Fiziologia Aparatului

Reno-Urinar

Conf. dr. Adelina Vlad, Disciplina Fiziologie II

UMF Carol Davila Bucuresti

Artera renala

Rinichi

Ureter

Vezica urinara

Vena renala

Aparatul Reno-Urinar

Roluri – Echilibru

Excretie – epureaza plasma echilibru intre ingestie, productie

endogena/ eliminare

Echilibru osmotic

Echilibru hidric – regleaza volumul fluidului extracelular

Balanta electrolitica

Echilibru acido-bazic

Roluri – Endocrine/ Enzimatice/

Metabolice

Elibereaza:

Eritropoietina

1-alfa hidroxilaza, pt. sinteza 1,25 (OH)2D3

Renina

Functii paracrine/autocrine:

Bradikinina

prostaglandine

factori endoteliali

1. oxid nitric

2. endotelina

Gluconeogeneza

Roluri – Reglarea TA

Prin:

Homeostazia sodiului si a apei volum extracelular

Controlul axei renina – angiotensina – aldosteron

Eliberarea de compusi vasoactivi

Caracteristici

Proceseaza volume mari de fluid:

Fluxul sanguin renal (FSR) = 1.2 L/min, >1700 L/zi, 20-25% din

debitul cardiac

Fluxul plasmatic renal (FPR) = 660 mL/min, 950 L/zi

Rata filtrarii glomerulare (RFG) = 125 mL/min,180 L/zi

Caracteristici

Raport mare suprafata/ volum

2.000.000 de nefroni in cei doi rinichi

Flux sanguin: Filtrare glomerulara:

1200 mL/min 125 mL/min

0.006 mL/min/nefron 0.000063 mL/min/nefron

Rata excretiei:

~1 mL/min

~0.0000005 mL/min/nefron

Anatomie Functionala. Vascularizatie

Vascularizatia Nefronului

Se realizeaza printr-o secventa unica de elemente vasculare:

Arteriola aferenta

Capilare glomerulare – in care presiunea hidrostatica este foarte

mare (aprox. 50 mm Hg) favorizand FILTRAREA plasmei

Arteriola eferenta

O retea de capilare peritubulare – in care presiunea hidrostatica

este mica (cca. 10 mm Hg) favorizand REABSORBTIA fluidului din

tubii uriniferi

Prin modificarea rezistentei arteriolelor aferente si eferente, rata

filtrarii glomerulare si reabsorbtia tubulara sunt adaptate nevoilor

homeostatice ale organismului

Nefroni Superficiali si

Juxtamedulari

Sistemul tubular al nefronilor superficiali

(80 - 85 %) este inconjurat de o retea

bogata de capilare peritubulare

Din arteriolele eferente ale nefronilor

juxtamedulari (15 – 20 %), lungi, care

coboara in medulara externa, se desprind

capilare peritubulare specializate numite

vasa recta ce insotesc ansele Henle

adanc in medulara profunda

Medulara renala este slab vascularizata,

ea primeste 10% din fluxul sanguin renal,

la papila ajungand 1-2% important pt.

pastrarea hiperosmolaritatii interstitiului in

medulara profunda si concentrarea urinei

Structura Nefronului

Formarea Urinei

Se realizeaza prin:

1. Filtrare glomerulara

2. Reabsorbtie tubulara

3. Secretie tubulara

Excretia = Filtrare – Reabsorbtie + Secretie

Inulina

E = F

Ioni

Uree

E = F - R

Glucoza

Aminoacizi

E = 0

PAH

E = F + S

Filtrarea Glomerulara Este un proces cu selectivitate redusa ce are loc la nivelul corpusculului

renal (= glomerul, mezagiu, spatiul Bowman, capsula Bowman); rezulta

filtratul glomerular

Se realizeaza prin bariera filtranta glomerulara, alcatuita din:

Glicocalix la supafata celulelor endoteliale, contine glicozaminoglicani

anionici

Endoteliu capilar cu fenestratii

Membrana bazala - contine proteoglicani anionici de tip heparan-

sulfat (HSPG), limiteaza pasajul solvitilor mari anionici (proteine)

Podocite (celule epiteliale ale membranei interne a capsulei

Bowman), cu procese interdigidate conectate prin diafragme ale

fantei de filtrare cu pori (4 - 14 nm); acoperite de proteoglicani

anionici

Celulele mezangiale formeaza o retea contractila continua cu celulele

musculare netede ale a. aferenta si eferenta; sustin capiarele glomerulare

Membrana (Bariera) Filtranta

Glomerulara

Vedere a capilarului glomerular

dinspre lumen – celule

endoteliale cu fenestratii

Vedere a capilarelor

glomerulare dinspre

spatiul Bowman –

capilare acoperite de

procesele podocitare

(pedicele)

Membrana filtranta. De la stanga la dreapta, lumenul capilar (CL); endoteliul capilar cu fenestratii; lamina rara interna; lamina densa; lamina rara externa; multiple pedicele separate prin diafragme ale fantei de filtrare (sageata); o parte a corpului celular al podocitului (CB)

Filtrabilitatea Solvitilor

Depinde de dimensiunea (raza si GM) si sarcina lor electrica

(proteoglicanii anionici din structura barierei filtrante favorizeaza trecerea

compusilor cationici)

Estimata de coeficientul de filtrare = raportul dintre concentratia solvitului

(X) in ultrafiltrat (UFx) fata de plasma (Px):

UFx/Px

Filtrabilitate albuminei este aprope zero datorita atat dimensiunii cat si

sarcinii sale electrice

Filtratul glomerular este o plasma lipsita de proteine; o serie de

compusi cu GM mica nu sunt filtrati pentru ca sunt partial legati de proteine

plasmatice (cca. jumatate din calciul plasmatic si majoritatea acizilor grasi)

Molecule anionice cu

GM mare au o

filtrabilitate redusa

fata de molecule

cationice de aceeasi

dimensiune

Rata filtrarii glomerulare (RFG)

Reprezinta volumul de lichid filtrat in capsula Bowman pe unitatea de timp

Este un parametru f. important pt. evaluarea functionala a rinichiului

Este de aprox. 125 ml/min sau 180 L/zi

Variatii fiziologice: varsta (scazuta la copilul mic si la varstnici), suprafata

corporala

Enorma cantitate de plasma filtrata permite:

Eliminarea rapida a catabolitilor, toxinelor, compusilor plasmatici in

exces a caror excretie depinde in principal de filtrarea la nivelul

glomerulului

Controlul rapid al volumului si compozitiei fluidului extracelular prin

procesarea intregii plasme de aprox. 60 de ori pe zi la nivel renal

(180L/zi impartit la 3L, volumul plasmatic)

Fractia de Filtrare (FF)

Reprezinta raportul dintre RFG si FPR

FF = RFG / FPR

Este de aprox. 0.2, cca. 20% din plasma care patrunde in rinichi pe

unitatea de timp se filtreaza

Determinanti ai RFG

RFG = Kf x Puf= Kf x (PG – PB – pG + pB)

Kf – coeficient de

ultrafiltrare

depinde de conductanta

hidraulica si de suprafata

filtranta a capilarelor

glomerulare

Presiunea neta de filtrare

(Puf)

reflecta echilibrul dintre

fortele hidrostatice (P) si

osmotice (p) din

corpusculul renal

50

0

10

30

Presiunea neta de filtrare = 50 – 10 – 30 = +10 mm Hg

50 mm Hg 30 mm Hg

10 mm Hg

RFG = Kf x (PG – PB – pG), dar determinantii majori ai RFG sunt PG si pG

Presiunea coloid osmotica glomerulara (pG)

De la arteriola aferenta catre cea eferenta, concentratia proteinelorplasmatice creste cu aprox. 20% ca urmare a pierderii fluidului filtratin capsula Bowman

pG arteriola aferenta < pG arteriola eferenta

pG este influentata de:

presiunea coloid osmotica plasmatica: cresteri ale acesteia

determina cresterea pG si scaderea RFG

fractia de filtrare: cand aceasta creste, concentratia proteinelor

si pG cresc, scazand RFG

Presiunea hidrostatica

glomerulara (PG) depinde de:

Tensiunea arteriala

Rezistenta arteriolei aferente

Rezistenta arteriolei eferente

50 mm Hg 30 mm Hg

10 mm Hg

Cresterea TA va creste PG si RFG; acest efect este diminuat de mecanisme autoreglatoare

Cresterea rezistentei arteriolelor aferente reduce PG si RFG (scaderemonotona a FPR si RFG)

Constrictia moderata a a. eferente creste PG si RFG

Constrictia puternica a a.eferente (corespunzand unei cresteri de peste treiori a rezistentei) scade RFG:

PG crescuta creste filtrarea creste concentratia proteinelor crestere exponentiala a pG datorita efectului osmotic exercitat de ioniiatasati electrostatic proteinelor plasmatice = efect Donnan

Presiunea hidrostatica din capsula Bowman

Este realtiv stabila, modificarile survenite in conditii normale nu sunt

suficient de importante pt a influenta semnificativ RFG

In conditii patologice, cresteri ale PB scad RFG (obstructia tractului

urinar)

Coeficientul de filtrare:

Kf = Lp x Sf

Lp – conductivitatea hidraulica a capilarului

foarte ridicata in glomerul datorita fenestratiilor

scade in afectiuni care scad permeabilitatea barierei filtrante pt.

apa (amiloidoza etc.)

Sf – suprafata de filtrare,

influentata de contractilitatea c. mezangiale, sensibile la

actiunea ANG II, ADH si parathormon;

scade in afectiuni care reduc nr. capilarelor glomerulare

functionale (diabet, hipertensiune, afectiuni renale)

AP, systemic arterial pressure; RE, efferent arteriolar resistance; RA,

afferent arteriolar resistance

Fluxul Sanguin Renal (FSR)

Este de aprox. 1100 ml/min, (22% din debitul cardiac, cei doi rinichi

reprezentand numai 0.4% din masa corporala)

Abundenta fluxului sanguin are un rol dominant functional –

mentinerea RFG – si nu unul metabolic

Mecanismele responsabile pt reglarea FSR sunt strans legate de

controlul RFG si de functia excretorie a rinichiului

Determinanti ai FSR

FSR = (Presiunea in a. renala – Presiunea in v. renala )/ Rezistenta vasculara

totala renala- apropiata ca valoare de TA aprox. 4 mm Hg Suma rezistentelor in:

- variatii ale TA au o influenta - a. interlobulare

moderata datorita eficientei - aa. aferente si eferente

autoreglarii Influentata de: SNVSp,

hormoni, mec.locale

SNVSp – scade RFG prin vasoconstrictie, cu efect mai puternic pe a. eferenta

scade FSR mai mult decat RFG; in situatii critice – stimulare maximala cu scaderea

drastica a FSR si RFG (pana la anurie); stimuleaza eliberarea reninei

PNA – efect vasodiatator pe a. aferenta si eferenta; inhiba secretia de renina

Epinefrina, norepinefrina, endotelina – efect vasoconstrictor; dopamina – efecte

opuse

NO – efect vasodilatator; mentine RFG

PG (I2, E2), bradikinina – efect vasodilatator, mai ales asupra a. aferente

Leucotrienele – efect vasoconstrictor puternic, reduc FSR si RFG

Angiotensina II

- vasoconstrictor renal, actioneaza preferential asupra a. eferente

- produsa ca raspuns la scaderea fluxului renal (hipotensiune,

hipovolemie, stenoza a. renale etc.)

- readuce la normal RFG

- favorizeaza reabsorbtia tubulara prin scaderea Pc in capilarele

peritubulare indusa de constrictia a. eferente

Autoreglarea RFG si a FSR

Este un mecanism renal intrinsec

Mentine FSR si RFG relativ constante prevenind modificarea

mecanismelor homeoastatice renale cand TA variaza:

- pastreaza o RFG rezonabila cand TA scade

- previne eliminarea excesiva de apa si electroliti cand TA creste

Variatii importante ale TA au efecte mult diminuate asupra diurezei datorita:

Autoreglarii prin feedback tubuloglomerular care previne variatii mari ale RFG cu TA

Autoreglarii prin mecanism miogen a FSR si RFG

Balantei glomerulotubulare, mecanism adaptiv la nivelul tubilor renali care creste rata reabsorbtiei cand RFG creste

Modificari ale TA afecteaza intr-o oarecare masura excretia renala de apasi sodiu in ciuda mecanismelor autoreglatorii, prin fenomenul numitdiureza presionala sau natriureza presionala

Cu mecanisme autoreglatoare si adaptative active, variatii ale TA intre 75 -160 mm Hg modifica RFG cu doar cateva procente

In absenta acestora:

O crestere moderata a TA de la 100 la 125 mm Hg ar produce o crestere de 25% a RFG: de la cca. 180 la 225 L/zi

In mod normal, 78.5 L de apa/zi sunt reabsorbiti, si 1.5 L de urina suntexcretati

Daca reabsorbtia tubulara ramane constanta la 178.5 L/zi, cresterea TA de mai sus va creste diureza la 46.5 L/zi

(Excretia = Filtrare – Reabsorbtie: 225 – 178.5 = 46.5 L/zi ) o crestere a diurezei de peste 30 de ori.

Feedback-ul Tubuloglomerular

Aparatul juxtaglomerular este

format din:

Celulele maculei densa

localizata in portiunea initiala a

tubului distal; vine in contact cu

a. aferenta si eferenta

Celulele juxtaglomerulare din

peretele a. aferenta si eferenta;

produc si elibereaza renina

Celulele maculei densa percep

variatiile de volum si de concentratie a

Na si Cl la nivelul tubului distal

modifica rezistenta a. aferenta si

eferenta

Scaderea RFG creste reabsorbtia Na+

si Cl- scade concentratia acestora in

tubul distal stimularea celulelor

maculei densa care:

- Scad rezistenta a aferente,

- Stimuleaza eliberarea reninei din

celulele juxtaglomerulare, cu

formarea ATII si constrictia a.

eferente

Creste RFG = autoreglare

Autoreglarea prin Mecanism Miogen

Vasele sanguine respund la intinderea indusa de cresterea TA prin

constrictie si cresterea rezistentei, pastrand astfel fluxul sanguin

constant

Contractia este consecinta cresterii concentratiei intracelulare a

calciului ca raspuns la intinderea fibrelor musculare netede din peretele

vascular

Contribuie astfel la mentinerea constanta a FSR si RFG cand TA

variaza

Ingestia Crescuta de Proteine si

Hiperglicemia Cresc FSR si RFG

Aportul proteic creste RFG cu 30%

Mecanism probabil: creste absorbtia Na+ odata cu cea a aminoacizilor

(folosesc un transportor comun, simportul Na/AA) scade

concentratia Na+ la nivelul maculei densa feedback tubulo-

glomerular rezistenta scazuta a arteriolei aferente

Hperglicemia (diabet zaharat etc.) creste RFG, probabil printr-un

mecanism similar

Reabsorbtia si Secretia Tubulara

Excretia = Filtrare – Reabsorbtie + Secretie

Reabsorbtia Tubulara

Este un proces inat selectiv

Prin contorlul ratei de reabsorbtie, rinichiul ajusteaza excretia diversilor

compusi prezenti in ultrafiltrat

Cantitatea filtrata = RFG x Concentratia plasmatica

Mecanismele Reabsorbtiei si Secretiei

Transportul Activ Primar

Este realizat la nivelul tubilor uriniferi prin ATP-aze Na+/K+, Na+/H+,

H+, Ca++ s.a.

Exemplu: reabsorbtia activa a Na+:

Pompa Na/K de la nivelul membrane laterobazale creeaza un

gradient electrochimic care favorizeaza difuzia facilitata a Na+ din

lumenul tubular

La polul apical: are loc reabsorbtia pasiva prin sisteme de transport

activ secundar (simport/ antiport la nivelul tubului proximal,

segmentului gros al ansei Henle, tubului contort distal) sau canale

epiteliale de Na+ (epithelial Na channels, ENaC) in tubii colectori.

Transport Activ Secundar

Simport (exemple):

Reabsorbtia glucozei: Na/ Glu - SGLT1,

SGLT2; inhibitori ai acestora =

gliflozine, antidiabetice cu efecte

benefice cardiovasculare prin cresterea

eliminarilor renale de glucoza si sodiu

Reabsorbtia aminoacizilor (Na/AA) in

tubul proximal

Na+/2Cl-/K+ in portiunea groasa a ansei

Henle si tubul colector distal, inhibat de

diureticele de ansa

Antiport (exemple):

secretia protonilor in tubul proximal

(Na/H)

Pinocitoza

Mecanism de transport activ, caracteristic reabsorbtiei moleculelor

mari (proteine)

Proteinele sunt incorporate in vezicule de pinocitoza la polul luminal

al celulei tubulare si digerate la aminoacizi care difuzeaza pasiv in

fluidul interstitial si de aici in capilarele peritubulare

Transportul Maximal (Tm)

Este rata maxima pana la care o

substanta poate fi transportata

de un sistem activ la nivel renal

Este atins cand sistemele de

transport renale ale acelei

substante sunt complet saturate

Pragul de transport al unei

substante este atins cand

transportorii nefronilor cu Tm cel

mai redus se satureaza.

Transportul Maximal (Tm)

In cazul glucozei, care la valori

normale ale glicemiei nu se elimina

prin urina (se filtreaza si se

reabsoarbe in totalitate), cresteri

ale glicemiei care ating pragul de

transport determina aparitia

glicozuriei (curba verde)

De la valori ale glicemiei la care toti

nefronii au transportorii glucozei

saturati (Tm), rata reabsorbtiei

tubulare (curba albastra) nu mai

poate creste odata cu cresterea

glicemiei (platou in fig.) din

acest moment, excretia urinei

creste liniar cu cresterea

concentratiei plasmatice a glucozei

Substante reabsorbite prin transport activ

Substante secretate prin transport activ

Transportul Pasiv

Nu prezinta o limita a ratei de transport (Tm)

Depinde de:

Gradientul electrochimic al substantei, necesar difuziei

Permeabilitatea membranei pt substanta de transportat

Timpul de pasaj al fluidului ce contine acea substanta prin tubul

urinifer (cu cat acesta este mai lung, cantitatea de substanta

reabsorbita este mai mare)

Reabsorbtia apei

Se realizeza prin osomoza, transcelular si paracelular

Depinde de permeabilitatea fiecarui segment tubular:

Este foarte mare in tubul proximal

Este redusa pana la absenta in celelalte segmente; depinde de

ADH in tubii distali si colectori

Urmeaza reabsorbtia Na+

Contribuie la reabsorbtia unor solviti prin antrenarea mecanica a

acestora de fluxul sau de reabsorbtie (solvent drag)

Transportul pasiv al Na+

Paracelular; este maxim in tubul proximal, scade progresiv catre

papila renala

Indus de grandientul electrochimic transepitelial al Na+

Rabsorbtie a Na+ in tubul proximal si in portiunea ascendenta

groasa a ansei Henle

In celelate segmente tubulare Na+ trece din interstitiu inapoi in

lumenul tubular (backleak) prin acest mecanism

Reabsorbtia clorului

Se realizeaza paracelular (tub proximal, duct colector) prin gradient

electrochimic

Urmeaza calea transcelulara, folosind la polul apical simporturile

K+/Cl- (tub proximal, tub colector distal), Na+/Cl- (tub colector

distal), Na+/2Cl-/K+ (segmentul gros al ansei Henle), antiportului

-HCO3/Cl- (tub colector)

si canalele de Cl- la nivelul membranei bazolaterale

Reabsorbtia si secretia ureei

Tubul proximal: reabsorbtie paracelulara si transcelulara prin

solvent drag, difuziune facilitata

Segmentul subtire al ansei Henle: secretia ureei cu ajutorul

transportorului UT2

Duct colector: reabsorbtia ureei mediata de UT1 si UT4

Reabsorbtia apei, clorului si a ureei este legata de cea a

sodiului

Reabsorbtia si Secretia

in Segmentele Tubilor Uriniferi

Tubul Proximal Reabsorbtie

Foarte activa

Foarte intensa pt. apa

Glucoza, AA reabs. in prima jumatate

Na+: simport cu AA, glucoza, antiport cu H+

Cl- (partea terminala), HCO3-, K+, uree

Reabsorbtia HCO3- depinde de activitatea

anhidrazei carbonice

Secretie

H+, saruri biiare, oxalati, urati,

catecolamine

toxine, medicamente (penicillina, salicilati,

PAH)

Fluidul tubular ramane izoton, apa urmand

prin osmoza reabsorbtia sodiului

Descendenta (SSD)

Foarte permeablila pt apa (aprox. 20% din apa filtrata se reabsoarbe

aici

Permeabilitate moderata pt majoritatea solvitilor (uree, sodiu)

Ansa Henle

Thick ascending loop of Henle

Segmentul

gros

ascenent

(SGA)

Ascendenta

Impermeabila pt apa si uree

Segmentul gros (SGA):

Reabsorbtie: sodiu, clor,

potasiu (25% din

cantitatea filtrata), calciu,

bicarbonat, magneziu

filtratul devine hipoton,

in timp ce osmolaritatea

interstitiului creste –

important pt procesul de

concentrare a urinei

Secretie: ionii de

hidrogen

Aici actioneaza diureticele

de ansa, prin inhibarea

simportului Na+/2Cl-/K+

5%

Tubii Contort Distal si Colectori

Tubul contort distal (TCD)

Impermeabil pt apa si uree

Reabsorbtie: sodiu, potasiu, clor

segment de dilutie

Diureticele tiazidice actioneza la acest

nivel, inhiband simportul Na+/Cl-

celula

principala

Tubul conector (TCN), tubul

colector initial (TCI) si tubul

colector cortical (TCC)

Impermeabili pt. uree

Permeabilitate pt apa

dependenta de ADH

TCN – contine celule TCN

(elibereaza kalikreina) si celule

intercalate

TCI si TCC contin celule

principale (2/3) si intercalate

(1/3)

celula

principala

Celule principale

Reabsorbtia Na+, Cl- si secretia K+

(active, prin ATP-aza Na/K), controlate

de aldosteron

Aici actioneaza diureticele care inhiba

ENaC si actiunea aldosteronului

(acestea din urma elimina Na+ = efect

diuretic, dar economisesc K+)

Celule intercalate (A si B)

Secretia H+ prin ATP-aza de

hidrogen, care pompeaza impotriva

unor gradiente f. mari, de pana la

1000/1

Pt. fiecare H+ secretat, un -HCO3 este

reabsorbit

reabsorbtia K+

Tubul Colector Medular (TCME, TCMI)

Reabsorbtia a 10% din apa (in

prezenta ADH) si Na+ filtrate,

importanta in determinarea excretiei

finale a acestora

Reabsorbtia ureei in interstitiul

medularei, contribuie la cresterea

osmolaritatii in aceasta zona,

importanta in procesul de

concentratre a urinei

Secretia H+ impotriva unui gradient

de concentratie mare, la fel ca in

TCC

Reglarea Reabsorbtiei Tubulare

Echilibrul glomerulotubular

Rata reabsorbtiei tubulare este ajustata in functie de volumul

de fluid aflat in tub

Se realizeaza prin modificari ale fortelor Starling din tubi, interstitiu

si capilarele peritubulare

Este un mecanism intrinsec rinichilor, putand fi demonstrat pe organ

izolat

Contribuie la prevenirea supraincarcarii segmentelor distale

tubulare cand RFG creste

Fortele Starling in Capilarele

Peritubulare

Reabsorbtia = Kf x Presiunea neta de reabsorbtie

Reabsorbtia la nivelul capilarelor peritubulare depinde de doi factoriinfluentati direct de modificari hemodinamice renale:

Presiunea hidrostatica din capilarele peritubulare, Pc: influentata de TA si de rezistenta in a. aferenta si eferenta

Presiunea coloid osmotica din capilarele peritubulare, pc: depindede presiunea coloid osmotica sistemica a plasmei si de fractia de filtrare

Fortele Starling in Interstitiul

Peritubular

Sunt influentate de

modificari ale

presiunilor in capilarele

peritubulare;

influenteaza la randul

lor reabsorbtia tubulara

Influente Umorale si Nervoase Asupra

Reabsorbtiei si Secretiei Tubulare

Angiotensina II

Stimuleaza secretia aldosteronului, care va creste reabsorbtia

sodiului

Are efect constrictor asupra a. eferente:

Creste fractia de filtrare glomerulara cresterea presiunii coloid

osmotice in capilarele peritubulare, care favorizeaza reabsorbtia

sodiului si a apei

Scade presiunea hidrostatica in capilarele peritubulare,

favorizand reabsorbtia

Stimuleaza in mod direct reabsorbtia Na+ in tubii proximali, ansele

Henle, tubii distali si cei colectori

Efectul stimularii SNVSp

Scade excretia sodiului prin:

Cresterea reabsorbtiei sale in tubul proximal si bratul ascendent al ansei Henle

Stimularea eliberarii reninei

Constrictia arteriolelor aferente si eferente

Clerance-ul renal al unei substante este volumul de plasma complet

epurat de acea substanta la nivel renal pe unitatea de timp

Clearance-ul Renal

Determinarea RFG prin metoda

clearance-ului

Clearance-ul unor compusi

plasmatici a caror excretie

renala se realizeaza exclusiv

prin filtrare estimeaza RFG

Inulina se filtreaza, nu se

reabsoarbe si nu se secreta –

ideala pt determinarea RFG,

dar este compus exogen

Creatinina este endogena, se

filtreaza dar se si secreta in

mica masura – clearance-ul

sau supraestimeaza usor RFG,

e folosit uzual in clinica

PAH – para-aminohippuric acid

Determinarea FPR prin Metoda

Clearance-ului

Clearance-ul unui compus care se

elimina complet pe parcursul unui

singur pasaj renal permite estimarea

fluxului plasmatic renal

Acidul paraaminohipuric (PAH)

indeplineste aceasta conditie in

proportie de 90%

FSR se determina folosind valoarea

estimata a FPS si Ht

FSR = FPR / (1 – Ht)

Bibliografie

Boron and Boulpaep, Fiziologie Medicala, editia a 3-a, Hipocrate 2017 (pag.

722 – 732, 739 – 753, 754 – 762, 772 - 773)

Guyton and Hall, ‘Tratat de Fiziologie a Omului’, editia a 11-a, Editura Medicala

Calisto, 2007