Introducere

La 22 decembrie 1989 a fost fondată prima bancă comerciale din Republica Moldova,

B.C.”Victoriabank”, obţinînd autorizaţia de activare în domeniul bancar.(Anexa 1) Apariţia

acestei instituţii bancare a fost posibilă nu numai datorită mijloacelor financiare, dar şi eforturilor

conjugate ale acţionarilor-fondatori: „Moldghiprostroi”, „Moldghiproprom”, „Moldghiintiz”,

întreprinderea ”Aschim”, „Moldgaz”, primăria Chişinău, fabrica de sticlă, Asociaţia Cooperatistă

de Stat „Valeologia”.

B.C. „Victoriabank” S.A. activează pe piaţa bancară de optsprezece ani oferind un spectru

divers de servicii bancare. Dacă, iniţial, clientului i se propunea numai servicii de casă, decontare

şi atragerea mijloacelor băneşti, actualmente Banca prestează o mulţime de servicii devenind

astfel o instituţie financiară universală.

Actualitatea raportului întocmit, este confirmată prin multitudinile de probleme ca ridicarea

nivelului de deservire a băncii la un nivel interneţional, gestionare efectivă a operaţiunilor băncii,

minimizarea riscurilor, obţinerea încrederii în rîndurile populaţiei atît autohtone cît şi străine,

menţinerea relaţiilor de corespondenţă cu alte bănci de peste hoterele ţării, cu care se confruntă

întregul sistem bancar autohton, şi nu doar B.C. „Victoriabank”.

Scopul raportului constă în studierea mai profundă a activităţii bancare, precum şi

implimentarea cunoştinţelor deja obţinute în practică. Iar pentru ca scopul propus să-l realizez

am avut sarcinile:

1. formarea treptată a deprinderilor de lucru în cadrul băncii;

2. aplicarea actelor ormativ-juridice şi economice în practica bancară;

3. elaborarea şi completarea documentelor şi dărilor de seamă sub diferite aspecte în

cadrul băncii;

4. formarea deprinderilor de comunicare cu clienţii băncii;

5. analiza clienţilor după potenţialul său economic.

Structura lucrării se reflectă din scopul şi sarcinile propuse drept obiectiv al raportului

practicii de producere, care constă din:

Introducere, în care se argumentează actualitatea raportului, scopul şi sarcinile acestuia,

importanţa cunoştinţelor obţinute în cadrul desfăşurării practicii în cadrul B.C. „Victoriabank”.

Capitolul I „Statutul băncii. Structura organizatorică şi de conducere a băncii comerciale”,

în care se analizează interdependenţa funcţională a băncii.

Capitolul II „Modul deschiderii, modificării şi închiderii conturilor clienţilor băncii”, în

care se reflectă procedura de gestionare a conturilor bancare.

Capitolul III „Operaţiunile de decontare efectuate de banca comercială” în care se

detalizează formele operaţiunilor de decontare şi mecanismul lor de funcţionare.

3

Capitolul IV „Operaţiuni de casă a băncii comerciale”, în care se descrie tipurile caselor

existente la bancă şi modul de funcţionare a acestora.

Capitolul V „Resursele băncii, modul formării lor”, în care se studiază divizarea resurselor

bancare şi importanţa acestora pentru buna funcţionare a băncii.

Capitolul VI „Operaţiunile active ale băncii comerciale”, în care se analizează tipurile

operaţiunilor active, politica de creditare a băncii, monitoritzarea şi controlul acestor operaţiuni.

Capitolul VII „Operaţiuni cu valută, tipuri şi modul organizării lor” în care se cercetează

tipurile operaţiunilor cu valută cu sau fără numerar efectuate de către B.C. „Victoriabank”,

precum şi transferurile internaţionale.

Capitolul VIII „Operaţiuni de leasing, factoring şi trust a băncii”în care se studiază formele

de leasing din punct de vedere teoretic, iar factoring şi trust ca operaţiuni existente la bancă.

Capitolul IX „Evaluarea activităţii economice a băncii” în care se cercetează sursele

principale de venituri ale băncii, evitarea cheltuielilor, determinarea profitului bancar şi

distribuirea acestuia.

Capitolul X „Rapoartele financiare a băncii comerciale” în care este analizată organizarea

dărilor de seamă: a bilanţului contabil, utilizarea planului de conturi, precum şi alte rapoarte.

Capitolul XI „Gestiunea activelor şi pasivelor” în care se evidenţiază toate riscuri existene

la bancă şi modalitatea de minimizare a acestora.

Caoitolul XII „Activitatea de marketing a băncii” în care se analizează mixul de marketing

utilizat de către B.C. „Victoriabank” în scopul unei dezvăluiri mai detaliate a procesului de

marketing bancar.

4

1. Statutul băncii. Structura organizatorică şi de

conducere

a B.C. „ Victoriabank ”S.A

B.C. „Victoriabank” este una din bănci, cu cea mai bogată experienţă profesională pe

piaţa bancară autohtonă, care a fost fondată după destrămarea spaţiului sovietic. La momentul

actual actionarii băncii principali sunt:

1.Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare Finanţează procesul de tranziţie economică a ţărilor din Europa de Est şi CSI ponderea în capitalul social - 15.06 %

2. Alpha Bank Romania S.A. Una dintre cele mai mari bănci din România orientată spre clienţii corporativi ponderea în capitalul social - 12.50 %

3.TURCAN Victor (Moldova) ponderea în capitalul social - 10.45 %

4."Atrium Limited" (Belize) ponderea în capitalul social - 5.76 %

5."AVB – PRIM" SRL (Moldova) ponderea în capitalul social - 5.76 %

6."Victoria Invest Limited" (Marea Britanie) ponderea în capitalul social - 5.76 %

7."Financial Investments Corporation Limited" (Marea Britanie) ponderea în capitalul social - 5,61 %

Componenţa acţionarilor este : 15- persoane fizice şi 14- persoane juridice.

Organul de control este reprezentat de :

1. Adunarea Generală a Acţionarilor Băncii este organul suprem de conducere a

Băncii şi se poate întruni în sesiuni ordinare sau extraordinare. Adunarea Generală a Acţionarilor

se convoacă de către Preşedinte în temeiul deciziei Comitetului de Direcţie cel puţin o dată pe

an. Adunarea Generală extraordinară se convoacă de către Preşedinte în temeiul deciziei

Comitetului de Direcţie sau la cererea Comisiei de Cenzori. Acţionarul poate încredinţa prin

mandat (procură) realizarea drepturilor sale la Adunarea Generală a Acţionarilor altei persoane

(reprezantantului său) care poate fi atît acţionar al Bancii cît şi neacţionar. Reprezentantul

acţionarului poate fi permanent sau numit pe un anumit termen stabilit. Mandatul (procura) de

participare la Adunarea Generală a Acţionarilor se autentifică de notar.

De competenţa Adunării Generale a Acţionarilor ţin următoarele chestiuni: Aprobarea

statutului Societăţii în redacţie nouă sau modificărilor şi completărilor aduse în Statut, inclusiv

5

cele ce ţin de schimbarea claselor şi numărului de acţiuni autorizate spre plasare, de convertirea,

denominalizarea lor etc; Modificare capitalului social; Aprobarea direcţiilor prioritare de

activitate şi planul de afacere; Adoptarea hotărîrii privind repartizarea profitului anual, inclusiv

plata dividendelor anuale, sau acoperirea pierderilor; Adoptarea hotărîrii privind achiziţionarea

de către Societate a acţiunilor emise de ea, în scopul reducerii capitalului social; Confirmarea

organizaţiei de audit şi stabilirea cuantumului retribuţiei serviciilor ei; Examinarea dării de

seamă financiară etc. Adunarea Generală a Acţionarilor este deliberativă, dacă, la momentul

încheierii înregistrării, au fost înregistraţi şi participă la ea acţionarii care deţin mai mult de 2/3

din acţiunile cu drept de vot ale Societăţii. Hotărîrile Adunării Generale a Acţionarilor asupra

chestiunilor ce ţin de competenţa sa exclusivă se iau cu cel puţin 2/3 din voturile reprezentate la

Adunare, iar hotărîrile asupra celorlalte chestiuni se iau cu majoritatea (50%+ 1 vot) voturilor

menţionate. Adunarea Generală a Acţionarilor nu adoptă hotărîri asupra chestiuilor care nu au

fost în ordinea de zi în modul stabilit cu prezentul Statut si legea privind SA. Hotărîrile adoptate

în mod legal la Adunarea Generală a Acţionarilor sunt obligatorii pentru toţi acţionarii, organele

de conducere şi funcţionarii Societăţii.

2. Consiliul de Administraţie este organul de administrare al BC ”Victoriabank”SA,

care supraveghează activitatea ei, elaborează şi asigură aplicarea politicii băncii. Consiliul de

Administraţie reprezintă interesele acţionarilor în perioada dintre Adunările Generale ale

Acţionarilor şi exercită conducerea generală şi controlul activităţii Băncii. Membrii acestui organ

sunt 7 la număr şi sunt numiţi în funcţie de către Adunarea Generală a Acţionarilor pe o perioadă

de 4 ani. Funcţia secretariatului în cazul Consiliului de Administraţie este atribuită secretarului

aceluiaşi organ, în competenţa căruia intră organizarea convocării adunărilor şi asigurarea

participanţilor la adunare cu documentele necesare conform ordinei de zi.

Consiliul de Administraţie are următoarea componenţă:

1. Preşedintele Consiliului de Administraţie

2. Vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie

3. Membru al Consiliului de Administraţie

4. Membru al Consiliului de Administraţie

5. Membru al Consiliului de Administraţie

6. Membru al Consiliului de Administraţie

7. Membru al Consiliului de Administraţie

3. Comitetul de Direcţie este organul executiv al BC „Victoriabank” SA, care

organizează, conduce şi răspunde de activitatea curentă a Băncii. Comitetul de Direcţie este

subordonat Consiliului de Admnistraţie al Băncii. Comitetul de Direcţie examinează şi

soluţionează toate chestiunile de conducere a activităţii curente a Băncii, cu excepţia celor ce ţin

6

de competenţa Adunării Generale a Acţionarilor şi Consiliului de Administraţie. În funcţiile

Comitetului de Direcţie intră: organizarea şi asigurarea îndeplinirii hotărîrilor Adunării Generale

a Acţionarilor şi deciziile Comitetului de Administraţie a Băncii. Componenţa numerică a acestui

organ poate fi de la 3 la 5 membri în care se includ: preşedintele, prim-vicepreşedintele,

vicepreşedinţi şi alţi membri ai Comitetului de Direcţie după caz. Adunările se convocă

săptămînal şi la necesitate. E de menţionat faptul că preşedintele Comitetuliu de Direcţie nu

poate executa şi funcţia de preşedinte al Consiliulu de Administraţie.

Comitetul de Direcţie are următoare structură:

1. Preşedinte al BC „Victoriabank”SA

2. Prim Vicepreşedinte al BC „Victoriabank”SA

3. Vicepreşedinte al BC „Victoriabank”SA

Comisia de Cenzori este organul împuternicit să efectueze controlul activităţii

economico-fnanciare a băncii, să elaboreze procedurile interne ale băncii precum şi cele de

evidenţă şi control. Deasemeni în funcţia Comisiei de Cenzori se afla controlul efectuat cel puţin

o dată pe an asupra situaţiiei activităţii economico-financiare a băncii, după care acesta

întocmeşte un raport pe care îl prezintă Adunării Generale a Acţionarilor, astfel Comisia de

Cenzori se subordonează Adunării Generale a Acţionarilor. Componenţa numerică a acestui

organ este constituită din 3 membri, care sunt aleşi pe o perioadă de 4 ani, cu dreptul de

realegere.

La B.C. „Victoriabank” S.A. pentru o activitate mai eficientă şi mai bine organizată din

punct de vedere al competenţelor sunt create comitete de lucru. Fiecare din aceste comitete îşi

exercită activitatea în baza regulamentelor proprii. Iar în cazul apariţiei unor probleme ce nu pot

fi soluţionate în baza regulamentelor corespunzătoare comitetului său, se face un cvorum în

componenţa căruia se includ 3 membri ai comitetului ce încearcă să soluţioneze situaţia, însă

atunci cînd acesta nu poate fi soluţionată nici de către cvorum, problema se trece sub competenţa

Comitetului de Direcţie.

Comitetul de achiziţii – este un comitet permanent, organizat la nivel central al băncii, sub

conducerea Vicepreşedintelui, se întruneşte cel puţin o dată pe lună sau la necesitate. În

atribuţiile de bază a acestui organ a băncii se incadrează: aprobă utilizarea fondurilor de investiţii

pentru proiectele incluse în buget, decide asupra metodelor de organizare a licitaţiilor şi

concursurilor de oferte, elaborează actele normative cu privire la achiziţii, aprobă rezultatele

preselecţiei de calificare, selectează în urma licitaţiei furnizorii de servicii şi produse.

Comitetul de personal – este un comitet permanent, organizat la nivel central al băncii, se

subordonează Preşedintelui, se întuneşte cel puţin o dată pe lună sau la necesitate. În funcţiile

7

Comitetului de personal se includ: angajarea personalului în baza propunerilor Direcţiei resurse

umane, promovarea şi transferul de personal dintr-o funcţie în alta, analiza nivelului salariilor,

revizuie nivelul salariilor anuale, coordonarea disciplinei, reclamaţiilor făcute de salariaţi,

perfecţionarea personalului.

Comitetul de credite – este un comitet permanent, organizat la nivel central al băncii, se

subordonează vicepreşedintelui, se întruneşte la necesitate. În activitatea sa de creditare va

solicita opinia a Direcţiei juridice pentru confirmarea legală a actelor cu care opereză inclusiv cu

cele ale clienţilor. În funcţiile Comitetului de Credite intră: analiza solicitării unui credit înaintea

Direcţiei de credite, analiza şi aprobarea facilităţilor de credite la propunerea direcţiei de credite,

analiza propunerilor privind reînoirea, prelungirea şi rescadenţarea de facilităţi la credite,

modificarea garanţiei, analiza rapoartelor privind situaţia portofoliului de credit, opinia se

prezintă către Comitetul de Direcţie sau Consiliul de Administraţie, iniţierea în organele

judiciare a procedurii de recuperare la credite.

Comitetul ALCO ( comitet de dirijare a activelor cu pasivele ) – este un comitet permanent ,

organizat la nivel central, se subordonează vicepreşedintelui, se întruneşte o dată pe lună sau la

necesitate. Scopul acestui comitet este atingerea profitabilităţii dorite la bancă în condiţiile unei

activităţi bancare prudenţiale. În atribuţiile esenţiale ale Comitetului ALCO se numără:

examinarea lunară a rezultatelor financiare, elaborarea prognozelor curente( rapoartele pe venitul

net aferent dobînzilor, marja procentuală netă, bilanţul comparativ, raportul rezultatelor

financiare comparative ), examinarea sensibilităţii băncii la rata dobînzii, dirijează expunerea

băncii la riscul ratei dobînzii, stabileşte costul produselor, stabileşte obiectivul minim referitor la

costul activelor şi obligaţiunilor, menţinerea limitei stabile, utilizarea sistemelor şi standardelor

adecvate de măsură a riscului.

1) În subordinea Consiliului de Administraţie intră următoarele unităţi structurale: Direcţia audit

intern.

2) Direcţia gestiune gaj: Secţia de analiză şi evaluare a gajului; Serviciul monitorizare gaj.

3) Comitetul de direcţie: Secţia secretariat şi protocol; Direcţia analiză şi dezvoltare; Direcţia

securitate şi pază.

4) Direcţia trezorerie: Secţia depozite şi clientelă corporativă; Secţia valori mobiliare şi

investiţii(operaţiuni de dealler pe piaţa VM de stat-HVS şi certificatelor BNM );

5) Direcţia carduri bancare: Secţia carduri bancare; Secţia autorizare şi suport clientelă; Secţia

monitorizarea riscurilor.

6) Direcţia valutară şi relaaţii internaţionale: Secţia dealing (poziţia valutară, cotaţiile pentru

comercializarea valutei prin virament, analiza evoluţiei cursurilor prin sistemul informaţional

REUTER); Secţia relaţii externe şi operaţiuni documentare; Secţia relaţii corespondente.

8

6) Direcţia contabilitatate: Secţia decontări; Secţia evidenţă contabilă; Secţia gestiune impozite

şi dări de seamă; Secţia remunerarea muncii; Secţia disponibilităţi, valori materiale, mobiliare;

Secţia evidenţa contabilă a operaţiunilor cu carduri.

7) Direcţia resurse umane: Secţia de evidenţă şi monitorizare a resurselor umane; Secţia

feedback (verificarea prezenţei personalului la postul de lucru, elaborarea codului de etica).

8) Direcţia reţea şi logistică: Secţia reţea şi gospodărie; Secţia transport şi aprovizionare;

9) Direcţia credite: Secţia credite corporative; Secţia credite de consum şi plasamente pe termen

scurt; Secţia metodologie creditară; Secţia monitorizare credite; Secţia credite neperformante.

10) Direcţia monitorizare credite:

10) Direcţia economico-financiară:

11) Direcţia tehnologii şi metodologii: Secţia metodologia procesului bancar; Secţia

automatizare şi soft; Secţia administrare reţea şi hard; Secţia implimentare şi exploatare soft şi

sisteme de plăţi electronice; Secţia suport tehnic, carduri.

12) Direcţia securitate şi pază: Secţia pază şi încasare.

Informaţia bancară în cadrul B.C.„Victoriabank”,S.A. în marea sa parte pentru

utilizatorii din exteriorul băncii prezintă un secret comrcial (în continuare SC ). Scopul SC

constă in protejarea intereselor băncii. Pentru o păstrare mai sigură a SC, banca a elaborat mai

multe grade de securitate: accesul la SC este permis doar persoanelor împuternicite, deasemenea

fiecare grup de personal are acces doar la informaţia necesară pentru operare, documentele ce

constituie SC au menţiunea „Secret Comercial”. Pentru divulgarea SC se duce răspundere

conform regulamentelor interne şi legislaţiei în vigoare. Persoanele împuternicite cu drept de

acces la SC: – membrii Consiliului de Administraţie; – directorii subdiviziunilor băncii, la toată

informaţia, însă doar după semnarea cererii; – angajaţii, au acces la documentele din cadrul

subdiviziunii şi externe cu acordul şefului.

Resursele umane este cea mai importantă sursa creativ-activă, coordonatoare şi

inovatoare dotată cu potenţial intelectual şi fizic, cu capacitatea de a-şi cunoaşte rezervele. La

baza managementului resurselor umane stau: planificarea şi selecterea personalului,

administrarea şi formarea profesională, motivarea, evaluarea şi promovarea personalului. Este de

menţionat un moment foarte important al activităţii băcii, extinderea reţelei până la 28 Filiale şi

42 Reprezentaţei.

9

2. Modul deschiderii, modificării şi închidereii

conturilor clienţilor băncii

Cadrul legislativ al conturilor se bazează pe Regulamentul BNM cu privire la modul de

deschidere şi închidere a conturilor la băncile autorizate din Republica Moldova din 25.11.2004.

Conturile bancare din cadrul B.C. „ Victoriabank ” au o sistemă de codificare a conturilor,

care de fapt este specifică tuturor băncilor.Codificare contului se divide în două nivele: nivelul

sintetic, este format din patru caractere ce indică clasa, grupa, subgrupa şi tipul contului. Nivelul

sintetic al conturilor utilizat de către bănci trebuie să fie aprobat de către BNM. Acest nivel al

contului este standardizat pentru toate instituţiile financiare şi conţine informaţii similare pentru

toate băncile; nivelul analitic, este format dintr-un număr de caractere ce poate varia, însă

numărul maxim de caractere este de 12. Conţinutul caracterelor din conturile analitice redau:

cifra-cheie a băncii, codul băncii, al filialei, numărul clientului, tipul clientului, indicatorul de

valută ş.a.

Conturi curente

Persoane juridice sunt obligate să prezinte la bancă următoarele documente:

1. Cererea de deschiderea (Anexa 3)contului, care trebuie să fie semnată de

persoanele cu drept de semnătură(conducătorul, contabilul-şef). În cazul cînd nu se prevede

funcţia de contal-şef conform legislaţiei se semnează doar conducătorul (proprietar);

2. Extrasul din Registrul Comercial de Stat, eliberat de Camera de Înregistrare de Stat

sau de structurile teritoriale ale acesteia, acest act este prevăzut doar pentru persoanele juridice

care se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat.;

3. Copia documentului care confirmă înregistrarea de stat sau copia actului normativ prin

care se aprobă regulamentul sau statutul persoanei juridice. Acest act se prezintă de către

persoanele juridice care sunt înregistrate la alte organe de stat decît Camera Înregistrării de Stat;

4. Copia documentelor de constituire, statutul, regulamentele interne, contractul de

constituire ş.a. Acest act se prezintă de către persoanele juridice care sunt înregistrate la alte

organe de stat decît Camera Înregistrării de stat;

5. Copia certificatului de atribuire a codului fiscal;

6. Fişa cu specimene de semnături şi cu amprenta ştampilei, autentificate notarial, în

două exemplare;

7. copia actului de identitate a persoanei care depune documentele pentru deschiderea

contului;

În cazul cînd solicitantul în reţeaua sa posedă filialiale sau reprezentanţe pe lîngă setul de

documente enumerat mai sus, aceasta mai prezintă:

10

8* Demersul întreprinderii privind deschiderea contului curent pentru o filială sau o

reprezentanţă, unde se indică lista operaţiunilor autorizate spre efectuare din/în acest cont de

către subdiviziunea respectivă,precum şi alte date la cerea băncii;

Pentru deschiderea contului curent de către o instituţie publică finanţată din buget pe lîngă

lista prezentată mai sus (excepţie p.8) acesta mai prezintă:

9** Autorizaţia eliberată de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova sau de către

direcţia generală de finanţe raională, sau de unitatea administrativ-teritorială;

Pentru deschiderea contului curent de către persoane juridice nerezidente pe lîngă lista

prezentată mai sus, prezintă (excepţie p.8,9,3):

10***Copia documentului care confirmă statutul legal în Republica Moldova şi/sau copia

documentului care confirmă înregistrat în ţara de origine;

Pentru deschiderea contului curent de către persoanele fizice care practică activitatea de

întreprinzător prezintă aceleaşi documente ca şi persoanele juridice. Iar pentru deschiderea

contului curent de către persoanele fizice care practică alt tip de activitate decît cea de

întreprinzător sunt necesare următoarele documente: cererea de deschidere a contului; copia

actului de identitate al persoanei ce prezintă documentele pentru deschiderea contului; copia

documentului care confirmă dreptul de a desfăşura activitatea; copia certificatului de atribuoite a

codului fiscal; fişa cu specimene de semnături şi cu amprenta ştampilei, autentificată notarial, în

2 exemplare; alte documente la cerea băncii. În cazul cînd nu se prevede ştampila, se poate

prezenta numai fişa cu specimenele semnăturilor, autentificate notarial, sau semnăturile se vor

executa în prezenţa funcţionarului bancar pe un formular elaborat de către bancă.

Persoane fizice ce nu practică activitatea de întreprinzător sau alt tip de activitate se

prezintă următoarele documente:

1. cererea de deschidere a contului; (Anexa 4)

2. copia actului de identitate a titularului de cont.

În cadrul B.C. „ Victoriabank ” documentele prezentate de către clienţi pentru deschiderea

conturilor curente se păstrează în dosarul juridic, excepţie fiind actul de identitate, care se

restituie după recepţionarea informaţiei necesare, precum şi fişa cu specimene de semnături şi

amprenta ştampilei, deoarece acesta se păstrează în fişierele specializate ale contabilului-şef,sau

la o personă împuternicită,precum şi la executorul de conturi.

Cînd solicitantul unui cont curent doreşte deschidrea mai multor conturi, acesta poate

prezenta doar un set de documente, excepţie făcînd următoarele documente care se solicită în

mod obligatoriu pentru fiecare cont: cererea de deschidere a contului; copia actului de identitate.

După ce clienul a prezentat la bancă toate documentele necesare, analizîndu-le banca

închee un contract de gestionare/deservire a contului curent. (Anexa 5)

11

Conturi provizorii, aceste conturi sunt predestinate pentru persoanele juridice, iar pentru

deschiderea acestui cont la bancă se prezintă următoarele documente:

1. Cererea privind deschiderea contului;

2. Certificatul eliberat de Camera Înregistrării de Stat;

3. Decizia privind emisiunea valorilor mobiliare (la înfiinţarea societăţii pe acţiuni);

4. Copia actului de identitate a persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea

contului.

La efectuarea emisiunii publice de valori mobiliare ale unei întrprinderi care deja funcţionează

este necesar de prezentat următorul set de acte:

1. cererea de deschidre a contului;

2. copia hotărîrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi certificatului privind

înregistrarea ofertei juridice avalorilor mobiliare la CNVM;

3. copia certificatului de atribuire a codului fiscal;

4. extrasul din Registrul de Stat, eliberat de Camera Înregistrării de Stat;

5. copia actului de identitate a persoanei care prezintă documentele la bancă.

Persoanele juridice după înregistrarea de stat a acestora, prin virament se face transferul din

contul provizoriu al acestuia în contul curent deschis, titularul de cont prezintă cererea de plată şi

fişa cu specimene şi cu amprenta ştampilei.

Conturi de depozit, pentru deschiderea conturilor de depozit sunt necesare documentele

spre prezentare analogice celor pentru deschiderea conturilor curente atît pentru persoanele

fizice, cît şi pentru cele juridice. Contul de depozit se deschide în baza unui contract încheiat

între bancă şi client, în care se va include: Adresa titularului de cont; Suma depozitului; Rata

dobînzii; Termenul de păstrare; Modul de restituire a mijloacelor băneşti la expirarea termenului.

Gestionarea contului de depozit se face conform prevederilor contractului încheiat preventiv

între părţi.

Conturile de credit, acest tip de cont se deschide conform prevederilor legislative şi

reglementărilor de la BNM. Pentru deschiderea contului de credit este nevoie de prezentat la

bancă un set de documente care sunt stabilite de către bancă individual în dependenţă de tipul

creditului, tipul debitorilor, precum şi a altor factori. Acest set de acte este analogic celui pentru

deschiderea contului curent, însă plus documentele necesare pentru solicitarea creditului.

Conturile Loro, acest tip de cont poate fi deschis în lei moldoveneşti şi în valută însă după

unele criterii. În monedă naţională se deschid pentru: băncile autorizate la BNM; băncile

autorizate la banca de decontare a Bursei de Valori a Moldovei şi a Depozitarului Naţional al

Valorilor Mobiliare ale moldovei (DNVM); băncilor străine autorizate la băncile cu drept de

12

autorizare. În valută se deschid pentru: bancile autorizate la băncile cu drept de autorizare;

băncile străine autorizate la băncile cu drept de autorizare.

Pentru deschiderea conturilor Loro este necesar de prezentat următor set de documente,

excepţie fiind filialele din subordinea acestor bănci:

1. Cererea de deschidere a contului;

2. Extrasul din Registrul Comercial de Stat, eliberat de Camera Înregistrării de Stat;

3. Autorizaţia eliberată de BNM de a desfăşura activităţi financiare,atunci cînd contul se

deschide la altă bancă decît la BNM sau în cazul deschiderii contului la banca de decontare

BVM sau DNVM.

4. Copia licenţei pentru desfăşurarea activităţii pe piaţa valorilor mobiliare(în cazul cînd

banca desfăşoară activitate de brokeraj sau dealer) eliberată de CNVM, atunci cînd se deschide

contul la banca de decontare BVM şi DNVM.

5* Pentru băncile străine extrasul din registrul bancar sau documentul ce confirmă existenţa

autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii bancare, emisă de organul supravegherii bancare,

împuternicit prin lege, din ţara de origine a băncii.

6* Pentru băncile străine copia documentelor de constituire ca actul constitutiv, statutul,

regulamentul ş.a.;

7. Copia certificatului de atribuire a codului fiscal;

8. Fişa cu specimene de semnături şi cu amprenta ştampilei, autentificată notarial, în 2

exemplare;

9. Copia actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea

contului.

10. Fişa cu specimene şi amprenta ştampilei. (Anexa 6)

Acest dcument se prezintă de către persoanele juridice şi fizice ce desfăşoară activitate de

întreprinzători sau alt tip de activitate. Fişa este utilizată în scopul verificării de către lucrătorul

bancar a autenticităţii semnăturilor şi a ştampile pe documentele de plată şi de casă. Fişa include

specimenele de semnături ale persoanelor care sunt desemnate pentru gestionarea conturilor şi

semnarea documentelor de plată. Ea mai include amprenta ştampilei , numărul de cont, adresa

completă a titularuluide cont, şi codul fiscal. În caz de schimb a persoanei cu drept de semnătură,

sau a unor modificări, la bancă se prezintă o nouă fişă în care sunt indicate toate modificările,

fişa anulată se păstrează în dosarul juridic privind deschiderea conturilor. Iar în caz de includere

a unei noi persoane cu redpt de semnătură, la bancă se prezintă o fişă cu semnătura acestuia,

autentificată notarial.

13

Suspendarea conturilor, această procedură presupune întreruperea derulării operaţiunilor

din contul titularului la decizia unor anumite instanţe de stat, în caz de supraîndatorare şi

neexecuţie a plăţilorcătre beneficiari.

Suspendarea conturilor poate fi efectuată de către bancă doar în cazul cînd există decizia

instanţelor de judecată, dispoziţia inspectoratelor fiscale de stat sua la decizia altor organe

împuternicite cu acest drept.

Modificarea conturilor, această procedură reprezintă schimbarea numărului de cont la

nivel analitic şi/sau la nivel sinteteic care poate fi efectuată în cazul cînd: se modifică planul de

conturi la nivel naţional; schimbarea denimirlor în datele personale; formei organizatorico-

juridică a titularului de cont, modificarea codului numeric al valutei în care a fost deschis contul;

în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare. În cazul cînd banca efectuează schimări ale

codului, susţinute legislativ, este obligată să infornîmeze clientul cu cel mult 30 de zile pînă la

survenirea acestora. Pentru modificare contului în cazul lichidării întreprinderii la bancă se

prezintă hotărîrea privind lichidarea , fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei

comisiei de lichidare autentificată notarial.

Închiderea conturilor (Anexa 7) poate fi:

Închiderea conturilor convenţională se aplică la conturile în care nu s-au efectuat mişcarea

mijloacelor băneşti în decursul a doi ani. Soldurile acestor conturi se consolidează într-un cont

separat centralizat prin perfectarea „ Registrului de conturi bancare închise convenţional ”.

Numerele conturilor închise convenţional nu se atribuie altor conturi deschise, iar cele

centralizate se deschid la acelaşi cont sintetic. Cînd clientul manifestă dorinţa de continua

relaţiile cu banca se deschide un cont nou, în caz contrar i se vor elibera mijloacele băneşti în

numerar integral numai cu permisiunea conducerii băncii, anume după acestă operaţiune

lucrătorul bancar poate face menţiunile în registrele respective de închiderea definitivă a

conturilor.

Închiderea definitivă a conturilor se poate efectua: În baza cererii titularului de cont; În

baza deciziei fondatorilor întreprinderii, organului care a constituit întreprinderea sau potrivit

stipulărilor menţionate în documentele de constituire a întreprinderii, însă numai în cazul cînd

acestea au împuterniciri speciale; În baza hotărîrii instanţei de judecată; În baza achitării

creditului; În baza restituirii depozitului.

Cînd se efectuează închiderea conturilor, titularul de cont este obligat să restituie carnetul

de cecuri neutilizate. Conturile bancare deschise pentru care nu a fost primită în termenele

prevăzute de legislaţie confirmarea autorităţilor fiscale privind luarea în evidenţă a contului se se

închi de către bancă cu informarea ulterioară a titularului de cont. Dosarele ce conţin informaţiile

privind conturile închise se păstrează la bancă în arhivă.

14

3. Operaţiunile de decontare

Decontarea reprezintă orice plată efectuată prin intermediul documentelor de decontare fără

a întrebuinţa moneda în forma sa concretă. Documentul de decontare reprezintă ordinul sau

cererea Întreprinderii întocmită pe suport material, dată Băncii cu scopul executării plăţii fără

numerar pentru livrarea mărfii sau valorilor, precum şi altor plăţi. Documentele de plată care se

utilizează la efectuarea plăţilor fără numerar:

Ordinul de plată (Anexa8) – este o dispoziţie dată de către plătitor Băncii care îl

deserveşte de a transfera benefeciarului o anumită sumă de bani, pentru stingerea unei

obligaţiuni a plătitorului faţă de beneficiar. În baza ordinului de plată se pot efectua operaţiuni de

plăţi pentru mărfurile livrate, servicii prestate, lucrări executate, tranzacţii cu valori mobiliare de

stat, precum şi alte plăţi.termenul de valabilitate pentru a fi prezentat la bancă este de o zi

lucrătoare( ziua emiterii nu se ia în calcul ).

Transferul de credit

Mecanismul decontărilor prin ordinul de plată utilizat la Transferul de credit.

6 8

3 5 10

1

2

1. încheerea contractului cu indicarea formei de plată – transfer de credit;

2. livrarea mărfurilor şi prestatrea serviciilor;

3. prezentarea ordinului de plată în 2 exemplare la bancă;

4. verificarea corectitudinii îndeplinirii documentelor şi trecerea la scădere a sumei din

document din contul curent al plătitorului;

5. exemplarul 2 al ordinului de plată împreună cu extrasul din cont se transmite

plătitorului ca confirmare de efectuare a operaţiunii;

6. în baza exemplarului 1, rămas la bancă prin sistemul SAPI se tansmite la BNM.

7. după verifidarea corectitudinii îndeplinirii ordinului de plată suma din contul

corespondent al băncii plătitoare (BP) se trece la contul corespondent al băncii

beneficiare (BB) ;

8. transmiterea informaţiei şi adocumentelor de plată la BB;

9. BB scoate la imprimantă 2 exemplare a ordinului de plată şi în baza unui exemplar

trece suma din document în contul beneficiarului şi-l coase în mapa cu documentele

zilei;

15

BP 4

Plătitorul

BB 9

Beneficiarul

BNM7

10. exemplarul 2 împreună cu extrasul din cont se transmite beneficiarului, ca confirmare

de înscriere sumei în cont.

Conform Regulamentului privind transferul de credit din 21 arilie 2006, cu ultima

modificare în 14 iunie 2007, transferul de credit poate fi:

Transfer ordinar, care este utilizat in scopul efectuarii tuturor platilor, care nu se

refera la bugetul public national si poate fi initiat atit de catre clientul bancii (titular de cont

bancar) cit şi nemijlocit de banca in nume si pe cont propriu, precum si la transferarea

sumelor incasate in numerar de la persoanele fizice.

Transfer bugetar, utilizat in scopul efectuarii platilor care se refera numai la bugetul

public national si poate fi initiat atit de catre clientul bancii (titular de cont bancar) cit

si nemijlocit de banca in nume si pe cont propriu, precum si la transferarea sumelor

incasate in numerar de la persoanele fizice.

Ordinul de plată trezorerial – se utilizaeză pentru plata impozitelor şi taxelor în

veniturile bugetului de stat, şi bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale,transferul mijloacelor

băneşti în fondurile extrabugetare, precum şi la efectuarea altor plăţi.

Tremenul de valabilitate a dispoziţiei de plată/ dispoziţiei de plată trezorerială privind

prezentarea de către emitent la banca plătitoare este de o zi lucrătoare.

Cererea de plată – reprezintă cererea benefeciarului înaintată plătitorului de a plăti o

anumită sumă de bani pentru marfa livrată, serviciile prestate, precum şi la achitarea cambiilor şi

efectuarea altor plăţi stipulate în contract. Are un timp de procesare mai îndelungat ca în cazul

dispoziţiei de plată, deoarece necesită procesarea documentelor în sens dublu.

Termenul de valabilitate a cererii dispoziţiei de plată este un an de zile de la data emiterii.

Cererea dispoziţiei de plată acceptată de către plătitor şi neachitată în termen reprezintă un

document de executare silită.

Primirea documentelor de decontare de la Întreprinderi se efectuează de către Bancă pe parcursul

zilei operaţionale.

Ordinul incaso (Anexa 9) - se utilizează în cazul perceperii în mod incontestabil a

mijloacelor băneşti de la debitori conform prevederilor actelor normative în vigoare şi

documentelor de executare silită, cît şi a restanţelor la bugetul asigurărilor sociale de stat etc., cu

excepţia perceperii în/din contul bancar al unităţii Trezorăriei de stat.

Ordin incaso trezorerial - se utilizaează în cazul perceperii în mod incontestabil a

mijloacelor băneşti (restanţe ale contribuabililor la impozite şi taxe, alte plăţi obligatorii în

bugetul public naţional etc.) în contul bancar trezorerial al unităţii Trezoreriei de Stat.

Debitarea directă este o modalitate fără numerar, care se face prin debitarea de către banca

plătitoare (BP) a contului plătitorului la suma din cecerea de plată şi creditarea de către banca

16

beneficiară (BB). Debitarea directă se face în baza mandatului de debitare directă (Anexa10 )

care se întocmeşte în 3 exemplare. Iar creditarea contului beneficiarului, se efectuează în baza

angajamentului privind debitarea directă (Anexa 11) încheeat între beneficiar şi banca sa în 2

exemplare.

Mecanismul operaţiunii de plată prin Debitare directă.

5 5

8 8

7 3 10

1

2

1. încheerea contractului cu indicarea formei de plată –debitare directă;

2. livrarea mărfurilor şi prestatrea serviciilor;

3. prezentarea cererii de plată la BB;

4. transmiterea documentului de plată la BB;

5. BNM prin SAPI transmite informaţia la BP;

6. BP scoate la imprimantă 2 exemplare a documentului de plată , verifică dacă în contul

plătitorului sunt suficiente mijloace băneşti în caz că aceste sunt, trece la scădere suma

dată din contul plătitorului;

7. transmiterea exemplarului 2 împreună cu extrasul din contul plătitorului, plătitorului ca

confirmare de efectuare a operaţiunii;

8. transmiterea informaţiei despre efectuarea operaţiunii la BB;

9. în bauza unui exemplar al documentului de plată BB înscrie suma dată în contul

beneficiarului prin înregistrarea ( Dt 1031; Ct 2224);

10. exemplarul 2 împreună cu extrasul din cont se transmite beneficairului ca confirmare de

înscriere a sumei date în contul său.

Acreditivul este un instrument de plată fără numerar, care asigură sumă necesară pentru

efectuarea plăţilor de către debitori. Acestă formă de plată reprezintă un angajament prin care

banca emitentă din numele clientului său efectuează o operaţiune de plată contra documentelor

prezentate de către beneficiar sau autorizează o altă bancă să efectueze această plată. B.C.

„Victoriabank ”, SA utilizaează ambele forme ale acreditivului: acoperit şi irevocabil. În ultima

perioadă de timp atît pe teritoriul RM, cît şi de către B.C. „ Victoriabank ” se utilizează

acreditivul documentar transferabil, în cazul cînd beneficiarul cere băncii sale să plăteacsă sau să

accepte plata pentru mai mulţi beneficiari.

17

BP 6

Plătitorul

4 BB 9

Beneficiarul

BNM

Mecanismul de circulaţie a documentelor prin Acreditiv documentar.

1

7

2 12 8 6 10

11 11

4 4

1. încheerea contractului cu indicarea formei de plată- acreditiv documentar;

2. plătitorul prezintă băncii sale BP, o cerere de careditiv în 4 exemplare, pentru a deschide

acreditivul, în care se indică toate atribuţiile acreditivului(termen, denumirea contului,

tipul, suma, etc.);

3. în baza 1 exemplar al cererii se trece la scădere din contul plătitorului suma indicată în

cerere, care se coase în mapa cu documentele zilei;

4. exemplarul 2,3 cu menţiunile BP se transmit prin SAPI la BB;

5. în baza exemplarului 2 se deschide un cont de acreditiv pe numele beneficiarului, care se

coase în mapa cu documentele zilei;

6. exemplarul 3 se transmite beneficiarului ca înştiinţare despre deschiderea acreditivuluipe

numele său;

7. beneficiarul primind înştiinţarea livrează sau prestează serviciile conform contractului;

8. beneficiarul în aceeaşi zi în baza documentelor de livarare întocmeşte borderoul de

utilizare a acreditivului în 4 exemplare, care le autentifică cu semnătura şi ştampila sa şi

se transmite la BB;

9. borderoul se verifică, se semnează şi se legalizează de către bancă, 1 exemplar al acestuia

serveşte pentru transferul sumei în cont prin înregistrarea contabilă (Dt 2807; Ct 2224);

10. exemplarul 4 împreună cu extrasul din cont se transmite beneficiarului ca confirmare a

trecerii sumei în cont;

11. exemplarul 2,3 prin SAPI se transmit la BP ca confirmare de utilizare a acreditivului;

12. exemplarul 2 rămîne la BP în documentele zilei, iar exemplarul 3 se transmite plătitorului

ca confirmarea de utilizare a sumei totale a acreditivului.

Din punct de vedere al unui acreditiv de import, banca emitentă avînd un angajament de

plată asumat, trebuie să acorde o importanţă aspectelor: Să verifice bonitatea importatorului şi

eventual să solicite acestuia diferite garanţii; Verificarea instrucţiunilor date de importator;

Analiza riscului pe care îl implică tranzacţia ; Deschiderea efectivă a acreditivului; La momentul

plăţii banca emitentă va acţiona în sensul instrucţiunilor de rambursare stipulate în acreditiv.

18

Plătitor Beneficiar

BP 3 9 BB 5

BNM

Transferul incontestabil – Incaso se face din contul plătitorului prin ordinul incaso, care

se emite în 2 exemplare în cazul cînd emitentul ordinului este în calitate de de beneficiar şi în 3

exemplare cînd emitentul ordinului este împuternicit de către organele abilitate, adică a unei

persoane terţe.

Mecanismul de plată prin Ordinul Incaso.

4 1 7

2 2

5 5

1. beneficiarul transmite la BB ordinul incaso, pe care banca le verifică şi le ia la evidenţă;

2. împreună cu menţiunea BB ordinul incaso se transmite la BP prin SAPI;

3. în baza documentului de plată executorul de cont verifică dacă în contul plătitorului este

suma necesară şi documentele care permit transferul incontestabil, apoi trece la scădere

suma din contul plătitorului prin înregistrarea contabilă (Dt 2224; Ct 1031);

4. un alt exemolar împreună cu extrasul din cont se transmite plătitorului ca confirmare de

efectuare a plăţii;

5. exemplarul rămas la BP se transmite prin SAPI la BB;

6. în baua documentului de plată primit de la BP, BB trece suma dată în contul

beneficiarului prin înregistrarea contabilă (Dt 1031;Ct 2224);

7. un exemolar scos la imprimantă împreună cu extrasul din cont se transmite beneficiarului

ca confirmare de înscriere a sumei în cont.

E de menţionat faptul că în cazul cînd în contul plătitorului nu este suma necesară pentru

efectuarea plăţii, BP ia la evidenţă la un cont de memorandum documentele de plată şi transferă

suma parţială beneficiarului cu indicare pe versoul documentului-achitat parţial.

Decontările prin intermediul Cardurilor (Anexa 12, 13)

Cardul este un instrument cu ajutorul căruia se poate efectua plata unui produs sau serviciu,

avînd la bază un sistem bine organizat pe baze contractuale înre deţinător, emitent şi comerciant

sau prestatorul de servicii. Cardul este un instrument de plată fără numerar, prin care un posesor

autorizat poate achita contravaloarea unor mărfuriisau servicii achiziţionate de la comercianţii

abilitaţisă accepte cardul. Cardul bancar se poate deschide numai dacă solicitantul de card va

avea deschis la bancă un cont. (Anexa 14, 15)Pe teritoriul RM, precum şi la B.C.„ Victoriabank”,

cardul este utilizat conform Regulamentului cu privire la cardurile bancare din 24.02.2005.

19

Plătitor Beneficiar

BP 3 BB 6BNM

Decontările prin intermediul conturilor corespondente „Nostro” şi „Loro”,

decontările între filială şi centrala băncii.

Aceste decontări se efectuează în baza existenţei unor relaţii inter şi intrabancare. La

formarea relaţiilor interbancare participă:

- relaţiile între B.C. şi B.Centrală prin intermediul conturilor curente ale

clienţilor şi contul corespondent al băncii la BNM;

- relaţiile dintre diferite B.C. prin intermediul relaţiilor de corespondenţă prin

conturile Nosto şi Loro;

- relaţiile externe dintre bănci din diferite sisteme bancare, prin intermediul

relaţiilor de corespondenţă sau de parteneriat cu B.C. străine.

Relaţiile intrabancare sunt relaţiile stabilite între unităţile ce aparţin aceleiaşi B.C. aceste

relaţii se pot desfăşura pe plan vertical între filiale, sucursale şi centrala băncii,iar relaţiile ce se

desfăşoară pe orizontală cuprind subunităţi diferite.

Decontările intrabancare realizează stingerea obligaţiuniolor apărute între clienţii care se

deservesc de aceeaşi bancă sau în aceeaşi subunitate bancară.

Pe teritoriul RM plăţile interbancare se efectuează prin intermediul BNM, unde fiecare

B.C. pentru a putea efectua operaţiuni interbancare îşi deschide un cont corespondent Nosto, care

pentru aceasta va fi un cont de activ. Pentru BNM însă acest cont va fi un cont de pasiv – Loro.

Fiecare bancă conform legislaţiei în vigoare este obligată să-şi alimenteze contul

corespondent, pentru existenţa permanentă a disponibilităţilor băneşti suficiente.

Contul corespondent se deschide în momentul înregistrării băncii şi primirii autorizaţiei în

baza unui contract încheiat între B.C. „ Victoriabank ” şi BNM, unde se indică drepturile şi

obligaţiile părţilor, comisioanele pentru deschiderea şi deservirea contului, precum şi a ratelor

dobînzii pe care BNM o plăteşte lunar la soldul contului.

Plăţile intrabancare se efectuează prin SAPI, care a fost introdus în 2006 şi este organizat

din: sistemul de plată pe bază brută pe timp real; sistemul de compensare cu decontare pe bază

netă.

Plăţile intrabancare se efectuează prin intermediul sediului central al B.C. unde fiecare

filială a băncii are un cont Loro, prin intermediul căruia se fac decontările între sediul central şi

filiale. Iar pentru filiale acest cont este un cont Nostro, prin intermediul căruia se fac decontări

între filială şi centrală.(Anexa16)

20

4. Operaţiunile de casă a băncii

Operaţiile de casă sunt operaţiile băncii privind primirea si eliberarea banilor si a valorilor

clienţilor băncii, de asemenea aceste operaţiuni privesc modul de alimentare a băncii cu

numerarul. Astfel, operaţiunile de casă sunt toate operaţiunile băncii cu numerarul.

Deservirea de casă a clienţilor băncii se efectuează prin intermediul caselor băncii.

Totalitatea banilor în numerar aflată la bancă formează casa operaţională a băncii. Toate

operaţiunile de casă se efectuează conform regulamentului stabilit de către BNM.

La B.C.„Victoriabank” structura casieriei este următoarea:

a) casa de încasări si plăţi (lei);

b) casa de circulaţie valutară;

c) casa de schimb valutar.

Dacă banca are nevoie de numerar banca îl poate obţine de la BNM sau de la oricare altă

banca comercială. Eliberarea mijloacelor băneşti de la BNM se efectuează în felul următor:

Banca în prima zi transferă pe contul său corespondent la BNM, în baza ordinului de plată,

suma necesară, iar a doua zi efectuează transferul.

Serviciul de încasatori la deservirea de casă, la BNM prezintă o procură specială pe numele

şefului serviciului dat cu indicarea numelor încasatorilor care-l însoţesc vizată de către B.C.

„Victoriabank”. După expedierea valorilor procurile se coase în documentele de casă ale zilei.

Transportarea valorilor se efectuează din tezaurul central al BNM conform dispoziţiilor aprobate

de conducerea BNM. Transportarea valorilor din tezaurul se efectuează cu transport specializat si

armament respectiv. Bancnotele, monedele si alte valori se eliberează încasatorilor în baza

ordinelor de plată sau extrabilanţiere, semnate de conducător, contabil-şef si şeful casieriei

băncii. În ordin se face trimitere la numărul si data dispoziţiei de expediere a valorilor de

destinaţie.

B.C.„Victoriabank” casa de încasări si plăţi este o singură casă.

Operaţiunile de primire a numerarului se efectuează în baza următoarelor documente:

a) ordinul de încasare a numerarului (Anexa 17);

b) document intern al băncii utilizat de către serviciul de încasare.

Ordinul de încasare se utilizează pentru: depunerea numerarului de către bancă, depunerea

în fondul statutar, pentru achitările de către persoanele fizice a serviciilor acordate de persoane

terţe; depuneri de numerar aferente operaţiunilor interne ale băncii (restituirea avansului

neutilizat, salarii neplătite), pentru înregistrarea numerarului primit de la BNM sau altă bancă;

încasarea numerarului în lei şi valută pentru înregistrările în conturi curente la cursul stabilit de

bancă.

21

Ordinul de încasare a numerarului se perfectează în 3 exemplare la calculator de către

executorul de cont (sau de însăşi clientul băncii), care îl semnează, îl transmite pentru verificare

controlorului, care după semnare îl înregistrează în jurnalul de casă. Apoi pe cale internă îl

transmite casierului. Casierul la rîndul său verifică semnăturile, suma în cifre şi în litere,

primeşte numerarul de la client şi dacă suma coincide la verificare, semnează ordinul de încasare,

aplică ştampila băncii şi restituie un exemplar depunătorului, alt exemplar rămîne în casă, ca

document de casă, iar al treilea exemplar se transmite executorului de cont pentru efectuarea

înregistrării sumei în contul curent al cientului. Înregistrarea contabilă a acestei operaţiuni este

Dt 1001/ Ct 2224. în cazul constatării unor divergenţe dintre suma înregistrării şi suma primită,

ordinul de încasare se anulează şi se întoarce executorului de cont pentru întocmirea altui ordin

la suma real depusă, iar înregistrarea făcută în jurnalul de casă în cazul cînd clientul nu mai

depune numerar se anuleză de către contabilul şef.

Eliberarea numerarului din casieria băncii se efectuează în baza:

a) Ordinului de eliberare a numerarului (Anexa 18);

b) Cecul de numerar.

Ordinul de eliberare a numerarului se utilizează la: Eliberarea numerarului din contul

curent în valută; Eliberarea numerarului aferent cheltuielilor proprii ale băncii. Ordinul de

eliberare se perfectează se perfectează în 3 exemplare la calculator de către executorul de cont

(sau de însăşi clientul băncii). casierul verifică semnăturile, suma şi eliberează numerarul indicat

în document. Primul exemplar rămîne în casă, ca document de casă, al doilea se transmite

clientului, şi al treilea executorului de cont pentru efectuarea înregistrărilor respective.

Carnet de cecuri de numerar, titularilor de cont o dată cu deschiderea contului curent li se

eliberează un carnet de cecuri de numerar (Anexa 19 ), care se primeşte de către bancă în baza

cererii depuse la BNM. Pentru retragerea numerarului din conturil curent titularul de cont

îndeplineşte cecul de numerar, îl prezintă executorului de cont care verifică corectitudinea

îndeplinirii, starea contului, îl semnează, îl înregistrează în jurnalul de casă şi-l transmite

casierului. După verificarea cecului casierul semnează cecul şi cotorul, pune ştamoila „eliberat”

şi aliberează numerarul clientului.în baza cecului rămas ca document de casă, executorul de cont

trece la scădere suma dată din contul clientului prin înregistrarea contebilă Dt 2224/ Ct 1001.

Cînd clientul închide contul său, este obligat să restituie băncii carnetul de cecuri de numerar.

(Anexa 20)

Pentru efectuarea operaţiunilor de plată şeful casieriei eliberează casierului plătitor un

avans de numerar contra recipisă în registrul de evidenţa a numerarului manipulat. Toate

sumele primite în avans de către casierul plătitor de la şeful casieriei, numărul si suma

documentelor plătite si soldul de avans restituit contra recipisa se înscriu în registrul de evidenţa

22

a numerarului manipulat. Primind documentul de plată (cecul de numerar, ordinul de plată)

casierul este obligat: să verifice prezenţa semnăturilor referenţilor responsabili autorizaţi să

permită eliberarea numerarului si caracterul identic al acestor semnături cu specimenele de

semnături; să confrunte suma în cifre cu suma în litere; să verifice prezenţa pe document a

semnăturilor de primire a numerarului; să verifice prezenţa datelor din paşaport; să pregătească

suma, să o elibereze beneficiarului si să semneze documentele de plată.

La sfârşitul zilei operative de lucru, casierul totalizează sumele încasate, pe grupe sau pe

fiecare referent pe baza documentelor de casă, după care totalurile rezultate sunt trecute în

situaţia încasărilor si plăţilor si apoi confruntate cu totalurile înscrise de către referenţi în

jurnalele de casă. Casierul semnează în jurnalul de casă atât pentru confruntarea exactităţii sumei

cât si pentru primirea documentelor de casă din ziua respectivă, iar referentul semnează situaţia

încasărilor si plăţilor în dreptul totalului respectiv.

La închiderea casei, casierul va preda casierului-şef situaţia încasărilor si plăţilor împreuna

cu documentele de casă, precum si registrul de evidenţa a numerarului manipulat de către

personalul casieriei.

Pentru încasare directă de la unităţile economice a numerarului sunt constituite servicii de

încasare a băncii comerciale. Deservirea unităţilor economice de către aparatul de încasare se

efectuează în baza convenţiilor.

Ordinea deschiderii şi închiderii caselor operaţionale. Numerarul disponibil al casei

operaţionale şi alte valori din tezaur se află sub răspunderea conducătorului, contabilului-şef şi

şefului casieriei băncii.

Tezaurul, în care se păstrează numerarul şi alte valori ale casei de circulaţie se descuie şi se

încuie nu mai puţin decît cu două chei şi se sigilează cu ştampile a trei deţinători de chei. Cheile

de la tezaur trebuie să se afle: 1cheie - la şeful casieriei; 2 cheie - la conducător; 3 cheie - dacă

există, la contabilul-şef.

Accesul în tezaur îl au numai deţinătorii de chei şi ştampile de la tezaur. În zilele de lucru

tezaurul se deschide şi se examinează de către deţinătorii de chei, indiferent dacă au avut loc

operaţiuni cu valorile sau nu. Înainte de a deschide tezaurul, deţinătorii de chei în prezenţa

reprezentantului pazei, trebuie să verifice dacă uşile, lacăţile, sfoara şi ştampilele nu au defecte,

după care semnează în registrul despre primirea de la pază, a amprentelor de ştampile cu care a

fost sigilat tezaurul. În cazul unor defecţiuni ale uşilor, lacăţilor, sfoarei sau ştampilelor, precum

şi a unor presupuneri de pătrundere în tezaur, se întocmeşte urgent până la deschiderea tezaurului

un proces verbal semnat de toţi deţinători de chei şi de reprezentantul pazei, se iau măsuri

necesare pe teren, se comunică direcţiei ierarhic superioare. În cursul zilei de lucru tezaurul,

safeurile şi dulapurile trebuie să fie încuiate, iar în prezenţa în ele a valorilor – sigilate cu

23

ştampile ale deţinătorilor de chei. Sigilarea la finele zilei de lucru se efectuează în prezenţa

reprezentantului pazei. Despre primirea tezaurului colaboratorul pazei semnează în registrul,

confruntând în prealabil amprentele ştampilei cu specimenele lor.

Ordinea păstrării şi evidenţei valorilor şi documentelor din tezaur

Toate bancnotele şi alte valori sunt păstrate în tezaur. În interiorul tezaurului bancnotele şi

alte valori sunt păstrate pe stelaje metalice cu condiţia că aceste stelaje au grile şi se încuie cu

lăcată. În tezaurul valorile se păstrează separat: numerarul casei operaţionale; valuta străină;

aurul, platina şi alte metale preţioase; alte valori.

Toate formulare de evidenţa strictă se scontează în contul extrabilanţier 7611 “Formulare

de evidenţa strictă” atât în carnete, cât şi în foi separate cu preţul convenţional – 1 leu pentru

fiecare carnet sau foaie. Evidenţa eliberării formularelor de evidenţa strictă se reflectă în ordinul

de plată extrabilanţier. Eliberarea valorilor din tezaur se efectuează contra recipisă în registru, în

care se efectuează înscrieri pe tipuri de valori, iar a bancnotelor – şi pe valoare. Registrul se

păstrează în tezaur şi după utilizare se transmite în arhivă. Bancnotele, moneda şi alte valori

primite în tezaur se trec în registrele. Registrele se ţin de către casierul-şef.

Înainte de a încuia tezaurul deţinătorii de chei sunt obligaţi să verifice nemijlocit în tezaur

dacă: toate valorile, registrele şi documentele expuse păstrării în tezaur sunt introduse acolo;

prezenţa efectivă a caselor circulante şi altor valori corespunde datelor evidenţei contabile şi

soldurilor indicate în registre; toate dulapurile, geamurile sunt închise, iar ventilatoarele şi

lumina deconectate.

Contabilul-şef este obligat să verifice soldurile de valori, înscrise în registrele şi cu datele

soldurilor corespunzătoare din evidenţa contabilă. În registrele se efectuează înscrierea soldurilor

totale pe fiecare cont pentru fiecare zi operaţională până la închiderea tezaurului.

Tot numerarul care a intrat în timpul zilei operaţionale trebuie să fie introdus în casă

circulantă şi înscris în conturile corespunzătoare în aceeaşi zi lucrătoare. De asemeni din casa

circulantă se efectuează eliberarea numerarului întreprinderilor şi organizaţiilor. Pentru acesta

fiecare bancă trebuie să organizeze circulaţia bănească corespunzătoare.

Încasărilor băneşti a întreprinderii se fac prin formulele contabile: Dt 1001/ Ct 2251

Primirea banilor pe conturi de depozit a persoanelor fizice: Dt 1001 “Numerar în casă”

Ct 2374 “Depozitele pe termen scurt a persoanelor fizice”.

Evidenţa analitică a operaţiunilor în valută străină se duce cu aprecierea dublă: în valuta

străină după nominalul lor şi în lei după cursul de schimb curent al BNM.

La sfîrşitul fiecărei zi operaţionale se întocmesc documentele de casă care includ:

1. Documentele de casă pentru incasări buc.__ lei__

2. Documentele de casă pentru plăţi buc.__lei__

24

3. Documentele privind intrări în conturi în afara bilanţului buc.__lei__

4. Documentele privind ieşiri din conturi în afara bilanţului buc.__lei__

5. Documentele privind casă de circulaţie valută: - încasări, nr. buc.; - plăţi, nr. buc.

6. Documente pentru casă de schimb valutar: - cumpărări, nr. buc.__val.în lei__; - vînzări,

nr. buc.__val.în lei__

De asemenea se întocmeşte:

- registrul de tezaur al casei (total intrări, total ieşiri, total sold);

- registrul de casă în lei (total alimentări, total depozitări, total plăţi, total incasări, total

sold);

- jurnal zilnic de operaţiuni (toate operaţiuni);

- jurnal zilnic de operaţiuni (depuneri de numerar) la acest jurnal se anexează avize de

încasări;

- jurnal zilnic de operaţiuni (ridicare cec) la acest jurnal se anexează cecuri din carnet de

cecuri şi borderoul de plată cec în numerar;

- jurnal zilnic de operaţiuni (ridicare de numerar) la acest jurnal se anexează dispoziţie de

plată către casierie şi borderoul de plată în numerar.

Casierie valută. Se întocmesc următoarele documente:

- registru de tezaur al casei în valută străină pentru fiecare valută aparte în acest registru se

indică total încasări, total ieşiri şi total sold;

- registru de casă în valută străină;

- jurnal zilnic de operaţiuni în lei (toate operaţiuni): jurnal zilnic de operaţiuni (depuneri de

numerar); jurnal zilnic de operaţiuni (ridicări de numerar)

Casa de schimb valutar. Se întocmesc următoarele documente:

- registru de casă a casei de schimb valutar (lei);

- registru de casă a casei de schimb valutar în valuta străină ăentru fiecare valută aparte;

- darea de seamă privind operaţiunile efectuate (toate operaţiuni), unde se indică denumirea

valutei, sold la începutul zilei, valuta primită spre decontare pe parcursul zilei, încasări şi plăţi în

valută şi în lei, transmis pe parcursul zilei în casă, sold la sfârşitul zilei;

- registru valutei străine în numerar cumpărate, unde se indică denumirea valutei, suma

primită în valuta străină, cursul de cumpărare, suma în lei, comision şi lei eliberaţi, nr.

buletinului de schimb valutar. Se anexează buletine de schimb valutar (cumpărări de valută);

- registru valutei străine în numerar vîndute, unde se indică denumirea valutei, suma primită

în lei, cursul de vânzare, suma eliberată în valută străină, suma comisionului, nr. buletinului de

schimb valutar. Se anexează buletine de schimb valutar (vânzări de valută).

25

5. Resursele băncii, modul formării lor

Resursele proprii ale băncii sunt formate din:

Capitalul social ( acţionar ), se formează în urma atragerii mijloacelor băneşti prin

emisiunea acţiunilor băncii şi plasarea acestora din urmă. Suma totală a acestuia depinde de

numărul de acţiuni plasate. Mărimea aporturilor făcute de către acţionari este determinată de

actele de constituire a băncii, care prevede că aportul unui fondator nu trebuie să depăşească

35 % din capitalul acţionar, iar numărul fondatorilor să nu fie mai mic de 3 persoane. Ca

fondatori ai băncii nu pot fi întreprinderi cu balanţe nelichide deasemeni lucrătorii puterii de stat.

Deţinătorii de acţiuni ordinare au dreptul de a participa la Adunarea Generală a Acţionarilor,

aceste acţiuni dau dreptul la vot, deci şi la conducerea băncii în dependenţă de numărul de

acţiuni posedate. Deţinătorii de acţiuni preferenţiale au dreptul de a primi dividende fixate sau

nefixate la finele fiecărui an. Majorarea marimii capitalului social se efectuează prin mărirea

valorii nominale a unei acţiuni, precum şi prin mărirea numarului de acţiuni (emisiune de noi

acţiuni). Micşorarea capitalului social poate fi efectuată prin micşorea valorii nominale a unei

acţiuni sau prin răscumpărare unei părţi din acţiunile deja plasate.BC „Victoriabank” SA are un

capital social în mărime de 32 milioane lei şi este divizat în 3.200.000 acţiuni ordinare

nominative nematerializate de clasa întîi, fiecare acţiune avînd valoarea nominală de 10 lei.

Fondurile proprii de rezervă ( Capitalul de rezervă ) în scopul asigurării îndeplinirii

obligaţiunilor sale faţă de clientelă banca crează un fond de rezervă. Mărimea acestui fond

trebuie să constituie nu mai puţin de 15% de la mărimea capitalului social al băncii. Acesta se

formează din profitul net al băncii, care reprezintă de fapt rezultatul financiar al băncii după

impozitare. Formare fondului de rezervă se face traptat prin defalcările anuale din profitul net al

băncii, pînă la mărimea prevăzută de statut, însă care conform prevederilor BNM nu trebuie să

fie mai mici de 5%. Capitalul de rezervă este plasat de către bancă în active cu lichiditate înaltă,

care asigură utilizarea lor în caz de necesitate. Aceste cazuri sunt: plata dividendelor fixe la

acţiunile privelegiate; completarea fondului de risc; plata dobînzilor la depozite în cazul

insuficienţei beneficiului băncii.

Profitul nerepartizat, o altă componentă a capitalului reprezintă suma profitului acumulat

în procesul activităţii financiare care rămîne la dispoziţia băncii. Aceste mijloace se utilizează

pentru plata dividendelor, plata impozitelor şi pentru formarea fondului de rezervă. Soldul

profitului nerepartizat sunt resursele băneşti rămase la dispoziţia administraţiei şi acţionarilor

băncii după plata impozitelor şi dividendelor, şi care se utilizează conform planurilor băncii,

crearea fondurilor de stimulare economică. Resursele proprii le reprezintă totalitatea fondurilor

create de bancă pentru asigurarea stabilităţii financiare şi beneficiului apărut din activitatea

băncii. Fondurile băncii au diverse scopuri: fondul statutar – reprezintă baza economică

26

necesară pentru existenţa băncii, şi condiţia obliligatorie pentru crearea băncii ca persoană

juridică.; fondul de rezervă – se formează în scopul acoperirii pierderilor eventuale, care apar în

activitatea băncii şi asigură stabilitatea funcţională a acesteia; fondul de risc – este creat pentru

acoperirea pierderilor posibile, cauzate de nerambursarea creditelor acordate de către bancă.

Conform regulamentului cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc, capitalul

normativ total al băncii se împarte în :

1. capital normativ de grad I : acţiuni ordinare; acţiuni preferenţiale cu dividend nefixat;

acţiuni preferenţiale cu dividend fixat cumulativ emis pe un termen nelimitat; profit

nedistribuit

2. capital normativ de grad II: acţiuni preferenţiale cumulative şi parţial cumulative cu

scadenţă nefixata; datorii subordonate; surplus de capital atribuit acţiunilor preferenţiale

cumulative şi parţial cumulative; Minus cotele de participare a capitalurilor altor bănci.

Capitalul minim necesar , reprezintă suma minimă necesară pe care banca este obligată să

o depoziteze şi să o menţină la BNM pentru a efectua activităţi financiare. B.C. „ Victoriabank ”

deţinînd autorizaţia de tip „ C ” este obligată să deţină un cuantum în valoare triplă a acesteia,

adică: 50 mil * 3 = 150 mil lei.

Resursele atrase în dependenţă de caracteristica resurselor atrase avem:

► Resurse depozit în componenţa acestora se includ conturile curente ale agenţilor

economici şi ale persoanelor fizice, ale instituţiilor financiare şi publice, ale altor bănci şi

Trezorăriei statului, depozitele la vedere şi la termen ale persoanelor fizice şi juridice,

certificatele de depozit, depozite ale instituţiilor financiare internaţionale, depozitele băncilor

corespondente, sumele în tranzit între unităţile băncii.

► Resurse nondepozit, pe aceste banca le poate cumpăra în cazul lipsei de lichiditate, ca

de exemplu împrumuturile de la BNM, de pe piaţa interbancară de la alte bănci, vînzarea unor

HVS sau corporative, emiterea obligaţiunilor şi a cambiilor bancare.

Depozitele, banca stabileşte de sine stătător condiţiile de efectuare a opereaţiunilor cu

depozitele populaţiei. Primirea depozitelor se efectuează în baze contractuale. Depozitele se

primesc pe numele unei anumite persoane. Suma minimă se stabileşte de către bancă. Banca

plăteşte dobînzi la depozite în conformitate cu clauzele stipulate în contract.

Modul de efectuare a operaţiunilor de primire a depozitelor este următorea: Pînă la

deschiderea contului de depozit, colaboratorul Băncii trebuie să-l facă cunoscut pe deponent cu

condiţiile depozitului , să stabilească clauzele contractului. Deponentului i se deschide un cont de

depozit, prin întocmirea cererii de deschidere a contului de depozit (Anexa 21), dacă anterior nu

la avut. Dacă depunerea se efectuează în numerar, deponentul înfăptuieşte avizul de introducere

a banilor în numerar ,iar în caz de transfer din alte conturi din Bancă – o cerere de transfer

27

(Anexa 22). Colaboratorul Băncii perfectează contractul de depozit (Anexa23) în două

exemplare, înregistrîndul în registrul de evidenţă a contractelor de depozit. Dacă beneficiarul

contului doreşte ca contul lui să fie alimentat automat îndeplineşte mandatul de alimentare

automată a contului său. (Anexa 24) Deponentul semnează contractul, depune banii în casieria

Băncii după ce primeşte un exemplar al contractului de depozit, semnat de persoana

împuternicită şi legalizat prin ştampila Bancară a subdiviziunii.iar dacă clientul doreşte să retragă

mijloacele băneşti din contul de depozit îndeplineşte cererea de reziliere a contractului de

depozit. (Anexa 25) Depozitele oferite de B.C. „Victoriabank” sunt prezentate în (Anexa 26, 27)

Modul de ţinere a conturilor de depozit şi de calculare a dobînzilor la ele. La începutul

zilei operaţionale, colaboratorul băncii selectează contractele cu termen de expirare în ziua

respectivă , pregăteşte notele de contabilitate pentru efectuarea operaţiunilor de restituire a

depozitelor. Dacă în cursul zilei deponentul s-a adresat cu cererea de prelungire a depozitului,

nota de contabilitate se anulează şi se perfectează din nou contract de depozit. La încheierea zilei

operaţionale, colaboratorul băncii face totalurile pe operaţiuni, verifică datele din documente cu

cele din bilanţ.

Dobînda la depozite se calculează în ultima zi bancară a lunii şi în ziua expirării termenului

contractului şi se transferă la contul indicat în contract. Dobînda se calculează începînd cu ziua

intrării mijloacelor băneşti în contul de depozit pînă la data expirării contractului. Data expirării

contractului nu se include. Formula de calcul : ( Soldul depunerii * rata dobînzii * numărul de

zile ) / 360 * 100

Reprezentant al deponentului este persoana care are procură eliberată de deponent, prin

care poate dispune de suma depozitului şi de dobînda la el. Deponentul are dreputul de a indica

Băncii persoanele cărora urmează să le fie restituit depozitul în cazul decesului lui , perfectînd o

dispoziţie testamentara în două exemplare. Această dispoziţie se semnează în prezenţa

colaboratorului Băncii, indicînd data ,luna şi anul perfectării.

La rezilierea anticipată a contractului de 3, 6, 12, 24 luni Banca restituie suma depozitului

şi 30% din dobînda calculată. La depozitele de 3 ani – 50%.

Creditele interbancare (Anexa 28), reprezintă o metodă de atragere şi plasare a mijloacelor

temporar libere care aparţin instituţiilor de creditare . Aceste credite pot fi :

centralizate – acordate de BMN;

decentralizate – preluate de la alte bănci comerciale.

Piaţa resurselor creditare interbancare se deosebesc de alte segmente ale pieţii financiare

prin universalitatea deservirii necesităţilor bancare. Acest segment este cea mai operativă sursă

pentru manţinerea lichidităţii băncilor, pentru completarea conturilor corespondente şi pentru

efectuarea operaţiunilor active pe alte segmente ale pieţii financiare.

28

Subiecţi ai pieţii creditelor interbancare sunt : Banca Naţională a Moldovei; Băncile

Comerciale; Alte instituţii financiare care posedă autorizare de efectuare a operaţiunilor

corespunzătoare.

La baza acestor relaţii stă evaluarea băncii debitoare în calitate de subiect al relaţiilor

creditare. În acest caz o importanţă deosebită o au relaţiile de corespondenţă între banca

debitoare şi cea creditoare. La determinarea sumei creditului, banca creditoare ia în consideraţie

mărimea capitalului social a băncii debitoare. Creditele interbancare pot fi acordate cu sau fără

asigurare . Mai răspîndite sunt acordurile creditare care conţin condiţiile de asigurare. De obicei,

asigurare pentru creditul interbancar serveşte: Patrimoniul debitorului; Mijloacele băneşti din

contul corespondent; Mijloacele băneşti din casă.

Creditele centralizate – credite preluate de la BNM.

Creditele directe – sunt acordate de BNM B.C., în scopul alocării acestora cooperativelor

de construcţie a locuinţelor, în complexul agro-industrial şi în alte sectoare ala economiei de

importanţă majoră.

Creditul overnight – este un credit cu pe termen ultrascurt, care se acordă peste noape în

scopul menţinerii rezervelor obligatorii. Acesta se acordă în lei moldoveneşti. Pentru ca banca să

poată beneficia de usemenea credit, ea trebuie să îndeplinească unele condiţii ca: încheerea unui

contract între BNM şi bancă, să nu aibă restanţe la creditele de lombard şi să dispună de garanţii

bune (HVS). Achitarea acestui credit precum şi a dobînzii aferente se face prin ordinul de plată

din contul Loro al băncii.

Facilitatea de lombard – reprezintă o formă de creditare pe o perioadă de 5 zile şi constă

în cumpărarea de către BNM a activelor eligibile ale băncii la un preţ determinat, iar mai apoi la

un preţ de răscumpărare stabilit de BNM banca le răscumpără. Scopul acestui credit este de

menţinere a lichidităţii. În categoria activelor eligibile se clasifică VM de stat, dematerializate

emise de Ministerul Finanţelor în monedă naţională, eligibilitatea acestora depinde de termenul

de scadenţă a lor. Pentru a putea beneficia de acest tip de credit banca trebuie să incheie un

contract cu BNM pe o perioadă nelimitată de timp.

Operaţiunea REPO – reprezintă operaţiunea de vînzare a VMS cu răscumpărarea acestora

la o dată prestabilită sau la vedere, stabilit la data vînzării. Această operaţiune poate fi REPO de

vînzare sau REPO de cumpărare. BNM poate fi atît cumpărător al VMS, cît şi vînzător. REPO de

cumpărarea se efectuează de către bancă în scopul atragerii de resurse pentru menţinerea

lichidităţii. Deasemeni REPO de cumpărare poate fi cu o rată variabilă sau fixă. Efectuarea

acestei operaţiuni are loc pe piaţa deschisă sub foră de licitaţie organizate de BNM. Cumpărarea

– vînzarea operaţiunii REPO se efectuează în cadrul unor licitaţii organizate de către BNM,

aceasta declară timpul şi termenele şi volumul operaţiunii, precum şi rata, cu cel puţin o zi

29

înainte de desfăşurare licitaţiei. Licitaţia se desfăşoară în baza cererilor depuse la BNM, fiecare

participant nu poate propune mai mult decît 5 variante de preţuri. Aceste cereri se confirmă prin

HVS şi se primesc de către BNM pînă la orele 10.00.în caz că cererile se acceptă către licitaţie

acestea se acceptă şi se înscriu într – un Registru al cererilor primite , iar participanţilor

respectivi li se transmite avizul de înregistrare şi de participare la licitaţie.

Creditele descentralizate - Creditele procurate de la alte băcii

Aceste credite au scopul de a acoperi dificitul de lichiditate.Băncile comerciale preiau

astfel de credite nu în scopul formării rezervelor minime obligatorii, dar pentru administrarea

lichidităţii şi obţinerea profitului.Ele pot fi preluate de la băncile autohtone cît şi de la organisme

financiare internaţionale. Creditele interbancare sunt acordate în baza unor contracte încheiate

între bănci, care la rîndul său sunt încheiate în baza unor convenţii generale ale băncilor privind

colaborarea pe piaţă. Un factor important la solicitarea sau acordarea unui asemenea credit sunt

relaţiile de corespondenţă între bănci. Creditele iterbancare atrase de pe piaţa onterbancară

naţională, ca regulă sunt pe termen scurt, scopul acestora fiind lichiditatea, iar cele de pe piaţa

internaţională au scopul strategice ca majorarea capitalului şi creditarea diferitor ramuri ale

economiei, acestea fiind pe termen lung. Rata dobînzii la creditele interbancare este mai mare

decît la depozite. Aceste credite necesită acoperire, deoarece sunt privite ca oricare alte credite ce

încorporează în sine un anumit grad de risc.

Certificatele de depozit – B.C. „ Victoriabank ” este prima bancă care introduce pe piaţa

produselor bancare Certificatul de depozit. În esenţă acesta reprezintă titluri de valoare care

atestă dreptul la o anumită sumă de bani care a fost depozitată la bancă şi care oferă deasemeni

dreptul deponentului sau succesorului de a primi la scadenţă sau la vedere suma depozitului plus

dobînda aferentă. Acestea pot fi nominative şi la purtător,deasemeni pot fi cu dobîndă şi cu

scont, cu rată fixă şi flotantă. Termenul de circulaţie a certificatelor este de un de zile, însă dacă

termenul acestuia expiră certificatul se consideră a fi ca document de plată, la prezentarea căruia

banca este obligată sa-l achite.

Cambia bancară reprezină o valoare mobiliară emisă de bancă care constă în obligaţia

băncii de a plăti o sumă anumită deţinătorului acesteia .Cambia se emite, ca regulă, pînă la un an.

Aceste sunt perfectate pe suport de hîrtie cu grade de securitate. Cambia poate fi cu dobîndă se

comercializează la preţ nominal adăugîndu-se suma dobînzii, la scadenţă şi cu scont se emite la

valoarea de procurare şi se achită la scadenţă la valoarea nominală. Venitul se formează de la

diferenţa dintre preţul nominal şi preţul de procurare a cambiei. Deasemeni bambiile bancare pot

fi la vedere sau la termen.

30

6. Operaţiunile active ale băncii

Tipurile operaţiunilor active

1. active fară venit: - numerarul din caseria băncii; - Disponibilităţile mijloacelor băneşti

din conturile ( Nostro în lei şi în valută la BNM şi alte B.C., plus rezervele obligatorii )

2. active cu venit:

Creditele care se divizează după:

clienţi bancari (operaţiuni între BNM şi B.C. şi invers) care beneficiază de aşa servicii ca

Creditele overnight, Facilitatea de Lombard, Operaţiunile REPO, precum şi Leasingul.

Clienţi nebancari (persoane fizice, agenţi economici, instituţii financiare, statul).

- Plasamente interbancare se fac la BNM şi B.C.

- Plsamente în valori mobiliare (investiţii):

De stat :

Obligaţiuni de stat cu dobîndă, pînă la 1 an;

Bonul de trezorărie cu termen fixat, cu scont

Certificatele de depozit, emise de BNM pentru B.C.

Corporative :

Acţiuni;

Obligaţiuni.

- Plasamente în valori mobiliare achiziţionate pentru vînzare:

- Plasamente în capitalul altor unităţi economice ( S.A. SRL ).

3. alte active cu sau fără venit:

- Lasamente în mijloace fixe;

- Acreditevele;

- Garanţii bancare;

- Etc.

Politica de creditare, conform regulamentului B.C. „ Victoriabank ” din 29 septembrie

2006, cu modificarea ulterioră din 18 septembrie 2007, politica de creditare a băncii este

elaborată în scopul stabilirii unei strategii unice de acordare şi gestiune a creditelor. Aceasta este

întocmită pentru a ajuta personalul să execute calitativ funcţiile şi este menită să genereze

răspunsuri de ordin general ce apar în procesul operativ de activitate.Obiectivele principale ale

politicii de creditare : Crearea unui instrument intern de creditare performant; Stabilirea filosofiei

generale de creditare; Formare unui portofoliu de credite.

În cadrul politicii de creditare se determină recomandările privind filosofia generală,

procesului general de acordare a credutului, stuctura portofoliului, elementele de bază ale

creditului, noţiunii de credit neordinar, reglementări privind tranzacţiile aferente şi de acordare a

31

garanţiei bancare. Politica de creditare a B.C. „ Victoriabank ” prevede următoarea ordine de

acordare a creditului, care se împarte în mai multe trepte: Discuţia preliminară cu clientul;

Îndeplinirea chestionarului de către client; Ofiţerul de credit analizează şi completează notele

băncii; Transmiterea setului de documente către secţia credite; Secţia de credite în termen de 3

zile lucrătoare analizează şi anunţă decizia luată ofiţerului sau şefului filialei, răspunsul este

prezentat în formă orală, iar la solicitare în scris; În cazul solicitării prolongării creditului aceasta

trebuie să fie înaintată cu o lună înainte de scadenţă, iar prezentarea documentelor la centrala

băncii trebuie să fie facută cu două săptămîni pînă la scadenţă;

Cele mai recente rezultate înregistrate de către B.C. „Victoriabank” în domeniul activităţii

de creditare a este dezvăluită în (Anexa 29).

În cazul cînd la o filiala băncii se solicită un credit „mare”, aceasta înaintează un proces

verbal către centrala băncii unde informaţia din raportul economistului se studiază şi se ia decizia

referitor la solicitarea făcută.(Anexa 30)

În cadrul tuturor băncilor conform regulamentlor stabilite de BNM, precum şi din iniţiativa

proprie a băncii pentru acordarea creditului la bancă se înaintează un set de documente.

Există o listă standardă de documente pentru persoane juridice în cadrul tuturor băncilor:

1. cererea de solicitare a creditululi(Anexa 31);

La B.C. „Victoriabank” clientul îndeplineşte chestionarul de accept spre analiză a creditului.

(Anexa 32)

2. buletinul de identitate în original şi copia, a persoanei ce depune setul de

documente;

3. doocumente juridice: Certificatul înregistrării de stat, sau alt document de

înregistrare conform legislaţiei în vigoare, documente de constituire (statutul,

contract de constituire ş.a.), licenţe pe genuri de activitate, extrasul din procesul

verbal al Adunării Generale a acţionarilor,extrasul din Registrul comercial de stat

ce confirmă administratorul firmei;

4. rapoartele trimestriale, dări de seamă anuale pe ultimii

doi-trei ani de gestiune vizate de Inspectoratul de Stat, raportul privind rezultatele

financiare, fluxul mijloacelor băneşti, bilanţul contabil, declaraţii privind

impozitul pe venit;

5. informaţia despre creditele anterioare;

6. business-planul pe 1-5 ani;

7. contract cu furnizorii potenţiali şi beneficiari privind

desfacerea producţiei;

8. contracte de parteneriat;

32

9. documente ce confirmă asigurarea gajului;

10. alte documente reeşind din specificul activităţii

agentului economic.

De la persoanele fizice lista standardă de documente solicitată este următoarea:

1. cererea de solicitare a creditului;

2. buletinul de identitate în original şi în copie;

3. documente privind calificarea personală;

4. adeverinţa privind venitul de la locul de muncă;

5. contractul de muncă;

6. declaraţia cu privire la venituri vizată de organele fiscale;

7. documente de proprietate asupra bunurilor gajate;

8. confirmatrea achitării plăţii comunale;

9. prognozarea veniturilor, pentru stabilirea bonităţii

clientului;

10. documente de confirmare a garantării creditului;

11. alte documente solicitate după caz.

Analiza şi determinarea situaţiei economico-financiare a clientului.

Metodele utilizate de analiză asituaţiei economico-financiară sunt stipulate în politica de

credutare a băncii.

Coeficienţii calităţii situaţiei financiare a clientului(aplicaţi la B.C. „Victoriabank”) :

C1- ponderea creditului solicitat în total active ( <0,2 );

C2- raportul sumei creditului la suma vînzărilor nete medii lunare ( <3 );

C3- coeficientul de onorare a angajamentelor, adică suma activelor curente raportată la

suma angajamentelor scadente în perioada creditării ( >1,5 ).

Cînd se efectuează analiza compartimentului financiar trebuie de menţionat următorii

indicatori în caz de situaţie nefavorabilă: rentabilitatea redusă a Profitului brut; existenţa

pierderilor în bilanţ; capitalul propriu foarte mic ( raportul capitalului propriu către total

angajamente ≤1,8 ); angajamente totale mai mari de două ori decît activele curente; decalajul

mare între suma vînzărilor nete şi încasările băneşti din vînzări.

După analiza situaţiei economico-financiare a clientului în bancă în cadrul direcţiei de

credite se întocmeşte raportul economistului, care trebuie să conţin. În urma acestui studiu

profund pe care economistul îl efectuează axîndu-se pe documentele prezentate de client, se ia

decizia de acordare sau respingere de acordare a creditului.

Toate creditele acordate sunt clasificate după criteriul :standart - 2%; supravegheat – 5%;

sub-standart – 30%; dubioase – 60%; compromise – 100%

33

Documentele şi eliberarea creditului în cazul aprobării acordării creditului se efectuează

prin întocmirea unor raportui juridice aferente credităii se documentează prin: contract de credit

(Anexa 33); contract de gaj a bunurilor mobile (Anexa34); act de verificare a existenţei efective

şi stării bunului gajat (Anexa 35); confirmare cu privire la evaluarea bunului propus în gaj

(Anexa 36); contract de ipoteca (Anexa37); cerere de primire a creditului bancar; contract privind

eliberarea garantie bancare (Anexa 38); scrisoare de garantie (Anexa 39); Contract de fidejusiune

(Anexa 40). Eliberarea creditului poate avea loc în tranşe sau integral , toată suma fiind înscrisă

în contul de disponibil al benefeciarului. Creditele se clasifică după criteriile:

1. după tipul creditelor

credite ordinare – cu un termen stabilit şi scop determinat;

credite de consum – destinate finanţării necesităţilor de consum ale

împrumătorului;

linii de credite tip revolving – acordarea mijloacelor în limita plafonului stabilit,

cu posibilitatea de rambursare parţială sau integrală.

Overdraft – credit destinat susţinerei solvabilităţii debitorului în cazul

insuficienţei temporare a mijloacelor băneşti în cont;

Overnight – credit acordat băncilor auorizate pentru asigurarea efectuării plăţilor

şi/sau menţinerea rezervelor obligatorii peste o noapte sau între două zile bancare;

Factoring – preluarea creanţelor agentului economic faţă de debitori cu dreptul de

încasare a contravalorii serviciilor etc.;

Garanţii bancare – obligaţiuni convenţionale prin care garantul se obligă faţă de

benefeciar să achite datoriile debitorului în cazul neîndeplinirii de către acesta a

obligaţiunilor contractuale;

Credite/linii de credite pentru acoperirea acreditivelor cu sau fără amînarea

achitării;

Credite consorţiale – combinarea resurselor Băncii cu cele ale altor instituţii

financiare la finanţarea proiectelor mari;

Credite interbancare – amplasarea resurelor creditare libere în alte instituţii

financiare pe un termen mai mare de o zi.

2. după mărimea creditelor:

microcreditele – credite în sumă pînă la 30 000 USD (sau exchivalentul în lei sau altă

valută);

credite mici – de la 30 000USD pînă la 125 000USD(sau exchivalentul în lei sau altă

valută);

34

credite mijlocii – de la 125 000 USD (sau exchivalentul în lei sau altă valută) pînă la

limita inferioară a creditelor mari.

Creditele mari sunt considerate datoriile pe credit ale unei persoane sau grup de

persoane care acţionează în comun, care constituie 10 % sau mai mult de la capitalul

normativ al Băncii.

3. după termenul creditelor:

credite la vedere – rambursate la cererea Băncii;

credite pe termen scurt – pînă la un an;

credite pe termen mijlociu – de la 1 la 5 ani;

credite pe termen lung – pe un termen mai mare de 5 ani

4. după valuta creditelor

monedă naţională;

valută liber convertibilă.

Monitorizarea şi supravegherea creditului

Monitorizare creditului de fapt presupune cunoaşterea permanentă a situaţiei debitorului pentru a

putea interveni promt şi eficient pe parcursul derulării creditului. Monitorizarea se va efectua

deasemeni prin ţinerea legăturii permanente ce debiorul , inclusiv vizite în teren, contacte

telefonice, verificarea efectuării plăţilor. În cadrul vizitelor de monitorizare ofiţerul de credit va

examina: activitatea de producţie, corespunderea acesteia cu planul de afacere; documentele

interne, contracte curente şi documentele de evidenţă; starea şi uilizarea gajului; alte aspecte

relevante pentru credit. Aceasă monitorizare va porni de la : prezentarea de către împrumutat a

rapoartelor financiare şi de activitate; prezentarea documentelor primare(facturi, contracte);

analiza situaţiei financiare; prezentarea rapoartelor despre implimentarea proiectului finanţat de

Bancă , la cererea acesteia din urmă.

Rambursarea creditelor

Rambursarea împrumutului poate să nu dureze întreaga perioadă permisă pentru produsul de

creditare respectiv. Frecvenţa şi suma rambursării împrumutului vor fi determinate de prognoza

fluxului de mijloace băneşti evaluate de ofiţerul de credit responsabil de proiectul in cauză.

Rambusarea creditelor are loc în conformitate cu condiţiile stipulate în contractul de credit.

Dobînda se va calcula zilnic, la soldul nerambursat a împrumutului, dar se va plăti cu

frecvenţa determinată în contractul de credit, ca regulă lunar cu o perioadă de graţie maxim de 6

luni. Metodele de calcul a Rartelor dobînzii ( Rd )şi a comisioanelor la credite deasemeni sunt

stabilite pe baze normative standarde, insă la prevederile conducerii băncii. Metoda de calcul a

Rd este clasică, şi utilizată pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Dobînda simplă ( suma ce va fi achitată la scadenţă)

35

St = Si ( 1+ Rd * n / 100 * N );

unde : St - suma totală spre rambursare; Si - suma creditului iniţial acordat; Rd - rata dobînzii;

n - numărul de zile în perioada de acordare a creditului; N – numărul (360).

Dobînda compusă

St = ( 1 + Rd/100 )ⁿ;

unde : St – suma totală spre rambursare; Si – suma creditului iniţial acordat; Rd – rata dobînzii

pentru o perioadă capitalizată; n – numărul de capitalizări pe o perioadă dată.

Gajul la bancă poate fi ordinar şi viitor. Drept gaj pot servi: Depozitele;/ HV;/ mijloace

băneşti;/ bunuri mobile;/ imobil;/ universalitatea creanţelor;/ fidejusiunea unei persoane terţe;/

garanţii.

Comisioanele percepute de către bancă se clasică în dependenţă tipul creditului, se

estimează în corespondenţă cu tarifele şi comisioanele în vigoare. (Anexa 41)

Competenţa de aprobare a facilităţilor de credit :

Consiliul de Administraţie – credite ce depăşesc 10% de la capitalul normativ al Băncii;

Comitetul de Direcţie – creditele ce depăşesc echivalentul a 400 000 dolari SUA şi pînă

la 10% de la capitalul normativ al Băncii;

Comitetul de Credite din Centrală – pînă la echivalentul a 400 000 dolari SUA;

Limitele filialelor Băncii se stabilesc de Comitetul de Direcţie în funcţie de performanţele

şi nivelul de pregătire a fiecărei în parte, în baza deciziei Consiliului de Administraţie şi

se revizuiesc cel puţin o dată pe an sau pe măsura necesităţilor.

Gestionarea valorilor mobiliare în cadrul B.C. „ Victoriabank ” este în competenţa Direcţiei

de trezorărie. Acesta se bazează pe mai multe tipuri de activităţi cum ar fi : Activitatea de deler

cu valori mobiliare de stat şi mai puţin cu cele corporative; Activitatea de broker pe piaţa

vajorilor mobiliare de stat şi corporative; Activitatea de underwriting ; Emiterea valorolor

mobiliare ( certificate de depozit ). În calitate de clienţi ai băncii în sectorul de activitate de

brokeraj pe piaţa valorilor mobiliare corporative se deservesc atît persoane fizice cît şi juridice

rezidenţi sau nerezidenţi. Banca la moment are 26 de brokeri în cadrul întregii bănci. Iar pe piaţa

valorilor mobiliare de stat banca activează mult mai puţin, deoarece ratele sunt mai mici.

Activitatea de deler pe care banca o desfăşoară constă în gestionarea VM corporative.

Astfel după regulament banca deţine 1 acţiune a Bursei de Valori. Activitatea dată constă din

cumpărarea Certificatelor de depozit de la BNM, Face atrageri precum şi plasări a rezervelor

disponibile în creditele overnight pe termen lung. Deasemeni cumpără obligaţiuni,însă nu prea

des. Ultima investiţie de acest gen fiind în obligaţiunile emise de către „ Elat ”, care deja s-a

finisat cu suces pentru bancă. În timpul apropiat banca nu prognozează emiteri noi de acţiuni din

36

lipsa de necesitate, ultima fiind în 1999, iar de tot la număr au avut loc emisii de acţiuni de 8 ori.

Valorea de piaţă a unei acţiuni a B.C. „ Victoriabank ” la moment este de ≈ 177 de lei/ acţiunea.

7. Operaţiunile cu valută,

tipul şi modul organizării lor

În dependenţă de autorizaţia oe care o deţin B.C. au dreptul de a desfăşura activităţi

financiare şi datorită acestuia B.C.„ Victoriabank ” deţinînd autorizaţia „ C ” desfăşoară tot

spectrul de activităţii permise, adică maxime. B.C.„ Victoriabank ” desfăşoară următoarele

game de operaţiuni:

Deschiderea conturilor valutare;

Încasarea valutei convertibile in numerar;

Transferul mijloacelor valutare;

Eliberarea valutei convertibile in numerar;

Vânzarea/cumpărarea valutei străine prin virament;

Vânzarea/cumpărarea mijloacelor valutare in numerar;

Verificarea autenticităţii bancnotelor;

Garanţii bancare;

Acordarea creditelor in valuta străina;

Overdrafturi in valuta străina;

Acreditive de import si export;

Servicii cu privire la incaso documentar;

Primirea depozitelor in valuta străina;

Operaţiuni cu băncile corespondente;

Eliberarea la cererea clienţilor a unor adeverinţe si scrisori perfectate in limba străina;

Acordarea informaţiei cu privire la ratele de schimb ale valutelor străine;

Eliberarea adeverinţelor si extraselor privind deţinerea conturilor si mişcarea mijloacelor

de pe cont;

Întocmirea si verificarea declaraţiei de repatriere/cartelei de plata.

Poziţia valutară este folosită de către bancă în scopul diminuării riscurilor valutare şi a

controlului asupra acestora. Poziţia valutară este de două tipuri: deschisă şi închisă. Poziţia

valutară apare la data încheerii tranzacţiei pentru cumpărarea sau vînzarea valutei şi a altor valori

37

în valută, precum şi la data veniturilor aferente dobînzii şi înscrierii în cont a altor venituri în

valută. La determinarea poziţiei valutare B.C. „ Victoriabank ” calculează mărimile şi raporturile

poziţiei valutare deschise separat pentru fiecare valută.

Pentru a deschide un cont în valută la B.C.„ Victoriabank ” persoana fizică va înainta o

cerere de deschidere a contului, prezentînd buletinul de identitate. Pentru sustragerea sau

amplasarea banilor de pe cont nu este necesar de a prezenta la bancă documente confirmative de

în provenieţa a banilor, cum se practica mai înainte.

Persoanele juridice pot deschide conturi curente în valută pentru efectuarea plăţilor în

favoarea nerezidenţilor, în limitele operaţiunilor curente internaţionale sau cu scopul de a achita

datoriile în valută nerezidenţilor şi în cazul cînd mijloacele au fost cumpărate de pe piaţa valutară

internă.

B.C.„ Victoriabank ”deserveşte atît persoane fizice, cît şi pe cele juridice. Persoanele

juridice pot efectua plăţi peste hotare numai prin virament, însoţite de documentele ce confirmă

necesitatea efectuării acestor plăţi. Deasemeni persoanele juridice pot să cumpere valută străină

, numai pentru efectuarea lăţilor permise din străinătate şi în cazul rambursării creditelor în

valută. Banca stabileşte cursurile de vînzare-cumpărare a valutei în tranzacţiile cu persoanele

juridice, cursurile pot fi unice pentru toţi clienţii sau individuale în funcţie de valoarea

tranzacţiei, diferenţa dintre cursul de cumpărare şi cursul de vînzare constituie comisionul băncii,

lista acestor cursuri este accesibilă pentru clienţi. Cursul de cumpărare se stabileşte zilnic printr-

o poziţie semnată de conducătorul băncii şi se legalizează prin ştampila băncii.dispoziţia privind

cursurile stabilite se noteză într-un registru numerotat, cusut. Cumpărarea sumelorce depăşeşte

valoarea de 50,000 de dolari SUA se efectuează cu permisiunea BNM, iar la vînzarea valutei

străine persoanelor fizice nu li se eliberează permisiunea de scoate valuta peste hotare.

În cazul efectuării unor operaţiuni de schimb valutar a unei sume mai mari de 500 de dolari

SUA, persoanele fizice trebuie să prezinte actul de identitate în scopul combaterii spălării

banilor.

Pentru ca bancă să poată deschide case de schimb valutar, banca printr-un aviz în acris

comunică BNM hotărîrea cu trei zile înainte de a deschide casa de chimb valutar. Avizul va

conţine: sediul casei de schimb valutar; dotarea tehnică şi documentară, care trebuie să

corespundă cerinţelor stabilite de BNM; asigurarea serviciului de pază.

Casa de schimb valutar are dreptul să efectueze aşa operaţiuni ca: operaţiuni de cumpărare

a valutei în numerar şi a cecurilor de călătorie de la persoane fizice din contul mijloacelor lor

proprii; operaţiunea de vînzare a valutei în numerar şi a cecurilor de călătorie de la persoanele

38

fizice din contul mijloacelor lor proprii; operaţiuni de schimb valutar în numerar pe o altă valută;

operaţiuni de schimb valutar prin intermediul cardurilor.

B.C.„ Victoriabank ”stabileşte cursul casei de schimb valutar de cumpărare şi cursul de

vînzare a valutei străine pentru persoanele fizice, iar diferenţa dintre cursuri reprezintă venitul

băncii, adică comisionul băncii. Cursurile de cumpărare şi de vînzare a valute, care se stabilesc

se înregistrează într-un registru numerotat, cusut şi vizat prin semnăturile conducătorului,

contabilului şef şi prin ştamopila băncii, în fiecare zi pînă la orele 12 dimineaţa B.C.

„ Victoriabank ” este obligată să informeze BNM despre cursurile stabilite de cumpărare şi de

vînzare a valutei a casalor de schimb valutar proprii.

Casa de schimb valutar este obligată să înregistreze la casa de marcaj toate operaţiunile de

schimb valutar prestate persoanelor fizice. Pentru fiecare operaţiune de chimb se deschide un

registru aparte în care se ţine evidenţa îndeplinirii operaţiunilor. Pentru confirmarea efectuării

operaţiunii, funcţionarul casei îi va înmîna clientului buletinul de schimb valutar, iar celălalt

rămîne în casa de schimb valutar şi este depus în mapa cu documntele zilei.

O modalitate de efectuare a transferului internaţional de fonduri este utilizarea transferului

rapid de numerar, care ţine de efectuarea transmiterii mesajelor monetare fără deschiderea

contului conturilor la B.C.„ Victoriabank ” de către participanţii la transfer – persoanele

particulare. Pentru efectuarea transferului internaţional rapid de numerar B.C.„ Victoriabank ”

apelează la: Money Gram, Interexpres, Bîstraia Pocita, World Trans, Blizko, Migom, Contact.

Modalităţile de plată internaţionale utilizate de către B.C. „Victoriabank” conform

autorizaţie deţinute sunt reprezentate prin:

- ordinul de plată;

- incaso-ul documentar;

- acreditivul documentar.

Ordinul de plată (Anexa42) reprezintă cea mai simplă modalitate de realizare a unei plăţi,

cu caracter revocabil pînă la executare, iar restituirea sumei poate fi depusă numai de către

beneficiarul sumei primite. După modul de transmitere ordinul de plată poate fi : letric, telegrafic

sau transmis prin telex. În funcţie de carinţe pentru efectuarea plăţii avem:ordin de olată în valută

naţională şi ordin de plată în valută.

Incaso-ul documentar este modalitatea de plată folosită în relaţiile comerciale

internaţionale prin care exportatorul, asumîndu-şi anumite riscuri, transmite băncii sale

documentele de expediţie, însoţite de anumite instrucţiuni de încasare. Banca emitentă expediază

documentele prezentatoare din ţara importatorului, care va elibera importatorului aceste

documente doar contra plată sau contra acceptării unei cambii, în conformitate cu instrucţiunile

exportatorului.

39

În funcţie de tipul documentelor remise avem: incaso simplu; incaso documentar; incaso cu

remitere de documente contra plată; incaso ddocumente cu remitere contra acceptare.

Decontarea prin incaso este relativ simplă şi mult mai ieftină, dar negarantat din punct de

vedere bancar. Principala obligaţie a băncii este de a transmite documentele şi de a încasa

comision la evaluarea lor, cu stricta respectare a instrucţiunilor ordonatorului.

Acreditevul documentar este utilizat cel mai des în relaţiile de plăţi internaţionale datorită

gradului ridicat de siguranţă şi certitudine şi respectiv controlul reciproc.

Clasificarea acreditivului se face după mai multe criterii:

● din punct de vedere al fermităţii angajamentului bancar, acreditivul documentar poate fi

revocabil şi irevocabil ( confirmat şi neconfirmat ).

● după domiciliere se deosebeşte: acreditiv domiciliat la banca cumpărătorului şi acreditiv

domiciliat la bancavînzătorului.

● după momentul plăţii există: acreditiv plătibil la vedere şi acreditiv plătibil la termen.

● din punct de vedere al clauzelor speciale avem: acreditiv documentar utilizabil prin

cambii, acreditiv documentar cu clauză roşie,acreditivul documentar revolving, acreditiv

documentar transferabil, acreditiv documentar de rambursare,acreditiv documentar back-to-back.

Folosirea preferenţială a acreditivului documentar în schimburile de mărfuri internaţionale,

se explică, în primul rînd prin perioada destul de îndelungată din momentul în care vînzătorul a

expediat marfa şi pînă cînd cumpărătorul poate dispune de ea. În al doilea rînd, părţile

contractante nefiind în relaţii directe, rămîn deseori în imposibilitatea de a culege informaţii

precise asupra probităţii şi solvabilităţii lor, ceea ce ar putea să-l afecteze pe cumpărător. Pentru

atenuarea acestor contradicţii este necesară intervanţia unei terţe persoane, care să-l asigure pe

cumpărător că va intra în posesia mărfii, şi pe vînzător că va încasa contravaloarea marfii

vîndute. Acest garant intermediar este o bancă în care ambele părţi au încredere.

Garanţia bancară reprezintă angajamentul băncii în favoarea unei persoane, beneficiar, de

a plăti acesteia o sumă de bani în condiţia în care altă persoană nu şi-a îndeplinit obligaţia

asumată într-un contract faţă de beneficiarul garanţiei.

Există cîteva tipuri de garanţii bancare pe care banca le acordă:

- garanţia bancară pentru licitaţii de angajare, care se foloseşte în conexiune cu licitaţiile

publice şi este iniţiată de3 o firmă ce participă la licitaţie, pentru a garanta valoarea ofertei sale;

- garanţia bancară de bună execuţie, care are scopul de a asigura beneficiarul că mărfurile vor

fi livrate în concordanţă cu condiţiile din contract;

- garanţia bancară de restituire a avansului apare în situaţia în care cumpărătorul efectuează o

pltă în avans furnizorului, iar acesta nu respectă obligaţiile ce decurg din acreditivul documentar

ce stă la baza garanţiei;

40

- garanţia de transfer valutar, eate garanţia prin care banca acoperă riscul valutar şi de

securitate, datorat transferului unor fonduri din ţara debitorului în cea a beneficiarului garanţiei.

Cecul – ordin scris dat de client băncii, prin care cere acesteia să plătească o sumă indicată în

favoarea altei persoane(decontare) sau sieşi (extragere de numerar). În cazul decontărilor prin

intermediul cecului apar 3 persoane: trăgător (semător de cec), benefeciar, tras(cel ce achită).

Tipuri de cec:

După indicarea benefeciarului: cec nominativ; cec la purtător.

După condiţiile de plată: cec barat – e specificată banca ce achită suma specială şi generală; cec

nebarat - nu e condiţionat locul de plată; cec certificat – eliberat în baza unui cont deschis

special şi suplimentat de trăgător doar pentru achitarea lui; cec de virament – cec ce nu poate fi

utilizat pentru extragere de numerar. Transferul are loc din cont în cont; Cec de călătorie – emis

de bancă în sume standarte şi vîndute trăgătorului, este utilizat atît pentru extragere de numerar

cît şi de plată; Cec circular – poate fi emis doar de bancă în favoarea unei subunităţi a ei sau altei

bănci.

Condiţiile obligatorii datorită căreia se pot efctua decontările cu cecuri: Să existe un cont în

banca pe numele trăgătorului , în baza căruia se va elibera carnetul de cec. Pentru aceasta clientul

adresează Băncii o cerere de deschidere a contului precum şi alte documente cerute de Bancă;

Existenţa soldului pozitiv în cont.

Toate operaţiunile înregistrate de bancă în contul clientului sunt evidenţiate în „extrasul din

cont”. Clientul are dreptul să ceară informaţie asupra fiecărei înregistrări din acest extras.

Serviciul SWIFT - SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication),

înfiinţat in anul 1973 în Belgia. Funcţionalitatea SWIFT (Anexa 43) se bazează pe o reţea bine

structurată, care are principalele componente cele trei centre de procesare a mesajelor şi anume:

procesoare regionale aflate la Bruxelles, Amsterdam şi Capple Town (SUA). Reţeaua este

accesibilă 24 ore, 7 zile pe săptămână. Pentru a efectua un transfer interbancar prin SWIFT este

necesar ca ambele bănci participante la transfer sa fie membre ale acestui sistem si sa schimbe

coduri de autenticitate. Toate transferurile SWIFT sunt garantate cu viteza sporita, protecţie si

sunt econome.

Toate mesajele care circula intre utilizatori trebuie sa corespunda standardelor mesajelor

textuale, elaborate de către reprezentanţii comunitarii utilizatorilor si care sunt în prezent în

circulaţie. Aceste standarde cuprind doua grupe generale:

• Standarde de Informaţie Generală

• Definiţii standarde ale câmpurilor si 9 categorii de standarde ale mesajelor textuale: categoria

1 - plăţi ale clienţilor si cecuri; categoria 2 - transferuri ale instituţiilor financiare; categoria 3 -

41

piaţa bonurilor de trezorerie - dealing, piaţa monetară; categoria 4 - cambii, bilete la ordin si

incaso; categoria 5 - piaţa hârtiilor de valoare; categoria 6 - metale preţioase; categoria 7 -

acreditive documentare si garanţii; categoria 8 - cecuri de călătorie; categoria 9 - transfer de

numerar si alte mesaje.

8. Operaţiunile de leasing, factoring şi trust a băncii

B.C. „Victoriabank” nu desfăşoară activitate de leasing, însă voi caracteriza în capitolul

dat acestă operaţiune.

Leasing Creditele pentru susţinerea activităţii de leasing se acordă societăţilor şi

instituţiilor financiare specializate în desfăşurarea activităţii de leasing pentru achiziţionarea

activelor ce fac obiectul contractelor de leasing încheiate cu furnizorii. În situaţia în care

societatea specializată în activitate de leasing nu are suficiente fonduri pentru finanţarea acestei

activităţi, ele pot fi împrumutate de la bancă. Acest tip de leasing se numeşte leasing pîrghie,

deoarece utilizează pîrghia financiară (împrumutul).

În operaţiunile de leasing se includ 3 participenţi:

1. Locatorul – persoana care procură cu titlu de proprietate mijloace fixe de la vînzător

pentru a le transmite în arendă B.C şi companiilor de leasing.

2. Vînzătorul – persoana care vinde mijloacele fixe.

3. Locatarul – persoana care primeşte în posesie şi folosinţă temporară mijloace fixe în

bază de contract.

Leasingul poate fi intern şi internaţional atunci cînd măcar un participant la operaţiunea de

leasig este nerezident.

Operaţiunile de leasing la bancă decurge în 3 etape:

I. studierea condiţiilor – presupune întocmirea cererii şi a

contractului de credit între locator şi bancă.

II. Întocmirea contractului de vîntare-cumpărare a mijloacelor

fixe – presupune perfectarea actului de primire şi dare în

exploatare a mijloacelor fixe şi a contractului de leasing.

III. Perioada de exploatare a mijloacelor fixe – presupune

efectuarea plăţii de către locator în baza contractului de

leasing.

Deosebim :

Leasing financiar , presupune îndeplinirea a cel puţin unuia din criteriile:

1. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din

momentul încheierii contractului de leasing;

42

2. părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă

utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va

reprezenta cel mult 50% din valoare de intrare pe care acesta o are la data la care

opţiunea poate fi exprimată;

4. perioada de folosire a bunului în sistemul de leasing acoperă cel puţin 75% din durata

normată de utilizare a bunului, chiar dacă, în final dreptul de proprietate nu este

transferat.

Băncile utilizează numai operaţiunile de leasing financiar.

Leasing operaţional presupune o închiriere pe o perioadă mai scurtă, iar la

sfîrşitul contractului părţile pot opta pentru :

1. Prelungirea duratei de închiriere, prin incheierea unui nou contract de leasing

2. Încetarea contractului şi returnarea bunului societăţii de leasing.

În cazul acestui tip de leasing, nu există o relaţie directă între preţul la care a fost achiziţionat

bunul de către societatea de leasing şi mărimea chiriei percepute.

Leasingul prezintă două avantaje economice pentru utilizatori deoarece:1) bunurile mobile

care sunt importate în scopul utilizării în sistem de leasing se încadrează în regimul bunurilor

admise temporar la import, fără plata taxelor vamale, deci cu un impact pozitiv asupra trezoreriei

acestora, datorită faptului că taxele vamale se vor plăti, la intrarea în proprietatea utilizatorului,

asupra valorii riziduale a bunului; 2) facilitează introducerea tehnicii noi în procesul de producţie

al utilizatorului.

În vederea acordării creditelor pentru activitatea de leasing, banca urmăreşte: să fie inclusă în

obiectul de activitate a solicitantului de credit activitatea de leasing; existenţa contractelor de

leasing încheiate cu utilizatrii din care să rezulte natura bunurilor, valoarea de achiziţie a

acestora, cota lunară de amorţizare, perioada pentru care bunul va fi închiriat ect.; înscrierea în

contractul de leasing a clauzei obligatorii penztru societatea de asigurări de aface dovada plăţii

primilor de asigurare pe toată perioada de creditare ; perioada de acreditare să nu depăşeaswcă

durata contractului de leasing; contractul de leasing să nu prevadă clauza posibilităţii rezilierii

înainte de termenul prevăzut; plata chiriei să se efectueze în contul socităţii de leasing deschis la

banca finanţatoare.

Pentru fundamentarea deciziei de creditare banca analizeză bonitatea solicitanţilor de

credite pe baza indicatorilor finaciari, concomitent cu analiza acestei bonităţi şi pentru locatar,

obligaţia depunerii documentilor financiare ale acestuia revenind solicitantului de credite.

La acordarea creditelor pentru activitatea de leasing sînt acceptate, cu prioritate, în garanţie

care fac obiectul contractului de leasing, cesiunea de creanţe asupra încasărilor din contractul de

43

leasing precum şi alte garanţii.

Operaţiunile de leasing ca orice alte operaţiuni în cadrul băncii se supun unor înregistrări

contabile, astfel acesta se ţine la grupa de conturi 1530 „Leasingul financiar”:

Dt. 1530/ 1531/ 1532;

Ct. 1607.

Calcularea dobînzii pentru leasingul financiar se reflectă la conturile: Dt. 1746

Ct. 4531/ 4532.

Leasingul financiar la bancă fiind ca o operaţiune de credit aete clasificat ca un credit de tip

standard cu formarea respectivă a fondului de risc în mărime de 2%.

Factoring. Factoring este operaţiunea prin care clientul denumit aderent transferă

proprietatea creanţelor sale provenite din facturile sale comerciale către un creditor (bancă sau

altă firmă angajată în operaţiuni de factoring ), denumită factor, aceasta avînd obligaţia, conform

contractului încheiat, de a încasa creanţele aderentului. Pentru această operaţiune aderentul

plăteşte factorului un comision sau o dobîndă, după caz. Factoringul este o metodă nouă de

acordare a creditului la noi în RM, precum şi la B.C. „ Victoriabank ”, esenţa acestuia constă în

transferarea de către aderent, acreanţelor sale sau a unei părţi din acestea factorului, care se

obligă să încaserze şi să suporte riscul insolvabilităţii debitorului.

Pentru a obţine un contract de tip factoring clientul prezintă la bancă o cerere unde indică

suma factorilor şi scopul acestora, anexînd un set de documente cerute de către bancă, cel mai

important fiind însă raportul financiar anual. După prezentarea pachetului de documente banca

analizează situaţia economico-financiară a clientului, după care îşi expune decizia privitor la

creditul de factoring. Este de menţionat faptul că banca nu iniţiază un credit de factoring pentru

persoanele fizice ce au datorii pe termen lung; pentru documentele de plată prezentate de la

instituţiile bugetare; pentru documentele de plată a agenţilor economici anunţaţi ca insolvabili.

Participanţii la operaţiunea de factoring:

1. furnizorul sau aderentul;

2. cumpărătorul;

3. factorul sau banca.

În practica bancară se deosebesc operaţiuni de factoring de tip deschis, cînd debitorul este

adus la cunoştinţă că în afacere s-a implicat un nou participant, factorul şi factoring de tip închis,

cînd debitorul nu se aduce la cunoştinţă despre existenţa factorului.

Banca ca regulă, achită cererea de plată a furnizorului în mărime de 80%-90%, profitul

constituinduse din exeplu: 100% (a sumei)-90% (din sumă) = 10%(profit bancar). După

modalitatea de efectuare a plăţii creanţelor de către factor, există două tipuri principale de

factoring:

44

Factoringul la scandenţă, în cazul în care factorul cumpără toţi clienţii neîncasaţi

(creanţe) şi face plata aderentului o dată pe lună constînd din valoarea creanţelor încasate

în cursul lunii.

Factoringul în avans, în cazul în care factorul achită aderentului contravaloarea facturilor

prezentate şi acceptate de factor (acordă un credit).

Numai factoringul în avans reprezintă propriu-zis un credit de factoring, deoarece în cazul

factoringului la scadenţă aderentul primeşte doar valoarea încasată în cursul lunii din facturile

cedate acestuia şi plăteşte un comision factorului pentru efortul depus pentru evidenţa şi

încasarea creantelor respective.În cazul factoringului în avans factorul plăteşte la prezentarea

facturilor, de obicei, numai o parte din contravaloarea acestora ub formă de avans, reprezentînd

cel mult 80% din valoarea creanţelor acceptate, iar diferenţa se se constituie în garanţie reţinută

de factor pentru limitarea riscului de încasare, din cauze ce ţin de nerespectarea de către aderent

a clauzelor din contractele comerciale. Această diferenţă se plăteşte aderentului ulterior. Pe

măsură încasării creanţelor de la debitori.Banca preia facturile de la aderent, în baza contractului

factoring, pe baza cererii de plată a facturilor care are anexat un borderou ce conţine toate

facturile acceptate de factor.

În cadrul contractului de factoring, banca în calitate de factor, asigură realizarea sarcinilor ce

decurg din contract, asumîndu-şi următoarele obligaţii : Preluarea selectivă a facturilor pe baza

documentelor justificative: contracte de livrare, documente ce atestă expedierea mărfurilor sau

prestarea serviciilor, confirmarea aderentului că facturile în cauză nu se află în litigiu cu debitorii

etc.; Plata facturilor acceptate; Gestionarea creanţelor acceptate; Asigurarea încasării acestor

creanţe.

La preluarea selectivă a creanţelor, banca se asigură că acestea se referă la operaţiuni

economice reale; dacă au teremene de încasare mai mici de 180 de zile; să nu fi făcut obiectul

unui alt gen de creditare (credit pe baza creanţelor neîncasate, de exemplu) şi ca aderentul să

prezinte garanţie bancară valabilă , emisă de banca debitorului.

Pentru ca banca să accepte plata facturilor (acordarea creditului ), acesta din urmă trebuie

să-şi informeze debitorii respectivi privind existenţa contractului de factoring încheiat cu banca

şi să semneze o chitanţă subrogatorie (de sustituire în exercitarea dreptului de proprietate) prin

care se constată transmiterea proprietăţii asupra creanţelor de la aderent la factor şi faptul că

plata se va face de către debitor direct factorului.

Creditul de factoring se garantează cu însuşi creanţele respective care prin operaţiunea de

factoring revin du’irect băncii care le-a preluat.

Agioul (diferenţa de valoare sau cîştigul ) reţinut de bancă în operaţiunea de factoring

reprezintă costul suportat de aderent pentru finanţarea primită şi el include , practic, un comision

45

oferit factorului şi dobînda aferentă creditului.

Finanţarea furnizată de factor ce îmbunătăţeşte lichiditatea firmei nu ieste ieftină şi, deci,

împrumutul bancar clasic este mai flexibil şi mai puţin costisitor. Ca urmare, finanţarea prin

factoring constituie pentru firme o finaţare de ultimă instanţă, cînd firma a epuizat posibilităţile

apelării la creditul bancar şi nici nu poate să-şi crească propriul capital.

Evidenţa operaţiunilor de factoring se ţine la bancă la contul de activ 1494 „ Factoring ”.în

cadrul evidenţei analitice se deschid conturi personale pe fiecare furnizor în parte. Documentele

de plată cumpărate de la furnizor se i-au la evidenţă la contul de memorandum 7303 „Documente

de decontare la operaţiuni de factoring”.pentru creditul factoring banca formează un fond de risc,

asemeni creditelor de alt tip,încasează dobînda pentru creditul acordat şi un comision. Evidenţa

acordării creditului de factoringse face prin înregistrarea contabilă: Dt. 1491/ Ct .2224 (1031

pentru o altă B.C.); 7303 – intrare.

Dobînda calculată pentru acesta se face prin înregistrarea: Dt. 1743/ Ct. 4494.

Achitarea datoriei de către furnizor în baza ordinului de plată se întocmeşte înregistrarea: Dt.

2224 (1031 în altă B.C.)/ Ct 1494; 7303 – ieşire.

Trust (Serviciul fiduciar sau custodie) Trustul reprezintă serviciul de gestiune a

patrimoniului clientului în numele lui conform contractului de trust. După persoanele care

apelează la trust avem:

► Pentru persoanele fizice deosebim servicii de trust prin testament şi prin agent.

Trust prin agent presupune că banca gestionează toate fluxurile financiare ale clientului :

- Prin agent fiduciar direct – banca achită toate conturile clientului fără a confirma

acceptul lui, ea doar îl informează despre efectuarea plăţii;

- Prin agent fiduciar indirect – fiecare plată din contul clientului este confirmată de

către client.

► Pentru firmele comerciale:

- Operaţiuni de tutelare – banca controlează conturile firmei şi achită conturile, aceasta

doar produce

- Operaţiuni de agent – banca oferă servicii speciale firmei(transmiterea în gestiunea băncii

de cătra client a unor activităţi ale sale);

► Pentru firmele necomerciale( fond de pensii etc.) – care în virtutea activităţii sale formează

stocuri de active financiare, le pot transmite băncii în serviciul fiduciar. Poate fi efectuat prin :

- Serviciul fiduciar direct - banca decide asupra politicii investiţionale a firmei şi

efectuează toate activităţile în corelare cu ea.

- Serviciul fiduciar discret – firma singură îşi formează politica investiţională, iar banca

efectuează doar operaţiunile în conformitate cu ea.

46

Serviciile fiduciare reprezintă pentru bancă o sursă de venit sub formă de comisioane:

comision fix (un procent stabilit de la sumă); comision onorar (o parte din veniturile aduse

firmei suplimentar).

Trustul nu necesită plasament din partea băncii, este o operaţiune care nu modifică

bilanţul bancar şi deci este lipsit de risc.

9. Evaluarea activităţii economice a băncii

Activitatea oricărei bănci este însoţită de venituri şi pierderi.(Anexa 44) Formula de calcul

a rezultatelor financiare este următoare: Rezultatele obţinute de bancă = Venit – Cheltuieli.

B.C. „ Victoriabank ” în activitatea sa suportă anumite cheltuieli conform Cerinţelor

Standardului Naţional, unde venitul băncii se clasifică pe mai multe categorii de activităţi:

1. venituri din activitatea operaţională;

2. venituri din activitatea neoperaţională;

3. venituri extraordinare.

Crearea veniturilor la bancă sumează existenţa a patru aspecte importante: crearea,

facturarea, încasarea şi încorporarea.

În dependenţă de provenienţa lor, veniturile bancare se clasifică în mai multe categorii:

- venituri procentuale, sunt acele venituri care se formează în urma încasării

dobînzilor aferente investiţiilor în valori mobiliare de stat şi corporative; din

creditele acordate băncilor, persoanelor fizice şi juridice, guvernului;

- venituri neprocentuale, venituri formate în urma încasărilor comisioanelor din

serviciile prestate: operaţiuni de asigurare, operaţiuni de brokeraj al valorilor

mobiliare şi al valutei în urma eliberării garanţiilor bancare; deţinerea conturilor

clienţilor; servicii de consulting; comisioanele prestate la operaţiunile de credit şi

investiţii în valori mobiliare; prestarea serviciilor privitor la carduri; ş.a. comisioane;

- alte venituri, venituri aferente operaţiunilor de comercializare a valorilor mobiliare

şi a valutei; venituri aferente reevaluării valutelor şi valorilor mobiliare, venituri

obţinute din comercializarea metalelor preţioase; vînzarea activelor fixe şi altor

materiale; încasarea amenzilor, penalităţilor, venituri neprogramate; venituri

provenite din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit.

Acumularea acestor venituri se clasifică în:

- veneturi aferente dobînzilor, aceste se reflectă în evidenţă canform metodei

calculării, iar dobînda calculată se reflectă conform principiului acumulării

veniturilor la conturile din clasa „4”;

- venituri neaferente dobînzilor, se reflectă în evidenţă conform metodei de casa.

47

Cheltuielile se determină ţinîndu-se cont de patru aspecte esenţiale în activitatea băncii şi

anume: angajarea, consumul, plata, imputarea.

După natura lor cheltuielile bancare se clasifică în:

- cheltuieli procentuale, sunt sumele de bani plătite clienţilor sub formă de dobînzi

fixate sau variabile: achitate la depozitele la vedere şi la termen, la depozitele de

economii, plasamentele bancare, dobînzi achitate la certificatele de depozit, alte

valori mobiliare şi alte dobînzii.;

- cheltuieli neprocentuale;

- cheltuieli de amortizare a clădirilor, mobilei, mijloacelor de transport;

- cheltuieli aferente remunerării muncii şi defalcările obligatorii;

- cheltuieli aferente imobilului;

- cheltuieli de transport, deplasările;

- cheltuieli de birou;

- alte cheltuieli, amenzi, penalităţi, cancţiuni, cheltuieli extraordinare, plata

impozitelor şi taxelor, pierderi din vînzarea valorilor mobiliare, mijloacelor fixe,

cheltuieli pentru reduceri la credite.

În timpul anului de gestiune banca suportă unele cheltuieli, care se clasifică în:

- Cheltuieli aferente dobînzilor (cheltuieli legate de plata dobînzilor operaţiunile

pasive ale băncii);

- Cheltuieli neaferente dobînzilor (comisioanele şi taxele plătite, cheltuieli pentru

remunerarea muncii).

Evidenţa contabilă ale acestor cheltuieli se face conform metodei de casă.

Pentru a determina rezultatul net al băncii, este nevoie de comparat veniturile şi

cheltuielile, care de fapt se reflectată ca profitul băncii, în cazul cînd veniturile depăşesc

cheltuielile, în caz contrar banca va suporta pierderi.

Rezultatul financiar al băncii se calculează lunar în urma închiderii conturilor din clasele 4

şi 5, şi reflectarea lor la contul 3504 „Profit nedistribuit”. Profitul nedistibuit al băncii se

repartizează timestrial în conformitate cu deciziile organelor abilitate ale băncii, iar reprezentarea

contabilă se face în felul următor:

- La decizia Adunării Generale a Acţionarilor la majorarea capitalului social

Dt 3504 / Ct 3000;

- La majorarea sau formarea capitalului de rezervă Dt 3504 / Ct 3502.

Cînd la B.C. „ Victoriabank ” se achită dividendele în avans se întocmeşte formula

contabilă Dt 3508 / Ct 2224 – 1001. la sfîrşitul periaaodei de gestine calcularea dividendelor

contra plată se efectuează prin Dt 3504 / Ct 2808. La determinarea sumei către plată, ţinînd cont

48

de suma plătită în avans se face recalcularea Dt 2808 / Ct 3508, iar efecturea plăţii dividendelor

se efectuează prin înregistrarea Dt 2808 / Ct 2224 – 1001.

Indicatori de profitabilitate bancară

Pentru a putea mai consolidat de perceput evaluarea activităţii, este nevoie de analizat

indicatorii de profitabilitate a băncii, astfel unii din cei mai importanţi sunt:

► Rata profitului net

Rpn = Pn / Vt * 100, unde Rpn – rata profitului net;

Pn – profit net;

Vt – venituri totale.

Mărimea acestui indicator depinde de raportul dintre venituri şi cheltuieli ale băncii, şi de

structura veniturilor şi costurilor bancare.

► Rata rentabilităţii economice (ROA-return on asset)

Re = Pn / At * 100, unde Re – rata rentabilităţii economice;

Pn – profit net;

At – active totale.

Acest indicator reflectă capacitate managerială de a utiliza resursele băncii pentru obţinerea

profitului. Deasemeni exprimă rezultatul, profitul net în funcţie de modulul specific al procesului

de operare cu activele băncii, în condiţiile unui volum al resurselor stabilit.

► Rata rentabilităţii financiare (ROE-return on investment,equity)

Rf = Pn / C *100, unde Rf – rata rentabilităţii financiare;

Pn – profit net;

C – capital acţionar.

Acest indicator evaluează rezultatele managementului bancar în ansamblu şi indică pentru

acţionari eficieţa investiţiei făcute. Se consideră fevorabil pentru bancă cînd rata rentabilităţii

financiare este mai mare decît rata medie a dobînzii pe piaţă, cu scopul de a creşte cursul

acţiuniolr la bursă, adică a fi atractive.

49

10. Rapoartele financiare ale băncii

Raportul privind rezultatele financiare (Anexa 45) se întocmesc potrivit unui formular unic,

unde se reflectă analiza veniturilor, cheltuielilor şi profitului obţinut prin segmente de activitate,

repartizarea profitului net, pierderile înregistrarea şi modul de acoperire sau de recuperare a

acestora.

Rapoartele sunt prezentate pe suport de hîrtie sau pe bandă magnetică. Toate rechizitele

rapoartelor trebuie să fie completate, iar în caz că banca nu are nimic de reflectat referitor la

anumite activităţi din raporturi, categoria respectivă trebuie să fie egală cu zero obligatoriu.

În cazul comiterii unor greşeli modificări şi completări în raport nu se admit, acesta trebuie

să fie îndeplinit cu un scris citeţ.

Fiecare raport este semnat de către două persoane oficial autorizate de către Consiliul

băncii, precum şi de executorul responsabil. În raport sumele se rotungesc pînă la 1 leu, iar

mijloacele în valută străină se recalculează în lei moldoveneşti la cursul oficial al BNM la data

gestionării. Banca întocmeşte şi prezintă următoarele rapoarte financiare: bilanţul contabil;

raportul privind rezultatele financiare; raportul privind circulaţia capitalului propriu;

raportul privind fluxul mijloacelor băneşti; note explicative la rapoartele financiare.

Bilanţul contabil (Anexa 46)

Reprezintă bilanţul băncii la sfîrşitul perioadei de comunicare a datelor. El are menirea de a

reflecta starea financiară a băncii la data gestionară. În Bilanţul contabil se vor indica conturile

claselor active, obligaţiuni şi conturile de capital. La B.C. „Victoriabank”toţi lucrătorii băncii

sunt uniţi în reţea (serviciul contabilitate, serviciul decontări, serviciul creditare şi casierie). La

sfîrşitul zilei se întocmeşte bilanţul zilnic pe baza documentelor primare.

Activul bilantier cuprinde mijloacele economice precum si rezultatele nete sub forma

pierderilor. Tratarea pierdirilor ca elemente de activ se intemeiaza pe faptul ca ele reprezinta

mijloace economice consumate dar neacoperite, neproduse prin veniturile obtinute, altfel spus,

cheltuielile care nu ajung in faza de realizare economica.

Pasivul bilantului cuprinde sursele de finantare si rezultatele sub forma profitului; in

calitate de pasiv, profitul reprezinta surse de finantare create ca excedent al veniturilor in raport

cu cheltuielile acoperite.

50

Planul de conturi in vigoare a fost elaborat in baza standartelor internationale,

regulamentelor si experientei evidentei contabile. Planul de conturi are următoarea structura :

Clasa l – Active; Clasa 2 – Obligatiuni; Clasa 3 - Capitalul actionar; Clasa 4 – Venituri; Clasa 5

– Cheltuieli; Clasa 6 - Conturi conditionale; Clasa 7 - Conturi memorandum.

Conturile claselor "Active" si "Cheltuieli" sunt active, conturile claselor "Capitalul

actionar", "Obligatiuni", "Venituri" sunt pasive. Pentru evidenţierea de clase a grupelor de

conturi este folosit principiul ierarhic, care a reflectat cu ajutorul sistemului de notaţie numerice.

Pentru notarea conturilor concrete se foloseşte numarul din 4 cifre. Prima cifra a numarului

contului reprezinta clasa contului, indicînd aparienenta la active, obligatiuni, capitalul actionar,

venituri, cheltuieli, conturi condiţionale sau conturi memorandum. A doua clasa şi a treia

reprezintă grupa contului care grupează conturi cu apartenenţa economică omogenă. A patra

cifra reprezinta obiectul concret al evidentei. In cadrul acestei structuri, fiecare grupa poate

include 9 conturi. Soldurile conturilor claselor "Venituri" şi "Cheltuieli" se folosesc pentru

intocmirea "Dării de seama cu privire la venituri si cheltuieli". Pentru clasele 1, 2, 3, 4, 5

evidenta e dubla. Evidenţa se tine prin inscrierea operatiunilor la debitul/creditul contului şi

trecerea la scaderi prin contabilizarea inversa. Pentru evidenta valorilor si documentelor

importante in activitatea bancii sau consemnate la aceasta sunt destinate conturile memorandum.

Evidenţa acestor conturi este simplă. Evidenta pe conturile memorandum se ţine dupa sub forma:

Intrare / Ieşire/ Sold.

Mai jos sînt date conturile pentru întocmirea Bilanţului contabil după Planul de conturi al

evidentei contabile în bănci şi alte institutii fmanciare.

1. Active:

1.1.1. Mijloace băneşti în numerar. In această categorie se reflectă numerarul în valută

naţională şi valută străină aflată la bancă, în subdiviziunile îndepărtate, şi casele de schimb ale

băncii, de asemenea se reflectă şi metalele preţioase, precum şi categoriile de numerar în drum.

Conturile 1001,1002,1003,1004,1005,1006.

1.1.2. Mijloace băneşti datorate de bănci. Se reflectă toate mijloacele băneşti amplasate la

bănci rezidente şi nerezidente, indiferent de rata dobînzii sau scădentă

1.1.3. Mijloace băneşti datorate de Banca Naţională a Moldovei. Se reflectă toate conturile

"Nostro" şi depozitele la BNM, inclusiv rezervele obligatorii. Mijloacele amplasate over-night la

Banca naţională a Moldovei se reflectă în rîndul Mijloace plasate over-night.

Conturile 1031, 1091, 1092,1097.

1.1.4. Mijloace plasate over-night. Se reflectă soldul amplasărilor peste noapte care sînt

depozite la alte bănci pentru o zi. Depozitele de obicei reprezintă mijloacele băneşti lichide

excesive ale băncii. Mijloacele băneşti se consideră "peste noapte" (over-night), dacă banca

51

trebuie să ramburseze sau se reîntoarcă tranzacţia în ziua următoare de lucru, cu excepţia zilelor

de odihnă şi de sărbătoare.

Conturile 1061, 1062, 1063.

1.1.5. Hîrtii de valoare (HV) HV sînt clasificate în două categorii: cumpărate pentru vînzare;

investiţionale (păstrate în portofoliu băncii pînă la scadenţă). După achiziţionarea unei HV

administraţia băncii trebuie să determine şi să documenteze dacă HV va fi deţinută pentru

vînzare sau pînă la scădenţă. După determinarea categoriei, HV se deţin în categoria iniţială,

deoarece diferite categorii sînt tratate diferit din punct de vedere economic.

1.1.5.1. Hîrtii de valoare cumpărate pentru vînzare. HV pentru vînzare sînt cambii de stat,

obligaţii şi alte HVS, acţiuni, certificatele de depozit, alte HV comerciale cumpărate pentru

vînzare.

Conturile 1151,1152,1153, 1154.

1.1.5.2. Hîrtille de valoare investiţionale. HV investiţionale sînt obligaţiuni ale BNM, HVS,

HV ipotecate, acţiuni şi alte HV cumpărate în scopuri investiţionale, achiziţionate şi păstrate în

portfoliul băncii pînă la scădenţă. HV cumpărate cu condiţia de a fi revîndute la preţul de

cumpărare plus rata dobînzii stipulată se reflectă în acest rînd.

Conturile 1181, 1182, 1183, 1184, 1185, 1186,1187, 1188, 1201,2201.

1.1.5.9. Total hîrtii de valoare. Suma acestui rînd este egală cu suma rîndurilor HV cumpărate

pentru vînzare şi HV cumpărate pentru vînzare.

1.1.6. Credite şi cerinţe privind leasingul financiar. Creditul este orice angajament de a

acorda bani ca imprumut cu condiţi rambursării lor, plăţii dobînzii şi altor plăţi aferente.

1.1.6.1. Credite. In acest rînd se reflectă suma creditelor acordate de către bancă inclusiv şi

overdrafturile, carduiri de credit, cambii, cambii comerciale scontate, factoring ş.a.

Creditele cu termen expirat la data gestionară se reflectă în acest rînd.

Creditele în rîndul dat se raportează la valoarea brută, excluzînd venitul necîştigat.

Conturile 1231, 1232, 1233, 1234, 1261-1265, 1291-1295, 1321-1325, 1351-1359,

1381-1385,1411-1415,1441-1445,1471-1475, 1491-1498.

1.1.6.2. Cerinţe privind leasing financiar. In acest rînd se reflectă datoriile debitoare ale

băncilor şi ale clientelei privind leasingul financiar.

Leasingul financiar cu termenul expirat la data gestionară se reflectă în acest rînd, chiar

dacă îndeplinirea acordului de leasing financiar este dubios, cu excepţia cazurilor în care leasing

financiar a fost anulat.

Cerinţele în urma leasinguluui financiar în rîndul dat se raporteză la valoarea brută

(anterior scăderii oricăror reduceri pentru pierderi la leasingul financiar) excluzînd venitul

52

necîştigat.

Conturile 1531, 1532.

1.1.6.3. Minus reduceri pentru pierderi la credite. In acest rînd se reflectă suma fondului

de risc efectiv formată pentru pierderi la credite (contul reduceri pentru pierderi la credite).

Administraţia va evalua portofoliul de credite periodic cu scopul determinării dacă suma

fondului de risc este adecvată pentru acoperirea pierderilor la credite.

Contul 1501.

1.1.6.9. Credite şi cerinţe privind leasigul financiar net. Suma acestui rînd se obţine prin

suma rîndurilor Credite şi Cerinţe privind leasing financiar minus rîndul „Minus reduceri pentru

pierderi la credite”.

1.1.7.0. Mijloace fixe, net. Se reflectă suma mijloacelor fixe minus uzura acumulată (contra

cont al contului mijloacelor fixe). In acest rînd se înclude suma clădirilor şi edificiilor,

terenurilor, utilajului etc. ce aparţîn băncii.

Conturile 1601-1609 minus 1683- 1689.

1.1.8.0. Dobînda sporită ce urmează să fie primită. In acest rînd se reflectă dobînda cîştigată

în perioada gestionară dar neîncasată şi care urmează a fi primită.

Conturile 1701, 1704, 1707, 1711, 1713, 1716, 1719, 1722, 1725, 1728, 1731,

1734,1737,1741,1743,1746,1749, 1752, 1755.

1.1.9.0. Altă avere imobilă. În acest rînd se reflectă bunurile imobile, edificii, teren etc., care

au fost confiscate de organele judecătoreşti pentru achitarea beneficiarului de credit cu banca.

Contul 1811.

1.1.10.0 Alte active. În rîndul acesta se reflectă orice active, care nu au fost menţionate în

toate rîndurile precedente ale Bilanţului contabil. Se includ: Investiţiile în organizaţii subsidare şi

asociate; Active nemateriale (brevete, licenţe, mărci comerciale, invenţii, dreptuir de folosire a

terenului, edificiilor etc.); Active de mică valoare şi scurtă durată, metale preţioase nemonetare,

alte active nemateriale (picturi originale, obiecte de anticvariat); Minus amortizarea acumulată pe

acive nemateriale şi obiecte de mică valoare şi scurtă durată; Dobînda plătită cu anticipare şi alte

plăţi anticipate; Conturile de tranzit şi suspendate; Decontări privind impozitul pe venit, alte

decontări cu bugetul de stat, decontări privind investiţiile străine, cu salariaţii băncii, cu brocherii

etc., dividende calculate dar încă neplătite; Alte active tangibile sau intngibile neîncluse

înrîndurile precidente ale Bilanţului contabil.

Conturile1203,1561,1562,1631,1661,1662,16663,1691,1692,1761,1762,

1763,1791,1792,1793,1801,1802,1803,1804,1805,1806,1807,1808,1809,

1812,1841,1842,1843 ,1861,1862,1891,2841,2842,2843,2861,2862.

1.1.99.9. Total active . Suma rîndului acesta trebuie să fie egală cu suma rîndurilor 1.1.1.0/

53

1.1.4.0/ 1.1.5.9/ 1.1.6.9/ 1.1.7.0 - 1.1.1.10 ale Bilanţului contabil.

2. Obligaţiuni şi capital acţionar

2.1.0bligaţiuni

2.1.1.0. Depozite fără dobîndă. In acest compartiment se reflectă depozitele clientelei băncii,

inclusiv a persoanelor fizice şi juridice, şi altor bănci pentru care nu se plăteşte dobînda.

2.1.1.1. Mijloace băneşti datorate băncilor. Se reflectă suma mijloacelor băneşti la conturile

"Loro” ale băncilor, rezidente sau nerezidente, pentru care banca nu plăteşte dobînda, indiferent

de scădenţă.

Conturile 2225, 2227, 2231, 2233.

Pe lîngă faptul că bilanţul băncii reprezintă documentul contabil principal al băncii el

este şi un puternic mijloc de reclamă pentru potenţialii clienţi.

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti

Este divizat pe următoarele tipuri de activităţi : operaţională, de investiţii, financiară.

Gruparea fluxului mijloacelor băneşti asigură utilizatorii de rapoarte financiare cu informaţii care

le permit să aprecieze influienţa tipurilor de activităţi asupra situaţiei financiare a băncii, mărimii

mijloacelor băneşti, precum şi evelurea interconexiunii genurilor de activitate specificate.

Fluxurile mijloacelor băneşti din activitatea operaţională include : suma veniturilor şi

cheltuielilor aferente dobînzilor, suma impozitului pe venit, suma conturilor Nostro şi Loro în

BNM şi B.C. „Victoriabank”, suma creanţelor privind leasingul financiar, suma depozitelor şi

împrumuturile overnight.

Activitatea investiţională include: suma dividendelor şi a dobînzilor primite, procurarea

HV investiţionale, suma veniturilor din realizarea HV, investiţii, cumpărarea-vînzarea activelor

pe termen lung. 

Activitatea financiară cuprinde informaţia despre emiterea acţiunilor, achitarea datoriilor

subordonate şi dividendele plătite.

Raportul privind fluxul capitalului propriu

Conţine informaţia despre suma acţiunilor simple şi privilegiate la începutul anului şi

emiterea noilor acţiuni, surplus de capital al băncii la începutul anului şi răscumpărarea

acţiunilor. Deasemeni conţine profitul net al băncii şi suma dividendelor declarate, suma

profitului nedistribuit al băncii şi suma capitalului acţionar total.

Notele explicative la rapaortele financiare anuale

Aceste includ informaţii despre metode de evaluare a conturilor privind portofoliul de

credite şi formarea fondului de risc, suma împrumuturilor primite şi eliberate, structura

capitalului şi distribuirea portofoliului şi informaţii despre emisia băncii.

54

11. Gestiunea activelor şi pasivelor

Activitatea de gestionare a activelor şi pasivelor la B.C. „Victoriabank”, ca şi în restul

sistemului bancar este o activitate cu o importanţă notorie pentru bancă, deoarece anume de

gestionarea corectă şi echilibrată depinde bunăstarea activităţii integre a băncii.La B.C.

„Victoriabank” cu această direcţie de activitate se ocupă Comitetul ALCO (comitet de dirijare a

activelor cu pasivele), scopul căruia este atingerea profitabilităţii dorite la bancă în condiţiile

unei activităţi bancare prudenţiale.

Procesul de dirijare a riscurilor cele trei niveluri de gestionare:

Nivelul de dirijare funcţională, care este reprezentată de comitetele formate în scopul

dirijării eficiente a riscurilor aferente operaţiunilor bancare: Comitetul ALCO, Comitetul de

credite.aceste comitete determină politicele de dirijare a riscurilor, elaboreză metode de apreciere

şi reglare a riscurilor, elaborează metode de apreciere şi reglare a riscurilor, primesc decizii ce ţin

de minimizarea riscurilor şi înaintează recomandări organelor de conducere ce ţin de minimizare

riscurilor eferente activităţii bancare.

Nivelul deciziilor strategice, este reflectat de managementul de top al băncii, adică prin

Consiliul de Administraţie a băncii. Acesta este organul băncii responsabil pentru aprobarea şi

revizuirea periodică a politicii şi sistemului de gestionare a riscurilor bancare. Deasemeni în

funcţiile Consiliului de Administraţie se include şi implimentarea adecvată a sistemului de

dirijare a riscurilor bancare.

Nivelul operaţional de dirijare a riscurilor, acest nivel de gestionare este realizat prin

intermediul a mai multor direcţii, ce zilnic execută obiectivele politicii de gestionare a riscurilor

bancare:

Direcţia Credite – gestionează riscul de credit;

Direcţia Trezorărie – gestionează riscul de capital, riscul de rată a dobînzii, riscul de

lichiditate;

Direcţia valutară şi relaţii internaţionale – gestionează riscul valutar;

Direcţia tehnologii şi metodologii, Direcţia reţea şi logistică – gestionează riscul

operaţional.

Activitatea de gestionarea riscurilor, prin implimentarea corectă a politicii de dirijare a

riscurilor se efectuează de către Secţia de audit intern al băncii.

55

Riscul de credit mai poate fi numit şi riscul de insolvabilitate a debitorului sau risc de

nerambursare, care reprezintă probabilitatea pierderilor de pe urma încălcării obligaţiunilor

debitorilor, stipulate în contractul de credit, care de fapt se manifestă prin nerambursarea

creditelor şi achitării dobînzilor aferente în volumul şi termenul stabilit. Creşterea riscului de

credit în bancă se datoreză următorilor factori de influenţă:

► concentrarea riscantă a creditelor pe anumite pieţe, sau anumite categorii de debitori;

► nerespectarea normelor metodologice de creditare;

► lipsa metodelor de depistare a creditelor problematice;

► creşterea excesivă a valorilor portofoliului de credite peste posibilităţile rezonabile ale

băncii de a acoperi riscurile aferente, şi alţi factori de influenţă.

Riscul de rată a dobînzii reprezintă probabilitatea că banca va suferi pierderi sau

nerealizări a profitului prevăzut datorită variaţiei nefavorabile pentru bancă a Rd pe piaţă.

Fluctuaţiile Rd pe piaţă pot influenţa profitul băncii, valoarea economică de bază a activelor,

pasivelor şi a posturilor extrabilanţiere ale băncii.

Consiliul de Administraţie analizează activele şi pasivele băncii determinînd dependenţa

acestora faţă de schimbările Rd, prin analiza GAP (diferenţa de scadenţe care analizează

sensibilitatea activelor şi pasivelor la variaţia Rd pe piaţă).(Anexa 47) Există mai multe strategii

manageriale ce pot fi utilizate pentru gestinarea riscului Rd:

1. Srategia managementului ofensiv al activelor şi pasivelor:

previzionarea schimbării Rd pe piaţă;

ajustarea portofoliului de active şi pasive sensibile la Rd pentru a profita de variaţia acesteia

pe piaţă.

2. Strategia managementului defensiv al activelor şi pasivelor băncii, nu urmăreşte obţinerea

unui profit de pe urma variaţiilor Rd pe piaţă, dar are scop prevenirea efectelor negative asupra

rentabilităţii înregistrate de bancă, prin menţinerea unui echilibru între activele şi pasivele băncii.

Riscul de lichiditate reprezintă unul din riscurile de bază aferente din activitatea bancară,

ce survine din gestionarea incorectă a activelor şi pasivelor băncii. Riscul de lichiditate apare

atunci cînd banca suferă de neajunsuri de lichiditate, pentru onorarea obligaţiunilor faţă de

clienţi. Riscul de lichiditate este cel mai anticipat atunci cînd banca nu poate să ridice cererea de

noi împrumuturi sau retrageri de depozite înainte de scadenţă şi cînd nu are acces la noi resurse

financiare.

Pentru ca banca să suporte cît mai uşor riscul de lichiditate, aceasta deţine un portofoliu

diversificat de active cu lichiditate înaltă (Valori Mobiliare de Stat, plasamente bancare pe

termen scurt pe piaţa interbancară ş.a.), care pot fi transformate rapid, cu costuri minime, pentru

a fi utilizate după necesitate.

56

Deasemeni pentru minimizarea acestui risc, în baza normelor prudenţiale bancare, se

calculează şi se manţine lichiditatea pe termen lung, utilizînd Principiul I şi II al lichidităţii. ilnic

banca analizează fluxurile de mijloace băneşti, adică intrările şi ieşirile în monedă naţională şi în

valută. Deasemeni zilnic se analizează structura activelor şi pasivelor băncii în funcţie de

scadenţă. Cînd banca suferă de insuficienţă de lichiditate, aceasta aplică diferite tehnici de

asigurare cu lichiditate: creditele overnight, facilităţile de lombard, creditele intraday, precum şi

atragerea depozitelor de pe opiaţa interbancară.

Diversificarea portofoliului de depozite la bancă, în funcţie de scadenţa, valută, tipul

depozitului, precum şi de alte creiterii, riscul de lichiditate poate fi minimalizat, adică banca este

pregătită pentru retrageri neaşteptate de depozite înainte de termen.

Riscul valutar reprezintă riscul de pierdere la variaţia schimbului valutar. Cea mai des

întîlnită problemă în acest risc este imposibilitatea de a putea evalua riscul asociat şi complex de

posibilităţi şi probabilităţi. O anumită poziţie valutară poate fi favorabilă sau nu pentru bancă în

dependenţă de evoluţia cursului valutar. Poziţia favorabilă constă în aprecierea unei valute faţă

de moneda naţională, ceea ce se numeşte poziţia valutară lungă pentru valuta respectivă, şi

vicevers, în cazul unei poziţii valutare scurte, ceea ce este nefavorabil pentru bancă, deoarece

înregistrează pierderi.

Riscul de solvabilitate reprezintă riscul de adecvare a capitalului care apare din urma

manifestării unor sau mai multor riscuri financiare pe care banca nu le-a previzionat. Aceste

riscuri sunt : riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de Rd ş.a.

Riscul de solvabilitate indică că banca nu dispune de resurse proprii suficiente pentru

acoperirea pierderilor parvenite. Minimizarea acestui risc se poate produce prin reducerea

nivelului riscului de portofoliu de active sau prin majorarea capitalului propriu.

Riscul operaţional reprezintă riscul de pierdere de pe urma utilizării unor procese, sisteme

şi resurse umane incompetente dintr-un punct sau altul de vedere. În conformitate cu legislaţia în

vigoare referitor la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi

a recomandărilor BNM, în bancă trebuie să existe un sistem de gestionare care permite

prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Verificarea acestui program

este asigurat de către Scţia de audit intern a băncii.Consiliul de Administraţie în gestionarea

riscurilor bancii se conduce după actele normative ale BNM, şi ale sale interne, precum şi de alte

acte şi legislaţii în vigoare.

În funcţiile Comitetului ALCO se includ atribuţiile: analizează gradul de expunere a

băncii. Exprimat prin indicatori de măsurare a riscurilor;

Reglementează modul de utilizare a instrumentelor financiare de acoperire şi

administrare a riscurilor în bancă;

57

Analizează riscurile, derivînd din influenţa factorilor macroeconomici şi

microeconomici asupra activităţii băncii;

Satbileşte periodic nivelul Rd la active şi pasive în funcţie de strategia băncii şi

evoluţia Rd pe piată interbancară;

Analizează suficienţa capitalului în raport cu activele ponderate la risc ş.a.;

12.Activitatea de marketing a băncii

Importanţa activităţii de marketing (MK), din multitudinea celorlalte activităţii în cadrul

economiei integrale demult a fost percepută şi perfecţionată de către ţările avansate. Actualmente

orice tip de activitate economică este pusă în faţa unor dure condiţii de concurenţă, care direct

sau indirect afectează longitivitatea şi performanţele agenţilor economici. Astfel unul din

instrumentele care considerabil poate schimba vectorul performanţelor, în cazul nostru a

băncilor comerciale, este elaborarea şi aplicarea corectă a unei politici de marketing orientată

spre satisfacerea necesităţilor consumatorului, specificul pieţei consumatorului, situaţiei

economice în ţară şi mulţi alţi factori care impun consumatorul involuntar să-şi creeze un stil de

comportament adecvat situaţiilor apărute.

În cadrul B.C. „Victoriabank ” activitatea de MK este asigurată de către Secţia de MK, care

este subordonată Comitetului de direcţie. Funcţiile acestei secţii se compun din :

- întocmeşte proiectul planului de acţiune de marketing corelat cu bugetul de venituri

şi cheltuieli al băncii;

- propune conducerii băncii obiective de reclamă şi publicitate la nivel local;

- efectuează în permanenţa monitorizarea pieţei băncii locale;

- propune conducerii băncii măsuri pentru realizarea pe plan local a unei „imagini a

băncii” distincte;

- participă la organizarea activităţii de „relaţii cu publicul”.

Însă toate aceste responsabilităţii într-un final urmăresc acelaşi scop, de a promova banca

pe piaţa internă bancară şi cea externă, utilizînd diferite pîrghii, strategii, atuuri pe care B.C.

„Victoriabank ” le are visavi de alte bănci din sistem.

MK de fapt din punct de vedere teoretic, cît şi cel practic aplicabil este compus din mixul

de MK, format din totalitatea mai multor elemente, care în literatura de domeniu se întîlneşte ca

„ cei 4 P”, adică cele 4 politici:

1. Politica de produs;

2. Politca preţ;

3. Politica de distibuţie;

4. Politica de promovare.

58

În ansamblu aceste politici fiind caracterizate, ca strategi de MK a B.C. „ Victoriabank ”,

pot reda nişa pe piaţa bancară spre care se orientează banca şi pe care deja o ocupă.

Politica de produs promovată de B.C. „Victoriabank ”, precum şi ideea teoretică a politicii

de produs coincid, avînd ca scop difuzarea produselor bancare, astfel încît acestea să poată

satisface necesităţile pieţei consumotorului. Iar rolul Secţiei de MK aici este de a optimiza scopul

politicii de produs prin analiza conjuncturii pieţei, cercetarea dolenţelor, preferinţelor clienţilor,

deasemeni să poată elabora unele recomandări, precum şi să evalueze oportunităţile şi

neajunsurile serviciilor şi produselor bancare din punctul de vedere al consumatorului. Politica de

produs la B.C. „Victoriabank ” derivă în două direcţii esenţiale cea a serviciilor promovate

pentru persoanele fizice şi cea pentru persoanele juridice. Astfel setul de servicii şi produse la

persoanelor B.C. „Victoriabank ” pentru persoanele fizice sunt :

Deschiderea şi deservirea conturilor în monedă naţională şi în valută;

Plăţi în monedă naţională şi în valută;

Primirea depozitelor în monedă naţională şi în valută;

Acordarea creditelor;

Operaţiuni de schimb valutar;

Emiterea şi gestionarea cardului bancar;

Emiterea instrumentelor de plată;

Operaţiuni de casă;

Servicii de păstrare în safeuri;

Transferuri rapide de numerar;

Şi alte operaţiuni.

Serviciile oferite de B.C. „Victoriabank” persoanelor juridice:

Deschiderea şi deservirea conturilor în monedă naţională şi în valută;

Plăţi în monedă naţională şi în valută;

Efectuarea plăţilor prin sistemul „Client-Bancă”;

Operaţiuni de casă;

Primirea depozitelor în monedă naţională şi valută;

Acordarea creditelor în monedă naţională şi în valută;

Operaţiuni de convertire (cumpărarea-vînzarea valutei);

Deschiderea şi confirmarea acreditivelor;

59

Şi alte operaţiuni.

Acest set de produse şi srevicii bancare oferite de B.C. „Victoriabank ” nu rămîne a fi

permanent constant precum şi cel al persoanelor fizice, modificările acestora survin din

schimbarea continuă a cerinţelor pe piţă, precum şi din longitivitatea unui sau altui produs.

Desigur ciclul de viaţă al produsului bancar nu poate fi numit surt, mai ales la unele produse ca

depozitele, creditele, achitatrea diferitor plăţi, aceste pot fi supuse doar unor modificări, ceea ce

B.C. „Victoriabank ” tinde mereu să o facă, deorece acestea constituie în fond activitatea oricărei

Politica de preţ este o componetă a mixului de MK care sub aspect teoretic reprezintă

stabilirea preţurilor pentru toate serviciile bancare şi modificarea lor în corespundere cu

conjunctura pieţei. Aceasta politică ajută la implimentatrea unui preţ corect, atît din punct de

vedere a băncii, cît şi din punct de vedere a clientului, astfel respectînduse principiul de

competitivitate a acestuia. Scopul esenţă a politicii de preţ este stabilirea unui asemenea preţ care

ar fi atrăgător în ochii clientului, dar şi profitabil pentru bancă. B.C. „Victoriabank ”pentru

stabilirea preţului efectiv se iau în consideraţie aşa factori ca:

- cheltuielile suportate de bancă la plasarea produsului,

- cerea de piaţă,

- preţul oferit de concurenţi,

- cadrul legislativ,

- obiectivele de MK.

În cadrul politicii de preţ la B.C. „Victoriabank ” ca şi la celelalte bănci se includ nu numai

preţurile la servicii şi produse, dar şi comisioanele încasate de către bancă pentru efectuarea unor

servicii. Făcînd un studiu general al nivelurilor preţurilor B.C. „Victoriabank ” faţă de alte bănci

din Moldova putem constata că aceasta menţine preţuri sunt puţin mai ridicate, însă rezonabile,

fiind bazate pe prestigiul băncii.

Politica de disribuţie este acea parte componentă a mixului de MK, care în fine defineşte

contactul cu clientul băncii în direct sau prin diferite alte intermedieri, acestea la rîndul lor

trebuie să fie cît mai simplificate pentru ca consumatorul să nu întîlnească complicaţii în relaţia

cu banca, ce l-ar putea determina să aleagă o altă bancă. Obiectivul politicii de distribuţie

reprezintă în final adaptarea reţelelor de distribuţie a produselor la preferinţele clienţilor.

Prestaţia serviciilor oferite de către bancă însumeză în sine 4 elemente definitorii: personalul de

deservire, cardurile de credit, locul prestării serviciului şi echipamentele specifice ( telefon,

calculator, automate bancare ) combinate între ele aceste elemente definitorii oricărei bănci,

60

precum şi B.C. „Victoriabank ” urmăresc acelaşi scop, eficientizarea procesului de distribuţie a

produselor şi serviciilor bancare.

Fiind supusă inevitabil procesului de dezvoltare tehnologică, banca nu poate activa fără

implimentarea unor tehnologii noi care facilitează comunicarea cu clientul, cum ar fi sistemul

dotBank. Acest sistem permite cientului bancar să economisească timpul, factor foarte important

pentru mulţi clienţi ai băncii, fiind deserviţi la distanţă prin intermediul serviciilor on-line. Astefl

on-line clientul poate beneficia de următoarele servicii:

- achitarea serviciilor comunale ( Moldtelecom, Sun Communications, Orange,

Moldceli ş.a.);

- vizualizarea on-line a soldului bancar;

- primirea de la bancă a extraselor din conturile de card (în lei şi în valută);

- transferuri on-line de diferite tipuri.

Dacă privim B.C. „Victoriabank ” din prisma altor laturi ale politicii de distribuţie şi anume a

celei de spaţiu şi a celei de timp putem menţiona faptul că acestă bancă dispune de 22 filiale şi 23

de reprezentenţe, însă e de menţionat faptul că reţeaua de filiale în anii 2006-2007 s-a extins

considerabil, de la 11filiale la 22 şi de la 10 reprezentanţe la 23, ceea ce are un efect foarte

pozitiv asupra activităţii băncii, astfel mărinduşi suprafaţa segmentului cucerit pe piaţa bancară.

Orele de lucru la bancă sunt repartizate destul de comod pentru client.

Alte tehnologii moderne utilizate de catre B.C. „Victoriabank ” sunt sistemul de deservire

Client – Bancă şi sistemul Bancă – Bancă, aceste două sisteme sunt menite iarăşi pentru

comoditatea clientului bancar. Sistemul de deservire Client – Bancă, implimentează

funcţionalităţi noi, asigurînd cel mai înalt nivel de securitate şi permite configurarea individulă a

modulului sub cerinţele clientului, modulul de recepţionare a plăţilor în folosul bugetului naţional

şi local în regim on–line, modul de recepţionare a plăţilor SWIFT ce permite primire

transferurilor în orice filială a băncii.

Telephone banking este o altă metodă de distibuţie care este utilizată de către B.C.

„Victoriabank ” aceasta presupune că clientul băncii nu este nevoit să meargă direct la bancă, ci

prin telefon poate realiza unele tranzacţii.

Alt aspect ce vizează politica de distribuţie este modernizarea reţelei, adică crearea unui

design plăcut la filiale şi la reprezentanţe. Aceasta cum s-a constatat în urma unor studii este un

factor destul de important pentru client, mediul ambiant stimulează clientul la nivel psihologic,

creîndui senzaţia despre bancă după aparenţa acesteia. B.C. „Victoriabank ” după observaţiile

constatate dispune de mobilier bun, confortabil, de arhitectură modernă, design plăcut, încăperi

mari, care nu intimidează spaţiul personal al clientului.

61

În cadrul politicii de distribuţie un loc aparte îl ocupă personalul băncii, care de fapt este

generatorul de bază a întegii activităţi a băncii. Obiectivele principale elaborate de către B.C.

„Victoriabank ” în ceea ce priveşte politica de personal a bănci sunt: eficientizarea sistemuui de

selectare, pregatirea şi angajarea personalului, actualizarea sistemului de motivare a personalului,

dezvoltarea culturii corporative, care are drept scop corelarea băncii cu exigenţele pieţei bancare.

Politica de promovare este un element special al mixului de MK, în oricare domeniu nu ar fi

acesta utilizat. De fapt promovarea în sine mai mult are rol de informare, convingere şi

reamintire. Promovare din punct de vedere a băncii reprezintă ansamblul acţiunilor de

impulsionare a pătrunderii produselor bancare pe piaţa de consum, precum şi stimularea

vînzărilor. În cadrul politicii de promovare un rol aparte îl are comunicarea, care la rîndul ei se

bifurcă în două tipuri de comunicare cea intrnă şi externă. Aceste tipuri de comunicaţre îi sunt

specifice şi B.C. „Victoriabank ” astfel aborînd comunicaţia internă ”media”, care este

reprezentată prin elemente publicitatare la locul vînzării. La B.C. „Victoriabank ” există afişe şi

panouri publicitare, cu elemente specifice şi simboluri promotorii. În cadrul acestui tip de

comunicaţie avem şi comunicaţie „interpersonală” care la B.C. „Victoriabank ” se reliefează prin

ţinută vestimentară specifică executată în tonurile simbolurilor bancii, care este albastrul. Iar în

ceea ce priveşte comunicaţia externă ”media” la B.C. „Victoriabank ” putem menţiona faptul că

aceasta ca şi oricare bancă are logotipul ei simbolic, adică marca de promovare, care este

reprezentată prin desenul unui cal luciferic. Deasemeni în cadrul publicităţilor de orice tip se

utilizezează sloganurile cel mai recent fiind: „ B.C. Victoriabank, Prima bancă din Moldova ”.

Este de menţionat faptul că deja este o tradiţie ca fiecare bancă să aibă un etichet

vestimentar, B.C. „Victoriabank ” nu este o excepţie, forma fiind camaşele albe cu insignele

băncii şi cravatele roşii. În incinta băncilor persistă o simbolică pronunţată, pixuri specifice,

carnete, agende ş.a.

62