TRIBUNA 209

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 - 33 1 m a i 2 0 1 1

Poeme de

Sorin Lucaci

Nicolae B

reban

Supliment Tribuna

DocumentaPAGINI POLONEZE

De la patrilinearitatela uterocentrism

Tudoran

Horia Lazãr

Interviu

cu rom

ancieru

l

Ilustraþia numãrului: Réka J. Ferencz (Ungaria)

La 20 aprilie 2011, PEN Club-ul francez aorganizat, la sediul sãu din Paris, o searãliterarã dedicatã poetului Horia Bãdescu.

Întâlnirea a fost prezidatã de poetul SylvestreClancier, preºedintele PEN Club-ului francez ºimoderatã de poetul ºi criticul Max Alhau. Au fostprezentate în sinteze critice, urmate de selecþii depoeme în recital, volumele de poezie Lessyllogismes du chemin, Abattoirs du silence, Unjour entier, Miradors de l’abîme, Parler silence,precum ºi romanul Le vol de l’oie sauvage ºieseul La mémoire de l’Etre - la Poésie et le Sacré.A urmat un interesant dialog cu scriitorii francezi.Vã propunem mai jos alocuþiunea poetului ºicriticului Max Alhau.

Horia Bãdescu este o voce majorã deopotrivãîn poezia românã ca ºi în cea francezã, un martormistic al lumii noastre pe care o locuieºte capoet, pentru a relua formula lui Hölderlin, ºi pecare o transcende. Iar modul în care se apropiede semenii sãi este plin de clarviziune, de justeþe,atât în discursul poetic cât ºi în gândire. Pentrupoet, omul capãtã conºtiinþa singurãtãþii luimetafizice pendulând între mirajul viitorului ºi unprezent care i se refuzã. El scrie: „Poate cã mâine– spui -/ poate cã mâine.../ uitând cã astãzi/ n-aexistat niciodatã!” Cât despre viitor, acesta eînchipuit cu o stranie rãcealã: „A fost? Va maiveni? Mai este încã/ Unde sã-ntrebi ºi cine sã-þirãspundã?” ªi totuºi acest om care se cautã pesine însuºi, acest om care aspirã sã fie, n-ar trebuisortit doar neantului existenþial. În el persistã ovoce care-l face sã înþeleagã cã þinta cãutãrilor saleeste o cãlãuzã iar întrebarea pe care o punepoetul, fãrã a încerca sã-i gãseascã rãspuns, devinecu atât mai tulburãtoare: „ªi paºii nu mai duc înnicio parte./ E cineva de mânã sã ne poarte?” Înaceastã lume care seamãnã a închisoare, nu nerãmâne decât iubirea pentru a ne ajuta sãpricepem cã singurãtatea noastrã nu e atât detragicã precum pare ºi cã partea de divinitateaflatã în fiecare dintre noi nu poate fi ºtearsã.Prin mijlocirea ei omul poate învinge disperarea,poate crede într-o posibilã viitoare salvare.

Acestea sunt axele majore ale poeziei luiHoria Bãdescu, însã analiza câtorva dintreultimele sale opere ne va permite sã aflãm maimult despre demersul sãu poetic ºi filosofic.

În Syllogismes du chemin/ Silogismeledrumului ( L’Arbre à Paroles, 2000 ) HoriaBãdescu se angajeazã în cãutarea Cãii.Descoperim aici un poet al reflecþiei, a cãrui vocedefineºte cu luciditate condiþia umanã. Niciun felde disperare în aceastã cãutare spiritualã, înaceastã gândire care se sprijinã adesea pe paradoxºi creeazã surpriza: „unde drumul ar trebui/ sãsfârºeascã/ îºi aflã-nceputul/ ºi-acolo unde senaºte/ ajuns e deja.” Moartea se insinueazã înfiece fiinþã ºi din nou paradoxul se impunepentru a constata prezenþa acesteia înainte ca easã se manifeste: „dacã între sine ºi sine/cãlãtoreºte drumul/ atunci viaþa/ nu-i altceva/decât nesfârºita cãlãtorie/ a morþii/ în propria-inaºtere.” Iar în aceastã lume dominatã dedezordine, nu trebuie sã uitãm cã moartea eaceea care va avea ultimul cuvânt ºi cã aici se aflãsfârºitul: „Orice lucru/ are calea lui,/ numai

moartea/ nu are niciuna,/ ea singurã stã/ lacapãtul tuturor cãilor.” Însã poetul care esteHoria Bãdescu n-ar putea lãsa morþii ultimulcuvânt; el nu poate decât sã spere într-operspectivã mult mai seninã, într-o uitare careinclude însãºi moartea ºi scrie: „acolo undedrumul se desparte de sine/ acolo nu-i capãtul/ ciînceputul,/ despãrþirea de sine a drumului/ edespãrþirea stãrii de drum/ de starea de moarte.”Este nevoie de puterile Verbului, cele ale poezieipentru a da îndreptãþire fiinþei, ea însãºilocuitoare a cãii eternitãþii.

În Un jour entier/ O’ntreagã zi ( L’Arbre àparoles, 2006 ) Horia Bãdescu evocã o dramãintimã: aceea a singurãtãþii, a excluderii din lumeºi din sine. Poetul e bântuit de obsesia timpuluicare-l restituie unei singurãtãþi pãtrunzãtoare,sentimentului de a-ºi fi lui însuºi strãin. ªi totuºieste prezent mereu ceva ce ar putea fi numitsperanþã dar care întârzie sã prindã contur, înpofida permanentei reamintiri a luminii. HoriaBãdescu trãieºte senzaþia golirii de propria fiinþã,a unei abandonãri a lumii ºi a ceea ce constituieprezenþa acesteia. Privirea poetului se îndreaptãatunci cãtre oameni, aceastã colectivitate din careface parte ºi care e supusã ca ºi el aceloraºisuferinþe, care cunoaºte aceeaºi tagedie: „stãteau/în jurul mesei/ privind lumina/ putrezind înlãuntrul lor/ precum stârvul vãzduhului/ într-opasãre moartã.” În faþa unei asemenea dureri nupoþi decât sã constaþi victoria morþii dar graþieunei amintiri din trecutul familial scriitura seîncarcã de sensibilitate: „Din acest dagherotip încare a-mbãtrânit timpul/ te privesc/ fãr’ sã tevadã/ ºi dintotdeauna/ te-aºteaptã”. Între trecut ºiviitor, poetul e tentat sã mizeze pe clipã pentru aaccepta ceea ce-i oferã aceasta. Dupã o îndelungãcoborâre în infern, un reviriment se produce,mãrturia unei speranþe lucide: „Nimic nu-idinainte pierdut,/ nimic;/ totul poate începe,/pânã ºi moartea.” Infimã bucurie pe care însãpoemul pune stãpânire pentru a afirma prezentul regãsit: „lumina e purã/ în ziua aceasta de iarnã-/

22 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ºi supervizare:L. G. Ilea

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

(Continuare în pagina 5)

blocnotes

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

Max Alhau

Un poet tragic

Horia Bãdescu

Reforma electoralã premergãtoare alegerilordin 2008 a nemulþumit pe toatã lumea,astfel cã imediat dupã alegeri s-a pus

problema unor noi modificãri, fie cã e vorba deunele minimale, care sã elimine anomaliile careau permis obþinerea unor mandate de pe locul2, 3 sau 4 în competiþiile din colegii sau cu unnumãr foarte mic de voturi, fie de unele majore,care sã schimbe radical formula electoralã ºi sãse renunþe la principiul proporþionalitãþii înfavoarea celor al majoritãþilor absolute saurelative, într-un tur de scrutin sau în douã.Discuþiile s-au intensificat în toamna trecutã,mai multe semnale venind din parteapreºedintelui sau ale partidelor, în contextulunor dezbateri pe tema reformei electorale,organizate la Bucureºti. Aspectele care trebuieluate în considerare sunt numeroase, deoareceun sistem electoral în sine este alcãtuit dintr-ocomplexitate de elemente ºi de legãturile dintreacestea, însã în acest articol mã voi aplecaasupra pragului electoral, un element extrem deuºor de modificat, dar ale cãrui consecinþe îndeterminarea rezultatului final al alegerilor suntpoate cele mai importante.

Pragul electoral este un aspect imposibil deevitat atunci când discutãm despre reformãelectoralã. De regulã, existenþa unui pragelectoral este asociatã cu formulele electoralebazate pe principiul proporþionalitãþii, însã elpoate fi implementat la fel de firesc ºi în cazulformulelor bazate pe circumscripþii cumagnitudine 1 (în care este pus în joc un singurmandat). De exemplu, Franþa foloseºte unsistem electoral bazat pe circumscripþiiuninominale cu douã tururi de scrutin. Spredeosebire de formula clasicã în care primii doicandidaþi merg automat în turul doi, în Franþase calificã pentru turul II toþi candidaþii careobþin minim 12,5%.

Încã de la început trebuie menþionatãdistincþia teoreticã fãcutã de autori precumArend Lijphart sau Rein Taagepera, care vorbescdespre un prag electoral legal ºi despre unulimplicit (sau efectiv). Primul este cel stabilitprin lege, pe care orice candidat sau partid careparticipã în alegeri este obligat sã îl depãºeascãpentru a putea intra în procesul de atribuire amandatelor. De regulã, aceste praguri suntexprimate în procente, iar cel mai bun exemplueste pragul legal de 5% existent în Româniaîncepând de la alegerile din 2000. Anterior, el afost inexistent la alegerile din 1990, iar apoi afost stabilit la 3% la alegerile din 1992 ºi 1996.Alternativ, pragul electoral poate fi exprimatprintr-un numãr minim de voturi care trebuieobþinut pentru a câºtiga un mandat. Aceastãformã a pragului legal este mai rar întâlnitã,deoarece nu este influenþatã deloc de prezenþala vot, aºa cum se întâmplã atunci când praguleste exprimat în procente din numãrul celorprezenþi la vot. Astfel, dacã participarea la voteste redusã, pragul electoral ar fi mai mare întermeni relativi.

Pragul electoral implicit este obþinut printr-un calcul bazat pe magnitudinea circumscripþieiºi reprezintã procentul minim de voturi pe care

un candidat sau partid trebuie sã le obþinãpentru a avea ºanse de a obþine un mandat sau,în altã accepþiune, procentul suficient pentru agaranta obþinerea mandatului sau a majoritãþiimandatelor. Nu voi insista acum asupradiferitelor formule prin care poate fi calculatacesta. Pentru a înþelege existenþa lui, estesuficient sã înþelegem cã el este prezent în oricesistem, indiferent dacã existã deja un prag legalsau nu. De exemplu, în cazul circumscripþiilorcu magnitudine 1, pragul implicit este 50%;orice candidat care obþine un procent superioreste sigur de obþinerea mandatului.

Scopul acestui articol este de a înþelegeimportanþa pragului electoral legal cainstrument de limitare a reprezentãrii. Dupãacum afirmam la începutul articolului, pragulelectoral este asociat de regulã cu formuleelectorale proporþionale. Acestea au ca scop sãpermitã accesul în Parlament (sau în corpulreprezentativ ales) al unui numãr cât mai marede partide importante, dar aceastã intenþie estecompensatã de regulã de dorinþa de a eliminapartidele mici. De aceea, pragurile electoralesunt rareori stabilite la un nivel mai mare de10%, însã o valoare de 5% este privitã deja cafiind suficient de mare pentru a eliminapartidele irelevante. Doar Olanda urmãreºteasigurarea unei proporþionalitãþi aproapeperfecte, impunând un prag de doar 0,67%, întimp ce Israelul foloseºte un prag de doar 1,5%.Existenþa pragurilor legale presupune implicit ºiexistenþa unor mecanisme de redistribuire avoturilor „pierdute”, care au fost acordatepartidelor aflate sub pragul electoral. Acesteasunt, poate, la fel de importante îndeterminarea rezultatului final al alegerilor, însãvor face obiectul unui articol ulterior.

În România pragul electoral de 5% a fostrareori subiect de disputã între actorii implicaþiîn procesul de reformã electoralã, nici mãcar

atunci când a fost implementatã reformapremergãtoare alegerilor din 2008. Cu toateacestea, pragul a influenþat semnificativrezultatele ultimelor runde de alegeriparlamentare. De exemplu, dacã pragul ar fi fostpãstrat la 3%, PRM ar fi fost ºi astãzi înParlament. De asemenea, dacã în 2000 nu ar fifost introdusã prevederea specialã privind pragulelectoral pentru alianþele electorale, CDR2000 ºiimplicit PNÞCD ar fi obþinut în continuarereprezentare parlamentarã.

Pe de altã parte, una dintre cele maimediatizate propuneri de reformã electoralã afost trecerea la circumscipþii cu magnitudine 1 ºialegeri într-unul sau douã tururi de scrutin,având ca scop „limpezirea” scenei politice ºicrearea de guverne, dar ºi de opoziþii maiputernice ºi mai puþin fragmentate. Acestapoate fi atins ºi prin impunerea unui pragelectoral mult mai ridicat, cu pãstrareaprincipiului proporþionalitãþii într-o formãatenuatã, dar cu vot de listã sau cu menþinereaactualelor colegii uninominale. O astfel demãsurã ar întãri partidele puternice, ar permiteobþinerea unor majoritãþi parlamentare chiar cumai puþin de 50% din voturi (prin efectul de„proporþionalitate întãritã”) ºi ar eliminadefinitiv partidele mici. În România însã aceastãvariantã este aproape ignoratã, elementulprincipal fiind riscul ca UDMR sã îºi piardãpoziþia relativ stabilã pe scena politicã pe care odeþine încã de la primele alegeri ºi care îiasigurã un potenþial de coaliþie sau de ºantajconstant. Este adevãrat cã un prag electoral de10% ar periclita într-adevãr poziþia UDMR, însãar elimina complet riscul ca PRM sã mai obþinãmandate într-un context electoral normal.

În plus, poziþia UDMR (sau a unor altepartide sau formaþiuni exponente ale minoritãþiimaghiare) poate fi compensatã prin mijloacealternative. De exemplu, actualul sistem dereprezentare parlamentarã a minoritãþilor poatefi modificat prin introducerea unui principiu alproporþionalitãþii doar pentru aceste grupuri.Dacã în prezent orice formaþiune care reprezintão minoritate etnicã poate obþine un mandat dedeputat dacã primeºte minim 10% din numãrulde voturi necesare pentru alegerea unui deputat(la alegerile din 2008 acest numãr fiind situat laceva mai mult de 2.000 de voturi), fiecareminoritate ar putea primi un numãr de mandateproporþional cu reprezentarea sa în societate,ceea ce ar conserva capacitatea maghiarilor de aobþine o reprezentare parlamentarã consistentãºi poate chiar ºi ºansele de a deþine potenþial decoaliþie.

Alternativ, coborârea pragului electoral lavalori mai mici de 5% ar apropia sistemul departide românesc de proporþionalitatea absolutãºi ar stimula apariþia de noi partide. Acestapoate fi un scop în sine al reformei electorale,însã avantajele ar fi mai degrabã simbolice decâtpragmatice. Soluþia finalã privind pragulelectoral trebuie determinatã, în cele din urmã,fie cã vorbim de menþinerea lui la 5%, decoborârea sau de creºterea lui, de o analizãatentã a scopurilor pe care dorim sã le atingemprin reforma electoralã. Niciunul dintre acesteaîn sine nu e mai bun sau mai rãu decât altul,însã, fiecare poate avea o utilitate diferitã înfuncþie de interesele pe termen scurt ºi mediuale României.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011 33

editorial

George Jiglãu

Pragul electoral - elementcheie al reformei electorale

Nora IugaBerlinul meu e un monologBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2010

Am fost, ani la rînd, un cititor împãtimit dejurnale. Nu o datã a trebuit sã admit cãmetaliteratura, iederã cronofagã, ºi-a trimis

stolonii în stînga ºi-n dreapta, în sus ºi-n jos,devenind adevãrata operã, mãsura geniului unorFranz Kafka, Julien Green, Ernst Jünger, WitoldGombrowicz sau Nicolae Steinhardt. Dupã 1990,în literatura românã au fost tipãrite impresionantulJurnal – spiritual – suedez al Gabrielei Melinescu(ajuns la al cincilea volum, l-aº dori continuat încãmult timp, ca o prelungire nonficþionalã a nopþilorªeherezadei), jurnalele lui Radu Petrescu (adevãrate„cataloage” ale autoconstrucþiei culturale) dar ºiMemoria ca zestre (însemnãrile Ninei Cassian,obscene adesea ºi infidele anilor evocaþi, putînd fidecodate eventual ca document al amputãriivoluntare a unei conºtiinþe). La capãtul unei seriiuluitoare, cînd credeam cã nimic nu va mai face sãmã declar aficionado, apar Berlinul meu e unmonolog, de Nora Iuga, ºi Aerostat, de StelianMûller – despre debutul acestuia revista Tribunapublicînd deja un set de comentarii.

Cine nu cunoaºte literatura Norei Iuga încã dela primul volum nu va înþelege devenireatulburãtoare, seria de metamorfoze care opãstreazã pe autoarea octogenarã în siajul ultimelormode, a post-postmodernismelor saudouãmiismului. Circe vorbeºte ºi farmecã, mainou, româneºte: în poezie (Spitalul manechinelor,Fetiþa cu o mie de riduri, printre altele), în prozã(Sãpunul lui Leopold Bloom, Sexagenara ºi tînãrul,Hai sã furãm pepeni), în traducerile din limbagermanã (Toba de tinichea de Günter Grass,Eumesvil de Ernst Jünger, De ce fierbe copilul înmãmãligã de Aglaja Veteranyi, Animalul inimii deHerta Müller, Stau pe treptele vîntului. Poemealese de Rolf Bossert fiind numai cîteva). Berlinulmeu e un monolog – alcãtuit din douã pãrþi,Fasanenstrasse 23. O varã la Berlin ºi StuttgarterPlatz 22 – reprezintã o reteritorializare fireascã prinextensia domeniilor literare abordate. Înainte chiarde-a survola pagina de gardã: impresioneazãlongevitatea dublatã de luciditate (delocexcepþionalã, însã, în mediul literar german),acuitatea senzorial-emoþionalã a Norei. Apoi,avansînd, cu pauze de meditaþie-degustare în text:sînt cuceritoare o anume seninãtate feericã(glamour-ul de tip hollywoodian), cochetãriilepovestite firesc, dezinvoltura ºi naturaleþea(„Înfrîngerea începe o datã cu pierdereadezinvolturii”, specula Jünger în, din nefericire,uitatele azi Jurnale pariziene.) Sînt acestea, parþial,elementele succesului pe care literatura Norei l-arepurtat în mediul literar germanic sau printrescriitorii mai tineri de la noi (numiþi adesea, lagrãmadã, douãmiiºti).

Nora Iuga adunã între copertele celui mai nouvolum fragmente nedatate, crochiuri, poeme înprozã, mini-reportaje, meditaþii deloc încrîncenate,deloc teoretizante: pentru cã uneori „textul începesã semene cu vînzãtorul ãla de ziare Motz ºiStrassenkehrer, din faþa librãriei Russkie Knighii,care poartã pe el un an de zile acelaºi trening ºi nuse mai opreºte din zîmbit, deºi ºtie cã nu-icumpãrã nimeni ziarele.” (p. 196) Acolo unde unii– diariºtii narcisiaci supersensibiloºi – ar rememora

gongoric întîlnirile cu mari literatori (Oskar Pastior,Herta Müller, Aglaja Veteranyi, Mircea Cãrtãrescu,Ernst Wichner ºi alþii), ea observã cum chipulcuiva devine asemeni feþei de masã pe care selãþeºte o baltã de vin. Cautã un tip de cãldurãumanã, o rezonanþã pe care nu întotdeaunanumele scris pe cotorul vreunei capodopere le potda. Notaþiile au densitate ºi claritate, ca(trans)scrise de mîna unui medium suprarealist:„De fiecare datã mã descopãr mai suplã, mai finã.Mi-a dispãrut orice fel de lãcomie, îmi pedepsescanimalul, creierul este încins la maximum.Strãlucirea lui îmi iese prin pori.” (p. 9), „[Emoþiile]parcã ar fi secretate de glandele sexuale. Existã unpalpit interior care vine din zona pubianã.” (p. 10),„Sînt mîndrã ºi enigmaticã” (p. 15), „Ce ciudat,imaginaþia e feritã de simþul ridicolului. Imaginaþiaeste realitatea liberã.” (p. 16) Asociaþiiincandescente, iraþionale dinamiteazã ºireconfigureazã paginã dupã paginã, într-un balansfin cu anecdoticul ºi cu suavitãþile ori cruzimile pecare realitatea le secretã: ploaia cãzînd ca opedeapsã la vizitarea lagãrului-muzeuSachsenhausen, probarea unui sutien de culoareapielii, magia bazarului turcesc (unde ibricul dearamã a fost înlocuit, totuºi, cu unul de inox),hieratismul unui chitarist rus declanºînd nostalghiade proporþiile unui cataclism nuclear, sfinxulegiptean (ºi desele reveniri la muzeul deegiptologie berlinez), viaþa de noapte &Erotikmuseum (elogiul, deloc vulgar, al uneipromiscuitãþi consimþite, deci libere...), interviul –într-un crescendo grotesc – pe care i-l ia o ziaristãromâncã, îndrãgostitã de Ion Iliescu, „cronica”unui documentar despre mizeria Africii, excursia –cu bursã DAAD – în Argentina (la Buenos Aires),fragmentele „salvate” – cãci traduse – din operaunor excelenþi poeþi germani tineri (nãscuþi &condamnaþi la statutul de Auslander), întîlnirile(numeroase) cu bãtrîni – seducãtorii ºi miraculoºiibãtrîni ai Norei Iuga – care duc cu ei, poate cãpentru totdeauna, taina (nazismului,Holocaustului, ocupaþiei sovietice etc.).

*

Afrodisiacul scriitorului, pare sã ne spunãdiarista, e asumarea, clipã de clipã, a nobilei ºidetestabilei condiþii umane: „scriu aþipind, scriuprostii, «nimicuri personale», vorba criticului MariusChivu, cã aºa fãceau ºi Joyce sau Musil care, dacãnu gãseau ceva mai senzaþional, veneau ºi ei acasãca tot omul.” (p. 154) Dar scrisul devoreazã,cerºeºte, cucereºte. Amînã ºi face improbabilãîntîlnirea cu doamna Hekate.

Sexul e moartea mea, îi mãrturiseºte,provocator, unui poet levantin. Imaginaþia e feritãde simþul ridicolului. Sexul, ascuns în creier, devinefruct, devine parfum. Creier fructifer. Sexul, prinmedierea cerebralã – aici ºi acum – seduce. Ce facpisicile sub mîngîiere? întreabã Nora undeva. Seroagã, îºi rãspunde precipitat.

Dacã ar fi ºarpe, ar refuza deopotrivã constricþiaºi muºcãtura veninoasã: ar seduce.

Senzualitatea scriiturii: adesea e ca ºi cumîmbrãþiºezi o hologramã. Cenzura sistemului –spune un scriitor exRDGist – obligã creierulartistului la o creativitate perversã, suplimentarã.

Duplicitatea, artisticã ºi biologicã, a scriitoareicu rãdãcini româno-germane: ea priveºte, ca într-unbasm, inima de zgîrie-nori a imperiului economicgerman, dar se lasã invadatã de cãldurã la apariþiarelicvelor Estului (oameni, obiecte, peisajedisfuncþionale).

În scris, Nora Iuga se numãrã printre puþiniiscriitori români care jubileazã. Anarhic, nu anarhist.Într-un fel de supraînþelegere inconºientã sauinconºtienþã înþelegãtoare, care urzicã minþileteoreticienilor ºi criticilor gomoºi. Iar Berlinul,capitalã cosmopoliã ºi tolerantã, curioasã ºiinofensivã i se potriveºte ca o mãnuºã. Devenind(dovadã poemele, proza, traducerile, interviurile,premiile ºi bursele) patria sa preferatã. „Monolog”,da, dar adunînd vocile lui Matzerath ºi a Hertei, alui Rolf ºi a Aglajei, a lui Ernst ºi a Andrei, alenenumiþilor prinºi în insectarul acestui „îndreptarde memorie”. Invaziv, intens, seducãtor.

*

Oskar Matzerath bate neîncetat toba fãcutã dinpielea tãbãcitã, mumificatã a faraonului Akhenaton.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

44 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

Creierul senzualªtefan Manasia

cãrþi în actualitate

Octavian SovianyViaþa lui Kostas VenetisBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2011

Octavian Soviany, cunoscut publicului înspecial ca poet, se înscrie cu succes pelinia „mistificþiunilor”, ca sã folosesc un

termen întâlnit la Mircea Anghelescu, lângã aicãror reprezentanþi de seamã stã, ºi mã gândescacum doar la Anul morþii lui Ricardo Reis al luiJosé Saramago ºi mai ales la Manuscrisul gãsit laSaragosa al lui Jan Potocki, cu care împãrtãºeºtepasiunea pentru ºtiinþele oculte.

Romanul lui Octavian Soviany are însã maimulte. Pe scurt, este povestea unui homosexualde origine greacã aflat pe patul de moarte, undecrepit dublat de o neostoitã urã împotrivafemeilor, extinsã apoi la o urã aproape împotrivatuturor, ºi de o rãutate naturalã; poveste pe careel însuºi o spune iubitului – naratorul poreclitNemþoaica, care are datoria sã aºtearnã pe hârtietot. În text se intercaleazã apoi alte poveºti, pecare personajele însele ºi le mãrturisesc,completînd strat dupã strat un tablou complex,ilustrat cu un rar talent.

Pe tot parcursul cãrþii m-am întrebat: 1. ceurmeazã, nerãbadãtor sã aflu cum se va sfîrºicartea, ºi 2. cum reuºeºte autorul sã vorbeascãdespre cele mai abjecte ºi mai mizere aspecte alevieþii ºi morþii unor marginali, fãrã sã nescârbeascã ºi fãrã sã ºocheze? Pentru cã, trebuiesã vã mãrturisesc, cartea lui Octavian Soviany nueste o carte uºoarã, aºa cum nici viaþa lui KostasVenetis nu e. Iniþiat încã de la 6-7 ani în„desfrâu” de un alt bãieþel, Kostas va avea înviaþã un traseu extrem, mai exact de la o extremãla alta: când adulat, când alungat. Va fi cândsihastru, când târfã într-un bordel mizerabil; cândcartofor temut, respectat ºi cãutat de mariijucãtori, când îmbrãcat în haine femeieºti ºiînchis într-o „colivie de aur”; când anarhist laParis, când iluzionist celebru; când însemnat pepiept cu semnul pentagramei, de crudul ºimaleficul boier Mihalache, când plimbat printre

aristocraþii de vîrf ai imperiului austro-ungar, deînsuºi fiul împãratului, crudul ºi depravatulRudolf von Habsburg. ªi aºa mai departe, într-odeloc obositoare, chiar dacã ameþitoaredegringoladã de întâmplãri paralele cu istoria cese petrece în fundal, la limita verosimilului. Dealtfel, într-un roman verosimilul nu are relevanþã,ci doar talentul cu care povestitorul îºi deapãnãpovestea. Kostas însuºi ne avertizeazã: „Unele dinlucrurile pe care þi le povestesc s-au petrecutpoate cu adevãrat, altele doar în vis ºi-nînchipuire. Fiecare dintre noi are o viaþã visatã ºio viaþã trãitã, între care nu trebuie însã sã facemnici o deosebire, cãci în faþa lui Dumnezeu,pãcatul cu gândul ori visul ºi pãcatul cu faptasunt una” (p. 93).

Adevãrul este cã pana ascuþitã a autorului nuiartã nimic: nici pe oameni, nici pe Dumnezeu.Ca în scrierile gnosticilor, el insistã pe leit-motivulcã totul, ºi binele ºi rãul, vine de la Dumnezeu,cel care a fãcut ºi „trandafirul ºi ºarpele”, ºi pecei drepþi, ºi pe criminali; „pãcatele – ca ºi faptelebune – vin de la Dumnezeu, iar noi nu suntemdecât uneltele Sale, cu care El sãvârºeºte rãul ºibinele, dupã o judecatã de nepãtruns pentruminþile omeneºti” (p. 67). Se pare cã a fostrânduit ca Viaþa lui Kostas Venetis sã dea seamãde una dintre cele douã feþe ale divinitãþii, partearãului în splendida ei manifestare.

Ajungem astfel ºi la cheia, la una dintre eleprobabil, prin care poate fi cititã cartea, anumecea Cabalisticã. Gershom Sholem, la jumãtateasecolului XX sesiza corespondenþele cugnosticismul existente în mistica iudaicã. Maimult, structura cãrþii (vezi chiar cuprinsul) trimitecu gîndul la linia centralã din reprezentareaantropomorficã cabalistã a celor zece (unsprezecedupã unele tradiþii) puteri divine, numite Sefirot.De altfel, aluziile la acestea sau chiar numirile pefaþã, se gãsesc pretutindeni în text. De exemplu:„am citit despre cercul care se învârte înainte ºiînapoi ºi am aflat cã totul se face în lume prinlucrarea celor zece puteri care izvorãsc din Cel

Nesfârºit, binecuvântat fie-i Numele. Iar omul ealcãtuit tot din aceste puteri: în picioare –Temelia, Slava Pãmânteascã – în pântece, Lumina– în inimã, Coroana Sfinþeniei (care pe evreieºtese zice Kether) în creºtetul capului, unde se facenunta Mirelui cu Mireasa” (p.110). La fel ca într-un cerc, Nemþoaica va înþelege aceste lucrurila final.

Apropo de final, nu o sã vi-l spun, ci vã lasbucuria sã parcurgeþi într-un suflet paginile de laînceput la sfîrºit, în cãutarea acestuia. Vreau doarsã mai adaug o idee, de fapt o senzaþie, pe careatmosfera creatã de aceastã poveste a poveºtilormi-a trezit-o: senzaþia de Numele Trandafiruluicombinat cu anumite filme ale lui Almodovar.Dacã acesta (sau alt regizor la fel de curajos ºitalentat) va regiza aceastã carte, cu siguranþã vaieºi un film excelent. Pânã atunci, cartea vaajunge cu siguranþã un best-seller.

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

Povestire cu final neaºteptatDorin David

mâinele nu va mai fi niciodatã/ asemeni!” Cuforþã ºi sinceritate aceste poeme vorbesc despreîntoarcerea din solitudine ºi durere la înþelepci-une, la acceptarea timpului.

În Miradors de l’abîme (L’Arbre à paroles,2007) scriitura se despoaie de orice artificiu,înainteazã, pudic, pe drumuri care urmeazã traseecunoscute. În aceste poeme, gândul morþii rãmâneprezent în bãtãlia angajatã, indirect, împotrivanefiinþei ºi nimicului: „Un scoruº care doar de elînsuºi/ aminte-ºi aduce/ doar de el însuºi, de cerºi de vânt:/din uitare n-a pãstrat/ decâtamintirea/ nimicului,” scrie Horia Bãdescu. Dinacest moment vocea poetului nu înceteazã sãpunã întrebãri þãrânii, lui însuºi. Ce putere arecuvântul asupra destinului nostru? N-ar fi maibine sã ne încredinþãm tãcerii, fiindcã: „A tãcea/înseamnã a spune totul”, dar “A spune totul/înseamnã a nu spune nimic”? Din nou semanifestã aici acea gândire paradoxalã carecauþioneazã incertitudinea. În aceastã pendulareîntre cuvânt ºi tãcere, între a fi ºi a nu fi, nimeninu poate avea vreo certitudine, însã poetul nuuitã þãrâna care reconciliazã vii ºi morþii. Poemele

consacrate Castilliei vorbesc despre ataºamentullui faþã de o realitate fraternã dar dureroasã: „Pedrumul care moare în mãruntaiele/ zãrii,/ strãinfãrã acte/ ºi fãrã memorie /identitate pierdutã pecare doar pãmântul acesta/ o ºtie”, ºi reîntãresc,în acelaºi timp, încrederea în puterile poezie ºiale tãcerii. Cu aceastã carte Horia Bãdescu se faceinterpretul imponderabilului care face gândul sãºovãie în permanenþã. Scriitura surprindeesenþialul, interogheazã realitatea asupra existenþeinoastre fãrã a da vreodatã rãspunsuri; doarîntrebãrile conteazã!

Parler silence (L’Arbre à paroles, 2010) esteconstituitã din douã pãrþi. Apocrifele regeluiSolomon reconstituie un destin: acela al fiecãruiadintre noi. Scriitura, care se organizeazã în jurulacestei figuri istorice ºi biblice, urmãreºte siajuldureros al vieþii ºi morþii acesteia. De la bunînceput avem în faþã un rege, abandonat de toþi ºide toate, care are revelaþia vidului interior: „Înadâncul meu am privit/ ºi nu era de ce sã mãsprijin”. Pe parcursul unei lungi cãlãtorii, poemelese constituie ca tot atâtea etape în care seprecizeazã întrebãrile ce preced mântuirea.Întreaga artã a lui Horia Bãdescu se regãseºte înrefacerea acestui parcurs, în recrearea unui cadru

biblic printr-o scriiturã în care metaforele ºisimbolurile se împletesc. Femeia e cea careîndulceºte amãrãciunea regelui. Ea încarneazãlumina care sãlãºluieºte în sufletul oamenilor ºiSolomon poate afirma cu îndreptãþire: „ºi m-amaplecat deasupra ei/ ºi i-am vãzut chipul/ ºi amauzit apa umplându-i adâncul”. Pentru Solomoneste revelaþia puterii iubirii ºi vieþii. ªi totuºi oasemenea fericire e sortitã eºecului; odatã cudispariþia femeii iubite, lui Solomon nu-i rãmânerãtãcirea fãrã de þintã. Tabloul pe care-l schiþeazãHoria Bãdescu consfinþeºte sfârºitul vieþii terestrea regelui: „în lumina unei zile fãrã de mâine/rotulele vor fi douã pietre/ pe care zadarnic/ vascãpãra vremea/ bãtrânu-i amnar!”

Poezia lui Horia Bãdescu este aceea a unui ommereu atent la ceilalþi, al cãrui verb vorbeºte culuciditate ºi justeþe despre destinul cãruia fiecareîi este sortit dar care rãmâne îmblânzit de luminainalterabilã pe care o evocã mereu în parcursulsãu poetic ºi existenþial.

Un poet tragic(Urmare din pagina 2)

În 1976, Mircea Zaciu publicã Teritorii, o cartedespre experienþa sa occidentalã din anii 1967-1969. Se aflã în acest interval la Universitatea

din Köln, unde predã limba ºi cultura românã.Pînã la plecarea în Germania, publicase doar omonografie despre Ion Agârbiceanu, un volum destudii ºi articole de istorie literarã ºi altemãrunþiºuri conjuncturale. În mediul universitarclujean, respectiv la Facultatea de Filologie, aveaînsã celebritatea unei vedete. La cei aproape 40de ani, era un om învãþat, cu o prestanþã aulicãde savant al unui ideal academic imaginar. Deºiîºi fãcuse studiile superioare în regimul comunist,formaþia sa intelectualã ºi profesionalã nu fusesecontaminatã de noua ideologie. Modelele salerãmãseserã G. Cãlinescu, Tudor Vianu ºi, înspecial, D. Popovici, mentorul apropiat ºiprofesorul sãu. Preda istoria literaturii române,dar avea lecturi solide, de referinþã, din literaturauniversalã. Refuza specializarea fragmentarã,avînd cuprinderea fenomenului literar înintegralitatea sa. În facultatea clujeanã, ca ºi IonVlad, titularul cursului de teoria literaturii, sfidacliºeele ºi convenþiile epocii. La cursuri, limbajulacestor doi eminenþi profesori pãrea completdecontextualizat în anii ’60 ºi inducea, cumvahipnotic, entuziasmul studentului pentruliteraturã. Cînd descoperã pe viu Occidentul,Mircea Zaciu era destul de bine familiarizat cuimaginea lui livrescã. De aceea, cãlãtoria sa va fimai degrabã una de recunoaºtere ºi deconfruntare cu imaginea preformatã. Teritorii nue un „memorial de cãlãtorie” în sensul consacratal termenului, ci jurnalul unei cãlãtoriiinteriorizate în care privirea semnificã întocmaicontrariul vechilor impresii de cãlãtorie, fiindadesea întoarsã înãuntru, mai atentã la reacþiile,mutaþiile, delimitãrile intime ale privitorului, decîtla priveliºti. E, zice autorul, „un exerciþiu deexorcism”, cu un apãsat caracter confesiv. Dincoloînsã de asemenea probleme de poeticã, la olecturã recentã am avut surpriza redescopeririiunei cãrþi vii ºi consistente; o carte în carecristalizeazã autentic gîndirea ºi sensibilitateaunui scriitor român din anii ’70 ai veacului trecut.La originea variantei definitive din 1976 au existatniºte însemnãri luate la cald. Sînt reacþiile maimult sau mai puþin spontane ale contactului curealitãþile occidentale. Toate acestea vor fitranscrise în forma finitã a cãrþii prin grila uneierudiþii în creºtere ºi a unei sensibilitãþi înschimbare. Totuºi, cred cã textul iniþial conþineamai toate elementele noii expresivitãþi stilisticecare devine evidentã în cãrþile de criticã ºi istorieliterarã, începînd îndeosebi cu volumul Colaje.Aventura occidentalã a fost indiscutabil uncatalizator.

Dupã întoarcerea din Germania, Mircea Zaciuîºi descoperã filonul cel mai fecund al creativitãþiisale. E o prezenþã freneticã ºi foarte vizibilã încîmpul literar. κi cultivã plãcerea alianþelor deculise, dar ºi a implicãrii în campaniile publice alebreslei. Iniþiazã acum marile sale proiecte:Dicþionarul Scriitorilor Români ºi colecþia„Restituiri” de la editura „Dacia”. Pînã în 1998,publicã cãrþi de criticã ºi istorie literarã, cu ocuprindere vastã a domeniului, de lapreromantism pînã la literatura contemporanã.Anii ’70 reprezintã astfel momentul sãu deafirmare spectaculoasã ºi de glorie. Echinoxiºtii, ºiei în ofensivã, ºi-l revendicã drept model de

devoþiune ºi de independenþã intelectuale.Profesorul avea, de fapt, o surprinzãtoaredisponibilitate afectivã ºi naturaleþea comunicãrii,dezinhibantã în relaþiile cu ceilalþi. Dacã nu oºcoalã propriu-zisã, a creat o ambianþã spiritualãîn care erau întreþinute cultul valorilor, ideea deexcelenþã profesionalã ºi etica protestantã amuncii. În acest context favorizant scrie, prinurmare, Teritorii. E jurnalul convenþional alprimului an de lectorat în Germania, dinoctombrie 1967 pînã în iulie 1968. În acestinterval, þine cursuri ºi seminarii la Köln ºi Bonnînsã face ºi scurte cãlãtorii în Franþa, Olanda,Anglia ºi Elveþia. 1968 este anul revoltelorstudenþilor dintr-o bunã parte a Europei. La Kölnºi Paris, Mircea Zaciu e un martor alevenimentelor, astfel cã acestea vor constitui unadintre temele cãrþii sale. Oarecum paradoxal,„omul din Est” priveºte revoltele studenþeºti dinFranþa cu radicalismul lor în aparenþã anarhist,mai curînd ca un gaullist. Cu toate cãrevendicãrile lor i se par legitime, se simte înreconstituirile lui neliniºtea difuzã a celui care acunoscut pe cont propriu o schimbarerevoluþionarã a unui sistem. Ideea de revoluþie, cuconotaþiile ei stîngiste, îl iritã. În nonconformistulZaciu stãtea la pîndã spiritul conservator. Dealtfel, el are intuiþia corectã a mutaþiilor deadîncime care se produceau atunci înmentalitãþile europene. Societatea de consumînflorea triumfãtoare, iar, în amurgul datoriei,omul unidimensional al lui Marcuse sfida cuvoioºie prejudecãþile lumii vechi. Mircea Zaciu nueste nici pe departe un anti-occidental, însãsituaþiile de crizã îl alarmeazã. El se simteconfortabil în spaþiul culturii occidentaleconsacrate, canonice. Realitãþile cotidiene nu-l lasãindiferent, dar consemneazã în specialamãnuntele sau priveliºtile care au corespondenþecu memoria sa culturalã. Nu locurile, cu posibilullor pitoresc, îl intereseazã în primul rînd, cioamenii ºi memoriile lor. Cartea e doldora deportrete în a cãror expresivitate explodeazãtalentul de prozator al autorului. Unele sîntficþiuni, altele persoane reale. Tehnica e afiziologiei ºi caracterului, într-un registru amplu,de la caricatural pînã la admiraþie. Un portretelaborat cu empatie este al „marelui Bãtrân”, încare puþini îl mai recunosc astãzi pe istoriculConstantin Daicoviciu. În 1968, era încã rectorulUniversitãþii clujene. Zaciu, un apropiat ºi unadmirator al sãu, îl întîlneºte în Germania. Omulde o debordantã energie, pe care îl ºtia din Cluj, ise pare acum o fiinþã crepuscularã, neliniºtitorapaticã. Dar nu e vorba despre o imagine adegradãrii biologice, ci despre o elegie aîmbãtrînirii ºi, în cele din urmã, a singurãtãþii ºivanitãþii umane. ªi mai expresive sînt „schiþele”rapide, în tuºe acide ºi îndeobºte groteºti, aºa caîn tabloul de grup al românilor din exil la oaniversare de 24 ianuarie. Cam în acelaºi registru,dar ºi cu un colorit de un exotism derizoriu, estedescris carnavalul din Köln, simulacru desãrbãtoare al societãþii moderne desacralizate.Are, desigur, ºi simpatii faþã de cei din mediileuniversitare, însã nu pare cã se simte mainiciodatã în largul sãu printre „strãini”. κiconstruieºte parcã disconfortul afectiv. Îl încearcãmereu un complex iraþional al persecuþiei ºi îºicautã refugiul în singurãtate ºi în persiflare. Pînã

ºi regimul meteorologic al aventurii saleoccidentale este preponderent ostil. Plouã mai tottimpul pe unde umblã, însãºi descinderea iniþialãla Köln petrecîndu-se într-un decor deprimant: „... sub ploaie torenþialã mi se pare cã mã aflu lacapãtul lumii. Mai ales cã aeroportul e o imensãbaracã inesteticã, provizorie [...]. Plouã tot maiputernic, cu averse reci. Intrãm, cu lungi ocoluri,în oraº, care-mi pare haotic. Trecem Rinul. Poduluriaº, masiv, greoi, fãrã graþie, numai fierãrie ºibeton, are el însuºi un aspect prusac”. Dupã cummãrturiseºte, el nu cãlãtoreºte ca un turist, ci caexponent al unei culturi. De aici vine recursulfrecvent la memoria culturalã, la lumea de acasã.Face analogii surprinzãtoare, comparã diverserealitãþi ale spaþiului occidental cu cele ale„României profunde”, dar nu exhibînd contrasteleca odinioarã Dinicu Golescu. Patria rãmâne „casasa oniricã”, locul oricînd ocrotitor, refugiu alsufletului. Nu lipsesc notaþiile directe din viaþacotidianã, impresiile spontane, dar discursul searticuleazã substanþial prin a doua sa naturã, careeste una eseisticã ºi a referinþelor livreºti.Disconfortul psihic, opresiunile de tot felul sîntcompensate prin risipa jubilantã de citate, asociericulturale revelatorii, reflecþii scînteietoare. Uimitore faptul cã erudiþia aceasta are aerul uneifermecãtoare naturaleþi. Nu e auxiliarã, ciconsubstanþialã limbajului. De fapt, ea creeazãstilul, respectiv marca Mircea Zaciu. Nimicostentativ ºi preþios în dezvoltarea fascinantã cucare mixeazã în paginã nume celebre, opere ºiidei. Textul se desfãºoarã într-o coregrafie mereuimprevizibilã, savuroasã ºi încîntãtoare oritulburãtoare prin interogaþiile existenþiale.Confesiunea, prezentã în fundal, activeazãadeseori resursele lirice care, de altminteri, aveausã se actualizeze mai tîrziu ºi în poezia propriu-zisã. Nu-i vorba de eventuale dulcegãriipoetizante sau de metaforismul decorativ alpeisagiºtilor amatori, ci de o anumitãexpresivitate imaginantã a limbajului ºi de forþasugestivã a unor analogii. Teritorii este deci jurnalde cãlãtorie ºi, deopotrivã, prozã eseisticã. Înmomentul apariþiei ei existau puþine cãrþi scrisecu o asemenea dezinvolturã intelectualã ºi lipsãde inhibiþie faþã de tema occidentalã. Operformanþã artisticã în primul rînd, ea pare, dacãnu o revendicare, mãcar în consonanþã cu ideealui Constantin Noica despre vitalitatea culturilormarginale ºi despre superioritatea culturii înraport cu civilizaþia materialã. Despãrþirea deGermania ºi, în genere, de Occident, e legitimatãde aceastã iluzie, întreþinutã ºi de un puterniccomplex al apartenenþei: „Plecînd, o fac mãcarfãrã regrete. Spaþiul meu de gînd nu e aici, iaracasã mã aºteaptã un Timp românesc cu altãcugetare, altã cadenþã, alte anotimpuri – maiaproape de veºnicie”. Nu þara realã este evocatãaici, ci patria idealã ºi metafizicã. Se observã întext ºi un ecou blagian, dar, dincolo de posibileleinfluenþe ºi în afara constructelor ideologice,Mircea Zaciu se identificã sentimental cu aceastãpatrie interioarã, reprezentatã ca un adãpost alfiinþei. De realitãþile „deceniului satanic” se vadisocia în cele patru volume ale Jurnalului. Patriaculturii, însã, rãmîne nefisuratã în exegezele sale.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

66 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

Petru Poantã

Mircea Zaciu ºi Occidentulcomentarii

Pentru semnatarul acestui comentariu,Olimpiu Nuºfelean se situa în familiarecunoscutã a poeþilor... Probabil impresiile

erau fondate ºi pe natura sensibilã, discretã ºivãdit interiorizatã a acestui absolvent al Literelorclujene. În realitate, fãcînd (deocamdatã)abstracþie de substanþa ºi registrul prozei ºipoeziei sale, scriitorul este autorul unui numãr devolume de facturã epicã: La marginea visului,Piatra Soarelui, Poziþia fiinþei sau Cîinii devînãtoare; romane, nuvele sau povestiri, volumelelui Olimpiu Nuºfelean dezvãluie o structurãpredominant (ºi cred cã nu mã înºel) poeticã,descoperind comportamente, reacþii, acte ºiimpulsuri proprii unei fiinþe adesea vulnerabile,nãzuind la un univers imaginar, populat de vise ºide secrete aspiraþii.

Un om fãrã aripi (Ideea Europeanã, 2009),carte prezentã în librãrii în cursul anului 2010,confirmã motive, destine ºi comportamente dintr-un teritoriu unde prozatorul extrage miºcãriinterioare prezente ºi în poezia sa de o autenticãvibraþie liricã. Sub specia proprietãþilor strictnarative, Olimpiu Nuºfelean este un povestitor,adoptînd cu uºurinþã formula persoanei întîi,situînd – mai apoi – naratorul în ipostaza demartor, instanþã care favorizeazã comentariul,discursul reflexiv ºi introspecþia. Formulele suntdiverse ºi singurul tip de discurs mai puþinelaborat e acela al dialogului, incapabil sãsugereze natura protagoniºtilor sau sã potenþezeatmosfera specificã „prozei scurte”. O anumeredundanþã „oboseºte” tonalitatea generalã a unorproze, banalizînd situaþiile imaginate de scriitor.

Dominantele volumului Un om fãrã aripi(atracþia pentru sesizarea reacþiilor ascunse alefiinþei, sublimarea umorului, discreta distribuire aironiei condescendente, omnirezenþa„martorului”) sunt ale unui prozator fascinat devis ºi de nelimitatul zbor al imaginarului.Personajele se miºcã dezinvolt în lumea himerelor,a oniricului; trãiesc intens într-o suprarealitatedeschisã fantasticului, fanteziei dezlãnþuite ºi fãrã„cenzura” realului... Universul scriitorului epopulat de fiinþe încremenite în proiectefanteziste, altele sunt înrudite cu veleitarii prozeilui Al. Macedonski sau, în discursul caricaturalsau ironic, cu personajele lui Mircea HoriaSimionescu din seria Ingeniosului bine temperat.Extrãgînd din nuvelele, schiþele ºi „povestirile”volumului un motiv situat în zona superioarã aformelor numite, zborul ºi obsesia zboruluicaptiveazã ºi fascineazã personajele devorate deun vis suprem. Olimpiu Nuºfelean este unprozator obsedat, totodatã de poezia acestui vechiºi permanent vis al oamenilor. Temerari sau pur ºisimplu niºte veleitari stînjeniþi de suficienþa lorlãuntricã, poeþi ai spaþiilor neîngrãdite, visãtoristimulaþi de mediocritatea ºi urîtul realitãþilorimediate, eroii prozelor trãiesc într-o lume(imaginarul) a unui zbor care sã descãtuºeze ºi sãanuleze legãturile cu realitatea palpabilã.

Scriitorul urmeazã, în general, preceptele(retoricã ºi poeticã) discursului narativ, preferîndformula schiþei, avînd un început direct,proiectînd personajul într-o situaþie anume(„Gabriel se trezeºte”; „Teohar Cremona participãºi el la petrecerile date printre umbrele nopþii”etc.). Aºadar, incipit-ul e mai adesea specificschiþei sau nuvelei, discursul evoluînd în formulaprezenþei naratorului sau prin situarea lui (mairar) la persoana a doua, totdeauna cu un efect

prompt sesizat imediat. „Supravegherea” datoratãinstanþei naratoriale e vizibilã în miºcarea mailiberã a reflecþiei uºor ironice sau deschiseumorului, zîmbetului; nu mai puþin evidentã estetentaþia jocului, a angajãrii, directe sau indirecte, acititorului („Din momentul acela ºi pînã maitîrziu, cînd lucrurile vor fi analizate sec la luminaraþiunii ºi nu la aceea a inimii...”), relevînd gustulprozatorului pentru convenþia jocului ºi a regizãriimomentelor narative. Relatare directã sauindirectã, comenatriu sau recurs la persoana întîi,prozele lui Olimpiu Nuºfelean þin, în cele dinurmã, de registrul liric, de unde ºi frecvenþarememorãrii ºi a decantãrii amintirilor.

Sunt numeroase variaþiunile la motivulzborului ºi al irepresibilei dorinþe a unorpersonaje de a descoperi fascinaþia plutirii învãzduh. Nu e vorba de levitaþie (vezi MirceaEliade) ºi de iniþieri în inextricabile soluþii magice;de altminteri, personajele lui Olimpiu Nuºfeleantrãiesc în imperiul visului ºi al imaginarului.Gabriel e înzestrat cu o privire aparte graþiemargaretelor care „þineau locul ochilor” (Ochii luiGabriel). De aici ºi zborul spre vis ºi spre lumirecreate: Micului Prinþ îi împrumutã un caiet, iarîntr-o altã zi i-a þinut calul lui Don Quijote...Sunt, consemneazã naratorul, peregrinãri„visãtoare”. Fantezia ºi visul, simbolurile unei altelumi þin de o metaforã a fiinþei care transcenderealul, imediatul. Funambulescul ºi imaginarulsunt motive dominante ºi în Falia sau în Un omfãrã aripi. Seducþia ºi voluptatea zborului luiTeodor Marica aflat la etajul 15 al unei clãdiri(„Dacã aº putea sã zbor...”; „I se întîmpla adesea,noaptea, sã viseze cã zboarã”), se întîlnesc într-oprozã scrisã nuanþat, cu fine elemente de analizãiar în Trepte cu plasã de sîrmã rememorarea ºifluxul memoriei legitimeazã „logica” visului („...o

pistã de lansare a viselor”). Proza lui OlimpiuNuºfelean ne trimite, dincolo de referinþelelivreºti, la fantasticul nuvelelor lui Ion Minulescusau la Oscar Lemnaru. E vorba de gustul pentrumister ºi pentru vraja visului care anuleazã adeseaspaþiul ºi timpul. Plonjînd în „amintiri ºi vis”,personajele dezvãluie un univers generos ºi pur.

Repet, prozatorul îºi supravegheazã nu numaitrama ºi reacþiile personajelor, ci ºi desfãºurareaunor situaþii situate în irealitatea imaginatã ºiproiectatã pentru a reface, adesea izbutit,atmosfera ºi logica lãuntricã a discursului narativpropriu-zis. Obsesia, dublul, absurdul (fiinþebizare, reacþii insolite, invazia irealitãþii situaþiilor)nu sunt susþinute întotdeauna, „denunþînd”momentele parazitare sau redundante. În cele dinurmã, jocul narativ e motivat (Întîlnire la cabanã,Baloanele), iar comentariul ironic sau caricatural einspirat. E un joc de-a fantasticul cenzurat decomentariul naratorului (Hotelul de pe terenul detenis), de umorul infiltrat în privirea naratorului;ridicarea în aer devine un veritabil „exerciþiu deadmiraþie”. Veleitarism (vezi nuvela lui AlexandruMacedonski), iluzoriu, fantasme, utopii privite cuun zîmbet binevoitor, sunt atribute regãsite înmiºcarea adesea imprevizibilã ºi voit paradoxalã apersonajelor (Fiinþe zburãtoare). Scriitorulcompune portrete (uneori convenþionale),observînd, notînd, înregistrînd, cu o anumeplãcere de a surprinde gesturi, comportamentenãucitoare, în spaþiul naraþiunii atrase defantasticul simulat sau jucat mai degrabã. Gustulpentru destine ciudate, pentru manifestãri bizaree justificat de natura ceþoasã a unor proze voitsituate în clar-obscur.

Olimpiu Nuºfelean, spuneam, rãmîne un poetîndrãgostit de fiinþele imaginate, descoperind înprozã conotaþiile figurilor (metafora ºi simbolulsînt preeminente), construind o anume atmosferãunde poezia îºi pãstreazã tonalitãþile ºi farmecultotdeauna revelator pentru universul interior alfiinþelor imaginate.

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011 77

Ion Vlad

Zborul imaginaþiei

Sub titlul Ilarie Voronca. Le poète integral(Ed. Rafael de Surtis, 2011) a fost publicatãde curând în Franþa o carte semnatã de

Christophe Dauphin. Autorul, poet el însuºi ºieseist (a scris, între altele, o carte despre Verlaineºi decadentism, altele despre raporturile lui SaraneAlexandrian ºi Jacques Hérold cu suprarealismul)ºi conduce ºi o revistã literarã, Les Hommes sansÉpaules. Este prima carte mai cuprinzãtoarededicatã poetului româno-francez, cu aproapedouã sute de pagini de studiu propriu-zis, oantologie poeticã (Texte ºi poeme alese 1924-1946) ºi, în Anexã, câteva texte legate derecuperea recentã a... mormântului lui Voroncadin cimitirul parizian Pantin, a cãrui concesiunepe încã vreo cincizeici de ani trebuia plãtitã...Portrete ale poetului, facsimile, fotografii de epocãilustreazã cartea, care e însoþitã ºi de obibliografie a operei ºi de una criticã. Fãrã sã fiefoarte întinsã – cãci despre Voronca s-a scris maidegrabã ocazional, când prieteni ºi admiratori aisãi i-au închinat cîte un numãr de revistã ori aueditat o (micã) parte din opera sa, cu un numãrde inedite. Dintre românii parizieni, Ionesco,Tzara, Sernet, Lupasco au scris frumos despre el,iar Denys-Paul Bouloc, ce se împrietenise, tânãrfiind, cu poetul, a întreþinut în jurul numelui ºiscrisului sãu un anumit interes, afectuos ºiadmirativ, ca ºi un alt francez, Michel Giroud,care-i reþinuse versurile într-o Anthologie despoètes maudits de acum vreo trei decenii, tipãritãla Editura Seghers. „Poet blestemat” Voronca afost ºi el, – destinul nefericit al operei sale, dupão viaþã curmatã prin proprie voinþã la vârsta dedoar patruzeci ºi trei de ani, în aprilie 1946,justificã din plin acest calificativ. Fiindcã, în ciudavalorii sale certe, nici poezia, nici proza luipoeticã nu s-au bucurat niciodatã în Franþa deecoul mai larg meritat.

Christophe Dauphin face, prin urmare, unfrumos gest reparator. O Prefaþã oferã, îndeschidere, câteva repere de bazã privind contextulsocio-cultural în care trebuie situat poetul:comentatorul s-a documentat în legãturã cu istoriaRomâniei, are câteva sigure date despre evoluþia întimp a literaturii noastre, i-a citit pe principaliiinterpreþi ai avangardei literare româneºti accesibiliîn francezã, cunoaºte, din colecþia „Le Roumainsde Paris” coordonatã la Editura Oxus de BasarabNicolescu, cât de însemnat a fost aportul românescla peisajul intelectual francez din secolul trecut.Informaþiile despre congeneri ºi prieteni aipoetului, precum Fundoianu-Fondane, VictorBrauner, Claude Sernet (Ernest Spirt-Mihail Cosma,cumnatul sãu), fac parte din aceastã documentarece asigurã o anume densitate incursiunii înbiografia lui Voronca. Are, aºadar, bune premisepentru o aºezare corectã a personalitãþii luiVoronca în peisajul local, deschis apoi cãtre celfrancez, mai ales parizian. Nu-i scapã, practic,niciunul dintre momentele evoluþiei de peparcursul românesc al scrisului lui Voronca, de ladebutul din Sburãtorul ºi cel editorial cu Restriºti-ledin 1923, la suita de plachete – douãsprezece întotal – care-i ilustreazã opera de expresieromâneascã, încheiatã, în poezie cu Patmos ºi alteºase poeme, din 1933, ºi în prozã cu Act deprezenþã, din 1932. Sunt trecute, astfel, în revistãetapele experienþei sale creatoare, adeziunilesuccesive la simbolismul târziu ºi constructivism,momentele 75 H.P., Punct, Integral, raporturile cu

gruparea ºi revista unu, interesul cu ecouri în scrispentru suprarealismul repudiat iniþial. Se insistã înmod justificat asupra a ceea ce critica româneascãa pus mereu în evidenþã, adicã a tendinþei sale desintezã „integralistã” (atribut provenit de la numele„revistei de sintezã modernã” Integral, din anii1925 -1928). Este evocatã apoi dificila integrare înmediul literar francez, începând din 1933, cupuntea aruncatã mai întâi prin traducerea a treidintre volumele sale de versuri (Ulise, tradus caUlysse dans la cité, apoi Patmos, ºi PetreSchlemihl, acesta din urmã sub titlul Poèmesparmi les hommes), apoi cu acel semnificativPermis de séjour, din 1935, cu care îºi inauguraopera în noua limbã, pânã la anii refugiului de subocupaþia nazistã a Parisului ºi participarea laorganizarea unui grup de rezistenþã în zonaMarsiliei ºi, în fine, timpul scurt de dupã rãzboi,când conduce emisiunile româneºti de la RadioFrance, viziteazã România în decembrie-februarie1946, înainte de a se sinucide la 5 aprilie 1946.

Sub raportul documentãrii, cartea luiChristophe Dauphin este, pânã acum, cea maiconsistentã contribuþie la reconstituirea biografieilui Ilarie Voronca, prin reunirea într-un tot adatelor cunoscute din diverse evocãri secvenþiale ºiconsultarea unor documente de arhivã. Fãrã sãaducã spectaculoase elemente de noutate înrefacerea unui parcurs care n-a fost nici el foartespactaculos, ea ni-l apropie, totuºi, în mai maremãsurã pe omul Voronca, timidul ºi cutezãtorul,entuziastul ºi melancolicul ori depresivul, – untemperament complex în care intensitatea trãirilorse manifesta adesea între extreme. Însumându-le,se contureazã în ultimã analizã imaginea uneifiinþe profund vulnerabile, neliniºtite, anxioase,capabilã însã de generoase deschideri spre semeni,cunoscând momente de autenticã jubilaþie, denecondiþionatã dãruire afectivã. Un om încrezãtor,cum scrie, în „frumuseþea acestei lumi”, convins cã„bucuria e pentru om”, cã poezia trebuie sãaparþinã tuturor ‚ o „poésie commune”, cum sunãun titlul de volum din 1936. Înþelegem mai binedin mozaicul propus de aceastã cartecomplexitatea sensibilitãþii poetului care, dincolode ataºamentul pasager pentru o formulã sau alta,rãmâne în fond disponibil, în sensul „definiþiei” pecare o putem da mai generalei „stãri de spiritavangardiste”, dar ºi – ieºind dintre aceste frontierestricte de istorie literarã – în cel al uneipermeabilitãþi a subiectului poetic la tot ceea ceputea rãspunde aspiraþiei sale spre o realãcomuniune cu un univers uman ºi poetic eliberatde convenþii constrângãtoare. Caracterizarea de„poet integral” e, astfel, foarte sugestivã, gãsindu-ºiargumente peste frontierele doctrinare pe careparcursul românesc al scriitorului Ilarie Voronca le-a putut trasa. Fiindcã etapa francezã a acesteiopere rãmâne în fond fidelã, cum subliniazã noulsãu cititor, acestei disponiblilitãþi evidente, ilustratede cãrþile sale apãrute în România. Nu în sensulavangardist al primei sale tinereþi afiºatnonconformiste, ci al unei consecvenþe înafirmarea, de data asta, mai pozitivã, delociconoclastã, a unui ideal de comunicare cu lumeaîn dimensiunile ei prin excelenþã umaniste, generosumaniste, aproape utopice în viziunile ei deschiseunui „viitor luminos”, renovator, regeneratorpentru întreg universul.

Cãci, aºa cum anunþa deja ultima secvenþã a

scrisului românesc al poetului, cea de dupã 1930,cu Zodiac, dar mai ales cu Petre Schlemihl ºi cuPatmos, temele, obsesiile mari ale operei îºi gãsescdoar formule mai echilibrate de expresie pentru oaceeaºi substanþã vizionarã, ajungând chiar laopþiunea, surprinzãtoare la un autor de avangardã,pentru... sonet. Cãci cu o suitã de Patrusprezecesonete se încheia aceastã vârstã româneascã, dupãce deja în Patmos, ba chiar în Incantaþiile din 1931,apelul la forme „clasice” ale discursului liric fusesesemnificativ. În faza francezã, poezia lui IlarieVoronca se „cuminþeºte” ºi mai mult, în sensul cãîºi accentueazã voinþa de simplitate, îºi face unprogram din distanþarea de „cuvintele bizare” ºi deimagismul neobaroc precedente, vizând ocomunicare mai directã cu cititorul, nerefuzândnici o anumitã retoricã, o anumitã discursivitate apoemului.

Aceastã continuitate de flux subteran a opereinu-i scapã nici cercetãtorului de acum, care insistãasupra „integralismului” viziunii poetului pe totparcursul operei, chiar dacã nu produce analizepropriu-zise ale limbajului, ale articulãrii textelor însine, menþinându-se cu precãdere la nivelulconþinuturilor ºi al unui program, fie el ºi reînnoit,de angajare. „Integralist, el nu va înceta niciodatãsã fie – scrie intrepretul –, fidel idealurilor sale,evoluând de la integralismul conceptual al tinereþiisale spre integralismul practic (Poezia de toatezilele)”. ªi continuã: „Nici suprarealistã, nicirealistã, nici fantasticã în exclusivitate, opera luiVoronca este integralã, adicã sugereazã o sintezã adiferitelor miºcãri, genuri, registre ºi regnuri înacelaºi timp, pentru a scãpa în cele din urmãoricãrei clasificãri stricte”. Numeroase citate binealese vin în sprijinul acestei argumentãri, mai alesîn demonstrarea relaþiei intime dintre om ºi scrisulsãu, dintre biografie ºi operã, împrumutatedeopotrivã din versurile ºi din proza sa poeticã.Reiese cã Voronca rãmâne credincios ºi aceleideschideri ultime din etapa sa avangardistã, privindcomunicarea, susþinutã programatic desuprarealism, dintre vis ºi realitate, dintre vizibil ºiinvizibil, într-un univers de „vase comunicante”,dupã formula cunoscutã a lui André Breton.Numai cã acum el nu mai recurge la niciun fel de„dicteu automat”, nemainteresându-l noutatea oriingeniozitatea manierist-barochizantã a imaginii, ci

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

88 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

lecturi

Ilarie Voronca, poetul integralIon Pop

Interogaþia asupra înrudirii conjugã reflecþiaasupra cãsãtoriei, familiei, copilului, casei caloc de reºedinþã ºi ca spaþiu patrimonial,

ascendenþei, „neamului”, comunitãþii de viaþã. Îninterdependenþa lor, aceste noþiuni deseneazã unperimetru cu geometrie variabilã, în care viaþacomunã (acumularea de bunuri ºi transmiterealor, practicile sexuale, grija pentru educareacopiilor, relaþiile dintre persoane sau generaþii) seordoneazã în funcþie de repere prevalente la unmoment dat, dar care se schimbã în decursulistoriei. Astfel, familia e definitã prin referirinumeroase: cãsãtoria, filiaþia, corezidenþamembrilor, existenþa unui ºef ce comandã tuturorcelor ce trãiesc sub acoperiºul lui, inclusivservitorii (ºi ei membri ai familiei), înrudirea. Înacest ansamblu complex de elemente, pondereaînrudirii ºi importanþa modurilor de stabilire a eisînt esenþiale.

În capitolul „Despre nume” din Eseuri,Montaigne opune patronimului (numeleascendenþei, în francezã „race”, în zilele noastrenumele de familie) numele „casei” (fr. „maison”),ce trimite la ascendenþa imediatã, adesea legat deachiziþionarea sau de primirea ca moºtenire aunei proprietãþi funciare. Devalorizate prin faptulcã puteau fi purtate de orice membru al familiei(printre care fetele nemãritate sau cadeþii ce nureuºeau sã-ºi întemeieze propria lor „casã”), aceste„nume ale pãmîntului” din Franþa secolelor XVI-XVIII erau arborate cu mîndrie, în þara bascilor,chiar ºi de þãrãnci, care îºi afirmau astfelindependenþa socialã fãcîndu-se numite „doamne”ºi încropindu-ºi un blazon (1). Definindcontinuitatea familiei în funcþie de implantarealocalã, uneori recentã ºi deloc pe placul nobilimiirãzboinice, de spiþã veche, înrudirea celor din„casã” semãna confuzia prin altoirea ramurilornenobile pe un trunchi strãvechi. Ea avea însãavantajul cã pãstra numele familiei, care, deºialteratã prin aporturi plebee, era feritã de stingereîntr-un climat de insecuritate economicã ºi deslabã speranþã de viaþã.

Raportatã la patrilinearitatea numelui ºi aflatãsub suspiciunea ilegitimitãþii (motivul încornorãriisoþilor apare frecvent în literatura popularã ºi încea cultã), familia actualã pare a se fi constituit înveacurile XIII-XIV, cînd statutul juridic al femeiiîncepe sã se degradeze. Ea a fost precedatã de„neam” (fr. „lignage”) – formaþie socio-antropologicã ai cãrei membri se socoteaudescendenþi ai unui strãmoº comun, prin bãrbaþisau prin femei. Desenînd o mitologie a rasei pure,elaboratã în ambianþa de înfruntãri armate privateale seniorilor Evului Mediu timpuriu, înrudireaprin filiaþie bilinearã implica o solidaritateagonisticã a sîngelui ºi a onoarei dar nu ºicomunitatea unui patrimoniu nedivizat – oprotecþie a persoanelor prin rãzbunãri ritualizatesub forma duelului ºi a expediþiilor punitive, nu abunurilor. Simultan patrilinear ºi matrilinear înmaterie de proprietate moºtenitã (bunuriledobîndite nu intrau în calcul, 2), principiulpaterna paternis materna maternis (ce vine de latatã rãmîne în succesiunea urmaºilor lui; la fel încazul mamei) confirmã ipoteza originii bilineare aînrudirii în Europa goticã, în ciuda apariþieipatronimelor în secolul al XIV-lea.

În dicþionarele de la sfîrºitul secolului al XVII-lea francez, „înrudirea” ºi „consanguinitatea” sîntsinonime. Dreptul canon complexificã însãînrudirea. Pe lîngã consanguinitate („înrudireanaturalã”) era avutã în vedere „înrudirea legalã”prin adopþie (legãtura dintre adoptat ºi întreagafamilie a tatãlui adoptiv), „afinitatea legitimã”creatã de cãsãtorie între fiecare dintre soþi ºifamilia celuilalt, „afinitatea nelegitimã” (legãturileilicite) ºi înrudirea spiritualã dintre copilulbotezat, împreunã cu pãrinþii lui, ºi naºi, saudintre confesor ºi penitent (3). Diseminareaînrudirii, ce merge împreunã cu înmulþireaobstacolelor ºi interdicþiilor canonice la cãsãtorieºi la înrudirea spiritualã, generate de obsesiaincestului, atestã existenþa unor solidaritãþiparentale numeroase ºi încruciºate (sîngele, rasa,casa, cãsãtoria, adopþia, concubinajul, copiiinelegitimi), ce deseneazã un tablou de alianþecuprinzãtor ºi deschis. În acest sens, cuvîntul„kin” desemneazã, în englezã, atît o rudã cît ºi unaliat.

Integrate într-o logicã a cuceririi ºi exercitãriiputerii, înrudirea ºi alianþele au constituitîntotdeauna un motor al istoriei. Promovarea decãtre Richelieu a clanului sãu (familiile du Plessisºi La Porte) ºi clientelizarea acoliþilor (pãrinteleJoseph ºi cardinalul Mazarin, neobosit artizan alîmpãcãrii Franþei cu Spania ºi agent matrimonialeficace în cãsãtoria lui Ludovic al XIV-lea cuinfanta Maria-Tereza) lãrgeºte aria parantezeifamiliale ºi politice instituind o înrudire juridicãpractic nelimitatã, avînd ca suport interesepersonale sau de grup. Iar în ce priveºteconsanguinitatea, un arbore din 1561, analizat deJ.-L. Flandrin, cifreazã la peste zece mii cazurilede incest potenþial între gradele I ºi VII decomputaþie canonicã!

Cuprinsã în economia domesticã a menajuluiburghez – uneori ºi aristocratic -, educarea copiilorera adesea încredinþatã rudelor învãþate. Instruireadevenea astfel un mijloc de consolidare a relaþiilorparentale, într-o atmosferã familialã inspiratã demodelul guvernãrii monarhice ºi ecleziastic-dominicale – ambele masculine ºi biblic-paternaliste. În acest cadru, femeia ocupã opoziþie subalternã, pedepsirea ei fizicã fiindautorizatã ºi deseori practicatã în mediu popular.În mod simetric, soþul incapabil sã-ºi struneascãnevasta rebelã sau bãtut de ea va fi supus unorritualuri carnavaleºti de deriziune (cel mai desîntîlnit e „sãrbãtoarea mãgarului”, în care soþuldominat de soþie e obligat sã cãlãreascã un mãgarîncãlecat cu faþa spre coada animalului) – practicidevenite ilegale în secolul al XVIII-lea darmenþinute pînã în veacul trecut.

Supusã normelor conjugalitãþii ºi constrîngeriide a procrea, sexualitatea cuplului legitim eorientatã spre reproducerea speciei. Cu toateacestea, contracepþia prin mijloace magice (infuzii,filtre de dragoste nefecundã, produse defarmacopee popularã pe bazã vegetalã sauanimalã) sau frust naturale (întrerupereaconjuncþiei partenerilor înainte de consumarea ei)va aduce primele fisuri în dispozitivul politico-teologic al familiei. Pusã în practicã prin inþiative

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

99TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

Horia Lazãr

incidenþetransmiterea cât mai limpede, simplã, a„mesajului”. O face inspirat, cu o fantezie la fel deliberã, însã fãrã subordonãri de ordin programatic,fãrã sã mai mizeze pe tensiuni ºi rupturi alediscursului, ci, dimpotrivã, cãutând, chiar cu risculdiscursivitãþii uºor emfatice, comunicarea-comuniune.

Prin felul sãu de a vorbi despre aceastã operã,Christophe Dauphin rãmâne în primul rând poet,ºi mai puþin critic, analist de „gramaticã” atextului liric. Proiectul sãu a fost, se pare,îndeosebi acela de a-i sensibiliza pe cititorii virtualiai acestui scriitor puþin cunoscut, atrãgându-leatenþia asupra generozitãþii mesajului sãu ºi aacestei solidaritãþi profunde dintre om ºi poezia pecare a scris-o. Oferã argumente numeroase, lafiecare paginã. El are însã grijã sã noteze cãVoronca deºi se crede cã ar fi fost o vrememembru al Partidului Comunist Francez – nu ascris nicio propoziþie de angajare politicã explicitãîn acest sens, nu a înþeles sã facã în niciun felpoezie de propagandã (cum au fãcut, fie zis întreacãt, poeþi de prim plan ai vremii, precum unAragon ori Eluard). Ci rãmâne un visãtor, unidealist utopic, care se întâlneºte, desigur, ºi cuutopia marxistã a celei mai bune dintre lumi, însãîntre liniile unei viziuni larg umanitariste, servitede un univers imaginar de marcã proprie.

Se simte la fiecare paginã a cãrþii ataºamentulafectiv, admiraþia faþã de poetul ºi omul IlarieVoronca, iar faptul cã autorul cãrþii a fost unuldintre oamenii cei mai angajaþi în dificila acþiunerecentã, de salvare a mormântului lui Voroncaajuns la capãt de „concesiune” – cu documenteaduse în sprijin în finalul volumului – dovedeºtede asemenea aceastã iubire.

Cele peste o sutã de pagini de „texte ºi poemealese”, în care sunt preluate (din antologia înfrancezã pe care am coordonat-o în 2006, laEditurile Maurice Nadeau/Est/ICR) ºi câteva dinetapa româneascã, sunt foarte atent selectate ºiconving pe deplin în privinþa calitãþii acestei poeziigeneroase, prea mult rãmase în umbrã, caremerita ºi meritã în continuare sã fie repusã încircuitul viu al lecturii. Pasul fãcut pe aceastã calede Christophe Dauphin este, aºadar, deîntâmpinat cu satisfacþie ºi cu un sentiment desolidaritate intelectualã.

Din tatã-n fiu, din mamã-n fiuDe la patrilinearitate la uterocentrism

masculine sau feminine (4), ea va fundamentadreptul femeii de a dispune de propriul ei corp,drept care, asociat cu libertatea de a avorta ºi cuextinderea tehnologiilor de procreare asistatã vadeplasa, în zilele noastre, problematica moralã afamiliei ºi reflecþia socio-antropologicã asupraînrudirii spre redefinirea juridicã a filiaþiei.

Subordonînd biologicul juridicului, naturapoliticului, faptul filiaþiei voinþei de a o crea ºiadevãrul medical al procreãrii libertãþii de a oinstitui ca artificiu al vieþii comune, codul civilnapoleonian din 1804 face din cãsãtorie o realitateinstituþionalã întemeiatã pe adeziunea soþilor latoate consecinþele actului asumat, pe întreagaduratã a ei (la redactarea codului divorþul, instituitîn 1792, era în vigoare), contrarã mentalitãþiicontractualiste din perioada Vechiului Regim, axatãpe negocierea ºi revizuirea condiþiilor lui (5). Înspiritul codului, copiii nãscuþi în timpul cãsãtorieisînt emanaþia instituþionalã a acesteia, nu produsulbiologic al pãrinþilor. Filiaþia legitimã e de acumjuridicã iar scopul cãsãtoriei nu e de a prevenidesfrîul ci de a crea ficþiunea legalã a uneisexualitãþi normale ºi a unei filiaþii naturale. Ultimase referã, indivizibil, la legãturile copilului cupãrinþii (nu cu familia acestora), ceea ce face din el„copilul cuplului”: un fapt social clãdit pe o„prezumþie de paternitate” al cãrei izvor,îndepãrtat, e voinþa soþului de a se cãsãtori –hotãrîre inauguralã ºi totodatã ultimã, care face dintoþi copiii nãscuþi pe durata cãsãtoriei (inclusiv ceibãnuiþi de a fi adulterini) copiii cuplului, ºi carescoate prin compensaþie din domeniul litigiilorneputinþa masculinã de a procrea (6). Pe de altãparte, concepþia spiritualist-juridicã a cãsãtoriei caangajament voluntar al soþilor face din prezumþiade paternitate (un drept exorbitant al femeii) olimitã la refuzul soþului de a recunoaºte copiiinãscuþi în timpul cãsãtoriei. Renunþînd la a intra înintimitatea cuplului, legea nu se întreabã cu cine aputut avea raporturi intime soþia, admiþînddimpotrivã postulatul cã nu a putut sã nu aibãastfel de relaþii cu soþul ei. În aceeaºi opticã,adulterul feminin nu distruge filiaþia decît dacãsarcina sau naºterea au fost ascunse; în situaþiecontrarã, soþul e obligat sã aducã probe greu deprocurat, pe care judecãtorii nu le acceptau bucu-ros. Mitul burghezului grosolan, insolent ºi lubrictrebuie completat cu relatãrile din romanele seco-lului al XIX-lea, ce pun în scenã femei din lumeabunã cu erotism subtil, care întreþin amanþi tineri.Predeterminînd acþiunile de moment ale actorilor,legea napoleonianã instituþionalizeazã familia ºifiliaþia, plasînd-o pe prima sub semnul datorieiconjugale (care nu se reduce la fidelitate) ºi pe adoua sub cel al paternitãþii juridice, fictive – un jocal aparenþelor ce produce legitimare publicã.

Concepþia voluntaristã, consensualistã acodului napoleonian lasã în umbrã identitateasexualã a soþilor, tratînd cãsãtoria ca pe o uniuneintelectualã ºi moralã în care procrearea nu eobiectivul prim (exemplu: cãsãtoria persoanelorvîrstnice) ºi în care neputinþa sau conformaþianaturalã imperfectã a unuia dintre soþi nu e motivde divorþ. Erijarea impotenþei în reper decisiv aldizolvãrii uniunii conjugale în Franþa, începînd cu1958, scoate sexualitatea din domeniulaparenþelor esenþializînd-o ºi conferindu-i unstatut de adevãr biologic în care diferenþa sexualãa genitorilor e principiul cãsãtoriei ºi vehicululfiliaþiei (7). Cãsãtoria persoanelor de acelaºi sex eastfel ilicitã iar filiaþia devine prototipul coeziuniifamiliale ºi sociale.

Pivot al familiei ºi „proprietar” autoritar alsoþiei, soþul-tatã nu e totuºi privilegiat de codulnapoleonian. Legitimînd ideologic cãsãtoria (8),

acesta îl obligã sã recunoascã copiii nãscuþi înperioada ei ca fiind ai lui – o adevãratã „procreareasistatã juridic” (9) ce evacueazã principiulidentitãþii înlocuindu-l cu cel al aparenþei notorii.Acelaºi mecanism de identificare funcþioneazã ºiîn cazul actului de naºtere, care întemeiazãprezumþia de maternitate prin înscrierea în el anumelui unei femei ce se declarã mama copilului,pe care îl recunoaºte ca fiind al ei, fãrã însã aaduce dovada naºterii lui (un cerficat medical).Dacã procedura a dat naºtere la fraude (supoziþiide maternitate, înlocuiri de copii), caracterulvoluntar al maternitãþii e mai accentuat decît celal paternitãþii: atît celibatarele cît ºi femeilecãsãtorite puteau sã nu-ºi declare identitatea (10).

Legislaþia francezã a secolului trecut a introdusnumeroase elemente de redefinire a filiaþiei:adoptarea contractualã din 1923, prin care copilule legat de familia biologicã dar ºi de cea adoptivã,adoptarea plenarã din 1966 (despãrþirea de familiade origine), complexul legislativ de dupã 1972, ceface din maternitate ºi din realitatea ei primã,naºterea, cheia de boltã a relaþiilor familiale.

Contrar codului napoleonian, conform cãruiao femeie putea fi mamã fãrã a-ºi naºte copilul(prin supoziþie, înlocuire sau adoptare), „imperiulpîntecului” din zilele noastre, descris în carteaMarcelei Iacub, defineºte naºterea canenegociabilã: orice mamã trebuie sã-ºi aducã pelume copilul. Eclipsarea tatãlui prin ieºirea dinregimul prezumþiilor parentale ºi legalizarealibertãþii de a avorta, care limiteazã dreptulbãrbaþilor de a deveni taþi, se însoþeºte cufragilizarea paternitãþii. Instituind o filiaþienaturalã, automatã, „adevãratã” (?), pînteculmatern devine dispozitivul prin care copiii aduºipe lume scapã de voinþa genitorului masculin,oricine ar fi el, dobîndind astfel, toþi, statutul decopii nelegitimi. „Privilegiul pîntecului”, asociat cu„privilegiul adulterului”, simplificã tulburãtorlegislaþia filiaþiei: de acum actul de naºtere în caree înscris numele mamei e, automat, ºi un act derecunoaºtere a copilului – copil care nu mai arenevoie de tatã pentru a exista ca persoanã civilã.

Constituitã pe fundalul crizei familiei ºi alobsesiei pierderii identitãþii, instituþionalizarearegresivã a naturii ºi a biologicului înlocuieºteistorica autoritate paternã, edificatã pedependenþa femeii ºi pe egalitatea soþilor înfiliaþia indivizibilã, cu „autoritatea parentalã”, cedefineºte filiaþia prin apartenenþa biologicã acopilului la mamã. Abia ieºitã de sub tutelasoþului prin cucerirea egalitãþii în sînul familiei,femeia secolului XXI, strivitã sub noua misiunepublicã încredinþatã de stat, care face din ea un„funcþionar al familiei” (11) eliberat de soþulopresiv dar intrat pe o piaþã totalitarã a vieþii ce-ianihileazã voinþa, dorinþele ºi visele, se aflã înpragul unei noi excluderi: nedreptãþile socialecedeazã locul inegalitãþilor pîntecelor, dintre carecele lipsite de fecunditate nu vor putea participala sãrbãtoarea gestaþiei ºi a naºterii. Pe de altãparte, o lege francezã din 1994 permiteinseminarea artificialã dar defineºte maternitateaîn funcþie de centralitatea uterului – singurul locimobil (spre deosebire de elementele volante aletrupului, susceptibile de a circula ºi de a fiimplantate sau transplantate: organele, sîngele,ovulele, lichidul seminal) ce poate primiembrionul, prin raport sexual fecund sau prininseminare. Autorizînd orice tehnicã de procreare,naturalã sau artificialã, dar nu ºi maternitatea desubstituire, greu de controlat, legea face din„excepþia uterinã” piatra unghiularã a dreptuluifrancez al familiei.

Uterocentrismul priveºte sarcina prin

inseminare ca pe un simulacru al unui raportsexual care nu a avut loc. Suprapunînd ºicontopind imaginar fecundarea artificialã ºigraviditatea naturalã, pãrinþii pot reconstitui, prinnaraþiuni variabile, originea copiilor lor, ºtergîndurmele unui act care nu s-a petrecut niciodatã, caîn logica crimei perfecte. A fi mama unui copilînsemnã aºadar a-l fi purtat într-un pîntec devenit„instituþia centralã a filiaþiei” (12). Noua putere afemeilor, suveranã (dreptul de viaþã ºi de moarte),are astfel o dublã dimensiune: „dreptuldiscreþionar de a nu avorta” (13) ºi capacitatea dea impune sau de a refuza paternitatea.Monopolizînd procrearea, legea pîntecului apareca un instrument de putere îndreptat împotrivabãrbaþilor ºi, dupã caz, ca unul de autodistrugereîndreptat împotriva femeilor sterile. Rãmînînd încadrul biologic al filiaþiei definitã prin naºtereacopiilor – rezultatul refuzului de a avorta – trebuieînsã sã remarcãm cã singura posibilitate de aproteja în mod egal viaþa privatã a sexelor ar fireîntoarcerea la interzicerea avortului: soluþienerealistã ºi, îndeosebi, primejdioasã, prin aceeacã ar alinia statutul tuturor în funcþie de cei cudrepturi reduse, cum s-a întîmplat în 1912 înFranþa, cînd legea a admis cercetãrile în vedereastabilirii paternitãþii nu pentru a introduceconstrîngeri în viaþa sexualã a bãrbaþilor ci pentrua împiedica emanciparea femeilor (14).

Note:(1) Jean-Louis Flandrin, Familles. Parenté, maison,

sexualité dans l’ancienne société, [1984], Paris, Seuil,col. „Points histoire”, 1995, p. 22.

(2) Ibid., p. 26. (3) Ibid., p. 28. (4) Emmanuel Le Roy Ladurie evocã în Montaillou,

village occitan de 1294 à 1324 (1975) sfaturilecontraceptive bazate pe magia vegetalã ale unui preotde þarã ce practica concubinajul, ºi care le utiliza dinpoziþie de forþã, „adamocraticã”, pentru a o menþine îndependenþã pe femeia cu care trãia, speriatã deeventualitatea unei sarcini dezonorante (p. 247-249 îned. 1995). Pe de altã parte, J.-L. Flandrin aratã cã,începînd cu secolul al XVII-lea, întrerupereacontraceptivã a actului sexual, ce depinde de bãrbat, eraexecutatã la cererea prealabilã a femeii, devenitãautoritarã, îndeosebi cînd era vorba de legãturiextraconjugale în mediu aristocratic – o realitatesociologicã deja codificatã de etica trubadurilor dinEvul Mediu, „servitori”ai iubitei ce-ºi dãdeaconsimþãmîntul la legãturi trupeºti care, în funcþie deîmprejurãri, trebuiau ferite de fecunditate ºi de risculunei sarcini degradante (Familles, op, cit., p. 254-255).

(5) Marcela Iacub, L’empire du ventre. Pour uneautre histoire de la maternité, Paris, Fayard, 2004, p. 49-50.

(6) Înainte de Revoluþia francezã cãsãtoria legitimãera cea consumatã iar neputinþa soþului, greu dedovedit dar socotitã naturalã, era unul dintre puþinelemotive de divorþ. Codul napoleonian trateazã neputinþaca pe un fapt vizibil dar accidental. În secolul al XIX-lea, judecãtorii nu au anulat nicio cãsãtorie din motivde impotenþã, nici mãcar în cazul absenþei organelorexterne de reproducere (Ibid., p. 37).

(7) Marcela Iacub, „Le mariage des impuissants”, înLe crime était presque sexuel et autres essais decasuistique juridique, [2002], Paris,Champs/Flammarion, 2003, p. 117-120.

(8) Legitimarea tuturor filiaþiilor prin cãsãtoriedepreciazã, prin etatizarea consimþãmîntului soþilor,mitul tinerei fete nevinovate, sedusã ºi abandonatã.Exaltînd cãsãtoria ºi sacralizîndu-i servituþile, legislaþianapoleonianã face din familie un stîlp al ordiniipublice, aºezatã sub protecþia împãratului.

(9) M. Iacub, op. cit., p. 73. (10) Ibid., p. 54. (11) Ibid., p. 194. (12) Ibid., p. 250. (13) Ibid., p. 252. (14) Ibid., p. 339.

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1100 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1111TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

Poezelele ºi cimiliturile copilãriei au de multeori absurditatea vîrstei. Nu-mi iese dinminte un cîntecel cretin, care mergea într-o

acumulare tot mai îngrijorãtoare: “Un elefant / selegãna / pe o pînzã de pãianjen. / ªi fiindcã ea /nu se rupea / a mai chemat un elefant”. Strofaurmãtoare vorbea de doi elefanþi care se legãnaupe o pînzã de pãianjen, trei elefanþi care selegãnau pe o pînzã de pãianjen, patru elefanþicare se legãnau pe o pînzã de pãianjen, cincielefanþi care se legãnau pe o pînzã de pãianjen ºitot aºa mai departe.

Încã nu s-a uscat cerneala pe gazetele cedezbãteau spinoasa problemã a scriitorului IoanGroºan, surprins în epifania de vulgar turnãtor laSecuritate. Noul scandal, al epifaniei scriitoruluiNicolae Breban, într-o ipostazã nu mai puþinasemãnãtoare, vine sã tulbure liniºtea mioriticã aplaiurilor prietenoase ºi ospitaliere. Cin’ sã fieoare invitatul ziarelor, care-ºi dã cu pãrereadespre securismele lui Breban? Aþi ghicit: Groºan.Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda? ªi ce spuneprozatorul Ioan? Pãi, el “este de pãrere cãdezvãluirile legate de Nicolae Breban «sunt false»ºi cã se confundã o discuþie în care Breban «voiasã-i facã un bine lui Paul Goma» cu ceea ce rezu-mau dupã aceea ofiþerii de Securitate. (…) Groºanconsiderã cã nici nu se pune problema ca Brebansã fie vinovat”.

Dacã tot se fac aceste eforturi de-a luminaopinia publicã, prin intervenþiile autorizate alespecialiºtilor, aº sugera onor breslei gazetare sã-lchestioneze ºi pe Mircea Iorgulescu ce pãrere aredespre Breban ºi Groºan. Iar apoi sã-i ia un scurtinterviu lui Sorin Antohi, ca sã aflãm cum tre-buie judecate cazurile Breban, Groºan, MirceaIorgulescu etc. Mã întreb totuºi, între douã cãscã-turi: cam cîþi elefanþi se pot legãna pe-o singurãpînzã de pãianjen?

*L-am ascultat cu vãdit amuzament, în al

treilea episod al filmului despre Nae Ionescu,Profesorul ºi discipolii, pe… filosoful DanCiachir. Pios gînditor creºtin, format – cum altfel– la ºcoala Sãptãmînii patronate de Eugen Barbu,acesta ne-a povestit despre veneraþia pe care odin-ioarã i-a purtat-o Nae lui Iorga, despre cursurileenciclopedice pe care i le-a audiat ºi care atît de profund l-au influenþat.Bla-bla-bla. ªi dã-i ’nainte cu vorba lungã peogorul enciclopedismului filial, care s-a lipit princontagiune, ca scabia de oaie, pe blana trãiristu-lui exaltat.

Probabil cã drumul spre pioºenie trece musaiprin adevãrurile parþiale. Altminteri Ciachir ar fitrebuit sã pomeneascã ºi despre ostilitatea lascenã deschisã dintre cei doi, despre diabolizarealui Iorga, de cãtre Nae Ionescu. Universitarul hit-lerist pesemne cã nu-i putea ierta celebruluisavant treptata abandonare a poziþiilor politiceextreme, partizanatul pentru Casa regalã, succese-le ºtiinþifice naþionale ºi internaþionale. Dar maiales nu i-a iertat denunþul la poliþie împotriva luiCorneliu Zelea Codreanu, care a ºi dus, ulterior,la arestarea ºi execuþia sumarã a Cãpitanului.

În loc de poliloghia admirativã despre filiaþiapãtimaºã de la Nicolae cãtre Nae, poate fi sufi-cient sã le amintim cititorilor un pasaj scris cu àpropos de însuºi Iorga: “Un «filozof» de idei tari,

de gesturi grozave ºi de ochi turceºte învîrtiþi înorbite, denunþîndu-mã pentru ceea ce s-a întîm-plat în ciocnirile unei triste campanii electoralepe care am fãcut tot ce puteam ca s-o împiedic –ºi de aceea nici nu candidez personal – mã ia larefec, adãugîndu-mã aºa, din senin, la listaasasinilor politici (…). Mai e vorba acolo ºi demoartea mea, pe care acest distins cugetãtoraproape quinquagenar o doreºte. Sunt pentru elcineva cu «un picior în groapã». Nimeni nu ºtie,d-le Nae, þi-o spune un Nicolae cu numele – ºicapul – complet, cît are de trãit. Atîrnã ºi de cuma trãit. Dar, pentru a mã coborî la nivelul d-tale,piciorul rãmas poate sprijini încã o bãtrîneþãonestã, trãind din muncã, ºi muncitoare pentrualþii. ªi, la nevoie, el mai poate servi pentruceva.”

Picior spate gios poate fi valabil ºi pentru ceicare deformeazã sub ochii noºtri, la televizor,adevãrurile de odinioarã.

*Nu putea lipsi, de pe lista apologeþilor lui

Nae Ionescu, din filmul de la TVR Cultural,extremistul Rãzvan Codrescu. Acesta ne-aîmpãrtãºit, cu zîmbet viclean, rodul meditaþiilorsale profunde. Este nevoie de-o realã contribuþieromâneascã în exegeza despre Nae, cãci prea ºi-au croit aici locul cercetãtorii strãini. Dupã ce ºi-arepetat ideea respectivã pe alte subtonuri (Naetrebuie perceput cu suflet curat, românesc), anal-istul a dat niscaiva exemple de comentatori strãi-ni, lipsiþi de suflet: Z. Ornea ºi Ov. S. Crohmãlniceanu.

La argumentul ãsta, m-am ridicat sã deschidferestrele. Þineam sã iasã cît mai repede, dincamera mea, mirosul ideii scãpate de RãzvanCodrescu.

*Critic literar antisemit – persoanã care citeºte

cãrþile pornind de la prepuþ.

*Am avut prilejul, în deschiderea studiului meu

cu titlul Mihail Sebastian ºi evreii, sã insist peidentitatea complexã a scriitorului interbelic, peapartenenþa lui simultanã la mai multe etnii, real-itãþi geografice ºi identitãþi (fapt care, în modparadoxal, îl scufunda ºi mai apãsãtor în soli-tudinea sa iremediabilã). “Nu voi înceta desigurniciodatã sã fiu evreu. Asta nu e o funcþie dincare sã poþi demisiona. Eºti sau nu eºti. Nu evorba nici de orgoliu, nici de jenã. / E un fapt.Dacã aº încerca sã-l uit, ar fi de prisos. Dacã arîncerca cineva sã mi-l conteste, tot de prisos ar fi.Dar nu voi înceta, de asemeni, niciodatã sã fiuun om de la Dunãre. ªi ãsta tot un fapt e. (…)Eu ºtiu ceea ce sînt, ºi dificultãþile, dacã existã,nu pot fi decît în ceea ce sînt eu, nu în ceea cescrie în registrele statului. Liber statul sã mãdecreteze vapor, urs polar sau aparat fotografic,eu nu voi înceta prin aceasta sã fiu evreu, românºi dunãrean.” Identitatea polimorfã excludeexcluziunile. Ea poate fi rãstãlmãcitã, din prostiesau rea-credinþã, dar va continua sã existe caatare.

Ce interesant cã s-a gîndit ºi Dan Culcer sã-ºidea cu pãrerea pe tema asta, zãrind vapoare, urºipolari ºi aparate fotografice, acolo unde era vorba

despre un destin tragic ºi sensibil. În opiniabizarã a vulcanului olog, dacã frazele lui MihailSebastian au fost scrise în sensul asumãrii uneietnii (“o declaraþie sforãitoare, o probã de naþion-alism exacerbat, ruºinos”), atunci ele ar trebui sãlegitimeze ºi miºcarea similarã: corespondentaasumare etnicã orgolioasã, din partea unuiromân, ungur, polonez, rus sau sîrb. Cãci dacãevreul poate fi mîndru în etnia lui, de ce n-aravea ºi ceilalþi drepturi similare, fiecare pe feliaproprie?

Nene Dane, iarãºi ai pornit-o de-a-mboulea.Declaraþia lui Mihail Sebastian – la vremea sa –nu venea sã-l închidã pe titular în cuºca unei sin-gure definiþii, în limitele unei etnii, ci chiar dim-potrivã, sã-i afirme apartenenþa globalizatoare.Nu avea orgoliul excluziunilor, ci aspiraþia uºornaivã a îmbrãþiºãrilor frãþeºti. Între ce-a zis omulºi ce-ai priceput matale e distanþa de la un ghio-cel la un bulan de miliþian.

Cioburi de viaþã (II)Laszlo Alexandru

sare-n ochi

Într-o culturã cum este cea românã, excesele se vãdde departe. Urmuz se explicã printr-un sindromcaragialesc („De ce, nene Anghelache?”),

avangarda se distribuie pe umerii alteritãþii deproximitate, Mateiu Caragiale este un deviant ºi undetracat cu stil, iar isteria cioranianã exprimãinsomnia ºi isteria generatã de aceasta.

… ªi totuºi, nu argumentele sau coerenþa deviziune îi lipsesc lui Cioran în Schimbarea la faþã aRomâniei, semn cã monstruozitatea, dacã asta este,se poate construi ºi geometric. Paranoia lui – repet:mania grandorii – se dezvoltã de la o frazã la alta, dela un text la altul, într-o remarcabilã progresie. „A fiasimilat imanent într-o culturã înseamnã a pãstra, înîndoieli, în viziune ºi în atitudine, limita impusã decadrul (subl. E.C.) acelei culturi. Labilitatea acestuiademarcã un început de declin, un apus stilistic, odezintegrare a direcþiunii lãuntrice”. Ieºirea din cadru,din þâþâni, cu alte cuvinte depãºirea dincolo delimitele proprii, îi apãrea tânãrului Cioran, în 1935 –1936, nu doar condiþia persoanei sale turmentate deabulie insomniacã ºi de vise napoleonice, ci ºicriteriul ce ar diferenþia culturile mari de cele mici. Eaar fi fost, pasãmite, nu numai soluþia de avarie înfaþa friabilitãþii limitelor, ci chiar obligaþia provenitãdintr-un impuls interior de importanþã vitalã, unadevãrat instinct al auto-afirmãrii. Antipodul acesteistãri de crizã este totalitatea. „Fiece mare culturã esteo soluþie a tuturor problemelor. (…) Grecia anticã sauFranþa, de exemplu (poate cele mai împlinite culturi),au soluþionat —în genul lor — toate problemele ce sepun omului, s-au echilibrat cu toate incertitudinile ºiºi-au inventat toate adevãrurile”. Astfel, dacã insuluicreativ nu-i rãmâne decât sã se autodepãºeascã,afirmându-ºi genialitatea sau, mã rog,excepþionalismul, nici civilizaþiile, culturile nu au deales, trebuind sã facã saltul istoric cãtre împlinirea lornietzscheanã, în apoteoze imposibil de conceput înspirit raþional, prognosticabil. „Culturile mici n-au ovaloare decât în mãsura în care încearcã sã-ºi înfrângãlegea lor, sã se descãtuºeze dintr-o condamnare, carele fixeazã în cãmaºa de forþã a anonimatului. Legilevieþii sunt unele la culturile mari ºi altele la cele mici.Primele îºi consumã evoluþia floral, cresc naturalînspre mãrirea lor (…). Complexele de inferioritatecaracterizeazã formele minore de viaþã, a cãrordevenire nu se poate concepe fãrã exemplu, fãrãprototip”. Culturilor mici le rãmâne, prin urmare, osingurã posibilitate de a pãrãsi anonimatul: depãºireapropriei condiþii.

A citi gândul lui Cioran la aproape opt deceniidupã formularea lui înseamnã nu doar sã îldescifrezi, ci, dacã se poate, sã îl ºi supui probeiveritãþii istorice. Întrebarea care se iscã, odatãacceptate, în chip provizoriu, premisele cioraniene, arfi, deci, dacã ºi când anume a pariat România peexcepþionalismul ei. Eºecul întâii ieºiri din matcã –prin isteria tinerilor, la care ºi autorul Schimbãrii lafaþã a României a rezonat -, cea legionarã, a devenitvizibil în timp scurtissim. Tentativa de rãfuialã aGãrzii de Fier mai întâi cu minoritatea cea maicalificatã economic ºi cultural din interiorul þãrii, ceaevreiascã, a indicat cu tragicã precizie în ce direcþiepurtau adepþii Cãpitanului þara ºi cultura: cãtrehecatombe, prin metoda epurãrilor etnice. Sancþiuneaa venit, în chip neaºteptat, tocmai din partea unuicomplice, mareºalul Antonescu, care, dupã ce i-a

înlãturat de la putere ºi i-a reprimat pe legionari, le-acontinuat, cel puþin în parte, programul (deportãri aleevreilor ºi romilor în Transnistria ºi restricþii civile ºieconomice în þarã, alianþã fãrã rezerve cu Hitler).Excepþionalismul din preajma ºi din timpul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, sub presiunea pierderilorteritoriale ale României Mari, s-a developat într-uncurs al istoriei totalitar, isteric ºi intolerabil, consumatcu pierderi umane, materiale ºi de prestigiu pânãastãzi incalculabile.

Nu este de socotit cã tânãrul absolvent alLiterelor bucureºtene, discipol al lui Nae Ionescu, arfi fost ideologul de serviciu al legionarismului sau almilitarismului naþionalist exclusivist al mareºalului.Mai curând maestrul lui, Nae însuºi, s-ar fi doritastfel. Cu toate acestea, anumite coincidenþe întrebiografia ºi bibliografia cioranianã, pe de o parte, ºievoluþiile la care România a participat nu pot fitrecute sub tãcere. Faptul cã studiosul rãºinãrean aexprimat în chip clar ºi – o spun din nou –argumentat obligativitatea mesianismului pentrucomunitãþile care aspirã la depãºirea minoratuluiistoric, cã a vãzut în imperialism „implicaþia practicãa mesianismului” ºi cã a visat pe seama României unasemenea destin justificã, mai mult decâtoportunismul, prezenþa lui pasagerã printre apologeþiiCãpitanului, anulând pretinsul caracter întâmplãtor alunei asemenea opþiuni.

Sã nu ne facem iluzii: Cioran nu a nimerit penepusã masã în configuraþiile în care s-a regãsit.Pentru a se distanþa de ele a fost necesar nu numaisã emigreze, nici doar sã renunþe definitiv la biografiaºi bibliografia lui româneascã, ci ºi la scrisul înromânã ºi la ambiþia de a deveni un filosof cu operãarticulatã. ”Instinctul” de autoconservare postbeliccare l-a transformat într-un metec parizian a însemnatefortul unei anonimizãri ºi construirea unei noiidentitãþi, întemeiate pe laconism, aforisticã ºipesimism expresiv din punct de vedere literar. Toateexprimã, de fapt, strãdania unei deconstruiri de sine,în care reconfigurarea acorda „golului” – citit ºi încheie formalã, dar ºi la nivelul conþinutului, ca vid,neant - un loc mult mai important decât „plinului”.

De fapt, sã fi scrutat mai atent trecutul recent,Cioran ar fi avut motive de identificare aexcepþionalismului românesc în politica balcanicã alui Carol I ºi, semnificativ, a lui Titu Maiorescu. Era,practic, o primã tentativã de pãrãsire a condiþieifragmentare ºi ancilare, prin ridicarea la o nouãdemnitate politicã – cea de arbitru al situaþieibalcanice – a României, pacea de la Bucureºti fiindactul de naºtere al noii tendinþe. Primul RãzboiMondial, izbucnit curând dupã aceea, a arãtat însã cãasemenea peripeþii diplomatico-rãzboinice nu puteaucontinua nestingherite, implicând doar micilevecinãtãþi sud-est europene, chiar dacã anul 1918 amarcat un salt unic, în ordine statalã ºi demograficã,în istoria României. S-ar putea spune cã premisagrandomaniei tânãrului Cioran a fost însuºi procesulde reconfigurare a þãrii, prilejuit de cãderea marilorimperii – cel Austro-Ungar, cel Þarist -, metamorfozãgeopoliticã pãstoritã de departe de SUA ca putereemergentã în calitatea de arbitru politico-militareuropean, garantã a noii ordini statale dintrerãzboaie, gândite iniþial ca democraticã. O atât despectacularã confirmare a excepþionalismuluiromânesc încuraja în cercurile intelectuale ºi politice

interpretarea în cheie pragmaticã a succesuluinesperat, ºi nu ca pe un efect al hazardului istoricsau al voinþei divine. Vitalismul ºi intuiþionismul eraudoctrine filosofice suficient de încurajatoare pentru apermite socotirea apoteozei statului naþional românca pe un semn de instinct vital activ… ªi totuºi,pentru insomniacul absolvent devenit profesor laBraºov dupã încheierea studiilor, lucrurile stãteau abiasã înceapã…

Mai apoi, în deceniile care au urmat anilor 1912ºi 1940 – 1941, pe tânãrul Cioran l-ar fi putut interesapretinsa ieºire de sub obrocul satelizãrii Moscovei aRomâniei lui Ceauºescu, în 1968. Apropierea deOccidentul lui Willi Brandt ºi De Gaulle, mediereaîntre China lui Mao ºi SUA preºedintelui Nixon,pãreau sã anunþe pãrãsirea de cãtre România aanonimatului trasat de Stalin la umbra Kremlinului,alãturi de celelalte state, ºi ieºirea din orizontulpolitic al previzibilului. Dar acest lucru era nu numaipãrelnic, cum s-a vãzut mai apoi, ci ºi lipsit deurmãri culturale vizibile de la distanþã.

S-a încheiat prin acest episod excepþionalismulromânesc proiectat pe un ecran teoretic de EmilCioran? Cred cã nu. Astãzi trãim un nou episod alacestuia, chiar dacã este vorba de unul greu deprevãzut în dinamica ºi proporþiile sale. Migraþiaalertã ºi masivã a populaþiei României în aniitranziþiei postcomuniste a ajuns sã configurezeRomânii „alternative” – disipate, de mai miciproporþii, dar vizibile ºi în Italia, ºi în Spania, ºi înalte þãri ale Occidentului european sau nu – într-unproces de expansiune difuzã cu consecinþe greu deestimat. De astã datã, ieºirea din matcã are implicaþiiprofunde de naturã demograficã ºi culturalã,situându-se tocmai la antipodul imperialismelormilitariste anterioare finalului ultimei conflagraþiimondiale ºi scãpând iniþiativelor politico-diplomatice,care mai degrabã însoþesc ºi conferã ecou realitãþilordin teren decât sã le preceadã. Realitatea ºiprofunzimea implicaþiilor acestor reconfigurãri cucauzalitate economicã ºi cu premise în aspiraþiile maiînalte ale românilor în ce priveºte propriul lor nivelde viaþã sunt proiectate pe fundalul unor procese înplinã, alegrã, desfãºurare: agregarea ComunitãþiiEuropene în sensul lãrgirii ºi aprofundãrii ei, ºiintensificarea globalizãrii. Documentele oficiale spuncã ponderea populaþiei tinere cu vârste între 18-40 deani este de 36% la nivelul întregii þãri, iar înpopulaþia care a emigrat legal dupã 1991 aceeaºicategorie de populaþie reprezintã aproape 55%.Odatã cu populaþia tânãrã „au plecat” ºi copiii pecare aceastã populaþie i-ar fi avut. În întreaga migraþienetã dintre cele douã recensãminte, ponderea celoravând vârstele cele mai fertile, între 20 ºi 40 de ani, areprezentat 62%. „…dupã anul 2001 odatã cudesfiinþarea vizelor de intrare în aproape toate þãrileeuropene, sute de mii de români au plecat în þãriledin sudul ºi vestul Europei pentru a scãpa de sãrãcieºi mizerie. Se vehiculeazã o cifrã de aproximativ 2milioane de persoane, provenite practic din toateregiunile þãrii, ceea ce ne face sã vorbim despre unfenomen naþional, prin dimensiune, implicaþii ºigeografie a originii fluxurilor” („Declinul demograficºi viitorul populaþiei României. O perspectivã dinanul 2007 asupra populaþiei României în secolul 21”;Institutul Naþional de Cercetãri Economice Centrulde Cercetãri Demografice „Vladimir Trebici”, EdituraAlpha MDN 2007, Vasile Gheþãu, „Cartea Verde aPopulaþiei”; Comisia Naþionalã pentru Populaþie ºiDezvoltare, 2006). Dacã partea tânãrã a României îºimutã destinul într-un alt context istoric nu este acestfenomen o reluare din alt punct al instinctualitãþiivitale generatoare de destin românesc în alþi termeni,dar în interiorul aceleiaºi viziuni cioraniene?

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1122 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

centenar Emil Cioran

Cioran ºi excepþionalismulcultural

Ovidiu Pecican

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1133TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

(continuare din numãrul trecut)

Franceza, limbã imaginarã1

Dacã Cioran alege franceza, asta e pentru cãîºi imagineazã cã aceastã limbã este, maimult decât alta, îndepãrtatã de „natura”

sa. Aceastã reprezentare este, sã notãm, construitãîn mod imediat: Cioran avea la dispoziþie altemodele literare, inclusiv în francezã. Într-adevãr, E. Ionesco aminteºte în Literatura românã cãdupã rãzboi, de la 1920 la 1930, influenþafrancezã este considerabilã în România. DatoritãN. R. F., maeºtrii scriitorilor români sunt Proust ºiGide, Valéry, Cocteau, Jules Romains, AndréBreton, Supervielle ºi mulþi alþii. Însã cum autorulCãrþii amãgirilor îºi proclamã nevoia de o limbã„raþionalã”, preferinþa sa îl ghideazã cãtre autoricare rãspund ideii preconcepute pe care ºi-o facedespre francezã. Cioran aderã în întregime lareprezentarea dominantã a francezei, limbã aclaritãþii, a raþiunii ºi a universalitãþii.Comentariile sale asupra francezei ºi a francezilorar putea constitui un florilegiu al principaleloridei de-a gata asupra acestui subiect; Cioran nu l-ar renega pe Diderot care crede cã: „Francezaeste fãcutã pentru a instrui, a lumina ºi aconvinge; greaca, latina, italiana, engleza pentru apersuada, a emoþiona ºi a înºela; vorbiþi-ipoporului în greacã ºi latinã, dar vorbiþi-iînþeleptului în francezã2.”

Cu excepþia, ºi aceasta este una dintrecaracteristicile lui Cioran, cã „locul comun”îmbracã întotdeauna o formulare perfectneaºteptatã ºi plinã de umor. Astfel, ideea banalã– francezii sunt frivoli, le place sã se ascultevorbind se îmbracã cu o reflexie asupra trapiºtilorpe care construcþia paragrafului ºi efectul deaºteptare pe care îl provoacã o fac amuzantã: „Nudin întâmplare trapiºtii s-au nãscut în Franþa maidegrabã decât în Italia sau în Spania. Spaniolii ºiitalienii vorbesc fãrã oprire, bineînþeles, dar nu seascultã vorbind, pe când francezul îºi savureazãelocvenþa, nu uitã niciodatã cã vorbeºte, e cât sepoate de conºtient de asta. Numai el putea sãconsidere tãcerea ca pe o încercare sau o ascezã”(I. E., 1347). Cioran nu e cu siguranþã încompanie proastã când e vorba sã se pronunþe

asupra „geniului” limbilor sau al popoarelor ºi, caatâþia alþii, el emite judecãþi perfect convenþionaledar mãcar turnate într-o formulare inventivãasupra naturii unora ºi altora: „Ascultaþi-i penemþi ºi pe spanioli explicându-se: ei vor face sãvã rãsune în urechi mereu acelaºi refren: tragic,tragic … […]. Întoarceþi-vã spre Balcani: veþi auzitoatã ziua: destin, destin… La contactul cufrancezii, înveþi sã fii nefericit cu gentileþe.”

De asemenea, în cel mai rãu caz ni-l putemimagina pe Dumnezeu vorbind francezã, darniciodatã pe Hristos… Într-adevãr, franceza, dupãCioran, bineînþeles, este o limbã intelectualã,cerebralã, pe care „refuzul sãu al flou-ului ºi alneclarului” (S. A., 746) o face improprie pentrumetafizicã. „Închisã primordialului ºi alcosmicului”, ea nu ar putea traduce „nici Iliadanici Biblia, Shakespeare ºi Don Quijote” (T. E.,895). Încã o datã, Cioran îºi împãrtãºeºte ideileprimite: nu este singurul care crede cã „mersuluniform” al limbii „dãuneazã marelui entuziasmal poeziei3”: Rousseau însuºi scria cã ceea cepredispune franceza la dialogul filosofic o faceimproprie pentru muzicã ºi poezie4.

Astfel, ajunsã la perfecþiunea completã însecolul al XVIII-lea, în vremea Saloanelor, fãuritãde leneºi ºi mondeni, aceastã limbã ar fi permisînflorirea unor „genii perfecte ºi minore”,constrânse „la eleganþã, la miniaturã ºi laÎncheiat” (T. E., 896). Limbã a minuþiei, limbã aspaþiilor izolate, limbã de serã improprie pentrurãgete ºi entuziasm, franceza ar fi dobândit ouscãciune ºi o transparenþã proprii pentru a oface universalã. Cioran propune o imagineidealizatã ºi stereotipã despre clasicism: ordinea,raþiunea, armonia caracterizeazã un univers la acãrui zguduire au contribuit loviturile bruºte aleromantismului, oricât de fecunde ar fi fost. Atâtavreme cât a fost limba aristocraþiei, francezadominã Europa. Dupã Revoluþie, „pentru asupravieþui, pentru a se perpetua, avea nevoie sãse corupã, sã se îmbogãþeascã de nenumãrateimproprietãþi noi, sã treacã din salon în stradã”(E. C., 1419). În epoca modernã, opuseechilibrului clasicismului, gustul noutãþii, cultuloriginalitãþii, îl împing pe artist sã torturezelimbajul, sã aleagã în mod deliberatimproprietatea; decepþionat de claritate, excedat

de uzura tuturor mijloacelor de expresie, el serefugiazã în ermetism. Fie cã e vorba de poeme,de romane, de tablouri sau de muzicã, „sensul”nu mai e la modã: „Pânza a cãrei intenþie poate fipriceputã nu o privim multã vreme; bucata demuzicã cu caracter perceptibil, cu contururidefinite, ne excedeazã; poemul prea net, preaexplicit ni se pare… de neînþeles” (T. E., 909).

Pentru Cioran, o asemenea evoluþie,inevitabilã, este provocatã de creatorii cei maifecunzi, cei care, prin talentul lor, conduc arta pecare o practicã la pierderea sa. Astfel deveniteininteligibile, producþiile cele mai creative suntdelãsate de un public care, nemaiînþelegându-le,va sfârºi prin a dispãrea complet. Un asemeneagând poate sã parã foarte conservator: în planpolitic, nu este indiferent cã Cioran dateazãdeclinul francezei de la Revoluþie; în plan literar,nu ar trebui totuºi sã uitãm cã Cioran s-a arãtatfãrã încetare atent la creaþiile cele mai originaleale secolului sãu, fie cã e vorba de cele ale luiBeckett, ale lui Michaux, ale lui Borges, ale luiAlechinsky. Departe de a glorifica autorii pe careîi numeºte „umani”, înþelegând fãrã îndoialã prinaceasta aparþinãtorii unui umanism depãºit, el ºtiecã publicul nu se precipitã cãtre ei decât pentru ase liniºti, pentru cã ei sunt „opriþi ca ºi el, lajumãtatea drumului”, ºi singurii capabili sãpropunã „un aranjament cu Imposibilul, o viziunecoerentã a Haosului” (S.A., 749), la opusulnovatorilor.

Sã consideri cã o limbã se poate fixaconstituie o poziþie de nepãstrat; numai limbilevechi nu evolueazã ºi sunt numite „moarte”. ÎnsãCioran, ca mulþi alþii, ºi nu dintre cei maineînsemnaþi, se convinge cã franceza s-a „oprit” însecolul XVIII5: dupã ce a atins perfecþiunea, nuputea decât sã intre în declin. Prin aceastamoºtenitor al secolului al XIX-lea, el dezvoltã oconcepþie vitalistã, care e valabilã ºi pentruansamblul formelor artistice: Verbul mai întâivivace în prospeþimea ºi naivitatea începuturilordevine rezonabil la maturitatea sa pânã când unexces de luciditate îl face exsanguu. Devenitã„limbã provincialã”, franceza continuã sã sedezagrege. E adevãrat cã, precum alþi apãrãtori ailimbii franceze, Cioran îºi sprijinã raþionamentulpe niºte constatãri exacte: strãlucirea francezei acoincis cu supremaþia politicã ºi literarã a Franþeiîn secolul al XVIII-lea; tradiþia prescriptivã estemai dezvoltatã acolo decât în altã parte, dupãcum o dovedeºte existenþa unor numeroaseorganisme destinate sã organizeze apãrarealimbii6: Franþa poate trece pe bunã dreptate drepto þarã unde domnesc mai mult decât în altã parte„superstiþia stilului”, „teroarea gustului” ºi unde s-ar putea „muri pentru o virgulã7” (S. A., 745).

Chiar dacã mitul francezei nu rezistãexaminãrii, putem considera cã funcþioneazã, ºiel, ca o ficþiune în scrierile lui Cioran: mai multdecât oricare altul, putea sã îl seducã spectacolul„splendidei dezagregãri a unei limbi ºi a uneiculturi” (T. E., 898). Conteazã puþin cã acestspectacol este real sau imaginar, dacã el rãspundegustului sãu pentru epocile crepusculare. În Ispitade a exista, el ne invitã sã ne bucurãm de„ultimele raze ale unei frumoase toamne”:emancipate de constrângerile legate de„semnificaþie”, eliberate de orice pretenþiemetafizicã, cuvintele sunt în sfârºit „salvatepentru cã au încetat sã trãiascã” (I. E., 1395) ºi leputem gusta din plin inutila frumuseþe.

E desigur greu de ºtiut exact când ºi cum s-aconstituit o asemenea reprezentare a francezei lascriitor. Putem crede cã primele sale lecturi,precoce8, l-au condus la alegerea unei limbi ºi aunei þãri de preferinþã faþã de oricare alta, ºi cã

Maria Dolle

Franceza dupã Cioran

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1144 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

apoi decizia de a scrie în francezã îl conduce laîntãrirea acestei imagini: îi citeºte pe autoriisecolelor al XVII-lea ºi al XVIII-lea ºi, printrenumeroºii scriitori ai secolului al XX-lea pe care i-a putut descoperi în România, îl alege dreptmodel pe Paul Valéry. Autorul lui Monsieur Testeexerseazã deci o influenþã sigurã asupra luiCioran; principiile poetului, moºtenite de laMallarmé, „a concepe ºi a plasa deasupra tuturoroperelor posesiunea conºtientã a funcþieilimbajului ºi sentimentul unei libertãþi superioarea expresiei faþã de care orice gând nu este decâtun incident, un eveniment particular9”, i-ar puteaconveni lui Cioran însuºi. Cu toate acestea, seºtie, soarta idolilor îi condamnã adesea la ardere.La sfârºitul lui ’67, Jackson Matthews, traducãtoral lui Valéry, îi comandã lui Cioran o prefaþãpentru ediþia englezã a operelor poetului francez.Aceastã prefaþã, mult prea criticã, va fi refuzatã;remaniatã, ea va deveni unul din „Exerciþiile deadmiraþie”, sub titlul „Valéry în faþa idolilor sãi”.textul publicat atenueazã considerabil ceea cescrie Cioran în Caiete (care, sã amintim,constituie un spaþiu privat): „Dacã l-am atacat peValéry e pentru cã influenþa lui e sterilizantã,emasculantã chiar din punct de vedere spiritual ºinu mai puþin literar. A fost o nenorocire pentrumine sã-l fi luat ca model în momentul în caream început sã scriu în francezã. Aceastã prozãdevitalizatã m-a sedus în mod prostesc, ca ºiaceastã aparenþã de rigoare, doar aparentã, cãci,în fond, este pretenþie de la un capãt la celãlalt.Este un spirit constipat, subtil ºi chiþibuºar, care îlputea înºela cu uºurinþã pe barbarul decadent careeram” (CH, 562).

Departe de a fi atât de brutal, Cioran practicãpentru versiunea publicã omagiul paradoxal,exerciþiu deopotrivã dificil ºi elegant: el se livreazãastfel la o demolare în regulã pe care o fac mairedutabilã mãsura discursului ºi chiar calitãþile pecare i le recunoaºte lui Valéry. Ce îi reproºeazã.Pur ºi simplu de a fi un tehnician ºi nu un poet:faptul de a lua ad litteram Geneza unui poem,care nu era pentru Poe decât o glumã, reabilitarea„procedeului ºi a meseriei în detrimentul darului”,credinþa în „sfori”, totul dovedeºte cã acestvirtuoz e doar un versificator. Idolii lui Valérycompleteazã portretul: inteligenþa, „nu ºi-a revenitniciodatã din uimirea pe care i-o provocaspectacolul spiritului sãu”, ºi limbajul. Fãcând dinCuvânt singura realitate, el îºi goleºte poezia deorice substanþã ºi devine ceea ce Cioran numeºtedrãguþ ºi cu rãutate, un „ocnaº al Nuanþei”.Cioran va regreta cuvinte atât de ucigaºe: în 1986,coperta a patra a Exerciþiilor de admiraþie înscrieaceastã cãinþã: „Judecãþile inechitabile pe care le-am emis împotriva lui emanã dintr-o exasperareimpurã pe care îmi fac o datorie sã o denunþ”. Înafarã de faptul cã încearcã dificultãþi sã nugândeascã sistematic „contra”, Cioran respinge înValéry, de unde „impuritatea” motivelor sale, unmodel care i-a permis sã ajungã la propriamãiestrie ºi a cãrui influenþã a asimilat-o preamult. El se exaspereazã deci în faþa a ceea ce îiseamãnã: Cioran ºtie bine cã a transforma stilulîn valoare absolutã, independentã de conþinutulînsuºi al gândirii, constituie unul din reproºurilecele mai grave care îi pot fi adresate: se poatespune orice, numai sã fie bine spus. Doborândidolul pe care îl adorase, Cioran îºi atacã propriiledefecte ºi transformã un paradoxal „exerciþiu deadmiraþie” în autocriticã.

Refuzând orice sistem, Cioran se expune într-adevãr mai mult decât alþii la pericolulcitatelor scoase din context, de vreme ce, tocmai,contextul nu existã: alegând cutare sau cutarefragment, este uºor sã îl pui sã spunã totul ºi

orice, lucru de care e perfect conºtient: „Nu îmifac griji atunci pentru consecinþele unei fraze, aleunui aforism, mã simt liber faþã de orice categoriemoralã10”. Sã ne lãsãm în voia unui mic exerciþiu:extrasã din Mãrturisiri ºi anateme, aceastã frazã,„Cu cât ai suferit mai mult, cu atât mai puþinrevendici. A protesta este semnul cã nu aitraversat nici un infern” poate pãrea ca odezavuare a oricãrei revolte, lucru pe care reflexiaasupra „inutilitãþii revoluþiilor11” l-ar confirma.Însã, tot atât cât un partizan al imobilismuluipolitic, Cioran face figurã de periculos anarhist:„Atâta vreme cât va exista un singur zeu înpicioare, sarcina omului nu va fi încheiatã” (A. A.). Ar fi astfel posibil sã selecþionãm unflorilegiu ºi sã facem apoi mai multe portrete aleartistului: ca gânditor oriental, ca reacþionar, caantisemit, ca evreu12, ca anarhist, ca mistic, caateu, ca înþelept, ca sceptic… Toate ar fiadevãrate, toate ar fi false, sau, mai exact, nu arfi nici adevãrate, nici false. Voi reveni: dacãfiecare aforism se prezintã ca ºi „punctul final alunei mici crize de epilepsie” (Ent., 185), produs alunui „eu dezagregat”, el nu poate propune decâtun adevãr sfãrâmat, instabil, care se cautã ºi secontrazice uneori.

De acum încolo, angajamentul devine onecesitate ºi nu poate fi interpretat ca oiresponsabilitate sau, mai rãu, ca utilizarea cinicãa unei limbi moarte. Din contrã, Cioran ºi-arputea asuma celebra formulã a lui Kafka: o cartetrebuie sã fie ca o secure care sfârâmã mareaîngheþatã din noi. O spune el însuºi în mai multerânduri, „o carte trebuie sã rãscoleascã rãni, chiarsã le provoace. O carte trebuie sã fie un pericol”(EC, 1444). Pentru cã nu dã vreo lecþie, nupropune o moralã gata fãcutã, el îl obligã pecititor sã dea propria versiune, în funcþie de ceeace este el însuºi, interpretarea angajându-l deci pecititor ºi nu pe scriitor. Aºa încât se verificã ceeace scrie Baudelaire pentru a condamna „drameleºi romanele cinstite”: „dacã cititorul nu are în elun ghid filosofic sau religios care sã-l însoþeascãîn lectura cãrþii, cu atât mai rãu pentru el”.

Influenþa lui Valéry aratã cã Cioran nu-ºi alegemodelele exclusiv din autorii secolelor al XVII-leaºi al XVIII-lea. El nu îl imitã pe cutare sau cutarescriitor, ci se conformeazã unui model abstractconceput ca o esenþã, care se incarneazã succesivla cei pe care îi admirã cel mai mult, de la Tacit

la Valéry, trecând prin La Rochefoucauld ºiTocqueville. Cioran îºi creeazã limba sa aºa cumromancierul inventeazã un loc sau un personaj. Încorespondenþa sa, Proust explicã cã „pentrubiserica din Combray memoria [sa] a împrumutat(a fãcut sã pozeze) multe biserici”; la fel, „micafrazã” a lui Vinteuil împrumutã anumite dinparticularitãþile sale de la melodii de Saint-Saëns,alte de la cele ale lui Franck, Wagner sau Fauré. lafel, Cioran, pornind de la lecturile sale, îºirecompune limba „sa”: de la unul împrumutãgustul pentru paralelisme ºi simetrii; de la altul,loviturile binare ºi grija pentru clauzule, de la toþigrija de a-ºi legãna fraza ºi de a-i repartizaperioadele. Cu toate acestea, el evitã sã se laseinfluenþat de scriitorii cei mai marcanþi: „Dacãvrei sã cunoºti o þarã, trebuie sã îi practiciscriitorii de ordin secund, care sunt singurii care îireflectã adevãrata naturã” (I. E., 1337). Astfel,alãturi de Saint-Simon, de Chateaubriand, deJoubert, Cioran prezintã în Antologia portretuluiepistolari mai puþin cunoscuþi: Doamna de Staal-Delaunay, Doamna Vigée-Lebrun, Doamna deRémusat, Philarète Chasles… Dacã alege atarescriitori; e fãrã îndoialã pentru cã ei numarcheazã limba pe care o practicã cu un„accent” care nu le aparþine decât lor ºi este decimai uºor de extras din lectura lor un modelimaginar care poate fi reprodus ºi modelat. Secunoaºte importanþa imitaþiei în picturã, înmuzicã, în literaturã; primele poeme ale luiMallarmé par defalcate din Florile rãului ºi Proustîºi face mâna pastiºându-i pe cei pe care îiadmirã: nu cutare sau cutare scriitor, ci oreprezentare mult mai abstractã. Sã vedem decirezultatul.

Traducere în limba românã de Letiþia Ilea

1 Studiile publicate în Tribuna au apãrut în volumulL'imaginaire des langues, L'Harmattan, 2001. 2 Diderot, Oeuvres complètes, Paris, Ed. Assézat, vol. 1, p. 349. 3 Asta scrie Voltaire în articolul "François" dinEnciclopedie în 1756. 4 Scrisoare asupra muzicii franceze, 1753, "Avertisment ". 5 În prefaþa ediþiei din 1835, dicþionarul Academiei

franceze este prezentat ca depozitarul formelordurabile, "limba atingând punctul sãu de ultimãmaturitate". Puþin mai târziu, Littré vorbeºte la rândulsãu despre o "limbã fixatã" (citat de Sylvain Auroux înCalitatea limbii. Cazul francezei, op. cit., p. 313).6 Academia francezã, creatã în 1635, este unul dintreprimele. În 1966 este creat Înaltul Comitet pentruApãrarea ºi Expansiunea Limbii Franceze, transformatîn 1973 în Înalt Comitet al Limbii Franceze. 7 În Entretiens, Cioran aminteºte cã în timpulrãzboiului din 1914-1918, o treime din curier înBuletinul Armatelor era consacrat cronicii gramaticale(Ent., 75). 8 G. Liiceanu noteazã cã în caietele de studiu ale luiCioran se gãsesc din 1926 citate în francezã ºi înromânã din Diderot, Eminescu, Balzac, Tagore,Lichtenberg, Flaubert, Schopenhauer, Nietzsche. Dupãsejurul sãu la Berlin, întors în România în 1936, îiciteºte pe moraliºtii francezi, pe Baudelaire, Proust, pemisticii spanioli, precum ºi pe Dostoiveski ºi peShakespeare.9 Valéry citat de Cioran în Exerciþii de admiraþie, p. 1569. 10 Entretiens, op. cit., p. 181. 11 E vorba despre titlul unui eseu pe care Cioran îlpublicã în N. R. F. ; în mai ºi iunie 1972. 12 Michel Jarrety aratã pe bunã dreptate cã "Despreun popor de solitari" constituie un portret alscriitorului ca evreu.

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1155TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

ssuunntt ggaattaa ssãã ddeeppuunn aarrmmeelleecineva înãuntrul meu ridicã statui de gheaþã fos-forescentãparcã se ºi aude sunetul drujbei modelând-o ºi zarva licuricilor de zãpadã împânzind arterele cineva depune eforturi serioase în acest sens, nuglumãaltcineva adulmecã pete de mucegai ºi dâre de uleilãsate de camioanele cu navetiºti venite seara dinorãºelul Mcineva înãuntrul meu savureazã moartea cu poftaunei femei gravide recondiþioneazã biserici uitate de lumeun animal negru ºi pãros mestecã de zor ca peniºte snickersuri bucãþi mãrunte de tristeþe bolborosind vorbe fãrãînþelesîn faþa televizorului cu ecran extraplat(cumpãrat în rate de la supermarket)unde au loc dezbateri serioase privind viitorulomenirii încãlzirea globalã ºi moºtenirea geneticã avikingilorserile cu miros de ambrã ºi mosc au devenit întretimp simple accesorii parfumate la brelocul cu chei se deschid uºile micuþului infern din strada mân-tuleasadeparte de noi liliecii vampiri mimeazã holocaus-tul ca un spectacol ieftin de pantomimãanul ãsta vreau sã slãbesc sã citesc mai mult sã ajung la portoalegresã renunþ la vechile obiceiuri mi-am propus o groazã de lucruri ºi bineînþeles cã nici jumãtate din ele nu voi ducela îndeplinirespiritul combatant s-a ascuþit mai ceva ca luptade clasãîntre primatele cu deget opozabil ºi celelaltemamifereºi dacã genele false ale somnului sunt chiargenele mele cu genele voi adormi îngerul aºezat pe ochiul desticlã ºi dacã vinul ce se aude gâlgâind în gâtlejulpaznicului de anticariat e chiar sângele tãu cu mirosul sângelui voi ademeni cârtiþa de grãdinã spre locuri maipitoreºtiacum mi-e somn sunt gata sã capitulez în faþa unor fosile din pre-cambriansã ridic batista albã cu mâna tremurândsunt gata sã depun armele, fraþilor

oo ssãã-mmii ccuummppããrr oorraaººuull aacceessttaam-am nãscut undeva într-un cãtun în Ucrainaaproape de Cernãuþi noaptea vorbeam mult în somndupã ce toatã ziua spãrgeam baloane rozalii desãpun în urechea bunicului“atcroite cnigu” þipa mama mereuîn timp ce eu citeam “suferinþele tânãruluiWerther”îi spuneam cã n-am chef sã-nvãþ ºi cãîl aºtept pe tata pânã-ºi terminã borºul de peºtepe vremea aceea aveam mult peºte prutul eraaproapeºi plecam împreunã pe ogredina

fãceam fotografii la minut cu aparatul tateismenaînvãþam câte cinci cuvinte ruseºti pe anaveam o copilãrie fericitãatât de fericitã încât ne ascundeam emoþiile prinhambare straniimai la vale aveam un lot mare de pãmântunde cultivam criza de hârtiecopiii satului ridicau lângã ºcoalã piramide giganticedin borcanele puse pentru iarnãîntr-un colþ al casei înconjurat de toate speciile de pisici“canarul începea sã creadã în binefacerile coliviei”într-o zi am primit niºte bani de la tataeram bucuroso sã-mi cumpãr oraºul acesta, îi spuneam o sã vã arãt eu cã o sã-mi cumpãr oraºule ieftin nu costã decât douã ruble ºi cincizecie frumos oraºul vãd totul ca-n palmãmi-ar mai trebui o jachetã s-a cam lãsat frigul

ccoonncceerrtt nnrr.. 22 ppeennttrruu ppiiaann ººiioorrcchheessttrrãã((ppooeemm ddeesspprree uunn oomm ccaarree ssuuffeerrããffããrrãã vviinnãã))tatãl meu bolnav în acel anotimp straniu citea ziarul cu gravitatea momentului hibernând în liniºtea sa ierarhicãiubea femeile pe tocuri înalteºi pentru acest fapt dorea sã iasã cât mai grabnicla pensiesã priveascã de la mansardã femeile cu tocuriînaltetata liniºtit ºi tãcut toatã ziuaîn cãruciorul sãu de paralitic“nebãrbierit cu buzunarele pline de stafide”privea acvariul cu cele trei salamandreîi plãcea sã le spunã “micile mele ºopârle”vorbim în timp ce viaþa te închide într-un cercca un vajnic luptãtor de sumoun cerc din care ar fi indicat sã nu evadezi, îmispunea tataîn seara asta nu mai are rost sã îmbrac halatulmeu de simþurivoi rãmâne lângã tata ascultând Rachmaninov(concertul nr. 2 pentru pian ºi orchestrã)“nebãrbierit cu buzunarele pline de stafide”

lluummeeaa mmeeaa nnuu ee ddeeccââtt uunn ppããppuuººaarrllooggooddiitt ccuu ddeezznnããddeejjddeeaaam intrat pe uºa cerului izbind-o de perete trosc pleosccumva sã-i cer socotealã lui dumnezeu pentrutoate fãrãdelegilesi pentru toate inadvertenþelepentru toate omisiunile ºi pentru toate crimeleîmpotriva umanitãþiiºi tot rahatul ãsta de viaþãºezi lângã mine, mi-a spushai vino, ºezicum vezi lumea de aici? sã-mi spui dragul meudacã ai nevoie de alte dioptriiînainte de toate spune-mi cum vezi lumeaºi apoi discutãm ºi de nemulþumirile de frustrãriletale

cum o vezi? neagrã? nu cenuºie? prea puþin albastrã? deloc, i-am rãspunsapoi am înþeles cum stã treaba cu lumea vãzutãde susde ce soarele lumineazã mai puternic la polide ce furnica se aflã în inferioritate faþã de miri-apodul scolopendra giganteacea mai mare specie de miriapozi ºi de ce lemnulcâinesc este folositpentru amenajarea gardurilor viide ce în fiecare dimineaþã fluviul zambezi îºivarsã lacrimile încloaca oceanuluide ce denisa mãnâncã dimineaþa numai cerealeintegrale cu laptede ce marele rechin alb îºi poartã dragostea con-fraþilor întrearipioarele dorsalede ce ioana ºi-a dezbrãcat inima ca floarea roºiede pin în faþa logodnicului din mogadishude ce gondolierul viseazã veneþii în ochiul deoazã al deºertuluide ce gândul inofensiv al mânzului adoarme înfiecare searã pe coapsa sfântului duhºi toate se vedeau aºa ca o întoarcere fireascã laoriginila sensul primordial al lucrurilorei, cum vezi lumea, mã-ntreba dumnezeu cu ooarecare condescendenþãnorii de cânepã se hlizeau în jurul nostru deparcã eram douã marionete într-un carusel celestgrimasele îngerilor ca niºte rãni deschise supurânddurerea ºi teama ºi moftul ºi aroganþaîmi muºcau din memoria de porþelan cheaguririsipite de sângece ai putea pretinde de la dumnezeupoate un gram de nemurire poate o bucãþicã micãde cer de care sã agãþi lozinci antioficialece ai putea pretinde de la dumnezeusilabisind încet cuvântul pã-cat ca un os de peºtesubþire ascuns în limba de nisipca veteranul la grumazul arcaºului plutitor ce i-aspintecat roua de pe braþul dreptºi atunci, i-am strigat însetat de o picãturã denemurirehe he doamneee dumnezeuleeelumea mea nu e decât un pãpuºar logodit cudeznãdejdea

poezia

Sorin Lucaci

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1166 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

blazoane

PPiieerrrree ddee RRoonnssaarrdd ((11552244––11558855))

SonetNombrilu-i drag, în gând, iar nu de-aproapeVãzut, cãci nu-i ºtiu încã nudul, darSper ca,-ntr-un nou botez al ei, în darSã mi se dea sã-l vãd în limpezi ape.

Pecete androginã-n care-ncapeÎntreg amorul, mândrã de-acest har,Ce dragã mi-e ºi,-n cinstea-i, un paharRidic, iubito,-n timp ce, printre pleoape,

Mã uit ºi vãd cã ochi, nici chip nu îsÎn stare, nici preadulcele-þi surâs,Nici mâna-þi care-mi umple mie ochii

De lacrimi, sã se-asemuie cu-acestMic giuvaer profan, dar ºi celest,Pe care sper sã-l mângâi nu prin rochii.

RRéémmyy BBeelllleeaauu ((11552288––11557777))

SãruturiÎn braþele-þi, iubito,-ale tale, mã voi pierdeDacã-þi arunci frumosul tãu stacojiu mantou,ºi mã sãruþi o datã, ºi mã sãruþi din nou,Îngemãnaþi ca ulmul cu iedera cea verde.

Pieptaru-þi descopciazã-l, ca mâna-mi sã-þidezmierde

Colinele preaalbe ascunse în furou,Þinute-n palme gingaº, întâi, cum þii un ou,Zdrobit în pumni când unul într-altul ne vom

pierde.

Sunt unii cãutându-ºi sfârºitu-n faþa uneiRedute,-n luptã, pânã-nspre rãsãritul lunei,Când viaþa pentru faimã ºi-onoare au a-ºi da.

Ci eu nu vreau, iubito, sã pier între obuze,Pe ziduri, – eu vreau numai atât: sã-þi mor pe

buze,Cãci leagãn vieþii mele-i va fi fost gura ta.

CChhrriissttooffllee ddee BBeeaauujjeeuu ((11555500-??))

SonetE straniu,-ntr-o aceeaºi odaie,-a-i pune, noapteDe noapte, fiecare-ntr-alt pat, ºi, ca-n obezi,Constrânºi sã nu se miºte din loc, doi amorezi,Necum, în întuneric, sã facã schimb de ºoapte.

Amanþi, n-am a vã spune decât cã rabd cât ºapteSã dorm lângã aceea pe care, când o vezi,Te doare frumuseþea-i, încât – mai vreþi dovezi? –Mã lupt sã nu prelingã, din ºipotul meu, lapte!

Tot astfel cum o ciutã îndrãgostitã ieseSpãºitã, din culcuºu-i ascuns în ramuri dese,Cu ochi care, de somnu-i suav, îs încã grei,

Aºa-mi vãd eu frumoasa care din pat coboarãºi, când se-ntinde leneº, dorinþa mã doboarãºi,-apoi, mã-nec în focul arzând în ochii ei.

FFrraannççooiiss ddee MMaallhheerrbbee ((11555555––11662288))

SonetÎntâia-mi amintire, dupã ce mã dau josDin pat, este intrândul Nereei, ce-ºi circondãVenerica movilã într-o barbetã blondã,Fãcând din mine, unul, un mare norocos.

Ci mãdularu-mi care se face tot mai osSe prelungeºte-ntruna spre magica rotondã,Iar vineþiu-i trece-n culoare rubicondãDezvãluind, în fine, cât e de mânios.

Rãbdarea-i mi-o aduce, acum, la cunoºtinþãDurerea mea, – cãci, iatã, e caz de conºtiinþãSã-þi faci slãbaznã þie, iar sã nu-þi faci e-un chin.

Îl strâng în pumn, cu gândul sã nu mi-l facciºmea,Numai cã nu-mi dau seamã cã-mi scuipã, cât îl þinDe vorbã,-n mânã, furia, a lui, ca ºi a mea!

Pierre Motin (aprox. 1566–1610)

Plãcerile campestreÎmi place,-ntr-o pãdure, sã dau întâmplãtorDe un pãstor destoinic ce-i face, cu tot zelul,Dupã ce-a hârjonit-o, perechii sale felul,Încât, când treaba-i gata, par amândoi cã mor.

Priveliºtea, pe câmpuri, ieºitã din penelulNaturii, nu-mi surâde cât aprigul amorAl þapului cu capra sau, behãind de dor,Al oii cu berbecul ce i-a-nþeles apelul.

Îmi place,-ntr-o livadã, mai mult decât în staur,Sã vãd împreunarea junincii cu un taurAtât de-ncins, de parcã trecând printr-însa-l vezi.

Cea mai plãcutã vreme mi-e primãvara, – dar,Dacã nu vãd coituri, e totul în zadarªi nu-mi mai plac nici codri, nici câmpuri, nici

livezi.

MMaatthhuurriinn RReeggnniieerr ((11557733––11661133))

SonetEi bine, drag prieten, cum o mai duci? Pe placÞi-e borta Magdalenei? Cât despre mine, unul,Mi-e bine, – am o sculã prelungã ca furtunul,Încât aº fi în stare sã umplu ºi un lac.

Mã bucur când, cu Roza, ne-ntindem în iatacIar ea, mereu sub mine, începe, dupã bunulVechi obicei, sã-ºi vâre adânc într-însa tunul,Ca, între coapse,-asediu, eu, cât mai lung, sã-i fac.

Gândindu-mã la asta, îmi creºte mãtãrânga,Se face tot mai tare ºi-mi umflã cracu-n stânga,În amintirea Rozei din care-abia m-am scos, –

A ei, ghiocul cãrei’ are culoarea rozei,Cã m-aº vârî cu boaºe cu tot în hãul Rozeiªi-acolo, ca sardeaua, m-aº îneca în sos!

CCllaauuddee llee PPeettiitt ((11663388––11666622))

SSoonneettA fost ars, dragi prieteni, bietul Chausson! Mai

rarÎmpuºcã-cruci ca ãsta, frizat mai mult ca foarte;Eternizatã fost-a virtutea lui prin moarte:Nu ºi-a dat nimeni duhul cu-atâta nobil har.

Cântând cu aer vesel versetul funerar,Nu a pãlit, – cãmaºa când i s-a dat s-o poarteA morþii; dârz ºi mândru în faþa propriei soartePrivitã-n ochi, din vârful mormanului de jar.

Duhovnicu-i, zadarnic, cu crucea ’naltã-n mânã,Râvnea ca pãcãtosul sã se cãiascã, pânãNu-i prea târziu, – cãci, iatã, când focul l-a

cuprins,

ªi ca sã moarã,-n fine, cum a trãit, impurulSãu dindãrãt, spre ceruri l-a-ntors, vrând acest insMulþimii sã-i arate, în ceasul ultim, curul.

TThhééoopphhiillee GGaauuttiieerr ((11881111––11887722))

Sonet’Naintea-þi Elefantul ce-ºi ’nalþã lunga trompã,Dezmãnuºeazã-ºi membrul dintr-ale sale piei,Còmpania care trece-þi dã, prompt, onorul ei,Iar albul jet spermatic irumpe ca din pompã.

Numai sã-þi vadã sânul un sfânt, cã ºi sucombãPrivindu-i carnea-n tremur, – iar clericilor greiCu pãlãrie roºie, li s-ar mãri de trei-Ze’º’trei de ori organul pontifical în trombã.

Nici nimfele lui Rubens, oricât ar fi de buneDe umezit pe fese, nu au mai albe ºaleDecât, când ieºi din cada albastrã, ale tale.

Privirea-þi arde-n inimi, mocnit, ca un cãrbune.În preajma ta, mizeriei mi-aº face viaþa roabã,Cãci dragostea-þi preschimbã-n palat orice

cocioabã.

PPaauull VVeerrllaaiinnee ((11884444––11889966))

Elevele de pensionAni cinsprezece una, cealaltã ºaisprezece;Ochi azurii ºi tenul în rozuri de-aurorã;Se culcã în acelaºi iatac, – în care-o orãDe searã de septembrie, prin geam, pãtrunde,

rece.

S-au dezbrãcat de lenjul prin albul cãrui’ treceUn vag parfum de ambrã, – în vreme ce-o adorãCu braþele întinse, mai juna, ca pe-o sorã,Pe cealaltã, ce-ncepe-n sãruturi s-o înece,

Strivindu-i sânii; pentru ca, dupã, sã-ngenunchieIar gura-i sã coboare, cu-o limbã ce înjunghie,Sub pufu-i cel de aur în tainicul abis;

Pe când copila þine pe degete rãboju’De polci, mazurci ºi valsuri pe care le-a promis,Zâmbind cu-o inocenþã-ncepând sã batã-n roºu.

Sonete erotice franceze În transpunerea lui ªerban Foarþã

Prezent la Clujj-NNapoca,, la invitaþia Centrului deCercetãri Literare ººi Enciclopedice din cadrulFacultãþii de Litere,, unde a ssussþinut,, îîn 2 mai a.c.,, oprelegere,, sscriitorul Nicolae Breban a fosst,, îîn aceeaººizi,, invitatul emissiunii „Semn de carte” difuzatã deRRadio Clujj. RRedãm mai jjoss un fragment dinconvorbirea de aproape o orã,, cu menþiunea cã amîîncercat ssã pãsstrãm o anume oralitate inerentãacesstui tip de interviu,, îîn direct. (DD.M.)

Daniel Moºoiu: – Domnule Nicolae Breban, v-aþi întors la Cluj tocmai din Spania. V-aþi oferit oscurtã vacanþã?

Nicolae Breban: – În fiecare an, eu ºi soþia meaCristina plecãm în sudul continentului, pentru cã easuferã de o boalã autoimunã, trebuie sã fugim defrigul din Europa Centralã ºi de Est. Am ales CostaBlanca, o zonã la sud de Alicante, aproape deAndaluzia, unde stãm într-un mic hotel ºi undelucrãm fiecare la cîte o carte. Noi plecãm cam înoctombrie-noiembrie din Bucureºti ºi ne întoarcemîn aprilie, prin Franþa ºi Germania, cu o escalã laCluj, bucurîndu-ne sã revedem cîþiva prieteni.

De altfel, Clujul este un oraº care vã stîrneºtenostalgii...

Clujul înseamnã cîþiva ani ai tinereþii melestudenþeºti splendide. Deºi eram în plin stalinism ºipost-stalinism, eram tineri, visam, eu visam sã devinscriitor, am avut profesori nu foarte interesanþi, dardoi asistenþi sau lectori au fost formidabili, IonVlad ºi Mircea Zaciu... Am vrut sã public în revistaTribuna, de curînd reînfiinþatã, dar am fost respins.Am încercat la Steaua, care era cea mai curajoasãrevistã din România, am fost respins ºi acolo, ºiatunci, eu, fiu de popi ardeleni, am fugit laBucureºti, la mitici, am debutat ºi am fãcut carierãacolo.

Sã fi fost de vinã valoarea slabã a textelorliterare?

Da, da. Mi s-a spus cã n-am talent, cã scriuprost. ªi, într-un fel, era adevãrat. Dar poate cã amfost cam pripit respins, mai ales la Steaua, unde seafla D.R. Popescu, care scria bine, probabil cã a fostla mijloc o micã invidie. Dar n-are nicio importanþã,astea sînt micile hãrþuieli între tineri cînd vor sã-ºifacã o carierã. Acum sîntem colegi la Academie ºine stimãm reciproc.

Dar nu v-aþi întrebat niciodatã ce s-ar fiîntîmplat dacã Clujul vã accepta?

– A, ar fi fost splendid, poate cã aº fi rãmas înCluj, nu mai plecam la Bucureºti.

– ªtiu cã v-aþi întors din Spania, dupã cîteva lunipetrecute acolo, cu o “pradã” bogatã!

– Da, spre uimirea multora, mai ales din

Bucureºti. Muntenii sînt scriitori sclipitori ºi plini deironie, dar puþin leneºi. Eu sînt ardelean, dar maiales partea mea germanã e mai harnicã, maniacalde harnicã, pînã la forme care unora li se par poateciudate, ridicole. Eu în fiecare an scriu una saudouã cãrþi, public enorm pentru vîrsta mea... Artrebui, poate, la vîrsta ºi renumele meu, sã duc oviaþã mai în farnient, aºa, o viaþã mai calmã, mailiniºtitã. Am terminat un roman de 600 de pagini,mai am la Bucureºti, pe masã, un alt roman, tot atîtde voluminos, nepublicat. Am ºi un al doilea volumde nuvele care-ºi aºteaptã editorul. Deci, dupã cumvedeþi, zeii, zeii literelor, zeii locului, nu ºtiu cum sãle spun, îmi dãruiesc o bãtrîneþe de o prolificitatecare pe mine însumi mã zãpãceºte, mã nãuceºte.Din mine iese în valuri literatura... Se pare cãdorinþa enormã din tinereþe de a ajunge scriitor num-a pãrãsit. Plãcerea de a scrie e încã întreagã ºi vieîn mine, acum, în ultimii ani ai carierei mele...

„Trãim într-uun moment al fragmentarismului, alzonelor mici”

Sensul vieþii – apropo de cele patru volume dememorii – pentru scriitorul Nicolae Breban a fostromanul, pe care nu l-aþi trãdat niciodatã!

Nu numai cã nu l-am trãdat niciodatã, dar nicinu l-am înþeles bine pînã acum. De aceea tot scriuromane, poate pînã la urmã am sã-l înþeleg... Euslujesc tipul de roman care astãzi nu mai este lamodã, pentru cã existã ºi în culturã mode destul detiranice. M-am format dupã modelele sfîrºitului desecol IX ºi începutului de secol XX. Am fostfascinat de Stendhal, de Dostoievski, ThomasMann, Thomas Hardy... De fapt, înainte a fostCehov, la recomandarea unui profesor din liceu, dela Lugoj, care mi-a spus: mãi, Brebane, dacã vrei sãscrii prozã, n-ai sã înveþi niciodatã nimic de la mariimaeºtri, sînt prea mari ºi grei ca sã-i înþelegi, ia maibine un nuvelist bun, ia-l pe Anton Pavlovici Cehovºi învaþã de la el. ªi am studiat cîþiva ani la rîndnuvelele lui ºi de la el am învãþat cum se “face” unmilitar, o babã, un judecãtor, un ratat, decitipologiile esenþiale umane. Dupã aceea, bineînþeles,m-am apropiat de cei mari pe care îi citesc ºi astãziºi încerc sã învãþ de la ei. Bunãoarã, pe americani,Erskine Caldwell, John Steinbeck, Faulkner,Hemingway... Faulkner m-a fascinat cel mai tare,prin vitalitatea lui ºi prin fraza pe care o fac ºi eu,o frazã în trei-patru pagini. Dar lumea literarã l-auitat, chiar americanii îi citeazã mai des peHemingway sau pe Salinger, ceea ce uneori mã facesã zîmbesc, pentru cã Salinger este un mic autor deschiþe, de nuvelete. Mi se pare o ironie faptul cãautorul de schiþe ºi nuvelete a ajuns un demon, unmaestru... Trãim într-un moment alfragmentarismului, al zonelor mici. De aceea, numã poate nimeni înþelege pe mine care cred înzidirea de mari construcþii epice. Odatã, la oîntîlnire cu cititorii, am spus cã n-am avut niciodatã

talent... De altfel, într-o discuþie cu prietenul meuNichita Stãnescu, prin ’69, l-am întrebat: Nichita,dragul meu, tu ai avut vreodatã talent? ªi el mi-arãspuns: nu-mi amintesc! Dacã am avut vreodatãtalent, am avut talent de lector. Am citit laîntîmplare. Tatãl meu nu avea o bibliotecã în casã.În ultimele clase de liceu am descoperit în podniºte lãzi cu cãrþi, el nu-mi dãdea voie sã citesc, i sepãrea cã îmi stricã creierul ºi ochii, deºi tatãl meuera preot, fãcuse Academia Teologicã... Aºa amdescoperit, pe mîna mea, cum se zice, tot felul deautori de romane de bulevard, trivial literature, cumzic nemþii, sau literaturã de vagon-lis, cartea pe careo cumperi în garã, o citeºti noaptea în vagon ºi oarunci dimineaþa, Mihael Drumeº, Octav Dessila,Piti Lili Neamþu, iar dintre strãini, MauriceDekobra. ºi m-au fascinat! Pe urmã, întîmplãtor,într-o bibliotecã am gãsit o broºurã în care, pecopertã, era un individ bãrbos cu cizme care biciuiao biatã femeie cãzutã la pãmînt. Era un fragmentdintr-un roman de Dostoievski, nu ºtiam prea binecine e, dar mi-a plãcut enorm textul acela. Criticiiromâni nu-l gustau pe Dostoievski, între rãzboaie,nici cei francezi, îi admirau pe Tolstoi, peTurgheniev. De altfel, Turgheniev a trãit multãvreme în Franþa, o admira pe o doamnã, madameViardot... Dostoievski li se pãrea franþujilor literaþi,ca ºi românilor, un tip cam zãnatec, exaltat, de-unpatetism demesure. Abia mai tîrziu începe sã aparãîn adevãrata sa grandoare. Cehov, nuvelistul, eracitit. În schimb, teatrul lui, cînd era pus în scenã deprietenul sãu Stanislavski, cãdea cu fiecarepremierã...În timp ce elevul sãu Maxim Gorki, carea scris cîteva piese mizerabiliste, avea un succesenorm în Europa. ªi Maxim Gorki îi cerea iertare înscrisori lui Cehov, îi spunea: iartã-mã, mãgarii ãºtianu ºtiu ce mare scriitor eºti dumneata, ºi îmi laudãºi îmi joacã piesa mea în toatã Europa, mi-amcumpãrat ºi o vilã la Capri, etcetera. Iatã, vreau sãsubliniez cum se schimbã gusturile ºi mentalitãþile.

Am sã vã rog sã vã referiþi acum ºi la maeºtriidvs. din literatura românã. ºtiu cã aveþi un adevãratcult faþã de Rebreanu, de Camil Petrescu, dedoamna Bengescu, cum îi spuneþi.

– Au fost doi inºi de geniu, Balzac ºi conteleTolstoi, care au tranformat romanul în edificiile ºistîlpii culturii europene moderne. Românii au reuºittîrziu sã punã prima lespede prin acest bãiat deînvãþãtor din Maieru, Liviu Rebreanu, care trãia laBucureºti ca un outsider, însurat cu o micã actriþã.S-a prezentat cu un roman agricol la criticulLovinescu, care numai de romane agricole nu aveachef, pentru cã el, în cercul sãu, voia o literaturãcitadinã. Norocul nostru cã Lovinescu a fost atît dedeschis încît a înþeles cã se aflã nu doar în faþa uneicapodopere, ci în faþa primului roman românesccare poate sã zideascã dupã aceea o serie întreagã

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1177TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

interviu

„Zeii literelor îmi dãruiesc obãtrîneþe de o prolificitatecare pe mine însumi mãnãuceºte”

de vorbã cu scriitorul Nicolae Breban

1188 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

de astfel de cãrþi. Dupã Ion ºi romanul ardelean aapãrut cam în acelaºi timp romanul moldovean allui Sadoveanu, care e un roman idilizant, istoric,într-o limbã splendidã. Ca tot în prima fazã aromanului românesc sã aparã, dupã rãzboi, MarinPreda cu romanul þãranului din sud ºi în felulacesta sã se întregeascã tripleta, þãranul român cutrei feþe: ardelean, moldovean ºi sudic. ªi, cred eu,în felul acesta sã se epuizeze prima fazã a uneiculturi romaneºti care þine de descripþie ºi deistorie. Spre ciuda lui Lovinescu care voia alt tip deroman. Din pãcate, atunci, n-a avut rezonanþasuficientã. Camil Petrescu a scris douã romane, n-acontinuat. Doamna Bengescu a scris cîteva romane,dar n-a fost foarte bine înþeleasã, a murit înanonimat ºi în sãrãcie...

Ajungem acum la romanele dvs. A fostFrancisca, în 1965, romanul de debut. Ce vã maiaduceþi aminte?

Cu Francisca am reuºit sã dau o loviturã delupte marþiale. 1964 pare anul în care regimulcomunist a slãbit puþin chingile cenzurii ºi alepoliþiei, dar pînã atunci nu era posibil, se spunea, sãpublici un roman bun, romanele care apãreau erauniºte porcãrii, pentru cã trebuiau sã conþinã oreþetã, un reþetar, trebuia sã existe organizaþia departid, activiºti de partid, prietenia cu UniuneaSovieticã, lupta de clasã... Francisca, apãrut dupãdoi ani de aºteptare, era un roman comunist, adicãse întîmpla în uzinã, cu un activist de partid, cu unþãran sãrac pe care activistul vrea sã-l îndrume. Darspre uimirea mea ºi a tuturor, romanul a avut unsucces enorm de criticã, iar tovarãºii de la partid aufost foarte uimiþi cã romanul meu, deºi era dupãreþeta lor, nu semãna cu celelalte romane... Amprimit premiul Academiei, pentru cã Zaharia Stancus-a grãbit sã-mi dea premiu, simþind cã e ceva înaer. Eu aveam atunci alt roman scris, În absenþastãpînilor, care-i de fapt primul meu roman bun,care nu mai semãna cu nimic, pe care nu l-a înþelesnimeni, publicul nu prea s-a repezit sã-l cumpere, n-a avut succesul Franciscãi, abia acum unii maricritici vin ºi îmi spun cã e capodopera mea.Neliniºtit, cãutîndu-mi stilul ºi imaginea publicã, amscris atunci ºi-am publicat imediat al treilea roman,Animale bolnave, care într-adevãr a avut un maresucces ºi a dat din nou încredere lumii cã se poatescrie ºi publica în comunism un roman bun. Totatunci, Marin Preda a ieºit cu o carte bunã,Intrusul. A fost un cîºtig, a apãrut speranþa cã s-aterminat cu dogmatismul sovietic, cu romanele falsedespre colectivizare, cã ne putem din nou apropiade fiinþa umanã, de psihologie, de romanul mareeuropean.

Au urmat apoi Îngerul de gips, Bunavestire ºitoate celelalte romane care pãstreazã stilulinconfundabil ºi aceleaºi obsesii literare, existenþiale.Vi s-a ºi reproºat, de altfel, un soi de manierism,faptul cã vã repetaþi, cã vã reluaþi temele, obsesiile...

Eu le numesc teme obsesive. De fapt, este unasingurã. Lucru pe care, de exemplu, Manolescu,care-mi acordã mult spaþiu în Istoria literaturii..., nu-l observã. Nu avem de-a face cu o înºiruire deromane, ci este o aglomerare epicã în jurul unorteme ºi mai ales a uneia singure, pe care amdescoperit-o la 14-15 ani ºi care mã fascineazã ºiazi, este relaþia abisalã dintre cãlãu ºi victimã, pecare o tratez de atunci în mii ºi mii de pagini.Sigur, în diverse variante. Dar aceastã temã saucîteva variante ale acestei teme, pe care nu toþicriticii le-au observat, unificã întreg balastul ãstaenorm epic pe care l-am publicat. Vedeþi, m-a

întrebat un student dacã cred cã temele ºi motivelemele mai sînt actuale. I-am spus cã nu cred. Temelede astãzi ale tinerilor romancieri români ºi europenisînt altele.

În 1996 am avut marea bucurie sã vã întîlnescla Cicîrlãu, satul în care s-a nãscut tatãl dvs., unde apãstorit bunicul dvs., Nicolae Breban, care a ctitoritacolo o bisericã, ºi mi-aþi acordat un interviupublicat mai apoi în revista Tribuna. Am sã vã rogsã comentaþi urmãtoarele afirmaþii. Vã întrebamatunci cum aþi reuºit sã depãºiþi ratarea. ªi mi-aþirãspuns: “Am reuºit ºi n-am reuºit. Ratarea e ostafie care ne ameninþã ºi eu spuneam adeseori cãsemnul talentului nu e talentul ca atare, cum credfoarte mulþi tineri. Semnul talentului este spaima deratare. Or, în acest sens, eu am talent ºi astãzi,pentru cã mi-e teamã de ratare. Nu ºtiu dacã m-amrealizat. Am fost întrebat de curînd dacã sîntconvins cã opera mea va rezista dupã moarte. I-amspus cã nu sînt sigur. Mã bucur cînd vãd cã tînãrageneraþie mã place, cã îmi citeºte cãrþile scrise acum30 de ani. Este un prim semn de supravieþuireideaticã, scriitoriceascã. Dar vreau sã spun cã înesenþã mã consider un ratat, pentru cã temele pecare le-am abordat n-am reuºit sã le duc pînã laultima limitã. N-am reuºit sã fiu ºi nu voi finiciodatã un Dostoievski”.

– Nu ºtiu ce-aº putea sã mai adaug. Ce-am spusatunci, þine. Eu cred cã – acum nu-i vorba despremine – semnul talentului este sã scrii, sã exprimi înculori plastice, noi, originale, stãri sufleteºti sauumane. Dar semnul geniului este o continuãspaimã cã nu te-ai împlinit ºi cã eºti ratat. Spaimade ratare este stafia care trebuie sã ne urmãreascãpînã în ultima clipã. Într-un fel, sîntem cu toþii niºterataþi, pe mai multe nivele. Cu Nichita, prietenulmeu, fãceam ºi un joc...Toþi marii scriitori ºi artiºtisînt niºte rataþi. Spuneam: Rebreanu e un marescriitor, dar faþã de maestrul sãu Zola e un ratat, iarZola însuºi faþã de Shakespeare este un ratat. ºiatunci Nichita, în ceas de noapte, dupã nu ºtiu cîtepahare de vin, m-a întrebat: ºi Shakespeare, este ºiel ratat? ªi i-am spus: da, Nichita. Faþã de cine?Faþã de Isus Cristos. ªi astãzi mi-e teamã de ratare,ºi astãzi sînt sigur cã am ratat, adicã nu sîntDostoievski, mi-e teamã de marea vamã apostumitãþii care numai ea ne va pune la loculnostru definitiv. Uite, Cezar Petrescu, îl dau mereuexemplu, care a fost la fel de celebru ca mine,astãzi nimeni nu-l mai citeazã. Marin Preda însuºi,egalul lui Sadoveanu ºi Rebreanu, care a dat figuraºi icoana þãranului din cîmpie, la modul memorabil,Preda însuºi trece printr-un con de umbrã. Eu sîntconvins cã va reveni ºi cred cã e vina noastrã cãPreda nu mai suscitã interesul tinerilor. Iatã ce durãeste trecerea în posteritate.

„Eu pot sã fiu agent de influenþã al luiDostoievski...”

Spuneþi la un moment dat în Sensul vieþii cãaveþi “un super-ego, purtat peste tot, aproape ca oinsignã – un super-ego descifrat cel mai adesea falsca o trãsãturã megalomanicã, dar care, de fapt,trãdeazã mai degrabã o oarbã credinþã în literaturã,mai ales în subspecia numitã roman”. De undemegalomania pe care v-o reproºeazã unii ºi alþii?

În tinereþe, fiind în Bucureºti, am observat latinerii de acolo un tip de comportament, eu îiziceam gastric, adicã comportamentul modest,reþinut. Pe cînd eu aveam un temperament pectoral,adicã stãteam cu pieptul înainte. Asta era modamunteano-fanarioto-turcã, moda de comportamentartistic gastric, reþinut, modest. Despre mine la

început s-a spus cã sînt arogant pentru cã stãteamcu pieptul înainte, pectoral, ºi le spuneam cã, dacãmi-aº fi fãcut tinereþile literare în cafenelele vieneze,n-aº fi pãrut nici arogant, nici megaloman. Era alttip de atitudine. Un Werfel sau un Musil probabilcã stãtea þeapãn la masã, nimãnui nu i se pãrea cãar fi megaloman. Megaloman... Pãream sigur devocaþia mea, deºi eram profund nesigur, dardoream foarte mult sã ajung scriitor ºi aceastãdorinþã de a ajunge scriitor, ca ºi un anumit falsdispreþ pe care-l aveam faþã de mulþi scriitori demîna a doua din jur, lãsau impresia cã eu mã daumare, cum se zice la Bucureºti. Dar nu eraadevãrat, în esenþa mea am rãmas timid ºi reþinut.

ªi acum sã trecem ºi la, cum sã spun, mizeriilezilei. Ce este cu povestea aceasta legatã de acuzelecare vi se aduc, dinspre CNSAS, de retragerea dvs.din Consiliul Uniunii Scriitorilor anunþatã într-oscrisoare acidã adresatã domnului NicolaeManolescu?

– Este o ceartã între mine ºi vechiul meuprieten. Eu mã retrag din Consiliu pentru cã nu nemai înþelegem ºi-l las pe el sã...sã...sã... ( telefonulinvitatului începe sã sune).

Vã sunã domnul Manolescu!

Da, da... ºi-l las pe el, un mare critic, sãconducã în continuare Uniunea, debarasîndu-l deprezenþa mea poate incomodã. Am fost iritat defaptul cã în ultimul lui editorial, vorbind de relaþiilemele cu ºeful Poliþiei lui Ceauºescu, mã face ºoricellaº. ªi am spus în scrisoarea pe care aþi amintit-o cãe ciudat cã un ºoricel laº a construit o zidire de15000 de pagini în literatura românã ºi a reuºit,printre altele, sã arunce pe masã un roman cumeste Bunavestire, o satirã durã ºi vitriolantã aîntregului sistem comunist. A, cã pãream amabil cuPleºiþã sau cã Pleºiþã pãrea amabil cu mine, asta seexplicã prin faptul cã lui Pleºiþã îi era foarte teamãcã am sã mã aliez cu Goma, care mã vizita înperioada aceea ºi pe care l-am dus de douã ori laBurticã sã-i publice un roman, cum mi-a publicatmie Bunavestire. Sigur cã ziariºtii nu cunosc binerelaþiile ºi realitãþile de atunci, dar Manolescu ºtiaexact ce se întîmpla pe vremea aceea, el a fost lîngãmine ºi a apãrat aceastã carte. Faptul cã el pare cãnu mai înþelege ºi mai ales cã mã trateazã ca agentde influenþã mi se pare o injurie...Cum sã fiu euagent de influenþã al nu ºtiu cui?! Eu pot sã fiuagent de influenþã al lui Dostoievski sau al luiThomas Mann, dar nu al lui Pleºiþã sau al lui GicãLãbãu! ªi aici într-adevãr sînt megaloman ºi arogant,nu cunosc alþi zei decît zeii literari ºi zeii naþiuniiromâne.

Domnule Nicolae Breban, toate acestea se vorlãmuri cu siguranþã în perioada urmãtoare, înmediile literare sau unde credeþi dvs. Noi ne-ampropus sã vorbim despre romancierul NicolaeBreban, sper cã am ºi reuºit. Vã mulþumesc!

– Mulþumesc ºi eu!

Interviu realizat de Daniel Moºoiu

1199TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

În noiembrie 2005, la Cluj-Napoca a avut loccel de-al IV-lea Simpozion naþional dejurnalism, cu participare internaþionalã,

organizat de Catedra de Jurnalism a Universitãþii„Babeº-Bolyai”, în colaborare cu AcademiaRomânã, prin Centrul de Studii Transilvane, ºi curedacþia revistei Tribuna. Tema simpozionului:Presa scrisã româneascã – trecut, prezent ºiperspective.

La acel simpozion, conf. univ. dr. MarianPetcu, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism ºiªtiinþele Comunicãrii din cadrul UniversitãþiiBucureºti, a propus înfiinþarea unei Asociaþii aIstoricilor Presei din România (aceasta a fostdenumirea propusã iniþial!). Asociaþia, care urmasã fie legalizatã la Cluj-Napoca, în 2007, îºipropunea trei obiective importante: editareaRevistei române de istorie a presei; elaborareaunui tratat de istorie a presei româneºti ºiînfiinþarea unui Muzeu Naþional al Presei dinRomânia. Din fericire, am consemnat toate acestelucruri în cartea mea, Învãþãmântul jurnalisticclujean (1993-2006), Editura Accent, Cluj-Napoca,2006, p. 196-200. Am spus „din fericire”, pentrucã, ulterior, au apãrut ºi alte iniþiative care ºi-aurevendicat paternitatea unor idei care se lansaserã,deja, la amintitul simpozion, ºi care au devenitiniþiative ale Asociaþiei Române de Istorie a Presei.Desigur, trãim într-o societate liberã, oricine poateîntemeia publicaþii, poate scrie cãrþi, poate elaboratratate, poate înfiinþa instituþii. Dar prioritateapentru cele trei iniþiative amintite mai susaparþine Asociaþiei Române de Istorie a Presei!

Revin la Proiectul Muzeului Naþional al Mass-Mediei, o instituþie unicat în România, pe carenoi o vedem la nivelul celui mai modern muzeual mass-mediei din lume (Newseum, deschisrecent la Washington. E adevãrat cã existã înRomânia un meritoriu Muzeu al Presei „SeverBocu”, la Jimbolia, creat cu eforturile regretatuluipoet Petre Stoica, dar acesta este consacratexclusiv presei scrise).

Instituþia îºi propune, aºadar, sã fie prima deacest fel din þarã, dedicatã deopotrivã istorieipresei, radioului, televiziunii ºi internetului.

Muzeul ar urma sã aibã trei obiectiveimportante:

A. Colecþionarea de obiecte care sã atesteapariþia ºi dezvoltarea mass-mediei, de la formeleincipiente pânã la virtuþile Internetului. Avem aiciîn vedere: tipografii folosite în secolul trecut,maºini de scris, aparate de radio, aparate foto,patefoane, gramofoane, reportofoane,magnetofoane, pickupuri, difuzoare etc.

B. Material documentar: colecþii de reviste ºiziare, arhive ale instituþiilor de presã (grile deprograme, role de film, dosare, benzi, caseteaudio ºi videocasete) sau ale persoanelorparticulare, care au lucrat în presã (manuscrise,jurnale, scrisori, diplome, fotografii, cãrþi devizitã, alte obiecte personale etc.).

Viitorul muzeu are în vedere prezentarea unorexponate cu valoare istorico-documentarã ºiorganizarea, din perspectivã mediaticã ºiinteractivã, a unor expoziþii cu caracterpermanent, dedicate mai multor evenimentenaþionale (Unirea Principatelor, Rãzboiul de

Independenþã, Marea Unire, Revoluþia din 1989),fenomenelor politice (presa regimului totalitarcarlist, legionar, antonescian, comunist, regimulconcentraþionar, aºa-zisele procese ale criminalilorde rãzboi ºi ale partidelor istorice, presa exiluluipolitic etc.) sau altor teme de strictã actualitate(trupe ºi reporteri în teatre de rãzboi, crizaostaticilor) etc.

Prin felul în care este gândit, muzeul sedoreºte a fi unul participativ, un traseu complet alevoluþiei ºi rolului mass-mediei româneºti înconfigurarea jurnalisticã a marilor problemeistorice ºi culturale. Vreau sã spun cã am gânditmuzeul nu doar sub forma unor vitrine cudocumente, ci ca o instituþie vie, prin folosireatehnicii moderne, a prezentãrii unor scurte filmedocumentare despre publicaþii, fenomene sauevenimente mediatice, a folosirii spaþiului virtual.

C. Pe mãsura acumulãrii materialuluiarhivistic, muzeul va deveni ºi un autentic centrude documentare ºi cercetare, iar prin iniþiativelepe care le va avea, va reprezenta un factor activîn viaþa culturalã a municipiului nostru. Nu esteexclus ca acest muzeu sã fie centrul de cercetarecare sã elaboreze dicþionarele jurnaliºtilor, istoriiale marilor instituþii de presã, mergând pânã laelaborarea unei Enciclopedii a jurnalismuluiromânesc. Existã deja, la Catedra de Jurnalism aUniversitãþii „Babeº-Bolyai”, un început de ºcoalãde criticã ºi istorie literarã, care ºi-a propus sãvalorifice, deocamdatã, activitatea jurnalisticã ºipublicisticã a marilor scriitori români (interviuri,jurnale, scrisori, însemnãri de cãlãtorie, editorialeetc.), din care au apãrut deja volume dedicatescriitorilor Geo Bogza, Edgar Papu, Cella Serghi,Constantin Ciopraga ºi Fãnuº Neagu (lucrãrielaborate cu participarea unor studenþi). Volumeleamintite s-au bucurat de succes din parteapublicului ºi a criticii de specialitate. Asemeneademersuri sunt cu atât mai necesare azi, când, înpractica editorialã, existã un haos fãrã precedentîn istoria culturii române (un articol din revistaApostrof, nr. 4 din 2011, semnat de GeorgeVulturescu, este concludent în acest sens).Niciodatã istoria literarã nu a fost atât de viciatãca în prezent, ajungându-se la adevãrate acte deimposturã intelectualã (publicarea aceluiaºimaterial în mai multe reviste, fãrã precizarealocului unde materialul a apãrut iniþial; publicareade documente fãrã respectarea celor maielementare norme – greºeli de transcriere, lipsanotelor, nemenþionarea arhivei etc.). Cine vor fieditorii noºtri de mâine, având în vedere faptul cãmeseria de editor nu se învaþã nicãieri (câtevamasterate de profil nu sunt suficiente)? Or, unadin menirile muzeului este ºi de a consolidaaceastã ºcoalã editorialã, care sã se ocupe devalorificarea ºtiinþificã a patrimoniului nostruliterar (modelul revistei Manuscriptum, iniþiatã dePerpessicius ºi editatã de Muzeul LiteraturiiRomâne este un bun exemplu în acest sens). Dealtfel, începutul l-am ºi fãcut: o parte dinmaterialul arhivistic va fi publicat în Revistaromânã de istorie a presei, una din cele mai bunereviste academice din spaþiul cultural românescactual, care are deja rubrici de profil („Mãrturiipentru mai târziu”, „Arhiva de aur” etc.).

O asemenea iniþiativã, astfel gânditã, esteunicã în Europa. Tocmai de aceea mizãm, pentrufinalizarea proiectului, pe atragerea unor fonduristructurale, pe sponsorizãri ºi acte de donaþie etc.

Înfiinþarea acestui muzeu are multiplesemnificaþii culturale ºi chiar filosofice. Trãimîntr-o vreme în care asistãm la distrugerea uneibune pãrþi a memoriei noastre culturale. Suntmulte familii de scriitori, artiºti, jurnaliºti, ai cãrordescendenþi au alte preocupãri decât cele alepãrinþilor. Ce se întâmplã cu arhivele lor? Multedin acestea vor fi distruse, dacã nu se iau mãsuriurgente pentru recuperarea lor. Am publicat înpresã un articol despre modul cum a fost arsã, înanul de graþie 1992, toatã arhiva prozatoarei CellaSerghi, de cãtre familia care i-a ocupatapartamentul, dupã decesul scriitoarei (erau acoloscrisori ºi fotografii de la Liviu Rebreanu, CamilPetrescu, Mihail Sebastian, precum ºi manuscrisulultimului ei roman, Singurãtate în doi). Articolulmeu n-a sensibilizat pe nimeni, nicio instituþiepublicã nu a intrat în alertã. În revista Apostrof(nr. 4, 2011), Marta Petreu a publicat articolulFondul de manuscrise blagiene din colecþia dneiElena Daniello, în care deplânge modul în care s-arisipit, în cele patru zãri, un important tezaurarhivistic, legat de Lucian Blaga. Apoi, sã nu nefacem iluzii: gestul lui dlui George Brãiloiu, care acumpãrat la o licitaþie fondul de documenteCioran, pe care ulterior le-a adus în þarã ºi le-adonat Bibliotecii Academiei Române, este unulrarisim, dacã nu irepetabil.

În al doilea rând, apariþia internetului duce lascãderea dramaticã a urmelor ºi mãrturiilor carerãmân de la jurnaliºti ºi publiciºti. Scriem doar lacalculator, avem doar fotografii digitale. Darnimeni nu poate stabili cu exactitate duratasuportului electronic. Este încã un motiv careimpune crearea acestui muzeu, menit sã salvezeceea ce se mai poate încã salva.

Existã un interes foarte mare din partea unoroameni de culturã, pentru predarea înpatrimoniul public a arhivelor, colecþiilor ºibibliotecilor particulare (domnul Mihai Neamþu,de pildã, proprietarul unei colecþii cu peste 50 deaparate de radio, ºi-a arãtat disponibilitatea de adona aceste aparate muzeului. La fel de entuziastde idee sunt scriitorul Cornel Udrea, el însuºiposesorul unei importante colecþii legate deistoria radioului, profesorul Mircea Muthu,deþinãtorul unor reviste-unicat, ºi alþii).

Deocamdatã, vom amplasa acest muzeu într-osalã specialã a Bibliotecii Judeþene „OctavianGoga” din Cluj-Napoca, unde am gãsit sprijinulgeneros al directorului general, drd. Sorina Stanca.Dupã ce se va strânge suficient material arhivisticºi muzeistic, am putea trece la o altã etapã, ºianume la începerea demersurilor pentruconstruirea unei clãdiri destinate muzeului, prinatragerea de fonduri europene în acest sens.Faptul cã municipiul Cluj-Napoca doreºte ca, înanul 2020, sã devinã Capitalã CulturalãEuropeanã, sporeºte ºansele proiectului nostru.

Ne vom adresa instituþiilor publice (bãnci,firme private, instituþii mass-media) pentru aatrage fonduri, pentru a figura între întemeietoriiacestui proiect cultural. Sunt convins cã vom aveasucces, în ciuda condiþiilor de crizã economicã,socialã ºi politicã în care trãim.

strategie & patrimoniu cultural

Pledoarie pentru MuzeulNaþional al Mass-Mediei

Ilie Rad, Preºedintele Asociaþiei Române de Istorie a Presei

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2200 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

În perspectiva ”de-a fi ce-am fost odatã ºi, maimult decât atâta...” valuri de emoþie comunitarãau cuprins oamenii de culturã ai Clujului! În

cele ce urmeazã mã voi referi doar la situaþiaartelor plastice.

Teoriile amãgitoare ale ”dresajului cultural” vãdîn fixarea unor astfel de þeluri disproporþionate cafinalitate faþã de mãrimea resurselor locale, creareaunei emulaþii promiþãtoare, a unui entuziasmbenefic care, canalizate printr-o strategieoperaþionalã, sã poatã conduce, în timp, laasigurarea unei infrastructuri instituþionale ºioperaþionale, în mãsurã sã impunã candidaturarealã a Clujului, atunci când aceasta va fi solicitatã.Cine a aruncat piatra aceasta este mai puþinimportant! Conteazã aportul frenetic al celornumeroºi dispuºi sã o ridice. Planuri ºi strategiidecenale s-au mai vãzut ºi altãdatã. Pe cândagitprop-ul documenta ritos cã tocmai trãiammomentul ”unui ev aprins”, din cauze prea bineºtiute, a venit Revoluþia. ªi, ce vâlvãtaie? Pojarul n-a lãsat însã condiþii propice pentru însãnãtoºireasocialã ºi nici pentru schimbarea climatuluicultural.

Ce înseamnã Clujul astãzi din punct de vedereartistic? O cãdere implacabilã a climatului deemulaþie artisticã. Lãsând la o parte conjuncturaprivatã, care a susþinut, nu atât cât era necesar,artele plastice, declarate ”orfane” de cãtre cei careau ocupat scaunele decizionale ale puterii dupãRevoluþie... Sigur, este mai greu sã câºtigirãzboaiele culturale trimiþând în prima linie ”copiide trupã”! Chiar dacã nimeni nu se îndoieºte degenialitatea lor. Trebuie sã le asiguri ”baze deantrenament”, sã performenzi printr-o ”elitã deantrenori”, sã gãseºti strategii învingãtoare în luptã,sã ai generali specializaþi în ofensiva combativã ºinu ”specialiºti” în intendenþã, abilitaþi sãmanipuleze/aprovizioneze din spatele frontuluidupã propriul lor interes. Cine sunt cei vinovaþi deaceastã delãsare? În mod firesc, s-a considerat anide zile cã cel mai important efort al comunitãþiieste atragerea resurselor financiare - investiþiilestrãine, cu alte cuvinte, un plus de organizarecomunitarã, un plus de prosperitate social-economicã, prin asigurarea unor facilitãþi pentrumall-uri, creºterea gradului de civilizaþie urbanã,prin introducerea canalizãrii, a apei curente, prinasfaltarea strãzilor, crearea de parcuri, instituþii dedivertisment ºi locuri de joacã pentru copii.Dincolo de puseul identitar-naþionalist traversat deoraº în primii ani dupã 1989! Cultura - ca oricelucru ”greu” - a fost lãsatã sã cadã inerþial ”lafund”! Pierre Bourdieu vorbeºte despre ”ramificareaputerii” în puterea exploatãrii (economie), putereaguvernãrii (politicã) ºi puterea simbolicã (culturã).În fiecare din aceste ”câmpuri” sunt vorbite altelimbi, predominã alte reguli, se cer alte capacitãþi.În fiecare din aceste ”câmpuri” - ale capitaluriloreconomice, sociale ºi culturale angajate - pondereacelor care se întretaie este diferitã.

Ceea ce ar trebui sã se afirme pregnant mai alesîn câmpul politic este ”capitalul culturalincorporat”, beneficiul de ”reputaþie” (capitalsimbolic) ridicând ”plus-valoarea” reþelelorcomunitare, inclusiv cele educaþionale. Aºadar,”achiziþionarea de capital simbolic este - conformlui Bourdieu - scopul oricãrui comportamentsocial”. Acesta este definit, pe de-o parte, ca

”prestigiu”, pe de alta, drept ”credit”, ºi esteexpresia aprecierii ”onoarei” comunitãþii. Cu altecuvinte, prin schimbul de capital social, culturalsau economic, ”bogãþia” sau ”apartenenþa” pot fitransformate în capital simbolic. Aceastã relaþieeste reversibilã! Ce s-a întâmplat în cei douãzeci deani care au trecut cu bruma de capital simbolic alcomunitãþii? Autoritãþile au avut de gospodãritcirca 600 de artiºti plastici, unii dintre ei de faimãnaþionalã sau internaþionalã, o excelentã bazãprofesionalã pentru creaþie, o universitate de artã,un muzeu, o brumã de investiþii era necesarã: unsprijin simbolic mãcar pentru galeriile de artãprivate, un interes mai responsabil pentru sãli deexpoziþie ºi pentru proiecte artistice internaþionale.Din câte ºtiu, cel puþin în ultimii ani acest sprijin s-a acordat dupã criterii obscure, ca sã nu spun maimult (apropo, una din ºtirile recente vorbea despresprijinul de la bugetul local ”pentru dotarea unuispaþiu de creaþie (atelier!?) cu o ceainãrie!?”) O ficeaiul un medicament (panaceu universal), dar nute vindecã de lipsa talentului artistic. Nicidivertismentul, devenit un principiu sine qua nonal vieþii, nu produce emulaþia necesarã pentrumuncã!

Un proverb spaniol spune: Dacã vinul teîmpiedecã la muncã, lasã munca! Sau o fi oaplicare ineditã a principiului parteneriatului public-privat?

În urmã cu câþiva ani s-a închis Galeria Mare aFondului Plastic; urmeazã Galeria Micã (PiaþaUnirii 22). În locul lor s-a pus spaþiul de la TurnulCroitorilor. Altãdatã o temniþã pentru rãufãcãtori!Nu vorbesc cã aceasta ar putea însemna ºi orãstãlmãcire a unor sensuri istorice din motiveindependente de promovarea... turisticã. O sã seobiecteze cã aceste spaþii expoziþionale existãexcedentar la Muzeul de Artã. S-ar putea sã fieadevãrat, întrucât puþini artiºti se mai încumetã,fãrã sprijin, sã facã o expoziþie. Cine oare ar trebuisã-i sprijine? Cine ar fi trebuit sã dea semnalulpentru un amplu proces de ”deconstrucþie” avechilor obiºnuinþe ºi metehne culturale, pledândpentru noi strategii culturale de luptã?

În ultimii douãzeci de ani s-a produs totuºi,imperceptibil, un fenomen major: arta tradiþionalã,de facturã cultural-identitarã, a pierdut masiv terenîn faþa artei internaþionale media ºi prin absenþasprijinului material al autoritãþilor locale. Dupãprincipiul cã nimeni nu este profet în þara lui, omânã de tineri reuniþi sub sigla ”Fabricii dePensule” ºi-au ”luat lumea-n cap”, hotãrâþi sã-ºiapropie recunoaºterea concetãþenilor, fiind impuºiprin circulaþia artei lor dinafarã. Ei vin, cu altecuvinte, cu propriul lor ”capital simbolic” ºi nu maiau rãbdare sã militeze pentru acumularea lui aici.Ne aºteptam ca deþinãtorii capitalului social(politic) sã-l preia fãrã remuºcãri ºi sã-l transformeîn ”bogãþie”, ”titluri educaþionale”, ”excelenþe”, noi”apartenenþe” pentru comunitatea localã. Un primpas s-a ºi produs prin asimilarea ºi recunoaºterea”onorabilitãþii” de cãtre comunitate, în cel maidulce stil agitprop, a artistului Mircea Cantor caretrãieºte mai mult în strãinãtate. Faptul nu pare sã-lfi impresionat însã pe acesta prea mult.

Ce-ar mai fi de salvat? Probabil ”onoareapatrioticã” de a cuceri campionatul ºi de a juca încupele europene. În locul unor suite de stânjeneli,peste gropile din culturã sã aºternem covorul roºu

al unei ”Bienale Internaþionale de Artã”, artefactulunui Centru Internaþional de Artã, devenit brusc,miraculos, un artificiu care ar rezolva toateproblemele. Citez: Copiii migranþilor de a doua saua treia generaþie din Paris, Londra, Los Angeles sauBerlin (ca ºi artiºtii migranþi de la noi, aflaþi laprima generaþie) au produs o ”intermediaritate”culturalã, dând lumii globalizate un chip prietenos,colorat, paºnic. Strategia duplicitarã a multor artiºti-migranþi ºi artiste-migrante, anume aceea de aformula modele identitare ºi subiective post-coloniale în, sã zicem aºa, bârlogul lupului, poate ficriticatã, pentru cã se potriveºte perfectreprezentãrii ºi marketizãrii de sine specificeideologiei globalizãrii. Ca favoriþi ai lumii artistice,artiºtii-migranþi ºi artistele-migrante au obþinut unabonament pe termen lung la bienale. (MariusBabias)

Întrebarea este ce ”produc” aceste bienale?Vorbim prin ele despre ”integrare culturalã” saudespre ”segregare economicã” legitimatã cultural?Vorbim de o ”camunflare esteticã” aantagonismelor dintre bogaþi ºi sãraci, sau despre”întãrirea realã a afirmãrii culturale a celor asupriþiºi sãraci”? Acestea sunt problemele reale ºi ale uneicapitale culturale europene ”impresariatã” ºi”manageriatã” de fratele mai mare ºi interesat.Unele succese se obþin prin identitatea palieruluiorganizatoric: existã un circuit al curatorilor ºicomisarilor de expoziþii din Vest care cãlãtoresc de-a lungul continentelor, remorcând întreagacomunitate artisticã internaþionalã. Succesul arconsta în preluarea de cãtre statele industrializatebogate a costurilor. Ceea ce ar trebui sã facem noie sã creãm acele instanþe de promovare la condiþiileVestului (1). Un salt mortal, dacã pornim de aici,de unde suntem. Nu mai vorbesc cã ”a-l anima” pecelãlalt, din periferie, este o formã deinstrumentalizare, care, deºi nu þine de distincþiadintre contextul intern ºi extern al artei, preaseamãnã cu un ”organ de propagandã” al arteiinternaþionale. Sã nu fie aceasta doar un”ornament” al dominaþiei, asupririi ºi suprimãrii,montat în prelungirea principiilor de bazã aleculturalismului. Înainte de toate, trebuie sã scãpãmde obsesiile care ne atârnã de gât ca pietrele demoarã: a fi capitalã culturalã europeanã nuînseamnã a impune Europei obsesiile noastreidentitare ºi nici a cãdea brusc în ceaºcacosmopolitismului de scarã planetarã. O spune totMarius Babias (2): ...Prima Lume ºi a Treia Lumenu sunt ansambluri care se exclud reciproc, ci pãrþicântãrind diferit (în mod injust), legate între ele,ale unei economii globale.

1. Cã lucrurile stau aºa o dovedeºte faptul cã oraºulnostru s-a mai confruntat o datã cu utopia organizãriiunei Bienale Internaþionale. Prin anii 1996 - 2006,graficianul Ovidiu Petca a organizat o bienalã, în maimulte ediþii, de data aceasta, de graficã. Nu este depovestit marasmul problemelor care au fost create chiarde instituþiile statului. Inclusiv cele legate de lipsaangajãrii responsabilitãþii privind gestionarea lucrãrilordonate de participanþi. În treacãt fie spus, "noutatea"unei astfel de bienale n-a fost exploatatã deloc deautoritãþi.

2. Marius Babias s-a nãscut la 11 noiembrie 1962 laSuceava ºi a emigrat în 1974 în Republica Federalã aGermaniei. Trãieºte la Berlin, ca autor, jurnalist, curatorde expoziþii, profesor de teoria artei. Din 2008 estedirector la Neurer Berliner Kunstverein (N.B.K.) dinBerlin. A susþinut proiecte artistice în România,sprijinind afirmarea internaþionalã a tinerilor artiºtiromâni.

Vasile Radu, Preºedintele Societãþii Colecþionarilor de Artã din Transilvania

O bienalã internaþionalã deartã la Cluj?

Un punct de vedere

1. Criza financiarã a afectat ºi capitalul organi-zaþiilor de presã, precum ºi profitul dobândit înurma publicãrii constante a machetelor public-itare. Unele ziare au falimentat (Clujeanul,Curentul, Jurnalul naþional, Foaia transilvanã…)altele ºi-au restrâns sau au renunþat la numãrulpaginilor publicate local (Capitalul, Românialiberã, Ziarul financiar). Dacã în urmã cu un an,machetele publicitare din Prosport, Monitorulde Cluj, Fãclia, ajungeau la trei-cinci pe zi, anulacesta numãrul lor a scãzut considerabil sau n-au apãrut decât ocazional. Din aceastã per-spectivã, criza e asociatã cu schimbarea de per-soane prin înlocuire, renunþare la serviciile lor ºiprin desfiinþarea mai multor posturi consideratenecesare pentru presa scrisã (documentarist,corector, fotoreporter etc.). Drept urmare, nu nesurprind articolele scrise schematic, cuprinzândinformaþiile preluate doar de la televizor ºi nudirect de la sursã, lipsa interviurilor, a analizelorde conþinut cu substanþã, care denotã o carenþãa abordãrilor interdisciplinare ºi un minim deresponsabilitate.

Presa scrisã nu reacþioneazã proporþional cuimportanþa ºi actualitatea evenimentelor. Încli-naþia spre violenþã, divertisment, monden, sexu-alitate ne reaminteºte cã presa, ca multe alteinstituþii, este o industrie guvernatã de regulileprofitului fãcând grave concesii în difuzareainformaþiei. Cristian Þopescu afirma chiar, într-o emisiune televizatã, în calitatea domnieisale de redactor-ºef al ziarului Prosport, cã ediþi-ile cuprinzând scandaluri sau ºtiri mondene dinlumea sportivã, se vând mult mai bine decâtcele în care sunt consemnate performanþelenaþionale ºi internaþionale ale sportivilor.

Noile mijloace media selecteazã vertiginospublicul consumator. Dacã cititorii fideli rãmânconsecvenþi lecturii ziarelor favorite, o parteconsiderabilã preferã televiziunea ºi internetulca mijloc comod de accesibilitate ºi dobândire ainformaþiei. Din 26 februarie 1993, ziua în caredomeniul "ro" a fost înregistrat în baza de dateInternet Assigned Numbers Authority, ºi pânãastãzi internetul a ajuns o reþea globalã, dom-inând categoric lumea comunicãrii, cel puþin,prin universalitatea ºi furnizarea rapidã a infor-maþiei. Interesul pentru presa scrisã a scãzutinclusiv în rândul studenþilor, cel puþin laFacultatea de ªtiinþe Politice, Administrative ºiale Comunicãrii, unde biblioteca a renunþat deanul trecut la toate abonamentele periodicelor,pãstrându-le doar pe cele ale revistelor de spe-cialitate.2. Presa, potrivit lui Alexander Miklejohn, aredouã funcþii majore: informativã ºi criticã. Ea

trebuie sã ofere o informaþie veridicã ºi credibilãîn scopul securitãþii, al influenþãrii obiective înluarea deciziilor de cãtre indivizi sau grupuri ºial respectãrii drepturilor omului. Atunci când eanu îºi respectã acest statut ºi nu îºi asumãaceastã responsabilitate, devine, realmente, unpericol social. Voi aminti cazul binecunoscut alvirusului A/H1N1 (gripã nouã), vinovat, s-a pre-supus, de moartea actorului Toni Tecuceanu dela Cronica Cârcotaºilor. La douã zile dupãdeces, Gardianul publica articolul: Val de vac-cinãri împotriva gripei porcine (7 aprilie 2010).Se încerca motivarea, invocându-se tragiculsfârºit al artistului, marilor aglomerãri launitãþile sanitare pentru vaccinarea populaþieidin capitalã. Dupã alte ºapte zile, când panicastãpânea deja o parte din populaþie punând-oîntr-o grea dilemã pe cealaltã, Libertatea anunþãcã Fratele lui Toni Tecuceanu se adreseazãAvocatului Poporului. Ajunsese la concluzia cãdecesul s-a datorat unei erori medicale, invo-carea gripei porcine, nefiind decât o formã depropagandã a Ministerului Sãnãtãþii pentru pro-movarea vaccinului împotriva respectivului virusA/H1N1 (14 aprilie 2010). Evident, presa nu ºi-aasumat rolul câinelui de pazã al democraþiei, n-ainvestigat nici cauzele efective ale morþii actoru-lui, lãsându-se pradã conjuncturalului, manipu-latã într-un context, oricum, de teamã ºineliniºte publicã. 3. Se ºtie cã, în general, presa scrisã este privitãcu o anumita rezervã. Dupã un sondaj, fãcut în2009, de Centru de studii sociocomportamen-tale, 64% dintre respondenþi îºi exprimã încre-derea în ea, indicând efectiv un titlu (Adevãrul

25%, Jurnalul 22,0%, Evenimentul zilei 20,0%,Gândul 18,0 %, Libertatea 14,0%, Altul 1, 0%),în vreme ce 36% declarã, fie cã nu citesc niciun ziar, fie cã nu au încredere în niciunul.Paralel cu acest sondaj, scãdea îngrijorãtorîncrederea populaþiei în puterea politicã,ajungând, în 2010 la urmãtoarele cote: preºedin-tele 9,8%, premierul Emil Boc 6, 9% ºi PD-L 13, 8% (sondaj publicat de IMAS, 29 octombrie,2010). Gradul de încredere în presã creºte sauscade în funcþie de veridicitatea informaþiei,motivaþia transmiterii informaþiei ºi de impli-carea sau neimplicarea în combaterea corupþiei.Un fenomen deconspirat, oricum de presascrisã, decât de puterea politicã. Numeroaseleacte de corupþie ar fi rãmas necunoscute, dacãpresa nu s-ar fi angajat în anchetarea,dezvãluirea ºi publicarea lor. Cazurile "Voicu","Bogdan Chireac" "Ridzi", (ultimul a dus lademisia tardivã a ministrului PDL) ºi multealtele au avut darul sã consolideze încrederearomânilor în presã ca a patra putere în stat.Deºi, atât de frecvent, jurnalismul axat doar peopinia conjuncturalã, excluzând investigaþiaamãnunþitã, refuzând sã treacã dincolo dedeclaraþiile oficiale, slãbeºte aceastã încredere,generând apatie, indiferenþã ºi, mai grav,desconsiderare. Adevãrul despre gripa aviarã s-aaflat, ulterior, incidental ºi, cu tot arsenaluldeconspiraþiilor, mulþi au recepþionat articolelecu o dozã semnificativã de prudenþã ºi scepti-cism.4. În presã, manipularea se practicã din diverseinterese patronale sau de concurenþã. Cineva,din afara ei, o poate manipula, la rându-i,folosind-o. În ambele situaþii procedeul este uti-lizat pentru dobândirea ºi menþinerea puterii.Consecinþa gravã în manipularea publicului estechiar acceptarea acestei manipulãrii. Fenomenulcleptocraþiei nu mai este o necunoscutã pentrupublicul din România, dar tinde sã devine oobiºnuinþã împotriva cãreia se considerã cã nuse mai poate face nimic. Minciuna promovatãîn rang de necesitate: a trãi în adevãr este unsemn de slãbiciune, minciuna este calea sigurãspre succes. Discreditarea instituþiilor sau a per-soanelor este o formã incisivã ºi constantã, ani-matã de manipulare. Ea a devenit una dintreprincipalele arme în lupta politicã. În faþa unoradevãruri incomode, ziariºtii ºi politicienii,deopotrivã, reacþioneazã dupã acelaºi tipic dediscreditare rapidã al emitentului pentru aîngropa cât mai adânc fondul problemei ºi a-lanihila. Metoda discreditãrii se remarcã prin dis-trugerea imaginii persoanei vizate de acest pro-cedeu ºi prin pierderea de cãtre subiect a spriji-nului sau a încrederii de care se bucura pânãatunci. 5. Raportul dintre autoritãþile statului ºi presãpoate fi viciat când e absentã ºi tardivã comuni-carea. Necomunicarea este, inevitabil, dublatãde dezinformare ºi confuzie. Instituþiile statului,în ultima vreme, percep presa ca un factordestabilizator al imaginii ºi autoritãþii, fapt caregenereazã lipsa de transparenþã în furnizareainformaþiilor. Dacã nu au izbutit decât în partesã controleze presa, instituþiile statului aurecurs, în schimb, la manipulare, numind presaun pericol la adresa suveranitãþii statului.Dispreþul politicului faþã de presã sau pro-movarea frecventã a diversiunii (schimbareaopþiunii prezidenþiale faþã de vârsta de pension-are, pentru a masca frauda Robertei Anastase)

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2211TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

ancheta

Lucian Ciupei

O crizã de fond

O crizã a presei scrise?Am rugat participanþii la un curs de ºcoalã doctoralã în ºtiinþele comunicãrii sã-ºi comunice opiniile pe

marginea acestui subiect-vedetã al mediilor româneºti. Sã rãspundã, mai precis, urmãtoarelor întrebãri:1. Dacã existã, în ce constã aceastã crizã? Dacã nu, cum se explicã panica celor care o aclamã?2. Este presa un pericol social? Ce a putut provoca o asemenea percepþie?3. ªi-a pierdut presa credibilitatea? Dacã da, ce a contribuit la pierderea ei?4. Cât de periculoasã e manipularea în lupta politicã? Cu ce consecinþe?5. Raportul presã – autoritãþile statului: o logicã a discursului paralel?6. Despre condiþia presei comunitare. Cât de comunitarã este aºa-zisa presã localã?Rãspunsurile, majoritatea, sunt remarcabile prin acuitatea observaþiilor ºi prin rigoarea diagnosticului politic.

Pentru câteva din ele, revista Tribuna ºi-a oferit cu generozitate paginile.

Aurel Sasu

au amplificat pe bunã dreptate acþiunile deinvestigare ale presei. De altfel, lipsa de trans-parenþã a guvernului a fost sancþionatã ºi deAngela Merkel, cu prilejul vizitei la Bucureºti,atrãgând atenþia premierului Boc asupra modu-lui ambiguu în care sunt atribuite procedurilede achiziþie publicã ale firmelor germane.Presa, de asemenea, promoveazã un discurs pãr-tinitor datoritã sistemului patronal care oguverneazã. Desfãºurarea activitãþii ei într-unasemenea cadru o face vulnerabilã ºi servilãdiverselor interese impuse sau propuse depatronii implicaþi sau influenþaþi în plan politic.Nu existã un echilibru al declaraþiilor, ci doar opolarizare anti-prezidenþialã amplificatã deCotidianul ºi una pro-prezidenþialã accentuatãde Evenimentul zilei ºi România liberã.6. Rolul presei locale este acela de a se implicacu responsabilitate în majoritatea problemelorcomunitãþii pe care o reprezintã. Ea trebuie sãsupravegheze, de exemplu, realizarea proiectelorderulate de primãrie ºi sã le aducã la cunoºtinþacetãþenilor din municipiu. Anul trecut, Agenþiade monitorizare a presei (ActiveWatch) a încer-cat sã identifice câteva probleme cu privire ladezvoltarea urbanã durabilã în agenda media peperioada 15 februarie - 15 mai 2010. Au fostmonitorizate Foaia transilvanã ºi Monitorul deCluj, pe proiecte diferite; infrastructura ºi rea-menajarea arenei sportive, a zonelor comerciale,a parcãrilor (februarie), regulamente privindregimul spaþiilor comerciale ºi ale teraselor(martie), reabilitarea Canalului Morii ºi liniei detramvai (aprilie), reabilitarea strãzilor (mai).Din cele 135 de articole pe aceste teme, 86aparþin ziarului Monitorul de Cluj ºi 33 ziaruluiFoaia transilvanã. Din procentul de 100%, doaraproximativ 6% din articolele identificate ºianalizate au cuprins mãrci ale implicãrii jur-naliºtilor, restul de 94% limitându-se la rolul deinformare ºi prezentare a faptelor. Foaia transil-vanã a fost singura publicaþie clujeanã care aadoptat un ton critic. Primãria oraºului a acu-mulat un numãr de 106 de apariþii ºi a fãcutobiectul a trei prezentãri negative (era criticatãpentru unele proiecte de infrastructurã care, fiegenerau discomfort locatarilor, fie nu erau sufi-cient de transparente) ºi douã pozitive (eraapreciatã pentru iniþiativele civice de plantare acopacilor ºi deblocarea licitaþiilor pentru reabi-litarea strãzilor). Dezbaterea, punctul de vedere,analiza informaþiei este surclasatã de informaþiaseacã, obiectivã, neprelucratã. În lipsa dezbate-rilor ºi a reacþiilor imediate faþã de programelecomunitare, presa localã va rãmâne un simplurepertoar de iniþiative, lipsite de participareaactivã ºi beneficã a publicului la punerea lor înpracticã.

Presa scrisã înregistreazã un regres faþã decare trebuie sã se simtã responsabilã. Vremurilejurnalismului literar axat pe ghidarea formãriiopiniei în scopul exprimãrii ºi apãrãrii libertãþiidemocraþiei sunt de mult apuse. Chiar dacã ºi-apãstrat trãsãtura fundamentalã de informare, selasã ghidatã de conjuncturi ºi interese, astfelîncât îºi pierde treptat credibilitatea. Deºi mulþicititori s-au reorientat spre jurnalismul online,presa scrisã îºi subþiazã constant utilitatea, nuºi existenþa. Ea îºi poate recãpãta interesul,chiar dacã nu în aceeaºi mãsurã, doar implicân-du-se mai activ ºi mai constant, fãrã anumiterezerve premeditate, în problemele de interespublic.

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2222 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

accent

Fenomenologia stopului cardiacVianu Mureºan

„Ar fi greu sã argumentãm cã mintea ºi conºtiinþa sunt simple produse ale activitãþii electrice ºi chimice

a creierului, de vreme ce în timpul stopului cardiac nu existã nicio activitate electricã mãsurabilã, iar

schimbãrile chimice care apar au rostul de a salva celulele cerebrale de la moartea iminentã autoreglatã(apoptozã)., dr. Sam Parnia, Ultima frontierã, p. 216

Chiar ºi cei mai riguroºi fenomenologi aufost destul de superficiali încât sã nuangajeze în analizã raportul conºtiinþã-

creier, comportându-se pe întreaga suprafaþã ademersului lor ca ºi cum conºtiinþa ar fiautonomã, nemijlocitã ºi de esenþãtranscendentalã. Închisã în sfera eiautoreflexivã, conºtiinþa fenomenologicã seraporteazã la sine ca la ceva absolut, ignorândprincipial infrastructura fiziologicã cerebralã ºi,mai larg, corporalã care, dupã toate datele decare dispunem, îi oferã ocazia sã se manifesteîn modul ºi sub aspectele cunoscute, consensualadmise ca reale. Ce este ºi cum este conºtiinþaam putea afla încercând sã o extragem falseisale autarhii, iar acest fapt se poate produceaccidental, în momentele de blocaj al creierului.Tocmai acest lucru îl supune investigaþiei ºiîncearcã sã-l conducã înspre o nouã teoriedoctorul Sam Parnia bazându-se pe experimenteºi relatãri ale unor pacienþi care au suferit stopcardiac.

Fãrã sã fi ajuns la o nouã teorie, el îºiexplicã rezultatele la care a ajuns pânã la acestmoment, anul 2007, când ºi-a publicat carteaUltima Frontierã (2010 în limba românã, Ed. Humanitas). Rezultate mai degrabãprovocatoare pentru filosofie ºi ºtiinþã decâtedificatoare în vreun sens. ªi cu aceastã ocaziear fi cazul sã atragem atenþia asupra puerileiprezentãri fãcute cãrþii ºi autorului pe copertaIV de BBC Focus Magazine, care scrie: „o cartecare redefineºte tot ceea ce ºtim despreconºtiinþã”. Exortaþie gratuitã ºi delirencomiastic al revistei. În fapt, cum ºirecunoaºte, autorul n-a ajuns nici mãcar la oteorie proprie, cu atât mai puþin la o paradigmãrevoluþionarã. Nu e respectatã nici modestiaautorului, nici conþinutul propriu-zis al cãrþii.Raþiunile de marketing sfideazã ºi buna cuviinþãºi realitatea. Lucru deplorabil.

Doctorul Parnia nu face o analizãfenomenologicã a conºtiinþei pacienþilor care auavut aºa-zisele EMI (experienþe ale morþiiiminente) în urma unor accidente sau în timpulunui stop cardiac. De altfel el nici nu parefamiliarizat cu filosofia fenomenologicã, ceea cel-a ºi împiedicat sã observe similaritateafrapantã între sincopele survenite în stopcardiac ºi reducþia fenomenologicã, în speþãpunerea între paranteze a experienþei ºicertitudinilor. Ele totuºi existã ºi meritã sã leschiþãm aici. Reducþia fenomenologicã este ometodã prin care eul conºtient îºi testeazãconsistenþa onticã ºi valabilitatea gnoseologicã a„cunoºtinþelor”. Pentru aceasta el procedeazã laeliminarea datelor câºtigate prin experienþasenzorialã, ele nefiind realitãþi în sine, ci simpleproducþii ale sintezelor perceptive cu careopereazã conºtiinþa intenþionalã, adicãreconstituiri fenomenale la a cãror formãconcurã intuiþia, sensibilitatea ºi intelecþia. Înabsenþa reconstituirii nu putem ºti nimic despre

lucrurile ºi procesele externe. De asemenea, eulsupune aceluiaºi examen datele privitoare lasine, la conþinutul reprezentãrilor, intuiþiilor,gândurilor proprii. Pe scurt, eul fenomenologicîncearcã sã se comporte ca ºi cum el ar fi oformã goalã de conþinut, cu un singur atributtotuºi – existenþa în sine, aºa-zisul egotranscendental. Întreaga lume externã precum ºitoate datele corelative conºtiinþei pot sã disparã,ceea ce ar echivala cu dispariþia realitãþii înîntregul ei. Cu o singurã excepþie, realitateaeului. El nu este în mãsurã sã se autosuspende,fapt care, vãzut din afarã, nu-i dã garanþiaabsolutului, ci îl transformã în marota proprieipoziþionãri intenþionale faþã de sine.

În atitudinea lui fenomenologicã eul devineo conºtiinþã goalã de sine cãreia nu-i revine niciun corespondent în existenþa externã ºi nici înexperienþa unui alt eu. El existã numai pentrusine, având drept suport propria reprezentare.La drept vorbind, aceastã seducãtoare dogmãhusserlianã nu poate fi obiectul unei cunoaºtericonsensuale, cãci eul este fatalmente solipsist.Ca atare, în afara predicii de sine, el nu arenicio altã susþinere, nici un adevãr. Sã vedemdacã nu cumva sincopa stopului cardiac duceconºtiinþa subiectivã la o experienþãasemãnãtoare. Din capul locului trebuie spus cãtehnica stopului este consecinþa radicalã a uneidisfuncþii în ordinea vieþii, ceva întâmplat, iarnu intenþionat – ceea ce trebuie remarcat cafiind o diferenþã semnificativã. Medicina nu sefereºte sã foloseascã expresia „moarte clinicã”.Sã cutezãm totuºi a afirma cã moartea clinicãeste o „punere între paranteze”, dar numetodicã, ci naturalã. Deci, forþând analogia,moartea clinicã este o reducþie fenomenologicãradicalã, pentru cã, dupã toate aparenþele,dispare nu numai experienþa lumii externe ºi acelei interne, dar dispare pânã ºi eul dãtãtor decertitudine onticã. De reþinut, „dupã toateaparenþele”. În realitate ºi dincolo de aparenþãse întâmplã unele fenomene, numite de

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2233TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

specialiºti experienþe ale morþii iminente (EMI).Adicã, descrieri ale impresiilor, viziunilor,senzaþiilor „mortului” în stare clinicã, pe carenimeni din anturajul medical nu le poatepercepe. Pe scurt, imaginea „lumii la limitamorþii”, accesibilã exclusiv pacientului. Acesteaar echivala proiecþiilor intenþionale, protenþiilorºi retenþiilor fenomenologice, care nu au altãrealitate decât cea datã de eul care leproceseazã. La rigoare, ceea ce vede mortulclinic ºi fenomenologul sunt lumi ermeticeimposibil de verificat intersubiectiv, a cãrorrealitate poate fi numai descrisã, nicidecumprobatã sau validatã consensual.

Sã vedem ce se întâmplã din punct devedere fiziologic în moartea clinicã. Presupunemcã e vorba de un stop cardiac, experimenteledoctorului Parnia fiind fãcute pe astfel decazuri. Momentul stopului cardiac echivaleazãpentru corp ºi pentru creier cu o catastrofã, deexemplu cu o panã de curent. Circuitele seblocheazã, aparatele, respectiv organeleînceteazã sã mai funcþioneze. Creierul estedependent de fluxul sanguin, fãrã de care încâteva minute începe sã se deterioreze. Anumiteleziuni sunt reversibile sau ireversibile în funcþiede timpul întreruperii alimentaþiei cu sânge.Dupã 20 de secunde de la declanºarea stopuluicardiac rezervele de oxigen ale creierului seepuizeazã pentru cã respiraþia este blocatã.Concomitent survine sincopa, pierdereacunoºtinþei. La scurt timp se terminã ºirezervele de glucozã care furnizau energiecreierului. Celulele neuronale intrã în panicã înmomentul în care stopul cardiac le-a întreruptcircuitul sangvin. Nu ºtiu ce se întâmplã, însãintrã rapid într-o luptã violentã pentrusupravieþuire. Trebuie sã-ºi gãseascã urgent sursãalternativã de hranã. Fac apel disperat ladepozite, la ATP-uri (adenozintrifosfat), aciziinucleici conþinuþi în creier ºi în toate celulele

organismului. Numai cã acestea nu ajung maimult de cinci minute pentru a se hrãnimiliardele de neuroni flãmânziþi. Dupãterminare hranei din ATP-uri, la circa cinciminute, lipsite complet de orice sursã de hranã,celulele creierului încep sã moarã. Aparleziunile, se instaleazã lenta moarte cerebralã.Dacã în interval de 15-20 de minute nu seproduce resuscitarea, respectiv reluarea fluxuluisanguin, pierderile suferite de creier pot fiiremediabile.

Problema care îl preocupã pe doctorul Parniaeste aceasta: dacã aºa cum indicã analizele EEG,nu existã nicio activitate electricã detectabilã,dacã creierul este mort, cum se explicã atunciprezenþa conºtiinþei active la pacienþii caretraverseazã moartea clinicã? Este cumvaconºtiinþa, ºi mai general mintea independentãde creier? Studiul doctorului se bazeazã perelatãrile pacienþilor cu EMI ºi analize directe peresuscitaþii cu EMI, procent modest dacã ecomparat cu totalul celor ce au suferit moarteclinicã. Totuºi sunt singurul material disponibil.În lipsa unor dovezi suficiente, doctorul semulþumeºte sã conjuge tezele celor mai reputaþispecialiºti vizavi de problema EMI, însãexperimentele sale continuã ºi azi. Dorinþa luieste sã revoluþioneze câmpul ºtiinþei ºi sã facãdin tema cercetãrii sale un obiect serios pentrumediile academice ºi ºtiinþifice. Deocamdatã afãcut un studiu pilot aplicat la mii de pacienþicare au avut EMI ºi a descris ce se întâmplã înconºtiinþa lor „în acele momente”. Cel maifrapant ºi semnificativ e faptul cã, la cei maimulþi, conºtiinþa pare sã funcþioneze lucid,analitic, raþional în lipsa activitãþii creierului ºi,în planul sensibilitãþii, iminenþa morþii pare oexperienþã plãcutã, pozitivã, însoþitã de revelaþiireligioase întremãtoare. Ceva mai degrabãsublim decât terifiant.

Ar mai fi de fãcut o micã observaþie aici.

Doctorul Parnia nu îºi pune defel problema cãîn „acele momente” de moarte clinicã forma deexperienþã a timpului s-ar putea sã se schimbebrusc, adicã sincopa sã inducã un alt fel detimp, o altã dimensiune pe care medicii n-o potobserva ºi pe care nici pacientul n-oexperimenteazã în starea normalã, care ar puteasã fie deopotrivã ininteligibilã ºi intraductibilã.Acele ecrane cu figuri aleatoare fixateexperimental pe tavanul camerei de urgenþã, cucare doreºte sã verifice experienþa „pe viu” amorþilor clinic, prin concordanþa descrieriloracestora, dupã resuscitare, cu înregistrãrile unorcamere video, ar putea suferi din pricina acesteineglijenþe. Desigur, pacienþii cu EMI ar puteaface observaþii asupra mediului în care sepetrece tentativa de resuscitare a lor, ar putearelata apoi ce au observat, dar starea în care eiau experimentat toate astea este oare unacompatibilã cu timpul ºi limbajul nostru?Probabil cã nu, ºi atunci relatãrile lor n-au altãconsistenþã decât cea auto-poeticã. Tot ceea cedescriu pacienþi cu EMI s-ar putea sã fielimbajul metaforic rezultat din incapacitateaprocesãrii inteligibile în noua dimensiunetemporalã în care i-a aruncat sincopa. Pentru cãnu ia în calcul aceastã ipotezã, doctorul serezumã la a testa veridicitatea relatãrilor, dincare doreºte sã extragã o teorie privind raportulconºtiinþã-creier. Existã sau nu independent unade alta, care pe care condiþioneazã? Nici unrezultat empiric nu poate fi temelia unei noiteorii, pentru cã realitatea EMI este specificãmortului clinic, deci contingentã apercepþiei ºiprocesãrilor sale. Din acest punct de vedereprobabil cã experimentele sale nu vor duce preadeparte. Nu poþi studia ºtiinþific „din interior”starea conºtiinþei în moarte clinicã.

De fapt, ceea ce s-ar dovedi, dacã pacienþiimorþii clinice traverseazã un proces EMI pe carereuºesc sã-l descrie, este existenþa acelui egotranscendental al fenomenologiei, a uneisubiectivitãþi libere de contingenþele corporale ºichiar de funcþionarea naturalã a creierului. Astanu înseamnã lipsã totalã de condiþionare, lipsaoricãrei contingenþe ºi, cu atât mai puþin, o„nemurire a sufletului” cum ar fi tentaþi sãcreadã niºte exaltaþi naivi. Existã doar ocontinuitate cu sine a conºtiinþei pacientului,înainte, în timpul ºi dupã moartea clinicã.Substanþa ºi localizarea conºtiinþei s-ar putea sãfie problema realã care reclamã un rãspunsriguros, fie el ºtiinþific sau filosofic. Cred cãaceasta e direcþia în care doreºte sã-ºi conducãcercetarea doctorul Parnia, fãrã a angaja vreoinvestigaþie de naturã fenomenologicã. Dacã, depildã, experienþa va dovedi cã nu existãconºtiinþã în absenþa funcþiilor cerebrale,investigaþia doctorului ajunge într-un punctmort, iar EMI rãmân ºtiinþific inexplicabile.Dacã, dimpotrivã, se dovedeºte autonomiaconºtiinþei în raport cu creierul, din acest faptnu derivã autonomia ei în raport cu oricesubstanþã ºi totala ei necondiþionare. Natura ei„substanþialã” rãmâne de cãutat în continuare,iar programul dupã care ea funcþioneazã trebuiesusþinut de alt „hard” decât creierul. Oricumrezultatele cercetãrii sale vor livra conþinutbogat asumãrilor fenomenologice ulterioare. Cucondiþia ca filosofii speculativi sã fie mai atenþila ºtiinþã.

Mulþi dintre cei preocupaþi de viaþa ºiactivitatea Profesorului Virgil Vãtãºianu(1902-1993) s-ar putea declara contrariaþi de

faptul cã, lecturând acest inedit fragment restitutivºi meditând asupra semanticii noþiunii cuprinse întitlu, – calculul/socoteala aºternerii pe hârtie/lemn asecvenþelor cu iz memorialistic, efectuate într-undistinctiv semn ºi sens de ne-uitare –, gestulconsemnat nu constituie deloc expresia unei valideexpresii de a „(în)cresta”, prin comentarii, parte dinviziunea semnatarului asupra unor aspecte,consistente faptic sau conjuncturale, pentru unnotabil segment temporal. Fiind convinºi majoritar,în calitate de martori ai faptului, cã reflexele umaneºi culturale, de educaþie ºi mediu social, propriiautorului, au depãºit, mai totdeauna, în intensitate ºitrãinicie, orice fel de adeziune ºi solidaritateideologicã temporarã ori totalã. Dincolo demonologul înfiripat ades cu tentã retoricã ºi audiatîntr-un circumscris spaþiu personal, marcat deretragerea de la Catedra de istoria artei aUniversitãþii clujene ºi anii „recluziunii” în arealulsemnificat de biroul de lucru, de acasã ori Institut, –unde cãrturarul pleda extrinsec în favoareacontinuitãþii scrisului de specialitate ºi îºi cãlãuzeaînvãþãceii doctoranzi, urmãrind cu neliniºte sinuoasaevoluþie a datului cotidian în anii terminali aideceniului opt ºi cei de debut ai celui urmãtor dinveacul scurs, – credem cã peripatetizãrile expuseprobabil dintr-un fotoliu aºezat pe o „scenã” lipsitãde auditoriu, aveau menirea sã constituie un necesardebuºeu în afirmarea ºi certificarea seriei de îndoielicu privire la neºansa pendulãrii între ideea de„abstract” ºi de „relativ”. În sensul în care V. Vãtãºianu încerca sã aºeze pe unul din talgereleimaginatului cântar tocmai echivalentul epocii sale,într-un contrabalans aproximat cu varianta oferitã, lafel de ipotetic, drept alternativã la (in)toleranþavremii, prin spiritul critic inculcat celor destãinuitenimãnui, pe moment, în chip concret.

Vãdind un dublu impact faþã de elementulsubiectiv ºi temperamental predominant în perioadã, naratorul nu se considera deloc „retras din circu-laþie” ºi nici nu acþiona ori se comporta ca atare,perceput ca un individ reticent în exprimarea relaþiei(in)directe cu politicul. Dimpotrivã, el se afla înmijlocul evenimentelor ºi în contact neîntrerupt cuviaþa realã ºi îndeosebi cu manifestarea ei în paliercultural ºi ºtiinþific. Rãmânea aceeaºi somitate denetãgãduit care impresiona prin aportul nemijlocit însoluþionarea multor chestiuni de strictã specialitate ºinu numai, prin impetuoasa valorificare a cercetãrilorde profil, efectuate în spaþiu ºi timp, ºi prin perma-nentizarea relaþiei cu tineretul studios dispus ape-tenþei ºi îndrumãrii de un elevat nivel. Savantul cir-cula efectiv cotidian ºi se afla în nemijlocitã atingerecu opinii diferite, constatând ºi acumulând suite deviziuni referitoare la carenþele ºi deficienþele epociirespective. Comentariul intim îi era permis numai întihna ocrotitoare a casei ºi familiei, unde statorniculsãu pix ºi hârtia îngãlbenitã de prea mult adumbritsoare, îi deveneau buni confesori ºi înregistrau (ne)vinovat extrase de dubitaþii specifice omului deºtiinþã emanând un deosebit caracter moral. Soþia sa,Doamna Lucia, beneficia astfel de un unic privilegiu,de a asista matern de tainic la desfãºurarea întregu-lui zbucium sufletesc al OMULUI, de omenie, cuverticalitatea apãsatã, dar niciodatã încovoiatã deinflexibilitãþile conjuncturii vremelnic dominatã de„personalitatea” conducãtorului „preaiubit”.

Existenþa ºi manifestarea celui din urmã citat per-sonaj au constituit o provocare în sine, receptatã de

cãrturar prin acide riposte lipsite de edulcorare, deteamã ºi prihanã, faþã de semeni ºi perioadã.Replicile concis de aspre demonstrau un nivel deadresabilitate general umanã, scutite de un elitismasimilabil numai celor zãgãzuiþi în turn(uri) defildeº. Scriitura denotatã acum persista virulentã deparcã ar fi sfidat premeditat forfota contemporanã,îngãduitã patologic numai sub clopotul de sticlã aldominanþei totalitare. Eul sãu propriu (ne)destãinuitfigura modest de retras ºi ceda mereu teren de acþi-une ºi speranþã pentru rãbufnirea „of”-ului colectiv.Etica se întregea cu istoria ºi se aflau mereu la uncontrolabil nivel disputaþional atât în plan teoretic,cât mai ales practic. Se fãcea acum un deliberat apella trecut, ca la un atotcuprinzãtor suprem maestru,istoria umanitãþii fiind îndeosebi citatã în judecareapotentatului impostor, unul dintre ultimii persistenþiîntr-o lungã ºi hidoasã serie.

În optica proprie semnatarului, patria ºi naþiuneanu puteau fi nicicum ºi nicicând egalizate cu figuraunui tiran ºi cu concreteþea regimului arhetipal creat.„Terra” trebuia sã existe în deplinã libertate ºi neînti-natã de „scabrozitatea” istoriei de aici ori aiurea. Lafel se gândea ºi despre ºansa României, într-oneaºteptat de curajos ºi îndrãzneþ dezvãluitã viziune,nefãcând deloc rabat la posibile circumstanþe atenu-ante depistabile în imediatã ori mai depãrtatã vecinã-tate temporalã.

Un deja cunoscut stil lapidar ºi sec în contextulînfãþiºat defineºte însã aceastã minimalã cantitativ,dar sublimalã calitativ, tentativã de radiografiere,despre care intuim ºi nãzuim cã, fãcutã public acumºi astfel, poate contribui cu siguranþã la (in) for-marea cititorilor, mai vechi sau mai noi, o parte dinei trãitori ai epocii incriminate, o alta interesatã aafla substratul mesajului reverberat, în legãturã cuavatarurile unui OM, mereu situat între congeneri.

[ Despre societatea socialistã, n. n.] * „Am vãzut în filme metodele de industrializare a

producþiei alimentare; gãini care nu fac altceva decîtsã consume necesarul care îl transformã în ouã, puiobligaþi sã creascã repede pt. ca sã fie tãiaþi, la felporci, viþei, toþi prizonierii crescãtorilor, animale carenu ºtiu ce e soarele, ce e ploaia, ce e plãcerea de atrãi, de a te miºca, de a avea emoþiile neprevãzutu-lui.

Pe cînd ºi oamenii? Din moment ce lozinca numai este „prin muncã pt. bunãstare” (idealul comu-nist), ci „prin muncã pt. muncã”, ca pe vremeasclavajului?

În socialism cetãþeanul are libertatea deplinã de aprimi ceea ce îi oferã statul socialist: locuinþã, hranã,îmbrãcãminte, educaþie, artã. Un singur lucru îi einterzis: sã doreascã ºi sã primeascã altceva decîtceea ce îi oferã statul”.

Desprinsã parcã tematic din vreuna din scenelecomponente ale ecranizãrii animate realizatã dupãcelebra „Fermã a animalelor” (Orwell,1947), secvenþaredatã surprinde antitetic douã modalitãþi exis-tenþiale specifice vremii. Prin filtrul unor sufocant derepetate imagini documentare infuzate conºtiinþeipublice în legãturã cu ritmul de dezvoltare aleconomiei naþionale, în general, ºi al industriei ali-mentare, în special, se dezvãluie ºi proiecteazãhâdoºenia tabloului lumii vieþuitoarelor ascunseprivirii umane în imensitatea ºi întunecimea halelorde beton armat, menite a adãposti ºi facilita proce-sul de „fãurire” a produselor animaliere necesarehranei zilnice a populaþiei, sigur înfometate, desprecare nu se specifica niciodatã în mod deschis dacã

beneficia de producþia exagerat maximalizatã,îndeosebi în intervalul de penurie sorgimentat ºi gen-eralizat în debutul anilor `80 ai secolului XX, de toc-mai începerea manevrei de rambursare forþatã adatoriei externe a þãrii.

Acuitatea parabolei dezvoltatã conºtient cuprivire la posibila relaþionare a peisajului domestic cucel uman în context, nu pare deloc surprinzãtoare, cidimpotrivã, apare deosebit de expresivã pentru felulîn care se vizualiza propagandistic idealul trudei sin-gulare ºi colective în spaþiu ºi timp, prin rãsfrângereaunei imagini concrete, perfect egalizate ºi îndeopotrivã mãsurã, atât în antichitate, cât ºi în con-temporaneitate. În pofida predominanþei stãrii ge-nerale unanim acceptate, care nu îngãduia un minimspaþiu de consemnare pentru starea de fapt specificãtrecutului/prezentului propriu naþional, descriereafãcutã parcimonios în detalii bine conturate înansamblu, conduce la zugrãvirea unui soi de integral-itate anume nedefinitã statal, dar specificã vizibil sis-temului întronat în aria central ºi sud-est continen-talã în epoca postbelicã. Plãcerea umanã de a „trãi”nestingherit de slobod, dar deloc între coordonatelelibertãþii „asistate statal”, a fost refulant de expresivsurprinsã de cãtre naratorul martor, vãdit pãtruns deexperienþa propriei sale existenþe. Nãzuinþã expri-matã plastic, în final, prin tocmai acel „altceva”,(in)definibil etic ºi moral.

[Despre Terra ºi oameni, n. n.]„Gînduri pe marginea cutremurului. Bietul

pãmînt îºi scuturã scoarþa, cum fac ºi unele animalecare, la nevoie, nu se pot scãrpina. Pãmîntul îºi scu-turã paraziþii. De fapt, Terra e cel mai bolnav astrudin sistemul pe care îl cunoaºtem. A fost invadat defiinþe monocelulare, apoi de plante, parazite alescoarþei pãmîntului, de plante parazite ale plantelorºi animalelor, de oameni paraziþi ai plantelor, de ani-male superioare, parazite ale plantelor ºi animalelor,de oameni paraziþi ai plantelor, animalelor ºi oame-nilor. Aceºtia din urmã au reuºit sã schimbe anumiþicontracorpi produºi de Terra ca sã scape de ei, daroamenii încep sã învingã aceºti duºmani care seînmulþesc mereu. Ce va fi cînd nu vor mai avea locca sã se miºte? Între timp aceste bacterii ale Terreiîncercau sã infesteze ºi alþi aºtrii (Luna, Venus,Marte), dar pînã acum nu au descoperit un mediuprielnic. Dar Terra? Scãpa-va?”

Meditaþiile sumbre au fost pricinuite ºi consem-nate drept „glosse” la miºcarea tectonicã care a afec-tat þara în debutul lunii martie 1977. Privirea retro-spectivã, efectuatã parcã de la o neutralã depãrtarespaþialã ºi temporalã, situeazã în centrul atenþiei(im)previzibila evoluþie a globului terestru afectat deboli multiple din momentul apariþiei vieþii ºi a dez-voltãrii regnurilor vegetal, animal ºi uman.Interacþiunile ºi interdependenþele sunt ilustratecauzal ºi factual prin serii de concludente exemple.Confruntarea de fapt dintre felurite determinanteinterne ºi externe cu privire la soarta „adãpostuluicomun” este sugestiv descrisã de cãtre un autorcurios, nedumerit ºi speriat totodatã de vitregia cur-sului demersului uman atotcotropitor, dincolo deorice limite permisibile, dar cu stigmatul nuanþei desalvator în esenþã. Megalomania concurenþialã în adepãºi sfera cunoaºterii ºi de a deprinde alte tainiþeale civilizaþiilor extraterestre se conjugã exclamativacum prin însuºi pericolul autodistrugerii, chiar ºiprin miopia datoratã suprasaturãrii ºi implozieidemografice, obligând terminal la rostirea dubitaþieide sorginte „shakespeare”-ianã despre integritateafuturologicã a planetei, comunã tuturor vieþuitoarelorsale in- ºi -vizibile.

[Despre Nicolae Ceauºescu, n. n.] „Concepþia lui Nic. Ceauºescu (de fapt

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2244 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

arhiva

Virgil Vãtãºianu. „Rãboj”Stelian Mândruþ

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2255TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

„Ceauºul”) despre comunism; „prin muncã pentrumuncã”. Bietul Marx, dacã ar ºti pt. ce a scris„Manifestul”.

Trãiascã N. C. („scornitura” din Scorniceºti).Atotcunoscãtor ºi sfãtuitor al necuvântãtorilor.Marele binefãcãtor al rãufãcãtorilor. Duºman con-vins al intelectualilor. Model de modestie ºi discreþie.„Vizitator de lucru”, cu muzicã, companie de onoareºi sute de mii de aclamatori.

Azi 19 nov. 1977 au venit elevi de la ºcoalã,sunând la uºi pt. a ne aminti cã „mâine sã votãm”.Ce zodie de bufonerie!”

Portretul marelui conducãtor apare creionat pro-babil într-un moment de nãduf general ºi de(ne)ascunsã defulare personalã, fiind încredinþat ast-fel posteritãþii sub forma unor reci ºi seci crochiuricondamnatorii. Omul, concepþia ºi opera filtrate prinsensul denominaþional tradiþional, de „mãruntfuncþionar” de altãdatã (aprod, curier, uºier), suntminimal însã expresiv conceptualizate ºi contextua-lizate. Panorama calitãþilor ºi defectelor rãmânevastã, incluzând aportul unor diverºi actanþi, dar ºicalibre interpretative necaracterizate în detaliu.Deºertãciunea ºi festivismul sunt dezvãluite, iarmodalitatea de tardivã descãtuºare reclama primor-dial recursul la abolirea metodei ideologice ºi acanonului politic desuet. Îndemnul voalat laacceptarea rezistenþei passive, cu un oarecare prilejelectoral local, transpare evident îndeosebi prinneputinþa împlinirii practice a gestului elaborat doarideatic. Nuanþa de certã oripilare logicã se insinuagradat aºadar în gândirea ºi redactarea scrisã aProfesorului de Istoria Artelor Frumoase!

[Note cronologice, n. n.]„21. I. 1981. Primesc din partea O. B. al

Universitãþii dispoziþie (prin lectorul Vesa) [subliniatîn text, n. n.] de a trimite telegramã de felicitare luiCeauºescu de ziua lui (26.I.81), aºa dupã cum vorface ºi ªt. Pascu ºi Alex. Roºca din Facultatea noas-trã. Protestez pe motiv cã ajunge felicitarea dinpartea universitãþii: eu personal – istoric de artã ºiapãrãtor al monumentelor noastre – nu am nici unmotiv ca sã fiu recunoscãtor, ba dimpotrivã.Emisarul insistã, spunând cã e vorba doar de o for-malitate. Îi spun sã comunice cã ºi-a îndeplinit misi-unea ºi cã rãmâne ca eu sã fac ce voi crede.

25.I.1981. Mã rãzgândesc ºi trimit urmãtoareatelegramã: Cu ocazia aniversãrii zilei de naºtere, vãurez mulþi ani, sãnãtate, putere de muncã sprebinele patriei în speranþa reintegrãrii disciplinei isto-ria artei în învãþãmântul universitar ºi a ocrotirii maieficiente a monumentelor istorice ºi de artã de peteren ºi din muzee!”

Secvenþa redatã impresioneazã ºi ºocheazã prindoza de curaj ºi efortul mãrturisit oficial deîmpotrivire scrisã într-un anume context aniversar,grandios manifestat ºi manipulat nu numai dereþeaua universitarã localã, precum rezultã din debu-tul citatului. Serios marcat de eºecul atitudinilor salefãcute continuu publice începând cu anul 1977 ºipersistând critic cu privire la ocrotirea patrimoniuluimonumental autohton, chiar (in)decis a pãrãsi sigu-ranþa oferitã de „laboratorul de cercetare”, sem-natarul vãdeºte mai întâi un gest reflex deautoapãrare ºi de evitare a racolãrii ºi alinierii sale laatitudinea exprimatã de cunoscuþi lideri de opiniedin mediul academic clujean. Exegetul încercamomentan sã-ºi anihileze sentimentele de frustare ºifireascã repulsie generate de ofensiva coercitiv demo-latoare a factorului politic, atât la adresa domeniuluide istoria artei în universitãþi, cât mai ales la descon-siderarea necesarei protejãri a structurii de valorimateriale evidente prin multitudinea ºi varietatea dis-tinctivã a lãsãmântului artistic autohton. Plinã desemnificaþie apare acum clipa genezei actului derãzvrãtire interioarã, exteriorizatã la numai câtevazile distanþã, când protestul mocnind lãuntric este

divulgat în cuprinsul mesajului adresat ludic „celuimai iubit fiu al þãrii”. Summa de exprimãri formaleºi redundante în gând ºi faptã, care sufoca de regulãopinia publicã internã ºi externã cu ocazia momen-tului omagial, a putut fi “bruiatã” sau dominatã deun set de idei, critic ºi dezinhibant expuse cu referirecele douã deziderate solicitate într-o deplinã asumarepartinicã ºi civicã.

[ Despre N. Ceauºescu, n. n.]„Ce a fost Ginghiz-Han pe lîngã Ceauºescu?

C. [cf. text, n. n.] a reuºit sã transforme toate locali-tãþile þãrii în „locuinþe cazãrmi”, monotone caaspect, cu interioare de calitate f. modestã, chiarmizerã. Cu mari obligaþii materiale pt. locatari pt. apune instalaþiile la punct. E însã drept, Ginghiz-Hannu a avut la dispoziþie buldozere. De notat însã cãSecretarul General ca ºi Secretarii Primi ºi alþiSecretari minori ºi propagandiºti nu locuiesc înclãdirile noi. Secretarul General preferã palateleregale de odinioarã, Secretarii Primi ºi ceilalþi vileleburjuilor de odinioarã.

Epoca Ceauºescu, epoca în care muncitori detoate categoriile, odinioarã liberi, au devenit „oameniai muncii”, adicã stãpîniþi de muncã, adicã sclavi.Acum tineretul trebuie educat „prin muncã, pentrumuncã”, ºi nu pentru ca prin muncã sã se realizeze,sã obþinã satisfacerea necesitãþilor materiale, spiri-tuale ºi morale.

Epoca „Ceauºului scornit”, „ani de luminã”, defapt cei mai întunecaþi!

Epoca de Aur, adicã epoca în care totul, chiar ºisubstanþele alimentare devin de aur, adicã neaccesi-bile sau cel puþin rare.

Regimul democratic al Ceauºului = teroare dicta-torialã; de fapt toate aprecierile ºi toþi termenii sîntinversaþi.

Nicolae Ceauºescu, cel mai mare profitor dinistoria Romîniei. Bieþii suverani de odinioarãposedau multe, e drept, dar trebuiau sã le ºiîntreþinã pe spesele proprii. Ceauºescu nu posedanimic, deci nu are nici o obligaþie, dar i se punetotul (palate, vile, vehicole, automobile, vapoare,helicoptere) la dispoziþie, statul avînd obligaþia de ale întreþine, mobila, restaura, transforma conformindicaþiilor lui N. Ceauºescu.

Profund curioasã ºi investigatoare este compara-þia efectuatã între cei doi „cruzi” stãpânitori de des-tine, cu neschimbate specificitãþi în pofida scurgeriitimpului istoric ºi a diferenþiatei extinderi spaþialeîntre Asia îndepãrtatã ºi Europa orientalã. Se sugeraastfel cã un identic mod de gândire ºi acþiune a fostexagerat licitat în etapa „societãþii socialiste multilat-eral dezvoltate”, tocmai prin aspectul grijii nemã-surate faþã de condiþiile de trai ale populaþiei.Proiectul de sistematizare ruralã se afla deocamdatãîn faza incipientã ºi consona habitaþional ºi mentalcu suita de „prefaceri” operate succesiv în arealulurban, cu un eclatant exemplu în situaþia Capitaleiþãrii. Aici ºi acum se insinua cu probabilitate însuºiexemplul naratorului, care beneficiase la mijloculanilor ‘70 de o locuinþã proprietate personalã la blocºi suportase, în consecinþã, aceleaºi inerente caznespecifice remedierii unor lipsuri constatate ºiîmbunãtãþirii seriei de deficienþe locative constatateîn urma recepþiei ºi a traiului cotidian în timp. Nuputem omite din ecuaþie nici faptul cã rãgazul tem-poral focalizat astfel coincidea cu rãstimpulimplicãrii organismelor centrale ºi locale de resort întentativa de modificare a compoziþiei confesionale,etnice ºi profesionale a structurii sociale, întreprinsãtocmai în intenþia de a extinde ºi uniformiza efectulideologic cu paleativul sãu coercitiv, în conformitatecu principiul „conducerii ºtiinþifice” a populaþiei“patriei socialiste”. Corolarul statuat pentru infamia„partinicã” dezvãluitã prin opþiunea definitiv sesizatãîn privinþa diriguitorilor de separatã convieþuire ºi laalte standarde existenþiale, nu fãcea decât sãadânceascã dimensiunea irealului constatatã în palier

social-economic ºi acut vizibilã întreposesorii/chiriaºii concentraþi în sistemul de„locuinþe-cazãrmi” ºi protipendada „aleºilor poporu-lui”, vieþuind facil din toate punctele de vedere, înpalatele ºi vilele rememorând un alt timp istoric, car-acteristic unui sistem abolit prin forþã. Secvenþa ilus-treazã cât se poate de marcant una din cele maicrase ºi grave aspecte de inechitate, nu numaisocialã, din cadrul regimului pretins „egalitar comu-nist”, dar deplin totalitar, condamnat în toatã „golici-unea” sa de cãtre Profesorul expert în constatareastãrii de fapt a patrimoniului naþional, de sorgintetrecutã ori actualã ºi contemporanã anilor ’80 aiveacului XX.

Aciditatea ºi virulenþa vituperãrii în acest ultimcaz nu surprind deloc ºi amplificã normal senzaþiade „déjà vú”, constatatã ºi experimentatã de cãtreautor ºi lectorii sãi ipotetici. Profesorul exigent cusine ºi cu alþii încearcã sã disece componenteleepocii „caterisite” cu numele celui mai nobil ºipreþios metal, dar ºi sã focalizeze tarele ei, începândcu clasa robotitoare ºi vidatã totodatã existenþial, ºipânã la tineretul studios, jertfit aceloraºi comanda-mente imperative ale unui timp masochist compri-mat în folosul unei unice familii dominante.Intelectualul acuzã cu îndreptãþit temei excesiva„luminozitate” a intervalului cufundat în premedi-tatã „beznã” totalitarã. Inversarea anormalã aexercitãrii termenilor democraþiei în favoareaunuia/unora ºi în detrimentul altora/comunitateaeste blamatã ºi din unghiul de accepþie al profitoru-lui absolut, întreþinut, laolaltã cu propria-i camarilã,prin acapararea efortului întregii naþiuni contribu-toare.

Sigur cã extrasele de concise însemnãri redate ºiexplicitate deloc afectiv de noi, constituie încã oaltã/nouã posibilitate de a invoca substanþa negativãa unei realitãþi petrecute în trecutul apropiat,defilând prin martorii-participanþi aparþinând gener-aþiei Profesorului ºi nu numai, dar ºi o schemã para-digmaticã pentru eºantionul uman apãrut dupã1989, dezinformat ori minim persuadat mental cuprivire la autenticitatea unor atari secvenþe. Meritulautorului constã în faptul cã a decantat ºi înfãþiºatesenþa regimului cartografiat vreme de ani, printr-unpropriu filtru, normal ºi subiectiv al cãrturarului dinepoca datã, dar posibil de obiectiv inoculatã per-cepþiei actuale, scutitã de efectul contaminãrii totali-tariste, marcatã efectiv în schimb de cupiditateafazei de tranziþie la societatea democraticã inteligi-bilã ºi validabilã numai în parametrii ei de genuinãtradiþie.

Pentru restitutor ºi, probabil lectorul proveninddin generaþia tânãrã, se pune curioasa întrebareprivind apariþia ºi manifestarea autorului în oglinda„mãrturisilor” fãcute? Virgil Vãtãºinau a fost cliºeizatºi stereotip fixat în memoria colectivã a timpuluisãu, prin natura sa retrasã, meditativã, oarecum„individualist-narcisistã”, deloc infatuatã ori agresivã,dând ades dovadã de spirit critic, de naturã sãprovoace antipatii. Suntem înclinaþi sã credem cã,iatã, în indirecta sa relaþie cu „politicul”, omul de ca-racter ºi patriotul discret, savantul de þinutã ºicetãþeanul marcat de conºtiinþã civicã, au confirmatexistenþa ºi persistenþa unui distinct construct dubi-tativ, mereu atent ºi receptiv la binefacerile ºideznãdejdile neamului propriu.

Mulþumim distinsei Doamne Lucia Vãtãºianupentru întreg sprijinul acordat. „Notesul” cu însem-nãri, incluzând un numãr de 10 subiecte diferitecronologic ºi tematic (1948-1986), se aflã în lãsãmân-tul personal al Profesorului Virgil Vãtãºianu.

Notã:* Am pãstrat deliberat ordonarea iniþiatã de

autor în cuprinsul „caietului-jurnal”.

Aflat, se pare, în crizã de „teme” pentru noualui rubricã din Tribuna, „Verdele de Cluj”,Aurel Sasu mai scormoneºte o datã prin

noroaiele cu care a încercat de douã ori sã mãmurdãreascã în ultimii ani. Reia, adicã, sub un titludin nou emfatic, Sufletul încãtuºat, atacul începutcu publicarea, în volumul dedicat memoriei luiMircea Zaciu, Intoarcerea învinsului (2002), a unorscrisori ce-i fuseserã trimise de profesor în ultimeleluni de viaþã ºi în care acesta, mare ºi respectatmaestru al meu ºi prieten, mã invectiva cupropoziþii dintre cele mai infamante, provocate înbunã mãsurã de o incitare anume a destinataruluilor. Acesta le-a retipãrit, pentru þinerea de minte aneglijentei posteritãþi, în culegerea foarte selectivãºi epuratã de corespondenþã Amiaza cea mare(2008).

Dupã ce, la prima ieºire, cel puþin discutabilãsub raport etic, prin care într-un volum unde îlevocam elogios de douã ori pe profesor, apãream„demascat” ca singurul ºi cel mai josnic ºi ingratpersonaj din sumar, îi scrisesem lui A.S. doar olungã, amarã scrisoare particularã, am gãsit decuviinþã sã reacþionez ºi public dupã recidiva din2008, încredinþând revistei Observator cultural unamplu articol lãmuritor (vezi nr. 464, din 5 martie2009). Dupã doi ani, iatã cã justiþiarul patetic ºiunicul prieten sincer ºi adevãrat al ilustruluidispãrut încearcã, în fine, un soi de replicã, fãcândpublice trei „epistole” pe care mi le trimisese în 10decembrie 1999 ºi 12 februarie, respectiv 8 martie2002). Ultimele douã încearcã sã motivezepublicarea tendenþioasã a mânioaselor scrisori aleProfesorului prin faptul cã „textele lui M. Z. nupot fi cenzurate” ºi „viaþa lui cu atât mai puþin”,aducându-se în sprijin ºi unele „nedreptãþi” aleacestuia la propria sa adresã. Nu era vorba, însã, devreo cenzurã, ci de elementarul bun simþ de a nupublica fãrã nicio rezervã niºte scrisori gravincriminante, cu atât mai mult cu cât, aºa cum amdemonstrat punct cu punct, reacþiile profesoruluinostru suportau serioase amendãri la o mai atentãconsiderare a „dosarului”. Aurel Sasu nu-ºi pune,însã deloc întrebarea de ce a ales el tocmai acelescrisori, în exclusivitate acuzatoare, ºi chiar în acelcontext comemorativ. Rãspunsul vine singur lareluarea lor, când la solemna, mare „amiazã” aadevãrurilor limpezi, cineva trebuia sã iasã singurneprihãnit ºi fidel, faþã de toþi ceilalalþi amici dincercul Dicþionarului Scriitorilor Români, de teapaunui Ion Pop. Un soi de unic legatar testamentar,nu-i aºa, - statut profitabil pentru întreprinderiulterioare, cum se va vedea ceva mai jos.

Nu e locul aici sã reamintesc în detaliu ce amscris în urmã cu doi ani. Pe scurt, relaþiileProfesorului cu Universitatea s-au deteriorat ºi dincauza sa, mai exact din prozaica pricinã cã n-a vrutsã prezinte dovada pensiei primite în Germania, pebaza cãreia sã i se completeze salariul de profesorconsultant la Cluj. Multã lume ºtie de-acum cã ºieu, ca decan din 1996, ºi Marian Papahagi, ºi VasilePopovici mai devreme, n-am putut face nimic, înaceste condiþii, în faþa legii finanþelor, valabilãpentru toþi cetãþenii români. Or, acest fapt adevenit pentru Profesor un motiv etern dereproºuri ºi învinuiri iritate la adresa chiar a celormai apropiaþi prieteni, înveninând ºi legãturile cuFacultatea, cu Catedra, ºi ducând la acuzaþii grave,la limita jignirii. Amintitele, apoi, neglijenþe al celorcare fãceau orarul, legate de programarea, dupã1990 a unui curs opþional la Facultatea de Litere,

nu-mi sunt nici astãzi prea clare, dar au oferit încãun motiv de aþâþare a unor resentimente dejainstalate; iar, pe de altã parte, afirmaþiile repetateale Profesorului cã nu va mai cãlca pe la Facultate,ca ºi etichetele lipite dispreþuitor unor foºti colegide catedrã nu puteau încuraja încãlzirea atmosfereiºi invitarea la colaborãri strânse. „Îndepãrtarea” nue, oricum, cuvântul cel mai potrivit ºi trebuieprivitã foarte nuanþat. Oricum, personal, nu am a-mi face prea multe reproºuri, fiindcã, la împlinireaa 70 de ani, am scris un articol omagial înRomânia literarã, iar cu ocazia primirii ca membrude onoare al Academiei Române, i-am trimis, înnumele Consilului Facultãþii pe care o conduceam,un cald mesaj de felicitare... „Povestea pãtimirii”trebuie, aºadar, cât de cât relativizatã...

Cât despre incidentul privitor la „evacuarea”arhivei Dicþionarului Scriitorilor Români dintr-unmic cabinet pe care am fost obligat, ca decan, dupãcereri insistente ºi cu destulã strângere de inimã,sã-l atribui Catedrei LMA, în mare crizã de spaþiu,ea revine cu exces de patos în „epistolele” trimisemie de A.S., vorbindu-se de „ultimatum” ºi de„evacuare” ºi, mai ales, de pretinsa interzicere aaccesului la sala, departe de a fi inadecvatã, undeau fost deplasate dosarele Dicþionarului ºi undeputeau fi consultate, de fapt, oricând. Dacãrecunosc, prin urmare, cã a fost o cedare dificilã,regretabilã ºi regretatã, adaug totuºi cã am cãutat osoluþie de compromis, care sã afecteze cât maipuþin continuarea muncii la aceastã lucrare. Cãcimai afirm o datã, foarte rãspicat: i-am spus atuncilui Aurel Sasu cã poate ridica oricând cheiacabinetului respectiv de la poartã, ori poate sã-ºifacã, pentru comoditate, o copie a ei de uzpersonal. Nu era deloc cazul sã aºtepte „trei luni”...Prezentatã tendenþios Profesorului, aceastã situaþiea declanºat o altã avalanºã de acuzaþii brutale ºinedrepte, unele foarte jignitoare, nu doar la adresamea. Însã pentru detalii, unele foarte instructive,trimit din nou la lectura textului din Observatorcultural. Apãream, iatã, tocmai eu, colaboratorvechi al lucrãrii ºi foarte ataºat ei, drept principalulsãu sabotor! Despre memoria prietenului MarianPapahagi, ce sã mai vorbim!

Aurel Sasu nu se sfieºte sã facã ºi alte insinuãri.Citeazã, de pildã, un pasaj de scrisoare aProfesorului din ianuarie 1993 despre „experienþedin cele mai decepþionante cu prietenii”,incluzându-mã automat printre cuplabili. În acelmoment eu nu mai eram „acasã”, ci la CentrulCultural Român din Paris, unde l-am invitat, dealtfel, ºi pe Mircea Zaciu... Alte rânduri, din martie1999 spun cã „prezenþa (sa) nu doar cã nu era preadoritã, dar uneori mi s-a ºi dat a înþelege cã n-amce mai cãuta acolo”. Chiar aºa sã fi fost? Apoi,pretinsa „tãinuire” a aniversãrii a douãzeci de anide la apariþia „Echinoxului”, petrecutã cu un numãrdin „membrii fodatori”; ori trimiterea acidã lanotaþia din Jurnal IV, dupã care i-aº fi sugeratProfesorului sã facã în prezentarea foarteînsemnatului ºi îndrãzneþului memoriu al lui Blagacontra lui Mihai Beniuc, propus spre publicare, otrimitere la „climatul Congresului IX”, ca ºi cumevitarea respingerii textului nu era mai importantãdecât aceastã „autocenzurã” printr-o formulãdevenitã cliºeu în epocã...

Trebuie sã spun, spre finalul acestei neplãcuteintervenþii, cu toatã vocea, cã Aurel Sasu se înºealã:nu am privit cu „nepermisã uºurinþã toate acesteadevãruri” legate de personalitatea frãmântatã ºidificilã, în fond nefericitã, a lui Mircea Zaciu, cu

„supãrãrile” ºi „singurãtãþile” sale, delocsuperficiale. L-am cunoscut mai bine decât mulþi ºipot sã mai spun o datã cã i-am fost un prietenapropiat ºi foarte fidel, vreme de zeci de ani. Nufac din asta retoricã goalã, dar dacã am înregistratla el ºi reacþii intempestive ºi atitudini pripite ºinecontrolate, n-am fãcut-o din rea voinþã ºi diningratitudine, ci doar voind sã explic anumitesituaþii, ceva mai atent la nuanþe ºi... adevãruri.Am greºit ºi eu, ºi alþii din jurul lui, însã nu vom figreºit numai noi. „Supãrãrile” ºi „singurãtãþile” lui –e drept – vor fi avut partea lor în toate acestea. Iar,dincolo de erorile ºi de slãbiciunile care sunt realeºi de recunoscut pentru ambele pãrþi, repet cã amºi voi avea faþã de cel care mi-a fost profesor,onorându-mã cu prietenia ºi cu sfaturile lui vremede o viaþã, un sentiment de mare respect ºi denealteratã, în fond, recunoºtinþã. Pe un drum atâtde lung al vieþilor noastre au putut apãrea, desigur,ºi accidente, tensiuni, erori de comunicare ºi deînþelegere. Esenþialul se aflã, însã, altundeva. Dar„demascatorul” meu poate crede cã am fost doar„un pretins admirator” . Îl las sã creadã. Ce maiconteazã?

Sã adaug cã Rãspuns unor scrisori neexpediatedin Observator cultural nu se referea la aceste„epistole” ale lui Aurel Sasu, ci la ale Profesorului,care a preferat, spre amãrãciunea mea, cãi ocolitede a mã (ºi a ne) judeca. Acelor texte ºocante lefãceam ecou, ºi afirmaþiilor despre pretinseleinterdicþii privind accesul la arhiva Dicþionarului,invocate de acuzatorul de azi, care au contribuitmasiv la excesele de vituperaþie din ele.

N-am dat atenþie la timpul potrivit – fiindcãindignarea ºi tristeþea mea erau prea mari în acelmoment – insinuãrilor cu iz de ºantaj din a treia„epistolã” a lui A.S., dupã care el ar fi putut faceca „isprava omagialã” din 2002 sã fie ºi maispectaculoasã, prin adaosul unor scrisori încã maicompromiþãtoare pentru mine, „dacã nu lasam de-oparte alte numeroase pagini semnate M.Z. (...) cualte ºi alte menþiuni care te priveau direct (ºiprobleme mult mai grave!)”. Iatã, are la dispoziþie,s-ar zice, încã destule scrisorele cu care poate faceoricând „pac la... Tribuna”. Referinþa finalã laDandanache e chiar cea mai potrivitã. Are unexemplu foarte respectabil, nu trebuie sã sedescurajeze! Noul insecticid va avea ce ucide...

Deocamdatã, însã, al sãu „verde de Cluj” vreasã producã, mã tem, un fel de perdea de fum: înspatele ei se aflã o altã ispravã, cu mult maiprozaicã, din ziua în care singurul admirator sinceral Profesorului s-a prezentat în apartamentul celuidecedat, spunându-i persoanei de încredere careavea în grijã casa cã a venit sã ia dosarele cudocumentaþia pentru Dicþionar. Le-a ºi luat, darprintre ele s-au strecurat – ce greºealã interesantã! -ºi câteva dintre cele ale Jurnalului þinut de MirceaZaciu dupã 1989. Vai, doar pe vreo trei-patru ani,fiindcã altele, ale aceleiaºi lucrãri, au nimeritprintre hârtiile adunate în grabã de familie ºi datemie în pãstrare provizorie... Nu mai puþininteresant e cã, dupã ºapte ani, acel sinceradmirator îi cere soþiei autorului ºi celelalte dosarede jurnal, care sã completeze deceniul post-decembrist, în vederea publicãrii, pretinzând cã i-aufost încredinþate de Profesorul însuºi. Iarãºiinteresant! Iar la cererea fermã a familiei de a i serestitui manuscrisele, refuzul marelui prieten vinela fel de ferm. E, desigur, cea mai frumoasã dovadãa unui neclintit respect ºi devotament pentru unom ºi o operã.

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2266 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

dreptul la replicã

Încã un rãspuns, ultimulIon Pop

Generaþiile mai vârstnice ºi cei care au oanumitã practicã cu realitãþile italiene îºimai amintesc un episod tragic al

realitãþilor sociale ºi politice ale Italiei dindeceniile ºapte ºi opt ale secolului trecut. Estevorba despre o serie de evenimente care auînsângerat þara ºi au condus la un moment dat laafiºarea unui soi de incredulitate în faptul cãGuvernele care s-au succedat puteau sã rezolve osituaþie greu de acceptat ºi sã stopeze fenomenelede intransigenþã datorate unor extremiºti, asciaþiîn memoria colectivã (mai mult sau mai puþin pedrept) unor forþe politice adverse.

Tot la fel de adevãrat este ºi cã aceastã“cunoaºtere” a situaþiei din Peninsulã se datora ºiunui anumit tip de presã promovat la noi, dar ºiaiurea, din motive binecunoscute, uneleîntreþinute chiar de la surse, altele preluate ºitransformate în aºa fel încât sã corespundã unor“paturi ale lui Procust” locale.

O incursiune în istoria acelor decenii nu puteaîncepe altfel decât printr-o întoarcere mult maimare în timp, la anii imediat urmãtori Conferinþeide la Yalta ºi, mai ales, a celei de la Postdam, princare se trasau cu precizie liniile de interese alemarilor puteri pe continentul european. În cadrulacestor scenarii, Italiei îi revenea un rol deosebitde important, de limitã între cele douã blocuripolitice ºi militare ºi de “placã turnantã” aintereselor divergente dintre Vest ºi Est, chiardacã, iniþial, ea trebuia sã facã parte dintre þãrile(învinse în rãzboi) ce gravitau în jurul SUA.Numai cã pactul nu a fost respectat ºi motiveleau fost atât de ordin intern, cât ºi de ordinextern: în interior, forþele democratice, cele caredupã septembrie 1943 s-au constituit în brigãzi departizani, la sfârºitul rãzboiului nu au maicontinuat sã colaboreze, situându-se pe poziþiiideologige ireconciliabile ºi boicotate de infiltraþistimulaþi din afarã. Conflictul a degenerat ºiaripile radicale ºi-au declarat rãzboi nu doar de tipideologic, ci ºi în fapte. Din exterior, atât SUA câtºi URSS nu voiau sã piardã teren într-o þarãeuropeanã, e drept, dar cu “prelungiri” de interesegeo-politice în toatã Africa de Nord ºi nu numai.Înfruntarea dintre cele douã super-puteri a fostuna dintre cauzele principalele care au menþinutîn societatea italianã o stare de anarhie,demoralizare, teroare.

O profundã rememorare a acestor momenteºi, mai ales, a faptelor, realitãþilor, intereselor careau stat în spatele lor ne este recent supusãatenþiei într-un volum intitulat Lo Gnommero. IoFerdinando e le Brigate Rosse (în dialectnapoletan, ceea ce ar însemna “Ghem încurcat”sau, “Încâlceala”) ºi tradus în româneºte cu titlulAsasinarea lui Aldo Moro. Eu, Ferdinand ºiBrigãzile Roºii scris “la patru mâini” de fraþiiGennaro Ciancio ºi Giovanni Ciancio. Pornind dela o bunã cunoaºtere a faptelor (prin activitateacurentã a celor doi: Gennaro, ex poliþist,pensionar cu activitate în Cluj-Napoca, Giovanni,psiholog, “observator al Italiei actuale”) cât ºi prinrecompunerea acestora pe baza a numeroase

documente desecretizate, date publicitãþii pe caleoficialã sau mai puþin oficialã, precum ºi printr-olecturã atentã a presei din timpul dar ºi dupãstingerea evenimentelor, autorii ne prezintã oimagine a Italiei “în ochi de albinã”. Este oimagine la a cãrei alcãtuire au concurat nu doar“elementele deviante”, statul italian prin anumitestructurie ale sale, Mafia, ‘Ndrangheta calabrezã,fasciºtii din Avangarda Naþionalã ºi grupurianarhice de stânga (Nucleele Armate Proletare,Brigãzile Roºii, Unitãþile de Luptã Comuniste,Lupta continuã º. a.), ci ºi structuri ale aparatuluipoliþienesc sau din rândul serviciilor deinformaþii, organizaþii din statele blocurilorpolitice amintite, tip Organizaþia pentru EliberareaPalestinei, Mossadul israealian, ori chiarorganizaþii politice, religioase, sociale cu implicaþiitrans-naþionale, loji masonice ºi grupãri deinterese materiale (Banda din Magliana) sauspirituale. Þinând mereu atentã atenþia cititorului(care survoleazã, astfel, erorile de traducere ºi pecele tipografice) printr-o cazuisticã deosebitã, demulte ori autorii “îºi permit” sã divagheze,aparent fãrã legãturã cu subiectul propus, pentruca, apoi, printr-o restrângere a cercurilornaraþiunii, sã ne punã într-o cu totul altã luminã,contexte ºi evenimente cu evidente continuãripânã în zilele noastre.

Sunt developate cu maximã atenþie nu numaiinteresele unor organizaþii de spionaj americane,planurile lor de infiltrare de agenþi sub acoperireîn cadrul organizaþilor “deviate” de ultra-stânga ºiultra-dreapta, apariþia (uºor meteoricã) a unoragenþi sovietici ºi ai altor þãri gravitând în orbitaURSS, ci ºi, cu o atenþie deosebitã, luptele internepentru putere din cadrul Democraþiei Creºtine(principalul partid de guvernare din deceniulamintit) unde aripile de centru stânga, centru, ºicentru dreapta aveau interese divergente. Acestorali se adãugau diferite scandaluri, precum afacereaLockehead, cele ale unor bãnci, infiltraþiileeconomice de tip mafiot sau piduist etc. Fiindprea fragmentate forþele politice, unii oamenipolitici au simþit nevoia imperativã de a leregrupa. Arhitectul unui asemenea plan eratocmai preºedintele de atunci al DemocraþieiCreºtine, Aldo Moro. Eforturile sale urmau sã sematerializeze la 16 martie 1978 când trebuia sãaibã loc numirea unui guvern monocolor alDemocraþiei Creºtine (sprijinit de PartidulComunist, Partidul Socialist ºi Partidul SocialDemocratic). Pentru a-l împiedica, un grupaparþinând “brigãzilor roºii” au organizat oambuscadã ºi l-au rãpit pe Moro în dimineaþazilei de 16 martie în plin centrul Romei, în viaFani.

Dupã atentat, Francesco Cossiga, pe atunciministru de interne, ºi-a adunat subalternii dar nuau reuºit sã adopte vreo strategie capabilã sã ducãla descoperirea atentatorilor ºi eliberarea celuisechestrat. Atentatorii au cerut în schimbuleliberãrii lui Aldo Moro sã le fie îndeplinite maimulte revendicãri, refuzate, însã, de putere.Ghilimelele la sigla “brigãzi roºii” sunt necesare

întrucât autorii acrediteazã ideea cã grup puþinnumeros, ca al acestora, nu ar fi putut realizasingur atentatul din Via Fani (au fost ucise gãrzilede corp ale preºedintelui), pe o stradã centralã, ºi,mai ales, nu ar fi putut elimina escorta care îlînsoþea fãrã sã-i pricinuiascã “obiectivului” AldoMoro decât o micã zgârieturã. Aºadar, este vorbade oameni care au avut posibilitatea sã seantreneze în poligoane (se emite ºi suspiciunea cãîntr-o þarã comunistã central-europeanã, dar ºi înalte locaþii, ar fi existat baze de antrenamentunde atentatorii s-au exercitat). Perioada dedetenþie, în care lui Moro i s-au luat declaraþii,interogatorii, i s-a permis sã facã apeluri scrise afost ºi cea în care sechestratorii au dat mai multecomunicate, afirmându-ºi crezul politico-ideologic,determinarea de a lupta împotriva statului ºi astructurilor acestuia, solicitând eliberarea unormembri ai organizaþiei aflaþi în închisorileitaliene: Curcio, Franceschini º. a. Rãstimpulrespectiv a însemnat ºi la nivelul conduceriistatului o perioadã de clarificãri a atitudinii.Autorii analizeazã cu atenþie motivele pentru careduºmanii lui Moro s-au dovedit intransigenþi:eliberarea lui ar fi putut însemna venirea la puterea comuniºtilor lui Berlinguer prin cooptarea lor laguvernare, ceea ce ar fi constituit, în opiniaamericanilor, o puternicã loviturã datã politicii lorîn Europa ºi, mai ales, NATO. La rândul lor,sovieticii se temeau cã eurocomunismul ar fiprodus ºi în alte þãri europene “fisuri” în bloculpe care ºi-l doreau monolitic; la acestea seadãugau interesele Vaticanului, ale Lojei masonicePropaganda Due, luptele din interiorulDemocraþiei Creºtine, dorinþa de revenire laconducerea Cabinetului a unui politician “demeserie” (Giulio Andreotti) - toate acesteapermiþând ca Aldo Moro sã fie sacrificat.

Încercarea de a pune în aplicare planul deeliberare elaborat de omul lui Henry Kissinger,Pieczenik, era doar unul de tergiversare (dupãcum avea sã declare el însuºi), în consonanþã cucele dorite de infiltraþii “venerabilului” Licio Gelliîn “comitetele de crizã” ale lui Francesco Cossiga- adicã sã nu se întreprindã nimic concret.

Pânã la urmã a prevalat linia durã, aceea caresusþinea sã nu se trateze cu teroriºtii (DemocraþiaCreºtinã, Partidul Comunist, americanii), iarsocialiºtii lui Bettino Craxi au trebuit sã accepteevenimentele, chiar dacã ei erau hotãrâþi sãînceapã discuþiile cu sechestratorii.

Între timp poliþia aflase unde era “bârlogul”Brigãzilor Roºii ºi unde era þinut Moro. Dar ºiaici, conform autorilor, nu s-au luat mãsurilenecesare, a fost organizatã o depistare ridicolã (lacare au parte ºi organele de presã!) pentru a li sepermite acestora sã disparã, iar urmarea este ceacunoscutã: Aldo Moro, a fost gãsit în portbagajulunei maºini, asasinat, în via Caetani, o stradã dincentrul Cetãþii Eterne.

Urmãrind numeroase piste consideratenecesare pentru refacerea din cât mai multeunghiuri a acestei întâmplãri dureroase, autoriireuºesc destul de bine sã “struneascã” un materialde o mare dimensiune, convinºi fiind cã au lãsatîncã destule întrebãri fãrã rãspuns, cã nu ºi-auputut permite sã spunã chiar totul, întrucât - ºireproducem cuvintele unui cercetãtor alfenomenului extremismului de stânga ºi dedreapta - “confruntarea cu anii ºaizeci înseamnãconfruntarea cu un trecut nedigerat, cu omoºtenire un pic cam stânjenitoare”.

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2277TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

dezbateri & idei

Asasinarea lui Aldo Moro sauEu, Ferdinand ºi Brigãzile Roºii

ªtefan Damian

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2288 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

Profesor la Catedra de Englezã a Universitãþiibucureºtene, Anca Peiu s-a ocupat în ultimuldeceniu de republicarea, în ediþii noi, cu

aparat critic modern, a scrierilor mareluireprezentant al Sudului american, romancierul ºinuvelistul (dar ºi poetul) William Faulkner. Acolounde era nevoie, a tãlmãcit în româneºte unelescrieri inedite, cum se întâmplã cu acest volum1 ºicu cel care l-a precedat, Povestiri regãsite. Printraduceri, corpusul prefeþelor, notele paratextuale,care presupun revenirea constantã ºi atentã laopera prozatorului mississippian, Anca Peiu îºiasigurã un loc meritat în grupul exclusivist alexegeþilor ºi traducãtorilor români ai lui Faulkner,alãturi de Sorin Alexandrescu, Mircea Ivãnescu,Mircea Mihãieº, Radu Lupan, Andrei IoanDeleanu.

Titlul volumului se lasã discutat. Povestirilesunt inedite doar în cazul cã ne referim lavarianta lor româneascã. Altminteri, dupã cumaflãm chiar din prefaþa intitulatã „Prozã desertar”, ele au fost publicate în reviste fie întimpul vieþii autorului, fie postum. Aºadar, ele nuerau toate „inedite” nici pentru Joseph Blotner,alcãtuitorul volumului american pe care Anca Peiuîl transpune în româneºte. El, de altfel, ºi-aintitulat volumul Uncollected Stories of WilliamFaulkner. În aceeaºi Prefaþã, traducãtoarea seplânge de dificultatea de a alege un titlu adecvat.Într-adevãr, limba românã nu permite gãsirea unuiechivalent rezistent din punct de vedere semioticpentru Uncollected Stories. O posibilitate ar fifost mai neutrul Povestiri recuperate.

William Faulkner, a cãrui operã este un spaþiudominat de “blestemul rememorãrii” ºi ale cãruiobsesii legate de istoria ºi dramele Sudului au fostevidenþiate de nenumãraþi exegeþi, a fost unpovestitor înnãscut. Dacã nuvele ca “A Rose forEmily”, “Barn Burning”, “An Odor of Verbena”etc. sunt la fel de cunoscute ca romanele ºiinteresante atât din punctul de vedere al analizeiformale, cât ºi ca mostre de experienþã, probabilcã volumul Go Down, Moses (e adevãrat,considerat de unii roman), în special nuvela “TheBear”, este o adevãratã reprezentare în palimpsesta straturilor succesive de experienþã sudicã –istoricã, socialã, economicã, rasialã ºi ecologicã.Povestirea – cu o lungã carierã în istoria literaturiiamericane, în special în subdiviziile ei regionale –a fost forma prin care îºi apropria, întru o maiprofundã înþelegere, lumea fascinantã de la sudde linia Mason-Dixon. Faulkner a scris prozãscurtã cu mari ambiþii structural-stilistice – „TheBear”, „Golden Land” – dar ºi povestiri pentrurevistele elegante. În aproape toate, talentul sãuse manifestã pregnant: sensibilitatea la ritmurilefireºti ale vorbirii regionale, capacitatea de aschiþa portrete din câteva fraze, de a sugera uncadru, o atmosferã. Multe povestiri i-au folositscriitorului drept eboºe pentru scrierile mai lungiºi mai complexe. Paradoxal, Faulkner nuvelistul îlprecede ºi condiþioneazã pe Faulkner romancierul.Majoritatea romanelor sunt fie extensiuni aleunor povestiri, fie conglomerate alcãtuite din ele.Zgomotul ºi furia a început prin a fi o nuvelã ºi,judecând dupã cantitatea de epic înmagazinatã înel, rãmâne o nuvelã. Luminã de august combinã

douã poveºti separate. Neînfrânþii ºi Pogoarã,Moise au fiecare câte ºapte capitole ºi în ambelecazuri ºase dintre ele au fost publicate anterior canuvele. Trilogia familiei Snopes este þesutã dinmulte naraþiuni mici, unele publicate ca nuvelescurte, înaintea apariþiei romanelor. Doar douãcãrþi mai scurte, ilustrând formulele de romanpopular – Nechemat în þãrânã ºi The Reivers –sunt construite pe intrigi deliberat conceputepentru lungimea ºi complexitatea unor romane.

Traducãtoarea volumului remarcã în Prefaþãaerul oarecum învechit al acestor povevstiri,publicate cu un hiat de câteva decenii de la datascrierii lor. Dar este o vetusteþe nobilã ºifrumoasã, specificã bijuteriilor de familie.„Nuvelele recuperate” confirmã talentul autorului,preocuparea lui obsesivã pentru stil ºi calitateartisticã (chiar dacã multe sunt piese ocazionale),ne spun câte ceva despre geneza ºi gestaþia unoropere mai bine cunoscute, ne spun ceva (cele cucaracter autobiografic) despre autor. Prima calitatea cestei cãrþi este cã ne oferã o imagine mai clarãºi mai fidelã a devenirii unui mare prozator alsecolului XX, în oglinda începuturilor sale ºi aimensului material epic care, natural, s-a acumulatîn jurul sãu. Ea este ca un tur cu ghid înlaboratorul de creaþie al prozatorului.

Textele faulkneriene sunt grupate în douãsecþiuni. Prima conþine „douãsprezece povestiricare nu au mai fost incluse în volume, fiindpublicate, cu toate acestea: unele postum, câteva,totuºi, în timpul vieþii scriitorului, dupã meschineamânãri, în diverse reviste literare”. Secþiunea adoua cuprinde treisprezece povestiri, cu adevãratrecuperate de Joseph Blotner din arhivaprozatorului, deþinutã de fiica lui, Jill FaulknerSummers. Aºadar, a dozen stories and a baker’sdozen!

Tematic, povestirile se pot grupa în mai multecategorii. În multe este prezentã proiecþia

autobiograficã. Astfel, cel mai întins text dinvolum este „Un portret al lui Elmer” [numeleapare, din pãcate, ortografiat greºit de câteva ori,„Elme”], care încearcã sã valorifice o experienþã aartistului american expatriat foarte apropiatã de aeroilor celorlalþi reprezentanþi, mai umblãreþi, aiGeneraþiei Pierdute. Desele reveniri la acestmanuscris dovedesc ataºamentul lui Faulkner faþãde tema abordatã – el ar fi trebuit, probabil, sãdevinã un roman al „formãrii”, precum This Sideof Paradise al lui Scott Fitzgerald sau LookHomeward, Angel de Thomas Wolfe. Ocoloraturã autobiograficã au ºi povestirile„Cumpãtare„ ºi „Cu precauþie ºi promptitudine”,scrise sub forma unor tall tales (poveºtivânãtoreºti) ºi inspirate de participarea luiFaulkner la o tabãrã de instrucþie a aviaþieimilitare în timpul Primului Rãzboi Mondial. Altepovestiri sunt despre respectabilitatea sudicã,despre parvenitism, fenomene caracteristiceSudului postbelic, ilustrate de protagonistulnuvelelor „Grangurul” ºi „O poveste plicticoasã”,Dal Martin, o primã ipostaziere a memorabiluluiFlem Snopes din trilogia de mai târziu. Obsesiaistoriei sudice, cu pojghiþa ei de spirit aristocratic,cu redarea, la scarã redusã, a construirii mariloraveri ºi a spiritului de clan apare în aproape toatenuvelele, la personaje ce-i prefigureazã pe mariibãrbaþi faulknerieni gen Thomas Sutpen oriSartoris.

Anca Peiu îºi însoþeºte traducerea (foarteelasticã, palpitând în cadenþã cu textul original,revelând o surprinzãtoare capacitate de a echivalatoate registrele limbii, ceea ce este esenþial cândtraduci din Faulkner) cu solida prefaþã pomenitãînainte ºi cu un amãnunþit tablou cronologic (înstilul volumelor din vechea BPT), din care lipseºtepomenirea cel puþin a momentelor cheie dinreceptarea lui Faulkner în România. Ea a fãurit ocarte nu doar utilã celor ce studiazã opera luiWilliam Faulkner – mult îmbogãþitã prin acestvolum – ci ºi plãcutã pentru toþi admiratoriigenialului raconteur al Sudului.

1 William Faulkner, Povestiri inedite, Ediþie îngri-jitã, note ºi bibliografie de Joseph Blotner, tradu-cere din limba englezã, prefaþã ºi tabel cronologicde Anca Peiu, Bucureºti, Editura Rao, 2009.

Povestirile uitate ale luiWilliam Faulkner

Virgil Stanciu

flash meridian

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2299TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

Am amînat mult scrierea acestor rînduri. Le-am amînat dintr-un singur ºi mare motiv.Trãim timpuri ºi vremuri deloc prielnice

optimismului.Promisiunile fãcute dureazã ca orice minune,

douã, trei zile. ªi cum ne-am fript ºi ne frigemzilnic, am stat sã vãd cum decurg lucrurile, direcþiaspre care se îndreaptã, mai ales cã subiectul încauzã, Cluj Arena, face sã curgã multã, foarte multãcernealã, pro ºi contra. S-au scris ºi încã se maiscriu multe despre amplasament, despre autorizaþiade construcþie, despre construcþia în sine, intereseleunora ºi altora alimentînd paginile presei de toateorientãrile. Pãcat, pãcat atîta timp cît vedem cãpromisiunea numitã Cluj Arena prinde contur,materializîndu-se într-o construcþie ce deja ne ono-reazã.

Cert este altceva. Cert este faptul cã în foartescurt timp, sfîrºitul lunii august 2011, vom avea oarenã sportivã la standardele internaþionale recla-

mate de cele douã foruri fotbalistice, FIFA ºi UEFA.ºi cînd spun standardele internaþionale mã refer lacondiþiile impuse de forurile amintite, materi-alizarea încadrînd arena clujeanã în categoria ‘Elite’!

Ce înseamnã ‘Elite’? Înseamnã peste 30.000 delocuri – Cluj Arena are proiectate 30.201 locuri - ,înseamnã suprafaþã de joc 105 x 68 m, vestiare cuo capacitate de 25 de locuri, bancã de rezerve cuminimum 13 locuri, 1400 de camere de filmat fixeºi alte 1000 de camere de filmat mobile, înseamnãscaune dupã modelul celor de pe Allianz Arena dinMünchen (scaune concepute de Herzog & DeMeuron), înseamnã sistem de încãlzire a gazonului,un sistem de iluminare performant, parcãri subte-rane, cca 3000 lucºi luminozitate, 1500 de locuride parcare, 1500 de locuri în zona VIP plus alte500 de locuri pentru reprezentanþii mass media,pistã de atletism, sãli de conferinþe, vestiare, grupurisociale, salã de forþã, laborator medical pentru pre-levare probe biologice, prefer sã mã opresc aici,

aºteptînd momentul inaugurãrii oficiale.Cluj Arena înseamnã ceva mai mult. Înseamnã

intrarea în normalitate în privinþa infrastructuriisportive clujene. Mai mult chiar... Cluj Arena estedeja comparatã cu Allianz Arena, cu StadioOlimpico de la Roma, arene de mare notorietate.Comparaþia în sine comportã abordãri noi, discuþiiîn care pot fi abordate elementele arhitecturale,dotãri, utilitãþi, competiþii naþionale ºi inter-naþionale, amplasament. ªi este inspiratãmenþinerea locului – vechea arenã ‘Ion Moina’ nuva fi uitatã deloc - referindu-mã la o construcþiecare ‘are o interfaþã permanentã cu publicul, orelaþie permanentã’, una într-un spaþiu extrem,extrem de generos.

Sîntem un oraº privilegiat, trebuie sãrecunoaºtem acest lucru. Nivelul cultural – ºtiinþificeste unul de excepþie. De excepþie se anunþã a fi ºicel sportiv, la nivelul infrastructurii. Clujul va aveaîn scurt timp, un al doilea stadion de talie euro-peanã. Va avea în 2012 ºi o nouã salã polivalentã, acãrei construcþie a ºi început. Avem toate motivelesã fim mulþumiþi.

În universul închisorilor comuniste, „fenomenulPiteºti” ocupã un loc special prin atrocitãþilesãlbatice ºi faptele oribile întâmplate, potrivit

unui plan dinainte gândit. Împrejurarea cã acelegrozãvii s-au fãcut pe seama studenþilor, tineri ºicuraþi la suflet, mãreºte dramatismul ºi sporeºteîncãrcãtura neagrã a acelui fenomen. Despretragedia reeducãrii s-a scris mult. În cele ceurmeazã, voi face doar câteva precizãri. Plec de lapremisa cã cei ce vor zãbovi sã le citeascã ausuficiente informaþii despre dezgustãtoarea ºiimorala experienþã totalitarã. Dacã nu, lerecomand cele scrise de Virgil Ierunca, Paul Gomaºi Dumitru Bordeianu sau numeroasele postãri peinternet, dedicate acestui dureros experiment.Cum se ºtie, în esenþã, „fenomenul Piteºti” afãcut parte din arsenalul de brutalitate maximã ateroarei comuniste.

Bestiile cu chip de om au pornit de laadevãrul simplu cã, în condiþii de maxim stres,orice formã sau comunitate biologicã sfârºeºteprin a se autodistruge. Acest adevãr, simplu încruzimea lui, a fost folosit în lagãrele de muncãforþatã ºi în cele mai barbare închisori, faþã de„elementele” considerate primejdioase regimuluitotalitar. La baza metodei stãtea folosirea, prin„rotaþie”, ca victime ºi cãlãi, a deþinuþilor.(Evident, practica s-a „perfecþionat” în timp,cunoscând diverse variante).

A fost folositã, mai întâi, împotrivaaristocraþiei „albe”, în Uniunea Sovieticã, în anii’20 ai veacului trecut, în lagãre „mixte”, debãrbaþi ºi femei). S-a extins, apoi, mai ales dupãsfârºitul celui de al Doilea Rãzboi Mondial, înaproape toate þãrile zise de democraþie popularã.S-a folosit, pe scarã largã, împotriva germanilordin Silezia (operaþiune descrisã în volumul Ochipentru ochi. An Eye for an Eye de John Sack). ÎnRomânia, sistemul s-a introdus prin agenturacomuniºtilor veniþi din Uniunea Sovieticã (AnaPauker, Nikolski (zis Pantiuºa) ºi alþi monºtriabominabili). Emblematic rãmâne însã cazul

Piteºti. Acolo, studenþii au fost exterminaþi prin„grija” lui Eugen Þurcanu. Despre acest personajdoresc sã spun doar câteva cuvinte.

Eugen Þurcanu era un psihopat sadic ºi unalienat psihic. În condiþiile în care i s-a îngãduit sãfacã tot ce voia cu semenii sãi, el asta a fãcut.Supãrãtor este, tocmai de aceea, tendinþa de a i seatribui, în ultima vreme, acestui funest torþionar,repet, un psihopat, o anume staturã pe care nu aavut-o. De a fi exonerat, altfel spus, de toatecrimele printr-o logicã la fel de absurdã ca ºifaptele sale: a fost el însuºi, chipurile, victima,unealta iresponsabilã a unei conspiraþii mai largi,universale. O conspiraþie în care, suspect desimplu, dispar deopotrivã ideea de culpã istoricãºi cea de vinã personalã.

Nãscut în 1925, la Pãltiniº (Dârmoxa?),judeþul Suceava, provenea dintr-o familiedecãzutã, taratã moral ºi fizic. Avea, din naºtere,anume „semne” suspecte. („Semnele” sau „degetulnecuratului” nu sunt basme. În vechime,conducãtorii erau cercetaþi dacã au astfel de„semne”: mãtreaþã, „alb” în ochi, miasmã etc.)Eugen Þurcanu avea o fetiditaþie respingãtoare,ulterior localizatã în zona picioarelor. În plus, acunoscut de mic o insuficienþã genitalã.(Amãrâtul lui „atribut” masculin era, batjocoritor,numit de rude „ciotul lui Genu”). Personal, credcã era un hermafrodit („fatãlãu”), cevamonstruos, o aberaþie geneticã. Aceastãinsuficienþã glandularã l-a marcat profund. Sespune cã i-a fost alãturi o singurã femeie, eaînsãºi taratã (se „compensa” cu fraþii lui Þurcanu,aºa cum mãrturisea acesta într-o scrisoarepersonalã, nu la „anchetã”). Cã personajul sufereade aceastã inadecvenþã ºi insufiecienþã sexualã ospun chiar supravieþuitorii fenomenului Piteºti.Mai elocventã este, totuºi, o altã circumstanþã.Este un truism faptul cã toate adevãrurileimportante sunt la vedere ºi pot fi aflate, dacã leacordãm un minimum de atenþie. Mania

scatologicã ºi aberant sexualã vorbeºte limpededespre grosolãniile, fanteziile bolnave, cultura de„latrinã” ºi ura visceralã a lui Eugen Þurcanu.

Cu „zestrea” lui geneticã, torþionarul a ajunssã aibã drept de viaþã ºi de moarte asupra unoroameni superiori, pe care nu-i putea dominadecât prin ostilitate ºi teroare. Faptul cã torturacu sete ºi entuziasm nu era decât urmarea boliisale. Folositã din plin de un sistem, la rândul sãu,marcat de grave maladii. Un psihopat sadic,indeterminat sexual nu putea sã se comportealtfel. Inteligenþa înseamnã creativitate pozitivã.Þurcanu avea memoria mimeticã a sclavuluiînjosit, subordonat, o memorie, în foarte multecazuri, ieºitã din comun, proprie alienaþilornevindecabili. Memoria diavolului, specializat înalcãtuirea de „dosare” (în final, nimãnuifolositoare). Eugen Þurcanu a omorât oameni, adesfigurat personalitãþi ºi a mutilat suflete! Ce arãmas în urma lui? Absolut nimic, doar amintireaunei prezenþe pestilenþiale. În timp ce victimelelui ºi-au dovedit superioritatea absolutã, iertându-l. Într-un firesc gest de absoluþie. Iatã operspectivã din care „fenomenul Piteºti” s-adovedit a fi un eºec lamentabil. Cei care-lpuseserã la cale credeau cã starea de bestialitatesuperlativã va produce „mutaþia” modelului,credeau cã pot crea un robot al rãului, cã potrecrea persoana „dupã chipul ºi asemãnareanecuratului”. Or, aceasta era „lupta” lor cuDumnezeu!

Nici vorbã sã fi reuºit, nici vorbã! Cei care ausupravieþuit s-au „recuperat” în duh, în vreme cebestiile au dovedit cã omul nu poate fi recreat înafara modelului hotãrât de Dumnezeu!

Victimele lui Þurcanu sunt, toate, admirate, cupietate. Cum spuneam, cei mai mulþi dintresupravieþuitori ºi-au regãsit puterea înnoitoare,câþiva au devenit figuri exemplare, modele. Înfapt, sistemul comunist, în urma „fenomenuluiPiteºti”, a fost învins, smerit în orgoliile ºi utopiilelui morbide. Nu puteau ieºi învingãtoare minþilebolnave ale unor negustori de suferinþã.

opinii

Lepãdarea de diavolAlexandru Nemoianu

sport & culturã

Cluj ArenaDemostene ªofron

Seara inauguralã a Sãrbãtorii francofoniei afost marcatã printr-un concert la SalaOglinzilor din Palácio Foz, reper definitoriu

al vieþii muzicale lisaboneze. Primul sfert dinprogram a cuprins Sonata pentru vioarã ºicontrabas de Frederico Freitas (1902-1980), îninterpretarea Duo-ului Contrasti, alcãtuit dinviolonista Diana Tzonkova ºi contrabasistulErcole De Conca. O lucrare prin carecompozitorul portughez s-a afirmat drept primulexplorator al bitonalitãþii în muzica modernã dinPeninsula Ibericã. Deºi versiunea iniþialã fuseseconceputã pentru vioarã ºi violoncel, cuplul italo-bulgar a reinterpretat-o convingãtor, demonstrândo realã sudurã artisticã (pe lângã ceamatrimonialã). Patronatã de Ambasada Bulgariei,aceastã prezenþã inopinatã dar agreabilã înprogram a fost posibilã datoritã atitudiniicolegiale manifestate de cãtre ICRL, prin cedareaa 40 de minute din timpul pentru care antamasedeja sala.

Nãscut la Braºov în 1967, stabilit în Germaniaºi absolvent de înalte studii muzicale tot acolo(elev al lui Arie Vardi la Hanovra), Eduard Stanºi-a consolidat un bun renume în pianisticaactualã. Un argument la îndemânã: deºi massmediile din Portugalia tind sã-i ignore pe artiºtiproveniþi din zone geopolitice lipsite de„validarea” ierarhizãrilor snoabe (cel mai adeseafãrã legãturã cu valoarea esteticã realã), totuºiBernardo Mariano, inimosul critic muzical alcotidianului naþional Diário de Notícias, a reuºitsã strecoare în jurnalul din ziua concertului (14martie 2011) un material dedicat lui Eduard Stan,extins pe douã treimi de paginã, cu fotografiecolor. O bunã ocazie spre a-l prezenta pemuzician, nu doar ca pe un interpret de marcã,dar ºi ca „ambasador necondiþionat al lui GeorgeEnescu în lume”. Dintre compozitorii favoriþi, pelângã Enescu, pianistul îi aminteºte pe Schubert,Chopin, Schumann, Brahms, Beethoven dinperioada târzie ºi francezii – de la Franck laRavel. În privinþa colegilor de profesiune,„empireul” lui Eduard Stan e dominat de RaduLupu, însã îi include de asemenea pe Sokolov,Emil Gilels, Martha Argerich, Horowitz,Barenboim ºi pe apreciata pianistã portughezãMaria João Pires.

Pe lângã virtuozitatea sa evidentã, EduardStan se impune ºi printr-o finã intelectualitate.Astfel, recitalurile ºi albumele sale discograficesunt rezultatul unor penetrante meditaþii,materializate apoi într-un concept unificator. Încazul debutului sãu portughez, girat de ICRL,conceptualismul s-a resimþit pe multiple planuri:artistul a þinut sã marcheze bicentenarul naºteriilui Franz Liszt, consecutiv celui de anul trecut allui Chopin, precum ºi 130 de ani de la naºterealui Enescu. Þinând cont de genericul Fête de lafrancophonie, pentru program au fost selectatelucrãri atestând afinitãþile francofile ale celor treicompozitori: secvenþe din Années de pélérinagede Liszt, Barcarolla în Fa diez major, op. 60 a luiChopin ºi Suita nr. 2 pentru pian în Re major,op. 10 de Enescu. Mai mult decât atât,programul îngloba permanente referinþe laelementul acvatic, în semn de omagiu adus decãtre interpret celor douã metropole maritime încare urma sã concerteze – Lisabona ºi Porto.Titlurile (ca ºi muzica) lui Liszt vorbeau de la

sine: Les jeux d’eau à la villa d’Este, Au lac deWallenstadt ºi Au bord d’une source. În modcomplementar, din creaþia lui Gabriel Fauré a fostselectatã Barcarolla op. 96 (termenul provine dela un cântec de gondolier), iar din cea a luiDebussy douã captivante Imagini, intitulateReflets dans l’eau ºi Poissons d’or.

Arta lui Eduard Stan e cuceritoare pentrupublicul avid de frumos, însã oarecum inhibantãpentru investigatorul ce ar dori sã-i explicitezeresorturile intime: frazele muzicale sunt atât deorganic dezvoltate ºi aglutinate, întregul degajãatâta farmec, încât judecata nu-ºi mai poatemenþine rãceala autoimpusã. Exerciþiul critic semetamorfozeazã, topindu-se... într-unul deadmiraþie. E evident cã interpretul a depãºitdemult faza redãrii cu maximum de exactitate aimperativelor, oricât de dificile, ale partiturii. El aatins acea capacitate privilegiatã de a „colabora”,implicându-ºi propria sensibilitate, latransfigurarea întru actualitate a ceea ce fusesefixat în partiturã drept muzicã nemuritoare.Desigur, rãmânând preocupat în permanenþã decontextualizarea stilisticã a acesteia. Amintesc,fugitiv, câteva asemenea momente: evocãrilepeisagistice, impregnate de romantism ºi figuraþiipoantiliste, din secvenþele Liszt; adierileimpresioniste legãnând Barcarolla lui Fauré;revelarea romanticelor ºi, totodatã, sclipitoarelor„jocuri de ape” ale inspiraþiei de naturã cvasi-epifanicã, din care se nutreºte scriiturachopinianã... Referitor la aceasta din urmã, e utilde (re)amintit cã ea a fost preluatã ºi reprocesatãulterior – uneori chiar pe filiera Dinu Lipatti – denumeroºi jazzmeni din spiþa lui Bill Evans, PaulBley sau Brad Mehldau, cum ar fi suedezul JanJohansson, polonezul Adam Makowicz,estonianul Tõnu Naissoo, românii Eugen Cicero,Mircea Tiberian, Ion Baciu Jr., portughezul JoãoPaulo Esteves da Silva º.a.m.d.

Îndrãznesc sã afirm cã principala calitate ainterpretãrii lui Eduard Stan, în cazul pieselor desorginte impresionistã, este transparenþa.Caracteristicile mitizate ale apei, ca element vitalprimordial, sunt redate acustic cu virtuþicoloristice ºi timbrale de o acurateþeinfinitesimalã. Stropi, unde, jeturi, valuri, cascade,fântâniþe, lacuri, acvarii, arteziene ni se oferãcontemplãrii, dar – graþie magiei muzicii – nudoar în mod exterior, ci ca o imersiune în sunet,facilitatã tocmai de claritatea ºi transparenþafiecãrei note, a fiecãrui acord. Se resimte aicipreocuparea obsesivã a artistului de a-ºi forja osonoritate proprie. Ceea ce – într-o lumemassificatã ºi tehnicizatã, în care Conservatoareleperfecþioneazã totuºi nenumãraþi instrumentiºtiide mare dexteritate – nu e deloc facil. Putemvorbi, cu detaºare, despre invidiabilul tuºeu alpianistului, despre echilibrul pe care îl menþineîntre extremele spectrului dinamic, despreeleganþa cu care îºi edificã discursul melodic,despre limpiditatea articulãrii ºi reglajuldensitãþilor, despre poesia revelatã în pasajelepianissimo sau în punctele unde cele mai firavesunete ating tãcerea... Din fericire asemeneaelemente, consubstanþiale virtuozitãþii etalate deEduard Stan, nu strivesc corola de minuni aemoþiei estetice. Ele sunt utilizate, cu maximãeficienþã ºi efectul de gran finale scontat, învalorizarea Suitei nr. 2 în re major, op.10,

compusã de Enescu la începutul secolului trecut.O lucrare în care junele, pe atunci, compozitorpãrea a-ºi regla propriul echilibru, între stãriafective ºi soluþii muzicale contrastante, reuniteîntr-o sintezã de mare impact asupra auditorilor.Interpretarea lui Stan parcurge aici un vastspectru, de la lirismul meditativ pânã la tumultulpasional, fiind rãsplãtitã cu aplauze pe mãsurã,adicã furtunoase!

Atitudinea interpretativ-creativã a lui EduardStan poate fi definitã drept una ponderatã – niciobsecvios-fetiºizantã faþã de primatul partiturii,nici arogant-iconoclastã. O mãrturisire din ante-menþionatul interviu, luat de Bernardo Mariano,ne oferã o cheie pentru înþelegerea acestei postúriechilibrate: „Schubert e cel mai apropiat inimiimele” – mãrturiseºte Stan, explicând apoi: „El areuimitoarea capacitate de a trece de la tristeþe labucurie (ºi vice-versa) într-o secundã, ºi într-unmod pe care îl consider foarte tuºant.” Prinurmare, cred cã nu ar fi hazardat sã-l considerãmpe Eduard Stan drept un pianist contemporan ce-ºi filtreazã afectele ºi concepþia muzicalã printr-o prismã schubertianã.

Ca la majoritatea reprezentaþiilor organizatede ICRL sub genericul Stagiunea MuzicalãRomânã în Portugalia, ºi aceasta a beneficiat deun public receptiv, ce a umplut sala pânã la refuz.Graþie directoarei de programe Anabela MartinsBaptista, Palácio Foz ºi-a menþinut caracteruldeschis, cosmopolit, militând pentru ideea deunitate în diversitate ce poate constitui un atúmajor al construcþiei europene. Caracterul artistical seratei a fost suplimentat ºi printr-ocomponentã diplomaticã deloc neglijabilã. Deºi înaceeaºi searã erau programate la Lisabona câtevareuniuni implicând participarea corpuluidiplomatic, concertul propus de ICRL a fostonorat de prezenþa ambasadorilor Franþei,Bulgariei, Republicii Moldova, Andorrei, Maltei, aconsulului României la Lisabona, dl. CristianMoraru, a unor înalþi funcþionari ai ambasadelorreprezentând Spania, Brazilia, Mexic, Chile,Austria, Statele Unite, Cehia, Polonia, Elveþia.

Cel de-al doilea concert al lui Eduard Stan înPortugalia a avut loc în renumita Casa da Músicadin Porto, unde ICRL a devenit o prezenþãabiºnuitã ºi apreciatã. Nu putem trece cu vedereacontribuþia altui Amicus Romaniae – Emílio LeiteLopes, consulul onorific al României la Porto – lafacilitarea accesului nostru în elitista programarea acelei instituþii.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3300 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

corespondenþã din Lisabona

Recital de pian Eduard StanVirgil Mihaiu

Recital Eduard Stan la Palácio Foz din Lisabona, organizat de ICRL Foto: Dan Andrei

3311TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

Vrând, nevrând, vom mai zãbovi „un rând” înChicago ... Nu de alta, însã niscaiva amici &mari pricepãtori într-ale jazzului m-au cam

bruftuluit & tras de urechi, reproºându-mi cum cãhabar nu am despre ce a însemnat, în fond, înistoria jazzului, celebrul oraº bãtut de vânturi dar,mai ales, cã a-i „expedia” în doar câteva rânduri peBix Beiderbecke ºi pe Bessie Smith (care, pedeasupra, se întâmplã sã mai fie ºi un soi deîmpãrãtiþã a bluesului... ) echivaleazã, practic, cu ocrimã de lezmajestate. Una peste alta, reproºurileamicilor m-au cam pus pe gânduri aºa încât am maipus mâna ºi am mai buchisit prin ceasloavele dejazz, bântuind, de asemenea, cu folos pe Internet,ºi am constatat – neconsolat – cã amicii ºtiau desprece vorbesc ºi nu bãteau defel câmpii.Subsemnatului, în schimb, nu-i rãmâne decât sã-ºipunã cenuºã în cap ºi – din câte se va vedea – sãse punã pe treabã mai de-a serioaselea. Aºadar, iatã-ne reluând anii Chicago.

Este evident cã – dupã imperialismul newyorkez- Chicago este cel de-al doilea mare centru aljazzului american, iar în ultimele decade aleveacului XX, la Chicago au avut loc unele dintrecele mai de seamã înnoiri ºi evenimente, legate defiecare datã de activitatea febrilã ºi vederile de-adreptul revoluþionare ale unor muzicieni radicali,însã tobã de carte ºi dând pe de lãturi de talent.Aceºtia se vor face cunoscuþi prin aºa-zisa AACM,însã în ºi mai mare mãsurã prin cei 4 sau 5 urâþicare se produc în cadrul celebrissimului ArtEnsemble of Chicago. Dar despre toate acestetrufandale, la timpul cuvenit. Aºadar, sã nereîntoarcem la Bessie Smith ºi la trompeta lui BixBeiderbecke ...

Numele, existenþa, dar ºi mãrirea sau decãdereacelei dintâi sunt – toate – legate de blestemulbluesului amestecat din belºug cu alcool. E ciudatcum – tocmai la Chicago – pare sã fi prins cheagepoca zisã clasicã a bluesului ºi tot acolo acest gensã fi cunoscut un succes fulminant de îndatã ce s-aieftinit producerea discurilor de patefon cãrora,astãzi, nu li se mai zice decât vinyluri. Estemomentul în care, din mulþimea fetiºcanelor caresperau sã-ºi facã un rost cântând, se va desprinde ºiva urca fulgerãtor o negresã zdravãnã ºi înaltã –posedând o voce fenomenalã. Geniala Ma Rainey ova învãþa secretele meseriei ajutând-o s-ajungã sãcânte dumnezeieºte. Lungana cu pricina se numeaBessie Smith, era genialã & naivã, îi plãcea camprea mult ginul, blãnurile ºi paralele, însã nimic numai avea importanþã de vreme ce cânta cu adevãratdumnezeieºte. A cântat cât a vrut ºi întotdeauna cu

muzicienii cei mai grozavi ai momentului, învãþândcu timpul toate secretele jazzului ºi ºtiind perfect ceanume sã le cearã partenerilor. „S-a produs” alãturide Sidney Bechet, Louis Armstrong ºi de fantasticulpianist James P. Johnson, iar marele FletcherHenderson i-a compus (la cerere) melodii numai ºinumai pentru ea. A lãsat o moºtenire de nepreþuitprin nenumãratele compoziþii proprii dintre careamintim doar Jailhouse Blues ºi Muddy Watters.Toþi o divinizau ºi þineau morþiº sã o acompaniezeºi sã (se) înregistreze cu ea, însã, din pãcate, maiexistau ºi paraziþii care roiau în jurul ei, ºi-i pãpaubanii, împingând-o sã bea fãrã mãsurã. A rezistat laturneele fãrã sfârºit, a rezistat la bãuturã, dar ceeace a dat-o de pãmânt a fost perfecþionareaextraordinarã a microfoanelor ºi nepriceperea în ase adapta la noile condiþii impuse de progreseletehnologiei, cãci se cerea deja sã cânþi cu totul altfelºi vocalistele „de mare volum” (de tipul BessieSmith, de pildã) nu mai prea aveau cãutare. Legea„o fãcea” o nouã divã: fragila (în aparenþã doar!)Ethel Waters.

Bessie Smith n-a ajuns în final chiar sãracã-lipitãînsã, din pãcate, a murit ca un câine, dupã ce – înurma unui accident de maºinã – pur ºi simplu nu afost primitã într-un spital destinat în exclusivitatealbilor. Era în anul 1937 ºi a durat mai bine de 30de ani pânã ce se va fi hotãrât cineva sã-i punã ocruce la cãpãtâi. Iar acel cineva a trebuit sã fieextraordinar, fabuloasa Janis Joplin.

Dincolo de anumite rezolvãri ºi soluþii originalesau orchestraþii inovatoare/îndrãzneþe, tot lacapitolul Chicago, se mai poate vorbi ºi despreapariþia unui sunet cu totul nou, a unoruniversuri/concepþii ºi viziuni muzicale nebãnuite ºide nimic anunþate. Interpretãrile pianistice alecelebrului trompetist Bix Beiderbeke (piesa In aMist, de pildã, accesibilã oricui pe Youtube, dar ºisplendidele Candlelight sau In the Dark) la fel caperformanþele marelui Earl Hines cu al sãu de totstraniu Blues in Thirds, de pildã, anunþã – cumvape negândite, aº îndrãzni sã zic – timpuri ºi modurice urmau sã vinã, sã se impunã de fapt mult maitârziu.

Pe meleagurile chicagoane îºi vor dovedicreativitatea ºi originalitatea cu totul ieºite dincomun cele dintâi mari ochestre (ºi gândul mã ducela McKinney’s Cotton Pickers ori cea condusã deEarl Hines), iar dacã apuc sã-l mai evoc ºi pe Bix B.care (Adrian Andrieº dixit) a fost „cel dintâimuzician de jazz, alb, de realã valoare, un strãlucittehnician al cornetului, dar ºi faptul cã a fost unuldintre puþinii jazzmeni care au ºtiut sã introducã înjazz elemente þinând de modernissima muzicã„cultã” de pe la 1900 (Debussy, Ravel oriStravinsky)” - probabil cã aº putea încheia împãcatevocarea agitaþilor ani-Chicago.

Specialiºtii afirmã sus ºi tare cã, despãrþindu-tede New Orleans ºi nemaiþinând seama de oricum„imposibilul” New York (cu toate relele ºi „bunele”‘mnealui) – imediat dupã Chicago - cel de-al doileamare centru jazzistic n-ar mai putea fi decât KansasCity-ul. În anii ‘30 ai veacului trecut, în plinscandal ºi extremã nervozitate legatã de cumplitaProhibiþie, în Kansas C. se bea pe rupte ºi la oriceorã întrucât statul Kansas nu „înghiþise” gãluºcainterdicþiei alcoolului. În acelaºi timp, o puzderie decabarete ºi baruri nu mai pridideau sã angajezejazzmenii cei mai coloraþi & talentaþi care fugeau

de mizeria din Sud. Tartorele suprem care controlatoatã povestea era un anume Tom Pendergast,gangster 100% ºi patron al clubului „Reno”;finalmente, ca sã nu mai aibã nici un fel deprobleme, omul ºi-a aranjat o alegere triumfalã caguvernator al oraºului încât ºi-a ptut vedea liniºtitde treburi. Pânã la urmã însã, fiscul l-a vârât lapuºcãrie pentru evaziune fiscalã.

Ce anume cânta oastea de strânsurã de printractirele pãstorite de Pendergast? Pãi ce sã cântealtceva decât un ghiveci infernal în care puteai lesnerecunoaºte ingrediente ºi otrãvuri parºive proveninddin blues, ragtime ºi boogie woogie, o mixturãgenialã care va deveni celebrã sub denumirea deKansas City School. Realitatea este cã muzicieniioploºiþi în Kansas City, toþi unul ºi unul, erau unsoi de crème de la crème a tot ce se gãsea pe piaþã,la liber. Pianiºtii se numeau Pete Johnson, SammyPrice, Count Basie, Jay McShan ºi Mary LouWilliams; soliºtii vocali erau „titanii” Joe Turner ºiJimmy Rushing, iar saxofoniºtii nu erau alþii decâtLester Young, Ben Webster sau Herschel Evans. ªitot acolo, la Kansas City, a învãþat meserie ºi ºi-afãcut ucenicia nimeni altul decât gigantul care aveasã devinã ceva mai încolo unicul Charlie Parker ...

Un alt atu era calitatea nemaiîntâlnitã a unororchestre de vis conduse de uriaºi ai momentului: evorba de Bennie Moten, de Andy Kirk cu a sa„Twelve Clouds of Joy” sau de supergreul CountBasie. Cu toþi aceºtia ne vom reîntâlni ceva maiiârziu, când vom evoca anii în care îºi vor da aramape faþã, demonstrându-ºi adevãrata mãsurã.

Ar fi destul de complicat sã evoc faimoaseledueluri sau cutting contest în care – pe duratanelimitatã a unor adevãrate maratoane - seconfruntau unii muzicieni sau chiar orchestreîntregi încercând sã se impunã definitiv în faþacunoscãtorilor. Dacã aveþi cumva posibilitatea,încercaþi sã vedeþi un film absolut fantastic, semnatde un regizor genial, pe numele sãu – RobertAltman. Ca din întâmplare, filmul se numeºte chiarKansas City.

jazz story

Urmeazã Kansas City ...Ioan Muºlea

Bessie Smith

Am fost colegi de facultate, aº putea spune.Adicã noi, muzicienii, aveam ore comune cucei de la arte plastice. Apoi, ore comune prin

cafenelele ºi localurile care schiþau traseul studenþiloratinºi de boemie, cu vagi dar zgomotoase! inclinaþiipentru momente de euforii ºi dispute ameþitoare...Mamaia, Arizona, La trei insecte, Pescarul, Conti,Croco, Ursus, Boema ºi biniºor dupã miezul nopþii,birtul din garã.... Viorel Nimigeanu era o explozieneîntreruptã de entuziasm împins, adesea, pînã laexaltare. Pasionat de munca cu cãrbunele ori cupensula, de marii maeºtrii nãscuþi de-a lungulvremurilor, ale cãror vieþi ºi opere le diseca cu nãuci-toare curiozitate, descoperind inedite laturi ºi ascunsesimboluri, contestînd ºi admirînd cu aceeaºi intensi-tate, el mi se dezvãluia ca un uriaº ”gurmand”, unpantagruelic consumator de artã, un neostenitscormonitor într-ale tainelor picturii dar ºi a teoriilorbrodate de-a lungul veacurilor în jurul acestei arte.De cîte ori ”descoperea” cîte ceva, ne povestea cuvoce sonorã, gesticulînd entuziasmat, dînd impresiacã se aflã pe-un nevãzut podium în faþa învãþãceilorsãi. Ne-am cunoscut mult mai bine, însã, în anulcinci de facultate, cînd am fãcut o extraordinarãexcursie în fosta Uniune Sovieticã. Am bîntuit prinMoscova, descoperindu-i cotloanele, nu doarexpoziþiile ºi locurile ”turistice”, ignorîndu-i pe ceicare ne pîndeau (cu ochiul ºi urechea) miºcãrile ºivorbele... Am intrat în vorbã cu oameni simpli, uniidestul de speriaþi cã-i abordam, alþii extrem dedeschiºi, porniþi sã ne povesteascã tot ce dorim,desigur la un pahar cu vodcã. Apoi a urmat o

cãlãtorie ameþitoare cu trenul, de 26 de oreneîntrerupte, pînã la Leningrad (redevenitPetersburg...) printre pãduri de mesteceni cum numaiîn filme mai vãzuserãm pînã atunci iar Viorel jurã cãva picta, la întoarcere acasã, o serie de tablouri cumesteceni, samovare, pãhãrele cu vodcã ºi rusoaicecu sînii goi ºi ochii aproape negri. Douãzeciºiºase deore într-un vagon de dormit comun în care n-amdormit deloc, cu un samovar uriaº la intrare din carenu-mi amintesc sã fi bãut vreun ceai. Memoriaaparatului de fotografiat (alb-negru...) îmi înºirã oserie de poze în care mã descopãr alãturi de Viorel ºialþi doi colegi, rînjind fericiþi, cu gura lãþitã pînã laurechi, toþi cu cãrþi în mînã, cãrþi de pocker, evident,doar nu era sã citim în timp ce afarã se derula unpeisaj de vis...! La Leningrad (redevenit Petersburg...)ne aºteptau nopþile albe (le-am fi fãcut noi, oricum,albe...), podurile care se despicau la mijloc pe cîndziua se murdãrea puþintel amintind cã a venit seara,grandiosul Ermitaj, închisoarea cu ziduri rozalii undefusese, o vreme, ºi Dostoievski cazat, parcurile,bulevardele lungi ºi ...minunatele femei. Nu cred sãmai fi vãzut într-altã parte atîtea femei frumoase caacolo, la Leningrad (redevenit Petersburg...), chipurilelor mi-au rãmas întipãrite pe-o paginã aparte amemoriei. Vio era fascinat, nãucit, înfierbîntat. Ar fipictat toate acele chipuri, toþi acei ochi tiviþi de-oºovãielnicã tristeþe, acele buze, acel pãr lung împletitîn cozi groase ori despletit ºi lãsat în voia brizeiiscate pe Neva ori adunat sub cîte-o pãlãrie cochetã...Zilele (nu puþine) petrecute în oraºul de pe Neva aufost ca un vîrtej multicolor trãite cu majorã

intensitate, fãrã somn ºi fãrã liniºte, spre mareaspaimã a însoþitorilor oficiali ºi ”neoficiali” (cu saufãrã grade..) care au fãcut la întoarcere rapoarte pesterapoarte încercînd sã vîre spaima ºi în unii dintrenoi.

Apoi ne-am întors epuizaþi dar extrem debucuroºi de tot ce acumulasem în lunga noastrãcãlãtorie. Apoi am terminat facultatea ºi chiar dacãamîndoi am rãmas în Cluj, ne-am întîlnit tot mai rarºi mereu în grabã... Apoi, iatã, a venit o zi care ne-aadunat pentru mai multã vreme iarãºi împreunã. L-am descoperit pe Vio neschimbat! Acelaºientuziasm, aceeaºi plãcere de a vorbi, de a povesti,aceeaºi vie curiozitate, aceeaºi dorinþã de acunoaºte... Aceeaºi fire vulcanicã. De parcã tocmaiieºisem de la un curs de esteticã iar el îmi explicadespre lumina în tablourile lui Rubens ori blîndanebunie din tablourile lui Bosch... În atelierul sãu mi-am dat seama, cu bucurie, cã Vio Nimigeanu(l)picteazã cu aceeaºi energie ºi cu aceeaºi tumultuoasãfantezie! Tablourile lui trãiesc, sînt vii, tablourile luipovestesc, fiecare spune cîte o poveste plinã deculoare ºi dinamism. Te atrag, te cheamã sã intri înele, în lumea lor, nu te þin la distanþã, afiºînd o falsãºi idioatã superioritate. Te ademenesc prin culoare,prin tuºã, prin umbre discrete ºi uºor misterioase,prin senzualitate ºi duioºie, prin frenezie ºi blîndã,aproape religioasã, acceptare a lumii. M-am bucuratmult cã a ºtiut sã rãmînã tînãr ºi în arta sa. Puþinireuºesc. Dar nu i-am spus-o atunci. Putea crede cãarunc vorbe-n vînt de dragul unei vechi prietenii. Ofac acuma, pe hîrtie, unde cuvintele sînt (oarecum)în mai mare siguranþã...

Viclean, sigur pe sine ºi zeflemitor, dupã cum îieste felul, zeul Video ne momeºte mereu cucâte ceva. E drept, ne permite ºi sã înãlþãm

capul ca sã judecãm lumea ºi câte sunt în ea, cãcibine ºtie cã îl plecãm apoi, lãsându-ne cuceriþi deademenirile sale.

Atrãgeam atenþia, mai deunãzi, cã psihoza de tipMoni Columbeanu, Irinel, Pepe, Oana &, cu nunþileºi divorþurile lor, nunþi ale anului ºi ale banului,divorþuri sub semnul penibilului, este o ameninþarecontinuã, realã ºi pernicioasã pentru sãnãtatea uneisocietãþi debusolate. Dar personajele amintite ºialtele de teapa lor au invadat cam de multiºorspaþiul public din cetatea bunului simþ românesc ºiþin în lanþuri virtuale populaþia dependentã detelevizor, de zvonisticã ieftinã ºi de bârfã aculturalã.ªtirile acestea, pretenþios numite mondene, difuzatenon-stop pe un fel de „Moni Channel” la concurenþãacerbã cu specializatul Money Channel, prezintã maimult interes decât orice studiu din mediul afacerilor.Pânã la reperul numit Coco Chanel, de pildã, cã totveni vorba de brand-uri din industria modei,columbele prezentului ignobil mânjesc tot ce ating,fãrã sã se sinchiseascã de ridicol. Zgârietura de pefaþa Irinei, fetiþa Columbenilor, atârnã mai greu înbalanþa interesului public decât desfiinþarea unorspitale sau proasta guvernare. Mai mari inepþii nupot fi induse în mentalul colectiv decât prinintermediul suveranului Video, sforar ordinar,inculpat media interesat doar de rating.

Dar tot el gireazã uneori ºi basme aurite ca sã ne

scoatã ochii. De pildã nunta prinþului William cuKate Middleton transmisã în direct pentru a neaminti cã aºa ceva mai este posibil în realitate. Eadevãrat, nu în lumea degeneratã de la noi, ci înRegatul Unit, acolo unde, nu-i aºa, monarhia nufuncþioneazã, dar a adunat sute de admiratori pestrãzile Londrei ºi s-au înregistrat peste douã miliardede telespectatori din 180 de þãri care au urmãrit oreîn ºir evenimentul. Spun cã monarhia nufuncþioneazã pentru cã aºa ne-a învãþat emanatulpostdecembrist Iliescu. Nu el a reuºit sã convingã peromâni cã instituþia monarhiei este depãºitãpretutindeni în lume, perimatã, pe cale de dispariþie?ªi a reuºit s-o facã dispãrutã în România. A venit elcu „democraþia originalã” ºi întoarsã pe dos a ajuns,prin grija nemijlocitã a succesorilor.

„Nunta secolului” întinsã pe o zi de transmisii îndirect din capitala Marii Britanii a suscitatcomentarii pe toate canalele de ºtiri din lume.Pãlãriile fistichii, foarte îndrãzneþe, purtate dedoamnele invitate la ceremonie au îndemnat-o pemadam-priceputã-la-toate Tatoiu sã-ºi orneze cutiacranianã cu o plãcintã de flori decolorate ca sã fie înton cu moda. Aiurea! N-a reuºit sã fie decât greu desuportat, caraghioasã mai tot timpul ºi cu limbuþiaei deºãnþatã scoasã pe tuºã de înþepãturile lui MugurCiuvicã. Fosta bãsescianã convinsã poza, pasãmite,cu pãlãria înfloratã, în regalistã decoloratã. Maiaprinse s-au dovedit a fi comentariile de la Antena 3susþinute de invitaþii Danei Grecu. Cãutând sã-lidentifice pe regele Mihai în alaiul nuntaºilor, ei au

început repede a se încãlzi de ideea reinstaurãriimonarhiei în România, întrebându-se ce era dacã...

Din pãcate, intensa propagandã comunistã ºipostcomunistã au fãcut tot posibilul ca sãcompromitã ideea de monarhie ºi aceastã fantasmãsmintitã sã nu se mai aºeze niciodatã în capetelebuimace ale românilor. Terfelitã cu atât tact,batjocoritã ºi umilitã, regalitatea nici nu are cum sãse ridice la lumina prezentului pentru a aºezaadevãratele valori, tradiþii ºi demnitãþi acolo unde leeste locul. Ce bine cã noi nu avem spectacoleprinciare de asemenea amploare care ar fi fostsuportate de bietul popor! Ce bine cã avemconducãtori care sãrãcesc poporul ºi ne scot cu atâtasucces din circuitul valorilor europene! Abordareainvitaþilor Danei Grecu a ars scurt ca flacãra unuichibrit, aducând în prim plan o alternativã nu lipsitãde consistenþã pentru actuala guvernare. A luat-ocineva în serios sau a fost un simplu divertisment îndiscuþie? Ea a venit firesc ºi s-a dezvoltat pemarginea imaginilor din Londra ca o privire înoglindã a unui trecut imposibil de recuperat. Poateeram în rândul acelor naþiuni respectate. Nu izolaþide incompetenþã ºi mojicism politic. Nostalgiatrecutului a vibrat în unele suflete ca o speranþãvenitã prea târziu. Atât! A doua zi, pe „MoniChannel”, românii au tresãrit din nou când Irinel aurcat în aceeaºi maºinã cu „celebra” Moni, sperândîntr-o împãcare a soþilor ºi uitând de regele lor fãrãþarã.

Zeul Video zâmbeºte sardonic, îndreptândcaleaºca mondenismului autohton pe desfundateledrumuri din mahalaua Farfurigiilor. Superb!

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3322 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

zapp media

„Moni Channel”Adrian Þion

rânduri de ocazie

Vio Nimigeanul...Radu Þuculescu

De unde începi atunci când montezi SarahKane? Ce super puteri trebuie sã deþii astfelîncât sã scoþi un spectacol decent? La aceste

întrebãri a încercat sã rãspundã Alexandra Felseghi cuspectacolul ei 4:48 Psihozã, jucat la mijlocul lunii maiîntr-un studio al Facultãþii de Teatru ºi Televiziune dinCluj. Numele Sarei Kane a fost vehiculat foarte des înultimii ani în România. Regizori români celebri, cumar fi Mihai Mãniuþiu sau Andrei ªerban, au fost atraºide textele sale pline de cruzime, dar ºi de subtilitãþisocio-politice. Dacã în primele sale texte, Blasted,Phaedra’s love (Iubirea Fedrei) ºi Cleansed (Purificare),autoarea opteazã pentru o structurare clarã adiscursului dramatic, în ultimele sale douã texte,

Crave ºi 4:48 Psychosis, lucrurile stau cu totul altfel.Acestea nu mai beneficiazã de niciun fel de structurã,fiind scrise „bloc”. În Crave, personajele nu au nicimãcar nume, sunt diferenþiate prin litere, iar 4:48Psychosis nici mãcar nu mai are personaje diferenþiate,textul putând fi montat atât cu un singur actor, cât ºicu un întreg teatru. În ciuda faptului cã este un textextrem de ofertant, atât pentru regizor, cât ºi pentruactor, 4:48 Psihozã constituie ºi o mare provocare.Este un text extrem de puternic, de bine scris, dar carenu are aproape nicio coerenþã, dacã este lãsat aºa cuma fost scris. Acest lucru l-a înþeles foarte bineAlexandra Felseghi, care a reuºit sã adapteze foartebine textul pentru un spectacol de maxim 40 de

minute. Tãietura este fãcutã cu multã luciditate, astfelîncât sã poatã servi firului roºu ales de regizoare.

În ciuda spaþiului total neprielnic, regizoarea areuºit sã aºeze publicul astfel încât acesta aproape sãuite cã tocmai a intrat din curtea facultãþii printr-o uºãrece de termopan ºi sã îl convingã de faptul cã se aflã,totuºi, la un spectacol. Decorul ºi costumele suntaproape inexistente, dar asta nu constituie oproblemã, deoarece textul este de aºa naturã încât sãpoatã fi montat ºi cu o scenografie minimalistã.Singurele elemente de care se foloseºte actriþa RalucaLupan pe parcursul spectacolului sunt niºte bucãþelede cretã ºi un ceas al cãrui ticãit îl aude publicul de laînceput pânã la final.

Unul dintre punctele slabe a fost prestaþia actriþei,care nu a reuºit sã îºi contureze clar (pentru public)personajul. Trecerile de la o stare la alta lãsau foartemult de dorit ºi pe alocuri erau chiar inexistente. Unalt minus îl constituie faptul cã personajul nu are, dinpunct de vedere emoþional, niciun fel de evoluþie. Elapare iniþial în faþa publicului ca fiind nebun, peîntreg parcursul spectacolului el este în continuarenebun, iar la final este din nou nebun. Cu un astfelde personaj devine aproape imposibil sã empatizezi,ca spectator. Pãrþile ce þin de muzicã ºi ecleraj sunt înregulã, în sensul cã nu sunt ostentative, ci servescspectacolului.

Alexandra Felseghi nu încearcã sã epateze prinnimic în acest spectacol, ceea ce îl face sã fie foartesimplu ºi curat din punct de vedere regizoral, oopþiune potrivitã pentru montarea unui text de genulacesta. Una peste alta, 4:48 Psihozã are ºi pãrþile salebune, ºi pãrþile sale rele, ca orice alt spectacol, dealtfel. Ceea ce este totuºi entuziasmant e cã echipaFelseghi-Lupan a decis sã opteze pentru punerea înscenã a unui text contemporan ºi cã ambele suntproastepe absolvente ce încearcã sã rãzbatã ºi altfeldecât prin afilierea la un teatru de stat.

Belgradul de sfârºit de aprilie poartã culorilelalelelor ce invadeazã parcurile. Asist la ediþiaa zecea a Festivalului de teatru francofon (25-

29 aprilie), orchestrat de Milos Prajzovic, ajutat deVladimir Gojkovic, Milica Zec, Zelika Jankovic.Multe trupe din Serbia, dar ºi din Ungaria, Turcia,Muntenegru, Belgia, România. Totul s-a desfãºuratsub semnul unui calm incredibil. Nu aº spune cãsârbii nu au avut ºi nu au probleme, însã am fostfrapat de lipsa stresului. Oamenii se plimbã pestrãzi pânã seara târziu, fãrã gãlãgie gregarã. Nusunt câini vagabonzi, nici pubele rãsturnate.Aºteaptã la orice stop, cu o rãbdare dezinvoltã. Cemister o fi? Întrebare retoricã... De ce nu carãsacoºe cu alimente? Nu aleargã. Nu se claxoneazã.Au învãþat ceva din asprul tãvãlug al istoriei? Suntcivilizaþi, cu chipuri de învingãtori, nu de învinºi.Magazine mari cu produse puþine. Câºtigã mult?Sunt bine îmbrãcaþi, fãrã ostentaþie gratuitã. Înfiecare searã lumea curge într-o respiraþie de mierespre fortãreaþã, la capãtul cãreia Dunãrea seîmbrãþiºeazã cu Sava în amestec de culori terne.

Spectacolul de elitã a fost prezentat de trupadin Raca. Piesa Scripcarul pe acoperiº, dupã ªalomAlehem, regizatã de Maja Radunovic a însemnatmiºcare, actori de excepþie, muzicã, mesaj, într-oorchestrare echilibratã.

Trupa din Kladovo l-a ales pe M. Barrie cu unPeter Pan debordant, cu zboruri imaginare, în norde fum ºi culori teribile, atârnate artistic de zâne,indieni, bandiþi, într-o sarabandã de tot hazul.Oraºul Niš a optat pentru Eugen Ionesco -

Exerciþiile de conversaþie... Jelena Petrovic s-a axatpe o regie simplistã ºi simplificatoare, fãrã a evadadin didacticism. O invazie de scaune, o monotonieºi o recitire fadã a textului.

Ce face un autor dramatic la fiecare nouã piesã?E cuprins de angoasã, de temeri, de emoþii. Esubiectul piesei Îndepãrtarea de Loleh Bellon,prezentatã de Turcia, regizatã de Tank Erylmaz ºiFrançois Granier. Textul e pigmentat emoþional cuinfiltrarea lumii reale în lumea „paralelã” a teatrului.

România a fost reprezentatã de trupaAssentiment din Huedin, de la Liceul Teoretic „O. Goga”. Piesa Maricica ºi Patrick, scrisã ºiregizatã de sus-semnatul, vorbeºte despre pierdereatreptatã a tradiþiilor, în registrul comediei decaractere ºi situaþii. Un regizor francez vine înRomânia, într-un sat, sã facã un film. O piesãoarecum bilingvã, care reuºeºte sã capteze atenþia ºila Belgrad, dupã ce a stârnit hohote de râs în Italia.

Din nou plimbarea pe strãzile lungi curezonanþe ruseºti. Animaþia poate sã însemneacceptarea fãrã fasoane a singurei vieþi pe care oavem. Zicea un confrate: „La noi alergãm cu plaseîn mânã ºi nu avem nimic...” Iatã statuia lui Ivo Andric, care a luat Nobelul în 1961. Scriitorul aiubit Belgradul. Acolo, într-o camerã obscurã, a scrisromanul Podul de pe Drina, pe care acum îlecranizeazã Kusturica. În parcul Pionirski se plimbãnestingheriþi câinii însoþiþi de stâpâni. Acelaºi calmla câini ºi la oameni. Femeile înalte au o timiditateabia schiþatã. Bãrbaþii sunt ciolãnoºi, virili, cu pas

hotãrât. Lângã Parlamentul Federal naturadezlãnþuitã îºi primeºte picãturile discrete de ploaie.În vitrinele librãriilor aºteaptã cãrþi de Kawabata,Mishima, Kenzaburo Oe, Capote, Danilo Kiš,Cervantes, Murakami... Poate cã teatrul ajutã sãstrigi în faþa unui public dureri greu de spus.Oricum, cutia de rezonanþã funcþioneazã perfect.Rãnile se transformã în lumini ºi arta învinge.

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3333TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

teatru

Rezonanþã teatralã în SerbiaAlexandru Jurcan

In your face theatre made in FTTAna Cucu-Popescu

Cu 11 ani în urmã, când am ajuns pentruprima oarã la Festivalul Lalelei de aur de laIstanbul, invitat fiind de celebrul critic ºi

istoric de film din Turcia, domnul Attila Dorsay,fost coleg de juriu FIPRESCI de la Salonic, am fostcucerit, în primul rând, de profunda loialitate aspectatorilor faþã de filmele valoroase ºi faþã deproducþia naþionalã. Atunci se ridica valul tinerilorcineaºti ce avea sã cucereascã, prin Nuri BilgeCeylan, Palme d’Or la Cannes, regizorul devenindîn prezent locomotiva noului val din cinematografiaturcã. Istoria s-a repetat ºi cu regizorul românCristian Mungiu, lider greu de contestat al noilordirecþii din filmul românesc.

Ajuns la cea de a 30-a ediþie, evenimentul a fostmarcat de un bogat program ce a cuprinscompetiþia internaþionalã, drepturile omului încinema, competiþia naþionalã, filme documentare ºificþiune, o retrospectivã a clasicilor filmului dinTurcia, secþiunea dedicatã tinerilor cineaºti,programul “Întâlniri pe pod”, programul “Dinlumea festivalurilor”, “Retrospectiva cinematografieiitaliene”, master class cu Bela Tarr ºi Leo Carax, ºilista evenimentelor este departe de a fi epuizatã.231 de filme ºi peste cinci sute de oaspeþi dinlumea întreagã au onorat manifestarea aniversarã acelui mai important festival din Turcia, competiþiainternaþionalã fiind cântãritã de un juriu condus deregizoarea francezã Claire Denis. O serie de alteevenimente au focalizat interesul preseicinematografice, al studenþilor ºi profesorilor defilm, precum ºi curiozitatea deloc disimulatã a unuiimens public tânãr, care stãtea la coadã la biletelede cinematograf cu un optimism ºi o rãbdare pecare nu le-am vãzut pe alte meridiane. România afost prezentã la acest festival cu filmele Morgen deMarian Criºan, jucat de un popular actor turcYalcin Yilmaz, Aurora de Cristi Puiu, primul însecþiunea dedicatã tinerilor cineaºti, al doilea însecþiunea “Zona minatã”, dedicatã filmelornonconformiste, cu stiluri împotriva curentului,iubite de cinefilii amatori de noutãþi de tot felul.Am mai fost prezenþi ºi cu coproducþia Israel-Germania-Franþa-România, Misiunea directorului deresurse umane, regia Eran Riklis, film în secþiuneadedicatã drepturilor omului în cinematografie. Celmai bine primit de publicul din festival a fostfilmul lui Marian Criºan pentru generozitateademersului sãu, materializat într-o creaþie marcatãde emoþie ºi umor, susþinutã de o valoroasã echipãde interpreþi, dintre care i-am remarcat, ºi lapremiera bucureºteanã, pe Andras Hathazi ºi ElviraRîmbu.

Dintre filmele tinerilor realizatori din Turcia amvãzut Scoicile sparte, regia Seyfettin Tokmak, istoriaa doi puºti ce viseazã sã ajungã în Germania ºi trecprintr-o mulþime de aventuri cãutând banii dedrum, asemãnãtor cu Morgen, Umbre ºi figuri deDervis Zaim, evocând probleme etnice din insulaCipru, intoleranþa dar ºi cãile necesare înþelegeriiinterumane, temele pãcii ºi armoniei fiind intenssubliniate prin intermediul unei arte clasice – teatrulde umbre – care focalizeazã fibra moralã a story-ului. Emoþionant ºi ingenios construit este ºi

scenariul filmului regizat de Selim Demirdelen,Întâlnirea, povestea unui funcþionar model, careascunde cu isteþime o profundã dramã personalã,aparent fiind indiferent la necazurile colegilor. De laun moment dat, întâmplãrile prin care trecpersonajele filmului se întretaie, aruncând noilumini asupra caracterelor, nuanþând firescdramatismul unor rezolvãri existenþiale. Colegadivorþatã, cu un copil greu de crescut în condiþiileunei slujbe acaparante sau contabilul ce trebuie sãse ocupe de sora bolnavã, ignorând furtunile de labiroul cu un ºef nu totdeauna înþelegãtor au destineasociate cu personajul principal Guven, excelentjucat de actorul Guven Kirac. Adaptat dupã opovestire de Sabbahattin Ali-Ayran, filmul Albã cazãpada, regia Selim Gunes, este un omagiu adussperanþei într-o viaþã mai bunã, eroii dintr-un sãtucsituat în munþii regiunii de Nord din Turcia fiindasediaþi nu doar de o naturã potrivnicã, dar ºi deconsecinþele unei lovituri de stat din martie 1971,consecinþe ce determinã traiectorii existenþialedramatice. Viaþa micului Hasan, care vinde iaurtpasagerilor unei fantomatice linii de autobuz pentrua-ºi ajuta fraþii mai mici este evocatã fãrã accentemelodramatice, fãrã spectaculoase desfãºurãri epice.Imaginea expresivã ºi sunetul bine construitîmbogãþesc calitãþile acestui debut promiþãtor.

ªi acum, câteva cuvinte despre palmaresul celeide a 30-a ediþii a Festivalului de la Istanbul,palmares propus de juriul condus de regizoareaClaire Denis, cu Anna Bonaiuto, cunoscuta actriþãitalianã din Il Postino sau Mio fratello e figliounico, Piers Handling, directorul festivalului dinToronto, Parihan Magden, romancierã, Jim Stark,producãtor american de filme cu buget mic,independente, Jacob Tierney, regizor canadian ºiHulya Ucansu, profesor universitar la Kadir Has –membri. Marele premiu, Laleaua de aur, a fostcucerit de regizorul egiptean Ahmad Abdalla cufilmul Microfon, recompensat ºi cu 25 de mii deeuro. Khalid se întoarce din SUA la locurile nataleîn Alexandria, descoperã metamorfozacaracterologicã a prietenilor, deprecierea relaþiilorumane ºi se refugiazã în muzicã, film ºi artãunderground, zone ce-i vor marca viaþa profesionalãºi particularã. Minimum de buget cu maximum deefecte estetice. Premiul special al juriului ex aequo amers la filmele Our Grand Despair, regia SeyfiTeoman – Turcia ºi La Vida Util, coproducþieUruguai-Spania, regia Federico Veiroj. Primul, ocomedie romanticã exploateazã aventurile unuitriunghi amoros, cu deplasarea personajelor dinmediul rural în cel urban, utilizând cu virtuozitatecliºeele genului. Al doilea film, al cãrui principalpersonaj este jucat chiar de un critic de cinema,Jorge Jellinek, este un omagiu adus îndrãgostiþilorfãrã rezerve de cea de a ºaptea artã. Un film plinde nostalgii, pe deplin înþeles doar de autenticiicinefili, un film de genul lui Cinema Paradiso sauGood bye Dragon Inn de Tsai Ming Liang. DouãLalele de aur, pentru cel mai bun film ºi cel maibun regizor a cucerit regizorul Tayfun Pirselimoglucu Hair, cu un personaj emblematic Hamdi, caredoreºte sã evadeze din cartierul rãu famat al

Istanbulului, taman în Brazilia, deºi aflã cã zilele îisunt numãrate din cauza unui cancer nemilos.Comunicare ºi singurãtate, sentimente ºi eroriumane sunt desenate cu fineþe ºi înþelegere exactã atrãirilor din situaþiile limitã. Nazan Kesal,susþinãtoarea principalului rol feminin a primitpremiul pentru cea mai bunã interpretare. Premiulpentru cel mai bun actor în competiþia naþionalã arevenit lui Ahmet Mekin pentru rolul susþinut înfilmul Unseen, regia Ali Ozgenturk, operã ce evocãmunca de culegãtor a marelui compozitor BelaBartok, interesat de sonurile universului rural dinAnatolia. Premiul special al juriului în competiþiainternaþionalã a revenit filmului Press, ce evocãistoria cotidianului „Ozgur Gundem”, paginãimportantã din evoluþia jurnalismului recent dinTurcia, cu dramatice întâmplãri marcând riscurileprofesiei de cãutãtor al adevãrului. „Nu existãglonte pentru a ucide adevãrul” – este o replicãmemorabilã a filmului care ar merita sã fie vãzut ºiîn þara noastrã, unde jurnalismul a ajuns la cotesemnificative de depreciere. Premiul FIPRESCI afost cucerit de extrem de interesanta ecranizare,dupã un roman de Haruki Murakami, Pãdureanorvegianã, semnatã de regizorul laoþian, stabilit înFranþa, Tran Anh Hung, deþinãtorul Leului de aurde la Veneþia cu filmul Cyclo, 1995. Filmul al cãruititlu este inspirat de un cântec al formaþiei Beatlesrãmâne o pasionantã poveste despre nostalgie ºimoarte, iubire ºi destin, despre descoperireasexualitãþii ºi pierderea inocenþei.

Închei rândurile despre importantul evenimentartistic de pe malurile Bosforului amintind câtevadate din istoria sa ºi din prezent. Prima ediþie aLalelei de aur s-a fãcut cu puþine filme, cu un stafffãrã experienþã, dar cu un Elia Kazan, preºedinte dejuriu, capabil sã fie stindardul unei dure, darmemorabile ºi frumoase bãtãlii duse de cineaºtiîmpotriva cenzurii. Prezentul este marcat, nespunea fermecãtoarea directoare a Festivalului,Azize Tan, de faptul cã a ºaptea artã poate depãºitoate obstacolele, fie economice, fie ideologice.Istanbulul, devenit un spectaculos megapolis,cunoaºte ºi renunþãri din lumea filmului, cum ar fidispariþia lui Emek Movie Theatre, 28 de ani gazdãprimitoare a oaspeþilor la Festival. La rândul sãu,Elif Obdan, competentã, grijulie cu toate solicitãrileoaspeþilor, a condus cu fermitate, eficienþã ºidiscreþie echipa dedicatã presei internaþionale. Maipot aminti aici interesul unei tinere cercetãtoare ºiprofesoare de film din Istanbul, Melis Behlil, faþãde cinematografia noului val de cineaºti români.Mai remarc faptul cã Melis Behlil este autoareaunei extrem de interesante teze de doctoratsusþinute la Amsterdam, intitulatã Acasã, departe decasã, regizorii globali ai Hollywoodului, excelentãanalizã asupra creaþiei cineaºtilor veniþi din lumeaîntreagã la celebra Fabricã de film americanã, înperioada 1975-2005, tezã ce ar merita a fi publicatãºi în limba românã. Sper ca la viitoarea ediþie sãconsemnez o Lalea ºi în contul cineaºtilor dinRomânia. Nu mai puþin importante mi s-au pãrut afi proiectele Institutului Cultural „DimitrieCantemir” din Istanbul, unde doamna directoareSilvana Racheru ºi coordonatoarea de programeLiliana Boscan preconizeazã mai multe evenimentecinematografice, mai multe dialoguri ºi participãriromâneºti la evenimentele culturale din fostacapitalã a douã mari imperii.

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3344 TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

film

Festivalul Internaþional de Film de la Istanbul

16 zile ºi nopþi dedicate filmului de calitate

Cãlin Stãnculescu

Copilãria lui Icar / L’enfance d’Icare, ultimulfilm în care a jucat Guillaume Depardieu,construieºte o poveste în jurul datelor

biografice ale actorului francez. În 1995,Depardieu a avut un accident de motocicletã. Înurma operaþiei de refacere a piciorului drept,vãtãmat în accident, s-a ales cu o infecþie dincauza cãreia, într-un final, medicii au fost nevoiþisã-i amputeze membrul inferior. În 2001, actoruls-a separat de soþia sa, Elise; cei doi au o fiicã,Louise. Jonathan Vogler, personajul sãu din film,a avut un accident de motocicletã cu ani în urmã,ºi-a pierdut piciorul în urma accidentului, iar soþiasa l-a pãrãsit. În prezentul acþiunii de pe ecran,Jonathan trece printr-un proces medical în care îieste aplicat un tratament greºit, o altã situaþie pecare o regãsim în viaþa actorului principal(contractarea infecþiei la picior). Pentru AlexIordãchescu, autorul acestui film, faptelepomenite sînt pretextul unei meditaþii filmico-filosofice asupra vieþii ºi morþii, asupra încercãriiomului de a deveni Zeu, de a dobîndi nemurirea.

Din meditaþia propusã de Alex Iordãchescurãmîn numai pretenþiile. Nu orice film în careapar cuvintele viaþã ºi moarte devine imediat ºifilosofic. Cîteva exemple de pe ecran pot fielocvente: cînd doctorul Karr încearcã sã îlconvingã pe Jonathan sã urmeze tratamentul carei-ar fi redat piciorul (o modificare geneticã ardeclanºa regenerarea acestuia), adreseazã oîntrebare cheie. Care ar fi diferenþa dintre viaþã ºimoarte? Rãspunsul sãu e cã diferenþa e tocmaiviaþa. Cîteva clipe mai tîrziu, medicul se apropieprieteneºte de Jonathan ºi îi promitã cã îi vaspune totul despre un anumit subiect. Jonathanpriveºte în altã direcþie ºi spune ca pentru sine, cuscepticism: „Totul...” Fiica doctorului Karr e sub

tratament în clinicã ºi e pasionatã deexperimentele tatãlui sãu. Îl invitã pe Jonathan însera cu plante a clinicii, despre care spune cã ºtiucalea. Jonathan, din nou, meditativ-sceptic,interogheazã retoric: „Calea?...” Pretenþiile vizibileîn aceste rostiri cu subînþeles, faptul cã ar trebuisã descopere profunzimi ideatice ºi umanecopleºitoare, au un efect contrar aºteptãrilorautorului. Într-adevãr, temele propuse deIordãchescu sînt interesante. Ele, în sine, meritãdezbãtute. Filmul, însã, prin seriile de banalitãþipe care le conþine, prin rezolvãrile comune în carese scaldã, duce temele în anecdotã, nu în zonadisputei filosofice.

În ceea ce priveºte banalitatea expunerii, odatãpornit filmul ºi înþeleasã traiectoria sa tematicã,elementele pe care le va aduce autorul pe ecran ºimodalitatea în care vor fi ele reprezentate nu vorsurprinde. Jonathan e chinuit de pierderea soþiei,o viseazã necontenit ºi, inevitabil, la finelefiecãrui vis bãrbatul o bruscheazã pe femeie (oiubeºte atît de mult cã ar obliga-o sã rãmînãalãturi de el, iubire-pasiune distructivã). Soþia sase þine cu mîinile de pântece, aflãm cã a pierduto sarcinã. Imaginea fiicei pe care n-a avut-o îlbîntuie pe Jonathan: o copilã veselã sare coarda.Universul oniric al personajului e plin dereprezentãri comune, de multe ori senzaþia deridicol fiind destul de prezentã.

Legãturile dintre personaje sînt cît se poate deevidente, unul pare o soluþie narativã care sãmotiveze existenþa altuia, în contextul în care, peecran, trebuie sã fie ºi dramã, ºi dragoste, ºiºtiinþã, ºi obsesii. Karr e medic specialist îngeneticã. Fiica sa are probleme genetice pe care elîncearcã sã le îndrepte. Flirtul la clinicã e rezolvat

prin prezenþa fiicei medicului, care seîndrãgosteºte de Jonathan. Care, la rîndul sãu, etulburat de trecut. De asemenea, Karr, the madscientist, are o asistentã-vampã care supravegheazãtot ce se petrece în clinicã cu o atitutudine ºi oprivire lesne de imaginat.

Filmul este uºor de urmãrit, nu ridicãprobleme de receptare. Pînã la intervenþiacreatorilor sãi, cel puþin. La finalul poveºtii, Alice,fiica lui Karr, are un accident. Vrea sã îl salvezepe Jonathan ºi e lovitã de autoutilitara care îltransporta pe bãrbat spre o clinicã oncologicã.Însã, dupã cum avea sã explice producãtorul DanBurlac, la finele proiecþiei de la Cluj, fata nu amurit din cauza accidentului, ci din cauzã cã apãrãsit clinica. Boala ei cerea un mediu special, pecare tatãl sãu i-l construise în clinicã. Lipsitã deacel mediu, viaþa sa se stinge rapid.

Toate aceste detalii aratã neîmplinireaproiectului semnat de Alex Iordãchescu. Faptul cãici ºi colo filmul reuºeºte sã se dezmorþeascãpuþin, printr-un cadru luminos, printr-un travlingdeosebit, pãleºte în faþa banalitãþii, artificialitãþii ºiconfuziilor pe care filmul le expune. Cu toateacestea, Guillaume Depardieu dã dovadã de talentºi faþa sa extrem de expresivã cu siguranþã nu vafi uitatã uºor. Însã, prin trimiterile cãtre viaþa sa -maltratarea medicalã, handicapul sãu (chiar dacãscenariul nu a fost inspirat din întîmplãrile trãitede francez) - actorul nu e pus în valoare, ci, maidegrabã, e folosit. Depardieu a murit la scurttimp dupã încheierea filmãrilor la acest proiect,din cauza unei pneumonii severe. Dacãrealizatorii filmului vor insista sã discute viaþa ºiactivitatea actorului atunci cînd întîlnescspectatorii, atunci senzaþia cã l-au folosit peDepardieu va fi cu atît mai puternicã.

Cum sã nu-þi aminteºti cã Laurence Olivier ajucat primul rol la noua ani? Nãscut laînceput de secol, luând Oscar pentru

Hamlet în 1948, Laurence face primul mare rol în1939, în filmul lui William Wyler La rãscruce devânturi, dupã romanul lui Emily Brontë, alãturide Merle Oberon ºi David Niven. Laurence e unHeathcliff ambiguu, între alura de cerºetor ºiprinþ, între machiavelism ºi sinceritate durã,torturat mereu de o dragoste nebunã pentruCathy, care se cãsãtoreºte cu Linton din vanitatenestãvilitã ºi orgolii necontrolate.

Oamenii au nevoie de poveºti, chiar demelodrame, mai ales dacã arta se strecoarã dinplin în eºafodajul lor. Romantismul filmului ducespre fantastic, spre concordanþe accentuate întrenaturã ºi sentimente. Ploile, furtunile, zãpezile,vântul – toate aceste elemente participã la unvertij romantic de bun gust. Wyler foloseºteimagini în negru ºi alb, mult mai veridice înraport cu subiectul. Celebru este planul leitmotival amanþilor pe stânca numitã de ei „castel”, undeHeathcliff afirmã: „Aici vei fi mereu regina mea!”.Deºi Wyler nu a fost de acord, producãtorul ainsistat ca în final sã aparã imaginea celor doiuniþi prin moarte. Chiar ºi cu Laurence a avutWyler certuri, deoarece actorul nu voia sã renunþela tehnicile teatrale, însã, pe parcurs, Laurence i-a

dat dreptate lui Wyler.În 1970 a apãrut o altã versiune

cinematograficã, realizatã de Robert Fuest, undejoacã Timothy Dalton. Chiar ºi Bunuel a fãcut unfilm cu acelaºi titlu prin 1953, cu Jorge Mistral,însã Wylder a rãmas fãrã concurenþã, în ceea cepriveºte romanul lui Emily.

Emily Brontë s-a nãscut în 1818. Romanul Larãscruce de vânturi apare în 1847. Traducerea înromâneºte din anul 1967 e datoratã HenrietteiYvonne Stahl. Conflictele ºi tensiunea din romancresc uluitor, ajungând la paroxism. Lumeatransformã povestea în legendã înfricoºatã. Sespune cã Heathcliff bântuie dealurile alãturi de ofemeie. Numai cã dupã uraganul pasiunii, totul selimpezeºte: „cerul era binevoitor, dulce, senin –cum a putut crede cineva vreodatã cã aceia ceodihnesc în pacea pãmântului ar putea avea unsomn tulburat?”.

Nunta lui Cathy cu Edgar e, de fapt, o fugãde sentimentul ei puternic ºi adevãrat. Heathcliffºtie: „Te laºi iubitã pentru cã Linton îþi satisfacevanitatea stupidã. Eu îþi pãtez rochia, dar nusufletul. Tu preferi un papã-lapte cu catarame lapantofi.” Romantismul are nevoie de o respiraþiemultiplã, de exacerbãri de tipul „sã nu ai liniºtecât timp mai trãiesc eu”. Retrãiesc – iatã – ieºirea

acelor spectatori lacrimogeni de la acest film... cuun catharsis cinstit, cu o structurã mairomanþioasã ºi nu pot crede cã tinerii noºtriironizeazã cu atâta putere ceea ce ei nu pot simþi,ocupaþi cu atâtea filme horror simpliste.

Iatã cã la Teatrul Naþional din Cluj se joacã Larãscruce de vânturi, un spectacol regizat de AdaLupu. Excelent decorul lui Cristian Rusu.Distribuirea lui Cristian Grosu în rolul luiHeathcliff înseamnã un contre-emploi; rãmâne destudiat propunerea, mai ales când e vorba depersonaje devenite nemuritoare. Nely carepovesteºte e ca o voce din off, destul dederanjantã. În schimb, Ramona Dumitrean este oCathy reuºitã.

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3355TRIBUNA • NR. 209 • 16-31 mai 2011

colaþionãri

„Aici vei fi mereu regina mea!”Alexandru Jurcan

Laurence Olivier ºi Merle Oberon în La rãscruce devânturi

Copilãria lui IcarLucian Maier

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

blocnotesMax Alhau Un poet tragic 2

editorialGeorge Jiglãu Pragul electoral - element cheie alreformei electorale 3

cãrþi în actualitateªtefan Manasia Creierul senzual 4Dorin David Povestire cu final neaºteptat 5

comentariiPetru Poantã Mircea Zaciu ºi Occidentul 6Ion Vlad Zborul imaginaþiei 7

lecturiIon PopIlarie Voronca, poetul integral 8

incidenþeHoria Lazãr Din tatã-n fiu, din mamã-n fiu 9

sare-n ochiLaszlo Alexandru Cioburi de viaþã (II) 11

centenar Emil CioranOvidiu Pecican Cioran ºi excepþionalismul cultural 12Maria Dolle Franceza dupã Cioran 13

poezia Sorin Lucaci 15

blazoane Sonete erotice franceze în transpunerea lui ªerban

Foarþã 16

interviude vorbã cu scriitorul Nicolae Breban "Zeii literelor îmidãruiesc o bãtrîneþe de o prolificitate care pe mine însumimã nãuceºte" 17

strategie & patrimoniu cultural Ilie Rad, Preºedintele Asociaþiei Române de Istorie a PreseiPledoarie pentru Muzeul Naþional al Mass-Mediei 19Vasile Radu, Preºedintele Societãþii Colecþionarilor de Artãdin Transilvania O bienalã internaþionalã de artã laCluj? 20

anchetaO crizã a presei scrise?Lucian Ciupei O crizã de fond 21

accent Vianu Mureºan Fenomenologia stopului cardiac 22

arhiva Stelian Mândruþ Virgil Vãtãºianu. "Rãboj" 24

dreptul la replicã Ion PopÎncã un rãspuns, ultimul 26

dezbateri & idei ªtefan Damian Asasinarea lui Aldo Moro 27

flash meridianVirgil Stanciu Povestirile uitate ale lui William Faulkner 28

opinii Alexandru Nemoianu Lepãdarea de diavol 29

sport & culturãDemostene ªofron Cluj Arena 29

corespondenþã din LisabonaVirgil Mihaiu Recital de pian Eduard Stan 30

jazz story Ioan Muºlea Urmeazã Kansas City ... 31

zapp media Adrian Þion "Moni Channel" 32

rânduri de ocazie Radu Þuculescu Vio Nimigeanul... 32

teatruAna Cucu-Popescu In your face theatre made in FTT 33Alexandru Jurcan Rezonanþã teatralã în Serbia 33

filmCãlin Stãnculescu Festivalul Internaþional de Film dela Istanbul 34Lucian Maier Rezonanþã teatralã în Serbia 35

colaþionãriAlexandru Jurcan "Aici vei fi mereu regina mea!" 35

plasticaI.-P. Azap Gânduri închise în tablouri 36

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Gânduri închise în tablouri

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

I.-P. Azap

Galeria de artã plasticã „Casa Artelor” dinCluj-Napoca, aparþinând FundaþieiCulturale „Carpatica”, a gãzduit între 18-27

aprilie a.c. expoziþia de picturã a artistei plasticeReka J. Ferencz din Ungaria. Au fost expuse 38de pânze lucrate în acrilic, reunite sub genericulGânduri închise în tablouri – Képekbe zártgondolatok în limba maghiarã. Pe marginealucrãrilor au vorbit la venisaj scriitorul ConstantinZãrnescu, artista plasticã Agneta Labancz-Cismaºiu ºi arhitectul Ionel Vitoc, amfitrionulexpoziþiei.

Nãscutã la Cluj-Napoca în 1969, Reka J. Ferencz trãieºte încã din copilãrie înUngaria, mai întâi la Budapesta, iar în prezent laVisegrad. Dupã o pregãtire în domeniul textilelors-a apropiat de picturã; a aprofundat curentele dinistoria picturii ºi s-a apropiat de artiºti plasticimaghiari contemporani. În ultimii patru ani, RekaFerencz lucreazã intens ºi cu siguranþã temediverse, iar în interiorul acestora ideile ºisentimentele sunt reduse în metafore plasticeputernice (Vis pierdut, Orfanul munþilor, Extaz laCurbura Dunãrii, Dincolo de mascã).

Fãrã a se substitui actului critic, confesiunilefãcute în faþa publicului prezent la vernisajulexpoziþiei clujene sunt edificatoare în privinþademersului artistic „practicat” de Reka J. Ferencz:

„Omul are un chip al sãu – cel pe care ºi l-a

creat el însuºi, ºi un altul – aºa cum îl vãd ceilalþi.Care este cel adevãrat...?! Cred cã amândouã…

Aud ades cã mi-am ales o meserie grea... Mienu mi se pare grea, mica mea familie se aflã înspatele meu ca un perete de stâncã. Îmi place sãpictez, de asta o fac... Am ieºit din cerculmaimuþelor, mi-am creat o lume proprie ºi, slavãDomnului, sunt bine. Nu sunt singurã, lucrez îngrup cu prietenii, cu susþinãtorii, cu colecþionariimei la realizarea expoziþiilor. Lor le mulþumesc ºipe aceastã cale...

Expoziþiile mã storc, mã obosesc, dar pentrumulþumirile ºi aprecierile pe care le primesc înastfel de împrejurãri meritã sã le fac. E unsentiment plãcut sã vezi, sã retrãieºti acele clipeîn care oamenii se deschid, îºi spun sincerpãrerea, se simt bine...

Da, pentru situaþia de azi a societãþii eimportant sã înceteze mãcar pentru câteva orenepãsarea, proasta dispoziþie, agitaþia, rãutatea,arãtarea cu degetul a celuilalt; ne rupem degândurile cotidiene ºi toatã lumea are zâmbetulpe buze. Cred cã nu existã o mai puternicã forþãde punere în miºcare decât aceasta, ºi nici nu enevoie.

Tocmai despre asta vorbeºte arta mea ºi aºdori ca în timp ce spicuiþi fragmentele de mai sussã retrãiþi clipele descrise.”