*Anatomia, fiziologia SNC

*Creierul uman – forma cea mai înaltă de organizare a materiei, care este capabilă să realizeze forma cea mai înaltă a psihicului – conștiința.*Sistemul nervos central este împărțit în 2 componente majore reprezentate de:

Encefal;Măduva spinării.

Encefalul, situat în cavitatea cutiei craniene, este constituit din următoarele elemente:*Telencefal (emisferele mari);*Diencefal;*Mezencefal (creierul mijlociu);*Cerebel;*Puntea lui Varolio (parte componentă a metencefalului);*Bulbul rahidian (mielencefal).

Encefalul – porțiunea cea mai voluminoasă a creierului. Constă din materie cenușie brăzdată de girusuri, care delimitează circumvoluțiuni.Funcții: determină inteligența, interpretarea impulsurilor senzoriale, planificarea și organizarea, etc.

Telencefalul este reprezentat prin 2 emisfere cerebrale – dreapta și stînga.Telencefalul este format din următoarele structuri:*Scoarța cerebrală;*Substanța albă a emisferelor cerebrale;*Nucleii bazali (subcorticali) situați în substanța albă;*Sistemul limbic;*Ventriculii laterali – cavitățile telencefalului (I și II).

Emisferele cerebrale au 3 fețe: superolaterală, medială, inferioară.Emisferele sunt divizate în lobi cerebrali de către șanțuri interlobare (primare), iar fiecare lob este brăzdat de șanțuri intralobare (secundare), ce separă între ele girusurile.În fiecare emisferă se disting următorii lobi: *Frontal;*Parietal;*Occipital;*Temporal;*Insula.

*Faţa medială a emisferei cerebrale

Diencefalul are o poziție intermediară situat între mezencefal și telencefal. Este acoperit aproape în întregime de emisferele cerebrale.Părțile componente ale diencefalului:

Talamus;Epitalamus;Metatalamus;Subtalamus;Hipotalamus.

a. Talamusul – reprezentat prin 2 mese de substanță cenușie, cu diametrul de 4 cm, unite prin comisura cenușie formează peretele lateral al ventriculului al 3-lea, are 2 poli și 2 suprafețe.

Funcții: control motor, primește semnale auditive, somatosenzitive și vizuale, transmite semnale senzoriale spre cortexul cerebral.

b. Metatalamus – format din corpul geniculat medial și corpul geniculat lateral. c. Epitalamus – situat în partea posterioară a talamusului. Cuprinde habenule (frîurile epifizei) ce leagă epifiza cu fața medială a talamusului drept și stîng.d. Subtalamus – partea anteroinferioară a diencefalului situată între talamus și mezencefal. Are o structură complexă, fiind alcătuit din 2 mese de substanță cenușie și 2 fascicole de substanță albă. e. Hipotalamus – structura veche filogenetic a diencefalului cu rol funcțional vegetativ. Este situat pe partea ventrală a encefalului, inferior de talamus și formează partea inferolaterală a ventriculului al 3-lea. Funcții: controlul funcțiilor autonome, controlul emoțiilor, funcțiile endocrine.

Mezencefalul (creierul mijlociu) este localizat între puntea Varolio și diencefal. Este alcătuit din:

Pedunculi cerebrali, situați pe fața ventrală; lama cvadrigemenă sau tecum aflată pe fața dorsală.

Cavitatea mezencefalului este reprezentată prin apeductul Sylvius – canal îngust care inferior comunică cu ventricolul IV și superior cu ventricolul III și conține lichid cerebrospinal. Pedunculii cerebrali reprezintă 2 coloane divergente între emisferele cerebrale, formate din substanța albă și cenușie. Porțiunea ventrală a pedunculului – baza (piciorul), iar cea dorsală – tegmentul (calota), ele sunt despărțite de substanța neagră.Lama cvadrigemenă situată deasupra apeductului, este formată dintr-un număr de 4 proeminențe numite coliculi (tuberculi) superiori și inferiori, amplasați pe fața dorsală a trunchiului cerebral.

Puntea lui Varolio – porțiunea trunchiului cerebral situată superior de bulbul rahidian, are aspectul unei castane.Funcții: starea de trezire, reglarea somnului, etc.Cerebel - localizat deasupra trunchiului cerebral, sub lobul occipital, la baza craniului.Funcții: controlează coordonarea mișcărilor fine, menține echilibrul, tonusul muscular.

Bulbul rahidian – reprezintă continuarea măduvei spinării în encefal, are formă de bulb cu baza îndreptată spre punte, porțiunea inferioară a trunchiului cerebral ce ajută la controlul funcțiilor autonome. La omul adult are o lungime de 25 mm și posedă o față ventrală, una dorsală și 2 laterale. Pe fața anterioară (ventrală) trece fisura mediană anterioară în continuarea fisurii similare a măduvei spinării. Bulbul rahidian este format din substanța albă și cenușie. Substanța cenușie formează: nucleii olivelor, nucleii gracilis și cuneat, formațiunea reticulară, nucleii perechilor IX-XII de nervi cranieni.Funcții: transmite semnale nervoase de la creier către măduva spinării.

Sistemul limbic – cea mai veche parte a emisferei mari, localizată pe fața medio-bazală, la limita dintre telencefal și diencefal (din latină: limbus-margine). Acest sistem cuprinde totalitatea structurilor legate funcțional între ele, a cortexului, a structurilor subcorticale, diencefalice și mezencefalice.Principalele structuri limbice: hipocamp, girul dințat, girul cingular, girul parahipocampic, bulbii olfactivi , tractele olfactive, corpul amigdalic, unii nuclei ai talamusului și hipotalamusului.Funcții: controlul emoțiilor, secreții hormonale, dispoziția, motivația, senzații de durere și plăcere, reglarea comportamentului, reglarea ritmului somn-veghe, reglarea aportului de hrană și apă, etc.

Sistemul ventricular – apeductul Sylvius, plexurile coroide, ventriculul IV, ventriculii laterali, ventriculul III.Apeductul Sylvius – face legătura între ventriculul III și IV. Conține lichid cefalorahidian.Plexurile coroide – produc lichidul cefalorahidian și sunt localizate în spatele punții și a bulbului rahidian.Ventriculul IV – e o cavitate de forma unui diamant, localizat în spatele punții și a bulbului rahidian. Protejează creierul de traumatisme.Ventriculii laterali (I și II sau stîng și drept)– 2 cavități de formă curbă, situate în interiorul encefalului. Fiecare are o parte centrală și 3 prelungiri în lobii cerebrali. Oferă o cale de circulație p/u lichidul cefalorahidian și protejează creierul de traumatisme. Ventriculul III – cavitate îngustă situată între cele 2 emisfere ale diencefalului.

Lobii cerebrali:1.Lobul frontal – porțiunea anterioară a emisferei, delimitat de lobul parietal prin șanțul central Rolando, iar de cel temporal prin șanțul lateral Sylvius. Funcții: motorie, de planificare, luarea deciziilor, motivație, controlul impulsurilor, rezolvarea problemelor.2.Lobul parietal – localizat superior față de lobul occipital și posterior de șanțul central Rolando și lobul frontal. Este delimitat de lobul temporal prin șanțul lateral Sylvius și de lobul occipital de șanțul parieto-occipital. Funcții: procesarea informației senzoriale, percepția vizuală, orientarea spațială.

3.Lobul temporal – situat inferolateral, separat de lobul frontal și de cel parietal prin șanțul lateral, iar de lobul occipital dor parțial prin prelungirea externă a șanțului parieto-occipital.Funcții: implicarea în răspunsul emoțional; auzul, memoria, vorbirea.4.Lobul occipital – porțiunea posterioară a emisferei, este delimitat de lobul parietal prin șanțul parieto-occipital.Funcții: controlul vederii, recunoașterea culorilor.5.Insula – situată în adîncul șanțului lateral și este acoperită de lobii vecini.

Scoarța cerebrală:Filogenetic, scoarța este formată din 3 părți:Arhicortex – partea cea mai veche a scoarței cerebrale care include formațiunile hipocampale.Paleocortex – partea veche a scoarței care include bulbul olfactiv, girusul olfactiv lateral, girusul parahipocampic.Neocortex – scoarța nouă care ocupă 90-95% din suprafața totală a creierului.Este formată din 12-18 mlrd neuroni aranjați în 6 straturi: molecular, granular extern, piramidal extern, granular intern, piramidal intern, poliform.

Scoarța cerebrală reprezintă suprafețe cu structuri diferite, care formează arii corticale. În 1909, Brodman a stabilit existența diferitor arii funcționale în scoarța cerebrală umană. Funcțional, ariile corticale se delimitează în:

Motorii;Somestezice sau somatosenzitive;Senzoriale;De asociație.

1.Ariile motorii cuprind: cortexul motor, cortexul premotor, cortexul motor suplimentar, cîmpul frontal ocular, centrul Broca, centrul limbajului scris.Centrul Broca – girusul frontal inferior, centrul articulării cuvintelor, controlează mișcările implicate în vorbire.Centrul limbajului scris – partea posterioară a girusului frontal mijlociu și asigură mișcările în timpul scrisului.

2.Ariile somatosenzitive (somestezice) – cortexul somatosenzitiv primar și cel secundar. Cortexul somatosenzitiv primar e localizat în girusul postcentral, iar cel secundar – posterior de cel primar, în cortexul frontoparietal. Sensibilitatea mai puternică – durerea, temperatura e localizată în adîncime pe porțiunea posterioară a șanțului central, iar alte sensibilități sunt dispuse în girusul postcentral.Cortexul somatosenzitiv primar recepționează excitațiile tactile, de presiune, vibrație, durere, temperatură și le transformă în senzații. Cortexul somatosenzitiv secundar realizează interpretarea senzațiilor primare și perceperea elementului ce le-a generat.

3.Ariile senzoriale: vizuale, auditive; vestibulare; gustative; olfactive.a.Ariile vizuale sunt localizate pe fața medială a lobului occipital, în jurul șanțului calcarin. Aria primară vizuală – primește proiecții vizuale talamice. Aici se integrează imaginile din ambii ochi, se analizează, sintezizează semnalele vizuale. La lezarea totală a acestei arii – orbirea. Aria secundară vizuală o înconjoară pe cea primară, la rîndul său fiind înconjurată de ariile de asociație. În aceste arii are loc decodificarea informației și recunoașterea obiectelor. La lezarea acestei arii se pierde capacitatea de a se orienta în mediu necunoscut.Centrul optic al limbajului scris este localizat în girusul angular al emisferei dominante. Leziunile acestui centru determină alexia.

b.Ariile acustice (auditive) sunt localizate în lobul temporal. Ele cuprind: cortexul auditiv primar și auditiv de asociație. Cortexul auditiv primar ocupă regiunile din apropierea șanțului lateral. Aici se proiectează informația de la organul Corti. Lezarea acestei regiuni – surditate. Cortexul auditiv de asociație este situat în girusul temporal superior. Aici are loc interpretarea sunetelor. Centrul receptiv, auditiv al limbajului (Wernicke) este localizat în emisfera dominantă, în partea posterioară a girusului temporal superior. Aici e situat sediul înțelegerii cuvintelor auzite. La lezarea acestui centru apare surditatea verbală.

c.Aria vestibulară este localizată în girusul temporal superior, în apropierea girusului postcentral. d.Aria gustativă este situată în partea inferioară a girusului postcentral și cuneus.e.Aria olfactivă ocupă regiunea hipocampului și uncusului.4.Ariile de asociație reprezintă 95 % din suprafața cortexului și sunt alcătuite din neuroni mici, ce fac legătura dintre regiuni corticale, asigurînd procesele integrative superioare. Cortexul de asociație al funcțiilor senzitive, motorii este localizat în apropierea ariilor primare. El reprezintă sediul personalității, al abilităților intelectuale și al comportamentului.

* Măduva spinării:Ultima porţiune a sistemului nervos central, este adăpostită în canalul

rahidian.Este situată în canalul vertebral între orificiul occipital și vertebra

lombară 2. Se prezintă sub forma unui cilindru de substanţă nervoasă.Lungimea ei medie este de 43 cm și diametru de 1-1,5 cm cu masa de

34-38 g, ceea ce prezintă 2% din masa totală a encefalului. Partea terminală a măduvei spinării este subțiată și se numește conul

medular.În regiunea cervicală și lombară există 2 îngroșări numite – intumescența

cervicală și lombară. Ele sunt responsabile de inervația membrelor.Pe fața anterioară este situată fisura anterioară medie, pe fața posterioară

este localizat șanțul median posterior. Ele împart măduva spinării în 2 jumătăți simetrice.

Este împărţită în două jumătăţi simetrice, fiind formată din: -substanţa albă - alcătuită din: căi motorii descendente şi căi senzitive ascendente. În fiecare jumătate de măduvă se disting trei cordoane de substanţă albă, separate de emergentele rădăcinilor anterioare (motorii) şi posterioare (senzitive). -Cordonul anterior conţine fasciculul piramidal direct. -Cordonul posterior conţine fascicule Goli şi Burdach, care conduc spre centrii superiori sensibilitatea tactilă şi profundă conştientă. -Cordonul lateral conţine o serie de fascicule ascendente care conduc spre centrii superiori informaţii legate de sensibilitatea termică, dureroasă şi profundă inconştientă. Tot la nivelul cordonului lateral coboară fasciculul piramidal încrucişat şi căile extrapiramidale, spre celula neuronului periferic, aliată în coarnele anterioare, de unde porneşte calea motorie finală. -substanţa cenuşie - situată central şi îmbracă aspectul literei H. Coarnele anterioare ale substanţei cenuşii sunt motorii, cele posterioare senzitive, iar cele laterale au funcţii vegetative.

Porțiunea măduvei spinării, ce corespunde la 2 perechi de rădăcini – una anterioară și una posterioară se numește segment al măduvei spinării.Există 31 segmente medulare:

8 cervicale;12 toracale;5 lombare;5 sacrale;1 coccigian.

Sistemul nervos central (encefalul şi măduva spinării) este acoperit şi protejat de cele trei foiţe meningiene: •dura mater - o membrană fibroasă în contact cu osul. •arahnoida - o foiţă subţire care căptuşeşte faţa internă a durei mater.•pia mater - un ţesut celular bogat vascularizat care acoperă ţesutul nervos.

Măduva spinării îndeplinește două funcții principale:Funcția de centru nervos;Funcția de conducere.Funcția de centru nervos este îndeplinită de aparatul elementar prin care se efectuează reflexe somatice (ale vieții de relație) și reflexe vegetative (ale vieții vegetative).Reflexele somatice se produc pe calea arcului reflex, reprezentat de nervul rahidian. Excitația primită de terminațiile din piele ale nervilor rahidieni, se propagă sub forma de influx nervos prin neuronul centripet din ganglionul spinal, și prin rădăcina dorsala pătrunde în substanța cenușie a măduvei. Acest proces se numește act reflex medular.

Funcția de conducere este îndeplinita de substanța alba a măduvei, prin fasciculele care alcătuiesc cordoanele ventrale, laterale si dorsale. Aparatul de conducere este alcătuit din:

cai ascendente (aferente) sau spino-encefalice;cai descendente (eferente) sau encefalo-spinale.

Căile ascendente sunt: Fasciculul lui Goll; Fasciculul lui Burdach; Fasciculul spino-cerebelos ventral; Fasciculul spino-cerebelos dorsal; Fasciculul spino-talamic.

Căile descendente conduc impulsurile nervoase de la celulele motoare din diferite etaje ale encefalului spre organele efectoare. Pentru a ajunge la organul efector, impulsul nervos, pornit din neuronul motor encefalic, ajunge la neuronul radicular din măduva.Căile descendente sunt:

Fasciculul piramidal direct (Turck);Fasciculul piramidal încrucisat;Fasciculul tecto-spinal;Fasciculul vestibulo-spinal;Fasciculul olivo-spinal.