+ All Categories
Home > Documents > Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Date post: 25-Jul-2015
Category:
Upload: jucsy-juxy
View: 176 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
25
CURS NR. IX - X DIAGNOSTICUL IMAGISTIC- APARATUL RENO-VEZICAL Metode de diagnostic imagistic: 1. Radiografia renală simplă –dă relaţii despre umbrele renale, evidenţiază calculii urinari radio-opaci, dă informaţii despre schelet (malformaţii,tuberculoză, metastaze-ce pot fi în legătură cu afecţiunile renale). 2. U rografia intravenoasă (U.I.V) cu 1 ml soluţie iodată /kg. corp, ionice sau nonionice - pentru prevenirea reacţiilor alergice. Se face după pregătire de cel puţin 3 zile de regim de reducerea meteorismului abdominal. Este o explorare funcţională (nefrograma) şi morfologică (pielograma) şi a dinamicii căilor excretorii , inclusiv a vezicii urinare-cistografie postmicţionale. 3. Urografia în perfuzie –adminstare în perfuzie 8-10 minute a substanţei de contrast - utilă la bolnavii cu funcţie renală deficitară. 4. Urografia minutată executarea de secvenţe U.I.V la fiecare minut pentru a urmări apariţia nefrogramei şi pielogramei – folosită în examinarea stenozei renale - metodă istorică. 5. Pielografia rezidă din injectarea substanţei de contrast cu ajutorul unei sonde introduse până în bazinet sau ureterul proximal. Se foloseşte cănd U.I.V nu nu evidenţiază rinichii.În caz de nefrostomă se poate realiză pielografia descendentă. La cazurile de hidronefroză se poate practica pielografia prin puncţia 1
Transcript
Page 1: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

CURS NR. IX - X DIAGNOSTICUL IMAGISTIC- APARATUL RENO-

VEZICAL

Metode de diagnostic imagistic:1. Radiografia renală simplă –dă relaţii despre umbrele renale, evidenţiază calculii

urinari radio-opaci, dă informaţii despre schelet (malformaţii,tuberculoză, metastaze-ce pot fi în legătură cu afecţiunile renale).

2. U rografia intravenoasă (U.I.V) cu 1 ml soluţie iodată /kg. corp, ionice sau nonionice - pentru prevenirea reacţiilor alergice. Se face după pregătire de cel puţin 3 zile de regim de reducerea meteorismului abdominal. Este o explorare funcţională (nefrograma) şi morfologică (pielograma) şi a dinamicii căilor excretorii , inclusiv a vezicii urinare-cistografie postmicţionale.

3. Urografia în perfuzie –adminstare în perfuzie 8-10 minute a substanţei de contrast - utilă la bolnavii cu funcţie renală deficitară.

4. Urografia minutată executarea de secvenţe U.I.V la fiecare minut pentru a urmări apariţia nefrogramei şi pielogramei – folosită în examinarea stenozei renale - metodă istorică.

5. Pielografia rezidă din injectarea substanţei de contrast cu ajutorul unei sonde introduse până în bazinet sau ureterul proximal. Se foloseşte cănd U.I.V nu nu evidenţiază rinichii.În caz de nefrostomă se poate realiză pielografia descendentă. La cazurile de hidronefroză se poate practica pielografia prin puncţia translombară, când este imposibilă cateterizarea ureterului.

Hidronefroză stângă, sondă ureterală double J

1

Page 2: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Pielografie descendentă, ureterohidronefroză6. Cistografia se poate obţine fie la sfârşitul U.I.V sau retrograd prin introducerea

unei sonde transuretrale putând administra substanţă de contrast sau aer + substanţă de contrast. După umperea vezicii se face radiografie în cursul micţionării –probă dinamică astfel se studiază colul şi uretra posterioară, eventualul reflux vezico-ureteral.

7. Cistopoligrafia introducerea progresivă de substanţă de contrast şi radiografie a vezicii urinare pe acelaş film Rx., aceasta studiază supleţea pereţilor vezicii urinare.

8. Uretrografia se face în continuarea U.I.V sau retrograd prin instilarea substanţei de contrast în meatul urinar - radiografia se face în timpul instilării.

9. Exporări angiografice : arteriografia, ilio-cavografia şi flebografia spermatică stângă. Pentru vezica urinară se practică arteriografia hipogastrică.

10. Scintigrafia : realizează nefrograma izotopică cu identificarea unor zone afixatoare sau hiperfixatoare.

11. Computertomografia identifică cu mare acurateţe a proceselor expansive ale rinichilor şi spaţiul retroperitoneal.

12. Ecografia este indicată pentru aprecierea formaţiunilor ocupante,a rupturilor renale , de preferat la copil.

13. Imagistica prin rezonanţă magnetică – neiradiantă are indicaţii limitate în explorarea aparatului reno-urinar( aduce informaţii similare C.T). Are randament superior în aprecierea leziunilor vasculare şi a patologiei regiunii pelvine - poate realiza secţiuni în orice plan. Există variante ce obţin imagini similare U.I.V fără substanţă de contrast. Este posibil ca în perspectivă spectroscopia I.R.M să aducă informaţii cu specificitate ridicată în diagnosticul etiologic al tumorilor prostatei.

2

Page 3: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Anatomie imagistică – RINICHI

Rinichii au poziţie retroperitoneală . Poziţia normală a rinichilor este între planul superior T12 şi planul inferior L3.Dimensiunea rinichilor este de 8-12cm în axul lung şi 3-4cm transversal, pe Rg.

Axul longitudinal este cuprins între echivalentul a 2 vertebre şi jumătate şi 3 vertebre şi jumătate.

Conturul extern este convex şi intern concav în regiunea hilului.Parenchimul renal este omogen la adult, la copil neomogenă pentru că se

evidenţiază piramidele renale. Opacefierea la substanţa de contrast este egală, omogenă la U.I.V–nefrograma, în CT se evidenţiază diferenţiera medulară corticală.

Căile excretorii – sistemul pielo-caliceal ( cupe caliceale, tije, bazinet) ureterul, vezica urinară.

Semiologie radiologică1. tulburări funcţionale :

asimetria de secreţie – apare în cadrul sindromului obstructiv şi în cazuri de stenoză a arterei renale.

întărzierea secreţiei opace de o parte . rinichiul „mut” – pentru a obţine acest diagnostic se fac secvenţe U.I.V

până la 24 ore sau UIV în perfuzie. Se va căuta cauza : sindrom obstructiv, distrucţia parenchimului renal (tuberculoză, pionefroză, tumori, etc), arterial sau venos.

hipertonia şi hipotonia căilor urinare se traduc prin modificări ale calibrului şi golirii lor.

2. modificări morfologice: de poziţie: apar în ptoze, ectopii renale procese tumorale de vecinătate,

devieri ureterale, compresii vezicale. de volum :

1. rinichi „mare” are cauze multiple : hipertrofia compensatorie, sindrom tumoral, nefropatie acută, rinichi obstructiv,etc

3

Page 4: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

2. rinichi „mic” poate fi – unilateral - după pielonefrita parenchimul este atrofic, iar cavităţile ratatinate, congenital, vascular bilateral ,

3. cu calicii dilatate cu mecanism obstructiv cu atrofie renală consecutivă , cu calicii mici, atrofie de natură medicală pielionefrită ascendentă, glomerulopatie etc.

4. dilatări ale căilor excretorii5. vezica mică – tuberculoză, radică.

de contur:1. ancoşe şi incizuri , sunt depresiuni prin anomalii ale parenchimului

datorate lodulaţiei fetale, hipoplaziei segmentare, pielonefritei.2. depresiuni se produc prin atrofia circumscrisă a parenchimului renal -

cicatrici inflamatorii sau posttraumatic.3. boselurile sunt imgini hiperconvexe limitate ce apar în cadrul

normalului – rinichi dromader sau în sindromul tumoral .4. rigiditatea căilor excretorii tubulare în procesele inflamatorii şi

tumorale. de formă : apar în raport cu malpoziţiile, malformaţiile, şi în procesele

expansive. imaginile adiţionale : sunt întâlnite în căile excretorii;1. congenitale: chist paracaliceal, rinichiul în burete, diverticuli,

şi imagini din necrozele papilare, caverne, formaţii chistice deschise în căile urinare (chist hidatic, chist seros) fistule.

2. ureterale : imagini diverticulare, eroziuni, fistule.3. vezicale : diverticuli, fistule.4. uretrale : uretrocel, fistule

Diverticul vezical opacitţi calcare şi calcifierile ţin de calculi radioopaci,

nefrocalcinoză, calcificări ale leziunilor tuberculoase sau parazitare, calcificări prostatice. imagini lacunare apar în ;- nefrogame: tumori , leziuni distructive- căi excretorii : calculi transparenţi, cheaguri, tumori, chisturi. imagini de stenoză ; caliceală, bazinetală, ureterală. Amputaţia este

o formă extremă a stenozei.

Sindroame urinare1. sindromul obstructiv este format din:

- întârziere de secreţie- dilatarea cavităţilor

4

Page 5: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

- întârzierea golirii lor- atrofia parenchimului renal.

Diagnosticul radiologic urmăreşte evidenţierea modificărilor de obstrucţie şi determinarea cauzei obstrucţiei.

Modificările aparatului excretor superior realizează hidronefroza a cărui grad şi aspect este determinat de nivelul obstrucţiei, gradul ei şi vechimea sindromului.

Hidronefroză dreaptă prin calcul ureteralFuncţional, apar întârzieri de secreţie sau chiar abolirea ei - rinichi mut, -

explorarea trebuie continuată cu pielografie. Dilataţiile moderate apar la nivelul caliciilor care se dilată în bule, apoi se transmit la nivelul caliciilor mari şi bazinet care pot atinge dimensiuni monstroase.

Etiologie :1. congenitale - disfuncţii de joncţiune pielo-caliceală

- stenoze ureterale- ureter retrocav

Dilatare în butoiaş a bazinetelor

2. câştigate : - litiaza

- stenoze postinflamatorii - stenoze posttraumatice- tumori renale- tumori ureterale- compresiuni extrinseci- tumori vezicale

5

Page 6: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

- răsunet tardiv al obstrucţiei inferioare. Când obstacolul este inferior determină uretero-hidronefroză cu dilatarea

uneori enormă a ureterului şi alungirea lui.Se folosesc metode imagistice în funcţie de natura obstacolului. Ecografia este de

primă intenţie completată de alte investigaţii radiologice în funcţie de natura obstacolului. Când obstacolul este subvezical, la uretero-hidronefroză se adaugă şi

modificările vezicii (vezică de luptă ), cu celule şi coloane şi cu predispoziţie la formarea de diverticuli.

2. Refluxul vezico - ureteral: creşte presiunea în căile excretorii superioare şi propagă infecţia pe cale ascendentă şi are drept cauză un deficit al joncţiunii uretero-vezicale. Se studiază prin cistografie retrogradă (reflux pasiv) şi cistografie micţională (reflux activ).

3. Sindromul tumoral renal: apare în procesele expansive benigne sau maligne şi cuprinde:

Deformări ale contururilor renale, când formaţiunea este periferică ; compresii pe ureter când au sediul la polul inferior renal.

Modificări de poziţie a rinichilor Modificări ale sistemului pielo-caliceal:

- amprente pe calicii sau pe bazinet-în semiton- alungiri şi subţieri ale caliciilor- dezorientări ale caliciilor, deplasarea bazinetului

Amputaţii caliceale prin compresie sau invazie tumorală Aplatizări ale caliciilor sau bazinetului cu semiton sau compresii moderate Dilataţii prin compresii adiacente Imagini lacunare la nefrograma urografică, arterială şi izotopică în cazul

tumorilor parenchimatoase; imagini lacunare la pielografie urografică sau ascendentă în cazul tumorilor bazinetale.

Arie transonică sau cu ecouri la ecografie, în raport cu consistenţa tumorii Sindromul vascular asociat.

Malformaţii congentale renale1. De număr:

a. Agenezie renală bilaterală este incompatibilă cu viaţa .b. Rinichi unic congnital – se constată un rinchi mărit ecografic şi urografic,

dacă există orificiu ureteral în vezică este ureter orb. Diagnosticul de certitudine îl pune arteriografia.

6

Page 7: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Rinichi unic congenitalc. Rinichiul dublu este format dintr-o masă parenchimatoasă

dublă, cu două sisteme pielo-caliceale (pielon dublu), fără separaţie organică. Ureterul poate fi dublu sau bifid.

Rinichi supranumerar proiectat pe aripa sacrată dreaptă, duplicitate pielo-caliceală dreapt

d. Rinichiul dedublat prezintă două mase parenchimatoase cu două sisteme pielo-caliceale şi două uretere – ureter dublu.

Duplicitate pielo-ureterală bilateral2. De mărime

7

Page 8: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

a. Rinichi hipoplazic – mic congenital , este mut U.I.V , la pielografie , sistemul pielo-caliceal modificat cu calicile puţin excavate, parenchimul este redus.

Rinichi stâng mic congenitalb. Rinichi hiperplazic – pentru a fi diagnosticat trebuie ca cel

contralateral să fie normal sau tot hiperplazic , altfel este mărit compensator, configuraţia este armonioasă .

2. Prin simfiză – unirea celor doi rinichi duce la apariţia rinichiului în „potcoavă”, „sigmoid” . Datorită rotaţiei incomplete a rinichilor simfizaţi , bazinetele rămân anteriore iar caliciile privesc anterior spre rahis. Ureterele pornesc în afară şi blochează scurgerea urinii cu dilataţii pielo-caliceale uneori.

Rinichi în potcoavă4. De poziţie :

a. Malrotaţia – în evoluţia sa se produce rotaţia rinichiului şi poate rămâne bazinetul posterior iar caliciile anterior.

b. Ectopia – sediul anormal fie joasă frecventă – lombar inferior, pelvin, sau înaltă mai rară (pulmonar). La arteriografie se pune în evidenţă pedicolul vascular de origine . Variante de ectopie încrucişată este obişnuit asociat cu simfiza renală , rinichiul ectopic este sudat cu cel normal.

8

Page 9: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Ectopie renala dreapta Ectopie renală stângă + fuziune renală4. De structură

- a) Rinichiul polichistic –este bilateral ,chisturile neavând legătură cu sistemul pielo-caliceal se evidenţiază indirect prin efectul de compresiune şi dezorientare. Rinichii sunt măriţi, suprafaţa este boselată, frecvent este un grad de hidronefroză şi chiar litiază. Ecografia şi scintigrafia furnizează date revelatoare.

Rinichi polichistic

b) Chistul paracaliceal, dilataţie diverticulară a unui calice ,cu sediul parenchimatos, care comunică cu calicele.

9

Page 10: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Malformaţii congenitale pielo-caliceale1. pielon multiplu – bazinet multiplu cu uretere care au

traiect dublu pănă în vezică sau care se uneşte înainte de a ajunge în vezică, pielgrafic trebuie ştiut că bazinetul ureterului superior orificiul sub celui superior. Frecvent unul dintre uretere se deschide ectopic – în vagin, uretră posterioară.

2. ureterul „orb” – ureterul supranumerar nu ajunge în rinichi ,de regulă apare în agenezia renală.

3. megaureterul congenital este bilateral , nu se pune în evidenţă obstacolul.

Malformaţii vezicale1. Duplicitate vezicală – completă sau incompletă.1. Extrofie vezicală se asociază cu absenţa peretelui abdominal anterior şi cu

malformaţii de simfiză pubiană .

Malformaţii uretrale1. duplicaţia poate fi parţială sau totală 2. hipo sau epispadiasul trebuiesc căutate şi alte malformaţii3. valve uretrale – sunt cauză de obstrucţie la copil.

Litiaza urinarăExamenul radiologic urmăreşte evidenţierea calculului, răsunetul asupra

funcţiei căilor urinare superioare, stabilirea cauzei favorizante.

10

Page 11: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Absorbţia faţă de Rx. depinde de compoziţia chimică, fiind –radiotransparenţi calculii de cistină, acid uric, xantină, radioopaci - carbonaţi, fosfaţi, oxalaţi, trifosfaţi de calciu.

Ecografia decelează calculii indiferent de structura lor chimică. Calculii duri nu se mulează pe cavităţi; cei mai puţin duri pot da calculi

coraliformi, prin mulare pe cavităţile pielo-caliceale.Calculii radiotransparenţi se evidenţiază prin metode cu substanţe de

contrast. Dar şi unii şi ceilalţi trebuie investigaţi urografic, pentru stabilirea sediului şi efectului asupra funcţiei secretorii şi excretorii. Ei pot fi blocaţi – în bazinet, ureter, col vezical, uretra posterioară. Gradul sindromului obstructiv determinat de litiază este determinat pe U.I.V : absenţa sau diminuarea secreţiei cu întârzierea opacefierii . În caz de rinichi secretor , apar diferite grade de hidronefroză.

U.I.V şi examenele retrograde pot descoperi cauzele locale ale unei litiaze ce crează stază şi infecţie : stenoză pielo-caliceală, vas aberant, stenoză ureterală, joasă - cu eventual ureterocel, anomalii ale calculului vezical – maladia colului, hipertrofia prostatei, sau ale uretrei - stricturi câştigate sau congenitale, etc.

11

Page 12: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Litiază renală

Tuberculoza urinarăClasificarea T.B.C radiologic corelată cu modificările anatomo-patologice

împarte tuberculoza renală în patru stadii.Stadiul I – tuberculoză miliară a rinichiului; nu are corespondent radiologic.Stadiul II – în parenchimul renal apar modificări delimitate în formă de

tuberculoză productivă nodoasă sau mici caverne ale corticalei sau medulare, fără comunicare cu sistemul pielo- caliceal.

U.I.V şi pielografic - nu sunt modificări.Angiografia oferă primele informaţii radiologice: în zona corticală apar

rarefieri ale arterelor arcuate, îngustări de calibru şi chiar rupturi vasculare. În timpul parenchimatos al angiografiei apar arii lacunare circumscrise şi contur hiperemic.

Stadiul III – corespunde formei fibro-ulceroase şi cavernoase a tuberculozei urinare cu interesarea sistemului pielo- caliceal.

U.I.V şi pielografic apar leziuni la un calice izolat sau la un grup de calicii.Leziunea incipientă ce poate fi constatată radiografic este eroziunea sau

ulceraţie peripapilară şi ulceraţii fine ale vârfului papilei- „mâncat de molii” . Prin confluarea eroziunilor apare o pseudo cavernă de origine calcică care se adânceşte treptat prin escavare în parenchim, putând ajunge până lângă capsulă.

Paralel cu imaginile de adiţie apar şi imagini de stictură la tija caliciilor.

12

Page 13: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Modificări tbc caliceale superior stânga

Strictura unui calice mare produce imaginea de „margaretă”, unde petalele fiind caverne , altele hidrocalicii.

Tuberculoză renală - modificări "în margaretă" la nivelul grupelor caliceale

Angiografia competează inventarul leziunilor cu cele parenchimatoase, care nu se văd la U.I.V. Se constată rarefieri parenchimatoase,modificări de calibru,rupturi vasculare şi dezorientări produse de caverne.

În ariile de parenchim modificat apar imagini lacunare corespunzătoare leziunilor cavitare sau fibroase. Frecvent apar amputări ale polilor renali.

13

Page 14: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Stadiul IV : leziunile distructive ale parenchimului la care se asociază cele pielo-caliceale sunt întinse. Apare pielonefroza tuberculoasă, rinichiul atrofic sau mastic.

Frecvent , rinichiul bolnav este mut urografic.Imaginile pielografice arată distrucţii întinse ale parenchimului care

comunică cu cavităţile excretoare astfel că pseudocavernele pielo- caliceale se confundă cu cele parenchimatoase: este imaginea de pionefroză tuberculoasă.

Rinichiul atrofic tuberculos este lipsit practic de parenchim şi este de fapt o pungă de cazeum. Calcificarea cazeumului face să apară rinichiul mastic, uşor de recunoscut pe Rg. Renală simplă.

Angiografia completează inventarul leziunilor , apar modificări la nivelul tuturor

categoriilor de artere – arcuate, interlobare şi segmentare. În faza parenchimatoasă se văd imagini lacunare întinse. În fazele avansate – rinichiul atrofic, mastic.artera renală este obstruată.

La scintigrafie, leziunile distructive ale parenchimului dau imagini lacunare. Modificările bazinetale debutează prin atonie, ca apoi să apară rigiditatea

parietală şi stenoza. Efectul este de dilatarea caliciilor aferente. Contururile bazinetului prezintă ulceraţii şi împreună cu imaginile caliceale ulcerate, dilatate şi excavaţii realizează imaginea de pionefroză tuberculoasă.

Modificările ureterale încep frecvent cu stenoze în porţiunea prevezicală , ceea ce crează o dilataţie în amonte. În această fază caliciile dilatate, bazinetul stenozat şi

14

Page 15: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

ureterul dilatat dau o triadă clasică. Ulterior , apar stricturi etajate, moniliforme . Ureterul se scurtează ce trage de trigonul vezical.

Modificările vezicale – apar de timpuriu prin fenomene de cistită. La început se poate sesiza o rigiditate parietală în vecinătatea orificiului ureteral care elimină urina bacilară, apoi o reducere treptată a detrusorului şi apariţia vezicii mici tuberculoase. Ea va crea un obstacol în calea fluxului urinar de partea netuberculoasă, determinând o uretero-hidronefroză. Se fac operaţii vezicale, prin plastii cu intestin (cistoplastii).

Infecţii renale nespecifice1. pielonefrita ( interstiţială) are un mecanism ascendent , (în 80% din

cazuri coexistă cu refluxul vezico- ureteral) şi se poate manifesta uni- sau bilateral. Semnele obişnuite sunt: rinichi mic cu incizuri pe contur ce ating câte un calice, reducerea indicelui cortico-renal, atrofie papilară cu aplatizarea fundurilor caliciilor, cavităţi hipotone.

Rinichi mic stâng pielonefritic

Grupe caliceale stângi aplatizate, eversat

15

Page 16: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

2. pionefroza determină contururi neregulate ale cavităţilor caliceale ce denotă distrucţia parenchimului, cu cavităţi ce topesc masa renală, rinichiul ajungând în final o pungă de puroi.

3. abcesul renal şi flegmonul perinefritic realizează sindromul pseudotumoral renal.

Chistele renaleEle realizează sindromul pseudatumoral renal.

1. chistul seros esre un proces ocupant unic, obişnuit la polul renal inferior. În afara semnelor pielo-caliceale se poate observa şi devierea ureterului superior. Arteriografia arată o zonă total avasculară, cu refluare în „gheară” a vaselor şi imaginea lacunară rotundă pe nefrogramă. Scintgrafia arată o zonă afixatoare de forma şi dimensiunile chistului: Ecografic apare o arie transonică.

2. rinichiul polichistic descris la modificările de structură.3. chistul hidatic renal înainte de calcificare are semnele chistului

renal simplu. După calcificare poate fi reperat şi pe radiografia renală simplă, sub forma unui cerc opac continuu sau discontinuu, foarte caracteristic.

Tumorile aparatului urinar1. tumorile parenchimatoase renale maligne se manifesă prin sindromul tumoral ,

inclusiv eroziuni şi amputaţii, semne ce apar numai la un rinichi.

Neoplasm renal drept - deformări pielo-caliceale

16

Page 17: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Tumoră parenchim renal dreptLa arteriografie apare o structură arteriolară haotică şi de tip venos precoce ; la

scintigrafie se vede o arie hiper- sau afixatoare; la ecografie îi corespunde o imagine cu ecostructură solidă neomogenă datorită zonelor de hemoragie sau necroză. C.T are indicaţie atăt în evluare preoperatorie cât şi în urmărirea postoperatorie. La adult cele mai frecvente tumori maligne sunt adenocarcinomul ( tumora Grawitz) şi sarcomul, la copil este nefroblastomul (tumora Wilms).Tumorile benigne sunt - angiomiolipomul, adenomul, oncocitomul.

2. tumorile bazinetale – produc imagini lacunare la urografie sau pielografie. Uneori este dificil de făcut diagnosticul diferenţial cu calculii radiotransparenţi., cheagurile de sânge, ş.a. frecvent se asociază cu semnele de tumoră parenchimatoasă.

3. tumorile ureteriale – se manifestă radiografic prin imagini lacunare şi se asociază frecvent cu tumori bazinetale şi vezicale.

4. tumorile vezicale: sunt frecvente. Cele benigne sunt pediculate şi nu infiltrează peretele, producând imagini lacunare cu lizereu opac. Uneori sediul tumorii este într-un diverticol. Tumorile maligne pot fi vegetante, infiltrante, sau ulcerante.

Tumorile vegetante, produc imagini lacunare cu bază largă de implantare şi întreruperea conturului vezical.

17

Page 18: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Imagine lacunară cu pinteni şi semitonuri la nivelul vezicii urinare Tumorile infiltrante, se pun în evidenţă prin cistopielografie. Tumorile ulcerante, se evidenţiază cu dublu contrast.

Examenul imagistic al prostatei Metode imagistice folosite sunt:

ecografia , endosonografia rectală, C.T IRM

Adenomul periuretral şi cancerul prostaticAfectează imaginea morfologică şi funcţia colului vezical precum şi a uretrei

posterioare.Adenomul măreşte uneori considerabil volumul prostatic, crează obstacol în

calea de evacuare a urinei, stază vezicală, favorizează infecţia, uretero-hidronefroză şi litiaza uretero- renală, precum şi diverticuloza vezicală cu litiază vezicală.

La cistografie se constată o amprentă biconcavă, ce ridică trigonul . În timpul micţiunii, colul se deschide defectuos, şi în vezică rămâne un reziduu variabil. Uretra prezintă îngustări şi scolioze.

18

Page 19: Cursul Ix.doc AP. Reno-Vezical

Uretrografie permicţionalăLa urografie putem constata grade diferite de hidronefroză, asociate cu grade

diferite de insuficienţă de secreţie, modificările ureterului terminal în undiţă sunt tipice pentru hipertrofia de prostată.

Tumorile au acelaş semn, dar cu imagini de rigiditate a deformării bazei Prinderea ostiumului uretral de o parte sau alta crează modificări ale arborelui pielo- caliceal, vezicii, cu aplatizarea şi semitonuri la umplerea vezicii urinare.

19


Recommended