pentru completarea propriului portofoliu sau vinde actiuni din acesta catre
clienti, cu obligatia respectarii regulii "celei mai bune executii". Castigul societatii il
reprezinta partea din pretul dc cumparare (BID) retinutii la propriile cumparari, respectiv,
partea adaugata la pretul de vanzare (ASK) la propriile vanzari. Tranzactia de dealer este
raporta de catre societatea de servicii de investitii financiare la pretul care a reprezentat baza
de calcul a reducerii sau a adaosului
Tranzactia de dealer fara risc este tranzactia in cadrul careia onorarea ordinelor
clientilor nu se efectueaza din portofoliul propriu al societiitii de servicii de investitii
financiare, fie din cauza faptului ca societatea nu detine titlurile respective in portofoliu, fie
datorita faptului ca nu doreste sa cumpere pentru portofoliul propriu actiunile vandute de un
client. Aceste tranzactii sunt considerate fara risc, deoarece exista intotdeauna un ordin
echivalent din partea clientului.
De exemplu, in cazul primirii din partea unui client a unui ordin de cumparare, ea va negocia
pretul cu dealerul care detine respectiva valoare mobiliara, urmand ca dupa cumpararea
titlului pentru propriul portofoliu, sa il transfere imediat clientului care a transmis ordinul de
cumparare. Pretul la care va efectua aceasta operatiune este pretul de oferta ASK, la care se
adauga adaosul de dealer. Daca societatea care a intermediat acest ordin are calitatea de
formator de piata, cistigul acesteia va fi format din doua elemente: diferenta de pret (spread)
plus adaosul sau reducerea practicate in relatia cu clientul.
Tranzactiile incrucisate (cross) sunt acele tranzactii intermediate de o societate de
servicii de investitii financiare unde atat cumpratorul cit si vanzatorul sunt clienti proprii.
Comisionul este in acest caz perceput de la fiecare dintre cei doi clienti. In cazl tranzactiilor
incrucisate, decontarea se poate realiza intr-un timp mai scurt, deoarece ele nu implica
existenta unui
depozitar .
lndicii pietei Rasdaq sunt:
- lndicele oficial al pietei, Rasdaq-C, calculat pe baza evolutiei cursurilor tuturor
societatilor listate pe piata;
30
- lndicele RAQ-l, calculat pe baza actiunilor inscrise la categoria I a Rasdaq;
- lndicele RAQ-II, calculat pe baza actiunilor inscrise la categoria a II-a a pietei.
Bursa Electronica Rasdaq se afla intr-un proces de fuziune cu Bursa de Valori
Bucuresti. Piata rezultata, ce va pastra numele si infrastructura BVB, va oferi investitorilor o
oferta integrata, mai eficienta si mai vizibila pe plan regional.
CONCLUZII SI PROPUNERI
Pietele de capital au devenit internationale, iar pentru a fi competitive la acest nivel
este nevoie de sume semnificative de capital financiar. Generarea sumelor de capital sporite
este foarte dificila, exclusiv din surse interne. Totodata, competitia existenta intre ratele
comisioanelor percepute pentru serviciile de brokeraj este din ce in ce mai dura. Aceste
imprejurari au dus la crearea unor intermediari mari (investment dealer) sau mari firme de
brokeraj, de obicei, prin fuziuni intre firmele mai mici.
Crearea unei institutii mai mari duce la cresterea sumei de capital disponibile pentru
ca firmele sa penetreze noi piete si sa ofere servicii.
Tranzactionarea computerizata se coreleaza cu schimbarile majore, petrecute in toata
lumea, in vederea introducerii sistemelor computerizate, care vor inlocui complet arena
traditional a de tranzactionare (ringul). Concomitent cu sporirea importantei sistemelor
computerizate, este posibila introducerea tranzactionarii automate a activelor ordinare.
Cresterea importantei pietelor financiare internationale trebuie sa 0 apreciem tinand
seama de faptul ca baza de capital necesara pentru a finanta tranzactii de subscriere mai mari,
atat pe plan intern, cat si international, este mult mai ridicata decat suma care poate fi
generata intern. Pentru aceasta sunt necesare dereglementari semnificative, prin dezintegrarea
barierelor artificiale dintre diferitele institutii puternice ale pietelor de capital, ca si realizarea
chiar a unor fuziuni intre acestea.
In prezent, pietele de capital se confrunta cu schimbari fundamentale.
Reglementarile se schimba, iar fortele economice si financiare explodeaza in directii
diferite, ceea ce influenteaza profund deciziile de investitii si finantare ale societatilor
comerciale.
In acest context, functionalitatea pietelor de capital devine tot mai importanta, pe
masura ce mecanismul este tot mai dinamic si complex.
Pentru eficientizarea in continuare a activitatii pietei de capital sunt necesare actiuni
concertate in acord cu evolutia economiei romanesti si cu exigentele ce rezulta din inaintarea
tarii pe traseul integrarii organice in Uniunea Europeana si al globalizarii.
31
BIBLIOGRAFIE
1. prof.univ.dr.Constatin Popescu,
prof.univ.dr.Ilie Gavrila,
prof.univ.dr.Dumitru Ciucur. - Teoria economica generala.Volumul.II Macroeconomie;
2. Florin Sebastian Duma - Plasamente bursiere;
3. Maria Prisacariu,
Ovidiu Stoica,
Valeriu Dornescu.-Piete de capital si tranzactii bursiere, Editura Sedcom Libris;
4. Sabina Funar,
Ioana Vlad.-Relatia cu bursa sursa de venit, Editura AcademicPres Cluj-Napoca, 2002;
5. Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, Monitorul Oficial al Romaniei, NR. 571, 29
iunie 2004;
6. http://www.bmfms.ro;
7 . http://www.bvb.ro;
8. http://www.cnvm.ro;
9. http://www.rasd.ro.
32
33
