Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · D upã câteva volume de poezie (Elegii...

TRIBUNA 243

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 6 - 33 1 o c t o m b r i e 2 0 1 2

Alexan

dra ªch

iopu

Horia Lazãr

„Femeia d

in p

opor”

Artadecapitãrii

Claudiu Groza

FandacsiaRomâniei

Ilustraþia numãrului: Virgil Mleºniþã

Poeme deEmilia Faur

2 TRIBUNA • NR. 243 • 16-31 octombrie 2012

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

RReeddaaccþþiiaa::I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L. G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Responsabil de numãr: Claudiu Groza

agenda

Tribuna Graphic 2012

Dupã un interludiu polonez, TribunaGraphic reia formula iniþialã de a prezentapublicului clujean valori ale graficii

mondiale. ªi de aceastã datã au fost invitaþi 30 deartiºti din Europa, America, Asia ºi Australia,reprezentând 21 de þãri. Artiºtii au trimis operelelor fãrã nici o constrângere tematicã sau tehnicã,având libertatea de a se autoreprezenta dupãexigenþa lor proprie, deoarece, conformregulamentului, au o unicã ocazie de a participala anualele Tribuna Graphic.

Singura cerinþã este dimensiunea lucrãrii,determinatã de cauze strict obiective de panotareºi de condiþiile impuse de dotarea Muzeului deArtã, instituþie care a sprijinit fãrã rezerveexpoziþiile Tribuna Graphic, fiind un partenerconstant, prin reprezentantul sãu, generosul ºiexigentul director Cãlin Stegerean.

Sunt invitate atât prezenþe constante ºiîndrãgite ale celor cinci ediþii ale bienalei clujenede graficã micã, cât ºi nume grele ale graficii caren-au expus niciodatã la Cluj, fiind adepte aleformatelor mari sau medii, sau pentru cãreprezintã generaþia foarte tânãrã, talentatã, cares-a afirmat dupã încetarea bienalei clujene, în2005.

În calitate de organizator, am cãutat sã fiereprezentate toate tehnicile graficii demultiplicare, toate generaþiile, dar ºi stiluri ºiforme de expresie diferite. Sunt alãturi artiºtitineri ºi vârstnici, continuatori ai tradiþiei, dar ºiinovatorii care sparg tiparele graficii clasice. Seacordã, ca de obicei, spaþiu suficient celor care auîmbrãþiºat, din convingere, grafica digitalã,ramurã nouã a graficii de multiplicare, cu ale salenoi orizonturi ºi direcþii de dezvoltare în artelevizuale, nu doar ale graficii. La ora actualã artadigitalã este un factor de omogenizare a tuturorartelor vizuale.

Artiºtii fideli tehnicilor tradiþionale se remarcã

nu doar prin perfecþiunea ostentativ afiºatã, ci ºiprin abordarea în spiritul epocii moderne acuceririlor gravurii clasice. Sunt interesante acelelucrãri care uimesc prin folosirea mixajului ineditde tehnici clasice cu cele moderne.

Îmbinarea unor tehnici de tipar diametralopuse desacralizeazã conceptele adâncînrãdãcinate despre compatibilitãþi, clasificãri ºigusturi.

Revista Tribuna va dona prezenta expoziþieMuzeului de Artã, îmbogãþind patrimoniulclujean cu noi piese valoroase.

Ovidiu Petca

În urmã cu aproape trei luni primeam unadintre puþinele veºti bune legate de cãrþiledin seria Harry Potter. Amazon, cunoscutul

site de vânzãri online, anunþa cã aventurilevrãjitorului creat de J.K. Rowling au fostdepãºite în ceea ce priveºte popularitatea detrilogia „Jocurile foamei” a lui Suzanne Collins.Criteriul utilizat era cel al vânzãrii variantelortipãrite ºi versiunilor electronice pentru Kindle(versiunea de e-reader produsã de Amazon).Impactul veºtii era cu atât mai mare cu câtnoul succes editorial are trei volumecomparativ cu cele ºapte cãrþi ce îl au în primplan pe Harry Potter, publicate de-a lungulunui deceniu. Preluând modelul de succes alpredecesorilor, prima carte din „Jocurilefoamei” a fost ecranizatã cu încasãri record înmomentul lansãrii. Collins, autoarea cãrþii, acontribuit la realizarea filmului pentru a seasigura cã elemente relevante nu sunt ignorate.Încurajat de aceºti indicatori, am decis sã citesccele trei volume ºi sã urmãresc ºi filmul.Principala mea curiozitate era legatã ce poateatrage atât de mult la o serie de cãrþi al cãreititlu mã duce ireversibil cu gândul la aniicartelelor lui Ceauºescu ºi la modulcontemporan de viaþã al câtorva zeci demilioane de oameni.

Este evident din primele pagini cã textul seadreseazã unui public larg ºi variat, fãrãpretenþia de a fi nominalizat pentru PremiulNobel pentru literaturã. Limbajul este simplu,nu existã pretenþii aluzive sau metaforice, lafiecare paginã se întâmplã câte ceva – extremde previzibil, de cele mai multe ori. În plus,proiectarea acþiunii în viitor pare a reprezentadestul de des refugiul autoarei atunci cândrãmâne în panã de idei. Dacã nu poate apãreaceva surprinzãtor în limitele raþiunii, cevaspectaculos ºi ireal salveazã situaþia. Ideea debazã este foarte simplã ºi cunoscutã multoradin Estul Europei sau celor ce au rãsfoit cândvaLeviathanul lui Hobbes, vasta prozã descriindEuropa Evului Mediu sau mãcar 1984 a luiOrwell. Cinefilii vor recunoaºte elemente din

Spartacus, Battle Royale sau The MostDangerous Game. Acestor elemente li s-aadãugat proiectarea în viitor ºi o povestecentratã pe adolescenþi de 16-17 ani. Osocietate atomizatã ºi sãrãcitã din viitor,împãrþitã în 13 districte, este condusã de ungrup relativ restrâns de cetãþeni cu un stil deviaþã opulent ºi excentric ce locuiesc încapitalã, denumitã „ingenios” Capitoliu. Unpreºedinte autoritar conduce cu ajutorul uneiarmate cu numele de „Pacificatorii” ce îºirecruteazã membrii din cadrul unor anumitedistricte ale þãrii (al cãrei nume nu estemenþionat). Actuala stare de fapt era rezultatulunei revolte a districtelor cu 75 de ani în urmãfaþã de momentul naraþiunii. Drept pedeapsãpentru rãzboiul generat, fiecare district trebuiesã ofere în fiecare an drept tribut doireprezentanþi (o fatã ºi un bãiat traºi la sorþi)pentru „Jocurile foamei” – o arenã vastãcontrolatã de organizatorii din Capitoliu.Absenþa originalitãþii este reliefatã ºi dealegerea numelor celor implicaþi în luptaadolescentinã, inspirate din sângeroasamitologie greacã sau istorie romanã (deexemplu, Claudius sau Caesar).

Fãrã a fi în vreun fel provocatoare dinpunct de vedere intelectual, trilogia insistã peaspectele emoþionale: protejarea familiei ºirelaþiile de la nivelul comunitãþii, remuºcãrileîn lupta cu alþi adolescenþi, instinctele desupravieþuire, relaþia dintre cei doi adolescenþipe care îi gãsim cãsãtoriþi la final, implicarealor în cadrul unei noi revolte împotrivaconducãtorului autoritar, sentimentele trãite lavederea comunitãþii distruse sau a bolnaviloruciºi într-un raid aerian. Aruncaþi în luptã peviaþã ºi pe moarte, cei doi eroi principali,Katniss Everdeen ºi Peeta Mellark, sfideazãinvoluntar Capitoliul la finalul jocului ºi ajungun simbol pentru cei ce pregãteau de câtevadecenii o nouã revoltã. Nimic din mecanismeleaferente unei revolte nu este descifrat, niciologicã nu este oferitã explicit pentru alegerea

adolescentei dintr-un district de mineri dreptimaginea revoltei. Dacã ideea pe care Collinsdoreºte sã o promoveze este aceea a unui gestce poate schimba percepþii ºi valori, aceasta nueste persuasivã. Pentru a fi scânteia cereaprinde un foc mocnit, acesta trebuie sã fieunul continuu, în stare latentã. Aceastã trataresuperficialã a situaþiei nu reuºeºte sã justificeîncercarea preºedintelui de a diminua efecteleacelui gest prin schimbarea regulilor joculuipentru a îi include pe cei doi adolescenþi sãparticipe la un nou „joc al foamei” în care sãdisparã. Violenþele la care se ajunge urmeazãdoar modelul spiralei conflictului, iar finaluleste unul deloc surprinzãtor, în care Bineletriumfã.

Absenþa scenelor de erotism, creareaimaginilor tactile prin propoziþii scurte ºicontexte bine alese sau distanþarea de violenþasãlbaticã sunt unele dintre puþinele aspectepozitive. Creat pentru o audienþã clar definitã –adolescenþi – trilogia accentueazã lupteleinterioare ale lui Katniss de a se autodescoperi,de acceptare a propriei fiinþe, deresponsabilizare, de pãstrare intactã aumanitãþii, de confuzie ºi nesiguranþã în multedintre acþiunile sale. Cu toate acestea, profilulsãu emoþional este destul de vag, departe defineþea cu care Stieg Larsson, pentru a folosiun alt exemplu contemporan, o înfãþiºa peLisbeth Salander. Pensula cu care Collinsdeseneazã trãsãturi este groasã, ce ignorãdeseori detaliile, dar care proiecteazã cãutãrileinterioare pe fundalul unei acþiuni de undinamism violent. Totuºi, succesul pe care îlînregistreazã în rândul cititorilor ilustreazã cãîºi cunoaºte foarte bine audienþa. Alegereaviolenþei ºi opresiunii ca imagini primarepentru conturarea personalitãþilor este miºcareainspiratã ºi câºtigãtoare. Perenitatea ºiuniversalitatea acestora rãmân de necontestatpentru moment.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 243 • 16-31 octombrie 2012 3

editorial

Jocul cu imagini pereneSergiu Gherghina

Dupã câteva volume de poezie (Elegiiîntâmpãtoare ºi Elegiile toamnei), eseuri(Eminescu ºi Novalis. Repere

comparatiste, Apocalipsa Cuvântului. Pamfletularghezian, Singurãtatea moralei. O analizã acrizei modernitãþii) ºi traduceri (Jean Maldamé,Hristos pentru întreg Universul, Gabriel Marcel,Omul problematic), ªtefan Melancu – scriitorformat la ºcoala echinoxistã a anilor ’80 – nepropune de aceastã datã un roman, intitulat într-un mod simbolic, Ultima femeie, apãrut decurând la Editura Eikon. E o schimbare evidentãde registru, pe care o gãsesc ca o încununare ademersurilor sale scriitoriceºti de pânã acum.

Tehnica narativã este cea a romanului înroman: Alexi Kastor, aflat la o vârstã de mijloc (ºifixându-ºi rãdãcinile în vechea Eladã), este univer-sitar ºi scriitor, proiectându-ºi în romanul pe care-lscrie (romanul în roman) propriile trãiri, într-ocoloraturã, aºadar, ficþionalã. Astfel, spaþiulficþional al Templului, cu care începe romanul, nedeschide înspre lumea lui Alexi ºi Im (femeia dinviaþa lui de odinioarã), întorcându-se în timp ºiunde o razã violacee îi inspirã ºi le premergeemoþiile. Îngerii-arlechini, Ludovik ºi Henrik, îiînsoþesc aproape pas cu pas. Este lumea lãuntru-lui lor, în care potenþialitatea transgreseazã planulconcret ºi se cuibãreºte în mitologie. Dar, maiales, este locul întâlnirii scriitorului Alexi, perso-najul-narator, cu sine însuºi. Este de ce-ul sãu per-manent, cheia dezlegãrii de sine ºi cãtre sine, subun timp care devine ceva aproape organicpãtrunzând în substanþa lucrurilor ºi întrupându-se: ”Cum soarele ajunsese în amiazã, umbramestecenilor ºi a întregului câmp cãzuse în eaînsãºi. Timpul stãtea drept, la fel ºi lujerii ierbii,împreunã cu frunzele rãmase dintr-o altã toamnã”– timpul devenind trupul iubitei, care pulseazã înritmul bãtãilor inimii alesului ei, al cãderii frun-zelor sau al ridicãrii pãsãrilor în vãzduh: “Uºor,uºor încep sã cred cã putem avea o lume a noas-trã ºi un timp al nostru, unde orele, secundelepot deveni linii ale trupului ºi gândurilor noastre”.Totul este convertit, pe mãsura trãirilor, într-uncontinuum spaþio-temporal care pãtrunde inter-stiþiile romanului: “Drumul înspre Templu pãrea,în goana maºinii, un adevãrat tunel al timpuluiprin care alergam împreunã, înapoi în veacuri sauînainte într-o altã lume”.

Acest palier al naraþiunii (romanul din roman)se suprapune cu cel al acþiunii propriu-zise, încare ne aflãm în faþa unei teme de tip AnnaKarenina – chiar dacã Alexi, în cazul de faþã, îºiiubeºte soþia, pe Alia, iar deschiderea fiinþialã,nepermisã în plan moral, pe care o are faþã deIm, cealaltã femeie prezentã în viaþa lui, nu seiveºte pe fondul unor neîmpliniri familiale. Înplus, Alexi adaugã lumii în care trãim propria sadramã, integratã spectacolului acesteia. Aºa încâtzbaterile sale sunt zvârcoliri ale lumii acesteia, totmai rãnite de ruperea/dezlipirea de sensurileoriginare. Ce faci cu iubirea care te cere în afaracercului tãu familial – pare sã se audã din fundalvocea autorului.Ce faci dacã tu eºti alesul aceleiiubiri unice care se întâmplã nespus de rar – parsã întrebe, deodatã cu autorul, toate cuplurilerãnite de o astfel de încercare. Oare acestea sã fieîntrebãrile prin care pãtrunde în lume bineleaparent/înºelãtor? Tot autorul ne rãspunde laaceastã întrebare prin câteva imagini în care

apare, abia sesizat, vulpoiul din marginea pãdurii:”ºi vulpoiul viclean, vãzut zilele trecute în lizierapãdurii, oprit pe loc ºi, în noapte, privindu-neîngâmfat ºi îndepãrtându-se apoi orgolios înafund, cu luna alburie ºi pãtrãþoasã plutinddeasupra lui”. Sã fii însoþit de îngeri (Angelos ºiEligor) ºi de vulpoi – ce provocare! Cu toateacestea, personajele sale cautã binele, cusinceritate, cu înfrigurare ºi cu furie chiar. Doarcã, la un moment dat, ele par a se întreba, toate,ce este binele ºi al cui este. Ele scriu (sau rescriu)lumea, se roagã, se iubesc cu disperare ºi cunãdejdea cã-l vor afla. De aici ºi finalul, aparenttragic pentru Im ºi Alexi (întrucât ei se despart),dar just din punct de vedere moral/spiritual(situat în binele absolut), Alexi retrãgându-seîmpreunã cu Alia în spaþiul Albiei, unde numai eiau acces, în timp ce Templul, unde pãºeau cândvadoar Alexi ºi Im, se dezintegreazã.

De altfel, trãirile personajelor sunt aproape înîntregime asimilate naturii, care le întãreºte, le dãcontur. Fiindcã Alexi, Alia ºi Im – personajele cecreeazã triunghiul din cadrul acþiunii romanului –îºi gãsesc în naturã un aliat, un corespondent princare se revarsã în lume; se înfrumuseþeazã ºivibreazã în ritmurile ei: „soarele ºi ploaia, arborii,frunzele ºi iarba, ºi mai ales apusurile roºiideveniserã semne pe care le purtau cu ei aproapezilnic”. Spaþiul este (re)numit de autor, care vrea,în felul acesta, sã se înstãpâneascã asupra fiecãruifragment al lui: Gilortul, Albia, Oltena, Silvania,Biharia, Bania sau tot atâtea nume pentru râuri,localitãþi, þinuturi. El se înstãpâneºte, în felul aces-ta, asupra sinelui sãu. Autorul repoetizeazã astfellumea, o resacralizeazã în fiecare ciob al sãu. ªi îlcheamã pe Dumnezeu înapoi în lume. Îi facetemple peste tot – mai ales în sufletele perso-najelor sale. În acest mod, îþi doreºti sã fii Alexi,Im ºi Alia, deopotrivã. Fiindcã Alexi nu pendu-leazã între cele douã femei pe care le iubeºte,poate, în aceeaºi mãsurã, dar în alt fel (fiecarefiind, probabil, forma puzzle a celeilalte), ci estesfâºiat între ele. Autocrucificat. El revine, într-unfinal, lângã Alia, adicã acolo unde o tainã maipresus de puterea noastrã de înþelegere l-a rostuit:“Ceea ce a unit Dumnezeu, omul sã nudespartã”, dar Im continuã sã îl priveascã dinarbori, din “Templu” ºi din privirile trecãtorilor,din ochii cãprioarei închise în cuºcã ºi lângãmãnãstire. Este durerea care îl va urmãri, poate,toatã viaþa, dar ºi liniºtea care o însoþeºte ca odârã de sânge. Tãmãduitoare ºi binefãcãtoare,însã, întrucît Alexi se vindecã ºi creºte o datã cucartea pe care o scrie. Alãturi de Alia care, în zba-terile sale, se lasã strãbãtutã de o înþelegere maipresus de fire, întrucâ ea ajunge sã se roage chiarpentru Im! Alia-Albia-aliat-albia, dacã ar fi sãgãsim o corespondenþã a numelor/cuvintelor. Imºi Alia, cu nume iscate parcã dintr-o lume arheti-palã, codificând traseele personajelor, graviteazãîn jurul lui Alexi într-un fel de vârtej temporal:Alia – generoasã, blândã (aproape timidã), dartenace, mânatã de impulsurile unei puritãþi pri-mordiale; ºi Im – un amestec de naturã senzualãºi seraficã, cu o expresie a feþei între candoare ºirebeliune abia deghizatã, cu respiraþii ludice. Alexitrebuie sã treacã prin spaþiul îngust dintre ele. ºitimpul este cel care-l ajutã. Pentru cã universuriletemporale se întrepãtrund, (re)gãsindu-l/realcã-tuindu-l. El plonjeazã în trecutul îndepãrtat al stu-

denþiei sale, recuperând timpul sãu ºi al Aliei ºiapoi în trecutul mai apropiat, cel din urmã cucâþiva ani, în care suflarea lui Im se înfãºoarã înjurul trupului sãu, ca mireasma ce se ridicã dintemple ºi îl invadeazã, acoperindu-l aproape înîntregime, ca o iederã. Cu toate acestea, Alexi îºiconsumã frãmântãrile pe terenul unei reflexivitãþicare se vrea mântuitoare: ”Înãlþarea la liniºte e oîntâmplare.” El îºi atinge timpul scriind ºi plasân-du-se în planul unui discurs interior reflexiv,transformându-l în esenþa gândirii sale, ca sãpoatã sã fie atins. Ca sã poatã sã fie prins înmâini. Întrebãrile sale lãuntrice poartã, nu depuþine ori, pecetea unor fragmente biblice: “Îlincita, din ce apucase sã-i vorbeascã peste zi luiIm, mai ales acel oare atât de dubitativ din vorbaºarpelui… Dumnezeu a zis el oare…?” sau: “Binelecui ºi cum însã, într-o lume supusã pãcatului?Pãcatului fãrã întoarcere, mai întâi al Ultimeifemei sub cerul adamic ºi mai apoi al întreguluiºir lumesc!... Cel fãrã de pãcat dintre voi, acela sãarunce cel dintâi piatra asupra ei… iar ei ieºiserãafarã mustraþi de conºtiinþa lor, unul dupã altul…

Romanul este, mai degrabã, unul al predomi-nanþei imaginii/reprezentãrii ºi al inevitabiluluidecât unul de analizã, neexcluzând-o însã peaceasta din urmã: Alexi îºi rememoreazã astfelprima întâlnire cu Im ºi ºtie/înþelege cum ar fiputut evita ruperea/destrãmarea în fiinþa lui ºi acelor douã femei. Tocmai în acest sens, cred cãuna dintre intrãrile principale în atmosfera (ºi înintriga) romanului stã în cuvintele din LawrenceDurell, din Cvartetul acestuia, pe care autorul leparafrazeazã: “Te voi iubi, voi suferi sau te voitransforma în literaturã”. Ceea ce Alexi ºi face, iarcartea pe care o scrie, ca personaj-narator, îl rea-duce, precum pe un Ulise rãtãcit (la care trimiter-ile se fac în mai multe rânduri), în propria saalbie/Albia natalã. Totodatã, autorul ne invitã întrãirile lui Calypso/Im, cu deschideri înspre olume adânc încifratã în noi (ºi de mult uitatã). Olume despre care nu mai ºtim aproape nimic,dupã despãrþirea de ea, din care ne-au rãmasînfipte, ca niºte spini, doar zicerile ei dinainteaprãbuºirii “lumii” lor: “Ai vãzut cum se întunecãstrada, ºi ploaia, ºi oamenii? ºi îngerul! (…) Mi-auluat cu toþii lumina!... Cum o sã mai trãiesc,

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


cãrþi în actualitate

Teodora Jurma

Ultima femeie a lui ªtefan Melancu

Gabriel Botanu mã numesc Eu!Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2012Însoþitã de graficã de Mauricio Silerio

Majoritatea tinerilor poeþi clujeni pe care îiºtiu i-am întîlnit sau îi întîlnesc laºedinþele „Nepotului lui Thoreau”.

Fenomenul poate pãrea marginal, însã aceºtiatipãresc deja într-un ritm fecund volume caremodeleazã faþa noii poezii (evit sã mai zicnapocane), fie adîncind tuºele sau trasînd alteleunei poetici generaþionale, fie mergînd cumvaîmpotriva curentului, încercînd – Don Quijoteastãzi s-ar duela cu bioroboþii armatei americane –sã revitalizeze lirismul, joaca de-a sentimentul.

L-am cunoscut pe Gabriel Bota într-una dinserile clubului de lecturã Nepotu’ lui Thoreau.Poetul n-a citit (pînã) atunci, aveam sã înþelegulterior ºi de ce: în ciuda titlului cu ecouri deavangardã, poemele strînse între coperþilevolumului nu mã numesc Eu! adoptã mai cuseamã atitudinea neomodernismului ceremonios,oracular, suav, declarant liric. Adicã în rãspãr cupoetica ºi literatura congenerilor: antilirici,prozaici, narativizanþi (cartea va putea fi cititã,prin urmare, ca simptom al unei, necesare,întoarceri, revizitãri a precedentului dulce stil).

Ca îngerul lui Nichita Stãnescu, din celebraMoartea pãsãrilor, ºi eroul poemelor lui GabrielBota priveºte (a)cum „aura lui afumatã/ i-a cãzutîn jurul gîtului/ ca un ºtreang”. Aceeaºiîndrãgostire ºi descoperire de sine, aceeaºicercetare a propriei fiinþe prin ochii celuilalt,luminînd – în vers alb – ca o ranã: „adoarme-mã/lasã-þi cãmaºa de mãtase/ purpurie/ de pe umeri/pune-mi sedative jucãuºe-n ceai/ ºi lasã-misomnul/ moarte a-mi fi,/ una dintre cele plãcute”scrie poetul nostru într-un text numit viseazã-mi.Nu întîmplãtor, în ordinea volumului urmeazãunul dintre cele mai pure ºi definitorii poeme

pentru estetica lui Gabriel: expresia e de unhieratism jilav ºi o luminã orficã pluteºtedeasupra lumii: poemul se întîmplã, bacovian,departe, acolo unde „liniºtea e strãpunsã/ doar depicuri pãtraþi de apã/ din pãmânt ies idoli descoarþã uscatã/ ºi zâne cu sâni amãrui/ ne îmbieîntr-un cântec fluierat/ de uitare”. Texteleconsacrã o lume a principiilor vitale –amestecîndu-se precum în DAO – pe care celînþelept le admirã ºi le acceptã, indiferent deefectele lor. Universul este auroral, enigmatic,organic, aburos. Atunci cînd universul acesta intrãîn coliziune cu mainstream-ul (postivãnescian,postmodern, douãmiist etc.) iau fiinþãoximoroane delicate: „stau cu mîinile înmuiate-ndomestos cu aromã de cocos ºi încerc sã-mi curãþo nouã viaþã”; „imagineazã-þi cã ironiile/ suntniºte fructe savuroase”; „am o cãmaºã de forþã cuepiderma de înger” sau „din mlaºtini hipnotice/zîne cu mîinile-n polen”. Îmi place sã cred cã astae direcþia în care „va lucra” pe mai departeGabriel Bota (structuri ºi miºcãri ale realuluiplacate pe o sensibilitate autenticã, modernistã,mitologizantã).

Sã nu excludem din textura acestui volumfirele biografism-prozaismului, tenta de jurnalabia deghizat, concizia de SMS a unorversuri/poeme: „prin mine intrã-n lume/întrebãrile tuturor îngerilor” (întrebãri) sau „amfost/ modificat genetic/ de cînd ai jucat la blackjack/ perechile mele de cromozomi/.../voi fi/ aºacum þi-ai dorit sã fiu/ aºa cum ºi-au dorit toþi sãfiu/ mai puþin eu/ cu o structurã cristalinã purã/de unde se pot fura vise gata visate” (geno-tip).

Anunþatã, încã de pe acum, prin texte de tipulcãutînd un loc unde s-ascund fericirea, mixajsubtil de tehnicitate ºi candoare: „tot ce mai am/e acest aer murdar care mã respirã/ prin nãrileunui pãianjen/ în rest/ organele le-am lãsat dejape fiºa de donaþii/ dacã ai noroc vei primi ce-þi

lipseºte// cumva/ n-aº fi vrut niciodatã sã amuimirea/ cã am fãcut pe cineva fericit”. Abiacitind integral poemul acesta, în finalul acesteicronici, îmi dau seama ce apreciez mai mult înpoemele lui Gabriel Bota: plãcerea de a se adresaceluilalt, convivialitatea amuzat-amuzantã,oralitatea – tot mai rar azi – politicoasã.

Un ultim cuvînt despre înfãþiºarea cãrþii:remarcãm, de la o apariþie la alta, standardulridicat impus de editura Eikon, absolut delectabilîn cazul cãrþilor de poezie; un fel de tango cuversurile deloc încrîncenate din nu mã numescEu!, reuºesc sã facã lucrãrile artistului mexicanMauricio Silerio alese pentru coperte – trupuriumane „amputate” de lumini ºi umbre, purtîndu-ne privirea înspre scenarii tip Marylin Mansonsau filme horror, incitîndu-ne, provocîndu-ne sãdeschidem, iar, cartea.

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 243 • 16-31 octombrie 2012

ªtefan Manasia

Toþi poeþii cunosc un locunde ascund fericirea

Nafet?”, întreabã/se întreabã Im, la un momentdat, tocmai în acest sens. Imboldurile/impulsurilepersonajelor Alexi ºi Im stau astfel subsemnul/capcana sufletului-pereche. Ele se rotescîn jurul acestui centru, fiind copleºite de prea-plinul rostirilor, dar mai ales al opulentelor tãcerimarcate de gesturi aproape ritualice ºi ludice. Într-o lume fãrâmiþatã, jocul ia locul dilemelor, alîntrebãrilor fãrã rãspuns, proiectându-i într-un par-adis personal în care conºtiinþa pãcatului tinde sãdevinã un non-sens: “Poþi cere de la douã flãcãriluciditate! Suntem amândoi douã patimi, pline denoduri care nu ºtiu cum vor fi desfãcute vreo-datã”.

Autorul pare a fi aici ca un coregraf alsufletelor care se cautã, se alipesc unele de altele,într-un dans ameþitor ºi unic. Alexi, Im ºi Alia seiubesc, cu cuvintele lipite de trup ca niºte frunze.Respirã, ca personaje, unele prin altele, printr-unfel de cordon ombilical ce le uneºte lumile. Eleºtiu cã: “Existã, totuºi, pe lumea asta atâta dragos-te …ºi, paradoxal poate, chiar în suferinþa ade-vãrului, pentru cã existã ºi atâta suferinþã!” – ºi îºiasumã aceastã suferinþã pentru cã, la fel, ºtiu cã:“Frumosul este ceva cumplit, înfiorãtor!”(preluândspovedania lui Dmitri, din Fraþii Karamazov )

Deºi unele fragmente sunt trecute prin filtrulsenzualitãþii, ªtefan Melancu nu mizeazã pe ima-gini erotice, ci pe poezia care impregneazã fiecare

gest, fiecare simþire a personajelor sale – o dovadãîn plus a autenticitãþii scriiturii sale. În plus, ºiadãugat poeziei trãirilor, existã de-a lungulpaginilor o “lunecoasã intimitate” (pentru a pre-lua una din sublinierile lui Gheorghe Grigurcuprezente în volumul de debut al autorului, Elegiiîntâmplãtoare, din 1995) – o intimitate cu sine ºicu toate cele ce fiinþeazã, sub semnul uneiinocenþe care nu exclude rafinata elaborare a lim-bajului. Privite astfel, textele acestui roman par afi de o “sinceritate ucigaºã”, dar ºi izbãvitoarepânã la urmã. Ele sunt curgeri dinspre ºi însprecãinþã, dar nu ale cãinþei ca regret (adicã înnivelul ei primar), ci ale cãinþei ca reintrare înfirescul lucrurilor. Pe de altã parte, ele au savoareaintelectualã necesarã. Astfel, citate dinDostoievski, Tolstoi, Joyce, Proust sau Nietzscheîi traverseazã paginile ca pe niºte încãperi, caredau unele în altele într-un ºir fãrã sfârºit, precumîn Procesul lui Kafka; aºa încât te simþi captiv încuºca trãirilor personajelor – autorul îndemnându-ne în acest sens, prin glasul profetului niet-zschean, sã luãm aminte: “Pustiul creºte. Vai celuice-ascunde-n sine pustiuri!” (Nietzsche, Aºa grãit-aZarathustra). Legat de aceeaºi aurã a poeziei, deadãugat cã eu-l liric al autorului pare a acoperi cuapele sale totul: acþiunea, construcþia narativã,reflexiile, suprapunerile planurilor temporale –prin trimiteri la poemele scrise de Alexi ºi de Im,

prin trãirile personajelor ºi, mai ales, prin limbaj.Astfel încât posibile decodificãri se înscriu petrasee lirice: “Floare-de cer, rogu-mã þie/ Sã nupleci o datã cu somnul, / Orele vor tãia-n zaualumii/ Liniºtea, poetul ºi clovnul…” (Alexi);“Alexi, s-a ofilit liliacul!... Nu facem desearã, saumai spre noapte, o plimbare la case?” (Alia);“Uite iubite/ cum ºiroaie de ape/ se merg/ subfrunze/ iubite/ apãdure arbori/ se þine dupã ce/s-au mine/spre nesfârºitul tãcerii…” (Im).

Romanul se constituie astfel ca o carte derecitire, vie, strãbãtutã parcã de la un capãt lacelãlalt de un cântec vrãjit cãruia nu poþi sã nu ite dãrui, ca ºi cititor. O carte a arderilor fãrã rest,a contrariilor care se cautã ºi se mistuie, atingân-du-se; care trezeºte ºi îmbie la o masã a tainelorcu bogate ºi rafinate nuanþe ale liniºtii.

Dupã ce ºi-a verificat priceperea ºi performanþaîn editarea Bibliilor Blajului, tandemulreprezentat de cei doi specialiºti de clasã ai

iluminismului românesc, Ioan Chindriº - PaulinaIacob, a ieºit pe piaþã cu o nouã provocare: tipãrireaîntr-un timp acceptabil a unui vast corpus dinzestrea cea mai de preþ a iluminismului românescdin Transilvania. Cele dintâi douã titluri au ºi vãzutde curând lumina tiparului ºi constau în: SamuilMicu în mãrturii antologice ( 2010) ºi Ioan BudaiDeleanu în mãrturii antologice (2012). Scopulprincipal al acestor demersuri editoriale estereaducerea în actualitate a unor opere puþincunoscute, uitate sau ignorate, într-un procesrestitutiv de proporþii care sã aibã în vedere toatelaturile personalitãþii celui studiat, în aºa fel ca ea sã-ºi redobândeascã întreaga strãlucire. Aºa, în cazul luiSamuil Micu s-a avut în vedere: Biblia, prozaasceticã, oraþiile funebre, proza religioasã, prozaistoricã, proza fantasticã, lexicografia, istoria literarã,preocupãrile filosofice, corespondenþa. La BudaiDeleanu s-a aplicat aproximativ aceeaºi schemã,începând cu marea epopee Þiganiada, urmatã depoemul eroic Trei viteji ºi de teatru ºi continuând cuscrierile lingvistice, cu cele istorice, cu polemicaistoricã, cu proza etnopsihologicã ºi corespondenþa.Evident cã toate aceste secþiuni sunt umplute cumaterialul cel mai revelator pentru fiecare secþiunealeasã, iar sectorul de Note ºi comentarii va întregiîn mod fericit demersul investigativ. Fiecare volumeste precedat de o prefaþã, care reia, la scaratimpului de faþã ºi beneficiind de toate referinþeleacumulate în timp, amplul proces de receptare aoperei scriitorului în cauzã.

Vom analiza în cele ce urmeazã ediþia de faþã înraport cu ceea ce s-a realizat pe acest teren pânãacum.

Se ºtie cã soarta operelor principale ale lui BudaiDeleanu a fost una dintre cele mai ingrate. În timpulvieþii scriitorului, au vãzut lumina tiparului doartraduceile sale cu conþinut juridic ( Rânduialãjudecãtoreascã, 1787, ºi Pravila de obºte, 1788,ultima retipãritã la Cernãuþi în 1807), cele maivaloroase din scrierile sale, de naturã literarã,lingvisticã, istoricã etc., rãmânând mai departe înmanuscris, deºi avem de-a face cu un scriitor demare anvergurã ideaticã ºi construcþie literarã, acãrui operã poeticã ar fi schimbat radical peisajulscrisului românesc din epocã, cu un lingvist ºilexicolog dintre cei mai dotaþi, cu finalizãri dintrecele mai remarcabile în acest domeniu, cu un istoricºi un polemist de certã vocaþie, care complineºte, pepaliere reprezentative, opera de regenerare naþionalãprodusã de prietenii ºi colegii sãi de generaþie,Samuil Micu, Petru Maior ºi Gheorghe ªincai sauSamuil Vulcan. În afarã de teologie, domeniu pentrucare n-a manifestat afinitãþi, Budai Deleanu sesitueazã, la fel de pregnant ca ºi ceilalþi, în rândulcelor mai activi ºi mai curajoºi apãrãtori aidrepturilor istorice ºi juridice ale poporului romândin Transilvania, nu numai participând în moddirect la redactarea Supplexului, dar abordând ºitemele complicate ale continuitãþii ºi autohtonieinoastre, demonstrând cu argumente greu de clãtinatsituaþia ingratã a populaþiei româneºti majoritare înTransilvania, populaþie ajunsã prin cucerire într-osituaþie de aservire greu de acceptat. ªirul remarcabilal lucrãrilor ºi demersurilor intreprinse de el l-ar fiaºezat fãrã îndoialã în rândul minþilor celor mai

strãlucite ale naþiei, pentru care ar fi reprezentat oporta voce de prim rang. În special opera literarãprodusã de el, operã atât de singularã în perimetruliluminismului românesc, îl acrediteazã ca pe un abilmânuitor de condei, cu o viziune ºi cu o conºtiinþãartisticã de o remarcabilã modernitate, în carebarochismul imaginilor ºi originalitatea metaforelorse întâlnesc cu un conþinut de o sugestivitateparticularã, axat pe dezbaterea de idei deextraordinarã actualitate în legãturã cu formulele deguvernare experimentate de omenire pânã la aceadatã, care se vãd confruntate ºi analizate cumaximum de exigenþã, cu argumente filosofice,morale, politice ºi sociale diverse, ce dovedesccunoºtinþe dintre cele mai temeinice ºi mairesponsabile. Ideaþia atât de înaintatã ºi soluþiileoferite sunt atât de îndrãzneþe, încât apariþia cãrþii încontextul epocii i-ar fiadus în mod sigur ocondamnare la fel de severã ca aceea suferitã deiacobinul Ingac Martinovici, susþine prefaþatorul IoanChindriº, sau exprimat chiar prin cuvintele lui,tipãrirea Þiganiadei l-ar fi pus în situaþia sã seîmpãrtãºeascã din „destinul lui Martinovici,spânzurat la Buda în 20 mai 1795”.

Nu aº dori sã intru în toate amãnuntele careprivesc recuperarea manuscriselor lui Budai Deleanude la familia Levandowski din Lemberg, misiuneasumatã mai întâi de tatãl lui George Asachi, apoide George Asachi însuºi, de modul în care sunttipãrite primele fragmente din Þiganiada de GeorgeSion în 1872, apoi de Teodor Codrescu în„Buciumul român” din 1877, pânã la ediþia lui Gh. Cardaº din 1925. Cert e cã în zilele noastre,dupã ediþiile lui Florea Fugariu, care se ocupase cuprecãdere de editarea operei literare a lui BudaiDeleanu, e de menþionat recenta ediþie de Opere,prefaþatã de Eugen Simion ºi realizatã de GheorgheChivu ºi Eugen Pavel, apãrutã la Fundaþia Naþionalãpentru ªtiinþã ºi Artã, 2011, Iosif Pervain dând laivealã unele din scrierile sale lingvistice, iar LadislauGyémánt scrierile sale istorice. Toate acesteareprezintã etape importante, dar fragmentare, aleunor operaþii necesare, de care autorii de faþãbeneficiazã într-o oarecare mãsurã.

Meritul ediþiei de faþã este dat înainte de toatede exhaustivismul ei, fiind prima ediþie cu adevãratantologicã, care reuneºte sub aceleaºi coperþi celemai importante scrieri ale lui Budai Deleanu, dintoate domeniile, asigurând astfel unitatea îndiversitate a scrisului sãu, ºi asigurând imagineaexemplarã a unui iluminist dintre cei mai profunzi ºimai inspiraþi.

În al doilea rând, aºa cum se specificã ºi în Notaasupra ediþiei, lucrarea are asigurat un caracterºtiinþific de înaltã clasã ºi performanþã, prin faptul cãtoate textele sunt reproduse dupã surse primare,respectiv dupã manuscrisele scriitorului aflate înposesia Bibliotecii Academiei Române, asigurând,prin Niculina Iacob, o transcriere unitarã ºi uncontrol ºtiinþific cert. Intr-un singur caz, cel al lucãriiDe originibus populorum Transylvaniae, s-a fãcut oexcepþie, fragmentul de antologat fiind luat dinediþia realizatã în 1991 de cãtre Ladislau Gyémánt.

Un alt principiu aplicat cu consevenþã de cei doiautori a fost acela al oferirii textelor în limbaromânã, indiferent de limba în care au fost scrise,textul original fiind dat apoi la vedere în note, spre ase putea face o confruntare cât mai lesnicioasã.

Nota asupra ediþiei oferã apoi toate principiile de

transcriere flosite de autori ºi modul în care aurezolvat situaþiile cele mai dificile întâlnite peparcurs.

S-ar putea obiecta cã autorii-editori au fost puºiîn situaþia de a nu fi putut oferi integralitatea unortexte, opera literarã a lui Budai Deleanu trebuindastfel cãutatã în alte ediþii. Astfel din Þiganiadaversiunea A, s-a reprodus abia Cântul VII ºi CântulXII, din Þiganiada B s-a reþinut Cântul II, Cântul IXºi Cântul X; din Þiganiada C s-a reprodus Cântul I ºio parte din Cântecul III, cu menþiunea autorului cãa adãugat ºi un apendice, prin care a dorit sã oferespecimene pentru modul în care a conceput elscrierea cu litere latine; poemul Trei viteji estereprodus în întregime dupã ms. olograf nr.2427,fiind completat la Note cu o transcrieresuplimentarã; din piesa Temistocle a lui Metastasio,tradusã de el, s-au antologat scenele I-III din actul Ial piesei; Sybilla de anno 1795 este transcrisã dupãms. lat. 227.

La secþiunea Scrieri lingvistice stãm ceva maibine, aici reproducându-se integral dupã ms. rom.2427 Dascãlul românesc pentru temeiurile gramaticiiromâneºti, Fundamenta grammatices linguaeromanicae (ms. rom. 5200), cu textul latin în note;Temeiurile gramaticii româneºti este reprodus dupãmss. rom. 2425 ºi 2426 ºi pentru a se vedea careeste concepþia sa cu privire la ortografie se oferã ºiscrisoarea trimisã de autor lui Petru Maior la 13 mai1815, aflatã în cuprins sub titlul Theoria orthografiiiromaneºti cu slove lãtineºti, secþiune încheindu-se cufragmentul de scrisoare descoperit în arhiva MoiseNicoarã, pe care Ioan Chindriº îl considerã ca fiindadresat lui Samuil Vulcan.

Capitolul Lexicografie este reprezentat de ceamai importantã operã de aceastã naturã a lui BudaiDeleanu, Lexicon românesc-nemþesc, pentru care afãcut mari eforturi sã-l publice în timpul vieþii,ducând pe aceastã temã o bogatã corespondenþã,plasatã de autori în capitolul de corespondenþã.

Capitolul de Prozã istoricã conþine un fragmentdin scrierea sa Despre originile popoarelor dinTransilvania. Micã disertaþie cu observaþii istorico-critice ( din ms. latinesc 113, 114 ºi 115 ºi rom.3149, cu fragmente latineºti în Note, spreconfruntare. În acest cadru al scrierilor istoriceeditorii includ ºi opera polemicã pe care BudaiDeleanu a adresat-o lui Johann Carl Eder, atuncicând acesta a combãtut ideile Supplexului, sub titlulCombaterea notelor publicate la Cluj în 1791 cuprivire la petiþia naþiunii române, semn cã autorul afost direct ºi puternic afectat de contestarea tezelordin Supplex pe care acesta le pune în circulaþie. În

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Budai Deleanu într-o nouã ediþie

Mircea Popa

comentarii

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 243 • 16-31 octombrie 2012 7

note descoperim ºi textul german al Combaterii, texttradus de Ana Ciurdariu ºi inclus de I.Pervain înediþia sa de Scrieri inedite Budai Deleanu.

O operã deosebit de interesantã a lui BudaiDeleanu este cea intitulatã Scurte observaþii asupraBucovinei, scrisã de autor în limba germanã, rãmasãºi ea în manuscris ºi publicatã abia de G.Bogdan-Duicã în 1894, în „Gazeta Bucovinei” din Cernãuþi.Faptul cã îi priveºte foarte critic pe evrei va constituipentru Ioan Chindriº un argument în plus de a-lscoate pe autor din aria francmasoneriei, unde fuseseplasat de cãtre alþii.

Din corespondenþa scriitorului sunt selectateacele texte care vin sã ateste relaþiile cãrturarului dela Lemberg cu intelectualitatea ieºeanã, faptdeclanºat în 1818 de o scrisoare a lui Lazãr LeonAsachi prin care învãþatul cãrturar era invitat încalitate de profesor la Seminarul de la Socola dinIaºi, aºa cum rezultã ºi din corespondenþa lui cuVeniamin Costache, cu vornicul Mihail Sturdza ºi cutipografia Regeascã de la Buda. Prezenþa unui capitoldin epistoliarul sãu aici se explicã prin aceea cãacesta vine sã ne convingã de stilul epistolar alcãrturarului ºi sã adauge noi informaþii privindbiografia acestuia.

Dupã cum se poate vedea, ediþia de faþãbeneficiazã de un cuprins foarte larg, din carelipseºte poate piesa originalã Occisio Gregorii inMoldavia Vodaetragedice expressa, ce i-a fostatribuitã tot mai insistent în ultimul timp de uniicomentatori, dar ale cãror argumente n-au convinsîn întregime; de unde ºi rezerva editorilor pentru oatribuire controversatã. Pe acelaºi plan putem puneîntrebarea de ce lipseºte prologul versiunii A dinÞiganiada, dacã la versiunea B ea a fost menþinutãdimpreunã cu Epistolia închinãtoare cãtrã MitruPerea vestit cântãreþ. Poate cã între cele douã prefeþenu sunt mari deosebiri, dar acest lucru trebuia sã nise fi specificat în Notele volumului, altfel alcãtuitejudicios ºi fãrã digresiuni inutile.

La aprecierile formulate pânã acum am maiadãuga câteva. Prefaþa lui Ioan Chindriº poate fisocotitã o adevãratã micromonografie Budai-Deleanu, atât prin întinderea ei, aproape o sutã depagini, cât ºi prin multitudinea problemelor luate îndiscuþie. De la conturarea profilului scriitoricesc alscriitorului, reprezentându-l pe singurul cãrturar ieºitdin ºcolile Blajului care a refuzat sistematic sã seîncadreze cinului monahal ºi sã facã carierãteologicã, prefaþatorul urmãreºte foarte atentdevenirea sa în timp, de la perioada studiilor salevieneze la „Sfânta Barbara”, la îmbrãþiºarea cariereide funcþionar al imperiului la Lemberg, unde estemai întâi secretar apoi consilier al Tribunalului deacolo, chemat fiind de Vasile Balº, dupã ce îºidovedise priceperea în traducerile din nemþeºte, pecare le executase atât de bine, încât Ioan Chindriº îlsocoate printre „precursorii stilului juridicromânesc”. Tot aici, prefaþatorul dezvoltã o serie deargumente credibile pentru a combate teza cã IoanBudai Deleanu ar fi fost mason, nici indicaþia „lapiramidã” de pe pagina de titlu a Þiganiadei ºi nicitextul Sybillei de anno 1795, n-ar reprezentasuficiente dovezi pentru susþinerea unei atari poziþii,mai ales cã atitudinea sa faþã de evrei din carteadespre Bucovina îl îndepãrteazã de o asemeneaaserþiune. Îmbrãþiºând pãrerea lui Paul Hazard cãmasoneria a fost mai degrabã „un ferment esenþial algândirii, al evoluþiilor culturale ºi mentalitare dinepocã”, glosatorul respinge ca nefondateentuziasmele lui Mircea Vaida în aceastã direcþie,analizând cu parcimonie simbolurile masonice dinpoezie ºi reducâdu-i mult efectul „rãzbunãtor”. Câtpriveºte alinierea sa la ideile barochismului european,el respinge în mare mãsurã mulþimea de influenþeitaliene (Casti, Tassoni etc.), care au fost atribuitegândirii poetice a lui Deleanu, reducându-le la simplesimilitudini, dupã cum respinge ºi asemãnãrileexterioare cu alte texte de acest tip invocate deAmbrus Miskolczy de la Budapesta. Singurele

elemente de atmosferã pe care le admite sunt celevenind din partea producþiilor folclorice Cazaniaþigãneascã ºi Nunta þigãneascã, întâlnite în zonaTransilvaniei sau a Banatului, care i-ar fi putut stârniinteresul pentru „stilul comicesc” sau goliardic,autorul Þiganiadei fiind convins de „izvoditura (sa)noao ºi orighinalã româneascã” , de ideea unui „gustnou de poesie româneascã”. Analiza variantelorÞiganiadei ºi a poemului Trei viteji scoate înevidenþã calitãþile artistice inegalabile aleconstrucþiilor epice budaieane, a cânturilor cu mareîncãrcãturã poeticã, a valorii „digresiunilor paralele”prezente în text, peste tot Budai Deleanu fiind vãzutca un mare maestru al proiecþiilor scenice de masã,cu o ideologie care ºi-a devansat în multe puncteepoca ºi cu un remarcabil simþ al limbii ºiexpresivitãþii ei. Chiar ºi Sybilla ar fi dupã I.Chindriº„o capodoperã în miniaturã pentru tehnicaexpunerii gnomice a ideilor”. Nu mai puþinpãtrunzãtoare este analiza aportului lexicografic allui Budai Deleanu, remarcabilele sale cunoºtinþelingvistice puse în slujba probãrii elementelor desubstrat geto-dacic ºi a susþinerii ideii deautohtonitate ºi continuitate, demonstraþii fãcute cuo forþã persuasivã ce nu poate fi contestatã. Lui i sedatoreazã ºi reiterarea ideii despre importanþa ºimãrimea sarcinilor economice purtate de români, cafiind naþia cea mai numeroasã din Transilvania, ºi,ca atare, ºi rãsplata, pentru aceastã contribuþie a lor,ar trebui sã fie alta.

Parcurgând notele de mare acurateþe legate desistemul de transcriere al textelor, domeniu în careBudai a încercat rând pe rând mai multe reforme ºischimbãri proprii, þintind în ultimã instanþã laabordarea scrierii cu litere latine, pas pe care n-a avuttotuºi curajul sã-l facã, lecturând sistemul notelor desubsol ºi a celor aflate la sfârºitul ediþiei, împãnatenu de puþine ori cu precizãri ºi rectificãri necesare,suntem îndreptãþiþi sã susþinem cã ediþia de faþã esteo realã reuºitã editorialã, înscriindu-se în seria derestituiri majore ale culturii naþionale.

x x xEdiþia din Budai Deleanu pe care au realizat-o

Ioan Chindriº ºi Niculina Iacob comportã, dupãopinia noastrã, o discuþie mai aprofundatã care sãfacã trimitere ºi la modul în care a fost recuperattextul original al scrierilor lui Budai Deleanu. Nueste un secret pentru nimeni cã fiecare nouã lecturãºi, prin urmare, fiecare ediþie a unor texte devenitedeja patrimoniu naþional aduc modificãri ºi corecturisalutare, acceptate sau nu de filologi ulterior, daroricum fãcând un mare pas înainte în descifrarea cîtmai exactã ºi mai aproape de intenþiile autorului acomplicatelor interpretãri ºi lecþiuni pe care acestescrieri ni le propun. În douã numere recente din„Tribuna”, unul dintre editorii ediþiei Simion, EugenPavel, a ieºit la rampã, devoalând câte ceva dinlaboratorul filologic, semnalând o serie deinadvertenþe, lecþiuni ºi interpretãri greºite, cu care els-a confruntat în calitatea lui de editor, avândmisiunea de a stabili textul scrierilor literare ale luiBudai Deleanu, restul de scrieri, lingvistice ºi istoricecãzând în seama lui Gheorghe Chivu. Cu multe dinaceste semnalãri filologice suntem de acord dincapul locului, întrucât ele restabilesc primatultextului de care trebuie sã þinem seama la fiecarenouã ediþie. Ne surprinde însã faptul cã lucrânddupã aceleaºi manuscrise aflate la AcademiaRomânã, Eugen Pavel n-a semnalat o serie deinadvertenþe în lecþiunile de pânã acum aleÞiganiadei ºi ale poemului Trei viteji, pe careNiculina Iacob le pune în circulaþie în ediþia de faþã.Îmi voi permite ca în cele ce urmeazã sã semnalezaceste diferenþe de lecþiune, atrãgând doar atenþiaasupra lor ºi lãsând în seama editorilor viitori aioperei lui Budai Deleanu o tranºare mai clarã aopþiunilor pentru formele cele mai corecte.Diferenþele de lecþiune fiind numeroase ºi destul demari am considerat cã atunci când vorbim desuccesul unei ediþii, acesta trebuie sã aibã în vedere

ºi calitatea unei transcrieri cât mai exacte cu putinþã.Iatã doar câteva lecþiuni noi pe care le propuneNiculina Iacob faþã de recenta ediþie academicã:

Astfel, aceasta propune sã se citeascã„revãrsându-sã”în loc de „revãrsându-ºi”(dãm aicitrimiterile la paginile din ediþia Budai Deleanu din2011, p.6); „nice o urmã” în loc de „nici ourmã”(p.9); „purcedea” în loc de „purcede”(.p.36);„tâpsioarã” în loc de „tipsioarã” (p.41); „Dositei” înloc de „Dosifei” (p.51); „cea denainte” în loc de „ce-sdenainte” (p.54); „vãºtmânturi” în loc de„veºmânturi” (p.75); „de lãutã” în loc de „d-alãutã”(p.76) ; „Florescul” în loc de „Florescu” (p.108);„pretutinde” în loc de „pretutindene” (p.124);„întrarmatã” în loc de „într-armatã” (p.165);„mornãind” în loc de „mormãind” (p.252) etc. Iatãalte lecþiuni propuse de Niculina Iacob la „Cântul alIX-lea”: „celia” în loc de „celea” (p.279); „gãtând” înloc de „gãtind” (p.282); „dãdãtoriu” în loc de„dãtãtoriu” (p.308); „sãhastri” în loc de„sãhãstrii”(p.317); „înde sine” în loc de „îndesine”(p.323); „stãpânia” în loc de „stãpânie” (p.327);„monarhiii” în loc de „monarhiei” (p.341);„alcãtuitoriu” în loc de „alcãtuitoriul” (p.342);„sânþitoare” în loc de „sâmþitoare” (p.356);„pedepsascã” în loc de „pedepseascã” (p.356);„moldovesc” în loc de „moldovenesc” (p.383) etc.

ªi în cazul poemului „Trei viteji” diferenþele delecþiune te pun pe gânduri. Astfel, Niculina Iacobsusþine cã trebuia scris „Fiecare-a a saº” ºi nu„Fiecare a sa-º”(p.433), deoarece ‘a saº’ este adjectivposesiv cu sens propriu, cum susþine ºi Ov. Densusianu; la fel „încãº” ar fi compus dinadverbul încã + deicticul -ºi (= de asemnea) ºi nu artrebui scris „încã-º” (p.434); „strâmtã” în loc de„strimtã” (p.451); „sãtios” în loc de „sãteos” (.p.470);„nainte” în loc de „înainte” (p.477); „nebunii” în locde „nebunie” (p.491); „frumseaþe” în loc de„frumseaþele”(p.497) ; „Cãlãuienasã” în loc de„Cãlãuieneasã” (498); „le-au datu-l” în loc de „i-audat” (p.503); „tocmalã” în loc de „tocmealã” (p.515)etc. Citirea exactã a manuscriselor dezvãluie ºi altegreºeli de transcriere asupra cãrora nu ne mai oprimaici, ele putând fi depistate la o lecturã comparativãa celor douã ediþii. Supãrãtor este faptul cã uneoriaceste greºeli sunt copilãreºti, precum în cazul cufraza de început a Dialogului IV din Dascãlulromânesc pentru temeiurile gramaticii româneºti,care sunã corect aºa: „ Cetit-am ºi am precetit toatãtãlmãcirea slovelor lãtineºti...” ºi nu cum apare înediþia amintitã: „Cetit-am ºi am preceput toatãtãlmãcirea slovelor lãtineºti” (p.661 în comparaþie cup. 310 din ediþia clujeanã). În Note ºi comentarii sevorbeºte despre ediþia lui V. Oniþiu din 1930, darîngrijitorul de acum este Graþian C. Mãrcuº (p.1141-1142), dupã cum la nota despre dialog de la p. 1173,trebuie precizat cã în discuþie este Prologul de laTemeiurile gramaticii româneºti., iar trimiterea lacartea lui Radu Grigorovici (p.1193) nu se justificã,deoarece acesta nu reia în cartea sa nici redacþiaprimarã germanã ºi nici traducerea lui Bogdan-Duicã,ci cuprinde doar un scurt comentariu asupra lucrãriilui Budai Deleanu.

Desigur cã ºi ediþia clujeanã poate fi discutatãdin multe unghiuri de vedere, dar efortul editorilorde a merge la manuscrise ºi a corecta tot ceea ce s-astrecurat greºit în ediþiile anterioare meritã toatãaprecierea. Rãmâne ca specialiºtii sã stabileascã dacãlecþiunile propuse de ei au totalã acoperire filologicã.Noi am încercat doar sã semnalãm, la o primãlecturã neaprofundatã, câteva diferenþe semnificativede la un text la altul, diferenþe care nu vor scãpa,credem, niciunuia dintre cei care se vor apleca cuseriozitate ºi cinstitã intenþie asupra variantelormanuscriselor lui Budai Deleanu prezente în celemai recente ediþii care i s-au închinat în cei doi anidin urmã.

Cartea scriitorului basarabean AndreiÞurcanu „Interior în roºu aprins” (TipoMoldova, Iaºi, 2012) poate fi cititã

diferit. Asta ºi place unui ochi mai tânãr. E ocarte absolvitã de schematisme lecturale ºistereotipii de receptare. Imaginile „produse”poetic nu pot sã nu fascineze, cãci existã acolomai mult decât o abordare oarecare a vieþii.Andrei Þurcanu, prin scriitura sa, te face sã fiitentat sã cunoºti realitatea auctorialã care oproduce pe cea textualã. Apare aici o opticã a„diamantului translucid”, a ochiului de lup în„pãdurea de semne ºi simboluri” existenþiale.Dar nu cea a lupului moralist care cautã viciilecelorlalþi. Eul poetic monologheazã: „trist ºisinguratic”, „în moleºeala rumorilor”, parcã ar fi„un lup de omãt”. Lupul, de cele mai multe ori,este metonimic sentimentului de singurãtate,resentimentelor ºi regretelor, o forþã maleficã,dar ºi beneficã, un simbol dacic al absolutului,al vitalitãþii primare ºi inteligenþei iniþiatice, alrãzbunãrii ºi nesupunerii (lupul dacic, lupul-nãlucã din pãdurea de la Hansca, vechealocalitate tracicã).

Cititorului i se anunþã „lumea ca un bâlci cunãluci de pripas”, unde totul poartã „un numeambiguu”. Existenþa se contureazã gradant de la„joc de himere”, la „desfrâu de himere”.Nãlucile, iatã unul din codurile acestei cãrþi,acea „zare de gelatinã” a traiului interior ºi acelui din afarã. Printre „încremenite suplicii devrajã”, noi, cei din carte ºi cei din afara ei,„urlãm la lunã aidoma lupilor iarna”. Existã aicio dualitate ce corespunde unui eu de vârcolac,care este în fiecare din noi, cel de „jumãtate omºi jumãtate lup”, una ce cautã fuga de bestiadin sine, dar „lupul se boncãluieºte-n stomac”,cãci „pâinea cea de toate zilele nu saturã, nu!”,„pântecele vrea dumnezei”, adicã o depãºire apropriilor limite. Aceastã stare ne copleºeºtefiinþa, care fuge în „vis cu extazele uneicicatrice de lup”. Astfel, „ziua de mâine sefuriºeazã spre noi... cu paºi de lup”, cuincertitudinea unei realitãþi imposibile, cusfârºitul pe care îl depãrtezi „ca ºi cum moarteaþi-ai sorbi-o cu o lãcomie de lup”.

Animalul ce încolþeºte ºi „se boncãluieºte” înmiezul ideatic al cãrþii e un simbol almaleficului (auto)purificator. Omul zoomorf,omul interregn din familia canidelor ºi din ceaumanã, iatã un leitmotiv al acestei poezii, cu orezonanþã poeticã majorã peste care nu poþi sãtreci. Canis lupus este fiinþa din interiorulroºului aprins în care apare „lupul într-un vis cuo lupoaicã roºcatã”, poate o canida alãptând peRomulus ºi Remus, o Lupa sacra. Poetul îmimãrturisea într-o discuþie privatã cã o sete deAbsolut e cu siguranþã în „Moartea lupului” (unabsolut imposibil, proiectat, prin moarte, înnãlucirile unei Lupoaice). Lupul este ºi putere ºivitalitate, în viermuiala cuminte, lâncedã a unei

existenþe de „baltã”. Dar, e ºi o vitalitate, oputere maleficã, anarhicã, distrugãtoare. Dealtfel, este în aceste poezii „o sete de ruinã”pozitivã, beneficã, o pornire de a distrugeaceastã lume falsã, a închiderilor ºi a„cuminþeniei” comode, dar ºi forþa maleficã, aruinãri ºi neantizãrii lumii.

Regãseºti aici un microcosm ros de un„vierme roº cu capul roºu”. Universul cromatical roºului e conturat atât lexical: „înjunghiat sezbate soarele roº”, „alunul din deal e de unroºu sinistru” „vedeniile de un roºu aprins”,„frunze de-arþar roºii pe-altar”, cât ºi prinimagini semantice ale (auto)sfâºierii pânã lasânge. Pe acest fundal cromatic omul-pricoliciapare, tragic, sub un con greu de luminãroºiaticã.

Existã o lume a goticului întunecat ºiînsângerat în aceste texte, care se lumineazã cu„întâiul cântat al cocoºului” la care acelWolfman trãieºte revenirea la luminã. Un gotical unui Ev (Mass)Mediu actual, darrecognoscibil ºi în crepusculul unei Basarabii cese înfundã în neant. Timpul, ciclicitatea lui ºifractura acestuia, iatã o altã temã a cãrþii. E ºitimpul în care apar ºi dispar nãlucile, cândomul parcurge metamorfoza licantropicã, e ºiun lup ce simbolizeazã proiecþia în viitor, unChronos cu chip de lup (una din ipostazele luimitologice). „Rabla aceea de ceas care niciodatãnu indicã ora exactã”, un vers care anunþãruperea aurei temporale, despãrþirea de timp ºichiar de spaþiu. Eul ce scrie defineºte mâna care„a întors ceasornicul Existenþei”, o existenþã caun reflex condiþionat, ºi un interior revoltat deaceastã condiþionare. „Nevermore! Anii tineri þis-au dus”, iatã o frondã liricã în cheia lui Poe.Doar cã în locul corbului „þipã lãstunii”, strigãeul cu „soartã nãtângã de cuc”.

Istoria e fãcutã ºi ea din arhetipuri, acestadevãr îl confirmã ºi aceastã carte. Prezenþa luiHarap Alb anunþã o dimensiune a basmului, caºi prezenþa lupului ºi a mitului iniþierii la„rãspântii de drumuri cu o nuntã-n final”, odescriere atemporalã a zilei celei de „ieri” ce serepetã nu o datã în prezent. „Fiul Mariei dinNazaret” e ºi el un Harap Alb, un Fãt-Frumos allumii creºtine. Dupã douã milenii de cãutãri ºiautoidentificãri creºtine, într-o neantizare totalã,s-a ajuns la o „Cinã în singurãtate”, reversulbiblicei „cine de tainã”: „De-ar veni mãcar Iuda,Acum mizezi doar pe el./ Trebuie sã duci lacapãt cea ce a fost început/ ºi fãrã îmbucãturaIscarioteanului, fãrã sãrutul sãu/ cine varecunoaºte Uºa/ ºi cum sã intre prin eamulþimile însetate/ care dinspre viitor seînghesuie spre ea/ cu o râvnã pe care nimeni n-ar bãnui-o astãzi?... –// În afarã de adânca Tasingurãtate/ feciorelnic deschisã ofrandei.” UnIud în maniera lui Saramago, apostolul care faceparte din marele plan. Celãlalt Iuda, un Spân

vãzut din revers. Rãsturnarea lumii de basm încare gãseºti „câini vagabonzi, cai de pripas ºioameni fãrã aºezare” þine de lumea pe care opopulãm azi.

Calul ºi drumul contureazã spaþiul textualde poveste. Întoarcerea, drumul acasã fãcut deHarap Alb, de Fãt-Frumos nu e echivalentã însãcu fericirea. Asistãm la o spargere a canonuluimorfologiei unui basm: „În Ithaka importanþisunt doar crescãtorii de porci”. „În faþanemãrginirii pline de vrajbã”, cel întors nu îºiare locul. Eroul, pe cal, dupã un drum dus-întors în (ne)moarte, printre „cai degumiplastic” ºi „hãitaºi mãscãrici ce iau lumeacu asalt din toate pãrþile” se simte dintr-o altãpoveste. Interiorul roºu e plin de sânge, e unulal revoltei ºi al resentimentului, acolo se naºtevârcolacul, în „temeiul lãuntric”, în „adâncatãcere a beznei” din jurul nostru ºi din noi.Lupul umanizat ºi omul vârcolac, iatã cumplitafabulã ascunsã a acestei cãrþi.

„Lângã noptatice þãrmuri / îmi sfâºii carnea,ies din pielea de lup, mã mut într-o piatrã / ºistrig în gura genunii: / Lãsaþi-mã sã urlu ºi sãuit”. Acest „licantrop” e mereu prezent, obsesiv,pe tot parcursul lecturii. Pãdurea copilãriei încare se rãtãceºte eul liric, copil fiind, invocãimaginea romanticã a pãdurii. Tieck are onaraþiune unde pãdurea este spaþiul în care teîntâlneºti cu esenþele, cu Celãlalt, dar ºi cu tine,un fel de XenoSelf, cãci nu existã o esenþã maimare pentru fiecare din noi decât noi înºine.

Mereu existã riscul de a deforma un adevãrpoetic. Adevãrul poeziei se intuieºte, de obicei,dincolo de logicã. Am fost conºtienþi de acestfapt când am scris despre cartea „Interior înroºu aprins”, când am cãutat substanþaoriginarã din care e fãcut volumul. Un lucru amºtiut cu siguranþã: eul liric se retrage în estuarulpoeziei ºi al existenþei metafizice dintr-o lumecare funcþioneazã nici pe departe dupãmecanisme poetice. Opera vieþii anterioare, iatãce este acest volum de poezie, a vieþii auctorialeºi a existenþei spaþiului pe care îl populeazã.Lupul ca topoi poetic constituie o lume aparte apoemelor lui Andrei Þurcanu, care nu poate fineglijatã ºi care ne învaþã sã înþelegem cã înspatele textelor sunt mereu mai multe sensuri,chiar mai multe niveluri ale sensului. Un lucrue cert ºi anume ideea cã, în lumea rãsturnatã,eul liric rãmâne neclintit cu idealul, cu fantasmaceleilalte lumi, necoruptã, lumea tradiþiei!Niciodatã nu se lasã dus de valul acestei lumi,frivole ºi meschine, ºi niciodatã nu e de parteaei. Învins - da, dar nu îngenuncheat; mort, darregãsindu-se, totuºi, pe verticala lumii, nu peorizontala capitulãrii. Chiar ºi acel „gonaº înhazard ori gornist sideral - acum e totuna” areîn subsidiar o tonalitate amarã, de detaºare ºiînþelegere lucidã a „opþiunilor inutile”, nu deîmpãcare cu ele. Judecãþile aplicate acestorpoeme se pot plia pe comentariul estetic,istoric, filosofic sau chiar teologic, fapt cedemonstreazã o polifonie a scrierii ºi receptãriiei. O polifonie ce se descoperã într-o pluralitatede înþelesuri, fãrã sã se epuizeze.

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Lupus in fabulis ºi „pãdureade semne” a unui Interior în roºu aprins deAndrei Þurcanu

Maria Pilchin

e-mail din Chiºinãu

(urmare din numãrul trecut)

Despre o evoluþie a acestei lirici de osubliniatã unitate pe mai tot parcursuloperei se poate vorbi doar în sensul

complicãrii manieriste tot mai ingenioase ºispectaculoase din ultimele volume. Dacã tematicaiubirii mãrturisite pe ton înalt ºi cu o gesticulaþiepe mãsurã dominã în continuare, pornirea sprejocul verbal, cu combinaþii îndrãzneþe de sonuri,contaminãri apãrute în voia hazardului abiaghidat de armonia muzicalã a frazelor devine, dela o vreme, factor de concurenþã: discursul seîntoarce, pânã la un soi de narcisism absolut, spresine, lãsând tot mai puþin loc alãturãrilor coerente"logic" ale cuvintelor. Trimiterile livreºti sunt încontinuare numeroase, culese din toate straturileinformaþiei culturale, cu aproape singura condiþie,pentru a fi acceptate în discurs, de a suna frumosori de a produce artificiul spectaculos atât dedrag manieriºtilor. O aluzie se face, semnificativ,ºi la un Urmuz, invitat la "bal", a cãrui prezenþã edesigur motivatã de abandonul în voia unui soide automatism, aproximându-se, vagi înscenãrigroteºti, deformãri, în orice caz, ale imaginii prinasocieri mai mult sau mai puþin incongruente deelemente verbale. Cum ni se spune într-un poemcu titlu voit emfatic, “Tarde venientibus ossa saucimitirul de stele”, din volumul Roza eternã,poetul produce un soi ciudat de "glosã" verbalã -"utopia osuarã/ unde ochii mei glosarã" - suitã devariaþiuni-reverberaþii ale unui nucleu sonor luatca punct pornire. Odatã declanºat, discursul parea nu se mai putea opri, antrenând o avalanºãcãreia operatorul limbajului i se lasã cu voluptatepradã, ca în virtutea unui extaz "cosmic"porovocat de fapt de muzica asocierilor condusepe o relativã axã sonorã: "Unde cerul se divide euvãd oase astartee/ pietà pe cãi lactee/ pod deoase/strãvechime/ "de beaux arts" o cãlãrime.//Unii-înnebunesc de oase de acele oase quante/excavãrile de oase supraoase nebuloase/obsedante/ în sadism - orgii angoase/ debussy nucântã oase?/ graþia de albe oase/ acordând laritmul mare oasele/ iconostase/ curba lorasexuatã/ speologul niciodatã/ nu va ºti câtã-nviere geniul osului inspirã// orologiul câtgolgotha - oasele rupestra mirã.// Vasul þâºnitor eosul suferind din spirã-n spirã/ utopia osuarã/unde ochii mei glosarã"...

Iese de aici un fel de halucinaþie sonorã sug-erând vag, ca într-o rapidã desfãºurare oniricã,obsesia stratificãrilor osoase, o arheologie suigeneris în cãutare de muzici pure, ca ale melcu-lui barbian din “Uvedenrode”. Uneori, în con-secinþa acestei întreprinderi de radicalã intervenþieîn curata materie verbalã, urma fiinþei iubite, pân-ditã ºi pânã acum de înecul în vâltorile sunetelor,se instaleazã, ca sã se piardã imediat, în miezuldiscursului formalizat, redus la litera textului,apoi dezvoltat reverberant dinspre forma plasticãa literelor spre o desfãºurare fantezistã de imaginigenerate de aceste forme. O amintire din NichitaStãnescu ce-ºi regãsea iubita în cuvântul iubitã,ajunge pânã în acest poem, intitulat “O nouãrãstignire” din Oglinda de ceaþã, unde se seaproximeazã o posedare... textualã: "Iubita mea/iubita mea/ iubita mea/ stau între î din i ºi â din

a.// E î din i o suliþã-abia trasã/ din coasta muri-bundã ºi din sânge/ nasc rozele alt sânge demireasã/ un roºu mire în beþie plânge.// Nu vezide sânge braþul în mânie/ ºtergând unealta?Înfigând-o iarã/ în a în e în i o ranã vie/ în o înu fântâna morþii clarã// Iubita mea/ stai întreîntre î din i ºi â din a" etc. O “Antonpannescã”declinã reperul inspirator, întreg poemul nefiinddecât o pitoreascã înºiruire de cuvinte colorate"balcanic", la care se dedase, cu, desigur, maimultã economie, ºi Ion Barbu cel din Isarlîk:"postav fin calemchiriu/ doi beºlici de cinci para-le/ la ceauº ºi clafarale/ mâzdã ºi ruºfet haraciu/fãrã vâhlvã la talmaciu// fii smerinã-n mâglisire/ghizdavã la grea vorbire". Ceva asemãnãtor fãceacândva ºi Romulus Vulpescu, dar nu suntem aiciprea departe, datoritã opacitãþii acestor unitãþiverbale, cele mai multe ieºite din uz, nici depoezia limbajelor imaginare practicate ºi de autoriprecum Nina Cassian. Folosirea unei ritmici fol-clorice poate trimite, la alte pagini, spre acelaºiIon Barbu, dar ºi spre Zoosophia lui IonGheorghe ºi chiar ludicul Sorescu: "drug danilumiahkiznac/ sac sacâz ºi tâlvdovleac/ a deschisorfevrerie/ o la rio/ rio rie/ à côté de gara titu/"ismail ºi turnavitu"... “Câteodatã, semãnãtorul desemne" (e un titlu de poem) acordã o subtilãatenþie sugestivitãþii imaginii, aproximabilã într-oiconografie eteratã, vizând inefabilul": "Cântareaorbului-o lumânare/ ovalul cap pe umãr/ aur/iarbã. // Pâmântu-ntors prin apa bolþii pare/ dinflori de in improvizând coroana / tãcerii dinicoana pururi oarbã.// El trece spre oracole pe-osfoarã/ de grai ºi peºtera din ochi îl pierde / (cufoarfece onirice coboarã / pe geniul grâului lãcus-ta verde).// Lovind în veac cu trestia subþire/adâncul transparenþei cerceteazã/ cadenþa/ rit-mul/ rima/ ºi mãsura/ cezura/ nimbului peblânde spire"... Pe o paginã se face ºi o trimiterela athanor, cuptorul alchimic, ºi poetul se anga-jeazã adesea la ceea ce un Rimbaud numise"alchimie a verbului". Experimenteazã îndelung,înmulþind eprubetele ºi substanþele, reacþiile ºicombinãrile, iar precipitatele - dacã e sã con-tiunãm acest limbaj necritic - sunt adesea sclipi-toare. Dar nu întotdeuana, fiindcã tentaþia ludicãe uneori prea mare ºi concentratele se dilueazãmult.

În Orfeon, Roza eternã ºi Doamna mea,Eternitatea, trei dintre cãrþile cele mai reprezenta-tive ale poetului, asemenea experienþe "gratuite",de fandãri ºi balete literale, stau alãturi de poemecu articluãri mai echilibrate ale vizunii, chiar dacãsintaxa formalã mai este în plinã miºcare, uneoricentrifugã. Versuri de accent "clasic", de veac XIX,evocã somptuos ºi elegant-elegiac un “Lamentopentru femeia singurã” ("Adorând acea femeiesieºi singurã ca marea/ ca poemul în traducerisânii selenari transpar/ vechi imagini ce pierdurãclaritatea orchestrarea"...), gãsesc definiþii pentruadoraþia spiritualizatã ("pe corzile vocale turnuri -golii/ aº înãlþa smerenia suavã"), trec prin compli-cate alambicuri sonore aluzii la dramapuºcãriaºilor de la Canal în paralele insolite cutravaliul transfigurãrii poetice într-o “Spovedaniede Crãciun” ("pe canale în delir/ trec vocale ºiconsoane subt nagaicã în cohortã/ ca sã taie

stuch în delthã parcã sunt un cimitir/ ce refuzãrapt/ trecutul prin retortã din aortã"), alte "ºopâr-le" se strecoarã inocente printre muzici gratuiteîntr-o "addenda la capra cu trei iezi" din 1980 ("înechipament de luptã dupã sârmele ghimpate/ cuoloi de candeli freacã puºca un poet brigand","capra ospãteazã lupul între milã ºi idilã/ lupulstã în jilþul mare (ce metaforã de preþ)/ caprapare-n reverenþe o violã o sibilã/ dar în groapãfocul creºte focul un aiud judeþ// un oniric cre-matoriu"...). Tot aºa, un cititor foarte atent la sub-texte ar bãnui în poezia “Sora soarelui” o aluziela soarta Basarabiei...

S-ar putea porni de la asemenea versuri o glosãcu bãtaie mai lungã despre condiþia cumva para-doxalã a acestui neomodernism ce se simte cen-zurat în impulsurile sale contestatare ºi e obligatsã le decanteze formal prin alchimii "subversive",dar pãstrând destul ºi dintr-o plãcere a artei com-binatorii de care nu se poate lepãda uºor. Ca înpoeziile de dragoste mai vechi, expresia e cumvapredestinatã sã rãmânã complicatã manierist,afiºând poþiunile otrãvite sub etichete de elixirurizugrãvite baroc... În acest sens se orienteazã ºiunele poeme din Addenda la un fals tratat deiubire, ca “Inspiraþia mea” "Capra de makabra",unde, printre reciclãri de formule folclorice con-taminate ºi de barbiana "beþie pezevenghe astar-tee" se strecoarã, sofisticat, aluzii la cenzurilemomentului (suntem în 1983): "þa-þa-þa cãpriþãÞa/ paºte-n nouri rapiþa/ cã ursarii-asmut ogarii/chiromanþii în angoase/ cautã prin verb focoase/sã mã zvârte în ciozvârte/ pe catete ºi secantã/tocma-n dogma/ ceealantã", pentru a încheia, petrepte de text atent dispuse grafic cu o conjugarea verbului-þintã remodelatã în contextul ludic alpoemului: "eu tac tu taci el tace", marcând ºipauzele sugestive din paradigma verbalã.

Desigur, curentul erotic este cel ce strãbate maitoate versurile lui Horia Zilieru, criptând/decrip-tând urcuºuri ºi cãderi de tensiune, fluxuri ºirefluxuri ale obsesiilor condiþionate ºi de vârsta ºienergiile emoþiei evocatoare. Marian Popa aurmãrit foarte atent aceste fluctuaþii ºi codificãrilelor complicate în a sa Istorie a literaturii românede pe azi pe mâine, vorbind despre "un erotismunanimizat, risipit într-un scenariu fast ºi destulde larg pentru a cuprinde feeria ºi carnavalul, dincadrul cãruia e aproape cu neputinþã de deosebitcodificarea complicatã de invenþia dadaist-suprarealistã" (v. Istoria..., Fundaþia "Luceafãrul",Bucureºti, 2002, p. 425). În acest spaþiu alinvenþiei verbale, poetul pare inepuizabil, gãsindmereu asocieri spectaculoase de sonuri ºi cuvinte,atrase în discurs din registrele cele mai diferite alerostitelor ºi scriselor. Deja disimulat sub avalanºade cuvinte, sentimentul erotic (ca sã nu mai vor-bim despre o anumitã senzualitate) dispar oricunosc aproximãri ce le neutralizeazã latura car-nalã ºi sangvinã, transformându-le într-un specta-col pur verbal, în culisele cãruia abia de se maighicesc fostele febre. Un lung titlu de poem su-gereazã, cu destule ocoluri, aceastã metamorfozãludicã a a trãirii tot mai îndepãrtate ºi estompateîn procesul alchimic-verbal: “Dialog cu-odomniºoarã ce-a trecut ca athanorul/ semn cãnimenea nu ºtie (în poem) ce e amorul!” Iarpoemul începe aºa, anunþându-ºi din primele ver-suri natura ludicã, sub un aproximativ patronajarghezian: "La genezã Domniºoarã a fost jocul decuvinte/ (zeul meu Arghezi jurã/ dezbrãcându-lde armurã/ verbul cãlãreþ de ginte)// ºarje anti-senzuale tropi cu scãrile rulante/ subt o piele cam

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Ion Pop

lecturi

Horia Zilieru - narcisismulpoemului

(Continuare în pagina 20)

Joseph Alexandre Guillotin s-a nãscut în 28 mai1738. Legenda familialã pretinde cã mama luil-a adus pe lume prematur dupã ce a auzit

urletele unui criminal tras pe roatã. Cel ce vapropune Adunãrii constituante franceze, în 1decembrie 1789, decapitarea condamnaþilor lamoarte ca pe o soluþie raþionalã (eliminareasupliciilor prelungite prin scurtarea suferinþelor ºiprin administrarea instantanee a morþii), inspiratãde progresele spiritului ºtiinþific în epocaLuminilor, l-a avut aºadar ca moaºã pe cãlãul dinoraºul Saintes, aratã cu umor Daniel Arasse încartea consacratã imaginarului terorii în vremeaRevoluþiei franceze (1).

Conceperea, fabricarea, punerea în funcþiune ºiproducerea în serie a ghilotinei a fost un procescare a durat cîþiva ani, fragmentat ºi executat înetape de actori diferiþi. Printre juriºtii„reformatori” din secolul al XVIII-lea, CesareBeccaria arãta, în tratatul sãu Despre infracþiuni ºipedepse (1764), inutilitatea pedepsei cu moartea,pe care o definea ca pe o rãzbunare colectivã, „unrãzboi al naþiunii împotriva unui cetãþean” (2),pãstrînd-o totuºi ca pe o excepþie pentru cei care,deºi privaþi de libertate, pot provoca dezordinimajore precum rãsturnarea suveranului legitim.Filosofii francezi ai Luminilor nu împãrtãºesc însãideile aboliþioniste, rãmînînd uneori insensibili laîndulcirea suferinþelor condamnaþilor la moarte ºipropunînd rentabilizarea supliciilor prinrecuperarea lor în ºtiinþa experimentalã. Astfel,articolul „Anatomie” din Enciclopedie, semnat deDiderot, preconizeazã vivisectarea criminalilorîntr-o cascadã de imagini ale supliciului medicalde un tulburãtor rafinament tehnic ºi într-ofascinaþie comunã discursului filosofic ºi celuiclerical. Încredinþaþi anatomiºtilor ºi chirurgilor,infractorii îºi vor pune trupul la dispoziþia ºtiinþei,reinserîndu-se astfel în societatea care face din eio materie umanã experimentalã. Amfiteatrelefacultãþilor de medicinã ar fi urmat sã ia loculeºafodului din piaþa publicã. Însuºindu-ºi aceastãopinie, Guillotin va propune, într-un memoriuasupra turbãrii din 1776, testarea tratamentelorantirabice pe deþinuþi, argumentînd cã, într-o scarãa suferinþelor, cele generate de umanitarismulºtiinþific sînt cu mult inferioare supliciilorinstituite de practica judiciarã.

Prezentatã ca invenþie filantropicã avînd cascop anularea suferinþei condamnaþilor într-unclimat în care liderii Revoluþiei franceze ezitau,asemenea lui Robespierre, între abolirea pedepseicapitale ºi instituirea egalitãþi în faþa morþii (3),recomandarea lui Guillotin, ce ºi-a puscompetenþele medicale în slujba justiþieirevoluþionare, va fi rezumatã de autorul ei într-ofrazã lapidarã cu aer literar („maºinãria cade cafulgerul, capul zboarã, sîngele þîºneºte, omul numai existã”). Ea a trezit rîsete în adunare dîndnaºtere, în zilele urmãtoare, unor articole de presãironice, epigrame ºi cîntece populare satirice.Improvizat în legislator, medicul-filosof s-aacoperit de ridicol, dar intervenþia lui oralã, dinpãcate pierdutã, a constituit soclul legislaþieirevoluþionare privitoare la pedeapsa capitalã (4).

Tehnic, ghilotina a fost conceputã de doctorulLouis, secretarul perpetuu al Academiei dechirurgie (de unde denumirile alternative, maipuþin cunoscute dar impregnate de tandreþe,

„Louison” ºi „Louisette”). Fabricatã în 1792 într-un climat de urgenþã (numeroºi condamnaþi lamoarte îºi aºteptau executarea) ºi de concurenþãantreprenorialã (apelurile de ofertã succesive îi vorscãdea preþul de cinci ori), ea va fi inauguratã în25 aprilie 1792, funcþionînd ca instrument depresiune ideologicã ºi de guvernare politicã pînãla cãderea lui Robespierre, în vara lui 1794, într-oreþea instituþionalã ºi imaginarã pe care MichelFoucault o descrie ca pe o „tehnologie politicã atrupului” (5). Contractul de fabricare a primului„instrument tranºant”, cîºtigat de Tobias Schmidt,specialist în acordarea pianelor (!), va fi urmat deacordarea unei licenþe de exclusivitate pentru oserie de 83 de piese, cîte una pentru fiecaredepartament (6). Schmidt va solicita ºi un brevetde inventator, pe care ministrul de interne i-l varefuza, sfãtuindu-l sã-l cearã guvernului – sugestie care încarcãmaºinãria morþii cu o semnificaþie politicã desimbol republican ºi de emblemã a libertãþii.Modelînd conºtiinþa publicã a Franþei în perioadaterorii iacobine prin spectacolul ritual alexecuþiilor rapide, ghilotina apare ca un mecanismabstract ce-l îndepãrteazã pe executantul sentinþei(cãlãul) de condamnatul supus unei proceduricomplexe – amestec de ºtiinþã medicalã, atentã lafiziologia condamnaþilor, de juridism orchestratpolitic (duºmanii Revoluþiei – nobili, strãini,apatici, marginali, femei contestatare precumOlympe de Gouges sau doamna Roland – sînt,toþi, criminali) ºi de raþionalism pragmatic-instrumental, care aduce în faþa ochilor „moarteainvizibilã, în clipa în care apare, cu precizie ºi lamodul indecidabil” (7). Reducînd convulsiiletrupului despãrþit de cap la reflexe maºinale,doctrina medicalã a ghilotinãrii trateazã, simultan,funcþiile cerebrale ca pe manifestãri ale unui cappe cale de a muri (fr. tête mourante). Ucis înaintede a fi decapitat, în clipa în care tãiºul securii nuface decît sã-i atingã gîtul, ghilotinatul e imagineainversatã a corpului sacralizat al regelui – capsimbolic al naþiunii, pe care revoluþia îl va face sãcadã, rãsturnînd reperele prin demistificareafuncþiei regale ºi lãsînd locul liber poporuluisuveran, fiinþã polimorfã, fãrã cap. Respingînd

doctrina monarhiei de drept divin, republicanulCabanis face elogiul guvernãrii reprezentative, pecare o opune „democraþiei pure”, directe,despotice. Contrar unitãþii trupului regal,încarnare a naþiunii ºi „reprezentant absolut” alacesteia, unitatea democraticã a poporului edinamicã, schimbãtoare, desfãºuratã în timp – ceaa unui corp de reprezentanþi aleºi de toþicetãþenii. La intersecþia fiziologicului ºi asocialului, a medicinei ºi a politicii, Cabanisdefineºte „sistemul cerebral” ca pe o articulare afuncþiilor vitale într-un „cerc fãrã întrerupere”, pecare comoþia revoluþionarã ilustratã de cãdereaghilotinei – rupturã insurecþionalã – îl redeseneazãinversînd ierarhia socialã ºi abolind semneledemnitãþii monarhice: o „sincopã a sacralitãþii”(8) care rãstoarnã ordinea lucrurilor în fulguranþadecapitãrii, greu vizibilã numeroºilor participanþila spectacol, ºi prin aceasta introdusã ea însãºiîntr-o ordine sacrã. În acelaºi sens, discursurile luiRobespierre ºi ale lui Saint-Just din decembrie1792 pregãtesc executarea lui Ludovic al XVI-leadefinindu-l pe rege ca „rebel” ºi „uzurpator” aldrepturilor poporului ºi solicitînd condamnareafãrã judecatã în temeiul dreptului ginþilor, careface din el un duºman aflat în rãzboi cu naþiunea,nu un simplu delincvent. Ghilotinarea regelui în21 ianuarie 1793 dislocã identitatea imaginarã amonarhului cu statul, abolind totodatã credinþa întrupul sacru, intangibil al suveranului a cãrui„prezenþã realã” – legitimare supranaturalã aputerii – dubleazã misterul eucharistic. SubVechiul Regim francez, monarhul e statul (pe carenu îl reprezintã simbolic) (9); el va fi sacrificatasemenea unui corp impur – colos monstruosrespins de naþiunea eliberatã – printr-un ritual dedistrugere în care uciderea „tiranului” dobîndeºtesemnificaþii inaugurale, baptismale: un sacrificiuîntemeietor, pe care hagiografia regalistã îl varecalifica drept martiraj.

Proliferarea naraþiunilor concurente despreexecuþiile revoluþionare, ale cãror autori sîntangajaþi politic sau se aflã sub influenþa unorgrupãri niciodatã neutre, instituie eºafodul ca pe oscenã pe care se dezleagã, prin dramatizãrisuccesive (urcarea condamnatului, tãierea pãrului,dezbrãcarea, ultima spovedanie, întinderea pebutuc, cãderea cuþitului), evenimentul istoric.Deznodãmîntul faptului real se joacã la nivelulimaginaþiei, ce face din ghilotinã vehiculul unorvalori generate de funcþia purificatoare a

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Horia Lazãr

Arta decapitãriiincidenþe

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


„maºinii”. Combinînd tehnicitatea instrumentuluicu sãlbãticia actului, relatãrile despre executarealui Ludovic al XVI-lea pot fi grupate într-o serie „veselã” (calmul poporului debarasatde tiran) ºi una „tristã” (doliul aristocraþilor).Peste acestea se suprapune o împãrþire sexistã areacþiilor: demnitãþii ºi rezervei republicane, virtuþicetãþenesc-masculine, le e contrapusã slãbiciuneasentimentalã a femeilor (unele au vãrsat lacrimi înziua execuþiei). Fãcînd parte din natura lor,aceasta poate fi scuzatã, scrie un ziarist, sugerîndcã femeile sînt expuse compromisurilor cususþinãtorii monarhiei (10). În ce priveºterevalorificarea resturilor trupeºti ale regelui subforma relicvelor monarhice, presa republicanãstabileºte o distincþie moralizatoare: cei care aurecuperat sîngele vãrsat pe eºafod înmuindu-ºi înel batistele sau alte þesãturi sînt „barbari”incontrolabili, spre deosebire de cei care ºi-auînsuºit fire de pãr ale monarhului decapitat –figurã a transferului de sacralitate spre naþiune.Semnalãm de asemenea o convergenþã întrepercepþia popularã ºi cea aristocraticã a sîngeluivãrsat: ambele resping virtuþile lui sacralizante.Pentru republicani, strîngerea lui e purãsuperstiþie, în vreme ce regaliºtii se feresc de a-lasimila sîngelui lui Cristos. Sîngele regelui dedrept divin rãmîne sîngele unui om.

Obiect teatral în sine ºi teatralizat prin gesticãºi manipulãri textuale, ghilotina a contribuit lasacralizarea Revoluþiei franceze prin efecte deteroare colectivã ºi de spectacol public. Numitã deumoriºti „sfînta ghilotinã”, ea dã chip justiþieipopulare încredinþîndu-i cãlãului funcþia deexecutor penal ºi fãcînd din trupul condamnatuluiºi din acþiunea executivã un joc de abstracþii(doamna de Staël va identifica, într-o imagineinspiratã, practica guvernamentalã din vremeaterorii iacobine cu instrumentul care o aplica:„Guvernul semãna cu aparatul înspãimîntãtor careaducea moartea: se vedea securea mai degrabãdecît mîna care o fãcea sã cadã”) (11). Interpusãîntre popor ºi duºmanii lui, „promptã”,„inflexibilã” ºi „laconicã”, ea va deveni uninstrument de epurare permanentã. Epurãrileparlamentare prin scrutinuri în cadenþã acceleratãsînt rezolvate prin amputãrile chirurgicale de peeºafod – dispozitiv ambiguu, în care trupulmutilat al vinovatului e supus unui impact vizualultim, la distanþã, cu corpul fictiv al „naþiunii”(mulþimea participantã la spectacol), ºi carecompleteazã deciziile corpului legislativ. Ca aparatde guvernare, ghilotina e auxiliarul votuluiuniversal revoluþionar.

În aceastã configuraþie, democraþia apare ca ointrare în lume prin revoluþie a corpului politic alrepublicii – proces vehement, similar unei naºterilaborioase, descris lapidar de Saint-Just: „Am fãcutsã se înfrunte sabia cu sabia ºi libertatea s-aîntemeiat [...]. Aceastã origine îi e comunã cu ceaa lumii ieºite din haos, ºi cu cea a omului, careplînge nãscîndu-se” (12). Fãcînd din popor unactor politic, ghilotina va scoate mulþimile dinapatia socialã ºi din rezistenþa la ideologie,aruncîndu-le în tumultul istoriei. În momentele devîrf ale tensiunii revoluþionare, intensificareaacþiunilor împotriva „duºmanilor poporului” ºiacumularea delirantã a condamnãrilor vor danaºtere, în 1794, unei dezbateri pe margineainstituirii mai multor ghilotine la Paris (contrarãprincipiului executantului unic) ºi a „ghilotineiacceleratoare”, prevãzutã cu mai multe „ferestre”ºi cuþite (contrarã principiului individualitãþiivictimei). O ghilotinã cu patru ferestre va ficonstruitã la Bordeaux, însã nu va fi utilizatã,deoarece între timp teroarea iacobinã luase sfîrºit.

Executarea pe rînd a iacobinilor ºi a

apropiaþilor lor va fi urmatã, începînd cu perioadatermidorianã, de o degradare a simbolismuluighilotinei, de stranii tribulaþii ale ansambluluiaducãtor de moarte ºi, mai tîrziu, de privatizarealui parþialã. În 1793 deja sînt semnalate la Parisdouã ghilotine: una „obiºnuitã”, rezervatãcriminalilor de drept comun, ºi una „politicã”(13). În 17 mai, ghilotina politicã, ale cãreiperformanþe erau mult mai apreciate de mulþimedecît cele ale ghilotinei penale, va fi deplasatã dinpiaþa Caruselului în piaþa Revoluþiei, pentru a nu-ideranja pe deputaþi, care se instalaserã în castelulTuileries. Despãrþitã iniþial de sediul adunãrii degrãdina castelului (protecþie insuficientã), ghilotinava fi mutatã din nou, în iunie 1794, spre periferiaParisului – transferare care sugereazã dificultãþileelitelor revoluþionare în gestionarea reacþiilorpoporului „canibal”, exaltat de execuþii, ºifisurarea relaþiei organice dintre cei aleºi ºialegãtori. Cu timpul, ghilotina va fi sustrasãvederii publicului. În 1851, eºafodul va fi aºezat înfaþa închisorii iar în 1872 va fi suprimat: ghilotinava fi instalatã pe pãmînt, ceea ce va reducevizibilitatea decapitãrii pentru curioºii de departe.În 1899 e declanºatã o campanie pentru caexecuþiile sã aibã loc în interiorul închisorilor iarîn 1939 e luatã în acest sens o hotãrîreministerialã definitivã. Maturizatã de-a lungulsecolului al XIX-lea, justiþia burghezãpostrevoluþionarã va înlocui ideologia ispãºiriispectaculare, exemplare, cu practicile „soft” desupraveghere ºi penalizare moderatã, discretã,deteatralizatã.

În ce priveºte persoana cãlãului, simultanactor, executant temut al unei justiþii crude ºifigurant într-un spectacol în care personajelecentrale sînt dispuse pe axa care-l leagã pecondamnat de public, acesta va face obiectul uneipercepþii duble: ca executant banal al uneisentinþe birocratice ºi ca fiinþã singularã, încãrcatãcu o sacralitate detestabilã. Intangibil ºi purtãtoral morþii în propria-i fiinþã, cãlãul va primistatutul de cetãþean în 1790, împreunã cu evreii ºiactorii, devenind ca atare eligibil ºi disponibilpentru a reprezenta naþiunea în instanþele alese:desacralizare însoþitã de umanizare psihologicã (înunele texte regaliste, cãlãul, descris ca o fiinþãsensibilã, e opus judecãtorului intransigent,„monstruos”) (14), de mobilitate profesionalã (în1793, o parte a cãlãilor din nordul Franþei sîntdetaºaþi în sud, unde lipsea „mîna de lucru”) ºi devirtuþi de socializare (începînd cu perioadatermidorianã, cînd socialul îºi va lua revanºaîmpotriva politicului, cãlãul va deveni unfuncþionar neutru ce va fi zãrit în sãlile de teatruiar ghilotina se va transforma în instrumentulunei justiþii de clasã). Remunerat pentru serviciilesale, cãlãul primeºte, încã din vremea Revoluþiei,o indemnizaþie anualã suplimentarã pentruîntreþinerea ghilotinei. Obiect de inventar publicîncredinþat unei persoane private, ghilotina va fiperceputã, de unii dintre administratorii ei, ca unbun privat: în 1847, Clément Sanson, întemniþatpentru datorii, o va amaneta – gest care i-a adusconcedierea (15).

Integrarea socialã a cãlãului a parcurs etapecontrastante. A Doua Republicã (1848-1852) vasuprima pedeapsa cu moartea pentru delictelepolitice reducînd în acelaºi timp numãrul cãlãilorºi retribuþia lor. Eliminînd eºafodul, suportulteatral al execuþiilor, A Treia Republicã va spori,dimpotrivã, salariul cãlãului. Neutralizareaghilotinei ºi îndepãrtarea ei de privirea publiculuie contemporanã cu socializarea funcþionaruluicare o manevreazã.

Imaginatã de un medic filantrop impregnat defilosofia Luminilor ºi familiarizat cu spectacolul

morþii individuale, securea rãzbunãrii populare afost confecþionatã ºi utilizatã în vremuri deschimbare politicã ºi socialã radicalã atribuindu-ºiabuziv ºi ireversibil numele lui Guillotin – „omnefericit”, scrie Victor Hugo, asemenea luiColumb. Dacã acesta nu ºi-a putut da numelecontinentului descoperit de el, primul nu ºi l-aputut despãrþi de un obiect conceput ºi fabricat dealþii.

Note:

(1) Daniel Arasse, La guillotine et l’imaginaire de laterreur, [1987], Paris, Flammarion, col. „Champshistoire”, 2010.

(2) Cesare Beccaria, Despre infracþiuni ºi pedepse.Traducere din italianã, notã asupra ediþiei ºi note deDana Grasso. Cu o prefaþã de Giulio Giorello,Bucureºti, Humanitas, col. „Biblioteca italianã”, 2007,cap. XXVIII, p. 175.

(3) Abolirea privilegiului uciderii cu sabia sau cusecurea, opus spînzurãrii infamante a sãracilor. Într-odezbatere aprinsã, unii oratori revoluþionari au cerut nuridicarea poporului la onoarea decapitãrii (pedeapsãrezervatã nobililor), ci uniformizarea execuþiei capitaleprin coborîrea nobililor la „modestia spînzurãtorii” (D. Arasse, op. cit., p. 33). Ghilotinarea cumuleazã însãdouã avantaje: decapitarea îi înalþã pe sãraci la demni-tatea nobililor iar precizia „de ceasornic” adispozitivului reduce moartea, în imaginaþiaparticipanþilor la execuþie, la o simplã „privare deviaþã”, nu la un ritual sîngeros, încãrcat cu semnificaþiireligioase (rãscumpãrarea unei vinovãþii, ispãºirea unuipãcat).

(4) Aceasta comportã ºase elemente: pedepseidentice pentru delicte identice, indiferent de condiþiasocialã a delincventului; personalizarea infracþiunii;neconfiscarea bunurilor condamnatului (confiscarea arinstitui dubla pedeapsã); desacralizarea decesului(resturile trupeºti vor fi încredinþate familiei, la cerere,iar registrul de decese nu va menþiona felul morþii);interdicþia de a imputa familiei sau succesorilordelictele condamnatului; decapitarea ca singurãmodalitate de executare a sentinþei capitale.

(5) Michel Foucault, Surveiller et punir. Naissancede la prison, Paris, NRF Gallimard, col. „Bibliothèquedes histoires”, 1975, p. 35.

(6) D. Arasse, op. cit., p. 45. (7) Ibid., p. 63. (8) Ibid., p. 94. (9) Identificînd o noþiune abstractã cu un trup,

Ludovic al XIV-lea rezumã simplu în Reflecþiile asuprameseriei de rege principiul guvernãrii monarhice casuveranitate a trupului regal, cap mistic al regatului: „ÎnFranþa, naþiunea nu are corp; ea rezidã, în întregime, înpersoana regelui”. Executarea regelui e decapitarealiteralã a statului monarhic.

(10) D. Arasse, op. cit., p. 101-102. Acestuimaniheism politic de origine masculinã îi corespunde,în registrul unei hermeneutici vizionare, observaþia luiHugo din 1820: „Pentru taþii noºtri, Revoluþia e lucrulcel mai formidabil pe care l-a putut face geniul uneiAdunãri [populare]. Pentru mamele noastre, eghilotina”.

(11) M. Foucault aratã cã producerea obiectivã asuferinþei, prin decapitare mecanicã ºi fãrã intervenþiafizicã a cãlãului asupra condamnatului, indicã voinþa deritualizare ce transpare prin „marcarea victimelor” ºi„manifestarea unei puteri care pedepseºte”, departe deorice exces al unei justiþii sîngeroase exasperatã depropria-i slãbiciune (Surveiller et punir [...], op. cit., p. 39).

(12) Citat în D. Arasse, p. 130. (13) Ibid., p. 170. (14) În august 1792, cãlãul a plîns cînd unul dintre

ajutoarele lui (probabil fiul) a cãzut din neatenþie de peeºafod murind pe loc în momentul în care executantuldreptãþii populare arãta mulþimii, cum se obiºnuia,capul celui pe care-l ghilotinase (D. Arasse, p. 202).

(15) Ibid., p. 208.

Liniºtea de dinaintea liniºtii (Bucureºti, Ed. TracusArte, 2011, 136 p.), titlul celei mai recente cãrþide poezie a lui Paul Vinicius, este o sintagmã

care nu lasã loc îndoielilor. Ea sugereazãcircumscrierea în tonalitãþi zen – de nu cumva ironicesau, mai rãu, sarcastice – a intervalului dinainteatrecerii Dincolo. De cum deschizi însã cartea constaþicã numai resemnare serenã nu conþine. Eul poetic ebine, sãnãtos, plin de pohte de amor ºi de „semne depãmânt” (dupã numele uneia dintre secþiuni). Alte celefac ca imediatul sã parã un vestibul al morþii, culoarulde trecere spre pulbere. Iar zen e doar frâna luciditãþiisuprapuse peste infernul cotidian trãit la limita tuturorprovocãrilor despre care autorul – „un tip nevorbit devreo nouã ani” – aminteºte pe ºleau într-un excelentinterviu recent fãcut de Robert ªerban: „deoarece nuprea am talent de sinucigaº, singura spaimã care-mirãmâne (cã, vezi, tu, aºa e ºi drept sã se-ntâmple: laoamenii sãraci, spaime puþine), ar fi aia cã sã nu mãscrântesc. Ori, sã nu pãþesc vreun accident care sã mãlase legumã, cã n-aº vrea sã fac deranj prin juru’ meu.Cam atât.”

Chiar ºi numai atât ar ajunge pentru a pricepe dince contraste se naºte poemul acestui scriitor central –nu doar fiindcã trãieºte, de bine, de rãu, ca uncapitalist, adicã în Bucureºti, ºi pentru cã a intrat înistoria literaturii înainte de vreme, cu fizic cu tot,lucrând ºi dormind, (de) o vreme, în MuzeulLiteraturii Române –, însã marginal, cioranian sau dinstirpea lui Cezar Mititelu (cã alþii se tot grãbesc sãpomeneascã de Petre Þuþea)… El zice „priviþi-mãnumai/ cum mai strãlucesc eu/ aici/ în întuneric/precum moneda/ unei lumi/ demult apuse” (scurtãistorie a eschivei) ºi nimic în plus nu mai e de spus.Decât, poate, cã marginalitatea socialã a poetului nuse lasã cuprinsã în conceptul ratãrii, câtã vreme vocaþialui e deplin salvatã. Ea pare, într-adevãr, mai curând ohartã a eschivei, putând fi înþeleasã, aceasta, capracticã a neaderãrii, ca strecurare prin sitele succesiveale convenienþelor ºi chiar prin fentare a propriilorexigenþe dinafara poeziei (unde, numai acolo, nuexistã rabat!).

În contact cu poezia lui Paul Vinicius începi sãmãsori distanþa dintre el ºi Venedikt Erofeev, sã daiture, cum s-ar zice, de la Moscova la Petuºki ºi înapoi.Existã, totuºi, o diferenþã radicalã între poeziile

autorului român ºi jurnalul de nebun al sovieticului:tactica lui Vinicius nu þine de delir, de oniric, dehalucinaþii, de dadaisme ori de vreun suprarealism.Dimpotrivã, beþiei din realitate – liber mãrturisite icisau acolo – îi corespunde o anume limpiditate liricãsusþinutã pe fericite asocieri literare, metafore, poantede efect („m-am trezit într-o dimineaþã cu ideea clarã/cã dumnezeu este 6 din 49” – o dimineaþã în cãutarealui d), paradoxuri („numai morþii sunt nemuritori – aziieri alaltãieri”) etc. Este o poeticã inspiratã copios dinpropria biografie, prin urmare o poeticã aautenticitãþii, a transgresãrii detaliului realist ºi atransfigurãrii lui în metaforã. Ea se lasã descifratã ºidin definirea propriei condiþii dupã cum urmeazã: „câtdespre poet… pãi, ce este poetul? Eu, cel puþin, credcã nu-i decât un individ care vede lucruri, mici gesturi,sinonimii, discrepanþe, nuanþe etc. pe care majoritateacelorlalþi, aflaþi în acelaºi perimetru cu el, nu le vãd.ªi, totodatã, el este cel care poate pune în valoarerezultatul acestor invizibilitãþi, într-o coerenþã perfectã ºi matematic exactã,exprimând expresiv inefabilul acelor trãiri.” De aiciseria de succinte, dar expresive, treceri prin faþaoglinzii, din care spicuiesc: „încãrcat cu poezie/ ºi cucreierii/ varzã” (ordinea în care mã trezesc ºi curg…);„din mine/ numai oboseala/ mai poate fi clonatã”(obosealã numai”); „cruntã mai e bãutura/ dar nici eunu-s mai blând” (semne de pãmânt).

Uneori, artistul pe care niºte poze mai recente îlaratã cu o barbã surã ºi privirea iþitã de sub o ºapcãdotatã cu cozoroc – ai jura cã e Florin Zamfirescujucându-l pe Paul Vinicius în Filantropica – aduce cuIon Mureºan, cel din Cartea alcool. Când sã priveºtiînsã mai atent, constaþi cã, la fel de bine, ar putea fivorba despre Ioan Es. Pop, în satul natal al cãruia a ºiscris un ciclu de poezii, de fapt un reportaj liric(vãraiul – în ºapte tablouri sepia). În fapt, a rãmasmereu el însuºi, eventualele asemãnãri cu cei dejanumiþi sau cu alþii semnalând cel mult o familie despirite ºi o comunitate a abordãrilor oarecum înrudite.

Iscatã nu „din mucigaiuri ºi noroi”, ci din schije delemn ºi metale ruginite sudate în propria-i carne,poezia lui Vinicius transportã cu sine ºi aluviuni, nudoar decantãri fericite. În concepþia poetului nu intrã

separarea tradiþionalã între lexicul care se poate ºilexicul care nu se poate. Limbajul strãzii, cuvintelefrecvente dar prohibite – pe care le-a reciclat, dupãpoveºtile corozive ale lui Creangã, mai cu seamã(sistematic) Emil Brumaru pãtrund în vers, boicotândimpresia de lucru bine fãcut, nu o datã, trãgând liriculînspre stradã ºi cãtre dughenele unde rachiurile sunt laele acasã. Pe Horia Gârbea lucrul acesta îl indispune:„de multe ori, poetul îºi submineazã poemul cu cîte-un titlu sau un final potrivite ca nuca în perete aºacum îºi stricã unele dintre ciclurile numeroase (opt cutotul) care compun volumul cu cîte un fragmentanodin. (…) El are grijã sã ciobeascã printr-o nervoasãºi necontrolatã loviturã de daltã sculptura care îiizbutise.” Aºa va fi fiind, în general. Dar lui PaulVinicius, care doarme de ani pe sub birouri, în carcereimprovizate, „la comun”, din simplã ºi autenticãmizerie, nu-i poþi spune asta. La el jegul e chiar jeg,sângele e sânge, iar înjurãtura e înjurãturã adevãratã.

Paul Vinicius este un poet de forþã subîntins de unom puternic. Puterea care trece în poezia lui este,printr-un paradox circular, însãºi puterea poeziei luicare îi infuzeazã viaþa. Dacã acesta este un destin fastsau nefast, este o altã problemã, ºi nu comentatorulliterar este chemat sã îi rãspundã. Ce zice poetulînsuºi? „Mã gândesc cã poezia este spaþiul perfectpentru manifestarea demnitãþii unui om, întrucât îþioferã o infinitã libertate. Cei care nu o au ºi încearcãsã pãcãleascã, mimând poezia, furând, de ici, de colo,copiind, se înºealã amarnic.” Când concepi libertateaîn chenarul unei etici a cãrei valoare centralã rãmânedemnitatea, spectacolul lingvistic, ingeniozitãþilecomponistice sau probele de virtuozitate poeticãrãmân facultative.

Mãrturiile din interviul luat de Robert ªerban –din care tot citez aici –, socotite cu dreptate de NichitaDanilov „o adevãratã spovedanie a unui Stavroghindostoievskian, trecut dincolo de bine ºi de rãu” (Ziarulde Iaºi), ajutã ºi la mai buna înþelegere ºi situare apoemelor din Liniºtea de dinaintea liniºtii.„Întotdeauna am fost fascinat de femei ºi le-am iubit”.„…consider cã starea naturalã a oricãrui mare artisteste sã iubeascã, sã fie veºnic îndrãgostit”. Astfel, douãdintre cele cinci motive despre care Vinicius spune cãl-au adus la viaþã, sunt legate de experienþa imediatã –ºi transfigurabilã artistic – a iubirii. „Fluxul emoþionalal acelei întâlniri … s-a transformat în energia poeticãcare face obiectul poemelor cuprinse în secþiunea adoua a volumului cel nou – ninalbertanina – ºi nunumai; altele, ce-ºi au miezul în aceeaºi poveste, dar,ulterioare ei, un fel de re-memorãri ºi câteva mail-urischimbate între noi, pe parcursul a vreo trei ani,apãrând, fulgurant, ºi în cea de-a treia secþiune,intitulatã despre tu. … Iar despre experienþa numãrulcinci, destul de recentã, nu voi spune decât cã ea seregãseºte în volum sub forma unui singur, mai amplu,poem, structurat în 12 pãrþi ºi purtând titlul motanulcasei – manual de utilizare, plasat în penultimasecþiune a cãrþii, denumitã insaþiabil instant instabil.”Astfel, poezia îºi dezvãluie ºi rolul de actualizator alexperienþei nemijlocite, depozitar al emoþiei cucapacitate de activare artisticã ºi de transmitere a eicãtre terþi; o metodã eminentã de împãrtãºire asupremului frumos al vieþii.

Premiatã la Festivalul Mircea Ivãnescu de la Sibiu,din iulie 2012, ca fiind cartea de poezie a anului 2011,culegerea liricã din cei nouã ani de viaþã comentatãaici reprezintã un eveniment literar, tot aºa cumpoezia lui Paul Vinicius marcheazã un loc puternicpersonalizat în peisajul viu al literaturii româneactuale.

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


imprimatur

Ovidiu Pecican

Istoria liricã a eschivei

Aº vrea sã insist arãtînd cã centrul de importanþãºi de semnificaþie al Purgatoriului se aflã încîntul XVI, adicã la jumãtatea întregului univers

construit de poetul italian. Aici, în al cincizecilea cîntal Divinei Comedii, gãsim temelia învãþãturii luiDante: ce anume a vrut el sã ne spunã cu prisosinþã.Ceremonialul e practic acelaºi ca peste tot:protagonistul ajunge pe o corniºã, vede un anumitpãcãtos, îl întreabã cine este, cine se mai aflã alãturide el ºi realizeazã astfel o prezentare în sintezã arespectivului pãcat. Totodatã face o panoramã aevenimentelor prezente ºi trecute, a personajelor reale,istorice, literare sau mitologice, a tot ceea ce se ºtie ºise cunoaºte. Ei bine, în cîntul XVI, sufletul dereferinþã este Marco Lombardo, altminteri o figurãistoricã ºtearsã, identificatã cu ezitãri de comentatori.Marea întrebare pe care Dante i-o adreseazã eurmãtoarea: care este cauza rãului pe Pãmînt? De ceatîtea spirite damnate, de ce aceastã avalanºã depãcãtoºi?

“Lo mondo è ben così tutto disertod’ogne virtute, come tu mi sonee di malizia gravido e coverto;ma priego che m’addite la cagione,sì ch’i’ la veggia e ch’i’ la mostri altrui;ché nel ciel uno, e un qua giù la pone.”

(Purg. XVI, 58-63)

Unii aºazã cauza rãului în ceruri, alþii pe pãmînt.Care este realitatea? Cãci dacã vom ºti de undeprovine pãcatul, vom putea apoi sã-l combatem, sã-leliminãm. Spiritele de dincolo sînt mai luminate laminte decît noi, cei care încã trãim. Sînt datoare sã neînveþe cum sã procedãm. Iar Marco Lombardo îiexplicã urmãtoarele lucruri. Muritorii îi atribuieCerului toate evenimentele de pe pãmînt. Or aceastãexplicaþie e mincinoasã. Existã liberul arbitru:Dumnezeu ne-a creat ºi ne-a dat drumul în lume. Noisîntem responsabili de viaþa noastrã, de destinul nos-tru, de opþiunile noastre. Dacã n-ar fi aºa, n-ar avearost Infernul sau Purgatoriul. Aºadar pedeapsa ºi re-compensa depind de alegerea noastrã, a fiecãruia.Sîntem investiþi cu liberul arbitru, în baza cãruia neluãm deciziile, dar apoi sîntem ºi rãspunzãtori pentruceea ce am ales.

“A maggior forza e a miglior naturaliberi soggiacete; e quella criala mente in voi, che ‘l ciel non ha in sua cura.Però, se ‘l mondo presente disvia,in voi è la cagione, in voi si cheggia;Je io te ne sarò or vera spia.”

(Purg. XVI, 79-84)

Asta este învãþãtura principalã: oamenii acþioneazãliber ºi sînt rãspunzãtori pentru ceea ce fac. Iar MarcoLombardo îºi continuã explicaþiile, care dobîndesc odimensiune mult mai amplã, devin aproape un cursacademic prin evoluþia înlãnþuitã a ideilor. Sufletuluman a fost creat simplu ºi jucãuº, ispitit de plãceri laînceput. Sîntem mai înclinaþi spre pãcat, fiindcã spirit-ul e uºuratic. Aºa cã e nevoie de legi care sã neguverneze în mod raþional, sã ne îndemne sã mergemnu dupã plãceri, ci dupã reguli. Bine, legile se fac, darcine are grijã ca ele sã fie respectate? Care sînt aceleinstituþii? Niciuna, din pãcate! Rãdãcina rãului eîngropatã în adîncurile individului, care nu-ºi asumãcorect liberul arbitru. Dar ea este legatã ºi de organi-zarea politicã a realitãþilor din jurul nostru. În EvulMediu se ºtie cã erau douã mari puteri, Biserica ºiImperiul, Papa ºi Împãratul, aflaþi într-o luptã perma-nentã. Marea dezbatere de-atunci asta a fost: cine e

mai important? De aceea s-au creat ºi douã partidepolitice, guelfii ºi ghibelinii. Era o confuzie instituþio-nalã, dupã cum noteazã poetul. Interferenþa dintreputerea civilã ºi puterea religioasã a dus la decãdereaRomei, la cearta dintre creºtini, care nu mai ºtiau decine sã asculte, de puterea secularã ori de cea bis-ericeascã. Problema trebuia rezolvatã. Dupã cumexplicã Marco Lombardo, Roma avea odinioarã douãastre luminoase, care iluminau ambele cãi, pe cea alumii ºi pe cea a Domnului (“l’una e l’altra strada /facean vedere, e del mondo e di Deo”, XVI, 107-108).Apoi unul (Papa) l-a stins pe celãlalt, i-a uzurpat pute-rile, iar spada s-a întîlnit cu bastonul episcopal; puter-ile s-au contopit nociv. Acest aspect produce efecteteribile, fiindcã unul a ajuns sã nu se mai teamã decelãlalt (lipseºte separaþia puterilor în stat, am spunecu terminologia noastrã). În ziua de azi, îºi continuãpersonajul medieval analiza, Biserica de la Roma,întrucît a confiscat puterea civilã ºi a alipit-o ilicit lacea religioasã, a cãzut în noroi. Iar protagonistul cãlã-tor îl completeazã: ai dreptate, Marco, acum pricep dece Leviþii (tribul ebraic din care proveneau preoþii) aufost excluºi de la stãpînirea de bunuri: pentru a selimita doar la practicarea cultului.

Dante îºi prezintã de altminteri soluþia politolo-gicã, pe aceleaºi coordonate, ºi în tratatul Monarhia.El ne spune cã ambele puteri instituþionale sînt extremde importante, sînt ca Soarele ºi Luna. Dar Împãratultrebuie sã aibã grijã de trupurile noastre, iar Papa sãvadã de sufletele noastre. Dacã existã aceastã conlu-crare, la fel cum cele douã astre cereºti colaboreazãpentru a ne lumina calea în momente diferite, tensiu-nile se dizolvã. Însã dacã Papa vrea sã ne conducã înactivitãþile de zi cu zi, sau Împãratul vrea sã strîngãdãrile ºi impozitele de la mãnãstiri, se creeazã aceastãinterferenþã. Problema politologicã este legatã desuprapunerea instituþiilor. Nu e clar cine ne comandã,iar atunci facem ce vrem, uitãm cã avem liberul arbi-tru, comitem pãcatele, nu le regretãm ºi ajungem pecalea pierzaniei. Iatã centrul de semnificaþie alPurgatoriului, temelia întregii structuri pe care poetulîºi înalþã învãþãmintele. Dupã cum se constatã, avemo strînsã împletire de argumente istorice, politice,etice, administrative ºi teologice, care vin sã constituieansamblul edificiului.

Eu unul am urmat aceastã cale structuralã pentrua vã face cunoscut sistemul. Dar fireºte cã pot fi par-curse ºi alte poteci în prezentarea poemului. S-arputea selecta o înºiruire de personaje notabile, sau deartiºti reprezentativi. Purgatoriul este o carte unde artae la mare preþ, în diversele sale forme de manifestare.Avem pictori, poeþi, miniaturiºti, muzicieni. Ne con-fruntãm cu dezbateri despre finalitatea artei, desprespecificul artelor. Dacã am urmãri aceste boabe demãrgele, ale figurilor artistice care se perindã, l-amputea aminti pe muzicianul Casella, din cîntul II. Îlavem pe pictorul miniaturist Oderisi da Gubbio, admi-rat de Dante în cîntul XI. Îl vedem pe Virgiliu, care ecãlãuza protagonistului ºi îl îndrumã pînã aproape deParadisul Pãmîntesc, de unde este preluat de Beatrice.Ascultãm mãrturiile emoþionante ale poetului latinStaþiu, care tocmai ºi-a încheiat purificarea ºi îiînsoþeºte pe cei doi o vreme, în ascensiunea spreParadis. Îl auzim pe Sordello, un trubadur foarteîndrãgit de Dante, pe Bonagiunta Orbicciani, un poetcontemporan dintr-o grupare artisticã diferitã, careînsã dezbate despre trãsãturile specifice ale curentului“dolce stil novo”, sau pe Guido Guinizzelli, însuºipãrintele acestei direcþii literare în care se include ºiDante. Ni se face o scurtã prezentare a activitãþilor, apreocupãrilor, a obsesiilor lor estetice. Poetul provensalArnaut Daniel îºi recitã penitenþa folosindu-se de pro-priul grai între timp dispãrut. Ce au toþi aceºtia încomun? Cunoaºtem probabil numeroºi artiºti din ziua

de azi. Cum sînt ei? Foarte aroganþi, foarte mîndri, cunasul pe sus! Douã mari vedete nu încap în aceeaºiîncãpere! Ei bine, la Dante, în Purgatoriu, încap, fiind-cã acolo au în comun umilinþa. Dacã nu s-ar fi umilit,ar fi sfîrºit în Infern (unde e de asemeni plin de per-sonalitãþi semnificative). Casella îi cîntã din scripcã luiDante, îl face sã uite unde se aflã, dar apare imediatCato ºi îi alungã pe toþi, le reaminteºte datoria pe careo au, lanseazã implicit un mesaj împotriva “artei pen-tru artã”. Opera artisticã trebuie sã ne ajute lacurãþarea sufletului, nu sã ne distragã, prin frumuseþeaei, de la obligaþiile vieþii virtuoase. Sau miniaturistulmedieval Oderisi da Gubbio, cînd Dante începe sã-llaude entuziast, îi rãspunde cu multã modestie: frate,hîrtiile pictate de Franco Bolognese, concurentul meu,sînt mai zîmbitoare; el e onorat acum de toatã lumea,ºi eu doar în parte. A crezut Cimabue, cel faimos, cãe cel mai bun în picturã, iar acum Giotto e la modã,încît faima primului e deja întunecatã. Degeaba seînchipuie vreunul mai mare. Peste doi ani, peste zeceani, peste o sutã de ani va veni urmãtorul. Trebuie sãavem mereu în faþa ochilor aceastã conºtiinþã a relati-vitãþii ºi umilinþa. Chiar celebri fiind, dacã ne pierdemsmerenia, nu vom ajunge nici mãcar în Purgatoriu.Acesta este avertismentul transmis de toþi artiºtii pecare-i întîlnim acolo.

“«Frate», diss’elli, «più ridon le carteche pennelleggia Franco Bolognese;l’onore è tutto or suo, e mio in parte. (...)Credette Cimabue ne la pitturatener lo campo, e ora ha Giotto il grido,sì che la fama di colui è scura.Così ha tolto l’uno a l’altro Guidola gloria de la lingua; e forse è natochi l’uno e l’altro caccerà del nido.Non è il mondan romore altro ch’un fiatodi vento, ch’or vien quinci e or vien quindi,e muta nome perché muta lato.”

(Purg. XI, 82-84; 94-102)

Aºadar nu greºeºte Jacques Le Goff cînd spune cãPurgatoriul dantesc constituie în literaturã proiectul celmai complex de reprezentare a instituþiei respective. Pebaza poemului au fost realizate apoi numeroase pic-turi, sculpturi sau adaptãri. Dante este un minunatinginer al universurilor fictive ºi un mare arhitect. Iardupã ce am constatat toate acestea, vom putea mergesã admirãm cuvintele ºi sã analizãm strategiile stilis-tice, rimele, metaforele – dintre care unele sînt buimã-citoare. Dante e totuºi cel mai mare poet al culturiiitaliene.

Dar am vorbit mai bine de o orã ºi, dupã cumconstataþi, nu m-am referit aproape deloc la partea deliteraturã a Purgatoriului. Ci doar la acest proiectimpresionant, unic în felul lui, care ºi azi ne capteazãatenþia, fiindcã are la temelia sa un grup de valorietice, care poate cã ne frãmîntã ºi pe noi. Cum sãfacem pentru a ne mîntui? Sau cum sã facem pentrua fi mai buni? (Indiferent dacã mai credem sau nu înmîntuire.) Cum sã trãim mîine mai bine decît trãimazi? Noi în sinea noastrã. Noi cu ceilalþi. Care estetraseul pentru a ne îmbunãtãþi viaþa? La orice vîrstã,în orice secol. Dante ne oferã un ºir de soluþii. Cheiaprincipalã este cea la care revin acum, fiindcã esteaceeaºi cu care am pornit la drum, în prezentarea meade azi, ºi anume pasajul din Evanghelia dupã Matei:“Oricine se va înãlþa, va fi smerit; ºi oricine se vasmeri, va fi înãlþat”. Umilinþa ne împinge înainte.Aroganþa ne doboarã.

Vã mulþumesc.

(Conferinþã susþinutã la Clubul Saeculum dinBeclean, joi, 26 aprilie 2012)

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


amfiteatru

Laszlo Alexandru

Cu Dante în Purgatoriu (III)


Scrise la numai 21 de ani, versurile Emiliei Faur(studentã la facultatea clujeanã de filozofie) mã fac sãsar de pe scaun ºi sã apuc, din bibliotecã, volumaºulVerbele auxiliare ale inimii, de Esterházy Péter: la ambiiautori, pe atît de puþinã hîrtie, atîta sintaxã elaboratã,atîtea voci despãrþindu-se/ împreunîndu-se, coral,împotriva morþii, împotriva uitãrii, a ineficientei memo-rii (valabile încã pe aceste locuri) orale. Dacã Esterházyn-a mai scris nici un roman de asemenea incan-descenþã, îi urez Emiliei sã nu-ºi triºeze înzestrarea(genetic-) poeticã. (ªtefan Manasia)

2211

”De la mine ai supt carnea ºi oasele ºi sângele ºiapa ºi-ai devenit omºi dintr-o simplã femeie ºtiu acum cã se pot naºteoameni marisau mai bine spus o entitate, un viitorunii trãiesc prea multalþii prea puþin ºi totuºicei ce trãiesc aºa mult parcã nu meritã sã o facãde-asta eu spun cã trãiesc prea multcât e de greu sã fii femeie pe pãmânt.”

&&&&&&

în dulapul bunicii miroase a naftalinã ºi-a sãpunde casão sã punem tot în cutie, zic ºi-o sã le trimitem la second

/pe când lumânarea încã arunca un dinte de aurpânã în carnea de pe- obraz ºi varul se usca încetºi-ncepea sã miroasã/

deja deschideam dulapul s-adulmecãm ultim-amintireo sã punem tot în cutie, ziceam

/ºi lumânarea începea sã tremure ca ºi cum buni-ca sufla în ea sã o stingã aºa cum stingi olumânare de pe tort în ultima zi de an în urmã-toarea zi de viaþã/

ºi-o sã le trimitem, ziceam

/ºi lumânarea se topea ca o bomboanã în guraunui copil fãrã dinþi ca ºi cum gingiile ar fi sufi-ciente ca sã-nveþi sã spui câteva cuvinte molfãind/

ºi bunica încã sufla din lemnii toracelui dândlecþii de gramaticã ºi eu ascultam molfãindºi nepoþii de câteva luni mâncau bomboane de petava cu cozonac

/ºi lumânarea se topea ca o bomboanã/

o sã le trimitem la second, ziceamºi mângâiam hainele cu miros de naftalinã ºisãpun de casãca ºi cum aº fi atins o pieleca ºi cum ea ar fi existat de douã ori în aceaºiîncãpere.

/ºi lumânarea încerca sã m-ajungã din geam deparc-aº fi simþit cã e caldã când de fapt mirosea aars/

&&&&&&

Am ieºit afarã în maieul negru ºi era noapte ºi eravarã ºi tremuram de frig ºi-mi aminteam de zilelede iarnã când ieºeam în curtea facultãþii ºimirosea a iarnã, puteam sã miros ºi acum zãpada, vântul mirosea a zãpadãgazonul era acoperit de zãpadãºi era alb ca amoniul ca pereþii de spital.Ea era întinsã între dantele din anii 1932, în faºacusutã la maºina cu pedale

ºi fusul ce trece repede printre aþe ºi fusul ce nu se opreºte ºi-o coase acum întredantelemiroase a zãpadã ºi-a formol miroase mai mult azãpadã.

ºi eu eram în curtea facultãþii ºi ea în 1932 ºi eiau venit sã vadã ºi sã spunãnu-i aºa ! ?cã mâine mergem ºi azi aici-aici stãm

„ºssst facem liniºte sã doarmã odatãªssst facem liniºte de-odatã”

Aici-aici stãm acolo-acolo stã

„ºi-o legãnãm ºi cântãm printre lacrimi”

ºi nu dincolo.

Dar eu nu, eu zic, eu vã zic:eu sunt în curtea facultãþii ºi ea în 1932.

&&&&&&

Cerul ca o cârpã-nmuiatã-n vaselinã pusã la uscatpe firele de troleu ºi eu departe – mi se pare cã-mi amintesc cumurcam dealul acoperit cu paie ºi pãpãdiiºi cum pãreau toate amestecate, întoarse cu susu-n jos ºi cu josu-n sus ºi ei aplecaþi scormonind cu unghiile dupã cartofieu sunt aici-aici, le ziceam

sã vã numãr ºi sã v-aºez în lãdiþã pe rând cã-stânãr.de peste deal cerul era ca o cârpã-nmuiatã-nvaselinã pusã la uscat pe firele de curent

/zzzzzzzz fãceau firele toate ca ºi cum ar trecede-aici acolo sau de-acolo aici imperceptibil/

ºi eu treceam ºi mã gãseam în piaþã mãrãºeascãmirosind cartofii într-o confuzie de nume

/ ºi lumânarea încerca sã m-ajungã din geam deparcã-aº fi simþit cã e caldã ºi tava-mi ardeadegetele în timp ce traversam holul dinsprebucãtãrie în miros de pireu/

&&&&&&

sunt locuri unde te duci de unul singur ºi nu learãþi nimãnui ca sã nu simþi vreodatã cã lipseºtecineva, i-am zis ºi filtrul de cafea bolborosea, vasele trosneau submâna ei, golea tava de cozonac ºi punea vinul ºigheaþa trosnea printre degete ca ºi cum ar ploua

”pune tava asta la uºã”, mi-a zis ”poate-i e foameºi vinecum îl chemãm pe tata când iese de la serviciºi ºtie sã miroasã casa”

dar eu eram deja la dulap atingând hainele ca ºicum aº atinge o piele”Emilia”, mã striga

poezia

Emilia Faur

Hanuri monastireºti. Prelaþi. Prelate cort.Hamuri de piele tãbãcitã, late. Buturi decarne ºi rebuturi de geamuri mate ºi

lucarne. Ziggurate neasigurate (în rateconvenabile, lunar). Termopane ieftine. Copane(pui). Artizani partizani. Troglodiþi logodiþi.Cravaºe. Cravate: lavaliere, papioane (cu picãþele).Cãþele, cãþei. Ficãþei la ceaun. Un cãpitan lacinsprezece ani. Muºi. Muºte. Moºi. Cãmãºi(aproape) albe. Muºcate. Muºterii. Oieri boieri (ºivvs). Duioºi dubioºi (ºi vvs). Claponi laponi (ºivvs). Innuiþi mult prea chinuiþi. Ogari extrem depotlogari. Tavane false. Vane chiºtoace de havanesemifumate. Sticle eclipsã, afumate. Pistolariepistolari. Solvenþi. Absolvenþi. Locuitori cuînlocuitori. Acoliþi aboliþi. Deputaþi reputaþi.Deputaþi derutaþi. Desenatori senatori.Corpolente lente. Tipi stereotipi. Sicofanþi. Fanþi.

Infanþi. Elefanþi eleganþi. Primate deprimate.Urologi neurologi. Misionari demisionari.Scatologi escatologi. Simeze siameze. 5 (cinci)khmere roºii ronþãind 5 (cinci) mere roºii.Cumani umani. Panere cu fanere (unghii, pãr).Termite eremite. 1 (una) erratã aeratã. 1 (un) ilotcopilot. Turbane rurale & urbane. (Îndelungiaplauze; urale.) Spadasini asasini pe asini sarasini.Mocasini (de la Monte Cassino). Turbine(d’Urbino). 1 (un) coajutor de coautor. Oferted’oo fierte. Valize valide. Canale anale. 5 (cinci)inci. 6 (ºase) case. 7 (ºapte) ºoapte. Gastronomiastronomi. 9 (nouã) volume vechi ºi nouã. Lume.Perechi ghetre (albe) pentru ghete. ªpaghete.Marele ºpagat (de Jean Cocteau). Octosilabulromânesc în poezia lui Octavian Goga. Ogarulcenuºiu. Glasul unei mame: „Roagã-l sã-þi ia unGoagãl!”. Ripsuri. Îngeri ghips. Broºe autentice

Swarovski. Broºuri: Veaþa între succesuri ºi eºece;Tehnica rãzgândirii pozitive. Sergenþi de stradã.Genþi. Agenþi. Fuste fruste, cu motive poporane.Contemporane dintr-alt secol. Lãsata secului.Tomate. Tonomate. Obraji. Obraze. Baze. Aciziplacizi. Amidon la bidon. Silitrã la litrã. Ocrustrident ºi mediocru. Furculiþe marca Trident.Cuþite ºi ascuþitori. Rigizi frigizi. Frigizi rigizi.Devotaþi nevotaþi. Biºniþari în iþari. Un bosscârbos; doi boºi scârboºi. Metrese cu trese.Cumetre cu metri plianþi. Pliante. Planteapartament. Colanþi. Beletriºti triºti. Turiste triste.Remedii febrã aviarã. Caviar ºi icri moiu. Tãvi.Postãvi. Postavuri (pentru costume postume).Poºtalioane cu vizitii pe caprã. Capre. Þapi.Þapre. Apreturi rochii, Ochii care nu se vãd seuitã (la altele/la alþii), roman erotic. Clavecinevecine cu cine le mânuie, seara, agale ºi galeº, lacine regale ºi gale de box. Sfetnici de tainã.Sfeºnice alamã. Aparate ras cu 4 (patru) lame.Almanahe valahe. Felahi cuþovlahi. Monahi.Schimonahi. ªahi. ªahinºahi. Padiºahi. Rajahi.Maharajahi. Mulahi (Allah akbar!). Offenbach.Bach (Johann Sebastian). Muzicã veselã. Vesèlã.Reverenþe. Reverende. Referendum. Ah! Puah! –Al dracu’ crah, monºer!

Tablã de materii

ªerban Foarþã

emoticon


”Emilia, ia tava ºi du-o”dar eu fug afarã”ia tava ºi du-ooo”fug afarã”oooooo”dar eu fug, fug, fugtac plâng fug.Afarã.

&&&&&&

apoi îl vãd pe el mergând pe furiº în spatele caseisã-ºi aprindã þigarea.Are 30 ºi ceva de ani dar încã fumeazã pe-ascunsca nu cumva sã dezamãgeascã.Unii-ºi fac mãºti din mai mult, dar ºi-o patã câtde micã pe fotografie poate sã strice aºa cãpleacã,þac!acolo-n livadã nu-l ºtie nimeni ºi se simte liber s-aleagãþac!dar eu îmi dau seama ce face ºi poate ºi alþiiþac-þac-þac-þac-þac-þþþþþþþdar tãcem ca nu cumva sã creadã cã.dar asta nu-nseamnã cã nu ºtim,ca ºi cum a tãcea înseamnã a te face cã nu veziºi ea ne vede, sunt sigurã

ºsssst sã facem liniºte s-adoarmãºssst facem liniºte deodatã.

&&&&&&

Aºa cum stã între vaze cu flori bunica seamãnãcu bãtrânica ce vinde flori la colþ de stradã

”de doi lei bucata”, zice ”de doi lei”

/ºi eu mã plimbam pe dale venind dinspre piaþamuzeului ºi eu mã plimbam pe dale ca ºi cummergeam pe apã/

Adevãrul e cã niciodatã nu mi-am putut da seama

cine cu cine e sau dacã unul e aºa sau altfel faþãde altulºi cine de la cine a luat sau a datºi parcã toate-s cu susu-n jos ºi cu josu-n sus ºi e de-ajuns sã vãd asta doar uitându-mã cum stãea aºa liniºtitã-ntre vaze cu floriºi eu vã spun, credeþi sau nu, exact cum era

/eu mã plimbam pe dale venind dinspre piaþamuzeului ºi mã plimbam pe dale ca ºi cummergeam pe apã/

eu sunt aici-aici între flori ºi nu-mi pot da seamacine cu cine seamãnãce rost sã întreb cine sunt?

”de doi lei bucata” zice ”de doi lei”

&&&&&&

De multe ori stau ºi mã gândesc la unele lucrurica ºi cum mi-aº aminti

/ºi bunica aduce castronul cu lapte ºi mãmãligã ºiaburii mi se urcã pe gât pe faþã ºi transpir ca ºicum m-ar atinge, ca ºi cum aº sta chiar în bol/

ºi parcã mã vãd acolo în mijlocul lucrurilor: miºc-respir-aud-miros-ºi-mã-atingºi nu mai e ca ºi cum mi-aº aminti cie chiar aici-aici totºi iatãbunica aduce castronul cu.

”mãnâncã” îmi spune ”sã creºti mare”

ºi eu stau ºi-o privesc ca ºi cum n-aº auzi-o pentru cã trebuie sã tacã, trebuie

/”taci” îmi spune ”taci!”/

pentru cã deja pare sã doarmã acoloîntre cearcafuri albe.

(din volumul în curs de apariþie, intitulat 21)

Ion Cristofor - Originea aromânilor este dispu-tatã, dar cei mai mulþi istorici ºi filologi considerãcã ei descind, ca ºi dacoromânii, meglenoromânii,istroromânii din protoromâni. AcademicianulMatilda Caragiu Marioþeanu considerã cã „Aromânii sunt dintotdeauna sud-dunãreni. Ei suntcontinuatorii populaþiilor sud-est-europene roman-izate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizatede romani, în timp ce T. J. Winnifrith afirma cã:“...dacã vrem sã vorbim despre aromâni (vlahi), tre-buie sã începem cu Olimpia ºi Filip ai Macedoniei”.Care este opinia dumneavoastrã referitoare la ori-ginea aromânilor?

Dina Cuvata - Eu de la bun început vã spun cãnu sunt de formaþie nici istoric ºi nici filolog ºi cãvorbesc doar ca un activist în domeniul deºteptãriinaþionale a aromânilor, activist care a fãcut foartemulte pe plan literar, mai ales în domeniul traduc-erii ºi publicãrii mai multor mari creaþii literare uni-versale. Chestia cu “protoromânii” este o invenþieromâneascã, inventatã ca sã poatã ieºi din încurcã-tura în care au cãzut. Ce-i aia “protoromâni”? Poatecã vor sã zicã “protoromanii balcanici”, dar n-auavut curajul de aºa ceva fiindcã “ºtiinþa”româneascã, ºi mai ales filologia ºi istoria, este maimult bazatã pe fanariotism ºi “dragoste” faþã degreci ºi de albanezi decât pe fapte. Matilda CaragiuMarioþeanu a avut dreptate, dar ºi ea nu s-a expri-mat deschis, aºa cum ar merita faptul. Ea a aºteptatsã fie aleasã academician ºi a fost aleasã, aºa cã ºiea a simþit cã are o “datorie” faþã de “ºtiinþa”româneascã. Are dreptate stimatul T. J. Winifrith,dar cine l-a luat în seamã?

Care este adevãrata poveste? E cunoscut faptulcã Regatul Macedoniei a fost ocupat de romani înanul 148 înainte de Hristos ºi a fost transformat încolonie. Se ºtie, din istorie, care a fost soartapopoarelor care au cãzut sub regimul de colonie.Romanii au adus armatã, au înfiinþat colonii încare, cu timpul, au fondat oraºe de unde a radiat oculturã, dar mai mult a radiat ºi s-a lãrgit limba la-tinã, cunoscutã mai târziu ca “vulgata”. De la 148 î.e. n. ºi pânã la anul 107, când Traian a ocupatDacia, au trecut 255 de ani. Nu-i puþin acest timpastfel cã putem afirma cã s-a fãcut ºi o bunã asimi-lare, adicã latinizare – o directã latinizare apopoarelor ocupate sau cã s-a petrecut o mutare înaceste teritorii a altor populaþii deja latinizate. Dintimpul acesta au rãmas multe toponime, cam întoatã zona Balcanilor de la sud de Sava ºi Dunãre,prin Istria, Dalmaþia, Bosnia, Muntenegru, Albania,Tesalia, Epir, Macedonia, Tracia, Mezia. Mai remar-cãm ºi faptul cã pe la anul 40-44 dupã Hristos,când a venit apostolul Pavel în Macedonia, el agãsit acolo mulþi oameni pauperizaþi, vorbitori delimbã latinã. Deci într-un rãstimp de 192 de ani, dela transformarea Macedoniei în colonie ºi pânã lavenirea apostolui Pavel în Macedonia, latinii ºi-auvãzut bine de treabã ºi astfel Macedonia, Tesalia,

Epirul ºi Tracia au fost deja latinizate. Din acesteprovincii a pornit ºi Legiunea a V-a, Macedonica,cea care a participat la ocuparea Daciei. Aici, tre-buie subliniat cã acest rãstimp “istoricii” ºi“filologii” români îl pierd ºi de el nu vor sã audã.Sincer spus, ei îl lasã grecilor, pentru cã nu pot sãspunã cã populaþiile Macedoniei, Tesaliei, Epirului,Traciei au fost latinizate deja când s-a pornitrãzboiul de ocupaþie al Daciei. Deci, se pune între-barea, dupã mine logicã, dar nu ºi pentru “ºtiinþa”românã: Care sunt acele popoare astãzi? Unde suntacei macedoneni latinizaþi? Unde sunt acei tesalioþilatinizaþi? Unde sunt epiroþii latinizaþi? Unde sunttracii latinizaþi? Dupã “ºtiinþa” istoriei româneºti einu se vãd. Din contrã, ei sunt ºi existã ºi azi, dar eiau “coborât” acolo undeva prin secolele al VI-lea, alVII-lea, sub presiunea popoarelor migratoare: avarii,cumanii, slavii etc. Sunt aromânii care pânã astãziau rãmas pe locurile lor ºi aºteaptã ani mai buni casã-ºi înfiinþeze un stat al lor! Teoria “istoricilor”români cu latinizarea ºi mai ales cu coborârearomânilor în Balcani seamãnã cu teoria ungurilorcând aceºtia spun cã atunci când au venit unguriipe teritoriile Transilvaniei nu era nimeni. Dardimineaþa, dupã un bun ospãþ, caii lor au dispãrut!Se pune întrebarea: cine le-a furat caii? Aºa seîntâmplã ºi cu chestiunea Macedoniei ºi culatinizarea populaþiilor din Tesalia, Epir ºi Tracia. Eunu pot sã mã laud cã aº cunoaºte atât de bine isto-ria românilor, dar din câte am citit niciunde nu amvãzut un capitol referitor la ce s-a întâmplat cu po-pulaþia Macedoniei. Atunci reiese de la sine faptulcã toate populaþiile Macedoniei, Tesaliei, Epirului ºiTraciei au fost formate din greci ºi greci sunt ºi aziºi greci trebuie sã fie ºi mai încolo. Bine, bine, darcum facem cã mai sunt ºi alþii care spun cum stãadevãrul? Asta rãmâne sã le fie cu pãcat oamenilorde “ºtiinþã” din România.

- Dupã unii lingviºti, limba aromânã este olimbã aparte din grupul limbilor romanice. Alþilingviºti o considerã ca fiind un dialect al limbiiromâne, împreunã cu dialectele dacoromân,meglenoromân ºi istroromân. Matilda CaragiuMarioþeanu, academician de origine aromânã, credecã aromâna este un dialect al protoromânei.Dumneavoastrã ce opinie împãrtãºiþi despre limbape care o cunoaºteþi?

- Am afirmat, mai sus, cã Matilda CaragiuMarioþeanu a spus ceva, dar nu a spus totul. Amzis adineauri cã toatã chestia asta cu “protoromâna”e o invenþie proastã, menitã numai ºi numai sã sespunã ceva, ca sã le dea dreptul grecilor la ocupareateritoriilor care sunt patria milenarã a aromânilor.Bineînþeles cã eu socotesc ºi dovedesc cã limbaaromânã este o limbã de sine stãtãtoare în familialimbilor romanice. Dacã ar fi numai un dialect allimbii române, atunci se pune întrebarea: de cetoate exemplele pe care le dau filologii români din

limba aromânã sunt ºi traduse în parantezã?Fiindcã sunt aceleaºi? Nu, fiindcã sunt altele ºi eiºtiu foarte bine cã trebuie sã fie traduse ºi înromânã. De ce Academia Românã a publicat câtevadicþionare român-aromân – ale lui ªtefanMihãileanu (1900), Ioan Dalametra (1906), TachePapahagi (prima ediþie în1963, ediþia a doua în1974)? De ce sunt publicate multe cãrþi cu texteparalele în aromânã ºi în românã? Sunt publicatedicþionare român-moldovean, român-oltean etc.? Nusunt. Iarãºi, voi afirma cã oamenii de ºtiinþã dinRomânia fac cum fac dar toate le lasã în posesiuneagrecilor. Dacã aromâna nu e o limbã, dacã nu are oistorie proprie, dacã aromânii au coborât dinRomânia, atunci nu au ce cãuta pe locurile pe caresunt astãzi sub ocupaþie greceascã, ocupaþie“câºtigatã” cu ajutorul binevoitor al românilor laConferinþa de pace din Bucureºti din anul 1913.

Avem ºi noi, în Macedonia, un oarecare prof. dr Petar Atanasov, de originã meglenit, mare propa-gandist român, care ne “sfãtuia” la anul 1991, cândam început emisiunile în aromânã: “Ce o sã faceþivoi cu limba aia a voastrã, care a existat numai înfolclor ºi a dat doar câteva probe de literaturã?Unde puteþi voi sã aveþi ºi sã citiþi marile creaþii li-terare universale, care sunt ºi un reper pentru capa-citatea unei limbi? Unde puteþi voi sã-l aveþi pe unHomer, un Shakespeare, un Dante etc?” Chestiaasta m-a pus pe gânduri: Sã fie adevãrat cã în limbaaromânã nu putem noi sã avem tradusã o Iliada, oOdiseea? Aºa cum mã gândeam eu, ca proºtii, amstat o zi la îndoialã ºi am început cu traducereaIliadei lui Homer. Bineînþeles din românã, fiindcãgreaca veche nu o cunoºteam. Dar, totuºi, ºi dinacest punct de vedere mi-am zis: Dacã aveauromânii o Iliadã a lor, ia sã vãd eu cum sunã înaromânã. Zis ºi fãcut. Dupã un an ºi ceva demuncã stãruitoare, stând în fiecare zi mai mult decinci-ºase ceasuri la masã, am avut în mânã tradu-cerea Iliadei. Am stat ºi am bãtut-o la maºina descris. Am gãsit pe cineva binevoitor ºi a transcristot materialul pe computer. L-am rugat pe un bunprieten, pe Stere Paris, din Bucureºti, care a gãsitmodalitatea ca sã fie publicatã Iliada în aromânã.Asta a fost prin iunie 1997. Când am venit laScopje ºi i-am dat un exemplar domnului profesorPetar Atanasov, s-a fãcut galben la faþã. Numai atâta putut sã spunã: “ªi asta ai fãcut-o!?” ºi nimic n-amai spus altceva, a luat exemplarul ºi a plecat. Artrebui sã mai spun ºi faptul cã, prin comparaþie cunumãrul de cuvinte care sunt date în traducereaIliadei de cãtre George Murnu, în traducerea mea înaromânã sunt mai puþine cuvinte “necunoscute,fabricate” din necesitatea adaptãrii traducerii înhexametru.

Am tradus ºi publicat apoi ºi Odiseea, Eneidalui Vergiliu, Divina Comedie a lui Dante Alighieri,Cântecul Nibelungilor ºi Biblia. Aºa i-am dovedit luiPetar Atanasov ºi multor români neîncrezãtori cãlimba aromânã este tot atât de bogatã în resurse câteste ºi limba românã.

- Din câte ºtiu, Macedonia, spre lauda ei, i-arecunoscut pe aromâni, oficial, ca minoritate. Cumapreciaþi acest fapt, în comparaþie cu alte þãri bal-canice?

-Aºa este, spre lauda ei Macedonia i-a recunos-cut pe aromâni ca minoritate. Dupã definiþia dinpreambulul Constituþiei, noi, aromânii, suntem con-sideraþi ca “parte din poporul aromân”, aºa cumsunt tratate toate minoritãþile care sunt recunoscuteîn Constituþie.

Faptul acesta este un foarte mare câºtig înmiºcarea de redeºteptare naþionalã a aromânilor. Eu

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


interviu

de vorbã cu poetul Dina Cuvata (Macedonia)

“Eu socotesc ºi dovedesc cãlimba aromânã este o limbãde sine stãtãtoare în familialimbilor romanice”

sunt bucuros cã sunt unul dintre activiºtii care amcontribuit cel mai mult pentru câºtigul acesta. ªi,desigur, au contribuit ºi presiunile care le fãceaumulþi dintre oamenii de “ºtiinþã” din Macedonia ºimai ales românii sau românofilii ºi atunci ºi maitârziu, chiar ºi azi. Avem astfel în mânã un docu-ment conceput în spirit modern, în circumstanþeleeuropene de azi. Avem prin acest document unexemplu frumos, menit sã arate europenilor ºi înspecial instituþiilor europene cã aºa trebuie sã pro-cedeze ºi Grecia (cu cele peste 2,5 milioane dearomâni) ºi Albania (cu 800.000-1.000.000 dearomâni), ºi, dacã vreþi, ºi România, þarã în caretrãiesc peste 200.000 de aromâni.

-Care sunt drepturile ºi libertãþile aromânilor înMacedonia, þarã în care care, din câte ºtiu, se sãrbã-toreºte la 23 mai ziua naþionalã a aromânilor ºimeglenoromânilor, ca niºte cetãþeni fideli aiMacedoniei?

- Noi, aromânii din Macedonia, avem emisiuniîn aromânã la Radio Macedonia în fiecare zi câte30 de minute ºi la TV Macedonia, pe programul II,de trei ori pe sãptãmânã (luni, miercuri ºi vineri)câte 30 de minute ºi o duminicã, lunar, câte unceas. Acolo unde sunt mai mult de 15 copii la ºco-lile primare, aromânii au voie sã aibã cursuri dedouã ori pe sãptãmânã, câte o orã. Au fost publi-cate un Abecedar ºi o Carte de citire pe baniiMinisterului educaþiei. Au fost angajaþi ºi învãþãtoriîn câteva centre urbane ca ªtip, Bitolia ºi Cruºevo.La Ministerul pentru educaþie ºi ºtiinþã existã odirecþie pentru dezvoltarea educaþiei micilorminoritãþi. Ministerul de culturã are o direcþie spe-cialã pentru cultura micilor minoritãþi. Dar acestedouã instituþii sunt mai mult formale decâtfuncþionale ºi de folos. Asta se întâmplã ºi dincauzã cã nu au fost aleºi acolo oameni dinamici,care vor sã facã ceva cu adevãrat. Dar sunt convinscã vor veni ºi alte garnituri la minister ºi sper cãlucrurile se vor schimba în direcþia cea bunã. De laMinisterul culturii sunt finanþate câteva cãrþi anualºi e susþinutã o revistã de 16 pagini, din care aparpatru numere anual. Sunt finanþate ºi alte mani-festãri culturale, în funcþie de aprobarea unorproiecte ce sunt depuse la selecþia de la Ministerulculturii. Desigur, sunt puþine drepturile câºtigate înMacedonia, în comparaþie cu necesitãþilearomânilor, dar totuºi acestea sunt mari în com-paraþie cu situaþia din Grecia ºi Albania, unde nicila ceasurile cele mai mici din noapte aromânii nuau dreptul sã viseze la aºa ceva. Sperãm însã cã vorveni ºi zile mai bune, mai multã bunãstare econo-micã ºi cã atunci vom avea ºi noi, aromânii, maimulte.

- Desigur, faptul cã Macedonia a recunoscutminoritatea aromânã e un semn de democraþie, deviziune politicã înþeleaptã, cu adevãrat europeanã.În ce mãsurã credeþi cã acest exemplu va fi urmatºi de alte þãri din jur?

- Eu unul nu sunt deloc optimist cã ºi celelalteþãri din jurul Macedoniei vor urma exemplulMacedoniei, când e vorba de recunoaºtereaaromânilor ºi de câºtigarea drepturilor ce li secuvin. Uite, în fond nici România nu-i recunoaºtepe aromâni ca minoritate. Ar fi o mare oportuni-tate dacã România îi va recunoaºte pe aromâni caminoritate ºi ei îºi vor câºtiga mai multe drepturi.Cum România este membrã a Uniunii Europene,aromânii vor putea dobândi mai mult ajutor ºi voravea posibilitatea sã fie o punte de legãturã cu cele-lalte þãri în care ei trãiesc - Grecia ºi Albania. Dacãîn România aromânii vor avea drept la slujbã bise-riceascã în aromânã, dacã în fiecare localitate unde

sunt un numãr mai mare de aromâni (ºi sunt local-itãþi de felul acesta), ºi aromânii vor avea mai mulþipreoþi, ei se vor organiza într-un Episcopat aromânîn cadrul Patriarhiei române. Atunci episcopatulacesta ar putea sã se întindã ºi în Grecia.Macedonia, Bulgaria ºi Albania. Dacã în Româniase vor înfiinþa una sau douã centre culturale sauinstituþii ºtiinþifice susþinute cu fonduri europene,ele vor avea tot interesul ºi posibilitatea sã seextindã ºi în Balcani - mai ales în Grecia ºi Albania,unde sunt un mare numãr de aromâni. Dacã se vaînfiinþa ºi o Universitate, cu numai câteva linii destudiu, acestea cu timpul vor avea posibilitatea sãaibã filialele lor în Grecia ºi în Albania. Atunci ºilimba aromânã va avea posibilitatea sã se confirmeca limbã de educaþie. Eu unul am speranþa cã aºaceva se poate face, dar este necesarã o mai maresusþinere ºi ajutor din partea României ºi a UniuniiEuropene.

- Sunteþi un poet recunoscut, care publicaþi înaromânã ºi în macedoneanã. Ce credeþi despredespre literatura care se scrie în aceastã limbãminoritarã?

- Da, sunt un scriitor cunoscut ca fiind creatorîn limba aromânã. Cãrþile mele mi-au adus calitateade membru al Uniunii scriitorilor din Macedonia.Deºi scriu ºi în macedoneanã, sunt recunoscut cascriitor în limba aromânã ºi acest fapt este încã ungest de recunoaºtere a existenþei limbii noastre.Literatura în limba aromânã are tradiþie de vreo200 de ani, dacã avem în vedere creaþiile publicateîn Gramatica lui Mihail Boiagi, apãrutã la Viena, înanul 1813. Avem colecþia de 14 poezii a lui MihailNicolescu sub titlul Flori din Macedonia, publicateîn Gramatica aromânã de Massimu în 1862, deciexact acum 150 de ani. Prima carte de poezii a fostpublicatã în 1893, de Constantin Cosmu, a douaPicurarlu de la Pind, a lui Petru Vulcan, dateazã din1897 etc. Acum zece ani am publicat o antologie apoeziei aromâne unde, de bine, de rãu, am selectat65 de nume de poeþi. Mai sunt ºi câþiva care auscris numai prozã, teatru etc., astfel cã avem o cifrãde mai mult de 100 de scriitori aromâni. Azi suntactivi circa 30 de scriitori în aromânã. Poeziile ºiproza publicatã de scriitorii aromâni sunt folosite laredactarea manualelor în aromânã, aºa cã ºi-au gãsitºi rolul lor educativ. Pânã acum au fost tradusepeste 50 de cãrþi din alte literaturi în aromânã, ºiaceste traduceri fac parte din literatura noastrã. Aufost traduse ºi publicate ºi câteva cãrþi bisericeºti,

încât se poate spune cã s-a dezvoltat ºi literaturabisericeascã, religioasã. ªi pe aceastã cale s-aîmbogãþit fondul de cuvinte al limbii aromâne. Fãrãmodestie, cred cã multe literaturi scrise în limbi ofi-ciale s-ar bucura sã aibã creaþii de valoarea celorscrise în limba aromânã!

- ªtiu cã existã foarte multe discuþii în contradic-toriu despre ortografia pe care o folosesc aromânii,în diversele þãri în care aceºtia locuiesc. În cemãsurã credeþi cã ar fi necesarã o ortografie unitarã,cum sugereazã domnul Cunia?

- Dacã avem o limbã a noastrã, aromânã, dacãsuntem alt popor atunci este normal sã avem ºi oortografie aromânã. Faptul acesta este normal. Euunul sunt adeptul miºcãrii acesteia încã din primazi, ca unul care l-am ajutat pe profesorul VasileBarba, de când a început publicarea revistei “Zborlua Nostru”. Se întâmpla în anul 1984, am luat partela alcãtuirea publicaþiei ºi m-am luptat cu dârzeniepentru ortografia aromânã. Cu faptul acesta suntmândru. Aºa este, avem o ortografie perfect adap-tatã limbii aromâne, adaptatã la posibilitãþiletehnice de azi. Nu ºtiu de ce i se spune ortografialui Cunia?! Aceste norme ortografice au fost sta-bilite mai înainte. Dacã vreþi sã ºtiþi, varianta dom-nului Cunia mai ºchioapãtã uneori. În cazulnormelor propuse de dânsul nu sunt luate în con-siderare toate sonurile, mai sunt ºi alte variante,mai bogate în posibilitatea de a reda limbaaromânã, cu toate frumuseþile ei.

- Aþi tradus numeroºi scriitori de limbã românãîn Macedonia, dar ºi scriitori macedoneni înromâneºte. Ce înseamnã pentru dumneavoastrãaceastã pasiune pentru traducere?

- Da, timp de cam 30 de ani am tradus peste 20de cãrþi din literatura românã în macedoneanã, iarîn ultimii trei-patru ani am tradus patru cãrþi dinpoezia macedoneanã în românã ºi una din limbaaromânã. Pentru mine, traducerea înseamnã, înprimul rând, o mulþumire faþã de limba românã, pecare am învãþat-o bine ºi care m-a ajutat foarte multla însuºirea multor valori universale în aromânã.Am citit multe cãrþi de istorie, multe studii din tre-cutul aromânilor, cam 200 de studii le-am tradus înmacedoneanã ºi le-am publicat într-o revistã,“Documente”, publicatã sub egida Asociaþiei ºtiinþi-fice aromâne “Constantin Belemace”. În acest fel,

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Poetul Dina Cuvata

am îmbogãþit bibliografia despre aromâni cu maimult de 150 de lucrãri publicate în românã,necunoscute la noi în Macedonia. Bineînþeles cã tra-ducerea ºi publicarea cãrþilor a însemnat, pentrumine, ºi o îmbogãþire intelectualã ºi culturalã, fiindºtiut faptul cã literatura românã este bogatã, cu oexperienþã de câteva sute de ani. Pentru literaturamacedoneanã, traducerea ºi publicarea atâtor cãrþi aînsemnat o îmbogãþire, dar ºi posibilitatea, prin reci-procitate, de a publica tot atâtea cãrþi în România.

- Spiritul european înseamnã, înainte de toate,dialog ºi respect pentru valorile celuilalt. Cum apre-ciaþi din acest punct de vedere dialogul cultural din-tre România ºi Macedonia?

- Eu nu cred într-un spirit european. În UniuneaEuropeanã multe se spun, dar altceva se face. Eusunt activ din prima zi de când a cãzut comunis-mul în Macedonia. M-am întâlnit cu mulþireprezentanþi ai ONG-urilor. Toþi m-au întrebat dece religie suntem noi aromânii. Când le spuneam cãsuntem ortodocºi, nici nu se mai uitau la mine. Peei îi interesau doar musulmanii ºi þiganii. Pentrunoi, aromânii, aceste organizaþii nonguvernamentalen-au fãcut absolut nimic.

Din pãcate, eu unul n-aº putea sã spun cã existãun dialog între România ºi Macedonia. Toate câtese fac între scriitorii macedoneni ºi români, se facpe linie de prietenie, ºi nu oficial, prin asociaþiilescriitorilor. O delegaþie de la Uniunea scriitorilordin Macedonia a fost la Bucureºti, în care am fostinclus ºi eu ca translator ºi ca membru al Uniunii.A fost semnat un protocol de colaborare, unde aufost stipulate multe ºi interesante lucruri. Dar, uite,acum dupã 20 de ani, pot sã spun cã nu s-a fãcutabsolut nimic. Conducerea Uniunii Scriitorilor dinRomânia pare interesatã mai mult de relaþiile cuþãrile din Occident decât de cele cu Macedonia. Sãnu vorbim de vreun interes din partea Academieisau a altor instituþii de ºtiinþã ºi culturã… Dinpãcate, nici oamenii de la Ambasada României dinScopje n-au manifestat un interes mai mare. Toatecâte au fost fãcute ºi se fac, cum am spus, se petrecnumai datoritã relaþiilor personale ale unor scriitori.Oamenii de la Ambasada României habar nu au cese întâmplã în domeniul literaturii. N-am sã uit fap-tul cã acum vreo zece ani ºi mai bine, la AmbasadaRomâniei a venit domnul Nicolae Mareº, caambasador. M-am bucurat când am auzit cã ºi eleste membru al Uniunii Scriitorilor ºi mã duceammult mai des pe la el. A alcãtuit, în scurt timp, ºi o

micã dar bogatã bibliotecã (din care, sã fiu sincer,am furat ºi eu câteva cãrþi de care am avut nevoieºi mi-au rãmas ºi azi). La început pãrea sã aibã ºiinteres pentru literatura macedoneanã. Când, într-ozi, m-am pomenit cã domnul Mareº îmi spune: “Cetot vorbeºti de carte, domnule Cuvata! Pe noi neintereseazã carnea, domnule!” De atunci, eu nu ammai cãlcat pe la Ambasada României. Uite, vã dauîncã un amãnunt interesant: De 40 de ani se factraduceri în românã ºi în macedoneanã, dar pânãastãzi nu s-a publicat o antologie a poezieiromâneºti în Macedonia ºi, invers, o antologie apoeziei macedonene în România. Sã nu mai vorbimde o antologie de prozã sau de teatru etc. Nu epublicatã nicio carte tradusã din dramaturgiaromâneascã. Nu a fost publicatã nicio carte destudii din domeniul folclorului, cinematografiei,etnologiei etc.

Aºa cum stau lucrurile în domeniul literaturii,cam aºa stau ºi în domeniul culturii în general.Sunt sigur cã vinovaþii sunt în primul rând româniidin pricina foarte marii lor apropieri de greci.Românii nu fac aproape nimic pentru o colaboraresistematicã dintre România ºi Macedonia, poate ºidin cauza problemelor numelui Macedoniei cugrecii. Dacã se face totuºi ceva, se face numai pebazã de prietenie dintre diverºi creatori din domeni-ul muzicii, cinematografiei, teatrului etc. Dacã nuar fi fost renumita manifestare “Serile de poezie dela Struga”, nici despre poezia românã nu ar fi ºtiutnimeni din Macedonia.

- Ce ar fi putut sã facã România pentruaromâni ºi n-a fãcut?

- Sã fiu sincer, o aºa întrebare am aºteptat demult, ca sã pot sã-mi spun tot aleanul pe care l-amstrâns într-un rãstimp de mai mult de 10-12 ani.Politicienii români, oamenii care erau la conducereaRomâniei, în ultima sutã de ani, au avut în trei rân-duri ºansa sã rezolve pentru totdeauna chestiuneaaromâneascã, dar n-au vrut s-o facã din pricinafanariotismului. România a avut în mânã aceastãposibilitate mai ales în perioada Conferinþei de pacede la Bucureºti, din 1913. Diplomaþii români ºi-aufãcut cel mai mare pãcat cu aromânii ºi pentrudouã judeþe, Silistra ºi Caliacra din Dobrogea,România a vândut interesele aromânilor în loc sãsusþinã formarea unei Republici a Pindului pe teri-toriile aromânilor din Tesalia, MacedoniaOccidentalã ºi Epir.

În timpul Primului Rãzboi Mondial, România amobilizat 10.000 de aromâni, din care 400 deofiþeri ºi subofiþeri, ca sã lupte contra ruºilor.

Aromânii, ºi îndeosebi dascãlii ºi elevii de la ºcolileromâne din Grecia, sub protectoratul francezilor, auproclamat autonomia Pindului, în anul 1917. Dinpãcate, diplomaþia României n-a recunoscut aceastãcreaþie statalã a aromânilor, deºi putea s-o facã.Diplomaþia româneascã nici n-a reacþionat suficientde energic la represaliile la care au fost supuºiaromânii dupã anul 1917. Noi, aromânii, nu avemniciun acces la documentele din acea epocã. Toatesunt puse sub embargou. Subiectul aromânilor estetabu la Facultatea de istorie, la instituþiile din dome-niul istoriei. Despre câte au pãtimit aromânii, cinevrea sã se informeze, sã citeascã cartea de poezii luiM. G. Samarineanu, Tablouri din Pind, publicatã înanul 1923, la Oradea. (A fost tradusã în aromânã ºiîn macedoneanã ºi publicatã sub titlul Golgotaarmãneascã, acum trei ani la Scopje.).

Diplomaþia româneascã n-a recunoscut niciPrincipatul Pindului, creat de Alcibiade Diamandi,cu mare susþinere din partea Germaniei, ºi deguvernul Quisling din Grecia, în anul 1941.Mareºalul Antonescu, ºi el aromân de origine, n-avrut sã audã de aºa ceva. Ba mai mult, principeleDiamandi a fost chemat la Bucureºti ºi bãgat înpuºcãrie, bãtut nebuneºte. A murit, dupã câþiva ani,tot în puºcãrie.. Chiar ºi astãzi, România nu facenimic pentru aromâni. Dimpotrivã, este cunoscut“cazul Grilakis”, prin care Ion Iliescu i-a vândutpentru totdeauna pe aromâni, semnând un con-tract, pentru câteva milioane de dolari sau ce o filuat, prin care se angaja cã România nu se vaamesteca în chestiunea aromânilor din Grecia.

Acum câþiva ani, domnul senator Boiangiu de laCraiova, într-o searã, stând la o bere în apartamen-tul lui din Bucureºti, îmi spunea: “Noi, românii,mai avem multe de fãcut cu grecii pânã sã intrãmîn Europa. Dupã aia, vei vedea care este România!”Eu unul i-am spus cã fanariotismul românesc nu vapermite României sã facã nimic. El a sãrit ca ars ºi-mi spunea cã nu-i niciun fanariotism în România.Uite, au trecut câþiva ani de când România adevenit membrã a Uniunii Europene, dar eu n-amauzit ca vreun parlamentar român de la Bruxellessau Strasbourg sã vinã ºi sã acuze Grecia pentrufaptul cã nu-i recunoaºte pe aromâni ca minoritate.Nu am auzit vreodatã ca România sã condiþionezeintrarea Albaniei în Uniunea Europeanã de acor-darea de drepturi aromânilor, ca o minoritateimportantã. Mãcar asta putea s-o facã, s-o ameninþecu veto-ul la care are dreptul România în organis-mele europene.

- O întrebare pentru scriitorul care sunteþi: cecarte aveþi în pregãtire?

- Pregãtesc de mai mulþi ani mai multe cãrþi, daranii sunt grei, criza globalã bântuieºte peste tot. Aºacã nu ºtiu cum ºi ce voi realiza din câte am în planºi din ce aº dori sã public. De fapt, pregãtesc ocarte cu poezii originale, ale mele, în aromânã, pre-cum ºi un dicþionar francez-aromân, un dicþionaralbanez-aromân. Am de mai mulþi ani în pregãtireun manuscris al poetului Cola Babu, o carte deteatru în versuri, Dispoti. Mai sunt ºi alte proiecte,dar banii sunt tot mai puþini…

Interviu realizat de IIoonn CCrriissttooffoorr


Am afirmat de mai multe ori, am scris de maimulte ori cã, din pãcate, în România n-a existato rezistenþã prin culturã. Cel puþin, una pe care

s-o ºtiu eu. Una, dincolo de puþinele exempleindividuale care onoreazã doar memoria ºi conºtiinþacelor ieºiþi pe baricade. În rest, cine sã fi reprezentatrespectiva rezistenþã? Foºtii membri plini ºi supleanþi aiComitetului Central al Partidului Comunist Român(Nicolae Breban, D. R. Popescu, Titus Popovici, DinuSãraru), scriitorii activiºti, vãtafii zeloºi ai politiciipartidului (Ion Dodu Bãlan, Ion Brad, MihneaGheorghiu, Dumitru Popescu), clasicii literaturiiromâne ducând trena... regimului totalitar (MihaiSadoveanu, Zaharia Stancu), copiii teribili aiproletcultismului românesc (Aurel Baranga, MihaiBeniuc, Dan Deºliu, Paul Everac, Emil Galan, NicolaeMoraru, Ion Vitner), apologeþii geniului carpatin(Nicolae Dragoº, Nicolae Dan Fruntelatã, AdrianPãunescu, Corneliu Vadim Tudor), redactorii-ºefi aiziarelor de partid, absolvenþii ºcolii de jurnalism de laAcademia „ªtefan Gheorghiu”, grupul protocronist sauarestaþii la domiciliu, cãrora paznicii le fãceaucumpãrãturi?

La Cluj, s-a fãcut mare caz (preluat în variianecdote jurnalistice) de greºeala voluntar/involuntarã aunui jurnalist de la Fãclia: „te teme de partid”, în locde: „pe teme de partid”. Împrejurare plinã de umor,întrucât bietul ziarist a rãmas singur, atât în rãzvrãtireasa (dacã a existat una!), cât ºi în ponoasele aduse deºugubeaþa greºealã de tipar. Textul ce urmeazã atrãgeaatenþia asupra unei rezistenþe colective ºi coordonat-organizate. O rezistenþã, în timp, redusã la tãcere prinmãsuri de reprimare ºi control draconice. A se observaînsã faptul cã cei care-ºi riscau libertatea eraumuncitorii tipografi în serviciul de zi ºi de noapte alscriitorilor. Scriitori care publicau, în liniºte, MitreaCocor, Porþile mãreþiei, Cãlãtorie prin U.R.S.S. sauCântec pentru tovarãºul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Olecturã, nu-i aºa, plinã de învãþãminte! (A. S.)

Din numeroasele cazuri de defectãri demaºini, stricãri de materiale, întârzieri de apariþiea diferitelor publicaþii, denaturãri în textulpublicaþiilor etc., care au avut loc în acest intervalde timp, au fost multe care nu pot fi explicateprin neglijenþã, uzurã de maºinã etc., ci sunt vãditacte de sabotaj, deºi uneori sabotorii n-au putut fidovediþi.

La Tipografia „România liberã”, NicolaeMohãnescu, în ziua de 12 iulie 1949, a fostschimbat textul, într-un articol consacratprocesului de la Leipzig. În loc de „a putea” s-ascris „pute”. Vinovaþii de aceastã denaturare atextului au fost zeþarul Sipciu Alexandru ºicorectorul Lilian Lazarovici. S-a stabilit cã SipciuAlexandru este veºnic nemulþumit de situaþiaeconomicã. Deºi membru de partid (din 1945), elîmpreunã cu Brod Ion ºi Tonciulescu Alexandrufac agitaþie în rândul muncitorilor privitor lasituaþia economicã.

În ziua de 1 decembrie 1949, în ziarul Sportulpopular s-a cules în loc de: „Uniunea sovieticã”,„Ungaria Sovieticã”. Din 22.000 exemplare, careau fost difuzate în capitalã ºi provincie, au putut

fi retrase 12.000 exemplare. Vinovat estelinotipistul Pavel D. Ion, fost legionar. A luatparte efectiv la ºedinþele legionare. Din 1940,întreþine relaþii cu Paraschivescu ªtefan, fost ºefde cuib din „Dacia Traianã”. Este membru departid.

În ziua de 8 decembrie 1949, la acelaºi ziar,linotipistul Popa Gheorghe, scoþând corectura lascrisoarea adresatã tov. Stalin, a cules în loc de:„dezrobirea þãrii noastre de armatele sovietice”,„zdrobirea þãrii noastre de armatele sovietice”.Aceastã denaturare a fost descoperitã înainte detragerea tirajului. Popa Gheorghe duce o acþiunede instigare împotriva Partidului ºi a Guvernului,are ºi manifestãri antisemite. El întreþine legãturicu niºte elemente ca Munteanu I. Dumitru,Stãnciulescu Constantin ºi Picu Eugen, care duc oacþiune duºmãnoasã de instigare împotrivaregimului. Munteanu ºi Stãnciulescu îºi manifestãura împotriva regimului nostru, afirmã cã aºteaptãziua când va începe rãzboiul ºi regimul va firãsturnat de la putere. Ei duc o permanentãacþiune de discreditare a Partidului ºi Guvernuluiprin calomnii ºi instigãri în rândul muncitorilor.

În ziua de 22 decembrie 1949, dupãsãrbãtorirea aniversãrii tov. Stalin, Munteanu cualþi lucrãtori au discutat la cantina instituþieiposibilitatea distrugerii U.R.S.S. de cãtreamericani. Munteanu a afirmat cã, în ziua cândvor veni ai lor la putere, va aduce toatã instituþiapentru a da jos portretele membrilor C.C. alP.M.R. ºi, în special, ale tov. Stalin. Munteanuduce o permanentã acþiune de instigare în rândulmuncitorilor în problema salariilor, spunând cãburghezia, „pe lângã salarii, mai dãdea ºigratificaþii la muncitori”. Munteanu duce ºi oagitaþie antisemitã.

Stãnciulescu a afirmat cã, atunci când se vaschimba regimul, va fi din nou comisar de poliþieºi se va rãzbuna pe comuniºti. A arãtat cã o partedin maºinile linotip sunt ale foºtilor patroni ºi cãele trebuiesc pãstrate, pentru cã aceºtia le vor luaînapoi. În 1945, Stãnciulescu a fost adus de partidîn Siguranþa Statului, unde a fost demascat cã atrãdat, comunicând prinþului Sturza, care eraconducãtorul unei organizaþii subversive, cã va fiarestat. În schimbul unei sume de bani, l-a þinutpe Sturza ascuns la locuinþa lui.

La Scrisul liber, la lucrarea Carnetului,consacrat Gospodãriilor Agricole de Stat, s-austricat 70.000 coale hârtie prin tipãrireadefectuoasã a textului ºi numerotaþiei. În atelierulde legãtorie, s-au fãcut greºeli la 2.000 carnete. Înlucrarea Borderouri de încasare Casa Scânteii, s-austricat 1300 coale, tipãrindu-se defectuosnumerotaþiile. Vinovaþii sunt Orãcescu Mihail ºiGheorghe Tudor. Primul avea ca sarcinã sãcontroleze aceste lucrãri ºi n-a fãcut acest lucru.Gheorghe Tudor s-a manifestat ostil regimului.

Linotipistul Bãdescu Constantin, fost legionar,într-o scrisoare de felicitare primitã la redacþie dinpartea muncitorilor, pentru a fi transmisã tov.Stalin, a cules în loc de: „sã ne trãieºti, tov.

Stalin”, „sã nu ne trãieºti tov. Stalin”. Întrucât nuse poate presupune cã a greºit, din moment celiterele N.U.N.E. dupã claviatura maºinii, nu suntaºezate una lângã alta, este vãdit cã schimbareade text a fost intenþionatã.

În ziua de 7 ianuarie 1950, în ziarul Fusul ºisuveica, la articolul A doua aniversare a R.P.R., înloc de: „datoritã armatelor sovietice, conduse degenialul conducãtor I. V. Stalin, þara noastrã afost eliberatã de jugul fascist”, s-a cules: „I. V.Stalin, þara noastrã a fost eliberatã de jugularmatelor sovietice, conduse de genialul eiconducãtor fascist”. Cazul a fost observat de unom de serviciu, care, întâmplãtor, a citit articolulºi astfel, fiind sesizatã redacþia, nu a apãrut niciun numãr greºit. Vinovaþii sunt Gutman Maria,responsabila ziarului, Faingold Jean, corector, ºiRãducanu Anton. Toþi trei sunt membri de partid.

La „Arte Grafice nr. 1”, în ziua de 8decembrie 1949, maºinistul Tudor Nicolae,lucrând la o maºinã de tipãrit, a lãsat cheia însiguranþã ºi, în momentul pornirii maºinii, cheia afost aruncatã între rolele maºinii, provocândstricarea unei role ºi a pistonului maºinii. Nu afost sancþionat, pentru cã i s-a dat crezare cãdefecþiunea s-a produs din cauza grabei acestuiapentru a produce mai mult. (Adaug de la mine:cu ocazia judecãrii apelului fãcut de TudorNicoale împotriva hotãrârii de excludere a lui dinpartid de cãtre subcomisia de verificare, comisiade verificare din aparatul C.C. a putut sã seconvingã cã acest Tudor Nicolae este un duºmanferoce al Partidului ºi regimului, cã este unadevãrat bandit ºi cã lucreazã cu alþii împotrivanoastrã).

În ziua de 26 mai 1949, la lucrarea Norme deverificare au fost stricate 1.200 coale veline.Vinovaþi sunt maºiniºtii Gulea Ioan ºi SassuSimion, care au scos un cliºeu ºi l-au pus înformã invers. S-a stabilit cã Gulea Ioan a tipãritmanifeste, când lucra la ziarul Dreptatea ºi, fiindprins, a fost internat în lagãrul de la Caracal.Sassu Simion a fost legionar.

În ziua de 19 octombrie 1949, la Carnetulagitatorului, stereotipiºtii Marina Constantin,Dumitru Constantin ºi maºinistul ConstantinescuIoan au întârziat calandrarea a 64 pagini, cât ºiturnarea plãcilor pentru rotative. Primul, fostlegionar, duce o activitate antisemitã ºi semanifestã ostil regimului, al doilea a fost exclusdin partid, al treilea este membru de partid.

La Tipografia „Arte Grafice”, au fostidentificate o serie de persoane suspecte: SunderIoan, zeþar, de origine germanã. În timpulrãzboiului contra U.R.S.S., a avut misiuni încadrul armatei germane. În 1944, s-a înscris înP.S.D. A lucrat voluntar la ziarul Dreptatea,tipãrind manifeste împotriva conducãtorilormiºcãrii sindicale. A fost internat în lagãrul de laCaracal. Nevasta lui, Elena Zimmer, al cãrei primbãrbat a fost legionar, în 1945 sfida ºi batjocoreamembrii P.C.R. În 1946, s-a înscris în P.S.D.,devenind, prin unificare, membrã în P.M.R.

A fost exclusã din partid, la verificare.La Viaþa sindicalã, în ziua de 10 octombrie

1949, la maºina Vomag, s-a spart roata de latrãgãtorul de hârtie. În ziua de 8 octombrie 1949,la maºina Fronchetal s-a rupt cuþitul de lafãlþuitor, constatându-se cã a fost lovit de un corptare, care nu a putut fi gãsit. Responsabilulacestei maºini este Apostol Dumitru. El estecunoscut cã a fost legionar. Este membru alP.M.R.. În ziua de 12 noiembrie 1949, a fostdefectatã maºina rotativã Vomag, prin ruperea


verdele de Cluj

Aurel Sasu

INFORMAÞIEdespre actele de sabotaj din tipografiileimportante din capitalã (mai 1949 - februarie 1950)*

unei jumãtãþi din coloana unei coroane decilindru a maºinii, pe o distanþã de trei dinþi, plus14 dinþi la care au fost retezate vârfurile pânã lajumãtate a înãlþimii lor. Din cercetãrile Direcþieiîntreprinderii, nu s-a putut stabili cauzadefecþiunii. În timpul accidentului, la maºinã aulucrat maºiniºtii Tãnase Vasile ºi Ghiþã Mihai.Amândoi sunt membri în P.M.R.. Primul eprovenit din P.S.D., al doilea din P.C.R.. Acestadin urmã este un beþiv.

Ziarul Frontul plugarilor a apãrut cu întârziereîn mai multe rânduri, din cauza deteriorãriiinstalaþiei electrice a maºinilor, provocatã deelectricianul Popescu Ferdinand, care, în prezent,este reþinut de D.S.C. pentru anchetã.

În ziua de 28 noiembrie 1949, în secþialinotip, numitul Alexandru Constantin a povestitmuncitorilor întreprinderii propagandaantisovieticã, pe care spunea cã a auzit-o de la unpost de radio strãin. Acest Alexandru a tipãritmanifeste contra regimului, în 1945. A fostinternat în lagãrul de la Caracal. În ziua de 30noiembrie 1949, a chefuit la o cârciumã împreunãcu alþi câþiva. Costul chefului l-a plãtit el,spunând cã a câºtigat la loterie 50.000 lei.

La Viaþa sindicalã, au mai fost identificaþiurmãtorii suspecþi: Marin Gheorghe, fost legionar,om de încredere a lui Goga Ioan, ºef de cuib lafosta Tipografie „Dacia Traianã”. Despre GogaIoan se crede cã ar activa subversiv, deoarece însecþia lui s-au comis o serie de defecþiuni.

La Editura „Flacãra Roºie”, în ziua de 20 mai1949, în ziarul Scânteia tineretului s-a cules, înloc de: „noi vom lupta împotriva aþâþãtorilor larãzboi ºi nu împotriva tineretului sovietic”, „noivom lupta împotriva aþâþãtorilor la rãzboi ºiîmpotriva tineretului sovietic”. Vinovaþi suntlinotipistul Plischi Traian, paginatorul Osachiu

Ioan ºi linotipistul Predescu Tãnase. Toþi trei suntmembri de partid. În ziarul Scânteia tineretului,din 21 iunie 1949, în articolul Procesul de laWinterthur, în loc de: „bizuindu-se pe defãimareºi minciunã, actul de acuzare ºi depoziþiilemartorilor, guvernul elveþian nu poate ascundeadevãratul substrat al procesului de laWinterthur”, s-a cules: „bizuindu-ne pe defãimareºi minciunã” etc., ceea ce a schimbat sensulfrazei. Vinovaþi sunt Petrescu Alexandru, PlischiTraian, Ionescu Traian.

La „Imprimeria Centralã” – Buletinul Oficial,în ziua de 18 octombrie 1949, a fost defectatã omaºinã prin stricarea lagãrului. Vinovat estemaºinistul Chiriac Nicolae, fost proprietar detipografie.

La „Arte Grafice 1 Mai”, în ziua de 10septembrie 1949, a fost defectatã o maºinã planã,prin spargerea formei, care era compusã din optpagini. Resturile formei au cãzut în maºinã,provocându-i blocarea. Vinovat este maºinistulCont Vasile, care nu a pus siguranþa la maºinã.Susnumitul a fost legionar, a luat parte larebeliune, a fost condamnat. La Universul, în ziuade 15 iulie 1949, linotipistul Lãzãrescu Valeriu,într-un articol din Sãteanca, în loc de: „noi vomlupta contra burgheziei”, a cules: „noi vom luptaalãturi de burghezie”. Din aceastã cauzã, a fostnecesarã refacerea a 80.000 exemplare, care auîntârziat la tipãrit. Numitul are atitudiniantidemocratice. Provoacã agitaþii în rândurilemuncitorilor contra regimului. A fost legionar.

La Editura de Stat au fost identificate o seriede elemente suspecte: Beneº Wilhelm, pânã în1940 a fost director la un liceu din Cluj. Apoi afuncþionat ca subdirector la „Casa ºcoalelor”. Afãcut propagandã împotriva U.R.S.S. la toateºcolile pe care le inspecta în Basarabia ºiBucovina. A fost prim-redactor al ziarului legionarSfarmã piatra. În 1944, a fost trimis în Germania

pentru cumpãrare de materiale didactice.Evenimentele din 23 August 1944 l-au surprins înGermania; a stat în zona americanã pânã înseptembrie 1945, când s-a întors în þarã. ÎnGermania, a avut legãturi cu gãrzile lui HoriaSima. La sosirea în þarã, a dispus de o sumã defranci francezi cu care ºi-a cumpãrat o casã. Aavut legãturi cu titeliºti, a fãcut propagandãpentru anglo-americani. Dupã comprimarea de la„Casa ºcoalelor” s-a angajat la Editura de Stat.Prin intervenþia cumnatului sãu Tomiuc, colonella Marele Stat Major, a obþinut, în diferiterânduri, hãrþi militare, pe care le-a tipãrit pentrucãrþile ºcolare. Beneº are legãturi de prietenie cudiferite persoane în cercurile germane ºi cehe. Întimpul ocupaþiei germane era agent al lui Gebauerde la Agenþia hitleristã de presã „Europe Service”.

Kluge Marta, dactilografã la Editura de Stat. Alucrat la Ford-Românã, a avut legãturi cu nemþii,soþul ei fãcea parte din organizaþia Volks-Gruppe.Dupã 23 august 1944, aflându-se la Haþeg, auavut legãturi cu cercurile americane. În 1944,legaþia americanã a trimis un automobil militar,care i-a transportat la Bucureºti. În 1945, adispãrut, cu soþul ei. În 1946, au reapãrut, soþulei ºofer de taxi, iar soþia ca croºetierã. În 1947,Marta Kluge a fost angajatã ca funcþionarã laEditura de Stat, iar soþul ei ca antrenor la echipade fotbal [de] la „Universul”.

Pe lângã acte de sabotaj, fãcute de elementeduºmane la tipografiile mai importante dincapitalã, au fost ºi multe defecþiuni care sedatoresc utilajului extrem de uzat, lipsei pieselorde schimb.

* Arhiva Biroului Politic al ComitetuluiCentral al Partidului Muncitoresc Român.

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


bãtrânã ca bãtrânii stau la pândã/ gura lumii sico-fante/ replici dã perfecþiunea tehnicii va fi sã-lvândã/ în progresia uitãrii alcoolul ºi femeia/ suntdoar mãºti livreºti o farsã ºi comandã o fanfarã/mie-atletul stând cu leii într-o groapã-n galileea"...Iatã, aºadar, o îndeajuns de sofisticatã ars poetica,punând în mod conºtient pe seama profuziuniitropice disimularea pânã aproape de stingere apatosului erotic devenit patos verbal... Ar fi foartemult de citat din aceste poeme flamboaiante, deun barochism inepuizabil în volutele ºi cizelãrilelui, produse de un poet în stare continuã de ebu-liþie verbalã, cu o rarã capacitate de mobilizare adicþionarului în ecuaþii imagistice ºi muzicaleimprevizibile ºi adesea de mare rafinament.Cheltuiala de energie imaginativã duce, însã,inevitabil la destule excese, încât cititorul, oricâtde încântat de performanþe de acest gen, va cãutaºi momente de relativ repaos. Ele îi sunt oferitedin loc în loc, îndeosebi în volumul Doamnamea, Eternitatea, unde tiparul versului popular,într-o formulã cultivatã cu precãdere de IonBarbu, serveºte concentrãrii discursului. Acestacontinuã sã fie o construcþie foarte fin articulatã,nelipsind nici libertãþile ludice, dar meandrele tex-tului fiind mai reduse, comunicarea se face cevamai direct, iar excesul combinatoriu se maidomoleºte. Un pas mai departe în sensul concen-

trãrii expresiei se face în întinsele cicluri desonete din Fulgerul ºi cenuºa: forma fixã obligãprin definiþie la concentrare ºi la o þinutã gnomicãa reflecþiei. Nota personalã a acestui tip de dis-curs poetic ce riscã adesea sã anuleze timbrulvocilor individuale e datã la Horia Zilieru deacelaºi stil ermetizant-manierist: se taie mult dinramificaþiile baroce ale frazei, dar plãcerea artifici-ului ºi a surprizei asocierilor rãmâne aproapeîntreagã. Melancolia "din plopii izocroni", "trac-torul la rãscruce/ de orgã ºi sintaxã", "gamba(care) se lasã cizelatã-n ditiramba pârâului", vântulcare "trage poliglot pe-absenta roatã/ bibliotecamea improvizatã", "salvele anesteziei", "femeia estecapitala sãrii/ cu dogma ocnei veºnic în derivã" -sunt doar câteva dintre aceste preþiozitãþi ermeti-zante. Accentele livreºti se menþin în continuare,sub înveliºuri ce travestec starea de spirit,deplasând din nou atenþia mai mult spre formãdecât pe spre subsolurile ei, ca în acest sonet, inti-tulat “Scribul”, din volumul Mirii paradisului pier-dut: "Ca Domnul G. Bacovia în toamnã/ închidcentrala nervilor/ busola/ ºi iau un yaht deplumb cãtre Socola/ unde-n armura clasicã oDoamnã// aprinde sâni electrici cât cupola/ lui adin Basarabia"... Nota ludicã se observã imediat,artizanatul ingenios primeazã încã o datã.Apetitul verbal nu cunoaºte, de fapt, decâtmomente de rãgaz ("nicio slovã sã rãmânã/ lavorbire/ cerºetoare" - se cere într-un alt poem), iardovezile acestei plãceri a jocului cu sunetele revinrepede, ca ºi cum stagiul ascetic al sonetului ar fifost prea greu de suportat, ca un post negru alpoeziei. Dovada acea mai elocventã e acum ciclulSlugã la prisaca lui Tudor Arghezi, în care poetuldeschide toate stãvilarele vocabularului, fãrã a-ºi

mai controla emisia, în versuri ca acestea, scrisemajoritar cu majusculã, sub titlul spectaculos prinel însuºi “SODOMIDATAOMIDA”: "GÂTUL----------------GUªÃ/ TUBA/ VÂRªÃ/ SCOÞIAN CIMPOIDESGUªÃ / CLAXONEAZÃ LUNG CA DUBA /ªI VENTUZELE O MIE/ TÂRªÃ/ LUNA PECHELIE/ SCALPE am DIN TRUP amORF/ ORF/+ / IC / ORFIC/ ÎNSUMÃ/ CENTURAT DEFUM ªI HUMÃ"... Nu altfel aratã textul înpoemul “caraDAªCAgodotVLAªCA”, din aceeaºisuitã, amintind de excesele, cam în acelaºi sens,ale unui Ion Gheorghe.

În concluzia unui mai vechi comentariu al sãula poezia lui Horia Zilieru (din 1978), DanielDimitriu vedea în poet un "manierist de referinþã",la care, într-un amestec stilistic de turn Babel,convieþuiesc mai multe formule poetice, de la par-nasianism la suprarealism. Dupã încã trei decenii,aceastã observaþie, regãsibilã în variante aproxima-tive ºi la alþi cititori, rãmâne valabilã. "Metaforascânteietoare" ducând la "închiderea sensurilor" afost cultivatã în continuare de acest poet remarca-bil prin amploarea mobilizãrii vocabularului lim-bii române în culorile ei multiple, capabil de per-formanþe spectaculoase de ordinul numitei "artecombinatorii", ºi mizând cu precãdere tocmai peaceastã fantezie lingvisticã încântatã foarte adesea- chiar prea adesea - de propriile ei recorduri. Înfelul sãu, într-o sintezã care-i aparþine, HoriaZilieru oferã o variantã târzie a definiþiei mallar-méene a poeziei ca "pur objet dont le néants'honore".

(urmare din pagina 9)

Horia Zilieru - narcisismul poemului

Propunem prin intermediul acestui eseu sãidentificãm ceea ce s-ar putea numi oevoluþie a unei identitãþi feminine în

concepþia Sofiei Nãdejde. Ipoteza pe care o avemîn vedere intenþioneazã sã surprindã în ce mãsurãpoate fi vorba de o evoluþie a identitãþii femininerecognoscibilã întâi în textele sale publicistice ºimai apoi în primele proze. În demersul nostruintenþionãm sã utilizãm ca argumente douã textepublicate de autoare cu caracter polemic ºimilitant („Cestiunea femeilor” – 1879 ºi „Rãspunsla Dl. Maiorescu” - 1882) ºi una din primelenuvele publicate de aceasta „Aºa a fost sã fie”publicatã în 1885. Pe parcursul lucrãriiintenþionãm sã urmãrim un oarecare traseuevolutiv al naturii feminine în concepþia SofieiNãdejde în funcþie de implicaþia ideologic-politicãdar ºi de „mediul publicaþional”. În acest sensvom prezenta într-o primã etapã fiecare text înparte ºi ipostaza deductibilã de-acolo dar ºicontinuitatea cu urmãtoarele ipostaze. Deºiintervalul propus poate pãrea unul apropiat,diferenþele ºi nuanþele dintre cele trei abordãrisunt sesizabile ºi prezintã o evoluþie nu doarremarcabilã din perspectivã cronologicã ci ºi lanivelul concepþiei.

Personalitatea Sofiei Nãdejde, acest „model defemeie-cetãþean”1 ce ºi-a dedicat mare parte aactivitãþilor militând pentru drepturile omului,alãturi de soþul sãu Ion Nãdejde, a fost una dintreprimele feministe avant-la-lettre în Româniatimpurilor sale. Adereazã de tânãrã la partidulsocial-democrat ºi ia parte activ la elaborareaprogramului lor, în care unul din obiective era„dobândirea absolutei egalitãþi în drepturi a femeiicu bãrbatul”. Activitãþile sale publicistice serãsfrâng în toate ramurile domeniului. SofiaNãdejde a scris de la articole în revistele socialisteMunca, Basarabia, Drepturile Omului, LumeaNouã, precum ºi proze ºi piese de teatru. Deasemenea a colaborat cu una din primele revistede specialitate din România Femeia Românã, cu

apariþie bisãptãmânalã în Bucureºti între 1878 ºi18812. Într-unul din articolele publicate în aceastãrevistã autoarea dã dovadã de un feminism încãtânãr, în etapele de început dar poate ºi dinaceastã cauzã atât de în vervã. Articolul seintituleazã „Cestiunea Femeilor” ºi discutãpolemic problema greutãþii creierului la femei ºila bãrbaþi, dorindu-se a fi un eseu contra-argumentativ la un articol din La Liberte intitulat„Creierul femeilor”. Prima parte a eseului discutãargumente „ºtiinþifice”, în mãsura în care autoarease considera avizatã în acest domeniu. Eapropune aici o scurtã istorie a proporþiilor dintremasa muscularã ºi volumul cranian pe margineaunei serii de descoperiri din epoca preistoricãcontinuând cu diferite date despre craniile unoroameni de ºtiinþã ºi filosofi. Partea a doua însãeste cea care ne intereseazã pe noi cu adevãratîntrucât acum este momentul în care ea începediscuþia despre natura femininã aºa cum opercepe ea, raportatã, în mod evident laexemplele din epocã.

Primul argument de la care porneºte este cãfemeile nu sunt neinteligente ci ignorante, înmãsura în care dependenþa femeii de bãrbat a fostcauzatã în primul rând de copii, într-o primãetapã, temporarã, ºi mai apoi permanentizatã prinabuz. Aceasta ar fi dupã autoare cauza principalãce a contribuit la starea femeii de „azi”. Susþinecã atât istoria cât ºi ºtiinþa au dovedit cã fetelemoºtenesc inteligenþa de la tatã ºi bãieþii de lamamã, oferind exemple pe Damo fiica luiPitagora, Antipater care se consulta cu fiica saPhila, etc.. Argumenteazã în continuare cã marelecusur a secolului lor este cã femeia se aflã subsclavie în sensul în care educaþia care li se oferãeste inutilã atâta timp cât este menitã a servi înfinal doar stãpânilor, ca în orice altã formã desclavie: „toatã educaþiunea ce primeºte nu estedecât ceva ce nu contribuie nicidecum ladezvoltarea inteligenþei sale.”3 Exprimarea ei ni se

pare savuroasã alãturi de faptul cã argumentulpare din multe puncte de vedere încã valid ºicontemporan: „Ni se imputã cã nu cãutãm decâtsã placem, decât sã ne facem fumoase, fãrã a neocupa de lucruri serioase. Dar oare ce ne învaþãdin copilãrie: Cum sã ne împodobim ºi sã neschimonosim pentru ca tatãl sã gãseascã prinfrumuseþea fetei sale un ginere mai bogat. Daþi-needucaþiune serioasã, faceþi sã disparã dinainteanoastrã ideia cã femeia trebuie numai sã placã,sãdiþi prin educaþie demnitatea personalã în femei[...] Într-un cuvânt ne-am sãturat sã fim tratate cafemei, era sã zic copii ºi voim sã ne trataþi ca peniºte oameni egali. Numai atunci veþi gãsiadevãrate soþii ºi mame.”4 Tonul autoarei în acestarticol relevã frustrare ºi totodatã un soi decompasiune plinã de speranþe faþã de femei îngeneral, fãrã sã facã vreo diferenþiere întrecategoriile de femei supuse acestui tip deprivaþiune educaþionalã, aºa cum o va face înurmãtorul text polemic pe care îl vom analiza,militând în final pentru egalitatea drepturilordintre femei ºi bãrbaþi. Ea propune indirect, capunct de pornire pentru aceastã egalitate educaþiainclusiv cea din familie dar ºi cea din sistemuleducaþional.

Astfel deducem de aici în primul rând cãgradul cel mai mare de culpabilitate îl poartãbãrbaþii prin faptul cã ei sunt responsabili deeducaþia tinerelor ºi de orientarea lor cãtre aºazisa superficialitate specificã eternului feminincultivat în cele din urmã de dar ºi pentru ei. În aldoilea rând distingem natura identitãþii autoarei,ce se include în pluralitatea femininã, dar înaceeaºi mãsurã se ºi detaºeazã de ea prin spiritulde revoltã ºi prin tonul nemulþumit pe care l-aadoptat de-a lungul întregului eseu. Caracteruloral al textului susþine aceasta prin forma sa demonolog confesional subiectiv, denotat de expresiiasemeni „sic!” ºi „era sã zic”. În ultimul rânddeducem cã tipologia femeii din epoca autoarei,perceputã în acest moment al evoluþiei saleintelectuale, este în general o victimã crescutã ºieducatã în aºa fel încât sã rãmânã lipsitã de ajutorsau chiar de a conºtientiza cã ar avea nevoie deajutor. Având în vedere cã acesta este textul dedebut al autoarei ºi cã în acelaºi an, dar ulteriorpublicãrii articolului au loc primele întâlniri alecercurilor socialiste la Iaºi5, ne gãsim tentaþi sãexplicãm prin intermediul lor stângãcia uºoarã saulipsa de acurateþe la nivel semantic sau ideologicchiar (din perspectiva doctrinei socialiste) aacestui text.

Trei ani mai târziu însã, dupã o familiarizaremai bunã cu doctrina socialistã, în comentariilepe care le aduce în Contemporanul la conferinþalui Titu Maiorescu de la Ateneu din mai 1882 sesimte deja o abordare a identitãþii feminine dinperspectiva diferenþelor dintre clasele sociale.Titlul conferinþei era „Darvinismul ºi progresulintelectual”, iar unul din argumentele susþinute deacesta era cã ar fi fost cu neputinþã sã seîncredinþeze soarta popoarelor pe mâna unorfiinþe a cãror capacitate cranianã e cu 10 % maimicã decât a bãrbaþilor ºi cã prosperitateamaterialã a unei naþiuni depindea de creierii ceimai dezvoltaþi. Ca rãspuns în dezacord cu tezelesusþinute de Maiorescu, Sofia Nãdejde seîmpotriveºte opiniei acestuia ºi prin intermediulcelor mai noi descoperiri ale biologiei, anatomiei,antropologiei, demonstreazã cã raportatã lagreutatea corpului, greutatea creierului femeiiîntrece chiar pe cea a bãrbatului. Reluând într-ooarecare mãsurã structura dar ºi conþinutul

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


„Femeia din popor”ipostazã arhetipalã a uneia din identitãþilefeminine socialiste

Alexandra Mihaela ªchiopu

intersecþii

textului anterior ea propune ca rãspunsul la stareade inferioritate a femeii sã fie cãutat în mediulsocial în care trãieºte, viciat de prejudecãþi, într-olegislaþie discriminatorie ºi în imposibilitatea de ase instrui conform exigenþelor epocii moderne6.Diferite sunt însã acum abordarea dar ºiformularea (în opinia noastrã mult maipertinente) a argumentelor de ordin ºtiinþific, darºi cele din partea a doua a eseului, cea referitoarela „natura femeilor”. Acest eseu epistolar estediferit de precedentul prin modalitatea deabordare dintr-o perspectivã socialã mai acutã.„Partea a doua” a eseului debuteazã nominalizândcele douã clase sociale din România: oamenii dinpopor ºi burghezia. Ea discutã situaþia femeilor dela þarã ca un contraargument al uneia din tezelesusþinute de conferenþiar conform cãreia femeiaare organismul mai slab decât bãrbatul, implicit ºiinteligenþa. Astfel „femeia din popor, care cutoatã mizeria ºi cu toatã barbaria bãrbatului nu emai puþin inteligentã decât dânsul”7. Ea susþine cãdiscutând nivelul inteligenþei nu ar trebuidiscriminate în niciun caz femeile de la þarã faþãde cele de la oraº, dar cu siguranþã nici femeiafaþã de bãrbatul de la þarã, „fiindcã ºi unul ºi altulmuncesc deopotrivã, ºi de multe ori muncafemeii cere mai multã dibãcie ºi e tot odatã ºimai variatã... De câtã iscusinþã n-are nevoiefemeia pentru a creºte un copil, aºa bine rãu cumîl creºte! În gospodãrie ea are o muncã mult maivariatã decât a bãrbatului..” De altfel ea introduceaici încã un adevãr general – valabil (din pãcateîncã ºi în ziua de azi) ºi anume cã mai alesprovenind din mediul rural „bãrbaþii, mai desdecât femeile sunt tâmpiþi din cauza depravãrii ºibeþiei”. Alt punct al conferinþei pe care îl dezbateîmpinge discursul ei spre cealaltã pãturã socialã -burghezia. Aici autoarea porneºte prin a susþinecã nicio femeie nu ar trebui discriminatã, nici ceacultã de cea incultã, ci ar trebui vorbit de femeiîn general, „nu de acea micã minoritate din carebãrbaþii au fãcut o jucãrie, ºi pe care dupã ce ºi-au format-o dupã gustul lor, acuma o defaimãºi o trateazã de proastã”8. Ea susþine cã aceacategorie de bãrbaþi au obiectualizat femeia ºi autrivializat-o pânã în punctul în care ºi femeia aajuns sã priveascã bãrbatul doar ca un producãtorde bani care sã le cumpere ºi sã le întreþinã toatecapriciile. Evident, acea categorie de femei suntfemeile burgheze: „femeile burgheziei sunt cutotul departe de ceea ce ar trebui sã fie.” Încontinuare ea afirmã cã „ele defãimeazã munca ºio privesc ca înjositoare”, motto-ul lor nescris fiind„a cãuta sã placã pentru a putea trãi e nobil, amunci e ruºine”. Le numeºte fiinþe omeneºtidegradate, referindu-se atât la bãrbaþi cât ºi lafemei întrucât „nu gãsesc nici de cum înjositoareviaþa ce duc” exagerând în descrierea activitãþilorlor: „cãutând numai a plãcea, a-ºi lua mereu aerulcopilãresc a se alinta cum zice românul”9.

Deducem prin urmare din cel de-al doilea eseumilitant al Sofiei Nãdejde cã femeile schiþate aicisunt, în mare, de douã naturi: cele obligate deprovidenþã sã lucreze, cele din popor, ce nunumai cã întrec, datoritã proporþiei maseimusculare ºi a creierului activitãþile întreprinse debãrbaþi, din perspectiva intensitãþii efortuluidepus, dar ºi pentru cã au o muncã mult maivariatã ce le permite o altfel de dezvoltare. Adoua categorie profilatã este cea a femeilorburgheze ce nu au cunoscut altã viaþã decât cea aluxului cumpãrat ºi câºtigat din farmece ºi trucurifeminine induse de o educaþie exclusivsuperficialã ºi patriarhalã. Autoarea a continuataici tezele susþinute în eseul precedent,regândindu-le ºi organizându-le dar ºi reuºind sã

le evidenþieze mai bine datoritã comparaþieidintre clasele sociale ºi a discrepanþelor evidentedintre ele. Ideea pe care autoarea a insistatsurprinde nucleul ideologic sedimentat ºi absorbitde ea în acest moment al socialismului. Însusþinerea acestei idei ea adaugã cã mediul rural aoferit mai multe exemple umane care s-au ridicatdeasupra statutului lor, ce pentru mulþi ar fipãrut de nedepãºit, ea îl propune aici pe VictorHugo care nu a provenit din mediul citadin alParisului ci de undeva de departe.

Vom analiza în ultima parte a acestui eseu, alnostru de data aceasta, creaþia literarã a SofieiNãdejde care a lãsat impresia cã ar fi fost primascriitoare care sã ipostazieze femeia sfârºitului desecol XIX cu precãdere din mediul ruralromânesc. În acest sens este evident cãimplicaþiile politice ale autoarei au favorizat într-omãsurã semnificativã o parte din ceea ce þine decaracterul ºi personalitatea ficþionalã apersonajelor pe care le instrumenteazã în prozelesale de scurte dimensiuni. Ea a fost denumitã deGeorge Cãlinescu ca fiind antijunimistã, ºi poziþiaeste una corectã, luând în calcul de asemeneadisputele academice pe care le-a avut cuMaiorescu. Dincolo de aceasta însã, dacã ar fi sãmai introducem un curent literar în discuþie,acesta ar trebui sã fie poporanismul. Afilierea cuacesta este evidentã ºi susþinutã printre altele ºide predominanþa mediului rural în proza sa.Scrisul ei se înscrie prin motive ºi tematicã încategoria prozei umanitarist protestatarã cu unpronunþat accent social, specificã ideolgiei desfârºit de secol XIX. Concepþia teoreticã suigeneris se sprijinã pe concepþia despre artã ºisocietate a lui Constantin Dobrogeanu Gherea, cela rândul ei a fost marcatã de cuceririle ºtiinþei,ale darwinismului, ale filosofiei pozitiviste, alecriticii sociologice moderne dar ºi de miºcareasocialistã. În opera ei se simte influenþa lui EmileZola interpretat de cei din redacþiaContemporanului, prin prisma unui realism socialoportun, alãturi de literatura realiºtilor ruºi. VictorViºinescu emite ipoteza conform cãreia, autoareaaflându-se la începutul carierei literare nu îºicristalizase încã un stil propriu ºi gãsindu-se înacel punct al istoriei literaturii româneºti a apelatîn mod inconºtient în construirea personajelorsale la o tipologie umanã deseori întunecatã10.Eclipsatã de generaþia semãnãtoriºtilor dar ºi declasicii literaturii româneºti, scriitoarea a rãmas înepocã relativ necunoscutã, pierdutã printrerândurile celor mulþi (bãrbaþi) scriitori ai epocii.Posteritatea a reuºit sã o recupereze într-o micãmãsurã ºi sã o identifice ca una din puþinelescriitoare, ca o bunã ºi finã cunoscãtoare a

psihologiei þãranului, mai ales cel moldovean pecare îl portretizeazã în scrieri realiste. Portretul ºidestinele zbuciumate ale personajelor prozelorsale aminteau de Gervaise. Accentul în prozelesale este pus pe sentimentul zãdãrniciei ºi a vieþiiîn van, a umilinþei ºi a muncii fãrã efort rãsplãtit.Tot Viºinescu identificã în proza ei un romantismal rãului 11 suprapus unui fond al vieþii rusticeromâneºti. Datoritã ideologiei ºi afilierii salepolitice personajele principale ale acestornenorociri sau în unele cazuri mici drame suntpersonaje feminine.

Primele douã volume de nuvele, cel din 1893ºi cel din 1895 se construiesc în jurul ideii deînapoiere financiar-economicã a vieþii rurale.Nuvelistica autoarei, cea de inspiraþie ruralã,asupra cãreia ne vom opri se particularizeazã prindouã direcþii, de semnificaþii distincte,reprezentând influenþele literare locale ºi anumesemãnãtorismul ºi poporanismul: cãutareadramaticului în viaþa þãranilor, asociatã atitudiniiprotestatare ºi în mare mãsurã compãtimitoare ºicea de-a doua prin care dezvãluie vicii umane ºiîn unele cazuri o prezentare idilicã a satului,deseori asociatã unei atitudini moralizatoare asatului12. Din acest volum aparþine ºi nuvela pecare o propunem spre analizã, încercând sãextragem ºi sã identificãm specificul identitãþiifeminine în proza de început a autoarei, situatãsub cele douã influenþe majore la care se adaugãºi perspectiva socialistã. „Descriitoare” dar ºiobservatoare atentã a tragismului rural, autoareaîºi îndreaptã atenþia spre personajele oropsite,amãrâte, bãtute de soartã, cu precãdere femei.

Nuvela „Aºa a fost sã fie” debuteazã cudescrierea satului Ghinduleºtii, o descriere idilicãîn unele pasaje:„sat de podgorii cu cãsuþe joasecare abia se vedeau” peste care serile se„aºterneau frumoase ºi mãreþe”. Dupã descriereasuccintã a decorului în care va urma sã sedesfãºoare acþiunea, autoarea o introduce în prim-plan pe Casandra, o „femeie roºcovanã, veºtejitãde munci ºi scârbe” care „îmbla ºi ofta”, „erazbârcitã înainte de vreme cãci bãtrâneþea-i harnicãºi repede îndrãgeºte pe cel ce suie viaþa târâº-grãpiº...”. Din descrierea realizatã deducem cãfigura femininã schiþatã este personajul central aldramei ce urmeazã sã se desfãºoare sub ochiinoºtri. Analiza internã a personajelor se limiteazãla puþine descrieri ale psihicului uman, în aºa felîncât sã reiasã mai mult o perspectivã deansamblu asupra categoriei vizate fãrã oaprofundare meticuloasã a stãrilor sufleteºti dartotuºi pregnantã. Abordarea din aceastãperspectivã a tragismului rural o distanþeazã deSlavici ºi accentueazã dominanta socialã a

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


amprentei scriitoarei ºi anume în acest cazfemeia-mamã-harnicã-muncitoare istovitã însã degreutãþile vieþii ºi sclavã a unui stil de viaþãarhaizant ºi barbar în multe privinþe, inutil dinperspectivã contemporanã, plasatã într-un contextde poverism accentuat. Putem regãsi aici motivereinterpretate din cele douã texte citate anterior ºianume o ilustrare a argumentului matern în„apartenenþa” sa bãrbatului, accentuat însã decadrul arhaizant rural. Un al doilea motivrecurent este în aceastã nuvelã tipologia femeiitinere care trebuie sã se cãsãtoreascã, fãrã a fiblamatã de aceastã datã pentru cã autoareaconºtientizeazã inexistenþa altor posibilitãþi.Casandra este mamã a trei copii, douã fete ºi unholtei, Ilie, care luptase în Rãzboiul deIndependenþã. Soþul ei este un alcoolic adulterinextrem de violent ºi greu la vorbã. Acesta ºi-asupus nevasta violenþei încã din tinereþe. La oprimã lecturã a nuvelei cititorul ar putea fi tentatsã-l considere pe Ilie ca fiind personajul principalal nuvelei, poate datoritã acurateþii pe careautorul o oferã lui ºi nu celorlalte personajesecundare, dar ºi faptul cã este actantul principalal scenei finale din nuvelã. Adevãrul este cãrelaþia dintre Casandra ºi fiul sãu este cea caredeterminã întreg deznodãmântul nuvelei. Înmomentele de confesiune dintre mamã ºi fiuacesta îi mãrturiseºte cã el nu vede decât douãsoluþii pentru cauza crizei lor existenþiale: fie sãîºi ia lumea în cap cãutând sã îºi facã un rost înlume, fie sã îºi omoare tatãl, astfel punând capãttuturor problemelor.

Nuvela surprinde câteva scene din viaþaacestei familii nãpãstuite. Casandra este foarteîngrijoratã de faptul cã nu au bani, cã fiicele ei nuvor reuºi sã se cãsãtoreascã întrucât se aflã lavârsta mãritiºului ºi cã nici Ilie nu primisepãmântul promis de tatãl sãu dar nici întreagasoldã menitã dupã rãzboi ºi nu se va putea nici elaºeza la casa lui. Pentru a face un ban în casãCasandra toatã ziua þese pânze ºi lucreazã lâna.Toader, soþul alcoolic ºi adulterin, în schimb beatoþi banii la crâºmã în sat, ba mai mult cu o altãfemeie. În prima searã evocatã în nuvelã Ilie îºisalveazã mama de sub palma grea a tatãlui sãu ºiacesta pare sã fie momentul declanºator alprefacerilor interioare din ambele personaje. Adoua zi dupã acest incident Casandra se hotãrãºtesã se ducã la Socola la barierã pentru a vindeniºte pânzã ºi îºi aduce aminte de o vrãjitoare celocuieºte în zonã ºi vede în ea o posibilãrezolvare. Dupã ce îºi vinde pânza ºi niºte ouã seduce la halã de unde cumpãrã peºte sãrat ºi gaz.Mai apoi se întâlneºte cu o femeie cunoscutãcãreia îi povesteºte problemele ei ºi dã voce celormai adânci temeri (hrãnite în mod evident defrici superstiþioase) ºi anume cã femeia cu caresoþul ei umblã nu numai cã l-ar fi vrãjit pe el ci afãcut vrãji ºi asupra restului familiei. Când ajungela vrãjitoare, aceasta îi confirmã toate fricile dar îiexplicã ºi cum se vor rezolva. Îi zice cã urmeazãsã primeascã bani ºi cã un bãrbat ºi o femeie îivor rãul ºi cã „picã om bãlan, seara la aºternut îþicade un om bãlan cu veste straºnicã, tu pe cât aisã te scârbeºti, p’atât ai sã te bucuri. Bani cad ºidin faþã, ºi din spate. Un om roºcovan îþi vreabinele, îþi aþine calea, cu vorbe bune ºi cubucurie. .... Îþi cade o cumpãnã decât omu istroºcovan o ridicã, stã val vârtej pentru d-ta ºidoar nu þi-i strãin. Uite îi cade în faþã bucuria ceamare!...”. Vizita la vrãjitoare îi confirmãbãnuielile ºi îi întãreºte dorinþa de a scãpa desoþul ei pe cãi foarte necurate. Odatã întoarsãacasã, parcã cu gândurle mai bine puse în ordine,Casandra aflã de la Ilie cã Toader iar fusese acasãcu chef de scandal ºi cã într-un final plecase la

cealaltã femeie. Casandra se întunecã din nou ºinu face altceva prin asta decât sã îºi convingã fiulsã ducã planul la bun sfârºit la un moment datcãci altã soluþie nu ar mai exista, evident. Înaceeaºi searã se aºeazã la masã, autoarea estefoarte grijulie cu descrierea simplitãþii meselor,personajele mãnâncã mãmãligã cu borº în general,dar de data asta mãnâncã mãmãligã cu peºtesãrat. „Înainte de a amurgi s-au adunat cu toþii înjurul mesei rotunde rupând cu galantonie dinhrînca de mãmãligã ºi întinzând frumuºel înmujdei, luau cu economie cîte o þândurã de peºte.Flãmânzi, mîncau cu atâta poftã ºi lãcomie încîtar fi dat gustul ºi celui mai ghiftuit de toatebunãtãþile; dulãul hîrîia din când în când, dîndu-lea înþelege cã era acolo...” Cina lor umilã nici nuapucã sã se termine bine cã Toader se întoarse cuchef de scandal ºi le cere ºi bani de bãut. Acestareprezintã momentul identificat de vrãjitoare cafiind „cumpãna” ºi reprezintã totodatã ºi vesteastraºnicã ce pe cât o scârbeºte, p’atât o bucurãdar ºi momentul în care Ilie ia hotãrârea ca laprima ocazie sã îºi ucidã tatãl. La scurt timp dupãaceasta Ilie îºi urmãreºte tatãl ieºind de la crâºmãºi îl ucide îngropându-l într-o fântânã pãrãsitãpunând sfârºit tuturor problemelor lor.

Nuvela ipostaziazã, în esenþã, femeia deprovenienþã ruralã, modelul mamei eroine, ce nudispune de niciun mijloc pentru a-ºi depãºi

condiþia, ºi nu facem referire acum la mijloaceintelectuale. Casandra nu poate sã îºi ajute fiicelesã intre în acel cerc vicios al cãsãtoriei pentrupãmânt ºi zestre de la þarã, dar nici nu îºi poateajuta fiul sã se mute la casa lui. Are un soþadulterin ºi alcoolic dar copiii din fericire aumoºtenit-o pe ea ºi Ilie se dovedeºte a nu fi nimicdin ce este tatãl sãu. Copiii sunt toþi harnici ºipuºi pe treabã ajutându-ºi mama fiecare cumpoate iar singura ºi totodatã marea nemulþumire,fatalã în viaþa Casandrei ºi implicit a familiei eieste Toader. Autoarea a introdus ºi susþinut înaceastã nuvelã toate ideile principale exprimate întextele anterioare urmãrind ºi completând firulepic. Portretul conturat în final este al unei femeicu o viaþã extrem de durã, o realitate din pãcateîncã actualã în România. Afirm aceasta nu pebaza reportajelor de ºtiri manipulante, ci pepoveºti reale din viaþa de zi cu zi, exemple delângã noi, de femei ce duc greul într-o societate încare discriminarea pe motive de gen este încã o

problemã ºi într-o þarã în care o mare parte apopulaþiei încã trãieºte în mediul rural ºi a rãmastributarã unui stil de viaþã arhaizant ºi arhaizat înaceeaºi mãsurã, constrâns de „-isme” demultinactualizate.

Dintre bucolicul fantezist ºi plin de optimismal Iuliei Haºdeu ºi realitatea durã, marcatã detragism ºi subiectivism socialist a Sofiei Nãdejdeam ales sã ne ocupãm despre cea din urmã poatedintr-un subiectivism mai acut decât al scriitoareiîn cauzã. De asemenea am considerat cã exemplulSofiei Nãdejde este susþinut mult mai pertinent ºidenotã o tãrie de caracter dar ºi încredere înpropriile forþe (demne, nu e aºa, de o feministãadevãratã, fie ºi pentru România sfârºitului desecol XIX). Încrederea sa în forþele neexplorateîncã ale femeii provine, în cele din urmã, dintr-odemnitate specific umanã pe care autoarea oposedã, o încredere ce transcende ideologiipolitice sau de gen. În concluzie, personajulfeminin prinicipal al nuvelei „Aºa a fost sã fie” –Casandra reprezintã varianta elaboratã a aceleiidentitãþi feminine survolate în cele douã eseurianterioare, o tipologie a femeii din popor sclavãdar mai ales eroinã, captivã în universul ruraltragic, cristalizatã ºi imprimatã în concepþiascriitoarei.

Bibliografie: ªtefania MIHÃILESCU, Din istoria feminismului

românesc – Antologie de texte, Editura Polirom, Iaºi,2002;

Sofia NÃDEJDE, Scrieri, Editura Junimea, Iaºi,1978;

ªtefania MIHÃILESCU, Otilia DRAGOMIR ºiMihaela MIROIU, Lexicon feminist, Editura Polirom,Iaºi, 2002.

Note:1 ªtefania MIHÃILESCU, Otilia DRAGOMIR ºi

Mihaela MIROIU, Lexicon feminist, Editura Polirom,Iaºi, 2002, pp. 222-223.

2 ªtefania MIHÃILESCU, Din istoria feminismuluiromânesc – Antologie de texte, Editura Polirom, Iaºi,2002, p. 26.

3 Sofia NÃDEJDE „Cestiunea Femeilor” în FemeiaRomânã, anul II , nr. 111, din 25 martie 1879 reprodusîn ªtefania MIHÃILESCU, Din istoria feminismuluiromânesc – Antologie de texte, Editura Polirom, Iaºi,2002, pp. 85-87;

4 Idem.5 Studiu Introductiv de Victor VIªINESCU la

volumul Scrieri de Sofia NÃDEJDE, Editura Junimea,Iaºi, 1978. p. XCVII.

6 Sofia NÃDEJDE „Cestiunea Femeilor” în FemeiaRomânã, anul II , nr. 111, din 25 martie 1879 apudªtefania MIHÃILESCU, Din istoria feminismuluiromânesc – Antologie de texte, Editura Polirom, Iaºi,2002, pp. 85-87.

7 „Rãspuns D-lui Maiorescu în chestia creierului...”în Contemporanul, anul I, 1881-1882, nr. 24, pp. 873-881, apud ªtefania MIHÃILESCU, Din istoriafeminismului românesc – Antologie de texte, EdituraPolirom, Iaºi, 2002, p. 93.

8 Idem.9 Idem.10 Studiu Introductiv de Victor VIªINESCU la

volumul Scrieri de Sofia NÃDEJDE, Editura Junimea,Iaºi, 1978. p. IX.

11 Studiu Introductiv de Victor VIªINESCU lavolumul Scrieri de Sofia NÃDEJDE, Editura Junimea,Iaºi, 1978. p. IX.

12 Idem, pp. XVIII-XIX.

Locurile unde ºi modurile cum fiinþeazã artacontemporanã au fost amintite în episoadeleprecedente ale acestui “serial” dintr-o

perspectivã istoricã: expoziþiile, saloanele,bienalele, atelierele artiºtilor ºi alte spaþiineconvenþionale pe care aceºtia le populeazã cucreaþia lor ( workshop-urile), de la galerii de artã,sedii de bãnci, la spaþii economice sau socialedezafectate, care au abandonat funcþia lor iniþialã.Dacã cele de mai sus nu aveau costuri bugetare,nefiind subvenþionate de stat, muzeul de artã, înschimb, este o instituþie a statului, consumãresursele statului, reflectã politicile culturale alestatului, aplicã strategia statului în domeniulcultivãrii ºi selecþiei valorilor de patrimoniu princare se manifestã o parte din puterea ºi averea sa.Punctul de pornire al acestei discuþii a fosttentativa unor artiºti clujeni de a organiza “unsalon pe balcon” la Muzeul de Artã din Cluj.Adicã, tentaþia de a organiza într-un lloocc parþialneconvenþional (anfilada superioarã a curþiiinterioare a Muzeului de Artã) dar, într-un mmooddconvenþional (muzeal) un “salon” (expoziþie)pentru expunerea artei. Adicã, un mod fraudulosde a crea artei contemporane privilegiul de a fireceptatã ca artã muzealã, cu toate avantajele ºidezavantajele pe care le presupune o astfel deposturã.

Aceastã manierã de a vedea lucrurile, înaintede a fi una “revoluþionarã”, denotã o precarãcunoaºtere ºi înþelegere a ceea ce se întâmplã azi,la noi, cu universul artei, populat de ideinãstruºnice, afectat comportamental de idealismulunor personaje care se auto-crediteazã mai multdecât pot acoperi, dar, mai ales, din nefericire, dediferitele forme de uzupare pe care le practicã,sper cã numai din ignoranþã, acele persoanenefaste care, în absenþa oricãror criteriiprofesionale, se încumetã “sã managerieze” politicfenomenul artei actuale ºi patrimoniul artisticnaþional.

Muzeul de Artã, ca aºezãmânt culturalsusþinut, în continuare, prin subvenþii bugetare destat, se aflã la intersecþia dintre arta actualã ºiceea ce am numit “metafora succesoralã”, adicãpatrimoniul cultural artistic naþional. Un statdiletant cum este al nostru îºi imagineazã cã“ochind” cultura ºi arta se poate alege ºi cu tolbaplinã de iepuri ºi cu mãrirea turmeisãlbãticiunilor. Adicã, rezolvã ºi problema artei ºia susþinerii artiºtilor contemporani ºi se… trezeºteºi cu un patrimoniu propriu doldora de valori.Unde se poate consuma aceastã fantasmagoricãecuaþie de îmbogãþire? În Muzeul de Artã, careeste al doilea loc, dupã Banca Naþionalã, undestau tezaurizate valorile statului, mai ales dupã“marea privatizare”. Muzeul este singura instituþiea cãrei faimã ºi autoritate a rezistat schimbãriitimpurilor ºi, în general, ofensivei celor aflaþi înafara lui, mobilizaþi, întâi, pentru a-l distruge (veziimprecaþiile patetice ale Avangardei interbelice!),apoi pentru a-l ocupa, aceºtia sperând, astfel, sã-ºiînsuºeascã fraudulos faima ºi succesul garantat devaloarea confirmatã a patrimoniului muzeal,

pentru a se identifica, ei înºiºi, apoi, cu ceea ceam numit mai sus “metafora succesoralã”. Înaceastã “bãtãlie” s-au trezit, faþã în faþã, aspiranþiila locurile sacralizate ale „mormintelor” muzeale,generaþiile de artiºti care vin... cu “cavalcada”morþilor, a acelora orânduiþi deja în mormintelereci, de piatrã, de cãtre lumea parþial ocultatã acercetãtorilor ºi a preþuitorilor acestui trecut astfelsacralizat. În aceasta poziþionare rãzboinicãtrebuie, însã, sã intuim, în primul rând, o bãtãlieeconomicã. Fenomenul este departe de-a avea oanvergurã mondialã. Recunoaºtem aici, maidegrabã, un alt fenomen “original” al tranziþieinoastre post-comuniste. În sistemul puterii ºi alautoritãþii legiferante a statului, muzeele suntnuclee de forþã, generatoare de faimã, autoritate ºirespect, tocmai prin aceea cã ele adãpostesc“trezoreria” moºtenitã ºi însemnele puterii de lageneraþiile anterioare care au creat, în timp,ierarhiile puterilor mondiale. Acest lucru l-aînþeles printre primii Cosimo de Medici, dar ºiLudovic al XIV-lea ºi abilul sãu „intendent”,Richelieu. Înseºi puterile politice mondiale înþelegsã se sprijine pe aceastã formã deimpresionabilitate substanþialã a “morþilor”,înainte de a se sprijini pe puterea oamenilor vii,pe prosperitatea economicã ºi pe forþa militarã,rezultat al bogãþiilor actuale produse de aceºtia.În cazul muzeelor de artã, aceasta provoacã oputernicã rezonanþã iconoclastã: incapacitateapoliticilor administrative ale statului de a rezolvaneconflictual relaþia tensionatã dintre vechi ºinou, a condus adeseori la o repudiere pripitã avalorilor trecutului, adeseori justificatã doarideologic, ºi asumarea unor pseudo-valori care,chipurile, ar reprezenta valori ale noului.Problema nu este de a înlocui valorile vechi cualtele noi, ci de a adãuga cele noi, distingându-le,celor vechi. Noi, românii, avem, de-a lungultimpului, o uluitoare stãruinþã de a nu procedaaºa, pierzând pânã la urmã bunuri semnificativeºi personalitãþi de necontestat din panteonulnostru. Sunt suficiente doar trei exemple: cei maireputaþi artiºti români de notorietate mondialã(apreciaþi ºi valoric astfel) care sunt ConstantinBrâncuºi (Hobiþa, 1876 - Paris, 1957), VictorBrauner (Piatra Neamþ, 1903 - Paris, 1966) ºiAndrei Cãdere (Varºovia, 1934 - Paris, 1978),aparþinând fiecare altei generaþii, dar, asuprafiecãruia exercitându-se aceeaºi politicãiresponsabilã. Primul este perceput azi ca fiind„pãrintele” sculpturii moderne, cel de-al doilea -un reputat reprezentant al Avangardeisuprarealismului, iar cel de-al treilea - iniþiatorulconceptualismului în artele plastice. În consecinþã,fiecare dintre cei trei este considerat azi “artistfrancez de origine românã”, iar lucrãrile lor seaflã în patrimoniul statului francez, devenit ºiprin patrimoniul sãu artistic, o mare puteremondialã.

În perioada anilor 1950-1965 statul comunist aînfiinþat în România peste 30 de muzee de artã,selectând cu grijã “ideologicã” valorile “burgheze”care trebuiau expuse în aceste muzee. Nu a

contestat nicio clipã posibilitatea existenþei unorvalori artistice universale create de români, dar apreferat “sã punã în valoare” doar ceea ce serveascopului sãu politic. Ca sã nu mai vorbim deenormitatea acelei decizii a Guvernului Român dea trimite la Moscova o parte importantã apatrimoniului artistic ºi arheologic românesc, defrica “jefuitorilor de comori” germani. Dupã 50de ani, statul comunist nu a aderat la Convenþiaprivind protecþia patrimoniului mondial, culturalºi natural, apreciind cã nu putea satisfacecondiþiile puse de cãtre Convenþia de la Paris aOrganizaþiei Naþiunilor Unite pentru Educaþie,ªtiinþã ºi Culturã, din anul 1972. Între altele,atunci era legitimã cererea de recuperare a acesteipãrþi a patrimoniului naþional, “rãtãcitã” laMoscova. Deºi aceastã cerere din partearomânilor nu era consideratã prea... ”tovãrãºescã”!

Prin Decretul nr. 187 din 27 martie 1990,C.P.U.N.-ul a acceptat aceastã Convenþie deprotecþie a patrimoniului mondial semnatã, pânãatunci, de peste 40 de state ale lumii. Cu aceastase pãrea cã vom intra ºi noi în normalitate, înrândul celorlalte naþiuni ale lumii, respectândpolitica mondialã de protecþie a patrimoniuluicultural artistic.

În preambulul acestei convenþii se spunea: Conferinþa generalã a Organizaþiei Naþiunilor

Unite pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã, întrunitãla Paris, de la 17 octombrie la 21 noiembrie 1972,în cea de-a XVII-a sesiune:

- constatând cã patrimoniul cultural ºipatrimoniul natural sunt din ce în ce maiameninþate de distrugere nu numai datoritãcauzelor obiºnuite de degradare, dar ºi prinevoluþia vieþii sociale ºi economice care leagraveazã prin fenomene de alterare ºi dedistrugere ºi mai grave;

- considerând cã degradarea sau dispariþia unuibun al patrimoniului cultural ºi natural constituieo diminuare nefastã a patrimoniului tuturorpopoarelor lumii,

- considerând cã ocrotirea acestui patrimoniula scarã naþionalã rãmâne adesea incompletã dincauza amplorii mijloacelor pe care le necesitã ºi ainsuficienþei resurselor economice, ºtiinþifice ºitehnice ale þãrii pe teritoriul cãreia se gãseºtebunul de salvgardat;

- amintind cã actul constitutiv al organizaþiei

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


patrimoniu

Locuri (moduri) ale artei contemporane Muzeul de artã (I)

Vasile Radu

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


prevede cã ea va sprijini menþinerea, progresul ºidifuzarea cunoºtinþelor, veghind asupraconservãrii ºi protecþiei patrimoniului universal ºirecomandând popoarelor interesate convenþiiinternaþionale în acest scop;

- considerând cã recomandarile, rezoluþiile ºiconvenþiile internaþionale existente privitoare labunurile culturale ºi naturale demonstreazãimportanþa pe care o prezintã, pentru toatepopoarele din lume, salvgardarea acestor bunuriunice ºi de neînlocuit, indiferent de poporulcãruia ele aparþin;

- considerând cã unele bunuri din patrimoniulcultural prezintã o importanþã excepþionalã carenecesitã protejarea lor ca parte din patrimoniulmondial al întregii omeniri;

- considerând cã, faþã de amploarea ºigravitatea noilor pericole care le ameninþã,întregii colectivitãþi internaþionale îi revinesarcina de a participa la ocrotirea patrimoniuluicultural ºi natural de valoare universalãexcepþionalã, prin acordarea unei asistenþecolective care, fãrã a se substitui acþiunii statuluiinteresat, o va completa în mod eficace;

- considerând cã este indispensabil sã seadopte în acest scop noi prevederi sub formã deconvenþii care sã stabileascã un sistem eficient deprotejare colectivã a patrimoniului cultural ºinatural de valoare universalã excepþionalã,organizat într-o formã permanentã ºi dupãmetode ºtiinþifice ºi moderne, dupã ce a hotarât,cu prilejul celei de-a XVI-a sesiuni a sa, cã aceastãproblemã va forma obiectul unei convenþiiinternaþionale, adoptã în aceastã a 16-a zi a luniinoiembrie 1972 prezenta convenþie.”

Persoanele politice din acest forum mondial ºispecialiºtii domeniilor respective din fiecare þarãau considerat cã este oportun sã atragã atenþiaasupra unor situaþii grave, nu numai de naturacataclismelor ºi a calaminãþilor naturale“...constatând cã patrimoniul cultural ºipatrimoniul natural sunt din ce în ce maiameninþate de distrugere nu numai datoritacauzelor obiºnuite de degradare, dar ºi prinevoluþia vieþii sociale ºi economice care leagraveaza prin fenomene de alterare ºi dedistrugere ºi mai grave...” Acest semnal seîndrepta în primul rând asupra monumentelor, aansamblurilor artistice ºi arheologice ºi situriloristorice ºi naturale, urmând ca un interes specialsã aprofundeze cercetãrile privind stareapatrimoniilor mobile aflate în statele membre. Înaceastã categorie intrau, în primul rînd bunurilemobile de artã.

România s-a miºcat cu oarecare rapiditate înacest domeniu ºi a legiferat Legea 422 apatrimoniului imobil (monumente istorice ºisituri arhelogice) în anul 2001 ºi Legea 182 apatrimoniului mobil în anul 2000, a cãror literãconsfinþea necesitatea mãsurilor de protecþie ºisecuritate a monumentelor publice ºi a bunuriloraflate în muzee ºi colecþii private. Pânã în anul2003, când a apãrut Legea 311, a Muzeelor ºi aColecþiilor publice ºi Mãsurile de aplicare aleLegii Patrimoniului mobil, privind clasificareapatrimoniului cultural naþional. Ce s-a întâmplatdupã anul 2005 vom vedea cã sfideazã tocmaicerinþele impuse de legislaþia mondialã în acestdomeniu, prin nesocotirea nu atât a literei cât,mai ales, a spiritului acestor recomandãri aleorganizaþiilor mondiale de protecþie apatrimoniului de artã.

(urmare în numãrul viitor)

religia

Argumentul absolut ºi monstrul eticNicolae Turcan

Argumentul absolut nu argumenteazã cuadevãrat, ci se impune de la sine celui care-lfoloseºte. Sã-þi salvezi propriul copil de la

moarte nu are nevoie de niciun fel de desfãºuraresilogisticã. Singurã, „concluzia”, este suficientã.*Sub forma unei concluzii, aºa apare argumentul abso-lut. Fireºte cã el are în spate o mulþime de propoziþii,care îl susþin, numai cã aceste propoziþii nu suntlegate în mod necesar într-un silogism.*Argumentul absolut e de la sine înþeles pentru celcare-l aplicã. E de la sine înþeles ºi pentru ceilalþidoar dacã ei au un absolut cel puþin asemãnãtor,dacã nu identic…*Argumentul absolut este valid doar dacã înapoia luise aflã Dumnezeul cel adevãrat, al dragostei. Oricezeu fals ºi orice cãdere în idolatrie vor produce cunecesitate voinþã de putere. La limitã, argumentulabsolut poate fi aplicat doar pentru întemeierea pro-priei interioritãþi. Dar acesta este doar cazul extrem.*Uneori îmi vine sã spun fãrã minte: argumentul abso-lut e dragoste ºi nimic altceva.*Chiar dacã pare un caz particular al argumentuluiautoritãþii, argumentul absolut se ridicã pânã laDumnezeu. Asemenea rugãciunii, cu care are încomun termenul înalt, divinul. Numai cã, spre deose-bire de rugãciune, miºcare acestui argument esteinversã, de coborâre. E felul în care Dumnezeu seroagã omului.*Ce argument a avut rãstignirea Fiului lui Dumnezeu?Unul absolut – care ar putea rãmâne chiar neformu-lat, dacã nu ar fi ridicate împotriva lui obiecþiifilosofice ulterioare.*Mã întreb dacã nu cumva la baza argumentelor noas-tre logice nu se ascund asemenea tipuri de argumenteabsolute, mai mult sau mai puþin idolatre, mai multsau mai puþin divine. *Imperativul categoric al lui Kant ºi, în general, toateimperativele par a fi argumente absolute. Validitatealor, dacã se poate vorbi de validitate în acest caz, easiguratã altundeva. E ca ºi cum argumentul absolutar spune: „Logica e în altã parte!”. ?i în funcþie deacest temei non-tautologic, argumentul absolut arputea su nu sã fie valid, ar putea sau nu sã fie voinþãde putere. *Surprizã uluitoare pentru cel ce crede: argumentulabsolut poate sã fie valid! Pentru a dovedi acest lucrucelor ce nu cred, acelora pentru care aceastã surprizãnu e la fel de evidentã, este mai indicatã sfinþeniadecât o teodicee.*Doar cel aflat pe calea sfinþeniei, doar cel înfrânt deDumnezeu poate aduce argumente absolute în faþaaltora. Cãci faþã de sine, o poate face oricine. Fiindcãoricine se poate lua cu uºurinþã pe sine drept abso-lut.*Argumentul absolut þine mai curând de registrulontologic, decât de cel logic. Cu toate acestea aspirãla validitate logicã, aºa cum vedem într-un exempludin Dostoievski, când un ofiþer se întreabã: „Cum aºmai putea eu fi cãpitan, dacã Dumnezeu nu existã?”Avem aici un argument absolut, care vrea sã neconvingã de validitatea sa logicã. Dar este cu ade-vãrat aºa? Cred cã doar în cazul excepþional în careîmpãrtãºim acelaºi Absolut. Cu alte cuvinte, validi-tatea argumentului absolut este Absolutul însuºi. *Pentru a fi valid, argumentul absolut trebuie sã fiealtceva decât voinþã de putere. Sã fie dragostea ºi

voinþa de putere doi poli ai unei contradicþii? *Virtutea: a exersa în numele a ceea ce nu eºti, darcrezi ºi speri cã vei deveni în urma acestor exerciþii.A te întemeia pe credinþã, a-þi lua energia din viitor. *Nietzsche insista undeva cã virtutea celui puternic îie mai de folos egoismului celui slab, decât celui ce opracticã. Dar dacã practicarea ei în singurãtate con-ferã o bucurie inegalabilã, pe care cel nevirtuos nicimãcar nu ºi-o poate închipui? Iar când practicãm vir-tutea pentru Dumnezeu, ascunzându-o, dupã o prac-ticã a Pãrinþilor din Patericul egiptean, ce importanþãmai deþine ea pentru egoismul celuilalt? Niciuna. Deaceea, când supraomul nietzschean ar voi sã nedemonstreze utilitatea virtuþii doar pentru sclavi, n-artrebui sã-i arãtãm decât cã rãstoarnã, în mod facil ºilipsit de subtilitate, argumentul virtuþii ºi nimic maimult. Cu siguranþã cã dacã uºurãtatea operaþiunii nu-l va atinge pe cel dedat cu bunã ºtiinþã suprafeþelor ºisuperficialitãþii, lipsa subtilitãþii l-ar putea pune, pen-tru o clipã, pe gânduri. ªi chiar de nu-l convingem,nu-i oare de ajuns aceastã insignifiantã fisurã pentruca Dumnezeu, mai târziu, sã-L convingã El însuºi?*„Virtuos e cel ce se înfrânge pe sine” – iatã o frazã încare înfrângerea este elementul strãin: pe când virtuo-sul ºi sinele sunt unul ºi acelaºi, înfrângerea vine dinaltã parte, aducând cu sine o distanþã… dum-nezeiascã. Fãrã kenoza Fiului lui Dumnezeu, Care S-a lãsatînfrânt pe cruce, ar trebui sã devenim cu toþii, înmod necesar, doar niºte învingãtori.*Morala nu cunoaºte nimic despre smerenie. Omulmoral îºi vede progresul în bine ºi principiile care-ifundamenteazã comportamentul sunt tot atâtea argu-mente care-i valideazã buna situare. Dumnezeu nuîncape într-un asemenea sistem, deºi poate fi invocatneîncetat de cãtre omul moral ca stând la baza acþiu-nilor sale. Dumnezeul moral e un idol, o ºtia ºiNietzsche; dacã morala ºi mistica nu se suprapun,dacã prin practica poruncilor Evangheliei nu-L afli peHristos, niciun tremur ºi nicio cutremurare nu vor fisuficiente pentru a scãpa de idolatrie.*Respectarea principiilor morale de dragul principiilormorale dã naºtere unui monstru etic; aplicarea lordin dragoste faþã de Hristos iveºte sfinþenia.*Sã ai o pasiune iraþionalã pentru raþionalitate ºi sã temai ºi crezi raþional! Hotãrât lucru, modernitatea s-aprivit prea mult timp pe sine doar cu un singur ochi,cu cel deschis…*A fi etic înseamnã adeseori a pune între parantezemaxima lui Socrate, „Cunoaºte-te pe tine însuþi”. ªicu toate acestea, eticul e atât de vital pentru o comu-nitate, încât cunoaºterea de sine pare o aventurã pri-vatã, numai bunã de aruncat la coº. Paradoxul acestadezvãluie un raport care, cel puþin la prima vedere,nu poate fi rãsturnat: dacã acceptãm cã eticul sereferã la spaþiul public, ne putem imagina o personal-itate eticã aflatã într-o profundã indiferenþã faþã decunoaºterea de sine; invers însã, cineva sã secunoascã pe sine ºi sã fie total lipsit de eticã, e maigreu de imaginat. Cu toate cã dotat atât de bine cusimþul paradoxului, omul ar putea întrupa orice con-tradicþie, oricât de insolubilã teoretic.*Dacã existã un monstru etic, orb la propria lui interi-oritate, existã oare ºi opusul lui? Un sfânt non-etic?Nu cred, chiar dacã unele episoade de luptã împotri-va eticii publice sunt uºor de gãsit. Cu alte cuvintemai lesne îþi imaginezi o eticã non-sfântã, decât osfinþenie non-eticã.

Expoziþia „Apãrãtorul drepturilor Copiilor -Povestea lui Janusz Korczak”, organizatã deCentrul Raþiu pentru Democraþie în

parteneriat cu Institutul Polonez din Bucureºti ºiLibrarium Book Corner, a fost gãzduitã deLibrãria Book Corner pânã în 5 octombrie.

Deºi aparent pregãtitã pentru copii, cu text ºiimagini adaptate celor mici, expoziþia debordeazãprin problematica sa convenþia formalã de vârstã,adresându-se mai degrabã adulþilor-pãrinþi ºieducatori, cei care poartã grija copiilor, vegheazãºi impun respectul pentru drepturile lor. Alcãtuitãdin 16 planºe bazate pe cartea omonimã apictorului Tomek Bogacki, expoziþia celebreazãviaþa ºi moºtenirea lui Janusz Korczak, reputatpedagog, medic ºi apãrãtor al drepturilorcopilului.

Janusz Korczak, nãscut la 22 iulie 1878 înVarºovia, a organizat primele orfelinate dinPolonia ºi a editat primul ziar pentru copii. Înperioada interbelicã, în orfelinatul condus deJanusz Korczak, ”Casa noastrã”, ºi-au gãsitadãpost sute de copii. Principiile autodefinirii ºiemancipãrii copiilor, teoretizate de Korczak, eraupuse în practicã în instituþiile pe care acesta leavea în grijã, prin sistemul de auto-guvernaredând dreptul copiilor sã-ºi asume propriaeducaþie. Se întâmplã sã uitãm, fiindcã pare cã auexistat dintotdeauna, cã aceste concepte au fostadoptate recent ºi e nevoie sã veghem larespectarea lor. Deprinderea unor facultãþiautonome de gândire ºi responsabilizare, relaþiade egalitate dintre educator ºi copil ºi respectulpentru efortul intelectual asumat reprezintãcoordonate ale poziþionãrii Centrului Raþiu înrelaþia cu numãrul tot mai mare de voluntariºcolari, mai cu seamã liceeni.

Respectul pentru individualitate ºi încredereaîn puterea educaþionalã a responsabilitãþii suntcâteva dintre coordonatele viziunii lui Korczak.

Conform acesteia, copiii meritã acelaºi respect caadulþii, procesul de educaþie trebuie bazat peînþelegerea nevoilor personale ale fiecãrui copil ºiadaptat acestor nevoi, rolul principal aleducatorului este acela de a asculta atent ºi de aajuta copiii sã ajungã prin forþe proprii la adevãr.

Dupã ocuparea Poloniei, în orfelinat au rãmasnumai copiii evrei, iar instituþia a fost mutatã îninteriorul ghetoului. În 6 august 1942 a venitordinul de deportare ºi, deºi lui Korczak i s-aoferit posibilitatea de a pleca, acesta a ales sã-iînsoþeascã pe cei 200 de copii ai orfelinatului,într-o procesiune tãcutã ºi demnã, spre locul deîmbarcare pentru ”mutarea spre est”, lagãrul deexterminare de la Treblinka. 2012, declarat de

Seimul Poloniei anul Korczak, marcheazã 70 deani de la moartea sa ºi 100 de ani de laînfiinþarea Casei Orfanilor, celebrul orfelinatpentru copii evrei de pe strada Krochmalna nr.92.

Renumit educator ºi pedagog, Korczak declaracã drepturile omului încep cu drepturile copilului,conceptul lui novator aflându-se la bazaConvenþiei privind Drepturile Copilului, cel maiimportant document internaþional destinatocrotirii drepturilor ºi libertãþilor copilului. Cãrþilesale, ”Cum sã iubeºti un copil” ºi ”Dreptulcopilului la respect”, i-au introdus pe pãrinþi ºiprofesori în domeniul psihologiei copilului. Dintrecãrþile sale pentru copii, cea mai cunoscutã este”Regele Matt întâiul”.

Fiecare dintre planºe marcheazã un momentdin viaþa lui Korczak, scopul nu este însã strictbiografic, expoziþia mãrturiseºte mai degrabãdecât informeazã despre întregul context dinPolonia, nu doar despre circumstanþele istorice.Latura artisticã este disimulatã, se retrage în faþamãrturiei, lucrarea prezentatã nu este cea aartistului, ci cea a lui Korczak însuºi.

Tomek Bogacki, autorul acestei expoziþii, esteilustrator de carte pentru copii, având înportofoliu peste 40 de volume ilustrate. În unelecazuri, precum cartea despre Janusz Korczak,poveºtile pe care le ilustreazã îi aparþin. Volumulexpus la Book Corner a fost în anul apariþiei,2009, finalist la National Jewish Book Award, lacategoria carte ilustratã pentru copii. Pe mãsurãce povestea avanseazã detaliile se schimbã,culorile specifice Europei Centrale sunt înlocuitecu un alt registru, personajele îºi schimbãvestimentaþia; toate acestea adreseazã subtilschimbãrile mai semnificative care le genereazã.

Dacã pentru cei mici expoziþia este o ocaziede învãþare, pentru adulþi ea reprezintãoportunitatea de a descoperi o persoanã care ºi-adedicat copiilor nu doar întreaga operã, ci, deasemenea, viaþa.

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


accent

Apãrãtorul drepturilor copiilorPovestea lui Janusz Korczak

Mihaela Bidilicã

În rândurile Historiei de Antiquitate RegumNorwagiensium, cãlugãrul Teodoricus remarcaacurateþea ºi concizia poeziei scaldice care,

asumându-ºi rolul de pãstrãtoare a istoriei îndepãrtate,cântã în versuri „fapte de vitejie” fãrã sã falsificeevenimente sau sã inventeze eroi. Scalzii sunt istoriciinordului, mai adaugã el, citându-le fãrã sfialã poemele.Cu atât mai uluitor este faptul cã exegeza recentãpune la îndoialã o seamã de fapte, întâmplãri ºiobiceiuri relatate cu aceeaºi acurateþe ºi concizie, într-adevãr fapte de o cruzime inimaginabilã, însãobiºnuite în atmosfera Evului Mediu timpuriuscandinav unde eroismul se cuantifica ºi prin numãrulde victime sau prin cruzimea arãtatã adversarilor1.

Amintitã doar de câteva ori în literatura norduluimedieval, dovadã cã n-a fost aplicatã decât în cazuriextreme, pedeapsa „vulturului însângerat” numãrãprintre victime pe regele Aella al Northumbriei,Halfdan (fiul regelui Harald Harfagri al Norvegiei),regele Edmund, regele Maelgualai din Munster ºiarhiepiscopul Aelfheah. „Înaripatele regelui Aella” sereferã la primul protagonist cunoscut cãruia i se aplicãaceastã pedeapsã cumplitã. Descrierea „vulturuluiînsângerat” ca pedeapsã prin care victima îi esteconsacratã lui Odin apare în Gesta Danorum, Ragnars

Saga, Heimskringla (Haralds Saga Harfagra),Reginsmal ºi Orkneyinga Saga, aºadar în scrieri cuvaloare istoricã al cãror adevãr nu poate fi pus laîndoialã fãrã a ne îndoi de însãºi existenþaprotagoniºtilor lor.

Ca episod evocat într-un poem scaldic, moartearegelui Aella se va referi întotdeauna la rãzbunareafiilor pe ucigaºul tatãlui lor. Caracterizatã drept ceamai cruntã pedeapsã, aplicatã doar în cazuri extreme,„vulturul însângerat” descrie un ritual dedicat luiOdin, prin care victimei i se inscripþiona pe spate unvultur cu aripile deschise, i se îndepãrtau apoi coasteleuna câte una, iar plãmânii erau scoºi în afara trupuluiastfel încât trupul osânditului sã semene cu un vulturcu aripile deschise.

Saga fiilor lui Ragnar relateazã evenimentele careduc la uciderea regelui danez Ragnar, aruncat fãrãsabie într-o groapã cu ºerpi osândit prin aceasta la omoarte umilitoare pentru un viking. Nu peste multtimp, York-ul va fi atacat de Marea armatã danezãcondusã de fiii regelui Ragnar, Halfdan Ragnarsson ºi

Ivar Beinlaus2, care îºi rãzbunã tatãl, aplicându-iregelui Aella pedeapsa “vulturul însângerat”.

Dacã un kenning precum „înaripatele regeluiAella” nu se poate referi decât la vulturi, în tratatulLimbajul poeziei Snorri Sturluson oferã o singurã

cheie de lecturã ºi interpretare a înaripatelor, fie elevulturi sau corbi. „Pãsãrile, spune el, trebuie descriseîn termeni de trupuri ºi sânge, ca hranã ºi bãuturã atuturor înaripatelor.” Însã atât vulturul cât ºi corbulvor intra în structura unor metafore kenning care sereferã fie la corbii lui Odin (zeul purta pe umeri doicorbi, Hugin semnificând iuþimea gândului ºi Munin,a cãrui datorie era sã-ºi aminteascã ºi sã-i relatezezeului tot ce vãzuse în zborul sãu), fie la artacompunerii poeziei, atâta vreme cât miedul inspiraþieia fost dus de Odin în Ansgard dupã ce zeul luaseforma unui vultur.

Metafora kenning „înaripatele regelui Aella” faceparte dintr-un poem dedicat regelui Harald Gilli,compus de scaldul Einarr Skulasson în anul 1136. Celmai cunoscut poet al Scandinaviei secolului al XII-lea atrãit la curtea regalã a Norvegiei, cântând mãrirea ºidecãderea regilor Sigurd Cruciatul, Harald Gilli ºi adoi dintre urmaºii acestuia. Poemul dedicat lui HaraldGilli (numele derivã probabil din Gilla Crist careînsemna „cel dedicat lui Cristos”), evocã un evenimentdin perioada rãzboaielor interne din casa regalã aNorvegiei când regatul era condus de co-regenþaHarald Gilli-Magnus al IV-lea Sigurdsson. Deseleconflicte între cei doi regi culmineazã cu o bãtãlienavalã în care Magnus Sigurdsson îl înfrânge peHarald la Farlev. Ucis în acelaºi an de Semble, un altpretendent la tronul Norvegiei, moartea lui HaraldGilli se cerea rãzbunatã de cãtre fiii sãi, aceastã datorierevenindu-i lui Sigurd Harldsson, primul sãu nãscut.Patru ani mai târziu, uzurpatorii tatãlui sãu vor fiînfrânþi în bãtãlia navalã de la Hvaler, din fiordulOslo.

„Înaripatele regelui Aella” se referã, în acest poem,la vulturii care înconjoarã locul bãtãliei în aºteptareahranei, însã evocarea morþii tragice a regelui Aellaanticipeazã douã momente ulterioare bãtãliei de laFarlev: pedeapsa pe care Harald Gilli o va aplicaregelui Magnus, orbindu-l, ºi eroismul lui Sigurd carerãzbunã în bãtãlia din fiordul Oslo moartea tatãluisãu.

Note:1. Roberta Frank. “Viking Atrocity and Skaldic Verse:

The Rite of the Blood-Eagle”. The English HistoricalReview. Vol. 99, No. 391, April 1984.

2. În Saga fiilor lui Ragnar existã un episod legat demoartea lui Ivar. Gãsindu-ºi sfârºitul pe þãrmul englez,vikingul cere sã fie înmormântat chiar acolo ºi profeþeºtecã, atât timp cât oasele lui se vor afla pe þãrm, nicio altãarmatã nu va putea invada Anglia. Ajuns pe þãrmulenglez în anul 1066, William Cuceritorul dezgroapãtrupul lui Ivar, pe care îl gãseºte intact, îl incinereazã ºi-abia dupã aceea porneºte spre Hastings încredinþat cãvictoria va fi a lui.

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


metaforele nordului

Vulturi - “Înaripatele regelui Aella”Flavia Teoc

consacrate ale fotografiei artistice (precum îneseul fotografic Aqua, din 2008), Virgil Mleºniþãse pliazã pe „datul” vizual tratându-l cu detaºareºi spirit ludic subminate, însã, în plan secund, deo irepresibilã anxietate ce rãbufneºte uneori desub „pojghiþa” cvasi-neorealistã a imaginii.

Alb-negrul asociat cu aerul de documentar, deîndepãrtare „istoricã” faþã de evenimentul „viu”,de i-mediateþea faptelor, preferinþa pentru „foto-captura” pe teren în detrimentul regiei de studio –pot constitui tot atâtea elemente de apropiere vis-à-vis de neo-realismul italian, însã Virgil Mleºniþãpropune o (re)conversie temporalã – ieºirea din

timpul „comun”, dilatarea unei „clipe” investite„cu surplus de semnificaþie” ce duce la un variabilgrad de autonomie esteticã/ontologicã a imaginii;se opereazã aici o transgresare a realului cãtresimbolul de tip vizual, ghilotina instantaneuluifotografic fiind redusã la tãcere: „l’actephotographique implique donc non seulement ungeste de coupure dans la continuité du reel maisaussi l’idée d’un passage, d’un franchissementirreducible.”*

Unind formulãri iconice diverse, sub specia„cadre de film”, în buna tradiþie a neo-realismuluiitalian (vaporetto, roof cleaner, tram dreamer,children in school tint), inflexiuni tarkovskiene ori„contaminãri” via pittura metafisica (afternoonblues, bac, snowgirl, dove), secvenþe de unminimalism formal regizat pe fragmentele uneidefuncte/muribunde modernitãþi (aliens,bikerbridge, richess, k2), ori ironia crepuscularã desorginte post-modernistã (baloon, conspiracy,

heavy drinks, pig it), Virgil Mleºniþã reuºeºte, înmod paradoxal, sã confere o stranie coerenþãdemersului auctorial. Impregnându-le cuinefabilele parfumuri ale memoriei unei civilizaþiiest-europene oscilând între ecourile din ce în cemai rarefiate de Mitteleuropa, ºi cele de diluat„balcanism” conjunctural, fotografiile saleaproximeazã ºi „negociazã” realitatea în retortelesecrete ale cãutãrii propriei identitãþi artistice prinprisma sinceritãþii „depoziþiei” sale de martorvisãtor ºi tenace.

NNoottã::* „Actul fotografic implicã, deci, nu numai un

gest de secþionare/rupturã în continuitatearealului, dar ºi ideea unui pasaj, a unei ireductibiletransgresiuni.” (Philippe Dubois, L’actephotographique et autres eassais, Editions Labor,1990, p. 160) (trad. n.).

(urmare din pagina 36)

Incognito sau ochiulîn perpetuã alertã alfotografului

Este greu de crezut, dar timp de aproapeºaptezeci de ani (scurºi de la moartea sa, în exilla Sibiu, din 1944) nimeni nu s-a gândit sã

alcãtuiascã o ediþie cu scrierile lui Petre Grimm,profesor al Universitãþii Daciei Superioare între 1919 -1944 ºi pionier al anglisticii clujene ºi româneºti. Esteacesta, într-un fel, un rãspuns amar dat întrebãriiadresate viitorimii de profesorul D. Popovici:„Greutãþile cu care a avut de luptat UniversitateaClujului în timpul rãzboiului au hotãrât ºi soartacelei mai mari pãrþi din opera sa, rãmasã pânã acumsub formã de manuscris. Care va fi soarta ei mîine?”De-a lungul anilor, câþiva membri ai Catedrei deEnglezã (Mihail Bogdan, Aurel Trofin, Ioana Sasu-Bolba, Virgil Stanciu) au publicat, în analalediverselor universitãþi, studii ºi articole despreactivitatea lui Grimm, dar abia astãzi putemconsemna, cu satisfacþie, apariþia unui volum cerestituie publicului cititor (precum ºi specialiºtilor)cele mai însemnate titluri din contribuþiile decomparatist, istoric literar ºi traducãtor aleprofesorului clujean. Intitulatã Petre Grimm. Scrieride istorie literarã ºi apãrutã în colecþia „Scriptor” aEditurii „Eikon”, cartea i se datoreazã anglistei LianaMuthu, care a îngrijit ediþia, a alcãtuit un tabelcronologic ºi a scris o utilã prefaþã, „Petre Grimm –profesor ºi traductolog”, precum ºi un tabelcronologic, cu date inedite, obþinute din fondulUniversitãþii „Regele Ferdinand I” de la ArhiveleNaþionale. Avem în faþã o importantã contribuþie laistoria anglisticii româneºti ºi, implicit, la istoriaUniversitãþii clujene, fructul unei idei de cercetarecare se cuvine salutatã ºi pentru calitatea ei de ou allui Columb.

Petre Grimm s-a nãscut la Bucureºti, în 1881, dintatã alsacian ºi mamã franþuzoaicã. A studiatgermana ºi engleza la Universitatea din Bucureºti,ulterior limba ºi literatura englezã la Freiburg. Odatãcu înfiinþarea universitãþii româneºti din Cluj, a fostdesemnat sã predea limba ºi literatura englezã, încadrul a ceea ce era mai mult un lectorat decât ocatedrã, iar dupã ce ºi-a susþinut doctoratul, în 1925,a devenit profesor. A debutat în Gândirea, cu

traduceri din Lord Tennyson. Ca profesor universitar,ºi-a orientat activitatea de cercetare mai cu seamãînspre confluenþele ºi realþiile culturale româno-engleze, publicând, în jurnalul academic alUniversitãþii, Dacoromania, un studiu extins (de faptdizertaþia sa doctoralã) despre „Traduceri ºi imitaþiiromâneºti din literatura englezã”, în Studii literare(Sibiu, 1943), „Cele dintâi traduceri englezeºti dinliteratura româneascã”), iar la Cluj, în 1925,volumaºul de traduceri, cu un studiu introductiv, dinRobert Burns, poetul þãrãnimii. În paralel, i se cuvineconsemnatã activitatea de traducãtor din W. Cowper, Lord Byron (Cain. Un mister, Bucureºti,1925), M. Eminescu (Poems, Cluj, 1938), W.Shakespeare (Cum vã place?), Bucureºti, 1942.

Ediþia alcãtuitã de Liana Muthu reia cele douãstudii importante despre receptarea timpurie apoeziei engleze în literatura românã, dar ºi, încapitolul „Cadre ºi profiluri”, articole de impulsdidactic, despre literatura englezã ºi câþiva marireprezentanþi ai ei (Chaucer, Shakespeare, Shelley,Byron, Keats etc.), apãrute în periodice precumGândirea, Noua revistã românã, Convorbiri literare,Lumea universitarã, Transilvania, Cultura). Maiinclude traducerile din Robert Burns ºi cele dinEminescu (cu excepþia traducerii poemuluiLuceafãrul, rãmasã în manuscris). O altã secþiune re-publicã portretele schiþate de D. Popovici (o evocarescrisã la patru ani dupã deces) ºi de George Hanganu(nepotul profesorului).

Nu toþi universitarii clujeni interbelici s-au remar-cat prin prolificitate. Pe Petre Grimm l-au împiedicatsã construiascã o operã mai substanþialã atât condiþi-ile neprielnice în care ºi-a desfãºurat activitatea târzie,cât ºi, probabil, firea sa prea boemã ºi sociabilã,despre care existã câteva mãrturii lãsate de fostelesale studente favorite (Olga Caba, Puia Magda) saude George Hanganu. Iatã cum îl descrie acesta, înipostaza sa cea mai cunoscutã: “ Silueta lui Grimmfãcea parte din peisajul uman al Clujului înainte de1940. Înalt, îmbrãcat cu multã originalitate, purtândlavalierã, avea o figurã prelungã, mãrginitã de unbarbiºon cu fire sure ºi blonde, ochi luminoºi, priviri

cu o infinitã gamã de stãri sufleteºti. Zilnic strãbãtea‘cu pasul de ogar’ strada Eminescu, unde locuia,îndreptându-se pe Calea Moþilor spre Universitate.Niciodatã nu-l vedeai singur. Era acompaniat fie deprofesorul Yves Auger – traducãtorul lui M.Sadoveanu în limba francezã – ºi de profesorulGeorge Giuglea – de la catedra de filologie romanicã– fie de un grup de studente care-i sorbeau conver-saþia spiritualã ºi spumoasã, învioratã de anecdote ºidictoane engleze sau latine.” (p. 198).

Cum spune Liana Muthu, “meritul cel mai mareal lui Petre Grimm rãmâne acela de a fi studiatmodul în care literatura englezã a devenit cunoscutãîn România prin intermediul traducerilor, faptconcretizat în teza de doctorat intitulatã Traduceri ºiimitaþii româneºti din literatura englezã. Studiu deliteraturã comparatã” (p. 9). Dar profesorul clujeannu s-a mulþumit sã inventarieze traducerile existentepânã la acea datã, analizându-le mai ales din punctde vedere lingvistic ºi stabilindu-le (non)valoarea. Peparcusul studiului, el face numeroase consideraþiuniprincipiale privind arta traducerii (în special depoezie), insistând, precum ulterior Leon Leviþchi,asupra bazei lingvistice a acesteia, dar ºi asupragradului de dezvoltare atins de limba þintã, carepermite sau nu permite realizarea unor echivalãrinotabile. „Pentru a avea traduceri bune, trebuiau sãse împlineascã mai multe condiþii. Prima era aceea dea avea o limbã destul de bogatã, în care sã se poatãreda nuanþele de gândire ºi simþimânt ale unorscriitori care aveau înaintea lor o civilizaþie mult maidezvoltatã decât aceea în care se afla poporul românîn vremea când au început aceste traduceri. Limbaromâneascã de acum un veac era, desigur, în uneleprivinþe o limbã foarte bogatã, mai cu seamã încuvinte concrete, dar era lipsitã mai ales de cuvintepentru noþiuni abstracte. Pentru ºtiinþã, limba era cutotul insuficientã, pentru poezie însã ea avea unvocabular bogat, care nu avea nevoie de prea multeadaose, pentru a putea reda chiar simþiminte maicomplicate. Se exprimase, doarã, în ea toatã bogãþiade gândiri ºi simþiminte cuprinse în Biblie, nu fuseseînsã destul mlãdiatã pentru poezie” (p. 128). Odatãîndeplinitã condiþia sine qua non, cunoaºtereatemeinicã a celor douã limbi intrate în relaþie, a douacondiþie esenþialã, conform profesorului clujean, esteca „traducãtorul [...] sã simtã o profundã simpatiepentru opera pe care o tãlmãceºte în limba lui, [...] sãlucreze cu aceeaºi plãcere la aceasta ca ºi scriitorulcare a compus-o; el trebuie sã aibã un spirit congenialcu al acestuia ...” (p. 132). Aºadar, studiul lui PetreGrimm este, pe de o parte, un tezaur de informaþiiprivind primele contacte, directe sau intermediate, aleliteraturii române cu poezia ºi cu drama engleze, cuanalize de text minuþioase ºi o contextualizaremodernã, iar pe de altã parte un îndreptar preþiospentru cel ce doreºte sã-ºi lãmureascã unele aspecteteoretice ale artei traducerii, înainte de a se aventuraîn practicarea ei. Acribia filologicã de care dã dovadãprofesorul în acest text (cu compararea, adesori pedouã coloane, a traducerii cu originalul, dar ºi avariantelor între ele, fãcând distincþia între ‚traduceri’ºi ‚imitaþiuni’) va fi aplicatã ºi textelor analizate încadrul referenþial al celei de a doua lucrãriimportante, Cele dintâi traduceri englezeºti dinliteratura româneascã.

Mai puþin cunoscut, mai puþin productiv decâtalþi angliºti din generaþia sa, precum DragoºProtopopescu, Haig Acterian sau Marcu Beza, PetreGrimm a fost o figurã luminoasã a învãþãmântuluisuperior clujean ºi un înaintaº de seamã al breslei.Restituirea Lianei Muthu reprezintã nu doar unmemento ºi un omagiu întârziat, ci ºi achitareadatoriei câtorva generaþii.

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


flash meridian

Petre GrimmPionierul anglisticii clujene

Virgil Stanciu

Alexandru Cãpraru, în scrisul sãu dedicatsportului – tabletã, cronicã, pamflet... -, abordade cîte ori avea ocazia, arbitrajul. Vã recomand

scrisul lui Alexandru Cãprariu din mai multe motive,douã dintre ele þinînd de obiectivitate ºiresponsabilitate. Plusul? Plusul l-a dat curajul, rarpentru un timp în care sportul românesc era guvernatde douã ministere, douã cabinete, doi... fraþi ºi mãopresc aici. Cert este cã Alexandru Cãprariu, mai multdecît confraþii publicaþiilor sportive din acea vreme, ascris ºi a vorbit deschis despre tarele arbitrajuluiromânesc, bun la export, mediocru ºi slab pe piaþainternã.

Scriu rîndurile de faþã dupã ani buni de partidevizionate, dupã multe cronici de specialitate citite,dupã multe talk-show-uri urmãrite live ºi multeimagini în reluare. Concluzia este una, arbitrul românde fotbal a rãmas bun pe piaþa externã, modest pe ceanaþionalã. Mai mult... Ca tacîmul sã fie complet, anul

2012 aduce în structura CCA douã numecontroversate, Alexandru Deaconu ºi AugustusConstantin.

Alexandru Deaconu a fost numit preºedinte alCCA. Augustus Constantin s-a retras din activitateacompetiþionalã, fiind imediat cooptat în structurileCCA. Ambii s-au dat în stambã la multe, foarte multepartide din toate eºaloanele naþionale, ambii aucumulat etape de suspendare, ambii au creatanimozitãþi în rîndul conducãtorilor de cluburi,antrenorilor, patronilor, ambii au ajuns sã fie recuzaþi.Ambii au ajuns în structuri de conducere ºi mã întrebce i-ar putea cei doi învãþa pe tinerii cavaleri aifluierului. Alexandru Deaconu ar putea preda cursurile„Steaua sus Rãsare”, „Încã 50 de ani luminã”,„Inflamarea ºi stingerea incendiilor pe stadioane (cursteoretic ºi practic, capitole de interes „Amnarul”,„Chibritul”, „Torþa”, „Bricheta”, „Petarda”), „Limbaromânã în raportul de joc”, „Despre simulare”.

Augustus Constantin are deja pregãtite cursurile

„DNA în viaþa arbitrului de fotbal”, „Azi pe stadioane,mîine în zeghe”, „Absenteismul de la cursurile ºiexamenele practice”, „Rolul pãrintelui arbitru”, „Luareaºi darea de mitã. Avantaje ºi dezavantaje”, „Rolulpatronilor în viaþa sportivã”, „Deplasãri motorizateetapã de etapã”.

Dacã tot ne-am procopsit cu cei doi, propun olãrgire a catedrei prin cooptarea arbitrilor AlexandruTudor, Florin Chivulete, Teodor Crãciunescu.Alexandru Tudor ar putea preda „Relaþia Arbitru –Hollywood. De pe teren pe mare ecran”, „BusterKeaton – Alexandru Tudor sau cei care nu au zîmbitniciodatã”, „Rolul Jandarmeriei în evacuareaarbitrilor”. Florin Chivulete ar conduce un singur curs,„Folclor ºi arbitraj”, în timp ce Teodor Crãciunescu aravea audienþã cu „Arbitrul – tatã, arbitrul – fiu”,„Inocenþa în arbitraj”, „Cum sã faci praf o partidã.Dar mai multe ?”. În fine, ultimul pe lista profesorilorpropuºi este Marius Avram, cu „Mãrire ºi decãdere înarbitraj”, „Frate, frate, dar brînza e pe bani”.

Haz de necaz sau nu, acesta este adevãrul. Ceicare vin din urmã în arbitraj, Radu Petrescu, OvidiuHaþegan de exemplu, chiar dacã sînt bine vãzuþi pestehotare, sînt departe de pretenþiile reclamate, datoritãmultor partide distruse pe plan intern.

Arbitrul de fotbal din România rãmîne încontinuare dator...

Astfel am putea numi Dicþionarul personajelordin teatrul lui I. L. Caragiale, volum apãrut înacest an, ce stã (ori trece!, destul de liniºtit...)

încã sub semnul (alþi comentatori ar spune chiarstigmatul!) lui Nenea Iancu, la Editura All Educaþional.Trebuie spus din capul locului cã nu avem de-a face cuun „dicþionar subiectiv” de genul celui realizat de unulsingur de Gelu Negrea. Avem în faþã ceea ce senumeºte, cu o formulã nu foarte simpaticã, un„auxiliar didactic”, la realizarea cãruia s-au „asociat”,sub coordonarea unui venerabil ºi experimentatproducãtor de asemenea instrumente critice – l-amnumit pe criticul, istoricul literar, universitarul,eminescologul ºi monografistul minuþios al multoraltor autori români ori idei ºi reviste literare româneºti,Constantin Cubleºan – ºase cercetãtori din generaþii ºicentre culturale diferite. Altui experimentat cãutãtorprin arhive ºi prolific autor de lucrãri cu valenþerecuperatoare în spaþiul istoriei literaturii române,universitar ca ºi coordonatorul lucrãrii, la Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, profesorul MirceaPopa, i se adaugã mai tinerii Gabriela Chiciudean,Iuliana Galaþã, Ileana Ghemeº, Georgeta Orian de laAlba Iulia ºi Victor Cubleºan împreunã cu ClaudiuGroza, de la Cluj, aceºtia doi, însã din afara almeimater, dar în virtutea vocaþiei lor de critici literariactivi la cele douã reviste literare importante aleClujului: Steaua ºi Tribuna. (Fiºele bio-bibliograficesintetice ale autorilor dicþionarului pot fi, de altfel,consultate la sfîrºitul volumului.) Astfel constituit,grupul celor ºapte recenzenþi ai „persoanelor” dinlumea teatrului caragialian induc în structura, dar ºi înexpresia, „documentului” final atît rigoarea canonicãspecificã unei cercetãri cu temã datã, cît ºiexpresivitatea specificã procedurilor de investigaþie

literarã proprii fiecãrui autor în parte.Decupajul din universul de tipuri umane

reprezentative ale operei lui I. L. Caragiale este fãrãechivoc: „Am cãutat – mãrturiseºte în „cuvîntulînainte”, coordonatorul acestei întreprinderi de sintezãcriticã – sã cuprindem în demersul nostru analitic –fiecare fiºã dovedindu-se a fi, în fapt, o priviremonograficã asupra personajului – toate cele 11 textece alcãtuiesc opera dramaticã a lui I. L. Caragiale,unele dintre ele (aproape) necunoscute cititorului deazi. Astfel, am luat în considerare piesele O noaptefurtunoasã, Conul Leonida faþã cu reacþiunea, Oscrisoare pierdutã, D’ale carnavalului, Nãpasta, 1Aprilie (monolog), Începem, Hatmanul Baltag ºi Osoacrã dupã ediþia I. L. Caragiale, Opere, I, Teatru,ediþie criticã de Al. Rosetti, ªerban Cioculescu, LiviuCãlin, cu o introducere de Silvian Iosifescu, Editura deStat pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, 1959, pp.11-521; 100 de ani, revistã istoricã naþionalã a secoluluiXIX, în 10 ilustraþiuni ºi Modern, „monolog burlesc”,dupã ediþia I. L. Caragiale, Opere. VI. Teatru, ediþieîngrijitã de ºerban Cioculescu, Bucureºti, EdituraFundaþiei pentru Literaturã ºi Artã „Regele Carol II”,Bucureºti, pp. 471-494, 511-515.” Altfel spus, suntreþinute pe „listele permanente” doar acele personajecare îºi au „domiciliul permanent” în spaþiul unanimacceptat ca fiind teatrul lui Caragiale. Dar, neavertizeazã acelaºi Constatin Cubleºan, „Personajelesunt tratate în ordine alfabeticã, în contextul întregiiopere dramaturgice a lui I. L. Caragiale, ºi nu separat,în cadrul fiecãrui titlu în parte.” Chiar mai mult, s-aufiºat ºi „personajele care nu sunt apariþii propriu-ziseîn piese, dar care au consistenþa lor bine definitã prinreferirile ce se fac asupra lor”. Dupã cum, o fiºã apartea fost dedicatã unui personaj generic, omniprezentdeºi nu tocmai vizibil, rezoner ºi catalizator constant

al energiilor personajelor aflate în lumina rampei,anume Gazeta (Ziarul, Foaia, Jurnalul, Fiþuica). Sepierde ceva prin acest decupaj? Nu, pentru cã neasigurã Constantin Cubleºan ºi suntem de acord cudomnia sa – „Fiecare personaj caragialian poartã înbiografia lui, în structura sa umanã o genã tipicã uneicategorii particulare de indivizi care populeazã lumeadintotdeauna...” Cum la Caragiale „totul esteesenþializat”, poþi reconstitui umanitatea, sausubumanitatea carnavalului infinit al lumii (cuprecãdere, suntem tentaþi sã spunem, ale celeiromâneºti) din totdeauna, în toatã plenitudinea ei dinorice punct al geografiei sale. Cîtã particularitate, atîtauniversalitate; cît derizoriu, atîta perenitate – aproapecã putem parafraza dupã Camil Petrescu.

Meritul incontestabil al acestui dicþionar, nu numaide personaje, dar ºi de „moravuri grele”, constã, înopinia mea, în aceea cã în biografia fiecãrui personajrecunoaºtem (ca un avertisment sever ºi tandrutotodatã) ºi istoria unei lumi incapabile de schimbare.Avem în faþa ochilor un „insectar” imprevizibil: înorice clipã, oricare dintre „fosilele” conservate se poate(re)anima!

Notã: Ilustrãm rubrica cu portrete ale mareluidramaturg împrumutate din expoziþia virtualã I.L. CARAGIALE în arta graficã mondialã, realizatã degraficianul Nicolae Ioniþã pe site-ul sãuhttp://www.personality.com.ro/caragiale.htm

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


sport & culturã

Arbitrul de fotbal dinRomânia: bun la export, modest pe piaþa internã

Demostene ªofron

mofteme

Un „recensãmînt” al lumii luiCaragiale

Vasile Gogea

Se pãrea cã tabloidizarea României nu va aveaurmãri prea mari ºi de lungã duratã. Unsimplu divertisment acolo, sã ne mai descreþim

frunþile, o bagatelã, un haz de necaz dupã o lungã,prea lungã perioadã de austeritate instituitã ºistraºnic supravegheatã de partidul unic, urmatã deo altã amãgitoare epocã de speranþe ºi bulversanteconfuzii. În aceastã ordine, de la instalareavictorioasã în media ºi în mentalul colectiv,tabloidizarea marcheazã pasul spre destindere sau,pentru unii, spre o „normalizare” vecinã cudeºãnþarea doritã sau cu libertatea totalã. Dupãcum, la rigoare, este o concesie fãcutã kitsch-uluicomun, izbãvitor de pãcate, urcat din talcioculprovincial în topul preferinþelor comode. Un pasmic pentru prezentul fumegos, un pas distrugãtorpentru viitor. În aceastã capcanã am cãzut cuzâmbetul indiferenþei pe buze vinovate.

Compromisul fãcut se rãzbunã, rezultatele sevãd cu ochiul liber, deºi asta nu pare a deranja preamult. Un rol esenþial, nu singurul, îl poartã presascrisã, dar mai ales cea vizualã prin accesibilitatea ºimirajul ei. Un rol negativ, de vreme ce semnaleazãmai ales evenimente negative. Crime, accidente,delapidãri, violuri au luat locul ºtirilor pozitive demultã vreme. Ponderea lor e în creºtere continuã,triumfãtoare, fãrã sancþionãri din partea CNA. Dece s-ar sesiza aceastã „bizarã creaturã” sãsancþioneze altceva decât atacul politic al opoziþiei?Interesul pentru actul de culturã, chiar dacã existã,

e marginalizat sau disproporþionat prezentat. ªi astanu în tabloide declarate, structurate pe scandal ºimonden, ci în publicaþii aºa-zise cu pretenþii...informative obiective.

În ziua când se deschidea, la începutul luioctombrie, la Suceava, Festivalul Naþional de Poezie„Nicolae Labiº”, ajuns la a 44 ediþie, unul dintrecele mai longevive festivaluri de acest tip din þarã,în loc sã fie salutat, întâmpinat cum se cuvine, peprima paginã a Monitorului de Suceava se puteauciti titluri oripilante ca acestea: Scene horror pestrãzile Sucevei, cu câini otrãviþi care mor în chinurisau Tânãr de 31 de ani acuzat de violul unei fetede 12 ani, luat la bãtaie în faþa Poliþiei sau Indiviziînarmaþi cu cuþite, prinºi cu jandarmi în centrulSucevei ºi în faþa unui liceu din Rãdãuþi sau Trimisîn judecatã pentru cã ºi-a omorât în bãtaie mama învârstã de 86 de ani sau... Dumnezeule! Unde s-aajuns? Ar mai fi ºi altele la fel de sinistre ºiexplicite, dar oroarea mã opreºte, îmi spune cã amabuzat destul de cititorul acestei rubrici. ªi toateastea într-un singur ziar! Într-o singurã zi! Dar într-osãptãmânã, într-o lunã sau mai multe, în ani demonstruozitãþi eºalonate consecutiv! Iatã cum aratãviaþa noastrã oglinditã în presa... obiectivã! Dacãadãugãm ºi douã poze cu „vedete” dezbrãcate,avem imaginea concludentã a interesului pentruinformaþia necesarã omului mediu de azi. Un ºir deomucideri ºi dezastre, de reclame ºi vedetisme desezon.

Evenimentul cultural amintit, o mândrie aSucevei ºi a Mãlinilor, un omagiu adus „îndrãgituluiºtrengar” înfrãþit întru spirit cu Rimbaud, poet „decategorie grea”, Nicolae Labiº, este amintit abia înjosul paginii 12 cu litere de-o ºchioapã. Textul escurt, fãrã suflu gazetãresc, o banalã înºirare amanifestãrilor ºi a participanþilor. Cine sunt ei?Mircea Martin, Adrian Dinu Rachieru, VasileSpiridon, Ioan Es Pop, Cãlin Vlasie, Liviu IoanStoiciu, Nichita Danilov, Gavril Þãrmure, AdrianAlui Gheorghe, Gellu Dorian, Marcel Mureºeanu,Lucian Vasilescu, Liviu Papuc ºi alþi truditori într-alecuvântului. Fireºte, niºte oameni de culturã acolo ºiei, poeþi, scriitori, critici ºi istorici literari, editori decarte româneascã, adicã niºte simpli trecãtori prinoraº pe care nu trebuie sã-i bage nimeni în seamã,dar pe care ziaristul de serviciu i-a enumerat dinobligaþie profesionalã. Aºa se vede un festivalnaþional în presa localã. Niciun articol depreîntâmpinare, niciun portret literar sau fotografie,niciun interviu mai larg pentru a atrage atenþiaasupra evenimentului. Desigur, poeþii premiaþi laConcursul de poezie „Nicolae Labiº” nu sunt la felde spectaculoºi ca fraþii suceveni ajunºi „pepodiumul a douã concursuri naþionale de danssportiv” sau ca ºtirea conform cãreia „Pink a pozattopless pentru un album fotografic”.

Pe Canal D un tânãr este întrebat cine a scrisromanul Ion. „Lucian Blaga”, rãspunde distratacesta, inundat spiritual de un hãhãit împrumutatde la modelul suprem. CNA-ul n-ar trebui sãsancþioneze astfel de emisiuni care încurajeazãincultura ºi dã apã la moarã imbecilizãrii?

L-am invitat în studioul de televiziune pentruun dialog de vreo jumãtate de orã pemarginea volumelor sale publicate pînã

acum. Ne-am cunoscut încã din studenþie, apoidrumurile noastre s-au despãrþit ºi o lungã vremenu am mai ºtiut nimic despre el. Apoi prietenulVasile Gogea a publicat pe blogul sãu douã piesescurte ºi un CV care mi-au amintit de CornelTeulea. Cele douã piese „minut” mi-au stîrnitcuriozitatea ºi, de la bun început, am intuit cã„studentul” de altãdatã a devenit un dramaturgincitant, nãstruºnic... Am aflat cã locuieºte înFãgãraº, predînd filosofie elevilor de liceu. Amluat legãtura cu el, ne-am bucurat amîndoi, ne-amamintit de una alta, am fãcut invitaþia ºi iatã-neîn faþa camerelor de luat vederi, dialogînd pemarginea pieselor sale publicate. ªi... precum într-o piesã de teatru semnatã chiar de Cornel Teulea,se întîmplã urmãtoarele: citesc eu, cu dicþie, titlulvolumului sãu de debut din 2002, un titlu cuconotaþii precise, voit... neascunse – La începutroºu, galben ºi albastru apoi roºu ºi la urmã gri –ºi, prefãcîndu-mã cã nu pricep, încep sã-l „descos”pe autor cam ce-a vrut el sã spunã cu titlul ãsta.Cele trei camere ne urmãresc cu atenþie,microfoanele deasemenea... Autorul îmi zîmbeºtecomplice ºi începe sã facã dezvãluiri cînd, brusc,se ia lumina! (ca pe vremea împuºcatului...), întot studioul, brusc sîntem înghiþiþi de întuneric,unul ameninþãtor ºi de lungã duratã cãci, evident,generatorul nu funcþioneazã! Panã de curent...

(panã de automobil)... roºu, galben ºi albastru...Iar la urmã nu va fi gri, tovarãºi, ci de-a dreptulnegru! Cînd a revenit lumina, am întrebat retoric,s-o luãm da capo ori de la.... roºu, galben ºialbastru? Tot eu am hotãrît sã... nu reluãminterviul de la început, sã continuãm prefãcîndu-ne cã nu s-a întîmplat nimic...

Pe Cornel Teulea îl vãd citind, pe lîngãfilosofii sãi dragi, cînd pe Shakespeare, cînd peBeckett, mereu ºi mereu... Asimilînd dar nuimitînd, aºa-l simt, ca pe unshakespearobeckettian pierdut în realitateanoastrã imediatã... Grotesc, funambulesc, absurd,realist, incisiv, folosindu-se de vastele salecunoºtinþe într-ale filosofiei pentru a penetra înrealitatea asta în care înotãm zilnic, pentru a-idezvãlui mizeriile cu umor amar ori cu dureroasãluciditate. Nu sînt „texte filosofice” puse înscenã, nici vorbã! Sînt excelente piese de teatru,cu dialoguri cînd scurte, reduse la esenþa esenþei(precum o face Beckett...), cînd lungi „tirade”spumoase, înaripate, amintind de antici...(CORUL: O, cetate a cetãþii, priveºte îndureratã/Cum se clatinã oraºul, de la stînga la dreapta/ ºiinvers, dupã bãtaia vîntului ºi a unor inºi/ Certaþicu democraþia ce umblã la braþ cu trecutul./ Nerugãm sã se abatã de la noi nenorociri mai mari/Sã vedem ºi noi acuma oameni adevãraþi...)Piesele sale abundã de personaje iar decorurilesînt de-a dreptul nãucitoare, foarte greu deimaginat pe o scenã, mai degrabã demne de un

film. (Holul unui castel medieval, transformat înhotel. O scarã pentru primul etaj, o alta pentruetajul doi ºi aºa mai departe... Cîteva busturicioplite în piatrã: Regele Solomon, Platon,Decebal, Traian, craiul Ionas, Spinoza, conteleGabriel, Iancu de Hunedoara, Vlad Þepeº,Shakespeare, David Hilbert, Werner Heisenberg...)Doar piesele „minut” au un numãr redus depersonaje ºi-mi imaginez cum s-ar putea ele„cupla” ºi cum ar putea ele sã „producã” unspectacol de excepþie. Dar cu cine, cu ce ºi....unde? Cornel Teulea, se pare cã nu-ºi puneaceastã problemã. Scrie piesa de teatru aºa cumsimte în momentele acelea cã trebuie sã o facã.Niciun compromis din partea sa. Piesele pot ficitite ºi savurate de oricine. ªi de cei cu lecturitemeinice (într-ale filosofiei ºi nu numai...), dar ºide cei cu mai puþine ºcoli ºi diplome... Lecturapieselor sale oferã oricui satisfacþie ºi, zãu, nulasã sã se nascã momente de plictisealã, ºtiefoarte bine sã þinã atenþia ºi curiozitateapermanent treze. Alternanþã de ritmuri, deregistre, mister scenic bine dozat, umor ºidramatism, amuzament ºi filosofie fãcutã însprintene dialoguri, coºmaruri mai mult ori maipuþin istorice...

Volumele sale au fost premiate de filialaBraºov a USR ori chiar nominalizate pentrupremiul cel mare dar piesele sale aºteaptã,rãbdãtoare, un regizor, un pluton de actori ºi...un teatru. Aºteptare care meritã sã fie rãsplãtitã(indiferent cînd...) cãci avem de a face cu undramaturg de marcã.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


rânduri de ocazie

Un dramaturg de marcãRadu Þuculescu

zapp media

Presa negativãAdrian Þion

Începutul anului 1950 îl gãseºte pe trompetistîntr-un moment de vârf ºi de recunoaºteredeplinã. Sofisticata maºinãrie cool se

destrãmase însã ºi Miles, împreunã cu alþi câþivajazzmeni, pun de-un turneu în Europa, vizând cuprioritate Franþa unde, toatã lumea ºtia, negriierau priviþi cu deosebitã simpatie, mai ales dacãse îndeletniceau cu jazzul. ªederea se aratãrodnicã în toate privinþele ºi – în cele din urmã –Miles este singurul care se întoarce în State unde– din pãcate – nu dã decât de necazuri, de bârfestupide ºi de... nerecunoaºtere. Omul cade într-odepresie cumplitã ºi se trateazã - vreo patru ani larând - cu heroinã. Mulþi dintre amicii sãi, urmândexemplul unui Charlie Parker, trãiau aceeaºidramã, aceeaºi experienþã disperatã: SonnyRollins, Dexter Gordon, Fats Navarro sau ArtBlakey, de pildã. Unii nici mãcar n-ausupravieþuit. Miles ajunsese într-un hal fãrã dehal, însã – deºi începuse sã cânte tot mai„aproximativ” - nu recunoºtea cã trece printr-unadevãrat infern. În cele din urmã, însã, îºi dãseama de pericol ºi se refugiazã acasã, la ai lui, înSt. Louis, unde gãseºte resurse sã lupte de unulsingur cu drogul. Aceºti ani au însemnat - cutoate astea – o creºtere vizibilã chiar dacãpunctaþi când ºi când de isprãvi absolutincredibile. A rãmas astfel de pominã apariþia

nocturnã intempestivã a lui Miles (plouat pânã lapiele) într-un club unde cântau Max Roach ºiClifford Brown; fãrã sã scoatã o vorbã, amiculnostru ºi-a „extras” trompeta pe care o þineaascunsã într-o pungã de hârtie, a intrat pe nepusã-masã peste toatã lumea, a cântat (fulminant!)ceva ce semãna cu My funny Valentine ºi adispãrut din nou în noapte tot fãrã sã fi scos ovorbã. În cele din urmã, Miles avea sã redevinãtotuºi el însuºi.

În 1951 are loc, de altfel, ºi întâlnirea cuAhmad Jamal, care avea sã-l influenþezeconsiderabil atât prin eleganþã cât ºi princoncepþia sa despre folosirea spaþiului. ªi tot înacelaºi an avea sã semneze un contract cu casaPrestige pe care îl va onora cu o seamã deînregistrãri de primã mânã alãturi de teribiliiSonny Rollins, Thelonious Monk ºi Art Blakey.Pânã a nu-l descoperi pe Coltrane, Miles fãcuse ofixaþie obsesivã pentru Rollins, dar – în ciudatuturor strãdaniilor ºi insistenþelor - nu l-a pututconvinge sã i se alãture pe o perioadã mai lungã.ªi tot în 1951, Miles va descoperi avantajelesurdinei „Harmon mute” care – þinutã aproapede microfon – poate sã modifice considerabil

timbrul, conferindu-i practic sunetului un plus demelodicitate ºi relaxare. Dacã ar fi sã facem unbilanþ al colaborãrii cu casa Prestige, am descopericã – în ciuda anilor „complicaþi” – recolta avea sãfie una de zile mari, incluzând Lp-urinemaipomenite ca Dig, Blue Haze, Bag’s Groove,Walkin’ sau Miles Davis and the Modern JazzGiants. Alãturi de Miles într-o formã remarcabilã,îi puteþi urmãri/admira pe cei mai grozavijazzmeni ai momentului: Sonny Rollins,Thelonious Monk, Horace Silver, John Lewis,Milt Jackson, Percy Heath, Charles Mingus, MaxRoach sau Kenny Clarke. Cãutaþi ºi încercaþineapãrat sã ascultaþi (pe Youtube, de bunãseamã!) piesele Doxy, The Man I love sau Bag’sGroove! Sunt absolut geniale!

În exact aceiaºi ani, neobosit, Miles mai„scoate” pentru celebra casã “Blue Note” altecinci LP-uri care sunt cunoscute sub denumirea„Miles Davis vol. 1”; oamenii cu care cântã suntîn mare mãsurã aceiaºi: Horace Silver la pian,Jackie McLean – saxofon, Jay Jay Johnson –trombon, Art Blakey ºi Kenny Clarke, la tobe.Aceste ultime înregistrãri îi vor conferi lui Milesstatutul de eminenþã cenuºie a stilului hardbop,caracterizat atât prin tempouri mai puþin repezitecât ºi printr-o „distrugere” mai puþin agresivã aarmoniei sau a melodiilor. Faþã de stilul cool,hardbopul se defineºte, vizibil, printr-un „beat”mai abrupt, dar mai cu seamã printr-o raportareconstantã, obsesivã la blues. Atunci când admitaceastã filiaþie, criticii obiºnuiesc sã se refere cuosebire la albumul Walkin’. Necazurile amintite,dar mai ales conflictele nenumãrate cu presa despecialitate (destul de obtuzã!) sau cu ceilalþimuzicieni l-au înrãit vizibil pe Miles care adevenit distant, ciufut ºi arþãgos ca naiba. Ecelebrã acea crizã de nervi pe care a fãcut-o dupão operaþie la gât ºi care i-a distrus vocea,reducând-o la un fel de ºoaptã-mârâialã. În celedin urmã, o anumitã calitate... nocturnã a stiluluisãi, vocea sa stinsã, ca ºi reputaþia sa mai degrabã sumbrã, au dus la adoptarea unanimã aporeclei de prince of darkness, care – dupã mine –îi vine ca o mãnuºã.

Iatã-ne ajunºi în anul de graþie 1955. Completrefãcut, Miles este „ca nou” ºi se aruncã înnebunia Festivalului de jazz de la Newport cu unquintet misterios, format din patrucvazinecunoscuþi. John Coltrane ºi bateristulPhilly Joe Jones erau cu toate astea jazzmeniexperimentaþi, dar basistul Paul Chambers n-aveadecât 19 ani, iar pianistul Red Garland fuseseboxeur „pe bune”. Miles Davis avea însã un ochi(ºi o narã!) care nu-l vor face de ruºine. Critica aexultat, anunþând cu surle ºi tobe the Return ofMiles Davis . Acest grup avea sã rãmânã în istorieca fiind The first great Miles Quintet. Tot greul îlduceau însã Miles care cânta în principal liniilemelodice, dezvoltate legato ºi pe îndelete ºiColtrane care se dezlãnþuia în binecunoscutele-isolouri furibunde. Succesul de la Newport sematerializeazã într-un contract cu casa de discuriColumbia Records; primul LP, intitulat RoundAbout Midnight înregistreazã un succesfulminant, însã Miles le mai rãmãsese dator celorde la Prestige ºi se va achita de restanþeînregistrându-le în studiou o grãmadã de material,cât pentru cele patru LP-uri care vor ieºi în aniiurmãtori pe piaþã cu titlurile Steamin’, Relaxin’,

Workin’ ºi Cookin’. Calitatea extraordinarã aquintetului va impune statutul de „clasice”acestor patru evenimente/documente jazzistice.

Cum însã nici o minune nu þine mai mult detrei zile, aveau sã aparã în curând eternele prob-leme cu drogurile ºi, în 1957, Miles a lãsat totulbaltã plecând din nou în Europa. Mai precis, înFranþa unde – alãturi de Kenny Clarke ºi câþivajazzmeni francezi - va înregistra celebra bandãsonorã a filmului „Ascenseur pour l’echafaud”realizatã în prizã directã pe mãsurã ce filmul rulapur ºi simplu sub privirile muzicienilor. În 1958,revine la New York unde Coltrane se potolise ºimai trecuse ºi prin experienþa Monk, îl „ghiceºte”ºi angajeazã pe saxofonistul Cannonball Adderley,optând pentru formula de sextet. În scurtã vremescoate discul Milestones care aunþã de fapt noileintenþii ale liderului, se desparte de Garland ºi deJones pe care-i înlocuieºte cu bateristul JimmyCobb ºi cu uluitorul pianist (alb) Bill Evans, unartist neîntrecut al claviaturii despre care vom maivorbi. Noul sextet începe o serie de turneeepuizante în vederea unei rodãri perfecte, însã BillEvans nu duce la tãvãlealã ºi din pãcate pãrãseºtegrupul. Miles îl va înlocui de îndatã cu WintonKelly, un pianist cu mult swing ºi influenþatputernic de blues. Se pare cã în tot acest rãstimpMiles „clocise” ideea unei înregistrãri fabuloase pecare n-ar fi putut-o duce cu bine la capãt fãrã con-cursul pianistului Bill Evans de care se despãrþisede o bunã bucatã de vreme ºi la care va apela dinnou. Ceea ce îi lega/unea pe cei doi era fascinaþiape care le-o trezeau ideile ºi teoriile lui GeorgeRussell în priviþa jazzului modal. Înregistrarea,datând din anul 1959, a fost pregãtitã cu cea maimare grijã, iar ceilalþi membri ai sextetului n-auaflat ce aveau de fãcut decât în ultima clipã. Totula ieºit absolut fantastic (ascultaþi neapãrat tot ceoferã Youtube în materie de Miles Davis/Kind ofBlue!), iar albumul a devenit, pare-se, cel mai binevândut ºi cel mai „influential” din toatã povesteajazzului. Culmea este cã în toþi aceºti ani deactivitate „furibundã”, Miles a continuat sã cola-boreze intens cu vechiul sãu amic Gil Evans,dând la ivealã o serie de înregistrãri de mare cali-tate dintre care amintim Miles Ahead, Porgy andBess sau Sketches of Spain.


jazz story

Miles Davis (anii 1950-1959)Ioan Muºlea

Miles Davis ºi Bill Evans

Toamna Muzicalã Clujeanã, doamnamelopeelor, s-a ivit pe culmea Feleaculuiîntr-o searã de început de octombrie. Îºi

fluturã o clipã haina iluzorie, stârnind acordurilungi de lirã, apoi Afiºând orgolioasa / Morgã amai-marilor / Coborî încet spre Casa /Universitarilor. Iertare, Topârceanule, geniu fãrãpereche, pentru încercarea de parodiere.

Vârsta apropiatã de jubileu nu face decât sãsporeascã distincþia Doamnei noastre, cãci ºi opãmânteanã e seducãtoare la 46 de toamne,darãmite o olimpianã. Abia aºezatã în fotoliul deorchestrã, zeiþa cu veºmânt de culoarea vântuluiîncepu sã-ºi reverse peste noi darurile ºi pentruîntâia oarã îi sclipi în ochi o undã de stânjenealã,fiindcã nu venise cu cât ar fi vrut. Nici în Cerurinu mai pare a fi abundenþa de odinioarã... Darnoi eram bucuroºi cã o vedeam, cã nu fusese sil-itã sã vinã pe la noi tot din doi în doi ani sau, ºimai rãu, câteodatã. Arunncând o privire doarasupra programului, ne-am dat seama cã majori-tatea artiºtilor vor fi de-ai casei, chiar ºi cei dupãnumele cãrora scrie Franþa, Elveþia sau Italia, fiindoameni crescuþi la Cluj sau, mã rog, în þinutulCarpaþilor. Cât despre cei din Ungaria, nici ei nuvin de peste mãri ºi þari. Însã, mai zic o datã,suntem mulþumiþi ºi aºa. Oameni buni sã fie, sãvinã la noi cu drag ºi cu inima deschisã. ªi cumaltfel, oare, ar putea veni un muzician? Poate noi,melomanii, nu ne-am dus cu mic cu mare, sãnãvãlim de-a dreptul la ceremonia de deschidere,sã stãm în picioare prin colþuri, sã arãtãm cã amaºteptat nerãbdãtori sãrbãtoarea, mai ales cã ea seîmpletea cu întoarcerea filarmonicii la sânulmamei. Iarãºi n-am vãzut destule flori ºi chiar dis-cursul directorului Marius Tabacu, altã datãspumos, mi s-a pãrut acum o simplã marcare amomentului.

Dar mãreþia debutului avea sã vinã odatã cumuzica, lucrarea abordatã (Damnaþiunea lui Faustde Hector Berlioz), implicarea tuturor forþeloraºezãmântului, bucuria reîntâlnirii dintre transil-vani ºi dirijorul permanent de acum 20 de ani,creând o magie nãscãtoare de trãiri adânci. Într-adevãr, bagheta lui Cristian Mandeal ºi-a arã-tat încã o datã clasa, cununa de lauri aºezatã pedupã gâtul dirijorului cu numai o zi înainte deconcertul inaugural al Toamnei Muzicale Clujenemeritându-ºi cu prisosinþã strãlucirea. Vorbesc,desigur, despre intrarea muzicianului CristianMandeal în fresca doctorilor Honoris Causa aiAcademiei de Muzicã Gh. Dima din Cluj ºi mãinfior gândindu-mã la profunda modestie cu carea primit onoarea. Aºadar, mã aºteptam la o inter-pretare de excepþie a dramei vocal-simfonicefaustiene, cu atât mai mult cu cât înainte derepetiþia generalã din dimineaþa zilei de 5octombrie, vorbisem cîteva clipe cu omul de lapupitrul dirijoral, care mi-a spus : s-a muncitmult, cu mare intensitate, interes ºi dãruire, aºaîncât rezultatul nu poate sã fie decât bun. Intr-adevãr, seara am auzit nuanþãri rafinate (mã gân-desc cu deosebire la pasajele în pianissimo lacorzi), conduceri mãiestre ale vocilor, am simþitînþelegerea profundã a partiturii ºi mâna sigurã acorifeului guvernând magistral ansamblul.Ansamblu în care corul, prin natura operei, a avuto pondere dominantã ºi aici se cer niºte aplauzepentru dirijorului Cornel Groza, cel care urcã pepodium abia la sfârºitul unor asemenea lucrãri

monumentale dar a cãrui muncã este esenþialã înarhitectura globalã. Soliºtii – soprana CarmenGurban, tenorul Tony Bardon, bas-baritonul BallaSándor ºi basul Florin Sâmpelean ne-au întinssufletul în palme, într-un act de dãruire totalã.Pentru cã, sã nu uitãm, partitura, rar cântatã,conþine mari dificultãþi. Soprana cobora des înregistrul grav, tenorul are momente de tenorespinto, bas-baritonul trebuie sã fie absolut demon-ic... Dar tuturor celor din scenã li se citea în ochi,în gesticã, devoþiunea faþã de dirijorul lor, faþã depublic, faþã de propriul crez artistic.

Gândindu-mã cã veþi citi rândurile de faþãdupã mijlocul lunii, îngãduiþi-mi sã vã sugerez cear fi de ascultat în decada care va mai fi rãmasdin festival în acel moment. În 16 octombrie, laCasa Universitarilor, Rãzvan Suma va cânta, însfârºit ºi la Cluj (în turneul Vã place Bach? dinprimãvarã n-a concertat acasã), integrala suitelorpentru violoncel solo de J.S. Bach. Acordurilebaroce ale instrumentului baritonal vor fi însoþitede proiecþii video, intr-o abordare modernãmenitã a se adresa mai multor simþuri. În data de17, la A.M.G.D., Cvartetul Transilvan va urca pepodium, aºa cum îl ºtim, matur, pretenþios, rotun-jit la cvintet în partea a II-a, prin înglobarea repu-tatului pianist Daniel Goiþi. În 18 octombrie, totla Academia de Muzicã, ni se propune o searãTudor Jarda, nume de seamã al componisticii clu-

jene, artist de la a cãrui naºtere s-au împlinit 90de ani în februarie. Orchestra de Camerã aFilarmonicii Transilvania (condusã pe vremuri dedirijorul Mircea Cristescu) va concerta în 19 alelunii, sub bagheta lui Ladislau Horvath, fiullongevivului concert-maestru de altã datã, pe caremulþi dintre domniile voastre ºi-l amintesc. Apoi,în 20 vom fi invitaþii Ansamblului BarocTransilvania, la Muzeul de Artã, în 22 SteffenSchlandt va susþine un recital de orgã la bisericareformatã de pe strada M. Kogãlniceanu, iar în24, la Casa Universitarilor, Trioul Andrei ne vaaminti de epoca de glorie a chitarei clasice. Amconvingerea cã cei patru tineri minunaþi dinCvartetul Arcadia, în recitalul lor de la CasaUniversitarilor, din data de 25, ne vor arãta încão datã cã valoarea nu este neapãrat dependentãde trecerea anilor (ultimul lor mare premiu a fostcucerit în aceastã primãvarã la Wigmore HallInternational String Quartet Competition de laLondra). În sfârºit, în seara de 26 octombrie,Orchestra de camerã „Fanz Liszt” din Budapestava întoarce ultima filã a sãrbãtorii muzicaleautumnale din Clujul anului 2012.

Dupã cum se vede, figura misterioasã a doam-nei cu trenã lungã de culoarea vântului promitemulte desfãtãri. Toate vã stau la îndemânã,costându-vã doar câþiva paºi prin urbea noastrãmicã, un tichet de abonamant sau un bilet laîndemâna oricui. Puteþi contrabalansa parcimoniadin care nu reuºim sã ieºim, prin nobleþeasufletelor dumneavoastrã împãtimite de muzicã.

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


S-a ivit pe culme ToamnaMugurel Scutãreanu

muzica

La început, ai senzaþia cã Leonida Gem Session eun spectacol de pantomimã, cu inserturiinstrumental-muzicale; apoi, de-a lungul

reprezentaþiei, începi sã auzi... note informative, unelereale, cu trimitere la persoane cu notorietate publicã -precum scriitorul Szilágyi Domokos -, altele în care edescris tocmai spectacolul pe care tu, spectator, îl vezipe scenã. Abia apoi, pe când þi-ai format convingereacã regizorul Gábor Tompa a operat o re-asamblare apretextului caragialian, începe faimosul dialog dintreLeonida ºi Efimiþa.

Spectacolul Teatrului Maghiar de Stat din Clujaduce pe scenã fandacsia produsã de un sistemtotalitar, opresiv, amintindu-ne parcã de propriulnostru trecut. Leonida Gem Session e o punere încheie politicã a intrigii clasice, însã fãrã ostentaþie ºideloc strident, moralizator. De aceea, demersul nupare vetust, întrucât tardiv, permiþând mixajuluiscenaristic sã curgã firesc. De altfel, dialogul principalnu e mutilat în nici un fel, fiindu-i de fapt doar”lipite” niºte secvenþe care-l preced ºi un final carepune un accent brutal - în ordine esteticã ºi semanticã- pe povestea caragialianã.

Tompa ºi co-scenaristul András Visky - autoriiacestei versiuni de scenã - au adãugat celor treipersonaje din piesã alte câteva - Dulceaþã, Rahat,Borcan, ªerbet, Revoluþia - care au uneori ºi rolul de”cor” ori de masã de manevrã. Spaþiul de joc,imaginat de Carmencita Brojboiu, e simplificat eficientºi cu efect vizual - un soi de hol cenuºiu-bazaltic, cade tribunal, deasupra cãruia se ridicã la un momentdat o pânzã pictatã cu blocuri, de jur-împrejur,apartamentul lui Leonida, improvizat ad-hoc, printr-oiscusitã manevrare a convenþiei, aflându-se în mijloculacestui cartier plin de antene. De altfel, într-una dinscene, personajele - neutralizate, depersonalizate prinpardesie de aceeaºi culoare - ascultã chiar, ca într-oradio-transmisie, discursuri parlamentare ridicole,gâfâieli erotice, fragmente de interviuri. Referinþa elimpede, trimiþând nu doar spre zona supravegheriipolitice, ci ºi spre promiscuitatea convieþuirii ”la bloc”.Muzica imaginatã inspirat de Vasile ªirli ºi cântatã ladiverse instrumente de actori dã o notã de musicalspectacolului ºi întregeºte subtil atmosfera ne-fireascã asituaþiilor scenice.

Conversaþia dintre Leonida ºi Efimiþa începe subit,printr-o subtilã ºi savuroasã transfigurare a celor doiactori - András Hatházi ºi Zsolt Bogdán - în cele douãpersonaje. Tompa a reconfigurat declanºatorulconversaþiei, ducându-l în zona caricaturalului în care econceput spectacolul. Leonida e excedat de presiuneaeroticã a partenerei sale, care-l împiedicã sã doarmã,aºa încât îi þine o adevãratã pledoarie, pe un tonadesea strigat, ca ºi când ar pune-o la punct. Ceartadomesticã e înlocuitã de ”lecþia” politicã. Actorii au

jucat splendid aceastã secvenþã ”nuclearã” aspectacolului: András Hatházi a fost un Leonidaapodictic ºi emfatic, semidoctul desãvârºit, plin de”înþelepciune” ºi rãbdare în a-ºi educa soaþa ignorantã.La rândul sãu, Zsolt Bogdán a interpretat cu osavoare ce stârnea hohote de râs, admirabilã, rolulnevestei ce-ºi admirã soþul, mieroasã, insistentã înteasing-ul erotic ºi relativ tâmpiþicã. Acestor doi eroi lis-a adãugat Safta, jucatã de Miklós Bács, care intrã încasã ”cu repetiþie”, ducând cu gândul la intrareaPompierului dintr-un alt spectacol al lui Tompa,legendarul Cântãreaþa chealã. Safta e o autoritate în

casa lui Leonida, ºi nu neapãrat din cauza echilibruluiraþional de care dã dovadã.

Finalul, în care planurile se amestecã extra- ºimeta-textual - cu intervenþia unei femei de serviciunimeritã din greºealã ”în spectacol” ºi transformatã însimbol viu al Revoluþiei, apoi violatã de înºiºirevoluþionarii - poate pãrea strident ºi vulgar-simbolicla prima vedere. De fapt însã, el este semnul uneirealitãþi la fel de brutale precum ceea ce vedem pescenã, un mix de prost-gust între gemurile idealurilorºi cruzimea visceralã a abuzului ce caracterizeazã viaþaromâneascã în ultimii 22 de ani. Sensurile acesteadecurg din spectacolul montat de Gábor Tompa, nusunt vârâte în ochii spectatorului.

Remarc în fine ºi pe ceilalþi interpreþi, care aufãcut un ansamblu admirabil ºi ludic - Gábor Viola,Farkas Loránd, Balla Szabolcs, Laczkó Vass Róbert ºiPanek Kati -, precum ºi douã momente speciale, încare s-au remarcat ultimii doi: cel al didascaliilorauctoriale cântate de însuºi Caragiale, vãzut ca unDumnezeu al universului scenic, ºi cel al pângãririi cugemuri a Revoluþiei. Douã secvenþe memorabile înordine semanticã, ce au dat rotunjime scenariului.

Nu aº fi crezut cã un spectacol cu un asemeneadecupaj-puzzle ar putea evita capcana ”demonstraþiei”ideologice. Leonida Gem Session o face însã într-unmod remarcabil, mai ales datoritã spiritului ludic,chiar în dimensiune caricaturalã, a echipei derealizatori. Caragiale devine în acest spectacol nunumai un precursor al absurdului literar - astfel cã unregizor ca Tompa, cu trecutul sãu artistic ionesciano-beckettian, nu putea sã nu-i dea acest loc de ”strãmoº”-, ci ºi un precursor al absurdului vieþuirii dinRomânia. Leonida Gem Session e o radiografieesteticã a condiþiei naþionale contemporane.

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Fandacsia RomânieiClaudiu Groza

teatru

Am avut ºansa sã procur un bilet înseptembrie (2012) la Teatrul La Collinedin Paris, unde am vãzut ªase personaje

în cãutarea unui autor de Luigi Pirandello, înregia lui Stéphane Braunschweig, care aoperat adaptãri subtile în textuldramaturgului, realizând ºi scenografia. Îndistribuþie: Elsa Bouchain, Christophe Brault,Philippe Girard, Claude Duparfait etc. Nuuitãm cã în 2006 Stéphane Braunschweig s-amai apropiat de Pirandello prin spectacolul dela Strasbourg cu piesa Sã-i îmbrãcãm pe ceigoi. Încã de atunci visa la ªase personaje în

cãutarea unui autor, mai ales cã Ersilia,personajul principal din Sã-i îmbrãcãm pe ceigoi, e întâmpinatã de un scriitor, dupãtentativa de suicid, atât de mediatizatã. El seintereseazã de ea ca s-o seducã, însã ea vinela el ca sã-i scrie povestea, aºadar este un...personaj în cãutare de autor.

Stéphane Braunschweig rescrie prologul ºiutilizeazã imagini proiectate. În spatele scenei- invazie de oglinzi, cu dedublãri ºimultiplicãri. Platoul alb aºteaptã acþiunile,personajele. Zidul, la fel de imaculat, are o

uºã funcþionalã, sugestivã. La început am avutsenzaþia cã nu voi mai evada din staticulimpus de dezbaterile de pe scenã. Imediatlucrurile s-au schimbat, pentru cã "în teatrunu trebuie arãtat totul". Cãderea ecranului înfinal a avut efectul scontat pentru dezirabilulfinis coronat opus. Din nou (am mai vãzutpiesa ºi în alte propuneri de regie) amreflectat la acel trio creator: scriitor, personaj,actor. Victima clarã e personajul, care devinesclav. Scriitorul ºi actorul au libertãþile lor,însã el este fixat iremediabil ºi implacabil. Aºacum scrie ºi Giovanni Macchia desprecondiþia personajelor: "imobile, blocate,sechestrate, condamnate". În 1921 piesa acreat un scandal enorm la Roma, apoi a avutun succes triumfal la Milano. În 1934Pirandello a primit premiul Nobel. Într-oscrisoare din 1927 el afirmã cã "am uitat sãtrãiesc; nu-mi trãiesc viaþa, ci o scriu".

La sfârºitul vieþii, Pirandello a scris unscenariu de film (care nu a fost realizat)pornind de la piesa ªase personaje în cãutareaunui autor. În acel scenariu personajulprincipal este autorul, în disputã cu creaturileîntâlnite în realitate ºi care îl chinuie înimaginar. Munca de rescriere operatã deStéphane Braunschweig porneºte de la acelscenariu, iar în spectacolul realizat abordeazãexplicaþii de stãri, dar ºi o mise en abymemeritorie. În revista La Terrasse dinseptembrie 2012, Agnès Santi crede cãspectacolul e prea demonstrativ ºi cã regizorulvrea sã evoce prea mult din modernitateateatrului. Rãmân la pãrerea cã am vãzut celmai incitant spectacol dupã Pirandello. ªi celmai tulburãtor.

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Pirandello la ParisAlexandru Jurcan

Programul festivaluluiTeatru pe Drumul SãriiTurda, ediþia I, 16-18 octombrie 2012

Marþi, 16 oct.

10.00 – 13.00, Salina Turda: atelier de teatru susþin-ut de regizorul Petru Vutcãrãu

12.00 – 13.30, pietonala centralã: “Caravanapoveºtilor”, spectacol interactiv pentru copii susþinutde Marian Râlea, participã elevii din învãþãmântulprimar ºi gimnazial

16.00 – 19.00, Teatrul Municipal Turda: “Audiþia.Exerciþii de stil” – întâlnire teatralã coordonatã de regi-zorul Mihai Mãniuþiu

1199..3300 – sala Teatrului Municipal: CCaabbaarreettuullccuuvviinntteelloorr de Matei Viºniec, regia ªtefan Iordãnescu,co-producþie cu Teatrul Naþional Timiºoara,PPRREEMMIIEERRÃÃ

Miercuri, 17 oct.


13.00 – foaier (Club) Teatrul Municipal Turda: con-ferinþa “Experimentul teatral” susþinutã de regizorulAlexander Hausvater

16.00 – 19.00, Teatrul Municipal Turda: “Întâlniriamicale” – întâlnire teatralã coordonatã de regizorulAlexandru Dabija

16.00 – 19.00 – Atelier de machiaj “Mãºtilecopilãriei – under 16“, susþinut de actriþa Melania Ursu

2211..0000 – sala Teatrului Municipal: spectacol invitatCCââttee’’nn lluunnãã ººii îînn sstteellee // CCaarraammiittrruu,, MMããllããeellee, cu partici-parea violoncelistului Adrian Naidin

Joi, 18 oct.

1100..0000 – spectacol invitat pentru copiii dinînvãþãmântul preºcolar, CCeennuuººããrreeaassaa, Teatrul ArielRâmnicu Vâlcea – intrare gratuitã


13.30 – (Club) Teatrul Municipal Turda: confer-inþa ”Dramaturgia românã contemporanã între actuali-tatea permanentã ºi actualitatea imediatã“, susþinutãde dramaturgul Radu Macrinici

16.00 – 19.00, foaier Teatrul Municipal Turda:“Întâlniri amicale” – întâlnire teatralã coordonatã deregizorul Alexandru Dabija

16.00 – 19.00 – Atelier de machiaj “Mãºtilecopilãriei – under 16“, susþinut de actriþa Melania Ursu

1199..3300 – sala Teatrului Municipal: spectacol invitatGGaaiiþþeellee de Al. Kiriþescu, regia Alexandru Dabija,Teatrul Odeon, Bucureºti

PPaarrtteenneerriiii ffeessttiivvaalluulluuii:: RRMMBB IINNTTEERRAAUUTTOO,SALINA TURDA, COMPANIA DE APÃ TURDA.

PPaarrtteenneerrii mmeeddiiaa:: Radio România Actualitãþi,România Liberã, Observator cultural, Cultura, TeatrulAzi - Fundaþia Camil Petrescu, 24-FUN, Fãclia de Cluj,Tribuna, Steaua, Radio Cluj, One TV Turda, RadioTransilvania Turda, Turdanews, Turdainfo, Ziarul 21,15 minute.

În anul 1770 Goethe face studii de drept laStrassburg. Herder îi influenþeazã profundviziunea despre poezie, dar ºi despre vechile

legende. În marea catedralã a oraºului facedescoperirea Evului Mediu germanic. De aici seridicã figura lui Faust. Începutã în anii tinereþii,opera Faust a fost terminatã în 1832, cu câteva luniînainte de moartea autorului.

Faust este bãtrân ºi doreºte cunoaºterea. Dupã oplimbare cu Wagner, îl întâlneºte pe Mefisto.Urmeazã scena pactului care prevede luarea înstãpânire a sufletului lui Faust de cãtre Mefisto, înmomentul în care acesta îi va procura lui Faust ofericire incredibilã.

Regizorii (de teatru sau de film) au fost mereufascinaþi de mitul faustic. Acum doi ani am plecatla Sibiu sã vãd montarea lui Purcãrete, în care joacãIlie Gheorghe ºi Ofelia Popii. Pur ºi simplu am fost„inclus” în Noaptea Valpurgiei, alãturi de ceilalþispectatori. Am traversat sala, apoi scena ºi am ajunsîntr-un spaþiu mirific ºi terifiant – în acelaºi timp.De parcã era hruba imensã secretã a lui Mefisto.

În 1926 Murnau realizeazã filmul Faust cu

influenþe picturale expresioniste, într-o unitatemisticã, în care nimic nu e lãsat la întâmplare. Nuuitãm cã René Clair îl distribuie pe Michel Simonîn rolul lui Mefisto din filmul Frumuseþeadiavolului (1949). Interesantã scena în care Henri îicere lui Mefisto sã-i arate viitorul într-o oglindãbarocã, iar acolo el vede – deodatã – distrugereaPãmântului.

Romanul Margareta nopþii al lui Pierre MacOrlan a fost ecranizat în 1956 de Claude Autant-Lara, cu Michèle Morgan. Tot despre vechealegendã a lui Faust...

În 2011, la Veneþia, filmul Faust de AlexanderSokurov a primit Leul de Aur (acum, în 2012,acelaºi premiu a revenit filmului Pieta de Kim-Ki-duk). Joacã în film Johannes Zeiler, AntonAdasinskiy, Hanna Schygulla. Bineînþeles, oreinterpretare a mitului. Aici Faust e un gânditor,un rebel, dar ºi un om condus de impulsuri. Pentrufilm, Sokurov s-a inspirat din pictura germanã(Albrecht Altdorfer ºi Carl Spitzweg). Pentruimagine a apelat la Bruno Delbonnel (vezi filmulAmélie). Astfel cã regizorul ºi-a terminat proiectul

tetralogiei (Moloch, Taurul, Soarele, Faust) despreLenin, Hitler, Hirohito ºi Faust. Personal, am vãzutalte filme ale lui Sokurov: Mama ºi fiul ºi Arcaruseascã. Nu voi fi ipocrit ºi voi spune cã Faust m-acontrariat. Nu m-a dat gata. Premiul de la Veneþia edat de pe valurile elitismului. ªi totuºi...! Spre finalam avut revelaþii inedite. Oare ce m-a enervat?Lungul periplu prin scene anoste? Verbiajuldialogurilor? Senzaþia de contrafãcut? Decorimpecabil, actori geniali, atmosferã picturalã, însãdemonstraþia treneazã. Apoi am fost rãsplãtit princâteva scene: câinii ce nãvãlesc spre sicriu, laînmormântarea lui Valentin; spargerea eprubetei cuacel homunculus. Cred cã mi-a plãcut ºi pãmântulde sare din final, cu fuga lui Faust. Poate ºifierberea tarkovskianã a buclei de apã. Fausthotãrãºte sã acþioneze, sã locuiascã pe „liberãcâmpie” cu poporul liber: „Acelei clipe aº putea sã-ispun, întâia oarã: / Rãmâi, cã eºti atâta defrumoasã!”.

Am citat din traducerea lui Lucian Blaga(Editura pentru literaturã, 1968). Câte nume celebrelegate de mitul faustic! Degeaba strigã Mefisto înfilmul lui Sokurov: „Înceteazã sã mai speri ºitrãieºte!”. Adicã... pur ºi simplu o viaþã laîntâmplare, fãrã speranþa care modeleazã curgerea?Care au fost ultimele cuvinte ale lui Goethe în 22martie 1832? „Mai multã luminã!”

Despre oameni ºi melci îºi stabileºte cîtevacoordonate stilistice prin care se apropie de ozonã a cinematografului autohton pe care în

deceniul anterior au vizitat-o cu succes (caîntreprindere filmicã) Nae Caranfil cu Filantropica ºiCristian Mungiu cu Occident. Filme care, prin ceea cerelevã din punct de vedere al conþinutului, pot fiîndrãgite de un public numeros. Filme care nu auambiþii estetice sau tematice majore, ci urmãresc sãdiscute cît mai decent probleme sociale autohtone ºiprobleme de viaþã în care sã se poatã regãsi cît maimultã lume. Dacã e sã raportãm pelicula lui TudorGiurgiu la proiectele amintite, numai în campania depromovare a filmului sãu e observabil faptul cã sîntemcu zece ani mai în vîrstã ºi cu ediþii importante deTIFF mai mari decît în vremea Filantropicii. Un melccãlãtor a fost mesagerul care chema lumea la cinema.Iar înaintea lansãrii filmului, în happening-urisimultane, cinci autovehicule Aro au fost plasate înpuncte cheie din oraºele mari de la noi.

Ca valoare artisticã, promovarea filmului depãºeºtecu mult propunerile filmului. Prin asta nu vreau sãspun cã promovarea adreseazã replici mincinoase spec-tatorului, care, dacã s-a dus la cinema pentru cã eveni-mentele care anunþau sosirea filmului i-au tras cu ochi-ul, ar fi aºteptat un umor mult mai subtil sau oprezentare mai inteligentã. Dar vreau sã punctez fap-tul cã toatã campania din jurul Melcilor e o istoriecare exprimã destul de bine – ºi destul de amar – imag-inea care creºte în minte atunci cînd vezi cum cinevacoboarã dintr-un Jaguar pe o stradã importantã dinRomânia ºi calcã direct într-o baltã, stropindu-ºi costu-mul Brioni, în timp ce, de pe trotuarul celãlalt, e privitde trei cîini lãþoºi.

Cu toate cã filmul vrea sã fie o comedie, mie mi-a fost greu sã zîmbesc în timpul proiecþiei din maimulte motive. România vremurilor în care sederuleazã povestea e uºor de recunoscut ºi în felul încare aratã oraºul unde se deruleazã acþiunea, ºi pe

chipul personajelor care trãiesc drama închiderii uzineivieþii lor ºi în obiectele care populeazã casele lor (aManuelei, în special). Acesta e un plus important alfilmului, faptul cã reuºeºte sã creeze o atmosferãconvingãtoare în relaþie cu timpul în care îºi petrecefaptele. Un alt aspect important e mutarea ideii de asalva uzina prin donare de spermã cu zece ani maidevreme decît în realitatea din care s-au inspirat real-izatorii proiectului, inocenþa ºi disperarea acestei ideifiind mai credibile ca gest al anului 1992 decît carealizare a anului 2002. Însã nimic din ceea ce sepetrece în jurul închiderii fabricii respective nu poate fiprivit cu destindere, umoristic. ªi, ca receptare, totulpare cu atît mai sãlbatic ºi mai denaturat cu cît tre-cerea prin aceste drame (încã suficient de vizibile peaici pentru a nu putea fi depãºite prin umor... sau,mai exact, printr-un astfel de umor) e pigmentatã cuglume facile.

Gluma de naturã sexualã e, cumva, în genapoporului nostru. Diferenþa dintre gluma ieftinã ºigluma cu tîlc din umorul naþional vine din harulpovestitorului, din ºtiinþa de a îmbina elementele caretransformã banalitatea sexualã în (preþios spus) forþãartisticã revelatoare. Poveºtile împãrtãºite de IonCreangã, cele care conduc cititorul pe uliþa mare, îºigãsesc tãria de caracter în peisajul blasfemiator pe careîl instituie. Atunci cînd sfinþii coboarã din ceruri ºiparticipã la nimicnicia umanã (sfinþind lanul în carevor creºte organe sexuale masculine, de exemplu),atunci cînd simbolurile sfinþeniei pãmîntene sîntprinse în furtuni sexuale, transgresarea unui interdict(de a nu lua în derîdere numele sfinte) transformãbanalul în inedit. E un tabu încãlcat, sfinþenia e terfe-litã ºi, în aceastã joacã, observãm mai bine neajun-surile sau bucuriile umanului. Cînd caracterul pilduitordispare, cînd referinþa sexualã nu depãºeºte propriipantaloni, realitatea se trivializeazã, gluma devine ieft-inã.

Ori în filmul de faþã multe situaþii care ar trebui sãstîrneascã rîsul sînt destul de grosolan construite ºi,

odatã puse în relaþie cu drama pe care o însoþesc,creeazã mai degrabã reþinere. Foarte tuºate sînt ºi per-sonajele de decizie (cum e cel interpretat de DorelViºan) ºi unele situaþii emblemã ale vizitelor oficialestrãine (procesul de vînzare al firmei, vizita la ºcoalã).În aceste condiþii, de cele mai multe ori, sã rîzi laDespre oameni ºi melci e ca ºi cum, într-un autobuz,în loc sã-i oferi locul, ai comenta maliþios faptul cã undomn în vîrstã abia se þine pe picioare.

În ciuda acestor aspecte, filmul curge fãrã sã fie(chiar) ofensator (fiindcã nu are ifose artistice în ceeace aratã spectatorilor), are cîteva întorsãturi de situaþiebinevenite ºi un final uman, cald ºi plãcut (re-concilierea în cadrul familiei lui Gicã). Lucruri care îladuc în categoria de mijloc a filmelor autohtone.Unde, totuºi, prin comparaþie, Nae Caranfil de dupã Epericoloso sporgersi pare un maestru!

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


colaþionãri

film

Despre oameni ºi melciLucian Maier

„Mai multã luminã!”Alexandru Jurcan

Tentativa tinerilor artiºti ai locului de a gãsialternative redutabile la formula stilisticã desucces a zilei, cu ecouri în mai toate

domeniile artelor vizuale, lansatã de „noul cinemaromânesc”, – formulã, de altfel, bine ancoratã înimanentismul iconic al neo-realismului italian alanilor ’40, pentru care imaginea înainte de a„spune o poveste”, începea pur ºi simplu sã existe– devine tot mai vizibilã, glisând discret înspre„recuperarea” unui ocultat arsenal esoteric alsimbolisticii imaginale.

Excepþionalã unealtã de explorare a (i)realitãþiiînconjurãtoare, adecvatã unui ev atins de praxis-uladeseori halucinant al cultului imaginii, dar ºicutumã „tehnicã” bazalã în tradiþia recentã amodernitãþii, ca ritual individual ori comunitar dereprezentare, structurare ori proiectare alpropriului chip, surprins în proximitatea falieidintre douã lumi - ºi care îi conferã o iluzoriecircumscriere identitarã - fotografia îºi desfãºoarãtentaculele pe varii paliere ale fiinþei umane,insinuându-se iremediabil în „genomul” sãucultural, determinând, nu rareori, configurãriendemice specifice.

Situându-se, cu recenta sa expoziþie –Incognito (vernisatã vineri, 5 octombrie a.c., orele18, pe simezele Galeriei Hangar, de pe Str. Bob,nr. 12) – undeva într-o zonã de relevanþã afotografiei actuale pe care am putea-o denumi,parafrazând-o pe d-na Brett Rogers (directoare aprestigioasei galerii londoneze “PhotographersGallery”), “constructive fiction”, Virgil Mleºniþãîºi proiecteazã propria sa aventura vizualã uzândatât de tehnici „tradiþionale” familiare foto-jurnalismului, dar ºi de o filtratã, personalizatã(auto)sugestionare „surrealistã”, mizând pe

inefabilul, ambiguitatea, potenþialul semanticincomplet devoalat al imaginii.

Cu toate cã interesul pentru retorica imaginiidefineºte, din start, mediul sãu specific de a seexprima fotografic, percepem, totuºi, un fenomende surdinizare a vocii auctoriale, o restrângerestrategicã a ponderii „Eului din spatele aparatuluifoto” ce permite imaginii însãºi sã vorbeascã,Virgil Mleºniþã preferând sã practice aici o mirareprogramaticã, sui generis, în faþa unui real care,privit cu un ochi anume ºi din anumite unghiuri,nu de puþine ori „bate ficþiunea”.

Operând selecþia ºi decupajul imaginii cuochiul dezinhibat ºi în perpetuã alertã alfotografului „de vocaþie”, Virgil Mleºniþãprefigureazã pentru lucrãrile expuse graniþe(aparent) laxe, permisive, ce dau impresia de„eºantioane vizuale” dintr-un continuum iconicuniversal – canalizând deseori atenþiareceptorului cãtre complementul virtual alimaginii, cãtre ceea ce nu apare(încã/întâmplãtor/premeditat) în cadrul fotografic– ºi aceasta fãrã a renunþa la standarde esteticeaproape involuntar aplicate.

Cãutarea stilisticã subsecventã impactului„imaginii gãsite” duce la formule iconice de tipinterogativ/constatativ, pigmentate cu un umorindecis ºi uºor amar, de coloraturã post-modernã,fãrã a institui judecãþi etice/estetice tranºante,trãdând o personalitate artisticã „in progress”,deopotrivã nostalgic boemã ºi pragmaticã.Uzitând un hibrid de tehnici tradiþionale ºiexperimentale, fãrã a-ºi impune vreoascezã/restrângere a modalitãþilor de exprimare

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

agendaOvidiu Petca Tribuna Graphic 2012 2

editorialSergiu Gherghina Jocul cu imagini perene 3

cãrþi în actualitateTeodora Jurma Ultima femeie a lui ªtefan Melancu 4ªtefan Manasia Toþi poeþii cunosc un loc unde ascundfericirea 5

comentarii Mircea Popa Budai Deleanu într-o nouã ediþie 6

e-mail din chiºinãuMaria Pilchin Lupus in fabulis ºi "pãdurea de semne" 8

lecturiIon Pop Horia Zilieru - narcisismul poemului 9

incidenþe Horia Lazãr Arta decapitãrii 10

imprimaturOvidiu Pecican Istoria liricã a eschivei 12

amfiteatru Laszlo Alexandru Cu Dante în Purgatoriu (III) 13

poeziaEmilia Faur 14

emoticonªerban Foarþã Tablã de materii 15

interviu de vorbã cu poetul Dina Cuvata (Macedonia) "Eusocotesc ºi dovedesc cã limba aromânã este o limbã desine stãtãtoare în familia limbilor romanice" 16

verdele de Cluj Aurel Sasu Actele de sabotaj din tipografiile importantedin capitalã 19

intersecþii Alexandra Mihaela ªchiopu "Femeia din popor" 21

patrimoniu Vasile Radu Locuri (moduri) ale artei contemporane.Muzeul de artã (I) 24

religia Nicolae Turcan Argumentul absolut ºi monstrul etic 25

accent Mihaela Bidilicã Apãrãtorul drepturilor copiilor 26

metaforele nordului Flavia Teoc Vulturi - "Înaripatele regelui Aella" 27

flash meridian Virgil Stanciu Petre Grimm-Pionierul anglisticiiclujene 28

moftemeVasile Gogea Un "recensãmînt" al lumii lui Caragiale 29

sport & culturãDemostene ªofron Arbitrul de fotbal din România:bun la export, modest pe piaþa internã 29

zapp mediaAdrian Þion Presa negativã 30

rânduri de ocazieRadu Þuculescu Un dramaturg de marcã 30

jazz storyIoan Muºlea Miles Davis (anii 1950-1959) 31

muzica Mugurel Scutãreanu S-a ivit pe culme Toamna 32

teatruClaudiu Groza Fandacsia României 33Alexandru Jurcan Pirandello la Paris 34

filmLucian Maier Despre oameni ºi melci 35

colaþionãriAlexandru Jurcan "Mai multã luminã!" 35

plasticaLivius George Ilea Incognito sau ochiul în

perpetuã alertã al fotografului 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

(continuare în pagina 27)

plastica

Incognito sau ochiul în perpetuã alertã al fotografului

Livius George Ilea

Date post:	09-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	10 times
Download:	0 times

Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · D upã câteva volume de poezie (Elegii...

Documents