Home >Documents >Morfologia ostracodelor

Morfologia ostracodelor

Date post:30-Oct-2015
Category:
View:16 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • Marius Stoica - Ostracode purbeckiene din Dobrogea de Sud ______________________________________________________________________________________

    __________

    35

    Cap. 3 Ostracodele caractere generale si diagnosticarea lor Ostracodele reprezinta o clasa bine definita de crustacei, supraphylum Arthropoda. Au corpul protejat de o carapace bivalva de natura calcaroasa ce se poate fosiliza. Se cunosc incepand din Cambrianul superior iar astazi sunt printre organismele comune in toate mediile acvatice. Datorita taliei lor microscopice (0.5-1mm), sunt considerate ca fiind microorganisme iar studiul lor intra sub incidenta micropaleontologiei. In probele micropaleontologice sunt foarte des intalnite, fiind subclasate din punct de vedere cantitativ doar de catre foraminifere.In sedimentele lacustre, unde foraminiferele lipsesc, ostracodele sunt cele mai abundente si mai importante microfosile. Majoritatea speciilor prezinta un interval restrans de dezvoltare in scara timpului geologic iar variatiile in cadrul unei specii sunt neglijabile, ceea ce face ca ostrcodele sa reprezinte un grup de microfosile destul de util in studiile biostratigrafice si paleoecologice. Majoritate sunt studiate la lupa binoculara, fiind obtinute prin spalarea, sitarea si culegerea probelor micropaleontologice. Destul de rar, in special in cazul rocilor tari care se dezagrega greu, sunt studiate in sectiuni subtiri facute in roca respectiva. 3.1 Descriere generala Trasatura de baza a ostracodelor este data de prezenta unei carapace bivalve care protejeaza corpul animalului. Acest lucru le face sa fie asemanatoare la exterior cu bivalvele. Oricum diferentele de talie sunt semnificative iar carapacea ostracodelor reprezinta o parte componenta a corpului si nu o secretie exterioara a acestuia (ca in cazul molustelor bivalve)

    Corpul, de forma ovoidala, sub-ovata, este alcatuit din cefalon si torax iar abdomenul este rudimentar si fuzionat la torax. Cu exceptia unei slabe constrictii intre cefalon si torax, nu se observa o segmentatie clara a corpului si doar prezenta apendicelor la partea ventrala fac ca ostracodele sa arate afinitati cu crustaceii. Prezinta de obicei 7 perechi de apendice, atasate la cefalon si torax dupa cum urmeaza (Fig. 9): - o pereche de antenule - o pereche de antene - o pereche de mandibule - atasate la cefalon - 2 perechi de maxile (doar una la cele de apa dulce) - 2 perechi de apendice locomotorii (trei perechi la cele de apa dulce) - atasate la torax

    Fig. 9 Morfologia corpului moale la ostracode, Candona suburbana Hoff, femela cu valva stanga inlaturata

    (redesenata dupa Kesling, in R.C. Moore, 1961)

  • Marius Stoica - Ostracode purbeckiene din Dobrogea de Sud ______________________________________________________________________________________

    __________

    36

    Corpul ocupa primele doua treimi din interiorul carapacei si sta suspendat asemeni unui sac chitinos de regiunea dorsala. La partrea anterioara este mai inalt iar posterior se termina abrupt prin abdomenul rudimentar, la care se ataseaza o pereche de furcule. Peretele extern al corpului, numit de obicei exoschelet, consta dintr-un strat chitinos extern si un strat epidermal intern. In apropierea limitei dintre cefalon si torax corpul formeaza doua extensii laterale ca niste buzunare numite duplicaturi. Fiecare duplicatura este formata dintr-o lamela externa si o lamela interna iar spatiul dintre ele este ocupat de diverse organe perechi ale animalului (ficat, ovare, testicule).

    Lamela externa este calcifiata pe intreaga sa suprafata, in timp ce lamela interna doar in zonele marginale. Lamela externa impreuna cu partea calcifiata a lamelei interne formeaza o valva de ostracod. Valva stanga si cea dreapta sunt unite dorsal formand carapacea. Marginea dorsala poate fi simpla sau prevazuta cu depresiuni (fosete) si proeminente (dinti), care in ansamblu, formeaza dentitia si impreuna cu ligamentul participa la angrenarea valvelor. Elementele dentitiei de pe cele doua valve sunt complementare. In rest, cu exceptia marginii dorsale, valvele nu sunt atasate una de cealalta permitand animalului accesul direct la mediul acvatic inconjurator. Elementele dentitiei de pe cele doua valve sunt complementare. In general valvele nu sunt simetrice, cea stanga fiind de obicei mai mare. Carapacea este deschisa si inchisa prin intermediul muschilor adductori care traverseaza corpul ostracodului si se ataseaza de o parte si de alta, la interiorul valvelor. De asemenea o serie de apendice sunt actionate de muschi. Locul in care diferite categorii de muschi se fixeaza la interiorul valvelor ramane marcat sub forma impresiunilor musculare.

    Partea calcifiata a lamelei interne poate fi sudata partial sau total la stratul calcaros al lamelei externe. Zona de sudare a celor doua lamele se numeste zona marginala. Aceasta este traversata de canalele porifere marginale ce pleaca din interiorul valvelor spre exterior. La acestea se adauga asa numitii pori normali ce perforeaza suprafata laterala a lamelei externe (Fig. 10).

    Fig. 10 Elemente structurale interne ale unei valve stangi de ostracod (redesenat dupa Van Morkhoven, 1962)

    Ostracodele cresc discontinu prin naparliri succesive. Stratul chitinos si calcaros este inlaturat periodic fiind inlocuit cu unul nou, evident de dimensiuni mai mari si cu caracteristici diferite. Sexele sunt diferite, dar uneori masculii lipsesc si inmultirea se face partenogenetic. Multe ostracode prezinta un dimorfism sexual ce se reflecta si in morfologia carapacei. Sistematica ostracodelor actuale se face pe baza corpului moale si in special in functie de forma si modificarile care apar la apendice. Oricum pentru cele fosile acest lucru nu este posibil, acestea disparand prin fosilizare si ca atare clasificarea lor tine cont de caracterele morfologice ale

  • Marius Stoica - Ostracode purbeckiene din Dobrogea de Sud ______________________________________________________________________________________

    __________

    37

    carapacei calcifiate. Tendinta actuala si oricum preferabila in ceea ce priveste clasificarea ostracodelor, este de a se gasi puncte de vedere comune intre biologi si paleontologi. In acest sens punctul de plecare este acela ca, forma si structura corpului moale al ostracodelor de obicei se reflecta si in partile tari calcifiate. De aceea cel mai important lucru este de a gasi acele elemente morfologice ale carapacei care sunt dependente de morfologia corpului moale. 3.2 Elementele morfologice ale carapacei si importa lor in diagnosticare O valva de ostacod este formata, dupa cum am mentionat, dintr-o lamela externa si una interna. Din punct de vedere paleontologic acesti doi termeni se refera doar la partile calcaroase (biologi includ sub aceste denumiri atat partea calcaroasa cat si cea moale la un loc). Lamela externa este secretata de toata suprafata stratului epidermal al jumatatii externe a duplicaturii, pe cand lamela interna, este secretata doar de zona marginala a stratului epidermal al jumatatii interne a duplicaturii. Valva stanga si cea dreapta la un loc formeaza carapacea. Carapacea este singura parte care se fosilizeaza si ca atare studiul ostracodelor fosile, implicit clasificarea acestora se face, din punct de vedere paleontologic, exclusiv pe baza caracterelor morfologice ale acesteia. Studiul ei este oarecum usurat de faptul ca, morfologic, carapacea evidentiaza o multitudine de structuri, adesea de natura foarte delicata, foarte utile in diagnosticare. Nu exista celule speciale care au rolul de a secreta carapacea. Aceasta pare a fi formata de catre toate celulele epidermale. Mai mult se pare ca nu exista diferente intre acele celule epidernale care secreta partea calcifiata a lamelei interne si cele care secreta doar partea chitinoasa a ei. Procesul de formare a carapacei la ostracode este diferit de cel de la molustele bivalve. La acestea din urma, mantaua adauga material calcaros in mod continu, evident cu unele variatii sezoniere (iarna procesul este mai lent iar vara este mai rapid). La ostracode cresterea este discontinua, animalul inlaturandu-si periodic carapacea pentru a-si construii rapid una noua, mai mare si de obicei deosebita ca forma. Aceset proces se numeste naparlire iar stadiile larvare se mai numesc si stadii juvenile. Se cunosc aproximativ 8 stadii succesive de naparlire pana ca animalul sa ajunga la maturitate. Conditiile biochimice care declanseaza acest proces nu sunt inca bine cunoscute. Se pare ca sursa carbonatului de calciu necesar pentru o noua carapace se gaseste in corpul animalului si nu in mediul acvatic inconjurator. Modul cum acest carbonat de calciu este preluat si stocat in interiorul corpului nu se cunoaste foarte bine dar se pare ca este influentat de cantitatea si continutul in saruri din hrana animalului. Carapacele subtiri se gasesc de obicei la formele pelagice (Conchoeciidae) in timp ce carapacele groase, adesea bogat ornamentate, se gasesc la formele marine bentonice care sapa in sedimente (Platycopinele si Cytheridele dintre Podocopida) Carapacea este construita din carbonat de calciu sau carbonat de magneziu sub forma criptocristalina cu cristalele dispuse perpendicular pe suprafata valvelor. De obicei valvele au aspect hialin, dar unele pot fi opace si cu aspect albicios. La cateva genuri unele portiuni al valvelor sunt transparente iar altele sunt opace ( Bairdia, Heterocythereis, Aurila, Xestoleberis, etc.). Zonele opace au de obicei o forma constanta in cadrul aceleiasi specii putand fi folosite astfel in taxonomie. Valvele sunt intarite printr-o retea chitinoasa situata in interiorul peretelui calcaros. Aceasta poate apare sub forma unor strate subtiri paralele cu suprafata externa a valvelor (ca in cazul genului Bairdia) sau ca mici lamele dispuse perpendicular dinspr

Embed Size (px)
Recommended