Post on 20-Dec-2015
description
transcript
= elemente nucleate
= 4000-10000/mm3
VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE LEUCOCITE
Leucocitoză (>10000/mm3)
- fiziologic: la sugari, gravide
- patologic: boli infecţioase şi inflamatorii
leucemie, tumori
Leucopenie (<4000/mm3)
- fiziologic: la vârstnici, în stări postinfecţioase
- patologic:
b. infecţioase (ex. febră tifoidă, parotidită epid.)
afectarea măduvei hematogene (radiaţii, medicamente, substanţe toxice)
LEUCOCITELE
CLASIFICARE
granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile
agranulocite : monocite
limfocite
Formula leucocitară
Adult Copil - 1 an
Segmentate neutrofile 50 - 70% 25 – 40%
eozinofile 1 - 4% 1 – 4%
bazofile 0 – 1% 0 - 1%
Limfocite 20 – 40% 50 – 70%
Monocite 4 – 8% 1 - 8%
FIZIOLOGIA SERIEI GRANULOCITARE
Seria granulocitară:
precursori +
celule adulte granulocitare N, Eo şi B
existente în:
MH
sânge
ţesuturi.
Granulocitopoieza - Etape
CSP CS mieloidă
GM CFU Eo
B Mieloblast (celula "cap de serie“) Promielocit Mielocit Metamielocit (N, Eo, B) Nesegmentat (N, Eo, B) Segmentat (N, Eo, B)
Celule cu capacitate de proliferare şi diferenţiere
•micşorarea diametrului celular •modificare forma, structura nucleu •apariţia de granulaţii specifice
1. Factorul de stimulare a coloniilor granulo-monocitare (GM-CSF)
= pp. produs de limfocite T, macrofage, celule endoteliale, fibroblaşti
- stimulează creşterea + diferenţierea progenitorilor N, Eo şi Mo
1. Factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (G-CSF)
= polipeptid produs de macrofage, celule endoteliale, fibroblaşti
- stimulează formarea de colonii de granulocite (N)
Reglarea granulocitopoiezei
Reglarea granulocitopoiezei
3. Interleukine
4. Hormoni: - STH, TSH, h. tiroidieni, androgeni – ef. stimulator - ACTH, glucocorticoizii – ef.inhibitor (Eozinopenie)
IL Surse Efecte
IL-3 Lf T stimulează producţia de N şi Eo
IL-4 Lf T stimulează producţia de B
IL-5 Lf T stimulează producţia de Eo
IL-6
Mo, N Lf T
Stimulează granulopoieza
1. Etapa medulară= 12-14 zile 2. Etapa sanguină = câteva ore Neutrofile circulante = 1/2 Neutrofile marginale = celulele
care aderă la endoteliul capilar
3. Etapa tisulară = 4-5 zile - începe după traversarea peretelui
vascular prin diapedeză - migrează în zone de maximă
expunere a organismului cu mediul extern - mucoase :
• tract respirator • tract digestiv • tract urinar • piele
Cinetica granulocitelor neutrofile 3 etape:
Proprietăţile granulocitelor
1. Mobilitatea = funcţia de locomoţie; se realizează prin emitere de pseudopode şi mişcări ameboidale
2. Marginaţia (rolling) = dispunerea de-a lungul pereţilor vaselor mici (venule postcapilare) şi deplasarea lor prin rostogolire.
3. Aderenţa = capacitatea de fixare la nivelul endoteliului vascular; se realizează prin intermediul unor molecule de adeziune exprimate atât de leucocite, cât şi de celulele endoteliale.
= funcţia principală, intervine în apărarea organismului contra infecţiilor (= prima linie de apărare)
= inglobarea şi distrugerea de particule din mediul extracelular
Etape:
1) Chemotaxia = mişcarea direcţionată către focarul inflamator (prin emiterea de pseudopode pe direcţia de înaintare)
indusă de agenţi chemotactici sau chemoatractanţi:
bacterii şi produse bacteriene
complexe antigen-anticorp
produşi de degradare tisulară (ai colagenului şi fibrinei)
enzime ale coagulării şi fibrinolizei
mediatori ai inflamaţiei: leucotriene, PAF
Funcţiile granulocitelor neutrofile 1. Fagocitoza
2) Marginaţia şi aderarea granulocitelor de celulele endoteliale de la nivelul venulelor postcapilare
3) Diapedeza = traversarea printre celulele endoteliale spre ţesut
4) Fagocitoza propriu-zisă
- cuprinde:
1. Opsonizarea
2. Ingestia particulei
3. Digestia şi bactericidia
Funcţiile granulocitelor neutrofile Fagocitoza
Funcţiile granulocitelor neutrofile Fagocitoza
1) Opsonizarea = fixarea agentului bacterian de opsonine (IgG sau fracţiunea C5) din ser; favorizează ingestia bacteriei.
2) Ingestia particulelor - N emite pseudopode care înconjoară particula veziculă
citoplasmatică digestivă (fagozom) - lizozomii care conţin substanţe bactericide fuzionează cu
fagozomul fagolizozom
3) Digestia si bactericidia DIGESTIA în fagolizozom: distrugerea ag. bacterieni
fagocitaţi sub acţiunea enzimelor lizozomale
BACTERICIDIA= distrugerea agentului ingerat, prin: - mecanisme O2-dependente: prin RLO puternic bactericizi - mecanisme O2-independente: sisteme bactericide
neoxidante (proteaze, lizozim, lactoferină)
transcobalamină-I (1-globulină care transportă vitamina B12)
interleukine (ex. IL-1, cu rol în inducerea febrei)
prostaglandine
Funcţiile granulocitelor neutrofile 2. Funcţie de secreţie
Variaţii ale numărului de granulocite neutrofile
Neutrofilie
- fiziologic: nou-nascut, gravide
- Patologic:inflamaţii acute- infectii bacteriene avem leucocitoza cu neutrofilie si dev. La stg.a formulei Arneth)
- leucemie granulocitară cronică,
- intoxicaţii cu substanţe toxice sau medicamente,
- unele tumori (neoplasme)
Neutropenie
- infecţii virale ,septicemii
- afectarea măduvei hematogene prin radiaţii, substanţe chimice toxice sau medicamente
1) Etapa medulară = 11- 12 zile
2) Etapa sanguină = câteva ore 3) Etapa tisulară = câteva săptămâni - începe după ce eozinofilele părăsesc
circulaţia printr-un proces de diapedeză - sediile preferate = organele care au o
suprafaţă de contact cu mediul extern: - piele, - plămâni, - tract gastro-intestinal.
Cinetica granulocitelor eozinofile 3 etape:
Fagocitoza - particularităţi:
• factorii care determină chemotaxia eozinofilului sunt:
- complexele imune antigen-anticorp ( rol mai
mare în reacţiile imune)
- fibrina, enzime proteolitice, histamina
• activitate bactericidă mai redusă decât Neutrofilul
• eozinofilele pot fagocita şi bacterii sau fungi, dar sunt mai puţin atrase de acestea decât Neutrofilele
• participă la distrugerea paraziţilor (chiar dacă nu îi poate fagocita, eozinofilul se ataşează de aceştia şi eliberează la exterior granulaţiile care conţin o substanţă cu puternică acţiune citotoxică (proteina bazică majoră).
Funcţiile granulocitelor eozinofile
Eozinofilie
- în boli alergice (urticarie, astm bronşic alergic, rinite alergice)
- în boli parazitare (ex. toxoplasmoză, lambliază)
- în afecţiuni dermatologice (eczeme, psoriazis)
- în leucemia cu eozinofile
Variaţii ale numărului de
granulocite eozinofile
GRANULOCITELE BAZOFILE
= 0-1%
•Ø= 10-15m •nucleu reniform •granulaţii mari metacromatice, care acoperă citoplasma şi nucleul.
Cinetica granulocitelor bazofile - Ciclul de viaţă al B - asemănător celui al N, Eo - Etapa tisulară: piele, căi aeriene, tract gastro-intestinal, membrane bazale epiteliale şi endoteliale.
1. Fagocitoză, dar la o scară mai redusă. 2. Degranularea, cu eliberarea la exteriorul
celulei a numeroşi mediatori, fenomen cu importanţă în patogenia/diagnosticul unor afecţiuni alergice + funcţie chemotactică pentru N, Eo
Variaţii ale numărului de granulocite bazofile Bazofilie - în reacţii inflamatorii,
reacţii alergice (ex. urticarie), leucemii acute şi cronice
Funcţiile granulocitelor bazofile
= celule specializate
în apărarea organismului
- include:
precursorii din MH
monocitele din sânge
= 4-8%
macrofagele din ţesuturi
SERIA MONOCITO-MACROFAGICĂ
Celulă stem pluripotentă Celulă stem mieloidă CFU-GM, CFU-M Monoblaşti = celulă “cap de serie” Promonocite Monocite = celule cu Ø 10-15m, nucleu mare, citoplasmă fumurie granulaţii fine, azurofile
MONOCITOPOIEZA Etape
Reglarea monocitopoiezei
Surse Efecte
GM-CSF limfocite T
macrofage
celule endoteliale fibroblaşti
stimulează creşterea şi diferenţierea Mo
G-CSF macrofage
celule endoteliale fibroblaşti
stimulează formarea de colonii monocitare
IL
IL-4
IL-13
limfocite T
limfocite
produce şi activarea macrofagelor
modulează morfologia şi activitatea monocito-macrofagelor
1) Etapa medulară = 5-6 zile
2) Etapa sanguină = 3 zile - 2 compartimente
• central, circulant
• marginal: celule care vor migra în ţesuturi (prin diapedeză)
3) Etapa tisulară
- sub influenţa micromediului local - proces de postmaturaţie al Mo => macrofage:
- dimensiunile cresc de aproximativ 5 ori
- creşte capacitatea de fagocitoză
Cinetica monocitelor 3 etape:
Macrofagele fixe, tisulare
= o populaţie heterogenă de celule
- Exemple
celulele Kupffer din ficat
macrofagele alveolare din plămâni
celulele Langerhans din piele
celulele microgliale din creier
celulele mezangiale din rinichi, etc.
1. Apărare – fagocitoză
= sistemul de apărare antimicrobiană (imunitate nespecifică)
- Macrofagele fagocitează:
• microbi, inclusiv microbi intracelulari (ex. bacilul tuberculozei)
• unele virusuri
• paraziţi cu dimensiuni accesibile macrofagelor.
2. Iniţierea răspunsului imun
- macrofagele funcţionează ca celule prezentatoare de antigen: inglobare Ag prelucrare Ag expunere Ag pe suprafaţa recunoaşterea antigenului de către limfocitele T (care recunosc numai antigene prelucrate)
FUNCŢIILE SISTEMULUI MONOCITO-MACROFAGIC
Macrofag
Fagocitoza
microb
Fagozom Fagolizozom
Degradare
agent
bacterian
sub
acţiunea
hidrolazelor
lizozomale
Lizozomi
Expunerea de
fragmente
antigenice
pe suprafaţă
Prezentare Ag
Pentru Lf
Iniţierea răspunsului imun
3. Modularea răspunsului imun
- macrofagele produc substanţe (ex. IL-1, TNF) care stimulează producţia de limfokine de la nivelul limfocitelor T; limfokinele (MIF si MAF)la rândul lor modulează activităţile macrofagelor
- macrofagele produc IL-1, care stimulează transformarea limfocitelor B în plasmocite secretoare de anticorpi
4. Fagocitoza elementelor figurate
- macrofagele de la nivelul splinei - rol în eritrofagocitoză, îndepărtarea leucocitelor şi trombocitelor alterate
- macrofagele din măduvă şi ficat - rol în eritrofagocitoză
FUNCŢIILE SISTEMULUI
MONOCITO-MACROFAGIC
5. Funcţie secretorie şi de modulare a reacţiei inflamatorii
- secretă mediatori pro-inflamatori:
PG -prostaglandine
PAF –platelets activating factor
enzime proteolitice
- secretă IL-1 şi factorul de necroză tumorală (TNF) care provoacă febra (acţiune de resetare asupra centrului reglator al to din hipotalamus)
- secretă factori care stimulează formarea granulocitelor şi monocitelor (GM-CSF, G-CSF, M-CSF), precum şi a limfocitelor (IL-1, IL-6, TNF)
FUNCŢIILE SISTEMULUI MONOCITO-MACROFAGIC
Variaţii ale numărului de monocite
Monocitoza
• In boli infecţioase (ex. endocardita bacteriană, tbc, febră tifoidă ,infectii virale-ex. mononucleoza infectioasa)
• convalescenţă după boli inf. acute
• Neoplazii
Monocitopenie
• după corticoterapie,
• în aplazia medulară
= componenta celulară majoră din ţesuturile limfatice
= celule mici/mijlocii/ mari, în funcţie de gradul lor de maturare;
- nucleul mare, rotund
- citoplasmă redusă, culoare albastru deschis.
!recirculă între sânge şi organele limfatice
SERIA LIMFOCITARĂ
= 25-35%
SERIA LIMFOCITARĂ
Roluri Limfocite B – producere anticorpi Limfocite T
1.Limfocite T citotoxice = Lf T efectoare, mediază răspunsul imun celular - intervin în: - - citoliza celulelor infectate cu ag. patogeni
intracelulari (virusuri) - citoliza celulelor neoplazice 2.Limfocite T helper - sunt limfocite reglatoare, care modulează activitatea
Lf B şi T - recunosc Ag prelucrat de macrofage şi alte celule
prezentatoare de antigen - cooperează cu Lf B => favorizează activarea,
proliferarea, diferenţierea Lf B
= cele mai mici elemente figurate ale sângelui
= fragmente citoplasmatice anucleate de megacariocite cu origine în măduva osoasă hematogenă.
- au capacitatea de a adera la pereţii vaselor sanguine lezate şi de a forma agregate celulare => rol în hemostază.
Trombocitele
CSP Celula stem mieloidă CFU-Meg (unităţi formatoare de col. megacariocitare)
Megacarioblastul Megacariocitul bazofil (promegacariocitul) Megacariocitul granular Megacariocitul trombocitogen prin fragmentare Trombocitele adulte. •Un megacariocit trombocitogen eliberează între 2000-7000 de trombocite.
TROMBOCITOPOIEZA = 4-5 zile
Etape
- este dependentă de masa şi numărul de trombocite circulante.
- Scăderea numărului de trombocite circulante
reglare rapidă - mobilizarea depozitului splenic de trombocite (= 1/3 din nr. total trombocite circulante)
reglare întârziată - cu durata de 3-5 zile;
= stimularea formării de trombocite sub actiunea unor factori stimulatori ai trombocitopoiezei
TROMBOCITOPOIEZA Reglarea trombocitopoiezei
1. Trombopoietina (Tpo) - este produsă în principal de ficat - în circulaţie se fixează pe receptorii specifici de la nivelul
trombocitelor circulante, după care este rapid inactivată. - nr. trombocite circulante => Tpo libera => activarea
trombopoiezei. - nr. trombocite circulante => fixarea excesivă a Tpo ↓
efectelor Tpo asupra trombocitopoiezei. - Rol: orientează celulele stem spre linia megacariocitară.
2. Citokine • Citokine cu efect de stimulare a trombocitopoiezei: - IL-3, GM-CSF - efect de stimulare asupra cel. progenitoare; - IL 3, IL-6, IL-7 şi IL-11- potenţează efectul
trombopoietinei de “orientare” a celulelor stem spre linia megacariocitară.
• Citokine cu efect de inhibare a trombocitopoiezei: - factorul de creştere şi transformare (TGF) - factorul de necroză tumorală (TNF) - interferon (IFN)
TROMBOCITOPOIEZA Reglarea trombocitopoiezei
- Nr. trombocite circulante = 150.000-450.000/mm3
- Durata de viaţă = 8-10 zile
- La subiectul normal:
2/3 în circulaţia generală
1/3 în splină = rezervor de trombocite
La nivelul splinei:
- trombocitele cu volum şi funcţii trombocitare , sunt degradate de către macrofagele splenice
- fiziologic, sunt distruse doar trombocitele îmbătrânite
- patologic: în caz de splenomegalie si hipersplenism avem intensificarea distrucţiei plachetare splenice => splenectomia = manevră terapeutică in caz de trombocitopenie.
CINETICA TROMBOCITARĂ
Trombocitele = fragmente citoplasmatice anucleate
= 2 - 5 m,
grosimea = 0.5 - 1 m,
volumul mediu = 5.8 m3 .
La MO
- zonă centrală – granulomerul (cromomerul), cu granulaţii azurofile
STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ
-zonă periferică - hialomerul,
-clară, aparent omogenă.
La ME - 3 zone
1. Zona periferică este alcătuită din:
glicocalix = GP cu rol de receptori (pentru ADP, trombină, serotonină, adrenalină, PG, factori plasmatici ai coagulării)
atmosfera periplachetară - deasupra glicocalixului
= factori plasmatici ai coagulării adsorbiţi pe suprafaţa membranei plachetare
membrana celulară
Zona submembranoasă
sistemul de membrane
STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ
o sistemul de membrane - Sistemul canalicular deschis = invaginaţii tubulare ale membranei care se răspândesc în citoplasmă; permite schimburile dintre celulă şi mediu - Sistemul tubular dens - este asociat sist. canalicular deschis; are rol de reticul endoplasmatic (stocare calciu intracelular)
2. Zona citoplasmatică = zona contractilă
- conţine proteine cu rol în
menţinerea formei de disc a trombocitelor neactivate
modificarea formei trombocitelor activate (disc formă sferică cu prelungiri), în secreţia plachetară şi retracţia cheagului (actina, miozina, trombostenina)
STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ
STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ
3. Zona organitelor = zona cu funcţia predominant secretorie
Sistemul granulaţiilor plachetare - cuprinde: •Granulele dense = rol de stocare a factorilor agreganţi trombocitari (Ca2+, ADP, ATP, serotonină, catecolamine) •Granule alfa - conţin: - proteine adezive (fibrinogen, f. von Willebrand); - factori procoagulanţi (factori I, V şi XI, PAF) •Granule cu glicogen Lizozomi - conţin enzime (hidrolaze acide, elastină, colagenază) eliberate în caz de stimulare intensă. Alte organite - peroxizomi, mitocondrii, ribozomi
1. Rol în hemostaza primară - oprirea iniţială a sângerării şi formarea dopului hemostatic plachetar.
2. Rol în hemostaza secundară (coagulare) - activitatea procoagulantă
3. Rol în reglarea fibrinolizei
4. Rol în menţinerea integrităţii peretelui vascular
FUNCŢIILE TROMBOCITULUI
1. Rol în hemostaza primară - oprirea iniţială a sângerării şi formarea dopului hemostatic plachetar.
aderare, agregare şi metamorfoză vâscoasă
FUNCŢIILE TROMBOCITULUI
2. Rol în hemostaza secundară (coagulare) - activitatea procoagulantă – prin:
a) adsorbţia la nivelul atmosferei periplachetare a factorilor plasmatici activaţi implicaţi în mecanismul intrinsec al coagulării (XII, XI, X, VIII, V) rol de protecţie (împiedică inactivarea lor de către proteazele plasmatice)
b) eliberarea factorilor trombocitari conţinuţi în compartimentul granular în cadrul procesului de secreţie plachetară.
c) Prin factorii trombocitari,trombocitele intervin în :
- susţinerea mecanismul intrinsec al coagulării (ex.fosfolipide, fibrinogen trombocitar)
- retracţia cheagului (trombostenina)
- repararea leziunii vasculare (ex. Factori de creştere – PDGF)
FUNCŢIILE TROMBOCITULUI
3. Rol în reglarea fibrinolizei - pe suprafaţa lor are loc interacţiunea dintre
plasminogen şi activatorii acestuia - în cursul secreţiei plachetare se eliberează PAI-1 4. Rol în menţinerea integrităţii peretelui
vascular Trombocitul aprovizionează endoteliul cu: metaboliţi ai acidului arahidonic factori de creştere (ex. PDGF) care cresc
viabilitatea celulelor endoteliale
FUNCŢIILE TROMBOCITULUI
1. MODIFICĂRI CANTITATIVE
Trombocitopenii- sub 100.000/mm3.
=> tendinţă crescută de sângerări spontane, mai ales hemoragii cutanate (peteşii, echimoze) şi mucoase (epistaxis, gingivoragii)
hipoplazie/aplazie medulară: Rx, medicamente, toxice
deficit de trombopoietină
distrucţie accelerată
Splenomegalie
Trombocitoze - peste 400.000/mm3
=> risc crescut de fenomene trombotice
- fiziologic: în efortul fizic,
- patologică: după intervenţii chirurgicale majore, în procese inflamatorii şi neoplazice, în splenectomie
MODIFICĂRILE PATOLOGICE
ALE TROMBOCITELOR
2. MODIFICĂRI CALITATIVE (TROMBOPATIILE)
pot fi
ereditare sau
câştigate (boli mieloproliferative cronice, renale, hepatice, după administrarea unor medicamente - aspirină, antiinflamatoare, antibiotice).
Ex.
defecte de activare
defecte de aderare - boala von Willebrand
defecte de agregare - trombastenia Glanzmann
defecte de secreţie - a corpusculilor denşi sau a granulaţilor .
MODIFICĂRILE PATOLOGICE
ALE TROMBOCITELOR