Anatomia faringelui

2013

Introducere

� al doilea segment al tubului digestiv

� conduct musculo-membranos vertical

� formã de jgheab (în mare parte nu are perete anterior)

� localizat posterior de fosele nazale, cavitatea bucalã, laringe

� se continuã inferior cu esofagul

� din punct de vedere fiziologic este intersecţia dintre calea respiratorie şi cea

digestivã

� bolul alimentar din cavitatea bucalã îl traverseazã spre esofag iar aerul

respirat trece din fosele nazale spre laringe sau invers (inspir/expir)

� mai serveşte la ventilarea urechii medii şi în fonaţie

DATE GENERALE

� LOCALIZARE

� constituie regiunea topograficã faringianã

� organ impar şi perfect simetric

� anterior de coloana vertebralã cervicalã (C1 - C6)

� posterior de fosele nazale, cavitatea bucalã şi laringe

� imediat sub partea bazilarã a occipitalului

LIMITE

� de la baza craniului (superior) pînã la C6

(inferior)

� limita inferioarã nu este fixã >> în deglutiţie şi fonaţie

se scurteazã şi limita inferioarã ajunge la nivelul C5

DIVIZIUNI ŞI DIMENSIUNI

� cavitatea faringianã este mai largã superior (s.n.fornix faringian)

� în funcţie de comunicarea anterioarã cavitatea faringelui are 3 pãrţi:�NASOFARINGE�BUCOFARINGE�LARINGOFARINGE

� nasofaringele (epi, rino)

� înapoia foselor nazale� de la baza craniului

pânã la vãlul palatin

� bucofaringele (oro, mezo)

� posterior de cavitatea bucalã

� limita superioarã = vãlul palatin

� limita inferioarã = planul hioidului

� laringofaringele (hipo) � posterior de laringe� pânã la extremitatea

superioarã a esofagului

RAPORTURILE FARINGELUI (EXOFARINGELE) (I)� POSTERIOR

� lama prevertebralã a fasciei cervicale� mm.prevertebrali� coloana cervicalã� ţesut conjunctiv retrofaringian care conţine:

� gg.limfatici retrofaringieni� rr.ale a.faringiene ascendente� plexul venos perifaringian

� ţesutul conjunctiv retrofaringian permite alunecarea faringelui pe lama prevertebralã

RAPORTURILE FARINGELUI (EXOFARINGELE) (II)� LATERAL

� în 1/3 superioarã corespunde spaţiului parafaringian:

� în 1/3 mijlocie formeazã peretele intern al spaţiului vascular

carotidian şi are raport cu elementele de conţinut ale acestuia (carotida externã cu colateralele ei anterioare şi medialã, carotida internã, jugulara internã cu gg.cervicali profunzi, vagul, laringeul superior)

� în 1/3 inferioarã ocupã loja visceralã a regiunii infrahioidieneşi are raport cu:

� glanda tiroidã

� mãnunchiul vasculonervos al gâtului

� Ceea ce se descrie în prezent precum spaţiu parafaringian a mai fost definit în literatură precum:� laterofaringian� mandibulo-vertebro-faringian (include loja

parotidiana)� perifaringian� faringomaxilar� pterigofaringian� faringomasticator

� spaţiul parafaringian este un spaţiu închis care este înconjurat de o serie de spaţii sau regiuni: � faringele, � spaţiul submandibular/loja glandei submandibulare� spaţiul masticator� loja parotidiană� spaţiul retrofaringian� spaţiul prevertebral.

� spaţiul parafaringian reprezintă o cale principală de difuzare a infecţiilor şi a unor tumori spre regiunile învecinate.

Diafragma stiliană� Diafragma stiliană:

� sept osteo-musculo-aponevrotic

� compartimentează spaţiul laterofaringian

� se fixează superior la baza craniului de-a lungul unei linii oblice

ce trece de la marginea anterioară a mastoidei la marginea

anterioară a orificiului carotidian, înglobând baza stiloidei

temporale.

� alcătuită din:

� muşchi şi ligamente

� un sistem de 3 fascii

� Alcătuirea diafragmei stiliene:� antero-intern –

buchetul stilian al lui Riolan

� postero-extern –pântecele posterior al muşchiului digastric

� Buchetul stilian (Riolan):

� la procesul stiloid al temporalului

se prinde coada buchetului stilian

al lui Riolan, un fascicul musculo-

ligamentar compus din 3 muşchi

şi 2 ligamente

� muşchii stilieni: unul superficial,

stilohioidianul, şi doi profunzi,

stiloglosul şi stilofaringianul

� ligamentele stiliene:

stilomandibular şi stilohioidian

La nivelul diafragmei stiliene

se găsesc interstiţii ce

reprezintă:

1. căi de trecere pentru

elemente vasculare şi

nervoase

2. spaţii prin care parotida poate

trimite prelungiri profunde sau

prin care ţesutul malign al

tumorilor parotidiene poate

invada faringele:

1. interstiţiul dintre muşchiul sternocleidomastoidian şi pântecele posterior al digastricului

2. spaţiul stilodigastric, dintre pântecele posterior al digastricului şi muşchiul stilohioidian, cu baza superior la gaura stilomastoidiană, traversat de nervul VII facial şi de vasele stilomastoidiene

3. furca muşchilor stilieni

prin care artera carotidă externă urcă din trigonul carotic în loja parotidiană

� profund de muşchii stilieni urcă artera carotidă internă (red); între aceasta şi carotida externă se realizează furca arterelor carotide a lui Farabeuf;

� astfel, în timp ce furca muşchilor stilieni conţine carotida externă, furca arterelor carotide conţine muşchii stilieni profunzi.

Sistemul de 3 fascii ale spatiuluiparafaringian1. Fascia tensor-vascular-stiliană (FTVS):

� ocupă spaţiul dintre muşchiul tensor al vălului palatin, lama pterigoidiană medială, baza craniului şi procesul stiloid cu musculatura asociată acestuia

� se continuă lateral de la procesul stiloid până la marginea posterioară a ramuri mandibulei precum fascie stilomandibulară� Ligamentul stilomandibular este o îngroşare în marginea inferioară a fasciei

stilomandibulare. � Acest ligament formează împreună cu baza craniului şi marginea posterioară a

ramurii mandibulei tunelul stilomandibular prin care porţiunea profundă sau retromandibulară a glandei parotide se prelungeşte în spaţiul parafaringian

� acoperă atât faţa medială a glandei parotide cât şi musculatura stiliană

2. Fascia (aponevroza) stilofaringiană (aripioara faringiană Thoma Ionescu)

3. de la inserţia faringiană a fasciei stilofaringiene trece în plan sagital, la fascia prevertebrală, septul sagital al lui Charpy (cloison sagittale)

� Cele trei fascii subdivid spaţiul parafaringian în trei compartimente:� Primul compartiment (A) se găseşte lateral de FTVS şi profund de

peretele medial al spaţiului masticator; această regiune conţine:� o cantitate mică de grăsime/corp adipos parafaringian

� porţiunea profundă sau retromandibulară a glandei parotide pătrunde în marginea sa laterală.

� Al doilea compartiment (B) este un spaţiu îngust localizat între fascia bucofaringiană şi FTVS;

� conţine numai o cantitate mică de ţesut conjunctiv lax + vase & nervi, etc.

� este închis posterior de fascia stilofaringiană (aileron).

� Al treilea compartiment (C) al regiunii parafaringiene se află posterior de fascia stilofaringiană şi este separat de spaţiul retrofaringian prin septul sagital. Conţine:

� artera carotidă internă,

� vena jugulară internă şi,

� nervii cranieni IX-XII.

� acest al treilea compartiment este practic teaca carotică cu conţinutul ei.

Terminologie

� A: spaţiu paramasticator/paraamigdalian

� B: spaţiu paratonsilar/metaamigdalian

� C: spaţiu poststilian/teaca carotică

� Se folosesc alternativ 2 convenţii:� prima convenţie pune accent pe

FTVS şi defineşte:� A = spaţiu prestilian

� B+C = spaţiu retrostilian

� a doua convenţie utilizează fascia stilofaringiană:

� A + B = spaţiu parafaringian

� C = spaţiu carotic

Secţiune transversală (specimen fetal, preparat original) la nivelul spaţiului parafaringian. 1.m.maseter; 2.aripioara faringiană se continuă cu septul sagital al lui Charpy; 3.spaţiul paraamigdalian (metaamigdalian); 4.ramura mandibulei; 5.m.pterigoidian medial, spaţiul paramasticator (paraamigdalian); 6.fascia tensor-vasculară-stiliană; 7.parotida; 8.a.carotidă internă; 9.n.vag; 10.v.jugulară internă; 11.trunchiul simpatic cervical.

Conţinutul spaţiului carotic

� a.carotidã internã� v.jugularã internã� n.IX� n.X cu gg.inferior şi ramurile emise la acest nivel

(laringeul superior, rr.faringiene, r.cardiacã cervicalã superioarã)

� n.XI cu rr.internã şi externã� n.XII� gg.cervical superior + ramurile � limfogg.cervicali profunzi (Cuneo-Krause)

Conţinutul spaţiului prestilian

� a.faringianã ascendentã� a.palatinã ascendentã� plexul venos faringian� mm.stilieni profunzi� n.IX care emite rr.tonsilare� extremitatea postero-superioară a glandei

submandibulare, ocolită de artera facială� prelungirea medialã (profundă) a parotidei � grăsime parafaringiană

SUPRAFAŢA INTERNÃ A FARINGELUI (ENDOFARINGELE)

NASOFARINGELE

� Pereţi:� anterior =

choanele(vezi FN)

� postero-superior

� lateral� inferior

� peretele postero-superior� corespunde pãrţii bazilare a

occipitalului� se numeşte bolta faringianã

� prezintã tonsila faringianãLuschka cu o depresiune centralã numitã bursa faringianã

� peretele inferior este, în deglutiţie (când se ridicã), vãlul palatin

PERETELE LATERAL AL NASOFARINGELUI PREZINTÃ

� orificiul faringian al tubei auditive

� la 1 cm.posterior de cornetul nazal inferior

� prin tubã se face ventilarea cavumului timpanic

� tuba poate transmite infecţia de la faringe la cavumul timpanic

� tonsila tubarã Gerlach > ţesut limfoid în mucoasa din jurul ostiului tubar

� torusul tubar� superior de ostiul tubar� proeminenţã determinatã de

porţiunea fibrocartilaginoasã a tubei auditive

� torusul levatorului� inferior de ostiul tubar� determinat de m.ridicãtor al

vãlului palatin

� plica mucoasã salpingopalatinã � antero-inferior de ostiul tubar

� plica musculo-mucoasã salpingofaringianã � postero-inferior de ostiul tubar� produsă de m.salpingofaringian

� recesul faringian (foseta Rosenmüller)� şanţul mucos vertical situat

posterior de ostiul tubar şi de plica salpingofaringianã

� foliculi limfoizi diseminaţi submucos

BUCOFARINGELE� limita superioarã > vãlul palatin� limita inferioarã > plan prin

hioid� limita anterioarã > stâlpii

anteriori ai vãlului palatin� posterior > primele 3 vertebre

cervicale� peretele anterior

� incomplet realizat de faţa posterioarã a rãdãcinii limbii

� aici este istmul bucofaringian care face comunicarea cu cavitatea bucalã

� Istmul bucofaringian este delimitat:� inferior = rãdãcina limbii cu

tonsila lingualã� superior = marginea postero-

inferioarã a vãlului palatin, cu uvula palatinã

� lateral = arcul palatoglos

Peretele lateral al bucofaringelui prezintă:

� arcul palatoglos > ridicat de m.palatoglos

� arcul palatofaringian > determinat de m.palatofaringian

� plica faringoepigloticã > determinatã de fasciculul epiglotic al m.stilofaringian

� fosa tonsilarã� ocupatã de tonsila palatinã

� delimitatã� anterior - arcul palatoglos

� posterior - arcul palatofaringian

� inferior - plica glosoepigloticã lateralã

� lateral - m.constrictor superior faringian

� fosa supratonsilarã

� delimitatã între arcurile

palatine, deasupra tonsilei şi având

� superior = plica semilunarã

= trece între arcurile palatine

� anterior - plica triunghiularã= merge de la arcul palatoglos la rãdãcina limbii şi acoperã tonsila palatinã

� submucos - foliculi limfoizi din cadrul inelului limfatic perifaringian Waldeyer

LARINGOFARINGELE

� limita superioarã > plan prin hioid

� limita inferioarã > marginea inferioarã a cartilajului cricoid

� perete anterior incomplet

� comunicarea inferioarã cu esofagul prin “gura

esofagului”(Killian)

Peretele anterior al LF

� incomplet

� superior prezintã aditusul laringian, delimitat:� antero-superior - epiglota

laringianã

� postero-inferior - cartilajele aritenoide ale laringelui

� lateral = plica ariteno-epigloticã (ari-epigloticã)

� inferior = peretele posterior laringian alcãtuit de� cartilajele aritenoide

� lama cartilajului cricoid

� de fiecare parte a aditusului laringian este câte un reces piriform (fosa piriformã), delimitat:

� medial = plica ariepigloticã

� lateral

� membrana tirohioidianã

� lama cartilajului tiroid

� mucoasa recesului piriform este ridicatã în plicã de cãtre r.internã a n.laringeu superior (singura plica mucoasã ridicatã de un nerv în organism), dupã ce aceasta a perforat membrana tirohioidianã

Peretele posterior al LF corespunde vertebrelor C4 - C6

� comunicarea inferioarã a LF cu esofagul prin “gura esofagului”(Killian) � strâmtoare între 2 structuri rigide:

� posterior coloana vertebralã� anterior = cricoidul

� pot apare dificultãţi în deglutiţia bolurilor voluminoase� aici apar şi stenoze datorate ingestiei accidentale a

substanţelor corozive – ex.soda causticã-� aici se opresc corpii strãini înainte de a intra în esofag

STRUCTURA FARINGELUI

� DE LA INTERIOR LA EXTERIOR faringele cuprinde� tunica mucoasã� tunica fibroasã� tunica muscularã�adventice (fascia bucofaringianã continuatã

peste rafeul bucofaringian pe m.buccinator)

� MUCOASA se continuã cu cele tubarã, nazalã, oralã, laringianã; � epiteliul nasofaringelui este de tip respirator, cel al oro- şi

laringofaringelui este de tip digestiv

� MUCOASA conţine glande mucoase şi foliculi limfoizi (conglomeraţi în tonsile - tubarã, faringianã- sau diseminaţi submucos)

� TUNICA FIBROASÃ� superior este groasã (= fascia faringobazilarã)� posterior şi median se îngroaşã sub forma rafeului faringian al

mm.constrictori

� TUNICA MUSCULARÃ cuprinde mm.constrictori şi mm.ridicãtori ai faringelui

MM.CONSTRICTORI� M.CONSTRICTOR SUPERIOR AL FARINGELUI> 4 pãrţi de origine:

partea glosofaringianã - din baza limbii (profund de hioglos)

partea milofaringianã - pe extremitatea posterioarã a liniei milohioidiene

partea bucofaringianã - pe rafeul (lig.) pterigomandibular

partea pterigofaringianã - pe cîrligul pterigoidian şi lama medialã a procesului pterigoidian

� M.CONSTRICTOR MIJLOCIU AL FARINGELUI> are 2 pãrţi de origine:

� partea condrofaringianã - pe cornul mic al hioidului şi lig.stilohioidian� partea ceratofaringianã - pe cornul mare al hioidului

� M.CONSTRICTOR INFERIOR AL FARINGELUI

> are 2 pãrţi de origine: partea tirofaringianã - pe linia oblicã a cartilajului tiroid al laringeluipartea cricofaringianã - pe cartilajul cricoid şi pe primul inel traheal

> toţi mm.constrictori se inserã posterior pe rafeul faringianse acoperã, de jos în sus, unul pe celãlalt, ca olanele pe acoperiş

MM.RIDICATORI

� M.STILOFARINGIAN

� M.SALPINGOFARINGIAN

� M.PALATOFARINGIAN

� M.PIETROFARINGIAN (inconstant)

Vălul palatin (palatul moale)

� formaţiune musculo-membranoasă ce continuă palatul dur.

� În repaus, alcătuieşte peretele postero-superior al cavităţii bucale.

� Prezintă o faţă bucală, ce priveşte anterior şi inferior şi una faringiană, ce priveşte superior şi posterior.

� Marginea antero-superioară este aderentă la marginea posterioară a palatului dur.

� Marginea inferioară a vălului palatin este liberă şi prezintă median o prelungire numită uvula sau lueta.

� Vălul palatin are o structură musculo-membranoasă. � Scheletul fibros este reprezentat de aponevroza palatină

pe care se inseră muşchii vălului palatin şi de septul vălului.

� Muşchii vălului palatin sunt:

� muşchiul uvulei,

� muşchiul ridicător al vălului palatin,

� muşchiul tensor al vălului palatin,

� muşchiul palatoglos

� muşchiul palatofaringian.

Vălul palatin (palatul moale)