TRIBUNA 234PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 - 11 5 i u n i e 2 0 1 2

Poeme d

e

Gheorghe Perian

Gh

erasim L

uca

Ideea de generaþiela Mircea Vulcãnescu

Ilustraþia numãrului: Bienala de Gravurã Chiºinãu 2011

Opinia ºi conºtiinþa politicã a istoriei

Horia Lazãr

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Claudiu Groza

Grigori Bosenko: Ex libris 2009

în trad

ucerea lu

i ªerban Foarþã

Un Shakespearepentru România

2 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

RReeddaaccþþiiaa::I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L. G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Responsabil de numãr: Oana Pughineanu

bloc-notes

Blaga în actualitateMircea Popa

Tradiþionalul festival „Lucian Blaga” din acestan de la Cluj a fost comprimat atât demult, încât aproape cã n-a existat. Se parecã Primãria nici n-a alocat fondurile necesare pãstrãrii lui în topulînalt la clasamentelor acþiunilor culturale aleoraºului, sau poate cã Asociaþia Scriitorilor dinCluj ºi Asociaþia „Lucian Blaga” au considerat cãe cazul sã facã o pauzã de relaxare, ceea ce ni s-apãrut absolut nepotrivit. A înlocui chiar o zi deinteresante exegeze blagiene cu o simplã confe-rinþã venitã dintr-un domeniu fãrã finalitate ºi alãsa la o parte cunoscutele Caiete blagiene numiteMeridian pentru simple gesturi lirice decircumstanþã, mi s-a pãrut a fi o formulãnefericitã, pe care Clujul n-a mai trãit-o de foartemulþi ani.In acest context nu ne-a rãmas decât sã neîntoarcem la cãutarea cãrþilor recent închinatepoetului, filosofului ºi marelui patron cultural aloraºului nostru, L. Blaga, unde numeroase insti-tuþii îi poartã numele. Am descoperit astfel înlibrãrii cartea lui Z. Cârlugea, redactorul revisteiPortal mãiastra de la Tg. Jiu, intitulatã LucianBlaga - sfârºit de secol, început de mileniu (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012) prin careautorul îºi propune sã realizeze „o recapitulareexegeticã a perioadei din urmã, când, lãsând înurmã un secol, Blaga intrã în mileniul al treileacu o imagine statuarã cât mai probatorie ºitemeinicã”. În deplin acord cu obiectivul propus,Z. Cârlugea se reîntoarce pe firul istoriei la cãrþilecare i-au fost dedicate filosofului ºi poetului înultimul deceniu al secolului trecut ºi în primuldeceniu al noului mileniu în care am intrat, încer-când sã facã o sintezã binevenitã a domeniilorplurale în care s-au manifestat exegeþii, sãcreioneze aliniamentele atinse de noile investigaþiidocumentare, sã circumscrie aria lor de spectacu-lozitate pe linia biograficului sau sã subliniezeoriginalitatea soluþiilor interpretative adusã demonografiºti. Sunt discutate astfel în capitole se-parate contribuþiile a 25 de cercetãtori blagieni, lacare se adaugã o Addenda în care autorul real-izeazã o micã antologie de texte din cele ce sereferã la lucrãrile elaborate pe acest tãrâm dedomnia sa. ªi acestea nu sunt puþine, dacã avemîn vedere faptul cã autorul cãrþii de faþã s-a afir-mat în exegetica blagianã cu o tezã de doctoratînchinatã poetului, intitulatã Lucian Blaga.Dialectica antinomiilor imaginare (2005), dupã cedãduse în 1995 o carte despre Poezia lui LucianBlaga. Pentru el, Blaga a devenit o adevãratãobsesie interpretativã, cãci, în curând, au urmat ºialte cãrþi cu aceastã tematicã, cum ar fi LucianBlaga - studii, articole, comunicãri, evocãri, inter-viuri (2006), Lucian Blaga - solstiþiul sânzienelor(2010) ºi Lucian Blaga - între amintire ºi actuali-tate (interviuri, reportaje) (2011).

Cartea se deschide cu portretul închinat biblio-grafului recunoscut al poetului, D. Vatamaniuc,cel care a deschis, în 1977, prin publicarea bio-bibliografiei ce i-a destinat-o, o nouã recrudes-cenþã a studiilor blagiene, prin imensul materialinformativ pus la dispoziþia cercetãtorilor. În1998, el a revenit cu o carte de contribuþii docu-mentare, referitoare la studii, la începuturile lite-

rare, la unele traduceri ºi legãturi epistolare, întrecare de o importanþã aparte sunt cele privindcapitolul “Lucian Blaga ºi Academia Românã”. Înimediata sa vecinãtate sunt plasate cele douãmembre ale familiei Blaga, fiica sa Dorli ºi soþiapoetului Cornelia, care au adus în ultimii animãrturii biografice preþioase privindu-l pe poet înintimitate, în Corespondenþa de familie (2000)sau în postura de urmãrit de Securitate (1999)sau în acea construcþie cu aspect sintetizator,Tatãl meu, Lucian Blaga (2005). În paralel, fiicapoetului a fãcut posibilã apariþia JurnaluluiCorneliei Blaga (2008), jurnal referitor la anii1919, 1939-40, 1959-60, prin care aria amãnun-telor privind activitatea diplomaticã a fostuluiataºat cultural se întregeºte simþitor. Tot din zonafamiliei vine cartea lui Corneliu Blaga, vãr de aldoilea cu poetul, care lucrând în Ministerul deExterne a avut ºansa de a-l acompania pe poetatunci când acesta a îndeplinit funcþia de subse-cretar de stat la Externe, în guvernarea Goga -Cuza din 1938, amintiri completate cunumeroasele discuþii ºi întâlniri avute înainte ºidupã acest episod.

Alte douã cãrþi vin sã completeze activitateadiplomaticã a lui Blaga, cu elucidarea anumeroase pete albe din existenþa sa apuseanã,fie în calitate de ambasador în Portugalia (OctavVorobchievici), fie de diplomat la Varºovia(Nicolae Mareº), cãrþi apãrute în 1993 ºi 2011.Acestea douã din urmã vin sã întregeascã lucrãrilemai vechi în acest domeniu, precum cele semnatede Constantin I. Turcu (1995), Pavel Þugui (1995)sau George G. Potra, Lucian Blaga în diplomaþiaromâneascã (2011), care completeazã în chipfericit periplul european al omului de culturã,diplomatului ºi scriitorului.Un alt capitol al cãrþii trece în revistã principaleleexegeze care i s-au consacrat, cum ar fi cele sem-nate de V. Fanache (Chipuri tãcute ale veºniciei înlirica lui Blaga, 2003), exegezã de înalt nivel teo-retic ºi interpretativ, care valorificã la maximum„poetica tãcerii”, ca semn distinctiv al creaþiei sale

(continuare în pagina 24)

În perioadele dificile din punct de vedereeconomic, anumite domenii capãtã prioritateîn cadrul bugetului de stat. În statele membreale Uniunii Europene (UE) guvernele au decisalocarea mai multor fonduri pentru ministerele cuimpact direct asupra situaþiei economice (deexemplu, Ministerul de Finanþe, MinisterulIndustriilor etc.). Creºterea ponderii acestordomenii coincide cu diminuarea fonduriloralocate altora. În acest sens, reducereacheltuielilor a vizat uneori securitatea sau mediul,alteori educaþia sau sãnãtatea. În general,domeniile vizate de reduceri nu au fost aceleaºi,fiecare guvern a stabilit propria strategie. Însã, înmajoritatea cazurilor, una dintre „victime” esteconstantã: cultura. Sume mai mici au fost alocatede la an la an în cele mai multe þãri ale UE. Acestlucru a început sã devinã vizibil pentru publicullarg în perioada recentã. Cultura sau consumulcultural sunt afectate prin prisma a trei deciziiprincipale: reducerea fondurilor pentru proiecteculturale, eliminarea subvenþiilor ºi modificareataxelor preferenþiale (de obicei, TVA diferit faþãde alte produse).

Înainte de a detalia fiecare dintre aceste cauzeºi posibilele lor consecinþe, sã începem prin aexplica de ce este atât de afectatã cultura deaceste decizii guvernamentale. În Europa, culturaeste vãzutã ca o moºtenire, ca o modalitate deîmbogãþire, pãstrare ºi promovare a identitãþiiregionale sau naþionale, ca un mijloc deprezervare a tradiþiilor. Prin urmare, este intensprotejatã ºi pomovatã de cãtre stat, activitãþileculturale desfãºurându-se aproape în totalitate încadrul oferit de acesta. Prin prisma acestorelemente definitorii, cultura primeºte un ministeral sãu în cadrul cabinetului (uneori combinat cualte domenii conexe). În aceste condiþii,dependenþa de bugetul de stat este mare ºi oricemodificãri influenþeazã dezvoltarea culturalã.

Mãsurile de austeritate adoptate în ultimii anide cele mai multe state din UE au condus lareducerea cheltuielilor din mai multe domenii. Înceea ce priveºte cultura, aceste reduceri auînsemnat, în primul rând, alocarea unor fondurireduse pentru proiectele sau programele culturale.Acest lucru are douã consecinþe. Pe de o parte,instituþiile culturale pot sã îºi suplimentezebugetul prin atragerea fondurilor private. Cumînsã experienþa unor astfel de instituþii este redusãîn atragerea de fonduri private ºi profilul lor nupermite abordarea unei arii largi de donatori,pesrpectivele nu sunt promiþãtoare. Dacãfestivalurile de film ºi teatru pot reuºi în acestdemers, muzeele au mai puþine oportunitãþipentru atragerea fondurilor necesare achiziþiilorsau organizãrii expoziþiilor (fie ele temporare saupermanente). Pe de altã parte, reducereaproiectelor poate însemna - ºi acesta este cazulpentru marea majoritate a instituþiilor culturale –mai puþine producþii ºi mai puþine participãri laevenimente internaþionale. Aceastã competiþiepentru fonduri limitate implicã un comportamentspecific pieþei care nu este consecvent principiuluimenþionat anterior – cultura ca un bun comun. Înastfel de competiþii, calitatea nu primeazãîntotdeauna, sunt urmãrite ºi alte criterii precumvizibilitate, magnitudinea impactului sauamplitudinea proiectelor. În lumina acestoraspecte, de cele mai multe ori, instituþiile

culturale de mici dimensiuni, la nivel local, suntafectate mai mult decât instituþiile mari (deexemplu, cele de la nivel naþional).

În condiþiile în care cultura este preponderentresponsabilitatea statului, subvenþiile sunt aproapeiminente. Cultura nu funcþioneazã pe principiileeconomiei de piaþã în care profitul sã primeze ºisã poatã fi maximizat. Reducerea subvenþiilor destat pentru culturã afecteazã bugetele instituþiilorculturale. Diminuãrile cheltuielilor vizeazã deseoricooperãrile internaþionale (de exemplu,promovarea externã sau aducerea în þarã a unorreprezentaþii sezoniere). O mãsurã menitã sãaducã mai multe venituri instituþiilor culturale afost modificarea unor taxe ce erau preferenþiale.În unele þãri TVA-ul pentru producþii culturale eramult sub cel pentru alte produse. Însã, aceastãdecizie nu conduce neapãrat la efectele scontate.Ea implicã o creºtere vizibilã a preþului plãtitpentru accesul la producþiile culturale, iarnumãrul consumatorilor poate scãdea. Astfel,veniturile instituþiilor rãmân incerte, nu existã ocreºtere exponenþialã cu cea a taxelor.

Scãderea fondurilor pentru culturã ºiinstabilitatea instituþiilor de profil pot conduce laîncetinirea progresului artistic. Instituþiile culturalese vãd nevoite sã utilizeze improvizaþii sau soluþiipe termen scurt, sã reducã din costuri prinapelarea la unii artiºti mai ieftini sau sã încerceatragerea de fonduri private (care le îndepãrteazãde scopul iniþial). Efectele pot fi de duratã ºiuneori ireversibile. Consumatorii de culturã voravea acces la un alt tip de produse, standardelevor fi diferite, iar prioritãþile ºi ele diferite. Încontext european – unde trebuie reamintit loculsemnificativ jucat de culturã în definireaindentitãþii naþionale ºi chiar europene – acesteevoluþii pot schimba fundamental bazeleconsumului cultural. Un articol recent dinInternational Herald Tribune ilustreazã efecteleparticulare apãrute în câteva þãri vest-europene(Italia, Olanda ºi Marea Britanie) ca urmare adeciziilor guvernamentale de reducere a

fondurilor destinate culturii.i În condiþiile în carecultura este printre primele sacrificate atunci cândexistã probleme financiare, este dificil sã neimaginãm o UE sustenabilã. Pilonul cultural estecentral construcþiei europene, iar modificarea sapoate zdruncina ºi mai tare viitorul destul deincert al UE.

Notã:i Larry Rohter, „In Europe, Where Art is Life, Ax Fallson Public Financing”, International Herald Tribune, 24martie 2012.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 3

editorial

Sacrificarea culturiiSergiu Gherghina

Alexandru Ermurache Cheia, 2007

Dimitri Sibaev Oraºul vechi, 2010

Lucian PerþaVizita de dimineaþã. O panaramã apoeziei româneºti de la origini pânã în prezentBucureºti, Editura Tracus Arte, 2011

Pentru Lucian Perþa, pândarul ºi cãlãtorul prinpoezia româneascã, de la Viºeu de Sus, cusiguranþã parodia nu e o creaþie distorsionatãsau contrafãcutã, cum etimologic ºi-ar ceretermenul accepþiunea, ci o creaþie artisticã ironicã,satiricã, o imitare burlescã a originalului învederea urcãrii demersului aproape de rangul unuiact critic, dar, în acelaºi timp, ºi cu intenþia de acrea, acolo unde poetul parodiat eºueazã, poezieautenticã. Dincolo de acestea, maestrulmaramureºan necontestat al parodiei, spirit vecincu George Topârceanu, Mircea Micu ºi MarinSorescu, ºtie, în maniera specificã personalizatã ºiinimitabilã, sã-ºi infuzeze stihurile sale parodicecu un umor fin, adesea sentimental, fãrã sã cadãniciodatã în trivialitate. O dovadã incontestabilã oconstituie cartea sa recentã Vizita de dimineaþã.O panaramã a poeziei româneºti de la originipânã în prezent, Bucureºti, Editura Tracus Arte,2011, care este o minunatã continuare a unui altvolum de parodii, Apelul de searã. O panaramã apoeziei româneºti de la origini pânã în prezent,publicat în 2003, unde au fost cuprinºi 202 poeþi.Dacã „apelul de searã” trimitea ironic spre viaþacazonã, „vizita de dimineaþã” trimite spreimaginea spitalului. Desenul ironic ºi inspirat allui Emilian Nicula de pe prima copertã a cãrþii îlînfãþiºeazã, pe linia acestei sugestii, pe „doctorul”Perþa în echipament medical, cu clopmaramureºan pe cap în loc de boneta mediculuiºi o ureche atârnatã de gât în loc de stetoscop,într-o rezervã de spital, þinând cumva hamletian-parodic în mânã o radiografie ce înfãþiºeazã uncraniu – bãnuim cã e de poet – pe care îl fixeazã,în lumina unei lumânãri, cu o privireprofesionalã, atentã ºi concentratã.

Subtitlul cãrþii aminteºte inevitabil, cu oremarcabilã subtilitate umoristicã ºi cu o fireascãpredispoziþie ludicã, de istoria cãlinescianã aliteraturii, pe care Lucian Perþa o concepe cuprivirea aþintitã mereu spre versantul liric, bãtutcu pasul mãrunt de tropotitã oºeneascã de lapoeþii veacului al XVII-lea (mitropolitul Dosofteiºi Miron Costin), pânã la cei din amãrâta noastrãcontemporaneitate, fãrã nicio pretenþie deexhaustivitate, vizitând totul cu înverºunarea unuiexcursionist pasionat, care descoperã flori de colþ,dar ºi ciulini. ªi fiindcã voiajorul e ºugubãþ ºi econvins cã latinii ºtiau ei despre ce vorbesc atuncicând au zis ridendo castigat mores – moravuri saunãravuri poeticeºti, cum s-ar zice pre graiulautohton – realizeazã „o panaramã a poezieiromâneºti”, sortitã nu numai sã descreþeascãfrunþile evghenicoºilor nãrãviþi la stihuire, ci ºi„sã-i îndirepteze” pe aceia care confundã Parnasulcu Dâmbul Rotund.

Tomul voluminos ºi de o foarte bunã calitatepoeticeascã conþine 374 de poeþi parodiaþi nudoar pornind de la poemul ales de autorul cãrþii,ci prin vizitarea de-a lungul ºi de-a latul a câtorvavolume lirice ale „bolnavilor întru poezie”, pentruun diagnostic pe cât e cu putinþã mai just. În

acest scop, dupã cum mãrturiseºte autorul înCãtre cititori, au fost „cetite ºi pritocite” vreo 21de antologii de poezie româneascã, la care seadaugã câteva zeci de volume de autor, dovadãclarã a unei serioase întreprinderi. Parodiile luiLucian Perþa din acest op se diferenþiazã prinatitudini ºi tonalitate, în aºa fel încât „fiºa deobservaþie” înregistreazã, cu subiectivitateaspecificã receptãrii parodistului, traiectoriasinuoasã parcursã de poezia româneascã dinliteratura cultã de la întemeierea ei pânã azi.Cheia succesului acestor creaþii hâtre se aflã înharul cu care e incontestabil înzestrat autorul lor„sã-l prindã” pe fiecare poet în parte, adicã sãintuiascã spiritul acestuia, la care se mai adaugã ºiteribilul sãu simþ al limbii ce vãdeºte un veritabilstilist. Remarcabil mai este ºi faptul cã aceastãistorie a poeziei româneºti în parodii esteconstruitã pe principiu diacronic, plecând de laMitropolitul Dosoftei cu ale sale Stihuri dedescãlecatul Þãrii Moldovei ºi de la epilogulpoemului filosofic Viiaþa lumii al boierului MironCostin din veacul al XVII-lea, trecând apoi priniatacul preromantic al Vãcãreºtilor din veacul alXVIII-lea, apoi pe la paºoptiºtii Barbu ParisMumuleanu, Ion Heliade Rãdulescu, GrigoreAlexandrescu, Dimitrie Bolintineanu ºi Alecsandri,momentul Eminescu, pânã la neoromantici,simboliºti, parnasieni, tradiþionaliºti, moderni,avangardiºti, neomoderni, postmoderniºti,fracturiºti, douãmiiºti etc.

În ceea ce priveºte „copilãria” poezieiromâneºti, respectiv începuturile ei timide,atitudinea lui Lucian Perþa este îngãduitoare,conþinând uneori observaþii referitoare ladificultãþile întâmpinate de cãtre poeþi în privinþa„neaºezãrii” limbii, aºa cum o face, de pildã, încazul lui Ienãchiþã Vãcãrescu, unde, parodiindpoezia Amãrâtã turturea, trimite sugestiv-

nãstruºnic ºi la binecunoscutul testament alacestuia: „Când orânduieli vom face,/ Muzeilimba îi va place/ ºi va scrie româneºte/ Omulchiar precum gândeºte.// ªi vedea-va omenirea/ c-ascuþitã ni-i simþirea./ Înþeles-aþi ce v-am zis,/Dragi urmaºi? No, hai la scris.”.

Când ajunge la romantici, tonul devine maihâtru, ludicul dã nãvalã, peisagistica bucolicã sauînalt-hieraticã e înlocuitã cu imaginea naturiidegradate din epoca noastrã postindustrialã, iargestica solemnã ºi apetenþa pentru oniric setransformã sub pana meºterã ºi dispusã lazeflemea a „doctorului” pus pe vizite în ipostazemarcate de banalul cotidian, de erosul degradatsau de gândirea mercantilã specificã lumii în carecu oroare vieþuim. Iatã, de exemplu, cemãrturiseºte Pãstorul întristat al lui Cârlova, care,în parodie, se transformã în baciul moldovean dinMioriþa: „De asta mi-s trist, am multe în cap/ ºinu ºtiu cum fac, ce sã crez:/ Baladã sã iasã,groapa sã-mi sap/ Ori braþu-mi vânjos sã-narmez?.

Sau dinamizarea peisajului din pastelul MalulSiretului al lui Alecsandri se face printr-un proce-deu de un comic absolut savuros: „ªi gândireamea furatã de ãst clocot, de avânt,/ Mã îndeamnãmunca asta în pasteluri sã o cânt./ Totu-n giuru-mi clocoteºte ºi-un român, cum e la noi,/ Catãþintã lung la mine ºi mã-ntreabã: ªto ta koi?”.

Pe mãsurã ce avanseazã spre modernitate,respectiv din zona simboliºtilor încolo, stihuireaprinde contur ºi dupã vizitarea mai multorvolume din operele poeþilor parodiaþi. În acelaºitimp, apar detalii biografice ale autorilor,anecdotica vieþii lor literare, referinþe la tehnici ºiprocedee literare folosite sau create de poeþi,aspecte din laboratorul lor de creaþie, caracteristiciestetice definitorii, concepþii despre poezie ºi rolulpoetului, toate agrementate cu un umor proaspãt,parodistul reuºind performanþa de a evitacabotinismul. Ori de câte ori se iveºte câte oinadvertenþã de orice naturã, aceasta nu-i scapãspiritului neastâmpãrat ºi verbului ascuþit alparodistului, iar când poetul luat în atenþie sedovedeºte a fi mediocru, Lucian Perþa face dinversurile sale o creaþie autenticã mai bunã decâtoriginalul, adãugând straturi semnificante noi ºiemoþii proaspete care salveazã, într-o anumitãmãsurã textul parodiat.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

cãrþi în actualitate

Nicolae Bosbiciu

Lungul drum al parodiei cãtrepoezie

Elena Guzun Ipostaze I, 2010

Anca Elena Costaru, Identitate ºi alteritate culturalã europeanã (Studii defolclor comparat)Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 2012

Coincidenþa face ca odatã cu “invazia”echipei de fotbal din Þara Bascilor pemeleagurile bucureºtene, sã primesc o cartedespre cultura ºi folclorul acestui “popor”, situatîn “subsuoara” din nord-vestul Spaniei. La originetezã de doctorat, susþinutã la Facultatea de Literedin Cluj, sub îndrumarea regretatului profesor Ionªeulean, cartea este originalã din mai multeperspective.

Prin conþinutul ei, se înscrie în aria mai largãºi cu lungã tradiþie în cultura noastrã – în dome-niul etnografiei ºi folclorului. Pe teren românesc,astfel de cercetãri interdisciplinare au fost iniþiatede B.P. Hasdeu ºi discipolii sãi, continuaþi deOvid Densusianu, de Tache Papahagi, Al.Popescu-Telega, Ovidiu Bîrlea ºi mulþi alþii.

Cele 11 capitole ale cãrþii, plus concluziile,bibliografia generalã ºi anexele – compun oexegezã de 359 pagini, impresionând prindimensiune ºi densitate. În “Introducere”,autoarea menþioneazã grila prin care a studiattextul folcloric în multiplele lui relaþii cumitologia, cu istoria religiei, teoria literaturii ºigeografia lingvisticã. Fenomenul folcloric esteprivit în oralitatea lui, axat pe teme, motive,situaþii, personaje – toate conservate în imaginarulartistic, în memoria colectivã a umanitãþii.

Autoarea recunoaºte cã s-a folosit deparadigma folcloriºtilor Moses Gaster ºi AdrianFochi, care au sesizat, în studiile lor, similitudinitematice ºi de altã naturã în folclorul literarromânesc ºi cel al vecinilor slavi, maghiari ºi saºi.Însã, Anca Costaru a extins aria cercetãrilor înspecial la basci, portughezi ºi islandezi. Îndeosebia fost preocupatã de noutatea folclorului basc,cunoscut prea puþin, pentru cã literatura bascilorera, pânã de curând, oralã, iar limba aproapenecunoscutã, neînruditã ºi greu accesibilã.

Capitolele lucrãrii sunt ordonate firesc,completându-se unul pe celãlalt, informaþia,destul de stufoasã, se adaugã de la un capitol laaltul. Aºadar cunoºtinþele nu iau forma unui“evantai”, care se deschide brusc ºi integral, cimai degrabã ne amintesc de pãpuºile ruseºti,vestitele “matrioºca”, cele mici sunt integratesuccesiv de suratele lor mai mari, pãstrându-ºifiecare conturul ºi proporþiile.

În unul din primele capitole, cititoruldescoperã o comparaþie între doina la români ºidoinu la basci, în altul este tratatã “Reprezentareaºi simbolizarea miticã a literaturii populare”, cuprivire la unele teme ºi motive pre-indoeuropeneîn genul epic popular. Basmul românesc încontext european face obiectul unui capitolcentral. Însã cel mai bogat ºi divers caproblematicã este capitolul consacrat legendelor ºiperpetuãrii lor în balade ºi în basme. Autoarea nuse limiteazã la opere cunoscute (Epopeea luiGhilgameº, Meºterul Manole º.a.), ci cautã “cu

lumânarea” o seamã de opere similare cu celeromâneºti din literatura popularã francezã, dinoperele celtice, daneze ºi scoþiene. Le analizeazãºi le clasificã dupã diferite criterii.

În toate capitolele lucrãrii sale, autoareadovedeºte cã e bine informatã, citând o mulþimede autoritãþi (pe Wundt, cu Psihologia popoarelor,de exemplu). Apoi, apreciem anexele dedicateÞãrii bascilor, cu lumea ei strãveche ºimisterioasã, acel mini-dicþionar, atât de folositorcelor care vor s-o cunoascã.

Douã calitãþi ale autoarei sunt evidente: infor-maþia bogatã ºi îndrãzneala, ambele ajutând-o încomparatismul practicat. Astfel argumenteazã ºicoreleazã specii, motive ºi teme din folclorulpopoarelor neolatine, prezente atât în limbi demare circulaþie (franceza ºi spaniola), cât mai alesîn perimetrul culturii basce. Anca Elena Costaru aluat contact, la faþa locului, cu realitãþile culturaledin Portugalia ºi Þara bascilor, descoperindsimilitudini ºi diferenþe de tradiþie oralã întredansul Cãluºarului la basci ºi jocul Cãluºarilor laromâni. Prin cercetãrile sale, ea a confirmatoriginile celtice sau pre-indoeuropene ale unorelemente de ritual specifice naºterii, nunþii, morþiietc. De asemenea, e convinsã, de pildã, devechimea doinei româneºti, venitã din preistorie,dovada sigurã fiind existenþa ei la basci, singurulsupravieþuitor lingvistic ºi cultural alindoeuropenilor. Totuºi, nu ne putem abþine sã-iamintim autoarei cã e periculos sã-ºi exprime“adevãruri” ipotetice, în mod atât de categoric,fãrã umbrã de îndoialã, din simplul motiv cã elevor fi cercetate ºi de alþi împãtimiþi aifenomenelor folclorice europene.

Emil NegruþiuMemorii. De la o agriculturã la altaCluj-Napoca, Editura Echinox Academic Press, 2011(volum îngrijit de Ioan Negruþiu, Monica Mãrãºescuºi Liana Pop)

Profesorul Emil Negruþiu a lãsat familiei sale ºifoºtilor sãi studenþi, colegi ºi prieteni o carte,Memorii. De la o agriculturã la alta. E maimult decît o autobiografie sau decît niºte memoriisuspectabile adesea pentru intenþiile, inavuabile, dea-þi supradimensiona cariera... Demonetizate adesea,memoriile au devenit un mod de a escamotafrustrãri sau chiar complexe de inferioritate.

Nimic din toate acestea în „însemnãrile“agronomului, rectorului ºi membrului AcademieiRomâne. Cum Academia Românã este o instituþieascunsã în dosare ºi comoditãþi nu meritã sã maiamintim un atare episod. Emil Negruþiu a fost unintelectual din stirpea acelor ardeleni care s-auformat în spiritul disciplinei, al muncii ºi alrespectului pentru valorile culturii. De altmiteri,familia Negruþiu e ea însãºi mãrturia vocaþiei ºispiritului Blajului. Preoþi, profesori (Ioan F. Negruþiua fost directorul ªcolii Normale din Blaj, el însuºipreot), dupã tradiþia atît de emoþionant evocatã deIon Agârbiceanu în Liceean ... odinioarã (1939) suntoameni dãruiþi vocaþiei lor misionare. Rãscolitoarepagini care surprind atmosfera copilãriei ºi aadolescenþei în Blajul de altãdatã. Elevul era supusºi el aceleiaºi discipline, resimþitã nu o datã caurmare a unor „derogãri“ de la condiþia elevuluidefel protejat de tatãl sãu...

Emil Negruþiu (am avut privilegiul de a-lcunoaºte în anul în care eram decanul Facultãþii deLitere) se înrudea, pînã la un punct, cu Constantin

Daicoviciu. Amîndoi inspirau energie ºi unsentiment statornic de încredere în misiunea ºcoliisuperioare. Rectitudinea, atitudinea inflexibilã înfaþa ingerinþelor agresive în viaþa universitarã,acelaºi mod de a dialoga cu universitarii ºi custudenþii (abolirea înscrierii la audienþe); încercareade a restitui universitãþilor exigenþa ºi primatulvalorii etc. mã îndeamnã sã cred în personalitãþileTransilvaniei ºi ale Banatului, în demnitatea lornaþionalã adesea uitatã sau compromisã.

Însemnãrile lui Emil Negruþiu sunt inauguratede file unde amintirile refac anii copilãriei ºi aitinereþii (1883), fiind întrerupte pentru un an ºireluate în 1985. „Deci, apelînd la memorie, dau ºide data aceasta frîu liber amintirilor“, noteazã EmilNegruþiu, þinînd, ceva mai tîrziu, la capãtul acestor„Memorii“, sã promitã o „cronicã de familie“.Însemnarea e de-a dreptul tulburãtoare fiindcãvolumul consacrat omului ºi carierei e, în cele dinurmã, tot o cronicã a unei „Familii“, – istorie ºievenimente; înrudiri (prof. Alexandru Borza eraunul dintre cei pomeniþi în arborele genealogic alNegruþeºtilor!); formaþie intelectualã; carierã ºidestine consacrate Universitãþii, vãzutã, dincolo despecialitãþi, ca un teritoriu al gîndirii ºi al creaþiei.Fiicele, Monica ºi Liana; cariera universitarã a LianeiPop-Negruþiu; Ioan Negruþiu, fiul, profesor (azi) launiversitãþi din Occident, format în acelaºidomeniu profesat de Emil Negruþiu...

Departe de a fi reconstituirea carierei deagronom ºi de universitar, „Memoriile“ au osavoare neaºteptatã. Copilãria; bunicii; poliþaiulBlajului (Potop, „... era singurul organ poliþienescdin Blaj“, dispus sã închidã ochii la nãzdrãvãniileadolescenþilor) ritualul domestic, ceremonialul

meselor familiale; mama lui Emil Negruþiu: „... s-adus cu mine în burtã sã-l vadã pe Aurel Vlaicu cumzboarã cu avionul sãu, decolînd de pe CîmpiaLibertãþii“ (era în 1911).

Dar profesorul format la Academia de ÎnalteStudii Agronomice trãieºte nu numai savuroaseamintiri de student, ci ºi anii de formaþie,continuaþi cu stagii la Staþiuni experimentale dinBanat, cu treptele carierei universitare ºi cuinstalarea în funcþia de rector. E o istorie trãitã dinplin, cu studii, doctorat, mentori ºi cu o generaþiede universitar amintiþi în însemnãrile extrem deelocvente. Emil Negruþiu, agronomul, cercetãtorul ºiRectorul, a scris un volum cu o structurãimpresionantã prin minuþie ºi rigoare. Catalogulcolegilor de liceu; seria de studenþi cãreia i-aaparþinut; colegii, dascãlii, evenimentele ºi faptelesunt înregistrate precum într-un DOSAR al vieþii. Emãrturia omului ºi a profesorului, e, mai degrabã,testamentul pilduitor al unei cariere formate înspiritul generos al FAMILIEI ºi al ºcolii.

Cînd Universitatea de ªtiinþe Agricole ºiMedicinã Veterinarã a þinut sã omagiezepersonalitatea profesorului Emil Negruþiu, amdescoperit universitari credincioºi memoriei ºcolii ºiunuia dintre cei mai devotaþi dascãli ai ei. L-amascultat pe profesorul Ioan Negruþiu cu mareplãcere; am privit familia Negruþiu, doamna ºifiicele sale, iar amfiteatrul a devenit – miraculos –locul unei evocãri mai puternice ºi mai vii decîtcuvintele. Erau oameni care celebrau spiritulUNIVERSITÃÞII. Urmãrindu-l pe rectorul DoruPamfil, m-am gîndit (atunci) ce ºanse areUniversitateas „Babeº-Bolyai“? Acum am regãsit, însfîrºit, prin actualul rector sonurile bine cunoscute:„Vivat Academia!...“

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

Ion Vlad

Memoria unui profesor

Vistian Goia

Despre identitate folcloricã

Memorialistica a constituit întotdeauna osursã documentarã demnã de a fi luatãîn considerare într-o cercetare itsoricã(fie ea cât de serioasã) mai ales atunci cândamintirile aparþin unor persoane/personalitãþi cares-au aflat, într-un fel sau altul, în vâltoareaevenimentelor unui segment dintr-o epocã anume.Este cazul lui Niculae Gheran care ºi-a desfãºuratactivitatea în domeniul cultural, în speþã acelaeditorial (la Ministerul Culturii, la Edituraªtiinþificã, la Editura Meridiane etc.) de-a lungulunei bune jumãtãþi de secol, dupã rãzboi, dar ºidupã evenimentele din decembrie ’89, pânã astãzi(„una e sã scrii istoria – mereu altfel de la operioadã la alta – ºi alta s-o fi trãit, zi de zi, cutoate nãzuinþele, bucuriile ºi poticnirile ei”).Perioada primã (desigur) caracterizatã, prinexcelnþã, de subordonarea – uneori pânã la absurd– a culturii, comandamentelor ideologice ºipolitice (în consecinþã) ale socialismului. NiculaeGheran nu îºi propune o evocare a desfãºurãrii,pe un fir de evoluþie istoricã, a întâmplãrilor,succesive, de ieri pânã în prezent, pe care le-atrãit sau la care a fost martor. Pentru cã nudoreºte, în fapt, o reconstituire a istoriei propriu-zise a vieþii editoriale. Evocãrile sale au uncaracter rapsodic, cu preponderenþã anecdotic,într-o amalgamare de fapte, situaþii ºi biografii ceau darul pigmentãrii ansamblului cu parfumuri ºiculori ce marcheazã detaliile, uneori esenþiale,dintr-o mare frescã socialã, monumentalã, aparentuniformã ºi (comandat) uniformizatã. În acestsens îºi ºi subintituleazã ultimul volum dintr-otrilogie (Arta de a fi pãgubaº) consacratã retrãiriirãzboiului ºi pãcii din campaniile editoriale:Îndãrãtul cortinei (Biblioteca Bucureºtilor,Bucureºti, 2012).

Cunoscut mai ales ca editor al operei lui LiviuRebreanu, pe care a izbutit s-o reediteze înîntregime fãrã a elimina vreun cuvând din textuloriginal (era obiºnuitã în vremea aceea practicareacroºetelor, în procesul de valorificare a scrierilordin trecut), datoritã subtilitãþii strategiilor cu carea conceput ºi realizat aparatul de note, NiculaeGheran pare a nu împlini, nici aici, din memoriilesale, altceva decât masive adnotãri la rãbojulistoriei factice a vremii. Harul de povestitormucalit, face din relatãrile sale, duse... cuzãhãrelul într-o luminã satirico-ridicolã, sã parã caniºte spumoase cozerii pe marginea unor teribile,de altfel, campanii culturale dictatoriale, pe carele-a trãit, acoperind astfel, de fiecare datã, cu unsoi de amuzament parºiv, realitatea gravã ºi durãa unui proces de pervertire, cu bunã ºtiinþã, amoralei ºi, la urma urmei, a normalului vieþiioamenilor devotaþi artei scrisului. Mai ales fiºelebiografice ale... participanþilor, au darul de areleva identitãþi frisonante ale acelei epoci, ce parsã fie lãsate acum, la nãpârlirea cojoacelor (ca sãîncerc ºi eu neacademicul limbaj, piperat, almemorialistului) într-o uitare voitã, oficialã.

Rememorarea unor momente ce par acumhazlii, cum ar fi sãrbãtorirea vârstei ConstanþeiCrãciun, ministrul culturii la ora aceea,prilejuindu-i autorului, alãturi de poetul MarcelGafton, o alerãgturã prin oraº pentru a gãsi florilecele mai potrivite, cu halta necesarã trageriisufletului („din prãvãlie în prãvãlie, dar ºi dinvodcã în vodcã, poposim la barul de la AtheneePalace – aproape de florãria din aceeaºi incintã –

în aºteptatea unei noi tranºe de marfã, cusperanþa de a ne procopsi cu ce cãutam. Totbând, ne apucã mila de Constanþa Crãciun...”) ºicu textul de pe biletul ce i-l compun, plasat încoºul floral – un text ce pare luat din romanelelui Al. Dumas; sau pãþania cu ziarista pe careMihnea Gheorghiu, adjunct la minister, i-o puneîn grijã penrtru a... i-o pregãti pe când se întoarceel... gata de atac („Oltean isteþ, Mihnea fãcuseºcoala de cavalerie în Craiova natalã, apucând sãcunoascã puþin, ca ofiþer, ºi din grozãviilerãzboiului antisovietic. Fiu de anticar, trãise înlumea cãrþii ºi colaborase la publicaþiile de stânga,fapt ce-i motiveazã numirea, în 1944, ca redactorºef al Scânteii tineretului” etc.), ziarista însã,pentru a se rãzbuna pe companionul mult preaservil ºefului ºi prea... cuminte, îl invitã într-onoapte la ea în apartament, pentru... distracþie,totul fiind, de fapt, o farsã cãci de data aceasta,pregãtit el de... atac, se pomeneºte în mijloculunui chef aniversar, cu lume multã ºi agitaþieprelungitã pânã în zori; sau aventurileprofesorului G. Cãlinescu, ce fãcuse o aprigã ºidisperatã pasiune pentru una din colaboratoarelede la Institut; sau întâlnirile cu picanterieverbalã, avându-l alãturi pe Al. Piru, la o vodcã,deºirând anecdote (ºi nu tocmai) din lumeauniversitarã („... toatã povestea o iau ca oanecdotã...”) º.a.m.d., sunt strategic dezvoltate petemeiul unor destãinuri ºi comentarii asuprafaptelor ºi oamenilor integraþi sistemului, ce aparacum de-a dreptul personaje ºocante, dacã nu ºicinice prin realismul comportamentului lor crud:”Nimeni nu deþine cheile împãrãþiei. Cu atât maimult într-un regim declarat ca dictaturã aproletariatului, unde, de asemenea, nimeni n-areîncredere în nimeni, iar etajele puterii suntconcepute în aºa fel, încât rezoluþiile fiecãruisegment de conducere sã se afle sub controlulaltuia. Astfel, uniunile de creaþie sunt dublate dedirecþiile din aparatul de stat, ambele de cenzurã– investitã cu obligaþia de a controla manifestãrileartistice sub toate formele lor de exprimare, de lalectura textelor propuse spre publicare lavizionarea spectacolelor de orice fel ºi aexpoziþiilor – toate trei supravegheate desectoarele de profil ale organelor de partid,centrale ºi judeþene, filate, la rândul lor, dinîntuneric, de serviciile de resort ale Securitãþii.Cinci cercuri deasupra unui creator – obligate prinnorii lor sã-ºi justifice existenþa – îl nãºteau pe alºaselea: autocenzura, adesea mai constrângãtoareprin propriile îngrãdiri”. În acest context, NicolaeGheran schiþeazã, cu un fel de procedeu de aqua-forte, siluetele celor ce deveniserã cerberii epocii,fiecare cu apucãturile ºi destinele individuale,însã. Iatã, la Editura Meridiane „ne pomenim labord cu un naufragiat. Este vorba de LeonteTismãneanu – fost Leonid Tismeniþki (1913-1981)cât a activat în Komintern, la emisiunea de limbaromânã a radioului moscovit. Venit în urmablindatelor armatei sovietice, s-a aciuit în cele dinurmã pe lângã Valter Roman, cu care a ºi luptatîn rãzboiul civil din Spania (ajuns, la rându-i,dupã alte cãprãrii, director al Editurii Politice,graþie unui alt kominternist, Leonte Rãutu, ce i-aavut pe amândoi în jurul aceluiaºi microfon).Vechiul politruc alunecase în hârdãu dupã oreplicã rostitã într-o ºedinþã de activ a sectorului 1de partid al capitalei, la care participa ºi

Gheorghiu-Dej. De nu vor fi existat ºi alte cauze.Cum conflictul ruso-chinez luase amploare, ºefulP.M.R. a insistat în luarea sa de cuvânt asupramedierii neînþelegerii ivite, subliniind rolul ce ºi-lasumase. Leonid Tismeniþki n-are de lucru ºi, ladiscuþii, vine c-o zicalã:/ - Eu ºtiu una ºi bunã:când se ceartã leii, sã tacã cãþeii!/ Cãþelul tace,rumegã replica ºi-l muºcã sângeros pe Tismeniþki,rãmas de-a doua zi fãrã maºinã la scarã (...) cuchiu cu vai câºtigã un post de redactor la EdituraMeridiane, cât mai departe de ideologie”. Omular fi de compãtimit în atare împrejurare, dacãmemorialistul nu ar adãuga promt la subsol:”Originar din Soroca, L. Tismeniþki a întreþinut înRomânia întregitã o campanie subversivã,fondând celule teroriste în favoarea puteriisovietice. Interesant este cã în Raportul comisieiprezidenþiale pentru analiza dictaturii comunistedin România, Vladimir Tismãneanu nu pomeºtenimic despre atrocitãþile comise în Basarabia subpatronajul tatãlui sãu” etc. ªi altor figurimarcante ale epocii, Niculae Gheran le face fiºe,ca un veritabil ºi conºtiincios... redactor de carte:”De la o vreme, numele lui Bodnãraº este însoþitde epitetul de spion sovietic. Nu fãrã temei, cãciîn februarie 1932, pe vremea când era locotenentîn Regimentul 12 de artilerie din Basarabia,dezertase la ruºi, unde a dobândit cetãþeniasovieticã, pentru ca mai apoi, în 1935, sã revinãcu misiuni dirijate de serviciile militare deinformaþii (G.R.U)” º.a.m.d., detaliile biograficedeºirate informativ aruncând azi o altã luminãasupra distinsului personaj. Cu ironie mai degrabãdecât cu umor, N. Gheran vorbeºte despreconducerea Ministerului Culturii: ”Troicavicepreºedinþilor o întregea Dumitru Popescu,tânãr arãtos, provenit din mediul gazetãresc (...)vocaþia gazetãreascã îl apropiase de redacþiaContemporanului, unde lucreazã câþiva ani subconducerea lui Horia Liman, pentru ca ulterior sãnu fie agreat de George Ivaºcu, noul redactor ºefal publicaþiei, revenit în forþã (...) Cel cãruia dinpricina megalomaniei i se mai zicea Popescu-Dumnezeu se resemneazã la cursuruleuniversitãþii de partid , de unde seîntoarce în presã, sãltat în grad (...) în conducereaComitetului de Stat pentru Culturã ºi Artã va fitranzitorie, cãci dupã doi ani este numit redactorºef al ziarului Scânteia, oficiosul P.C.R. (...) Lipsitde umor, nu era în stare sã se distanþeze de

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

Arta de a fi pãgubaº Constantin Cubleºan

comentarii

Valeriu Herþa Enigma, 2011

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 7

prostia oficializatã. Când, ulterior, va deveniministru al Culturii, va elimina din personal petoþi cei ce apucaserã sã-l vadã într-o posturãliberalistã (...) Odatã cu intrarea sa în supremulsinod executiv, îºi va schimba ºi odãjdiile,asemãnãtoare acum cu ale ierarhilor Bobu ºiVerdeþ, Mizil ºi Mãnescu, Postelnicu ºi GoguRãdulescu, þinutã sobrã de nuntã în cimitir, dupãmodelul Inaltpreafericitului, care în timpul liber,nu bea, nu fuma nu ciocãnea, plãcându-i doar sãse (...) Pe cât de dur cu subalterniisãi, marele Miticã era extrem de obedient faþã deconducãtorul suprem, cãruia îi va datora ºirapida sãltare în ierarhie” º.a.m.d.

Cartea e plinã de asemenea notificaþii alepropriilor întâmplãri, toate având loc în mediiculturale de altitudine (mai micã sau mai mare).

Dar, Niculae Gheran are ºi nostalgiaBucureºtiului de odinioarã, pe care îl prezintã caîntr-o rapidã stampã de epocã, dintr-un soi deplimbare ce aduce oarecum cu aceea a crailor deCurtea Veche: ”Dupã ce urcasem pe BulevardulElisabeta, defilând prin faþa cinematografelor –prilej nostalgic de a-mi aminti de anii liceului,când chiuleam cu voioºie sã vedem de trei oriacelaºi film cu un singur bilet de intrare, pentucã intrai ºi ieºeai când doreai din salã – am ocolitCentrul Militar ºi am virat-o pe Calea Victoriei,cu opriri bine stabilite: am salutat din mers CasaCapºa – restaurant, braserie, cofetãrie ºi cimitirliterar –, teatrul de revistã - fostul al lui Constantin Tãnase –, PalatulTelefoanelor, Palatul Regal, iar pe cealaltã parte adrumului, colþ cu Academiei, Casa de Modã, cândva clãdirea renumitei bodegi alui Dragomir Niculescu, cu specialitãþi , Biblioteca Centralã Universitarã, fostaFundaþie a Principelui Carol, iar apoi, pe colþ,Ateneul Român ºi vestitul Hotel-restaurantAthenee Palace (...) Ne împletecim paºii de pe-oparte pe alta a strãzii ºi ne oprim din când încând, pe locurile unde cândva a fost cevaimportant, precum ,statuia lui Carol I – sculptatã de Mestrovici ºidãrâmatã într-o noapte, dupã ce în prealabil adispãrut ºi regele Mihai –, apoi locul pe care afost Teatrul Naþional, bombardat din greºealã denemþi, în locul Palatului Regal ºi clãdiriiTelefoanelor, avute în vizor. Alunecãm prin faþacofetãriei Nestor, la al cãrei etaj interior seputeau lua gustãri ºi bea o bere de plãcere ºimergem ce mergem pânã în apropierea strãziiBiserica Amzei...” etc. etc.

Memorialistica lui Niculae Gheran are ºarm ºio lejeritate aparte în expunere, el evocând lumeaºi atmosfera culturalã a unui trecut nu preaîndepãrtat, totuºi de tristã amintire, în universulcãruia se plimbã cu nonºalanþa ºi rãspãrul ce ºi-lîngãduie numai un trecãtor pe care azi nicioumbrã de-acolo nu-l mai poate atinge. Dar, etotuºi lumea lui. O lume tristã pe care sestrãduieºte sã o caricaturizeze (ridiculizeze), submasca unei boeme trãite salvator, purtatã cumvaostentativ atunci pentru a putea depãºiopresiunea maºinãriei administrativ-politicãmenitã a depersonaliza pe oricine. ªansa luiNiculae Gheran a stat în umorul lui funciar ºi încapacitatea de a nu lua niciodatã nimic în tragic.Iar acum, stilul acestui comportament dezinvoltse transleazã cu farmec în stilul memorialisticiisale, acidulat dezvãluitoare a unei existenþelamentabile dintr-un teatru mizerabil, jucatmereu de falºi eroi, în spatele cortinei realitãþii.

Cornel Robu

Sarcasm cu zâmbetul pe buze

Un instrument care convine de minuneacestui sarcasm cu zâmbetul pe buze,perfect consonant cu propriultemperament ºi pre-adecvat, dacã se poate spuneaºa, registrului stilistic ales aici prin afinitateelectivã de autor, este limba românã în careCãlãtoriile lui Gulliver au fost traduse deeminentul anglist Leon Leviþchi (1918-1991), în1956, 1967, 1983, ca ºi cum ar fi fost traduseprin 1756, 1767, 1783 - limbã românã ea însãºicontrafactualã ºi ucronicã, într-un anume sens,moderat ºi ceremonios arhaizantã, ca ºi cum fifost deshumatã dintr-un virtual “secol alLuminilor” românesc, când fanariotizatele ºiturcitele principate Kara-Iflak ºi Kara-Bogdan,aºadar Valahia ºi Moldova ar fi fost ipoteticsincrone cu Anglia secolului al XVIII-lea ºi culiteratura englezã a acelui secol, când deja sepractica acolo aºa-numitul understatement, camanifestare spontanã ºi parte integrantã alefaimosului British sense of humour.

Spuneam recent, într-un articol dedicat sf-uluiromânesc într-o enciclopedie a domeniuluiconceputã ºi elaboratã (unde altundeva decât) înMarea Britanie, cum cã “sf-ul românesc manifestão predispoziþie nativã pentru analogie mai multdecât pentru extrapolare, pentru “soft sf” maimult decât pentru “hard sf”, pentru psihologiemai degrabã decât pentru ontologie, pentru supra-declarare decât pentru sub-declarare, pentruhiperbolã decât pentru litotã.” (“Romanian sfhas a native propensity for analogy rather thanextrapolation, soft sf rather than hard,psychology rather than ontology, overstatementthan understatement, hyperbole than litotes.” -The Encyclopedia of Science Fiction. Edited byJohn Clute, David Langford, Peter Nicholls andGraham Sleight, ediþia on-line, 2011.) Nu trecuseprea mult timp de la postarea pe Internet aacestei enciclopedii, ºi iatã cã recenta carte a luiMircea Opriþã venea sã contrazicã, în parte celpuþin, valabilitatea constatãrii de mai sus, poateprea categoric afirmatã, dar care, în esenþa ei,

rãmâne adevãratã. Pentru cã Mircea Opriþã este,sub acest aspect, excepþia care confirmã regula.

Dar, de fapt, scriitorul nici nu se aflã acum laprimele sale încercãri de acest fel. Savoarea unorastfel de “exerciþii de stil”, vag arhaizant, vagdesuet ºi relativizant tocmai prin aceastã discretestompatã arhaizare sau desuetudine, odescoperise Mircea Opriþã mai demult, înromanul parodic Argonautica (apãrut încã în1970, rescris ºi amplificat în 1980, reeditat în2011), în povestirea Semnul licornului (1978,1980) sau în alte scrieri ale sale. Este, însã, acumpentru prima datã când avem, negru pe alb, subsemnãtura unui autor român, mostre indubitabilede understatement în manierã ºi sub francizãmade in England.

Sub aparenþe asemãnãtoare, la prima vedere ºidoar pânã la un punct, franþuzesculuieuphémisme, cu care însã nu trebuie confundat,englezescul understatement este, mai întâi, unefect retoric obþinut prin omisiune, prin sub-declarare sau ne-declararea pânã la capãt a tuturorcuvintelor ºi sensurilor avute în minte de cel carevrea sã spunã ceva ºi care ajunge sã spunã maibine acest ceva, ºi chiar ceva în plus, dacã-l lasãpe cel care-i ascultã mai-puþinele vorbe sã lecompleteze de la el, în continuarea mentalã acelor spuse verbal, din propria-i minte ºi dinpropriile-i gânduri nespuse. Nu altceva face, înesenþã, “figura de stil” sau “figura de limbaj / devorbire” cunoscutã de secole sub denumirea delitotã, la antipodul hiperbolei, sau - la un alt nivelºi mult mai recent - opera deschisã / operaaperta, teoretizatã de Umberto Eco. Dar asta-ideja altceva. Esteticale. În sensul care neintereseazã aici (la nivel de stilisticale),subdeclararea / understatement este doar unprocedeu stilistic care vizeazã un efect retoric -comic, ironic, humoristic, satiric etc. - procedeusau figurã de stil prin care un scriitor sau unvorbitor simuleazã a atribui mai puþinãimportanþã sau gravitate unor sensuri ori fapte lacare se referã, trecându-le sub tãcere sau

Petru Postolache Locul de veci 2011

(urmare din numãrul trecut)

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

minimalizându-le tocmai pentru a le amplifica,prin recul mental, aceastã importanþã sau aceastãgravitate.

La noi, la români, dupã cum prea bine ºtim,hiperbola este prin tradiþie þinutã la mult maimare cinste decât litota, ºi ajunge sã deschidemtelevizorul sau radio-receptorul ca sã auzim cumorice nimica-toatã este nu numai “ceva special”,nici mãcar “ceva cu totul special”, dar musai ºineapãrat “ceva cu totul ºi cu totul special”, astfelîncât mecanismul mental al litotei se declanºeazãinvoluntar ºi pervers chiar ºi pe acest teren adversal hiperbolei : oare nu cumva este vorba, totuºi,de “ceva cu totul ºi cu totul ºi cu totul special”?

Iatã însã, ca sã revenim la cartea discutatã,cum aratã acest insinuant ºi insidiosunderstatement în Cãlãtoria în Capricia a luiMircea Opriþã:

«Tânãrul mi-a râs în nas, mãrturisindu-ºisurpriza de a fi descoperit în mine un “boºorogramolit”. Nu prea ºtiu nici astãzi înþelesul exact alacestor vorbe capriciene, însã sunt convins cã nuse folosesc atunci când vrei sã lauzi pe cineva.»

«Nu ºtiam ce sã zic. Mã obiºnuisem cugazdele, se obiºnuiserã ºi ele cu toanele mele,eram unul de-ai casei. Cât era ea de taresufleteºte, Lady Maricika s-a pus pe plâns. Pânã ºiMiss Elli, care nu întotdeauna era þâfnoasã ºi gatasã facã pe nesuferita, lãsa sã se vadã cã þinea lamine mãcar cât la cãþelul vecinilor, cu care ieºeauneori la plimbare, purtându-l de cureluºã ºijucându-se cu el.»

«Lordul Decan era un bãrbat scund ºi îndesat,cu o figurã care în Anglia ar fi pãrut de ºarlatan,însã aici, în Cetãþuia Soarelui, prezenta cele maidistinse garanþii academice.»

«Flãcãii pãreau sã n-o mai bage în seamã, darîncepurã iarãºi, între ei, o discuþie înflãcãratã, peparcursul cãreia am auzit de mai multe oricuvântul “maidan”. Atunci încã nu ºtiam ceînseamnã. Cu timpul, aveam sã aflu cã maidanaºiierau un neam aparte în populaþia Capriciei, iarcerºitul era la ei o ocupaþie tradiþionalã, ba chiarde mare cinste, întrucât pe unii îi fãcuse bogaþi.»

Înþepatã cu acul fin al litotei, gogoaºa umflatãa hiperbolei se dezumflã sarcastic:

«Master Dinu mi-a citit câteva poezii de-ale luiBulla, unde lãuda cu mult suflet mãreþia ºideºteptãciunea mogulului sãu de partid. Spunea -între altele - cã, atunci când se arãta acela undeva,rãsãrea soarele deasupra Capriciei. Lucru din careeu am înþeles cã Ciocesko nu se arãta niciundedupã orele înserãrii, cãci atunci ar fi trebuit sãrãsarã soarele ºi în miez de noapte, iar oasemenea minune n-ar fi rãmas neînscrisã deastronomi în tabelele lor.»

Hiperbola ºi litota pot însã ºi convieþui, într-oanume simbiozã, fiind uneori chiarcomplementare sau reciproc transmutabile:

«Am putut sã descopãr ºi o artã în carecapricienii sunt neîntrecuþi, încât mi-e teamã cãniciun oraº din Regatul Marii Britanii sau dinEuropa n-ar reuºi sã-i învingã, dacã ar intra într-oasemenea înfruntare cu Cetãþuia Soarelui. Mãgândesc la felul cum îºi decoreazã strãzile, ieftinºi extrem de variat ca inspiraþie, cu hârtii ºigunoaie. Arta asta, dupã câte am observant, estepracticatã de toatã suflarea locului ºi nici n-arputea fi închipuitã fãrã un larg sprijin popular.»

Litota n-are aici nicio dificultate ºi nicioezitare pentru a trece dezinvolt în contrariul ei,pentru a bascula într-o clipitã la antipodul ei, înhiperbolã, sub-declararea în supra-declarare,understatement în overstatement. Alineatulînceput mai sus continuã firesc, fãrã întrerupere:

«Dimineaþa, strãzile sunt curate, dupã ce

gunoierii de la miezul nopþii au fãcut tot ce stã înputerile lor omeneºti ca sã pregãteascã oraºulpentru faþa lui artisticã de fiecare zi. În scurtãvreme însã, odatã cu cei dintâi trecãtori, care suntcapricienii cu somn scurt, sau cei nevoiþi sã iasãcu câinii la plimbare, încep ºi primele semne delucrare artisticã : ici un pachet gol de þigãri, coloun pahar de plastic, cãlcat în picioare sã i se deaformã de stea, dincolo o pungã mototolitã dupãce ºi-a mutat în stomacul vreunui înfometatbrânzoaicele sau vreo altã gustare zoritã, maiîncolo câþiva scuipaþi lângã niºte pamflete [ziare,gazete – n.n.] cu miros proaspãt de tiparniþã,dupã ce-au fost rãsfoite în grabã prin vreo staþiede trãsurã publicã [autobus, tramvai – n.n.] ºiaruncate chiar acolo, pe jos. Din loc în loc,începe sã aparã ºi contribuþia câinilor nebunaticiºi jucãuºi, fie aºa cum o scapã pe trotuar artiºtiiaceºtia de rasã animalã, fie cu colaborarea omului,care din nebãgare de seamã calcã pe produsuloriginal, întipãrind pe asfalt o formãîntâmplãtoare, la care câinele nici nu s-ar fi pututgândi. Lucrarea continuã cu spor, unele oreaducând pe trotuare mai multe mãrturii artisticedecât altele, iar pânã seara întreg oraºul aratã ca onesfârºitã operã de artã […].»

Din understatement se trece fãrã pragdespãrþitor în overstatement ºi atunci când esteevocatã o “sãrbãtoare ce-ar putea fi numitã aTuturor Veºtilor” [Ziua presei? – n.n.], când estecelebrat accesul liber ºi nelimitat la informaþie:«Iar veºtile puteau fi aduse sub ochii larg deschiºiai capricianului doar de miile de pamflete nouapãrute, când fiecare ins din Cetãþuia Soarelui seabona la câte zece, douãzeci sau chiar mai multe,cât îl þineau punga ºi curiozitatea. Am aflat cãumblau atunci bieþii poºtaºi cocârjaþi sub saci caSanta Claus al nostru, ducând în fiecaredimineaþã tone de hârtii pe care trebuiau sã lepresare prin cutiile poºtale ale insularilor, încât nue de mirare cã s-au plâns de nenumãrate ori cãintrã în spital de atâta efort, cerând bani maimulþi ºi de la Poºtã, ºi de la abonaþi, ºiameninþând cã-ºi aruncã sacii în Dembowitz dacãnu li se înþelege necazul.»

Sau în pasajul (de la paginile 48-49) pe careautorul însuºi l-a ales pentru a-l mai sublinia încão datã, concluziv, pe ultima copertã a Cãlãtorieiîn Capricia:

«I-am spus gazdei cã mã întrebam foarteserios dacã þara lor putea avea vreo nãdejde deînaintare cu oameni atât de lipsiþi de sufletpentru treburile ei. Lipsiþi mai ales de dorinþa dea osteni fiecare acolo unde crede cã ar fi destulde priceput ºi, totodatã, unde ar fi mai marenevoie de el. Începeam din nou sã mã îndoiesc desãnãtatea neamului aceluia de insulari carevorbesc mai mult decât pun mâna ºi promit cutotul altceva decât sunt ei în stare sã se þinã decuvânt. Iar o þarã unde dulgherul leagã bârnele deacoperiº cu sforicele fiindcã îi e lene sã facã doipaºi mai încolo, pânã la cutia de cuie ºi piroane,unde fierarul îºi lasã jarul revãrsându-se din vatraîncinsã ca sã dea el fuga la damigeana cu tãrie ºisã stea la taifas cu vecinii, unde felcerul amestecãotrãvurile în leacuri la buna ºi sfânta întâmplare,pe motiv cã merge ºi-aºa, o asemenea þarã lesnese duce de râpã, de ajung celelalte sã-ºi râdã înpumni de ea ºi s-o arate cu degetul. Iar urmaºiiacestor trândavi vor fi ºi mai trândavi, ainepãsãtorilor vor fi ºi mai nepãsãtori, ainevolnicilor - ºi mai nevolnici, ai prefãcuþilor ºimai prefãcuþi, încât þara nici nu va mai trebuiîmpinsã de duºmani sã se dãrâme, se va dãrâmaea singurã, dintr-o datã sau încetul cu încetul, iarcapricienii or sã ºadã miraþi pe ruinele eifumegânde, nevenindu-le sã creadã ºi întrebându-se de ce i-a pedepsit Dumnezeu, aducându-i la aºamare nenorocire. Nici nu-i de mirare, am spus, cãfirme mici din Tramontana, din Glubbdubdribbori din Republica Oregan or sã vrea ºi chiar or sãfie în stare sã cumpere Capricia pe nimic, dacãnu cumva vor trebui capricienii sã mai dea ºi dinbuzunarele lor ca sã fie cumpãraþi. Ba chiar sã seroage de alþii sã-i cumpere!»

Pe scurt, o carte cât se poate de gravã, înciuda aparenþelor zâmbitoare, un scriitor ajuns laapogeul virtuozitãþii de maestru în artacuvântului, o carte admirabilã ºi o lecturãdelectabilã.

Dumitru Pomârlean Icar, 2010

Dintre poeþii apropiaþi în timp, dar nu ºi înstil, de generaþia lui Nichita Stãnescu, IonHorea (n. 1929) este, fãrã îndoialã cel mai„tradiþionalist”. Prefixul neo- i se potriveºte lui celmai bine, fiindcã atât universul imaginarcaracteristic cât ºi limbajul discursului liric prinsîn ramele stricte ale prozodiei „clasice” se regãsescla el fãrã nicio distanþare care sã trãdezeconºtiinþa convenþiei literare preluate. Dimpotrivã,Ion Horea se instaleazã de la început (dincolo decâteva „concesii” conjuncturale, fãcute în cãrþilede debut, temelor date ale momentului) întrereperele bine fixate ale tematicii rustice – peisajulnatal, localizat cu precizie toponimicã, în preajmaMureºului, ca altãdatã „pe Argeº în sus” de cãtreIon Pillat, ocolul gospodãriei þãrãneºti cuinventarul obiectual ºi evenimentele definitorii,desfãºurate ciclic, ca într-un ritual, între munci ºizile perindate fãrã mari ºi zguduitoare surprize,menþinute în regimul firescului, al ritmului naturiice integreazã echilibrat ºi viaþa individului, ºi acolectivitãþii, cu un sentiment al continuitãþii înraport cu generaþiile trecute, cu „datina” ºi cu„legea”... Întinsa operã a poetului – în jur detreizeci de volume publicate din 1956 încoace –dã seama despre un fel de sintezã a vocilor liriciietichetate drept „tradiþionaliste”, pe o linieprestigioasã, de la Alecsandri la Eminescu ºiMacedonski, la Octavian Goga, chiar Arghezi, cuceva din Priveliºtile lui Fundoianu, dar mai ales laIon Pillat, de la care împrumutã nu doar teme ºimotive, ci ºi muzica imediat recognoscibilã a„alexandrinului românesc”, cultivat cu o notabilãconsecvenþã, pânã la identificare; în aºa mãsurãîncât, atunci când, temporar, pãrãseºte tiparulprozodic pillatian, întreruperea surprinde ca oieºire din matcã. Interesant este, însã, cã acest„epigonism” nu afecteazã grav þinuta propriuluidiscurs, ce nu apare totuºi ca o simplã repetiþie înecou. Aceasta, deoarece altoiul transilvan foarteviguros asigurã o particularã vitalitate trunchiuluicãruia i se aplicã, amestecul de seve îi prieºtevizibil, iar sinteza la care se ajunge capãtã oculoare personalã neîndoielnicã.

Motivul liric al întoarcerii la vatrã, atât demarcant pentru „tradiþionalismul” ardelean, care

la poetul Argeºului ºi al Floricãi sugera o reparaþiea unei înstrãinãri mai curând culturale, esteresuscitat la Ion Horea cu o vigoare nouã. Trãitor,de ani mulþi, la oraº, în Capitalã, el nu punetotuºi în prim plan sentimentul înstrãinãrii, alvieþuirii frustrante „în umbra zidurilor”; aproapeaccidental prezent în poezia sa, oraºul este masivconcurat de nostalgia locurilor natale, ale cãreirepere, la toate nivelele existenþei, îi ghideazã ºiordoneazã viaþa. Ion Horea este în primul rândun poet al evocãrii nostalgice, care face dinArdeal ºi din þinutul de obârºie mureºean un felde emblemã, un teritoriu simbolic, ca altãdatãGoga. Al. Cistelecan îl caracterizeazã foarteplastic (în prefaþa la masiva antologie Bãtãlia cuaur, din 2009) drept „ardeleanul definitiv”,„ultimul ardelean al cãrui suflet n-a trecutmunþii”, vorbind despre o „religie melancolicã” ºi„un soi de pan-ardelenism elegiac”. „Truditulsuflet” al poetului de la Rãºinari, venind periodicsã se „închine” la altarul locului sfânt, seregãseºte ºi la urmaºul sãu, solidar ºi el cu marilefiguri ºi momente din istoria Transilvaniei, însãfãrã patosul misionar justificat atunci de o istorietragicã, ci în ipostazele mai senine, calm-meditative, ale omului tulburat însã de trecereavremii ºi de alterãrile provocate de ea comunitãþiitradiþionale, tiparului de statornicie ºi organicitatede odinioarã; Ion Horea reactiveazã în propriulspirit imaginea exemplarã a cãrei degradare oconstatã cu o amãrãciune mai degrabã resemnatãîn faþa ineluctabilului. Nu problematizeazã, nudramatizeazã excesiv, doar constatã elegiacpierderile, inventariazã cãderile, ruina, golul pecare-l mai poate repopula doar amintirea, cuelemente de contextualizare social-istoricã foarterar sugerate.

Încã din Poezii (1956), poetul se declara cãpoartã în el „mireasma pãmânturilor sfinte”,vedea, pe urme pillatiene cum „iarna îmbracãpãmântul cu sumanul” – prime semnale cã vauza, pentru a-ºi construi imaginile, cu precãdereprin apelul la elemente ale universuluigospodãresc-rural, din care va reþine consecventelemente de vocabular specific ardeleneºti, de lacele numind obiectele lumii þãrãneºti – ºopru,

cuhnie, grindeiul, rotila, cormanul, îmblãcie, - lalocalizarea peisajului în þinutul natal: Mureºul,Pojorâta, Continitul, Roma Micã a Blajului,Diciosânmãrtin, Cheile Turzii, Dileul, Târnavele,toponime din þinutul de origine, dar ºi sintagmeexclusiv transilvane, precum drumul þãrii,indicând ºoseaua principalã care strãbate satul.Formal, era, tot pe atunci, anunþatã necontenita„cãutare a formelor perfecte”, indiciu evidentclasicizant, iar viziunea „organicistã” asupra lumiistatornicite în tiparele ei strãvechi se vestea în„atâtea lucruri simple, curate ºi fireºti” care setrezeau în sufletul ºi „fereºtile” poetului nostalgic.Ecou din universul imaginar al lui Ion Pillat era ºicel al „cãmãrii cu fructe” – la Ion Horea „cãmãrilegoale” ale sufletului se umplu cu „strugurii ºipiersicile aromate. / Cei din urmã pepeni ºi celedin urmã tomate, / ºi poamele ºi bucatele ºi toatecele”... Ciclul de Agreste, din volumul Coloanã înamiazã (1961), tutela astfel de poeme care schiþauuniversul ce avea sã se îmbogãþeascã mai târziu.Dar aceastã amplificare fireascã se produce totprin înmulþirea reperelor de univers tradiþionalrustic. Caracteristicã este, de la început, ºi atenþiaacordatã „calendarului” þãrãnesc, ritmului ordonatal anotimpurilor (o carte din 1969 se intituleazãchiar Calendar). Toamna, bunãoarã e, ca la toþi„tradiþionaliºtii” sezonul roadelor, al butiilor plinecu must ºi vinuri, al bucatelor din ºurile undevara se „îmblãteºte” grâul iar toamna se „desfac”cucuruzii, iarna este un timp al aºezãrii lucrurilorîntr-o pace grea de sevele înmagazinate aleproduselor pãmântului, cu o aplecare adiscursului cãtre materii dense, de o mocnitãvitalitate, amintind de Fundoianu ori de V. Voiculescu: „Tãcerea cât de beatã-i cãzutã pestevii! / Butoaie nu mai sunã, gãleþile-s luate / Sãmãsure nutreþuri de boabe ºi bucate, / ºi sfecla ºicartofii la porci, ori la viþei / Sã ducã þâþa caldã.ºi totuºi, dacã vrei / Sã-þi mai aduci aminte detoamnã, poþi sã treci / Pe unde cerul verii-i turnatîn cupe reci / ºi unde, lângã teascuri, butoaiele larând / Sunt grele de luminã, de piatrã, depãmânt”; ori: „Prin curþi butucii carã miresmelepãdurii / ªi mucegai din beciuri”; „Sub asfinþit,zãpada se lasã ca sub taur, / Râvnindu-l într-untremur de gheaþã ºi tãcere / Din patima rodiriigemând fãrã putere / I se lovesc de pântecluceferii ºi sunã / Zvâcnindu-i parcã-n uger totlaptele din lunã”... Trece prin aceste poeme ºi oadiere livrescã, aducând aminte de Aci sosi pevremuri, capodopera lui Pillat: „Pe rât submuºuroaie sobolii vremii scurmã. / Fântâna-iastupatã. De cumpãnã nici urmã / ºi vitele dintroacã nu-ºi mai ridicã botul / Pe-aici într-ovacanþã citeam din Idiotul”...

Iar dacã e sã revenim asupra elementelor devocabular ce individualizeazã starea de spirit ºiambianþa acestei poezii, ar fi de citat foarte multeversuri unde ele apar în chip pregnant,subordonate tematicii dominante a rememorãriinostalgic-meditative, sub semnul trãirii acute atrecerii timpului, echilibratã relativ doar de ºi maiputernicul sentiment al „rãdãcinilor” din solul deobârºie. „Iarãºi rupt din þãrmul unde am rãmas înneclintire / Prins de rãdãcini, cu plopii ºi rãchitelesubþiri, / Mã întoarce glas de clopot ºi-n tãceri decimitire / Poate vin din amintire, poate-s numainãluciri. /.../ Vin prin sate ciubãrarii, duhotarii,cortorarii, / Parcã vin dintre nisipuri ºi-i oaºteptare-n toate”, / ªi-i întâmpinã primarii, ºi-iopresc în drum jândarii / Nopþile-s sub coviltire ºisub corturi îngropate”... Mai rar, ca în poemele

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

lecturi

Ion Pop

Un neotradiþionalist: Ion Horea

Anna Olenicenko Secretul II, 2011

Pe uliþa mare ori Întâmplarea cu stupul, versul sedestinde din chingile prozodiei, sã-i zicem,pillatiene, pentru a se orienta spre stilul maidinamic ºi zigzagat, deschis cãtre naivitateainfantilã a desenului imagistic, ca la un AdrianManiu din Povestea din sat. Dar, indiferent derama adoptatã a versificaþiei, Ion Horea aremereu o frumoasã disponibilitate imaginativã, unsimþ al materialitãþii lumii, exprimat în preferinþapentru imaginarul teluric, ce atrage spre sine ºi unparticular sentiment al timpului depozitat înlucruri, în chip firesc asociat unei memorii diversstratificate, grele de înfãþiºãri ale trecutului dinadâncurile eului.

Pe mãsurã ce înainteazã în vârsta poeticã, IonHorea scrie tot mai frecvent poeme ale „trecerii”,sentimentul morþii insinuându-se pregnant ºitulburãtor în poeme, cum se întâmplã, cu unaccent aparte, în Podul de vamã (1986). Încã odatã, acest sentiment e departe de orice angoasãºi „tristeþe metafizicã”, plecarea definitivã fiindimaginatã pe un orizont al reintegrãrii, alreîntoarcerii în „ciclul elementelor”, cum ar ziceBlaga, urmând Legea generalã: „s-o vezi venindcum latrã câinii ºi când þi-aºtepþi în drum copilul/ ºi sã-þi arate unde-i locul sãpat frumos în patrudungi, / stãpân în casa ta ºi slugã, sã-i fii supusulºi umilul, / ºi sã-i citeºti pe faþã legea ºi-n coasa eisã te împungi / ºi sã te jeluie din urmã când veilãsa deschisã poarta, / apoi în casa ta sã sunepaharele ca la ospãþ... / o, de ne-ar fi pânã-nvecie, ca o poveste scrisã soarta / unde ºimoartea are-o noimã pe care-aº mai putea s-o-nvãþ”. O „poveste întreagã” e ºi poezia, rostire cufuncþie soteriologicã, ce „vindecã rãni ºi te leagã /de ele, de marile legi”, iar discursul liric econstruit pe armãtura unui imaginar arhetipal:podul, luntrea, vâslaºul, valea, râul, drumul,moara, coasa, tot aºa cum din reperele acestuiunivers evocat sub semnul ruinãrii ºi al pãrãsirii,rezistã Piatra, Cumpãna, Coasa ori Stogul,regãsite în personalul muzeu memorial. Cândapar, rar ºi fugitiv în poeme, agitaþia ca ºi calmuloraºului sunt traduse în termenii nostalgic-evocatori ai universului rural: „maºinile frâneazãla stopuri ºi, þipând, parcã trezesc în mine ºicheamã vrând-nevrând, / schelãituri prin ºteoane,la garduri de ogrãzi”; „când într-o zi oraºul se-ngroapã sub zãpezi, / pe strãzi ºi coperiºuri aivrea sã te mai vezi / ca pe-un rãzor, la nucul cufoi de aur stins / sub care nu eºti singur ºi nupoþi fi învins”.

Conºtient cã „acestea nu vor mai fi în veci”,subiectul liric pune totuºi lamentaþiei o specificãsurdinã, consolându-se cu reminiscenþe ale satuluidin amintire, „cu tot mai depãrtate mâhniri decãrturar”. Îi vine în sprijin ºi amintita concepþie„clasicizantã” a poeziei, meºteºug echilibrat alcuvintelor, opus programatic unor limbaje mainoi, care-i par semne ale cedãrii în faþadestrãmãrilor ºi licenþelor vieþii moderne: „ajungãsã treacã timpul peste tine / ºi tu sã stai capietrele pe prund. / pe-atât te trage parcã maiafund / un vers pe cât îl meºtereºti mai bine, /nepãsãtori, pãmântul e rotund, / confraþii tãi oiau pe serpentine. / tu singur, parc-ai duce oruºine / ºi cauþi rime într-un veac bolund. / mailasã ºi tu vorbe desfrânate / sã-mbete limbi decâlþi ºi creier seci, / nu vezi cum lumea þine sã-ºiarate / cã doar pieirea mai dureazã-n veci // darmai rãmâne cineva sã-ºi spunã / dacã, iubind, maisunt pe-o cale bunã” (Ars). Este o ars poetica cereactualizeazã opþiunea pentru cuminþenia ºicuviinþa tradiþionalã a rostirii, concordantã cuîntregul „comportament” simbolic ilustrat deaceastã poezie fidelã vetrei strãbune ºi strãvechilor

tipare al vieþii þãrãneºti, unde, cum spune cevamai târziu, „Toate-s cum li-i scrisa lor sã fie”. (Unamplu ciclu de sonete - Cartea sonetelor, 2001 –de accent reflexiv-elegiac va încununa, în acestsens, scrisul poetului ce mediteazã amar „înlumea asta crudã ºi nebunã”, „lumea asta crudã ºirapace”). Putem avea rezerve faþã de un asemeneaexclusivism, dar e de constatat ºi organicitatealegãturii sale cu ansamblul universului imaginarpropus de opera lui Ion Horea. Ca un ecou târziuvenit dinspre decizia pillatianã de a lãsa altora totglobul terestru ca o minge sunã ºi versuri precum:„ce nemãrginiri grozave þin maºinãria lumii / cerãpiri prin spaþii oarbe, în explozii, îmi mai spun,/ ºi mã-ntorc lângã pãmânturi unde cade floareabrumii / pe bucatele din care înþeleg un veac maibun” (Numai þara).

În cãrþile mai recente al poetului se în mulþescaccentele meditativ-religioase. Versuri scurte, cutrimiteri ritmice la Stelele-n cer a lui Eminescu,dar menþinându-se în genere între linii ºi muzicide o clasicã limpezime, concentreazã reflecþiicentrate majoritar asupra tematicii trecerii, într-unregim prozodic adesea anaforic, reamintindmetronomic perspectiva stingerii, ruinareamultora dintre reperele existenþei statornice deodinioarã, însã pe care poezia le recupereazã cu oconsecvenþã ºi obstinaþie traducând permanenþaunei adeziuni ºi opþiuni definitive. Volumeprecum Calea Târgului (2010) ori Scribul (2010)reitereazã un numãr de motive de mult familiarecititorului. Poetul rãmâne mereu „întors înamintire prin lumea transilvanã”, fidel unui „timpal (sãu) pe care nu-l (dã) cu niciun preþ ºinimãnui / Rãmas încremenit în lunã ori în zãpezice stau sã cadã”, cu conºtiinþa, chiar, de a se ºti„în lumea literarã un proscris”. Culoarea senin-elegiacã a acestei lirici abia dacã se întunecã dincând în când vorbind despre „sufletu-n risipã” ºidespre conºtiinþa cã, întreg universul tradiþional,rãmâne sã fie numai evocat numai în poezie,fiindcã „doar cel de la-nceputuri a mai rãmas –Cuvântul” , iar acesta e credincios tiparelororiginare: „O lege doar pe toate se-aratã-a fistãpânã / Eram al lor în toate, aveau un sufletpur”... Câteva poeme fac acum „cronicalocurilor”, a „timpurilor, a „dimineþilor” ºi a„serilor”, într-un soi de inventar nostalgic care, încâteva texte este, din nou, ºi al unui vocabularspecific locurilor readuse în amintire, de oparticularã rezonanþã în aceastã lume ce-ºiîntãreºte astfel culorile, indiviualizând puternicviziunea. Un Remember din Calea Târgului, depildã, readuce în prezent, ca într-un rezumat,datele de bazã ale micii lumi gospodãreºtiardelene, înscrise în memorie, dispensându-se deorice metaforã: „În noaptea asta umblu desculþprin ogradã, / iarba, udã, roua nu-i ridicatã,soarele n-a rãsãrit / cineva duce mâncare la porciºi câinelui la ºurã / cineva mulge oile, cinevalucrã pe la poiatã / coticarul ºi coºul pe jumãtategolit / ºura ºi grãmezile de lemne, ºoprul, coteþul,/ poiata ºi clãile de fân, gunoiul, melegarul, /ocolul ºi gãbãnaºul, conia ºi casa cu filigorie, /fântâna cu ciocãnitoarea pe cumpãnã, poarta, /poarta dinsus, câinii latrã dinspre Vaidei /oamenii cheamã, pe drumul þãrii trec în sus ºi-njos /.../ o sã scot boteiul pe drumul dintreGruieþe, / pe lângã nuc, pe ogor, pe þelinã, pecoastã, / atâta ºtiu, atâta-i lumea, între holde ºicucuruzi, / pânã la acãþi, pânã pe Hici, pân-laiclejia popii”... Cu o mai mare insistenþã,procedeazã aºa ºi Marin Sorescu în La Lilieci.

O pondere aparte au în aceste mai recentescrieri ºi poemele de inspiraþie religioasã,bunãoarã în Mãrturisiri ºi rugãciuni, din 2003,unde discursul se întoarce spre dicþiunea

argheziano-voiculescianã, chemând prezenþa luiDumnezeu în acest decor rural-ardelean, ºiîntâmpinând-o/imaginând-o între repere locale,familiare, ce coboarã transcendentul fãrãsolemnitãþi emfatice printre lucrurile ºi actele defiecare zi: „Doamne, cel dinspre coteþe, dinpoiatã, din ocol, / Pe fãpturile ogrãzii din vecii deveci comornic, / Aºteptat în jurul mesei, bãnuitîn blidul gol, / Doamne-al laptelui cu spumã dinºiºtarul pus pe vatrã, / Al nutreþului din iesle ºi-alfãinii din lãdoi”... ºi în acest spaþiu recules-meditativ, se produce un fel de sintezã a marilorvoci ale liricii „tradiþionaliste” româneºti. Cadeundeva, arghezian, umbra Domnului – „Doamne,umbra ta cãzutã peste casã nu e alta / Decâtumbra coborâtã pe Golgotha-n ziua sfântã”;altãdatã, între Voiculescu ºi acelaºi Arghezi, seridicã o rugã de om tulburat de patimi: „Suntbogat ca o grãdinã, ros de patimi pãmânteºti”,ipostazã imediat atenuatã, însã, de amintita notãde familiaritate ºi de umanizare a raporturilor cuSpiritul: „Doamne, mãmãliga-i fiartã ºi-abureºtelapte-n blide, / Lampa-ncepe-a pâlpâire, semn cã-odatã o sã vii, / Sã vedem cum uºa casei ca-nminune se deschide / ªi te-alegi ca o luminãdintre morþi ºi dintre vii”... Nu lipseºte niciºtiutul, de la aceiaºi înaintaºi, sentiment al„târziului”, osteneala cãutãrii unul Dumnezeuascuns – „Am obosit sã te mai caut pe unde numai umblã nime”, dar nici ecoul, înregistratconºtient, desigur, din Blaga: „Ca pe-un orb teduc de mânã ºi prin lumea ta nebunã / Te-aº lãsaprintre mãceluri, de-ai putea sã le sfinþeºti”...

În ciuda posibilelor raportãri la asemenearepere, poezia lui Ion Horea nu lasã totuºi, cumspuneam, impresia unei repetiþii în simplu ecou alvocilor Tradiþiei. În vremuri mai noi, decvasiobligatorii „restaurãri” ale unor limbaje liriceinterzise multã vreme, scrisul sãu poetic retopeºteîntr-o sintezã personalã toate aceste filoane,întreprinzând un elogiu profund elegiac al unuiunivers cândva exemplar, în care se regãseºte, acãrui memorie o cultivã fidel, cu o emoþie tandrã,marcatã de nostalgia unor vremuri apuse. Aredreptate când scrie undeva: „Totuºi, totuºi, nusunt un pãºunist ºi nici / nu mi-am vândutsufletul dracului”, cãci întoarcerile sale spre olume ºi o biografie arhetipale nu le ºi idealizeazã,atribuindu-le false aureole. Pune, desigur, încotrast, fãrã sã insiste, acest univers rustic deplinasimilat, matrice puternic modelatoare, cu „veaculbarbar” numit cumva bacovian într-un poem,respinge lumea „bolundã”, ieºitã din matca marea „calendarului” þãrãnesc cu muncile ºi zilele luiemblematice, dar pune mereu ºi o surdinã acestorevocãri, care e a omului ce ºtie cã rânduielilevechi s-au deteriorat ireversibil. Numai cã, spirit„clasic”, conservã în straturile adânci alesensibilitãþii reveria unei geometrii a vieþiiechilibrate, intim legate de ritmurile cosmice ºi devalorile umane fundamentale, perene. Dã acesteiviziuni nuanþe proprii, ancorându-ºi în mod decisviziunea în lumea satului ºi a istoriei transilvane,fortificatã de la o carte la alta, producândvariaþiuni pe un numãr de teme relativ restrâns,cultivate ºi reluate consecvent, astfel încât ºitiparul vizionar, ºi timbrul vocii evocatoare seimprimã durabil. Limpezimea ca regim alcontemplaþiei elegiace e cultivatã constant ºi îndiscursul de o rigoare clasicã supravegheatã, de omuzicalitate ce se acordã armonios cu fluenþastãrii de spirit nostalgic-evocataoare.

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

Opinia s-a nãscut înaintea democraþiei.Memoriile lui Omer Talon, avocat generalîn parlamentul parizian între 1631 ºi1652, analizate minuþios de Joël Cornette, pun înluminã aspecte inedite ale unei opinii embrionare,interesatã de „afacerile publice”, pe fundalul„politicii prezenþei” regale ºi al „monarhieipanoptice” în care regele trebuia sã ºtie ºi sã vadãtotul (1). Încã de pe vremea lui Henric al IV-lea(1589-1610), Consiliul regelui se numea „Consiliurestrîns” sau „Consiliu secret”. Un consilier regaltrebuia sã fie „credincios” ºi „taciturn”, supusfidel ºi scump la vorbã, „misterele statului” –numite ºi „secrete ale principelui” – neputînd fifãcute publice decît de acesta. În 1639, eruditullibertin Gabriel Naudé confirma de altfel, chiar întitlul unei cãrþi ce-l va face celebru, inexistenþaopiniei, desemnînd manevrele ascunse,nepãtrunse, ale politicii monarhice drept „loviturãde stat” permanentã.

Explozia de pamflete ºi texte subversiveîndreptate împotriva lui Mazarin, ministrul favorital Anei de Austria dupã moartea lui Ludovic alXIII-lea, va crea, înainte de Fronde (1648-1652),un curent de rezistenþã a nobililor ºiparlamentarilor parizieni, hrãniþi cu lecturi dinstoici: o „frondã a cuvintelor” (2) în care fierearevãrsãrii orale e repede captatã ºi multiplicatã înformã imprimatã, ºi prin care opinia, încãnesigurã, intervine în dezbaterea publicã. Avîndca origine teama de rãzvrãtiri populare,monopolul de stat asupra tipãriturilor se va fisuraîn preajma Frondei, cînd o serie de proceseverbale ale ºedinþelor parlamentului vor fipublicate fãrã autorizaþia puterii: o modalitateprin care publicul, informat despre deliberãrileparlamentare, e invitat sã se exprime în legãturãcu ele, prin viu grai sau în scris. Cardinalul deRetz va califica astfel divulgarea secretelorparlamentare drept o „profanare” a misterelorstatului de cãtre o populaþie ce a invadat„sanctuarul” întunecos al legii.

În secolul al XVIII-lea, al cãrui „cuvîntprigonit”, redus la tãcere, a fost exhumat dintãcerea arhivelor de Arlette Farge, „dreptul de aºti ºi de a judeca” (3) – nu oamenii, ci faptele lor- se întinde contagios, sub chipul unei opinii totmai sigurã de ea, dornicã de a fi informatã ºi dea lua iniþiative, ale cãrei modalitãþi de enunþareamestecã respectul datorat suveranului culibertatea de a refuza ascultarea, conformismul cucontestarea neorganizatã. Într-o lume aflatã înplinã efervescenþã literarã ºi politicã, traversatã dezvonuri ºi rumori, simpla exprimare a opinieiechivaleazã cu o luare de poziþie criticã sauperceputã ca atare de autoritãþi („a vorbi despreceva” înseamnã „a vorbi împotriva cuiva”). Lipsitde statut politic, cuvîntul popular seautonomizeazã cu greu, înscriindu-se în practicisociale variabile, nedurabile ºi slab subversive, darstructurînd ºi cristalizînd o opinie multiformã,fluctuantã, fragmentatã ºi dezbinatã (rãspîndireade afiºe, publicarea de pamflete ºi de cînteceumoristice sau licenþioase, de foi volante ºi de„bilete” ce colportau în egalã mãsurã adevãruri ºifalsuri). Într-un climat de toleranþã tacitã aautoritãþilor ºi de cenzurã ineficientã, exercitatã

fãrã tragere de inimã, genuri insolite ºi efemereprecum „noutãþile” difuzate clandestin pe foivolante manuscrise, pe abonament sau cu bucata,se învecineazã cu publicaþii durabile ºi angajate,asemenea periodicului jansenist Nouvellesecclésiastiques, tipãrit ºi difuzat clandestin fãrãîntrerupere între 1728 ºi 1803. Descriind poporulca pe o masã de indivizi ce suportã istoria,publicaþiile secolului Luminilor cer, pentru ceimulþi, dreptul la informare ºi, prin aceasta, de a-ºiconstrui ei înºiºi destinul.

În dimensiunea ei epistemologicã, conºtiinþaistoricã e o construcþie tardivã ºi o rupturã faþãde istoriografie, uneori vecinã cu cronicapartizanã sau cu hagiografia. Apãrutã în epocamodernã prin interpretarea faptelor umane, ea e,dupã Gadamer, „conºtiinþa istoricitãþii prezentuluiºi a relativitãþii tuturor opiniilor” (4). Explicitareahermeneuticã a prezentului – primul obiect alistoriei - pusã într-o perspectivã particularizantã ºipluralistã, fãrã ambiþii de totalizare, devine astfelsuportul filosofic al cunoaºterii trecutului.

În Franþa, edificarea conºtiinþei istorice,consecutivã efervescenþei liberale a anilor 1830, seaflã la originea redefinirii societãþii ca suport ºiactor al devenirii, aratã Marcel Gauchet (5).Imagine a unor raporturi umane prepolitice(familia, proprietatea, munca), dinamicã ºifragmentatã, afirmîndu-se împotriva statului ºiputerii reprezentative, societatea va pune sub

semnul întrebãrii, foarte devreme, politica caactivitate desfãºuratã în interesul colectivitãþilorumane. Cãutîndu-ºi izvoarele în desfãºurareasinelui sub semnul „producerii” lui, societatea seva întemeia, în proiectul vieþii comune, pedisparitatea intereselor ºi pe discordia opiniilor.Nici voluntarã, nici normativã, „legãtura socialã”nu e o construcþie a actorilor sociali.Esenþialmente aleatorie, ea e o „organizare ce sedezvoltã prin propria ei miºcare ºi ale cãrei leginu pot fi stabilite decît odatã ce s-a format” (6).Cît despre stat, reactivarea lui rãzboinicã ºidorinþa de cuceriri cedeazã locul, în zilele noastre,vocaþiei de protejare ºi imperialismului comercial,adevãratã „boalã infantilã a mondializãrii” (7).

În acest context, puterea presei ºi influenþa

socialã a mass mediei solicitã reevaluãri atente.Dacã în zilele noastre „oamenii cu peniþã” sîntînlocuiþi cu „oameni cu microfoane” sau cu„oameni cu camere de luat vederi”, problemarãmîne neschimbatã: cum sã împãcãm dreptul lainformare cu dezinstituþionalizarea presei înepoca trecerii de la masificare la mediatizare?Cine poate da informaþia fiabilã? Poate exista o„informaþie fãrã ziariºti?

Delegitimarea politicului prin banalizareamobilurilor sale ºi prin trivializarea dezbaterilor,ca ºi prãbuºirea instituþiilor tradiþionale (statul,bisericile, familia, partidele), au antrenat massmedia în cursa investigãrii intimitãþii persoanelorpublice ºi într-un militantism de tip nou:protejarea compasionalã a victimelor – fãrã a seevoca cauzele sociale ale suferinþelor lor – ºidescrierea complezentã a ameninþãrilor ceplaneazã asupra omenirii, a catastrofelor naturaleºi tehnologice, a riscurilor alimentare ºi sanitare.Noul „jurnalism de investigaþie” e însã vecin,adesea, cu denunþarea virtuoasã ºi cu intruziuneaîn viaþa privatã a persoanelor. Iar în ce priveºtepresa „victimarã”, „people”, ea nu face decît sãanestezieze voinþa de schimbare politicã asocietãþii comercializînd nefericirea persoanelor cupreþ minim.

Mai degrabã decît sã prezinte fapte, uniiziariºti preferã sã vorbeascã sau sã scrie, lamomentul potrivit, „împotriva puterii”, sacralizîndo libertate de exprimare pe care nu o recunosccititorilor lor. Falsa depolitizare ºi adevãratamercantilizare a meseriei merg împreunã, pe opiaþã concurenþialã în care cetãþenii ºi alegãtoriisînt simpli consumatori. Eliberatã de propagandã,informaþia îºi accelereazã circulaþia, devine„suprainformaþie” ºi se înscrie în circularitatea aceea ce Jean Baudrillard numeºte „economiapoliticã a semnului”, care o face sã-ºi piardãspecificul: satelizare alcãtuitã din ambalarevertiginoasã ºi din indiferenþã, ce anunþãomogenizarea culturalã proprie gîndirii unice.

Aruncarea rãspunderii derivelor mass medieiasupra tehnologiilor ce invadeazã viaþa de zi cu zisau asupra oportunismului ziariºtilor e însãinsuficientã intelectual. Va trebui, mai degrabã, sãredefinim ºi sã reabilitãm opinia, sã revenim laoriginile ei – rostirea criticã -, sã îndrãznim sã neformulãm pãrerile, propriile noastre pãreri, rupînddogmatismul ºi conformismul din jur, devenitearmã politicã a majoritãþilor efemere. Prin aceasta,vom putea restaura pluralismul intelectual îndemnitatea lui primã, politicã. Dacã „cunoaºterealucrurilor publice începe cu cunoaºterea celuilalt”(8) – un „altul” care ne constituie în procesulvieþii în comun – fãrã a se reduce la ea, voinþa dea informa trebuie sã prevaleze asupra dorinþei dea comunica, ºi sã fie pusã în formã ºi vehiculatãde profesioniºtii meseriei, oricare ar fi tehnicilepuse în practicã de aceºtia. Doar în acest fel sevor putea restabili condiþiile de existenþã aspaþiului ºi spiritului public, prin rezolvareaecuaþiei dificile, perverse, a dreptului absolut alpublicului de a ºti ºi a dreptului absolut alziaristului de a informa, într-un joc în carevoyeurismul ºi narcisismul îºi schimbã semnele.

Subliniind ponderea valorilor culturale înconstrucþia europeanã, Dominique Wolton aratãcã edificarea unui spaþiu politic comun e rareoricompatibilã cu existenþa unor interese economicecomune unor grupuri ce pot fi definite sociologic.La scara democraþiilor de masã, înrãdãcinareaculturalã, constituitã lent, perturbã tendinþele

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

incidenþe

Horia Lazãr

Opinia ºi conºtiinþa politicã aistoriei

Olga Ilieº Ex libris, 2010

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

totalitare ale pieþei la omogenizare prinaccelerarea schimbului – fapt care dã naºtere unorantagonisme inedite, ce redeschid dezbatereaasupra spaþiului comun, public ºi politic (9). Dacãprimul e locul iniþiativelor ºi al raþionalitãþiieconomice – adesea opace – ºi al intereselor degrup ale întreprinzãtorilor privaþi, al doilea seconstituie prin publicitatea unor teritorii,instrumente lingvistice, argumente ºi expresiiidiomatice comune, ºi de asemenea prin interesesimbolice (dreptul la vot, la muncã ºi la instruire,protejarea mediului ºi a persoanelor în nevoie), învreme ce ultimul e spaþiul de confruntare aideilor de organizare socialã ºi de înfruntareelectoralã. Construirea unui teritoriu al egalitãþiipolitice într-o lume a inegalitãþilor economice ºisociale e un pariu riscant, ce poate duce laagravarea nedreptãþilor, iar difuzarea acceleratã ainformaþi