Datele istoriceDatele istorice Prima descriere anatomicPrima descriere anatomicăă a ficatului a ficatului

a fost făcută de Rex în 1888 a fost făcută de Rex în 1888 Cantlie a fost creditat ca fiind primul Cantlie a fost creditat ca fiind primul

ce a descris anatomia interioară a ce a descris anatomia interioară a ficatului în anul 1898, stabilind ficatului în anul 1898, stabilind structura sa segmentara pe baza structura sa segmentara pe baza distribuţiei pedicului glissoniandistribuţiei pedicului glissonian

Couinaud confirmă observaţiile lui Couinaud confirmă observaţiile lui Cantlie, definind terminologia Cantlie, definind terminologia precisă a anatomiei ficatului, precisă a anatomiei ficatului, permitând lui Bismuth să enunţe permitând lui Bismuth să enunţe principiile moderne de rezecţie principiile moderne de rezecţie hepatică, reglată anatomic.hepatică, reglată anatomic.

Divisiunea anatomică a ficatului în lobul drept şi lobul stâng prin linia, ce trece prin vena cava inferioară şi mijlocul fosei vezicei biliare

Faţa inferioară sau viscerală este parcursă de 3 Faţa inferioară sau viscerală este parcursă de 3 şanţuri, care divid faţa inferioară a ficatului în şanţuri, care divid faţa inferioară a ficatului în 4 zone distincte:4 zone distincte:

1.1. O parte situată la dreapta patului vezicei O parte situată la dreapta patului vezicei biliare care aparţine lobului drept hepaticbiliare care aparţine lobului drept hepatic

2.2. O parte centrală anterioară sau lobul pătrat O parte centrală anterioară sau lobul pătrat (lobus guadratus), delimitat de şanţul (lobus guadratus), delimitat de şanţul ombilical la stânga, patul vezicei biliare la ombilical la stânga, patul vezicei biliare la dreapta şi hilul în posterior, aparţine lobului dreapta şi hilul în posterior, aparţine lobului dreptdrept

3.3. O parte stângă situată la stânga şanţului O parte stângă situată la stânga şanţului antero-posterior stâng, ce corespunde lobului antero-posterior stâng, ce corespunde lobului stângstâng

4.4. O parte centrală posterioară, lobul Spigel sau O parte centrală posterioară, lobul Spigel sau lobul caudat (lobus caudatus), care este situat lobul caudat (lobus caudatus), care este situat între vena cava inferioară în spate, porta între vena cava inferioară în spate, porta hepatis în faţa şi şanţul Arantius la stânga.hepatis în faţa şi şanţul Arantius la stânga.

Mijloacele de fixare a Mijloacele de fixare a ficatuluificatului

Vena cava inferioară – este principalul Vena cava inferioară – este principalul mijloc de fixare a ficatului prin mijloc de fixare a ficatului prin intermediul celor 3 vene intermediul celor 3 vene suprahepatice (hepatice)suprahepatice (hepatice)

Ligamentul frenohepatic – reprezintă o Ligamentul frenohepatic – reprezintă o zona de aderenţe laxe între regiunea zona de aderenţe laxe între regiunea posterioară a ficatului (areea nuda) şi posterioară a ficatului (areea nuda) şi porţiunea verticală a diafragmului porţiunea verticală a diafragmului

Ligamentul falciformLigamentul falciform Ligamentul coronarLigamentul coronar Ligamentele triangulare drept şi stângLigamentele triangulare drept şi stâng

S-I corespunde lobului caudat sau lobului Spigel, considerat autonom datorită aportului glissonian dublu drept şi stâng şi drenajului venos propriu prin venele caudate Ficatul stâng este construit din segmentele: S-IV-antero-medial (subsegmentele IVa şi IVb S-III- antero-lateral şi S-II - posterior

Ficatul drept este construit din segmentele:S-VIII –antero-superior (subsegmentele: anterior, mijlociu, posterior)S-VII – postero-superior S-VI – postero-inferiorS-V – antero-inferior

Elementele pediculului hepatic sunt conţinute în pars vasculosa a micului epiloon şi grupează vena portă, arterele hepatice şi căile biliare extrahepatice, ca elementele principale, şi nervii şi vasele limfatice ca elementele accesorii.

În hilul ficatului, pediculul hepatic se devine în două (drept şi stâng) separând ficatul în două părţi independente: ficatul drept şi ficatul stâng. Pediculul glissonian drept este scurt şi se divine rapid în două ramuri (anterioară şi posterioară), care pătrund în parenchimul ficatului drept deservind două sectoare (ramuri sectoriale). Fiecare ramură sectorială se divine la rândul ei în două ramuri segmentare: inferioară şi superioară

Vena hepatica stânga – corespunde scizuri porte stângi şi separă ficatul stâng în două sectoare: anterior şi posterior.Vena hepatica mediană – este formată din joncţiunea a două ramuri dreaptă şi stângă .Ea corespunde scizurii principale a ficatului. Vena hepatică dreaptă – drenează sectorul anterior şi posterior al ficatului drept.

1.În distribuţia obişnuita (76%) - a.hepatica comunis este ramură a trunchiului celiac (a.gastroduodenalis, a.hepatica propria, a.hepatica stângă şi dreaptă)2. A.hepatică stângă este ramură a. Gastrică sinistră 3. A.hepatică dreaptă este ramură a. Mezenterică superioară4. Anomalie dublă - 2+35. A.hepatică comună este ramură a.mezenterica superioară6. A.hepatică comună provine direct din aortă

Canalul hepatic drept este format prin unirea a două canalele sectoriale: anterior(S-V şi VIII) şi posterior (S-VI şi VII)Canalul hepatic stâng este format prin unirea canalelor biliare ale S-III şi S-IV (sectorul anterior stîng) , S-II (sectorul posterior stâng) şi S-IConvergenţa bilară formează un unghi variabil între 70 şi 90º

Variaţiile anatomice ale canalelor biliare sunt diverse şi relativ Frecvente (32%), ceea ce impune , în anumite situaţii, necesitatea Efectuării unei colangiografii preoperator sau intraoperator.

In anii 60 ai sec.XX Rappaport (1951, 1957) în baza rezultatelor investigaţiilor morfologice complexe şi ale studiului filo- şi ontogenetic al ficatului vertebratelor superioare şi al omului a produs concepţia structurii acinare a parenchimului hepatic. Cea mai mică unitate funcţională a ficatului, acinul, definit ca structura parenchimatoasă hepatică care are în centru un spaţiu port şi la periferie o venă cetrolobulară.

Fiecare spaţiu port conţine o ramură a arterei hepatice, o ramură a venei porte şi un canalicul biliar. Hepatocitele sunt dispuse în lame paralele, formând între ele capilarele sinusoide. Hepatocitele plasate în jurul microvaselor terminale aferente formează zona 1 – centrală. Zona 2 a acinului simplu topografic este situată intermediar, atunci cînd celulele zonei 3 sunt plasate maxim periferic de ramurile vasculare terminale aferente.

Fiziologia ficatuluiFiziologia ficatului Funcţia metabolicăFuncţia metabolică- - ficatul este organul central, ficatul este organul central,

implicat în homeostază glucozei (stocare în glicogen, implicat în homeostază glucozei (stocare în glicogen, glicogenoliză din aminoacizi, lactat şi glicerol)glicogenoliză din aminoacizi, lactat şi glicerol)..

Funcţia de sintezăFuncţia de sinteză – – rolul principal în metabolizmul rolul principal în metabolizmul proteinelorproteinelor

Funcţia de stocareFuncţia de stocare – – la nivelul ficatului sunt stocate: la nivelul ficatului sunt stocate: glicogen, trigliceridele, fier, cupru şi vitaminele glicogen, trigliceridele, fier, cupru şi vitaminele liposolubileliposolubile

Funcţia catabolicăFuncţia catabolică – – ficatul este locul principal de ficatul este locul principal de neutralizarea substanţelor toxice de provinienţă endo şi neutralizarea substanţelor toxice de provinienţă endo şi exogenăexogenă

      Funcţia de detoxicareFuncţia de detoxicare – este asigurată prin oxidare, – este asigurată prin oxidare, reducere, etilare, acetilare şi conjugare cu unele sau alte reducere, etilare, acetilare şi conjugare cu unele sau alte substanţe, detoxificarea organismului de substanţe substanţe, detoxificarea organismului de substanţe xenobiotice (medicamente, produse chimice şi al)xenobiotice (medicamente, produse chimice şi al)

      Funcţia excretorieFuncţia excretorie – principalul produs excretat de – principalul produs excretat de ficat este bila, sub forma unei mixturi apoase a ficat este bila, sub forma unei mixturi apoase a bilirubinei conjugate, sărurilor biliare, fosfolipidelor bilirubinei conjugate, sărurilor biliare, fosfolipidelor colesterolului şi a electroliţilor. Bilă pe lângă excreţia colesterolului şi a electroliţilor. Bilă pe lângă excreţia bilirubinei ca produs de degradare a hemului, are un bilirubinei ca produs de degradare a hemului, are un rol important în absorbţia intestinală a grăsimilor, în rol important în absorbţia intestinală a grăsimilor, în imunitatea mucoaselor digestive prin conţinutul de IgA imunitatea mucoaselor digestive prin conţinutul de IgA şi participă la circulaţia enterohepaticăşi participă la circulaţia enterohepatică