Introducere

Orice economie este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate în tranzacţionarea de active financiare. Circuitul activelor financiare, de la ofertanţii de fonduri (investitorii) la utilizatorii de acestora, are drept obiectiv satisfacerea nevoilor economice, scopul final fiind profitul.

O economie sănătoasă depinde, de transferurile eficiente de fonduri de la cei ce economisesc către firme şi persoane ce au nevoie de capital – deci economia depinde de pieţe financiare eficiente.

Ca urmare a industrializării crescânde a ţărilor dezvoltate, majoritatea oamenilor lucrează pentru corporaţii şi cea mai mare parte a economiilor sunt canalizate către instituţii cum sunt: casele de pensii, fondurile mutuale sau companiile de asigurări. Aceste instituţii posedă peste 90% din totalul obligaţiunilor corporative şi aproximativ 60% din capitalurile acţionarilor ce nu aparţin blocurilor de control sau companiilor - mamă. Entităţile ce doresc să împrumute bani sunt puse în legătură cu cei ce dispun de surplusuri de fonduri în cadrul pieţelor financiare. Fiecare piaţă operează cu titluri financiare diferite, serveşte unor clienţi diferiţi sau acţionează în părţi diferite ale ţării.

Pentru foarte mulţi dintre noi, bursa este locul unde se fac şi se desfac averi fabuloase, de multe ori în câteva zile sau chiar ore, speculând diferenţele de preţ ale mărfurilor, titlurilor de valoare şi valutelor tranzacţionate. De unde şi fascinaţia de a cunoaşte mai mult un astfel de domeniu. Dar mai mult decât această motivaţie, interesul pentru un astfel de subiect provine din aceea că bursa reprezintă o instituţie specifică a economiei de piaţă ce permite, pe de o parte acoperirea riscurilor reale şi pe de altă parte mobilizarea capitalurilor, în condiţiile în care alocarea resurselor financiare rare ar trebui să se facă pe principii de eficienţă.

Pieţele bursiere sunt însăşi expresia capitalismului. Capitalul este deţinut de cei care acumulează, moştenesc sau economisesc sume de bani şi este utilizat de cei care investesc, speculează sau cheltuiesc fonduri. Unii furnizează capitalul, alţii îl utilizează, iar împreună creează capitalismul. În prezent, capitalul este furnizat în special prin economisirea colectivă sub forma fondurilor de pensii, fondurilor de asigurări, etc. Companiile din sectorul privat şi guvernele emit titluri financiare pentru a atrage economiile de pe piaţă. Emisiunile se realizează pe aşa-numita „piaţă primară” şi sunt tranzacţionate ulterior pe „piaţa secundară”, la bursele de valori.

În prezent, investitorii sunt dominaţi de managerii de fonduri, emitenţii sunt consiliaţi de băncile de investiţii şi specialiştii burselor acţionează ca intermediari. Toţi reacţionează la cel mai mic semnal care apare în piaţă cu privire la oportunităţile de generare şi utilizare a capitalului, iar competitivitatea acestui proces asigură, în general, că preţul oricărei tranzacţii reflectă informaţia disponibilă.Lucrarea de fată este structurată în două capitole menite să evidențieze rolul piețelor de capital în dezvoltarea economiei. Lucrarea „Importanţa pieţei de capital in economia românească” este structurată pe două capitole, în primul capitol am analizat piaţa de capital ca instrument de finanţare, conceptul pieţei de capital precum şi importanţa acesteia în economie. În al doilea capitol evoluţia pieţei de capital din România am realizat studiul de caz al Bursei de Valori din Bucureşti ca soluţie pentru dezvoltarea economiei naţionale precum si impactul crizei economice asupra BVB.

Această lucrare are la bază analiza a tot ceea ce înseamnă piaţa de capital începând cu definiţia acesteia ca fiind mecanismul şi ansamblul relaţiilor prin care sunt dirijate către agenţii economici sau catre entităţi publice şi private capitalurile disponibile şi dispersate din economie.

1

Ceea ce am vrut să evidenţiez în cadrul acestei lucrări sunt deasemenea şi trăsăturile pieţei de capital ca fiind următoarele:piaţa deschisă,produsele,valorile mobiliare şi tranzacţionarea.

O divizie cheie în piețele de capital este între piețele primare și piețele secundare. În piețele primare, noi probleme de stoc sau de obligațiuni sunt vândute investitorilor, de multe ori printr-un mecanism cunoscut sub numele de subscriere. Principalele entități care doresc să strângă fonduri pe termen lung de pe piețele de capital primare sunt guverne (care poate fi municipal, local sau național) și de întreprinderi (companii).

Având în vedere rolul în afară, în economia de piață, piața de capital ocupă un loc important, prin mecanisme specifice, reușind să dea contribuția sa la dezvoltarea economică a societății. În consecință, autoritățile publice trebuie să observați importanța pieței de capital în economia națională și, pe de altă parte, să depună toate eforturile pentru asigurarea cadrului necesar pentru funcționarea normală a mecanismelor sale specifice.

Valenţele de capital ar putea fi chiar mai interesant în cazul piețelor emergente - cum ar fi piața de capital românească - fiind bine-cunoscut contribuția sa în reorientarea resurselor financiare pentru activități eficiente, care contribuie la reforma economică, ci, de asemenea, fiind interesant în privatizarea proces.

În cel de-al doilea capitol am efectuat un studiu de caz al evoluţei pieţei de capital din România,analizând fluctuaţii ale burselor de valori în ani diferiţi precum şi Bursa de Valori din Bucureşti ca soluţie pentru dezvoltarea economiei naţionale.

Am analizat de altfel şi impactul crizei economice asupra evoluţiei Bursei de Valori din Bucuresti, criza financiară a început în 2008 şi are un impact mare asupra evoluției de țări și economiilor globale, inclusiv bursele de valori. Impactul asupra burselor este reflectat vizibil asupra riscului asumat de investitori, în reducere de economii și atragerea investițiilor și a oportunităților, în scădere de valori și volume de tranzacții. Pentru început, lucrarea prezintă pe scurt poziția BVB pe piaţa de capital românească, demonstrând că reprezintă mai mult de 85% din capitalul de piață. În cadrul BVB sunt mai multe piețe component, majoritatea tranzacțiilor pe BVB fiind realizate pe piața de acțiuni.

2

1.1. Conceptul pieței de capital. (definiție, trăsături, cerere, ofertă)

Orice economie natională, indiferent de nivelul sau de dezvoltare, este caracterizată de funcționarea și existența unor piete specializate, unde se întâlnesc oferta și cererea de active financiare necesare dezvoltarii, în cadrul firmelor, a producţiei de bunuri şi servicii.Aceasta piaţa specializata este piaţa de capital (în accepţiunea sistemului european) sau piaţa financiară (conform teoriilor specifice sistemului anglo-saxon). Fascinaţiile pieţei de capital sunt multiple.

Fiecare participant la aceasta piată urmareşte realizarea unor aspecte importante pentru activitatea sa. Astfel, emitenţii sunt interesaţi de tehnicile, dimensionarea şi etapizarea procesului de finanţare, iar investitorii de strategiile moderne de gestionare a portofoliilor. Societăţile de servicii de investitii financiare sunt preocupate de diversificarea obiectului de activitate prin acoperirea unei game largi de activitaţi.Rezultatele activităţii la nivel macroeconomic într-o perioadă determinată, mai precis un an, obţinute de către toţi agenţii economici din economia naţională, se reflectă cifric şi cantitativ prin indicatori sintetici. Indiferent de natura rezultatelor (bunuri materiale şi servicii) şi fluxurilor din economia naţională, aceşti indicatori se calculează numai în expresie valorică, prin intermediul preţurilor şi tarifelor. În funcţie de scopul urmărit, ei pot fi evaluaţi la preţurile pieţei (preţurile cumpărătorilor) sau la preţurile factorilor de producţie (preţurile producătorilor). 1 Instituţiile de supraveghere urmaresc respectarea principiilor şi reglementarilor generale ale pietei. Creatorii şi administratorii de pieţe sunt preocupaţi de aspecte mai puţin vizibile publicului larg, printre care: tehnicile de tranzacţionare, creditarea, garantarea, compensarea, decontarea operaţiunilor.

Sistemul financiar prin definiţie, reprezintă ansamblul instituţiilor şi pieţelor care interacţionează între ele, pentru a îndeplini anumite funcţii, dintre care cea mai importantă este facilitarea transferului de fonduri de la cei care înregistrează excedente, catre cei care se confruntă cu necesitaţi financiare. Piaţa financiară reprezintă mecanismul prin care activele financiare sunt emise şi integrate în circuitul economic.Caracteristica principală a pieţelor financiare este aceea că facilitează întâlnirea cererii şi ofertei de titluri provenind de la unitaţile care înregistrează deficite. In funcţie de durata de viată a titlurilor financiare se disting doua componente ale pietei financiare: piaţa monetară - piaţa pe care se tranzacţioneaza titlurile cu o perioadă de viată mai mică de un an și piața de capital. Piaţa de capital - pe aceasta întâlnim titluri cu scadentă mai mare de un an.Această clasificare este dată de scoala anglo-saxona ce se bazeaza pe manifestarea libera a cererii si ofertei. Cealaltă scoală, cea europeană, fixează ca punct central sistemul bancar în postura de jucător pe toată piaţa de capital ce se împarte în: piaţa monetara (capitalurile atrase pe termen scurt şi mediu), piţta ipotecară (capitalurile atrase pentru construcţie de locuinţe) şi piaţa financiară, unde se emit, şi tranzacţionează titlurile de capital pe termen lung.Piaţa de capital reprezintă ansamblul mecanismelor prin intermediul carora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt dirijate către oricare entitate publică sau privată solicitatoare de fonduri

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital -investitorii - la cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise), şi prin intermediul unor operatori specifici (societaţile de servicii de investiţii financiare).2Se poate

1 Dragomir Laurentiu , Microeconomie , Editura PrintXpert, Craiova 2010.2Gabriela ANGHELACHE “Piata de capital – Caracteristic.i Evolutii. Tranzactii, Editura Economica,,Bucuresti 2004,pag 53

3

afirma despre piaţa de capital că este specializată în efectuarea de tranzacţii cu active financiare cu scadenţe pe termene medii si lungi. Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate catre agenţii economici naţionali sau sunt atrase de pe pieţele altor țări, unde resursele de capital depăsesc necesitaţile financiare interne de acoperit sau autoritaţile monetare impun anumite restricţii privind accesul la resursele financiare interne.

Alte definiţii date pieţei de capital sunt: Totalitatea tranzacţiilor cu titluri financiare pe termen mediu și lung; În literatura americană - totalitatea tranzacţiilor cu active financiare nebancare;În literatura franceză – multitudinea operaţiunilor cu active financiare;

Aceste definiţii nu acoperă în întregime activitatea de pe piaţa de capital, ţinând cont de locul şi rolul pieţei de capital în ansamblul mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare strictă între piaţa de capital şi piaţa financiară, cele doua noţiuni fiind interdependenţe, prin includerea sau completarea reciprocă, în funcţie de reglementarile fiecarei ţari în parte.

Existenţa pieţei de capital este determinată de cererea de capital în funcție de necesitaţi curente de trezorerie şi pentru investiţii si, totodata, este conditionată de un proces real de economisire generat de oferta de capital.3 Fluxurile de capital dintre emitenţi şi investitori sunt evidențiate de emisiunea şi tranzacţionarea unor instrumente specifice, de tipul valorilor mobiliare.

Ca orice piaţă, piaţa de capital poate fi definită formal ca "loc de întâlnire" a vânzatorilor si cumparatorilor de instrumente financiare. Din punct de vedere al sferei sale de cuprindere, în literatura de specialitate s-au prezentat doua concepţii referitoare la piaţa de capital: concepţia anglo-saxonă şi concepţia continental-europeană (de origine franceză). În concepţia anglo-saxonă, piaţa de capital formează împreună cu piaţa monetară şi cu piaţa asigurărilor ceea ce se numeşte, piaţa financiară. In acest context piaţa de capital este sinonimă cu piaţa instrumentelor financiare care asigură investirea capitalurilor pe termen mediu şi lung.În concepţia clasica, continental-europeană, piaţa de capital are o structură complexă, care cuprinde piaţa monetară, piaţa ipotecară si piaţa financiară.

Piaţa monetară este piaţa capitalurilor pe termen scurt şi mediu, fiind reprezentată de piaţa interbancară şi de piaţa titlurilor de creante negociabile. Pe piaţa interbancară operează banca de emisiune, băncile comerciale, băncile specializate, trezoreria statului, casele de economii, care au calitatea de creditori, dar şi de debitori în cazul completarii fondurilor proprii.

Piaţa ipotecară este o piaţa specifică finanţării construcţiei de locuinţe, pe care funcţionează organismele ce acordă împrumuturi sub forma creditului ipotecar, organismele speciale de refinanţare care asigură reîntregirea fondurilor băncilor creditoare, precum şi băncile ipotecare Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri.

Piaţa financiară este cea pe care se cumpară şi se vând active financiare fără a fi schimbată natura lor. Ea exprimă relaţia directă între deţinatorul şi utilizatorul de fonduri.

Principalele beneficii ale pieţelor de capital asupra dezvoltarii economice sunt:· eficienţa, competitivitatea şi solvabilitatea sectorului financiar;· accesul societăţilor noi şi în formare la finanţarea prin acţiuni şi/sau obligaţiuni;· descentralizarea proprietatii si a distributiei averii;· solvabiliatea societăţilor comerciale. Aceste beneficii trebuie să ţină însă cont şi de costurile şi dezavantajele pieţei de capital: ciclurile economice şi impactul asupra obţinerii capitalului, încrederea investitorilor, puterea sectorului financiar.

Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora capitaluri disponibile și dispersate sunt dirijate către entități publice și private solicitatoare de fonduri.Piața de capital asigură legătura dintre emitenți și investitori. Pe piața de capital se 3Bărbăcioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001.

4

tranzacționează instrumente financiare care servesc drept suport al schimbului de capitaluri pe termen mediu și lung.

Concepțiile referitoare la piața de capital:- concepția anglo-saxonă;- concepția continental-europeană.4

În concepţia anglo-saxonă, piaţa financiară este formată din piaţa de capital împreună cu piaţa monetară,. În acest context, pe piaţa de capital se asigură investirea capitalurilor pe termen mediu şi lung. Pe piaţa monetară se realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pieţei interbancare, a pieţei scontului, a pieţei efectelor de comerţ, a pieţei certificatelor de comerţ, a pieţei eurovalutelor.

În concepţia continental - europeană, piaţa de capital are o structură complexă care cuprinde:piaţa monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară.Piaţa monetară este piaţa capitalurilor pe termen scurt şi mediu.Piaţa ipotecară este o piaţă specifică finanţării construcţiei de locuinţe, pe care acţionează organismele ce acordă împrumuturi sub forma creditului imobiliar. Acestea emit bilete ipotecare a căror valoare nominală este egală cu mărimea împrumutului acordat persoanelor particulare ce solicită creditul necesar construcţiei de locuinţe.Biletele ipotecare se transformă în lichidităţi prin vânzarea lor pe piaţa de capital. Pentru rambursarea creditului, la scadenţă, beneficiarul împrumutului cumpără de pe piaţă bilete ipotecare de o valoare egală cu cea a creditului primit plus dobânda aferentă acestuia.

Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piaţa financiară este cea pe care se cumpără şi se vând active financiare, fără a fi schimbată natura lor. Ea exprimă o relaţie directă între deţinătorul şi utilizatorul de fonduri.Domeniul de manifestare a finanţelor este cel al pieţei financiare şi al evaluării activelor care se schimbă pe această piaţă.

În acest context, mişcarea fondurilor într-o economie se poate realiza fie prin concentrarea disponibilităţilor băneşti la banci şi utilizarea de către acestea a resurselor atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri ca finanţare indirect, fie prin emisiune de titluri financiare de către utilizatorii de fonduri pe piaţa financiară, ca finanţare direct.În acest din urmă caz, se pun în circulaţie titlurile financiare şi odată cu ele se stabileşte o reţea de relaţii între emitenţii de titluri ce formează cererea de fonduri şi cumpărătorii de titluri, ca purtători ai ofertei de fonduri.

Structura pieţei financiare este, determinată de două categorii principale de agenţi financiari:

a). investitorii de capital formează oferta de capital naţional sau străin şi sunt grupaţi în gospodării familiale, agenţi economici rentabili şi trezoreria publică.

b). antrepenorii publici şi privaţi alcătuiesc cererea de capital naţional şi se confruntă cu nevoi de finanţare a proiectelor lor de dezvoltare mai mari decât capacitatea acestora de autofinanţare, fiind nevoiţi să apeleze la surse externe, prin emisiune şi vânzare de titluri financiare.Mai există o categorie importantă de agenţi pe piaţa financiară cea a intermediarilor financiari specializaţi, materializaţi în:

c). instituţii financiare - de asigurări, de investiţii, de economii, bursiere - specializ

d). băncile comerciale - în general pentru termen scurt.Segmentul primar al pieţei financiare este indispensabil, deoarece asigură emisiunea şi prima vânzare a titlurilor noi şi se organizează prin intermediul băncilor sau al societăţilor de valori mobiliare.Segmentul secundar este format de o piaţă "de ocazie", unde titlurile se revând în mod repetat, de regulă la un preţ actual superior. Acest gen de operaţiune este propriu Bursei de valori şi pieţei extrabursiere - OTC(Over the Counter).Opțiunea este pentru concepția anglo-saxonă potrivit căreia piața de capital este o componentă a pieței financiare.

Trasaturile pieţei de capital sunt următoarele :4 Pîrvu, Gheorghe - Macroeconomie, Editura Sitech Craiova, 2007, pag. 81

5

-este o piaţa deschisă, adică clasamentul este efectuat in marea masă a investiţiilor iar tranzacţiile cu valori mobiliare au caracter public.-produsele pieţei sunt instrumente pe termen mediu şi lung.Pe piaţa de capital banii sunt investiţi pe o perioadă mai mare de 1 an în timp ce pe piaţa monetară resursele sunt utilizate pentru finanţarea pe termen scurt.-valorile mobiliare ca produse ale pieţei se caracterizează prin negociabilitate şi transferabilitate.

Ele pot fi transferate de la un posesor la altul oferind investitorului posibilitatea de a vinde oricând produsul respectiv la un preț specific condiţiilor pieţei sau care rezulta din negocierea la un moment dat.-tranzacţionarea valorilor mobiliare nu este directă şi intermediară.Intermediarii au un rol important în ceea ce priveşte punerea în contact a emitenţilor cu investitorii sau a investiţiilor ce deţin valori mobiliare cu cei care le doresc sa le cumpere.Riscul investiţiei aparţine întotdeauna investitorilor şi nu emitenţilor.Piaţa de capital oferă modalitatea de investire, respectiv de atragere a capitalului diferite de cele specifice sistemului bancar.Ca o obțiune la constituirea depozitelor bancare investitorii pot achiziţiona valori mobiliare iar emitenţii pentru a nu apela la credite bancare pot atrage capitaluri prin emisiune de acţiuni si obligaţiuni.

Din punct de vedere al bancilor acţiunile sunt un amortizor împotriva variabilităţii fluxului de venit .Ele sunt o permanentă sursă de fonduri care nu cer plaţi fixe sau plata unei dobânzi..Absenţa acţiunilor implică dependenta de datorii care conduce la incapacitatea rambursării acesteia la timp dacă rezultatele sunt sub nivelul așteptărilor..Finanţarea pe baza acţiunilor poate asigura de asemenea fonduri pentru rambursarea obligaţiilor mari de plată.Acţiunea ca parte din patrimoniu societăţilor emitente comportă un risc de capital pentru investitori în sensul că veniturile aduse de acestea sunt variabile în funcţie de modul de administrare a societaţii respective .Dacă societatea este dizolvată, deţinătorul acţiunii este despăgubit numai după ce toate creditele au fost rambursate.Astfel, băncile prudente nu doresc de obicei sa acorde împrumuturi fară ca intreprinzatorii să furnizeze suficiente fonduri proprii.Din punct de vedere al intreprinzatorului capitalul prezintă nu numai un risc de scădere,dar este de asemenea mijlocul prin care el culege roadele începerii şi derulării unei afaceri.Dacă compania are succese , beneficiul intreprinzătorului din dividente şi valoarea crescută a acţiunilor sale pot fi mult mai ridicată decât dobânda pe care bancherul o primeşte la împrumutul lui.

Nevoia de finanţare a intreprinderii pe baza emisiunii de acţiuni a fost marcată în multe ţări de 2 factori:5

-relaţiile rigide dintre bănci şi grupurile industriale -apelarea la participaţiile guvernului, credite şi garanţii guvernamentaleObţinerea de fonduri pentru investiţii în active pe termen lung este adeseori privită

drept contribuţie economică primară a pieţei de capital. Acest punct de vedere îngust, ignoră alte contribuţii importante pe care piaţa de capital pot sa le aibă asupra dezvoltarii economice: -eficienţa, competitivitatea şi solvabilitatea sectorului financiar

-mobilizarea economică financiară-eficienţa de alocare a investiției -solvabilitatea sectorului societaţilor comerciale -descentralizarea proprietaţii şi distribuirea avuţiei -accesul societaţilor noi şi în formare la finanţarea prin acţiuni

Beneficiile potenţiale ale pieţei de capital trebuie sa fie comparate cu anumite costuri şi dezavantaje.Acestea includ inevitabilitatea ciclurilor economice şi impactul lor asupra obţinerii de capital , încrederea investitorilor şi puterea sistemului financiar , instabilitatea preţurilor şi a ratei dobânzii , costurile de intermediere ale burselor de valori şi instituţiilor pieţelor de capital şi nevoia de reglementare a unui subsector al sistemului financiar .5Pîrvu, Gheorghe - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2004, p. 36

6

Existenţa unei pieţe active pentru acţiuni creează alternative pentru sistemul bancar în ceea ce priveşte depunatorii cât şi utilizarea de fonduri .La fel de importanta este contribuţia potenţială a pieţei de acţiuni la solvabilitatea sistemului financiar.

Absenţa unor piețe generatoare de acţiuni, conduce la creşterea raportului dintre produsele împrumutate şi fonduri proprii ale societaţii slăbind astfel structura lor de capital.Aceasta pune în pericol nu numai viabilitatea lor pe termen lung dar şi solvabilitatea instituţiilor din sistemul financiar care acorda împrumuturi.

Un alt risc pentru sistemul bancar este nepotrivirea dintre depozitele pe termen scurt şi liniile de credit , risc ce este prevazut in permanentă.Pieţele de obligatiuni ce sunt lichide şi active ajută și la diminuarea uneia dintre problemele cele mai critice ale finanţelor fondurilor pe termen scurt.In timp ce investitorii doresc lichiditate , societăţile şi guvernele trebuie să se asigure de existenţa unor termene care să acopere activele lor sau în cazul guvernelor pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare.Tocmai pentru împacarea acestor situaţii conflictuale sunt necesare pieţele secundare .Studiile efectuate într-un numar de ţări au aratat că cei care economisesc , raspund imediat la schimbări ale ratei reale ale veniturilor , la diferite instrumente financiare.de exemplu:

În momentul când controlul asupra ratelor dobânzii ale depozitelor bancare a condus la rate negative, ritmul de creştere la depozite a scăzut rapid şi a crescut la loc imediat ce ratele au devenit pozitive în masura în care acţiunile şi obligaţiile reprezintă forme de investiţii viabile şi relative sigure cu un venit atractiv pe termen lung ele indeplinesc 2 funcţii și anume : -acţiunea generează un stimulent de a economisii şi a investi spre deosebire de consum ori de a cumpara terenuri şi proprietaţi imobiliare sau de a cauta alternative de investiţii mult mai profitabile în strainatate. -obligaţiunea concurează cu depozitele bancare ce pot fi subiect al controlului ratelor dobânzii Acest lucru exercită o presiune de a menţine ratele controlate ale dobînzii mai aproape de ratele de piaţă făcând posibilă în acest fel o reflectare a inflaţiei şi a penuririi de fonduri.

Piaţa de capital eficientă obligă compania să concureze pe o bază egală pentru fondurile investitorilor.Preţurile pot fi privite ca ,,eticheta pentru valoarea pe care investitorii o asociază investiţiei lor,,. Deciziile necorespunzatoare ale condiţiilor companiilor generează pe termen lung nemulţumiri în rândul investitorilor , în timp ce companiile închise pot masca performante slabe cel puţin pentru un timp ,companiile deschise nu pot sa-şi permită acest lucru.Din punctul de vedere al emisiunii și comercializării instrumentelor financiare, piața de capital se structurează în:6

- Piață primară- Piață secundară.

Piața primară este cea pe care se vând și se cumpără valori mobiliare nou emise , ceea ce permite transformarea economiilor în resurse pe termen lung. Participanți la piața primară sunt solicitatorii de capital, ofertanții de capital și intermediarii.Piața secundară asigură lichiditatea și mobilitatea economiilor, concentrând cererea și oferta pentru valori mobiliare deja emise. După obiectul tranzacției întâlnim :

- Piața acțiunilor;- Piața obligațiunilor:- Piața instrumentelor derivate

După modul de formare a prețului instrumentelor financiare se deosebesc:- Piața de licitație- Piața de negociere.

In funcție de momentul finalizării tranzacțiilor există:6Dufloux, Claude, Pieţe financiare, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 52

7

- Piața la vedere;- Piața la termen.

Din punctul de vedere al configurației și cerințelor de admitere la tranzacționare a instrumentelor financiare , funcționează:

- Piața reglementată; - Sistemul alternativ de tranzacționare.

Cererea şi oferta pe piaţa de capitalDezvoltarea afacerilor s-a bazat în secolul XX, în principal, pe creditare. Orice

companie care vroia să se dezvolte, să facă noi investiţii, avea nevoie de resurse financiare în timp scurt, mai mult decât permitea procesul de economisire. Acest fapt s-a datorat în special rapidităţii dezvoltării unei idei de afaceri, în special în ultimele doua decenii ale secolului trecut. Aceasta a fost principala cauză a cererii masive de capital, ce a determinat firmele să caute resurse financiare dintre cele mai diverse. Pe de altă parte, datorită puternicei dezvoltării economice, s-au creat şi surplusuri majore de bani, atât la persoanele juridice, cât şi la persoanele fizice. În aceste premise, piaţa de capital reprezentată de bursele de valori , a fost intermediarul perfect între cerere şi oferta de capital.

Mişcarea fondurilor în economie se poate realiza în două modalitaţi:- prin concentrarea disponibilitaţilor băneşti la bănci şi utilizarea de către acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri - finantare indirectă; - prin emisiune de instrumente financiare de către utilizatorii de fonduri pe piaţa financiară - finantare directa.

În cazul finanţării directe se pun în mișcare instrumente financiare şi o data cu ele, se stabileşte o reţea de relaţii între emitenţii respectivelor instrumente, care reprezintă cererea de fonduri şi cumpărătorii acestora, cei ce reprezintă oferta de fonduri.Cererea de capital aparţine unor operatori cum sunt: societăţi comerciale publice şi private, instituţii financiar-bancare şi de asigurări, instituţii şi autorităţi publice, guverne, autorităţi internaţionale.Cererea de capital se structurează în:

- cererea structurală;- cererea legată de factori conjuncturali.

Cererea structurală este determinată de nevoia finanţării unor acţiuni economice în diverse ramuri de activitate, a unor programe de dezvoltare, de constituirea şi majorarea fondurilor instituţiilor şi organismelor financiar-bancare naţionale şi internaţionale Cererea conjuncturală apare ca efect al insuficienţei sau indisponibilităţii resurselor interne precum şi ca efect al unor factori cum sunt: fluctuaţia preţurilor , modificări ale ratei dobânzii, deficitul balanţei de plăţi etc.Exponenţii cererii sunt debitori pe piaţa financiară.Oferta de capital este consecinţa procesului de economisire şi este reprezentată de disponibilităţile băneşti temporar libere si pentru care se caută un plasament cât mai avantajos.

Cererea de capital este generată de urmatorii agenţi economici: -statul şi colectivitaţile locale (oraşe, regiuni), a căror motivaţie pentru cererea de

fonduri este legată de finantarea cheltuielilor, a deficitului bugetar, obtinerea fondurilor necesare realizându-se prin emisiunea de obligatiuni ale statului sau obligatiuni municipale;

-societăţile comerciale care apelează la piaţa de capital pentru acoperirea nevoilor din diferite sectoare şi care utilizează fondurile disponibile de pe piaţa de capital atât în momentul constituirii, cât şi pe parcursul desfaşurării activităţii. Aceste societăţi mobilizează fondurile disponibile fie prin emisiunea de acţiuni, fie prin emisiunea de obligaţiuni;

- instituţiile bancare şi financiare, societaţi de asigurare care fac apel la capitalurile disponibile pentru finanţarea activităţii proprii, însă, rolul lor principal este de a facilita circulaţia capitalului, asigurând lichidarea pieţei.

Oferta de capital provine din economisire, adică din tot ceea ce ramâne în posesia deţinătorilor de venituri dupa ce-şi satisfac nevoile de consum. Oferta de capital este direct legata de procesul de economisire. Economiile sunt venituri ce depasesc nevoile de consum

8

care sunt plasate pe piata de capital prin cumpararea de titluri emise şi care pot îmbraca urmatoarele forme:

- capitaluri disponibile apartinând societăţilor comerciale;- resurse de finantare disponibile la un moment dat la nivelul instituţiilor

financiare (societati bancare, societăţi de investiţii, case de economii);- disponibilităţile bănesti ale populatiei.

Oferta de capital este asigurata de investitori. Acestia sunt persoane fizice sau juridice care investesc într-o societate prin cumpararea de valori mobiliare/titluri de valoare, cu scopul de a obtine avantaje economice sub forma profiturilor sau a drepturilor de proprietate, tranzactie,

Economiile devin ofertă pe piaţa de capital numai dacă piaţa asigură rentabilitatea cerută de investitori.Investitorii se grupează în două categorii:

- individuali;- instituţionali.Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzacţii de

dimensiuni mici. Aceştia pot fi:- investitori pasivi pe termen lung care obţin fructificare din dobânzi şi dividende;- investitori activi care valorifică mişcarea cursului bursier.Investitorii instituţionali sunt societăţi sau instituţii care fac tranzacţii de dimensiuni

mari: bănci, societăţi de asigurare, societăţi de investiţii, organisme de plasament colectiv, fonduri de pensii, . Tranzacţiile derulate de investitorii instituţionali exercită o influenţă semnificativă asupra volumului tranzacţiilor şi preţului instrumentelor financiare.

Cererea şi oferta sunt două dimensiuni ale procesului de economisire-investire supuse influenţei directe şi indirecte a unor riscuri multiple cum sunt:7

- riscul operaţional al investirii;- riscul afacerii;- riscul pieţei;- riscul lichidităţii;- riscul creditului;- riscul schimbărilor de ordin legislativ.Principalul rol al pieţei de capital îl reprezintă contribuţia acesteia la finanţarea pe

termen mediu şi lung a economiei.Funcția cea mai importantă a oricărei piețe de capital o reprezintă finanțarea economiei reale prin operațiuni specifice (oferte publice) precum și asigurarea cadrului perfect necesar efectuării detranzacții bursiere cu valori mobiliare. Transparența tranzacțiilor bursiere, precum și protecția investitorilor sunt de asemenea, principii și valori fundamentale ale oricărei piețe de capital,alături de funcții precum:formarea unui preț corect:mecanismele de formare a prețului urmăresc riguros respectareacriteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii și al ofertei să se realizeze în punctul ce reprezintă prețul corect, acesta fiind preț reprezentativ pentru întreaga piață de referință Arrmonizarea prețurilor:piața de capital realizeazăși difuzarea informațiilor care apoirealizează armonizarea prețurilor pe întreaga economie. Informația bursieră joacă rolul demediator pe piața națională stabilind prețul de referință, celelalte produse sau servicii armonizându-se cu acesta.

Acoperirea riscurilor:prin intermediul mecanismelor specifice de tranzacționare pe o piațade capital, se realizează operațiuni de acoperire a riscului. Participanții la piață sunt motivați diferit, astfel încât unii sunt dispuși să preia un risc mai mare în condițiile unui profit potențialmai mare pe când alții nu sunt dispuși să riște. Transferul riscului de la participanți cu aversiunefață de risc la participanți cu dispunere la risc se realizează cu ajutorul operațiunilor de acoperirea riscului8 Barometru economic:evoluția pieței de capital are un caracter de predictibilitate. Astfel,cursul stabilit prin confruntarea cererii cu oferta de active financiare devine un instrument de analiză economică și evaluare. Acesta intră în calcul pentru stabilirea 7 Marin Opriţescu , Cristi SPULBAR, Pieţe de capital, Editura Universitaria Craiova, 2002, PAG 1568 Gabriela Anghelache, Piaţa de capital. Caracteristici, evoluţii, tranzacţii, Editura Economică. Bucureşti, 2004,pag12

9

politicilor economice și în același timp, devine un semnal de acțiune pentru agenți economici, guverne sau autorități locale,fiind un realist instrument de prognoză. Feed-back economic :semnalul generat de evoluția pieței de capital devine criteriu de decizieeconomică, cursul bursier și indicii de bursă fiind considerați semnale pe baza cărorareacționează actorii de pe piață.

1.2. Importanţa pieţei de capital în economie

Piaţa de capital este formată din organisme cu rol de reglementare care supraveghează piaţa şi care îndeplinesc rolul indispensabil de protecţie al investitorilor individuali, prin asigurarea unor reglementări instituţionale dar şi instrumentale, pentru asigurarea unor condiţii concurenţiale cât mai aproape decondiţiile de concurenţă riguroasă şi perfectă.Această piaţă este specializată în tranzacţii cu active financiare pe termen mediu şi lung, prin intermediul lor asigurându-se transferul de capital financiar disponibil către utilizatorii pe piaţa primară şi între investitori pe piaţa secundara.

Scopul fundamental al unei pieţe de capital constă în plasarea titlurilor financiare emise de agenţii economici pentru căutarea de capital provenit de la potenţiali investitori deţinători de excedent de capital datorită economisirii sau din restructurarea portofoliilor lor.Economiile naţionale se caracterizează prin existenţa şi funcţionarea unor pieţe monetare şi de capital mai mult sau mai puţin dezvoltate. Pieţele de capital sunt specializate în efectuarea de tranzacţii active financiare cu scadenţe pe termene medii şi lungi. Prin intermediul lor capitalurile disponibile sunt dirijate către agenţii economici naţionali sau de pe pieţele altor ţări , unde nevoile de capital depăşesc posibilităţile financiare interne de acoperire sau autorităţile monetare impun anumite restricţii privind accesul la resursele financiare interne.

Piaţa de capital este o piaţă specializată unde se întâlnesc şi se reglează în mod liber cererea şi oferta de active financiare pe termen mediu şi lung. Pe această piaţă se tranzacţionează în mod liber valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni), piaţa având drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumpărătorii de acţiuni şi obligaţiuni) şi care urmăresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de către emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, ce sunt în căutare de capital în vederea finanţării unor proiecte dei nvestiţii.

Bineînțeles, piaţa de capital prezintă interes şi din alte puncte de vedere, făcând posibilă preluarea controlului asupra unor societăţi prin achiziţii semnificative de acţiuni sau obţinerea unor câştiguri pe termen scurt prin specularea modificărilor decurs ale valorilor mobiliare.Pieţele şi instituţiile financiare sunt printre condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea economiei. În viața de zi cu zi, din punct de vedere al globalizării potenţialii investitori au o mulţime de oportunităţi pentru a face profit.

Pieţele financiare sunt importante pentru dezvoltarea economiei naţionale deoarece ajută în continuu procesele de producţie, alocarea capitalului, realizarea de profit şi asigurare în timpul investiţiei de capital. Piaţa financiară ca piaţă dinamică constă în trei segmente: piaţa monetară, piaţa de capital şi piaţa valutară.

Piaţa de capital a contribuit esenţial la creşterea veniturilor economice, şi în general pentru prosperitatea naţională. De asemenea piaţa de capital are un caracter instituţional şi cuprinde mai multe instituţii, instrumente şi subiecte care ajută în alocarea de capital.

Principalele caracteristici ale pieţei de capital sunt următoarele:− concentrarea şi alocarea capitalului în funcţie de ofertă șă cerere− numirea ratei dobânzii ca preţ al capitalului funciar cu reglementarea raportului de capital dintre cerere şi ofertă ; − rata dobânzii ca parte din venitul proprietarilor de capital.

10

Cele mai importante funcţii, obiective şi efecte care se realizează pe piaţa de capital sunt: - majorarea ofertei de capital ; - creşterea economiilor ; - valorificarea valorilor mobiliare ; - maximizarea posibilităţii pentru alocarea de capital în investiţiile alternative ; - crearea de condiţii pentru noi investiţii străine directe ; - majorarea produsului intern brut ,

Instituţii financiare ca intermediari importanţi pe piaţa de capital.Instituţiile financiare sunt valoroase pentru executarea funcţiilor pieţei de capital şi pentru eficienţa lor. Instituţiile financiare joacă un rol indispensabil pe piaţa de capital şi în conomia naţională pentru centralizarea fondurilor de la surplusul la deficitul unităţilor de cheltuieli. Ele sunt în general intermediari financiari care ajută transferul economiilor de la subiecţii economici cu surplus la cei cu deficit. Instituţiile financiare pot fi împărţite după mai multe criterii; una dintre cele mai cunoscute clasificări este următoarea: − instutiţii clasice şi tradiţionale ( bănci, bănci de economii şi credite sindicale); − investitori instituţionali de asigurări, fonduri de pensii şi companii financiare) − instituţii de brokeraj şi comercializare

Participantul la piaţa de capital poate comercializa cu capitalul propriu sau cu cel străin şi valori mobiliare. Cei mai întânliți participanţi pe piaţă sunt: − investitori şi antreprenori, în calitate de proprietari sau solicitanţi de capital;− intermediari ( bănci, fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurare ); − statul în rolul reglementatorului şi controlorului piţei de capital Instituţiile bancare pot fi împărţite şi în instituţii bancare şi non-bancare, şi această lucrare va include analiza instituţiilor bancare (bănci şi bănci de economii ) şi instituţii non-bancare (fonduri de pensii, companii de asigurare şi trusturi de pensii) ca participanţi semnificativi pe piaţa de capital. Băncile ca intermediari financiari dominanţi.Sistemul bancar are o tradiţie autentică şi o contribuţie importantă la dezvoltarea economiei naţionale. Ca un rezultat al procesului de globalizare au avut loc multe reforme în sistemul de lucru al băncii şi băncile se transformă de obicei din instituţii tradiţionale în instituţii contemporane care au adoptat noi termeni de operare. Funcţiile financiare pot fi văzute în segmentele următoare: − gestionarea fondurilor( total active şi obligaţiuni) − folosirea raţională şi eficientă − controlează modul de utilizare al capitalului − investirea capitalului în valori mobiliare pentru a creşte veniturile − asigurarea lichidităţilor şi solvabilităţii − evaluarea veniturilor şi proiectelor de investiţiiBăncile dispun de un potenţial financiar mare şi acesta este motivul pentru care sunt cei mai importanţi participanţi pe piaţa de capital. Băncile crează capitalul de cerere şi deţin monopolul în colectarea şi lansarea capitalului. Băncile şi celelalte înstituţii de depozitare pe piaţa de capital pot fi întânlite sub formă de:

− investitori, − clienţi, − agenţi de comisioane, − agent –broker.

Institutiile de pe piata de capital pot fi împărţite în: − lucrări bancare active care presupun activităţi de împrumut şi emiterea de titluri de valoare; − lucrări ale băncii referitoare la acumularea de economii şi depuneri potenţiale în general mai mari decât securităţile;

11

− lucrările bancare pe termen lung care include toate lucrările active şi passive executate pe o perioadă mai lungă de un an; − lucrările pe termen scurt includ toate lucrările bacare active care au loc pe o perioadă mai scurtă de un an; − lucrările bancare individuale pe care banca le execută în numele şi conturile sale; − lucrările bancare imparţiale pe care lebanca le execută în numele sau contul altcuiva.

Băncile ca intermediari importanţi pe piaţa de capital au un caracter public. De accea sunt controlate de instituţii corespunzătoare şi controlul este de obicei îndreptat către performanţa băncilor, echitatea şi controlul, managementul riscului. Potenţialul de bază al băncilor sunt titlurile de valoare care sunt subiect de tranzacţionare pe piaţa de capital. Azi, in perioada de globalizare şi internalizare tranzacţiile şi datele electronice sunt foarte importante pentru funcţionarea băncii. Primele zece bănci din lume potrivit căştigurilor din 2010 sunt:1. Citigroup — 20 miliarde dolari 2. Bank of America — 15 miliarde dolari 3. HSBC — 10 miliarde dolari 4. Royal Bank of Scotland— 8 miliarde dolari 5. Wells Fargo — 7 miliarde dol6. JP Morgan Chase — 7 miliarde dolari 7. UBS AG — 6 miliarde dolari 8. Wachovia — 5 miliarde dolari 9. Morgan Stanley — 5 miliarde dolari 10. Merrill Lynch — 4 miliarde dolari

În literatura şi practica de specialitate sunt mai multe clasificări pentru bănci, dar următoarea este cea mai cunoscută, unde băncile sunt împărţite după funcţiile şi serviciile pe care le oferă: − bănci centrale − bănci de investiţii − bănci de depozite − bănci ipotecare

Prin intermediul pieţei de capital se creează resurse pentru economia reală iar instituţiile din acest sistem pot evalua cu un grad ridicat de sensibilitate eficienţa alocării resurselor din economie. Economiile naţionale se caracterizează prin existenţa si funcţionarea unor pieţe monetare şi de capital mai mult sau mai puţin dezvoltate. Adesea este greu să se faca o delimitare netă între cele două tipuri de pieţe întrucât în realitate ele se intrepătrund şi se intercondiţionează.

Pieţele de capital spre deosebire de cele monetare sunt specializate în efectuarea de tranzacţii cu active financiare cu scadenţe pe termeni medii şi lungi. Prin intermediul lor capitalurile disponibile sunt dirijate către agentţii economici naţionali sau de pe pieţele altor ţări unde nevoile de capital depăşesc posibilitaţile monetare impun anumite resticţii privind accesul la resursele financiare interne. Piaţa capitalului sau piaţa activelor financiare o putem defini ca loc de întilnire între nevoile de resurse băneşti ale întreprindelor şi disponibilitaţile băneşti ale menajelor, ale gospodăriilor de familie. Piaţa capitalului se refera la achiziţiile şi vânzarile de titluri de valori cu o scadenţă mai mare de un an. Aceste deplasări de capitaluri financiare de pe o piaţă naţională catre alta piaţă au condus practic la crearea şi funcţionarea în afara pieţelor interne de capital a unei pieţe internaţionale de capital.

Una din cele mai importante funcţii ale pieţelor de capital este dată de emisiunea şi plasarea de valori mobiliare din însarcinarea emitenţilor sau debitorilor, adică vânzarea pentru prima oară de acţiuni, obligaţiuni şi a altor titluri către deţinători de capitaluri financiare disponibile.9 Pe aceste pieţe se vând valori mobiliare emise de unele entităţi care au nevoie de capital financiar şi se compară de alte entităţi care dispun de economii şi de capitaluri pe termen mediu şi lung. 9Ordinul 3055/2009

12

În structura pieţelor de capital se includ atât pieţele naţionale cât şi europieţelor. În funcţie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate piaţa de capital imbracă în principal două forme: piaţa acţiunilor şi piaţa obligaţiunilor, pe care circulă titluri naţionale şi stăine. În același timp cu formarea şi extinderea pieţei acţiunile exprimate în moneda naţională şi prin intermediul căruia sunt atrase capitaluri financiare interne şi scopul constituirii majorării capitalului social al societăţilor emitente s-a cristalizat şi s-a dezvoltat o piaţă internaţională a acţiunilor prin participarea cu active financiare în valuta unor agenţi economici din anumite ţări la capitalul social al unor societăţi industriale şi comerciale din alte ţări în calitate de acţionari.

Alături de piaţa obligaţiunilor în structura acestei forme de existenţă a pieţei de capital distingem atât piaţa obligaţiuniilor interne cât şi piaţa obligaţiunilor externe. Piaţa obligaţiunilor interne prezintă negocierea titlurilor de credit emise în moneda naţională, oferanţii şi investitorii fiind rezideţii ai ţării pe teritoriul căruia funcţionează piaţa respectivă. Piaţa obligaţiunilor străine reprezintă o formă importantă clasică a pieţei internaţionale de capital şi constă în emisiuni internaţionale plasate în tara în a carei monedă se exprimă titlurile respective.

Emisiunele de titluri şi eurotitluri şi care reprezintă cererea de capital se realizează de către societăţile publice şi private, guverne, institutii financiar-bancare naţionale şi internaţionale, societăţi de asigurari. Cererea de capital financiar este reprezentată de sectorul public şi privat (BIRD, BEI, BAD, BERD.).

Oferta de capital este facută de către deţinătorii de capitaluri financiare, reprezentaţi de organizaţii economice, bănci, case de economii şi asigurari.Bursele de valori sunt instituţii de o importanţă deosebită in ansamblul mecanismelor de reglare a economiei de piata deţinând o poziţie dominantă pe pieţele interne de capital şi pe piaţa internaţională.

Bursele de valori reprezintă pieţe de capital oficial unde se vînd şi se cumpară valori mobiliare. Obiectul tranzacţiilor la bursele de valori îl constituie drepturile de proprietate asupra valorilor mobiliare, adică asupra obligaţiunilor, efectelor de comerţ, acţiunilor şi altor titluri de proprietate. Obligaţiunea este o hârtie de valoare care se obţine prin acordarea unui împrumut pe o perioadă determinată în schimbul unui procent fix de profit denumit cupon. Obligaţiunele implică pentru deţinătorii lor cel mai scazut grad de risc, deoarece sumele cuvenite cu titlu de cupoane sunt garantate indiferent de rezultatele financiare ale firmei emitente. Dupa scurgerea perioadei de timp pentru care este emisă, obligaţiunea este rascumparată de emitent, iar în acest interval deţinătorul ei încaseaza un venit fix.

Acțiunile sunt hârtii de valoare care reprezintă acordarea de împrumut pe o perioadă nedefinită contra unui profit numit devident. În funcţie de marirea devidentului acţiunile pot fi preferenţiale şi obisnuite. În cazul acţiunilor preferenţiale, procentul de profit este fix. Acţiunile obisnuite implică un grad ma imare de risc dar si sanse mai mari de câstig,deoarece marimea devidentului este variabilă in funcţie de rezultatele financiare ale firmei. Din veniturile totale ale firmei se scad cheltuielile denumite „ costuri de lucru” pentru a determina profitul de lucru. Din acestea se deduc cupoanele şi impozitele rămânând profitul net. Din profitul net se achită devidendele fixe, iar partea ramasă este alocată pentru acumulari şi onorarea devidendelor la acţiuni obişnuite. Înfiinţarea şi funcţionarea burselor de valori au loc pe baza normelor şi reglamentărilor juridice,adoptate în fiecare ţară,cu privire la activitatea instituţiilor.

Tranzacţiile la bursele de valori se efectuează prin intermediul „brokerilor” şi a „jobberilor”. Brokerii sunt agenţi de schimb care primesc şi supun spre executie ordinile de vânzare cumparare ale efectelor financiare. Ei adresează aceste ordine jobberilor. Jobberul se afla la panoul de cotaţii pe care afisează iniţial cotaţiile de deschidere. Cursul de cumparare ale efectelor financiare este sensibil mai mic decât cursul de vânzare.

În anul 1971 în SUA sa creat bursa informatizată NASDAQ(Naţional Association of Securities Deabers Automated Qoutations System). Este o piaţă specială ce se deosebeşte de cele clasice atât prin modul de organizare şi funcţionare cât şi prin tehnicele de lucru specifice

13

folosite, este bazată pe un sistem informatic care prelucrează automat tranzacţiile încheiate, nu există un loc fizic unde se întâlnesc cei care vând şi cei care cumpara titluri.

Bursa NASDAQ se deosebeşte de cele clasice şi în ceea ce priveşte rolul pe care-l au stabilirea preţului titlurilor oferite şi solicitate de clienţi. Au un grad de lichiditate şi competitivitate ridicate. Majoritatea titlurilor cotate la bursa NASDAQ aparţin societăţilor tinere şi de marime mijlocie, în principal din sectoarele de vârf a economiei. Dar totuşi cea mai renumită bursă din lume ramâne NYSE din SUA.10

2 BVB – soluţie pentru dezvoltarea economiei naţionale

Înfiinţarea Bursei românesti a avut loc in anul 1881, prin decret regal, în urma adoptării "Legii asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mărfuri". Activitatea instituţiei a debutat însă de-abia peste un an, în decembrie 1882, în cladirea Camerei de Comert.

Evoluţia pieţei de capital din România a urmarit fidel evoluţia economiei în ansamblul său, cunoscând perioade de dezvoltare susţinută înainte de criza economica din 1929-1933 şi în perioada dintre criză şi cel de-al doilea război mondial. Instaurarea comunismului a însemnat şi dispariţia, pentru circa cincizeci de ani, a Bursei de Valori Bucuresti, reînfiinţata de-abia în anul 1995, printr-o decizie a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, dupa ce anterior fusese concepută Legea Nr. 5/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori. Reînceperea activităţii bursiere în Romania a avut loc pe data de 20 noiembrie 1995.

În continuare, interesul pentru piaţa de capital a crescut substanţial, pe masură ce aceasta a trecut prin mai multe faze ale existentei sale, carora a reusit sa le supravietuiască şi chiar să iese mai puternică din ele: privatizarea in masă de la jumatatea anilor 90, marile scandaluri financiare de la sfarşitul aceloraşi ani 90, însoţite de recesiunea economică prelungită, apoi revenirea economiei după anul 2000, şi în cele din urmă criza economică începută în anul 2007 în Statele Unite şi care a ajuns şi în România la sfarşitul lui 2008.Bursa de Valori a sărbatorit în anul 2005 zece ani de la redeschiderea instituţiei. În această perioadă la bursă s-au încheiat 5,3 milioane de tranzacţii cu 44,8 miliarde de acţiuni având o valoare totală de 4,7 miliarde USD. Ritmul de dezvoltare al bursei s-a accentuat semnificativ de la un an la altul. Astfel, valoarea tranzacţiilor cu acţiuni la bursă a crescut in 2005 cu 260%, fată de o creştere de 123% în 2004 şi 20% în 2003

Desigur, cea mai importantă performantă pe care bursa a asigurat-o investitorilor a fost determinată de performanţele constant bune ale acţiunilor în ultima perioadă. Indicele BET a crescut în 2005 cu 51%, iar acţiunile listate la bursa au asigurat un randament total mediu de 65% în acelaşi an.Acest randament total mediu, calculat de Intercapital Invest, include atât caştigurile obţinute de investitori din creşterile de preţ ale acţiunilor, cât şi cele obţinute din dividende şi majorări de capital social. Luând în calcul toate aceste surse de caştig, investitorii la bursă au toate motivele sa fie fericiţi: prin prisma acestui indicator anul 2006 a fost al şaselea an consecutiv de randamente real pozitive la BVB.Beneficiile aduse investitorilor sunt cu atat mai importante cu cât ultimii ani au vazut o reducere constantă a dobânzilor bancare la depozite până la ratele real-negative pe care băncile le practică în prezent, precum şi a posibilitaţilor de caştig din pastrarea economiilor în valută pe masura aprecierii monedei naţionale. Investiţia în acţiuni listate a devenit o alternativă foarte serioasă pentru economiile publicului investitor.

In plus, randamentele ridicate aduse de acţiunile listate au furnizat şi "materia prima" pentru performanţele bune ale fondurilor mutuale de acţiuni şi diversificate din ultimii ani, precum şi pentru unele produse de asigurari de viată.Mai mult decât aceste performanţe cantitative, bursa de valori a înregistrat şi salturi calitative importante, fiind astăzi instituţia fanion a pieţei de capital din ţara noastră.

10Revista ,, Tribuna Economica’’, nr. 3/1995. P. 23.14

După cei zece ani scurşi de la reînfiintare, BVB prezintă astăzi proceduri şi reglementări complete adaptate cerinţelor unei pieţe de capital moderne, un sistem de tranzacţionare eficient, flexibil şi modern, şi în general condiţii care să încurajeze dezvoltarea investiţiilor şi a pieţei de capital în ţara noastră.In plus, bursa oferă investitorilor o structură atragătoare de emitenţi selectaţi după criterii stricte,iar în viitorul apropiat, după finalizarea fuziunii cu Rasdaq, va centraliza într-un sistem unic oferta de valori mobiliare pe piaţa de capital. La prima vedere ar parea că momentele cele mai grele din istoria bursei au fost depăsite, iar instituţia şi sistemul pe care aceasta îl reprezintă au ajuns la un nivel suficient de dezvoltare care sa nu mai pună probleme viitoarei conduceri a instituţie, si care sa asigure o dezvoltare durabilă.

Însă privite într-o accepțiune mai largă performanţele bursei de valori din ultima perioadă nu mai au aceeaşi semnificaţie. Performanţele BVB prin comparaţie cu cele mai reprezentative pieţe din regiune arată un decalaj foarte greu de recuperat. Faţă de capitalizarea BVB de 15,3 miliarde EURO înregistrată la sfarşitul lui 2005, capitalizarea Bursei de Valori din Budapesta era de 27,6 miliarde EURO, cea a bursei din Praga de 45,9 miliarde, iar cea a bursei din Varsovia de 110,1 miliarde. Decalajul de capitalizare între BVB şi toate celelalte trei burse s-a marit în 2005 fată de 2004. Situaţia este similară şi în ceea ce priveste valoarea tranzacţiilor. În anul 2005 la BVB s-au executat tranzacţii cu acţiuni în valoare totală de 2,2 miliarde EUR, faţă de 19,4 miliarde la Bursa din Budapesta, 35,0 miliarde la cea din Praga şi 49,5 miliarde la cea din Varsovia. Din nou,decalajul între valoarea tranzacţiilor înregistrată la BVB si cea de la fiecare din cele trei burse analizate s-a mărit semnificativ în 2005 faţă de 2004 :în 2005 la BVB s-au executat tranzacţii cu instrumente cu venit fix în valoare de numai 0,03 miliarde EUR, fata de 1,2 miliarde la Bursa din Budapesta, 17,9 miliarde la cea din Praga şi 1,3miliarde la cea din Varşovia.

Tabelul nr 1

DENUMIRE INDICATOR ANUL 2009 ANUL 2010

Cifra de afaceri neta 12.380.115 13.056.291

Venituri din exploatare 12.390.710 13.207.534

Cheltuieli de exploatare 13.875.099 12.907.190

Rezultat din exploatare (pierdere / profit) - 1.484.389 300.344

Venituri financiare 11.011.468 7.017.571

Cheltuieli financiare -59.789 829.520

Rezultat financiar (profit) 11.071.257 6.188.051

Rezultat curent 9.586.868 6.488.395

Rezultat brut 9.586.868 6.488.395

Impozit pe profit 1.257.106 780.498

REZULTAT NET 8.329.762 5.707.897

Sursa BVB

Fuziunea BVB cu BER adresează numai în mod marginal aceste decalaje, Rasdaq aducând BVB un spor de lichiditate situat în jurul a numai 300 mil EUR pe an şi de capitalizare de aproximativ 2,2 miliarde EUR.

În cifre absolute nivelul de dezvoltare al activităţii bursiere se menţine scăzut în România. În 2010 numarul mediu de persoane fizice care au cumparat acţiuni listate la bursa a

15

fost de aproximativ 7.875 pe lună, reprezentând un procent nesemnificativ de 0,036% din populaţia României.Acestora li se mai adaugă un numar de 342 persoane juridice rezidente, reprezentând numai 0,057% din numarul firmelor înregistrate în România.

Datorită capitalizării şi lichidităţii reduse, şi a lipsei unei oferte complete de instrumente tranzacţionate, piaţa de capital din România lipseşte din analizele majorităţii covarşitoare a investitorilor instituţionali străini. Numărul mediu al investitorilor nerezidenţi care au cumparat actiuni listate la bursa în 2005 a fost de 278 pe lună. Dintre aceştia numai 72 au fost persoane juridice.

Investitorii instituţionali români lipsesc aproape cu desavarşire de pe piaţă. Valoarea deţinerilor societăţilor de asigurari şi a fondurilor de investiţii româneşti în totalul capitalizării BVB este de sub 0,5%. Viitoarele fonduri de pensii, administrate în mare masură de societăţi de asigurări, vor urma probabil modelul investiţiilor reduse pe piaţa de capital al acestora din urma.Structura emitenţilor listaţi la bursa nu reflectă structura economiei românesti.

Baza emitenţilor listaţi la bursă o reprezintă societăţi industriale ; numai 12 din cei 64 de emitenţi listaţi (19%) aparţin sectoarelor din servicii, în condiţiile în care serviciile reprezintă motorul creşterii economiei (cifra de afaceri a societăţilor din servicii a crescut în perioada nov 2010 – nov 2011 cu 13,9%,fată de numai 5,7% pentru societăţile din industrie, conform Institutului Naţional de Statistică).

Sectoarele de varf ale economiei sunt reprezentate foarte slab (industria farmaceutică )emitenţi listaţi la cotă, din care unul a iniţiat procedurile de delistare) sau deloc (Telecomunicatii -0 emitenti) ; situaţia este similară şi pentru sectoarele cele mai profitabile din economie :construcţii - 1 emitent, distribuţie bunuri de larg consum – 0 emitenţi ; sectorul utilităţilor, ce cuprinde unele dintre cele mai importante companii existente în România, este absent de la burse ; numai trei din cele 39 de bănci în funcţiune în România şi numai una din cele 42 de societăţi de asigurări se regasesc la cota bursei de valori (acestora li se mai adaugă numai o banca si trei asiguratori listaţi pe Rasdaq).Numai 9 din cei 64 de emitenţi aflaţi în prezent la cota bursei (14%) au fost listaţi din proprie iniţiativă şi nu ca urmare a unor măsuri administrative legate de Programul de Privatizare în Masă. Proporţia este şi mai redusă pentru emitenţii listaţi pe Rasdaq. BVB este o piaţă eterogenă şi din punct de vedere al structurii valorice a capitalizării, Petrom şi Banca Română pentru Dezvoltare înregistrând împreună peste două treimi din capitalizarea totală(50,8%, respectiv 16,4%).

La mai mult de zece ani de la înfiinţarea bursei de valori, piaţa de capital din România rămâne în mare masură o piaţă de schimb, si nu una de finanţare a economiei. Valoarea majorărilor de capital social cu numerar efectuate de emitenţii listaţi la bursa de valori şi înregistrate în 2005 se ridică la numai 178,0 milioane EUR. Piaţa de capital rămâne mai mult o alternativă teoretică la finanţarea societăţilor comerciale prin credit bancar, în condiţiile în care valoarea de 178,0 milioane EUR reprezintă numai 1,1% din valoarea totală a creditului neguvernamental în România.

Valoarea operaţiunilor derulate pe piaţa primară raportată la cea de pe piaţa secundară arată un dezechilibru major între cele două pieţe. Astfel, valoarea emisiunilor noi de acţiuni din 2005(subscrieri cu numerar) de 178,0 milioane EUR reprezintă numai 8,3% din valoarea tranzacţiilor cu acţiuni listate la bursa în acelaşi an.

Peste trei sferturi din cei 178,0 milioane EUR au fost reprezentate de aporturi al acţionarilor majoritari la majorările de capital social derulate, numai un sfert fiind finanţări obţinute prin subscrieri ale altor acţionari.În 2011 în România s-au derulat numai două oferte publice iniţiale încheiate cu succes (Flamingosi Vrancart), cu o valoare totala de 17,3 milioane EUR (0,1% din creditul intern neguvernamental).Finanţarea prin oferte publice de vânzare de obligaţiuni s-a situat la acelaşi nivel extrem de redus. În 2011 s-au înregistrat numai trei asemenea oferte încheiate cu succes (Hexol Lubricants,Banca Transilvania şi Internaţional Leasing) în valoare totală de aproximativ 18 milioane EUR(0,1% din creditul intern neguvernamental).

16

La peste zece ani de la înfiinţare la bursa de valori se tranzacţioneaza numai acţiuni şi obligaţiuni anul trecut s-au tranzacţionat la bursă primele două emisiuni de drepturi de preferintă. Alte instrumente şi operaţiuni lipsesc de pe piaţă.

BVB nu include încă un segment pentru derivate. Astfel, anumite clase de instrumente derivate lipsesc cu desăvarşire de pe piaţă de capital din România (opţiuni pe acţiuni, spre exemplu), în timp ce altele se tranzacţionează numai la Bursa Monetar-Financiară şi de Marfuri Sibiu(contracte futures pe acţiuni şi valute, opţiuni pe contracte futures pe acţiuni şi valute). Pentru referintă, la bursa din Varsovia s-au tranzacţionat în 2011 instrumente derivate în valoare de 61,7miliarde EUR, iar la cea din Budapesta de 19,1 miliarde EUR. Titlurile de stat lipsesc deasemenea din oferta investiţională a bursei de valori.Printre mecanismele de tranzacţionare de bază care nu se regasesc în oferta bursei de valori la momentul prezent se numară şi vânzările în absenţa de valori mobiliare sau tranzacţionarea in marjă.Activitatea bursieră în România se desfăşoară la un nivel încă destul de redus, iar această concluzie este valabilă indiferent de criteriul de analiză folosit (valoare capitalizare, valoare tranzactii, număr investitori, structura emitenţi, valoare operaţiuni pe piaţa primara). Din fericire, nivelul redus al activităţii bursiere nu se datorează atingerii potenţialului maxim de dezvoltare a pieţei sau plafonării acesteia: potenţialul pentru dezvoltarea valorii ramane foarte ridicat.

Există mai multe probleme care determină nivelul redus de activitate bursieră : lipsa unui numar si a unei structuri adecvate de emitenţi pe piată ; lipsa unui număr şi a unei structuri adecvate de investitori pe piaţă ; valoarea redusă a tranzacţiilor şi capitalizării ; valoarea redusă şi numarul mic de operaţiuni de finanţare pe piaţa primară ; lipsa unei oferte complete de instrumente investiţionale pe piaţă.

Toate aceste elemente sunt inter-conectate şi generează relaţii de tip cauză-efect reciproce ; spre exemplu : valoarea redusă a tranzacţiilor generează interes redus din partea investitorilor (în special străini) şi un numar redus al acestora ; la rândul său, numarul redus de investitori generează valori reduse ale tranzacţiilor. Alt exemplu : lipsa unei structuri adecvate de emitenţi pe piaţă generează valori reduse ale tranzacţiilor şi capitalizarii, existand clase de investitori pentru care piata românească nu este atragatoare din acest motiv ; la randul lor, valoarea redusă a tranzacţiilor şi capitalizării generează un interes redus pentru listări noi din partea potentialilor emitenti, care nu regasesc la bursa prea multe exemple de succes din domeniul lor de activitate .În aceste condiţii abordarea rezolvării problemelor menţionate trebuie facută în mod ordonat. Piaţa de capital a înregistrat un an de stagnare în 2010, după scăderile importante din 2008 şi revenirile parţiale din 2009.

Una dintre particularităţile pieţei de capital din România a fost, pentru aproape un deceniu, funcţionarea în paralel a doua pieţe şi sisteme distincte în cadrul cărora se puteau realiza tranzacţii cu acţiunile emise de companiile românesti: BVB şi Bursa Electronică RASDAQ (BER). Această situaţie atipică a încetat oficial să mai existe din prima parte a anului 2006, odată cu autorizarea BVB ca operator de piaţă de către Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM). Emiterea autorizării CNVM fusese precedată cu doar câteva luni înainte de finalizarea procesului de fuziune dintre BVB şi BER, prin care au fost create premisele restructurării instituţionale a cadrului de funcţionare a pieţei bursiere din România.

Dincolo de schimbările care s-au produs la nivel instituţional, adoptarea de către BVB a unui nou "Cod bursier" care reuneşte toate reglementările referitoare la derularea tranzacţiilor realizate pe piaţa bursieră poate fi considerat unul dintre cele mai importante evenimente ale anului 2006. În construirea acestui set de reglementări, care a intrat în vigoare în luna noiembrie a acestui an, s-a pornit de la observaţia ca nivelul atins de activitatea de tranzacţionare pe piaţa bursieră reprezintă pe de o parte o confirmare implicită a justeţii principiilor care au stat la baza funcţionării BVB, dar impune totodată unele ajustări care să raspundă mai bine nevoilor participanţilor din piaţă.

De aceea, prin "Codul bursier" s-a stabilit o noua structură pentru piaţa reglementată administrată de catre BVB şi au fost introduse criterii mult mai precise de evaluare a

17

condiţiilor de lichiditate pe care trebuie sa le îndeplinească titlurile admise la tranzacţionare. Totodată, au fost incluse o serie de prevederi care urmăresc să reducă intervalul de timp pentru care un anumit simbol bursier este oprit de la tranzacţionare ca urmare a anunţurilor sau evenimentelor corporative, prevederi care-şi propun să raspundă nevoii investitorilor de a dispune oricând asupra activelor financiare pe care le deţin.

Tot în direcţia creşterii fluidităţii fluxurilor financiare asociate tranzacţiilor bursiere se doreşte a acţiona şi noile măsuri care conferă BVB o mai mare flexibilitate în adoptarea deciziilor de suspendare a limitei maxime de variaţie zilnică a preţului (+/-15%), reducându-se astfel perioada în care, ca urmare a unui eveniment corporativ, preţul unui anumit simbol bursier ajunge la un nou nivel de echilibru, dictat de raportul cerere-ofertă. Gradul de sofisticare a participanţilor pe piaţa bursieră a crescut în ultimii ani şi noul "Cod bursier" recunoaşte o dată în plus acest lucru prin reglementarea în premieră pentru piaţa de capital românească a unor tehnici de tranzacţionare ceva mai elaborate, cum ar fi cumpărările în marja şi vânzările în lipsa.

Modificările aduse cadrului instituţional şi reglementărilor BVB şi-au propus să crească încrederea investitorilor şi companiilor emitente în mecanismele pieţei de capital, să asigure o colaborare mai eficientă între toate instituţiile care au responsabilităţi în derularea operaţiunilor pe piaţa bursieră, dar şi să contribuie la armonizarea mecanismelor şi normelor adoptate de către BVB cu cele ale principalelor burse europene.

Toate aceste demersuri au avut fără îndoială importanţa lor în cadrul procesului de evaluare a BVB pe care Federaţia Europeană a Burselor de Valori a realizat-o în acest an şi care a avut drept rezultat admiterea Bursei de Valori Bucuresti ca membru cu drepturi depline al Federation of European Securities Exchanges. Decizia de admitere a BVB în cadrul acestei importante organizaţii europene reprezintă o recunoaştere a progreselor înregistrate în ultimii ani de piaţa de capital din România şi vine să se alature percepţiilor pozitive ale investitorilor şi emitenţilor asupra pieţei bursiere, care au facut ca şi în anul 2006 să continue tendinţa ascendentă a principalilor indicatori ai pieţei reglementate administrată de către BVB,exprimată în euro, capitalizarea totală a pieţei reglementate a urcat în anul 2006 cu aproape 40%.

La capătul ultimei şedinte de tranzacţionare a anului 2006 valoarea totală a capitalizării bursiere a fost calculată pentru 21,4 miliarde euro, cu +39,8% peste nivelul aceluiaşi indicator din urmă cu un an, deşi numărul companiilor ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată s-a diminuat la 58, de la 64 la finalul anului 2005.

Evoluţia indicelui principal al Bursei de Valori Bucuresti (BET) în ultimii patru ani este prezentată în cele ce urmează.Indicele BET (calculat pe baza celor mai importante zece acţiuni listate pe piaţa reglementată a BVB), a încheiat 2010 cu o creştere modesta de 12,3%, indicele compozit BET-C a avut o variaţie similară de +14,6%, iar indicele societăţilor de investiţii financiare, BET-FI, a pierdut 8,0%.

Ceilalti indici oficiali ai pieţei reglementate, BET-XT (calculat pe baza preţurilor a 25 de companii importante) a caştigat numai 1,9% în 2010, iar indicele sectorului energetic BET-NG a încheiat anul cu +29,5%. Valoarea tranzacţiilor cu acţiuni pe piaţa reglementată a BVB a crescut usor, cu 10% faţă de 2009.Evoluţia acţiunilor listate pe piaţa reglementată a BVB a înregistrat o serie de etape distincte în 2010. În primele trei luni BET a continuat creşterea începută în anul precedent, acumulând +27,2% faţă de sfarşitul anului 2009. În urmatoarele trei luni acţiunile au intrat pe scădere, anulând creşterea înregistrată în trimestrul I; variaţia BET în primele şase luni ale anului 2010 era de numai +1,1%.

După o creştere usoară în luna iulie, ultimele cinci luni ale anului au adus o evoluţie surprinzător de stabilă pentru toate acţiunile listate la BVB, deşi pieţele externe au înregistrat creşteri în această perioadă Randamentul cumulat al indicelui BET în ultimii trei ani ( rămâne -46,4%, iar valoarea BET înregistrată la sfarşitul anului 2010 se situează la nivelul celei de la jumătatea anului 2005, cu cinci ani în urmă. Indicii BET-C şi BET-FI au evoluat similar cu

18

BET, urmând aceleaşi etape descrise anterior. Spre deosebire de alţi ani, corelaţia pieţei de capital românesc cu pieţele din regiune a

slăbit în intensitate (PX, WIG si BUX sunt indicii burselor din Cehia, Polonia, respectiv Ungaria):Coeficienţii de corelaţie între BET şi indicii WIG, PX şi BUX au fost în 2010 de 0,16, 0,67, respectiv 0,74, faţă de 0,97, 0,99, respectiv 0,98 în 2009. În mod corespunzator a scăzut şi corelaţia evoluţiilor de pe piaţă locală cu evoluţiile de pe pieţele dezvoltate: coeficientul de corelaţie între BET şi indicele american S&P500 a fost de 0,49 în 2010, faţă de 0,98 în 2009 şi 0,94 în 2008.

Coeficienţii de mai sus arată ca în 2010 factorii locali au avut o importanţă în creştere pentru evoluţia acţiunilor listate la BVB în defavoarea factorilor externi, singurii care contau pentru evoluţiile din alţi ani. Peformanţele economice sub aşteptări ale României au determinat o bună parte din investitorii nerezidenţi să adopte o strategie generală de aşteptare, care a fost urmată în mare masură şi de investitorii locali.

Aceasta a afectat şi lichiditatea: valoarea medie zilnică a tranzacţiilor cu acţiuni pe piaţa reglementată a BVB a înregistrat 13,2 milioane lei în trimestrul IV 2010, în scădere cu peste 50% faţă de o valoare de 29,9 milioane lei înregistrată în primele sase luni ale anului. Volatilitatea BET, calculată ca deviaţie standard a randamentelor zilnice, a fost de numai 1,89% în 2010, în scădere faţă de 2,58% în 2009 şi 2,68% în 2008, dar comparabilă cu valori de 1,41%, 1,36% şi 1,99% înregistrate în 2007, 2006, respectiv 2005. În ultimele şase luni ale anului 2010 volatilitatea a fost de numai 0,98%.Evoluţia stabilă a preţurilor s-a reflectat şi în stabilitatea multiplilor de evaluare a companiilor listate la BVB.

Indicele P/E mediu al pieţei a scăzut uşor la 15,3 la sfarşitul lui 2010, faţă de 16,8 în 2009 şi 7,3 în 2008 (valorile sunt calculate ca medie aritmetică a P/E pentru toţi emitenţii listaţi la sfârşit de an, luând în calcul profiturile pe ultimele patru trimestre încheiate în septembrie 2010, numai pentru emitenţii cu profit; valorile extreme peste 50 nu au fost luate în calcul). Pentru comparaţie, valorile din anii dinaintea crizei au fost 22,0 în 2007, 18,5 în 2006 şi 15,8 în 2005.Acelaşi indice P/E mediu calculat numai pentru categoria I a BVB a înregistrat o valoare de 16,01, faţă de 19,7 în 2009, 4,1 în 2008, 23,6 în 2007 şi 23,7 în 2006.

Indicele P/B mediu al pieţei calculat în 2010 a fost 0,77, faţă de 0,74 în 2009 şi 0,58 în 2008 (conform rezultatelor la trimestrul III 2010; nu au fost luate în calcul companii cu capitaluri proprii negative) ; valoarea pentru categoria I a fost 1,03, faţă de 0,95 în 2009 şi 0,58 în 2008.Un număr de 21 de companii listate la BVB au plătit dividende în numerar în 2010 (pe baza rezultatelor obţinute în 2009), faţă de 24 de companii în 2009, 20 în 2008, 20 în 2007, 18 în 2006 şi 21 în 2005.

Din cele 21 de companii care au platit dividende în 2010, 10 erau listate la categoria I a bursei, 10 la categoria a II-a şi una la categoria internaţională (ErsteBank).Randamentele din dividende nu au fost spectaculoase. SIF Oltenia (SIF5) a înregistrat un randament de 10,6%, urmată de Aerostar Bacau (ARS) cu 9,6%, Casa de Bucovina Club de Munte (BCM) cu 8,3%, Bermas Suceava (BRM) cu 7,8%, SNTGN Transgaz (TGN) cu 7,0%, Alro Slatina (ALR) cu 6,4% şi Şantierul Naval Orsova cu 5,95%.Pentru toate celelalte companii plătitoare de dividende, randamentele au fost sub 5% (randamentele din dividende au fost calculate ca raport între dividendul net plătit în 2010 şi preţul pe acţiune la sfarşitul anului 2009).

Operaţiunile de majorare a capitalului cu numerar care sa aducă profituri investitorilor nu au fost numeroase în 2010, acestea fiind derulate de Banca Transilvania (TLV), Boromir Prod Buzau (SPCU), Cemacon Zalau (CEON), Condmag (COMI) şi Uztel (UZT). În 2010 au revenit şi operaţiunile de majorare de capital din fonduri proprii (absente în 2009), derulate de Antibiotice Iasi (ATB), Banca Transilvania (TLV), Vrancart Adjud (VNC), Transilvania Constructii (COTR), Contor Grup Arad (CGC) şi compania Turism, Hoteluri, Restaurante Marea Neagră (EFO). Lichiditatea s-a menţinut la parametri modeşti şi în 2010. Valoarea tranzacţiilor cu acţiuni pe piaţa reglementată a crescut uşor la 5,6 miliarde lei, faţă de 5,1 miliarde lei în 2009 (+10,0%).

19

Crizele pot fi definite ca fiind situaţii caracterizate de o instabilitate pronunţată, sunt deci însoţite de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere. Problema cu definiţia acestora constă în a spune cât de mare să fie volatilitatea sau căderea pieţelor pentru a încadra o evoluţie de acest gen în categoria unei crize. Cât de mare să fie inflaţia, şomajul sau scăderea PIB-ului unei ţări pentru a aprecia intrarea ei într-o criză.

Criza piețelor de capital s-a înregistrat în primele luni ale lui 2007 pe piața de capital pentru împrumuturi ipotecare, împrumuturi legate în mod direct de piața produselor financiare structurate. A continuat apoi în vara lui 2007 pe piața de împrumuturi corporative de tip buyout, de asemenea legată de piața produselor financiare structurate. Pe măsură ce numărul de investitori tradiționali pe această piață s-a micșorat, valoarea produselor deja existente pe piață a început să scadă.

Deoarece băncile de investiții globale aveau atât rol de investitor, cât și rol de intermediar pe această piață, scăderea prețurilor le-a forțat să contabilizeze pierderi masive în timp record începând din ultimele luni ale lui 2007. Aceste pierderi au atras scăderea valorii băncilor, precum și necesitatea recapitalizării lor cu capital privat, acțiune derulată în primele opt luni ale lui 2008. Când investitorii în capitalul acestor bănci au dispărut și ei, a dispărut încrederea în aceste instituții. Deoarece băncile de investiții erau motorul principal al piețelor de capital, pierderea încrederii în acestea, odată cu falimentul Lehman Brothers, a condus la blocarea întregului sistem financiar la nivel global.

Acel moment a marcat începutul crizei economice, acutizată de criza piețelor de capital care se află în desfășurare de peste trei ani. Falimentul Lehman Brothers a marcat un moment important nu datorită pierderilor provocate de falimentul respectiv, ci datorită dispariției subite a încrederii în băncile aflate în centrul sistemului financiar. Atunci a devenit clar pentru orice investitor, persoana fizică sau instituție, că orice bancă e supusă riscului falimentului subit, oricât ar fi de mare și de vestită. Pentru prima dată a fost clătinată credinţa conform căreia „ce e prea mare nu cade”. Confruntați cu această nouă realitate, investitorii au decis să își păstreze banii, refuzând să împrumute oricui și oricum. Aproape instantaneu, au dispărut creditele pentru cumpărarea unei case, a unei mașini, a produselor casnice de folosință îndelungată.

Odată cu acestea au dispărut creditele educaționale, creditele către agenții și subdiviziuni guvernamentale de orice fel, precum și împrumuturile de o zi între bănci. Paralizia subită a sistemului financiar nu avea cum să nu afecteze economia reală. Dimpotrivă, efectele acutizării crizei financiare au fost aproape instantaneu simțite în toate colțurile economiei globale, ducând la scăderea produsului global brut pentru prima dată de la terminarea războiului. Impactul crizei financiare asupra pieței de capital din România în context european.

Odată declanșată, orice criza economică devine un proces de durată. Creșterea și descreșterea economică au loc în etape care se măsoară în multe luni. Soluțiile de vindecare a crizei economice sunt extrem de complicate, relativ greu de controlat și iau mult timp de la implementare la materializare. Criza piețelor de capital e diferită. Pe piața de capital crizele sunt de scurtă durată, deseori pot fi subite și se pot vindeca relativ repede. Această diferență marcantă între criza economică și cea a piețelor de capital e creată de faptul că refacerea economiei necesită coordonarea acțiunilor unui număr foarte mare de participanți. Criza financiară a influenţat evoluţia pieţei de capital din România începând cu anul 2008 din cauza fenomenului de contagiune care s-a manifestat la nivelul pieţei europene de capital şi nu numai.

Pe piaţa de capital din România, în cursul anului 2010 s-a înregistrat o creştere a numărului de intermediari care au calitatea de participant, pe parcursul anului fiind înregistrate cinci noi participanţi (patru instituţii de credit: BCR, MKB ROMEXTERRA BANK, CREDIT EUROPE BANK, BRD – GSG şi un intermediar din alt stat membru, Raiffeisen Centrobank AG Viena). Totuşi acest lucru nu a putut împiedica scăderea interesului pentru tranzacţiile bursiere. În anul 2011 numărul participanţilor s-a diminuat

20

comparativ cu finalul anului 2010, din cauza situaţiei economice de criză, în România existând o criză locală suprapusă peste una globală.

La finalul anului 2011, Bursa de Valori Bucureşti reunea un număr de 306 acţionari, dintre care 87 acţionari persoane juridice şi 219 acţionari persoane fizice, având un capital social în valoare de 76.741.980 ron. Toate acţiunile emise de către SC BVB SA sunt dematerializate şi fac parte integral din categoria acţiunilor ordinare. Astfel, în 2011, numărul total de acţiuni emise de către SC BVB SA a fost de 7.674.198, fiecare valorând 10 ron⁄acţiune. Analizând dinamica pieţei de capital din România, în contextul integrării în Uniunea Europeană şi în alte sisteme de mărimi asemănătoare, în cursul anului Leonardo Badea 2011 au fost înregistrate diminuări ale numărului total de intermediari care au rol de participant la sistemul de tranzacţionare BVB, după cum urmează:

patru noi participanţi au fost înscrişi în sistemul de tranzacţionare al BVB: trei instituţii de credit (OPT Bank, Piraeus Bank şi RBS România); un intermediar dintr-un stat membru al Uniunii Europene Balkan Advisory

Company IP – EAD – Bulgaria; calitatea de participant le-a fost retrasă unui număr de nouă intermediari

financiari; Pentru o mai bună evidenţiere a evoluţiei numărului total al participanţilor pe piaţa de capital din România a fost construit tabelul următor, din care se observă diminuarea accentuală a numărului acestora:

Tabelul nr. 4. Evoluţia numărului total al participanţilor pe piaţa de capital din România

Tipuri de participanţi Participanţi 2008 Participanţi2009

Participanţi 2010

SSIF 70 61 54Instituţii de credit 5 8 7SSIF-uri străine 2 3 3Instituţii de credit care îşi desfășoară activitatea prin sucursalăînRomania

1 1

Total 78 73 65Sursa Bursa de Valori, București

Asemenea numărului de participanţi pe BVB, şi numărul agenţilor pe piaţa românească de capital cunoaşte aceeaşi evoluţie descrescătoare, diminuându-se în interval de doi ani cu 48 de agenţi.

Tabelul nr 5Prezentarea şi performanţele burselor europene în 201011

EUROPA Capitalizare(mil USD)

% dincapitalizarea

globală

% din PIBregiune

PIB/locuitorUSD (PPP

PIB locuitorUSD (preţuri

ConstantAnglia 2.662.852 6.14 75.43 35.445 28.489Franța 1.538.747 3.55 52.25 34.045 24.362

Germania 1.188.010 2.74 29.49 35.613 25.420Elveția 967.300 2.23 174.43 42.536 37.789Spania 555.617 1.28 39.69 31.954 16.330

11 Evoluţia pieţei de capital în 2010, raport realizat de Intercapital Invest SA21

Italia 529.993 1.22 23.67 30.756 19.580Rusia 508.373 1.17 16.50 6.139 3.074

Austria 104.271 0.24 21.91 38.152 27.132Romănia 17.129 0.02 19.97 27.605 13.662Bulgaria 4.804 0.01 12.31 12.393 2.570

Sursa BVB

Concluzii

Dacă ținem cont de faptul că piaţa de capital constituie nucleul economiei actuale, aceasta va însemna că dezvoltarea de mai departe a economiei naţionale depinde, într-o mare măsură, de extinderea acestei ramuri. Într-adevăr, între piaţa de capital şi economia statului există o directă dependenţă. Doar politica de stat direcţionată spre dezvoltarea pieţei de capital poate crea climatul favorabil pentru atragerea investiţiilor, asigurarea protejării intereselor investitorilor, precum şi să contribuie esenţial la modificarea tendinţelor de dezvoltare a pieţei de capital autohtone şi, ca rezultat, la creşterea economiei naţionale.

Bursa de valori este o instituţie importantă a pieţei de capital, specifică economiei de piaţă, care concentrează în acelaşi spaţiu geografic şi economic cererea şi oferta de titluri mobiliare, negociate deschis, liber şi permanent, pe baza unor regulamente cunoscute. Bursele de valori reprezintă întotdeauna un barometru extrem de sensibil şi exact al stării de fapt în domeniul economic, social, geopolitic şi valutar. Preţul la care se negociază un titlu de valoare exprimă fidel starea economico-financiară a societăţii care l-a emis, în sens pozitiv sau negativ.

Aproape de fiecare dată, datorită interdependenţelor într-o economie naţională, dar şi la nivel mondial, modificarea cursului unui anumit titlu de valoare poate atrage după sine modificări în lanţ, cu repercusiuni asupra altor titluri. Întradevăr, uneori, bursa poate înregistra semnale false (fortuite sau dirijate), perturbând situaţia reală. Factorii psihologici şi emoţionali au avut întotdeauna şi vor avea în continuare un rol deloc de neglijat. Piaţa de capital are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finanţării activităţii economice şi de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile, prin operaţiunile de vânzare şi cumpărare de acţiuni sau obligaţiuni emise de societăţile pe acţiuni.

Investitorii care doresc să devină proprietari şi să participe la riscuri şi beneficii în cadrulcompaniei, achiziţionează acţiuni comune, investitorii care nu doresc să-şi asume riscuri şi beneficii nelimitate, cumpără acţiuni preferenţiale cu un venit fix şi cu un risc minimal, iar investitorii care nu doresc să devină proprietari, ci numai creditori financiari, micşorându-şi riscul la maximum, cumpără obligaţiuni şi alte instrumente cu un venit fix.Importanţa pieţei de capital în economia reală a determinat un real interes pentru abordările teoretice şi practice ale acestei problematici. Ca martor stau multiplele cărţi, tratate, culegeri de studii, precum şi articole din literatura de specialitate consacrate diferitelor aspecte ale evoluţiei pieţei de capital. Desigur, un subiect atât de complex cum este piaţa de capital nu poate fi abordat decât alegând ca punct iniţial de referinţă contribuţiile valoroase ale cercetătorilor autohtoni şi străini.

Integrarea României în Uniunea Europeana a avut efecte multiple, care au influenţat şi evoluţiile pieţei de capital , direct şi indirect. Efectele directe s-au referit în primul rând la cadrul instituţional şi reglementativ pe care a trebuit să-l dezvolte piaţa de capital din România pentru a fi compatibilă cu structurile similare din ţările Uniunii Europene. Adoptarea în anul 2006 a unei noi legi privind piaţa de capital din România, demararea proceselor de modificare a formei de organizare juridica a Bursei de Valori Bucureşti, de constituire a

22

Depozitarului Central, de înfiintare a Fondului de Compensare a Investitorilor sau proiectul fuziunii BVB - BER sunt doar câteva elemente care pot fi considerate efecte directe ale procesului de integrare.

Acele efecte indirecte asupra pieţei de capital se legă de modificările pe care procesul de integrare le-a generat la nivelul întregii economii românesti. Stabilitatea mediului macro-economic, inflaţie redusă, dobânzi mai mici sunt elemente care ar trebui sa devină caracteristice într-o Românie membră a Uniunii Europene şi aceşti factori vor determina pe de o parte companiile autohtone să caute să-şi dezvolte afacerile şi să caute surse de finanţare şi dincolo de propriile resurse sau de cele împrumutate de la bănci, piaţa de capital oferind astfel o variantă, iar pe de altă parte fondurile financiare disponibile pe piaţa financiară din România vor cauta modalităţi complementare de plasament.

23

24