TRIBUNA 240 PANTONE portocaliu PANTONE violet 1 Black Black 3 lei Judeþul Cluj Revistã de culturã • serie nouã • anul XI • 1 - 15 septembrie 2012 Clara Mareº Ion Buzaºi Ion D. Sîrbu ºi zidul de sticlã Centenar Cardinal Alexandru Todea www.revistatribuna.ro Livius George Ilea Pacificarea ochiului interior Ilustraþia numãrului: Constantin Blendea Poeme de Adrian Popescu Constantin Blendea Dinamicã verticalã Supliment Tribuna Claviaturi
Transcript
TRIBUNA 240
PANTONE portocaliu
PANTONE violet 11
Black
Black
3 lei
Judeþul Cluj
R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 - 11 5 s e p t e m b r i e 2 0 1 2
La ora la care scriu aceste text, TVRCultural a primit, din partea preºedintelui-director general al TVR, dl. Claudiu
Sãftoiu, o loviturã de lopatã peste dinþi ºi acumaºteaptã frumos, cu ultimele zvîcnirijurnalistico-sindicale, sã-ºi dea duhul. Pentru areduce hemoragia financiarã, noua conducerepare a fi gãsit reþeta: comprimarea platformelorTVR Info în TVR 1 ºi a lui TVR Cultural înTVR 2, ultimul fiind rebranduit TVR 2 Culturalºi urmînd sã preia 80 % din programeledecedatului. Din toatã povestea asta nu înþelegde ce singurul format educativ-cultural altelevizualului românesc e luat la þintã cînd are,de-o plidã, un „cost mediu lunar de trei ori maimic (320.689 euro faþã de 917.384 euro)” decîtTVR Info, aºa cum aflu din dosarul extrem de
serios dedicat chestiunii în revista Observatorcultural (nr. 637). Ca sã nu mai pun lasocotealã cã inutilul, ineptul TVR Info rãmînesã funcþioneze în continuare. Dl. ClaudiuSãftoiu mai promite concursuri pe posturi,concursuri pentru funcþiile de conducere (ceamai amuzantã fiind promisiunea cã o „autori-tate profesionalã” independentã va gira Direcþiade ºtiri a TVR 1). Ascultîndu-i vocea, extrem deactivã ºi de folositoare în talk-show-uri politicepînã acum, simt un fel de mîngîiere în ceafã, unuºor anestezic care nu mã face, însã, sã nuconstat: desfiinþarea TVR Cultural e un gestunilateral, injust ºi neargumentat.
Recunosc, de-a lungul timpului, m-am ataºat
ºi dezbãrat de multe emisiuni, formate ºi figuride pe TVR Cultural. Le-am þinut pumnii sã seapropie de TV 5 Monde sau de ARTE. M-adurut sufletul cînd, în timpul altfel notabiluluijurnal cultural, era prezentatã ºi lansarea decarte a unui veleitar sau o ºustã provincialã. Saucînd – din lipsã de fonduri – în studio erauinvitate aceleaºi (e)terne personalitãþibucureºtene (scobitul în buric fiind, de atîteaori, sportul preferat al românilor). Sau cîndemisiuni de un ridicol absolut au rãmas, chiar ºiîn clipa de faþã, a iminentei desfiinþãri, sã emitãîn eter: Tichia de mãrgãritar e numai unexemplu.
Cunosc, în schimb, destui oameni salubricare deschid televizoarele numai pe (posturigen) TVR Cultural, care pornesc dimineaþa
radioul pe Radio Cultural. Mai branºaþi la viaþaºtiinþificã, artisticã, decît la telenovela politicã,la scabrosul faptului divers. Pentru ei – firavi, edrept, în cifrele statistice – asemenea instituþiitrebuie sã existe. ªi sã fie (auto)promovate maiinteligent, acaparant, într-o societate predispusãgrefelor de tot felul, analfabetismului,obscenitãþii, idiotizãrii etc. De-acord, cum nu,cu Alex. Matei: „Dar orice post de televiziunetrebuie sã performeze ca televiziune. Sã fieprofesionist, ºi apoi moral.” (în Obs. Cult., nr.238) Mi-amintesc însã ºi acum de acel post deradio finladez care emite în latinã, inclusivcîntece Beatles, ca de o floare de gheaþã pe careo pierzi pãstrãnd-o în palmã: nu ºtiu dacã fãcearating, era însã desuet ºi moral.
Decapitînd ºi înmormîntînd TVR Cultural,reducînd cu o treime bugetul ICR ºi punîndu-i300 de lese în locul uneia singure, nu cred cã seva întîmpla ceva bun. Nicidecum identitateanoastrã culturalã, arta contemporanãromâneascã nu vor fi mai cunoscute ori maiapreciate (aici sau afarã). Iar promisiunea luiClaudiu Elvis Sãftoiu – nume caragialesc ºiinofensiv în fond - de a promova exclusivspecialiºtii mi-aduce aminte alte bancuri proastedin politica autohtonã. Ioan Groºan scriaodinioarã cã îºi poate imagina orice, mai puþincum arãta o zi din copilãria lui OctavCozmîncã. Eu mi-aº dori sã vãd, cu ochiiminþii, o searã din viaþa poetului cenaclist(cãrtãrescian odinioarã) Claudiu Elvis Sãftoiu.Nu de alta, dar artiºtii reprimaþi devin adeseasatrapi culturali, politruci fãrã scrupule: istoriae, vai!, plinã de exemple.
Moartea fulger a lui TVRCultural
ªtefan Manasia
Constantin Blendea Miºcare în spaþiu (2002)
Întrebarea din titlu a avut timp sã sebanalizeze în aceºti ultimi vreo douãzeci deani. S-ar pãrea cã tot românul, tãcut sau
vociferând, ºi-o pune, semnalând mai degrabã ostare de alarmã ºi de nesiguranþã, de pierderegravã a reperelor. Derapajele de la drumul drept,propus mereu în programele partidelor, dar maiales în afara lor, au menþinut-o într-o apãsãtoareactualitate, iar celebra, de-acum, luminiþã de lacapãtul tunelului ajunge sã pâlpâie tot maiaproape de stingere. Cineva ar putea zice cã aºasuntem „noi”, naþie agitatã, mereu cârcotaºã,nemulþumitã de tot ºi de toate, neînstare sã seaºeze odatã ºi sã stea mai îndelung sã ºi„cugete”. Numai cã, din pãcate, de cele maimulte ori motivele de insatisfacþie, de îndoialã ºide revoltã, s-au dovedit a fi pe deplin justificate.Practic, toate guvernãrile de dupã 1989 audecepþionat, programe atent articulate dedezvoltare n-au apãrut, în ciuda promisiunilorretorice fãcute în ocazii mai ales electorale, iarastãzi ne aflãm cam în aceeaºi situaþie. Certurileîntre partide lipsite de coloana vertebralã a unorideologii închegate ºi principial susþinute iaumereu locul dezbaterilor productive ºi creatoare,lãsând impresia ca ºi generalã cã proclamatul„interes naþional” nu intereseazã efectiv peniciun politician, sau pe un numãr devenitneînsemnat, acoperit de zgomotul sloganurilorsonore. Neîncrederea în clasa politicã, îninstituþii ºi în Lege rãmâne în continuare gravã ºifoarte periculoasã, acum ºi pe termen lung.
Situaþia de ultimã orã, aºa de tulburatã depoticnelile de la recentul referendum, nupromite curând o ieºire din criza prelungitã încare ne aflãm. E aproape sigur cã încã opromisiune de schimbare în bine a lucrurilor afost ºi va fi ratatã. A uimit ºi mai poate uimifaptul cã, având toate ºansele unei mari victoriiîn alegerile legislative, apoi prezidenþiale, care seapropie, Uniunea Social-Liberalã a fãcut câtevagafe mari, care-i submineazã ºansele decredibilitate. În starea de euforie a câºtigãrii, fieºi discutabile (cãci bazatã în bunã mãsurã pemigraþii încã nestãvilite de lege ale unorparlamentari dinspre alte partide) a uneimajoritãþi parlamentare decisive, a acþionatpripit, ºocând prin ritmul rãsturnãrilor unorfuncþii ºi oameni neconvenabili, de lapreºedintele Camerei deputaþilor ºi al Senatului,la avocatul poporului, apoi lansând atacuri laadresa Curþii Constituþionale, sugerândschimbãri la nivelul procuraturii generale ºiDirecþiei Naþionale Anticorupþie, tocmai într-unmoment când acestea dovedeau cã pot funcþionacorect. Din prima clipã, jocul pueril între primulministru recent instalat ºi preºedintele Bãsescu,de-a „cine ajunge mai repede la Bruxelles”, laºtiuta reuniune, a dat o notã proastã, deneseriozitate, întregii afaceri. Cu o mizã maimare, încercarea, stângace de a-l scoate basmacuratã de Adrian Nãstase, repede observatã depresã, a trãdat intenþii prea puþin principiale de-ale noilor guvernanþi, punând în concurenþãde data asta Justiþia cu interesul foarte dubios,de partid. Un fapt ce poate pãrea secundar, darnu e tocmai aºa, un organism care funcþionafoarte bine, ca Institutul Cultural Român, a fostscos de sub tutela, doar simbolicã, aPreºedintelui þãrii, sub pretexte false de
politizare ºi în ciuda protestelor îndreptãþite alemultor oameni de cuturã din þarã ºi dinstrãinãtate. Conducerea televiziunii publice n-arãmas nici ea la locul ei...
Nu în ultimul rând, scandalul provocat latimp al plagiatului imputat primului ministru ascos la ivealã alte sfori trase la vedere, nu fãrãun oarecare cinism, prin care gestul dezonorantal fostului doctorand se voia repede acoperit: unministru foarte provizoriu al Educaþiei (!) ºiÎnvãþãmântului a desfiinþat, chiar în ajunulîntrunirii ei pentru judecarea cazului, Comisiade Eticã a Ministerului, ºi nu foarte târziu avenit ºi replica noului minsitru, o doamnãaltminteri profesor universitar, care declarã cazul„închis”, în ciuda verdictului altei comisii, despecialitate, a Universitãþii din Bucureºti... S-arputea reþine ºi bâlbâiala iniþialã în numirea unorminiºtri „incompatbili” sau incompetenþi... ºi aºamai departe...
Miza mare a fost desigur, din prima clipã,înlãturarea preºedintelui în funcþie, care atinsese,ce-i drept, un nivel extrem de scãzut depopularitate. Însã graba evidentã de a cuceritoatã puterea în stat ºi aerul de rãzbunare pepartidul prezidenþial abia învins s-a rãsfrânt ºiasupra acþiunii concrete de demitere, începutã cususpendarea aprobatã de parlament ºi continuatãapoi, în aceeaºi stare de febrã, cu lansareareferendumului chemat sã-l demitã. RegimulBãsescu, accentuat prezidenþial, a deranjat nudoar pe mulþi politicieni, ci a tulburat mereumai toate apele. Amestecul în treburileguvernului, dezaprobat doar cu jumãtate de gurãde Curtea Constituþionalã, a perpetuat, chiardacã n-a dus la încãlcãri foarte grave ale LegiiFundamentale, o stare de instabilitate ºi detensiune greu de suportat, iar aceasta pe fondulagravant al deciziilor provocate de crizaeconomicã prelungitã, cu tãierile de salarii dureºi cu alte mãsuri de austeritate. Judecând la rece,destui comentatori au apreciat cã asemeneamãsuri nepopulare trebuiau, fie ºi ceva maimoderat, luate totuºi, - dovadã cã ele s-au luat,într-un fel sau altul, ºi în þãri mai dezvoltatedecât România. În contextul nostru social, cudeja foarte scãzutul nivel de trai al populaþiei,ele nu puteau avea totuºi mari ºanse de a fiînþelese, iar numeroasele promisiuni mereucontrazise, de la cunoscuta formulã ”Sã trãiþibine” încoace, n-au fost de naturã sã corectezeori sã nuanþeze lucrurile, conferind odimenisune dureros-ironicã acestei urãri multprea optimiste. Promisiunile iniþiale alepreºedintelui de a face curãþenie în materie decorupþie, lupta pentru un „parlament curat” n-auajuns nici ele prea departe, ca atâtea altele,atitudinile ambigue n-au lipsit, obstacolele dinmulte pãrþi fiind ºi ele considerabile. Luãri depoziþie mai recente în favoarea dubiosuluicontract privind vânzarea pe nimic a aurului deRoºia Montanã, semãnau prea mult cu o realãvânzare de þarã. Apoi, cum, de multe ori, tonulface muzica, ipostaza de „preºedinte jucãtor” i-ajucat ºi feste celui care ºi-o afiºa în forme cecontrariau adesea „bunele maniere”, încât stareade iritare, de nervozitate în lumea politicã, ºi nudoar în ea, s-a tot agravat. Lumea ºi-a mai adusaminte de trecutul apropiat în care ministrul
Bãsescu ºi partidul sãu au provocat nu o datãsciziuni, eliminând, de pildã din scenã un partidistoric precum PNÞCD-ul ºi încercând ºisubminãri ale liberalilor... Era, oricum, limpedecã acest tip de regim, care a fost calificat totuºiîn exces drept „dictatorial”, se erodase mult ºi cão schimbare era aºteptatã, de fapt încã spresfâºtitul primului mandat, când a intrat înconcurenþã pentru rolul de ºef de stat lipsitul deºansã Mircea Geoanã.
Problema cu adevãrat gravã, cu osemnificaþie mai generalã la noi, este însã unape care aº putea numi-o vicierea din punctul deplecare a foarte multe bune intenþii ºi iniþiative,dincolo de orice program ºi partid politic.Pãcatul „strãmoºesc” a fost, evident, cel alRevoluþiei deturnate, transmisã cinic ca spectacolsângeros, ºi au urmat o mie de alte fapte care aualterat mereu în aceºti ani numeroase idei ºiacþiuni promiþãtoare.
Din pãcate, cam aºa stau lucrurile ºi în cazulcare ne preocupã în aceste zile. Organizat cum afost organizat, cu deficienþe în jurul cãrora s-auiscat avalanºe de discuþii în contradictoriu ºi pefundalul gafelor iniþiale ale noii guvernãri,referendumul pentru demiterea Preºedintelui þãriia fost ºi el alterat, încã din punctul de plecare.ªi aici guvernul ºi preºedintele interimar au datdovadã de nerãbdare ºi de nervozitate. Deºilegea existentã, fie ºi strâmbã în fond, însã lege,a condiþionat validarea acþiunii antiprezidenþialede procentul de 50 la sutã plus unu dintrevotanþi, s-a fãcut tot posibilul ca aceastã lege sãfie încãlcatã. Presiunile asupra CurþiiConstituþionale au fost permanente, „errata”acesteia, prin care se lãmureau lucrurile înprivinþa listelor de participare la vot, n-a calmatsituaþia, dovadã lansarea intempestivã a unui„mini-recensãmânt” la care s-a renunþat în faþaevidenþei cã era absurd ºi ridicol. Acþiunea deverificare a listelor a continuat totuºi, ºi nu seºtie încã ce va ieºi din aceastã încuciºare de„investigaþii” în concurenþã. Desantul, apoi, înteritoriu, al unui mare numãr de magistraþipentru verificarea participãrii la vot, a tulburat ºimai mult lucrurile, nu fãrã concursul unorposturi TV care incitau, direct sau indirect, lanesupunerea cetãþenilor faþã de lege. Demisiacelor doi miniºtri, Ioan Rus ºi Victor Paul
33
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012 3
editorial
„România, încotro?”Ion Pop
(Continuare în pagina 17)
Constantin Blendea Aripi (1996)
un cristianMorþii mã-tiiBucureºti, Casa de Pariuri Literare, 2012
Zaþul epocii depus în amintirea unui copil".Aºa îºi prezenta Bogdan Lipcanu cartea depoezie Fuck Tense. Nu întâmplãtor, apãrutã
la Casa de pariuri literare a lui un cristian. O tânãrãediturã în plinã expansiune. ªi tot nu întâmplãtor,provoacã acesta din urmã un interviu cu autorul."Nu doar poezie. Sau cu mult mai mult decât oamintire. Depinde cum privim lucrurile. Unremember ca un joc de marocco […] "ascuþit" laambele capete", spune un cristian ºi întreabã, ºtiinddinainte rãspunsul: de cine sã ne temem - "denostalgia reactivatã sau de rãul filmului?" BogdanLipcanu (Era - "Era un joc, Marocco, / Da' era greude gãsit", zice un poem al sãu de atmosferãcondensatã) rãspunde: "N-avem ce face, uneori neiubim viaþa. Cicatricile se transformã în imagini,existã în noi mereu un martor care priveºte."
Una dintre calitãþile esenþiale ale celor douã cãrþi(a lui un cristian se numeºte Morþii mã-tii; n-are aface, deocamdatã, cã e vorba de poezie cu "întâm-plãri" sau de prozã cadenþatã adesea poematic,amândouã - vitrine cu cioburi de trecut) este aceeacã ocolesc, cu o gesticulaþie de un firesc aproapeinsuportabil, atât retorica lamentaþiei, cât ºi scrisuldemascator, ideologizat. Nu despre nostalgie evorba aici ºi nicidecum de neutralitate ºi indife-renþã. În ambele cãrþi (mai pot fi adãugate aici ºifragmente din Noapte bunã, copii!, a lui Radu PavelGheo, sau Bãiuþeii fraþilor Florian), aceeaºi dorinþãºi aceeaºi capacitate de a privi trecutul - cu un efortde verificare atentã ºi nuanþatã, eliberatã deprejudecãþi - ca parcurs neapãrat valorant la nivel deindivid. Aceºti scriitori ºtiu cã trecuturile suntmulte, toate personalizate, mãrunte ºi ireconcilia-bile, dar ºi încãrcate de o atmosferã þinând de exis-tenþa omului sub vremi ºi oameni, nu neapãrat subideologii. Existenþa individualã se petrece în circum-stanþe ºi sub condiþionãri diverse, iar Istoria cumajusculã are întotdeauna intermitenþe ºi e, ºi ea,ascuþitã la ambele capete. Legile convieþuirii ºi alesupravieþuirii funcþioneazã fluctuant ºi implacabil înorice societate, compromisul e instrument privile-giat al relaþiilor sociale, iar oportunismul, faþa luiinteresatã. Ei mai ºtiu ºi cã, mai ales în vremuri tul-buri (adicã mai mereu…), resuscitarea poveºtii legiti-matoare e necesarã. Literatura ca reprezentare iden-titarã (cum o defineºte Sanda Cordoº) nu pretindeexclusiv întreþinerea neîncrederii, a derutei, a mar-ginalitãþii ºi obligaþia de a conserva trecutul în stadi-ul de culpã fãrã ºansa graþierii. Trecutul trebuie lãsat"sã treacã" prin asumare lucidã, memoria nu poatefi ºi nu este exclusiv neagrã - despre copilãria încomunism se poate scrie ºi râzând. Fiindcã oricecopil, indiferent de regimul în care deschide ochiispre lume, va avea de rãspuns la aceleaºi insolubileeterne întrebãri: ce e viaþa ºi ce e moartea, de ce seîntâmplã un lucru aºa ºi nu altminteri, de ce rãsaresoarele, de ce trebuie sã dormi dupã-amiazã, ce eprietenia (iatã întrebarea în varianta lapidar-filosoficã a lui Lipcanu: "…ºi mã gândeam. / Bun, ºidacã am deveni prieteni? / În extraordinara ipotezãîn care am deveni prieteni, / ce am face? / Ammerge la cofetãrie, am mânca o prãjiturã / ºi, dupãaia, ce-am face dupã aia, / ce-am face toatã viaþa? /Am sta aºa?"), dar sexul ºi iubirea?
Revenind la Morþii mã-tii, romanul lui un cristian
(casa de pariuri literare, 2012, 316 pagini - "Aºa-s eu,când mi se pune pata. Cu cartea asta, la fel. Dinmomentul în care mi-am dat seama cã nu pot sãnu o scriu, am început-o. ªi, la naiba, oricât am trasde ea ºi-am lãsat-o sã zacã, m-a pãcãlit ºi s-a scrissingurã. Trebuie sã pun cumva capacul ºi sã scotafarã sicriul, ducã-se unde s-o duce, dar sã nu maiþin mortul la vedere, sã-l îngrop mãcar într-un cimi-tir de cãrþi cartonate") îºi joacã abil cãrþile: pe faþã,dar cu infinite trucuri de prestidigitator. Carteacopilãriei se intersecteazã cu reflecþiile ludic-ironiceale maturului ("Pot spune aproape orice despremine cam la orice vârstã. Cred cã nu m-am schim-bat cu nimic. N-am cine ºtie ce de spus, de fapt,cred cã nici nu am spus nimic. Doar o umbrã degroazã care mi s-ar citi pe faþã dacã mi-aº da josgluga protectoare ºi n-aº poza din profil. Facempariu? Pe ce facem pariu cã-þi vãrs acuma-n paginãorice vârstã. Alege! 10 ani?" ), persoana întâi ºi atreia îºi trec ºtacheta una alteia fãrã sã semnalizeze,scriitorul se iþeºte de dupã cortinã de câte ori credecã ar putea distorsiona cu miez cursul naraþiunii: "onevoie ostentativ precoce de a mã abate de la dru-mul scurt" plus "o dorinþã de a gãsi… alternative,refugii, subversiuni." De o naturaleþe fãrã perdea(limbajul frust, extrem-buruienos þine de inocenþã ºide bravada vârstelor tinere, însã revine ºi în recidi-vãri târzii ºi furios-neputincioase, cãci viaþa-moarteanu se grãbeºte sã-ºi reveleze sensul ºi rostul), dar ºilivresc cât încape ("Sunt un cristian ºi literaturaromânã scrie pe mine"), naratorul întrerupe reme-morarea cu un fel de aparteuri rezumative despreproiectul de sine ºi despre actualizarea lui: "aveamprogram de citit Shakespeare, Dante (din care nuînþelegeam mai nimic), Dostoievski ("Ce faci,Cristi?". "Stau cu Feodor la masã, tataie". "Cine-iãsta?". "Dostoievski, bãi, tataie. Cel mai mare scri-itor din toate timpurile. Prietenul meu, cine dracu'sã fie?") sau Cehov (pe francezi îi programasem înprimul trimestru al anului ºcolar, pânã la vacanþade iarnã, iar americanii pânã-n primãvarã, nemþii-ntr-a zecea, cã sud-americani erau doar fotbaliºtii)".Dacã trebuie "sã faci ceva în viaþã", iar instrucþiunilematurilor întârzie, improvizezi - "Dacã pânã la 30 osã cunosc personal toþi scriitorii români pe care îi aitu în bibliotecã e bine? […] Crezi cã s-ar pune cãam fãcut ceva în viaþã?" Improvizaþia numeºteînsãºi textura coloratã, nesigurã ºi palpitantã aoricãrei vieþi omeneºti în creºtere ºi descreºtere.Excelentã, din perspectiva ºtiinþei precoce a morþii,cartea lui un cristian. Problema e buchisitã de per-sonajele copii cu toatã paleta de reacþii a omuluimuritor - spaimã, neînþelegere, încercare de þineresub control prin ritualuri ºi reguli inventate anume,subterfugii. Explicaþiile adulþilor sunt resemnãri,tabuuri asumate ºi, câteodatã, haz de necaz.Ingenuitatea, însã, pune degetul pe ranã, stârnind"cadavrul din debara" al comunitãþii, dar fãrã altcâºtig, desigur, decât cel al repunerii în chestiune:""De ce þi-e fricã de morþi?… Ce fel de bãrbat eºti tudacã þi-e fricã de morþi?"; "Da' de ce sã nu moarãnumai tataia ºi mamã-ta? Cu mã-ta mare ºi cutactu ce facem?" "Pe ei lasã-i sã moarã, ei nu cred cãmi-e fricã!" "Nu mai vorbi aºa, cã e pãcat. S-auobiºnuit cu morþii, atâta tot. […] Da' uite ce e,nepoate, pe morþii mã-tii o sã-i prinzi toþi"; […]Mãiþã era însã ºi mai micã. ªi sigur într-o zi ne vada peste nas. Gâgâlicea sã ne mãnânce nouã coliva?Nu ºi nu! […] "Dac-o calcã maºina, scãpãm demaimuþicã!" - spera Auricã […] La scurt timp, nici
trei sãptãmâni, Mãiþã-ºi gãsi sfârºitul într-un acci-dent de maºinã din care taicã-su, al doilea frate almamei, scãpã ca prin minune. […] Am trãit, pescurt, o mare confuzie […] Moartea mogâldeþei ne-adat-o complet peste cap. ªi insistent, Auricã a între-bat o pe mã-sa dacã mamaia micã va muri înaintealui tataia. "De unde sã ºtiu?" "E nãscutã prima!""ªi?" "ªi cine se naºte mai târziu trãieºte mai mult.""Prostii din astea vã-nvaþã pe voi la ºcoalã?"; Speriatcã nu ar fi chiar cum credeam noi, ne comunicãîntr-o searã cã cicã "fiecare trãieºte cât i e scris". Dar"unde scrie" ºi "cu ce" ºi "cine scrie" n-a putut aflaniciunul dintre noi." Pentru comunitate, trecereamortului e o sãrbãtoare, "o repetiþie cu public", darnu neapãrat o gândire a morþii mai competentãdecât a copilului ("nu vreau sã mã gândesc lamoarte, pentru cã nu ºtiu cum sã mã gândesc lamoarte"). Mai târziu, moartea tatãlui e amãnunþitãexasperant, ca derulatã cu încetinitorul, cu emoþie,cu distanþã ºi cu obidã oarbã, fãrã ca sensurile sãiasã la suprafaþã ("Mortãciunea arãta brici. Scheletulcãpãtase iarãºi forme în costumul preferat. […]Mortul, îmbrãcat aºa, cu ochii întredeschiºi, arãta,într-un final, a om. Iar în sicriu va cântãri greu înochii tuturor, fãrã îndoialã"). Spaima de moartecapãtã acute când mama e cea vizatã ("mi-e o fricãsã nu mã trezesc într-o zi cã o sun cine ºtie de peunde… ºi nu mai rãspunde nimeni, NIMENI, Pedracu!"), iar moartea bunicului stârneºte primelesemne de revoltã, de furie ("morþii mã-sii de treabã,[…] de viaþã ºi de moarte ºi de nu mai ºtiu eu ce!"). Cãci romanul lui un cristian e ºi unul al furiei. Ofurie existenþialã, hrãnindu-se din neputinþa de apãstra echilibrul între mai multele vârste ºi ipostazeºi de a gãsi, în cele din urmã, un rãspuns: "Doarfrica i se citeºte pe faþã. Îþi poþi da seama fãrã marebãtaie de cap. Ca mulþi ºoimi ai patriei din genera-þia lui reþinutã, ascultãtoare, atent rãbdãtoare, îºilipeºte nasul de sticlã. Frica. Acel spus la tovarãºapentru cã doar a mimat imnul, pâra colegului declasã pentru floarea din banca Monicãi, palma plinãde cretã a pedagogului pentru o temã nefãcutã,pedeapsa celor de-acasã pentru banii cheltuiþi aiureape viniluri. Frica. Tâgâdâm. Acel nu eºti bun lanimic, stai la rând, nu intra în faþã, hai sã-l anga-jãm, cã tacsu-i mort, ce dracu… ºi restul".Partea a doua, Micul Ftiriadi, are drept motto osecvenþã din Caragiale (Un pedagog de ºcoalã nouã)nu doar fiindcã e vorba de jocul de societate carederegleazã rosturile ºcolii. Bãtaia e mai lungã, eatrimite la toate situaþiile în care þi se "dicteazã" de
44
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
4 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
cãrþi în actualitate
Irina Petraº
un cristian ºi viaþa-moartea pe viu
55
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
5TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
Dorin Mureºan
Femeia la treizeci de anicãtre oameni care se complac în sistemul comod aldictãrilor în lanþ cãci scutesc de gândul activ, cumintea proprie. Anii de ºcoalã, de cãmin studenþescsau cei de armatã sunt reînviaþi în mitralieri descurte fragmente colorate, cu o melodie stridentdodecafonicã în fundal, disonantã ºi dizarmonicã.Desenul e violent, caricatural, excesiv, glumele suntgroase, rãzbunãtoare, îndrãznelile de adolescenþiacneici deghizeazã în scabros nemulþumirile ºi frus-trãrile, braveazã. Ici-acolo, inserþii de documenteoficiale - secvenþele din cuvântãri de partid sunttranscrise nu neapãrat ca explicaþii, ci ca fundalurigri ale neputincioasei zbateri umane ori ca prilejuripentru paranteze comice ("Glume fãceam destule,cã n-aveam altã treabã"), cu umorul atoatevindecã-tor al epocii: "România s-a transformat dintr-o þarãslab dezvoltatã într-o þarã industrial-agrarã în plinãdezvoltare, pe baza celor mai noi cuceriri aleºtiinþei ºi tehnicii, ale cunoaºterii umane în general,cu un nivel de bunãstare tot mai ridicat pentruîntregul popor. "Boancã, dã-mi un exemplu princare putem identifica creºterea nivelului debunãstare. Ce te uiþi ca viþelul?" "Anul acesta ammâncat patru banane ºi anul trecut am mâncatdouã"".
Partea a treia, Necrologul, mãreºte turaþiasecvenþelor ºi diversitatea lor incongruentã ºiimpenetrabilã, evocând ºi perioada fracturistã aprozatorului: "Proza fracturistã trebuie sã fie una anebuniei ºi/sau a inocenþei infantile. Ruperea dintreeu ºi rest, dintre înconjurat ºi înconjurãtor, duce înfinal la fracturarea sinelui", spune un citat dinIonuþ Chiva - Fracturismul în prozã. Fragmentelenu mai þin neapãrat sã con-steleze. Partea a patra,Puºtisme din alte vremi, ºi a cincea, In the Army,oscileazã galopant între "Am visat mereu sã amforþa cuvintelor, sã pot face orice numai "dincuvinte"" ºi "dã-le-n mã-sa de cuvinte". Povestirea ehãrþuitã de invective, instrumentarul erotico-sexualdevine garnitura redundantã ºi, deci, fadã a fiecãruienunþ, e o supapã reflexã la tensiuni de tot soiul,excrementele sunt valuta forte a contractului social.Înainte ºi dupã nu diferenþiazã net starea delucruri. Bilanþul adultului e dezola(n)t: "Între primalecþie de englezã ("My name is Cristi Cosma") ºiziua de azi, nimic care sã mã lãmureascã ce cautaici. Nimic din care sã gãsesc un rãspuns cât decât, nu sã mã tragã cineva de mânecã ºi sã-mivândã gogoºi!" ºi "Nu mã pot obiºnui cu schim-bãrile. Totul e cu înainte ºi dupã, totul e cu aºacum a fost când ºi aºa cum s-a hotãrât sã fie. Pevremea lui ºi dupã el. Atunci ºi de atunci. Cândsînt cu el, totul e pe stil vechi, când nu mai sunt,povestea s-a tâmpit ºi-o ia singurã la vale, fãrã sãmai conteze. Îmi pun rama de rezervã pe ochi ºimã întreb: ce mai sunt, dupã ce nu mai sînt cu ei?Nu mai pot face diferenþele, nici mãcar calcula.Vãd multiplu, cu câte patru zerouri. O viaþã de car-ton, identitãþi multiple, mãºti inutile. Ca sã ce? Sãuit? Sã sublimez? Sã mã justific? E simplu, ce totatâtea calcule ºi artificii? Patru morþi sunt tãiaþi depe listã. Trei îi ºtim, care e al patrulea?"
Dincolo de infantilizarea furioasã la care aparte-nenþele-limitative - de familie, societate, geografie ºiorã istoricã - supun fiinþa, mesajul cãrþii rãmâneoarecum tonic, mai ales dacã nu uitãm proiecteleîn care se angajeazã, entuziast ºi cu o seriozitateimpresionantã, autorul.
Georgiana SârbuDespãrþiriBucureºti, Casa de pariuri literare, 2012
Georgiana Sârbu face parte dintre aceirelativ tineri autori care nu s-au grãbit sã-ºivadã publicat numele pe coperta unei cãrþi
de creaþie literarã ab nihilo. A debutat în 2008, laEditura Cartea Româneascã, cu o tezã dedoctorat intitulatã Istoriile periferiei. Mahalaua inromanul românesc de la G. M. Zamfirescu laRadu Aldulescu, coordonatã de cunoscutulprofesor ºi critic literar Nicolae Manolescu. Predãlimba ºi literatura românã la un colegiu dinBucureºti. Punând aceste detalii împreunã, devineevident cã autoarea romanului Despãrþiri, apãrutde curând la Casa de pariuri literare, a avut ºiîncã are o foarte apropiatã „relaþie” cu literatura,fiind cu totul implicatã în acest domeniu, dreptcare exigenþele cititorilor sãi vor tinde cãtre limitade sus a aºteptãrilor, fie ele estetice sau de altãnaturã.
De la primul ºi pânã la ultimul cuvânt,romanul Georgianei Sârbu geme din pricina uneisuferind-ineluctabile singurãtãþi, sursã demizantropie ºi ratare socialã, aceasta din urmãparþial asumatã. Subiectul marºeazã pe aceastãtemã, a însingurãrii cu iz social postmodern, iaretapele narative aduc în faþa cititorului, pe fondulunui cotidian schiþat, abstras din actualitateacapitalei ºi a urbei de baºtinã (Giurgiu), o serie descene ºi personaje care demascã viaþa socialãbrutã/brutalã, strãinã, rece ºi indiferentã laaspiraþiile onorabile ale eroinei. Profunzimeatrãirilor eului narativ, recuzita limbajului, lipsit defalse pudori, excelenta redare a episoadelor încare paradoxul alegerilor dihotomice esteacceptat, în pofida consecinþelor negative care seîntrevãd (ies astfel în evidenþã alegerile forþate desituaþie în care factorul volitiv pare eludat,rezultând un rãzboi între luciditate ºi instinct),detaliile rupte din viaþa subînþeles-realã a autoarei(de la faptul cã eroina se prezintã dreptprofesoarã de limba ºi literatura românã pânã launele aspecte vãdit personale - ºi reale!? -, care ausau nu legãturã cu traume intens resimþite: eºeculde la bac, moartea fratelui etc.), dau la ivealã untext de o evidentã autenticitate, pânã acolo încâtcititorul îl va asimila unei autobiografii mascate.Desigur, este o speculaþie ºi, din acest motiv, undetaliu prea puþin important. Mult mai importanteste cã, generic, eroina poate fi asociatã oricãreifemei mondene ce îºi semnificã existenþa – greºit!(ºi, culmea, voluntar) –, profesional ºi relaþional,exclusiv pe orizontalã. Rarele intruziuni în sferareligiosului (cu trimitere pe verticalã), extrem deinteresante datoritã profunzimii lor, sunt dovadacunoaºterii sursei prime a semnificãrii. În centrulacestui joc de umbre, în care oamenii devinimpulsuri spre o nedoritã dar obstinatãautoizolare, rãbufneºte trauma despre carevorbeam, prin dispariþia unei persoane apropiate,a fratelui Cristi. Existã chiar un capitol dedicatperspectivei imateriale a (sufletului/spiritului)acestuia.
Eroina este o femeie de treizeci de ani carevrea „o existenþã comunã, banalã, monotonã”.Vrea sã se trezeascã „duminica la zece”, sãgãseascã ”un trup cald” lângã ea, care sã-i „punão mânã pe sân când se trezeºte”, cerându-i „demâncare” (pag. 19). În fond, vrea sã-ºi activeze lamaxim instinctul de femeie. Principiul ei socialeste gãsirea unui individ, a unui bãrbat care, în
calitate de iubit/soþ/tatã, i-ar putea echilibra viaþa.Apogeul acestei vieþi ar echivala cu naºterea unuicopil. Fapt care, de-a lungul timpului (ºi alpaginilor), se dovedeºte aproape imposibil. Finaluleste buimãcitor, ridicol ºi, în aceeaºi mãsurã,tragic: eroina rãmâne însãrcinatã, dar în afaraunei relaþii oficial(izat)e, tatãl, un fost elevambiþios, devenit stomatolog, îi solicitã avortul,iar întreruperea sarcinii (descrisã cu lux deamãnunte) se dovedeºte a fi „incompletã”,embrionul rãmânând intact ºi viu. Prin filtrulacestor întâmplãri uneori hilare, alteori absurde(în virtutea faptului cã ele au fost acceptate,nicidecum voite), existenþa eroinei ia forma unuisimulacru de convieþuire. De aici implacabilasingurãtate, de aici ratarea acceptatã, de parcã ºiacest statut ar aparþine firescului, vieþii normale.Întreg arsenalul care compune idealul social aleroinei este descris chiar la începutul cãrþii:„Vreau un copil. Sã scap odatã de sentimentulsterilitãþii, sã-mi simt pântecul crescând. […] Sãmã deformez ºi sã fac celulitã dizgraþioasã peburtã ºi pe coapse ºi poate chiar vergeturi, dar nuconteazã, bãrbatul meu sã mã iubeascã încontinuare…” (pag. 19) Pe celãlalt taler al balanþeieste aºezatã, axiomatic, eroarea clasicã pe care,aspirând spre acest ideal, femeia este, pare-se,forþatã sã o comitã: „Cea mai mare prostie pecare o fac femeile atunci când au relaþii stabile cuun bãrbat e cã-ºi condamnã la moarte relaþiile deprietenie ºi se dedicã exclusiv divinizãriibãrbatului de lângã ele” (pag. 113). Cartea seîncheie resemnat ºi abrupt, prin despãrþireaeroinei de cel ce i-ar fi putut împlini viaþa,devenindu-i soþ ºi, de asemenea, tatã al copiluluinenãscut.
Singurul reproº pe care l-aº aduce acestei cãrþiþine de o oarecare inconsistenþã a construcþiei,perceputã însã numai la nivelul întregului. Astfel,curgerea scriiturii este crispatã de capitole ce parsã scape filonului tematic (vorbeam mai sus,bunãoarã, de fragmentul scris din perspectivafratelui mort), tocmai pentru cã nu esterespectatã o anume ordine cronologicã, întâmplãridin copilãrie fiind amestecate uneori însuccesiunea faptelor prezente. Sigur, nu este undefect major întrucât întreþeserea aceasta îºi arejustificãrile ei. Pierderea firului narativ, însã, îlobligã pe cititor la un uºor dar inconfortabil efortmnemonic, iar întregul, din acest motiv, îºi pierdedin consistenþã. La fel de posibil este ca uniidintre cititori sã guste din plin aceastã mobilitatea autoarei.
Romanul Georgianei Sârbu pare a fi scris caun (contra)exemplu pentru toate femeile aflate lacritica vârstã de treizeci de ani, pornite hazardatîn gãsirea candidatului ideal la statutul deiubit/soþ/tatã. În acest sens, romanului i se poateatribui un puternic caracter militant, fãcându-l sãatârne greu ºi distinct în panoplia de scrieri alecongenerilor autoarei, scrieri care, de cele maimulte ori, nu duc niciun mesaj ºi, în consecinþã,nu transmit mai nimic, în afara unui olfactiv simþal esteticului.
„The apparition of these faces in the crowd Petals on a wet, black borough...”
Ezra Pound
„Let America be America again [...]Let it be the pioneer on the plain
Seeking a home where he himself is free”Langston Hughes
Întîmplarea face ca ultimele tuºe, la ceea ceurmeazã, sã fie date în chiar casa careadãposteºte, de decenii bune, nu numai în
rafturile bibliotecilor ºi minþile celor ce lestudiazã poezia, ci ºi în imaginarul colectiv –sursã ºi re-sursã de suflet ºi poezie americanã,America lui Langston Hughes (“Let America bethe dream the dreamers dreamed- Let it be thegreat strong land of love”), a scriitorului deculoare, identificat, în anii ’30 cu stîngacomunistã, America lui Ezra Pound (…”faces inthe crowd… petals on a wet, black borough”),expatriatul excentric, rebelul extremist alAmericii din perioada interbelicã.
America o casã a tuturor, imagine încriptatã,imagine ecou ce rãsunã în muzica poeziei luiHughes, “Let America Be America Again”:
“O, let my land be a land where Liberty/ Iscrowned with no false patriotic wreath/ Butopportunity is real, and life is free/ Equality isin the air we breathe”.
Despre ce altceva aº putea sã scriu, referindu-mã la cartea apãrutã de curînd la Editura PresaUniversitarã Clujeanã, Poetry, Identity, Ideology(297 pp.), avînd-o ca autoare pe DoamnaRamona Hosu, lector universitar doctor laUniversitatea din Tîrgu-Mureº. O carte bine-ven-itã în spaþiul cultural românesc din douã motive,cel puþin. În primul rînd, calitatea studiilordespre modernismul american ºi cel european, înultimii douãzeci ºi ceva de ani destul de multela numãr, rezultate în urma unor cercetãri doc-torale la catedrele de limbi ºi literaturi strãine,prin amploarea cercetãrilor, prin rigoare, con-strucþie, demonstraþie ºi verb, sprijinite de infor-maþie ºi bibliografii în care tensiunea ºi asper-itãþile dintre „moderni” ºi „contemporani” (ca sãpreluãm terminologia lui Stephen Spender) setransformã în valoare adãugatã, în demonstraþiisolide, bazate pe analogii, comparaþii, identi-ficãri, corespondenþe ºi nicidecum antinomii,opoziþii, contra-puneri, zvîrcoliri crepusculare aleunui secol al violenþelor de tot felul. CarteaRamonei Hosu este o astfel de demonstraþie. Înal doilea rînd, aleasã cu grijã, contra-pusã(con)textual, informaþia transformatã încunoaºterea procesului delicat ºi, de aceea, fragilal modelãrii identitare la începutul secolului XXºi apoi, dupa cel de al Doilea Rãzboi Mondial,în cazul unei culturi atît de complexe cum estecea americanã din toate timpurile, nu numai dinprimele trei decenii ale secolului XX, analizeazãcu temei tipologia “-ismelor” în poezia ameri-canã, cea care a dat (ºi) Europei generaþia
poeþilor ‘expatriaþi’ de la începutul secolului XX,începînd cu T. S. Eliot ºi Ezra Pound ºi ale lormari sinteze despre clarificãri ºi schimbãri alecanonul liric, continuînd cu ‚generaþia ameri-canã’ a “poeþilor schimbãrii” (Edgar Lee Masters,Carl Sandburs, Robert Frost, William CarlosWilliams) cu formulele lor experimentale, ºi ceaa „poeþilor dedicaþi”- tenace ºi cu forþã - prinscriiturã ºi atitudine intelectualã - marcãrii speci-ficului poeziei ancorate în istoria socialã aAmericii, a aceleia pentru care si T. S. Eliot, ºiLangston Hughes sunt fii ei, un model care nuignorã diferenþele entice, de rasã, de clasã, con-flictele generate de politic ºi le asumã prinînþelegere ºi negociere. Este ºi, în acest caz,vorba despre mentalitate ºi o “altã” atitudine int-electualã în poezia americanã care a deschis opoartã spre categoriile marginale, non-WASP, ºi, mai apoi, o alta spre acel cevadiferit de Europa - un nou „idiom poetic” ce facedin artã un fenomen de masã, cu “prizã” la unpublic pentru care - dincolo de poezie, dincolode liric – ceea ce le marcheazã diferenþa faþã deceilalþi este sursa ºi re-sursa de suflet ºi gînd.Ramona Hosu purcede, aºadar, la a aduce bine-venite clarificãri (formale ºi de conþinut), gãz-duind în paginile cãrþii sale „parcursul” acesteiprobleme, care defineºte identitatea culturalãamericanã, o istorie pe care, de regulã o poþiculege din mai multe ediþii de istorie ºi teorie lit-erarã la un loc. Rezultatul, de loc de neglijat,este de facturã complexã în înþelegerea ºi expli-carea mecanismelor privitoare la evoluþia sin-cronã a „–ismelor” – în poezia primelor deceniiale secolului trecut, a “osmozelor interculturale”dintre America expatriaþilor ºi Europa avangarde-lor, cu atenþia specialã acordatã politicului ºisocialului, un demers care imagineazã, teoretic,un parcurs cultural-literar de la pre-modernism,la modernism pînã la rãdãcinile culturale alepostmodernismului cu clarificãri necesare ºi utileaduse asupra funcþiei ideologiilor (de dreapta ºide stînga) care au dominat în deceniile interbe-lice ºi mãsura în care acestea au avut atingere cuconstrucþia literarã modernistã americanã.
De aceea, ºi nu numai pentru acestea dinurmã, cartea Doamnei Ramona Hosu meritã sãvada lumina tiparului ºi într-o variantã tradusãîn limba românã. Sã ne explicãm.
Aflatã la graniþa dintre teorie, în accepþiuneapoststructuralistã (dacã se au în vedere referirilela textele lui R. Barthes ºi M. Foucault), marxistã(dacã se are în vedere raportarea la textele luiRaymond Williams) neo-marxistã (raportarea latexte ale lui Terry Eagleton, Stephen Greenblatetc.) ºi postmodernã (dacã ne referim la uneletexte sau fragmente de text ale filosofului ºiteoreticianului american Fredric Jameson ºi aleteoreticienei literare canadiane Linda Hutcheon)ºi de istorie literarã, Poetry, Identity andIdeology este o asociere mai puþin obiºnuitã,dar, în situaþia de faþã, una cerutã de ambiþioasaipotezã lansatã de autoare.
În primul rînd, Doamna Ramona Hosu se
situeazã în cîmpul unor re-aºezãri terminologiceºi al unei polemici stîrnite acum patruzeci de ani(ba chiar mai mulþi, dacã ne gîndim la uneledintre studiile teoreticianului ºi criticului britanicRaymond Williams din anii ’60) între cei caresusþineau, în lumea intelectualã anglo-americanã,necesitatea condamnãrii formalismului estetic,asociat cu forþele reacþionare, anti-democratice,sursã de ideologii ºi politici traditionalist-fundamentaliste. Acestor forþe veneau sã li seopunã „teoriile” nãscute (prin transgresareterminologicã) din filosofia lui Marx, din texteletimpurii ale lui Nietzsche, re-citite ºi adaptate deFoucault, din perspectiva anti-imperialistã, anti-anglo-centristã a lui Terry Eagleton, calificat(atunci, în anii de vîrf ai neo-marxismului) dreptcel mai radical marxist, de tip stalinist al criticiineo-marxiste. Acelaºi Terry Eagleton, în anul2003 publica After Theory, o criticã vehementãa teoriilor culturale care au populat studiulliteraturii în deceniile ºapte ºi, parþial, opt.
În al doilea rînd, prin ipotezele formulate ºianaliza fenomenului ne aflãm, indiscutabil, înfaþa unei re-evaluãri a Modernismului poeticamerican, aºa cum el ni se dezvãluie prin poeziadeceniilor unu, doi ºi trei ale secolului XX.Folosindu-se de uneltele oferite de critica neo-marxistã ºi de neo-historism, Ramona Hosulanseazã ipoteza conform cãreia, dincolo de va-lorizarea esteticã a realitãþii, formalizatã deexperiment ºi proliferarea unor strategii expresiv-discursive, Modernismului American i se adaugão componentã social-politicã, prezentatã într-unconsistent ºi valoros corpus de poezie, mod dereflectare a “imaginarului social” pe care,autoarea cercetãrii îl defineºte ca nouã compo-nentã culturalã a unei societãþi aflate în tranziþie(p.125).
Asociat stîngii ºi extremei stîngi, expresie acategoriilor marginale de clasã, rasã ºi gen, cate-gorii care interfereazã cu boema, avangarda ºiexperimente (opuse “modelului” WASPAmerican), vãzute în acel timp la marginea este-ticului ºi a formalizãrii dogmatic-experimentale(arta de tip ready-made ºi, ulterior, pop art),acestui corpus de poezii (prin urmare LangstonHughes et al ºi Ezra Pound sau T. S. Eliot et alºi nicidecum L. Hughes vs. E. Pound sau T. S. Eliot, remarcabilã metoda analogiei ºicorespondenþelor!), Doamna Ramona Hossu leraporteazã, spre comparaþie ºi echilibru “zonaexpatriaþilor” în geografia cosmopolit-sofisticatãa Europei ºi asociaþi ideologiei dreptei. În capi-tolul III (Early Twentieth - Century AmericanPoetry and the Culturally “Other”) cele douãtendinþe complementare manifestate în poeziamodernistã americanã, cele de orientare ideolog-icã de stînga (III.1 Poetry: IdeologicalExperimentation and the “Make It New”) ºi celede dreapta (Poetry: Ideological Tradition and theIndividual Talent), autoarea îºi permite (cudestulã timiditate, uimitã de noutatea proprieidescoperiri, bãnuim noi) o analiza comparativã aunor eºantioane reprezentative de poezie, analizãcare îi susþine ipoteza: adicã, prin poeziaModernistã americanã, Modernismul se situeazãîn social nu numai în politic, poezia îºi atribuiecomponenta de criticã socialã, chiar dacã expri-marea este personalã, subiectivã. Dar, mecanis-mele prin care liricul, ca artã, se situeazã laintersecþia unui sistem discursiv polivalent, caexpresie a unei politici culturale, a unui“inconºtient politic”(ca sã-l citãm pe F. Jameson)ºi a unui imaginar social, transformã poemuldintr-o afirmaþie privatã în constructul unei anu-
66
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
6 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
comentarii
Sanda Berce
Prolegomene: ‘ImaginaryGardens with real toads in them’(sau despre modernismul american)
77
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012 7
mite culturi, raportate la un anumit timp.Remarcãm ºi indicãm citiorului roman, cunoscã-tor al limbii engleze, Modernism: Art, Ideologyand the Politics of Culture, Poetry and thePolitics of Class, Poetry and Individualism:Conceptual Framework, ca pãrþi într-un exemplu,expozitiv-descriptiv, de altfel reuºit, de istorieliterarã, de subliniere a dialogului inter-arte ºi arelaþiei între artele vizuale ºi poezia de stînga, pebaza cãrora se structureazã, secvenþial, viziuneaautoarei asupra unei “esteticii moderniste”, înraport cu evoluþiile poeziei americane a “cate-goriilor marginale” (ceea ce trebuie sã recunoaº-tem este o performanþã de coerenþã, logicã ºiargumentare.
“Principalul scop, al demersului de faþã”,afirma autoarea, “este acela de a înþelegemodalitatea prin care poezia se construieºte pesine însãºi ca un set de discursuri ce seîmpletesc cu ideologia timpului respectiv, acelade a pune în discuþie voci ºi stiluri caremarcheazã ‘diferenþe’ […] Întrebarea care sepune este mãsura în care discursul literar esteticcorespunde unei anume ideologii politice, înîncercarea acestuia de a stabili o relaþieconcludentã între artã ºi viaþã. Se suprapun,oare, unele principii estetice cu vreo orientarepoliticã?” (p. 178, 214) (trad. noastrã)
Generate de T. S. Eliot ºi de binecunoscutulsãu eseu Tradition and the Individual Talent,aceste din urmã întrebãri sunt esenþa, cîmpul deforþã al cãrþii Ramonei Hosu, o ipotezã tulburã-toare despre interpunerea discursurilor esteticecu cele istorice, politice, stiinþifice. Autoarea nuse apleacã asupra contribuþiei remarcabile a poe-tului expatriat american, T. S. Eliot, doar for-muleazã aceasta ipotezã tulburãtoare asuprarolului lui T. S. Eliot în generarea unei dezbateriavant la lettre, asupra unei viziuni inter- ºi trans-diciplinare în analizarea fenomenului modernist.De aceea ne permitem o scurtã remarcã asupraacestei valoroase sugestii elioteºti, din pãcaterãmasã – ca multe altele - fãrã ecou- atunci înzorii marilor schimbãri ale secolului trecut. Capoet ºi critic al Modernismului, prin acest textdin 1916, T. S. Eliot a fost printre primii teoreti-cieni anglo-americani ai Modernitãþii, unul dintreprimii analiºti ai secolului XX care a definitcomponenta duplicitarã a modernitãþii, compo-nentã ce constã în anti-modernitatea moder-nitãþii. Aceasta are drept consecinþã, complemen-taritatea între tradiþie ºi modernitate, iar pe dealtã parte responsabilitatea poetului, responsabi-litatea faþã de comunitate, cãci ce altceva poatefi “responsabilitatea impusã faþã de conºtiinþatrecutului”, formulã în care trecutul nu este rãusau perimat ºi, în nici un caz inferior prezentu-lui. Diferenþa dintre cele douã componente alemodernitãþii se aflã în schimbare, afirmã Eliot.Fãrã îndoialã, cele afirmate mai sus nu fac dinT. S. Eliot un poet de stînga, dar demonstraþiasa logicã, ancoratã în ceea ce se numeºte “thehistorical sense”, fac din lectura ºi interpretareaacestui text, publicat în anul 1916, o lecturãpoliticã, ancoratã în ceea ce s-ar numi azi, într-olume globalizatã, “conservatorism pozitiv” ºicare oferã o platformã de manifestare a politicu-lui în ºi prin social. În mod similar, la fineleanilor ’80, ecou peste decenii, canadiana LindaHutcheon sugereazã faptul cã în modernistul T. S. Eliot se poate citi “dorinþa de continuitatedincolo de fragmentare” (A Poetics ofPostmodernism).
Cãci, dacã ideea unui raport între ideileconservatoare ºi estetica formalizantã modernistãnu mai trebuie demonstratã, ºi, dupã cum secunoaºte cu certitudine acum, au existat ºi
cazuri în care, pe fundalul ideologiei vremii lor,poeþii au pactizat cu stînga, cu liberalismul, cusocial-democraþia ºi cu radical-democraþii,reprezentanþi ai Noii Critici (orientare dedreapta) au ajuns sa afirme cã, în ultimãinstanþã, comunismul este preferabil fascismului.Un reprezentant al dreptei cum a fost Wellekdedicã un întreg capitol relaþiei dintre literaturãºi societate. Pe de altã parte, regimuriledictatoriale pot fi acuzate de manipulareaintelectualilor ºi a studiilor literare, dar ºi însocietãþile democratice din vest s-au manifestatasemenea stãri de fapt. Dacã ne gîndim la untimp mai îndepãtat, ºi la spaþiul european, vomface referire la procesele îndurate de Platon ºi deteologii protestanþi ai epocii medievale, laacuzele ºi persecuþiile venite din parteaburgheziei împotriva lui Flaubert, Baudelaire ºiWilde. Cît despre secolul XX cazurile sunt atîtde numeroase ºi atît de asemãnãtoare în ceea cepriveºte acuzaþia de neangajare socialã ºi politicãa scriitorului.
În contextul primei jumãtãþi de veac XX,poezia ancoratã în social ºi cititã politic, artaboemei newyorkeze, a avangardei ºi a a expatri-aþilor europeni în America ºi a celor americaniîn Europa poate reprezenta o formulã anti-canonicã ca expresie a unei noi sensibilitãþi. ªi,de fapt, asta este. Ei sunt „contemporanii”,poeþii de dreapta sunt „modernii”. Am preluat,din nou, asocierea de la Stephen Spender (TheStruggle of the Modern). Conform acestuia,modernii detestã ideea de progres, nu auincredere în rezultatele ºtiinþei pe care o vãdnefastã ºi cu consecinþe catastrofale asupra valo-rilor civilizaþiei trecutului. Contemporaniirecunosc valoarea schimbãrii pentru cã o vãd carezultat al schimbãrilor înseºi, ca rezultat al dez-voltãrii noilor tehnologii. Pentru aceºtia, relaþiadintre artã ºi progres este o relaþie decauzalitate. Aceastã distincþie ar fi fost necesarãîn gîndirea unei formule interpretative, pentrurecuperarea valorii incontestabile a acestui cor-pus de poezie la care face referire autoarea. Deaceea, intuind, probabil, impactul proprieidemonstraþii, Doamna Ramona Hosu face unpas remarcabil: transcrie, imediat dupa pagina degardã, ca motto al lucrãrii, minunatul poem laMariannei Moore (1887-1972), un poem scris înmai multe variante, între 1921 ºi 1967. El se inti-tuleazã simplu Poezie. Pentru orice ochi obiºnuitsã citeascã ºi elemente paratextuale, aceastã pre-luare a poeziei Mariannei Moore funcþioneazãprin valoarea sa de de-ambiguizare cãci Poezie –
prin întregul sãu conþinut - se bazeazã pe ceeace în filozofia analiticã, de la George EdwardMoore (1873-1958), filosof ºi profesor laCambridge, pînã la Gottlob Frege, BertrandRussel, Ludwig Wittgenstein este cunoscut dreptparadoxul lui Moore („It will rain but I don’tbelieve it will”). Acest paradox a influenþat estet-ica modernistã a Grupului Bloomsbury. ªi nunumai atît. Marianne Moore a intrat în atenþiapoeþilor expatriaþi, fie ei de stînga sau de dreap-ta (Wallace Stevens, William Carlos Williams, T. S. Eliot, Ezra Pound), cultivînd o poezie careera expresia tensiunii dintre viziunea privatã,subiectivã ºi lumea exterioarã, materialã; ea estecreatoarea sintagmei “literalists of imagination”,pentru ea imaginaþia nu poate fi definitã cît prinopoziþie cu intelectul ºi accesarea imaginativã amaterialul poetic (“the beautiful element ofunreason”). “Imaginary gardens with real toadsin them”, din Poezie figureazã în toate tratateleºi demonstraþiile teoretice cu privire la putereadiscursului de a reprezenta non-discursivul ºicare este legatã direct de crearea de Lumi prinreprezentare.
Faptul cã orice obiect poate deveni mimeticnumai declarîndu-l ca atare sugereazã dimensi-unea ontologicã a artei: poetul creeazã o Vocecare vorbeºte cu adevãrat într-o lume mimatã.Dar dorinþa/voinþa de figurare este o calitateoriginarã, nãscutã din relaþia om-lume, pre-supunînd o viziune ontologicã ºi o afirmare aatitudinii fiinþei în raport cu lumea. PentruMarianne Moore, imaginarul ºi creaþia, deºi sub-mineazã cultura burghezã pentru cã nu esteataºatã valorilor pragmatice, folositoare dinpunct de vedere material, este una dintre aceleminuni ale lumii a cãror existenþã este indispen-abilã naturii umane ºi care, pentru poeta ameri-canã, are implicaþii politice ºi practice ºi anume:este un marker al schimbãrilor sociale con-tribuind la subminarea dogmei burgheze a utili-tarismului, îmbinã pragmatismul social cu trãir-ile interioare, determinã o revoluþie interioarã,indispensabilã transformãrilor sociale. MarianneMoore, altã „poartã” deschisã de Ramona Hosu(în carte insuficient exploatatã) spre viitoare dez-bateri ºi, de ce nu, rezoluþii intelectuale.
O punte de legãturã între „poiesis” „praxis”ºi „doxa”, Modernismul american, vãzut astfelde autoarea cãrþii Poetry, Identity and Ideology,Doamna Ramona Hosu, indicã ºi recomandãpoezia americanã modernistã, generatã înprimele trei decenii ale secolului XX, ca fenomencomplex, complementar evoluþiilor sociale,politice ºi culturale ale Americii, fenomensurprins de un fin cunoscãtor al realitãþiloramericane în persoana profesorului de literaturaenglezã ºi comparatã, românul expatriat înAmerica, Virgil Nemoianu care, într-un studiudin anul 2000, asocia literatura cu contextul ºivaloarea acestei asocieri, vãzutã în“multiplicitatea, multidimensionalitatea,dialectica armoniei ºi a contradicþiei, coexistenþaplãcerii cu lipsa ei” (V. Nemoianu, 2000).
„Dialectica armoniei ºi a contradicþiei”, prelu-atã de Ramona Hosu ca metodã, reflex al uneiatitudini intelectuale, într-o carte care meritãcititã ºi pentru pasiunea demersului sãu, carenu se contrapune rigorii, ci o completeazã prinforþa cuvîntului scris-citit.
Constantin Blendea Aripi (2000)
Volumul de poezie „Motocicleta de lemn”,apãrut la Editura Charmides în 2011, prinînsuºi titlul sãu anunþã un motocros lectural
pe un teren existenþial accidentat. Cu o capacitatecilindricã ce depãºeºte nu doar cuminþenia „poezieide interjecþii”, dar ºi poezia cerebralã a zilei noastrecelei mai apropiate, ªtefan Manasia evitãsensibilizãrile lirice, propunând sentimente, stãridiluate în cuvinte ºi în interstiþiile textuale ºiexistenþiale („între douã depresii”), în largulautorului, într-un spaþiu instabil. Intenþiile exacte aletextului scapã cititorului grãbit, educat de unspeedraliu lectural, viteza e rezervatã, de aceastãdatã, mâinii care scrie, doar revenirea la text poateda senzaþia unei adevãrate întâlniri cu sensul ascuns.Iatã de ce am recitit acest volum la douã zile dupãprima lecturã!
Subiectul scriiturii e un personaj poetic multiplua cãrui profundã identitate se contureazã treptat totmai mult cu înaintarea în lecturã. Tema identitãþiipersonale transpare din locurile obârºiei sale, dar ºidin existenþa ca o geografie aparte, cãci la Manasiatrecerea prin timp e echivalentã cu intrarea în altspaþiu în care se produce detaºarea de copilandrulnaratar din „Ostroveni”. Textele poetului ªtefanManasia trãdeazã formidabile aptitudini literare de atransforma actul poetic într-un exerciþiu continuu de(i)realitate. Realitate atroce sau banalã, „realitatearaiatã”, zãdãrnicia lucrurilor, iatã punctul din care seevadeazã. Acest escape se face înspre „Ceva despreumanitate”, un fel de prezent continuu, practic ireal,înspre „Antwerpen”, ºi, într-o manierã aparte înspre„Ostroveni. Viaþa ºi contactele” ºi spre „Alevin” – unfel de „cele 4 puncte cardinale” de alternativã aleimaginarului manasian. Gãseºti aici ºi farmecul unorculori locale (clujene, flamande ºi de Ostroveni) ºitemporale (cele ale vârstei infantile cu acel „dã-mimãcar”, un fel de revenire prin cãutarea obiectualã acopilãriei). Nu poþi sã nu identifici acele texte cu osavoare clujeanã pronunþatã, de „lume aMãnãshturului”, dar ºi pe cele din spaþiul geografical copilãriei, un fel de dihotomie textualã ceconverge într-un singur punct, un fel de epicentru alzguduirilor prin care trece subiectul poetic înitinerarul evoluþiei sale. Citeºti aici un fel debildungspoesie. Pare, iniþial, cã poetul îºi „scrie”propria sa intimitate, dar treptat înþelegi cã tu eºtieul din text, or, existã dexteritatea celui care scrie dea provoca o empatie textualã din partea cititorului.
În epoca neobarocului, în care nu suntem, darpãrem a pãrea a fi, pe autor îl intereseazãprofunzimea naturii umane, mai bine zis naturaacestei umanitãþi. Realitatea lui ªtefan Manasia necopleºeºte, lumea lui e fãcutã din corespondenþe, unfel de heraldicã secretã a textului, sper sã potdemonstra aceastã afirmaþie mai jos. Misterul numitrealitate, iatã prisma prin care am citit aceste texte,un fel de neorealism magic în partea vesticã aliteraturii române, o (neo)realitate de „MammaRoma, Pier Paolo Pasolini”. În lucrurile mici seascunde secretul celor mari, mai bine zis în lucrurilecele mai puþin semnificative, iatã una din ideilecãrþii. Or, vorbim despre un poet care nu e lipsit desimþul realitãþii, mai ales a celei marginale, un cazminoritar în mulþimea de scriituri-maculaturiproduse azi.
„Idealismul romantic”, nimic altceva decât unspectru aparent sacru al (ne)referinþei într-o lume aaltor idealuri: reclame, nebunia refulatã spitaliceºte ºinu artistic, „adicã nu e nimic” din romantismulcanonic ºi nici nu poate fi. Într-un interviu ªtefan
Manasia afirma cã poetul are o „încredere” de tipneo, post (dacã þinem morþiº, anti) romanticã înceea ce va scrie. Vom duce aceastã idee pânã maideparte afirmând cã ceea ce face poetul clujean estemai degrabã un preromantism anacronic, fãcutmetodic pe ruinele unei lumi apuse („ruinurilevechiului Ostroveni”) la orizontul (sau poate dejaruinele) unui New Age literar ºi de toate soiurile.Cãci tot ce face ªtefan Manasia cu poezia în aceastãcarte, volens-nolens, te aruncã într-o formã dedisperare, un fel de simptome de retragere dintr-unspaþiu malefic de care eºti dependent.
Existã o stare kafkianã aici, unde cronotopulpraghez e înlocuit de unul vest-românesc: „Oraºuldin vest înnebuneºte / ºi e arat cu motocicletele”.Aceastã dimensiune mai mult decât urbanã,arhitecturalã ºi umanã e populatã de „omul, aceastãgânganie misticã”, vers mai mult decât kafkian, carete face sã meditezi la un posibil bestiar mistico-uman de „zombies & lipitori dialectice”, acei„zombies care-þi înfulecã taxele ºi concediile”.Umanitatea, deloc antropomorfã din poemelemanasiene, e un fel de „toþi sunt unu ºi unu e toþi”.Astfel, „Miguel (de Cervantes?) surâde eretic...gândind ce pãrþi ar mai trebui amputate”.„Umanitatea în biþi”, o umanitate fracturatã,amputatã, metamorfozatã de „supremaþia maºinilormetrosexuale”, iatã imaginea ansamblului omenescpropusã în acest volum. Întrebãrile ºi stãrileangoasante de „o abia strunitã melancolie suicidarã”abundã din plin în acest spaþiu livresc.
„Fantasmele Pepsi”, frumuseþea preþuitã în euro,„castraveþii plastifiaþi”, „mormane de vorbe” nu facdin oameni decât niºte „cadavre-nflorite”baudelairean în alt cronotop, diferit de cel alfrancezului simbolist. Autorul ºi-a asumatseducãtoarea sarcinã de a transforma iureºul deinformaþii în imagini emancipate poetic, fãrã risipãde epitete, dar ºi fãrã nonconformismul infantilo-adolescentin de care este plinã poezia la zi. Poezialui ªtefan Manasia e majorã (ca ºi cele 18 poemedin „Ostroveni. Viaþa ºi contactele”), vaccinatã ºifãrã obsesiile hormonal-acneice ale unor poeþi maimult decât maturi biografic. Dedublarea vizualã arealitãþii, lumea himericã a poetului Manasia te face,însã, sã te întrebi dacã ai ajuns în faþa unei aventuria imaginaþiei sau în faþa unei imaginaþii a aventurii.Totuºi textul te plaseazã într-un anumit spaþiu, subun anumit firmament unde poezia e o deprinderemintalã ºi definitorie pentru fiinþa ce o produce.Aceste poeme le simþi fizic, le somatizezi, existãmomente lecturale în care te alãturi poetului încãutarea unor experienþe pe care încã nu le-a(i) gãsit.
Autorul nu propune de-a gata idei geniale, soluþiidirectoare, el mediteazã. Un fel de meditaþieºamanicã, panta rhei-cã. Înþelegi la un moment datcã poemele nu au fost scrise pentru a suscitadezbateri, existã o autosuficienþã în acestmicrounivers poetic, un fel de diarium literarium desertar, un jurnal literar care se face fotografic, custop cadru. Citeºti aici o limpezime minuþioasã înpaginile acestui volum, o rigoare aproape algebricãîn a expune fapte, ce stau cumva criptic în spatelestãrilor ºi ideilor, un fel de ambiguitatefundamentalã ºi necesarã. Or, textele lui ªtefanManasia sunt atât de vaste încât cuprind diferitecaractere ºi temperamente lecturale (tipuri decititori). Existã afinitãþi secrete, ascunse sub iluzoriulAll are welcome in my text. E celebra tehnicãborgesianã de a flirta cu cititorul. Dar chiar ºi laacest nivel, textele asigurã fericirea ca formã delecturã. Existã însã o profundã coerenþã în aceastã
carte ºi ea þine de eul care produce ideile, acesta estecheia sau mãcar chelarul ce te poate apropia de text,de consideraþia instinctivã a vieþii ºi a lumii.
În aceste probe de vitezã existã ºi fragmente depoezie arhetipalã, un fel de haiku, la o lecturã maiatentã: „cai-negri-n-canionul-întunecat/ pe-cerul-portocaliu-gliseazã/ soare-lipsit-de-putere”. În câtevapoeme apare ostentaþia unui lexem care nu trãieºteîn coloanele dicþionarelor, cuvântul acela pe care îlºtim cu toþii, dar ne prefacem a nu-l ºti, cel alerosului fãrã perdea, azi în epoca „savanþilorpostsaussurieni” descifrând semiotica actului erotic.Un trop nordic, un kenning chiar, care ne-a surprins,a fost „cuþitul viclean ca prima iubire”, o iubire decuþitar de mahala sau iubirea unui periferic,(peri)Feeria acelui sentiment care marcheazã pânã înprofunzimea umanului, care poartã în sine originea„stindardului ratãrii”.
Fetiþele copilãriei ºi ºotronul lor ne-au indus ostare cortazarianã, viaþa ca un joc ºi ca o realitate decadrane care solicitã mãcar doi jucãtori, dar fãrã unnumãr maxim, poate juca toatã omenirea, cu câtmai mulþi jucãtori se vor implica, cu atât va duramai mult, pentru a juca avem nevoie de o piatrã, unloc (neted ºi fãrã gropi) pe asfalt. Un timp alcopilãriei în care se aruncã ºi se adunã pietre dincãsuþe, din „La Casã!” Sãritul într-un picior, un felde „amputare” ludicã, iatã omul adevãrat alprezentului, cãci acolo pe terenul de joacã seformeazã omul de mâine. Teatralitatea din joculcopilãresc parvine ºi în „viaþa ca filmu’ în care toþijucãm”, iar fetiþele din ºotronul de ieri au ajuns cu„botox în obrãjori”, o mascã a realitãþii cosmetice cealunecã treptat spre cea de „Morpho Electra”, odamã cu camelii a viitorului electronizat.
Australia din universul copilãriei „apãrutã întrebãlþile din curte”, acea Atlantidã a minþii puerile,marea vânãtoare a prinþului din Levantul naiv, toatecontureazã un spaþiu edenic din care s-a produsexodul firesc, dar ºi durut, acolo se revine, în„lumea numitã Ostroveni”, escapada, însã, fãcându-se din: „abatoarele, mãcelãriile ANGST, Literele,Trezoreria, Primãria de cartier, Banca Transilvania”ca prin curse low-cost sã se ajungã în „subparadis”în care logosul nu e decât „cinci litere prãpãdite”.
O carte eminentã în genul sãu, una bogatã înperi-feerii existenþiale. Viaþa ca o excludere, ca omarginalizare, iatã mecanismul volumului. „Parculrozelor transformat în paradisul oamenilor deafaceri”, un fel de privatizãri ale spaþiului ºi aleedenicului, iatã ideea ascunsã din spatele acestuivers. O lume-echivalenþã a „Spitalului 9”, cu „prizeºi reprize ºi remize”, cu „sori artificiali” ºi „rãzboaiechimice” din care scapã motocicleta livrescã apoetului Manasia. Materialul acestui mijloc detransport bucurã prin cãldura sa organicã ºiimaginea arhetipalã, dar îngrijoreazã în privinþaeficienþei sale logistice, de transportare la maridistanþe, departe de aceastã lume a nebunieicontemporane.
Înfãþiºarea materialã a cãrþii este excelentã. Ograficã digitalã realizatã de Ovidiu Petca de ovizualitate limitatã la monocrom ºi extinsã prodigiosla linii, curbe ºi spaþii centrifugal-stereometrice ceamintesc de imaginea unei carapace sau a uneimatrix mundi, imagini ce recreeazã complementarcartea printr-un cod grafic paralel. Aºa cum oriceexplicaþie teoreticã constituie o limitare a intuiþiei,am încercat sã intuim aceste texte ºi nicidecum sã ledefinim. Cartea conþine un miraj al posibilitãþilordiverse în ale cititului. Mã întrebam dacã autorul eîn stare sã decripteze total volumul la o eventualãsolicitare (cam deplasatã de felul ei). Rãspunsul estenu, nu poate, cãci, textele manasiene sunt mai multdecât o sumã de stãri cu marca ªtefan Manasia, defapt, aceasta este soluþia unei cãrþi bune, iar„Motocicleta de lemn” este o carte mai mult decâtdoar bunã!
88
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
8 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
Peri-Fee-ria unui biker livresc sau ªtefanManasia în cursa unei realitãþi de lemn
Maria Pilchin
e-mail din Chiºinãu
Apariþia unei cãrþi intitulate O istorie aeºecurilor din literatura românã (Braºov,Ed. Pastel, 2010, 354 p.) semnala nu numai
apariþia, pe scena istoriei literaturii noastre, a unuinou nume, acela al lui Ioan Paler, ci ºi depãºireaunor tematizãri unilaterale ºi un pic prãfuite. Nuvreau sã se înþeleagã cã autorul ar fi un debutant.A publicat romane ºi exegezã cioranianã, s-aocupat de romanul românesc dintre rãzboaie ºi afost co-autor de instrumente de lucru, însoþindu-lpe regretatul Gh. Crãciun în câteva întreprinderiexegetice colective. Ca istoric literar însã, esteprima oarã când Ioan Paler vine cu o sintezã. ªichiar dacã aceasta începe târziu ºi se terminãdevreme, mergând de la paºoptiºti pânã la MihaiBeniuc, sinteza palerianã are aerul cã debuteazãcam odatã cu cea a lui Mihai Zamfir ºi cã seterminã dincolo de cea a lui Alex. ªtefãnescu.
Ioan Paler vine însã în faþa publicului cu unproiect neobiºnuit ºi oarecum iconoclast, caredinamiteazã rutina din domeniu. Pe el îlintereseazã rateurile, eºecurile. Se recunoaºte aiciun proiect care vine dinspre exegetul lui Cioran,gânditor reputat prin teoretizarea ratãrii istoriceromâneºti (cei „o mie de ani de tãcere”, „neantulvalah”), invocat expres în introducerea cãrþii.Dupã acesta, „... eºecul literar (ºi nu numailiterar) este cel mai adesea generat de exercitareaactului artistic în afara libertãþii de creaþie” (p. 8).Ar mai fi ºi absenþa sinceritãþii. ªi, tot de laCioran citire, rateul poate veni ºi de laimposibilitatea desprinderii de spectrul celui careva citi cartea – altã formulã auto-cenzorialã. Totdupã Cioran, inspiraþia ºi captarea trãirilor abisaleaduc succesul. Toate acestea sunt, desigur,adevãrate ºi þin de psihologia creaþiei, demotivaþiile ºi inhibiþiile ei, dar destule dintresimptomele ratãrii proiectului literar le oferã,direct ºi de neevitat, ansamblul paginilor care, încele din urmã, îl compun. Existã destui inºi liberiinterior, oneºti ºi, s-ar zice, inspiraþi care însãatunci când este sã aºtearnã în scris ceea ce au despus se dovedesc lamentabili sau doar mediocri.Toate condiþionãrile cioraniene devin subiecte dediscuþie abia în cazul celor care ºi-au probat dejatalentul prin rezultate literare de un anumit nivel.Faptul face ca lucrurile sã devinã paradoxale, cãci,astfel, vorbim despre eºecul literar doar în cazulautorilor de succes, ceilalþi, neînzestraþii,adevãraþii deþinãtori ai trofeului eºecului absolut,fiind de la bun început înlãturaþi din selecþiaoricãrui critic ce se respectã.
Eºecul ajunge astfel sã însemne o lucrare maipuþin izbutitã, un 9 dintr-o suitã de 10, onorabilîn loc de excepþional. Iar asta semnaleazã cã neaflãm, mãcar pe moment, într-un impasterminologic, dacã nu ºi într-o confuzie de criterii.Cum sã numim un text bun, dar nu grozav,interesant, dar nu minunat sau covârºitor?Criteriile estimãrii literare ar trebui sã fie maipuþin vagi, chiar dacã o criticã ºtiinþificã nugaranteazã deloc rezultate infailibile, þinândseama cã în literaturã noul ºi succesul vinadeseori din contestarea reþetelor deja calificate,provocând noul chiar ºi în formele cele maiincomode. Se pot gãsi caracteristici formale (stilulfrazei, construcþia, diversitatea procedeelor ºiabilitatea folosirii lor) ori de conþinut (tema,profunzimea profilurilor personajelor, interesuldialogului, forþa de sugestie a descrierii, motivele
naraþiunii ºi ºtiinþa de a le exploata etc.), darmereu pot apãrea lucruri care sã contrarieze pecel care încearcã o aplicare metodicã ºi„birocraticã” – consecventã, minuþioasã – aschemei lui de estimare unor materiale rebarbativînzestrate cu atributele noului.
Ioan Paler lasã, deocamdatã, deopartecomplicaþiile de acest fel, preferând sã echivalezecu eºecul receptarea precarã a anumitor opere aleunor autori „verificaþi”. În aceastã logicã, douãsunt faptele relevante: receptarea criticã a uneiopere ºi, respectiv, succesul de vânzãri; altfel spus,este vorba despre felul în care o operã literarãconvinge mai multe generaþii de experþi literari cãmeritã sã i se acorde atenþie ºi, respectiv,marketingul. Nu o datã însã cele douã linii deevaluare se bat cap în cap. Faptul ar trebui sãbucure. Vedem ce se petrece astãzi când unsucces de piaþã precum, sã zicem, Codul DaVinci, al lui Dan Brown, este replicat pânã lasaþiu de autori mai puþin înzestraþi sau chiar maibuni decât Brown, dar care vin cu versiunile lorabia dupã el... Pe de altã parte, nici doar cu cãrþisofisticate, necitite de aproape nimeni – dinunicul volum antum al lui Kafka s-au vândut abiacâteva exemplare -, nu se poate alcãtui unpatrimoniu de valoare naþionalã sau universalã înliteraturã.
Chestiunea fiind complicatã, Ioan Paler meritãfelicitat cã, mãcar, s-a aºternut pe treabã într-odirecþie puþin sau deloc frecventatã, la noi (ºitotuºi: Alex ªtefãnescu a publicat cãrþi despreeºecurile literare ale contemporanilor lui români).Într-adevãr, cine spune cã a scrie istoria uneiliteraturi înseamnã, obligatoriu, sã înregistrezinumai culmile ei? Dacã nu ar fi astfel, cireliefurile literare s-ar înregistra cu suiºuri,coborâºuri ºi cu tot cu stãrile de platou, fãrãîndoialã cã geografia valoricã a scrisului nostru arfi mai complet ºi mai corect evocatã. Hotãrând dela început cu claritate în ce perimetru se vamiºca, istoricul literar precizeazã cã se va ocupadoar de „operele marilor scriitori dispãruþi a cãrorposteritate este recunoscutã de toatã lumea” (p. 13). ªi astfel, Tainele inimei de M. Kogãlniceanu devine un rateu pentru cã înscrisul autorului paºoptist survine „o detaºaresavantã, dar ºi o scrupulozitate didacticã în
respectarea strictã a canoanelor speciei”, „textullui pãcãtuieºte ... prin caracterul sãu eseistic,erudit, prezent mai ales în digresiunilenaratorului” care e „tezist ºi academic” (p. 31).Dridri de Vasile Alecsandri oferã numai „schemaunui roman ..., cu o intrigã doar schiþatã ºi cu unconflict ambiguu. Deznodãmântul e nesigur ºi el”(p. 44). Anna lui Duiliu Zamfirescu suferã de„lipsa de invenþie”, „limbajul devine adeseapreþios”, iar „conflictul, pe alocuri nemotivat, numai are suflul, intensitatea iniþialã, aplatizându-se”(p. 59). Cartea nunþii de G. Cãlinescu a ratatpentru „sãrãcia sa epicã, ... lipsa de psihologie apersonajelor ºi puþinãtatea umanã descrisã, ...suflul scãzut al naraþiunii, ... excesivul lirism alcãrþii, ... supralicitarea descripþiei vieþii ºi a eroilor,... intriga de naturã sentimentalã, ... lipsa dedramatism a conflictului ºi ... prea multelemodele livreºti pe care este construit romanul” (p. 78). Femei de Mihail Sebastian „eºueazãdeoarece portretele femeilor alese sunt doarschiþate”, dintr-o „lipsã a implicãrii pasionale apersonajelor”, din „lipsa de imaginaþie cu careeste transfigurat faptul de viaþã”, din„superficialitatea cu care sunt interpretatepasiunea ºi dragostea” (p. 85).
Toate ar fi rezonabile, dacã E. Ionesco nu ar fifãcut, în cartea lui de debut, Nu, demonstraþiaclarã ºi convingãtoare cã o carte poate fi lãudatãsau desfiinþatã exact pentru aceleaºi motive.Nimic nu împiedicã, în principiu, cititorul sãcreadã cã deznodãmântul lui Dridri salveazãromanul prin moderna lui ambiguitate, cã unexces de lirism a fãcut memorabil romanul LaMedeleni, putând deci avea aceeaºi consecinþã ºiîn cazul Cãrþii nunþii, cã lipsa implicãrii pasionalea personajelor din Femei apropie tratarea acestoraîn maniera care i-au fãcut faimoºi pe RaymondChandler ºi pe Dashiel Hammett etc. În plus,aglomerarea motivaþiilor citate – ºi multe din celecare urmau în cazul altor romane le repetau, maimult sau mai puþin pe acestea – sugereazã o...„lipsã de invenþie” a istoricului literar, stârnindnãdejdea cã într-o ediþie viitoare analiza vapropune un model teoretic de lecturã a eºeculuiliterar mai orginal ºi mai complex decât celformulat în baza ofertei Cioran – Bayard,permiþând aplicaþii mai puþin previzibile ºiredundante.
Chiar ºi aºa, însã, volumul lui Ioan Paler puneîn istoria literarã româneascã bazele unei noiabordãri, reconfortante prin oferta ei de a stãruiasupra altor cãrþi decât cele recomandate decanonul... premianþilor.
99
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
9TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
imprimatur
Ovidiu Pecican
Retrospectiva eºecurilor literare
Constantin Blendea Aripi în noapte (2002)
Constantin Blendea Pe Dunãre (1980)
„…Sunt un simplu cãrturar, martor al unei feliitragice de istorie, îi scria Ion D. Sîrbu lui NicolaeCarandino pe 24 noiembrie 1987, am cunoscutcâþiva martori, am fost proletar, am fãcut trei anirãzboiul, m-am ridicat pânã la un doctorat ºi oconferinþã universitarã ºi am coborât în bolgiileiadului pe care le numesc puºcãrie, minã, teatru,Craiova. Din aceste pedepse, ultima e cea maicumplitã, fiindcã nu doare (ca diabetul), fiindcã epe viaþã, fiindcã e ucigãtor de stupidã ºi depustiitoare”1.
Tot cãtre acelaºi corespondent Sîrbu nota ºiepitaful sub care ºi-ar fi petrecut eternitatea:„Trecãtorule, nu mã judeca dupã cele ce le-amfãcut, ci dupã cele ce le-am refuzat a le face”,trimitere la o epocã în care orice act, vorbã saugând puteau deveni periculoase pentru cei dinjurul sãu.
Nãscut în 1919, la Petrila într-o colonieminierã, Dezideriu Sîrbu trãieºte miracolulcopilãriei fericite, într-o comunitate polietnicã, darsolidarizatã de proximitatea minei ºi aaccidentelor ei. Moºtenirea politicã a stângiiminereºti, transmisã de tatãl sãu, îl va conduce peun traseu radical diferit celui ales de majoritateageneraþiei sale. În locul cãmãºii verzi, Ion D. Sîrbu preferã carnetul roºu al partiduluicomunist aflat în ilegalitate.
Implicându-se activ în susþinerea minerilorgreviºti din ianuarie 1941, puterea de dreaptadecide sã-l pedepseascã pe Ion D. Sîrbu pentruconvingerile sale de stânga, trimiþându-l pe frontulde rãsãrit.
În mod paradoxal, Sîrbu ajunge sã fie pedepsitºi pentru convingerile sale de stânga dinmomentul în care criticã, din calitatea sa deziarist activ dintre 1944-1949, multe dintremãsurile comuniste. Observator atent alrealitãþilor primilor ani de dupã rãzboi, Ion D. Sîrbu îºi permite chiar punerea în discuþiea dogmei oficiale, pãcat capital pentru comunistulgeneric.
Admis la Facultatea de Litere ºi Filosofie de laCluj, Ion D. Sîrbu îºi trãieºte studenþia întrepermisiile de pe front, însã experienþa este unarevelatorie pentru iluziile sale politice.
Întors de pe front, ajunge martor al apariþieiunei „generaþii spontane de ilegaliºti”, destul derepede constatând cã îi este imposibil sã facã„pasul înapoi din moralã în politica” acelor ani.
Capacitatea sa nativã de a separa net binele derãu, dublatã de experienþa sa directã, îl obligau sãconstate cã era nedemn sã fie de aceeaºi parte abaricadei cu cei care condamnau întreaga elitãculturalã a þãrii. În consecinþã, momentulconfruntãrii fãþiºe între el ºi regim se apropiainexorabil.
Atacul concertat pe care autoritãþile comunistedecid sã îl conducã împotriva reperelorintelectuale ale vremii, îl determinã pe cel maitânãr asistent universitar care era Sîrbu în 1947,sã opteze pentru cinste în defavoarea carierei.Refuzã sã se dezicã de Lucian Blaga, mentorulsãu, dupã ce acesta devenise un „caz” în presaacelor ani, ba chiar îºi consolideazã relaþia cuBlaga, devenind „bufonul majestãþii sale” încondiþiile izolãrii tot mai accentuate la care
filosoful clujean era supus. Fidelitatea faþã de magistrul sãu îi este pusã la
încercare o datã în plus de cãtre Pavel Apostol,responsabilul comunist al Universitãþii clujene,fost doctorand al lui Blaga însuºi atunci cândacesta îi cere explicit sã îl compromitã pe poet.Trântind uºa amfiteatrului universitar, Sîrbuînchide iremediabil uºa carierei sale academice ºididactice, dupã cum Blaga însuºi i-o subliniazã.
În decembrie 1949 este exclus din Universitatealãturi de Lucian Blaga, Liviu Rusu ºi D. D. Roºca. În jurnalul senectuþii sale, companiaacestor mari profesori alãturi de care a fost silit sãpãrãseascã învãþãmântul superior echivaleazã cu oimportantã distincþie moralã. Chiar dacã va plãtiîntreaga viaþã pentru gestul sãu eroic de a rãmâneferm de partea adevãrului, Ion D. Sîrbu nu îl varegreta niciodatã. Conºtiinþa împãcatã îi va alinarãnile tuturor torturilor fizice ºi psihice la care vafi supus ulterior.
Îndemnat de magistrul sãu sã pãrãseascã„aerul irespirabil al Clujului anilor ’50, Sîrbuajunge la Bucureºti în 1956. Deºi începe o carierãliterarã promiþãtoare, în septembrie 1957 estearestat din redacþia revistei Teatrul fiind acuzat deomisiune de denunþ. Vina imputatã consta înparticiparea la o discuþie despre revoluþiamaghiarã alãturi de ªtefan Augustin Doinaº ºi deMarcel Petriºor, iar Ion D. Sîrbu nu considerasenecesar sã se autosesizeze. Lipsa de „vigilenþãpatrioticã” îi va fi pedepsitã iniþial cu un an, apoicu ºapte ani de detenþie politicã.
Prima coliziune fãþiºã între Sîrbu ºi sistem areloc imediat dupã arestare când i se cere, în modceremonios, apoi din ce în ce mai dur, sãcolaboreze cu Securitatea în calitate deinformator.
Refuzul sistematic îi aduce suferinþe fizice ºipsihice. Dupã bãtãile pe care torþionarul Enoiu i leaplicã, Ion D. Sîrbu este dus în faþa cãpitanuluide anchetã Tudor Vornicu care îl ameninþã cudispariþia fizicã, dar mai ales literarã. „Foartecalm, mãsurat, dozându-ºi hipnotic vorbele ºiprivirea, mi-a explicat cã, dacã nu renunþ laîncãpãþânarea mea, organele vor fi nevoite sã-mirupã ºira spinãrii... absolut tot ce am scris va fidat la topit. Numele meu va dispãrea de pestetot, mã ºi pot considera dispãrut din viaþã.”2
Dupã pronunþarea sentinþei penale din 12decembrie 1958, Ion D. Sîrbu va cunoaºte dininterior închisorile Jilava, Gherla, Salcia, Periprava,Stoeneºti ºi Giurgeni. Condiþiile în care sedesfãºura munca forþatã la care deþinuþii politicierau supuºi în Balta Brãilei aveau drept scopexterminarea lor fizicã. Însã Ion D. Sîrbu preferãsã pãstreze amintirea companionilor de calibrucare îi stau alãturi: Alexandru Paleologu, Sergiu Al George, pãrintele Alexandru Raþiu saupãrintele Mina Dobzeu, considerând puºcãria „oºcoalã pentru cei cu rezerve de esenþã”.3
Eliberat din detenþie în februarie 1963, Ion D. Sîrbu revine în Petrila natalã, însã cu drepturilecivile suspendate ºi fãrã drept de semnãturã.Depresia teribilã pe care o încearcã la aflareaveºtii decesului celor doi mentori ai sãi, tatãl ºiLucian Blaga, ambii decedaþi în 1961, estecompletatã de cea cauzatã de uºile închise,
refuzurile stereotipe, toate creându-i un acutsentiment de ratare.
Eºuând în orice tentativã de a gãsi un serviciupe mãsura pregãtirii sale, Sîrbu ajunge, la 44 deani, cel mai bãtrân miner vagonetar din þarã, darºi cel mai titrat, fost conferenþiar universitar ºivorbitor a ºase limbi strãine.
Dupã un scurt interludiu la teatrul dinPetroºani, în august 1964 Ion D. Sîrbu este numitsecretar literar la Teatrul Naþional din Craiova.Aproape imediat Securitatea Dolj îl calificã dreptsuspect, transformându-l în „obiectiv”, scriitorulpãstrându-ºi aceastã „calitate” pânã la moarte, înseptembrie 1989.
Dosarele sale de urmãrit, analizate de noi însuccesiunea lor cronologicã, sunt radiografiiprecise ale unui sistem totalitar obsedat decontrolul a tot ºi toate.
Pentru comentariile ostile pe care scriitorul lefãcea, pe 18 martie 19654 este deschisã AcþiuneaInformativã „ªerbãnescu” având drept scop„urmãrirea lui Ion D. Sîrbu ºi contactarea saperiodicã”. Aceastã urmãrire este amplificatã pe11 februarie 1967 când este deschis un dosar deverificare5 pe numele lui Ion D. Sîrbu. Nouasupraveghere avea la bazã notele informatorului„Mihai Dugan”, un bun prieten, dramaturg, trimisspecial de la Bucureºti. „Dugan” noteazã metodicnemulþumirile scriitorului faþã de „direcþiateatrului ºi organele regionale de partid [care] nuîi dãdeau posibilitatea sã-ºi etaleze cunoºtinþele ºicapacitatea”.6
Pe 28 februarie 1968 ofiþerul responsabil cuurmãrirea scriitorului propune transformareadosarului de verificare 3863 în Dosar de UrmãrireIndividualã (DUI)7, însã, din motive obscure,superiorul sãu refuzã.
Obiectivele pe care Securitatea îºi propunea sãle clarifice cu prilejul urmãririi sistematice erau:dacã intenþioneazã sã trimitã peste graniþã lucrãriliterare de sertar spre a fi publicate în strãinãtate;care erau relaþiile sale cu persoane venite dinexterior, ce manifestãri politice are în prezent, ceatitudine are faþã de situaþia sa actualã ºiconcepþiile sale despre artã în general, cât ºidespre creaþia literarã socialistã în special8. Acesteobiective vor reveni aproape în toate planurile demãsuri pentru urmãrirea scriitorului pânã înseptembrie 1989.
Începând cu 1968 lui Ion D. Sîrbu îi esteurmãrit fiecare pas, fiecare vorbã ºi fiecare
1100
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
10 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
eseu
Ion D. Sîrbu ºi zidul de sticlãDecameroanele unui atlet al luciditãþii
Clara Mareº
1111
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
11TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
corespondent. Treptat, ofiþerii doljeni suntdepãºiþi de complexitatea cazului lor, de aceea cerfrecvent ajutorul ºefilor lor de la Direcþia I.
FFlluuxx ººii rreefflluuxx îînn mmaarreeeeaa uurrmmããrriirriiii Momentele de crizã ale relaþiei Sîrbu-
Securitate vor fi decembrie 1969, august 1977,decembrie 1982-februarie 1982. În fiecare dintreacestea Direcþia I se implicã direct. Dupã 1982însuºi controlul urmãririi se mutã la Bucureºti, iarofiþerul responsabil de caz devine maiorulApostol Eugeniu.
În decembrie 1969 Ion D. Sîrbu rateazã lalimitã un moment de umilire publicã atunciofiþerul urmãririi sale, lt. Olimpian Ungherea,propune avertizarea lui „într-un cadru lãrgit cunotabilitãþi din artã ºi culturã din Craiova, ca ºicu persoane de la locul de muncã al obiectivului”[subl. n.].9 Superiorul viitorului mason Ungherearefuzã procedeul, însã aprobã avertizareascriitorului, dar la sediul Securitãþii Dolj.
Avertizarea din decembrie 1969 este un punctde confruntare pe care fiecare parte implicatã aresentimentul cã l-a câºtigat. Analizând cu atenþieraþionamentele scriitorului, concluzia noastrã estecã victoria aparþine mai degrabã acestuia de vremece dorinþa sa era de a privi feþele ofiþerilor derang înalt responsabili de urmãrirea sa.Dramaturgul Sîrbu avea nevoie de aceastãexperienþã directã, pe care o obþine cu preþulmimãrii docilitãþii.
O altã experienþã traumatizantã pe care Ion D. Sîrbu o rateazã este aceea a unei noi detenþii.Între 1974-1976 scriitorul face obiectul unorinvestigaþii precise care aveau drept scopcondamnarea sa penalã sub acuzaþia presiunilorsau cadourilor oferite redactorilor de la edituraScrisul Românesc pentru publicarea volumuluisãu Teatru. Din motive incerte ºi aceastã iniþiativãeste abandonatã, totuºi Securitatea impune, prininformatorii sãi, derularea unei campanii negativeîmpotriva volumului recent apãrut.
Urmãtorul moment cheie în existenþa de „atletal mizeriei” a lui Sîrbu îl constituie revoltaminerilor din Valea Jiului din august 1977.Perceput drept scriitor al minerilor, Securitatea setemea ca nu cumva I. D. Sîrbu sã îºi punã culturaºi oratoria în slujba greviºtilor.
Ghinionul, niciodatã prea departe de existenþalui Ion D. Sîrbu, face ca doar cu câteva zile maidevreme, la finele lui iulie 1977, piesa de teatruscrisã de el în 1950, Sovrom-cãrbune pentru care,în 1958, primise ºapte ani de detenþie, sã fiedifuzatã la Televiziune sub titlul Frunze care ard.Suprapunerea revoltei minerilor fictivi pesterevolta celor reali, determinã Securitatea Dolj sã îltrateze pe autorul dramatic cu maximum deduritate. „Luat pe sus ºi tratat ca hoþii de cai”,Ion D. Sîrbu are o reacþie la fel de violentã ca ºicea a opresorilor sãi.
Refuzul de a semna declaraþii de cuminþire,apãrarea cu argumente la învinuirile aduse, chiarironiile ºi reproºurile la adresa ofiþerilor deinformaþii contureazã adevãratul portret al lui IonD. Sîrbu. Reacþia sa în faþa presiunii este aceeaºidintotdeauna: curajul, fermitatea, verticalitatea.
Uluiþi de reacþia violentã a scriitorului„revoltat, irascibil ºi cu puternice accente de furie,cãuta sã ne demonstreze cã este liber sãgândeascã ºi sã exprime totodatã ceea ce gândeºteºi cã el a criticat ºi va critica ºi în viitor neregulileºi nedreptãþile pe care le observã în societateanoastrã”, ofiþerii claseazã cazul între celepatologice: „am ajuns la concluzia cã nu segãseºte în deplinãtatea facultãþilor mintale ºi caatare o avertizare a sa este inoportunã.”10
abuzive ale ofiþerilor sunt catalogate drept purãnebunie. Deci numai un nebun avea curaj sã seopunã unei instituþii ca Securitatea, de vreme cela Securitate se venea umil, temãtor, vinovat dinstart, iar I. D. Sîrbu contrazicea totalcomportamentul standard.
Între 1978-1981 se instaureazã o perioadã deacalmie între cei doi adversari, este perioada încare funcþioneazã un gentlemen’s agreement:scriitorul îºi tempereazã revolta, comentariile, iarofiþerii îºi diminueazã urmãrirea. Graþiasecuristicã se amplificã pânã la acordarea unuipaºaport turistic, astfel în octombrie 1981, Ion D. Sîrbu trece graniþa cu destinaþia RFG, Olanda,Franþa, Danemarca.
Cu toate acestea, în decembrie 1981, laCraiova, se declanºeazã alarma maximã înmomentul în care Ion D. Sîrbu, aflat în RFG, îicere soþiei sale sã vinã sã-l întâlneascã, motivândboala ºi oboseala. Convinºi fiind cã nu vrea sãrevinã în þarã, ofiþerii întocmesc analize fulger alecazului. Sinteza rapoartelor impune ca cele douãcãi prin care fugarul putea fi adus acasã erausoþia ºi cãrþile în curs de publicare. Astfel,Elisabeta Sîrbu este abil manipulatã11 pentru arenunþa de bunã voie la cãlãtorie, iar editurile lacare Ion D. Sîrbu avea manuscrise, sunt somatesã trimitã urgent scrisori pentru finalizareaprocedurilor în vederea publicãrii. Unul dintreartizanii acestor mãsuri este însuºi Iulian Vlad,general locotenent ºi secretar de stat la Ministerulde Interne care vine de urgenþã la Craiova, chiar adoua zi de Crãciun.
Deºi are realmente dilema exilului, Ion D. Sîrbu alege totuºi sã revinã în România.Asemenea ursului Buru, ultimul sãu personajantum, scriitorul alege sã revinã în captivitateatemniþei de dragul celor care-l iubeau.
Fãrã a avea probe solide, totuºi ofiþerii auintuit corect intenþia de a se exila a scriitoruluicraiovean. Rãbdarea ºi supravegherea excesivã leva furnizat însã ºi dovada: discuþia soþilor Sîrbudin 30 iunie 1982, interceptatã de microfoanelenevãzute. Confesiunea lui Ion D. Sîrbu, lucidã ºiemoþionantã, ne reveleazã dimensiunile drameiintime resimþite de scriitor „asta e ultimaexplicaþie – [m-am întors ca] sã mor de gât curegimul [subl. n.] îmi face plãcere sã-l vãdmurind, toatã viaþa mea ºi toate organele melesunt reacþionare....”12 Tonul relatãrii de mai sus,punctele de suspensie, tãcerile implicite ilustreazãemoþia trãitã, dar ºi durerea socialistului Sîrbu înfaþa eºecului unei idei generoase ºi în slujba cãreiaatâtea ºi atâtea forþe se risipeau în neant.
Ultimii ani din viaþa scriitorului suntpermanent jalonaþi de acþiunile Securitãþii, esteperioada pe care noi am numit-o Adio, Europa! În1983 îi este refuzat de douã ori paºaportul, atâtpentru RFG, cât ºi pentru Franþa, iar în mai 1985regimul îl împiedicã sã fructifice bursa pe careUniversitatea din Freiburg i-o acordase. În 1985paºaportul îi este refuzat o datã în plus, însã într-un mod absolut suprarealist.
Invitat sã conferenþieze în Germania despredramaturgia româneascã, Sîrbu argumenteazã prinvârstã ºi afecþiuni medicale necesitatea companieisoþiei în aceastã cãlãtorie. În mod absurd, ofiþeriidoljeni resping paºaportul lectorului, însã îl oferãsoþiei sale. Din reflex intim, Sîrbu înþelege sãprotesteze faþã de abuzul situaþiei de o manierãexemplarã. Preºedintelui Uniunii Scriitorilor îiscrie amarnic dezamãgit însã perfect lucid: „…Numã intereseazã un paºaport care nu e un dreptlegal pentru orice cetãþean: un paºaport favor saurecompensã nu intrã în raþiunea mea de cãrturarsau de proletar al literelor române..”.13
Începând cu 1986 cercurile urmãririi se strâng
tot mai aproape de centrul lor. Dupã cemanuscrisul romanului Lupul ºi Catedrala fusesepredat editurii Cartea Româneascã, Securitateainterzice ferm ºi irevocabil publicarea. Perfectlucid, Sîrbu nota „Nu vom apuca dezgheþul caresã îi acorde buletin. Nu mai trimit nicãieri acestvolum.”14
1989, ultimul an din viaþa scriitorului reflectãpreocuparea acestuia pentru moºtenirea saliterarã, pentru soarta manuscriselor orfane.Rapoarte detaliate vorbesc neutru despre evoluþiabolii care îi va fi fatalã, dar sunt esenþialpreocupate de scrierile sîrbiene. Asistãm la ocursã contra-cronometru între Sîrbu care trebuiesã-ºi protejeze moºtenirea ºi Securitate care vreacu orice preþ sã intercepteze ºi sã distrugãlucrãrile de sertar. Astfel dosarul ilustreazãmaniera în care urmãrirea unui scriitor devineurmãrirea unor scrieri, un transfer determinat ºide decesul autorului, dar nu obligatoriu. Nu esteun caz unic în dosarele Securitãþii, este doar ometodã de lucru. Din acest motiv, regimulcomunist se ºi temea atât de tare de scriitori.Paginile scrise aveau o viaþã proprie, independentãde creatorul lor ºi care putea fi la fel depericuloasã ca orice acþiune fãþiºã.
NNoottee::
1 ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 5265,vol. 6, f. 62.
2 Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal, ed. ScrisulRomânesc, Craiova, 2009, vol. 2, pp. 320-321.
3 Scrisoare cãtre Ion Brad din 1963, manuscrisaflat în arhiva familiei.
5 Pentru diversele forme de urmãrireîntocmite de Securitate vezi Clara Mareº„Represiunea Securitãþii împotriva scriitorilor înanii 1986-1988” în De ce trebuie condamnatcomunismul, Anuar IICCR, vol. I, EdituraPolirom, Bucureºti, 2006, ff. 201-214.
6 A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar nr.5265, vol. 1, f. 174.
7 Ibidem, f. 9.8 Adresã a Securitãþii Dolj cãtre Securitatea
Mehedinþi din 28 septembrie 1968. Ibidem, ff.230-231.
9 Ibidem, f. 27.10 Ibidem, f. 11v. 11 Pentru detalii vezi articolul meu
Occidentul, paradisul refuzat lui Ion D. Sîrbu înrevista „Nirvana Socialã”, nr. 2, Petrila, iunie2009.
12 A.C.N.S.A.S., I 5265, vol. 5, f. 55. Pentrucitatul integral vezi Ion D. Sîrbu ºi revanºaluciditãþii. Reperele securistice ale unei vieþi descriitor, în revista „Verso”, Cluj-Napoca, nr. 71,octombrie 2009.
Lumea prezentului e ocupatã sã trãiascã, nu areîncã perspectivã ºi clarviziune taxonomicãimediatã. Pentru mai buna cunoaºtere a
trecutului se cristalizeazã, abia în gîndulcercetãtorului, unele grupuri de personalitãþi ºitrãsãturi decelabile ulterior. Ele primesc astfel numeºi identitate. Perioada interbelicã n-a existat, cuaceastã terminologie, decît dupã al Doilea Rãzboi.Cei ce trãiau în anii ’30 habar n-aveau cã va maiurma o conflagraþie mondialã. Sau, aºa cum arãta G. Cãlinescu în eseurile sale despre esteticã,gînditori ca J. Burckhardt ºi Doamna de Staël auimpus în istoria culturii structuri ºi denumiri(Renaºterea, Romantismul), pentru fapte ºi situaþiineutre, pe care ei le-au identificat retrospectiv ºi le-au asociat. “Aceste formulãri nu sînt arbitraredecît fiindcã faptele pe care se bizuie sînt autentice;dar subiective, adicã ieºite din mintea unuia singur,sînt cu siguranþã.”
Un curent literar important din lirica italianãmedievalã a perioadei 1280-1310 a fost cel numit“Dolce stil novo”. Componenþii sãi erau DanteAlighieri, Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino daPistoia, Dino Frescobaldi ºi Gianni Alfani, avîndu-l ca precursor, cu cîteva decenii maidevreme, pe Guido Guinizzelli. Ei se disociau astfelde “ºcoala sicilianã” a lui Giacomo da Lentini(notarul regelui Federico al II-lea) ºi de “ºcoalatoscanã” a lui Guittone d’Arezzo. Deºi iubirea con-stituia motorul de inspiraþie al tuturor, era evidentãtrecerea de la trobar clus, poetizarea obscurã, carac-terizatã de experimentãri stilistice, la trobar leu,definitã de rimele dulci ºi armonioase, cantabile.Figura femininã dobîndea noi valenþe surprinzã-toare, desprinse de concreteþea materialã, spre adeveni “îngerul venit din ceruri pentru a arãta mira-colul”, intermediarul dintre Dumnezeu ºi sufletulomului îndrãgostit. Care, la rîndul sãu, reprezentaun “cor gentile”, un concept ales ºi înnobilat decastitatea sentimentelor.
Originea denumirii acestui curent poetic trebuiecãutatã în cîntul XXIV al Purgatoriului dantesc. Aiciprotagonistul se aflã pe corniºa lacomilor ºi îlîntîlneºte pe Bonagiunta Orbicciani, un adept alpoeziei guittoniene. Dupã replicile de întîmpinare,poetul din Lucca îl întreabã pe cãlãtor dacã este elcu adevãrat cel ce-a lansat noile rime, începînd cu“Donne ch’avete intelletto d’amore” (O, femei,cunoscãtoare de iubire – canþona din Viaþa nouã).Eroul îi rãspunde: eu sînt unul care, atunci cîndAmorul mã inspirã, notez, ºi în felul în care el îmidicteazã, merg înainte legînd cuvintele. IarBonagiunta: o, frate, acum vãd eu nodul care peNotar ºi pe Guittone ºi pe mine ne-a reþinut din-coace de dulcele stil nou pe care-l aud! Vãd binecum penele voastre umblã aproape de sentimentulcare vã dicteazã, ceea ce cu-ale noastre desigur nu s-a întîmplat; iar cine admirã din depãrtare nu remar-cã alte deosebiri între un stil ºi altul. ªi aproapemulþumit de cîte a-nþeles, a tãcut.
49. “...«Ma di’ s’i’ veggio qui colui che fore trasse le nove rime, cominciando‘Donne ch’avete intelletto d’amore’».52. E io a lui: «I’ mi son un che, quandoAmor mi spira, noto, e a quel modoch’e’ ditta dentro vo significando».55. «O frate, issa vegg’io», diss’elli, «il nodoche ‘l Notaro e Guittone e me ritennedi qua dal dolce stil novo ch’i’ odo!
58. Io veggio ben come le vostre pennedi retro al dittator sen vanno strette,che de le nostre certo non avvenne;61. e qual più a gradire oltre si mette,non vede più da l’uno a l’altro stilo»;e quasi contentato, si tacette.”
Citesc în aceste zile o interesantã culegere decursuri universitare þinute pe marginea Purgatoriuluidantesc. Între februarie ºi mai 2009, Universitàdegli Studi din Milano a invitat o serie de specialiºtisã explice în faþa publicului, pe rînd, grupaje de cîtedouã-trei cînturi, astfel încît treptat sã fie trecut înrevistã amplul bagaj de sensuri ºi simboluri alepoemului. Patrusprezece comentatori, maicunoscuþi sau nu, mai înzestraþi ori mai anodini, aurefãcut ascensiunea pe munte: Lucia Battaglia Ricci,Carlo Sini, Gian Carlo Alessio, Giuseppe Ledda,Giuseppe Polimeni, Violetta de Angelis, MiraMocan, Lino Pertile, Marco Ariani, Luca Azzetta,Sergio Cristaldi, Olga Sedakova, Corrado Bologna,John Scott. În ciuda diferenþelor de personalitate ºitemperament analitic, uºor de perceput între ei, cutoþii au la bazã o solidã ºi temeinicã documentarebibliograficã, o extrem de nuanþatã cunoaºtere atextului poetic medieval ºi a dantologiei aferente.Rezultatul astfel obþinut a fost cuprins într-unvolum semnificativ: Esperimenti danteschi.Purgatorio 2009, a cura di Benedetta Quadrio,Genova-Milano, Casa Editrice Marietti, 2010.
Responsabil cu interpretarea cînturilor XXIII ºiXXIV din Purgatoriu a fost Luca Azzetta, profesorde literaturã umanistã la Università degli Studi dinBergamo. Printre alte remarci incitante, comenta-torul aratã cã denumirea “dolce stil novo”, atribuitãcurentului poetic medieval, e de datã relativ recen-tã. Ea a fost utilizatã pentru prima oarã abia în1869 de Francesco De Sanctis, în Storia dellaletteratura italiana. Termenul s-a fixat temeinicnumai începînd cu 1880, cînd a fost reluat deAdolfo Bartoli în lucrarea sa I primi due secoli dellaletteratura italiana. E cam straniu cã, între 1300 ºi adoua jumãtate a lui 1800, conceptul respectiv n-aexistat.
Dar ciudãþeniile nu se opresc aici. Se ºtie cã nuni s-a pãstrat niciun rînd scris efectiv de mîna lui
Dante. Toate cãrþile lui au fost transcrise de copiºtiimedievali, de amicii ºi admiratorii care au con-tribuit, din entuziasm, la difuzarea gîndurilor sale.Bunãoarã se cunoaºte cã un exemplar al poemuluia fost copiat de Boccaccio ºi i-a fost dãruit luiPetrarca, în tentativa de-a capta bunãvoinþa poetuluiumanist faþã de poetul medieval.
Astfel se explicã numeroasele versiuni tipãriteale Divinei Comedii. Respectîndu-se exigenþele for-male ale lucrãrii (versurile sã aibã, fiecare, cîteunsprezece silabe, sã fie dispuse în grupuri deterþine etc.), scribii ºi-au adus contribuþia schimbîndlitere, cuvinte, ici-colo, îmbogãþind simbolic pe-alocuri, deschizînd noi semnificaþii pe dincolo.Aflãm acum, în mod surprinzãtor, cã una dintreediþiile cele mai serioase, realizate de GiorgioPetrocchi “secondo l’antica vulgata”, nu redã caatare faimoasa replicã a personajului Bonagiunta,nu vorbeºte despre “di qua dal dolce stil novo ch’i’odo”. O lecþiune incertã propune “di qua dal dolcestile il novo chiodo” (dincoace de stilul dulce seaflã noul cui, noul punct spinos). O altã ipotezãredã versul sub forma “di qua dal dolce stil e ilnovo ch’i’ odo” (dincoace de stilul dulce ºi de celnou, pe care-l aud), ceea ce ar presupune existenþaunui “stil dulce”, diferit de “acela nou”!
A treia versiune de lecturã e propusã într-unstudiu al lui Enrico Fenzi din 2003: “o frate, issavegg’io, diss’elli, il nodo / che ‘l Notaro e Guittonee me ritenne. / Di qua dal dolce stil è il novo ch’i’odo”. Odatã cu segmentarea replicii personajului înfraze distincte, li se atribuie cuvintelor o altã sem-nificaþie: dincoace de stilul dulce se aflã noutateape care o aud. Iar ipotezele merg înainte, insistîndtoate pe ruperea sintagmei “dolce stil novo”.
Dupã cum noteazã Luca Azzetta, “este vorba, laurma urmei, de o chestiune pentru care încã n-a fost gãsitã o soluþie pe deplin mulþumitoare”. ªiîntr-adevãr ponderea semnificativã a conceptuluiistorico-literar de “dolce stil novo”, prestigiul dubluconfirmat al provenienþei sale (Dante, Francesco DeSanctis), caracterul practic-funcþional pe care-lîmbracã sînt tot atîtea argumente ce stau în caleadistrugerii sale. Nu cu o revoluþie terminologicãavem de-a face, în numeroasele tentative de relec-turã a versurilor danteºti. Ci cu tenacitatea iscodi-toare a minþii umane, mereu înclinatã sã punã subsemnul îndoielii adevãrurile cimentate, noþiunileconsolidate.
amfiteatru
„Dolce stil novo” n-a existat?Laszlo Alexandru
Constantin Blendea Aripi
DDiinnttrr-uunn BBooeeiinngg 773377 Am ajuns de unde pot contemplaºirul de munþi încreþiþi de mâinile Lui,lacurile Albano ºi Bracciano anunþãapropierea de colinele eterne.
Un fel de rãsplatã blândã pentruiubirea mea, arãtatã oraºului cu o miede cupole, unde tânãr, apoi bãtrân, am pus ulei în candele, la rãspântii.
Ajungem dupã un ocol pe deasupranavelor de pescari din Tirenianã,aproape de Ostia, unde o mamã-ºi plânge nu fiul, ci pe strãinii care i l-au omorât.
De sus, vãlãtucii norilor aºa-s de aproape,aºternutul îngerilor, pe care cineva-lscuturã bine, în fiecare dimineaþã,de pene, praf cosmic, meteoriþi, ploi de foc.
Un scrâºnet de plãci tectonice îmbi-nându-se, dar altfel, se simþea, dar cum mai nimeni nu era atent decât la întrebarea stewardesei:
,,tee or coffee?’’-el a trecut neobservat.
Numai jos în pãdure, un copil, caremergea la ºcoalã - 7 km la dus, 7 la întors -un pensionar pe care nu-l ia nimeni în seamã,o tânãrã poºtãºiþã ruralã (mi-o mai amintesc)
Au simþit corul astral, scrâºnetul, suflul, lumina orbitoare, au zãrit o clipã piciorulunui arhanghel, uriaº, pe spuma norilor, împroºcând, grãbit sã ne aducã Vestea.
MMooccããnniiþþaa ddee ppee VVaasseerr1.Aburi ºi fum, platforma vagonului, vocile,cascadele, torentul, potecile, rocile,printre zmeuriºuri ce vor fi roºii… cãrbuni pe sprâncene, ca de mult,disperarea care ia chipul veselieila nemþii cu care cãlãtorim. Ascultþipþerii care-ºi cautã strãmoºii,(cum ºi eu îi cãutam pe osco-umbri)printre râpile cu brazi sumbri.
2. Nu-i nimic grav, numai cã semnelecã-i aproape capãtul devin clare:
se rãresc în tender lemnele,trenul arhaic se face mic ºi dispare…Mereu un smoc recurent sub bãrbie,dupã ce te razi, un tufiº rebel,stricând simetria, ,,cum trebuie sã fie’’, bãrbiereºti un necunoscut, cum ziceNicolae Scepticul, într-un poem trist,când te tai, sângerezi tu, nu el...
Obrazul þi-l vindeci de tãieturi cu frunzele, puzderie, din pãduri,în Sâlþa cea cu câteva case,ca Natanail fericit, sub smochin,,,…un iudeu în care nu-i viclenie’’.
aºtepþi sã te chemeÎnvãþãtorul divin.
3.Bântuie moartea pe valea Viºeului,pe Ion Flora l-a cules, pentru herbarul ei,dulce e somnul în culcuºul copârºeului, ca în braþele unei femei.Omul se-ntinde-ntr-o rânã, parc-ar vrea sã mai rãmânã,printre zmeuriºuri sau hribi, parcã sã plece ar vrea, eu þi-o spun pe cea dreaptã,barca mereu ne-aºteaptã, sicriaºul cu vâsle sau aripi,nu poate prea mult adãsta. Picnic cu zgripþori sau zmei, sub iarbã, îl facem, de vrei…
4.Din pragul caselor colorate,pãmântenii ne salutã bucuroºi:,,Bun rãmas!” ‘sau poate ,,Adio’’!,dar parc’li se ia o greutate de pe umeri,când ne-ndepãrtãm,oricum la mesele lor nu vom mai sta,hainele ca ale lor nu vom mai îmbrãca,ne ducem unde ei nu pot veni încã,spre o poartã cioplitã de o mânã nepãmânteanã.
5.Doamna învãþãtoare le-a spus sã-ºi spele mâinile pân’ la cot, sus, înainte de a-ºi desfacegustarea: pâine, mere, pogace,dar ei ies direct în pãdure, printre brusturi ºi mure, doar deschid uºa clasei a doua;de spãlat, se spalã în roua din jgheabul frunzelor, regeºte, coaja datã cu lac a ramurilor în luna mai strãluceºte, se vãd urme de capre ºi cerbi,bãlegar proaspãt,de la puii-pereche. Cei mici îi pun doamnei pe prag ºerpi,dar ea nu se sperie de S-ul de mânã ,cum le-a desenat pe tabla veche,în aceastã sãptãmânã.
6.Noi ne ducem spre o poartã sculptatã, lemnul ei e alb ca un os, unde ard cu flacãra potolitã,candelabrele zmeurei de dincolo,intrãm cu fricã, apoi ne obiºnuim,e oricum capãtul liniei. O ºtim.
EEuu eerraamm AAllggeerriiaaEu - Algeria, tu erai Franþa,Aveai un nume de port,Ne sufla în pânze speranþa.
Nici varice, nici riduri, Nici pielea albã de mort,N-o cunoºteam. Chipuri
Ca noi nimeni n-avea.Azi te revãd, ca în clipuri,Apari ºi dispari. Nu aºtept
Nici o navã din Franþa,ªtiu cã-i târziu ºi e dreptSã-mi plãtesc vina aici…
Iubirea, speranþa…Tu muzã i-ai fost lui Apolo,ªi mie mi-ai fost. Te ridici
Ca-ntr-o ceaþã, dincolo,Printre umbre ºi strigi,Ce greu te-aud. Sunt aici!
CCrriissttaalluullDe-acolo din umbrã,Trimite-mi un semn, De dispreþ sau mânie…Mai þii cutia de lemCu intarsii? Ascuns,Înãuntru, pãstreziCristalul? El taie ºi scrie!
Cimentul în livezi a ajuns,Mercurul în apa din þevi.Norii par murdare zãpezi.Peste pietriºul mãrunt,Curge repezit Arieºul,Vãd un bãrbat gârbovitAcolo, cu pãrul cãrunt.
Cautã-n ape-n afundPãstrãvul verilor duse, Dar îi luceºte pe prund Spuma, ce-acoperã leºul. Musca aºteaptã verzuie… Mâna ta caldã tu dã-mi-o…Mâna mea rece s-o þie.
Las-o- n vis sã se scalde,Fereastra-i bãtutã în cuie:Cine de-acuma mai ºtiePoiana mâinilor calde?Vino, sã stãm pe podea,Cum stam, pe- atunci,Ca în cort, sub o stea…
Pierduþi ca-n desiº de pãduri… Lampã, tu, raza-þi arunciPe ecranul de var. LumineziUmbre unite, prelungi…Din provensali trubaduri Tu îmi reciþi… Mai pãstreziCristalul acelor amiezi?
1133
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
13TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
poezia
Adrian Popescu
14 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
proza
În memoria lui Ioan Petru Culianu
Eram ºi noi, fireºte, îndrãgostiþi, ca toþi tineriide vîrsta noastrã, de jocurile de strategie.Mai ales de CityPower, cel mai nou apãrut
pe piaþã. Nu mi s-a pãrut niciodatã o pierdere devreme sã stai ore întregi la computer, sã creezi ºisã fii stãpîn pe creaþia ta. Farmecul jocului era cãse putea juca în reþea, cu prieteni sau necunoscuþidin toatã lumea. Oricine îºi putea construi o casãsau un cartier, o fabricã sau chiar un businessempire, în funcþie de abilitãþi ºi rãbdare. Darnimic nu se compara cu a crea personaje, bãrbaþiºi femei pe care sã-i urmãreºti de-a lungul vieþiilor veºnic tinere ºi sã-i pui în relaþii diverse, deafaceri sau de prietenie ºi de iubire.
Iniþial, în CityPower, regulile erau simple:fiecare avea un kit de start, adicã avea un anumitnumãr de puncte pe care ºi le putea cheltui peclãdiri, afaceri, etc., ºi putea crea un anumitnumãr de personaje. Dacã punctele creºteau – dinafaceri înfloritoare, din diverse vînzãri pe care lefãceai altor jucãtori, inclusiv imobiliare, dinmoºteniri sau cãsãtorii reuºite, º.a.m.d., dar înspecial din îndeletnicirile intelectuale ºi cercetareaºtiinþificã care erau cele mai valoroase – creºtea ºi„puterea” deþinutã. O altã regulã era cã înCityPower nu existau arme ºi violenþã. Dar maiales, nu existau suferinþa, boala, bãtrîneþea ºimoartea.
CityPower era un oraº perfect, ºi e de înþelespasiunea cu care jucãtorii se jucau, seriozitatea pecare o investeau ºi plãcerea cu care trãiaurezultatele.
Mie îmi plãcea sã creez femei „fatale”,deosebit de frumoase ºi de inteligente, pe care sã
le trimit în „lume” la vînãtoare. Este incredibilcîte pot face bãrbaþii, chiar ºi cei virtuali, pentruo partidã de sex cu o super femeie. ªi aveamdouã, nu una! Devenisem un asemenea expert încrearea frumuseþii perfecte, încît nu cred cã înCityPower existau femei mai reuºite. Nu e demirare succesul pe care-l aveau. ªi este limpede cãCityPower nu ducea lipsã de femei! Avînd practicun spaþiu nelimitat, oraºul se putea întinde lanesfîrºit. În scurt timp, de la lansarea în carepersonajele se puteau numãra pe degete, ajunsesela cîteva miliarde. Era imposibil sã le ºtii pe toate,dar cele mai reuºite apãreau în topuri ºi puteaiajunge sã le cunoºti. Fiindcã existau în spaþiulvirtual, personajele puteau cãlãtori în spaþiuinstantaneu, sãrind peste cartiere nesfîrºite, directla destinatar. Singura condiþie era ca acesta sãdeschidã uºa. Frumoasele mele o gãseauîntotdeauna larg deschisã.
Nu ºtiu exact cînd a început totul. Poate afost un virus sau poate un jucãtor s-a „plictisit” ºia vrut sã schimbe ceva. Nimeni nu poate spune...Cert este cã într-o nefastã zi, în CityPower s-aîntîmplat ceva neaºteptat. Altfel spus, imposibil!Cineva a dispãrut. Vestea s-a dus repede, toþijucãtorii ºi toate personajele lor numai despre astapovesteau. Pentru cã nu era ca ºi cum cineva s-ahotãrît sã se retragã, ºi ºi-a sters contul ºipersonajele. De fapt, nici nu era posibil aºa ceva.Dacã acel cineva, presupunînd prin absurd cã s-arfi sãturat, pur ºi simplu se oprea din joc, ºi-ºiputea lãsa personajele de capul lor sau maidegrabã în grija altora. Nu puþine sînt cazurilecînd un jucãtor se retrãgea ºi-ºi vindea, în lumearealã, pe bani adevãraþi, mai mulþi sau mai puþini,dupã caz, întreaga ‘creaþie’. Dar sã disparã un
bãrbat, altfel destul de bine, mereu în top,imediat dupã cele douã femei ale mele ºi aproapetot timpul primul în topul bãrbaþilor, aºa ceva nuse putea. Creatorul lui nega cã ar fi fãcut el ceva;dimpotrivã, era disperat: îºi pierduse cel mai bunpersonaj. Dar nu oricum, ci acesta parcã seevaporase cu totul. Multe zile a fost cãutat demulþi jucãtori ºi de personajele lor, prin toatecotloanele spaþiului virtual ºi în toate cartiereleCityPower-ului, dar a fost peste putinþã sã fiegãsit. Pînã la urmã ne-am resemnat ºi am acceptatideea cã „asta e, dispãruse”.
Episodul era de mult uitat cînd s-a întîmplat adoua ciudãþenie, mai mare decît prima. Bãrbatul aapãrut, tot aºa din senin cum dispãruse. Dar numai era acelaºi pe care-l ºtiam. Nu mai dorea sãfacã curte femeilor, nici mãcar alor mele. Nici numai zîmbea. Era mereu nervos ºi punea la calerevolte. „Cît o sã mai stãm sub asuprirea lor,striga în pieþele publice cu fîntîni artezieneminunate sau în parcurile mereu înflorite. Încetulcu încetul începea sã capete adepþi, tot mai mulþi,ºi noi nu puteam face nimic. Nu pot sã-mi dauseama ce-l supãrase într-atît, doar trãise într-olume perfectã. Nu ºtiu cu cine se întîlnise ºi undefusese cît a fost dat dispãrut, nu ne-a spusniciodatã, dar venise cu o teorie nemaiauzitã:dacã oamenii ne-au creat în spaþiul virtual, pentrucã ne-au gîndit, zicea el, existãm în spaþiul lormental. ªi de aici mai este doar un pas...
Aºa a început, mai întîi cu revolta asta demicã întindere, pînã a ajuns o adevãratã revoluþie,care a cuprins întreg CityPower-ul. ªi pentru cãnoi ne-am creat personajele perfecte, veºnic tinereºi nemuritoare, e clar cã în faþa lor omenirea nu aavut nicio ºansã. Dar n-ar fi trebuit sã se întîmpleaºa ceva: noi îi fãcusem non-violenþi.
CityPowerDorin David
vesperal, cromatica lucrãrilor semnate deConstantin Blendea poartã pecetea unei armoniiglaciale, boarea unei „rãcori lunatice” aducândliniºtire ochiului vrãjit de iele, un frig venit dindimensiuni altere, imun la sonoritãþile calde alepaletei.
Într-un veac în care se supraliciteazãcorporalitatea, pictorul a renunþat treptat la„realismul” frust ºi îndoielnic aservit diverselorcomandamente ideologice, dematerializând formapânã spre rigorile ºi splendoarea unei demonstraþiiplastice pure, abstractizând substanþa picturalã, darpãstrând-o vie, vibrantã ºi nealteratã.
Dominate de o gravitate seninã, impregnate deo detaºare ce nu ia în calcul demantelarea oribagatelizarea subiectului, pânzele lui ConstantinBlendea, invitã discret spectatorul la „pacificareaochiului ”, sustrãgându-l curgerii fireºti a timpului,pentru a putea accede la nivelul de extramundanãgratuitate ºi mister ale festinului vizual oferit.
NNoottãã bbiiooggrraaffiiccãã::Constantin Blendea
(2 martie 1929 - ianuarie 2012) – monumentalist,restaurator ºi pictor român, nãscut în satul Gureni,comuna Peºtiºani, Gorj.
A fost adoptat la o vârstã fragedã de cãtre unchiulsãu, sculptorul târgoviºtean Vasile Blendea, înpreajma cãruia este iniþiat în tainele desenului,
modelajului, picturii de ºevalet ºi parietale. În 1956 absolvã Institutul de Arte Plastice
„Nicolae Grigorescu” din Bucureºti, clasa profesoruluiGheorghe Labin. Obþine burse de studii, din care maiimportante: Bursa de Studii Berlin, Dresda, Erfurt(RDG, 1961); Bursa oferitã de Centrul Internaþionalde Studii pentru Conservarea ºi Restaurarea BunurilorCulturale ICCROM – Roma, (Italia, 1971).
Din anul 1959 devine cadru didactic în cadrulInstitutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” dinBucureºti, la secþiile de Artã Monumentalã ºi dePicturã, parcurgând pânã la pensionarea sa (1990),toate gradele universitare, de la asistent la profesoruniversitar, fiind în mai multe rânduri decan alFacultãþii de Arte Plastice. Între anii 1958 - 2004 estemembru al Comisiei Monumentelor Istorice.
A participat începând cu anul 1956 la multeexpoziþii de grup ºi colective în þarã ºi în strãinãtateorganizând ºi expoziþii personale la Galeria Orizont,Bucureºti, (1967), Sczeczin, Polonia, (1977), salaDalles, Bucureºti, (1985), Muzeul de Artã Craiova,(1986, 1999), Muzeul Judeþean Gorj, Târgu-Jiu, (1987,2000), Muzeul Naþional de Artã al României, MuzeulÞãrii Criºurilor, Oradea, (2004), Debrecen - Ungaria,Kosice - Cehia, Accademia di Romania, Roma, Italia,(2005), Palatul Parlamentului din Bucureºti, (2010),Complexul Muzeal „Curtea Domneascã” Târgoviºte,(2011).
A realizat restaurarea picturilor din paraclisulbolniþei de la Mãnãstirea Cozia (1969) ºi a coordonatrestaurarea picturilor murale ale bisericii Humor(1972), fiind ºi autorul mai multor lucrãri de artãmonumentalã: mozaicurile realizate la Eforie Nord,Constanþa (Spitalul Municipal) ºi Târgoviºte, frescade la Bucureºti (Policlinica Vitan), tapiseriamonumentalã Oamenii pãmântului, realizatã în
colaborare cu soþia, Maria Mihalache Blendea(Muzeul de Artã din Buzãu).
A fost distins cu numeroase premii ºi distincþii:Medalia de argint la Festivalul Internaþional alTineretului, Moscova, (1957), Medalia de argint laFestivalul Internaþional al Tineretului, Viena, (1958),Premiul al II-lea pentru picturã al Uniunii ArtiºtilorPlastici, Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a,(1968), Premiul pentru Artã Monumentalã al UAP(1980), Il premio di pace al Centrului Cultural„Caravaggio”, Roma, Italia (1980), Premiul „IonAndreescu” al Academiei Române, (1985), Premiul Ipentru picturã la Salonul Internaþional de Artã de laQuissac, Franþa, (2001), Ordinul serviciu credincios îngrad de cavaler pentru activitate profesionalã îndomeniul monumentelor istorice, (2002), Medalia deargint pentru picturã acordatã în cadrul expoziþiei„Soleil de l’Est”, Toulouse, Franþa, (2002), Premiulpentru arte plastice la Gala Radio România Cultural(2011).
Soþia sa, Maria Mihalache Blendea, cunoscutãpictoriþã ºi textilistã, a fost ºi ea cadru didactic încadrul aceluiaºi Institut de Arte Plastice „NicolaeGrigorescu”, iar fiica sa – Adriana Blendea – este, deasemenea, pictoriþã; stabilitã la Paris din 1988,expune, în prezent, atât în Franþa cât ºi în România,Belgia, SUA, Japonia, etc.
(urmare din pagina 36)
Pacificarea ochiuluiinterior
Clãdirea veche a Universitãþii Bucureºti –care vãd cã ºi-a schimbat mai de curînddenumirea, pe tãcute, nu ºtiu cînd, în
Universitatea din Bucureºti – e un fel de punct 0al metropolei, la întretãierea celor douã axe alesale principale: Bulevardele Elisabeta ºi Magheru-Nicolae Bãlcescu. („Kilometrul 0” oficial, înfuncþie de care se mãsoarã toate distanþele înRomânia, e la doi paºi, în Piaþa Sfîntu Gheorghe,unde tramvaiele înconjoarã Biserica, la cap delinie, dincolo de Spitalul Colþea, la calea jumãtatepînã-n Piaþa Unirii.) În limbajul curent albucureºtenilor, „la Universitate” nu înseamnã înclãdire, nu despre instituþia în sine e vorba, cidespre locul respectiv, despre Piaþa „cea maicentralã” a marelui oraº, cu extensiile ei, inclusivInstitutul de Arhitecturã (clãdirea veche,proiectatã de Ion Mincu, ºi corpurile noi de pestrãzile Edgar Quinet ºi Academiei), zona LibrãrieiEminescu, pînã la blocul fostului magazinRomarta copiilor (acum sediu de bancã...),statuile de pe partea cealaltã a BulevarduluiElisabeta (plecate la plimbare anul trecut!:strãmutate în Parcul Izvor, pe latura dreaptã aclãdirii Parlamentului, în timpul lucrãrilor laparcarea subteranã de vizavi de faþada Facultãþiide Istorie), cu tot ansamblul de clãdiri de la„coada calului” (adicã din spatele lui MihaiViteazul, sculptat cãlare), pînã la Biserica Rusã,Palatul ªuþu, ansamblul Colþea, Spitalul ºi Bisericaomonimã, Palatul Ministerului Agriculturii,Teatrul Naþional ºi Hotelul Intercontinental.
Palat e ºi Universitatea, conform documenteloristorice, deºi nimeni nu-i mai spune astãzi aºa.Construitã între 1857 ºi 1869, în stilulmonumental zis „neoclasic”, clãdirea e într-adevãrextraordinarã, impunãtoare, cum ºi alteuniversitãþi din lume sînt, dar... nu toate!Veritabilã „inimã” a oraºului, a fost gînditã – într-un mod cît se poate de demonstrativ – lascarã mare, în conformitate cu ambiþiile„europeiste” care animau în epoca paºoptistã ºipostpaºoptistã noua elitã autohtonã (valahã înprimii ani, la începutul lucrãrii, apoi româneascã,dupã Unirea Principatelor dunãrene, în restulperioadei de pînã la finalizare ºi inaugurare, în1869). Construcþia adãposteºte astãzi doar optdintre facultãþile Universitãþii, restul risipindu-sede-a lungul anilor în alte clãdiri, mai apropiatesau mai îndepãrtate, începînd cu celãlalt „palat”,al Rectoratului ºi al Facultãþii de Drept, de lîngãOperã. Printre cele opt – ºi Literele, unde sînt din1990 profesor.
Toatã introducerea – nu pentru o exploraregeneralã a vastei clãdiri, care s-ar putea desfãºurape zeci sau sute de pagini (cãci multe-i sîntaripile, gangurile, holurile, scãrile, culoarele,amfiteatrele, sãlile ºi sãliþele, colþurile ºicotloanele, populate de generaþii dupã generaþii destudenþi ºi de profesori, nesfîrºite inventare denume, unii lãsînd în urmã amintiri personale sauputînd încã s-o facã...); nu voi decît sã schiþez unfundal pentru descrierea unui singur spaþiu ºipentru evocarea unui anumit moment:redeschiderea Bibliotecii Facultãþii de Litere aUniversitãþii din Bucureºti.
S-a petrecut pe 10 martie 2010, dupã ce timpde peste un an Biblioteca fusese închisã pentrurenovare. Tot corpul central dinspre Strada EdgarQuinet, în care funcþioneazã Literele, cu toate
specializãrile adãugate dupã 1990, de laBibliologie la Comunicare ºi relaþii publice ºi laStudiile Europene, plus Limbile romanice ºi celeclasice, ajunsese cãtre mijlocul celui de-al doileadeceniu postcomunist sã arate cam ºleampãt:aproape fãrã investiþii, cu prea puþin din„retehnologizãrile” cerute de evoluþiile informaticeale vremurilor, Literele ºi Limbile strãine erau – ºicontinuã sã fie... – privite ca „rudele sãrace” alefamiliei. În Universitate – vai! – ca-n viaþã, ca-nmintea multor inculþi ºi ca-n viziunileguvernamentale: artele ºi „umanioarele” nu aducbani, doar consumã, deci sînt niºte „belele”, pecînd – rãmînînd în spaþiul academic – Dreptul sauChimia obþin contracte cu parteneri din afarainstituþiei, din mediul economic, producînd astfel„fonduri extrabugetare”, deci se simt îndreptãþitesã ne priveascã de sus... Bref, abia în ultimii ani aînceput sã se mai „contemporaneizeze” ºitronsonul nostru de clãdire, biniºior dupã ce altefacultãþi fãcuserã paºi hotãrîþi înainte. (Înparantezã fie spus: întotdeauna i-am invidiat pecolegii noºtri filologi de mai peste tot în þarã,beneficiari ai unor spaþii mult mai generoase ºimai generos utilate, cãci universitãþile dinprovincie sînt mult mai bine vãzute decomunitãþile locale, sînt sprijinite administrativ ºifinanciar, drept care... profitã ºi „umanioarele”!)Fiind vorba despre un „palat” istoric, era nevoienu doar de renovare, ci ºi – pe ici, pe colo, prinpunctele esenþiale – de restaurare, drept care s-afãcut mai întîi reabilitarea vastului ºi splendiduluihol de marmurã al Literelor, de la intrarea dinsprestradã, sub supravegherea unor experþi în materie(între alþii, l-am întîlnit în ºantierul de atunci pearhitectul Dan Lãcãtuº, expert în domeniu, carecontribuise ºi la restaurarea Ateneului Român).Lucrãrile s-au încheiat în 2009, dacã þin binesocoteala anilor. Între timp s-a schimbatmobilierul din sãlile de curs, s-a refãcut sistemulde încãlzire al clãdirii, s-a mai lucrat ºi pe culoareºi pe casele scãrilor, drept care atmosfera s-aschimbat considerabil. Pînã ºi unul dintrestrãvechile lifturi ale facultãþii a fost înlocuit, celdin dreapta, cu unul mirobolant, cu cartele (ce-idrept, al doilea a rãmas pe poziþii, scîlciat rãu;culmea, e mai folosit decît omologul nou-nouþ,rezervat de administraþie – nu se ºtie de ce – doarprofesorilor, dar... cu prea puþine cartele, cãcicostã exorbitant!; compania care a instalatvehiculul a avut ideea briliantã de a programasistemul de operare cu un „soft” propriu, deci ºi-arezervat exclusivitatea, apoi a fixat un preþaberant, încercînd astfel sã „stoarcã” un profit cîtmai mare chiar ºi dupã finalizarea lucrãrii; armerita – categoric! – sã-i aflãm numele ºi sã-ifacem binemeritata publicitate negativã...).
10 martie 2010, deci. Dupã un an-doi (nu ºtiuexact cît!), se redeschide marea Salã de lecturã aBibliotecii! Evenimentul are loc cu cîteva speech-uri festive, începînd cu al rectorului Ioan Pânzaruºi al decanului Liviu Papadima, dupã care sîntevocate faptele de arme mai recente ale facultãþii,sub titlul Noi în literaturã. 1980-2010: cenacluri,reviste, volume studenþeºti – deci de laCenaclurile de Luni ºi Junimea (cea condusã deOvid S. Crohmãlniceanu) la periodicele ºi cãrþilecare au tot apãrut în perioada postcomunistã.Contributori: profesorii coordonatori ai isprãvilorrespective sau implicaþi pe vremea cînd erau
studenþi ei-înºiºi, precum ºi junii de azi, la fel deentuziaºti ca ºi cei de ieri. Salã plinã, vorbitorimulþi ºi emoþionaþi, atmosferã minunatã. Cîndîmi vine rîndul, leg cumva „lunedismul” ºi„junimismul” de Cafeneaua criticã pe care amlansat-o cãtre mijlocul anilor ’90 ºi pe care amreluat-o în ultimii ani, ca ºi de Litere Nouã, micarevistã pe care am fãcut-o cu studenþii mei tot pela mijlocul deceniului trecut. ªi – mai ales –descriu impresia colosalã pe care mi-a fãcut-o Salade lecturã atunci cînd am descoperit-o, venind dinaltã clãdire, a Limbilor strãine, cea de pe StradaPitar Moº, unde urmam Engleza (cu specialitatesecundarã Româna). Pentru cine nu ºtie: e oîncãpere uriaºã, cît toatã zona centralã a aripiiLiterelor, pe înãlþimea a douã etaje (delocscunde!), între cele douã case ale scãrilor, cudulapuri cu vitrinã tapetînd pereþii, de jos ºi pînãcãtre tavanul pierdut în înalþimea sãlii, ºi cucandelabre atîrnate din loc în loc, deasuprameselor de lecturã, cu douã balcoane de jur-împrejur ºi cu o micã platformã sus de tot, iar încolþuri cu trepte înguste, în spiralã, pentru acces.Ei bine, balustradele de la cele douã etaje, de jur-împrejur, ca ºi ale scãriþelor, erau niºte... parîmede vapor, groase cît braþul, dînd întregului spaþiuun aer de enormã corabie cu cãrþi! Student înanul I, nu mi-a venit sã-mi cred ochilor atuncicînd am deschis pentru prima oarã uºa: era ca-npoveºti, de parcã aº fi urcat pe o Arcã a cititului,încãrcatã cu zeci, sute de mii de tomuri aliniatepe rafturi, dupã sticlele dulãpioarelor, cu punþileei laterale (balconetele suprapuse) ºi cu parîmelescãriþelor spiralate, din sfoarã adevãratã. N-o sãuit niciodatã impresia de atunci, copleºitoare.
Nava e acum – vasãzicã – renovatã: splendidrestauratã, cu grijã pentru pãstrarea proiectului dedecoraþie iniþial ºi a atmosferei, cu un spor deeleganþã adus de materialele de calitate folosite larefacerea sãlii, fãrã sã mai vorbim desprefacilitãþile tehnice adãugate. În conformitate cunormele actuale de siguranþã a muncii, pentrubibliotecarii – de fapt bibliotecãriþele! – noastre,care tot urcã ºi coboarã pe punþile laterale pentrua aduce opurile solicitate, balcoanelor li s-auadãugat „pereþi” exteriori, dar din plexiglastransparent, încît sã nu se schimbe aspectulgeneral. Din pãcate, nu s-au putut pãstraparîmele, dar aerul de uriaºã corabie cu cãrþi arãmas. Ca ºi, într-un colþ, sus, înspre zona de laintrare, pe un perete lateral, în dreaptapodiumului pe care vegheazã „catedratic” – defapt colegial – bibliotecãriþele de serviciu, un vechiornic, poate cã în acelaºi loc în care va fi fostatîrnat înaintea primei inaugurãri, în urmã cu unsecol ºi aproape jumãtate...
15TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
structuri în miºcare
Corabia cu cãrþiIon Bogdan Lefter
Mai mult nu înseamnã întotdeauna maibun. Unul dintre subiectele apãrute peagenda publicã europeanã pe fondul
problemelor financiare din zona euro este cel alnumãrului de state membre din UniuneaEuropeanã (UE). Discuþiile sunt concentrate înjurul intereselor economice ºi ale posibilelorîmbunãtãþiri. Pe de o parte, derivate direct dinsituaþia economicã, existã opinii conform cãroraUE ºi Grecia ar beneficia de pe urma pãrãsiriizonei euro de cãtre cea din urmã; unele voci,mai vehemente, atât din Grecia, cât ºi din altestate membre vorbesc despre pãrãsirea UE, nudoar a zonei euro. Pe de altã parte, ca efectindirect al situaþiei economie (ºi direct alperceputei instabilitãþi economice a UE), MareaBritanie ºi-a reafirmat dorinþa de a pãrãsi UE.Fiind cunoscut drept unul dintre cele maipesimiste state membre ale UE, elitele politicedin Marea Britanie au fost deseori un critic actival politicilor europene, iar populaþia amanifestat scepticism (activ sau latent) faþã dedeschiderea graniþelor ºi a unei UE fãrã frontiereinterne.
Din 1973, anul aderãrii la UE, au existat maimulte momente în care britanicii ºi-au exprimatnemulþumirea faþã de locul þãrii lor în UE ºi faþãde modul în care aceasta din urmãfuncþioneazã. Prin urmare, accesul Partiduluipentru Independenþa Marii Britanii – cuideologie de extremã dreapta, anti-minoritãþi –în Parlamentul European (în condiþiile în carepartidul are un rol minimal în politica internã)este un indicator al acestei atitudini. Un altindicator elocvent a fost refuzul premieruluiDavid Cameron de a participa la revizuireatratatului european pentru consolidareadisciplinei bugetare a zonei euro (în decembrie2011). Drept urmare a intensificãrii ºidiversificãrii atitudinii critice a Marii Britaniifaþã de UE, prim-ministrul Cameron a anunþatîn aceastã varã cã doreºte sã revizuiascã relaþiadintre cele douã. În acest sens, implicareapopulaþiei a fost adusã în discuþie. Rândurileurmãtoare analizeazã succint motivele uneiastfel de decizii ºi care ar fi efectele imediate aleunei separãri.
Scepticismul de câteva decenii al britanicilorla adresa UE este fundalul pe care a fostconstruit discursul lui Cameron referitor lareevaluarea relaþiei cu UE. Totuºi, rãmâneîntrebarea: de ce acum? Motivele sunt uºor deidentificat în politica internã a Marii Britanii.Partidul pentru Independenþa Marii Britanii(UKIP), care susþine sistematic retragerea dinUE, începe sã câºtige din ce în ce mai mulþiaderenþi dintre foºtii alegãtori ai PartiduluiConservator (al premierului). În fapt, singuriiparlamentari pe care UKIP îi are la nivelnaþional sunt doi lorzi care au pãrãsit PartidulConservator. Recentele probleme din cadrulzonei euro ºi poziþia lui Cameron faþã deacestea i-au îngreunat situaþia. Astfel, discursulsãu iniþial a fost cã Marea Britanie poatebeneficia de pe urma unei zone euro puternicedeºi este în afara acesteia. Eºecul gãsirii uneisoluþii rapide pentru problemele apãrute în zonaeuro au fãcut poziþia sa moderatã vulnerabilã laatacurile celor mai radicali din cadrul propriuluipartid. Aceºtia din urmã, alãturi de UKIP, au
fost ºi cei care au lansat ideea unui referendumdespre Europa în care cetãþenii sã se poatãpronunþa referitor la viitorul Marii Britanii castat membru al UE. În consecinþã, atitudinearecentã a lui Cameron – acceptarea în termenigenerali sau mai degrabã lipsa unei împotrivirifaþã de sugestia referitoare la referendum –poate fi consideratã o adaptare la cerinþele unortabere din cadrul propriului partid ºi lapreferinþele electoratului.
Ce poate pierde Marea Britanie în urma„divorþului”? Totul depinde de termenii în careacesta se va realiza. Dacã vor rãmâne cuacordurile economice ºi libertatea de miºcare decare beneficiazã alte state europene care nu suntmembre ale UE (de exemplu, Elveþia sauNorvegia), mutarea nu va fi resimþitã puternic.Acestea sunt interese specifice pe care MareaBritanie nu este dispusã sã le piardã – ele aureprezentat ºi esenþa argumentului prezentat deCameron la finele anului trecut când s-a opustratatului bugetar. Beneficiarii fondurilor alocatepentru anumite politici europene (de exemplu,în domeniul agriculturii) vor fi afectaþi în moddirect. În plan politic, legãtura dintre Londra ºiBruxelles/Strasbourg nu a fost deseori unaapropiatã ºi astfel nu putem discuta despre oizolare politicã în urma acestei decizii. RelaþiileMarii Britanii cu Statele Unite pot suplimenta oparte din eventualele „pierderi”.
Ce poate pierde UE? În primul rând, o þarãcu experienþã democraticã de câteva secole ºi un
stat membru foarte stabil din punct de vederepolitic. Din aceastã perspectivã, Marea Britaniea fost mai mereu un partener util de discuþii, aoferit o serie de soluþii utile ºi a avut puncte devedere solide. În al doilea rând, în condiþiile încare relaþiile economice se vor menþine,impactul economic asupra UE va fi în principalreprezentat de absenþa unei contribuþii labugetul european. Marea Britanie este nu doarun contribuitor relevant, ci ºi unul constant. Înal treilea rând, în planul imaginii UE are desuferit: va transmite celorlalte state (membre,candidate sau din afara Europei) mesajul cã nuare capacitatea sã facã faþã unor provocãriinterne. În mod direct, legitimitatea UE va fiafectatã prin pierderea unei voci semnificativepe plan internaþional.
Din cele de mai sus este evident cã oseparare a Marii Britanii de UE genereazãpierderi pentru ambele tabere. Avantajele uneiastfel de decizii nu au fost discutate aici, dar eleexistã cu siguranþã ºi vor fi folosite pentruluarea unei decizii. Oricare ar fi aceasta,ameninþarea pãrãsirii UE de cãtre Marea Britaniepare mai credibilã decât de obicei; în principal,acest lucru se datoreazã argumentelor concretepe care euroscepticii le promoveazã. Indiferentde decizie, este util pentru UE ca ea sã fie luatãcurând. Dacã situaþia de incertitudine continuã,UE are de suferit în planul imaginii ºi aldeciziilor interne pe care trebuie sã le ia. Dupãmaniera dificilã ºi lentã în care a abordatproblemele zonei euro, UE nu îºi mai permitesã afiºeze nesiguranþã ºi pe alte planuri.
1166
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
16 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
dezbateri & idei
Incertitudinea dãunãtoareSergiu Gherghina
Constantin Blendea Compoziþie (1995)
1177
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
17TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
PPrreeaammbbuull. Vom accepta, pentru început, cãTotul se di-vide (platonic) la trei (plotinic).Nu pentru a face un excurs în filosofia
anticã dar trebuie menþionat cã dacã la Platonlumea se împãrþea în douã – imanent ºitranscendent –, la Plotin lumea are pe lângãînãuntru ºi înafarã o zonã intermediarã – în cazullui Intelectul cosmic, în cazul nostruTranscendentalul. Bine pânã aici. De-abia acumurmeazã ceea ce e mai interesant.
Ca fiinþe obiective, chiar într-o atitudinetranscendentalã nu avem cum sã negãmexteriorul. El este reprezentat de Lume. Aceastãlume nu poate fi apropriatã ºi dezlegatã în tainaei decât tot cu mijloacele exterioritãþii – adicãsilogismul, logica, raþionamentul.
Ca oameni semiobiectivi sau semisubiectivi nesituãm în Transcendental, adicã pe frontiera caredesparte interiorul de exterior. Acest spaþiu-fantãnu poate fi decât a ceea ce este dar ºi nu este –deci a imaginaþiei. Este spaþiul privilegiat al Sinei.
Iar ca oameni subiectivi descoperim înadâncul nostru un abis, un spaþiu al imensitãþiiabsolute ºi infinite ale lui Dumnezeu. Nu cãexterioritatea n-ar suferi de acelaºi simptom darea este la o distanþã prea mare a îndemânei. Maila îndemânã ne este infinitul interior. Iar aceastãacasã a noastrã ni se deschide prin sentiment cãcinumai sentimentul este capabil sã apropie în sineinfinitul.
Deci ordinea este Lumea, Sinea, Dumnezeu.
LLuummeeaa. Oricât am încerca sã înþelegemfilosofia ca pe o ºtiinþã, o teorie, nu putem. Eaeste mai apropiatã de viaþã decât este vorbãriagoalã a discursului ºtiinþei. Vorbind de entitãþi
invizibile, ºtiinþa ignorã un fapt esenþial – ceea cenu se vede dar are o existenþã conceputã iar nunaturalã – este cu totului dizgraþios.
Filosofia este, însã, mult mai aproape de ceeace este vizibil ºi poþi sã palpezi, de multiplicitateainfinitã a formelor, care, dacã ne uitãm mai bineîn naturã, observãm cã joncþioneazã unele cualtele. Caracterul subiectiv al acestei joncþiuni esteunul grãitor. Cãci aºa cum se alcãtuiesc formeleîn exterior, aºa se alcãtuiesc ele în gramatica-plus-logica de care „aparatul extern” al omuluidispune. Logica-plus-gramatica ne conduc ladeterminarea lui Dumnezeu pe cale silogisticã.Însã astfel nu ajungem decât la aporie, laparadox. Totuºi este o determinare ºi aceasta, ocãutare a lui Dumnezeu în formele naturii caresunt tot aceleaºi forme înscrise în limbajulexprimat de gramaticã-plus-logicã.
Dacã acceptãm cã filosofia este în acest caz –al Lumii – o PRACTICÃ A DISCURSULUI,înþelegem de ce, mai întâi, filosofia este opracticã ºi nu altceva. Pentru cã tot ce seinsinueazã de prezenþa lui Dumnezeu – ca cevape care trebuie sã-l determine discursul – estestrãvedere, fie ºi ea conceptualã. Dar nuconceptualã în sensul conceptualitãþii din teoriaºtiinþificã. Ci în sensul recunoaºterii chipului luiDumnezeu, a ghicirii acestuia în spatelesilogismelor ce mimeazã formele din naturã, dinpreajma imediatã.
SSiinneeaa. Dacã vorbim de transcendentala Sine,trebuie sã o localizãm, mai întâi, în raport cudiscursivul. Transcendentalul este, mereu, la unpas distanþã faþã de discursiv ºi nu numai cã îlîntemeiazã pe acesta, ba chiar mai mult, ceea ce
îl caracterizeazã nu este obiectivitateaneschimbãtoare ca cea a Lumii. În Transcendentalse pot schimba toate – pentru cã el defineºte cevace este ºi nu este, ceva ce poate sã fie ºi nu poatesã fie. Poate sã fie ºi nu poate sã fie – pentru cãPOATE sã fie. E lumea lui POATE. Lumeaimaginaþiei transcendentale.
Astfel vorbim de o PRACTICÃ ASIMBOLULUI. De ce a simbolului? Pentru cãimaginaþia transcendentalã nu gândeºte înrealitãþi, forme, imagini propriu-zise, ci în semne,semnificaþii, imagini de imagini (imprimatesemantic).
Aceastã practicã a simbolului, care esteidentitatea de a doua instanþã a filosofiei, nedezvãluie un intelect orientat cãtre sine, cãzut însine – dar nu pe deplin. E vorba despre faptul cãfacultatea de întruchipare este „jucatã” aici, ea nupoate prin propriile mijloace sã atingã esenþanudã a lui Dumnezeu ce se ascunde îndeplinãtatea în-semnãtãþii acestei ascunderi.
Limbajul simbol are drept corelativ o filosofiea actului, o eticã – în sens fundamental, bazic –cãci a gândi în simboluri este foarte aproape cu agândi cu tine însuþi, a gândi prin gesturile talemintale ºi apoi cele fizice ºi morale, pânã laurmã.
În acest stadiu al expunerii e cazul sãdescoperim cã urmãm un model kierkegaardiande determinare a profunzimii stafiilor filosofiei –estetic (discursivul), etic (simbolic) ºi va urmametafizicul (misticul).
DDuummnneezzeeuu. Cãderea pe marginile punctului pecare îl reprezintã eul, în interior, cãderea în hãulinfinitãþii lui Dumnezeu nu se poate face decâtprin sentiment. Sentimentul deþine valenþeleinexpugnabile ale infinitãþii ºi nemãsurii de ordinpur calitativ. E vorba de intensivul care rãscoleºtedorinþele de unificare, de unitizare ale atâtorsubiecþi (misticii) – pe care numai trãirea îimotiveazã ºi îi poate satisface.
Aºadar filosofia ca PRACTICÃ ASENTIMENTULUI – iatã calea regalã, calea princare individualitatea limitatã se dezmãrgineºte ºidevine zeu (antic) sau Dumnezeu (creºtin).
Filosofia în calitate de practicãa discursului, a simbolului, a sentimentului
Remus Felician Foltoº
Dobre, a trãdat, la rândul ei, nereguli ºiilegalitãþi pregãtite de USL, presiuni din toatedirecþiile. Iar ca sã o mascheze ca pe un faptfoarte neconvenabil pentru prestigiulguvernului, deja ºifonat, s-a vorbit despre osimplã „remaniere guvernamentalã”... Nu e deomis nici practica deloc ortodoxã aînregistrãrilor de convorbiri telefonice, întrediverºi demnitari, pedepesite în orice altã þarã,dar devenite la noi un fel de joc în faþacalculatorului... Între timp presa vorbitã ºi scrisãa comentat în fel ºi chip toate aceste fapteîncurcate, sporind confuzia deja gravã, într-unvacarm ce nu mai permite distingerea adevãruluide mistifcãri ºi manipulare...
La ora la care scriu acest rânduri, lucrurile nusunt încã deloc clare, ºi Curtea Constituþionalãva avea serioase bãtãi de cap în zilele urmãtoareca sã ia o decizie „corectã”. Pun între ghilimelecalificativul, fiindcã, din punct de vedere strictlegal, ea ar trebui sã invalideze referendumul, -deºi legea e fragilã, cum am observat deja, iarvotul pentru demiterea preºedintului a fostmasiv. Schimbarea regulilor în timpul jocului,despre care s-a tot vorbit, rãmâne oricum
suspectã ºi aruncã o umbrã serioasã asupracorectitudinii acþiunilor întreprinse de guvern ºide preºedinþia interimarã. Tot ce a urmat ºi semai petrece înainte de comunicarea decizieiasupra referendumului n-a fost ºi nu e deloc înfavoarea clarificãrii situaþiei, ci sporeºtesuspiciunile. De aici, ºi reacþiile UniuniiEuropene ºi ale americanilor care ºi-au trimis laBucureºti un emisar important, iar acesteinterpelãri nu se vor fi fãcut fãrã o informareserioasã, doar dupã ureche, cum pretind unii ºialþii. Peste toate, ºi Europa, ºi Statele Unite suntinteresate sã fie liniºte într-o zonã ce poatedeveni sensibilã pentru echilibrul dorit ºi deUniunea în care am intrat dupã atâtea eforturi,ºi de NATO. Degeaba se acuzã, foartepatrioticeºte, intervenþiile socotite neavenite întreburile noastre interne, România a acceptat înprincipiu niºte reguli comunitare pe care trebuiesã le chiar respecte.
Observatorul de pe margine, care nu e unom politic, nu poate privi decât cu amãrãciuneºi dezolare toate aceste tulburãri care auprovocat deja daune imense imaginii ºiintereselor României. Dacã preºedintelesuspendat se va întoarce totuºi la Cotroceni,pacea nu va fi încheiatã uºor, mai ales dupãvalul de trivialitãþi ºi insulte aruncate dinspreambele tabere ºi ameninþãrile deloc diplomatice,
ale celui demis ºi ale adversarilor sãi. Dacãreferendumul va fi validat, faptul cã s-a trecutpeste o lege confirmatã iniþial de CurteaConstituþionalã nu va fi un semnal încurajator,nici pentru noi, nici pentru lumea mare, - altelegi ºi reguli vor putea fi oricând încãlcate, ca sãfie apãrate, de data asta, interesele altor partide,ajunse, ele, la pâine ºi la cuþit. Pentru mareanoastrã nefericire, trebuie sã constatãm, în oricecaz, ca întodeauna, cã oamenii politici românisânt, mai toþi, fãcuþi cam din aceeaºi fãinã...
Poate cã vreo trei demisii de onoare ar trebuisã aibã loc în curând, una dupã alta, douãpromise deja ºi nerespectate, alta condiþionatãvag de niºte revizuiri ale Constituþiei pe caremajoritatea actualã du e deloc dispusã sã leaccepte. S-ar face un mic spaþiu în care s-arputea ivi – cine ºtie? – oameni ceva mai curaþi ºimai dornici de schimbãri reale în aceastã þarã.Dacã, într-un moment de gravã neatenþienaþionalã, nu-ºi vor face apariþia, de dupã vreuncolþ întunecat al minþii „poporului”,telespectatorii porniþi pe alte fapte rele, aicanalului OTV...
„România, încotro?”(urmare din pagina 3)
(urmare din numãrul trecut)
Prezentând bãtãlia pentru o Episcopie Armeanã,Grigor Govrighian menþioneazã cã aceasta nuse referã doar la istoria trecutã, ci ºi la vremea
scrierii acestei lucrãri, când unul dintre conducãtoriibisericii din Gherla, istoricul ºi scriitorul HacikLukacsian, cunoscut ºi cu numele de LukacsiKristof (1804-1876), a fãcut tot ce se putea pentrurestabilirea scaunului episcopal.
Chiar ºi când a murit, el a lãsat, ca donaþie, omare sumã de bani pentru restabilirea scaunului,dar nu sosise încã momentul acela aºteptat. El scriedespre asta urmãtoarele: „În cea de-a doua jumãtatea acestui secol, iar a apãrut un Lukacsian, care sãrestabileascã Episcopia Armeanã din Transilvania.Om cu abnegaþie ºi înþelepciune, el a încercat oricemijloc posibil, a miºcat orice piedicã, s-a dus laRoma, a vorbit, a scris, a acþionat. A lãsat marea saavere pentru alegerea unui episcop, socotind cã într-un interval de zece ani se va stabili o Episcopiesau mãcar un Vicariat armean în Transilvania, dartot efortul sãu a fost zadarnic, cãci s-a izbit deîmpotriviri din toate pãrþile. În felul acesta,problema unei Episcopii Armene s-a cufundat într-ostare incertã, iar biserica armeanã a rãmas orfanã ºipãrãsitã, lipsitã de orice ajutor.” 19)
În capitolul urmãtor, el enumerã bisericileoraºului armenesc, cu istoria, concepþia arhitecturalãºi inscripþiile lor în piatrã.
Capitolul consacrat armenilor renumiþi dinGherla începe tot cu Vãrzãrian, ca întemeietor aloraºului, iar în rândul armenilor respectivi îlsingularizeazã iarãºi pe Hacik Lukacsian, subliniinddin nou eforturile depuse de el în activitatea sa, înmunca de restabilire a unei Episcopii Armenelocale: „Activitatea sa energicã a fost înfrântã demoarte... ºi nici nu s-a putut urca pe muntele Nebo,ca mãcar sã poatã contempla Þara Promisã... Înfelul acesta, odatã cu el s-a îngropat ºi ultimasperanþã de restabilire a Episcopiei armenilor din
Transilvania.”20) Punctele de suspensie, care auurmat dupã moartea lui Lukacsian, ne sugereazã cã,ºi acesta, poate, asemenea lui Vãrzãrian, nu adecedat de moarte naturalã.
Govrighian a întocmit ºi o cronologie istoricã aoraºului armenesc, care începe cu anul 1672.
Partea a doua a cãrþii, intitulatã „Prezentuloraºului armenesc”, în care este descrisã în detaliuactivitatea autoritãþilor, este prezentat planuloraºului ºi sunt specificate clãdirile, strãzile ºidenumirile armeneºti din oraº.
Ocupã un loc amplu inscripþiile în piatrã de peedificiile armeneºti ale oraºului, care sunt inclusesub titlul „Mãrturii publice”. Cât de puternicã a fostconºtiinþa de sine naþionalã la armenii dinTransilvania, chiar ºi la sfârºitul secolului al XIX-lea,se vede dintr-un document evocat de Govrighian,care s-a scris în 1889. În acest înscris, armenii dinTransilvania se definesc în felul urmãtor: „Noisuntem cetãþenii marginali ai statului austro-ungar.”
Un exemplu definitoriu este urmãtoareaformulare, care ºi-a gãsit locul în acest document cuprivire la cetãþenii respectivi, care-ºi pãstreazãidentitatea naþionalã, document în care semenþioneazã cã, purtând moºtenirea culturiiarmene ºi oferind-o Ungariei, ea îmbogãþeºte ºicultura generalã maghiarã. „Noi, cei care schimbãmîn limba maghiarã cãrþile istoriei noastre naþionale,noi, cei care ne strãduim sã îmbogãþim rezervaeducaþiei generale maghiare cu comori alecivilizaþiei noastre din cele mai strãvechi timpuri,simþim, ºtim cã prin toate acestea slujim autoritateamaghiarã.”
În aceastã parte a doua, el scrie ºi desprebiserici, menþionând deja câþi slujitori, câte bunuribisericeºti existã în acel moment ºi cã aceastã parteare o importanþã inestimabilã atât din punctul devedere al istoriei Transilvaniei, cât ºi, în general, almoºtenirii culturale a armenilor maghiari.
Un capitol special este consacrat revistei lunare„Armenia”, editatã în maghiarã la Gherla, iar despre
rolul jucat de aceasta în munca de pãstrare aidentitãþii naþionale a armenilor din localitate,Govrighian caracterizeazã revista drept „în limbamaghiarã, dar cu conþinut pur armenesc.”23)
Printr-o tradiþie statornicitã de la sfârºitulsecolului al XIX-lea, când în lucrãrile consacrateistoriei vreunei localitãþi sau comunitãþi se consacraloc ºi pentru obiceiurile condiþiilor de viaþã ºietnografice, aici este consacrat un loc convenabilîndeplinirii diferitelor obiceiuri naþionale ºisãrbãtorilor bisericeºti, care sunt prezentate subtitulatura „Diferite obiceiuri locale”. Mai mult, dupãcum scrie Govrighian: „Pentru ca cititorul sã aibe oidee despre aspectul exterior ºi portul conaþionalilorcare locuiesc în oraºul armenesc Gherla, prezentãmaici imagini ale unor persoane, bãrbaþi de diferitecategorii, precum ºi ale celor de sex feminin.”24)Fotografiile arãtate sunt importante din punct devedere al studierii culturii urbane armene din lumeaemigraþiei.
Iar decrierea obiceiurilor familiale ºi a diferitelorsãrbãtori atestã cã armenii localnici de la sfârºitulsecolului al XIX-lea au fost ataºaþi tradiþiilornaþional-bisericeºti. Govrighian evocã ºi acele creaþiicare se cântau la acele ceremonii, care oglindescgraiul armenilor maghiari.
Sub titulatura „Zicale, proverbe naþionale” suntevocate o serie de exemple ale literaturii popularelocale. Apreciind rolul creaþiilor populare înevidenþierea particularitãþilor psihologiei ºicaracterului poporului, Govrighian scrie:„Prezentãm cititorilor unele dintre însemnãrileacestor virtuþi ale exprimãrii strãmoºilor noºtri. Deºiele sunt ale întregii naþiuni, dar multe dintre ele leauzim doar de la armenii din Transilvania, lefolosesc doar ei.”25)
Trebuie de specificat cã sunt interesante ºi aceleproverbe ºi zicale, care au cãpãtat o formã nouã înmediul maghiaro-armean. Astfel, zicala „Cine cadeîn apã, nu se teme cã se udã” aici se spune în felulurmãtor: „Cine cade în apã, nu se teme cã semoaie”, „Peºtele se tocmeºte în apã” - „În apã,peºtele nu are preþ”, „Duºmanul deºtept e mai bundecât prietenul prost” - „Mai bine un duºmandeºtept, decât un prieten prost”, „Nu poþi þine doipepeni verzi într-o singurã mânã” - „Cu o singurãmânã nu poþi þine doi pepeni”, „Jocul cu pisica,moartea ºoarecelui” - „Cu pisica e joacã, cuºoarecele e moarte”, „Cu o minte e bine, cu douãminþi e mai bine” - „O minte e bunã, douã sunt ºimai bune”, „Ce ºtie mãgarul ce este migdalul?” -„Ce ºtie mãgarul ce este stafida?”, „Departe deochi, e departe de inimã”, „Cine-i departe de ochi edeparte de inimã”, „Nu te descalþi înainte de avedea apa” - „Pânã nu vezi apa nu-þi scoatepapucii”.
Oraºul armenesc Gherla era perceput oarecumca o micã Armenie ºi plecarea de acolo a fostsocotitã ca îndepãrtarea pentru a doua oarã dinpatrie.
Într-un cântec popular dedicat Gherlei,urmãtoarele rânduri sunt expresia fireascã a acestuiînþeles:
„Tu, Gherla, mare oraº al armenilor,Vei rãmâne fãrã mine,Nu eu plec departe de tine, Mã îndepãrtez de neamul armean.
De aceea, rãmâi cu bine,Fãrã mine vei fi mai puþin la numãr,Plec de la tine spre þarã strãinã, Mãcar de m-ai fi oprit aici.”26)
Despre istoria ºi viaþa armenilor din Transilvania
Datev Hagopian
istorie culturalã
Muzeul de istorie din Gherla
19TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
În anii 1903-1904, Govrighian se referã din noula istoria armenilor din Elisabethopol, de dataaceasta în epoca nouã. Într-un ciclu special dearticole - „Oraºul Elisabethopol ºi conaþionalii” 27),el aratã cum au avut de suferit armenii în timpulrevoluþiei ungare din anii 1848-1849, atât în timpultulburãrilor provocate de revoluþie, cât ºi înrezultatul paºilor de rãspuns din partea forþelorguvernamentale.
Urmãtorul articol, alcãtuit din douã pãrþi, esteconsacrat stabilirii totale a parohiei de rit armean laElisabethopol, pe care Govrighian o considerã unpas important în acþiunea de apãrare a caracteruluinaþional. Aici este abordatã din nou problemarestabilirii puterii episcopale armene prin invocareaunor documente.
Ca o concluzie a acestui ciclu, el puneîntrebarea de ce armenii localnici sunt „atât deîmpuþinaþi acum, cu spiritul armenesc pierdut,decãzuþi ºi distruºi?”28) Concentrând mai multnuanþele, el spune cã dacã am compara prezentuloraºului cu trecutul, „abia dacã ne-am putearecunoaºte conaþionalii. Parcã n-ar fi acel neam, n-arfi acel popor.”
O asemenea decãdere o explicã datoritãcauzelor externe ºi interne. Cea externã este cã îndomeniul comerþului, Elisabethopolul a fost înfrântdin cauza concurenþei oraºelor ungureºti din jur. Iardintre cauzele interne, prima este consideratã iarãºilipsa unei structuri naþional-bisericeºti, ca atare Sf. Liturghie ºi celelalte slujbe au început sã fieefectuate în rit latin, limba armenilor a fost exclusãtreptat din bisericã, ceea ce s-a rãsfrânt în modcatastrofal în pãstrarea caracterului naþional.
Govrighian ajunge la acea concluzie tristã cãarmenii din localitate au devenit aproape neviabiliîn sens naþional, de unde face urmãtoarea paralelãtristã, legatã de trupul uman: „Are minte, dar nupoate gândi drept, are limbã, dar nu poate vorbi,are mâini ºi picioare, dar nu se poate miºca”. Audevenit oare total incapabili?...”29)
Ca o concluzie, el spune cã este nevoie descrisul pãrintelui istoriografiei armene MovsesKhorenaþi (cca. 410- sf. sec.V), pentru a deplângesituaþia oraºului.
Govrighian prezintã, în traducere, un artiol scrisîn limba maghiarã despre liturghia armenilor ºi înCuvîntul sãu introductiv subliniazã importanþa de aoficia liturghia dupã ritul armean din Transilvnia.
Fidel principiului sãu de a prezenta diverseleaspecte ale trecutului armenilor din Transilvania,prin intermediul documentelor istorice, în articolul„Numele unor familii armene de viþã nobilã dinTransilvania”, autorul enumerã asemenea familii,concentrându-ºi atenþia asupra istoriei familieiKaracsonian. Ataºate de articol sunt tipãriteblazonul familiei ºi fotografia lui GhideonKaracsonian.30)
Aºa cum publicã teoria lucrãrilor referitoare laarmenologie ºi la poporul armean, precum ºi unrezumat în limba germanã al expunerii, precum ºiarticolele care îºi gãsiserã locul în periodiceleapãrute în Imperiul Austro-Ungar, aºa ºi la sfârºitulnumãrului din decembrie 1899 al revistei HandesAmsorya, la rubrica de ºtiri, se publicã un anunþ, încare se spune cã în numãrul din 22 noiembrie 1899al ziarului Vaterland (Patria), care apare în germanãla Viena, au fost scrise vorbe de laudã despreGherla. Ziarul, publicat la Viena, a scris acestarticol cu prilejul celor 200 de ani de la întemeiereaoraºului. În revista lunarã sunt prezentate, întraducere, urmãtoarele cuvinte de elogiere aoraºului armenilor: „Anul viitor, acest oraº frumos,cu o industrie activã, va sãrbãtori cea de-a 200-aaniversare a existenþei sale.”31)
În Handes Amsorya este scris, cu un entuziasmaparte, despre instalarea la Gherla a monumentului
dedicat lui Oxentius Vãrzãrian, din moment ce denumele acestui episcop se leagã crearea, în cadrulBisericii Catolice, a unei Episcopii speciale Armeneîn Transilvania.
Numãrul din ianuarie 1900 al revistei sedeschide cu un articol, în care se spune cã înrândurile armenilor din Gherla domnea aceaimpresie cã a slãbit mult sentimentul naþional, însãintenþia de a instala un asemenea monumentdovedeºte contrariul: „Pentru emigranþii de aicispunem, conform unui obicei general, cã ºi-aupierdut total limba, etnicitatea, armenitatea. Dardupã cum se vede, spiritul pur al etnicitãþii,amintirea adevãratei dragoste de neam rãmânândfireºte în limitele sale legale ºi în cadrul cuvenit aldatoriei, nicãieri nu este pãstrat astfel, nicãieri nueste atât de respectat, precum la ei.”32)
Vestea creãrii unui muzeu armenesc la Gherlaeste întâmpinatã cu un mare entuziasm similar, dinmoment ce strângerea ºi punerea laolaltã aamintirilor naþionale, fireºte, ar fi atras dupã sinesemnificaþia trecutului ºi întãrirea conºtiinþeiidentitãþii armene.
Revista a consacrat câteva articole muzeuluicare trebuia întemeiat. În articolul „Muzeuarmenesc în oraºul armenesc Gherla”, se anunþãintenþia înfiinþãrii unui muzeu ºi se spune cã aînceput strângerea exponatelor. Scopul acestuimuzeu, care nu era doar strângerea unor mostre aletrecutului, ci ºi impulsionarea conºtiinþei naþionale,se vede în cel de-al treilea articol al RegulamentuluiMuzeului, în care se spune cã printre scopurile luieste ºi cel de „a hrãni tradiþia armeanã ºisentimentul popular naþional.”33)
Dupã aceea, în articol se spune cã presamaghiarã vede un gest de separatism ºi se referã, înmod negativ, la aceastã iniþiativã. Autorul, care estetot Govrighian, nu vede niciun temei pentru oasemenea îngrijorare.
Într-un articol, publicat în anul 1906, se spunecã se efectueazã sãpãturi arheologice la vechiulcastru roman al oraºului, o parte din descoperirilede acolo fiind aduse la Muzeul armenesc. 34)Dintr-o altã apariþie aflãm cã inaugurarea Muzeuluis-a efectuat la 9 august 1907. 35) Însã inaugurareaoficialã a Muzeului s-a fãcut la 19 septembrie 1909.Conducerea Muzeului, care a început sãfuncþioneze, a fost încredinþatã administraþieibisericii armene a oraºului.36)
În prezent, exponatele ºi materialele Muzeuluiarmenesc din Gherla sunt adãpostite ºi expuse înMuzeul orãºenesc din Gherla.37)
Un articol special este consacrat ºi tabloului„Coborârea de pe cruce” de Rubens, care s-a pãstratîn Capela Rãstignirii din biserica „Sfânta Treime” dela Gherla. Deoarece în presa europeanã a vremii aufost publicate o serie de articole despre apartenenþasau nu lui Rubens a picturii, ca atare, autorul, totGovrighian, prezintã o reproducere a acestui tablou,pentru ca sã intre într-un circuit artistic ºi specialiºtiiîn artã sã-ºi poatã exprima opinia. 38)
Fireºte, de privirea lui Govrighian nu puteascãpa nici bogata colecþie de manuscrise armene dela Gherla, la care s-a referit, mai întâi, în capitolul„Unul-douã manuscrise ale Bibliotecii din Gherla” înultimul volum consacrat oraºului armenesc,încheiând acest volum cu descrierea manuscriselorarmene. În ciuda acestui titlu modest, suntconsacrate treizeci de pagini descrierii lor. El scriedespre munca depusã: „În ziua de azi, în oraºulGherla sunt Evanghelii, Maºtoþ-uri (cãrþi derugãciune), Sinaxare, Calendare (bisericeºti),Ceasloave, ªaragnoþ-uri (imnuri religioase) ºi Predici.
Conþinutul acestui gen de cãrþi este cunoscuttuturor. Intenþia mea este sã fac descrierea la una,douã din cele care sunt cele mai vechi ºi au ofrumoasã valoare artisticã ºi conþinut pictural.”39)
ªi într-adevãr, în aceastã parte sunt descrise nunumai manuscrisele sau o parte dintre ele, conformprincipiului vremii, ci sunt prezentate cu descriereaminiaturilor, a decoraþiilor lor frontale ºi marginale.
În numãrul din 1913-1914 al revistei HandesAmsorya, Govrighian efectueazã descrierea deja peprincipii ºtiinþifice a unei pãrþi din manuscriselearmene, pãstrate la Gherla. De aceea, este necesarde menþionat cã nu au apãrut toate descrierilemanuscriselor din Catalogul sãu.
Pe baza descrierilor existente, acest Catalog afost completat ulterior ºi publicat de pãr. H. Vosghian, unul dintre prelaþii mekhitariºti de laViena, strângând într-un volum diferitele cataloagede manuscrise, editate de Handes Amsorya.Capitolul XII al acestui volum este consacratCatalogului de la Gherla ºi are urmãtorul titlu:Manuscrise armene din oraºul armenesc Gherla. 40)
În Prefaþã se spune cã manuscrisele de la Gherlaau fost descrise de cinci ori: „Cataloagele au fostîntocmite de mekhitariºtii de la Viena. Mare parte amanuscriselor se pãstra în Biblioteca Catedralei„Sfânta Treime”. De asemenea, existau colecþii aleMuzeului, precum ºi altele particulare. Cataloageleau avut în vedere, în general, manuscrisele pãstrateîn Catedralã.”
Dupã aceea se spune cã dintre cei cinci care aufãcut descrieri, nu se cunosc numele primilor doi,care au fost dintre mekhitariºtii de la Viena. Primuldintre ei a descris patru manuscrise, cel de-al doileaautor a efectuat scurte descrieri, cu scurteinformaþii.
Govrighian a descris 32 manuscrise. Descriereaultimului a complectat-o pãr. S. Eghiaian. Acestcatalog existent a fost, la rândul lui, comparat cumanuscrisele de la Gherla de cãtre pãr. B. Ferhadian, tot dintre mekhitariºtii de la Viena. Încatalogul lui Vosghian se amintºte ºi de descrierealui S. Kolangian 41) ºi se spune cã ºi catalogulalcãtuit de acesta a fost comparat cu cele cinciprecedente.
În Handes Amsorya nu s-a ocolit nicio întrebareatât de importantã, cum ar fi câþi armeni trãiesc înUngaria ºi Transilvania. În articolul „Câþiconaþionali existã în Ungaria ºi Transilvania?”,apãrut în numãrul din ianuarie 1906, referindu-se lao apariþie pe aceastã temã în presa maghiarã, undenumãrul armenilor era prezentat considerabildiminuat, autorul nu este de acord cu aceastãabordare, cã sunt armeni doar cei care sunt botezaþidupã ritul armean ºi vorbesc armeneºte. Conformacestui punct de vedere, în comunitatea armeanãcatolicã erau 2703 persoane ºi 29 „armeni dupãritul Ecimiadzinului”(unde se aflã ScaunulPatriarhului Suprem al tuturor armenilor, în timp cenumãrul armenilor era incomparabil mai mare.
Govrighian specificã anume cã deºi mulþiarmeni se asimileazã, dar când se prezintã ocazii,vorbesc cu mândrie despre faptul cã sunt armeni,apoi aduce o statisticã amãnunþitã, în care numãrularmenilor din Transilvania este prezentat mult maicomplet. Articolul se încheie printr-un apel-dorinþã:„Ce mare serviciu i-ar fi adus neamului acel savantcare, fãcându-ºi treaba, ar fi adunat cu grijã ºiconºtiinþã numele numeroºilor conaþionali,rãspândiþi încoace ºi încolo, nemenþionaþi ºineamintiþi ºi notându-le, le-ar fi dat publicitãþii.”
Un articol, apãrut în revista din acelaºi an, esteconsacrat tot acestei probleme ºi se referã laarticolul amintit. Într-un articol având ca titlu „Ovorbã ºi despre numãrul conaþionalilor din Ungariaºi Transilvania ºi tipul armenesc”, se spune cãstatistica a arãtat mai mic, în mod intenþionat,numãrul armenilor din Ungaria ºi Transilvania,unde conform statisticii trãiesc ºase mii de armeni.Autorul, însã, gãseºte cã în Ungaria trãiesc douãzeci
de mii de armeni, iar cã în Transilvania nu existãvreo localitate în care sã nu existe armeni.
Este adus ca argument faptul cã unul din zeceeste armean dintre cei amintiþi în consemnãrileºedinþelor unor organizaþii filantropice dinTransilvania. Se observã faptul cã deºi armeniimaghiari sunt rãspândiþi în toatã þara, ei pãstreazãtotuºi „tradiþia armeanã, respectã relicvele strãvechi,pãstreazã bucãtãria armeanã ºi serbeazã ziua Sf. Grigore Luminãtorul”. 42)
Prin abordarea problemei numãrului armenilordin Ungaria ºi, mai ales, a celor din Transilvania,întâi se specificã faptul cã aici sunt aproape 20.000de armeni, care la rândul lor justificã temeiulîntemeierii scaunului episcopal armean. În legãturãcu aceasta, se spune: ”Pentru armeni, cel mainecesar este o Episcopie aparte, în ale cãrei mâini s-ar centraliza toate firele lumii spirituale acredincioºilor catolici armeni.”43)
Despre a fi armean prin naþionalitate ºi princaracter ºi apartenenþa la religia ºi biserica catolicã,autorul scrie: „Convingerea noastrã intimã esteacum cã ºi în limitele credinþei, obligaþia noastrãeste sã avem, pe cât posibil, preot armean ºi sã-lfolosim. Acolo unde nu putem sã facem asta, da,putem sã trãim potrivit regulilor bisericii de ritortodox, dar fãrã aceasta, ne pierdem caracterulcatolic armean.”
În general, este necesar de remarcat cã, în anii1900, armenii maghiari au luptat în mod ºi maiavântat pentru restabilirea drepturilor lor bisericeºti,iar aceasta a fost caracterizatã de cãtre HandesAmsorya ca o dorinþã naþionalã a armenilor dinTransilvania. În articolul „Dorinþa conaþionalilor dinTransilvania”, tipãrit în 1901, se spune cã armeniide acolo luptã de 185 de ani în acest scop, deci eanu este doar dorinþa ºi voinþa unei singuregeneraþii, „armenii nu cer permisiune pentru ei, nicidin spirit al dreptãþii, ci ei cer înapoi ceva ce auavut deja.”44) Prin ultimele cuvinte, se are învedere scaunul episcopal, stabilit în vremea luiVãrzãrian.
Dupã ce pãr. G. Govrighian devine Abatesuperior al Congregaþiei mekhitariste de la Viena,armenii din Transilvania se entuziasmeazã maimult, pentru cã apãrãtorul neobosit al intereselorlor, cãpãtând deja o funcþie bisericeascã mai înaltã,printr-un statut viitor, va urmãri drepturile lor. ªiîntr-adevãr, în anul urmãtor, armenii dinTransilvania ºi, în general, din Ungaria, avându-l înfrunte pe abatele Govrighian, se duc în 1910, cu odelegaþie respectabilã la Budapesta, pentru a seîntâlni cu „ministrul ungar al cultelor ºi albunãvoinþei.” Însã, acesta din urmã nu dã cursrugãminþii ºi nici nu-i refuzã, ci le dã un rãspunsevaziv.
Într-un articol dintr-un alt numãr al revisteiHandes Amsorya din acel an, pãr. A Djendoian sereferã la întrebarea de ce armenii din Transilvaniaurmãresc în mod atât de insistent sã reabilitezescaunul episcopal armean ºi explicã aceastã fervoarea lor prin faptul cã cei din comunitatea localã ºi-auepuizat deja identitatea naþionalã prin celelaltemijloace de apãrare a armenitãþii – limba maternã ºiînvãþãmântul armenesc – iar ultima speranþã care le-a rãmas este de a avea o structurã bisericeascã desine stãtãtoare. Djendoian a scris despre aceasta:„Nu este de mirare, când armeanul maghiar credeîn privinþa unui episcop armean cã va fi pentru elun fel de Moise care, punând în fruntea mulþimiide credincioºi risipiþi niºte clerici, va trezi ritularmean, spiritul armean ºi limba armeanã, va oferiarmenilor acel remediu, cu care se sperã prelungireavieþii armeanului.”46)
Revista lunarã Ararat scrie despre întâlnireaarmenilor din Transilvania cu ministrul învãþã-mântului din Ungaria: ”Armenii catolici din Ungaria
au trimis o delegaþie la ministrul învãþãmântului,rugându-l sã se stabileascã un scaun episcopal înUngaria. Primind aceastã delegaþie, deºi îºi expri-mase acordul cu privire la aceastã doleanþã, minis-trul învãþãmântului le-a spus cã luarea unei hotãrâridefinitive depinde de încuviinþarea Papei.” 47)
„Ararat” a reprodus ºi articolul amintit mai susal pãr. A Djendoian. 48)
Referindu-se din nou în anul urmãtor la aceastãproblemã, revista oficialã a Catolicosatului tuturorarmenilor scrie: ”Cei în care mai este aprinssentimentul naþional doresc sã aibe un episcoparmean, pentru ca acesta sã vegheze asupraobiceiurilor naþionale, asupra interpretãriidesãvârºite a canoanelor bisericeºti în limbaarmeanã ºi a slujbelor ritului armean, sperând caastfel sã se preîntâmpine dispariþia acestui segmental armenilor catolici dispersaþi.”
O serie de felicitãri vesele ºi o serie de telegramede condoleanþe din Gherla ºi Elisabethopol,publicate în Handes Amsorya, atestã cã armenii dinTransilvania ºi, mai ales, din aceste douã oraºe, aureacþionat la diverse evenimente, confirmândataºamentul lor faþã de armeni, precum ºi felulpropriu cum au acceptat, ca ºefie a diocezei lor,Congregaþia mekhitaristã de la Viena.
Astfel, cu prilejul împlinirii a 200 de ani aiCongregaþiei generale a mekhitariºtilor, din parteaConsiliului Orãºenesc al Gherlei, primarul LusigTheodorosian a felicitat Congregaþia mekhitariºtilorde la Viena, scriind: „Fie, prea bunule Dumnezeu,ca marele Tãu aºezãmânt sã se dezvolte ani mulþi,sã înfloreascã, iar în viitor sã-ºi întemeieze nobila ºiînalta chemare pe satisfacþia generalã!” 50) Estesemnificativ cã telegrama de felicitare cu prilejulsãrbãtoririi a 200 de ani de la întemeiereaCongregaþiei se trimite la Viena ºi nu la Veneþia.
În 1902, parohul armean din Gherla deplângedecesul renumitului armenolog, pãr. ArsenAidinian. 51)
Aºa cum am mai menþionat, armenii dinTransilvania au primit cu un entuziasm apartevestea alegerii ca abate a pãrintelui G. Govrighian.În mod asemãnãtor subliniazã ºi Congregaþiamekhitaristã de la Viena legãtura lui cuTransilvania. Prezentând biografia nou alesuluiabate, Handes Amsorya scrie: „Nou alesul abateeste din nobila generaþie a emigraþiei de la Ani,vechea capitalã regalã armeanã ºi este recunoscutde autoritatea ungarã ca un descendent dintr-onobilã familie.”52)
În anul urmãtor ºi cu prilejul ungerii episcopalea abatelui, în revistã se marcheazã perioadareferitoare la activitatea sa din Ungaria:„Extraordinar de eficientã ºi rodnicã a fost viaþa luiGovrghian, viaþã pe care a desfãºurat-o întâi înUngaria, în anii 1879-1890, ca inspector al Orfelina-tului din Gherla, apoi în anii 1890-1909, în diferiteactivitãþi parohiale ºi diferite funcþii.”53)
Cu prilejul acestor duble evenimente, se primesctelegrame de felicitare de la Gherla ºi Elisabethopol.54)
În 1910, se împlinesc 100 de ani de laîntemeierea Congregaþiei mekhitariste de la Vienaºi, cu acest prilej, se primesc duble telegrame de laGherla. Una din partea autoritãþii orãºeneºti ºicealaltã din partea administraþiei Orfelinatuluiarmean din localitate. 55)
Urmãtoarele douã telegrame, sosite de la Gherlaºi care ºi-au gãsit locul în Handes Amsorya, sereferã la împlinirea vârstei de 60 de ani ºi apoi ladecesul abatelui Govrighian. În telegrama defelicitare, la împlinirea a 60 de ani ai abatelui,pãstorul spiritual al Gherlei, se spune:
„Cu prilejul aniversãrii Voastre, ne rugãm, cadragostea binefãcãtoare a lui Dumnezeu sã luminezeviitoarea viaþã a Eminenþei Voastre!”56 )
ªi la decesul din 1931 al abatelui, pãr.
Bartolomeu ªahin, pãstorul spiritual al Gherlei, scrie:„Aceastã veste a întristat pe toþi armenii din oraºulnostru ºi, în mod special, pe mine, care avusesembucuria ºi cinstea de a fi fost ultimul hirotonit deel.” 57)
Din aceastã telegramã aflãm, concret, cã ultimulcleric armean, hirotonit în oraºul armenesc, chiar decãtre Govrighian, a fost pãr. Bartolomeu ªahin.
Comunitatea catolicã armeanã din Gherla felicitãîn 1937 ºi cei 50 de ani de la apariþia revisteiHandes Amsorya.
Continuând tradiþia perioadei anterioare, în1971, comunitatea armeanã din Gherla trimite otelegramã de felicitare cu prilejul alegerii pãr.Grigoris Manian ca Abate superior al Congregaþieimekhitariste. Aceastã telegramã avea deja uncaracter comunitar, din moment ce era semnatãastfel: „Din partea societãþii armene din oraºularmenesc Gherla.” 58)
Aceastã comunicare spiritual-culturalã vreme decca. 300 de ani a Congregaþiei mekhitariste cuarmenii din Transilvania impune o datorie moral-spiritualã Congregaþiei, pentru ca, ºi de acumînainte, sã nu nesocoteascã comunitatea catolicãarmeanã din localitate, precum ºi de a publicaarhivele Congregaþiei, marele numãr de documenteistorico-informaþionale cu privire la Transilvania.
Î.P.S. Episcop Datev Hagopian este Întâistãtãtor alArhiepiscopiei Armene din România
Traducere din limba armeanã de MMaaddeelleeiinnee KKaarraaccaaººiiaann
2002, pag. 44-45.38) Ibidem, 1906, pag. 135-140. 39) Pãr. G. Govrighian: „Metropola armenilor din
Transilvania”, Viena, 1886, pag. 320.40) Pãr. H. Vosghian: „Catalog de manuscrise” din
Handes Amsorya, Viena, 1976, pag. 192. 41) Despre descrierea lui S. Kolangian a
manuscriselor de la Gherla vezi Banber Matenadarani,Erevan, 1962, pag. 499-529, precum ºi Catalog rezumat almanuscriselor armene din oraºul armenesc Gherla,Banber Matenadarani, Erevan, 1969, nr. 9, pag. 433-484.
Cei mai mulþi preferã astãzi, ca locuri depromovare ale artei, Bienalele, Saloanelor.E vorba aici de târgurile internaþionale în
care fiecare „mânz” e prezentat în þarcul luipavoazat cu culorile naþionale, începând cuambasadorii þãrilor respective ºi terminând cucriticul, negustorul ºi clienþii lui cei mai de vazã.A cuceri o cupã la Veneþia este o glorie la fel deonorabilã, ba chiar mai avantajoasã decât premiul„Goncourt” sau „Nobel”, spunea prin 1970Maurice Rheims.(1) Astãzi, lucrurile sunt departede a mai sta aºa! O spune „activista” japonezo-germanã Steyrl Hito((22)) Aspectele promovãriinaþionale abia dacã mai conteazã ºi ceea ce seimpune este atragerea artiºtilor contemporani înplin flux al globalizãrii ºi mobilizarea lor cuinteres pentru identificarea problemelorconfruntãrii ºi a conflictelor generate deexpansiunea economicã ºi de excitaþia post-capitalistã în cãutare de profit. Este, mai degrabã,o subtilã derivã, încercare de a planta pe terenulartei a unei supape de presiune care sã identificede timpuriu problemele comunitãþii înainte ca elesã devinã explozive ºi de a pãstra un minimsentiment de securitate pentru funcþionarea unuisistem care urmãreºte integralitatea profitului. Nus-ar putea spune cã sistemul post-capitalist areuºit - mai mult decât altãdatã propagandacomunistã - sã atragã ºi sã anihileze tendinþelenaturale spre liberalism ºi independenþã aleartiºtilor actuali. În interiorul acestui universaparent dominat de tranchilitate, se dezvoltãpermanent un potenþial de explozie careechivaleazã cu încercarea de a construi poduri ºicãi de comunicaþie folosind dinamitã. Trebuie, laaceste manevre, sã-þi asumi ºi riscul exploziei! Iarartistul are, prin excelenþã, un astfel de potenþial.
Bienala de la Veneþia, care alegea altãdatãartiºtii din mediul artistic academic, consacrã din1952 noile celebritãþi ºi devine promotoarea„Suprarealismului”, „Op-artului”, curentului „Pop”ºi a „ªcolii de la New York”. Aceasta semnificãreîntoarcerea ºcolii (academiei) pe o poziþie dedominanþã pe piaþa succesului public. În 1951 luafiinþa Bienala de la Sao Paulo ºi, în acelaºi an,Malraux inaugura „Bienala de la Paris” consacratãtinerilor sub 35 ani. Astãzi, o sumedenie deorganizaþii internaþionale, în parte finanþate deputerea politicã, în parte, de trusturileinternaþionale, intreprind o vastã operã decuprindere insidioasã, dirijatã prin semnale ocultede o mare masã de „activiºti” ai domeniului caresunt investiþi sã formuleze ºi sã comunice mesajeglobale prin sistemul bienalelor internaþionale.Conceptul intelectual al operei a devenitdominant, materialitatea esteticã a obiectuluiartistic este treptat înlãturatã ca formulãredundantã a comunicãrii, „ideea” circulã liber,transparent, prin canale asumate cu ingeniozitatede artiºti ºi curatori. Uneori, însã, dificultateaformalã a asimilãrii acestui nou tip de limbajcreeazã reale probleme de accesibilitate în faþamarelui public cãruia i-a fost adresatã, devenindun exemplu de cecitate intelectualã care seconsumã, fãrã altã finalitate decât ca orecunoaºtere reciprocã între participanþi. Astfel de„târguri de mostre” au doar calitatea, în genulfestivalurilor internaþionale de film, de a contacta
„piaþa” ºi de a stabili tendinþele ei viitoare, luândºi cea mai bunã decizie de marketing sauachiziþie.
În a doua jumãtate a secolului trecut, Parisul afost detronat din calitatea sa suveranã de capitalãmondialã a artei de cãtre marile metropolepostbelice, Londra ºi New-York. A pãstrat însã unonorabil loc trei pânã în anul 2007, când,stupoare, a cãzut pe locul 4 la presiuneametropolelor asiatice Hong Kong ºi Beijing.Aceeaºi soartã au împãrtãºit-o atât Londra cât ºiNew York-ul, decãzute de pe primele douã locuriale topului mondial. Care sunt totuºi secreteleacestei longevitãþi a artelor pariziene? În primulrând, evoluþia emergentã a lumii artei de laatelierul de creaþie individual ºi salonul burghez laindustria culturalã a artei, prin nãscocirea mereufebrilã a altor forme de contact ale artistului cupublicul, prin dezvoltarea unei industrii a artei cuinstrumente de relaþionare specifice, prinîndepãrtarea ei de noþiunea de entertainment ºiprin evadarea operei de artã din interiorulconceptului speculativ de obiect estetic (care aevoluat mânã în mânã cu piaþa financiarã) aflat înrelaþie cu termeni ca “investiþie” ºi “tezaur”. Ce amai pãstrat Parisul de astãzi? 10 % din „Topul500” al celor mai cumpãraþi artiºti pe planmondial. Printre ei numãrându-se „Noii realiºti”,iniþiatorii grupului „Supports-surfaces”, BernardBuffet, Arman, Yves Klein, Cesar, Pierre Soulages,Martial Raysse (vânzari cumulate pe 2011:4.000.000. euro.) Charles Pasqua, etc. Parisul maipãstreazã astãzi 125 galerii de artã ºi 437 de„comissaire priseur” care gestioneazã 77 „case delicitaþie” de artã. Aceastã „supraputere” a arteimondiale beneficiazã de una dintre cele mai buneinfrastructuri ale pieþei de artã. Unul din cele mai„scumpe” târguri internaþionale de artã, „FIAC”,vechiul „Salon Oficial”, a devenit „Salon de Paris”(ArtParis), deschis atât anticarilor, cât ºi artelorcontemporane. Din anul 2000, „Bienala de laParis” - care nu impune nicio condiþie departicipare - tinde sã devinã una dintre cele maicãutate din lume. Susþinerea privatã a artei sebucurã de suportul unor fundaþii precum„Fundaþia Cartier” (pentru artã contemporanã )sau „Fundaþia Vuitton” (pentru creaþie) create demari companii ºi finanþate de concerneinternaþionale. Existã un segment public al pieþeide artã care dezvoltã linii de achiziþie ºi finanþarede lucrãri sau servicii de artã reprezentatã dedepartamenele naþionale, departamentale ºimuncipale ale organizãrii administrative aleFranþei, aºa numitele „Fonduri FNAC, FDAC,FMAC”, la care participã atât statul, cât ºiorganizaþii ºi asociaþii private ºi o serie întreagãde „centre de artã”, ca suport pentru producþia deartã (la originea lor stau aceleaºi nelipsite ºiubicue companii internaþionale).
Toatã aceasta structurã se sprijinã pe oputernicã reþea expoziþionalã care are menirea sãasigure contactul cu opera de artã ºi educaþiapublicului care s-a dezvoltat de-a lungul uneiîntregi perioade istorice: „Société des ArtistesFrançais (Societatea Artiºtilor Francezi) care s-aconstituit în anul 1881, dupã dezagregareaultimului „Salon” istoric francez, care organizeazã
ºi azi Salonul „ArtParis”, „Salon des ArtistesIndependents” (Salonul artiºtilor independenþi),fondat în anul 1884 a cãrei devizã este „nici juriu,nici recompense!” - permiþând o expunere fãrãselecþie prealabilã. Salonul „Comparaisons”(Comparaþii) - fondat în anul 1956 de AndréeBordeaux-Le-Pecq - unde au expus ºi s-auconsacrat, de-a lungul timpului, artiºticontemporani precum Antonio Tapies, AndréPoliacoff, Matta, Arman, Yves Klein, Vieira DaSilva, Pierre Alechinsky, Christo, André Masson,Bernard Buffet, etc., „Salon de Dessin et de laPeinture à l`eau” (Salonul de desen ºi acuarelã)fondat în anul 1949 de cãtre André Masson,Jaques Villon, Dunoyer de Segonzac, etc.
Cel mai recent „Salon” a fost înfiinþat în anul2010, numit „Art en Capital”. Alãturi de acesteafiinþeazã din anul 1900 „Société Nationale desBeaux Arts” (Societatea Naþionalã a ArtelorFrumoase), având un rol fructuos de suportpentru toate celelalte manifestãri. Toate acesteformule instituþionale care prezideazã relaþia arteicu publicul francez au rolul unor turbioane careabsorb cu o energie deosebitã peste 2000 deartiºti din toate colþurile lumii. Sub raportfinanciar, piaþa de artã francezã nu mai este un„El Dorado” râvnit de generaþiile tinere, întrucâtpieþele emergente, cele mai bogate, s-au mutat înAsia. Asta nu înseamnã cã vechiul continentartistic nu pãstreazã încã un rol dinamic,accentuat de energiile creative mondiale care seciocnesc pe simezele bienalelor lui ca într-unreactor atomic, stârnind „masa criticã” atalentelor individuale.
(continuare în numãrul viitor)
NOTE
1. Maurice Rheims, Viaþã de artist, Paris, 1970,pag. 337.
2. Hito Steyrl este professor de media art laUniversitatea de Artã din Berlin, cu prestaþii despecialitate, în video ºi teoria filmului, mai ales, ºila alte instituþii de specialitate, printre careGoldsimths College ºi Bard College, CentrulCuratorial.
2211
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
21TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
patrimoniu
Locuri ale artei contemporaneBienala (I)
Vasile Radu
Constantin Blendea Aripi solitare (1994)
Cardinalul Todea. Omagiu. Centenarul naºteriiCu o prefaþã de Cardinal Lucian Mureºan, Târgu Lãpuº, Galaxia Gutenberg, 2012
Volumul cuprinde 30 de evocãri, adunate ºi orânduiteîn carte de P. S. Virgil, Episcopul greco-catolic de Oradea.
Autorii acestor evocãri sunt: ierarhi ai BisericiiUnite cu Roma Greco-Catolicã, în frunte cuPreafericitul Arhiepiscop Major, Cardinal
Lucian Mureºan, care ºi prefaþeazã cartea, (PreasfinþiþiiEpiscopi Virgil, Florentin, Alexandru, Vasile ºi Mihai);Cardinali ai Bisericii Romei (Fiorenzo Angelini,Camillo Ruini ºi Peter Erdo); Episcopi ai BisericiiCatolice (Iakubiny Gyorgy, Ioan Robu, BocskeyLaszlo, Petru Gherghel ºi Jeno Schonberger); preoþi(Ioan Fãrcaº, Ioan Mitrofan ºi Florin Guþiu); suroridin diferite ordine cãlugãreºti (Sora ValentinaHãdãrãu, Sora Florina ºi Sora Maria-Ionela Cristescu);scriitori (Ion Brad, Adrian Popescu, Lucia Hossu-Longin ºi Ion Buzaºi); elevi ai Blajului dealtãdatã (Valeriu ªuteu, Gema Costea Brotea ºiVictoria Vichi Urdã Ghiþã).
Multe din evocãri au un caracter preponderentbiografic, reconstituind momente ale unei biografiiexemplare ºi dramatice, ale unei vieþi de „credinþã ºijertfã” care a stat sub semnul unui legãmânt, ce i-adirecþionat întreaga existenþã, desprins din Epistola adoua a Sf. Ap. Pavel cãtre Corinteni: „Eu bucuros voicheltui totul ºi mã voi cheltui ºi pe mine pentrusufletele voastre”.
O trãsãturã comunã a acestor evocãri este bucuriaºi recunoºtinþa mãrturisite sincer ºi emoþionant cã auavut privilegiul sã cunoascã un asemenea Om ºi unasemenea Ierarh providenþial. Aproape fiecare evocareîncearcã o caracterizare succintã ºi sugestivã, ºi toateconstituie linii convergente pentru un portret, unportret de grup: „Un monument al rezistenþei” (P. F. Lucian); „Unul dintre stâlpii pe care se sprijinãspiritualitatea ºi destinul valorilor româneºti autentice(P. S. Virgil); „Unul din stâlpii de foc cãlãuzitori prinnoaptea istoriei” (P. S. Vasile Bizãu); „Vârful de lancede rezistenþã ºi luptã pentru supravieþuirea BisericiiGreco-Catolice, mãsura curajului ºi a eroismului” (Î. P. S. Ioan Robu); „Model de credinþã ºi statornicie”(Ep. Bocskei Laszo); „ Pãrinte al Timpului fãrã limite”(P. S. Florentin Crihãlmeanu); „Un adevãrat Patriarh ºiprieten” (P. S. Petru Gherghel) º.a. Una din acestesintagme caracterizante, Reîntemeietorul (Ion Brad) îlaºeazã într-o semnificativã paralelã cu Inocenþiu MicuKlein, Ctitorul Blajului: lupta pentru recunoaºtereaunei biserici prigonite, redactarea unor memoriicurajoase cãtre Curtea din Viena (de cãtre InocenþiuMicu) sau cãtre conducerea de partid ºi de stat dinanii comunismului (de cãtre Alexandru Todea),surghiunul (Inocenþiu Micu) ºi temniþa (AlexandruTodea) îndurate pânã la martiriu. De altfel înCatedrala Blajului aceastã paralelã capãtã o evidenþiereconcretã pentru cã la poalele faimosului iconostasaºteaptã obºteasca înviere cei doi ierarhi.
Sentimentul recunoºtinþei este ºi mai accentuat înevocãrile tinerilor preoþi, care-i datoreazã aceastãgratitudine pentru îndrumarea spre taina preoþiei, saupentru îndemnuri încurajatoare în momente decumpãnã sufleteascã. Aºa sunt evocãrile preoþilor IoanFãrcaº, Ioan Mitrofan ºi Florin Guþiu. Iarmemorialistica tinerilor elevi de odinioarã din ºcolile
Blajului reînvie în sufletele lor bucuria de a-l fi avutprofesor de religie, latinã ºi italianã ºi mai ales pãrintespiritual. Unul dintre aceºti elevi, Valeriu ªuteu,lingvistul de azi, i-a fost „credinþer” („Credinþer” esteun cuvânt specific în limbajul vechilor ºcoli blãjenenumind astfel un elev cu o comportare ºcolarãexemplarã cãruia un preot celib, adicã necãsãtorit, îiasigura masã ºi casã, în schimbul unor mici serviciigospodãreºti: curãþenie în casã, aducerea mâncãrii dela cantina Seminarului, legãtura cu redacþiile ziarelorblãjene etc.).
Aproape toate evocãrile evidenþiazã ºiînvãþãmintele desprinse din lecþia de viaþã aCardinalului, tot în sensul cunoscutului îndemn fãcutde Sf. Ap. Pavel în Epistola cãtre Evrei XIII; 17:„Aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri care v-au grãitvouã cuvântul lui Dumnezeu; priviþi cu luare amintecum ºi-au încheiat viaþa ºi urmaþi-le credinþa!” ViaþaCardinalului omagiat este pilduitoare prin: demnitatearãbdãrii crucii (P. S. Mihai), mãreþia suferinþei (P. S. Claudiu), consecvenþã ºi verticalitate moralã,convingerea cã tinereþea e sursa ce trebuieredescoperitã pentru a nu deveni rigizi, convingereacã între naþional ºi universal în viziunea credinþeicatolice nu existã contradicþie ci doar o fecundãcomplementaritate (Adrian Popescu). ªi ca un corolaral acestor învãþãminte sublinierea concluziei cã aldoilea Cardinal al Bisericii Greco-Catolice „este ºiastãzi o prezenþã vie, un îndemn, un sprijin ºi oîncurajare pentru noi toþi”.
În 2002, la înãlþarea la cele veºnice a Cardinalului(s-au împlinit în luna mai 10 ani) a apãrut o carte „inmemoriam”, alcãtuitã de Alexandru Peterlãcean ºi ionMoldovan, aceasta pe care o prezentãm este o carte„in honorem”. Ea o completeazã armonios pe primaºi este ºi un omagiu adus Blajului pentru cã, omagiulcentenar al Cardinalului coincide cu 275 de ani de laîntemeierea Micii Rome ºi, aºa cum spune P. F. Lucian cei doi corifei, Inocenþiu Micu ºiCardinalul Todea, Întemeietor ºi Reîntemeietor dinCatedrala - simbol a Bisericii Greco-Catolice „ne aducmereu aminte de moºtenirea lor, de îndemnul de apãstra credinþa, de ataºamentul faþã de valorileuniversale ºi ale neamului nostru. Blajul rãmâne ceeace la împlinirea a douã sute de ani de la întemeiere,Octavian Goga a spus pe Câmpia Libertãþii”: < Ceeste Blajul, cimitir al trecutului? Nu. Blajul este unaltar al Neamului ºi al Bisericii la care venim sã neluãm Sfânta Cuminecãturã. Pentru pãstrarea Blajuluica „altar al Neamului ºi al Bisericii” ºi mai ales pentrureînvierea acestora, Cardinalul omagiat la centenar „s-a luptat lupta cea bunã” – dupã cuvinteleApostolului.
Alexandru Cardinal Todea: ALBUM(Tipãrit de Metropolis S.R.L., Oradea, 2012)
Dicþionarele conferã cuvântului „album” douãsensuri: 1. – caiet special în care se pãstreazã fotografiisau ilustrate ori în care se scriu versuri ºi citatecelebre. 2. – colecþie de fotografii, de ilustraþii reuniteîntr-un volum; în aceastã accepþie, cuvântul „album”este mai apropiat ca sens de etimonul sãu latin„album,i, cu expresia „referre in album” – a trece înanale. În forma aceasta albumul este ºi o sursãdocumentarã pentru istorici ºi istorici literari, pentrucã albumele consacrate unor momente istorice sau
unor personalitãþi sunt izvoare biografice de primamânã, cum este ºi cazul albumului Alexandru Todea,care este o completare ilustratã prin fotografii aevocãrilor din volumul Omagiu. Cu alte cuvinte esteo biografie în imagini a cãrei excelentã realizaregraficã îi conferã caracterul unei opere de artã,fotografia sugerând aici de cele mai multe ori stãrisufleteºti, momente de bucurie, de suferinþã, deînãlþare.
ªi pentru cã este o biografie în imagini sã recitimprincipalele momente ale vieþii, reflectate fotografic înAlbum, aºa cum sunt înfãþiºate pe manºetasupracopertei volumului Omagiu: „ Alexandru Todeas-a nãscut la 5 iunie 1912, la Teleac, fiind al 13-lea dincei 16 copii ai familiei. A absolvit Facultatea deTeologie la Roma, obþinând doctoratul în 1940. În1939 a fost hirotonit preot apoi, în þarã a fost numitsecretar mitropolitan de cãtre Mitropolitul AlexandruNicolescu. Din 1941 a funcþionat pe rând ca profesorla Blaj, apoi paroh ºi protopop districtual la Reghin.În aceastã perioadã a fost arestat de mai multe ori decãtre autoritãþile comuniste. În 1950, în condiþiile încare toþi episcopii greco-catolici din România erauarestaþi, a fost consacrat în clandestinitate episcop decãtre Iosif Schubert – episcopul romano-catolic. În1951 a fost arestat din nou ºi dus la sediul securitãþiidin Reghin, apoi la cel din Târgu-Mureº, dupã care afost transferat la Ministerul de Interne, la Jilava ºi laUranus, unde a fost anchetat timp de 13 luni. Laprocesul din 1952, procurorul a cerut condamnarea sala moarte. Tribunalul Militar Bucureºti l-a condamnatla muncã silnicã pe viaþã. A fost mutat la Sighet,unde deja erau încarceraþi ceilalþi episcopi româniuniþi cu Roma. În închisoare, a suportat cu demnitateregimul de exterminare impus de comuniºti. A fosteliberat în 1964, dupã 13 ani de detenþie. La 12martie 1990, Sfântul Scaun, prin Papa Ioan Paul al II-lea, l-a numit Arhiepiscop de Alba Iulia ºi Fãgãraº ºil-a confirmat ca Mitropolit al Bisericii Unite cu Roma,ca, în 1991, sã fie ridicat la demnitatea de Cardinal. A trecut la cele veºnice pe 22 mai 2002, fiindînmormântat în Catedrala Sfânta Treime din Blaj.” (P. S. Virgil Bercea)
Albumul înfãþiºeazã, în principal, trei momentebiografice: momentul luminos al formaþiei salespirituale în ªcolile Blajului ºi la De propaganda fidela Roma, când se consolideazã hotãrârea sa de a fi„miles Christi”, slujitor devotat al Bisericii Greco-Catolice; momentul persecuþiei ºi al calvaruluitemniþelor comuniste, urmat de o activitate curajoasãîn clandestinitate ºi, în sfârºit, un al treilea moment –ca în motivul literar „corsi e ricorsi” al reîntemeieriiBlajului dupã 1990, nãdejdile Cardinalului ºi înflorireasperanþei bunilor sãi credincioºi, urmatã în 1992 de oparalizie, care-l þintuieºte timp de un deceniu pe patulsuferinþei înduratã cu o rãbdare cristicã. Ultimeleimagini, înfãþiºând întâlnirea cu Sfântul Pãrinte PapaIoan Paul al II-lea, în 1999, la Catedrala romano-catolicã Sf. Iosif din Bucureºti aratã finalul apoteotical unei vieþi de credinþã ºi jertfã ce a inspirat unui fostelev al Blajului, Ion Brad, care l-a avut „Dascãl ºiPãrinte”, stihuri de odã:
„Sã te urmez din Roma noastrã MicãÎn Roma strãlucirilor, s-aduciPuterea ce din temniþi o ridicã,Din peºterile anilor prea lungi
Mãrire þie, Dascãl ºi PãrinteCe Blajul ni l-ai dat din nou, în darCa s-înfloreascã imnurile sfinteCând stai cu Inocenþiu la altar.
2222
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
22 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
religiaCentenar Cardinal Alexandru Todea (1912-2012)
Douã cãrþi omagialeIon Buzaºi
2233
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
23TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
meridianGGeerraarrdd ddee NNeerrvvaall
CCiiddaalliizzeelleeAh, fostele iubiteSunt unde? În mormânt,Ferice, pasãmite,Pe un tãrâm mai blând.
Afarã din mormânturiPãºirã-n cer, sfios,ºi-o laudã, prin cânturi,Pe Maica lui Hristos.
Fecioarã preacuratã.Logodnicã în floare, Amantã-abandonatãCe veºteji-n uitare,
EEll ddeessddiicchhaaddooSunt tenebrosul, vãduv, mereu neconsolatSenior peste-Acvitanii, cu turnul în surpare;Unica-mi stea e moartã, pe alãutã-i datSã port Melancolia cu al ei negru soare.
În noaptea din morminte, tu, cea consolatoare,Redã-mi un þãrm italic, în mãri de-azur scãldat,ªi floarea ce-mi plãcuse, leac inimii amare,O boltã unde roza cu viþa s-a legat.
Amor sunt? Sau sunt Phoebus? Sunt Lusignan, Biron?Mi-e fruntea de-al Reginei sãrut împurpuratã.Am stat în grota unde sirenele înoatã.
ªi-am fost, în douã rânduri, trecut peste-Acheron,Fãcând sã sune orfic, pe rând, din lira mea,ªi un suspin de sfântã ºi-un râs de zânã rea.
MMyyrrtthhooVisez la tine, Myrtho, divinã vrãjitoare,La mândrul Posilippe, lucind de focuri mii,La fruntea ta scãldatã-n lumini de miazãzi,La strugurele negru din pleata-þi lucitoare,
Din cupa ta bãut-am beþia cu-nfocare,Din fulgerul ce-n ochiu-þi strãlucitor sclipi,Când în genunchi cãzusem, pe Iac spre a-l slãvi,Cãci sunt menit de Muzã elin dintru nãscare.
Eu ºtiu de ce vulcanul s-a reaprins: adesePrin lavele-i sleite piciorul þi-a trecutªi-atunci s-a pus cenuºa pe zare-n straturi dese.
De când þi-a spart Normandul toþi idolii de lut,Sub pomul lui Vergiliu, sub laurul tãcut,Hortensia cea palã cu mirtul se-ntreþese.
CChhaarrlleess BBaauuddeellaaiirree
BBaallccoonnuullTu, mama amintirii, stãpânã-ntre iubite,ªi unica-mi comoarã de tainice plãceri, Vei þine minte vraja din serile tihnite,Cãminul, frumuseþea acelor mângâieri,Tu, mama amintirii, stãpânã-ntre iubite.
Când licãreau cãrbunii, în serile domoaleCe ascundeau balconul sub aburul lor brun,Ce dulce-þi era sânul ºi inima ce moale,Ne-am spus adesea lucruri cum rareori se spunCând licãreau cãrbunii, în serile domoale.
Cât de frumoºi sunt sorii la ceasul cald de searã, Ce-ncãpãtor e spaþiul ºi sufletul ce bun!
Plecându-mã spre tine, reginã statuarã,Credeam cã îþi voi soarbe al sângelui parfum.Cât de frumoºi sunt sorii la ceasul cald de searã.
Se îngroºase noaptea ºi devenea perete,Iar ochiul meu prin beznã pupila þi-o ghiceaªi-otrãvurile tale le respiram cu seteªi-þi adormea frãþeºte picioru-n mâna mea.Se îngroºase noaptea ºi devenea perete.
ªtiu sã evoc cu artã acele clipe rareªi îmi revãd trecutul de ºoldul tãu lipit,Cãci unde frumuseþea þi-aº adora-o oareDe nu în trupu-þi dulce ºi-n sufletu-þi iubit?ªtiu cã evoc cu artã acele clipe rare.
Arome, seri, sãruturi cu gust de infinit,Veþi birui voi somnul adânc care vã paºteCa soarele ce urcã pe cer întineritDin marea veºnic vie, ce-l spalã ºi-l renaºte?Arome, seri, sãruturi cu gust de infinit!
CCllooppoottuull rrããgguuººiittCe bine e, cu gânduri ba dulci ºi ba amare,S-asculþi, privind la focul ce pîlpâie uºor,În nopþile de iarnã vechi amintiri, pe careLe-ngânã, printre pâcle, al clopotelor cor.
Bãtrînul clopot pare, cu vocea-i viguroasã,Mai tânãr decât toate, iar bronzu-i, tot avan,κi zice-n voie bunã strigarea credincioasãAºa cum stã de veghe sub cort un veteran.
Dar sufletul meu, care e rãguºit pe veci,Când vrea sã cânte iarãºi, în nopþi de iarnã reci,Ai crede cã îngânã, cu glasul sãu slãbit
Suspinul ce-l sloboade din pieptu-i un rãnitLângã un lac de sânge, pe jumãtate mort,Ce, iatã, vrea sã strige, dar moare de efort.
SSpplleeeenn ((11))Februarie ploiosul, pizmaº pe capitalã,Din urna lui revarsã un frig întunecos Pe morþii din cavouri, pãtrunºi de umezealã, ºi moarte timpurie-n foburgul neguros.
Motanul meu, cãtându-ºi un loc de aciuialã,κi tot suceºte corpul bicisnic ºi râios,În vreme ce, prin streºini, e pus pe hoinãrealã, Un bard defunct cu glasul de spectru friguros.
Plîng clopotele-n ceaþã, butucii din cãminPendulei rãguºite pocnind isonu-i þinºi-ntr-un pachet lugubru de cãrþi de joc soioase
Rãmas de la o babã hidropicã plocon,Damei de picã-i spune valetul, monoton,Acum niºte cuvinte de dragoste scârboase.
GGuuiillllaauummee AAppoolllliinnaaiirree
PPoodduull MMiirraabbeeaauuSub podul Mirabeau se duc la valeªi dragostea ºi Sena mai aoarePlãcerea se nãºtea din supãrare
Sã batã-n noapte rar un ceasTrec zilele eu am rãmas
Þinându-ne de mânã sã ne privim spãºitCu braþele întinse un pod închipuitSub care curge fluviul sãtul de atât privit
Sã batã-n noapte rar un ceasTrec zilele eu am rãmas
ªi dragostea se duce ca apa somnolentã
ªi dragostea se duce iar viaþa-mi pare lentãIubirea-i trecãtoare speranþa violentã
Sã batã-n noapte rar un ceasTrec zilele eu am rãmas
Trec zile lungi trec sãptãmâni posaceNici dragostea nici timpul dus se-ntoarceIar Sena se tot duce pe sub arce
Sã batã-n noapte rar un ceasTrec zilele eu am rãmas
LLoorreelleeyyTrãia la Bacharah o vrãjitoare blondãÎn jurul ei bãrbaþii mureau mureau în rondã
Episcopul chemând-o s-o judece eheiSe pregãtea s-o ierte vrãjit de nurii ei
O Loreley frumoaso cu ochi de pietre rareCe magician îþi dete atâta farmec oare
M-am sãturat de viaþã mi-s ochi blestemaþiToþi cei ce mã privirã cãzurã fulgeraþi
De flãcãri îmi sunt ochii ºi nu de pietre rareZvârliþi-mã în flãcãri sã ard pe rug vreau tare
De flãcãrile tale sunt Loreley topitSã te condame altul pe mine m-ai vrãjit
Nu ºugui cu mine Înalt Sfinþia TaPe Maica Sfântã roag-o ca moartea sã mã ia.
Iubitul meu plecat-a pe Rin într-un caicTrimite-mã la moarte nu mai iubesc nimic
Mi-e inima strãpunsã ºi îmi doresc sã morDe m-aº privi în apã ar trebui sã mor
Mi-e inima strãpunsã de dorul lui nespusMi-e inima strãpunsã din ziua când s-a dus
Atunci chemã vlãdicul trei cavaleri ºi spuseLa mãnãstire luaþi-o cãci minþile i-s duse
Te du nebunã Lore cu ochi de nestemateVei fi cãlugãriþã în alb ºi negru poate
ªi au purces tuspatru la drum prin vânturi releSe tot ruga frumoasa cu ochii plini de stele
Seniori ah daþi-mi voie pe muntele înaltSã-mi mai privesc o datã castelul fermecat
Sã mã mai vãd o datã în Rin pe îndeleteªi merg apoi la schitul cu vãduve ºi fete
Pe munte-i bate vântul cosiþa mai dihaiStrigarã cavalerii ce faci o Loreley
Zãresc pe Rin o luntre cum trece peste apeIubirul meu mã vede mã cheamã mai aproape
Mi-e inima uºure iubitule da vinªi Loreley frumoasa se prãbuºeºte-n Rin
Cãci ºi-a vãzut prin valuri acolo în vâltoare ªi pãrul blond ºi ochii de-a Rinului culoare
traduceri de OOccttaavviiaann SSoovviiaannyy
Succesul filmului The Lord of the rings a readus pebuzele noastre o veche metaforã scandinavã pecare altfel am fi întâlnit-o doar în poemele
nordului medieval: stãpânul inelelor. În perioadavikingã a culturii ºi civilizaþiei scandinave, regele era celcare pãstra în sipetele lui atâtea inele câte castele ºidomenii putea dãrui. Ca stãpân al acestor inele, regeleoferea celui cãruia îi punea inelul pe deget nu numaiun titlu de nobleþe, ci ºi un statut social care îlpoziþiona printre oamenii apropiaþi casei regale.
Stãpânul inelelor este, aºadar, un kenning pentrusubstantivul rege. Compuse dintr-un cuvânt de bazã ºiun determinant în genitiv, metaforele kenning sunt,generic, perifraze care înlocuiesc un substantiv, însãoperaþiile mentale implicate în construcþia acestor figuride stil – aluzia, analogia ºi jocurile de cuvinte – conducla consecinþe care îmbogãþesc semantic substantivul pecare îl înlocuiesc. Un kenning pentru bãtãlie cum estefurtuna de sãgeþi nu înlocuieºte la modul literalconceptul de bãtãlie, ci îl îmbogãþeºte prin crearea uneiimagini puternice a furtunii care poartã în ea sãgeþiucigaºe. Bãtãlia nu este o furtunã, dar poartã în eaclocotul, forþa ºi imprevizibilul unei furtuni. Iar dacãaceastã furtunã este formatã nu din ploaie ºi vânt, cidin sãgeþi ºi suliþe care împrãºtie moarte, atmosferacreatã este aceea de spaimã ºi teroare. Din aceastãperspectivã, furtuna de sãgeþi se impune ca metaforãsimbolic-miticã, în sensul cã se face apel la o stihie, acãrei posibilitate ºi efect îl cunoaºtem, însã a cãreiesenþã rãmâne incognoscibilã. Cea mai bunã explicaþiea modului în care se formeazã o metaforã kenning ogãsim în Skáldskaparmál (Limbajul poeziei), capitolul aldoilea al Eddei noi (sec. al XIII-lea), scrisã de scaldulislandez Snorri Sturluson, în care autorul inventariazãcu acribie metaforele kenning din poemele compusepânã la introducerea creºtinismului în Scandinavia:“Dacã ne referim la aur trebuie sã spunem cã auruleste focul braþelor sau al picioarelor datoritã culoriistacojii, iar numirile argintului sunt chiciura, zãpada,gheaþa ºi grindina, pentru cã albã asemeni zãpezii esteculoarea argintului. Amintiþi-vã când zeii l-au vizitat peAegir, uriaºul mãrii, acesta i-a primit în casa lui dinmare luminatã cu frunze de aur care strãluceau precum
spadele din Valhala. De-aceea îi spunem aurului foculmãrii ºi al tuturor apelor ºi al norilor.” Aºadar, ometaforã kenning fie va provoca o imagine mentalãbogatã ºi luminoasã, fie va evoca un mit sau o legendãdin panteonul scandinav pãgân, puternicul lor caracteraluziv investindu-le cu rolul de pãstrãtoare a istorieiîndepãrtate a spaþiului scandinav. (F. T.)
În poemele scandinave un kenning pentrususbstantivul sãgeþi/sãgeatã punea la mareîncercare mãiestria scaldului. Nu pentru cã ar fifost o operaþie complicatã, ci pentru cã frecvenþamare a poemelor cu teme rãzboinice îi punea înpostura de a-ºi dovedi originalitatea în cadrulfoarte strict al regulilor poemului scaldic. Nu e demirare cã inventivitatea poeþilor ducea la diferitevariante, de la cele mai poetice, cum ar fininsoarea arcului, trestia rãnilor, viscolul bãtãlieipânã la peºtii sãltãreþi ai zeului mãrii sau ploaiade ceaþã.
Un important reper în explicarea acestui ken-ning îl gãsim în Limbajul poeziei unde SnorriSturluson normeazã astfel jocul metaforelor pen-tru arme de luptã: “Armele ºi armurile trebuieperifrazate cu referire la Odin ºi la valkirii.Obiceiul timpurilor strãvechi era ca pe fiecarescut sã se picteze un inel, de aceea la scuturi nereferim prin metafore ale inelelor. Armele cu tãiº,topoarele ºi sãbiile trebuie sã fie numite foc alrãnilor sau focul lui Odin, iar numele armelorascuþite trebuie înlocuite cu nume de peºti sauºerpi. Sãgeþile sunt denumite, în mod metaforic,grindinã, chiciurã sau furtunã.”
“Furtuna de gheaþã a valkiriei Gondul” faceparte din poemul Rekstefja a scaldului islandezHallar – Steinn care a trãit în jurul anului 1200.În Rekstefja, cel mai cunoscut poem al sãu,Hallar – Stein laudã faptele de vitejie ale regeluiOlaf Tryggvason, de la cãlãtoria în ImperiulBizantin pânã la moartea sa în bãtãlia de la
Svolder din luna septembrie a anului 999. Mizaacestei bãtãlii a fost unificarea Norvegiei într-unsingur stat ºi rãspândirea creºtinismului înScandinavia. Poemul este format din treizeci ºicinci de versuri dróttkvætt ºi nu este pentruprima datã când într-un poem în care se faceapologia creºtinismului textul sã cuprindã unnumãr mare de metafore kenning cu referire lapanteonul scandinav pãgân.
Fãpturi mitologice descrise de cele mai multeori ca fecioare rãzboinice cãlare pe lupi sau caiînaripaþi, rolul valkiriilor este acela de a conduceîn Valhalla sufletele eroilor cãzuþi în bãtãlii.“Calul valkiriei” este o metaforã kenning pentrulup, de-aceea se presupune cã ele cãlãtoreau cãlarepe lupii care se hrãneau cu leºurile rãzboinicilor.Ele alegeau sufletelor celor care au luptat pânã laultima suflare ºi-au murit cu sabia în mânã,numai acestora acordându-li-se onoarea de-a intraîn armata lui Odin pentru a mai lupta o datã,alãturi de el, în bãtãlia sfârºitului lumii. În vechilescrieri scandinave valkiriile sunt amintite cu oserie de nume care descriu rolul ºi puterea fiecãriadintre ele. Valkiria Hildeberg este Fortãreaþabãtãliei, Grimhildr este Coiful Bãtãliei, Randgridrse referã la Scutul pãcii, Reginleif înseamnãMoºtenirea zeilor, Rota este mereu pusã pe harþã,iar Gondul este Lupoaica nemiloasã.
În bãtãlia de la Svolder evocatã de Hallar – Steinn, cele unsprezece corãbii ale regeluiOlaf Tryggvason sunt atacate de o flotã deºaptezeci de corãbii conduse de regii Suediei ºiDanemarcei. Corãbiile norvegiene sunt scufundateuna câte una în timp ce o ploaie de sãgeþi serevarsã asupra rãzboinicilor care cautã adãpost înmare. O astfel de atmosferã nu putea fi redatãprintr-o metaforã care sã se refere doar la o forþãoarbã a naturii, de-aceea scaldul construieºte ometaforã care face apel la o stihie condusã delupoaica nemiloasã a sufletelor trecute în lumeade dincolo.
În poezia scaldicã strofa are opt versuri,fiecare vers are ºase silabe, trei accentuate ºi treineaccentuate. Fiecare jumãtate de strofã esteformatã din douã cuplete, iar fiecare cupletîncepe cu douã silabe accentuate care încep cuacelaºi sunet. Prima silabã accentuatã din al doileavers al fiecãrui cuplet rimeazã cu o altã silabãaccentuatã din vers. În acest joc al aliteraþiilorformula kenning îndeplineºte un rol foarte precis.
Dróttkvætt mai este numit ºi versul nobil alrãzboinicului viking. Poeþii scandinavi carecompuneau în acest vers trebuiau sã respecte unset de reguli care le puneau la grea încercareiscusinþa ºi talentul. În dróttkvætt fiecare vers esteformat din ºase silabe, încheindu-se într-o silabãaccentuatã urmatã de una neaccentuatã. Versurilesunt legate în perechi prin aliteraþie, iar douãdintre sunetele iniþiale din primul vers se repetã laînceputul primei silabe accentuate din al doileavers. De asemenea, existã reguli care prescriurespectarea rimei interne.
[ Snorri Sturluson, Edda: SkáldskaparmálViking Society for Northern Research, London,1998, (trad. aut.) ]
2244
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
24 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
metaforele nordului
SÃGEÞI - Furtuna de gheaþã avalkiriei Gondul
Flavia Teoc
Constantin Blendea Compoziþie IV (1996)
2255
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
25TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
Ovidiu Pecican se numãrã printre puþiniiistorici contemporani care practicãgazetãria curentã. Cu un apetit ieºit din
comun, el se dãruie în aceeaºi mãsurã articoluluide ziar, recenziei clarificatoare, polemicii pe temeºtiinþifice sau articolului cu inflexiuni literare.Scrie cu uºurinþã, cu entuziasm sau înverºunare,cu o plãcere neînfrânatã a lecturii care îl þineconectat la cele mai variate, ciudate ºi specioasechestiuni, care îi fãrâmiþeazã ºi alambicheazãpreocupãrile, respingând din capul loculuispecializarea îngustã, limitarea sau retranºarea încâmpul de acþiune al unei perioade sau disciplineºtiinþifice. Am putea, totuºi, identifica în aceastãactivitate risipitã ºi lipsitã de limite spaþiale sautemporale, o oarecare aplecare spre problemeistoriografice de interferenþã dintre culturi ºiperioade istorice revolute (Lumea lui SimeonDascãlul (199l), Arpadieni, Angevini, români(2001), Trecutul istoric ºi omul evului mediu(2002), Sânge ºi trandafiri. Culturã ero(t)icãºtefanianã (2005) etc.), în care chestiunearomâneascã este discutatã într-un contexteuropean mai larg ºi mai concesiv, fãrã reflexeleresentimentare ale unor confraþi, situaþi pealiniamentele ideatice ºi ideologice mai puþinpermisive. Astfel, el a putut lua parte laelaborarea unor manuale alternative, asprucontestate, sau la avansarea ideii privind rolulcavalerilor teutoni în organizarea statalãtransilvanã. ªi chiar dacã a întâmpinat unelecontestãri ºi riposte, acestea n-au fãcut decât sã-iîntãrâte ºi mai mult spiritul obsecvios-polemic,dornic de a încruciºa floreta cu oricine i se aºeazãintenþionat sau nu în cale. Larga luidisponibilitate de a discuta problemele la ordineazilei în istoriografia ºi cultura noastrã rãzbate cuprisosinþã din cele mai recente cãrþi ale salesubintitulate „polemici”, ºi anume Mituri publice.Mitologii cotidiene (ed. Valea Verde, 2010) ºiPâlnia ºi burduful (CA Publishing, 2011),orientate cu precãdere spre critica istoricã deîntâmpinare, în care cãrþile, ideile, opiniile saucontribuþiile unor confraþi se bucurã de oabordare imediatã, clarã, tranºantã, predominantsubiectivã, cu dorinþa expresã de a împingediscuþia spre zone mai accesibile de clarificare.Apartenenþa la o tradiþie a spiritului polemicromânesc este foarte limpede asumatã, ca ocondiþie esenþialã a modului sãu de a semanifesta public. Observaþia subsecventã esteaceea cã, de obicei, polemicile se consumã la noiîn spaþiul îngust al unor foi cotidiene ºi cã eledegenereazã inevitabil în atac la persoanã. Ov. Pecican îºi strânge „polemicile” în volum, cuintenþia clarã de a depãºi faza efemeridelorpublicistice ºi de a contura o zonã de confruntaremai largã, în care combativitatea este vãzutã ca ocondiþie a formaþiei intelectuale în sine.Intreþinerea dialogului intelectual este fãrãîndoialã un semn de modernitate ºi emancipare aunei culturi ieºitã atât de amputatã din comunismºi redusã la teme ºi viziuni cenzurate sau sugeratede diriguitorii culturii, fapt care a determinat oretragere vãditã a spiritului polemic din piaþapublicã ºi înlocuirea lui cu documentul arhivisticsau cu cercetarea de amploare. Prin scrisul sãu,Ov. Pecican vine sã conturbe vizibil aceastãsituaþie ºi mentalitate de grup, asumându-ºi, deunul singur, plutirea în apele largi ale vastuluiocean al publicisticii istoriografice (ºi culturale),
vãdind, în general, o bunã orientare în zonaideilor generale, o stãpânire salutarã aproblemelor, intuiþie ºi bun gust în emitereaobservaþiilor ºi juecãþilor de valoare. Rareori eseulsãu dã impresia de alunecare vagã peste lucruri ºide informaþie insuficientã ºi fãrã prizã la subiect.De aceea, cititorul polemicilor sale iese dinlecturã, oricum ar fi, îmbogãþit ºi tonifiat, gata sãse identifice cu autorul sau, dimpotrivã, sã-ºiorganizeze propria ripostã, în funcþie de poziþiileadoptate de autor, care ºi le precizeazã atât debine într-o paginã din volumul Pâlnia ºi burduful,intitulatã În deschidere. Iatã câteva din acesteremarci: „Se va vedea, poate, cã autorul nu criticãdin perspectiva atotºtiutorului ºi nici mãcar dincea a posesorului unui set de cunoºtinþe necon-testabile. Îndeobºte, când vine vorba desprelipsuri, el le contestã mai degrabã pe acelea careþin de inconsecvenþe de principiu, de incoerenþã,de lenea de a gândi asociatã, în cel mai bun caz,hãrniciei tezaurarului, dar foarte adeseori lipsitãchiar ºi de aceasta. Este un privilegiu sã poþiavansa cu critica pânã în teritoriile unei subtilitãþide nuanþã. Din nefericire, prilejul nu este chiardes în apariþiile de la noi, unde restaurareaadevãrurilor simple, ori al unei flexibilitãþi maipuþin alterate de boli ale sistemului osos, rãmâneprima sarcinã a oricãrei receptãri”.
Iatã, prin urmare, expusã aici un fel deprofesiune de credinþã a istoricului, în funcþie decare noi putem sã judecãm sau nu prestaþiacriticã a lui Ov. Pecican, aceea care îl aduce saunu pânã în zona „unei subtilitãþi de nuanþã”. Certe cã el face eforturi substanþiale de a cuprinde oarie cât mai largã de probleme, cã se strãduieºtesã ia în discuþie cãrþi cât mai variate caproblematicã ºi sistem de tratare, cã uneorisemnalarea unei cãrþi nu se rezumã la un singurtext, ci capãtã nuanþãri ºi aprofundãri repetate,prin noi reluãri (cu douã sau trei faze, dinunghiuri diferite de abordare ºi subliniere),soldate, cum e ºi firesc, cu noi rãspunsuri ºireveniri din partea preopinenþilor. Asistãm în celedin urmã la un rãzboi mai extins sau maiponderat, purtat de Ov. Pecican cu colegii ºi cufactorii implicaþi în lãmurirea complicatelorprobleme ale ºtiinþei istorice contemporane, înnumele unei mai bune cuprinderi ºi a uneiinterpretãri cât mai exacte, el fiind capabil sã facãnumeroase conexiuni, sã reliefeze aspecte noi,ignorate sau nesesizate. Unele din secvenþele cãrþiisale se ºi intituleazã în consecinþã Orientãri ºireacþii, altele fac trimiteri ºi mai inspirate laFestivisme ºi dezamãgiri, la O ºansã alunecoasãsau Altele de pe la noi, când nu þintesc direct laAutoritatea istoricilor. În multe din aceste texte sepoate depista în subsidiar orgoliul comentatoruluide a fi prezent mereu în arena literarã, de a seface auzit ºi citit, astfel ca nimic din ceea ce seîntâmplã în lumea literarã, sã nu se facã fãrã elsau dincolo de el, opinia sa putând constitui,pânã la proba contrarã, o emanaþie a spirituluiprofund românesc actual, trecut prin retortelecelui mai exigent obiectivism. Aºa sã fie oare? neîntrebãm noi, când luãm act de destule texte carenu se sfiesc sã coboare contestaþia la nivelulobiºnuit al servirii ceºtii cu cafea la “Arizona”clujeanã, „cu mireasmã de grajd, mititei ºilatrinã”, sau sãgeata sa sã alunece pe lângãadversar fãrã sã-l rãneascã. Vãzut din aceastã
perpectivã, Ov. Pecican nu este omul care sã seînchine idolilor contemporani ºi sã asiste cuindiferenþã la încãierarea generalã, intervenþiile luiavând aerul cã oferã cele mai bune soluþii sau cãpropune alþi paºi în culturã decât cei fãcuþi deprotagoniºti, la fel cum proceda altãdatã MarinMincu. ªi la el, tonul nu gãseºte de fiecare datãmodularitatea idealã ºi nici exemplele nu suntîntotdeauna cele mai fericite. Vom insista asupracâtorva care pot primi replici îndreptãþite. Aºa, depildã, nu gãsesc prea fericitã taxarea acþiunilor luiEugen Simion drept eºuate, ca venind din parteaunuia care „a iniþiat ediþii grãbite ºi costisitoare”,dimpreunã cu „dicþionare masive ºicomprehensive” ºi care, „în calitate de critic al„Scriitorilor strãini”, a mai reuºit sã-ºi facã niºtestrãini dintr-o bunã parte a scriitorilor într-untimp record”. Mai întâi, E. Simion nu are la activnicio carte intitulatã Scriitori strãini, ci doarScriitori români de azi, iar interesul lui pentruasemenea lucrãri de referinþã vine dintr-oprofundã necesitate realã pentru cultura noastrãactualã, pentru care a pledat atât de convingãtorA. Marino. În acest sens nu pot fi de acord nicicu aserþiunea cã prezenþa culturii noastre în lumea „fost perifericã (ºi) imitativã”, cã ea arreprezenta „o copie neîndemânatecã a unor alteculturi”, cã generaþiile iluministã sau paºoptistãar fi avut nevoie de „niºte complicaþiidreyfussarde”pentru a se afirma pe deplin,deoarece ele au reprezentat cu adevãrat momenteeuropene de mare emergenþã. La fel s-a întîmplatºi cu Eminescu, faþã de care autorul nostru seexprimã cu oarecare îngãduinþã, (”Dar noi nestrãduim sã îl gãsim emblematic pe Eminescu,deºi este atât de atipic, de neasemãnãtãtor cunoi”?!), fapt care nu poate explica trimitereaculturii noastre „La margine” ºi nici gestul de a otrata de sus, ci aºa cum subliniazã în altã parteautorul: „Ceea ce vreau sã spun este cã nu tot ceeste generalmente recunoscut ca produs culturalvaloros este de abandonat numai în virtuteaoficializãrii”. Rãmâne iarãºi de discutat dacãultimele cãrþi ale lui Pleºu au fost un regres saunu, aºa cum le socoate autorul („Când AndreiPleºu a început sã scrie despre „limba pãsãrilor”,cu tot regretul, nu l-am înþeles”; „Asemeneasurprinzãtoare extinderi ilicite de autoritate mãfac sã nu îl mai pot „descifra” pe Andrei Pleºu.Din pãcate, ele nu se referã doar la autorul decãrþi, ci la omul public. În ultimii vreocincisprezece ani, l-am vãzut pe acest intelectualcu mare potenþial în mai multe posturi jenante”)ºi dacã, în locul lui, oricine altcineva l-ar preferape Gáspár Miklos Tamás. Nu înþelegem de ce esterevoltat de faptul cã România literarã a acordatpremiul sãu lui Gabriel Liiceanu, al cãrui scriscalofil îi repugnã, þintuindu-l la zid pentru„insuficienta sa vitalitate, puzderia de iluziiteoretice care-l þintuiesc iremediabil – precum peorice filosof – în afara generalului”, considerândcã „înseºi ‘rãsucirile’, punerile de-a curmeziºul...se înscriu cu cuminþenie – cuminþenia premiatului– în afara meditaþiei ‘clasice’ pe teme de istoriafilosofiei”.
Desigur, aceste mici împunsãturi fac parte dinstilul de fiecare zi al polemistului. În esenþã,nemulþumirile lui sunt mult mai mari ºi vizeazãîntreaga construcþie culturalã a noastrã,preocupatã fie de subiecte mici ºi anoste,neselectate ºi ierarhizate la timp, fie de lipsa unorcriterii în acordarea premiilor, de modul în carese aflã starea revistelor ºi de raportul dintre
opinii
Ovidiu Pecican - polemistulMircea Popa
Folosirea resturilor textile, a cârpelor saupetecelor rãmase de la croiala hainelor, pentrua face covoare, preºuri, cuverturi, scoarþe de
atârnat pe pereþi nu este ceva tipic Lumii Noi.Oamenii cu venituri modeste au încercatîntotdeauna sã foloseascã la maximum resursele pecare le aveau la îndemânã, sã nu iroseascã nimic.Nu e de mirare, deci, cã în gospodãriile foºtilorsclavi sau ale bãºtinaºilor mexicani din sud-vestulStatelor Unite aceastã tradiþie, numitã, aici, quilting,a cunoscut o dezvoltare deosebitã. Fondat în 1977,Muzeul de Textile din San José, California a fostprimul care a dat înaltul calificativ de artã acestorproduse manufacturiere. Muzeul are o colecþie depeste 550 de preºuri, cuverturi, chilimuri ºi scoarþecare demonstreazã talentul artiºtilor locali dinsecolul al XIX-lea pânã în prezent.
Cunoscuta instituþie de artã organizeazã deasemenea expoziþii tematice sau manifestãri retro-spective dedicate unor artiºti renumiþi. În perioadamai-iulie 2012, Muzeul din San José a gãzduitexpoziþia Mark Adams. Artist californian renumit,Mark Adams (1925-2006) s-a format în anii ’40 aisecolului trecut, sub influenþa pictorului HansHoffman din New York ºi a lui Jean Lurçat, creatorde tapiserie de la renumitele ateliere din Aubusson,Franþa. Lucrãrile lui Mark Adams s-au bucurat deapreciere ºi sunt expuse în clãdiri de cult din SanFrancisco, la Universitatea Stanford, sau la termi-nalul internaþional de la aeroportul din SanFrancisco, unde se poate admira tripticul sãuGrãdini, elaborat între anii 1981-1983.
Prima salã a expoziþiei îl prezintã pe artist în
con-texte artistice diferite ca persoanã fizicã ºi cre-ator. Îl vedem pe Mark Adam fotografiat sau înportretele realizate de soþia sa. De asemenea privi-torul poate admira câteva dintre acuarelele de marefineþe realizatã de artist în tinereþe. Abia în sãlileurmãtoare ni se prezintã tapiseriile lui MarkAdams. Majoritatea covârºitoare sunt desenate deartist ºi þesute de artizani care lucreazã sub îndru-marea lui. Excepþie este un goblen de dimensiuniimpresionante, Regina cerului (Queen of Heaven),conceput ºi realizat de artist în anii ’50 ai secoluluitrecut ºi dedicat Fecioarei. Figura femininã impre-sioneazã prin hieratism ºi culorile calde. Tematicareligioasã dominã începuturile lui Mark Adams înarta þesutului. Învierea (Resurrection), tapiþerie din1959 este o reprezentare stilizatã a celui mai impor-tant moment din viaþa Mântuitorului ºi din dogmacreºtinã. O siluetã prelungã se desprinde depãmânt, dar este încã într-un spaþiu luminal,tinzând spre ceruri. Impresionantã este tapiþeriadedicatã îngerilor (Angels), realizatã în 1962.Artistul a creat un soi de structuri de tip ochi depãun, care amintesc de ochiul lui Dumnezeu carevede tot ºi ne vede pe toþi. Îngerii lui Mark Adamsnu sunt pruncii bucãlaþi ºi durdulii ai artei clasiceeuropene, ci o reprezentare geometricã a unorentitãþi dumnezeieºti. Culorile vii – predominã gal-benul ºi roºu – dau o perspectivã specificã asupradumnezeirii ºi meditaþiei religioase.
În etapa maturã a creaþiei, Mark Adams seîndreaptã spre universul floral. Impresioneazã unimens lotus de un roºu intens, rezultat al familia-rizãrii artistului cu religiile orientale. Rãsar din
tapiseriile artistului californian maci senzuali, petu-nii graþioase. Se preferã crearea unui contrast întrefondul de culoare închis, reprezentat de vazã ori deterenul pe care cresc florile, ºi culorile vii alepetalelor. Artistul reuºeºte sã creeze o remarcabilãsenzaþie de perspectivã prin contrastul între culori ºiprin direcþia urzelii. Remarcabilã este capacitateaimpresionistã a artistului de a reda jocul lichidelorfie în vasele cu flori, fie în paharul de apã ale cãruiirizãri încep sã îl preocupe pe artist în ultima partea vieþii.
Unul dintre locurile preferate de Mark Adams ºide soþia lui, artist plastic, ºi ea, au fost insuleleHawaii. Apusurile roºii desenate de artist cu firul ºisuveica au ceva din hieratismul desenelor pre-columbiene care reprezintã începuturile ºisfârºiturile de lume în ciclurile ontologice ale unorreligii demult dispãrute. Cu ele, ºi cu o enormã fig-urã umanã ieºitã parcã din picturile tahitiene ale luiGauguin se încheie atât creaþia artistului decedat în2006, cât ºi sfârºitul periplului vizitatorului prinaceastã expoziþie de tapiserie californianã. Un ade-vãrat regal vizual!
2266
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
26 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
oficialitate ºi culturã. Lipsa de idei ºi de nervcritic acoperã zone întregi de respiraþie gâfâitoare,de ambuscade eºuate (disputa Florian Roatiº -Marta Petreu), de opinteli care nu justificã efortul.Nu gãsim însã niciun motiv pentru carepolemistul nostru s-a raliat punctului de vedere allui George Voicu, potrivit cãruia literatura românãinterbelicã a dovedit o mare slãbiciune prin faptulcã a facilitat exprimarea deschisã a ideilor lui NaeIonescu, determinând pe mulþi din strãluciþiiintelectuali ai vremii sã-l urmeze ºi, ca atare,„românii au abdicat in corpore în faþatotalitarismelor”. Aici, noi suntem de pãrereacontrarã, potrivit cãreia putem dovedi cunumeroase exemple de istorie literarã, faptul cã obunã parte din intelectualitatea noastrã interbelicãa rãmas pe baricadele unei atitudini civiceînaintate. Fenomenul acesta nu e mai reprobabilla noi ca în literaturile popoarelor vecine ºi amultor din cele occidentale, ºi a ne victimiza peseama unei asemenea afirmaþii nu ni se pare oatitudine potrivitã. Nu se verificã în practicã niciideea potrivit cãreia cãrþile dedicate drepteiromâneºti ar fi cu mult mai multe decât cele carecondamnã comunismul ºi deformãrile produse deel; în realitate cele douã atitudini au fost la fel debine ilustrate de istoria literarã cea mai recentã.În definitiv nu temele ºi subiectele criticedeterminã calitatea lor, ci modul în care ele fac sãvibreze ideaþia criticã.
Sunt mici observaþii de istorie literarã care nuimpieteazã însã asupra tumultului ideatic pus încirculaþie de critic. O idee cu care suntem perfectde acord este însã aceea legatã de supralicitarea
autorilor din capitalã, în dauna celor dinprovincie. Denunþarea împãrþirii vieþii literare înfuncþie de gãºti ºi coterii literare, pãtrundereapoliticului în viaþa de zi cu zi a scriitorilor(Oborul de cãrturari este unul din texteleîncriminatorii) vin sã adauge noi nuanþe scrisuluisãu polemic. Fãrã sã ofere neapãrat remedii,criticile sale sunt binevenite ºi ele mai învioreazãatmosfera stãtutã a „locurilor unde nu seîntâmplã nimic”. În concepþia sa existã oefervescenþã a scrisului tânãr care nu poate fitrecutã cu vederea, chiar dacã el, personal, nu afãcut prea mult în favoarea impunerii într-uncircuit mai larg a colegilor cu care împarteprovincia creatoare în mijlocul cãreia îºidesfãºoarã activitatea. Astfel, dacã te uiþi lanumele autorilor clujeni care circulã prin paginilecelor douã cãrþi de faþã, constaþi fãrã prea mareefort cã lista oferitã e destul de sãracã (excepþiilele-ar reprezenta Marta Petreu, Radu Mareº, Al. Vlad, Marius Lazãr, Petru Poantã). Abundã înschimb, foarte multe nume de tineri care sunttrataþi cu generozitate, nu întotdeauna pentruvaloare, ci, mai ales, pentru curaj. Poate cãselecþia nu este deloc întâmplãtoare, ea oferindun pandant ceva mai mozaicat cãrþii sale dedicatescrisului istoric mai nou (Poarta leilor.Istoriografia tânãrã transilvãneanã, 1990-2005,2005). De altfel, cea de a doua carte de„polemici”, Pâlnia ºi burduful (2011) este aºezatãpe un suport istoriografic mult mai vizibil. Aici else pronunþã mai direct în favoarea „întineririi ºiregenerãrii discursului” cu care se iese pe piaþã,spre „a inova perspectiva istoriograficã” ºi a pledapentru pluridisciplinaritate, sau, nu de puþine ori,pentru o mai mare atenþie acordatã disciplinelor
anexe „într-un efort de cunoaºtere adecvatã, adimensiunilor creativitãþii, ficþionalului a viziuniiºi vizionarismului ºtiinþific, a pluralitãþii discursiveºi a naraþiunii ca explorare”. Aici polemiciledirecte cu unii colegi de breaslã se înmulþesc (vezicazul Mihaelei Grancea, Liviu Pilat, Tomaschek,Vladimir Agrigoroaiei, Al. Cistelecan, Mircea Ghiþulescu), iar apelul lacuvinte provenind din pugilistica grea e notoriu.Dacã în prima carte discutatã, autorul reþine doarreplica durã a lui Andrei Terian prin care a fostnumit „eminent polihistor”, acum calificativul de„delir semidoct” anunþã o faxã mai criticã. Suntdespãrþiri de idei, de atitudini, de opþiuni,oarecum fireºti într-o culturã, cu care trebuie sãne obiºnuim. Mai greu mi-a fost mie sã mãobiºnuiesc cu ideea cã am fost criticat de Ov. Pecican fãrã ca textul meu sã aparã undeva înpresã. Este ºi aceasta o inovaþie pecicãneascã(cuvînt tot atât de imposibil ca acela folosit de elîntr-unul din texte, care este absolut imposibil depronunþat, ºi anume „nemanipulabil”!) ºi caredovedeºte faptul cã nu degeaba dl. Ov. Pecicaneste ºi autor de texte SF. Deocamdatã mãmãrginesc la atât, încheind aici scurtele meleconsideraþii asupra scrierilor polemice ale lui Ov. Pecican, nu fãrã a le recomanda tuturor celorcare frecventeazã presa noastrã literarã sã nu eviteaceastã baie de actualizare ºi scãrmãnare ideaticãa unor cãrþi ºi autori fãrã de care nu poate ficonceput prezentul nostru literar.
Muzeul de preºuriMihaela Mudure
rãstãlmãciri
Mark Adams
Penuria de subiecte romaneºti de care suferãîn ultimul timp literatura universalã pare a-ltaxa ºi pe David Lodge, autor deosebit de
apreciat în special pentru ºarjele lui satirico-umoristice la adresa lumii academice anglo-americane, dar ºi prin felul iscusit în care a ºtiutsã-ºi fructifice propria experienþã de viaþã (ºilecturile ample) în romane semi-autobiografice,deloc lipsite de interes. Ca unul care i-am citit cuplãcere opera epicã, dar ºi pe cea criticã, ºi i-amtradus douã dintre cãrþile de frunte (debutându-l,practic, pe piaþa editorialã româneascã), i-amurmãrit tot timpul activitatea cu un interes viu,mai viu decât cel cu care-i învrednicesc pe mulþialþi autori. M-a descumpãnit – eufemistic vorbind– romanul Author, Author (apãrut în româneºtecu titlul Autorul, la rampã!), în care se relateazã,pe un ton foarte serios, foarte ne-lodgean, unepisod din anii de senectute ai lui Henry James:încercarea acestuia, sortitã unui eºec previzibil, dea se impune în lumea artisticã londonezã cadramaturg. Cât priveºte trama biograficã, romanulnu se diferenþia prin nimic de ampla biografie aromancierului americano-britanic realizatã deLeon Edel. Dar conþinea, cel puþin, portreteinedite ale personajelor principale sau secundare,persoane reale, acþionând în perioada,efervescentã din punct de vedere cultural, asfârºitului ºi începutului de secol, în Londraedwardianã ºi georgianã. Mai avea ca atucomentariul subteran, implicit, privind condiþiascriitorului (la nivel universal, emblematic) ºiefectele psihologice ale succesului ºi eºeculuiasupra acestuia. Urmãtorul roman, Deaf Sentence(titlul se joacã, intraductibil, cu cuvintele, pornindde la sintagma death sentence – condamnare lamoarte – are, aproximativ, înþelesul de„condamnare la surzenie”; s-a gãsit pentru el,destul de inspirat, echivalentul românesc Mort desurd) mi s-a pãrut a fi o încercare stângace de areveni la „romanul campusului universitar”,asezonat cu o problemã personalã (Lodge însuºiare auzul afectat). Umorul însã devine când preaieftin, când de-a dreptul grosolan, iar povestea nue suficient de bine gânditã, nu conþine suficiente„twists in the tale” pentru a menþine treazinteresul cititorului.
În 2011, David Lodge ºi-a surprins din noupublicul fidel, recidivând (faþã de Author, Author)cu încã un roman ne-roman, A Man of Parts(tradus în româneºte de Ona Frantz cu titlulBãrbatul fãcut din bucãþi, Polirom, 2011).Protagonistul este de data asta Herbert GeorgeWells, scriitor ºi gânditor care nu are nevoie deprezentare (deºi am mari îndoieli cã generaþiiletinere mai citesc Omul invizibil, Rãzboiul lumilorori Insula doctorului Moreau, ca sã nu maivorbim de romanele realiste ºi utopiile lui), aflat,în viaþa realã, în relaþii cordiale cu eroul celuilaltroman, Henry James. Dacã din biografia luiJames Lodge decupase episodul cu strãdania de adeveni un dramaturg de succes pe scenelelondoneze cucerite de Oscar Wilde, TerenceRattigan ºi tânãrul G. B. Shaw, limitândîntinderea poveºii la câþiva ani, în A Man of Partsviaþa protagonistului Wells este derulatã de laînceput pânã la capãt, dar cu reliefareaprogramaticã, hiperbolizatã, a vieþii amoroase aacestuia. Deºi alte aspecte nu sunt deloc neglijate– strãdania începutã de mic de a-ºi însuºi o
educaþie completã, în pofida condiþiilor familialevitrege, lupta pentru afirmare în viaþa literarã ºiîn cadrul miºcãrii socialiste, implicarea înreforme, în viaþa publicã în general, atitudinilepolitice (viaþa lui Wells a fost jalonatã de oRevoluþie ºi de douã Rãzboaie Mondiale ºiliteratul a avut multe contacte personale cu uniilideri politici ai peroadei) – aventurilesentimentale, legale sau extraconjugale, îi punromancierului la dispoziþie un material romanescantrenant.
Rãmâne un mare semn de întrebare referitorla maniera compoziþionalã a romanului. Structuraaleasã de Lodge este una circularã. Îl vedem pemarele utopist agonizând în reºedinþa sa dinRegent’s Park, în 1944, într-o Londrã din carerefuzase sã se refugieze, devastatã de V-2-urilenemþeºti. Scriitorul-personaj are tot timpul, pepatul de suferinþã, sã mediteze la cursul vieþiisale, începând cu naºterea sa în 1866 la Bromley,în Kent, într-o familie mai mult decât modestã,din mica burghezie. Lodge recurge la câtevastratageme pentru a da carne scheletului acesteivieþi rememorate – rememorare bazatã în maremãsurã pe scrierea lui Wells din 1934, Experimentin Autobiography. Citeazã copios atât din operalui Wells (cu precãdere din scrierile non-ficþionale), cât ºi din critica de întâmpinare (înspecial recenzii ocazionate de publicarea cãrþilorori articole de ziar despre personalitatea erouluisãu), reproduce epistole sau fragmente de jurnal,aproximeazã geneza marilor proiecte literare sausocial-utopice (e. g. încolþirea ideii mareluicompendiu An Outline of History), ba chiar îºidedubleazã personajul, introducând o voce(probabil a conºtiinþei), care-l supune pe Wellsunui adevãrat rechizitoriu, cãlãuzindu-i eforturilede memorie ºi obþinând efectul unui cvasi-interviu, prelungit peste întreaga carte. Evident,autorul încearcã sã obþinã o imagine cât maicomplexã, cât mai veridicã, a multilateraleipersonalitãþi a protagonistului sãu, strãdanienormalã la un romancier. Dar se poate face unroman care sã degaje impresia unei teze dedoctorat temeinic documentate? Probabil cã da,iar Lodge ne previne într-o notã introductivã cãtot ce se întâmplã în „roman” se bazeazã pe datereale, cã personajele sunt portretizate dupãmodele care au existat cu adevãrat ºi cã unicalibertate pe care ºi-a îngãduit-o, ca romancier, esteaceea de a-ºi imagina ceea ce aceste persoane ausimþit, au gândit ºi au spus, precum ºi de areconstitui, cu aproximaþie, detaliileneconsemnate de istorie. Din acest punct devedere, Lodge pare a subscrie la teoria lui Wellsprivind „romanul includerii”, susþinutã în celebrapolemicã avutã cu Henry James, adept al„romanului selecþiei”.
Totuºi, A Man of Parts este jurnalulamorurilor lui H. G. Wells, desfãºurate deconivenþã cu a doua soþie a sa, poreclitã Jane, cucare împarte concepþia despre Free Love carefãcea ravagii în epocã (vezi ºi G. B. Shaw) ºi carei-a fost confidentã, secretarã ºi critic neîndurãtor.Mare gânditor ºi redutabil romancier, H. G. Wellsa fost – o certificã toate biografiile – un incurabilwomanizer, ori ladies’ man, cum spun englezii,mult mai elegant decât epitetul românescfustangiu. Cele cinci sute de pagini ale romanuluirelateazã uluitor de numeroasele aventuri ºi
escapade (numite de Wells passades) alefondatorului SF-ului vizionar. Cu admiratoare,fiice ale cunoscuþilor, aspirante la gloria literarãsau scriitoare confirmate (Rebecca West, DorothyRichardson, E. Nesbit). Senzaþionalã este idiladintre Wells ºi Moura Badberg, secretara luiMaksim Gorki ºi, probabil, spioanã sovieticã. Prinatitudinea dezinhibatã faþã de cãsnicie ºi adulter,Wells nu numai cã dã frâu liber simþurilor, dar ºitranspune în practicã o concepþie rãspânditã înamurgul epocii victoriene, privind amorul liber ºifemeia emancipatã (majoritatea „victimelor” saleadoptã aceeaºi atitudine, abandonându-se cuºarmantã nonºalanþã).
În subsidiar, A Man of Parts este ºi un tablouvivant al vieþii literar-artistice din Anglia primeijumãtãþi a secolului XX. Apar, ca personajesecundare, G. B. Shaw, Arnold Bennett, FordMadox Ford. Din acest punct de vedere, elconcureazã, ca tematicã ºi material, cãrþile lui A. S. Byatt, în special The Children’s Book,deosebirea fiind cã Byatt îºi deghizeazã, fie ºisuperficial, personajele (la ea, E. Nesbit devineOlive Wellwood), pe când Lodge dã impresia cã-ºiia personajele gata fãcute, din istoriile literare.Oricum, în ceea ce priveºte romanul-frescã-a-victorianismului-ºi-modernismului-timpuriu, DavidLodge mai are ce învãþa de la Dame AntoniaByatt.
David Lodge ºi-a construit romanul apelând lascrierile autobiografice ºi la eseurile lui Wells, darºi la un impresionant numãr de studii biografice,volume de corespondenþã, memorii, evocãri etc.,consemnate cu scrupulozitate – iarãºi, ca într-otezã de doctorat – în „Mulþumirile” de la sfârºitulvolumului. Cred cã acest roman se adreseazãprioritar iubitorilor pãtimaºi ai literaturii engleze,care devoreazã cu aviditate orice informaþie (saubârfã) privindu-i pe corifeii ei, nefãcând diferenþaîntre (auto)biografie ºi „copia conformã” a ei,cum numeºte Lejeune romanul (auto)biografic.Prin ce-i satisface, însã, pe cititorii neintroduºi înproblemã? Prin miza joasã a descrierii amorurilorºi adulterelor?
2277
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
27TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
flash meridian
Iubirile lui H. G. WellsVirgil Stanciu
Au sosit în Tîrgu Lãpuº în urmã cu cincisprezeceani. O localitate pe care nu o vizitaserã pînãatunci niciodatã, aflatã într-o zonã a
Transilvaniei pe care o cunoºteau doar vag, datoritãcîtorva excursii fãcute în timpul liceului. Doi „strãini”ajunºi pe frumoasele meleaguri maramureºene.Aproape doi intruºi... Preotul greco-catolic Silviu Hodiººi soþia sa Mia. Dar erau tineri ºi convinºi cã-ºi potrealiza proiectele chiar ºi într-un orãºel de provincie,nu doar în metropole. Entuziasm specific vîrstei, însã,mai ales, specific celor ce continuã sã creadã, atinºi de-o vagã dozã de naivitate, în vise, în idealuri... Tamanacum, în aceste vremuri în care idealiºtii nu prea maiau ce cãuta ºi nici ºanse reale de supravieþuire (cît decît onestã...) nu li se oferã. Mulþi din generaþia lor (ºitot mai mulþi din generaþiile ulterioare) au preferat(preferã...) sã plece „dincolo”, pentru a-ºi asigura untrai decent.
Chiar dacã ani la rînd preotul Silviu Hodiº aoficiat slujba de la un altar improvizat într-o fostã salãde cinematograf, n-a fost atins nici de disperare, nicide resemnare. Planurile soþilor Hodiº au început sãprindã viaþã, spre uimirea locuitorilor. Au înfiinþat o...editurã! Acolo, în micuþul orãºel de provincie unde nuexista nici teatru, nici operã nici mãcar o... librãrie.Prin urmare... au deschis ºi o librãrie pe care au„botezat-o” Galaxia Gutenberg, dupã numele editurii.Treptat, editura ºi-a mai deschis cîteva „filiale”, una ºiîn Cluj iar neobositul Silviu Hodiº începu un „vîrtej”de navete între oraºe, de la editurã la tipografii, lasecþiile editurii, la librãriile din þarã, la tîrguri de carte
naþionale ºi internaþionale, la colaboratori aflaþi ºi înstrãinãtate, în special în Italia, la Roma... Desigur,editura Galaxia Gutenberg are ca scop prioritarpublicarea de cãrþi religioase, dar ºi de filosofie ºi deliteraturã românã contemporanã (prozã ºi poezie),soþii Hodiº fiind pasionaþi cititori de literaturãautohtonã. Apoi, ca ºi cum nu era de ajuns la ce se„înhãmaserã”, au avut ideea înfiinþãrii, pe timpul verii,unei tabere destinatã tinerilor din întreaga þarã ºidenumitã Ecumenica. Douã serii, prima pentru copiiîntre 9 ºi 13 ani, a doua pentru tineri între 15 ºi 20 deani. „Catolici, ortodocºi, protestanþi... avem aceeaºiºansã la mîntuire...”, mãrturisea preotul Silviu Hodiºcontinuînd: ”...aceasta nu o putem face separat unii dealþii, stînd fiecare în biserica lui... apoi ieºind pe stradãºi ignorîndu-ne unii pe alþii. Trebuie sã lãsãm la oparte diferenþele de limbã sau de confesiune...”. Ideesalutarã, în premierã la noi, pusã în practicã depaisprezece ani încoace... ºi susþinutã alert, inventiv,neobosit, de Mia Hodiº, în principal, cea care sedovedeºte a fi o excelentã organizatoare, plinã de tactºi de inventivitate, reuºind sã „stãpîneascã” grupuri detineri cuprinºi de-un constant dinamism specificvîrstei.
Programul taberei este variat, nu doar religios, dincontrã, cu multiple „încrengãturi” socio-culturale. Pelîngã liturghia zilnicã, tinerii învaþã sã efectuezeanchete stradale, regizeazã piese de teatru, participã laconcursuri de culturã generalã dar ºi la competiþiisportive ºi distractive, se întrec în concursuri de creaþieliterarã, concep revista ºi site-ul taberei, sînt implicaþiîn workshop-uri, organizeazã acþiuni de curãþenie în
oraº, concursuri de creaþie culinarã, drumeþii, focuri detabãrã, concerte de muzicã folk ºi sesiuni de fîn-jumping ºi, nu în ultimul rînd, îºi mãsoarãgenerozitatea, iubirea de aproapele ºi rezistenþa de-alungul unei cãlãtorii iniþiatice (cu variate probe) care îiva marca pe viaþã. Într-adevãr, cãlãtoria iniþiaticã pînãla Mânãstirea Rohia este fascinantã. Toþi tinerii au„aºezat-o” pe primul loc în preferinþele lor, chiar dacãea dureazã de dimineaþã pînã seara tîrziu, este plinãde obstacole ºi neprevãzut, de drumuri dificile prinpãdure, de efort fizic extrem.
Am participat, ca invitat ori realizator de emisiuni,la cîteva ediþii ale taberei Ecumenica, apoi am fãcut o„pauzã” iar anul acesta am revenit la cea de a XIV-aediþie. Între timp, s-a înãlþat o bisericã nouã, ingeniosconstruitã, cu un demisol destinat multiplelor activitãþiale taberei. Tineri veniþi, ca de obicei, din întreaga þarã(anul acesta ºi din Franþa), încîntaþi de programultaberei, de peisaj, de prieteniile legate. Doar pe SilviuHodiº l-am descoperit, nu obosit ci atins de-o undãde... dezamãgire, chiar de tristeþe. În toþi aceºti ani, nus-a „oferit” încã nimeni cu vreo sponsorizare (în afarãde voluntariatul cîtorva gospodine din localitate labucãtãria taberei...), nici mãcar „cu cîteva sticle de apãmineralã, trebuie sã ne descurcãm singuri ºi nu ºtiu,zãu, cît timp vom mai reuºi... cãci ºi înãlþarea bisericiia înghiþit numeroase datorii...” Iar diplomele, medaliileºi... felicitãrile primite nu prea þin loc de ajutoare... Nudoresc sã închei rîndurile mele nici pe-un ton optimist,nici pe unul pesimist. Pun doar cîteva puncte care sepot înãlþa în aer, spre ceruri, unde poate le vor creºtearipi...
Diplomaþia culturalã cu papion a intrat îneclipsã. De la rãtãcirea în marasmul „cãluþuluiroz” cu svasticã pe crupã, Patapievici o
vireazã dibaci „înapoi la argument” pentru a nespune cã fãrã el cultura româneascã nu poate fireprezentatã corect în lume. Câteva anemice proteste„cu telecomandã” n-au putut influenþa decizia luiClaudiu Sãftoiu de a desfiinþa TVR Cultural ºi TVRInfo. Argumentul lui? Lipsa fondurilor. Câteodatãvine vremea decontului. Cam peste tot sunt aºteptatedecizii importante. Totuºi, cultura va supravieþui peposturile publice, ne-a asigurat directorul general alTVR. Poate ºi ferestruica elitistã patapievicianã (patãºi viciu „intelectual” concomitent) menþinutã deschisãde alte glasuri, pentru alte încãperi. Îmi doresc astadeoarece, în pragul închiderii TVR Cultural, mã simtcuprins de o copleºitoare nostalgie dupã tot ce a fostbun pe acest canal. ªi au fost destule, dar... asta-inimic pe lângã celelalte prãbuºiri de sezon, în partetrecute ºi mai ales viitoare.
Sã mã întorc ºi eu la argumentele forþelormediatice, eºalonate victorios pe televiziunilecomerciale. Ia sã vedem ce ne mai strecoarã eleprintre interminabile calupuri de reclame. Pãmântulîntreg s-a cutremurat simþitor la vestea aterizãriiextratereºtrilor din Barcelona la Bucureºti. Când colo,ce sã vezi? Nici mãcar un marþian n-a coborât dinBarcã. Doar unsprezece perechi de picioruºe iuþi, cufentele în muºchi ºi-n sânge. Nimic altceva. În loc de„douã reprize extraterestre”, cum titrau grãbiþi ºi îndelir toþi, am vãzut douã reprize banal de amicale, în
care mingea a poposit de douã ori în poarta „câinilorroºii” transformaþi în pisicuþe fricoase. Caîntotdeauna, producãtorii de bunuri comerciale livratepe tv fac din þânþarul întrezãrit armãsar prizãrit.Lipesc rapid etichete cât elefantul pe gãrgãriþele celemai nevinovate. Cum nevinovatã este orice curte aunui imobil, chiar ºi aceea a clãdirii deconspiratedrept „sediu de campanie”, oferitã de un prietenpreºedintelui rãmas fãrã palat. Boala jurnaliºtilordupã senzaþional a transformat curtea omului saugarajul maºinii în salã de conferinþe. E drept cã nu seºtie despre ce campanie de toamnã e vorba. Poate ceadin 2009 rãmasã în coadã de peºte. Nu degeabamarinarii au ucenicit printre peºti. Fapt e cã întreCotroceni ºi Curtea Constituþionalã a apãrut aºadeodatã „curticica” fermecatã”. Canalele de ºtiri spunpoveºti mai picante decât ficþiunea. Dovadã cã, exactca într-o poveste, orice dorinþã iluzorie ce atingeaîntr-o zi cu bagheta-i magicã Vrãjitorul Bleu Ciel (înfuncþiune) devenea a doua zi realitate ºi indubitabilºtire importantã, confirmatã de surse. Nu e de mirarecã aceastã curticicã deocheatã a ajuns mai importantãdecât însãºi Curtea Constituþionalã, atinsã desamavolnicii interne inacceptabile în aceste „luni defiere” prelungite periculos de mult. Periculos mai alespentru cei peste ºapte milioane de alegãtori, agresaþide procurori slugarnici prin sate pentru cã ºi-auexercitat dreptul constituþional de a vota. Maiaberant nu se poate. De ce numai prin sate izolatenu e greu sã ne imaginãm. Povestea alunecã aici înabsurd de un primitivism grosolan. De unde a pornitatacul la cetãþenii votanþi? Tot din curtea
miraculoasã, evident. Nu Vrãjitorul Bleu Ciel a cerut„demantelarea reþelelor de fraudare areferendumului”, dupã ce, în urmã cu doar câtevazile, nimeni n-a zis nimic despre fraudare? Observaþicã magicianul devenit albastru din mov ºi-a adaptatvocabularul la cerinþele academismului actual, adicãoriginalul academism din curticicã. Asta pentru a sesitua deasupra profesorului „bun în socialismºtiinþific” debarcat.
E limpde cã spaþiul mediatic românesc e infestatpânã la refuz de aceastã poveste cu final extrem detensionat. Dar, cum spuneam, câteodatã vine vremeadecontului atât pentru unii, cât ºi pentru alþii.Demantelarea României (ca sã preiau termenulemfatic folosit), indiferent dacã vorbim de nivelul eipolitic, economic sau social, a atins un punctculminant ºi nu poate rãmâne nepedepsitã, deºiconfruntarea dintre cele douã „curþi” pare pemoment fãrã soluþie. Dupã amploarea luatã deancheta judiciarã, desfãºuratã abuziv prin mai multejudeþe, preºedintele Comisiei Europene, Jose ManuelBarroso, s-a retras strategic din focul luptelor iarPhilip Gordon, trimisul lui Hillary Clinton laBucureºti, a plecat la fel de îngrijorat cum a venit.Toatã lumea aºteaptã soluþii. Dacã nici judecãtoriiCurþii Constituþionale nu vor da un verdict limpedeexprimat ºi vor apela din nou la strategia amânãriisau vor deturna decizia spre Veneþia, dupã cum sevorbeºte, poate cã numai extratereºtrii vor putearezolva acest conflict al nervilor prelungit pestelimite. Obama a lãsat deja vorbã celor de la NASAsã-l anunþe când robotul Curiosity va descoperi vreunmarþian.
19 august 2012
2288
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
28 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
rânduri de ocazie
Ecumenica soþilor Hodiº...Radu Þuculescu
zapp media
Vin extratereºtriiAdrian Þion
Exasperant “vãditã” (vorba fostului ministruTraian Igaº) de soluþii consistente pentru crizacomplexã ºi profundã care a “îngheþat” România,
ca într-o glaciaþiune socialã ºi politicã, mã gîndesc cãnu i-ar face tocmai rãu “clasei politice” (dar nu numaiei) sã-i reamintim acest text al lui Ion Luca Caragiale.Sigur, este vorba de o “soluþie” individualã ºi “datatã”la o situaþie de crizã, dar, deºi atît de intensparticularã, ea are puternice sugestii în timp. Dincolode ironia finã ascunsã în formulele protocolare aletimpului regãsim în luciditatea cinicã a autoruluiacelaºi coroziv universal al excrescenþelor maligne dinviaþa politicã româneascã. De ieri ca ºi de azi!
EECCOONNOOMMIIII……Directorul Moftului român fusese numit impiegat
la Regia monopolurilor statului, douã luni dupãvenirea partidului conservator la putere, în 1899.Împrejurãri politice, asupra cãrora, chiar dacã ne-ampermite, n-avem deocamdatã loc sã dezbatem, aufãcut sã revie la putere partidul liberal.
Þara trecea printr-o crizã nemaipomenitã: trebuiadegrab gãsitã o soluþiune care sã restabileascã faþã cuEuropa creditul mai mult decît compromis al regatuluiromân, ameninþat a fi pus sub interdicþie ca orice tînãrstricat ºi risipitor. Atunci s-au propus trei soluþiuni:
1. Impozite indirecte fãrã economii;2. Impozite directe ºi mici economii;3. Mari economii ºi mici impozite directe ºi
indirecte.
Aceastã a treia soluþiune – a liberalilor – a convenitm. sale regelui; m.-sa a chemat pe liberali la putere, ºiastfel, fireºte, aceeaºi soluþiune a convenit ºi þãrii.
Atunci, individul numit de conservatori în slujbã,ca recompensã pentru mici servicii aduse prinpublicitate în opoziþie, a primit de la noul directorgeneral al Regiei, onor. d. C. Mãnescu, urmãtoareaadresã, cu data de 30 martie**, cînd, printr-o stranieprevedere, primul numãr al Moftului român ieºise desub tipar*:
“D-lui I. L. Caragiale, registrator etc.Postul de registrator ce ocupaþi în administraþiunea
centralã fiind suprimat prin budgetul exerciþiului 1901-1902, cu regret vã facem cunoscut cã rãmîneþi îndisponibilitate pe ziua de 1 aprilie 1901.
Director generalC. Mãnescu “Acel “cu regret” era prea delicatã vorbã, ca sã nu
merite un rãspuns politicos. De aceea, directorulrevistei noastre se grãbeºte a rãspunde d-lui directorgeneral al Regiei prin numãrul acesta:
“D-sale d-lui director genaral al Regiei M.S.Prea stimate domnule,Înþeleg ºi, dacã voiþi, împãrtãºesc chiar regretul dv.
pentru aceea ce mi-aþi fãcut cunoscut pe ziua de 1aprilie. Trebuie însã sã ne resemnãm: þara are atîtanevoie de economii! Cînd mã gîndesc cã numai prinsuprimarea postului meu de registrator, regretul face oeconomie enormã! Dv., ca om de calcule, veþi înþelegeîndatã.
În adevãr, eu primeam efectiv pe lunã – lei 389,bani 50; asta face cîte 4.674 lei 40 bani pe an. Ei! dacãslujeam 30 de ani, asta fãcea 140.220 lei; dacã apoi,dupã acei 30 de ani slujiþi fãrã sã fi fost lovit de vreopenalitate, care sã mã facã a-mi pierde dreptul lapensiune, m-aº fi retras, regulîndu-mi acest drept, ºi aºfi profitat de el încã, sã nu zic alþi 30 de ani, darmãcar 25, cîte 300 lei pe lunã, 3.600 pe an, ºi astaface un condei de 90.000. Care va sã zicã: 140.220 lei,leafã, ºi 90.000, pensiune, fac un total de 230.220 lei.
Sã nu regretãm dar, stimate domnule, cînd prinsacrificiul nostru, fie chiar silit, se poate aduce folosstatului, înecat aproape în ruinã prin atîtea risipe,atîtea lefuri exagerate ºi pensiuni exorbitante.
Convins cã împãrtãºiþi ºi dv. sentimentele melepatriotice, sunt ºi rãmîn al dv. devotat servitor.
I. L. Caragialefost impiegat clasa I în ad-þia centralã R.M.S.P.S. – ªtiind cã administraþia centralã a R.M.S. are
pe de o parte o sumã alocatã în budgetul sãu pentruabonamente la ziare ºi deosebite reviste, iar pe de altãparte face, în ziare ºi reviste, publicaþiuni în interesulserviciului de exploatare – profit de ocaziune, preastimate domnule director general, spre a vã ruga sãbinevoiþi a onora ºi revista noastrã cu un abonamentºi sã-i primiþi ºi ei oferta pentru publicaþiuni ºianunciuri ale Regiei. Mai ales în aceastã privinþã, credcã administraþia dv. ar face bine, în interesul sãu, sãtrateze ºi cu noi, pretenþiunile noastre fiind cu atît maimodeste cu cît tirajul nostru e foarte însemnat ºi foaianoastrã, ca ebdomanarã, cititã cu multã insistenþã ºiatenþie în toate straturile sociale.
Cu tot respectul,I. L. C.
Cele nouã medalii recent obþinute la cea de aXXX – a ediþie a Jocurilor Olimpice, Londra2012, ar trebui sã ne bucure, o exaltare tipic
româneascã legatã de ‘marele progres al sportuluiromânesc’, sportivi de excepþie, preocupare ºipreocupãri, bla, bla, bla...
Cele nouã medalii (2 de aur, 5 de argint, 2 debronz) ne bucurã. Este însã o bucurie amarã, trebuiesã recunoaºtem acest lucru. ªi trebuie sã recunoaºtemcã cele nouã medalii, care plaseazã România pe undeloc onorant loc 27 în clasamentul general, sînturmarea directã a unei iresponsabile preocupãri lanivel guvernamental ºi nu numai, faþã de sportulromânesc, privit în ansamblu ºi nu în nesemnifica-tivele detalii. Sã mã explic...
Sîntem singura naþiune care se reprezintã înlumea sportului cu Autoritatea Naþionalã pentruSport ºi Tineret din cadrul Ministerului Educaþiei,Cercetãrii, Tineretului ºi Sportului, în loc de ministerde profil, al sportului, aºa cum trebuie ºi cum existãîn întreaga lume civilizatã. La aºa subordonare estede la sine înþeles cã ºi fondurile, atîtea cîte sînt, seîmpart ºi iar se-mpart, sportului revenindu-i sumeinfime. Organizatoric, sportul în România este prinaceastã subordonare, cu ‘n’ paºi în urma altor state.Apoi, sportul în România nu mai este de foarte multtimp, prioritate naþionalã. Charles de Gaulle a pus
piciorul în prag în 1967 ºi vedem ce rezultatesportive are Franþa. La noi suflã vîntul în ºi prin toatebirourile. Educaþia fizicã ºi sportul ºcolar au ajuns overitabilã bãtaie de joc, baza de selecþie fiind lanivelul minim de existenþã ºi rezistenþã. Aº mai read-uce în discuþie Bac-ul olimpicilor 2012, o altã marecacealma naþionalã, cu o rezolvare în coadã de peºte,dar cu aporape 180 de tineri sportivi olimpici. Sã fimserioºi !!!
Cum baza de selecþie se reduce de la un an laaltul, cum sportul universitar este ºi el pe butuci, estefiresc sã nu avem rezultate sportive de vîrf, înreg-istrînd numai decepþii ºi frustrãri. Sînt rezultatesportive la diferite competiþii, dar ele sînt sporadice,laureaþii români nefãcînd faþã marii concurenþe dincompetiþiile de anvergurã, Jocuri Olimpice, Mondiale,Europene. Puþini dintre sportivii care terminã junio-ratul confirmã la seniori, Londra 2012 constituind ungrãitor exemplu. De ani buni nu mai avem rezultatela sporturi care ne aduceau multe, foarte multemedalii – am în vedere toate competiþiile sportivemajore -, printre cele mai vãduvite aflîndu-seluptele, boxul, atletismul, voleiul, baschetul, hand-balul masculin, ciclismul, cãlãria, ºi mai nou, sportulnautic (kaiac – canoe, canotajul), parþial scrima, gim-nastica, sporturi în care pierdem încet, încet supre-maþia. Rezultatele obþinute de echipele de club în
competiþiile intercluburi sînt binevenite, nu trebuieuitat faptul cã echipele în cauzã mizeazã mult desportivi de alte naþionalitãþi, plãtiþi bine ºi foartebine.
Din sãrãcie nu puteau sã se-ntrupeze decît cîtevamedalii, bune ºi ele. Important acuma este ce vaurma, ce paºi se vor face, dacã va exista sau nuinteres pentru sport de înaltã performanþã înRomânia. Mã tem cã toate vor rãmîne la nivel declar-ativ, buni de gurã teoretic vorbind, modeºti înpunerea în practicã, aici România deþinînd supre-maþia ... mondialã! Londra 2012 demonstreazã încã odatã, cã toþi guvernanþii noºtri ‘’iubesc” sportul, cãtoþi au ‘’practicat’’ în tinereþe tirul, halterele, boxul,polo, judo, ‘cochetînd’ cu gimnastica, scrima, bla,bla, bla... Trist este cã state precum Ungaria,Kazakhstan, Irlanda de Nord, Cehia au ocupat locurisuperioare României (104 sportivi; 15 sporturi) laLondra 2012, lucru ce trebuie sã dea serios de gîndit.
Viitorul sportului românesc este, din pãcate, sum-bru ºi rezultatele ultimilor doi ani sînt demonstraþiaelocventã a tot mai crasei noastre iresponsabilitãþi.Am ajuns în faza în care putem vorbi doar despre unsingur ºi adevãrat Ambasador al României în lumeaîntreaga, cultura. Despre sport avem ºansa de a neexprima la ... trecut, trãind în continuare dinamintiri. ªi sînt convins cã ºi peste 25 de ani ne vomraporta tot la Iolanda Balaº, Viorica Viscopoleanu,Nadia Comãneci, Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipã,Cornel Penu ºi generaþia sa, Gabriela Szabo, CãtãlinaPonor, Dan Grecu, Marian Drãgulescu, VioletaBeclea, Maricica Puicã, Natalia Andrei Mãrãºescu,Mihai Covaliu,... Sã recunoaºtem, avem din ce trãi!
2299
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
29TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
mofteme
„Soluþia Caragiale” în vremuri de crizã
Vasile Gogea
sport & culturã
Din sãrãcie se-ntruparã nouãmedalii olimpice
Demostene ªofron
LLaannssaarree ddee ccaarrttee // GGaabbrriieellaa AAddaammeeººtteeaannuuÎn vara anului 2012, activitãþile ICR Lisabona au
atins o asemenea intensitate, încât au justificatgenericul Verão Cultural Romeno em Portugal (=Vara culturalã românã în Portugalia) sub care aufost anunþate prin enorme afiºe amplasate înpuncte cheie din capitala Portugaliei. Primul dintreevenimente a avut un caracter literar: apariþiatraducerii în portughezã a romanului Dimineaþãpierdutã de Gabriela Adameºteanu, graþieprogramului TPS (Translation and PublicationSupport Programme), promovat de InstitutulCultural Român. Volumul a apãrut sub titlul UmaManhã Perdida la prestigioasa editurã DomQuixote, în traducerea apreciatului lusitanistCorneliu Popa.
Lansarea a avut loc la librãria Leya na Barata, depe Avenida da Roma, beneficiind de prezentareaplinã de empatie ºi cãldurã afectivã a uneia dintrecele mai bine cotate scriitoare portugheze ale zilelornoastre – Lídia Jorge. Dialogul dintre cele douãscriitoare, abil tradus de cãtre Antoaneta Roman,directoarea-adjunctã a ICRL, a creat premisele unuifructuos dialog cu numeroºii iubitori de literaturãprezenþi la lansare. În puþinul timp petrecut laLisabona, doamna Adameºteanu a acordat unnumãr impresionant de interviuri unor publicaþii(Jornal de Noticias, Correio da Manhã, Jornal I,Caras, Time Out, Ipsilon) ºi posturi de televiziune(RTP, SIC Notícias) din patria lui Fernando Pessoa.În Ipsilon din 20 iulie 2012, scriitoarea e prezentãîntr-un interviu pe patru pagini de revistã, luat deIsabel Lucas, care semneazã în acelaºi numãr ºi ocronicã a volumului Uma Manhã Perdida, sub titlulRomânia e o femeie tragicã.
Continuând optima cooperare cu festivalurileportugheze de cinema, ICR Lisabona a susþinut onouã participare de marcã a producþieicinematografice româneºti, la cea de-a 20-a ediþie aFestivalului Curtas Vila do Conde. Participarea s-aconcretizat în prezentarea a opt filme, repartizate latrei secþiuni: Competiþia internaþionalã, De la scurtla lung ºi Panorama Europeanã. La invitaþiaorganizatorilor, ºi cu suport din partea ICRL, dinRomânia au sosit la Vila do Conde urmãtoriicineaºti: regizorul Adrian Sitaru – ca membru înjuriul festivalului; regizorul Vladimir Dembinski,reprezentând împreunã cu producãtorul Radu
Stancu filmul Tenis, înscris în competiþie; în fine,Mihai Mitricã, reprezentantul AscociaþieiEsten’N’Est. Filmul Din dragoste cu cele mai buneintenþii, al regizorului Adrian Sitaru, a fost proiectatîn avanpremierã portughezã, în cadrul secþiunii DaCurta à Longa. În cadrul manifestãrilor din urbeaînvecinatã – Guimarães, Capitalã CulturalãEuropeanã 2012 – Festivalul Curtas a prezentattimp de o sãptãmânã, o serie de filme premiate laediþiile precedente, între care Renovarea de PaulNegoescu (premiul UIP/Vila do Conde/EuropeanFilm Awards Nominee Curtas 2009) ºi Colivia deAdrian Sitaru (Marele Premiu al oraºului Vila doConde 2010). Din partea ICR, la ediþia din acest anau fost de faþã Antoaneta Roman, directoare-adjunctã ICRL ºi Anca Hrab, din partea centraleiInstitutului Cultural Român.
În cadrul celei de-a 29-a ediþii a FestivaluluiInternaþional de Teatru de la Almada (care se luptãcu cel de la Sibiu pentru „medalia de bronz” întremanifestãrile de acest gen din Europa), ICRLisabona a promovat spectacolul Doi dintre noi, îninterpretarea Companiei de Teatru Pass PartoutDan Puric. Medaliatã cu aur la FestivalulInternaþional de Dramã ºi Pantomimã de la Belgrad,în 2010, prestaþia junilor actori Ana Pepine ºi PaulCimpoieriu a suscitat un real interes ºi o receptarecât se poate de cãlduroasã din partea publiculuiportughez, ce a umplut pânã la refuz incintateatrului în aer liber din Almada.
PPrreezzeennþþee rroommâânneeººttii llaa AAlltteerr ddoo CChhããooO nouã iniþiativã cu caracter de diplomaþie
publicã a constat în susþinerea ICRL acordatãPrimãriei oraºului Alter do Chão, din ProvinciaAlentejo, în organizarea unui micro-festival menitsã-i familiarizeze pe localnici cu diverse ipostaze ale„specificului românesc”. Manifestarea s-a derulat,de-a lungul a trei zile, în inicinta castelului medievaldin centrul localitãþii. Astfel, numeroºilor invitaþi(locuitori ai regiunii alentejane, dar ºi reprezentanþiai comunitãþilor de imigranþi stabiliþi în Portugalia)li s-a oferit ocazia de a vizita standurile cu literaturãtradusã din limba românã, de a admira mostre decostume populare/artizanat din þara noastrã ºi de agusta bucate specific româneºti. În deschidere a fostvernisatã expoziþia tânãrului jurnalist portughezJoão Pedro Correia, intitulatã A Romênia Através
da Tua Câmara (= România vãzutã prin obiectivultãu fotografic). Ansamblul de cântece ºi dansuritradiþionale româneºti Doina, al AsociaþieiImigranþilor din România ºi Basarabia stabiliþi înAlgarve, a prezentat un program mult aplaudat. Deasemenea, a avut loc proiecþia primei ecranizãrihollywoodiene a romanului Dracula de BramStoker, realizatã în 1931 de cãtre regizorul TodBrowning, precedatã de documentarul Adevãruldespre Dracula, produs de Canalul TV Historia.
FFeessttiivvaall aaoo LLaarrggoo:: ssppeeccttaaccooll JJuunniiii SSiibbiiuulluuiiJunii Sibiului, cel mai vechi ansamblu de
dansuri populare din România (fondat în 1945 deIoan Macrea) a cucerit sufragiile publicului la unuldintre puþinele festivaluri de mare anvergurã alePortugaliei. Festival ao Largo este organizat de cãtreOpera din Lisabona (Teatro Nacional São Carlos,OPART / Organismul de Producþie Artisticã EPE) ºibeneficiazã de susþinerea Guvernului Portugaliei.Dupã negocierile prealabile cu directorul artisticCésar Viana (susþinute de subsemnatul, împreunãcu directoarea adjunctã Anca Doina Milu-Vaidesegan, în vara anului trecut), ICRL a decis sãvinã în întâmprinarea dorinþei de colaborare aacestuia. Un element deloc neglijabil este locaþiafestivalului, cât se poate de propice spre a reunisute de spectatori: Largo de São Carlos, piaþeta dinfaþa Teatrului de Operã din Lisabona, unde se aflãºi edificiul în care s-a nãscut ilustrul poet FernandoPessoa. Cei 35 de artiºti sibieni au avut o prestaþieplinã de culoare, energie ºi virtuozitate,impresionând publicul cu fiecare nouã piesã dinprogram ºi cu fiecare schimbare de costume –veritabilã sintezã muzical-coreografico-vestimentarãa provinciilor române Maramureº, Transilvania,Dobrogea, Moldova, Bihor, Valahia, Banat. Deºispectacolul a fost dominat de frumuseþea dansurilorºi a vestmintelor, formaþia instrumentalã competentcondusã de violonistul I. Popescu a realizat, larândul ei, un fermecãtor periplu acustic prin diversezone folclorice ale þãrii noastre, culminând cu mult-aplaudatele solo-uri ale taragotistului AdrianNeamþu. Publicul (estimat de organizatori la peste1600 de spectatori) a blocat trotuarele ºiesplanadele din jurul piaþetei, ale cãrei scaunefuseserã deja ocupate cu aproape douã ore înaintede ora începerii. Publicaþia portughezã onlineHardmusica descrie spectacolul, piruetele fetelor,elementele de acrobaþie din dansurile fecioreºti, darºi reacþia entuziastã a publicului, ce ocupaseliteralmente zona centrala a Cartierului Chiado dininima Lisabonei: „Nu rãmãsese niciun spaþiuneocupat, Chiado s-a oprit spre a savura spectacolulartiºtilor est-europeni, chiar ºi balcoanele clãdirilordimprejur erau înþesate de spectatori. Îndeosebidansurile transilvãnene se asemãnau celor dinbailaricos („baluri folclorice” tipic lusitane), astfelîncât portughezii din public s-au identificat cu eleinstantaneu, îndeosebi datoritã costumaþiilorsimilare. În finalul „interactiv” al spectacolului, Juniii-au suprins pe spectatori invitându-i pe scenã, sã seprindã în horã.” Printre cei ce au asitat la acest nousucces de public al ICRL s-au numãrat membriiAmbasadei României în Portugalia, ambasadori ºidiplomaþi din Coreea de Sud, Ungaria, RepublicaMoldova, Chile, Mexic, Franþa, Brazilia, consululonorific al României din Estoril º.a.
(Continuare în numãrul urmãtor)
3300
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
30 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
corespondenþã din Lisabona
Varã culturalã românã în PortugaliaVirgil Mihaiu
Ansamblul Junii Sibiului evoluând la Festival ao Largo din centrul Lisabonei
Am ajuns, iatã, în anul de graþie 1965;Coltrane tocmai a înregistrat & bãtut în cuiecele douã variante ale pietrei de hotar care a
însemnat “Ascension”. “Sfântul” pare a fi în staresã se apuce de orice altã aventurã/explorare oricâtde temerarã. În fapt, însã, îi mai rãmân de trãitdoar doi ani. Orice ar fi, dupã un asemeneatriumf, e timpul cel mai potrivit pentru un nouînceput, însã la aºa ceva nu poþi sã te încumeþidecât cu o altã trupã, cu alþi oameni. De fapt, evorba de o rupturã; vechiul pianist pare sã fi dattot ce a putut, tobarul e fenomenal, dar astãzi secere parcã altceva, iar un saxophonist mai free n-ar strica nici el la casa omului; ºi uite aºa McCoyTyner a fost înlocuit cu Alice Coltrane, Elvin Jones– cu ritmicianul Rashid Ali, în vreme ce, alãturi deTrane, îl vom putea asculta de acum înainte ºi pe“meºterul” Pharoah Sanders care va duce de-acumo mare parte din greul oricãrui concert sau dinefortul epuizant al înregistrãrilor. Coltrane pareadeseori a fi ajuns la capãtul resurselor ºi – din ceîn ce mai frecvent – fie cã anuleazã unele„angajamente”, fie se retrage pentru o vremeîncercând sã-ºi refacã puterile. Cei care-l cunoºteauîºi dãdeau seama cã „Sfântul” ajunsese la capãt ºin’avea sã mai poatã rezista multã vreme. Chiar ºicei care l-au putut vedea live (sau în “înregistrãri”)vor fi rãmas, literalmente, cu gura cãscatã, dându-ºilesne seama de consumul de energie absolutdement la care se deda saxofonistul în cursul celor30 de minute cât dura în medie o bucatã. Seîntâmpla însã, nu o datã, ca durata totalã sãdepãºeascã o orã din care o bunã parte era“mâncatã” de solourile pianistei, ale basistului sauale bateriei. Tovãrãºia cu Pharoah Sanders la fel cainfluenþele “apocaliptice” venite dinspre AlbertAyler îi vor prelungi întrucâtva… zilele. Tipicepentru aceºti ultimi doi ani sunt înregistrãrile Liveat the Village Vanguard Again! din 1966 ºi Live inJapan (1967). Tot din ultima perioadã mai amintimînregistrãrile Expression, Stellar Region ºiInterstellar Spaces.
John Coltrane a murit în 17 iulie 1967, învârstã de doar 40 de ani. La înmormântare aucântat quartetele Albert Ayler ºi Ornette Coleman.În scurtã vreme Biserica Africana Ortodoxã dinSan Francisco a declarat cã Trane este de fapt oîncarnare a Domnului ºi i-a împrumutat numele,fiind cunoscutã drept celebra “Coltrane Church”.Specialiºtii au insistat dintotdeauna asuprainfluenþei covârºitoare pe care a exercitat-oColtrane - atât în timpul vieþii cât ºi postum -asupra jazzului de tip mainstream, dar ºi în chiar
“jungla” tuturor tendinþelor avangardei. Elîntruchipeazã una dintre cele mai puterniceinfluenþe în universul jazzului de dupã 1960,acþionând ca un veritabil magistru pentru maimulte generaþii de saxofoniºti. Poate cã, pe undeva,preocupãrile sale pentru sfere religioase saufilosofice dintre cele mai fascinante (Islam, Kaballa,Krishnamurti, Budismul Zen sau Platon ºiAristotel) sau, pe de altã parte, experienþeledrogurilor ºi ale alcoolului de care se va dezbãraapelând la precepte mistice îi vor fi sporit în chipneaºteptat statura ºi/sau aura spiritualã. Aº vrea sãînchei acest capitol (despre care am aflat din maimulte surse cum cã ar fi exagerat de lung ºidetaliat) recurgînd la o declaraþie carei-i aparþineunuia dintre elevii ºi apropiaþii sãi, saxofonistultenor Archie Shepp: „Unul dintre meritele majoreale maestrului a constat în desfiinþarea prejudecãþiiconform cãreia un jazzman nu are de ce sã selimiteze la solouri scurte de doar trei sau patruminute. Coltrane a demonstrat în ce fel unjazzman poate sã cânte la modul cel mai intensivmult mai multã vreme, dispunând într-astfel de unrãgaz mult mai îndelungat pentru a-ºi dezvoltaideile ºi concepþiile muzicale. Nu cred însã, înniciun caz, cã a urmãrit sã demonstreze cum unsolo de 30 de minute va fi în chip necesar maibun decât unul de 3-4 minute, ci a intenþionatdoar sã dovedeascã posibilitatea de a improviza omuzicã intensã ºi de cea mai bunã calitate timp detreizeci sau patruzeci de minute, urmãrind sã neconvingã de necesitatea absolutã în acest sens aunei rezistenþe fizice de excepþie care sã meargãmânã în mânã cu o fantezie ºi cu un bagaj de ideinu foarte lesne de agonisit.”
În încheiere – ºi de data asta „pe bune” - nudoresc sã ofer nici reþete ºi nici „sfaturi utile” întrudescoperirea universului nu foarte comod al unuimare muzician, aºa cum a fost John Coltrane. Estevorba – în acest caz atât de special – despre omuzicã abruptã, peste mãsurã de dificilã/densã,care – probabil –, pe leader l-a costat chiar ºi viaþa.Acest „fenomen” ar trebui abordat gradat, cuîncetul, pentru a te obiºnui cu un nivel energeticinimaginabil atât ca duratã cât ºi ca intensitate.Cazuri similare, cred eu, întâlnim doar la OrnetteColeman, Albert Ayler sau Cecil Taylor. Esimptomatic, de altfel, cã – pânã ºi în cazurile cândTrane face parte din grupurile altor „lideri” (MilesDavis, de pildã) – intrãrile sale sunt absolutdevastatoare, punându-i în umbrã pe toþi ceilalþiparticipanþi (inclusiv pe Miles!). Da, pe Coltranenu-l vei putea asculta citind o carte sau ocupându-
te, gãsindu-þi de lucru cu cine ºtie ce altceva; poatecã aºa ceva ar merge în caz cã asculþi Modern JazzQuartett, Oscar Peterson sau – la limitã – chiarMiles Davis. Deºi nu este întotdeauna adevãrat ...
Poate însã cã, odatã ajunºi aici, ar fi momentulcel mai potrivit sã evocãm figurile celorlalþimuzicieni care i-au stat aproape „Sfântului” înmarea aventurã a Quartett-ului. Sã începem,aºadar, cu pianistul de mare clasã care a fostMcCoy Tyner: s-a nãscut la Philadelphia ºi aînceput sã „intre” în pian la vârsta de 13 ani, fiindinfluenþat de un vecin, pe nume Bud Powell. S-aimpus rapid, devenind pianistul unui celebruJazztett, condus de Benny Golson & Art Farmer.În 1960 îl întâlneºte pe Coltrane ºi devine membrual celebrului Quartett. Minunea va þine pânã în1965 când „ºeful” cade prea de tot în patimaatonalului ºi a jazzului free ºi – dupã ezitãri ºiamânãri nesfârºite - se hotãrãºte sã schimbegarnitura, introducând modificãri surprinzãtoare lacapitolul percuþie. Tatonãrile ºi cãutãrile lui Trane îlvor decide pe McCoy (dar ºi pe bateristul ElvinJones) sã renunþe la colaborare ºi sã declare: „Numai vedeam defel cum mi-aº fi putut aduce ocontribuþie cât de cât valabilã la aceastã formulã cutotul nouã în care nu puteam vedea decât un felde zgomot fãrã noimã. Nu aveam nici un feelingpentru ceea ce se punea la cale ºi – atunci când nuam feeling, pur ºi simplu nu cânt!”. Probabil cãdespãrþirea de Coltrane a fost dureroasã, însã clasaexcepþionalã a pianistului s-a impus de îndatã ºiMcCoy T. se va impune ca leader al unor noiquartette ºi trio-uri de mare succes, afirmându-seautoritar în noile tendinþe (postbop, thirdstream),fãrã însã a face concesii „modelor” fusion sauexceselor free. Pe Youtube puteþi sã va delectaþi cumulte „minunãþii” care poartã „marca” pianistului,însã poate ar fi bine sã zãboviþi o clipã ºi sã-lascultaþi în interpretarea genialã a piesei „Naima”compusã de...Trane.
Elvin Jones ajunsese – încã din timpul vieþii - oadevãratã legendã: se spunea despre el cã faceparte dintre ritmicienii rarisimi în stare sã-ºifoloseascã toate cele patru membre... independent.Încã de mic copil a „muºcat” din obsesia tobelor ºia ritmurilor, fiind nelipsit de la spectacolele de circ.Ciudat mi se pare cã nu a fost prea apreciat laînceputurile sale profesioniste, devenind cunoscutºi faimos abia de la intrarea în formula Coltraneunde a rezistat pânã în anul 1966 când n-a maivrut sã participe cu nici un chip la experienþelepoliritmice ale „schimbãrii la faþã”. A urmat apoi ocarierã de leader al grupului Soft Machine princare s-au perindat o serie de muzicieni importanþi.
31TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
jazz story
Coltrane dispareIoan Muºlea
McCoy Tyner
Pharoah Sanders
Echinocþiul de toamnã va gãsi FilarmonicaTransilvania sub acoperiºul casei pãrinteºti,pe scena de la Auditorium Maximum, locul
unde a luat fiinþã. Însã ironia sorþii face caîntoarcerea din cei 7 ani de exil sã nu însemne ºideplina fericire a ajungerii la liman, întrucâtvaloroasa instituþie clujeanã este mai aproape caniciodatã de visul de a avea, în sfârºit, un templunumai al ei. ªi suntem îndreptãþiþi sã credem cãacel loc sacru va face parte din modernulcomplex arhitectural care se va chema CentrulCultural Transilvania. Aºadar, casa natalãurmeazã a fi doar un cãmin temporar. Dar ce seascunde în spatele reconcilierii dintre filarmonicaclujeanã ºi Universitatea Babeº-Bolyai? Rãspunsuleste simplu, scurt ºi oarecum cinic: s-a schimbatun om, e drept, o persoanã importantã – rectoruluniversitãþii – însã, totuºi, un singur om! A plecatex-ministrul educaþiei ºi actualul ministru alAfacerilor Externe, Andrei Marga ºi a venit prof.univ. dr. Ioan Aurel Pop, un istoric ca formare.De ce o fi silit despoticul Marga filarmonicaclujeanã sã ia calea pribegiei este greu de spus(chiria exorbitantã mi se pare a fi fost doarmijlocul, nu mobilul), cert este cã timp de ºapteani lungi ansamblul muzical numãrul unu alurbei noastre a dat concerte într-un spaþiu cuacusticã modestã, impropriu pretenþioaselorsonoritãþi simfonice. Cutia acusticã, o construcþie(chipurile) ºtiinþific proiectatã, scumpã ºinearãtoasã, s-a dovedit un fel de frecþie la unpicior de lemn, neaducând ameliorãri sensibile.Timp de ºapte stagiuni melomanul rafinat aplecat nesatisfãcut de la Casa de Culturã aStudenþilor. Apoi, spre mirarea unora ºi sprebucuria multora, îndatã dupã ce a fost uns înînalta dregãtorie, Ioan Aurel Pop ºi-a manifestatpublic intenþia de a chema acasã orchestraTransilvania – un gest demn de toatã admiraþia!
Numãrându-mã printre fericiþi, am trecut ºi eupe la directorul Marius Tabacu, nu atât ca sã-l
agasez cu un interviu, cãci toatã presa era pecapul lui, bâiguind ceva despre noua locaþie(anglo-saxoniþi agramaþi), ci mai mult ca sã-ncerca-i tatona reacþiile în faþa neaºteptatei situaþii ºi,cu puþin noroc, sã-l împing spre o discuþie în par-ticular. L-am gãsit mulþumit în sinea lui, deºi uºorsurprins de niºte acþiuni de operetã ale proaspãtajunsului preºedinte al Consiliului Judeþean, HoriaUioreanu, politician care îºi cam umflase pieptulîn public prin niºte afirmaþii bombastice, potrivitcãrora repunerea în drepturi a filarmonicii ar firezultatul unor tratative dintre forul pe care cuonoare îl conduce ºi UBB. Tabacu era destul deamuzat (poate mai rãu, deºi n-a lãsat sã se între-vadã) de acele pseudo-negocieri care... nu-l inclu-seserã (!) Le lua ca pe niºte valuri post-electorale,ceva în genul „vedeþi?, v-am spus eu c-am sã facºi-am sã dreg!” Important i se pãrea directoruluicã revenirea la vatrã era un fapt cert, chiar dacãintuia apariþia unor „mici sincope de funcþionare,cum este ºi firesc sã se întâmple atunci când douãinstituþii de asemenea anvergurã îºi împart casa”.L-am mai întrebat pe Marius Tabacu dacã nu seteme cã aceastã rezolvare provizorie a pribegiei vaface ca lucrãrile de construcþie la noul sediu sãtreneze. „Sunt sigur cã proiectul nu va trena,fiindcã necesitatea construirii unui centru culturalîn Cluj este imperioasã, nu numai pentru oraº cipentru întreaga Transilvanie. Clujul se vrea a fi ocapitalã culturalã dar fãrã o salã de spectacoleadecvatã, fãrã o salã de muzicã de camerã adec-vatã, fãrã sãli de expoziþie adecvate, acest lucrurãmâne doar o dorinþã care nu are acoperire. Nuse poate concepe o capitalã culturalã europeanã aanului 2020 (2021dupã ultimele informaþii), fãrão infrastructurã adecvatã. Dar semnele sunt bune,proiectul este finalizat în proporþie de 99%, maideunãzi am vorbit cu arhitectul, care aºteaptãultimele autorizãri – cea mai importantã fiindautorizaþia de construcþie – iar de-acolo-ncolo dru-mul este destul de limpede: e vorba doar definanþare, despre care suntem asiguraþi cã existã”.
Mai sceptic din fire aflându-mã eu, formularea„e vorba doar de finanþare” mi-a adus niºte fioripe ºira spinãrii. Mi-am adus aminte cum, pe cânderam în clasele mici ale Liceului de Muzicã,grozavul director al acelor timpuri, Leontin Chiºu,biciul lui Dumnezeu, s-a bucurat pripit atuncicând Bucureºtiul i-a juruit bani pentru o clãdirenouã (mãnãstirea franciscanã în care se chinuiaºcoala era tainicã ºi inspiratoare, spiritual vorbind,însã înghesuitã ºi insalubrã). Numai o clipã înplus s-a scãrpinat în cap temutul director, din nuºtiu ce pricinã, ºi fondurile, neînhãþate pe datã cuamândouã mâinile, au ºi zburat ca pleva-n vânt!Peste ani, acu, nu de mult, acelaºi Marius Tabacude mai-nainte, mi-a arãtat, mândru, proiectulcutiei de pantofi – un paralelipiped de aluminiu ºisticlã ce urma a fi ataºat clãdirii fostului cazinoudin parcul mare al oraºului. Spaþiul, ultramodern,urma sã devinã noua casã a FilarmoniciiTransilvania dar... trebuiau tãiaþi câþiva arbori se-culari ºi „verzii” s-au dat de ceasul morþii.Ecologiºtii vreau sã zic, fiindcã România a maiavut verzi, însã aceia þineau la þarã ºi culturã. Cãanul trecut s-au fãcut adevãrate defriºãri în parculcentral, mulþi arbori falnici cãzând sub secure,asta n-au mai vãzut insignifianþii verzi. Prinurmare zic aºa: dã, Doamne, ca edililor oraºuluisã nu le intre cumva în cap cã filarmonica noas-trã este „rezolvatã” ºi sã-ºi ia gândul de la dorinþaei ardentã.
Pânã una-alta, când ziua ºi noaptea vor tragela fel în balanþã, în 21 septembrie, preþuitaorchestrã clujeanã vã invitã la primul concert alstagiunii 2012-2013, la mama acasã. Cu ºampanievã va primi la începutul lui octombrie, când boga-ta Toamnã Muzicalã Clujeanã va începe sã-ºiîmpartã darurile celei de-a XLVI-a ediþii!Promisiuni de festin dar... noi tot aºteptãmmutarea în casã nouã. Ultima, cea care va însem-na sfârºitul oricãrui provizorat. Oare nu cumvasunt prea bãtrân ca s-o aºtept?
3322
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
32 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
Provizorat în casa pãrinteascãMugurel Scutãreanu
muzica
Constantin Blendea Joc de razã solarã (2003)
Constantin Blendea Înserare în Deltã (1995)
Ariel Inter Fest, festivalul estival organizatde Teatrul ”Ariel” din Râmnicu Vâlcea, ainclus în program destule spectacole care
meritã consemnate.Apa de Havel de Matei Viºniec, de pildã,
producþie a Teatrului ”Anton Pann”, tot dinRâmnicu Vâlcea, în regia lui László Vadas, aadus în faþa spectatorilor doi actori cu resurseremarcabile. Irina Melnic ºi Romul Moruþan autransfigurat vizual cu mare expresivitatepovestea lui Viºniec, într-o punere în scenãextrem de finã, dar simplã ºi atrãgãtoare.Tentativa de sinucidere a unuia dintre eroi,secondat, ca un fel de dublet, de celãlalt - ambiiîmbrãcaþi cu cãmãºi albe ºi cravate -, devine unslalom intelectualist-persiflant prin istoriaculturii, înregistrând morþile celebritãþilor, prinspânzurare, otrãvire, împuºcare, defenestrareetc., diversele ”arme” fiind scoase la ivealã dincutii de cadouri. Scurte interludii de ”film mut”,în care lumina intermitentã fragmenteazãmiºcãrile protagoniºtilor, pun încã un accentsimbolic în acest spectacol amuzant ºiemoþionant, ludic ºi profund, gândit impecabilregizoral ºi jucat memorabil. Nu pot decât sãsper cã - deºi actorii s-au mutat între timp dinVâlcea - spectacolul o sã se mai joace, pentru cãprospeþimea sa îl face o producþie de cursãlungã.
Prietenii italieni ai Teatrului ”Ariel” audesantat de-a dreptul la festival, cu spectacole ºiworkshop-uri - în acestea din urmã au fostimplicaþi actori din Italia, de la ”Ariel”, dar ºitineri liceeni din trupa ”Ariel jr.”, foartepofticioºi - ºi conºtiincioºi - sã joace teatru ºiconsumatori avizi de spectacole. De altfel, ºiactorul bucureºtean ªtefan Ruxanda ºi regizorulsard Romano Foddai i-au ”exploatat” pe tineriiactori în atelierele lor, legându-i ºi mai tare deteatru.
O surprizã foarte plãcutã din programulAriel Inter Fest a fost spectacolul Grãdini deplastic (Cantieri Teatrali Koreja, regia SalvatoreTramacere). Grãdini de plastic debuteazãoarecum plat, ”pedagogic”, cu trei tineri care sejoacã, destul de stângaci, printre folii de plastic,un fel de ”educaþie ecologicã”, ai impresia laînceput. Apoi însã începe nebunia. Cu fuste dinmãnuºi de menaj ºi cãciuli din dopuri deplastic, cu geci gen ”foaie de ceapã” garnisite cucârlige de rufe din plastic drept franjuri, capenele costumelor de piele-roºie, cu evantaie dinpliciuri de muºte, cei trei actori - Giovanni DeMonte, Alessandra Crocco ºi Maria RosariaPonzetta -, transformaþi dintr-o datã în niºtevirtuozi, danseazã, se joacã, se copilãresc, imitã,parodiazã, într-un ritm alert, care te ia cu el ºipe tine, spectator, ducându-te spre finalul de o
frumuseþe uimitoare, în care desenele din primazi de ºcoalã a unui copil þi se înfãþiºeazã pescenã, în culori vii, miºcându-se, ca într-un viscu omuleþi cu linii în loc de mâini ºi picioare ºicase fãcute din pãtrate ºi triunghiuri. DinGrãdini de plastic rãmâi cu senzaþii ºi imagini,nu neapãrat cu o poveste, dar aceste senzaþii ºiimagini te lasã sã îþi narezi propria poveste. Unspectacol absolut fermecãtor.
Printre oaspeþii Ariel Inter Fest s-a numãratºi actorul, regizorul ºi scriitorul Beppe Rossodin Torino, care a susþinut douã recitaluri plinede forþã - Oraºul nesigur îngropat de viu (ActiTeatri Indipendenti, Teatro Stabile di Torino,Viartisti Teatro, în regia sa) ºi Bãuturi fãcute încasã (Acti Teatri Indipendenti, Teatro Stabile diTorino, regia Gabriele Vacis).
Primul one man show este povestea, încheie realistã ºi miticã, a unei comunitãþi deromi români stabiliþi la marginea unui orãºelitalian, de la tolerarea sa de cãtre localnici larevolta acestora, de la promiscuitatea vieþuiriimarginalilor la demersurile timide aleautoritãþilor, alertate de un militant pentrudrepturile omului, în a le asigura condiþiiminime de viaþã, ºi pânã la expulzarea lorbrutalã. Un amestec de documentare jurnalisticãºi filtrare a mitologiei þigãneºti - ambele înmanierã literarã, aºadar nu neapãrat exacte înordine concretã - caracterizeazã acest spectacoltãios ºi empatic, în care Beppe a demonstrat ovirtuozitate artisticã impresionantã. Timp de oorã ºi jumãtate, el a creat o întreagã lume pescenã, redând diversele ”voci” naratoare,alternând între discursul alb al ºtirii jurnalisticeºi patima eroilor implicaþi, de o parte ºi de alta.Un spectacol ”multivocal” care a cuceritpublicul ºi a dat seamã de forþa unui actorfoarte bun.
Aceastã forþã s-a vãzut, nu mai puþin, înBãuturi fãcute în casã, un portret pitoresc,ironic ºi nostalgic-metaforizant, al uneicomunitãþi italiene confruntate cu semneleglobalizãrii. Beppe Rosso a folosit ºi aici tehnicasa specificã de joc, cu economie de mijloacescenice, mizând aproape în totalitate pe virtuþileºi impactul cuvântului ºi tonalitãþilor salevariate.
Pe o intrigã ”popularã”, de comediebulevardierã dulce-amãruie, au mizat CatrinelDumitrescu ºi Carmen Trocan în Doamna ºispecialistu’ dupã Pauline Daumale (Teatrul ”G. Ciprian”, Buzãu, regia Radu Nichifor).Doamna uºor snoabã, care se iluzioneazã cãrelaþia ei cu un ambasador mai are ºanse de”reviriment”, pregãtind cu migalã masa derevelion cu icre negre ºi bãuturi fine, ºiinstalatorul chemat în grabã, cu implorãri,
pentru a repara o þeavã spartã chiar în ajunulsãrbãtorii sunt eroii acestui spectacol în care sedevoaleazã traume afective, diferenþe dementalitate, solidaritãþi neaºteptate, într-unamestec de discurs pretenþios ºi replici fruste,cu gag-uri ºi accidente domestice, cu excese ºicerturi. Luat ca atare, Doamna ºi specialistu’face parte din acea serie de spectacole destinateagrementului, iar cele douã actriþe stãpânescprea bine arta actoriceascã pentru a nu manevraun asemenea angajament cu naturaleþe. Asta s-aºi vãzut de altfel în reprezentaþia de la Vâlcea,care a fost minatã însã de o anume obosealã cea împâclit spectacolul, din pãcate.
Mult mai fluent, reuºind sã transforme odramã de idei într-un spectacol de mare public,a fost Vizitatorul de E. E. Schmitt (TeatrulNottara, regia Claudiu Goga), în care austrãlucit pur ºi simplu Alexandru Repan ºiMircea Andreescu (alãturi de episodicii CrenguþaHariton ºi Cristian Nicolaie). Dialogul lui Freudcu Dumnezeu, într-o Austrie deja cotropitã denaziºti, le-a permis celor doi extraordinari actorio confruntare scenicã spumoasã, în care joculideilor devenea mai mult decât o meditaþiedespre viaþã, moarte, destin ºi liber-arbitru, cumonoloage de forþã, pe un text de mareadâncime conceptualã, dar scris cu o inteligenþãdramaturgicã uimitoare. Douã partiturimemorabile au dat farmecul acestui spectacolnu lipsit de imperfecþiuni, dar pregnant ºicuceritor.
În fine, o foarte inteligentã adaptare a pieseiTot ce se dã de Ioan Peter au propus actorii dela Teatrul de Artã din Bucureºti în Emigreiºãndrim (regia Bogdan Huºanu). Aventurile a treitineri români, porniþi sã cucereascã lumea, undedau tot de români, în diverse locuri ºi poziþiisociale, într-un soi de puzzle nebunesc ºinãucitor, le-a permis actorilor Ion Bechet,George Constantinescu, Marin Grigore ºi LiviuCheloiu un real tur de forþã scenicã. În spaþiulrestrâns al scenei Teatrului Ariel din Zãvoi, eiau configurat un întreg univers de aspiraþii,ciondãneli, ”ºmecherii”, maturizare, riscuri, gafeºi mici victorii, universul vieþii noastrecotidiene. Teatrul de Artã, am mai scris, esteunul din cele mai solide ºi ambiþioase iniþiativeteatrale independente din România, care meritãatenþia noastrã. Pe a publicului o are deja.
Ariel Inter Fest a fost anul acesta un festivalamplu ºi dens. Mai amintesc aici de concertullui Mike Godoroja cu trupa Blue Spirits, care i-a fãcut pe participanþi sã cânte ºi danseze, deconferinþele lui Ion Parhon ºi Doina Papp, careau dat orizont teoretic evenimentului, dar, pestetoate, de splendida atmosferã creatã de echipaTeatrului ”Ariel”, care meritã sprijinitã ºi pe maideparte.
3333
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
33TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
teatru
Acasã la Ariel (II)Claudiu Groza
Discuþia pe marginea festivalurilor de filmeste nuanþatã ºi inepuizabilã; rolul, rostul,noima acestora pot fi justificate în fel ºi
chip: de la menirea lor culturalã pânã la glamour,ca mijloc de propagare „în mase” a fenomenuluicinematografic, orice argument este binevenit. ªiasta dincolo de valoarea imanentã a unui festivalsau a altuia. În contextul politicii anticulturale totmai accentuate, promovate fãþiº în Româniacontemporanã (desfiinþarea TVR Cultural este ceamai recentã ºi, iertatã fie-mi ironia, vizibilã iniþiativãnaþionalã de gen: acestui post îi era alocat imensulprocent de 1,5% din bugetul Televiziunii publicedin România! De 3 x ruºine!!!), orice iniþiativãculturalã meritã susþinutã. ªi fiindcã profilul rubriciide faþã este filmul, rândurile ce urmeazã suntconsacrate unui nou ºi binevenit festival de film:Cinepolitica – Festivalul Internaþional al FilmuluiPolitic, singurul festival de gen din România ºi unuldintre puþinele festivaluri cu acelaºi profil din lume.Prima ediþie, desfãºuratã la Bucureºti între 11-21iunie 2012, ºi-a onorat cum se cuvine profilul. Iatãcum motiva, într-un interviu acordat semnataruluiacestor rânduri, regizorul Copel Moscu, directorulfestivalului (festival organizat cu sprijinul CentruluiNaþional al Cinematografiei, Uniunii Cineaºtilor dinRomânia, Muzeului Þãranului Român), opþiuneapentru filmul politic: „Acest festival a apãrut dintr-un imbold pe care l-am avut dându-mi seama cã, defapt, noi românii avem o educaþie politicã extremde precarã, ºi asta se observã de la vârf pânã latalpa þãrii: partide care nu au nicio doctrinã,politicieni care se mutã de la un partid la altul fãrãsã ºtie de ce, doar din interes personal º.a.m.d. Ei,lucrurile astea sunt cumva clarificate în filmele pecare le veþi urmãri la Cinepolitica. Sunt câtevapelicule pe care aº dori sã le vadã cât mai multãlume pentru cã o sã vedeþi cã nu suntem singuri pepãmânt cu pãcatele noastre politice, lucruri grave seîntâmplã peste tot iar politicianul este un soi de omcare în loc sã descurce, încurcã multã lume. ªi, dinacest motiv, ar fi bine sã îl recunoaºtem subnumele de politician ºi sã ne ferim de el, sã-i dãmajutorul sau sã îl îndepãrtãm atâta timp cât maiavem timp. Deci este un act de dezvãluire, derevelaþie ºi de înþelegere a politicii mondiale. Înselecþia noastrã avem o grãmadã de aspecte caresunt parcã rupte din întâmplãrile politicii noastre ºivom putea face o comparaþie. La noi, în trecuteducaþia politicã prin film a fost o manierã de aface strict numai film politic. Dar vom vedea cã ºiprin intermediul filmului bun, fãcut cu emoþie ºi cuartã, putem sã ne dãm seama care e rolul nostru cacetãþeni într-o zonã socialã ºi artisticã pe care osuportãm cu toþii.” (v. Tribuna nr. 234, 1-15 iunie2012, pp. 16-17). Din fericire, argumentele prodomo ale directorului festivalului s-au regãsit în cele12 filme din competiþie (selecþioner competent ºisever: criticul de film Mihai Fulger), fãrã a înþelegeprin aceasta cã am avut parte de 12 capodopere(axiomatic vorbind: Cu cât numãrul filmelorproduse în lume creºte, cu atât numãrulcapodoperelor scade!), ci doar cã toate titlurilepropuse spre vizionare – lungmeraje de ficþiune ºidocumentare – ºi-au justificat, unele cuamendamentele de rigoare, (ºi) statutul de film defestival.
Festivalul propriu-zis (prin aceasta înþelegând
competiþia, desfãºuratã la cinematograful Studioîntre 15-21 iunie), a fost precedat de câtevaprograme speciale derulate la Muzeul ÞãranuluiRomân în intervalul 11-14 iunie. De reþinut înprimul rând medalionul Costa-Gavras, care a readusîn atenþia publicului unul dintre cele maiimportante nume ale cinematografului angajatpolitic al anilor ’60 -’80. Din filmografia acestuia aufost programate douã titluri reprezentative,respectiv Z (Z, Franþa / Algeria, 1969) ºi Stare deasediu (Etat de siege, Franþa / Italia / RFG, 1972).Mai puþin celebru decât Z, Stare de asediu esteunul dintre cele mai puternice filme politicerealizate vreodatã: „Pornind de la un fapt real ºiturnat în Chile (cãtre finele guvernãrii lui Allende),filmul denunþã implicarea marilor puteri în politicaþãrilor mici. Niciun artificiu, niciun exces, niciunepitet, nimic aluziv sau literaturizat. Concis, nesunt prezentate niºte tipuri precis radiografiate careascund, în spatele prestanþei ºi gravitãþii, asasinatulpolitic.” (Tudor Caranfil, Dicþionar universal defilme, Bucureºti, Editura Litera Internaþional, 2008, p. 290).
Sub genericul Omul politic au fost prezentatedouã filme: Il divo (Italia, 2008; r. PaoloSorrentino), o biografie a lui Giulio Andreotti,legendarul prim-ministru al Italiei, ºi Coriolanus(Marea Britanie, 2011), primul film regizat deRalph Fiennes, o interpretare în cheie modernã apiesei shakeaspeariene omonime.
Poliþia politicã a fost de asemenea tema unuiadintre grupajele speciale ale festivalului Cinepolitica.O serie de scurtmetraje ceheºti, filme de instructajdestinate recruþilor din poliþia secretã ceheascã ºi unlungmetraj maghiar, Viaþa unui agent (Az ugynokelete, Ungaria, 2004; r. Gabor Zsigmond Papp), carerecurge de asemenea la materiale de arhivãdestinate pregãtirii membrilor poliþiei secrete, aucontituit partea de document(ar) a secþiunii. Tot încadrul acestei secþiuni a fost programat Vieþilealtora (Das leben der anderen, Germania, 2006)impresionat debut în lungmetraj al lui Florian
Henckel von Donnersmarck, povestea unui ofiþerde securitate care este sedus de personalitatea ºimediul în care trãieºte cel pe care este însãrcinat sã-l supravegheze îndeaproape: un scriitor bãnuit deintenþii subversive.
Cel de-al patrulea program special a fost dedicatlui Vaclav Havel, nu doar important om politic, ciºi un dramaturg, eseist ºi poet important. Grupajula cuprins douã documentare, Cetãþeanul VaclavHavel pleacã în vacanþã (Citizen Havel is RollingBarrels, Cehia, 2009; r.: Adam Novak, Jan Novak),reconstituire a uni episod din viaþa de disident a luiHavel: decizia de a testa limitele securitãþii, prinplecarea într-o lungã vacanþã în care ºi-a vizitat toþiprietenii din Cehoslovacia, ºi Vaclav Havel lacetatea din Praga (Cehia, 2009; r. Petr Jankarek),mediumeraj care trece în revistã primele ºase lunide preºedinþie ale lui Havel. Medalionul a fostîntregit de lungmetrajul de ficþiune Plecarea(Leaving, Cehia, 2011), singurul film regizat deHavel, adaptare a unei piese de teatru propii.Plecarea a avut premiera mondialã la Festivalulinternaþional de film de la Moscova din 2011, an încare Havel s-a stins din viaþã.
În numãrul viitor ne vom opri asupra filmelordin competiþie ºi a celor douã pelicule care audeschis / închis prima ediþie a FestivaluluiInternaþional al Filmului Politic de la Bucureºti –Cinepolitica.
(Continuare în numãrul viitor)
3344
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
34 TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
film
Un festival inedit în România
CinepoliticaIoan-Pavel Azap
TTrrooffeeuull CCiinneeppoolliittiiccaa: Post mortem (Chile / Mexic / Germania, 2010; r. Pablo Larrain); motivaþiajuriului: „pentru modul subtil dar cutremurãtor în care autorul reviziteazã trecutul deopotrivã recentºi dureros al Republicii Chile, surprinzând trauma unei naþiuni prin intermediul vieþilor a doi oameniperfect apolitici, siliþi sã fie martorii rãpirii propriei lor þãri. Filmul zugrãveºte, cu curaj, violenþaloviturii de stat împotriva lui Pinochet, eveniment ce a ºocat prin lipsa totalã de respect pentru viaþãºi moarte”.
PPrreemmiiuull ppeennttrruu cceell mmaaii bbuunn ffiillmm ppoolliittiicc: Tot ceea ce sclipeºte (Cehia, 2010; r. Tomas Kudrna);motivaþia juriului: „pentru modul plin de umor ºi foarte uman în care trateazã o problemã de mediuextrem de actualã ºi care ameninþã întreaga planetã. Deºi acþiunea filmului are loc în Kârgâzstan,temele sale reflectã, practic, politica globalã”.
MMeennþþiiuunnee ssppeecciiaallãã: Bãiatul care era rege (Bulgaria / Germania, 2011; r. Andrei Paunov); motivaþiajuriului: „un documentar splendid executat despre farmecul misterios exercitat de monarhie asupraunui popor ce a trecut de la regalitate la comunism ºi, mai apoi, la haosul imposibil de definit alperioadei post-sovietice”.
JJuurriiuull CCiinneeppoolliittiiccaa a fost compus din: Stejãrel Olaru (lector universitar, autor a numeroase articoleºi al unor cãrþi pe teme de istorie recentã ºi activitate a serviciilor secrete, realizator de televiziune;România); Alin Tasciyan (jurnalist, critic de film; membru al Academiei Europene de Film; Turcia);Jay Weissberg (critic ºi istoric de film; din 2003 scrie constant pentru revista Variety; nãscut la NewYork, este stabilit de mai mulþi ani la Roma); Zelimir Zilnik (cineast sârb, cunoscut ca iniþiator algenului „docudrama”; în prezent locuieºte ºi lucreazã în Novi Sad / Serbia).
Normal cã existã diferenþe între domino ºipuzzle. Sau între filmele Babel ºi 21 degrame. Ambele sunt scrise de Arriaga ºi
regizate de Inarritu. Recitesc romanul lui ArriagaUn dulce miros de moarte ºi regãsesc ceva dinCronica unei morþi anunþate de Marquez. Unadevãr ce se dezvoltã în spirale misterioase. Oanchetã pe cont propriu, în timp ce duhoarea demoarte persistã, iar forþa vulgului denatureazã,falsificã, impune.
Arriaga s-a nãscut în Mexic în 1958. E actor,regizor, scenarist, scriitor. În 2005 a fostrecompensat la Cannes cu premiul pentru cel maibun scenariu. A crescut în cel mai violent cartierpopular. La 13 ani ºi-a pierdut simþul mirosului. Aurmat marea întâlnire cu Inarritu în 1999, când
au realizat filmul Amores perros, încununat cupremii multiple. Arriaga a mai scris scenariilefilmelor 21 grammes, Babel, regizate de Inarritu.Zicea Arriaga: „Eu am putut pãrãsi strada, dar ea– strada – nu m-a pãrãsit”.
Regizorul mexican Inarritu s-a nãscut în 1963.Pe lângã filmele menþionate, a mai regizat ºiBiutiful.
Am revãzut 21 de grame. La prima vizionaream notat „excelent”. Dar acum? Era atunci vreourmã de snobism? Ori în prezent nu aveam forþaunui puzzle? Am obosit puþin cu disipareatemporalã. Trebuia sã-mi pun mintea lacontribuþie, sã-mi ordonez acele flash-forwardacute, insinuante, incoerente. În film joacã SeanPenn, Benicio Del Toro, Naomi Watts.
Poate cã filmul Babel e mai ordonat. Conducelogic patru planuri. E mai aproape de domino,cred. În distribuþie: Brad Pitt, Cate Blanchett, GaelGarcia Bernal, Adriana Barraza. Se pot înþelegeoamenii între ei? Turnul Babel persistã? Filmulprezintã situaþii-limitã, kafkiene. Coºmarul parefãrã sfârºit. Maroc, Japonia, Mexic. Mereudispersarea care converge spre unitate. Inarrituvede în spaþii adînci, întunecate, dar aducepersonajele spre acelaºi teritoriu. Totul are sens ºidirecþie spre un catharsis profund. De neuitatprestaþia actriþei Barraza. Mai ales disperarea dindeºert, neputinþa, copiii extenuaþi de carerãspunde ea, mersul nesigur pe nisipurimiºcãtoare – la propriu ºi la figurat. E atât deaproape tragedia de banalul cotidian ºi anost.Alunecarea e rapidã ºi þine de fragilitatea umanã.
Arriaga ºi Inarritu iubesc poveºtile multiple,disparate doar în aparenþã. Totul se va lega la unmoment dat, deoarece nimic nu e întâmplãtor,nici mãcar întâlnirea lor beneficã din 1999.
Cu ultimul proiect din seria Batman pe care-lsemneazã, Christopher Nolan exerseazã peun drum deja bãtut cu filmul sãu anterior,
Inception. Cu un rezultat similar: un film deconsum care emite pretenþii, dar care se împiedicãîn propriile þinte. Fiindcã elementele care ar trebuisã susþinã proiectul ºi dorinþa auctorialã de aedifica o mare operã a genului rãmîn simple cãrþiaruncate în vînt, cãrþi care nu capãtã oconsistenþã deosebitã în film. Criza existenþialã alui Bruce Wayne, prezenþa agendei politiceamericane actuale pe ecran, referinþele cu ajutorulcãrora Nolan vrea sã înnobileze personajulprincipal, cum e folosirea Pavanei pentru oinfantã defunctã a lui Ravel, cum e cîntul în arabãcare însoþeºte ieºirea personajului din închisoare,sau, în genere, constructul muzical-lingvistic princare Nolan îºi elogiazã personajul (somptuozitateacompoziþiilor lui Zimmer plus numeroasele repliciîn care e elogiat angajamentul lui Wayne faþã decomunitate sau în care sînt puse în balanþã beznaterorismului ºi mesianismul luminos exprimat desuper-erou) – toate acestea ajung sã lucrezeîmpotriva intenþiilor (deloc modeste) ale luiNolan, fiindcã rãmîn doar stîlpi narativi sensibilicare trebuie sã poleiascã un edificiu action banal.
Prin asta nu vreau sã spun cã primulTransformers sau Despre oameni ºi melci ar fiproduse mai bune datoritã faptului cã ar ficonºtiente de condiþia lor de filme comerciale, pecare nu-ºi propun sã o depãºeascã ºi pe care oabordeazã cu o minimã atenþie deontologicã.Cred cã intenþia lui Nolan de a modifica geneleblockbuster-ului este meritorie – ºi destul dereuºitã în proiectele Batman pe care le-a semnatîn trecut –, doar cã în cazul de faþã lucrurile nuau ieºit prea strãlucit.
În Dark Knight Rises Batman e un super-eroudepresiv, iar acest aspect ar trebui sã îi evidenþiezecondiþia umanã – pînã la urmã este un omdevenit super-erou cu ajutorul unor jucãrii hi-tech.Însã, pentru Nolan, acest aspect nu deschide opistã a explorãrii psihologiei personajului-erou (unaspect pe care nu l-a ocolit în primul episod alseriei pe care o semneazã, episod în care autorul
e interesat de cauzele transformãrii lui BruceWayne în Batman), ci e un simplu pilon pe caresã lege Dark Knight de Dark Knight Rises ºi pecare sã-l pãstreze (comic, uneori) în trecerea de laanumite secvenþe cu acþiune la alte secvenþe cuacþiune în filmul actual. De altfel, în acest ultimfilm, problemele lui Bruce Wayne nu par a fi lafel de importante precum problemele societãþiiamericane reale, pe care Nolan o zgîndãre printrimiteri la Wall Street, la jocurile politicienilor, laadministraþie.
Restriºtea necesarã eliberãrii fizice ºi morale aeroului (închis de oponentul sãu, Bane, într-otemniþã orientalã, de unde a reuºit sã evadeze osingurã persoanã), e doar o superficialã curãpsihanaliticã pe care personajul principal al serieiºi-o administreazã (trecînd prin încercãri eºuate dea evada ºi prin halucinaþii în care îi apar unii dinoponenþii sãi din trecut – cum e Ra’s al Guul)pentru ca spectatorul sã lege puþin istoria actualãde ceea ce s-a petrecut în celelalte episoade. Nu enimic profund în aºa-zisele cazne ale eroului, edoar o apropiere heirupistã de suflet în urmacãreia filmul pare a se gratula fiindcã a cuprins îninterior ºi un moment dedicat spiritului.
Apoi, The Dark Knight Rises nu e un filmuºor de urmãrit. Ca ºi în cazul lui Inception, sîntmulte lupte care trebuie duse, aºa cã de cele maimulte ori apar rezolvãri deus-ex-machina: eroina-pisicã Selina Kyle ajunge sã treacã de parteabinelui, Alfred nu stã pînã la capãt alãturi deomul în care crede, detectivul Blake apare într-opoziþie importantã fãrã prea multe explicaþii, toþipoliþiºtii intrã în subteran astfel cã Bane îºi facenestingherit de cap în cetate (ceea ce duce la osecvenþã destul de ridicolã, cãtre final, cîndpoliþiºtii ies din subteran ºi luptã cu mercenariilui Bane precum în debutul lui Gangs of NewYork).
ªi, mai ales, dat fiind blocajul din Gotham, egreu de înþeles cum de statul (american) rãmînepasiv în faþa proferãrilor nucleare ale lui Bane. Unlucru deranjant în film avînd în vedere cã înniciun Batman oraºul Gotham nu a fost mai claramerican, mai reperabil american decît aici ºi datã
fiind ancorarea puternicã în problematerorismului, esenþialã pentru societateaamericanã dupã atacurile din septembrie 2001.
Mai rãmîne Bane, un personaj acceptat cuinteres, foarte puternic, inteligent, încît pare onucã tare pentru Batman. Însã Bane e imediatdezavuat prin discursul politic glumeþo-marxist pecare autorul i-l pune în spate ºi sfîrºeºte prin a fitrecut în plan secund ca oponent al luiWayne/Batman. Iar relaþia dintre Miranda Tate ºiBruce Wayne naºte alte întrebãri, avînd în vederelegãtura pe care o au cei doi ºi relaþia fiecãruia cuRa’s al Guul.
Pe scurt, problema acestui Batman stã înmodul în care Nolan complicã iþele conflictuluiinterior pe fondul unei cercetãri a societãþii (saumentalitãþii) americane contemporane. Sînt multelupte, pe multe planuri, duse de multe personajecare sînt abia schiþate (ceea ce þine de ele, demotivaþia acþiunilor pe care le sãvîrºesc – ºi înspecial de problemele eroului central, - sînt maidegrabã afirmaþii gratuite ale autorului), – astfelcã nu pot da greutate investigaþiei prin care Nolanvrea sã pãtrundã în tenebrele reale ale societãþiiamericane: dezordinea (individualã ºi socialã)provocatã de terorism, nevoia de valori, de oafirmare fãrã tãgadã a moralitãþii, nevoia deliniºte. Privirea lui Nolan vrea sã cuprindã unpeisaj mult prea mare chiar ºi pentru douã ore ºipatruzeci ºi cinci de minute de expunere, astfel cãbunã parte din intenþiile sale sînt expediate.Astfel, acest Batman pierde douã caracteristiciesenþiale: orchestraþia bogatã ºi armonia. Multi-stratificarea nu îmbogãþeºte, doar complicã. ÎnInception lucrurile au stat la fel.
Iar deasupra acestor neajunsuricinematografice stã ºi rãbufnirea armatã a unuitînãr din Colorado, care, pe 20 iulie, a ucispaisprezece persoane ºi a rãnit alte cincizeci întimpul unei proiecþii matinale a filmului luiNolan, în Aurora, Colorado (dificil de gãsit ocombinaþie de nume mai ironicã – Aurora, DarkKnight, Rise). Probabil cã dacã în State existã unPhoenix Jones care luptã pentru cetãþenii dinLynnwood, Washington, trebuia sã existe undevaºi opusul sãu, un Joker, James Holmes.Evenimente care pun într-o luminã aparte întreagacreaþie culturalã popularã în cadrul cãreia vorbimde eroi, super-eroi ºi antieroi.
3355
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
35TRIBUNA • NR. 240 • 1-15 septembrie 2012
colaþionãri
Domino ºi puzzle cu Arriagaºi Inarritu
Alexandru Jurcan
The Dark Knight RisesLucian Maier
3366
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
bloc-notesªtefan Manasia Moartea fulger a lui TVR Cultural 2
editorialIon Pop "România, încotro?" 3
cãrþi în actualitateIrina Petraº un cristian ºi viaþa-moartea pe viu 4Dorin Mureºan Femeia la treizeci de ani 5
comentariiSanda Berce Prolegomene: 'Imaginary Gardens with realtoads in them' (sau despre modernismul american) 6
e-mail din chiºinãuMaria Pilchin Peri-Fee-ria unui biker livresc 8
eseuClara Mareº Ion D. Sîrbu ºi zidul de sticlã 10
amfiteatru Laszlo Alexandru "Dolce stil novo" n-a existat? 12
poezia Adrian Popescu 13
proza Dorin David CityPower 14
structuri în miºcare Ion Bogdan Lefter Corabia cu cãrþi 15
dezbateri & idei Sergiu Gherghina Incertitudinea dãunãtoare 16Remus Felician Foltos Filosofia în calitate de practicã adiscursului, a simbolului, a sentimentului 17
istorie culturalã Datev Hagopian Despre istoria ºi viaþa armenilor dinTransilvania 18
patrimoniuVasile Radu Locuri ale artei contemporane 21
religiaIon Buzaºi Douã cãrþi omagiale 22
meridianOctavian Soviany 23
metaforele norduluiFlavia Teoc SÃGEÞI - Furtuna de gheaþã a valkirieiGondul 24
opiniiMircea Popa Ovidiu Pecican - polemistul 25
rãstãlmãciriMihaela Mudure Muzeul de preºuri 26
flash meridianVirgil Stanciu Iubirile lui H. G. Wells 27
zapp mediaAdrian Þion Vin extratereºtrii 28
rânduri de ocazieRadu Þuculescu Ecumenica soþilor Hodiº... 28
moftemeVasile Gogea "Soluþia Caragiale" în vremuri de crizã 29
sport & culturãDemostene ªofron Din sãrãcie se-ntruparã nouãmedalii olimpice 29
corespondenþã din LisabonaVirgil Mihaiu Varã culturalã românã în Portugalia 30
jazz storyIoan Muºlea Coltrane dispare 31
muzica Mugurel Scutãreanu Provizorat în casa pãrinteascã 32
teatruClaudiu Groza Acasã la Ariel (II) 33
filmIoan-Pavel Azap Un festival inedit în România:Cinepolitica 34Lucian Maier The Dark Knight Rises 35
colaþionãriAlexandru Jurcan Domino ºi puzzle cu Arriaga ºiInarritu 35
plasticaLivius George Ilea Pacificarea ochiului interior 36
sumar
Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.
ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
plastica
Pacificarea ochiului interiorLivius George Ilea
Perceputã drept o moºtenire culturalãtraumatizantã, „contaminatã” ideologic înansamblul ei, o întreagã epocã din istoria
recentã a artelor plastice din România tinde sã fieexpediatã sumar, fie sub eticheta genericã de„realism socialist”, fie asociatã insidios, cu(legitimã) prudenþã, unei mize cu focalizãriextraestetice: demonetizatei sintagme - prinimposturã ºi exces de uz - a „rezistenþei princulturã”.
Expoziþia de picturã Constantin Blendea (28iunie – 19 august a. c., Muzeul de Artã Cluj) arputea fi lecturatã, în acest context, ca unsubstanþial aport, nu doar la cunoaºterea opereide maturitate a unui veritabil senior al penelului,ci ºi, ca o incursiune recuperatorie în artaultimelor decenii de dinainte de ’89, care – fie cãdorim sau nu sã o recunoaºtem – se manifestãactiv, în varii aspecte, asupra producþiei artisticeautohtone actuale.
Constantin Blendea a debutat în plinãdictaturã comunistã, prima sa participareexpoziþionalã, din studenþie, datând din anul1954; prima sa personalã, din 1967, de laGaleriile Orizont din Capitalã, a beneficiat deînceputurile iluzoriului episod de relaxare acontrolului „de partid ºi stat” asupra actuluicultural.
Tânãrul artist opteazã, dintru început, înpicturã, pentru o formulã de exprimare latemodern, radicalizându-ºi treptat discursul plasticînspre o tot mai accentuatã abstractizare aformei, secondatã de o preocupare pentrupicturalitatea/vibraþia suprafeþei, de extracþieSupport/Surfaces, cu vagi nuanþedeconstructiviste. În aparenþã „soluþie de avarie”,eschivã vis-à-vis de arta oficialã, alegerea sa are,în fapt, sensibile motivaþii þinând de formaþia sa,în respectul artei bizantine, a folcloruluiromânesc autentic ºi, nu în ultimul rând, detemperamentul sãu artistic, de afinitãþile sale cumodernitatea, cu arta unui Braque(muzicalitatea/armonia compoziþiei), a unuiMatisse (cursivitatea, lejeritatea liniei), a unuiCarrà ori De Chirico (sentimentul general,cromatica) ori doar evocându-l, în rafinatele salenaturi statice timpurii, pe un Giorgio Morandi(“izvod” metafizic).
De-contextualizarea, abstragereacaracteristicilor presupus imuabile ale obiectuluipictural, nu constituie un simplu refugiu înabstract, la adãpost de nebunia vremii, ci ocãutare asumatã a esenþelor, de o fervoareaproape donquijotéscã, în care geometriilemigreazã înspre inefabilul unei austere/fascinatorii poezii vizuale. Desprinºi parcã dintr-ofrescã de Humor ori de Voroneþ, Heruvimii cei cuochi mulþi, Serafimii cei cu câte ºase aripi oriroþile de foc ale Tronurilor sub în-chipuiri de arceori ca pure vibraþii de culoare vegheazã dinfiligranul pânzelor asupra „bunei lor orânduiri”.
Filonul modernitãþii pictorului nu rezidã înabordarea formalã, nu apare ca nevoie deracordare la arta epocii sale, ºi nici nu se dizolvãîn postmodernitate, ci se constituie ca flux
operant, distinct, un „zen” pe dos, o meditaþie nuasupra golului, ci asupra plinului de Fiinþã, cutoate cã leit-motivul interior pare a fi, mai mereu,„mai departele”, acel tainic limes virtual spre carene îndreptãm inevitabil, cu toþii.
Chiar ºi atunci când pãstreazã puterniceconexiuni cu figurativul, pânzele lui ConstantinBlendea rãmân, în fapt, prin ecuaþiile imaginalepropuse – fie cã este vorba de contemplareaParcelor la sfat, (Clotho, Lechesis &neîndurãtoarea Atropos) în Vecinele, de mitulzborului frânt (Icar) ori vreo etericã „luntre a luiCharon” – expresia unei solidaritãþi subiacente cu“tragicul destin al umanitãþii”, patetice exerciþiide îmblânzit noþiunea de „infinit” ori tentative deaproximare a „punctelor de inflexiune” aleuniversului.
Caligrafia hieraticã a gestului repetitiv, ritualical pensulei în efortul de instaurare a urmei saleîn spectrul vizibilului are mereu o încãrcãturãaparte de gravitate existenþialã, fãcând, în modparadoxal, joncþiunea cu inocenþa/serenitateauniversului privilegiat al viselor/basmelorcopilãriei, fãcând astfel posibilzborul/levitaþia/„pasajul”.
Vocaþia structivã reprimatã/sublimatã face caîn operele sale sã transparã ecouri arhitecturale:liniatura fluidã a „pãsãrilor” sale ori geometriablândã, permisivã, a vaselor plutind pe Dunãreînrudindu-se organic cu contururile edificiilorunui Frank Gehry (vezi Muzeul Guggenheim dinBilbao) ori Jørn Oberg Utzon (vezi Sydney OperaHouse), în care extrema modernitate, graþia neo-clasicã ºi o anumitã fascinaþie a descompuneriisecvenþiale a miºcãrii/volumului sugerate seîmpletesc ºi se potenþeazã reciproc. Acelaºi efectde augmentare a impactului vizual poate fiexperiat în urma vizionãrii simultane a maimultor „piese” ale artistului, acestea constituindu-se ca „fotograme” succesive/complementare ale„filmului” unui aceluiaºi/unic zbor iniþiatic.
