1

  

RAPORT ŞTIINŢIFIC ŞI TEHNIC   

 

Titlu  proiect:  Sistem  pentru  palpare  virtuală  şi  training  avansat,  diagnostic medical  şi  tratament 

(VIPsystem) 

Contractul de finanţare nr: 2011‐3.2‐0503 

Director: Ș.L. Univ. Dr. Dan Gheonea 

    

REZUMAT ETAPĂ: Prima etapă a proiectului  s‐a  întins pe 6  luni  (iulie‐decembire 2012)  şi a  inclus mai multe 

activităţi:  studiul metodelor  şi  a  stadiului  actual  al  tehnicii  la  nivel  internaţional  (activitatea  I.1), 

stabilirea  protocoalelor  de  lucru  pentru  includerea  pacienţilor  cu  cancer  hepatic  şi  pancreatic 

(activitatea I.2), dezvoltarea scenariilor şi evaluarea metodologiei (activitatea I.3), structurarea bazei 

de  date  (activitatea  I.4),  selecţia  şi  includerea  pacienţilor  cu  cancere  hepatice  şi  pancreatice 

(activitatea I.5), participarea la congrese şi diseminarea rezultatelor preliminare obţinute din studiul 

literaturii (activitatea I.6) 

În cadrul primei activităţi s‐a realizat o documentare extensivă  în ceea ce priveşte ultimele 

metode de diagnostic molecular şi imagistic al cancerului hepatic şi pancreatic cu accent pe achiziţia 

şi  prelucrarea  digitală  a  imaginilor.  S‐au  stabilit  în  continuare  protocoalele  de  examinare  a 

pacienţilor,  câmpurile bazelor de date precum  şi  criteriile de  includere  şi excludere din  studiu.  În 

funcţie de acestea se va realiza selecţia ulterioară a pacienţilor evaluaţi.  

Fondul  ştiinţific  aprofundat  prin  studiul  literaturii  de  specialitate  a  fost  în  continuare 

îmbunătăţit  prin  participarea  la  congresul  european  de  gastroenterologie  (19th  United  European 

Gastroenterology  Week,  Amsterdam,  The  Netherlands)  a  mai  multor  membrii  ai  echipei  de 

cercetare.  Astfel  se  va  asigura  un  flux  al  cercetării  comparabil  cu  cel  de  la  nivelul  centrelor  de 

prestigiu de la nivelul UE. 

 

2

ACTIVITATEA I.1. Studiul metodelor şi a stadiului actual al tehnicii la nivel internaţional  

Markeri serologici pentru diagnosticul și stadializarea carcinomului hepatocelular 

Abilitatea de a identifica pacienţii cu risc înalt de recurenţă și prognostic grav ar putea ajuta 

ghidarea tratamentului chirurgical sau chimioterapic  în funcţie de factorii de risc  individuali. Ritmul 

de  avansare  al  tumorii, dimensiunile,  invazia microvasculară,  existenţa  trombozelor portale  sau  a 

leziunilor microsatelite  reprezintă  parametrii  de  predicţie  ai  supravieţuirii  [Zhou  L  Rui  JA  et  al. 

Clinicopathological features, post‐surgical survival and prognostic indicators of elderly patients with 

hepatocellular carcinoma. Eur J Surg Oncol 2006; 32(7):767–772].  

Alfa  fetoproteina  (AFP)  reprezintă marker‐ul  serologic  clasic al activităţii CHC. Se asociază 

însa cu o senzitivitate scazută şi o specificitate medie. Alfa  fetoproteina  fucozilată  (AFP‐L3), are o 

mare afinitate a lanţului polizaharidic pentru Lens culinaris.  

Glypican 3  (GPC3), un proteoglican heparan sulfat, pare a avea specificitate şi senzitivitate 

mai mare  decât  AFP  [Liu  H,  et  al.  Diagnostic  value  of  glypican‐3  in  serum  and  liver  for  primary 

hepatocellular carcinoma. World J Gastroenterol, 2010 21; 16:4410‐4415].  

α L‐fucozidaza este crescută în CHC datorită unui mecanism necunoscut. Are o sensibilitate 

de 75% şi o specificitate de 90% în diagnosticul CHC.  

Des‐gamma‐carboxiprotrombina  (proteină  anormală  care  nu  prezintă  gama‐carboxilarea 

rezidului glutaminic) poate diferenţia hepatocarcinomul de  formaţiuni  tumorale hepatice benigne, 

fiind  de  asemenea  specifică  pentru  stadiile  timpurii  ale  acestuia  [Malaguarnera  G  et  al.  Serum 

markers of hepatocellular carcinoma. Dig Dis Sci, 2010; 55(10): 2744–2755].  

Gamma‐glutamil  transferaza  specifică  hepatomului  este  un  marker  sensibil  pentru 

diagnosticul de  certitudine, dar  şi pentru diferenţiere  sau prognostic  [Zhou  L et al.    Serum  tumor 

markers for detection of hepatocellular carcinoma. World J Gastroenterol, 2006;12(8):1175‐1181]. 

Transglutaminaza serică 2 a fost citată recent ca și marker serologic şi histologic de interes 

în  hepatocarcinom,  determinarea  sa  cantitativă  în  combinaţie  cu  AFP  crescând  acurateţea 

diagnostică şi senzitivitatea acesteia din urmă. 

IGF‐II  şi  interleukina  6  sunt  de  asemenea  citaţi  ca markeri  ce  cresc  senzitivitatea AFP  în 

diagnosticul  şi prognosticul CHC  în diferite stadii  [Sun Y et al. Quantitative Proteomic Signature of 

Liver  Cancer  Cells:  Tissue  Transglutaminase  2  Could  Be  a  Novel  Protein  Candidate  of  Human 

Hepatocellular Carcinoma. J. Proteome Res, 2008, 7: 3847–3859].  

3

Markeri imunohistochimici tisulari în hepatocarcinom 

VEGF  (vascular  endothelial  growth  factor–factorul  de  creştere  endotelial)  este 

supraexprimat mai ales în cancerele cu risc mare de recurență (Figura 1). 

 Factorul  inductor al hipoxiei  [Wada H et al. Expression pattern of angiogenic  factors and 

prognosis  after  hepatic  resection  in  hepatocellular  carcinoma:  importance  of  angiopoietin‐2  and 

hypoxia‐induced  factor‐1a.  Liver  Int, 2006, 26:414–23],  sintetaza oxidului nitric  (NOS),  factorul de 

creștere  al  fibroblastelor  cu  rol  prognostic  doar  în  cantități mari,  PDGF  (platelet‐derived  growth 

factor–factorul de creştere derivat din trombocite),  factorul tisular, endostatinele/colagenul XVIII, 

interleukina 8 sunt de asemenea identificabile. 

Matrix metalloproteinazele (MMP) sunt o familie de enzime proteolitice caracterizate prin 

capacitatea de a degrada matrixul extracelular. 

 

Figura 1. Carcinoame hepatocelulare. A – formă slab 

diferențiată; B – formă bine diferențiată. 

Imunomarcaj CD34, obiectiv 40X. C – formă slab 

diferențiată; D – formă bine diferențiată. 

Imunomarcaj VEGF, obiectiv 40X. 

 

Figura 2. Carcinom hepatocelular. Pozitivarea 

reacției pentru citokeratine 7 și 19 la nivelul 

hepatocitelor tumorale.  

 

Se  estimează  că  aproximativ 15% din  totalul CHC‐urilor  înregistrează  imunomarcaj pozitiv 

pentru CK7. Rata de pozitivare pentru CK19 se situează în jurul valorii de 10%, cu un maxim de 20% 

în cazul tumorilor slab diferențiate (Figura 2). 

Complexele cadherină/catenină sunt implicate în aderența intercelulară, pierderea expresiei 

E‐cadherinei fiind în strânsă corelație cu progresia și invazia tumorală.  

Factorul  beta  de  transformare  a  creşterii  (TGF‐Beta‐transforming  growth  factor  beta) 

intervine în reglarea creșterii celulare, angiogeneză, invazie și funcție imună.  

Markeri serologici pentru cancerul pancretic 

CA19‐9 este considerat a fi cel mai important marker tumoral pentru cancerul pancreatic, cu 

o sensibilitate de ansamblu de 80% și o specificitate de 90%. CA 125 este o glicoproteină considerată 

4

a  fi  al  doilea marker  ca  importanță  în  cancerul  pancreatic.  CA  50  este  un marker  tumoral,  fără 

specificitate de organ; nivelurile sale sunt crescute în diferite tumori gastro‐intestinale, precum și în 

bolile hepatice benigne. CA72‐4  (TAG‐72)  este o  glicoproteină  asemănătoare mucinei,  cu niveluri 

ridicate  în mai multe  tipuri de  cancer gastro‐intestinal,  cât  și  în adenocarcinomul pancreatic. CEA 

este unul dintre  antigenii oncofetali produși  în  timpul dezvoltării embrionare  şi  fetale de  viață,  a 

căror  producție  este  suprimată  după  naștere,  atingând  niveluri  foarte  scăzute  la  vârsta  adultă. 

PAM4‐reactiv MUC1  are  o  specificitate mare  pentru  adenocarcinomul  pancreatic,  comparativ  cu 

alte  tipuri  de  cancer,  pancreatită  sau  ţesuturi  normale.  MMP1  (metaloproteinazele)  sunt 

caracterizate  prin  capacitatea  lor  de  a  degrada  nu  numai  membrana  bazală,  ci  și  diferite 

componente  ale matricei  extracelulare.  CEA‐CAM1  este  un  biomarker  nou  util  ca  un  indicator  al 

prezenței leziunilor maligne la nivel pancreatic. 

Markeri imunohistochimici pentru cancerul pancretic 

Citokeratina 7 este o proteină care se găseşte în cea mai mare parte a epiteliului glandular și 

de tranziție. CK20 poate fi găsită în adenocarcinomul pancreatic, precum și în carcinoame de colon, 

de  stomac,  pancreas  și  tractul  biliar. Mucinele  sunt  glicoproteine  cu  greutate moleculară mare, 

situate pe suprafaţa celulelor epiteliale, implicate în interacțiuni intercelulare. TGF beta joacă un rol 

paradoxal  în cancerul pancreatic, putând acționa atât ca supresoare tumorale cât și ca promotor al 

tumorii.  VEGF  este  o  citokină  care  determină  o  creștere  a  permeabilității  vasculare  și  un  efect 

mitogen asupra celulelor endoteliale, stimulând proliferarea lor și migrația. 

Elastografia ultrasonografică transabdominală 

Elastografia  este  metodă  imagistică  ce  apreciază  elasticitatea  țesuturilor.  Prima  metodă 

elastografică aparută a fost Transient Elastography (TE), urmată de Real Time Elastography (RT–E) și 

Acustic  Radiation  Force  Impulse  (ARFI).  TE  și  ARFI  au  fost  metode  special  dezvoltate  pentru 

aprecierea  noninvazivă  a  fibrozei  hepatice,  ca  alternativă  la  biopsia  hepatică.  Spre  deosebire  de 

acestea, RT–E  are  aplicaţii multiple  în  patologia difuză  și  tumorală.  La ora  actuală  sunt  publicate 

studii  largi  ce  dovedesc  performanța  metodei  în  diferențierea  tumorilor  de  sân,  tiroidă,  ficat, 

prostată și  pancreas.  

  În RT–E  tumorile hepatice  sunt vizualizate datorită diferenței de duritate dintre  tumoră  și 

țesutul  hepatic  înconjurător.  Astfel,  elastografia  percepe  la  fel  ca  un  chirurg  experimentat 

metastazele  hepatice  ca  fiind  dure  (Figura  3),  carcinomul  hepatocelular  (HCC) mai  puțin  dur  iar 

tumorile benigne de consistență moale. 

5

 

 

 

Figura 3. Elastografie în timp real la un pacient cu 

metastaze hepatice. Metastazele hepatice au aspect 

dur în elastografie și apar de culoare albastră. 

Informația  elastografică  se  obține  prin  aplicarea  unei  presiuni  longitudinale  asupra  unui 

țesut  și măsurarea  deplasării  nucleilor  de  reflexie  din  acest  țesut,  ca  urmare  a  presiunii  aplicate 

(Figura 4). RT–E are două momente distincte: aplicarea presiunii – sau excitarea tisulară – și analiza 

informației  în  vederea  generării  unei  imagini  specifice.  După  aplicarea  presiunii,  distribuția 

deformării  induse  la nivelul  țesuturilor  este  estimată prin urmărirea mișcării  acestora.  Practic,  se 

recoltează  undele  de  radiofrecvență  –  echivalentul  ecogramei  din  modul  A  –  înainte  și  după 

aplicarea  stimulului  de  deformare  și  se  evaluează  deplasarea  longitudinală  a  țesuturilor  prin 

urmărirea mișcării  nucleilor  de  reflexie,  folosind  tehnici  de  autocorelare.  Imaginea  de  defomare 

rezultată  se numeşte elastogramă. Calcularea distribuției elasticității  tisulare  se  realizează  în  timp 

real, iar rezultatul examinării este afișat pe ecran sub forma unei imagini codificate color, alături de 

imaginea bidimensională a structurii examinate.  

 

Figura 4. Principiul elastografiei în timp real. 

Asupra ţesutului examinat se aplică o 

presiune. Gradul de deformare al ţesutului 

examinat este proporţional cu elasticitatea 

acestuia. Distribuţia elasticităţii tisulare este 

afişată pe ecran în timp real iar rezultatul 

apare sub forma unei imagini codificate 

color. 

Reprezentarea deformării tisulare s‐a făcut  inițial  în nuanțe de gri.  În prezent, elastograma 

este reprezentată în culori. Fiecare pixel din regiunea de interes [ROI] are corespondent una din cele 

256 de  culori  specifice.  Leziunile  cele mai moi  sunt  reprezentate  în nuanțe de  roșu,  cele dure  în 

albastru iar cele intermediare în tonuri de verde.  

Elastografia ultrasonografică ecoendoscopică 

Palparea  intraoperatorie  este  folosită  de  chirurgi  pentru  localizarea  şi  caracterizarea 

tumorilor  pancreatice  (pancreatită  cronică  pseudotumorală,  adenocarcinom  pancreatic,  tumori 

neuroendocrine etc.), dar şi pentru detectarea invaziei vasculare în cancerul pancreatic. 

Elastografia ultrasonografică a  fost descrisă  în urmă  cu peste 15 ani, dar aplicaţiile  clinice 

sunt disponibile  recent. Aplicaţii  recente ale elastografiei au apărut  şi  în cazurile  în care  imaginile 

6

convenţionale  ultrasonografice  nu  sunt  utile,  incluzând  vizualizarea  leziunilor  termice  induse  de 

ablaţie cu radiofrecvenţă (radio frequency ablation – RFA) a tumorilor hepatice sau ultrasonografie 

cu focalizare de mare intensitate (high intensity focused ultrasound – HIFU) a tumorilor prostatice.  

Elastografia bazată pe endoscopie ultrasonografică  (EUS) poate  fi efectuată  cu  traductorii 

ecoendoscopici  convenţionali,  fără  să  fie necesar echipament adiţional  care  să  inducă vibraţii  sau 

presiuni.  Tehnica  este  similară  cu  examinările  Doppler  color,  fiind  efectuată  folosind  o  imagine 

dublă,  cu  examinarea  convenţională  în  scară  de  gri  în  dreapta  şi  imaginile  elastografice  color  în 

stânga.  Fezabilitatea  elastografiei  ecoendoscopice  a  pancreasului  a  fost  demonstrată.  Deşi 

elastografia  ecoendoscopică  a  fost  demonstrată  ca  fiind  fezabilă,  autorii  nu  au  putut  evidenţia 

diferenţe  între pacienţii cu pancreatită cronică  şi  tumori dure, probabil datorită structurii  fibroase 

similare.  În  consecinţă,  elastografia  ecoendoscopică  a  fost  considerată  limitată,  fără  să  poată 

ameliora  acurateţea  diagnostică  la  pacienţii  cu  pancreatită  cronică  şi  suspiciune  de  cancer 

pancreatic.  Cu  toate  acestea,  folosirea  tehnicilor  de  analiză  asistată  de  calculator  poate  permite 

diferenţierea  pacienţilor  cu  pancreas  normal,  pancreatită  cronică  pseudotumorală  şi  cancer 

pancreatic. 

Fezabilitatea elastografiei ecoendoscopice a fost demonstrată şi în cazul formaţiunilor focale 

hepatice, inclusiv în cazul metastazelor hepatice, care au un aspect “dur”, înconjurat de structuri cu 

consistenţă  scăzută.  Alte  tumori  solide  pot  fi  de  asemenea  caracterizate  prin  elastografie 

ecoendoscopică,  inclusiv  tumori  esofagiene,  tumori  gastrice,  tumori  stromale  gastro‐intestinale 

(GIST) sau formaţiuni tumorale suprarenaliene.   

Tomografia computerizată 

CT  (computer  tomografia)  este  o  tehnică  imagistică  familiară  la  ora  actuală  în  lume  atât 

radiologului,  cât  şi  clinicianului.  Progresele  majore  în  tehnologia  CT  contribuie  la  diagnosticul 

diferenţial al diferitelor  leziuni  focale hepatice. Caracterizarea  leziunilor hepatice  ca  fiind benigne 

sau maligne  este  importantă  pentru  triajul  pacienților,  in  vederea  utilizării  terapiilor  chirurgicale 

comparativ  cu  cele  nechirurgicale.    Dezvoltarea  computer  tomografiei  multispirală  (MDCT),  cu 

rezoluţie spațială şi temporală superioară, a dus la îmbunătățirea depistării și caracterizării leziunilor 

hepatice focale. Achiziția de multiple seturi de date, cu fiecare rotație a tubului de raze X în MDCT, 

înseamnă  că  întregul  ficat  poate  fi  vizualizat  în  10  s  sau  mai  puţin.  Implementarea  computer 

tomografelor cu 4  şi 16 spire a permis achiziţia de  imagini cu grosime de 1,25 mm  în  timpul unei 

singure apnei. Aceste  imagini cu grosime redusă au crescut rezoluţia şi au  îmbunătăţit diagnosticul 

permiţând  totodată obţinerea de  reconstrucţii multiplanare. Timpul  scurt de achiziţie a  imaginilor 

permite multiple pasaje  în diferitele  faze postcontrast  iar prin  colimarea  fină a  secţiunilor  rezultă 

date  volumetrice  cu  dimensiuni  ale  voxel‐urilor  izotropice  sau  aproape  izotropice,  determinând 

7

astfel  o  rezoluţie  spaţială  ridicată  şi  capacitatea  de  afişare  a  datelor  în  planuri multiple. Această 

viteză  redusă  de  achiziţie  a  imaginilor  permite  optimizarea  imaginilor  în  fază  dublă,  arterială  şi 

venoasă, oferind totodată multiple avantaje. Utilizarea dublei faze presupune achiziţia de imagini în 

fază arterială  şi portală. Substracţia digitală a  imaginilor CT a  fost  limitată  în  trecut de artefactele 

respiratorii. Cu MDCT este posibilă achiziţia a două faze postcontrast în timpul unei singure apneei. 

Astfel  este  facilitată  substracţia  digitală  a  imaginilor  precontrast  de  cele  postcontrast  arterial  cu 

scopul caracaterizării captării precoce arteriale a leziunilor hepatice. Tehnica fazei triple include şi o 

fază nativă sau arterială precoce cu achiziţii ale  imaginilor  la 18‐25s postadministrare substanţă de 

contrast.  Leziunile  hepatice  hipervasculare  sunt  cel  mai  bine  apreciate  în  faza  târzie  arterială, 

deoarece  prezintă  captare  maximă  în  raport  cu  restul  parenchimului  hepatic.  În  faza  portală 

parenchimul hepatic prezintă captare maximă cu opacifiere a venelor hepatice. Faza de echilibru sau 

tardivă  realizată  la  3‐5  min  după  administrarea  contrastului  poate  fi  utilă  în  caracterizarea 

suplimentară a  leziunilor. De asemenea, secţiunile fine efectuate determină reducerea efectului de 

volum parţial.  

Caracterizarea  morfologiei  leziunilor  şi  a  pattern‐urilor  lor  post‐contrast  sunt  utile  în 

diagnsoticul  maselor  focale  hepatice.  Hemangiomul  este  cea  mai  frecventă  tumoră  hepatică 

benignă. Aceste  tumori prezintă un pattern  tipic de captare cu opacifiere centripetă postcontrast, 

începând  de  la  periferie  sub  forma  unor  arii  nodulare  iodofile  spre  centru.  La  examenul  nativ, 

hiperplazia nodulară focală apare ca o zonă hipodensă omogenă, cu o porţiune centrală hipodensă. 

Postcontrast,  datorită  vascularizaţiei  accentuate  arteriale,  aceasta  prezintă  captare  intensă 

omogenă, cu excepţia cicatricii centrale stelate. Adenomul hepatic poate fi hipodens pe scann‐urile 

native,  datorită  prezenţei  grăsimii,  necrozei  sau  hemoragiei,  sau  hiperdens  datorită  hemoragiei 

recente  sau  unei  cantităţi mari  de  glicogen.  Prezintă  captare  intensă  în  faza  arterială  şi  venoasă 

precoce. Chistele hepatice se prezintă ca formaţiuni bine delimitate, omogene cu densităţi lichidiene 

sub 20 UH  (unităţi Hounsfield),    şi nu prezintă captare postcontrast. Leziunile mici pot prezenta   o 

falsă captare datorită efectului de volum parţial. 

Datorită  vascularizaţiei  bogate  arteriale,  carcinoamele  hepatice  apar  ca mase  hiperdense 

postcontrast arterial. Ele devin  izodense cu parenchimul hepatic sau hipodense  în  faza portală. Pe 

scan‐urile tardive, capsula şi septurile pot prezenta captare prelungită. Faza arterială este superioară 

celorlalte  faze  de  captare  şi  obligatorie  în  caracterizarea  hepatocarcinoamelor.  Studii  recente 

recomandă utilizarea  triplei  faze CT pentru detectarea  şi  caracterizarea HCC. Hepatocarcinoamele 

prezintă captare maximă în timpul fazei arteriale, chiar mai accentuată decât parenchimul hepatic, şi 

devine hipodensă în faza portală.  

8

Computer  tomografia  oferă  informaţii  utile  în  legătură  cu  dimensiunea  sau  localizarea 

tumorală, relaţia cu venele hepatice şi portale, gradul de invazivitate şi dimensiunile parenchimului 

hepatic restant după rezecţie.  

Carcinoamele cu dimensiuni mici  şi cele difuz  infiltrative pot  fi dificil de diagnosticat CT  in 

context de ciroză, cu o rată de de detectare ce variază între 38‐84% cu CT convenţional şi 87% cu CT 

bifazic. Caracteristicile HCC  fibrolamelar sunt prezenţa unei mase, bine‐delimitate,  iodofilă, adesea 

cu  o  cicatrice  centrală. Metastazele  hepatice  sunt  cel mai  bine  detectate  prin  combinarea  fazei 

arteriale şi portale. 

Achiziţia  rapidă a datelor  a permis obţinerea unor  secţiuni multiple,  cu  grosime  redusă  şi 

rezoluţie  crescută  fără  artefacte  de  respiraţie.  Alte  avantaje  sunt  legate  de  îmbunătăţirea 

semnificativă a postprocesării imaginilor şi a reconstrucţiilor tridimensionale, fiind posibilă evaluarea 

întregului  parenchim  hepatic,  vizualizarea  raporturilor  cu  leziunile  focale  şi  a  unei  vascularizaţii 

arteriale  aberante.  Astfel,  pot  fi  realizate  hărţi  vasculare  hepatice  similare  angiografiei 

convenţionale, cu  rol  în planificarea  rezecţiei hepatice. Reconstrucţiile  în plan axial pot  fi utilizate 

pentru  realizarea unor  reconstrucţii multiplanare.  Imaginile multiplanare  pot  fi densificate  în  felii 

prin utilizarea tehnicilor de proiecţie precum proiecţii maxime şi minime ale  intensităţii (maximum, 

and minimum  intensity projection)  sau  volumul  automat  (volume  rendering). Prin  atribuirea unui 

spectru complet de valori ale opacității și aplicarea culorilor, automatizarea volumului oferă o serie 

de date solide și versatil stabilite pentru aplicații avansate de imagistică. 

Computer  tomografia  dinamică  poate  fi  utilizată  ca  o  metodă  neinvazivă  pentru 

cuantificarea perfuziei hepatice. Perfuzia CT permite identificarea cu acurateţe crescută a pacienţilor 

cu boală cronică hepatică şi metastaze. Acest principiu poate fi utilizat pentru aprecierea răspunsului 

terapeutic al tumorilor hepatice la noile terapii anticancer.  

MDCT  a  imbunătăţit  viteza  de  scanare  și  rezoluția  spațială  de‐a  lungul  axei  z,  și  permite 

reconstrucţii  tridimensionale  cu  rol  în  diagnosticul  leziunilor  focale  pancreatice.  Dintre  tumorile 

tractului gastrointestinal, adenocarcinomul pancreatic reprezintă cea de‐a doua cauză  de deces prin 

cancer.  

Tomografia computerizată (CT) este, în general, acceptată ca prima linie de investigație la un 

pacient  cu  suspiciune  de  cancer  pancreatic.    Motivele  pentru  această  preferință  includ 

disponibilitatea largă, viteza, secțiunile fine, captarea optimă, rezoluţie spațială inaltă, și imagini de o 

calitate superioară în mod constant. Elementele cheie pentru obţinerea unor imagini de o rezoluţie 

crescută sunt administrarea contrastului oral şi intravenos şi achiziţia de secţiuni fine. Caracteristicile 

sugestive  de  cancer  pancreatic  sunt  reprezentate  de  modificări  în  morfologia  şi  densitatea 

parenchimului pancreatic, contur difuz, obliterarea grăsimii peripancreatice,  ştergerea spaţiului de 

9

clivaj cu structurile din jur, implicarea vaselor adiacente și a ganglionilor limfatici regionali, dilatarea 

ductului pancreatic, atrofie, precum și obstrucția canalului biliar comun.  

MDCT  permite  achiziţia  imaginilor  în  faza  arterială,  parenchimatoasă,  portală  cu  rol  în 

diferenţierea  leziunilor  tumorale  benigne  de  cele maligne  pancreatice.  Astfel,  pentru  detectarea 

tumorilor,  în  special  a  adenocarcinomului,  faza  venosă  şi  parenchimatoasă  sunt  superioare  celor 

obținute  în  faza arterială. Cu  toate acestea, pentru detectarea  invaziei vasculare  și a metastazelor 

hepatice, faza portala este mai bună decât cele obținute în celelealte faze. Faza arterială estet utilă 

în  vizualizare  vascularizaţiei  pancreatice.  Folosind  această  achiziţie  a  imaginilor,  este  posibilă 

diagnosticarea  și  caracterizarea unei  leziuni pancreatice cu dimensiuni mici  (mai puțin de 2  cm  în 

diametru), mai precis, să stabilească nivelul de invazie vasculară. Cei mai mulţi dintre autori sunt de 

părere  că  faza  pancreatică  parenchimatoasă  și  faza  venoasă  portală  (faza  dublă)  sunt  suficiente 

pentru detectarea  adenocarcinomului  pancreatic,  iar  faza  arterială poate  fi  rezervată pentru  acei 

pacienţi  care  au  nevoie  de  angiografia  CT  (CTA).  Astfel, MDCT  bifazic  este  un  instrument  foarte 

eficient de diagnosticare  în depistarea  și stadializarea corectă preoperatorie a afecțiunilor maligne 

pancreatice.  

De  asemenea,  utilizarea  triplei  faze  are  o  acurateţe  de  90%  în  diagnosticul  leziunilor 

pancreatice şi în special în determinarea rezecabilităţii unui carcinom pancreatic. Noile ghiduri susţin 

această abordare, criteriile de  rezecţie bazîndu‐se pe  specificitate mai mult decât pe  sensibilitate. 

Mai mult de 90% din cazurile de cancer pancreatic apar  în stadiu avansat al bolii, subliniind astfel 

rolul radiologiei în depistarea precoce și determinarea rezecabilităţii tumorii. Rolul imagisticii este de 

a localiza tumora şi a stabili relaţia sa cu vascularizaţia adiacentă. 

Protocoalele  CT  prezintă  acurateţe  aproape  similară  cu  ecoendoscopia  (EUS)  în 

determinarea rezecabilităţii carcinomului pancreatic şi în special în interesarea artrerei mezenterice 

superioare. Tumorile maligne apar ca arii cu densitate redusă comparativ cu parenchimul normal şi 

se asociază cu obstrucţia ductului principal pancreatic. În cazul leziunilor vizibile CT, această metodă 

imagistică poate fi folosită pentru ghidarea aspiraţiei fine a maselor pancreatice. Totuşi tumorile cu 

dimensiuni  mici  pot  rămâne  nediagnosticate  chiar  prin  utilizarea  celor  mai  avansate  tehnici 

computer tomografice. 

Utilizarea  CT  creşte  acuratețea  de  diagnosticare  a  carcinomului  pancreatic  nerezecabil. 

Interesarea  structurilor  vasculare  este  evidenţiată  CT  prin  implicarea  a  peste  jumătate  din 

circumferinţa  vasului,  ingustarea  focală    şi  dilatarea  venelor  peripancreatice.  Criteriile  pentru 

nerezecabilitate  includ  interesarea arterei mezenterice superioare sau trunchiului celiac,  implicarea 

confluentului  mezenterico‐portal,  precum  și  prezenţa  metastazelor  hepatice,  peritoneale  sau 

10

limfatice. Limitarea majoră cu utilizarea CT este că nu poate diferenția cu precizie între adenopatiile 

benigne de cele maligne. 

Utilizarea  în  protocolul MDCT  a  reconstrucţiilor  tridimensionale  şi  multiplanare,  în  plan 

coronal  și  sagital,  crește  sensibilitatea  explorării  și  îmbunătățește  corelarea  cu  datele  obţinute 

intraoperator, cu rol în stadializarea şi diagnosticarea corectă a formaţiunilor tumorale. 

Arhitectura bazei de date necesare stocării datelor medicale complexe 

Pentru a pune  la punct o bază de date eficientă  și  sigură, este necesară parcurgerea mai 

multor etape: 

1. Determinarea scopului bazei de date  

2. Găsirea și organizarea informațiilor necesare  

3. Împărțirea informațiilor în tabele  

4. Transformarea elementelor în coloane  

5. Precizarea cheii primare – Cheia primară este o coloană care este folosită pentru a identifica 

în mod unic fiecare rând. Un exemplu ar putea fi ID‐ul pacientului. 

6. Configurarea  relațiilor  dintre  tabele  – Deciderea modului  în  care  datele  dintr‐un  tabel  se 

referă la datele din alte tabele. Se pot adăuga câmpuri la tabele sau se pot crea noi tabele pentru a 

clarifica relațiile, după cum este necesar. 

7. Redefinirea  design‐ului  –  Analizarea  design‐ului  pentru  depistarea  erorilor.  Crearea  de 

tabele și adăugarea câtorva înregistrări de date eșantion.  

8. Aplicarea regulilor de normalizare – pentru a vedea dacă tabelele sunt bine structurate.  

Datele care urmează să fie stocate în baza de date trebuie să fie determinate  în colaborare 

cu o persoană care are experiență în acest domeniu, și care este conștientă de ceea ce trebuie să fie 

stocat în cadrul sistemului. Acest proces face parte din analiza cerințelor, și necesită experiență din 

partea proiectantului pentru a obține informațiile necesare de la cei cu cunoștințe în domeniu.  

Odată  ce  un  designer  știe  ce  date  urmează  să  fie  stocate,  trebuie  stabilit  care  este 

dependența între acestea. Un atribut poate schimba, spre deosebire de altele care rămân. 

În domeniul proiectării bazei de date relaționale, normalizarea este un mod sistematic de a 

asigura că o structură este potrivită pentru uz general, permițând inserarea, actualizarea și ștergerea 

informațiilor fără anomalii care ar putea duce la o pierdere a integrității datelor. 

După ce relațiile și dependențele au fost determinate, este posibilă aranjarea datelor într‐o 

structură  logică, care poate  fi apoi  reprezentată prin obiecte de  stocare  suportate de  sistemul de 

management al bazei de date. În cazul bazelor de date relaționale obiectele de stocare sunt tabele 

care  stochează  datele  în  rânduri  și  coloane.  Fiecare  tabel  poate  reprezenta  fie  o  instanță  a  unui 

11

obiect, fie o relație care unește unul sau mai multe instanțe ale unuia sau mai multor obiecte logice. 

Relațiile între tabele pot fi apoi stocate ca link‐uri de legătură. 

Într‐o  bază  de  date  orientată  pe  obiecte,  fiecare  entitate  corespunde  direct  obiectelor 

folosite  de  limbajul  de  programare  orientat  pe  obiect  folosit  pentru  a  scrie  aplicațiile  care  vor 

gestiona și accesa datele. Relațiile pot fi definite ca atribute ale claselor de obiecte implicate sau ca 

metode care operează pe clase de obiecte. 

Studiul protocoalelor de securitate folosite pentru protejarea datelor 

Secure Socket Layer (SSL) și Transport Layer Security (TLS) sunt protocoalele de securitate cel 

mai des utilizate astăzi. Cele două standarde definesc de  fapt un singur protocol standardizat, TLS 

fiind  evoluția  SSL. Acesta  este  în  esență  un  protocol  care  prevede  un  canal  securizat  între  două 

mașini care operează pe Internet sau pe o rețea internă. Protocolul SSL este de obicei folosit atunci 

când un browser web trebuie să se conecteze în siguranță la un server de web de pe Internet, lucru 

nesigur în mod inerent. Din punct de vedere tehnic, TLS este un protocol transparent, care necesită 

interacțiune minimă din partea utilizatorului final atunci când se stabilește o sesiune securizată. 

Certificatele  SSL  sunt mici  fișiere  de  date  la  care  se  leagă  digital  o  cheie  criptografică  ce 

conține detalii ale unei organizații. Atunci când este  instalat pe un server de web, acesta activează 

lacătul  și protocolul https  (prin portul 443)  și permite  conexiuni  sigure de  la un  server web  la un 

browser. De  obicei,  SSL  este  utilizat  pentru  a  securiza  tranzacţiile  bancare,  transferul  de  date  și 

datele de identificare. 

Certificatele  SSL  trebuie  să  fie  emise  de  către  o  Autoritate  de  Certificare  de  încredere, 

provenind de preferință dintr‐un certificat “root” pe 2048 de biți. Certificatul rădăcină trebuie să fie 

prezent pe maşina utilizatorului  final pentru  validarea  certificatului  individual.  În  cazul  în  care nu 

este de încredere browser‐ul va prezenta mesaje de eroare. 

Metodele  de  reconstrucție  tridimensională  folosite.  Protocoale  de  optimizare  a  redării 

tridimensionale a imaginilor medicale 

Imaginile  vor  fi  preluate  prospectiv  și  analizate  folosind  un  protocol  multi–pas  de 

segmentare semi‐automată. Seriile de imagini vor fi introduse în software‐ul gratuit ImageJ (Wayne 

Rasband, National Institutes of Health, Bethesda), unde vor fi prelucrate succesiv prin aplicarea unor 

script‐uri semi‐automate.  

Prima  operațiune  va  consta  în  a  anonimiza  datele  pacienților,  fiind  extrase  informațiile 

legate  de  numele  acestora  din  seriile DICOM  importate. Datele  de  identificare  rămase  (respectiv 

sexul, vârsta, data examinării) vor fi corelate cu cele  înregistrate  în cadrul studiului de elastografie, 

permițând corelarea pacienților între cele două etape.  

12

Vom  selecta apoi  imaginile  semnificative,  respectiv  secțiunile unde  se putea vizualiza  în  întregime 

ficatul.  În  continuare  vom  aplica  o  serie  de  filtre  pentru  segmentarea  imaginilor  individuale  din 

fiecare serie.  

Astfel,  vom  aplica  un  filtru  Sobel  pentru  identificarea marginilor  elementelor  prezente  în 

fiecare imagine (în cazul nostru, marginile organelor prezente în fiecare secțiune CT consecutivă).  

Vom aplica apoi un filtru LoG (Laplacian of Gaussian) pentru netezirea marginilor, extrăgând 

astfel limitele grosiere ale parenchimului hepatic.  

În  paralel  vom  efectua  selecția  semi‐automată  a  zonelor  tumorale  folosind  filtre  LoPass 

succesive unei egalizări  a histogramei pe nuanțe de  gri  a  zonei parenchimului hepatic, extrăgând 

zonele de interes (figura 5). 

 

Figura 5. Aplicarea succesivă a filtrelor Sobel (b) și LoG (c) pentru delimitarea automată a ariei ficatului dintr‐o imagine neprelucrată (a), și 

extragerea zonei‐candidat presupusă a fi tumorală, prin compararea cu zona extrasă ca aparținând parenchimului hepatic (d). 

 

Astfel, parenchimul normal  va  căpăta  valoarea 0, nivelul  intensităților pixel‐per‐pixel  fiind 

egalizat  în  funcție de  intensitatea  sa de bază.  Se  vor  selecta  astfel o  serie  de  clasificatori diferiți 

pentru zonele tumorale de  interes, analizându‐se aspectul texturii și alcătuindu‐se “hărți”  în tonuri 

de gri pentru acestea.  

Vom  calcula  astfel  numărul  de  caracteristici  incluse  în  fiecare  set  specific  pentru  aria  de 

interes  în  cauză, numărul  și  tipul  acestora  contând pentru  reprezentarea  grafică  tri‐dimensională 

ulterioară (figura 6). 

 

 

Figura 6. Reprezentarea spațială a clasificatorilor. 

 

 

13

Pe baza acestor caracteristici, din setul de imagini consecutive care alcătuiesc o înregistrare 

CT, vom extrage aceeași zonă de  interes corespunzătoare pentru tumora vizată, obținând scheletul 

tri‐dimensional al acesteia, folosit pentru tapetarea cu informația elastografică. 

În cadrul analizei elastografice, vom extrage înregistrările elastografice în format DICOM din 

unitatea  de  ecografie,  urmând  anonimizarea  datelor  conform  protocolului  expus  anterior  pentru 

imagistica CT, corelându‐se apoi în baza de date cele două investigații pentru fiecare caz. 

Se  vor  selecta  frame‐urile de  interes pentru mapping‐ul  schemei  coloristice,  stabilindu‐se 

elemente de recunoaștere minim‐maxim pentru fiecare culoare existentă  într‐un cadru. Va fi astfel 

stabilită  o  ierarhizare  bazată  pe  histograme  a  imaginilor,  necesară  pentru  maparea  precisă  a 

informației pe modelul tri‐dimensional obținut anterior (figura 7). 

 

Figura 7. Reprezentarea grafică (a) clasificatorilor și 

(b)intensităților într‐o zonă tumorală. 

 

 

Vom  folosi  pentru  corelarea  datelor  CT–elastografie  un  model  bazat  pe matrici  de  co–

localizare  pe  nuanțe,  asemănător  celui  propus  de Haralick  pentru  nuanțe  de  gri  (Gray  Level  Co‐

occurrence Matrix – GLCM), parametrul de corelație fiind adaptat după descrierea lui Walker, model 

implementat  în plug‐in‐ul “Texture analyzer”  (Cabrera, Statele Unite ale Americii) dezvoltat pentru 

aplicația ImageJ (Bethesda, USA).  

Vom  calcula  astfel  trei  descriptori  pentru  textură:  valoarea  contrastului,  coeficientul  de 

corelație și valoarea coeficientului de entropie, pentru fiecare set de texturi alese drept clasificatori. 

Contrastul  este  folosit  ca  măsură  pentru  evaluarea  diferențelor  de  luminozitate  și  coloristică 

specifică din elastografie între pixelii adiacenți în fiecare  imagine; coeficientul de corelație măsoară 

corelația  perechilor  de  pixeli  în  funcție  de  nivelurile  tonurilor  de  culoare,  iar  entropia  este  un 

parametru  care  evaluează  cât  de  aleatoare  este  distribuția  nivelurilor  tonurilor  de  culoare  în 

imagine. Modelul analizează textura pe patru axe pornind de la un pixel considerat central (0°, 45°, 

90°  și  respectiv  135°),  alcătuind  matricea  adiacentă  fiecăruia,  pentru  o  corelare  perfectă  între 

imaginea elastografică și cadrul tridimensional creat din imagistica CT (figura 8). 

14

Figura 8. Procedeu siminar GLCM pentru o imagine de 16x16 pixeli (b), folosind modelul pe patru axe (a), rezultând un tabel 16x16 cu valori 

(c) și ulterior valori conexe pe patru axe (d), în final transformat după metoda pixelilor adiacenți, rezultând un tabel 15x15 (n–1) (e).  

 

Integrarea dispozitivului de realitate virtuală în cadrul proiectului 

Modelul  tridimensional al  tumorii hepatice/pancreatice va  fi  integrat dinamic  într‐un  sistem 

bazat pe realitate virtuală, care va permite interacțiunea totală cu acesta. 

În  figura  9  prezentăm  schematic  organizarea  sistemului.  Platforma  de  control  va  permite 

introducerea datelor atât de  la o  stație de bază  locală,  cât  și de  la distanță prin  intermediul unei 

platforme web dedicate. 

  

 

ACTIVITATEA I.2. Stabilirea protocoalelor de lucru pentru includerea pacienţilor cu cancer hepatic 

şi pancreatic  

Pacienţi cu tumori hepatice 

Criterii de includere 

o vârsta peste 18 de ani 

o dimensiunea  formaţiunii  cuprinsă  între  1  şi  7  cm  astfel  încât  tumoara  să  fie 

înconjurată de parenchim hepatic în fereastra de elastografie 

o formaţiune situată la o profunzime mai mică de 10 cm faţă de sonda ecografică 

Figura 9. Reprezentarea schematică a modulului de realitate virtuală creat pentru interacțiunea cu modelului 

tridimensional al tumorii. 

15

Criterii de excludere 

o tumori profunde, de dimensiuni mari sau greu vizibile în ecografia standard 

o pacienţi  alergici  la  substanţa  de  contrast  administrată  la  examenul  computer 

tomografic 

o pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică severă 

Pacienţi cu tumori pancreatice 

Criterii de includere 

o Pacienţi  diagnosticaţi  cu  tumoră  pancreatică  solidă  cu  confirmare  citologică  sau 

histologică 

o Vârsta între 30 şi 75 de ani, bărbaţi sau femei 

o Semnarea consimţământului informat pentru efectuarea EUS 

Criterii de excludere 

o Tratament chirurgical cu intenţie curativă sau chimio/radioterapie 

o Pacienţi diagnosticaţi cu tumori producătoare de mucină sau tumori chistice 

 

ACTIVITATEA I.3. Dezvoltarea scenariilor şi evaluarea metodologiei 

În  figura  10  am  schematizat principiul de  funcționare  al bazei de date,  cât  și  interacțiunile 

între  diferitele  secțiuni  ale  acesteia,  până  la  crearea  și  redarea  modelului  tridimensional  final, 

accesibil prin metodele hapatice de interacțiune. 

În figura 11 prezentăm schematic organizarea platformei  interactive care va fi creată pentru 

interacțiunea cu baza de date ce furnizează datele medicale pentru crearea modelului 3D integrat în 

modulul de realitate virtuală prezentat la punctul anterior.  

Pe tot parcursul procesului de creare a interfeței, vom pune accentul pe securitatea datelor de 

identificare, prin procedeele de criptare descrise la unul din punctele anterioare. 

 

16

  

Figura 10. Schematizare a relațiilor existente în cadrul bazei de date folosite pentru stocarea informațiilor despre formațiunile 

tumorale hepatice și pancreatice. 

 

 

17

 Figura 11. Reprezentarea schematică a platformei on‐line create pentru interacțiunea cu baza de date și modelul 3D. 

 

 

ACTIVITATEA I.4. Structurarea bazei de date  

Baza de date va cuprinde următoarele câmpuri: 

Datele de identificare ale pacientului 

o Inițialele pacientului 

o CNP 

o Vârsta 

o Sex 

Elastografie 

o Data examinării 

o Diagnostic  final al  tumorii stabilit prin coroborarea datelor clinice,  imagistice  și 

histopatologice  

o Dimensiunea tumorii 

o Aspectul parenchimului hepatic sau pancreatic 

o Clasificarea tumorii hepatice în sistemul ETLT (elasticity type of liver tumour) în 4 

tipuri posibile: A, B, C, sau D 

o Histograma  medie  și  parametrii  histogramei  (circumferință,  arie,  derivația 

standard, media, procentul zonelor cu duritate  înaltă, complexitatea, procentul 

de dispersarea a culorilor, omogenitatea tumorii) 

o Strain histogram 

o Stocare DICOM standard a înregistrării elastografice 

Tomografie computerizată 

o Dimensiunea tumorii 

o Coordonatele localizării 

o Stocare DICOM standard a înregistrării tridimensionale a tumorii 

18

ACTIVITATEA I.5. Selecţia şi includerea pacienţilor cu cancere hepatice şi pancreatice  

Achizitia datelor elastografice – etape: 

o Examinarea  ecografică  standard  si  Doppler.  Examenul  ecografic  se  realizează  cu 

ajutorul sistemului Hitachi HI Visions Preirus (Hitachi Medical Systems Europe Holding 

AG,  Zug,  Switzerland)  cu  sonda  convexă  cu  frecvenţa  de  8‐4  MHz  sau  sonda 

ecoendoscopică. 

o Se activează modulul de elastografie în timp real.  

o Examinarea  se  realizează  prin  abord  intercostal pentru  formaţiunile  situate  în  lobul 

drept hepatic şi prin abord epigastric pentru formaţiunle situate în lobul stâng hepatic 

şi prin abord transgastric sau transduodenal pentru formaţiunile pancreatice 

o Examinarea  se  realizează  în    apnee  postexpiratorie  pentru  abord  transabdominal  şi 

fără apnee prin EUS 

o Aria de interes este setată astfel încât să cuprindă tumoră şi parenchim  înconjurător.   

o Pentru abordul  intercostal  se  realizează  compresiuni uşoare, egale  ca  intensitate  cu 

ajutorul sondei ecografice. Pentru abordul epigastric, imaginea elastografică se obţine 

prin mişcările induse de bătăile cordului. 

o Se inregistrează 3 filme elastografice cu durata de 10 sec.  

o Pentru fiecare film se calculează histograma medie  (valoarea medie a histogramelor) 

la nivelul tumorii. Se obţin valori numerice.  

o Pentru  fiecare  film  se  calculează  strain  raţio  (raportul  între  duritatea  tumorii  şi  a 

parenchimului înconjurător). Se obţin valori numerice.  

Achiziţia datelor prin tomografie computerizată – etape: 

Examinările CT se vor efectua cu un computer  tomograf multislice  (16 spire), cu syngo.via 

sofware încorporat, cu obţinerea unor reconstrucţii tridimensionale, multiplanare şi volumetrice. 

Pregătirea pacienţilor anterior examinării  va  consta  în ajunare  cu  cel puţin 4 ore  înaintea 

examinării, dar cu hidratare corespunzătoare pentru a evita complicaţiile renale după administrarea 

contrastului intravenos. De asemenea protocolul de examinare va include folosirea contrastului oral,  

500 mL cu 60 min, 500 mL cu o jumătate de oră anterior examinării, şi administrarea a 250‐300ml de 

apă când pacientul se află pe masa de scanare.  

Substanţa de contrast intravenoasă se va administra cu o rată de 3‐5 ml‐sec, cu o cantitate 

netă de 100‐150 ml,  iar achiziţia  imaginilor se va efectua  în  timpul unei singure apnei, cu pacienţi 

hiperventilaţi anterior. 

În  cazul  examinării  unor  leziuni  suspecte  hepatice  la  pacienţii  non‐cirotici,  sau  pentru 

excluderea metastazelor, vom folosi faza dublă, şi anume faza arterială, portală şi cea de echilibru. 

19

Metoda de scanare va cuprinde achiziţia de imagini cu grosime de 5mm, cu reconstrucţii fine de 1,5 

mm. Faza arterială va fi obţinută  la 30 sec de  la  injectare, scanare utilă pentru opacifierea maximă 

arterială şi minimă portală. Faza portală se va realiza la 80 de sec, cu o scanare a întregului abdomen 

de la nivelul domului hepatic la spinele iliace, iar faza tardivă la 3 min de la injectare. O fază tardivă 

la 10‐15 min este necesară în cazul suspiciunii unui hemangiom sau colangicarcinom. 

În cazul suprvegherii sau urmăririi pacienţilor cu carcinom hepatocelular grefat pe un  ficat 

cirotic sau cu boală hepatică cronică vom folosi faza triplă. Această fază va fi utilă şi în cazul urmăririi 

tumorilor hepatice chemoembolizate, primare sau metastatice sau la pacienţii cu transplant. Pentru 

pacienţii cu greutate peste 80 de kg vom folosi 150 ml substanţă de contrast intravenoasă, cu o rată 

de 5ml/sec. Contrastul  intravenos va fi administrat  în aroximativ 30 de sec. Faza triplă va  include o 

scanare nativă  a întregului ficat, o fază arterială la 30 de sec, scanare portală  la 70 de sec şi o fază 

tardivă la 180 sec a întregului abdomen. 

În cazul maselor pancreatice vom utiliza atât secţiuni native cât şi secţiuni postcontrast oral 

şi intravenos. Vom folosi contrast oral iodat sau apa ca şi contrast negativ, 200 ml cu 20 de minute 

anterior examinării şi 400 ml pe masă, acesta fiind util în distensia şi opacifierea corespunzătoare a 

duodenului. 

Scanarea va cuprinde achiziţia de imagini în inspir profund, cu indicaţia ca pacienţii să inspire 

similar în toţi timpii de explorare pentru a scana întregul parenchim pancreatic. 

Scanările native vor cuprinde achiziţia de imagini cu grosime de 5 mm şi reconstrucţii de 1,5 

mm   a  întregului abdomen. Faza arterială va cuprinde achiziţia de  imagini cu grosime de 2,5 mm, 

reconstrucţii de 1,25 mm a  ficatului cu un delay de 35 de sec. Faza portală  la 80 de sec va obţine 

imagini ale  întregului abdomen, cu grosime de 5 mm şi reconstrucţii de 1,5 mm. O fază tardivă va 

cuprinde scanarea ficatului şi a rinichilor. 

Utilizarea syngo.via se bazează pe un concept modular de funcţionalitate standard şi aplicaţii 

avansate destinată vizualizării, manipulării, comunicării şi stocării imaginilor medicale. Prin folosirea 

acestui  software  vom  obţine  reconstrucţii  2D  şi  3D  standard,  precum  şi  reconstrucţii  sofisticate 

precum MPR  (multiplanar reformation), MPR  thick, MIP  (maximum  intensity projection), MIP  thin, 

VRT  (volume  rendering),  VRT  thin  şi  VRT  gallery.  De  asemenea  vom  calcula  volumul  automat  al 

maselor investigate, util în evaluarea ulterioară postterapie. 

  

20

ACTIVITATEA  I.6.  Participarea  la  congrese  şi  diseminarea  rezultatelor  preliminare  obţinute  din studiul literaturii   PUBLICAŢII  

Articole publicate în reviste indexate în BDI Larisa  sandulescu, V.  Padureanu,  Cristina Dumitrescu, Natalia  Braia,  C.T.  Streba, D.I. Gheonea,  S. Cazacu,  T.  Ciurea,  I.  Rogoveanu,  A.  Saftoiu.  A  pilot  study  of  real  time  elastography  in  the differentiation of focal liver lesions. Current Health Sciences Journal. Vol. 38, No. 1, 2012 (atasat)  

Articole în curs de publicare în reviste cotate ISI   Dan  Ionuţ  Gheonea,  Costin  Teodor  Streba,  Tudorel  Ciurea,  Adrian  Săftoiu.  Quantitative  low mechanical  index  contrast‐enhanced  endoscopic  ultrasound  for  the  differential  diagnosis  of  focal pancreatic masses. BMC Gastroenterology.   

Articole în curs de publicare în reviste indexate în BDI Dan  Ionuţ  Gheonea,  Costin  Teodor  Streba,  Tatiana  Cârţână,  Adrian  Săftoiu.  Pancreatic  cancer  ‐ advanced EUS imaging: Real‐time EUS elastography. Video Journal & Encyclopedia of GI Endoscopy    PARTICIPARE LA CONGRESE  

19th United European Gastroenterology Week, Amsterdam,  The Netherlands 

    Membrii ai echipei de cercetare:  Dan Gheonea  Adrian Săftoiu  Tudorel Ciurea  Costin Streba  Tatiana Cârţână  Sevastiţa Iordache  Daniela Burtea  Mihaela Caliţa 

     

Director proiect, Ş.L. Univ. Dr. Dan Gheonea