Abordări diagnostice în psihopatologie, psihiatrie și psihologie clinică

Subiectivsm vs. obiectivitate în procesul diagnostic

• “Relația între experiență și comportament este elementul cheie pe care constructorii de teorii îl resping pe propriul lor risc. Fără acest element, toată structura teoriei și practicii noastre se vor prăbuși”

Laing, 1967

Provocarea subiectivității

• Sîntem persoane cu vieți interioare unice, idiosincratice

• Utilizăm limbajul pentru a semnifica realitatea• Ne dorim o abordare IDIOGRAFICĂ a

experienței noastre

Provocarea obiectivității

• Este nevoie de un cadru comunicabil și generalizabil al experienței noastre interioare

• O abordare NOMOTETICĂ caută un răspuns la această întrebare

Polul subiectivist

• Psihologia abisală• Fenomenologia• Existențialismul

Autoritatea experienței subiective prevalează asupra expertizei examinatorului

Critici ale subiectivismului

• Nu poate fi subiect al falsificabilității• Problema “privilegiului epistemologic” – cine

are dreptul să afirme că o perspectivă este superioară alteia

• Riscul de solipsism

Polul nomotetic/obiectivist

• Behaviorismul radical• Psihiatria biologică

Autoritatea subiectivă a diagnosticianului se pronunță asupra simptomelor pacientului

Caracteristici și critici ale obiectivismului

• Respectă transparent opiniile și observațiile contrare

• Are șansa să fie confirmat inter-personal• E la risc să nu fie nuanțat în ceea ce privește

experiența personală• În știință, subiectivitate cercetătorului nu

poate fi ignorată

“Calea” științei

• Construirea unei teorii prin observarea sistematică a realității (empiricism)

• Discernerea unor realități cu titlu de norme și legi în realitate

• Operarea cu relații cauzale despre care se presupune că există în afara minții (mind-independent)

Etimologie

• Din greaca veche – diagignoskein (via latină) – “a discerne, a distinge”

Diagnostic

• Definiție (1)“identificarea naturii și cauzelor unui fenomen”

• Definiție (2) “procesul prin care se determină care boală sau condiție explică semnele și simptomele unei persoane”

Semne și simptome

• Semn = o caracteristică sau un fapt medical care poate fi identificată obiectiv (în special de către medic) în timpul examinării fizice sau paraclinice

• Simptom = o îndepărtare de la o funcționare normală sau o trăire a pacientului care poate reflecta prezența unei condiții sau a unei boli

Tipuri de simptome

• Nespecifice• Patognomonice• Fiziologice• Cronice• De recădere/de remisiune• Pozitive• Negative

Diferențiere semn/simptom

• Simptomul este orice particularitate care este notată de persoană/pacient

• Un semn este observat (și) de către o altă persoană

• Unele caracteristici pot fi observate doar de către persoană (durerea de exemplu) – ca urmare durerea este un simptom

Tipuri de diagnostic

• Diagnostic clinic• Diagnostic paraclinic• Diagnostic postum• Diagnostic diferențial• Diagnostic de excludere• Diagnostic dual• Diagnostic de internare• Diagnostic principal/diagnostic secundar• Eroare diagnostică

Criterii diagnostice

• O combinație specifică de semne, rezultate la teste și simptome care susțin sau determintă un diagnostic

Diagnosticul în psihopatologie

• Diangosticul este elementul diferențiator într-un proces de CLASIFICARE

• Tulburările mintale sînt grupate bazate pe criterii sindromale (simptome stabile în timp conform unui tipar comun)

Clasificările

• Psihologia developmentală – clasificarea este o activitate conceptuală umană fundamentală

• Psihopatologie/psihiatrie – sistemele de clasificare contribuie la înțelegerea persoanelor care solicită ajutor

Obiectivele unui sistem de clasificare

• Comunicare între clinicieni, între știință și practică

• Clinic – identificarea măsurilor terapeutice și preventive

• Cercetare – testarea eficienței terapiilor și înțelegerea etiologiei

• Educative – predarea psihopatologiei• Managemeriale – măsurarea și plata îngrijirilor

Clasificările sînt nepopulare

“Clasificatorii ar trebui să fie clasificați, nu persoanele” (Szasz, 1961)- Clasificările psihiatrice tradiționale au un nivel

de fiabilitate- Clasificările psihiatrice se bazează prea mult

pe sistemul medical- Clasificările psihiatrice devin etichete care

favorizează etichetarea și stigmatizarea

Probleme cu clasificările

• Categorizarea înseamnă definirea unor praguri care de multe ori sînt arbitrare– Depresie/distimie/supărare– Obez/dolofan/solid/slab

• Suprasimplifică experiența umană și duc la acțiuni cu potențial vătămător

Clasificări tradiționale – 1848

Sucid din cauza…

Clasificări actuale…

Emil Kraepelin (1856-1926) – este considerat fondatorul psihiatriei moderne și inițiatorul sistemului de clasificare actual

Sindroamele clinice ca entități categoriale – de unde am pornit?

Categorii ca tipuri ideale platonice

• Tipurile ideale există dincolo de realitatea formelor materiale sau a obiectelor naturale

• Un obiect natural este o aproximare a unui ideal universal

• Există însă un tip ideal al tulburării mintale?

Clasificări în sănătate mintală

• După severitate (depresie severă/moderată/ușoară)

• După caracteristici (schizofrenie hebefrenică/paranoidă/catatonică)

• După etiologie (depresie endogenă/exogenă)• După prognostic (depresie rezistentă la

tratament)• După vîrsta debutului (cu debut la vîrsta de adult

tînăr, debut tardiv)

Diagnostic categorial/dimensional

• Categorial – TIPUL de problemă pe care o persoană o trăiește

• Dimensional – MĂSURA în care o persoană are o anumită trăsătură care poate genera probleme

O Abordare dimensională

• Nu plasează persoana în categorii diagnostice• Diagnosticul (ca proces) este o judecată a

măsurii în care o caracteristică este sau nu prezentă