MINISTEERUL AGRICULTURII SI INDUSTRIEI ALIMMENTARE A REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRARA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ZOOTEHNII SI BIOTEHNOLOGII AGRICOLE.

CATEDRA -BIOTHNOLOGII IN ZOOTRHNIE

A elaborat Semzenisi Ecarina studenta anului II Gr.I Medicina

Veterinara

A verificat lector universitar superior Balan Diana

TEMA FIZIOLOGIEA TESUTURILOR EXCITABILE

PLANUL

Excitabilitate Iritantii Conductibilitatea Potential de repaus Potential de actiune Factorii ce influenteaza viteza de conducere

EXCITABILITATEA

Tesuturile musculare, nervoase si secretorii se pot afla in trei stari

fiziologice : de repaus excitatie si inhibitie manifestind diferite aspecte ale activitatii lor generale.

STAREA DE REPAUS

Este acea stare cind celula tesutul sau organul nu manifesta nici o activitate. Insa acesta stare este conventionala pentru ca au loc numeroase procese metaboloce

STAREA DE EXCITATIE constitue trecerea tesuturilor excitabile de la

starea de repaus la cea de activitate specifica sub actiunea iritantilor.

Excitatiea este un proces biologic ce consta dintr-un cuplaj de modificari fizice chimice si fiziologice. Excitatiea in celulele nervoase provoaca aparitiea curentului electric, care se raspindeste pe toata suprafata membranei celulare.

Starea de inhibitie este o forma

biologica foarte importanta a celulelor. Inhibitiea este o forma activa a proceselor celulare ,iar ca rezultat al actiunii iritantilor aceasta se stopeaza

si excitabilitatea se propaga.

IRITANTII Dupa sensul energetic iritantii se impart

in: Mecanici Chimici Termici Electrici O raspindire mai larga in conditii de

experiment a capatat-o curentul electric care se poate usor doza(dupa forta, frecventa impulsurilor , forma si durata acestora)

.DUPA LOCUL DE ACTIUNE IRITANTII SE DIVIZEAZA Externi Lumina sunetul Substante

mirositoare

Interni Hormonii Electrilotii Metaboliti fermenti

Dupa intensitatea de actiune iritantii se divizeaza Subliminali – care nu provoaca excitareaPragali – stimuli minimaliSuprapragali – forta loe este mai mare

decit cea pragala.Reactiea de raspuns la iritantii de aceeasi

intensitate depinde de starea functionala a tesutului, pentru obtinerea reactiei de raspuns e nevoe de un stimul cu o forta mai mica.

Deci concluzionam – cu cit excitabilitatea este mai mare , cu atit e mai jos pragul de excitatie.

Conditiile de aparitie a excitatiei

Pentru a trece un oarecare tesut din starea de repaus in starea de actiune , sunt necesare 3 conditii !

Intensitatea stimulului Tipul lui de actiune Viteza de crestere a fortei iritantului Cu cit excitabilitatea tesutului e mai

mare, cu atit e mai joasa intensitatea liminala care poate provoca excitarea si

ASTFEL VALOAREA MINIMALA A STIMULULUI CE PROVOACA APARITIEA POTENTIALULUI DE ACTIUNE SE NUMESTE REOBAZA, IAR TIMPUL MINIMAL NECESAR IN CARE TREBUE SA ACTIONEZE STIMULUL CU VALOAREA DE O REOBAZA SE NUMESTE TIMP UTIL.

ESTE IMPORTANT SA STIIM :

APARITIEA EXCITATIE DEPINDE NU NUMAI DE MARIMEA SI DURATA IRITANTULUI DAR SI DE PANTA MARIMII INTENSITATII LUI. CRESTEREA BRUSCA A INTENSITATII STIMULULUI SE NUMESTE GRADIENTUL DE EXCITATIE.

ACOMODAREA Din cauza sporii lente a intensitatii stimulului

excitatiea poate sa nu apara. Spre exemplu la incalzirea treptata a muschiului sau nervului, tesutul poate fi degradat dar excitatiea nu poate aparea. Celulele dispun de numeroase niveluri de acomodare.

DE ASEMENIA UN LUCRU IMPORTANT PREZINTA LABILITATEA SAU MODIFICAREA FUNCTIONALA ESTE VITEZA PROCESUL DE EXCITARE ONDULARA A TESUTULUI EXCITAT. SE DETERMINA LABILITATEA PRIN NUMARUL MAXIMAL DE IMPULSURI, PE CARE TESUTUL POATE SA-L EXERCITE INTR-O SECUNDA IN CONCORDANTA CU RITMUL DE EXCITATIE.DE CEA MAI MARE LABILITATE DISPUNE FIBRA NERVOASA MOTORIE LA ANIMALE HOMEOTERME

FENOMENELE ELECTRICE IN ORGANISM.

Prin intermediul electrolizilor este dovedita existenta unei diferente de potential intre interiorul celulei si lichidul extracelular . Acest fenomen a fost numit

Potentialul de membrana.Valoarea numerica a cestui Potential este caracteristica Pentru fiecare tip de celula.Fibrele musculare dispun de 90 mV , ale miocardului – 80mV ,secretorii 30 40 mV.Prin variattiea acestuipotential se pot determina starile functionale alecelulelor, si ne pot oferi multe informatii despreunul sau alt organism

POTENTIAL DE REPAUS potentiel de repos / resting potential. *Potentialul

de membrana al unei celute vii In absenta stimularii. Pentru celulele excitabile (celule nervoase si musculare) valoarea sa este de la -55 mV pana la -100 mV, interiorul celutei fiind Intotdeauna Incarcat electric negativ. Celulele non-excitabile (ex.: celule gliale) pot prezenta, de asemenea, un p. de r. Cauzele p. de r. sunt repartitia inegala a ionilor prin membrana celulara si o permeabilitate crescuta a membranei pentru K*, deoarece In repaus canalele speci-fice acestui cation sunt deschise. De aceea, p. de r.

este In esenta un potential de K*. *Pompa de sodiu, care antreneaza o deplasare de sarcini pozitive In afara celulei nu contribuie decat cu -10 mV pana

la -20 mV la producerea p. de r. Sin.: potential de membrana.

De aceea, p. de r. este In esenta un potential de K*. *Pompa de sodiu, care antreneaza o deplasare de sarcini pozitive In afara celulei nu contribuie decat cu -10 mV pana la -20 mV la producerea p. de r. Sin.: potential de membrana.

POTENTIALUL DE ACTIUNE Apare ca o reactie de raspuns drept

rezultat a unei excitatii cu o forta pragala. Acest p-otential este un proces electric de scurta durata . De aceia se utilizeaza aparatul numit

“OsciolograF “

Membrana plasmatică prezintă canale ionice voltaj-dependente și canale ionice ligand-dependente.

Potențialul de acțiune se produce datorită creșterii rapide a permeabilitații pentru Na+ (de aprox. 5000 de ori). La potențialul de -70mV canalul de Na+ este închis, iar cand potențialul crește la -65mV el se deschide și ionii de Na+ pătrund în celula, rezultând în depolarizarea neuronului.

Diferența de potențial electric dintre interiorul și exteriorul celulei se reduce până când la un moment dat se inverseaza polarizările: pozitivă în interior și negativă în exterior.Valoarea care trece de 0mV se numește overshot(+35mV).

Creșterea și scăderea rapidă a potențialului se numește spike potential sau potențial de vârf.

Dupa aceasta se revine la potențialul de repaus. Postpotențialul negativ(sau postdepolarizare) este peste valoarea de repaus. Dupa ce s-a atins valoarea de repaus, potențialul scade și se afla puțin sub valoarea de repaus, timp de 40-50ms, ceea ce constituie postpotențialul pozitiv(sau posthiperpolarizare).Trecerea ionilor de Na+ prin membrană se face pasiv și este dependentă exclusiv de gradientul de

concentrație. In concluzie geneza impulsurilor nervoase nu consumă energie.Când membrana este stimulată subliminal, neaparand acea diferența de 15mV, nu se produce un potențial de acțiune dar crește sensibilitatea membranei, ceea ce rezultă intr-un potențial local.

CONDUCTIBILITATEA Conductibilitatea nervilor consta in proprietatea lor de a

transmite un impuls generat intr-un anumit punct. Impulsul

este transmis in ambele directii, asa cum reiese din inregistrarea curentilor de actiune.

Mecanismul propagarii potentialului de actiune include 2 componenti:

a) aparitiea potentialului de actiune local aparut in urma excitatiei

b) excitarea zonei vecine nepolarizate ca rezultat al careia incepe raspindirea potentialului de actiune.La baza acestui mecanism se afla teoriea curentilor locali – Conform acestei teorii aparitiea potentialului de actiune in zona excitata nu este un indice al starii de excitatie a sectorului, dar si focar de excitatie a portunilor adiacente ale membranei

Aceasta are loc in urma aparitiei curentilor circulari sau locali intre zonele depolarizate. (-) si nedepolarizate (+) ale membranei celulare.

TEORIEA CURENTILOR LOCALI

teoriea curentilor locali – Conform acestei teorii

aparitiea potentialului de actiune in zona excitata nu este un indice al starii de excitatie a sectorului, dar si focar de excitatie a portunilor adiacente ale membranei

Aceasta are loc in urma aparitiei curentilor circulari sau locali intre zonele depolarizate. (-) si nedepolarizate (+) ale membranei celulare.

Atunci cind in zona deja excitata incepe a se restabili potentialul de repaus in portunile adiacente ale membranei apare potentialul de actiune . Propagarea are loc doar intr-o singura directie deoarece in zona deja excitata se instaleaza zona refractara

Ast fel de proprietati de propagare continua a impulsurilor sunt caracteristice pentru fibre nervoase amielinice,mielinice si musculare.

VITEZA DE CONDUCERE

Viteza de transmitere a excitatiei este in functie de dimensiunile fibrei si de mielinizarea nervului. Este mai mare in fibrele mai groase si in cele mielinizate (de 50 de ori). Dupa viteza de transmitere a excitatiei, ca si dupa grosimea lor, nervii sunt impartiti in diferite categorii.

Viteza mare din fibra mielinizata se datoreste transmisterii saltatorii a impulsului de la o strangulatie Ranvier la alta, singurele zone excitabile in aceste conditii. De la o strangulatie Ranvier la alta, stimulul este transmis prin mediu, care este un bun conductor datorita compozitiei electrolitice cu proprietati de conducere.

BIBLIOGRAFIA St. Turcanu – Fiziologiea animalelor

domestice Chisinau 2006 Haulica I. – Fiziologie umana, Ed.

Medicala,Bucuresti 1986\ Melnic Boris – Fiziologiea omului si a

animalelor, ed. Stiinta Chisinau 1993 http://www.ymed.ro/conductibilitatea/