Post on 11-Sep-2019
transcript
Fiziologia Aparatului
Reno-Urinar
Conf. dr. Adelina Vlad, Disciplina Fiziologie II
UMF Carol Davila Bucuresti
Roluri – Echilibru
Excretie – epureaza plasma echilibru intre ingestie, productie
endogena/ eliminare
Echilibru osmotic
Echilibru hidric – regleaza volumul fluidului extracelular
Balanta electrolitica
Echilibru acido-bazic
Roluri – Endocrine/ Enzimatice/
Metabolice
Elibereaza:
Eritropoietina
1-alfa hidroxilaza, pt. sinteza 1,25 (OH)2D3
Renina
Functii paracrine/autocrine:
Bradikinina
prostaglandine
factori endoteliali
1. oxid nitric
2. endotelina
Gluconeogeneza
Roluri – Reglarea TA
Prin:
Homeostazia sodiului si a apei volum extracelular
Controlul axei renina – angiotensina – aldosteron
Eliberarea de compusi vasoactivi
Caracteristici
Proceseaza volume mari de fluid:
Fluxul sanguin renal (FSR) = 1.2 L/min, >1700 L/zi, 20-25% din
debitul cardiac
Fluxul plasmatic renal (FPR) = 660 mL/min, 950 L/zi
Rata filtrarii glomerulare (RFG) = 125 mL/min,180 L/zi
Caracteristici
Raport mare suprafata/ volum
2.000.000 de nefroni in cei doi rinichi
Flux sanguin: Filtrare glomerulara:
1200 mL/min 125 mL/min
0.006 mL/min/nefron 0.000063 mL/min/nefron
Rata excretiei:
~1 mL/min
~0.0000005 mL/min/nefron
Vascularizatia Nefronului
Se realizeaza printr-o secventa unica de elemente vasculare:
Arteriola aferenta
Capilare glomerulare – in care presiunea hidrostatica este foarte
mare (aprox. 50 mm Hg) favorizand FILTRAREA plasmei
Arteriola eferenta
O retea de capilare peritubulare – in care presiunea hidrostatica
este mica (cca. 10 mm Hg) favorizand REABSORBTIA fluidului din
tubii uriniferi
Prin modificarea rezistentei arteriolelor aferente si eferente, rata
filtrarii glomerulare si reabsorbtia tubulara sunt adaptate nevoilor
homeostatice ale organismului
Nefroni Superficiali si
Juxtamedulari
Sistemul tubular al nefronilor superficiali
(80 - 85 %) este inconjurat de o retea
bogata de capilare peritubulare
Din arteriolele eferente ale nefronilor
juxtamedulari (15 – 20 %), lungi, care
coboara in medulara externa, se desprind
capilare peritubulare specializate numite
vasa recta ce insotesc ansele Henle
adanc in medulara profunda
Medulara renala este slab vascularizata,
ea primeste 10% din fluxul sanguin renal,
la papila ajungand 1-2% important pt.
pastrarea hiperosmolaritatii interstitiului in
medulara profunda si concentrarea urinei
Formarea Urinei
Se realizeaza prin:
1. Filtrare glomerulara
2. Reabsorbtie tubulara
3. Secretie tubulara
Excretia = Filtrare – Reabsorbtie + Secretie
Inulina
E = F
Ioni
Uree
E = F - R
Glucoza
Aminoacizi
E = 0
PAH
E = F + S
Filtrarea Glomerulara Este un proces cu selectivitate redusa ce are loc la nivelul corpusculului
renal (= glomerul, mezagiu, spatiul Bowman, capsula Bowman); rezulta
filtratul glomerular
Se realizeaza prin bariera filtranta glomerulara, alcatuita din:
Glicocalix la supafata celulelor endoteliale, contine glicozaminoglicani
anionici
Endoteliu capilar cu fenestratii
Membrana bazala - contine proteoglicani anionici de tip heparan-
sulfat (HSPG), limiteaza pasajul solvitilor mari anionici (proteine)
Podocite (celule epiteliale ale membranei interne a capsulei
Bowman), cu procese interdigidate conectate prin diafragme ale
fantei de filtrare cu pori (4 - 14 nm); acoperite de proteoglicani
anionici
Celulele mezangiale formeaza o retea contractila continua cu celulele
musculare netede ale a. aferenta si eferenta; sustin capiarele glomerulare
Vedere a capilarului glomerular
dinspre lumen – celule
endoteliale cu fenestratii
Vedere a capilarelor
glomerulare dinspre
spatiul Bowman –
capilare acoperite de
procesele podocitare
(pedicele)
Membrana filtranta. De la stanga la dreapta, lumenul capilar (CL); endoteliul capilar cu fenestratii; lamina rara interna; lamina densa; lamina rara externa; multiple pedicele separate prin diafragme ale fantei de filtrare (sageata); o parte a corpului celular al podocitului (CB)
Filtrabilitatea Solvitilor
Depinde de dimensiunea (raza si GM) si sarcina lor electrica
(proteoglicanii anionici din structura barierei filtrante favorizeaza trecerea
compusilor cationici)
Estimata de coeficientul de filtrare = raportul dintre concentratia solvitului
(X) in ultrafiltrat (UFx) fata de plasma (Px):
UFx/Px
Filtrabilitate albuminei este aprope zero datorita atat dimensiunii cat si
sarcinii sale electrice
Filtratul glomerular este o plasma lipsita de proteine; o serie de
compusi cu GM mica nu sunt filtrati pentru ca sunt partial legati de proteine
plasmatice (cca. jumatate din calciul plasmatic si majoritatea acizilor grasi)
Molecule anionice cu
GM mare au o
filtrabilitate redusa
fata de molecule
cationice de aceeasi
dimensiune
Rata filtrarii glomerulare (RFG)
Reprezinta volumul de lichid filtrat in capsula Bowman pe unitatea de timp
Este un parametru f. important pt. evaluarea functionala a rinichiului
Este de aprox. 125 ml/min sau 180 L/zi
Variatii fiziologice: varsta (scazuta la copilul mic si la varstnici), suprafata
corporala
Enorma cantitate de plasma filtrata permite:
Eliminarea rapida a catabolitilor, toxinelor, compusilor plasmatici in
exces a caror excretie depinde in principal de filtrarea la nivelul
glomerulului
Controlul rapid al volumului si compozitiei fluidului extracelular prin
procesarea intregii plasme de aprox. 60 de ori pe zi la nivel renal
(180L/zi impartit la 3L, volumul plasmatic)
Fractia de Filtrare (FF)
Reprezinta raportul dintre RFG si FPR
FF = RFG / FPR
Este de aprox. 0.2, cca. 20% din plasma care patrunde in rinichi pe
unitatea de timp se filtreaza
Determinanti ai RFG
RFG = Kf x Puf= Kf x (PG – PB – pG + pB)
Kf – coeficient de
ultrafiltrare
depinde de conductanta
hidraulica si de suprafata
filtranta a capilarelor
glomerulare
Presiunea neta de filtrare
(Puf)
reflecta echilibrul dintre
fortele hidrostatice (P) si
osmotice (p) din
corpusculul renal
RFG = Kf x (PG – PB – pG), dar determinantii majori ai RFG sunt PG si pG
Presiunea coloid osmotica glomerulara (pG)
De la arteriola aferenta catre cea eferenta, concentratia proteinelorplasmatice creste cu aprox. 20% ca urmare a pierderii fluidului filtratin capsula Bowman
pG arteriola aferenta < pG arteriola eferenta
pG este influentata de:
presiunea coloid osmotica plasmatica: cresteri ale acesteia
determina cresterea pG si scaderea RFG
fractia de filtrare: cand aceasta creste, concentratia proteinelor
si pG cresc, scazand RFG
Presiunea hidrostatica
glomerulara (PG) depinde de:
Tensiunea arteriala
Rezistenta arteriolei aferente
Rezistenta arteriolei eferente
50 mm Hg 30 mm Hg
10 mm Hg
Cresterea TA va creste PG si RFG; acest efect este diminuat de mecanisme autoreglatoare
Cresterea rezistentei arteriolelor aferente reduce PG si RFG (scaderemonotona a FPR si RFG)
Constrictia moderata a a. eferente creste PG si RFG
Constrictia puternica a a.eferente (corespunzand unei cresteri de peste treiori a rezistentei) scade RFG:
PG crescuta creste filtrarea creste concentratia proteinelor crestere exponentiala a pG datorita efectului osmotic exercitat de ioniiatasati electrostatic proteinelor plasmatice = efect Donnan
Presiunea hidrostatica din capsula Bowman
Este realtiv stabila, modificarile survenite in conditii normale nu sunt
suficient de importante pt a influenta semnificativ RFG
In conditii patologice, cresteri ale PB scad RFG (obstructia tractului
urinar)
Coeficientul de filtrare:
Kf = Lp x Sf
Lp – conductivitatea hidraulica a capilarului
foarte ridicata in glomerul datorita fenestratiilor
scade in afectiuni care scad permeabilitatea barierei filtrante pt.
apa (amiloidoza etc.)
Sf – suprafata de filtrare,
influentata de contractilitatea c. mezangiale, sensibile la
actiunea ANG II, ADH si parathormon;
scade in afectiuni care reduc nr. capilarelor glomerulare
functionale (diabet, hipertensiune, afectiuni renale)
AP, systemic arterial pressure; RE, efferent arteriolar resistance; RA,
afferent arteriolar resistance
Fluxul Sanguin Renal (FSR)
Este de aprox. 1100 ml/min, (22% din debitul cardiac, cei doi rinichi
reprezentand numai 0.4% din masa corporala)
Abundenta fluxului sanguin are un rol dominant functional –
mentinerea RFG – si nu unul metabolic
Mecanismele responsabile pt reglarea FSR sunt strans legate de
controlul RFG si de functia excretorie a rinichiului
Determinanti ai FSR
FSR = (Presiunea in a. renala – Presiunea in v. renala )/ Rezistenta vasculara
totala renala- apropiata ca valoare de TA aprox. 4 mm Hg Suma rezistentelor in:
- variatii ale TA au o influenta - a. interlobulare
moderata datorita eficientei - aa. aferente si eferente
autoreglarii Influentata de: SNVSp,
hormoni, mec.locale
SNVSp – scade RFG prin vasoconstrictie, cu efect mai puternic pe a. eferenta
scade FSR mai mult decat RFG; in situatii critice – stimulare maximala cu scaderea
drastica a FSR si RFG (pana la anurie); stimuleaza eliberarea reninei
PNA – efect vasodiatator pe a. aferenta si eferenta; inhiba secretia de renina
Epinefrina, norepinefrina, endotelina – efect vasoconstrictor; dopamina – efecte
opuse
NO – efect vasodilatator; mentine RFG
PG (I2, E2), bradikinina – efect vasodilatator, mai ales asupra a. aferente
Leucotrienele – efect vasoconstrictor puternic, reduc FSR si RFG
Angiotensina II
- vasoconstrictor renal, actioneaza preferential asupra a. eferente
- produsa ca raspuns la scaderea fluxului renal (hipotensiune,
hipovolemie, stenoza a. renale etc.)
- readuce la normal RFG
- favorizeaza reabsorbtia tubulara prin scaderea Pc in capilarele
peritubulare indusa de constrictia a. eferente
Autoreglarea RFG si a FSR
Este un mecanism renal intrinsec
Mentine FSR si RFG relativ constante prevenind modificarea
mecanismelor homeoastatice renale cand TA variaza:
- pastreaza o RFG rezonabila cand TA scade
- previne eliminarea excesiva de apa si electroliti cand TA creste
Variatii importante ale TA au efecte mult diminuate asupra diurezei datorita:
Autoreglarii prin feedback tubuloglomerular care previne variatii mari ale RFG cu TA
Autoreglarii prin mecanism miogen a FSR si RFG
Balantei glomerulotubulare, mecanism adaptiv la nivelul tubilor renali care creste rata reabsorbtiei cand RFG creste
Modificari ale TA afecteaza intr-o oarecare masura excretia renala de apasi sodiu in ciuda mecanismelor autoreglatorii, prin fenomenul numitdiureza presionala sau natriureza presionala
Cu mecanisme autoreglatoare si adaptative active, variatii ale TA intre 75 -160 mm Hg modifica RFG cu doar cateva procente
In absenta acestora:
O crestere moderata a TA de la 100 la 125 mm Hg ar produce o crestere de 25% a RFG: de la cca. 180 la 225 L/zi
In mod normal, 78.5 L de apa/zi sunt reabsorbiti, si 1.5 L de urina suntexcretati
Daca reabsorbtia tubulara ramane constanta la 178.5 L/zi, cresterea TA de mai sus va creste diureza la 46.5 L/zi
(Excretia = Filtrare – Reabsorbtie: 225 – 178.5 = 46.5 L/zi ) o crestere a diurezei de peste 30 de ori.
Feedback-ul Tubuloglomerular
Aparatul juxtaglomerular este
format din:
Celulele maculei densa
localizata in portiunea initiala a
tubului distal; vine in contact cu
a. aferenta si eferenta
Celulele juxtaglomerulare din
peretele a. aferenta si eferenta;
produc si elibereaza renina
Celulele maculei densa percep
variatiile de volum si de concentratie a
Na si Cl la nivelul tubului distal
modifica rezistenta a. aferenta si
eferenta
Scaderea RFG creste reabsorbtia Na+
si Cl- scade concentratia acestora in
tubul distal stimularea celulelor
maculei densa care:
- Scad rezistenta a aferente,
- Stimuleaza eliberarea reninei din
celulele juxtaglomerulare, cu
formarea ATII si constrictia a.
eferente
Creste RFG = autoreglare
Autoreglarea prin Mecanism Miogen
Vasele sanguine respund la intinderea indusa de cresterea TA prin
constrictie si cresterea rezistentei, pastrand astfel fluxul sanguin
constant
Contractia este consecinta cresterii concentratiei intracelulare a
calciului ca raspuns la intinderea fibrelor musculare netede din peretele
vascular
Contribuie astfel la mentinerea constanta a FSR si RFG cand TA
variaza
Ingestia Crescuta de Proteine si
Hiperglicemia Cresc FSR si RFG
Aportul proteic creste RFG cu 30%
Mecanism probabil: creste absorbtia Na+ odata cu cea a aminoacizilor
(folosesc un transportor comun, simportul Na/AA) scade
concentratia Na+ la nivelul maculei densa feedback tubulo-
glomerular rezistenta scazuta a arteriolei aferente
Hperglicemia (diabet zaharat etc.) creste RFG, probabil printr-un
mecanism similar
Reabsorbtia Tubulara
Este un proces inat selectiv
Prin contorlul ratei de reabsorbtie, rinichiul ajusteaza excretia diversilor
compusi prezenti in ultrafiltrat
Cantitatea filtrata = RFG x Concentratia plasmatica
Transportul Activ Primar
Este realizat la nivelul tubilor uriniferi prin ATP-aze Na+/K+, Na+/H+,
H+, Ca++ s.a.
Exemplu: reabsorbtia activa a Na+:
Pompa Na/K de la nivelul membrane laterobazale creeaza un
gradient electrochimic care favorizeaza difuzia facilitata a Na+ din
lumenul tubular
La polul apical: are loc reabsorbtia pasiva prin sisteme de transport
activ secundar (simport/ antiport la nivelul tubului proximal,
segmentului gros al ansei Henle, tubului contort distal) sau canale
epiteliale de Na+ (epithelial Na channels, ENaC) in tubii colectori.
Transport Activ Secundar
Simport (exemple):
Reabsorbtia glucozei: Na/ Glu - SGLT1,
SGLT2; inhibitori ai acestora =
gliflozine, antidiabetice cu efecte
benefice cardiovasculare prin cresterea
eliminarilor renale de glucoza si sodiu
Reabsorbtia aminoacizilor (Na/AA) in
tubul proximal
Na+/2Cl-/K+ in portiunea groasa a ansei
Henle si tubul colector distal, inhibat de
diureticele de ansa
Antiport (exemple):
secretia protonilor in tubul proximal
(Na/H)
Pinocitoza
Mecanism de transport activ, caracteristic reabsorbtiei moleculelor
mari (proteine)
Proteinele sunt incorporate in vezicule de pinocitoza la polul luminal
al celulei tubulare si digerate la aminoacizi care difuzeaza pasiv in
fluidul interstitial si de aici in capilarele peritubulare
Transportul Maximal (Tm)
Este rata maxima pana la care o
substanta poate fi transportata
de un sistem activ la nivel renal
Este atins cand sistemele de
transport renale ale acelei
substante sunt complet saturate
Pragul de transport al unei
substante este atins cand
transportorii nefronilor cu Tm cel
mai redus se satureaza.
Transportul Maximal (Tm)
In cazul glucozei, care la valori
normale ale glicemiei nu se elimina
prin urina (se filtreaza si se
reabsoarbe in totalitate), cresteri
ale glicemiei care ating pragul de
transport determina aparitia
glicozuriei (curba verde)
De la valori ale glicemiei la care toti
nefronii au transportorii glucozei
saturati (Tm), rata reabsorbtiei
tubulare (curba albastra) nu mai
poate creste odata cu cresterea
glicemiei (platou in fig.) din
acest moment, excretia urinei
creste liniar cu cresterea
concentratiei plasmatice a glucozei
Transportul Pasiv
Nu prezinta o limita a ratei de transport (Tm)
Depinde de:
Gradientul electrochimic al substantei, necesar difuziei
Permeabilitatea membranei pt substanta de transportat
Timpul de pasaj al fluidului ce contine acea substanta prin tubul
urinifer (cu cat acesta este mai lung, cantitatea de substanta
reabsorbita este mai mare)
Reabsorbtia apei
Se realizeza prin osomoza, transcelular si paracelular
Depinde de permeabilitatea fiecarui segment tubular:
Este foarte mare in tubul proximal
Este redusa pana la absenta in celelalte segmente; depinde de
ADH in tubii distali si colectori
Urmeaza reabsorbtia Na+
Contribuie la reabsorbtia unor solviti prin antrenarea mecanica a
acestora de fluxul sau de reabsorbtie (solvent drag)
Transportul pasiv al Na+
Paracelular; este maxim in tubul proximal, scade progresiv catre
papila renala
Indus de grandientul electrochimic transepitelial al Na+
Rabsorbtie a Na+ in tubul proximal si in portiunea ascendenta
groasa a ansei Henle
In celelate segmente tubulare Na+ trece din interstitiu inapoi in
lumenul tubular (backleak) prin acest mecanism
Reabsorbtia clorului
Se realizeaza paracelular (tub proximal, duct colector) prin gradient
electrochimic
Urmeaza calea transcelulara, folosind la polul apical simporturile
K+/Cl- (tub proximal, tub colector distal), Na+/Cl- (tub colector
distal), Na+/2Cl-/K+ (segmentul gros al ansei Henle), antiportului
-HCO3/Cl- (tub colector)
si canalele de Cl- la nivelul membranei bazolaterale
Reabsorbtia si secretia ureei
Tubul proximal: reabsorbtie paracelulara si transcelulara prin
solvent drag, difuziune facilitata
Segmentul subtire al ansei Henle: secretia ureei cu ajutorul
transportorului UT2
Duct colector: reabsorbtia ureei mediata de UT1 si UT4
Tubul Proximal Reabsorbtie
Foarte activa
Foarte intensa pt. apa
Glucoza, AA reabs. in prima jumatate
Na+: simport cu AA, glucoza, antiport cu H+
Cl- (partea terminala), HCO3-, K+, uree
Reabsorbtia HCO3- depinde de activitatea
anhidrazei carbonice
Secretie
H+, saruri biiare, oxalati, urati,
catecolamine
toxine, medicamente (penicillina, salicilati,
PAH)
Fluidul tubular ramane izoton, apa urmand
prin osmoza reabsorbtia sodiului
Descendenta (SSD)
Foarte permeablila pt apa (aprox. 20% din apa filtrata se reabsoarbe
aici
Permeabilitate moderata pt majoritatea solvitilor (uree, sodiu)
Ansa Henle
Thick ascending loop of Henle
Segmentul
gros
ascenent
(SGA)
Ascendenta
Impermeabila pt apa si uree
Segmentul gros (SGA):
Reabsorbtie: sodiu, clor,
potasiu (25% din
cantitatea filtrata), calciu,
bicarbonat, magneziu
filtratul devine hipoton,
in timp ce osmolaritatea
interstitiului creste –
important pt procesul de
concentrare a urinei
Secretie: ionii de
hidrogen
Aici actioneaza diureticele
de ansa, prin inhibarea
simportului Na+/2Cl-/K+
5%
Tubii Contort Distal si Colectori
Tubul contort distal (TCD)
Impermeabil pt apa si uree
Reabsorbtie: sodiu, potasiu, clor
segment de dilutie
Diureticele tiazidice actioneza la acest
nivel, inhiband simportul Na+/Cl-
celula
principala
Tubul conector (TCN), tubul
colector initial (TCI) si tubul
colector cortical (TCC)
Impermeabili pt. uree
Permeabilitate pt apa
dependenta de ADH
TCN – contine celule TCN
(elibereaza kalikreina) si celule
intercalate
TCI si TCC contin celule
principale (2/3) si intercalate
(1/3)
celula
principala
Celule principale
Reabsorbtia Na+, Cl- si secretia K+
(active, prin ATP-aza Na/K), controlate
de aldosteron
Aici actioneaza diureticele care inhiba
ENaC si actiunea aldosteronului
(acestea din urma elimina Na+ = efect
diuretic, dar economisesc K+)
Celule intercalate (A si B)
Secretia H+ prin ATP-aza de
hidrogen, care pompeaza impotriva
unor gradiente f. mari, de pana la
1000/1
Pt. fiecare H+ secretat, un -HCO3 este
reabsorbit
reabsorbtia K+
Tubul Colector Medular (TCME, TCMI)
Reabsorbtia a 10% din apa (in
prezenta ADH) si Na+ filtrate,
importanta in determinarea excretiei
finale a acestora
Reabsorbtia ureei in interstitiul
medularei, contribuie la cresterea
osmolaritatii in aceasta zona,
importanta in procesul de
concentratre a urinei
Secretia H+ impotriva unui gradient
de concentratie mare, la fel ca in
TCC
Reglarea Reabsorbtiei Tubulare
Echilibrul glomerulotubular
Rata reabsorbtiei tubulare este ajustata in functie de volumul
de fluid aflat in tub
Se realizeaza prin modificari ale fortelor Starling din tubi, interstitiu
si capilarele peritubulare
Este un mecanism intrinsec rinichilor, putand fi demonstrat pe organ
izolat
Contribuie la prevenirea supraincarcarii segmentelor distale
tubulare cand RFG creste
Fortele Starling in Capilarele
Peritubulare
Reabsorbtia = Kf x Presiunea neta de reabsorbtie
Reabsorbtia la nivelul capilarelor peritubulare depinde de doi factoriinfluentati direct de modificari hemodinamice renale:
Presiunea hidrostatica din capilarele peritubulare, Pc: influentata de TA si de rezistenta in a. aferenta si eferenta
Presiunea coloid osmotica din capilarele peritubulare, pc: depindede presiunea coloid osmotica sistemica a plasmei si de fractia de filtrare
Fortele Starling in Interstitiul
Peritubular
Sunt influentate de
modificari ale
presiunilor in capilarele
peritubulare;
influenteaza la randul
lor reabsorbtia tubulara
Angiotensina II
Stimuleaza secretia aldosteronului, care va creste reabsorbtia
sodiului
Are efect constrictor asupra a. eferente:
Creste fractia de filtrare glomerulara cresterea presiunii coloid
osmotice in capilarele peritubulare, care favorizeaza reabsorbtia
sodiului si a apei
Scade presiunea hidrostatica in capilarele peritubulare,
favorizand reabsorbtia
Stimuleaza in mod direct reabsorbtia Na+ in tubii proximali, ansele
Henle, tubii distali si cei colectori
Efectul stimularii SNVSp
Scade excretia sodiului prin:
Cresterea reabsorbtiei sale in tubul proximal si bratul ascendent al ansei Henle
Stimularea eliberarii reninei
Constrictia arteriolelor aferente si eferente
Clerance-ul renal al unei substante este volumul de plasma complet
epurat de acea substanta la nivel renal pe unitatea de timp
Clearance-ul Renal
Determinarea RFG prin metoda
clearance-ului
Clearance-ul unor compusi
plasmatici a caror excretie
renala se realizeaza exclusiv
prin filtrare estimeaza RFG
Inulina se filtreaza, nu se
reabsoarbe si nu se secreta –
ideala pt determinarea RFG,
dar este compus exogen
Creatinina este endogena, se
filtreaza dar se si secreta in
mica masura – clearance-ul
sau supraestimeaza usor RFG,
e folosit uzual in clinica
PAH – para-aminohippuric acid
Determinarea FPR prin Metoda
Clearance-ului
Clearance-ul unui compus care se
elimina complet pe parcursul unui
singur pasaj renal permite estimarea
fluxului plasmatic renal
Acidul paraaminohipuric (PAH)
indeplineste aceasta conditie in
proportie de 90%
FSR se determina folosind valoarea
estimata a FPS si Ht
FSR = FPR / (1 – Ht)