TRIBUNA 273 PANTONE portocaliu PANTONE 1 Black Black 4 lei Consiliul Judeþean Cluj Director fondator: Ioan Slavici Revistã de culturã • serie nouã • anul XIII • 16 - 31 ianuarie 2014 Ilustraþia numãrului: Kriangkrai Kongkhanun (Thailanda) Arheologia crimelor comunismului Gheorghe Petrov Comentarii ªtefan Angi ªtefan Manasia Academicianul Irinel Popescu “Un chirurg nu are voie sã fie stãpânit de fricã” Marius Budoiu Interviu www.revistatribuna.ro
Transcript
TRIBUNA 273
PANTONE pportocaliu
PANTONE 11
Black
Black
4 lei
Consiliul Judeþean Cluj
D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l XX I I I • 1 6 - 33 1 ii a n u a r i e 22 0 1 4
Prima intrã purtând armura de neonA virtuþii.Declanºând într-una zâmbete pentru orice eventu-alitateCãtre toþi cei prezenþiEa distruge speranþaDin piepturile bolnavilor,Care îºi dau seama pe locCã sunt neînstare sã facã faþãBunãvoinþei sale feroce.
Aºa un curaj afiºeazãFaþã de dezastrul uman!
Din fericire nu stã mult.Dupã o turã rapidã a salonuluiCam cum îºi afiºeazã steagul în MediteranaUn distrugãtor din anii treizeci,Se întoarce acasã pentru o sãptãmânãCu un pic de noroc, mai mult – Arsã de dogoarea propriului merit.
2
Al doilea apare, o revãrsare melancolicãDe flamuri teologice;Pãºeºte apãsat ca un vultur sãnãtosDistribuind speranþã congelatã.
Pacienþii îl privesc cu ferealã.Cei mai mulþi, încã nu prea convinºi de ade-vãrurileCerurilor, flãcãrilor iadului ori golului veºnic,Mizeazã pe siguranþãAcceptându-i amabilitãþileCu apatie abia mascatã,Cu excepþia unui bãtrân care plângeCu urã nou îndârjitã,„Carã-te! Carã-te!Carã... carã... carã... carã-Te!O datã!Carã-te!”
3
A treia îºi dezumflã victima vag zâmbitoareSpunându-iCum mai merg lobeliile,Câþi mâþi a fãtat pisica,Cum a cãzut o þiglã de pe acoperiºul bucãtãrieide varã,ªi cã nimeni nu a mai venit la bolnav de douãsãptãmâniFiindcã toatã lumeaE rãcitã ºi se teme sã nu aducãGermenii sãltãreþi la spital.Ochii pacientuluiÎngheaþã. Nu îl intereseazãLobeliile, pisica, þigla, germenii.Zãcând pe spate, hrãnit prin perfuzii, cu faþaDe culoarea unui faraon proaspãt dezgropat,Purtându-ºi scheletul pe deasupra pielii,Totuºi mintea-i sclipeºte ca o lumânare aprinsã,ªi-i pasã doar de aici ºi de acum,ªi nu cere sã vorbeascãDecât despre nenorocirea asta.
Nu e voie.
4
Al patrulea încearcã sã-ºi înveseleascãMama vârstnicã cu bancuri uºoareLa fel de ameninþãtoare ca schijele.„Azi-mâine o sã sari pe-aiciCa o gazelã,” zice.„O sã joci fotbal.”Zice, deloc deranjat de vederea kilogramelorDe ghips, lanþuri, scripeþi,ªi-o pereche de cârje proiectate mortal,„O sã faci saltul broscuþei, azi-mâine,” zice.„O sã faci zece lungimi de bazin.”La auzul acestor profeþii fantasmagoriceBãtrâna cascã cu teamã ochiiLa progenitura sa bolnavã, bolnavãGândind cã ºi-a pierdut minþile –
Ceea ce, din pãcate, pare a fi cazul.
5
Al cincilea, un uriaº de prin câmpuri,Cu costumul mirosind a lapte ºi fân,Se bãlãngãne stângaci de pe un picior de bouleanPe celãlalt, ca ºi când s-ar temeSã se aºeze definitiv în peisajul antiseptic.Din când în când mai scapã câte o ocheadãînspãimântatãÎn lãturi, ca ºi când s-ar teme sã nu gafezeVãzând vreo goliciune, ori ca nu cumvaSã se strângã pereþii în jurul lui.
Aduce flori, þinute delicat în degeteDe mãrimea ºi forma unor grinzi,κi pupã tandru nevasta pe obrazAtingerea unor buze de copil – Apoi se leagãnã, pe loc, treizeci de minutePe scaunul ºubred.
La sfârºitul orei de vizitãIese, cu respiraþia tãiatã,Clipind uºurat, în lumina sigurã.
Nu pare cã ar observaApusul.
6
A ºasea vizitatoare vorbeºte puþin,Insuflã siguranþã,Zâmbeºte dând încredere.Nu are paºaport negru pentru struguriOri vizã pentru ciocolatã. Strânge cu o mânãMirosind a proaspãt spãlat.O vârã pe nesimþite În noptierã; mai cautã niºte lucruri.Vorbeºte încet cu soraPe nevãzute, pe neauzite, despre pacient.Nu stã pânã trece toatã ora de vizitã.
Chiar ºi dupã ce a plecatPacientul pare sã o mai simtã acolo:O prezenþãCare îl susþine.
7
Al ºaptelea vizitatorMiroase a after-shave de bar.Adesea îºi gãseºte prietenulDormind dus: de-adevãratelea, ori fãcându-se,
PPee ccooppeerrttãã: Kriangkrai Kongkhanun, Lunã neagrã,tehnicã mixtã 80 x 60 cm, 2013
(Continuare în pagina 6)
Maimuþele llui BBorel
În cunoscuta lui carte "Lé Hasard", matemati-cianul francez Emile Borel pune o problemã carea rãmas în literatura de specialitate sub numelede "maimuþele lui Borel".
Sã considerãm odatã cu probabilitateafrancez[ã], numãrul caracterelor întrebuinþate înscrierea francezã: litere minuscule, majuscule,semne de punctuaþie etc. ªi presupunem cã aces-tea ajung la numãrul 100 (în realitate sunt maipuþine). O carte de dimensiuni medii cuprindemai puþin de un milion de caractere. Care esteprobabilitatea ca sã obþinem aceastã carteîntreagã, alegând caracterele la întâmplare? sautrãgându-le la sorþi?
Este evident cã probabilitatea pentru primaliterã pentru a fi nimeritã tocmai aceea din carte,este o fracþie; tot astfel, probabilitatea ca a doualiterã [...] sã fie exact o literã din cartea datã estetot; Cum cele douã evenimente sunt indepen-dente, probabilitatea cã ele sã se producã simul-tan este egalã cu produsul probabilitãþilor lor: x = ( )2
Repetând acelaºi [procedeu n.n.] pentru a treialiterã, a patra literã etc. ªi cum am presupus cãcartea noastrã are un milion de litere, cu probabi-litatea ca hazardul sã producã exact cartea tiparu-lui este:( )1.000.000 = 10-2000.000
Dacã în locul unei simple cãrþi, am consideraun milion de cãrþi (câte presupunea Borel cãputeau la vremea apariþiei lucrãrii lui sã existe înlume, cifra [...] depãºitã) atunci probabilitatea catoate aceste cãrþi sã fie obþinute prin hazard esteegalã cu produsul a unui milion de factori egalicu factorul de mai sus ceea ce se scrie:10-2.000.000.000.000
Iatã însã ce apreciere face Emile Borel întreaceastã probabilitate ºi un fapt fizic cunoscut. Sãpresupunem cã avem douã recipiente A ºi B deacelaºi volum, umplute cu douã gaze diferite, la
aceeaºi presiune ºi la aceeaºi temperaturã. Dupãlegea lui Avogadro fiecare din recipientele dedimensiuni obiºnuite, conþine acelaºi numãr demolecule care este de ordinul de mãrime de10233 adicã de mai multe mii de miliarde.Experienþele aratã cã ºocul neregulat al mole-culelor face repede ca amestecarea gazelor sã fieomogenã, adicã cã este practic imposibil sã sedeceleze în acest amestec o heterogenitate apre-ciabilã. Din acest fapt experimental se conchide,independent de orice ipotezã teoreticã asupranaturii ºocurilor, cã la sfârºitul timpului destul descurt necesar difuziunii gazelor, fiecare din mole-culele a unuia din cele douã gaze are aceeaºiprobabilitate de a se gãsi în recipientul A sau înrecipientul B. Se ºtie însã din calculul probabili-tãþilor cã pentru 1023 pãrþi de "[...] sau [..]""écart"(adicã abaterea faþã de calcul) este de 1011, adicão sutã de miliarde: din comparaþia cifrelorrepetate cã existã o ºansã la 10 cã la un momentdat recipientul A sã conþinã 1011 molecule maimult decât recipientul B (sau invers). Dar acestnumãr corespunde facþiunii 1011 din numãrultotal de molecule, adicã a suta miime de milioni-me. Aceasta-i valoarea heterogenitãþii ce poate fiacceptatã într-un amestec de câþiva litri de gaz latemperatura ºi presiunea obiºnuitã. Este evidentcã o asemenea heterogenitate este inacceptabilãmãsurilor experimentale.
Ceea ce pare surprinzãtor este cã acest numãreste aproximativ acelaºi pe care l-am gãsit pentruca un milion de cãrþi sã poatã fi obþinute prinhazard; ceea ce ar reprezenta o heterogenitate acaracterelor tipografice.
Sã mergem mai departe cu Emile Borel. Sã pre-supunem cã s-au dresat un miliard de maimuþe casã tasteze la întâmplare pe clapele unei maºini descris ºi sub supravegherea unor contramaiºtriianalfabeþi, aceste maimuþe dactilografe lucreazãcu înverºunare zece ore pe zi la un milion demaºini de scris.
Contramaiºtrii analfabeþi ar strânge foileînegrite ºi le-ar lega în volume. La sfârºitul unui
an, aceste volume ar cuprinde copia exactã acãrþilor de orice naturã ºi din toate limbile cunos-cute în cele mai bogate biblioteci din lume.Aceasta este probabilitatea ca într-un momentfoarte scurt sã se includã în recipientul A un"écart" de ordinul unei sutimi de miimi de milion-imi în compoziþia amestecului gazos. A pre-supune cã acest écart produs în felul acesta, vasubzista timp de câteva secunde revine la aadmite cã în mai mulþi ani, armata de maimuþede care am pomenit mai sus, lucreazã în aceleaºicondiþii, va produce în fiecare zi copia exactã atuturor imprimatelor, cãrþi ºi jurnale, care vorapãrea în ziua respectivã ºi pe sãptãmâna urmã-toare pe toatã suprafaþa globului. Este, [...] Borel,sugestivele sale audite, mai simplu, sã spunem, cãastfel de "écart-uri" improbabile sunt pur ºi simpluimposibile.
Ceea ce m-a frapat în acest raþionament - carenu este chiar atât de corect cât ar pãrea la primavedere - este cã el a fost cunoscut încã din anti-chitatea romanã. Cicero îl înfãþiºeazã în modexplicit în De natura Deorum (liber II, XXXVII).Iatã ce spune filosoful latin. Pot oare sã vãd fãrãsurprizã pe un om convins cã niºte corpusculesolide ºi insecabile, care ascultã de legile gravi-taþiei, ar da naºtere prin întâlnirea lor fortuitã(concursione fortuita) la o lume în care domneºteo atât de frumoasã ordine? Cine admite posibili-tatea acestei generaþii, ar trebui sã admitã cã cele31 de caractere ale alfabetului reproduse în aursau în orice materie în exemplare nenumãrate,[.......], sã se organizeze în aºa fel încât sãformeze un foarte lizibil text din analele luiEnnius. ªi el spune textual: “grad nescio an ne inuno epidem versu possit tantum valore fortuna” -"mã îndoiesc foarte cã hazardul ar putea sã gru-peze aceste caractere ca sã formeze mãcar un sin-gur vers".
Atacul lui Cicero era îndreptat împotriva luiEpicur ºi epicurienilor care susþineau cã atomii semiºcã la întâmplare ºi prin întâmplarea lor fortu-itã ºi dezordonatã dau naºtere la o lume perfectã(mundem perfectem), sau mai curând unor luminenumãrate dintre care unele se nasc ºi altelepier. Dacã însã, spune Cicero, atomii pot, grupân-du-se, [forma n.n] o lume, atunci pentru ce nu arputea sã facã ei un portic, un templu, o casã, unoraº? Aceste lucrãri îi apar lui Cicero mai uºoaredecât de a face o lume ordonatã ca aceea în caretrãim.
Este clar cã este neglijat un factor în toate aces-te probabilitãþi: inteligenþa. Numai factorul int-electual ºi intervenþia lui poate "alcãtui" formelediscutate. Anaxagora l-a vãzut ºi Aristotel l-a ade-verit. Dupã cum se vede argumentul întrebuinþatde Cicero este acelaºi în esenþa lui cu acela a luiBorel, emis cu aproape douã mii de ani mai târ-ziu.
Mai departe, Cicero, imagineazã niºte oamenicare ar fi trãit sub pãmânt ºi ar ieºi deodatã laluminã ºi ar fi izbiþi de frumuseþea ºi ordinealumii (sintezã fãcutã de Aristotel ºi menþionatã caatare de Cicero). Dar tocmai aceastã ipotezã estereluatã de H. Poincaré în aticolul lui“l'Astronomie” din “La Valeur de la Science”, darel nu indicã sursa. Mã gândesc câte idei au circu-laþie ºi sunt repetate sub diverse variante, dar eleau fost emise de gânditori care nici nu mai suntpomeniþi.
Text îngrijit de Adriana GGorea ººi Mircea AArman
33
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014 3
Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XVIII)inedit
Kriangkrai Kongkhanun Flãmând (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm
Marius Cruceru, Înconjurând muntele fericirilor, ed. Ratio et revelatio, 2013
Cei care urmãresc în mod constant blogullui Marius Cruceru sunt, cred,familiarizaþi cu stilul lui rece, tãios, ironic
uneori pânã la enervare. Postãrile de peplatforma ce-i poartã numele sunt de obiceiscurte, repezite, didactice, dându-þi senzaþia deneterminat dar, totuºi, de complet. Ca ºi cum aifi înþeles totul, dar îþi este imposibil sã redaiacest „tot” în întregime, în cuvintele tale.Întotdeauna ceva din interiorul postãrii are ungol pe care, deºi nu-l vezi, simþi nevoia sã-lumpli. Cu alte cuvinte, deºi textele lui Mariusdau aparenþa rãcelii didactice, ascund unsâmbure de mister ce te-ndeamnã sã-l culegi ºisã-l sfãrâmi între dinþi spre a-l gusta. Creeazã oaºteptare în cititor, o nevoie de a cãuta ceea cee ascuns între pliurile textului sau ceea ce a fostlãsat, cu bunã ºtiinþã, pe dinafarã. Fiindcã, înciuda aparentei platitudini, textele sale auadâncime. Rãceala din ele e „ipocritã” pentru aprovoca. Didacticismul e „jucat” pentru aîndemna la cãutare. Iar ironia tãioasã e folositãîn subsidiar pentru a te trezi. Nu e de mirare cãare atâþia comentatori, atâþia cititori, atâþiacontestatari, atâþia delatori.
Zilele acestea am parcurs febril comentariiledomniei sale asupra Predicii de pe Munte,apãrute într-o a doua ediþie sub titlul„Înconjurând muntele fericirilor” la edituraRatio et revelatio. Nu îmi amintesc sã fi trecutvreodatã, citind genul acesta de carte, prinatâtea stãri. De la bucuria unei înþelegerirevelatorii la angoasanta privire în oglindainterpretãrii, de la un hohot de râs scãpat dincauza unei afirmaþii vãdit ironice la sfârºirealacrimogenã în faþa demascãrii adevãrurilordure. A fost plãcut, a fost greu. Am vãzut totul,
dar parcã lipseºte ceva. Iar când spun cã lipseºteceva, simt cã aceastã afirmaþie se rãsfrângeasupra vieþii mele, nu asupra cãrþii. Ei bine, credcã aceastã stare de incomod gol ce se cereumplut este postulatã de maniera în careautorul abordeazã textul sacru în discuþie. Elvorbeºte despre periegezã, înþeleasã ca „rãs-tãlmãcire” în sensul de „deformare, mistificare,denaturare a ceea ce se spune”; o „invitaþie latipul de învãþãturã mimetic”, „undeva întremeditaþie, predicã, eseu, jurnal literar,scrisoare”. Cam ca pe blog. Doar cã aici discuþiase întinde frumos, sistematic, sãþios.
Dupã ce ai acceptat vademecum-ul autorului,faci un salt în gol, urmând ca, în cãdere, sãînþelegi cam care sunt noile reguli ale terenuluihermeneutic pe care urmeazã sã pãºeºti. Astfel,dacã nu ai ºtiut, afli cã Isus a fost ironic.Desigur, ca sã înþelegi aceastã nouã perspectivã,þi se explicã ce este ironia ºi care este miza ei.Existã ºi o schemã în aplicarea ironiei, iarautorul îþi aratã cum funcþioneazã ea folosindu-se de câteva dintre fericirile sau îndemnurile dinPredica de pe Munte.
De aici încolo, dupã ce ai înþeles cãinterpretarea autorului are filtre noi, cã regulileterenului pe care tocmai ai aterizat sunt camsucite, eºti dus, pas cu pas, prin capitolele 5-6-7ale Evangheliei dupã Matei. Afli cã fericirea, unconcept filosofic comprimat între graniþelelumescului, depinde prea mult de timp ºi spaþiupentru a fi posibilã. Mai degrabã un peºte, cu omemorie de câteva secunde, ar putea fi fericitatunci când înghite câteva firimituri de pâinepresãrate în apã. Afli, deci, cã fericirea este ostare promisã, inaccesibilã aici ºi acum. Fericireacreºtinã este o fericire a morþilor, ceea ce facempe pãmânt asemãnându-se mai degrabã cuintonarea acelui cântecel pe notele cãruia nejucam în copilãrie: podul de piatrã s-a dãrâmat…Afli cã neprihãnirea nu are nicio legãturã cu
tratatele de eticã, cu comportamentul moral, curespectarea unei legislaþii. Cã Legea divinã esteimposibil de respectat de cãtre oameni, cãcreºtinismul este, practic, imposibil. Crezi cã aimotive sã divorþezi dacã soþul sau soþia tacomite adulter? Dimpotrivã, dacã divorþezi tu oîndemni la adulter, singura soluþie pentruproblema recuperãrii relaþiei cu adulterinul fiindiertarea. Crezi cã e suficient sã zici DA sau NU,în locul jurãmântului? Aflã cã Da-ul tãu este celmult un probabil, iar Nu-ul tãu este negociabil.Þi se pare cã Dumnezeu stã prin temple saucatedrale ºi cã numai acolo þi se audrugãciunile? Aflã cã un loc mai adecvat pentruca o rugãciune sã fie primitã este în subsol,printre borcanele cu murãturi. Ascunde-te cândte rogi, fii un actor priceput când posteºti. Crezicã materialitatea e blestematã ºi cã Dumnezeu eun comunist? Dimpotrivã, este în favoareaacumulãrii de capital, dar nu vrea ca frigiderulºi ºifonierul sã-þi fie altare. Crezi cã nu ai voiesã judeci? Ba judecã, dar foloseºte aceeaºimãsurã ºi pentru tine ºi pentru celãlalt. Dacãsoþia ta a curvit iar acum are o aºchie în ochi,înainte de a o ajuta sã ºi-o scoatã prin haruliertãrii, dã la o parte buºteanul preacurviilortale. Aºchia din el a sãrit. De fapt, aflã cã nuvei vedea cât de mare e bârna din ochiul tãupânã nu vei sãri în ajutorul cuiva. Prin Predicade pe Munte, „Domnul ne ia de dupã cap, netrage deoparte ºi ne aratã de unde priveºteTatãl” (pag. 200).
Epilogul trateazã una dintre cele mai ardenteprobleme ale mediului evanghelic: relevanþa.Marius Cruceru atacã problema din interiorulsemantic al termenului, arãtând cã, dinnefericire, el a ajuns sã fie asociat tot mai multcu ideea de adaptare, acomodare, ajustare.Folosindu-se de cele trei elemente cu care esteidentificat ucenicul (sarea, lumina, cetatea),autorul, dupã ce atribuie relevanþei înþelesurileoriginare (a ridica, a înãlþa, a fi sus, a ieºi înevidenþã – de la latinescul relevo), explicã în ceconstã sau ar trebui sã constea relevanþaBisericii de azi. Nu în secularizare ºi nici înghetoizare. Nu într-o relaþie ontologicconstitutivã cu lumea. De fapt, faþã de lume,Biserica trebuie sã se manifeste sacrificial,contrastant, misterios, agresiv, distinctiv,exclusivist. Biserica nu trebuie sãsupravieþuiascã. Nu acesta este scopul ei. Eatrebuie sã se dãruiascã. Nu paraziteazã lumea,ci se dãruieºte ei. Dar trebuie sã fie vizibilã, sãanuleze mizeria, sã nu facã compromisuri.„Sarea alungã sângele; lumina, întunericul;cetatea, duºmanii” (pag. 225). Scopul ei:proslãvirea, elevarea lui Dumnezeu.
Din punctul meu de vedere, Marius Crucerua scris o carte mult prea vie pentru a fiînghesuitã între numeroasele comentarii bibliceaplicate Predicii de pe Munte. Tonul tãios,argumentarea bine mânuitã, ironia þintitã înadormitoarele interpretãri tautologice, cuconsecinþe catastrofale în ce priveºte viaþa ºiscopul Bisericii, iatã câteva dintre motivele carefac din acest volum un manual hermeneutic detrãire creºtinã, bun de þinut în buzunarulmemoriei ºi de aplicat, oricând, oriunde, maiales ca oglindã.
44
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
4 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Dorin Mureºan
Despre un Isus altfelcãrþi în actualitate
Kriangkrai Kongkhanun Gemeni (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm
Dorin Almãºanu, Georgeta Nazarie, Aºii. 100 de mari sportivi în microportrete, Cluj-Napoca, Ed. Remus, 2013, Prefaþã ºi Postfaþãde prof. dr. ing. Radu Munteanu
Mare pacoste sã fii scriitor ºi sã nu temai poþi lãsa de scris. Ba, de cele maimulte ori, sã nu te mai lase scrisul în
voia ta ºi sã te þinã „captiv” în voia lui. Dinpreaplinul tãu (ideea aparþine Antichitãþii ºi sereferã mai ales la zeul – zeii – care fac lumea)dai ºi altora. Spui ce ai vãzut. Dai seamã. N-arfi greºit sã se spunã cã „faci” o lume. Ambilorautori (vezi CV de la pag. 2) li se cuvincuvintele de mai sus. Dl. prof. univ. DorinAlmãºanu a trecut de mult de 20 de titluri(poezie, prozã, cãrþi de culturã, de specialitate,articole, piese de teatru etc.), e un „înrãit” într-ale scrisului. D-na Geta Nazarie, fostã atletã –campioanã –, actualmente profesoarã(antrenoare) de atletism, este mai nou venitãîntr-ale scrisului (are publicate pânã acum douãtitluri, un volum scris împreunã cu dlAlmãºanu, celãlalt de strictã specialitate), nunumai cã iubeºte lumea sportului, dar ºiîncearcã sã ni-l facã mai familiar, sã ni-l aducãmai aproape, sã ni-l scrie mai pe înþeles.
Cartea de faþã – Aºii. 100 de mari sportiviîn microportrete – are referire strictã la lumeafascinantã a sportului. Nu despre sport, dediferite genuri, ne vorbeºte, ci despre sportivi.Despre aºii din diferite discipline sportive. Suntavuþi în vedere aºii din toate, dacã nu mã înºel,domeniile sportive. Anii vieþii sportive, aniitrãiþi printre noi, evoluþia în domeniulsportului, medalii, omagieri, activitãþi puse înslujba sportului, atitudini, controverse etc.
Sunt prezenþi în carte sportivi de pe toatemeridianele ºi paralelele lumii. Vedem, ºtiam cãsportul este un domeniu globalizat ºiglobalizator. ªtim ºi prin aceastã carte cã existãvârfuri autentificate prin concursuri, prin
medalii, prin muncã asiduã. Mari sportivi, mariantrenori, multe terenuri de „joacã”. Marivoinþe. A voi înseamnã a acþiona. Mai mult, avoi sã fii primul în domeniul tãu. Primul, înîntreaga lume. Primul în faþa tuturorpopoarelor, naþiilor acestei lumi.
În fapt, prezentând doar 100 de maricampioni, autorii au în vedere omul careajunge, prin muncã, prin efort susþinut ºi, nuîn ultimul rând, prin sine însuºi la (aproape)desãvârºire. Cartea este aºezatã în pagini, nucronologic ci alfabetic. Nu este decât o opþiunetehnicã, care nu exclude partea istoricã dindemersul lor, din evoluþia unei disciplinesportive. Istoric înseamnã aici ºi evoluþiatehnicilor, dar ºi a tehnologiei sportive. Nuexclude nici existenþa, în unele cazuri, adopajului. În unele planuri sportive bãnuit(atletism), în altele dovedit (ciclism).
Nu poþi sã nu te întrebi citind cartea, dar ºiurmãrind multele programe de televiziune dindomeniu, ce-i determinã pe aceºti oameni sãdoreascã, sã vrea sã fie „primii”. Pânã la ei, lamarii sportivi, existã, ca peste tot, un loccomun, o laturã statisticã. Foarte mulþi facsport, puþini reuºesc sã se impunã pe planeuropean (continental), mondial, olimpic. Cutoþii sunt „supuºi” unei discipline specifice, darºi uneia care ne duce cu gândul la ascezã. Nutrimitem la bibliografie, dar un anume fel deascezã (dacã aceasta poate fi de mai multefeluri) este prezent în pregãtirea, în mintea, înviaþa oricãrui sportiv de excepþie. Sigur cãvedem realizãrile fiecãruia, dar uneori nepreocupã mai puþin ceea ce le face posibile.„Munca” aceasta nu este deloc spectaculoasã,face parte din aurul obþinut, dar nu estespectacol. Evoluþia de moment, triumfulindividual (sau de echipã) are ca bazã opregãtire deosebitã: fizicã, moralã, psihicã,cognitivã etc. În pregãtirea de azi a sportivilortoate acestea sunt avute în seamã, sunt
necesare. N-ai cum sã fii un bun exemplu fãrãa fi trecut efectiv prin asceza fzicã ºi spiritualãcerutã de scopul propus. Scopul este acela de afi mai bun decât semenii tãi, mai bunînseamnã a fi om ºi a fi mai aproape de zei.Dacã nu chiar zeul însuºi. Spectatorii de azi,de ieri ºi de mâine, adorându-ºi idolii, o spunrãspicat. Statisticul stã pe bancã în tribune ºiovaþioneazã, cel care-l depãºeºte are alt loc, altstatut. (De unde ºi marea rezervã a unora – atuturora – faþã de dopaj. Care, se spune decãtre unii, face parte din „meserie”.)
Mulþi dintre marii campioni sunt minori(vezi, pentru noi, Nadia Comãneci), alþii autrecut printr-o experienþã deosebitã, alþii auevoluat pânã târziu (ca viaþã sportivã activã),alþii au abandonat, apoi ºi-au reluat activitateade mare performanþã. Dupã mari performanþe,mulþi au devenit mari antrenori sau jucãtori/antrenori/ manageri. De top.
Aºa cum îi admirãm ºi iubim pe campioni,aºa ar trebui sã le admirãm ºi naþia lor. Nu-ipuþin lucru. De fapt, este fundamental. Oparte din sentimentul nostru de bine, derãzboinic, de onoare, de victorie se revarsãasupra lor. Cu ei, atunci când triumfã, suntemnoi înºine. Îi iubim, ne iubim. Ovaþionãm,facem baie în fântânile publice din centruloraºului. Bem bere. Victoria lor ne aparþine.Am confiscat-o. Oricare ar fi, sunt de-ai noºtri,sunt o parte din noi înºine, dacã nu chiar noiînºine. Cu ei, prin ei ieºim din statistic. Dinlocul comun. Care loc, vãzându-i, ne dãmseama cã pute. Nu-l simþim, cãci este loculnostru de zi cu zi.
Asceza noastrã este bucuria. Aici, în noiînºine, se petrece ceva deosebit, trãim obucurie misticã. Fãrã sã ºtim. Poate. Nu neidentificãm cu naþia omului, ci cu el însuºi. Cuzeul. Suntem, pentru o clipã, el. Zeu. El,campionul, se întoarce la asceza sa, pe care n-ocunoaºtem ºi care nici nu ne intereseazã.Faptul cã le ridicãm statui, cã numim arene ºistadioane ºi sãli de sport, cã denumim strãzicu numele lor spune mult. Despre ei, dar maiales despre noi. Spune faptul cã, asemeni lor,putem fi ºi noi. Buni. Buni nu neapãrat însensul moral, ci în acela mai profund, adicãomeneºte buni. Adicã zei.
Sigur cã unii campioni au ºi bani, ºi glorie.Binemeritate acestea. Numai cei care scriu n-aubani, ºi uneori n-au nici gloria meritatã. Doaratâta glorie ºtiu sigur cã au, prin ceea ce fac iesdin locuri comune, ies din statistic. Asceza lor,pentru cã fãrã ea nu se poate, este ºi cartea defaþã.
Dacã a mai scrie o carte poate fi numitã„glorie”!
Oricum, calea spre glorie – ºi la campioni,ºi la autori – este calea spre Singur.
55
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
5TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Ioan Negru
Aºii sau Despre o anume ascezã
Kriangkrai Kongkhanun Transformat (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm
ªtefan EhlingNu-l blamaþi pe ambiþiosReºiþa, Editura Tim, 2013
În romanul lui ªtefan Ehling, apãrut de curând(Nu-l blamaþi pe ambiþios, Reºiþa, Editura Tim,2013) apare zugrãvitã o umanitate dramaticã,
tragicã, uneori, chiar. Aºa stau lucrurile cu „þãraniimijlocaºi”, de pildã, majoritatea covârºitoare aproprietarilor þãrani de pãmânturi din România.Este vorba despre cei care vor fi, mai târziu,numiþi „chiaburi”, „bogãtani”, „exploatatori”, ºicare vor fi þinta unor atacuri deºãnþate alecomuniºtilor, veritabile crime împotrivadrepturilor omului. Una dintre aceste uriaºesamavolnicii purta numele de „cote” ºi reprezentao taxã, un bir pus de autoritãþile comuniste pebunurile, produsele ºi proprietãþile celor nu vroiausã intre în gospodãriile colective. Deºi cotele erauabsolut aberante, imposibil de plãtit, þãranulromân le-a suportat ºi le-a achitat. Îndãrãtnicii aufost însã închiºi, bãtuþi ºi trimiºi la Canal, zeci demii de þãrani sfârºind, astfel, tragic. În cele dinurmã, înscrierea în colectivã a devenit obligatorie,iar cotele au fost desfiinþate: „Aveam 17 ani cândprimarul mã angajase sã fiu delegat la una dinbatozele care treierau pe ariile satului. Era ultimulan când România a mai plãtit ruºilor pentrureparaþii de rãzboi ºi, în consecinþã, au fostdesfiinþate cotele pe care þãranii trebuiau sã le deastatului.”
Nu numai þãranii au avut, însã, de suferit, ci ºiintelectualii, politicienii, militarii, preoþii,profesorii. Toþi cei care avuseserã o influenþãasupra „maselor populare” erau potenþial vinovaþifaþã de regimul comunist. Literatura gulaguluiromânesc oferã, de pildã, un exemplu stupefiant(printre alte mii): un profesor din Bucureºti, penume Popescu Ion, este arestat de Securitate.Aceasta viza, de fapt, o altã persoanã, tot Popescu
Ion, însã... inginer. Dupã lãmurirea confuziei v-aþifi aºteptat, fireºte, ca profesorul sã fie eliberat, cuscuzele de rigoare. Nici vorbã! Profesorul estelãsat în continuare în arest, considerându-se cã,oricum, în statutul sãu de intelectual, poartã elvreo vinã.
Aceastã tragedie nu era însã decât un prim pasîn infernul intelectualilor din România comunistã.Profesori universitari, profesori de gimnaziu oride liceu, învãþãtori etc. au fost înlocuiþi cu„profesori de tip nou”, îndoctrinaþi, cu studiisumare, dispuºi sã slujeascã necondiþionat noulregim. Intelectualii reali, de marcã, aceia careaveau ºi conºtiinþã, ºi moralitate au înfundatpuºcãriile, fiind vinovaþi pentru simplul motiv cãau fiinþat în vechiul regim, ºi pentru neaderareaentuziastã la noua stãpânire: „Dupãcontrarevoluþia din Ungaria, Gheorghe Gheorghiu-Dej îl convinse pe Nikita Hruºciov sã retragãtrupele sovietice din þarã. Câþiva dintre profesoriide marcã ai ºcolii noastre fuseserã daþi afarã dinînvãþãmânt, pentru cã li se descoperiserã niºtepete în dosar, era un val de ostilitate pe careregimul îl manifesta faþã de intelectuali.”
Romanul lui ªtefan Ehling este ºi o radiografienecruþãtoare a „umanitãþii” generate de cãtrecomuniºti. Astfel, cei care s-au autoproclamatconducãtorii „celei mai avansate societãþi” (sic!) sedovedeau a fi, în fapt, niºte infractori,delapidatori ºi profitori fãrã perdea. Sub mascacolectivismului ºi a raiului proprietãþii tuturor seascundeau „boierii cei noi”, aristocraþia roºie, pusãpe cãpãtuialã în orice chip.
Mai mult decât atât, aceastã nouã „elitã” asocietãþii româneºti s-a înconjurat de o serie delegi aberante care sã o protejeze, în vreme ce audeclanºat un veritabil rãzboi perfid împotrivacelor care ar fi schiþat vreun gest de împotrivire:„Era informat în privinþa celor întâmplate la balulde la Castel, bãnuia cã discutasem cu Ionuþ
despre cum îl ferchezuiserã tractoriºtii ºi-mi spusecã era de datoria lui sã mã previnã cã nu era binedacã îi þineam partea lui Ionuþ, care e fiu de fostchiabur ºi un destabilizator în viaþa satului.Acuzaþiile lui privind implicarea tractoriºtilor,precum ºi a altor tovarãºi de la fermã în bãtaiacare i se dãduse erau o modalitate de a arunca cunoroi în realizãrile agriculturii socialiste. Foºtiiexploatatori se pricep foarte bine la treburi dinastea. Era bine ca eu, un tânãr student, cu originesocialã sãnãtoasã, sã rup prietenia cu odraslelefoºtilor asupritori ai poporului.”
Una peste alta, comunismul a distrus coloanavertebralã a naþiunii, care „se cuantificã” înoameni. Cei merituoºi, valoroºi, morali, harnici ºiconºtiincioºi au fost înlocuiþi cu leprele societãþii,cu scursorile ei. Oameni de nimic, lipsiþi descrupule, dispuºi sã afirme, sã spunã ºi sã facãorice pentru a-ºi proteja postul, poziþia ºiavantajele.
Întotdeauna omul a avut nevoie de modele.Fiecare epocã ºi-a avut eroii, începând dinAntichitate, continuând cu cavalerul medieval ºi„sfârºind” cu eroul care îºi dã viaþa pentru patrie,aºa cum face ºi tatãl eroului din roman. Nu sepoate spune cã „societatea cea mai înaintatã” nuºi-a avut propriii eroi: cinstiþi, curaþi, harnici,devotaþi semenilor lor ºi comunitãþilor. Aceasta,însã, doar... pe hârtie, ºi anume în literaturaproletcultistã. Aceasta tinzând sã impunã un „alttip de culturã” (cultura proletariatului) a sufocat,sub protecþia ideologiei comuniste ºi a forþeiSecuritãþii ºi a Armatei Populare, orice altãmanifestare ideologicã, de gândire ori artisticã.
A luat naºtere o „literaturã” lipsitã total deorice valoare de care, din pãcate, nu s-au feritnume mari ale culturii noastre: Petru Dumitriu,Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu, G. Cãlinescu º.a.Dincolo de schematismul lor, aceste personajesufereau de un mare defect: nu aveau niciolegãturã cu realitatea.
66
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
6 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Gheorghe Secheºan
Lume, umanitate ºi omenie încomunism
Nu se ºtie niciodatã.
Lui nu-i pasã; patruleazã prin salonCãutând pacienþi de rangul al doilea, cu
obrazul pierit,Care n-au vizitatoriºi care se fac cã-s aþipiþiOri cã citesc cãrþi necompactate.
El analizeazã fãrã astâmpãr naturaFiecãrui necaz, ºi e darnic cuEfuziunile ce inspirã încredere, cum ar fi,„A, o sã vã fie mai rãuPânã vã faceþi mai bine.”
Cu cinci minute înainte ca soneria sã punctezeSfârºitul vizitei, prietenul sãu deschide un ochiDe ceas deºteptãtor.Vizitatorul îºi verificã ceasul.Zi de talcioc. Va mai fi deschis la Raþa ºi
fazanul.
Curajul trebuie realimentat cu combustibil.
8
Al optulea vizitator pare infinit maiTerminat, bolnav ºi infirm decât toþi
pacienþii.Obrazul îi e de un gri costisitor.
Priveºte împrejur cu ochi antediluvieniCa dinspre celãlalt capãtAl timpului.Pare sã se fi sculat din groapãCa sã aparã aºa.E un suflu de flori albe împrejurul lui;Aerul ºifonat al unui giulgiu puþin folosit.Încet îi dã pacientuluiO pungã cu biscuiþi de casãMai tari ca gloanþele,O prãjiturã de parastas tare ca lemnul – „S-o ai la ceai,”Ori un vas cu fructe atât de greuCã ameninþã sã-i rupãDegetele de sticlã.
Pacientul, peste mãsurã de încurajat,Îi mulþumeºte entuziast, nu pentru Portocale, biscuiþi, prãjiturã,Ci pentru priveliºtea tonicã
A cuiva clar mai bolnavDecât el însuºi. Depãºeºte momentul de crizã;Intrã în convalescenþã.
9
Al nouãlea vizitator este viaþa.
10
Al zecelea vizitatorDe obicei nu este numit.
traducere de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu
(urmare din pagina 2)
Maestrul Ioan Golcea dirijor de cor,conferenþiar dr. la UniversitateaNaþionalã de Muzicã Bucureºti, înzestrat
cu o putere de analizã fenomenologicã deosebitãprezintã în volumul de faþã un pelerinaj imaginaral însemnãrilor sale intermitente, pe o traiectorietriunghiularã între revelaþie, idee ºi semn.Conceperea lor înfãþiºeazã – printr-o coloristicãbogatã a genurilor miniaturale -, fie cugetãrimeditative, deseori cu skepsis, fie sentinþeîmbrãcate în aforisme sau în formulãrile concisede maxime sau, pur ºi simplu, reflecþii deschiseadresate „semenilor sãi”– procese ce destãinuieidei ºi sentimente care îl frãmântau de multãvreme ºi care solicitã în mod expres un dialog alcititorului cu ele.
Tematica cuprinzãtoare a volumului,sistematizatã în ordinea alfabeticã spicuieºte unflorilegiu din acea bogãþie a trãirilor sufleteºti careîi caracterizeazã pe muzicienii interpreþi, în speþãpe dirijori, de la primul lor contact cu partitura laînsuºirea acesteia cu adânci rezonanþe sufleteºti,de la desãvârºirea momentelor interpretative îndialog cu formaþia coralã ºi pânã la transmitereamesajului evidenþiat în inimile spectatorilor.
Ni se propune ºi nouã cititorilor osensibilizare esteticã similarã cu demersul dirijoralde mai sus, de la lecturarea textului lacomprehensiunea ei ideaticã ºi emoþionalãîndemnându-ne la prelungite meditaþii asupraintenþiilor ºi confesiunilor tãinuite în miniaturiletextului oferit.
Parcurgând la prima vista volumul maestruluiGolcea ºi re-ajungând la coperta sa construitãtriunghiular pe a cãrui suprafaþã a încãput ªcoaladin Atena a lui Rafael – gândurile m-au purtatlung ºi lat în labirintul triunghiurilor. La
triunghiurile din Timaios, de acolo la Terapeutuldin pictura lui René Magritte, apoi la Triunghiul
semantic Richards-Odgen1 ºi înapoi lasistematizarea de cãtre autorul volumului a celortrei componente ale sensului ideilor sale. Pe vârfulde sus revelaþia, în stânga ideea ºi în dreapta,semnul.
Câte triunghiuri! – m-am mirat ºi rãtãcindu-mãprintre ele cãutând ieºirea am constat cu surprizãcã totul este la locul lui, cã totul se potriveºte, ºicã meditaþiile mele nu sunt asocieri gratuite, ciele provin intenþionat subînþelese ºi tãinuitepremonitiv din semnificaþiile celor treicomponente de vârf sugerate de autor.
În dialogul Timaios, Platon prezintã faimoasalui teorie despre procesul generativ-geometric aluniversului plecând de la cea mai simplã figurãgeometricã (triunghiul dreptunghic isoscel).
Terapeutul, acest pelerin misterios configuratºi el triunghiular – metonimia capului, pãlãria învârful de sus, în cel de stânga bastonul cametaforã a hoinarului, iar în partea dreaptã,traista tipicã oricãrui pribeag – ne atrage gândurilenoastre într-o imponderabilitate a alternativelorîntre da ºi nu, lãsându-ne „singuri, liberi” de adecide între acceptarea ºi refuzarea meditaþiilorsugerate în maximele din volum. În „inima”figurii tãinuite, pe suprafaþa triunghiului, aparecolivia cu doi porumbei din care unul ar încercaieºirea la libertate, altul stã retras ºi ghemuit înteama faþã de orice aventurã ºi risc, retrãind,parcã, niºte aventuri anterioare ºi consumându-leîn amintire. Psihologii susþin cã interiorul colivieireprezintã metafora ambiguitãþii firii umane,alternativa chinuitoare a dorului ºi fricii libertãþii.
Triunghiul semantic Richards-Odgenstructureazã „la rece”, în vârful de sus, ideea de lacare pleacã comunicarea, la colþul stâng,purtãtorul vehiculant al ideii, simbolul ºi îndreapta, vectorul conducãtor spre obiectuldenotat (referent). „O teorie literarã este, atunci,o teorie a discursului în care referinþainterfereazã, în limbajul poetic, cu atitudinea.”
…M-am reîntors la matricea triunghiularã a luiIoan Golcea. Fãrã însã de a renunþa la ideleaferente ale lui Platon despre micºorarea continuãa triunghiurilor generative pânã în stadiul lorinapreciabil.
Elementele ideatice fine micºorate lanesesizabil – Conþinut preexistent, Eul propriu,Semenii – constituite în triunghiuri minimalereprezintã componentele structurale ale sistemuluide comunicare aforisticã ce stã la bazaDicþionarului lui Ioan Golcea. Îl citez: „asupraizvorului de stãri ºi trãiri am stabilit o ierarhie -deseori provizorie - a noþiunilor la care se poateface apel în cadrul lecturii, fãrã a se raportaîntregul conþinut al ideii la cuvântul propus spreexemplificare decât în mãsura în care forþaproprie de intuiþie a interlocutorului intrã în
empatie cu aceea a autorului. (…) confesiuneadevine expresia verbului primordial coborât înimagini, cuvinte sau atitudini expresive” (pp. 6,8).Apare deci alter ego-ul triunghiului Richards-Odgen al comunicãrii impersonale, acel alimaginilor, cuvintelor sau atitudinilor expresive:
Vârful de sus ne rememoreazã gândurile luiPlaton asupra componentelor minuscule abiasesizabile a revelanþei preexistente. Iatã explicaþiaautorului: „Din punctul A porneºte conþinutulpreexistent revelant care se înveºmânteazã cuexperienþa individualã a contemplatorului(punctul B) ºi cu spaþiul de vibraþie al semenilor(punctul C), de la care provin ecourile sau tãcerilereferitoare la conþinutul preexistent. Activareaacestui sistem tripartit, asemãnãtor celuimetabolic, circulator sau respirator, are menireade a constitui omul în integralitate prin forþainepuizabilã a cuvântului interior” (p. 8). Autorulconchide: „cuvântul se manifestã ca o prezenþãsurprinzãtoare ºi spontanã în audiþia interioarã,vorbind despre «natura» lucrurilor sauînþelesurilor negrãbite ale acestora; ele continuãmiºcãrile ºi ritmurile naturii profunde alerealitãþilor de dincolo de funcþia lor utilitarã,stimulând o reîntoarcere la punctele originare aleacestora” (p. 8).
Sensul componentelor structurii – Revelanþa[sic!], Eul, Alterul sãu – sunt îmbibate detrãsãturile emoþionale acompaniatoare aleexpresiei. Spicuim, spre edificarea modului decomunicare în trei laturi cugetãri ale autoruluiîndreptate spre comprehensiunea afectivã acomponentelor evidenþiate. Sã le citim ºi sãmeditãm cu ochi închiºi asupra lor întrezãrindtotodatã conotaþiile inerente ale celorlalte sistemetriunghiulare evocate mai sus:
Revelaþie: Sã stãm, mereu sub acoperireaLuminii! (p. 182).
Idee: Ideea nu vine decât în mintea cui îitrebuie ºi cui îi este familiarã (p. 92).
Semeni: Ce este întâlnirea zilnicã cu semenii?Un ºir nesfârºit – ºi plin de semnificaþii – deTREZIRI ale FORÞELOR care DORM în noi ºi pecare le ACTIVÃM cu acest prilej (p. 191).
Toate textele sunt scrise într-un mod „reliefat”.Cuvintele esenþializate devin vizualizate prinengramarea lor cu majusculã sau cursiv (italic) în
77
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014 7
ªtefan Angi
(Des)tãinuiri triunghiularecomentarii
88
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
8 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
fraza aforisticã.În primul aforism – Revelaþia – metaforizantul
Lumina întrã pe toposul frazei cu majusculã ºidevine simbolic: metaforizantul (lumina) îltransformã în simbolizant – Lumina. Ne reveleazãdeci nu oricare luminã ci ea însãºi, ceademiurgicã, precum ni se destãinuie în aforismul8 despre revelaþie: Dumnezeu este SOARELE iarHRISTOS este LUMINA (p. 183).
Polul B, cel de stânga a triunghiului –Experienþele Eului propriu cuprinse în idei – poatefi încãrcat semantic prin aforismul despre idee.Reliefarea cursivã ideea nu vine decât…perifrazeazã stadiul de har al Eului care-ºiînveºmânteazã cu experienþa sa individualã ideeacãtre care râvneºte cu scopul de a o comunicasemenilor sãi.
Colþul drept (polul C) apare atins într-unsingur cuget al autorului, despre Semeni. Înfragmentul „ºirul nesfârºit de semnificaþii…”transpare confruntarea de cãtre Platon a celordouã tipuri de triunghi – Triunghiul dreptunghicisoscel, Triunghiul dreptunghic scalen –: „Dintrecele douã triunghiuri, cel isoscel este de o singurãalcãtuire, cel scalen – de un numãr nelimitat”.Este Ideea care ne conduce la raportul Unului cumultiplul la Thoma d’Aquino în argumentareaexistenþei ca Unu a Dumnezeului. Sau, maiînainte, în patristicã, la natura frumosuluitranscendental la Augustin în contemplarearelaþiei dintre Demiurg ºi creaþiile Sale.
Cu bastonul ºi traista de pribeag aleTerapeutului lui R. Magritte pornim sprecunoaºterea aforismelor din volum. Constatãm pedrum cã aforistica autorului nostru prinde viaþãpe traiectoriile unor genuri reflexive pe cât deapropiate pe atât de rodnice între ele sintetizândtensional similitudinile ºi deosebirile întreconfesii, cugetare, meditaþie ºi skepsis.
Oferim cititorului spre edificare maxime dinDicþionar selectate de noi în policromia sensuluimicrocosmic triunghiural pentru fiecare nuanþãmai sus semnalatã. Ele sunt ca un caleidoscop pecare îl poþi recompune într-un mare numãr de re-construcþii, toate, însã, în spiritul autorului:
Aforism cugetat reprezintã Metafora - “Unînþelept tot privind cerul a conºtientizat cã-ºipriveºte sufletul. De aceea obiºnuia sã spunã: «decâte ori priveºti înaltul, cobori în tine!»” (p. 129).
Enunþ de sentinþã cu amprenta maximeiîntâlnim în „„Dor? Numai monodia poate exprimape deplin DORUL; armonia, polifonia ºi celelalte«ingrediente» muzicale doar intensificã emoþia”(p. 64).
Cugetare confesivã sugereazã „Pierderi? Odatãcu plecarea profesorului Lupescu am pierdut ocãlãuzã, iar prin retragerea profesorului Iliuþ amun stâlp mai puþin la podul drumului meu cãtreîmpãrãþia Domnului (p. 159).
Cu concizie lapidarã apare definirea subiectivãa conceptului de „Operã de artã? Opera de artãeste obiectul care nu MOARE” (p. 148).
Nu lipsesc nici reflecþiile antitetice precum în:„Rãutate? Rãutatea este legea fundamentalã aomenirii, apropiindu-se de nedreptate. Ar trebuiesã nu uitãm cã fãcând un mic BINE provocãmIZBÃVIREA semenilor. De aici vine proverbulcelor disperaþi: sã nu lãsãm nici o faptã bunãnepedepsitã!” (p. 174).
Skepsis pãtrunzãtor cu bivalenþã distinctivãîntre sentimente ºi formele sale purtãtoare sedesprinde din: „Arhetip?? Dumnezeu-Creatoruleste cel care a sãdit Arhetipurile ca o copie aArmoniei universale în mediul terestru. Arhetipulse aseamãnã cu inima omului: este situat încentru ºi pulseazã neîntrerupt. Arhetipul se
manifestã prin FORME, inima prinSENTIMENTE” (p. 20).
Cele mai apropiate cugetãri de inima ºisufletul autorului provin, de sigur, din sferaprofesiei sale:
„Muzica? apropie fiinþa umanã de ea însãºiîndemnând-o sã parcurgã calea lungã spre propriasa înþelegere” (p. 139).
„Dirijorul? este expresia culturii muzicale, aexperienþei lãuntrice, a implicãrii ºi a libertãþii saleîn raport cu fenomenul fluid al sunetelororganizate într-o construcþie cu sens” (p. 63).
Intenþia deliberatã a autorului este de adetermina pe cititor la cuprinderea meditativã atextelor sale, la ecoul ºi la gândirea acestora pemai departe în conºtienþã, developândsemnificaþia cuvântului interior: „de a constituiomul în integralitate” (pp. 8-9).
Aceastã intenþie deliberatã este totodatãpurtãtoarea unor confesiuni ascunse aflate aiciîntr-o stare a destãinuirilor pe care cititorul opoate finaliza în acord sau în dezacord, cu saufãrã voia autorului, dar oricum predestinat sã lecunoascã în prealabil. Cunoaºterea lor îi va oferiindubitabil satisfacþia aventurii trãite în imperiulideilor capturate pe care transcendându-le vareajunge împrospãtat în þinuturile cotidianului.
Note:1 Ioan Golcea, Dicþionar triunghiular între revelaþie,
idee ºi semn, volumul I., Editura Transversal,Târgoviºte, 2012
2 A se vedea: Platon, Opere VII. Editura ºtiinþificãBucureºti, 1993 p. 169, ºi Anexa 6
3 Sorin Alexandrescu, Introducere în poetica mod-ernã, în: x x x, Poeticã ºi stilisticã. Orientãri moderne,Editura Univers, Bucureºti 1972 p.XCII.
4 Cf. Adrian Lemeni, Ontologia simbolica acosmologiei lui Platon si Aristotel în:http://www.crestinortodox.ro/editoriale/ontologia-simbolica-cosmologiei-platon-aristotel-70093.html,accesat 14 dec. 2013 orele 11,50
5 Költo András, A kalitka testa vándor.Pszihokritika (Pelerinul încorporat în colivie.Psihocriticã), în: Mindennapi pszichológia folyóirat(revista Psihologia cotidianã) 2011/6.
Cf: http://www.mipszi.hu/cikk/120113-kalitkatestu-vandor-pszichokritika Accesat 14 dec. 2013 ora 19,30
albastrã, joi, 18 iunie 2009, Publicat de GRIGOREROTARU în:http://rozetaalbastra.blogspot.ro/2009/06/101-solidele-platon-15.html, accesat 14 dec. 2013, 0ra 11,46.
8 „Iar pe toate aceste corpuri trebuie sã leconcepem atât de mici încât, luat câte unul, fiecare sãfie, datoritã micimii sale, invizibil de cãtre noi, maselelor putând fi vãzute numai când se aflã adunate maimulte la un loc. Cât despre proporþiile privindnumãrul, miºcãrile ºi celelalte puteri ale lor în general,de bunã seamã cã zeul, în mãsura în care fireanecesitãþii se lãsa de bunã-voia ei înduplecatã, le-a adusla desãvârºire, cu grijã pentru fiecare amãnunt, ºi le-aîmbinat dupã cuvenita proporþie” Timaios, Ed.cit., p.172-173.
9 Omul în integralitate este un concept care poatefi privit sub dublu aspect, acela al nescindãrii fiinþei încorp, suflet, spirit ºi altul, al impresiei generale,nediferenþiate, rezultatã din totalitatea senzaþiilorprimite de la organele interne, numitã cenestezie (gr.koinos = comun; aisthesis = senzaþie).
10 Platon, Op.citat p. 16911 Thoma d’Aquino, Summa theologiae, Vol.I
volumul I, intitulat „Despre Dumnezeu“,unde îi consacrã capitolul XI „Despre unitatea lui
Dumnezeu“. De asemenea în: „Summa contragentiles“, Cap.42
12 Augustin, Mãrturisiri, cartea a 10-a, cap. VI.13 Avem în vedere semnificaþia acestor noþiuni
genuine în consens cu sensurile lor stabilite îndicþionare enciclopedice:
Confesii: mãrturisire a unor fapte, a unor gândurisau sentimente intime;
Aforism: cugetare enunþatã într-o formã concisã,memorabilã;
Reflecþii: proces de examinare profundã a unei idei,situaþii sau probleme; cugetare adâncã; meditaþie;
Schepsis: minte, pricepere; perspicacitate. Cuschepsis = cu judecatã, cu chibzuinþã;
Meditaþie: specie a genului liric, cuprinzând reflecþiidespre condiþia umanã.
Kriangkrai Kongkhanun Nãscut (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm
Pentru mine sezonul de toamnã-iarnã 2013al Clubului de Lecturã „Nepotu’ luiThoreau” a însemnat certificatul de
maturitate al acestui fenomen (încã)underground clujean. Îl voi numi undergroundatîta vreme cît actanþii sãi nu se aflã pe poziþiide putere, stîlpi ai canonului etc. ºi cît timpsigla Thoreau nu atrage finanþãri (prea) mari saunu intrã în corsetul unor legi/reguli care sãrobotizeze manifestarea ce a adus, în ultimiiani, celebritatea serilor de miercuri dincafeneaua culturalã Insomnia (Str. Universitãþii,nr. 2, Cluj). :i, totuºi, civilizaþia ºi societateaaceasta de pub „alternativ” – spuneam dintru-nceput – ºi-a dat, în 2013, testul de maturitate:doisprezece scriitori de prim-plan au citit înºedinþele Thoreau sau în evenimente conexe, aufost lansate/ prezentate unele din cele maiaºteptate cãrþi ale anului ºi, spre uºurarea mea,toate astea nu au inhibat deloc vocilecomentatorilor: acide ºi ironice dar niciodatãlipsite de civilitate. Pentru cã moderatori, gazde,autori invitaþi la masa lungã de pe mica scenãde cãrãmizi, membri mai noi sau mai vechi aiguerillei thoreau-iste, public (deloc intimidat!)alcãtuiesc, lalolaltã, haloul legendar alfenomenului ce dominã Clujul literar aldeceniilor unu ºi doi din noul mileniu: nutrebuie sã mã credeþi pe cuvînt, e suficient sãnavigaþi pe Google sau pe Facebook, sã vizitaþipaginile revistelor de culturã sau blogurile activeîn zona aceasta ºi veþi avea mãsura impactului,importanþei pe care „Nepotu’ lui Thoreau” leare, deadevã, asupra comunitãþii literarenapocane, ardeleneºti ºi – de ce nu – româneºti(asta în momentul în care o parte însemnatãdin cei mai buni scriitori ai ultimelor promoþiiau citit texte de cenaclu, s-au lansat ºi semanifestã în cadrul Clubului de Lecturã).
Anul acesta, în cabina micului Cessna 182imaginar, alãturi de mai sus iscãlitul, de JánosSzántai ºi François Bréda (gazdele noastreerudite & bonome), a intrat ºi tînãrul poet ºicronicar literar ªtefan Baghiu, încã student alLiterelor clujene. Modulul de patru are însãelasticitatea lui, permite o acoperire mai bunã azonelor de comentariu. Evident, nu e bãtut încuie. Tot anul acesta, în sezonul de toamnã-iarnã, am beneficiat de asistenþa MinisteruluiTineretului ºi Sportului, prin reprezentantul sãupe pãmînt, Timoftei Man: o parte din invitaþiinoºtri „externi” au avut, astfel, drumul ºicazarea decontate, obligîndu-ne sã aducem doiautori (în locul unuia) în cadrul cîtorva seriThoreau ºi chiar sã mãrim frecvenþa ºedinþelor.Au citit texte, au rãspuns întrebãrilor, s-au
apãrat ºi au polemizat cu cititorii/ ascultãtorii/criticii doisprezece autori. Încerc o evocarediacronicã a serilor Clubului de Lecturã, dinsprecea mai recentã (pe mãsurã ce dinamulamintirilor va funcþiona) cãtre prima:
Miercuri, 18 decembrie 2013, cînd jumãtatedintre studenþii clujeni luau trenul sau autocarulînspre casã, doi poeþi semi-braºoveni au venit sãne citeascã ºi sã ne vorbeascã despre cãrþile lorrecent lansate: Vlad Drãgoi cu Metode-le sale,Florentin Popa (pe care l-am descoperit cascriitor în aceste zile) cu debutul sãu puternic,Trips, heroes & love songs. Ambele cãrþi au ograficã excelentã pentru cã ambele au apãrut lamica ºi pretenþioasa Casã de Editurã MaxBlecher. Prieteni literari în viaþa realã, Flo Popaºi Vlad Drãgoi re-valorificã sursele umoruluinegru (cinic, de o mie de ori mai cinic decît ofãceau odinioarã Acosmei sau Sociu), replicile ºicazuistica unui cinema violent de serie B (dealtfel, omul cu camera pe umãr e personajulcîtorva memorabile poeme marca Drãgoi).Poemele, prozastice, narative, descriptive,aglutinante au ceva din sintaxa – de niºã – ajocurilor computeristice. O nouã direcþie înpoetica postdouãmiistã, da, însã o metodã care– avertizeazã deja critica – nu poate fi întinsã caelasticul la infinit.
Joi, 12 decembrie, în Salonul SomonilorAfumaþi de la Insomnia, au citit Bogdan Coºa ºiDan Sociu. Bogdan ne-a (re)familiarizat cuuniversul din romanul Poker, Black Glass(Cartea Româneascã, 2013) fiind a doua parte aunei proiectate trilogii ºi, totodatã, o lecturãmai consistentã. Stilul cool ºi americãnescîntîlneºte aici imagini de mare expresivitatepoeticã, o remarcabilã intensitate a privirii ºi,chiar, un soi de filozofare post-existenþialistã (înlinia Sartre, Camus, Houellebecq). Dan Sociu acitit din minuscula ºi fermecãtoarea lui carte,Vino cu mine ºtiu exact unde mergem (TracusArte, 2013): poeme expresioniste amintinddesenele ºi picturile unui Dumitru Gorzo,injectate cu reflecþii „stîngiste” ºi acele bufoneriicare au încãlzit sala ºi mi-au reamintitfrumuseþea nepretenþioasã a unor borcane binelegate, bani pentru încã o sãptãmînã – între noifie vorba, cartea care îl consacrã pe Dan Sociu.
Joi, 5 decembrie, de la ora 20 a fost rîndullui ªtefan Baghiu sã devinã actor în propriulshow cinepoetic. Pentru cã imediat dupãlansarea volumului de debut Spre Sud, la Lãceni(Cartea Româneascã, 2013) în librãria BookCorner, ªtefan ne-a invitat la un after party încafeneaua Insomnia, proiectîndu-ne un film
experimental (în regie proprie), însoþit defragmente din poemele sale lungi, narative,spectaculare, psihedelice (chemîndu-mi, cumva,în memorie un proiect, de prin anii 1960, al luiJim Morrison).
Miercuri, 27 noiembrie, Rita Chirian ºiClaudiu Komartin au performat pe scenaThoreau, într-un fel de duet dintr-un fel de jamsession: poeþii au citit intercalat, lãsînd poemelesã dialogheze, agresiv, tandru, coroziv, sfidãtor.Atît Rita cît ºi Claudiu au citit din cele mai noicãrþi ale lor, Cobalt (Casa de Editurã MaxBlecher, 2013) ºi Asperger (Cartea Româneascã,2012), dar ºi texte inedite, ºocante, fãrîme aleunui discurs postapocaliptic, postbiologic, densºi grav – poate cã permanenta „gardã” agravitãþii e neajunsul acestor poeme altfelrafinat construite.
Miercuri, 13 noiembrie, ne-a citit, cu vociletuturor „federeilor”, inclasificabilul poet NicolaeAvram, din cea mai recentã ºi polifonicã operã asa, All Death Jazz (Casa de Editurã MaxBlecher, 2013). La cererea publicului, invitatulne-a revelat ºi poeme mai vechi, din Federeii saudin Cîntece de sinucigaº, acesta din urmãvolumul sãu de debut, valorificare insolitã apoeziei lui Georg Trakl. La fel ca Viorel
99
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
9TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
ªtefan Manasia
La manºa micuþului Cessna 182,survolînd undergroundulclujean...
(Continuare în pagina 19)
Kriangkrai Kongkhanun Boalã spiritualã 4 (2011)
Firul ssubþire aal rreplicilor nnoastrecând e pajiºtea proaspãt tunsãse nasc cai din firul subþireal replicilor noastre
când ne stingemþigãrilecoastele lorse desprind
ne ciocnimatingerile urmeazã un cursnumai al lornu e doar umezealaochilorci o coardãce ne aruncãsau ne desface
în spatele nostrude la înalþimea ultimului nornechezatul lorne umple sângele de pene
Paloarecând ne e sângele plecatalbimatât de multîncât degetele încep sã lase urme de cretã
Existã ooameniexistã oameni
ce-ºi deschid ochii în aripile fluturilorîn fire de iarbãsau într-o stâncã tolãnitã la soare
ce respirãpãturi de ploaiece-ºi rod pielea degetelor pânã la os
ce-ºi lipesc corzile verzide spatele celor ce mergcu inima în mâini
Gândhai sã ne liniºtimtu, eu ºi câinele tãu
***îmi strigai numelecu atâta uºurinþãîncât am fost nevoitsã nu-þi rãspund
Când þþi-ee ssufletul pplecat vvin þþiganii când þi-e sufletul plecatvin þiganii fac foculdanseazã
furã caifrig berbeci la proþap
când þi-e sufletul plecatumbli pe picioarelealtorate sprijini de pereþi sfãrmaþiurli de singurãtateºimþi goliciuneaspaþiul vidca ºi cum sânii þi-ar fi doar tuºelecomiceale unui desendintr-o toaletã publicã
când þi-e sufletul plecatte prinzi de vorbeca ºi cum ar fi lianelesensuluilaºi urme adâncipe sexul muºcatal bãrbaþilor
când ai sufletul plecatvin þiganiiºi te cer la fier vechi
În ffiecare ssearãîn fiecare searãcând mor sufletul îmi coboarã într-o panã de gâscãvisele mele sunt ale pãsãriimã leagãn pe gânduride gâscãam gâtul lung ºi ciocul ascuþit
în fiecare searã când dormparfumul spatelui tãue lubricspãlãm rufe pe malul unui râuºi nu se ºtie care din noi e piatraºi care e sãpunul apa ne umflã viseleplanete albastrese nasc când ne privim ochiispãlãciþi de pleoape
în fiecare searãcând bemne strângem într-un colþmã priveºti de parcã somnul ºi moarteasunt penele unei gâºte bete
ce-ºi vinde poemelepe un cinzeci de votcã
Te vvreau llichidãstai ºi te umbreºtemã þine de mânã pe stradãvorbeºte-mi pe ºoptitearuncã-mi ocheade peste cosiþele talede blond mã priveºti cu verdecu cãpruiîmi umpli seara
te vreau lichidãuscatã e doar varafãrã ploaiepãmântul sterpvacile obositedintr-un abator vestictu curgipe lângã mineam impresiacã duc de mânã izvorulcã-mi aluneci mereu prin mâiniprin degete ºi artere
te vreau lichidãca sã te pot beape secetãpe uscãciuneîntr-un deºertunde beduiniisorb sângele cailor
te vreau lichidãîntr-un pat de searãcearºaf de abur fii
eºti adierea nota aproape inodorãa unui parfumce miroase a fiinþã
1100
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
10 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Alexandru Roºupoezia
AAlleexxaannddrruu RRooººuu
EExxiissttãã ooaammeennii
ce oameni au fost
odatã la Cluj-Napoca,nici nu are rostsã mai dezgropi epoca,o las sub iarba verde,crescutã din nostalgii
s-ar putea credecã, dacã scrii,despre asta poezii,s-ar putea sã-i învii
MMiirrcceeaa AArrmmaann:: Domnule Academician IrinelPopescu, sunteþi una dintre autenticele personali-tãþi ale acestei þãri. Cînd v-aþi gîndit sã deveniþimedic?
IIrriinneell PPooppeessccuu:: În timpul liceului, pentru cãMedicina era consideratã o facultate foarte bunãºi pentru cã a fost dorinþa mamei.
- Vorbiþi-ne, vã rog, despre activitatea dum-neavoastã.
- M-am format la ºcoala profesorului DanSetlacec, care a fost o personalitate formidabilã,atît ca chirurg, cît ºi ca om. În plus, ne-a obiºnuitsã citim ºi sã publicãm, lucruri fãrã de care nupoþi face o carierã academicã. Faptul cã ampublicat foarte devreme, sub îndrumarea lui, aavut o mare influenþã asupra carierei meleulterioare. Pe de o parte am ajuns sã am unnumãr semnificativ de lucrãri, unele dintre ele înreviste de mare prestigiu (cum ar fi Annals ofSurgery sau Transplantation, ca sã dau doar douãexemple), iar pe de altã parte am fost ferit defenomentul atît de des întîlnit în prezent (dinpãcate chiar la niveluri „foarte înalte”) alplagiatului.
Mi-am desãvîrºit pregãtirea în Statele Unite,sub îndrumarea profesorilor Thomas Starzl ºiCharles Miller, la Pittsburgh ºi, respectiv, NewYork. Au fost trei ani de lucru intens, în care, lafel, îmbinam activitatea operatorie cu cea decercetare ºi cu publicistica. Cele 4 lucrãripublicate în acea perioadã în reviste de vîrf, caautor principal sau coautor, rãmîn printre celemai importante lucrãri ale mele.
Dupã întoarcerea în þarã, principalul obiectiv l-a constituit înfiinþarea unui program naþional detransplant de organe ºi introducerea transplantuluide ficat ca metodã terapeuticã în România. Amreuºit sã îmi ating ambele obiective, cu ajutorul
unor oameni deosebiþi precum Radu Deac, MihaiLucan, Dan Tulbure, Victor Zota etc., ºi a uneiechipe de transplant hepatic din care au facutparte Mihnea Ionescu, Vlad Braºoveanu, DoinaHrehoreþ, Mirela Boroº.
- ªtiþi cîþi oameni aþi salvat? Þineþi evidenþacelor care mai trãiesc datoritã doctorului IrinelPopescu?
- Nu am þinut niciodatã o astfel de evidenþã,dar, desigur, sînt de ordinul miilor. Þin evidenþabolnavilor transplantaþi, care sînt peste 400, cu osupravieþuire globalã de peste 70%, care se ridicãla nivelul celor mai bune statistici din lume.
- Cum vã aratã o zi de muncã?
- Încep dimineaþa la ora 7. Am încercat sã vinchiar mai devreme, dar am constatat rapid cãpentru consultaþii e aproape nepoliticos sã chemioamenii atît de matinal, iar pe secþie bolnavii abias-au sculat, nu ºi-au facut toaleta ºi femeile deserviciu fac curãþenie. Deci cred cã 7 e o orãnormalã ºi încep întotdeauna cu consultaþiile. La7,30 avem raportul de gardã. Dupã aceeaurmeazã relaþiile despre bolnavi, urgenþele„birocratice” (semnãturi pe diverse documente) ºiscurte întîlniri de lucru cu reprezentanþi aifirmelor de medicamente, cu cei care organizeazãstudiile clinice etc.
De fiecare datã îmi propun, dar nuîntotdeauna reuºesc, sã fac ºi vizita de dimineaþã.Oricum, echipa pe care o conduc faceîntotdeauna aceastã vizitã ºi îmi raporteazãsituaþia. Dupã ora 9, de obicei, începe activitateaoperatorie, care nu se ºtie niciodatã cînd seterminã. Pe model american, am introdusconferinþele interdisciplinare de dupã-amiazã(conferinþa oncologicã, conferinþa de transplant).Problema vizitei rãmîne oarecum similarã: atunci
cînd pot, o fac eu, personal, împreunã cu echipa,iar cînd nu pot, o face echipa. Vizita de dupã-amiazã este principala vizitã a zilei. Între timp,printre picãturi, mai discut cu colaboratorii desprelucrãrile ºtiinþifice, particip la ºedinþelecolectivului de cercetare etc. Seara încerc sã mãpun la punct cu ultimele noutãþi apãrute înrevistele de specialitate sau pe site-urile deInternet la care avem abonament.
Acesta ar fi un program obiºnuit, fãrãtransplant hepatic. Numai cã transplantul hepatica devenit o activitate curentã în ultimul timp. Înacest an am fãcut, de cînd m-am întors dinconcediu, cam 3 pe sãptãmînã. Cele mai multedintre ele se petrec dimineaþa (începînd de pe la5), noaptea sau în week-end. Nu e o problemã, cuun asemenea ritm m-am obiºnuit încã dinperioada de formare din Statele Unite, undeacesta este considerat normal.
- Sînteþi primul medic din România care aefectuat un transplant de ficat. Ce a fost înmintea dumneavoastrã înaintea acelei operaþiiistorice? Nu v-a fost fricã?
- Nu, un chirurg nu are voie sã fie stãpînit defricã. În cazul meu era vorba chiar de ceva maimult de atît, la început trebuia sã fac ºi prelevareaficatului de la donator (operaþie deloc uºoarã), ºipregãtirea acestuia pentru implantare (operaþieseparatã, care necesitã ºi ea 30-45 de minute),îndepãrtarea ficatului bolnav ºi, în sfîrºit,implantarea noului ficat. Au fost operaþii care audurat ºi 12 ore sau mai mult în total. În acesttimp, cu siguranþã, nu ai voie sã te laºi dominatde fricã. De altfel, în opinia mea, singuracircumstanþã în care poate sã aparã frica esteaceea în care nu ºtii foarte bine ce ai de fãcut.Pentru cã dacã ºtii, atunci tot acest lung intervalde timp înseamnã o succesiune de gesturi caretrebuie sã se desfãºoare într-o anumitã ordine ºicu maximum de precizie. În consecinþã, nu are dece sã-þi fie fricã, ci, din contrã, trebuie sã temobilizezi aºa încît toatã experienþa ºi toatecunoºtinþele pe care le-ai acumulat sã se reflecteîn rezultatul final al operaþiei.
- De ce aþi ales chirurgia, nu internele saupsihiatria, de exemplu?
- Internele m-au atras de la început întrucît mis-a pãrut cã implicã un volum mai mare decunoºtinþe ºi cã solicitã mai mult gîndirea med-icalã. Din pãcate, însã, în vremea studenþiei mele(mijlocul anilor ’70 din secolul trecut) mi s-apãrut cã eficienþa specialitãþilor medicale este mairedusã. La vremea respectivã nu existau multipleleposibilitãþi tehnologice de astãzi, datoritã cãroramedicii interniºti au ajuns sã facã multe manevreinvazive, unele din ele chiar cu alurã chirurgicalã,ºi sã obþinã rezultate net superioare acelor ani.
- Mai aveþi timp ºi de altceva decît de spital?
- Desigur, cãlãtoresc destul de mult, e drept cãmai ales pentru congrese medicale, joc tenisaproape în fiecare week-end, citesc destul demultã literaturã ºi, din cînd în cînd, mai ajung ºila cîte un spectacol.
- Un chirurg seamãnã cumva cu Dumnezeu,dacã de multe ori depinde de el viaþa unuibolnav?
de vorbã cu academicianul Irinel Popescu
“Un chirurg nu are voie sã fiestãpînit de fricã”
interviu
1122
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
12 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
- Nu, în niciun caz. Ambroise Paré, un marechirurg din secolul XVI, spunea: „Eu l-am operat,Dumnezeu l-a vindecat” tocmai ca sã arate cît deumil e rolul chirurgului în raport cu actulmiraculos al vindecãrii, în care, de foarte multeori, intervine ºi voinþa divinã.
- Stimate domnule doctor Irinel Popescu, cesimþiþi cînd þineþi ficatul unui om în mînã? E oîntrebare inevitabilã.
- Pentru chirurg nu e o situaþie contemplativã,care sã lase loc de reflecþii metafizice. Din contrã,de cele mai multe ori este vorba de o situaþie încare trebuie fãcut ceva de urgenþã pentru ca acelficat sã-ºi reia funcþia normalã în organismul unuibolnav care are nevoie de el. La sfîrºitul operaþieipoate eventual sã existe un moment de reflecþieºi, eventual, de satisfacþie legat de reuºita uneioperaþii. Cînd eram în Statele Unite un chirurg ºi-a pus semnãtura folosind laserul cu argon peficatul transplantat. Nu cred cã e un gestrecomandabil, dar în cazul respectiv era, pe lîngãmîndria profesionalã, ºi un fel de defulare dupã ooperaþie grea.
- Conduceþi Clinica de Chirurgie ºi TransplantHepatic de la Fundeni. Sunteþi mulþumit delogisticã ºi, în general, de ce se întîmplã însistemul nostru sanitar? Care ar fi calea spre maibine în domeniu? E nevoie de alte legi, ºtiu ºieu...?
- Sistemul de sãnãtate din România este unuldintre cele mai slab cotate în Europa din cauzanivelului scãzut de finanþare, care a atras altefenomene negative, cum ar fi lipsa de motivaþie acadrelor medicale, emigrarea masivã a medicilor ºiasistenþilor medicali, lipsa de performanþã înmulte domenii datoritã lipsei de mijloace etc. Lapunctul la care am ajuns în prezent nu cred cãexistã soluþii-miracol. Lucrurile trebuie rezolvatetreptat, este nevoie de timp ºi rãbdare ºi, maiales, de încredere cã totul se va schimba.
- Sistemul medical românesc parcã este unpacient în agonie. De ce „medicaþie” ar aveanevoie ca sã fie viabil?
- Sintagma „capital uman” aproape s-ademonetizat ºi, cu toate astea, rãmîne principalasoluþie. Din pãcate, aici sîntem în plinãdegringoladã. Lipseºte o strategie coerentã ºi petermen lung, posturile de decizie sînt ocupateconjuctural ºi schimbãrile sînt prea dese. Iarimixtiunea politicã, nu numai în administraþie,dar, uneori, direct în profesia medicalã, grãbeºte ºimai mult degringolada.
- Ce pãrere aveþi despre noile generaþii demedici, despre cei rãmaºi, nu cei care au preferatsã plece sã lucreze în strãinãtate? Parcã sunt maislab pregãþiþi decît medicii care au terminatfacultatea înainte de 1989...
- Probabil. Medicina nu mai atrage la fel demult ca pe vremuri, iar cei mai buni dintre ceicare se hotãrãsc sã o facã pleacã foarte repede,spre locuri mai bine plãtite ºi în sisteme mai bineorganizate.
- Fiind o voce de necontestat din lumeamedicalã, vã rog sã comparaþi condiþia mediculuidin România cu a omologilor din Franþa, sãzicem, nu din SUA, ca decalajul sã nu fie chiarenorm.
- Condiþia medicului din România este, larîndul ei, una dintre cele mai precare la niveleuropean. România nu a reuºit, pînã în prezent,sã ofere medicului veniturile care sã-l aºeze pelocul pe care medicul îl are în societãþileoccidentale. Într-un astfel de sistem, medicul fiedevine demotivat ºi se deprofesionalizeazã, fieîncearcã sã „repare” ceea ce societatea ar trebui înmod normal sã îi ofere, prin mijloace care îl facvulnerabil. Sistemul privat încearcã, într-o anumemãsurã, sã corecteze aceste racile, dar trebuie sãþinem cont de faptul cã în România majoritateacadrelor medicale lucreazã în sistemul public.
- Ce aþi spune, prin intermediul Tribunei,tinerilor care vor sã facã medicinã?
- Cã medicina rãmîne o meserie nobilã ºi fru-moasã, care cere multe sacrificii, dar cãreia meritãsã i te dedici, pentru cã ºi satisfacþiile sînt pemãsurã. Dupã mine, progresele ºtiinþei contempo-rane, care se petrec chiar sub ochii noºtri, vorduce la progrese ºi mai mari în viitorul apropiat ºide aceea cred cã medicina este o carierã care me-ritã aleasã.
Interviu realizat de MMiirrcceeaa AArrmmaann
Kriangkrai Kongkhanun Atingerea ignoranþei (2009) xilogravurã 60 x 80 cm
Kriangkrai Kongkhanun Compoziþie (2013) TM
1133
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
13TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Capacitatea de a înþelege ce nu merge bineîn economie nu ar fi atât de importantãdacã i-am considera pe economiºti la fel ca
pe meteorologi, prezicãtorii de vreme...La fel l-am privit ºi pe Roubini, am ignorat
previziunea lui (pe mai multe zile înainte), toþifiind interesaþi doar de ziua de azi, adicã sã luãmsau nu umbrela cu noi.
Dacã profesia economicã ar fi luatã în serios,dacã marea masã a companiilor ºi-ar stabili planulde cheltuieli ºi investiþii pe baza previziunilorlansate de economiºti, dacã guvernul ar apela laaceºti specialiºti pentru a gãsi rezolvareaeconomicã a problemelor lor politice... nu am fiajuns în asemenea impas economic.
Din experienþa economicã, ºcolile demacroeconomie s-au strãduit sã gãseascã rezolvãripentru crizã. Astfel încât keynesiansimul1 ºiºcoala din Chicago2, cu o vechime de 70 de ani,degeaba au fost resuscitate pentru a înlãtura crizaeconomicã... erau perimate ºi nu puteau produceefecte. Chiar dacã ºcoala din Chicago aimpulsionat dupã 2000 folosirea inginerieifinanciare pe scarã largã, faptul cã aceasta s-afãcut pe spinarea omului de rând a avutconsecinþe devastatoare, contrare ideii dereglementare în sistemul financiar.
Pentru a putea fundamenta ideile economicede la sfârºitul secolului al XIX-lea, s-a conturateconomia matematicã modernã, poate odatã cuinteresul manifestat de cãtre Karl Pearson, coleg laCambridge cu John Maynard Keynes, ºi carecredea cã economia este importantã prin „metodasa, nu prin materialul folosit”. Fizica matematicãºi aplicarea sa în studii sociale ºi economice, aînceput sã fie aplicatã timid, pe sectoare aleeconomiei, dar în special încercându-se oexplicaþie mecanicistã a formãrii preþurilor. Dardezavantajele întâlnite ca: distribuþia discretã,discontinuitatea, comparaþiile cantitative forþate,disproporþia rezultatelor la schimbãri mici (seobþin efecte foarte mari), lipsa de omogenitate înipoteze ºi concluzii, au dus la cãutare de noi ºinoi metode de a putea „matematiza” economia.Astfel, aplicându-se calculul integral, se ajungea larezultatul cã întregul nu este egal cu sumapãrþilor... cã fenomenul economic este discontinuuºi în salturi... sau cã la eforturi mari rezultatuleste nesemnificativ dacã este grevat de fiscalitate.
Economia prematematicã, gânditã în sec. XIX,era mult prea politizatã (denumirea de economiepoliticã nu este întâmplãtoare), iar schematizareasistemului comercial ºi de schimb, conform luiMill ºi Hume, încerca sã vadã economia ca unorganism viu, care rar se supune unor modeleconcrete. Ei considerau cã „hazardul” poate ficombãtut doar prin speculaþie ºi continuaadaptare la o piaþã instabilã, generându-se practicicare permit orice fel de mãsuri, cu condiþiaobþinerii de profit. De aceasta Keynes, când a fostsolicitat sã facã o prognozã, a fãcut-o doar pentruo sãptãmânã, spunând cã pe termen lung „toþisuntem morþi”, accentuând astfel credinþa cãrelaþiile de bazã din economie au un caractervariabil, iar proiecþiile extinse în timp au rezultatefoarte incerte. De altfel, Keynes, nu credea
aproape deloc în modele matematice... “Teoriageneralã a ocupãrii forþei de muncã, a dobânzii ºia banilor”, cartea sa cea mai cunoscutã, conþinedoar un sistem matematic minim (algebrãelementarã).
Eºecul inflaþionist din deceniul 8 al secoluluitrecut a îngropat definitiv ideile lui Keynes, ºiparþial cele ale ºcolii din Chicago, lãsând locapariþiei noilor teoreticeni sub umbrela clasicilor(aºa-ziºii neoclasici), eminamente finanþiºti ºicontinuatori ai tradiþiei monetariste.Monetarismul, teorie absolut paleativã, cuinterpretãri forþate (depinde de cine plãteºte), atâtde dragã guvernelor de pretutindeni ºidintotdeauna, propunea conceptul de „piaþãeficientã”, adicã un non-sens, prin Scholes, Millerºi chiar ºi Eugene Fama, prin lucrãri ample ºi unamalgam de teorii asupra portofoliului modern ºiale sale instrumente derivate. Pânã în anul 2000,cei cu gândire similarã au ajuns sã domine atâtlumea universitarã economicã ºi financiarã (care-ºidovedeºte din nou inconsistenþa), cât ºi marilefirme de pe Wall Street. Iatã cum aceste teoriimonetariste au cuprins ca o tumoare gândireaeconomicã, chiar dacã obiecþiile de mai susrãmâneau valabile ºi în cazul lor. ªi s-au maiacordat ºi premii Nobel pe astfel de teorii alespeculaþiei guvernamentale sauproguvernamentale, chiar dacã practica dovedeacã pieþele financiare în perioadele de stres (deexemplu: sfârºit sau început de an calendaristic),nu urmau nici pe departe trendurile prezentate înrespectivele modele. Un exemplu clar este dat derecentul dezastru al creditelor, când s-a dovedit cãpracticile de modelare ale economiei au contribuitdoar la excesele de îndatorare a cãror implozie adeterminat un adevãrat haos (haloimãs) financiarmondial.
Sã argumentãm: conceptul de piaþã care stã labaza celor mai multe modele macroeconomice aleneoclasicilor, este modelul de economie „Arrow-Debreu”. El este un tip de economie fãrãprobleme, aproape perfectã, capabilã sã sedeblocheze singurã, sã se regleze singurã, adicã oeconomie cu pieþe complete, unde orice activ saupoziþie de risc poate sã fie transformat fãrã urmeºi greutãþi în activ condiþional, adicã un altinstrument financiar „derivat”. Astfel s-a impusideea falsã cã instrumentele financiare derivatereduc riscul (!), în fapt s-au acumulat datorii ºi auproliferat produse financiare pe care nimeni nu leînþelegea (nici chiar vânzãtorii).
Dar de fapt, criza creditelor þine doar delãcomia nestãpânitã, de tertipuri, de speculaþie lalimita sau peste limita înºelãciunii ºi chiar defraudã bancarã. Cât de uºor au fost cãlcate înpicioare noþiunile convenþionale de eticã ºi onoarecând la orizont a apãrut posibilitatea de a obþineprofituri imense!
Deci, cu sau fãrã avantajul statisticii (ºi eaposibil manipulatã), fãrã niciun modelmacroeconomic solid fundamentat, economiaclocoteºte, iar guvernele în loc sã potoleascã focul(sau poate cã aceasta e întenþia) îl aþâþã ºi mairãu. Au fãcut exact lucrurile contraindicate, adicãau crescut ratele dobânzilor, au încetinit
investiþiile, au scãzut balanþele comerciale prinfiscalizare excesivã ºi nu au limitat împrumuturileguvernamentale. Unii spun cã economia nu este oºtiinþã, sau cã este mai puþin fundamentatã decâtmeteorologia, pentru cã datele sale suntaproximative, supuse erorilor, urmãrind doarefectele reevaluãrilor monetare, cã are metodeanalogice ºi metaforice.
Aºa cã eu ce sã cred mai repede, cã avemcreºtere economicã sau cã mâine o sã vinã ploaia?
Mã mai gândesc, dar pânã una-alta sã nu-miuit umbrela...
NNoottee::
1. Keynesianismul reprezintã un curent îngândirea economicã (macroeconomie), apãrut însecolul XX, introdus de economistul britanic JohnMaynard Keynes. Acesta a pledat pentru opoliticã activã în favoarea sectorului public îneconomie, realizat nu numai prin acþiuni de tipmonetarist ale bãncilor naþionale, dar ºi printr-opoliticã fiscalã energicã - ambele mãsuri fiindmenite sã reprezinte o contrapondere la ceea ce elconsidera ineficienþa relativã a sistemuluieconomic privat, ºi a ciclurilor economicegenerate de acesta. Keynesianismul a fost iniþiatîn lucrarea Teoria generalã a ocupãrii forþei demuncã, a dobânzii ºi a banilor (1936). N.A..
2. Friedmanismul nu poate fi complet înþelesdecât în contextul rãdãcinilor sale istorice, iaraceste rãdãcini istorice sunt aºa-numita ºcoalã deeconomie de la Chicago din anii 1920 ºi 1930. Elînsuºi profesor la Universitatea din Chicago,Friedman este, în prezent, liderul necontestat alcelei de a doua generaþii, sau a ºcolii moderne dela Chicago, care are adepþi printre economiºtiiprofesioniºti de pretutindeni, cu centre majore deiradiere la Chicago, UCLA ºi la Universitatea dinVirginia. Prima generaþie, sau ºcoala originarã dela Chicago, era consideratã de stânga la vremearespectivã, dupã cum într-adevãr ºi era, dupãindiferent ce criteriu autentic liberal. ªi cu toatecã Friedman a modificat o parte din modalitãþilede abordare specifice ºcolii, el încã rãmâne, înfond, un reprezentant al Chicago-ului anilor ’30.Programul politic al primilor economiºti de laChicago este cel mai bine revelat în extraordinaralucrare a unui fondator ºi mentor politic al ei deprim rang: „A positive Program for Laissez-Faire”(„Un program concret pentru laissez-faire”), deHenry C. Simons. Programul politic propus deSimons era de tip laissez-faire numai într-un sens(involuntar) satiric; într-adevãr, el se compuneadin: (a) o politicã drasticã anti-trust, depulverizare a tuturor firmelor de afaceri ºi asindicatelor ºi de reducere a lor la dimensiunimicuþe, ca de fierãrie, în vederea ajungerii lacompetiþia „perfectã” ºi la ceea ce credea Simonscã înseamnã „piaþa liberã”; (b) oatotcuprinzãtoare schemã de egalitarism silit, deegalizare a veniturilor prin structura impozituluipe venit; ºi (c) o politicã proto-keynesianã destabilizare a nivelului preþurilor, prinimplementarea unor vaste programeexpansioniste, monetare ºi fiscale, în timpulrecesiunilor. N.A.
opinii
Iacob Altman
Diferenþa dintre economie ºimeteorologie
Sã reluãm discuþia pe tema comportamentuluiabuziv, penibil colonialist al reprezentanþilormarilor puteri (cu excepþiile notabile ale
Rusiei ºi Chinei) la Bucureºti, comportament caretrebuie sã înceteze de îndatã ºi, eventual, cu scuzepublice. Dacã nu, în timp, pierderile vor fi pemãsura tupeului, agresivitãþii ºi prostiei acestordiplomaþi. Niciun tratat, nicio cutumã nu lepermit acestor imperiali închipuiþi ºi, de altfel,comici sã ne dea public lecþii, sã meargã înParlament (aceºti reprezentanþi nu au voturi înspate) ºi sã-i tragã de urechi pe incompetenþii ºicorupþii noºtri. În treacãt fie spus, dacã, dupã 20de ani de democraþie (frumos cuvânt vag careacoperã interese foarte pãmânteºti!), clasa politicãromâneascã e vai de mama ei, reprezentanþiiacestor puteri (ºi puterile occidentale însele) îºi aupartea lor de contribuþie. Care se mãsoarã totprin incompetenþã, corupþie ºi interese partizaneinavuabile.
Dar aceastã «contribuþie» occidentalã trebuiereevaluatã critic pentru ca pe viitor sã nu mai fie
posibilã. Cu toatã asocierea noastrã la UE ºi laNATO, România este încã un stat independent. ªinicio asociere nu e eternã ºi ireversibilã, mai alesdacã se dovedeºte cã produce mai multe daunedecât beneficii. România e încã la fel deindependentã ca Franþa ºi Germania, cu toatecedãrile de suveranitate sugerate în tratate, cedãriechivalente, chiar dacã nu ºi egale. Þãrile mari ºibogate din UE, plus SUA ºi Israelul nu ne faccadouri în bani. Exportul de ideologie ºi interese(de democraþie, spun ei – sunã mai bine) înRomânia e în favoarea lor în primul rând. Vezicum procedeazã ºi cu ce cazne cu Moldova,Georgia ºi Ucraina. Propagandiºtii din interior,numai teoretic români, sunt plãtiþi de ei. Prinfirme, prin burse, prin diferite forme subtile decorupþie. De altfel, singura cheltuialã serioasã pecare au fãcut-o în România aceste puteri a fostpentru propagandã, mass-media, politicieni ºiînalþi funcþionari aserviþi. Plus investiþiile în câteva«instituþii poliþieneºti» cum sunt DNA ºi ANI,dacã informaþiile mele sunt corecte.
Au avut, în schimb, liber la toatã economiaromâneascã. Vedem cum stãm cu sistemul bancarromânesc, care e, de fapt, unul strãin. Pentruaccesul în UE am plãtit cât nu face ºi, foarteprobabil, nu va face nici în viitor, adicã marileîntreprinderi, plus resurse naturale au fost cedateîn condiþii inechitabile, cu mari profituri pentrupartea occidentalã. Pe de altã parte, se vedelimpede cât interes au occidentalii sã nedezvoltãm în chestiunea absorbþiei fonduriloreuropene. Dacã aceste fonduri erau într-adevãrpentru noi, pentru dezvoltarea României, ºi nunumai pe hârtie de propagandã, fondurile erau demult absorbite. Chiar ºi de mediocrul guvern Boc.
Slujul ºi pupatul papucilor vizirilor euro-atlantici e treaba celor meniþi chiar acestui job.Sau al papagalilor imitatori bãºtinaºi, slabi deînger, lingãi, oameni de nimica. În plus, la aceastãorã Occidentul (Europa de Vest plus SUA),producãtor de mare crizã globalã (moralã,politicã, economicã), are nevoie la moral deasemenea lingãi, plãtiþi sau spontani. Asemenealingãi le aduc aminte – ºi asta le face mare plãcere– de cei 30 de ani glorioºi, iar americanii au avutparte chiar de un timp dublu, când au dominatrestul lumii fãrã realã concurenþã. În plus, acum îistreseazã rãu China, India, Rusia, Brazilia, Turcia,Iranul, Africa de Sud ºi alþii.
Tema e vastã ºi meritã dezvoltatã.Deocamdatã pot sã le recomand diplomaþilorstrãini spre lecturã – cu un respect drãmuit,pentru cã nici ei nu mã respectã prea mult pemine ºi pe concetãþenii mei – pe istoriculIonnescu-Gion, cu ale sale studii despre epocafanariotã, cu dese referiri la diplomaþii aflaþi înpost la Bucureºti în vremea lui vodã Mavrogheni.Diplomaþii strãini de la acea vreme (sfârºit desecol XVIII ºi început de XIX), mari trãgãtori desfori ºi autori de conspiraþii, erau cu deosebirecaraghioºi ºi ineficienþi în accidentata geografieumanã a Bucureºtiului. ªi aproape cã aº face unpariu: primul om politic care va merita respectulromânilor va fi cel care va expulza un diplomatbãgãcios ºi obraznic, fãrã sã rupã neapãrat relaþiilecu þara acestuia.
1144
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
14 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Apucãturi fanariote sau oprãbuºire în istorie
Petru Romoºan
Kriangkrai Kongkhanun Aripã întunecatã (2013) tehnicã mixtã 80 x 60 cm
Kriangkrai Kongkhanun Compoziþie (2013) TM
1155
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
15TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Moto: „Lumea virtualitãþii este lumea proprie spirit-ului omenesc. Ca lume a universalului, ea este poziþialimitã cãtre care se miºcã omenirea în necesitãþile ei deechilibru, de mântuire” (Nae Ionescu, Cunoaºtereamediatã. 1929-1930, Prelegerea V-a)
Presimþind la Nae Ionescu o firecontemplativã (1), Mircea Vulcãnescuasociazã aceastã observaþie a sa cu unele
meditaþii naeionesciene asupra problemei acþiuniiºi contemplaþiei. El incearcã sã punã în luminãrolul „posibilului” (al „virtualului”) în concepþiadespre existenþã a fostului sãu profesor. În carteascrisã dupã moartea „prin otrãvire” (apud. PetreÞuþea) a lui Nae Ionescu, Mircea Vulcãnescu vaconsemna opinia Profesorului dupã care (în faþapropriei existenþe) omul nu poate avea alt roldecât de spectator, întrucât „lucrurile se fac” (ºifãrã intervenþia omului) atunci când ele sunt„coapte sã se facã” (Nae Ionescu aºa cum l-amcunoscut, 1992, p. 149). O idee cumva similarãnotase ºi un alt fost student care scrisese cã „NaeIonescu nu te povãþuia decît pentru a teconstrînge sã înþelegi cã pentru labirintul reflexivnu existã un fir al Ariadnei. Trebuie sã rãzbaþi deunul singur, singur cu tine ºi cu fiinþa ta, tot atîtde necunoscutã þie ca ºi celor din jurul tãu” (N.Steinhardt).
Astãzi este poate mai greu sã ne dãm seamade efervescenþa spiritualã a vremurilor în carepreda faimosul Nae Ionescu la Universitatea dinBucureºti. Dar este suficient sã ne gândim laperformanþele culturale ale discipolilor sãi MirceaEliade (1907-1986) ºi Emil Cioran (1911-1995).Ultimul începuse a publica în revistele vremii,când nici nu împlinise douãzeci de ani. Cioran,dupã licenþa din 1932 cu o temã din Bergson,obiºnuia sã-l însoþeascã pe Nae Ionescu (1890-15martie 1940) la cursurile de logicã ºi demetafizicã, fãrã a-i fi asistent, cum era MirceaEliade.
Filozoful Nae Ionescu, prin originalitateagândirii sale, transformase studiul Logicii, „disci-plinã a formelor de gândire”, într-o „ºtiinþã avieþii” - scria istoricul academician P.P. Panaitescu(1900-1967) în marginea Prelegerilor de logicãþinute de Nae Ionescu în anul universitar 1934-1935. Acest fapt era într-atât de remarcabil, încâta fost evidenþiat ºi de Cioran spre sfârºitul arti-colului sãu Nae Ionescu ºi drama luciditãþii, pub-licat în „Vremea” din 6 iunie 1937 (v. Cioran,Singurãtate ºi destin, 1991, pp. 314-318). Spredeosebire de alþi profesori de la Facultatea deFilozofie ºi Litere, Nae Ionescu nu a predat nicio-datã istoria filozofiei expunînd diferitele sistemefilosofice pentru cã, înainte de toate, presupuneacã studenþii sãi au citit, sau citesc operele marilorfilozofi, astfel încît ei au cultura filozoficã nece-sarã spre a ajunge sã citeascã numai acei autori încare se regãsesc (2).”Studiul diverselor sisteme defilozofie este foarte interesant, - le spuneaProfesorul la Cursul de logicã þinut în 1927-1928.Însã nu ca sã ºtiþi ce spune toatã lumea, ci ca sãvã gãsiþi pe dumneavoastrã înºivã”. Datoritã medi-ului intelectual foarte stimulativ, tânãrului Cioranîi reuºise performanþa de a se “gãsi” pe sine, încãdin tinereþe. Înfãþiºatã prin câteva trãsãturi decondei, calea cãtre sine a moralistului „bolnav deveºnicie” (3) apare din cîteva rînduri scrise ladouãzeciºinouã de ani: “Omul gîndeºte ca sã nufie. Filozofia n-a fost niciodatã o soluþie. Ea este
un sistem de întrebãri, de înfundãturi” (Înºelareaprin acþiune, art. publicat în rev. “Vremea” din 15dec. 1940 ºi cuprins în volumul de publicisticãromâneascã, Singurãtate ºi destin, Bucureºti, 1991,p. 332.). În toate cele ºase cãrþi scrise înromâneºte de Emil Cioran (4) ca ºi în cele publi-cate dupã 1949 în francezã se va vãdi ardoareatrãirii ºi voluptatea negãrii oricãrei soluþii metafi-zice, dincolo de toate înfundãturile pe care neodi-hnita sa luciditate le-a putut imagina (v. IsabelaVasiliu-Scraba, Ideile - un decor variabil în scrierilelui Cioran, în rev. „Steaua”, Cluj-Napoca, Anul LI,nr.7-8/2000, pp. 76-79, cuprins în vol.: În labirin-tul rãsfrîngerilor. Nae Ionescu prin discipolii sãi:Þuþea, Cioran, Noica, M. Eliade, M. Vulcãnescuºi Vasile Bãncilã, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000,pp.36-56, sau http://www.isabelavs.go.ro/-Discip/discip.html ).
Definitorie la Nae Ionescu mai era ºi dorinþade a cunoaºte „virtualitãþile închise în lucruri”(M. Vulcãnescu, Nae Ionescu aºa cum l-am cunos-cut, Bucureºti, 1992, p. 101): „Privindu-l încã dela cursurile lui, vedeam cum Nae Ionescu procedamai întâi socratic, iscodind lumea vastã a posibil-itãþilor” (op. cit., p. 146) scria în anii patruzeciremarcabilul discipol rãmas în þara ocupatã dearmata sovieticã ºi ucis dupã gratii (5). Spredeosebire de viziunea idealistã apuseanã (pe caremetafizicianul Nae Ionescu obiºnuia sã o criticeîn scrierile sale) viziune în care însuºi „a fi” este„un fel de a face”, concepþia realistã (în sens pla-tonician, v. Isabela Vasiliu-Scraba, MisticaPlatonicã, Ed. Star Tipp, Slobozia, 1999, sauhttp://www.scribd.com/doc/153749198/MISTI-CA-PLATONIC%C4%82 ) a lui Nae Ionescuaccentueazã asupra dorinþei de cunoaºtere: „prob-lema desãvârºirii noastre nu e sã facem ci sãºtim” (Nae Ionescu aºa cum l-am cunoscut). Darsã ºtim cum putem face, nepãrãsind zona posi-bilului. „Dacã lucrurile stau astfel - urmeazãVulcãnescu -, înþelegem de ce pentru Nae Ionescuîn atitudinea omului nu primeazã fapta, ci con-templaþia înþelegãtoare, aceea ce un discipol al luia definit (...) ca tãcere descriptivã” (ibid.).
Aceastã poziþie pe care filozoful Nae Ionescuo împãrtãºeºte cu întreaga spiritualitaterãsãriteanã se aflã la polul opus mentalitãþii carepune fapta la loc de cinste, de maniera cã, înApus, „a face e mai mult decât a fi” (op. cit, p. 148). Mircea Vulcãnescu mai aminteºtehermeneutica naeionescianã referitoare la„pretenþia creatoare a omului” care a vrut „sã-lînlocuiascã” pe Creator în treaba lui, forþândastfel destinul firesc al lucrurilor. Nu uitã niciatitudinea polemicã a iniþiatorului ªcolii„Trãiriste”: „tot Apusul aºa vede spiritul,protestând împotriva condiþiei fireºti a omului”(p. 149). Dupã gândirea religioasã a lui NaeIonescu - admirat nu numai de mari personalitãþiale României interbelice (Vladimir Ghica, OctavOnicescu, Mircea Vulcãnescu, Þuþea, Cioran,Noica, Vasile Bãncilã, Mircea Eliade, AliceVoinescu, P.P. Panaitescu, Gheorghe Racoveanu,etc.) dar ºi de filozofi vestici, - (spre marea ciudãa lui Nicolae Bagdazar care l-a „micºorat” cât aputut în Istoria… sa apãrutã dupã moartea luiNae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, VintilãHoria ca istoric al filozofiei româneºti, în rev.„Poesis”, Satu Mare, nr. 236-237, pp.50-54, sauhttp://www.scribd.com/doc/176897482/Isabela-
Vasiliu-Scraba-Vintil%C4%83-Horia-istoric-al-filozofiei-romane%C8%99ti ) -, „creaþiaomeneascã” ar fi un act de rãzvrãtire a omului înfaþa naturii create de Dumnezeu. Mai ales cã„fãptuirea” ar fi „împuþinare ºi nu sporire deexistenþã”. Ceea ce se vede mai ales acum, cândpoluarea ºi distrugerea Terrei a început sã-iîngrijoreze (fãþarnic) chiar pe „fãptuitori”.
Conform mentalitãþii teologice rãsãritene, înDumnezeu se aflã suma tuturor posibilitãþilor.Însãºi creaþia a fost o mãrginire prin selecþie aposibilitãþilor Dumnezeieºti. De aici credinþa luiNae Ionescu dupã care trecerea de la „putinþã” la„act” ar fi o „alunecare de la Dumnezeu” (MirceaVulcãnescu), o „istovire” ºi nu un adaos de fiinþã.În hermeneutica mitului cãderii omului din stareaparadisiacã în care petrecea în Grãdina Raiului (6)Nae Ionescu accentua asupra primei consecinþe apãcatului originar. Aceasta ar fi fost încetareastãrii contemplative. Celelalte consecinþe alegreºelii primilor oameni s-ar fi bifurcat. Unadecurge din valorizarea atitudinii active. Eaurmeazã drumul spiritualitãþii apusene, elogiind„munca”. Alta valorizeazã atitudineacontemplativã pe care primii oameni o aveau înParadis. Dupã Nae Ionescu, firea cu careDumnezeu a înzestrat iniþial omul a fost o „firecontemplativã”. Omul nu este „creator”. Doardevine astfel. Desigur, dupã putinþele lui, odatãcu izgonirea din Rai.
Acestea, observã Mircea Vulcãnescu, sunt însãlucruri de înþeles doar pentru cei ce seîmpãrtãºesc din mentalitatea rãsãriteanã: pentrucei bucuroºi sã contemple întâmplãrile vieþii, sãafle temeiurile lor, ºtiind bine cã omului îi este cuneputinþã sã facã „din proprie iniþiativã” cevapeste vrerea lui Dumnezeu. Situat, ca ºi NaeIonescu, în „matricea stilisticã” (cum spuneaBlaga) a spiritualitãþii ortodoxe româneºti,filozoful creºtin Mircea Vulcãnescu (7) maisubliniazã una dintre ideile pe care le considerafundamentale în gândirea întâiului creator deºcoalã filozoficã româneascã. Este vorba de acea„occidentalã împotrivire faþã de condiþiile fireºtiale omului”.
Paginile lui Mircea Vulcãnescu despre prob-lematica lui „a fi, a face ºi a putea” din manu-scrisul cãrþii despre Nae Ionescu („tulburãtoare laculme” (8) - cum scrisese Noica în 1979, când cre-dea cã manuscrisul ei s-ar fi pierdut) au constituitsubiectul unei… contestãri. Iar „contestatarul” nua fost altul decât Constantin Noica, cel care -dupã închisoarea politicã (1958-1964) fãcutã pen-tru „vina” de a fi dat un manuscris despre Hegella publicat (9) -, urma sã-i devinã lui MirceaVulcãnescu un discipol atât de fidel, încât i-aîmbrãþiºat ºi i-a regândit („noician”) multe ideifilozofice în cãrþile având în titlu cuvântul „româ-nesc” (10).
În 1944 însã, prin critica exprimatã de Noicaîn Jurnalul sãu tipãrit de Publicom, filosoful – „dela Sinaia”, i-a reproºat prietenului sãu cã ar fi„construit” într-un mod cât se poate de propriupoziþia naeionescianã asupra posibilului. Crezândcã vine în apãrarea lui Nae Ionescu, Noica l-abãnuit pe Mircea Vulcãnescu de faptul cã araduce „marfa lui proprie” ºi ar strecura-o „la adã-postul pavilionului profesoral” (Nae Ionescu aºacum l-am cunoscut, Bucureºti, 1992, pp. 149-150).
Astãzi, cu avantajul unei perspective lãrgiteprin trecerea timpului (11), se vede cât de „prip-itã”, sau chiar „ciudatã” apare poziþia filosofului„contestatar”. Întrucât în 1979, cel care criticaseîn Jurnalul sãu filosofic (Publicom, 1944) „creativi-tatea” lui Mircea Vulcãnescu (pentru cã o consid-era temeiul rãstãlmãcirii poziþiei filosofice a lui
Isabela Vasiliu-Scraba
„Tãcerea descriptivã” a filozofului Nae Ionescu
Nae Ionescu) nu mai ostenea, în Amintirile sale,sã conteste creativitatea lui Mircea Vulcãnescu:„cu excepþia creaþiei, - scria Constantin Noica prin1979 -, totul sporea în fiinþa sa spiritualã” (v.Amintiri despre Mircea Vulcãnescu, în vol. MirceaVulcãnescu, Pentru o nouã spiritualitate filosoficã,Ed. Eminescu, Bucureºti, 1996, p. 8).
Critica lui Constantin Noica din 1944 esteconsemnatã de Mircea Vulcãnescu într-o notãadãugatã în manuscrisul volumului despre NaeIonescu, notã ceva mai elaboratã fiindcã aici elrãspunde acuzaþiilor aduse de prietenul sãu. Cu odesãvârºitã curtoazie, Mircea Vulcãnescu începeprin a constata fineþea observaþiei lui ConstantinNoica, recunoscând cã tematica posibilului este„una din materiile” în care contactul dintre gândi-rea sa proprie ºi gândirea lui Nae Ionescu a fostcât se poate de fecund (p. 150). Dar nu uitã sãadauge cã gândirea i s-a „dezvoltat, pe cont pro-priu, ºi sub influienþa altor dascãli” (Ibid.). Prinurmare, Constantin Noica nu a greºit foarte multvorbind de o „marfã proprie”, aparþinându-i luiMircea Vulcãnescu. În sprijinul afirmaþiei cãgândirea sa proprie asupra „precumpãnirii virtu-alului” a fost în mod benefic stimulatã ºi de alþidascãli, nu numai de Nae Ionescu, MirceaVulcãnescu citeazã cele douã articole publicate deel în 1932 în ziarul „Cuvântul” (condus de NaeIonescu) despre o conferinþã a lui Berdiaev asupraideii de act ºi de posibilitate la Aristotel. Într-ade-vãr, la acea conferinþã pe care Vulcãnescu o ascul-tase cu câþiva ani înainte, când fusese la studii, laParis, Berdiaev spunea cã pentru spiritualitatearãsãriteanã „a nu fi îndeajuns de actualizat” nueste un semn de inferioritate. Latenþele nemani-festate ar fi în Rãsãrit la mai mare preþ decâtactualizãrile ce ºi-au istovit posibliãþile. Un bunexemplu îl oferã chiar Biserica rãsãriteanã care nu-ºi actualizeazã – decât când e la strâmtoare -, câteceva din infinitele sale posibilitãþi. În asemeneacontext, realizãrile celor din Apus ar fi privite deRãsãritul ortodox ca treceri de la un adânc plinde fiinþã la suprafaþa înfãþiºãrilor trecãtoare ºi efe-mere ale unei lumi inconsistente în ea însãºi (12).
Dar referitor la fondul acuzaþiei, anume cã arpune în cârca lui Nae Ionescu lucruri pe careacesta nu le-a gândit, Mircea Vulcãnescu îireaminteºte lui Constantin Noica de una dintreprelegerile de metafizicã ale faimosului profesorde la Universitatea bucureºteanã. Mai ales cãNoica, îngrijind pentru tipãrire (13) - alãturi deMircea Vulcãnescu, ªtefan Teodorescu ºiConstantin Floru -, opera filozoficã a lui NaeIonescu, ar fi trebuit sã ºtie ce idei conþine ea.Cum însã Noica (despre care Cioran spusese cãnu-l prea simpatiza pe Nae Ionescu, fiindcã înstudenþie îl dãdea afarã de la seminariile lui) a datsemne cã a uitat cam repede cele gândite defostul lor profesor, Mircea Vulcãnescu (14) îi sareîn ajutor, împrospãtându-i memoria. Într-adevãr,în cea de-a cincea prelegere a cursului demetafizicã închinat „cunoaºterii mediate”(15),Nae Ionescu afirmase cã adevãrata semnificaþie ºivaloare metafizicã a lumii universalului ar fi aceeacã ea constituie „domeniul virtualitãþii”, lumeacãtre care „se miºcã omenirea în necesitãþile ei deechilibru, de mântuire” (pp. 229-230). Urcând petreptele adevãrului ºi ale realitãþii, spiritul umantinde sa atingã „domeniul virtualitãþii” care ar fiun fel de „grãdinã a sufletului”.
De la „starea de pãcat” omul ar trece astfel la„starea de graþie”. Este demnã de remarcatasocierea dintre suflet ºi „grãdina paradisului” pecare „hortus animi” o poartã în chiar termenii ei.Gândirea naeioescianã devine însã mai lesne deurmãrit celor care-i cunosc interpretãrile aduse
pãcatului originar (16). Pentru cã trebuie þinutcont de sensul pe care-l capãtã la acest gânditorreligios „cãderea în Cosmos” (vezi capitolelepurtând acest titlu din volumul: Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica ºi îndubla ei înfãþiºare, Ed. Star-Tipp, Slobozia, 2000,pp. 17- 59) în corelaþia sa cu mântuirea prin„trecerea în virtual”, în lumea paradisiacã dinaintede pãcat, lume în care Dumnezeu asiguraseomului putinþa contempalþiei.
NNoottee ººii ccoonnssiiddeerraaþþiiii mmaarrggiinnaallee:1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica luiNae Ionescu în unica ºi în dubla ei înfãþiºare, Ed.Star-Tipp, Slobozia, 2000, pp. 44-59, sauhttp://www.isabelavs.go.ro/Nae_Ionescu/CUPRINS.html ; precum ºi Isabela Vasiliu-Scraba,Primatul spiritualului în naeionesciana ‘iubire cainstrument de cunoaºtere’, în rev. „Arges”, Piteºti,Anul VIII (XLIII) nr.5 (311) mai 2008, p.22.
2. Dovada lecturilor era fãcutã de studenþichiar la examenele cu Nae Ionescu. Iatã ce aflãmde la fostul sãu student, filozoful Mihai ªora:“Dacã (...) la întrebarea -inevitabilã în cazul sãu -cu care îºi începea totdeauna examinarea:“Dumneata, ce carte în materie ai citit?” serãspundea: “Cursul dumneavoastrã” riposta veneafãrã întârziere: “Fii drãguþ ºi vino dumneata latoamnã, dar nu fãrã sã fi citit ceva în problemacare cu adevãrat te preocupã; în ultimã instanþã,fie ºi cu o carte de poezie!”(v. Mihai ªora,Profesorul meu, Nae Ionescu, în volumul: NaeIonescu în conºtiinþa contemporanilor sãi.Crestomaþie de Gabriel Stãnescu, CriterionPublishing, Co., Inc., Bucureºti, 1998, p. 365).
3. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mãrturisiriinedite ale lui Cioran din texte cunoscute ºi com-plet necunoscute, în rev „Tribuna”, Cluj-Napoca,nr.260/ 2013, pp. 6-7, sauhttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-ECioranInedit-Francu7.htm .
4. Dintr-o emisiune radiofonicã (DeutscheWelle) înregistratã ºi tradusã de Securitate în 9august 1985 aflãm cã Emil Cioran afirmase la uninterviu (publicat de ziarul american„International Herald Tribune”) cã el nu se con-sidera pe sine filozof ci un moralist „caremediteazã de pe poziþii sceptice asupra condiþieiumane” (Stelian Tãnase, Cioran ºi Securitatea,Iaºi, 2010, p.329). În româneºte „moralistul”Cioran a scris ºase cãrþi, traduse apoi în francezãºi cuprinse în Oeuvres, Gallimard, 1995 (pp. 15 –
737). Dupã volumul Pe culmile disperãrii (1934),premiat cu „Premiul tinerilor scriitori români” deun juriu convins de argumentele aduse de MirceaVulcãnescu întru aprecierea valorii scrierii, bene-ficiind apoi ºi de ajutorul financiar al fratelui sãuAurel Cioran care era avocat (ºi care a fost închisani de zile fãrã nici o vinã de Securitatea înfi-inþatã de Ana Pauker împreunã cu alþi agenþi sovi-etici) Emil Cioran a publicat în România (pânã în1941, când a reuºit cu greu sã se întoarcã înFranþa dupã ultimele sãrbãtori de Crãciun petre-cute în familie) urmãtoarele cinci cãrþi: Carteaamãgirilor (Ed. Cugetarea, Delafras, Bucureºti,1936); Schimbarea la faþã a României (1936) ºivolumul aforistic Lacrimi ºi sfinþi (1937, în care„face apologia misticismului”, cum sta scris într-onotã smulsã prin torturã 23 dec. 1954 (Cioran ºiSecuritatea, Iaºi, 2010); vezi ºi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran ca profet al adevãratei sfinþenii, înrev. „Oglinda literarã”, Focºani, nr. 121/ 2012 sinr. 122/ 2012 sauhttp://www.scribd.com/doc/164904748/Isabela-Vasiliu-Scraba-Cioran-Centenar-Univ-Sibiu ;http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVS-CioranColocviu5a.htm; publicat în francezã derev. „Origini/Romanian Roots”, EMIL CIORAN –Centenar, vol. XV, Part. II: July-December, 2011,pp. 22-25. sauhttp://www.scribd.com/doc/187765196/Isabela-Vasiliu-Scraba-Emil-Cioran-prophete-de-la-vraie-sain-tete sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVS-CioranPROPHET-fr-1C.htm - comunicare laColocviul internaþional organizat în mai 2011 deUniversitatea „Lucian Blaga” din Sibiu cu ocaziacentenarului naºterii lui Cioran, vezi înregistrareaîn douã pãrþihttp://www.youtube.com/watch?v=vabhvW-nU9U ºi http://www.youtube.com-/watch?v=2BHknoJPFpg ). Ultima carte publicatãde Cioran în România a fost Amurgul gândurilor(1940), tradusã în francezã de Mirela Patureau-Nedelcu si publicatã de C-tin Tâcu la Editural’Herne din Paris. Pe manuscrisul celui de-al ºase-lea volum, Îndreptar pãtimaº, scris în româneºtela Paris între 1941 ºi 1944, Emil Cioran a consem-nat cã ar fi „ilizibil, nepublicabil”. Tradus înfrancezã el a apãrut la Paris în 1993 cu titlulBreviaire des vaincus, fiind apoi inclus în volumulîntâi Cioran, Oeuvre (Gallimard, 1995, pp. 509-571).
5. Vezi înregistrarea Isabelei Vasiliu-Scrabade la Colocviul „Mircea Vulcãnescu”, Tecuci, nov.
1166
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
16 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Kriangkrai Kongkhanun Compoziþie (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm
1177
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
17TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
2011 http://www.youtube.com/-watch?v=6kuhSDeAnVQ . Iatã ºi una dintre imag-inile bestialitãþilor la care a fost supus filozofulMircea Vulcãnescu (1904-1952) ajuns nevinovatdupã gratii: „S-a întâmplat sã fiu scos la torturã înaceeaºi serie cu Mircea Vulcãnescu. Torturareamea s-a terminat ºi acum zãceam aruncat într-uncolþ pe jos. La rând era Mircea Vulcãnescu. Dupãce l-au torturat prin bãtaia pe tot corpul (pentru anu ºtiu câta oarã) a cãzut în nesimþire. Era plinde sânge. Un þigan robust l-a luat de un picior,târându-l pe jos. Capul i se bãlãgãnea în dreaptaºi-n stânga ca o minge legatã cu o sfoarã trasã deun copil. Cum trecea tocmai prin dreptul meu, m-am târât puþin ca sã-i îmbrãþiºez capul ºi sã-l încu-rajez. Þiganul care îl târa m-a îndepãrtat cu o lovi-turã de bocanc în piept care mi-a tãiat respiraþia”(v. Nicolae Crãcea, Mãrturii din iadul temniþelorcomuniste, citat de Fabian Seiche în vol.: Martiriºi mãrturisitori români ai secolului XX. Închisorilecomuniste din România, Ed. Agaton, Fãgãraº,2010; a se vedea ºi Sorin Lavric, Nevoia demartiri, în rev. „Permanenþe”, Anul XIII, nr. 10-11/2010, p.3; în „Permanenþe”, Anul XVI, nr. 1-2/2013, p.7, Sorin Lavric apare în lista de colabora-tori ai revistei „Permanenþe” scoasã de Fundaþia„George Manu” din Bucureºti, iar la p.4 îi estepublicat textul Privilegiul suferinþei închinat luiMircea Nicolau.)
6. v. Isabela Vasiliu-Scraba, „Cãderea înCosmos” (III). Deosebirea, cu valenþe mitice, din-tre douã atitudini în faþa vieþii, în rev. „Asachi”,Piatra Neamþ, Anul IX, nr. 142/2000, pp. 6-7 ºinr. 141/2001, p.7, cuprins în vol.: Metafizica luiNae Ionescu în unica ºi în dubla ei înfãþiºare, Ed.Star-Tipp, Slobozia, 2000, pp. 44-59, sauhttp://www.scribd.com/doc/132110995/Isabela-Vasiliu-Scraba-METAFIZICA-LUI-NAE-IONESCU-in-unica-%C8%99i-dubla-ei-inf%C4%83%C8%9Bi%C8%99are .
7. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, MirceaVulcãnescu despre spiritualitatea româneascãinterbelicã, în rev. Origini/Romanian roots,vol.VII, No. 7-8/73-74, July-August 2003, înSupliment Mircea Vulcãnescu, p. I, sauhttp://www.scribd.com/doc/190130281/Isabela-Vasiliu-Scraba-Mircea-Vulcanescu-despre-spirituali-tatea-romaneasca-interbelica.
8. vezi Constantin Noica, Amintiri despreMircea Vulcãnescu, în vol.: Mircea Vulcãnescu,Pentru o nouã spiritualitate filosoficã, vol. I,Bucureºti, 1996, p. 6.
9. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Camera 13 a„Vilei Noica”de la Pãltiniº, în rev. „Discobolul”,Alba Iulia, iulie-aug-sept. 2010, pp. 256-260 sau
10. Din cauza interzicerii în comunism,vreme de aproape patru decenii, a filozofuluiMircea Vulcãnescu, al cãrui nume prohibit n-aputut fi citat de Noica nici în Rostirea filozoficãromâneascã (1970), nici în Creaþie ºi frumos înrostirea româneascã (1973) nici în Sentimentulromânesc al fiinþei (Ed. Eminescu, 1978) sau înSpiritul românesc la cumpãtul vremii. ªase mal-adii ale spiritului contemporan (Ed. Univers,1978), în niciuna din lucrãrile sale publicate înanii ºaptezeci (vezi Stan V. Cristea, ConstantinNoica. Repere biobibliografice, RCR Editorial,Bucureºti, 2011, pp. 30-31) s-a crezut în moderonat (eu însãmi cãzând în aceastã eroare) cãfilozoful de la Pãltiniº n-ar fi vrut sã-l invoce pemaestru sãu din toate cãrþile purtând în titlucuvântul „românesc”. Este meritul acad.Alexandru Surdu de a fi spulberat pentru totdeau-na astfel de pãreri nefondate subliniind în carteasa (publicatã în anul centenarului naºterii luiNoica) faptul cã Noica a recunoscut întotdeaunainfluenþa lui Mircea Vulcãnescu asupra gândiriisale. Lucru devenit „secret” numai ºi numai dincauze independente de vrerea lui Noica.
11. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Anul 1983 afost anul „Mircea Vulcãnescu”, în rev. „Asachi”,Piatra Neamþ, Anul IX, Serie nouã, aprilie 2000,pp. 4-5, sau http://www.scribd.com/doc/-190130676/Isabela-Vasiliu-Scraba-Anul-1983-a-fost-Anul-Mircea-Vulcanescu .
12. v. Mircea Vulcãnescu, Ortodoxia ºiApusul dupã N. Berdiaev, articol publicat în douãnumere din „Cuvântul” apãrut în august 1932.Acest articol a fost inclus în volumul MirceaVulcãnescu, Posibilitãþile filosofiei creºtine,Bucureºti, 1996, pp. 99-109.
13. Iniþiatorul tipãririi operei filozoficerãmase de la Nae Ionescu a fost matematicianulOctav Onicescu, întrucît autorul “nu-ºi fãcuseniciodatã o problemã din publicarea ei”(veziMircea Vulcãnescu ºi Constantin Noica,Introducere la vol. Nae Ionescu, Istorialogicii.1929-1930, ediþia I-a, 1941, ediþia a II-a,1943, ediþia a III-a, Librãria româneascã din Paris,1989, ediþia a IV-a, Ed. Humanitas, 1993, p. 18.).In Introducerea scrisã de editori la Istorialogicii.1929-1930 este pentru prima datã înfãþiºatãtoatã bogãþia unei opere filozofice constituitã înaproape douã decenii. Foarte probabil aceastãparte îi aparþine lui Mircea Vulcãnescu. La vremeaterorii ideologice din comunism, prezentarea uneifaþete a gândirii lui Nae Ionescu de cãtre AntonDumitriu în Istoria logicii, lucrare de referinþã
editatã ºi peste hotare, a fost un act doveditor demare curaj. Dar ºi un gest de admirabilã probitateintelectualã (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva desprefilozoful ºi logicianul Anton Dumitriu, conferinþãtransmisã de Radio România Cultural pe 11aprilie 2000).
14. Încã din 1931-1932, cînd C-tin Rãdulescu-Motru ºi-a înteþit atacurile împotriva non-con-formistului filozof Nae Ionescu - înconjurat de o“admiraþie aproape freneticã”, în primul rând destudenþi, dar nu numai de ei (Mircea Eliade,Profesorul Nae Ionescu. 30 de ani de la moarte,cuprins în vol. Nae Ionescu în conºtiinþa contem-poranilor sãi, Crestomaþie de G. Stãnescu, 1998,p.154) -, Mircea Vulcãnescu a alcãtuit memoriulActivitatea culturalã universitarã ºi extrauniversi-tarã, în anii 1920-1931, a conferenþiarului univer-sitar Nae Ionescu. Însãºi tipãrirea cursurilor luiNae Ionescu la care se angajase dupã „otrãvireaProfesorului” (v. Isabela Vasiliu-Scraba, NaeIonescu ºi Petre Þuþea, în rev. „Convorbiri liter-are”, Iaºi, Anul CXXXIV, nr.8(56), august 2000,p.43, în trad. engl. postat de rev. „Asymetria”,Paris, pe 7 dec. 2008, vezi http://www.asyme-tria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=630) era pentru Mircea Vulcãnescu o “dovadã(...) împotriva tãgãduitorilor” acestei activitãþi demare anvergurã ideaticã. Începutul a fost fãcut cuIstoria logicii predatã de Nae Ionescu în 1929-1930 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Surpriza ultimu-lui curs de metafizicã a lui Nae Ionescu, în rev.„Viaþa Româneascã”, Bucuresti, martie-aprilie2003, pp.136-139, sauhttp://www.scribd.com/doc/191642194/Isabela-Vasiliu-Scraba-Surpriza-ultimului-curs-de-metafizica-al-lui-Nae-Ionescu ).
15. v. Nae Ionescu, Metafizica II. Teoriacunoºtinþei metafizice. Cunoaºterea mediatã.1929-1930, Prelegerea a V-a, în vol.: Curs demetafizicã, Bucureºti, 1991, pp. 229-237, sau NaeIonescu, OPERE, vol. II, Bucureºti, 2005.
16. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Mitul pãcatuluioriginar în interpretarea lui Nae Ionescu, în rev.“Viaþa Româneascã”, Bucuresti, Anul XCIV, nr.10-11, 1999, p. 107-109 sauhttp://www.scribd.com/doc/191640164/Isabela-Vasiliu-Scraba-Mitul-pacatului-originar-in-inter-pretarea-lui-Nae-Ionescu.
Nu sãlbãticia îl face din câine, lup ºi dinom, fiarã. Nu viaþa de grotã îi lasãunghiile lungi ºi îi procurã bucuria
hrãnirii cu pãmânt. Silnicia umbrei învelitã-nnoapte este a minþii, pustiitã, în egalã mãsurã,de obiºnuinþa delaþiunii ºi de micile plãceri alecunoaºterii de sine cu pãtura pe cap. Ieºitdintre zãbrelele þarcului din târg, bipedul nu s-a deprins nici cu mersul drept, nici cu rostireapânã la capãt a gândului. El rostogoleºtepropoziþiile în pagini de cãrþi tipãrite, ca unscarabeu rãmãºiþele biologice in bulgãrele degunoi. Omul grotei e singur, un fel de avortonal vieþii, peste care istoria a adãugat straturi dealuviuni cu miros de mâl dospit ºi înfãþiºãri
dizgraþioase. E pervers pânã la a-ºi face dinsfioºenie o culpã ºi din meteahna colportãriiun titlu de lichea cinstitã. Vorba la vedere îirepugnã ºi perseverenþa în ipocrizie îl încântãcu savoarea viciului desãvârºit. Omul grotei n-are casã, n-are familie, n-are, cum se spune,alte obligaþii decât sã terorizeze hârtia cuimundele-i ieºiri în lume. Ideile scâlciate nu l-au scos din anonimat, in schimb au fãcut dinel un delator nociv ºi un impostor fanatic,aureolaþi de aceleaºi cuvioase mârºãvii. Cafeauabãutã sub scãrile unei instituþii de culturã ºijosnicia veºnic zâmbitoare reprezintã uniculinventar al genialitãþii sale. Cândva s-aîntâmplat sã fie asistentul slugarnic al unui
regim totalitar, pe care l-a servit, cu vanitate,ca un lacheu în þinutã de paradã. Mai nou, atrecut în tabãra sfinþeniei. Cu acelaºi sufletcalp, mutilat de urã, intoleranþã ºi suficienþã.În netocmirea arãtãrii sale, omul grotei îºiamestecã umbra printre paºii celor mari ºi letulburã memoria cu rodul puturos al frazeisale. Fiindcã nu are înþelepciunea asinului sã-ºicunoascã ieslea, nici decenþa omului de rând,sã nu-ºi desfrâneze cuvântul. Are doar virtuteadefãimãrii ºi mândria nimicniciei sale.Prãdalnic, omul grotei stã ºi ne priveºtedispreþuitor din noaptea golului adânc.Statornic ºi fericit în agonia nimicului sãu.
Omul groteiAurel Sasu
18 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
“Motor! Acþiune!”Clachetã:Bucureºti, Nisa, Marakech 10- 25 ianuarie 2005
*
Lumina se insinueazã prin transparenþa feres-trei - deºi alta - de la dormitorul recentamenajat. Graþie unor raze hoinare. κi
schimbã, instantaneu, direcþia. Dac-aº privi obiectele printr-un vas cu apã le-aº
percepe aproape de suprafaþa lucioasã, iar poziþialor s-ar schimba de la un unghi la altul. Fiecare culumina sa. La ºcoalã am învãþat, la fizicã, despreluminã ºi imagini alãturate: ce diferit se reflectã.Uneori, îmi imaginez mirajele deºertului, cândstelele fie mângâie orizontul, fie se deseneazã unape alta. Pãstrez amintiri despre rãsãrit ºi apus,cum îºi schimbã forma ºi poziþia, sau despre tainedevoalate dupã ploaie, la apariþia curcubeului dinraze albe descompuse pe picãturi de apã. Copil ºiadult, rãmân uimitã în faþa arcului de cerc roºuviolet despletit în fâºii multicolore. Cu privirea lacurcubeu, mã rog sã dureze semnul pãcii. ªizâmbesc. Amintiri, tocite de timp, nu mã tragînapoi, ci mã zoresc spre cotidian. Continui sãaud, sã vãd ºi sã simt, graþie curiozitãþii native decare nu scap, chiar dacã sufletul se aºazã, confor-tabil, în matca unui trup efemer.
De câteva luni, Smara ºi Adrian s-au mutatdintr-o casã mare într-un mic apartament. Speriatãde schimbãrile pricinuite de reconfigurarea confor-tului redus ca dimensiune, a tânjit o vreme dupãspaþiul ei, în special dupã pod, refugiu de lecturãºi muzicã. Opacã oricãrei forme de regret ºi pen-tru cã amãrãciunea nu face casã bunã cu firea ei,constatã cã se gãseºte pe linia unui alt start, fatal-mente, alãturi de aceleaºi figuri, vãzute ºi înþelesedin alte perspective. În orice caz, cu o mai maredistanþã afectivã. Singurul amãnunt menit sã opunã pe gânduri rãmân ferestrele: nu se mai aflãla sud, ci la nord. κi maseazã uºor tâmplele ºi-ivin în minte vorbele lui Adrian, însemnate cu uncreion pe o paginã de carte: “Ofteazã. Va adormiîn curând, iar dimineaþa, când soarele va luminapãmântul, va fi din nou un bãrbat singur. Cumde nicio femeie nu vede cât e de singur? Poate cãtotuºi una vede, dar el nu e încã lãmurit ce hrampoartã. Va avea oare timp sã-i descopere misterul?Gândul la altã provocare aduce liniºtea ºi somnulpentru el ºi femeia de alãturi. Amândoi adormîmpãcaþi ºi, poate, doritori de un nou început”.Nu s-a gândit sã þinã, la zi, un jurnal de eveni-mente ale cãror personaje au savurat iluzia cã,deºi nu s-au influenþat reciproc, se deruleazã ca ºicum ar fi singure în univers. Consumate.Asumate. Fãrã punct. Fãrã final. Decorate totuºicu puncte de suspensie. Des histoires pointillées.Oameni, întâmplãri ºi locuri, prinºi într-ostenogramã incompletã, timp de nouãzeci ºi douãde luni ºi cinci zile, perioadã în care ea, Jean Paul,Adrian ºi Corina sorb din cupa triºãrii, convinºicã le e bine. Istoria lor, deºi raþiunea încã refuzãsã o accepte, sufletul o apropie, dornic sã oderuleze, fie ºi secvenþial, la prezent, în plan gene-ral. Uneori, ºi în prim-plan.
Lenea senzualã o þine lipitã de patul comod ºilarg, aproape cât camera. Alintatã de mângâiereadiscretã, un pic rãcoroasã, a sacului de dormit,dãruit de tatãl ei, Smara îi elogiazã, în gând, cal-
itãþile: bine vãtuit, cãptuºit cu mãtase adevãratã,viºinie la interior, albastrã cu irizaþii albe la exteri-or, odihneºte ºi protejeazã ca în perioada de graþiedin copilãrie, când pãrinþii o þineau departe devise rele. Cu pleoapele trase peste ochi, se temeca respiraþia liniºtitã sã nu destrame castelul denisip al gândului treaz, necontaminat de identi-tatea cotidianã. Brusc, frânturi de alte gândurideschid cutia Pandorei: de ce nu mai simtetãcerea, unde au dispãrut brotacul ºi cocoºul care,în fiecare varã, încântau nopþi târzii ºi dimineþicrude sau de ce zãpada adunatã pe câmpul depeste drum s-a prãfuit în asemenea hal? Ofteazã,semn cã rãsfãþul ia sfârºit ºi ea va da ochi cu altãzi. Îi e încã bine, deºi ea ºi Adrian îºi paseazãregrete ºi întrebãri retorice. Dincolo de nevolnicalor fire, au suferit, au plâns de câteva ori împre-unã, când i-au pierdut de bãtrâneþe pe ciobãneºtiilor Nip ºi Puppy. Deschide ochii: lumina lãptoasãa iernii o îndeamnã sã se mai ghemuiascã un picîn sac. Alãturi, Adrian îºi doarme viaþa sau visul.Respirã, se scoalã, înfriguratã de o posibilãrãcoare. Halatul gros de pe fotoliu însã o salveazãde ipotetice frisoane. Se înfãºoarã grãbitã în el ºipãrãseºte dormitorul. Trece pe lângã mobile. Nus-a luminat bine, dar nu aprinde lumina.Cunoaºte bine traseele ºi nu riscã sã se loveascã.Ar putea merge ºi cu ochii închiºi. Ca orbii.Brusc, realizeazã cã e gata sã-ºi injecteze alt stropde amãrãciune. Nu aºa tot face, de când Adrian acunoscut-o pe Corina: îºi bagã în cap cã nu arelegãturã cu povestea lor, deºi Adrian îi e soþ.Când a vãzut ce dureros este sã-l ºtie îndrãgostitde alta, a preferat sã se comporte cum a bãnuitcã fac orbii: întorc nevãzul spre lumea lor ºi îºiimagineazã cum e afarã.
În bucãtãrie, în dreptul ferestrei, se opreºte sãpriveascã dincolo de coama gardului, spre un cergârbovit de straturi de nori înfãºuraþi într-o ceaþãde gelatinã care adãposteºte coconi împietriþi, cuiluzia cã din ei se vor înãlþa fluturii. Sã-ºipregãteascã mai bine cafeaua ºi sã lase naibiidetaliile. Cuvinte peste cuvinte, popasul pe amã-nunte furã secunde, fãrã niciun folos. Se grãbeºtela cafea. Un alt gând de dimineaþã e ºi acela cã ºi-a propus sã exerseze, zilnic, scrierea cu stiloul,speriatã cã uitã sã scrie de mânã. Cum drumulspre iad rãmâne pavat cu bune intenþii, faþã înfaþã cu pc-ul, deschide mesageria apoi, minutebune, cât savureazã cafeaua, citeºte ºi rãspunde lamailuri: unele despre job, altele, inutilã pierderede timp. Unul e însã nãucitor. Expeditor, JeanPaul. Citeºte. Nu-i vine sã creadã! Ataºate demesaj, patru bilete de avion dus-întors cu desti-naþia Bucureºti-Nisa-Marakech. Mai citeºte o datã.Nu este o glumã. Plãtite on-line, douã zboruriBlue Air ºi douã Royal Air Maroc, cu escalã, treizile la Nisa. În stilul sãu inconfundabil, delicat ºicategoric, Jean Paul îi comunicã rezervarea uneisingle la un hotel situat aproape de Promenadesdes Anglais. Emailul se încheie, apoteotic, un picironic:
“Poate ne întâlnim pe aeroportul Menara.Dacã ajung la timp!” Îl cunoaºte suficient cât sãnu se panicheze de nebunia aparentã a mesajului,dar tot trebuie sã închidã ochii, ca sã dea liberimaginaþiei, pe urmã sã-ºi regãseascã raþiunea ºibunul-simþ, capabile s-o reaºeze cu picioarele pepãmânt. Prietenul, Jean Paul, e dus cu pluta. Ori
de câte ori se gândeºte însã la strania lor relaþie,adrenalina îºi face de cap. Odatã, el i-a mãrurisitcã vrea s-o înveþe sã zboare cu deltaplanul. Maiciteºte mesajul, poposind în dreptul fiecãruicuvânt. Dacã acceptã - ar putea sã nu?! - dispunede trei zile la Nisa, în care sã colinde dupã capulei, apoi zboarã la Menara, sã testezepunctualitatea lui Jean Paul. Sfântã nebunie!Singura idee rezonabilã rãmâne un replay cumesajul: ”Dacã n-ajungi la vreme, eu ce fac?”Biletele de avion ºi cazarea din Nisa constituietotuºi certitudini ale unui voiaj nebunesc pe care,din nou, este gata sã-l facã, fãrã un ban înbuzunar. N-ar fi prima oarã când, pentru a-lrevedea, ar strãbate mii de kilometri. De când secunosc, Jean Paul i-a tot fãcut invitaþii în locuriminunate, cu transport ºi cazare plãtite de el. Lafiecare nouã revedere, el i s-a dãruit, cu un ºarmmereu proaspãt. Niciodatã ea nu i-a spus cã n-arfi capabilã - nici în cele mai frumoase vise - sãviziteze asemenea locuri, el însã a ghicit ce-iapropie. Delicat, dar hotãrât, fãrã sã o jigneascãsau umileascã, Jean Paul a reuºit de fiecare datã s-o facã sã-i accepte invitaþia. Curioasã, începe sãstudieze itinerariul: la Nisa, se va simþi în largulei. Mai departe, gustul aventurii îºi face loc îninimã. κi aminteºte cã trei fuseserã cuvintele carei-au legat: beauté, poésie, aventure. Împreunãalcãtuiserã alchimie ºi drog, aparent inofensiv.Jean Paul, enigmaticul ei prieten, necunoscutul dela mii de kilometri distanþã, îi oferise ºansa sã secunoascã. În prezenþa lui, avusese reacþii ºi rostisecuvinte pe care nu le ºtiuse. Cum sã refuze, dacãviaþa ei e aºa de aºezatã ºi cuminte? Într-un firesccapabil sã-l sperie pe omul raþional Smaracunoaºte vorbele dinainte de plecare, fãrã sã-ipese dacã rãnesc sau stârnesc bãnuieli. Nicinepãsarea asta nu o mai sperie, de când viaþa i s-arostuit aºa lângã Adrian. Cum nici ea nu mai arecuriozitãþi faþã de secretele lui. Chiar dacã, înultima vreme, soþul ei stã mai mult pe acasãliniºtit ºi împãcat, tot dispare în fiecare dupã-amiazã douã-trei ore. A încercat sã afle, dar i-avãzut ºi i-a simþit reacþia. S-a lãsat pãgubaºã.Vremea când savura vorbe ca încã un pas saughici pe cine iubesc eu a dobândit patinã ºi, oricâtde iscusitã ar fi altã punere în scenã, tot nuseamãnã cu ce fusese odinioarã.
Foamea de aventurã mã împinge, din doi îndoi ani, spre Jean Paul, nu din iubire, cãci dacã l-aº iubi nu aº avea curaj sã-l revãd. Mi seîntâmplã totuºi, din doi în doi ani, sã mã regãsesclângã el, apoi sã revin la viaþa mea, fãrã regrete. Îlprefer zburãtor cu deltaplanul, temerar al curselorde la Dakar sau neobosit cãlãtor prin locuriextravagante ºi exotice. Nicidecum ca partener.
În avion, în drum spre Nisa, Smara rescrierevederea cu Jean Paul. Una din bizareriile relaþieilor e cã fiecare întâlnire deþine o temã, un simbol,mereu altul. Acum, zborul la Nisa, apoi laMarrakech conþin culorile lui Chagall. Reface dru-mul spre repere ce-i încãlzesc inima ºi-i oferãbucuria cã lângã ea, uneori, poposeºte prietenia.Pânã acum, strãbãtuse distanþe, se strecuraseprintre prejudecãþi, doar-doar o pricepe cã pentruo femeie hotãrãsc experienþe ce conduc la un rafi-nament subtil, dar ºi porþia de nebunie cu care sãse beþiveascã sufletul. Vacanþã sau rãgaz, zece zilevor fi puntea de la ea spre ea, aidoma cu dimineþiasimilate altor începuturi. Conºtientã cã vorbelese irosesc, se simte pregãtitã sã stocheze imagini:sã se gândeascã la Chagall, cum i-a sugerat JeanPaul, în mesaj: “Ca sã ne întâlnim la Marrakech,trebuie sã vizitezi mai întâi Muzeul Chagall din
Catia Maxim
Slow motionconcurs Ioan Slavici
19TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Nisa”. Îi pusese în cont bani de muzeu, adãugândcu aceeaºi neobositã eleganþã: ”Asta pentru cã n-am cum sã ajung la Nisa, ca sã-l vizitãm împre-unã. Singur, l-am vizitat de mai multe ori, dar mi-ar fi plãcut sã-l vizitez ºi cu tine. Însã nu îmi egreu sã-mi închipui.”
Coincidenþã sau întâmplare provocatã, înaintede plecare gãsise în biblioteca personalã o cartecumpãratã mai demult într-o benzinãrie dinFranþa, Chagall et la femme, semnatã SylvieForestier, un album, editat în excelente condiþiigrafice, cu explicaþii referitoare la istoria picturilor,litografiilor (colecþia Sorlier) ºi gravurilor chagal-liene, cu o analizã a originilor, mediului ºi eveni-mentelor prin care a trecut Chagall. Pe prima pa-ginã, inserat poemul Ma fiancée blanche, semnatde pictor. Citise, pe nerãsuflate, despre femeiledin viaþa lui: mama, Bella Rosenfeld - prima nev-astã, moartã în urma unei infecþii - fiica sa, Ida,Virginia Mc Neil, Valentina Brodski. „Pictate”, caºi cum ar fi scris o poezie oniricã, extrasã din fol-clorul iudaic sau rusesc, albumul conþinefotografii cu picturi, cu experienþe pictate deviaþã, înnobilate de ficþiune. Citise ºi crezul luiartistic... Imaginar, aºadar, se familiarizase cu oparte a cãlãtoriei în universul chagallian ºi lec-turase avant la lettre despre un moment posibil ºisimilar dintr-o viitoare întâmplare, într-o cartedoldora de bogãþii vizuale ºi afective, strecurate înmicuþa ei valizã, evadatã împreunã cu ea din non-culoare.
Alte dimensiuni îºi picurã esenþele în inima eitransformatã într-o mare diafan de albastrã ºidureros de realã, singura pe care conteazã. Câtdureazã zborul pânã la Nisa, se bazeazã pe douãrepere sigure: Hotel Azur Riviera, unde va locui,ºi strada Docteur Ménard, unde se aflã MuzeulMarc Chagall.
Nici dacã mi-aº regiza eu însãmi viaþa, detalii,peisaje, stãri n-ar fi la fel de bine puse la punct ca
în starea de acum, rod al expresiei auzite primaoarã la el: “laisses-toi frotter, mon amie!”
Cu o identitate minimalã - eventual cea dinbuletin -, fãrã putinþa sau dorinþa de a privi înurmã, fãrã bãnuiala unui presupus truc, exersândpe viu diverse ipostaze ale capricioasei firiomeneºti, reuºeºte ca, din clipa în care coboarãdin avion ºi ajunge la hotel, sã priveascã locuri,de altfel cunoscute, cu aceeaºi curiozitate ºiplãcere ca ºi cum le-ar vedea pentru prima oarã,deºi mai fusese de câteva ori la Nisa. Pentru douãsecunde totuºi, în autobuz, de la aeroport la GaraSNCF, simte o înþepãturã în stomac ºi, brusc, îivin în minte cuvintele inutile, prin care ºi-a justifi-cat plecarea:
”Mariana m-a invitat sã mergem într-o excur-sie oferitã de un pacient de-al ei, în Maroc. Numã costã nimic. Pacientul marocan i-a oferit douãlocuri.” Culmea, s-a simþit datoare sã încheie cuun simulacru de glumiþã: ”Bine e sã fii stoma-tolog! Ai pacienþi marocani sãraci, îi pãsuieºti cubanii iar ei, când au prilej, ºtiu sã se revanºeze!”Adrian a privit-o fãrã sã scoatã o vorbã, ea a rãsu-flat uºuratã, apoi a continuat sã viseze la caiiverzi proiectaþi pe pereþi. Pânã când a condus-o laaeroport ºi pânã nu ºi-au spus la revedere, Smaraa refuzat sã se gândeascã la Jean Paul. Singurãînsã, pe aeroport, nu a mai uimit-o brusca eitransformare rapidã, când o stranie efervescenþã i-a invadat trupul. Respectiva stare a pus-o peseama foamei de necunoscut, a plenitudinii provo-cate de o nouã aventurã, încât nici de data astanu se simþea vinovatã. Rostirea unui asemeneagând, cu meandrele lui, se produce atât de rapidîn autobuzul ce o aduce la numai trei minute dehotel, încât senzaþia cã trãieºte prezentul cum i seoferã e de ajuns sã reajusteze femeia cu chipluminat, bucuroasã de singurãtate ºi departe decasã. Straniu sau nu, faptul cã o sã-l revadã peJean Paul peste trei zile mai mult o bucurã decât
sã o facã nerãbdãtoare. Brusc, se înduioºeazã lagândul cã un bãrbat cu care nu va împãrþi casã ºimasã este capabil s-o priceapã ºi sã-i arate, din doiîn doi ani, accesul spre femeia care îºi doreºte sãfie. Într-un fel, întâlnirea programatã, peste treizile, pe aeroportul Menara, va fi încã o sãriturã îngol, la fel ca ºi celelalte, apoi fiecare îºi va moni-toriza paraºuta, aterizarea se va face pe cont pro-priu, spectaculoasã sau banalã, oricum fãrã efectesecundare.
Mureºan ºi alþii cîþiva, Nicu Avramdemonstreazã cã se poate face poezie ºi într-olocalitate micã, sã zicem Beclean. Exerciþiul sãunu e însã numai unul poetic, ci îºi dezvãluie –de la titlu la titlu – ambiþiile antropologice,constituind o investigaþie ºocantã a lumii dinorfelinatele ceauºiste ºi din centrele deplasament de dupã 1989.
Andrei Dósa a citit la Cluj din Americanexperience (Cartea Româneascã, 2013), miercuri,30 octombrie. Despre carte am scris deja într-ocronicã din Tribuna: „Ca un organism carehiberneazã pentru a supravieþui anotimpuluiostil, alter-ego-ul lui Andrei Dósa (trãim în plinbiografism) înregistreazã ºi compacteazã, larece, totul. Sînt poeme-reportaj High Definition[...], poeme vizuale, funcþionînd uneori ca osplendidã expoziþie de instantanee new-york-eze.” ªi: „Lipsit de apetit pentru psihanalizanoului continent, Dósa e preocupat maniacal dereglarea filtrului, de alegerea unghiului – poetulvede ºi criogenizeazã realitatea ca un veritabilfotograf, abia lãsînd sã supravieþuiascã, din
poet(ic), un insesizabil puls”.Miercuri, 16 octombrie, am citit eu însumi
poezie la „Nepotu’ lui Thoreau” alãturi de poetaamericancã Tara Skurtu. Am fost sigur (ºi amavut dreptate) cã poemele Tarei vor cuceri ºi laCluj (ca la festivalurile internaþionale din Sibiuºi Braºov): texte narative, construite în jurulunor detalii privite/ rememorate intens, texteunde violenþa e declanºatã (aparent) din senin,dovedind o bunã ºtiinþã a insolitãrii chiar acelui mai „abil” cititor; am remarcat, deasemenea, atmosfera hipnoticã, „starea de vis”transcrisã tandru-brutal în poemele TareiSkurtu, ca într-un film de David Lynch.
În fine, a fost rîndul romancierului MarinMãlaicu-Hondrari sã deschidã „balul” Clubuluide Lecturã, miercuri, 9 octombrie, în primaºedinþã a sezonului de toamnã-iarnã 2013, cu ointroducere în universul celui mai recent volumal sãu, Lunetistul (Polirom, 2013). DespreLunetistul lui MMH am scris cãlduros înTribuna: „Totul stã în farmecul contaminant alspunerii, în arta (o numeºte Ciotloº) lui Marinde a accelera sau încetini ritmul/ ritmurileficþiunii, filmul/ filmele vieþilor vãzute prinlunetã, întrerupte adesea de reflecþii marcaMMH („pielea e decenþa de care dã dovadãDumnezeu”) sau de seducãtoare cadavres exquis(listele poematice întocmite de personaje). N-amsã mã transform într-un spoiler ºi n-am sãdivulg tonele de umor inserate în capitolul pecare l-am putea numi Arheologia pirateriei videoîn RSR sau mecanismul splendidei pãrþi II aromanului (unde parcã vezi ºi asculþi una dincele mai miºto emisiuni tv literare, avîndu-l ca
invitat pe scriitorul Carlos Murillo Ponti!), aºacum n-am sã deconspir miligramele de tristeþepurã injectate în pasajele dedicate unorfotografii imaginare (memorabil este capitolulDesculþa, practic o povestire de sine stãtãtoare,asociindu-mi mental cine ºtie ce vechi lecturidin Aitmatov ºi Per Olof Ekström...)”.
ªtiu de pe acum o listã de nume pe care mi-ar plãcea sã le aduc la Cluj în 2014, la serileClubul de Lecturã Nepotu’ lui Thoreau. Primescemailuri ºi mesaje de la scriitori curioºi/interesaþi/ entuziasmaþi sã citeascã în societateanoastrã, supranumitã uneori... Abatorul. În cemã priveºte, voi rãmîne implicat în proiect – caun adevãrart founding father – atîta vreme cîtnu va deveni simandicos, osificat ºi nu vapromova incestuoasele relaþii (literare).
La manºa micuþuluiCessna 182, survolînd undergroundulclujean...(urmare din pagina 9)
valorilor româneºti într-o vreme când era aproape oblasfemie sã spui cã eºti român. Când unul dintrebonzii partidului comunist, celebrul Gogu Rãdulescu,fost lider al miºcãrii studenþilor comuniºti în anii dedinainte de 1944, fost ºeful intelighenþiei de partid,actualmente mentor al doamnei Elena Ceauºescu(pardon, tovarãºei), aduna în comuna Comana, undeavea el o vilã, pe scriitorii dizidenþi ºi fãcea colocvii ºinu ºtiu ce alte lucruri în patul cel mare din living, peurmã venea la „tovarãºa” ºi-i apãra pe puii lui, iar cândlucrurile se „împuþeau” da, e un verb exact, scria unarticolaº drãgãlaº care valora cât o sentinþã ºi îl publica- unde? - în „România literarã”, revista purã cu untrandafir în gurã care avea, ca ºi în alte rânduri, ca ºiatunci când l-a apãrat indignatã pe Dumitru Popescu, zisDumnezeu, de atacurile imunde ale presei naþional-comuniste, atunci când acesta publicase romanul îndoi timpi „Pumnul ºi palma”!
Dar, foaie verde de trifoi, sã ne-ntoarcem pe la noi,sã mai spunem câteva vorbe despre un tip ciudat carea stat aproape zece ani lângã mine, la „Luceafãrul”,Aurel Dragoº Munteanu, A.D.M., un ardelean desprecare nu am ºtiut prea multe, romancier, critic literar,responsabil al paginii de traduceri din „Luceafãrul”,prieten cu o mulþime de oameni speciali, cel puþin aºaspunea el, cu Petre Þuþea, cu Avakian, cu Ion Iliescu,cu Ezra Alhasid, fratele rabinului Mozes Rosen, cupoeta Cleopatra Lorinþiu, cu poeta Maria Agent (!), cumulþi alþii.
A.D.M. s-a declarat prieten al meu. Ba chiar a spuscã, în spatele meu solid, el ºi colegii lui se simþeaubine. Dupã 1989, când a devenit preºedinte alteleviziunii române, apoi ambasador în SUA, la ONUetc., i-a declarat soþiei mele, ziaristã ºi ea, deciposesoare de reportofon care pãstreazã banda, cã vavorbi el odatã despre rolul deosebit pe care l-a avutDan (adicã subsemnatul) pentru pãstrarea unui climatcivilizat în lumea literarã. Sigur, o fi fost impresionantfaptul cã, atunci când îmi cerea almanahuri ale„Luceafãrului” pentru Ion Iliescu, directorul edituriiTehnice, cu care se întâlnea pe culoarele „CaseiScânteii”, eu nu turnam aceste cereri.
Pe Iliescu îl cunoºteam mai de demult decât el! ªiîl respectam din tinereþe.
A.D.M. a venit într-o zi la mine (era iarnã), aveaun braþ în ghips. Mi-a spus cã, în zona Ateneului, l-aatacat Securitatea, doi tipi, l-au lovit ºi i-au rupt unbraþ.
Am ascultat siderat, mai ales cã ºtiam cã el ajutase,ca translator ºi mediator, la desfãºurarea unor întâlniriromâno-israeliene de mare importanþã.
Dupã un timp, în staþia de troleibuz, m-am întâlnitcu doamna Ileana Munteanu, profesoara, soþia lui,care mi-a relatat cã Aurel a cãzut pe gheaþã ºi ºi-afracturat mâna.
O poveste ºi asta, scriitorii aveau imaginaþie dinbelºug. Pe culoarele „Luceafãrului” trecea, imperialã ºigrãbitã, tanti Lucreþia, Luchi, curiera, învârtind ibricede cafea, scormonind în dulapurile ei secrete, servindpe toatã lumea ºi, probabil, iubindu-ne ori ignorându-ne pe toþi.
În anii aceia eram redactor ºef. Venea pe la mine,din când în când, maiorul Dosan, ofiþerul de
securitate care rãspundea de „Luceafãrul”. Era un omechilibrat, înþelept, care nu voia altceva decât sãmenþinã atmosfera într-o stare de liniºte. Niciodatã num-a provocat sã vorbesc despre colegii mei, niciodatãnu mi-a cerut sã-i calific în vreun fel. Cãutaþi laCNSAS, locul unde s-ar putea schimba total opticaasupra dizidenþei româneºti ºi asupra catalogului ticã-loºilor care au turnat ºi acum sunt curaþi ca lacrima.
Pe acele vremuri, în laboratoarele UniuniiScriitorilor s-au pregãtit formule de luptã literarã ºipoliticã, s-au fãcut manevre de sorginte cominternistã,pe scurt, s-au pus bazele a ceea ce a devenit, dupãdecembrie 1989, marea comedie a C.P.U.N., din elnãscându-se feluritele partide politice care mai de carefãrã ideologie.
Înainte de 1989, mãrturisesc astãzi în faþa MariiAdunãri a Computerelor Scriitoriceºti care îl voteazãconstant ca preºedinte pe Nicolae Manolescu, deci,înainte de 1989 eu n-am fost dizident!
Eu l-am crezut pe Ceauºescu pânã prin 1977, cânda venit cutremurul ºi, apoi, a plecat Pacepa.
De atunci s-a înnegurat totul. Oi fi greºit, oi fi fostorbit, dar cumpãrat n-am fost pentru cã n-am aparþinutnicio clipã aristocraþiei roºii. În copilãrie n-am fost întabãrã la Artek în Crimeea, unde mergeau odraslelecominterniºtilor, în tinereþe n-am fost trimis în misiuniexotice ºi nici burse occidentale n-am avut. Fiindredactor ºef nu m-am publicat în neºtire, nu mi-amcomandat osanale critice, nu m-am afirmat ca mareeseist politic, precum inventatorul sintagmei „epoca deaur” etc.
Eu am slujit o meserie ºi am crezut în ceea cecredeam eu cã e mai bun pentru þara mea umilitã înatâtea împrejurãri istorice.
Dacã am greºit, judecaþi-mã voi, care aveþi dreptulprin suferinþã ºi prin moralã, nu voi, cei care aþi trãitmai bine decât mine, aþi profitat gras de pe urma unorbiografii revoluþionare, convertite în dizidenþã deparadã, ocrotitã de sfântul de la Comana, GoguRãdulescu, farseurul ideologic cu fraþi în PropagandaDue ºi în alte cercuri cosmopolite ori antiromâneºti,pur ºi simplu, consilier de tainã al Tovarãºei, viespeacare a înþepat mortal istoria româneascã, vreme depeste douãzeci de ani.
Sfântul Gogu, omul care l-a sfidat pe Ceauºescu, înmomentul în care a publicat, el, coºcogeamitemembru al C.P.Ex-ului, un articuluº în „Românialiterarã”, gazeta dizidenþei ºi a foºtilor proletcultiºti, încare condamna „protocronismul”, adicã o teorieliterarã la urma urmei care-ºi propunea valorificareamarilor tradiþii culturale ºi ºtiinþifice româneºti. A vrutsã sugrume aceastã doctrinã naþionalã care susþineavalori precum Eminescu, Odobleja, Arghezi, Pârvan,Iorga, George Cãlinescu, o doctrinã care fusese concep-tualizatã de un mare om de culturã, evreu de origine,profesorul Edgar Papu, deci nu putea fi antisemitãcum au zis ei, nu era contra a ceva, ci pro ceva.
Semnãtura pe articuluºul strecurat într-o lateralã depaginã a “României literare” a speriat pe mulþi. Mai cuseamã cã în gazeta respectivã fuseserã publicate paginielogioase la adresa unui alt corifeu al propagandei,Dumitru Popescu Dumnezeu. În timp ce revistaultracomunistã, nu? - „Luceafãrul” îl cam ciufulise peprozatorul cu „Pumnul ºi palma” ºi intenþiona(intenþie opritã vigilent de secþia de presã a C.C.) sãrãspundã notei marelui Gogu.
Acesta a fost doar unul dintre rãzboaiele
„Luceafãrului”. Despre altele a scris în cãrþile luiboicotate asiduu de revistele post-decembriste, aservitenoilor stãpâni, Mihai Ungheanu, criticul înjurat chiarîn ziua morþii lui premature, de un „exponent” alcauzei cominterniste.
Dar, iatã, n-am respectat sfatul înþelept al fostuluimeu coleg de la „Luceafãrul”, marele prozator NicolaeVelea.
Când îmi spunea: „ªefule, lasã-i în plata domnului,nu te mai enerva, ãºtia sunt niºte cãuzaºi fãrã cauzã!”- cred cã îi judeca exact. Cauzã nu prea era, interese,cãcãlãu, mãria ta!
Mã întorc la amintirile de la „Luceafãrul”.Din câþi am fost, am mai rãmas câþiva, îngrozitor
de puþini. A murit singuraticul Marius Robescu. Aumurit criticul Nicolae Ciobanu ºi poetul Teodor Balº.A murit prozatorul ardelean Gheorghe Suciu. Aumurit marii poeþi ºi prieteni Grigore Hagiu ºi CezarIvãnescu. A murit ºi poetul ieºean Dan Laurenþiu. Amurit într-o iarnã cumplitã de dinainte de 1989,sufocat într-un munte de zãpadã de lângã CasaScânteii nea Nicu Velea. A murit, tânãr, criticul literarArtur Silvestri. A murit Mihai Ungheanu ºi el înaintede vreme, secerat de o boalã grea. A plecat ºi DanCondeescu, criticul format la „Luceafãrul” ºi ajunsdirector al Muzeului Literaturii, unde a fãcut multelucruri bune. Au murit colaboratorii noºtri buni pecare îi consideram membri de drept ai redacþiei.Uriaºul Nichita, uriaºul Fãnuº Neagu, poetul IoanAlexandru, pãdurosul ºi profundul Gheorghe Pituþ,prietenul cu suflet cald, moþ de-al lui Iancu, poetulMircea Micu. S-a dus poetul Matei Gavril Albastru, deVoicu Bugariu nu mai ºtiu nimic.
Pe culoarele „Luceafãrului” moartea a secerat cuspor. Au rãmas cei trei care plecaserã de la revistãpentru cã nu erau de acord cu orientarea ei, mi separe normal, Mircea Dinescu, Dorin Tudoran ºi DanCristea. I-am înþeles cã au plecat, ce n-am înþeles a fostfaptul cã unul dintre ei a încercat sã-ºi facã un capitalpolitic din demisia de la „Luceafãrul” pe care asemnat-o singur ºi apoi a revenit cu speranþa cã va fidat afarã oficial ceea ce era altceva, nu? Ce n-amînþeles a fost reacþia marelui (pe bune, atunci) poetMircea Dinescu, omul care datora ideii de„Luceafãrul”, o parte din drumul sãu spre vârf (veziabsolvirea liceului din Slobozia, unde Nicolae Dragoº,Fãnuº Neagu ºi Mihai Ungheanu au pus umãrul),inclusiv anii de dolce far niente în care a fost plãtit dela Uniune, cu un salariu mic, e drept, dar totalnemeritat, pe semnãtura redactorului ºef al revistei.
Dupã 1989, decembrie revoluþionar, a fostpropulsat în fruntea Uniunii Scriitorilor. ªi s-a apucatsã facã ordine, precum IMGB de mai târziu. M-a sunatºi m-a întrebat pânã sã dea bunã ziua, avusesem petimpuri, când eu eram la „Scânteia tineretului” relaþiiamiabile: Ce ai de gând? Pe vremea aceea, prieteni, înianuarie 1990, când un mare lider revoluþionar care sefãcuse cã lucreazã la TVR, în vãzul naþiunii, te întreba„Ce ai de gând?” vedeai Kalaºnikovul îndreptat sprepieptul tãu.
Eu, din fericire pentru el, îmi stabilisem poziþia.Era firesc, aºa i-am zis ºi lui, cã eu o sã-mi daudemisia de la „Luceafãrul”. Continuarea m-a uluit:„Dar ceilalþi din redacþie, ei ce fac?” I-am rãspunsfoarte firesc: „Ei sunt scriitori, fiecare rãspunde pentrusine”. L-a nemulþumit rãspunsul pe liderul Mircea, aînchis ºi a aplicat „soluþia finalã” a lui Goebels ori aAnei Blandiana, blonda eroinã a lui Rosenthal, carehotãra de fapt soarta Uniunii Scriitorilor: a desfiinþat„Luceafãrul”, i-a dat afarã pe toþi, iar, dupã câteva luni,l-a reînfiinþat sub egida noii Uniuni. Eu, bãtrânulgazetar, care a mai citit ºi a mai trãit câte ceva înaceºti patruzeci, cincizeci de ani roºii ºi albi, vreau sãvã spun cã metodele astea sunt de esenþã bolºevicã,nicicum democratã.
Nicolae Dan Fruntelatã
Luceafãrul de sâmbãtã searaºi de nouã ani în minã (II)
confesiuni
2211
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
21TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Ei, dar asta a fost treaba lor, metoda lor, pe urmãau devenit stãpâni, unii ºi-au adjudecat moºii înOltenia, cu vii ºi crame celebre, alþii s-au pricopsit dinslujirea cauzei morþilor din perioada dejistã,inaugurând memoriale, primind bani grei pentrufundaþii etc. etc.
Cel de-al treilea comiliton, Dan Cristea, a fost, aºacum e ºi caracterul lui, un om corect, echilibrat,indiferent de ce spune azi.
Sunt ºi alþi luceferiºti, supravieþuitori ºi martori.De exemplu, Sânziana Pop, prozator ºi reporter delux, directoare a unei reviste de reportaj de mare tiraj,pe numele ei „As”, unde face cu mare succes reþeta„Luceafãrului” din almanahurile sale ºi reþeta luiPãunescu de la „Flacãra”. Dar asta nu înseamnã cãbraºoveanca, încãpãþânatã, fostã sportivã, fostã vedetãliterarã, nu poate cânta, încã, o „serenadã la trompe-tã”. Mare reporterã, una din blondele reprezentativeale literaturii române a anilor ’70.
Trãieºte Iulian Neacºu, prozatorul oniric în tinereþe(„Este scris pe-al nostru steag/ Dimov, Neacºu,Þepeneag”), apoi gazetar la “Flacãra”, apoi venit substeagul „Luceafãrului” cu „Confabulele” lui ciudate ºicu serialul „Un þãran trece strada”, în care încerca sã-ltreacã strada pe un þãran încãpãþânat care nu voianeam.
Trãieºte ºi se afirmã ca unul dintre cei mai bunieminescologi ai þãrii, profesorul Nae Georgescu, omulpe care l-am extras din Biblioteca Academiei, unde el,clasicist metodic, lupta pe întuneric ºi l-am adus înlumina vieþii literare unde a rezistat cu brio.
Mare, temeinic, pe tiparul lui Sadoveanu, Nae ascris un raft de cãrþi ºi spiritul lui de muscelean de peRâul Doamnei l-a ajutat sã-ºi pãstreze vivacitatea ºiumorul.
Scriu, lucreazã universitara Sultana Craia ºi soþulei, Gheorghe Buluþã, oameni de carte ºi de mareseriozitate.
Scrie undeva, dar nu mai ºtiu unde ºi mi-e dor deel, Valentin F. Mihãescu, un critic de mare forþã, opritdin evoluþie de o dramã personalã cumplitã.
Este între noi, Ion Cucu, Nelu Cucu,„fotoreportelu” cum îi ziceau consãtenii lui, artist lipitde lumea scriitorilor, om care s-a mai dat dupã vremiuneori, dar ºi-a pãstrat, totuºi, ochiul ºi coloanavertebralã.
Este cu „Luceafãrul”, ºi cu mine în special, MirceaCroitoru, alchimistul numerelor de sâmbãtã, omulcare citea tot atunci când pagina revista, care îmiaducea sub ochi diversele miºculaþii strecurate de„prietenii” Luceafãrului ºi mã apãra fãrã sã spunã uncuvânt, prozator de talent, sictirit de mizeriile lumiiliterare, pe care o ºtia de ani de zile.
La urmã, cu voia dumneavoastrã, mai sunt eu,autorul acestei cãrþi, omul care îi datoreazã revistei„Luceafãrul” cunoaºterea unor artiºti de mare valoare,a multor poeþi ºi prozatori care s-au nãscut în acei aniºi pe care-i iubesc constant ºi acum.
Cum sã uit eu zilele când intra în redacþie IoanAlexandru, pentru care toþi erau „frate”, mareleNichita, cu zâmbetul lui care te intimida, GrigoreVieru de la Chiºinãu, pe care „Luceafãrul” l-a publicatcu drag, alãturi de alþi poeþi basarabeni, de NicolaeDabija, Valeriu Damian, Valeriu Matei, Hadârcã. Pe eiîi publicam în interiorul revistei împreunã cu autoriidin þarã. Secþia de presã m-a interpelat dur, cã de cenu-i pun în pagina ultimã, de liricã universalã. Acolosunt traduceri, am zis eu, naiv, pe ãºtia cine-i traduce?
Revista asta pãstra o formã de existenþã pe caremulþi o pãrãsiserã: „întâlnirile cu cititorii”. Mergeam înechipe de scriitori peste tot în þarã, ne vedeam cuoamenii în sãli ale caselor de culturã (pe vremea aiaexistau!), în ºcoli, citeam poezii (nu patriotice,prietenii mei) dialogam, le ofeream posibilitatea unoroameni tineri sã vadã scriitori vii, sã-i accepte ori nu.
Ne duceam în Maramureº. La Sighet, la Borºa, laNistru (asta era o minã unde am organizat o întâlnire
pe data de 1 decembrie ºi a apãrut o pozã în revistã,unde se vedea „Nistru”, ne duceam cu poeþi prieteni,cu Ion Iuga care recita „Doina” lui Eminescu ºi nimeninu mi-a cerut socotealã la întoarcerea în Bucureºti,mergeam la meºterii de porþi, la Cicârlãu, unde unprimar artist organiza un festival de poezie.
Ne duceam în Oltenia, la Dãbulenii lui Baniþã,profesorul care producea „roºioara de Dãbuleni”, vinuldacic, ne întâlneam acolo cu oamenii unui cenaclufabulos, cenaclul de la Bechet, eram cu Grigore Hagiu,cu Mircea Croitoru, cu Dan Lupescu, cu Aurel DragoºMunteanu, cu Ilarie Hinoveanu, cu Ovidiu Ghidirmic,nu pot sã uit feþele copiilor care ne-au primit într-oºcoalã, nu pot sã uit gustul vinului de pãmânt nisiposcare ne-a fost oferit.
Ne duceam în nord, la Ipoteºti, la zilele“Luceafãrului”, cu Lazãr Bãciucu, secretarul cupropaganda de la Botoºani, fost ziarist ºi deloc activist,omul care a salvat lacul cu nuferi al lui Eminescu,omul care ne-a dus sã spunem poeme într-un locsecret, numit „între vii”, acolo unde vinul alb aveaaroma ºi culoarea „vinului verde” din podgoriileportugheze. La Ipoteºti ne primeau Lucia Olaru-Nenatiºi primarul care replantase nuferi pe lacul luiEminescu.
Mergeam la Brãila, la „Festivalul Mihu Dragomir”,o datorie a „Luceafãrului” care fusese clãdit debrãileanul Mihu Dragomir. Acolo ne duceam numaicu colaboratorul nostru de marcã, Fãnuº Neagu, omulcare semna cronica sportivã de pe ultima paginã,prima paginã de lecturã a multora dintre cei cecumpãrau „Luceafãrul”. Era cu noi ºi Lucian Chiºu,ucenicul lui Fãnuº, azi universitar ºi istoric literarcunoscut, director la Muzeului Literaturii.
Intram în ºcoli, citeam versuri, acolo vedeam copiiinteresaþi de literaturã, ne respecta lumea, sedeschideau expoziþii, era un sentiment de apropiere deculturã ºi de lumea ei. Pe urmã, fugeam în InsulaMare a Brãilei, la ciorbã de burtã esenþialã, cu apã deDunãre, cu peºti mici, fierþi îndelung, apoi scoºi dincazan, aruncaþi la câinii ce aºteptau, apoi puse bucãþilemari de peºte, ierburile, fierte bine ºi onorate descriitorii români, bãutori de un pic de votcã, ori deamatori pur ºi simplu.
Fãnuº Neagu era prietenul nostru de mai multãvreme. Era prieten cu Ungheanu, cu Nicu Velea, cuHagiu, era leat cu toþi, dar îºi scria fabuloasa cronicãde fotbal (un pretext, literar pânã-n prãsele) la„România literarã”. L-am întâlnit odatã în faþa UniuniiScriitorilor, pe Calea Victoriei. Mã simpatiza, nu ºtiude ce, aºa cã mi-am permis sã-i zic direct, olteneºte:„Dom’ Fãnuº, lasã-i pe ãºtia, vino la noi, cã mataleeºti luceferist în spirit, adicã naþionalist, adicã brãilean,adicã luptãtor!” Mi-a spus franc: „În primul rând,vreau sã publici integral ce-þi dau eu. Pe urmã, sã mãplãteºti bine.” Am respectat totul. A scris ce-a vrut el,a înjurat pe cine-a vrut el, în primul numãr i-a lovitmortal, poate pe nedrept, pe ªtefan Voicu, corifeuldejist, ºi pe criticul Mircea Iorgulescu. A scris cronicipline de ºopârle în acei ani de lipsuri ºi de tabuuri.Creºtetul redactorului-ºef a avut multe cucuie, dar le-apurtat cu stoicism. De plãtit, am fãcut eforturi sãcâºtige mai mult decât redactorul-ºef de atunci. Dar ameritat din plin. Fãnuº scria strãlucitor, venea vinereala redacþie, era ultima zi de lucru pentru numãr, intrala mine în birou, spunea: „Oltene, scoate votca, precisai o votcã!” Eu o scoteam din sertarul trei, eraStolicinaia, ceream pahar, nu pahare, pentru cã beadoar el, repede, grãbit, avea treabã, pe urmã se duceala secretariat, se aºeza lângã doamna Emilia, o înjuradrãgãstos, ea nu se supãra, cã-l ºtia bine, dicta cronica,o filã ºi jumãtate, o corecta îndelung, o bibilea ºi peurmã mi-o punea pe birou. Dupã care, evident, maibea o votcã ruseascã ºi pleca.
La începutul relaþiei noastre, Fãnuº mi s-a adresatcu o înjurãturã, pentru cã aºa era felul lui. I-am spusrespectuos ºi calm: „Dom’ Fãnuº, eu sunt oltean, dacã
mã-njuri de mamã ori de muiere, arunc în dumneatacu orice am în faþã!” Nu mi s-a mai adresat niciodatãastfel!
L-am iubit ºi îl iubesc, nu l-am agresat niciodatã cuprietenia mea, nici pe el, nici pe Nichita, nici pe IoanAlexandru, ei au fost icoane ale tinereþii mele. I-ampublicat cât am putut, uitaþi-vã în paginile„Luceafãrului” din acei ani. Nu m-am supãrat peFãnuº, nici atunci când, dupã evenimentele din 1989,în decembrie, a venit la Casa Scânteii, s-a despãrþit deMircea Micu în capãtul culoarului ce ducea spre„Luceafãrul” ºi i-a spus: „Mã duc la „Românialiterarã”. útia sunt terminaþi.”
Mircea a venit înjurând la mine ºi mi-a povestit,dar nu m-am supãrat.
Nu mai continui acest periplu al redacþiei uneireviste. Nu vã mint cã deplasãrile acestea erau plãtitede redacþie. Autoritãþile judeþene ofereau cazare, masãuneori, drumul îl plãtea Uniunea Scriitorilor,important era cã tu, scriitor român, nu cheltuiai unleu pentru a te duce la cine ºtie câþi kilometri sã-þiciteºti poemele, sã te întâlneºti cu cititorii.
Scriitorul era o instituþie recunoscutã de oameni.Nu-i ascultaþi pe experþii postdecembriºti care scriu cãasta era propagandã comunistã bla, bla, bla. Întrebaþi-ipe oamenii care au fost prezenþi la întâlniri, fie caprofesori de românã, fie ca elevi, fie ca spectatori purºi simplu.
Când s-a prãpãdit Nichita Stãnescu, a venit omulþime de bucureºteni sã-l petreacã. Din Maramureº,un artist al lemnului i-a adus troiþa care-i stã la cap.
ªi lui Grigore Hagiu i-au adus maramureºenii otroiþã care-i stã, ca ºi lui Nichita, la cap.
Mulþumesc, domnu’ Borodi, ai fi, n-ai mai fi, dareu, care atunci când s-a prãpãdit Nichita eram laSighetul Marmaþiei, am simþit tot Nordul tremurândde emoþie ºi de durere.
Cum sã uit cât de plinã era redacþia „Luceafãrului”când veneau autorii tineri din Iaºi (ªtefanachi Aurel,Cassian Maria Spiridon, cei care voiau sã fie publicaþidoar împreunã ca sã se vadã ideea de grup), de laBrãila, cu însuºi Aurel M. Buricea, amicul lui Fãnuº,de la Craiova, de la Timiºoara, de la Galaþi. Poeþii luiIon Gheorghe, ai lui don Cezar, ai lui Hagiu,prozatorii lui Velea ºi Neacºu, Aluigheorghe, Corbu,Bârsilã, Licã Ruginã, Aurel Maria Baros, atâþia, atâþia...
Azi, unii sunt scriitori cunoscuþi, ar vrea sã uite cãau debutat în revista naþional-comunistã ori au avutcronici acolo. Dar nu se poate. Dovezile existã.
Acum, din pãcate, scriitorii circulã mai puþin,numai prin câteva locuri din provincie, cu marieforturi, se mai organizeazã asemenea întâlniri. Ce emai greu e cã nici cãrþile nu mai circulã, aflãm numaiîntâmplãtor unii de alþii, librãriile sunt invadate detraduceri, cele mai multe de mâna a doua, criteriulcomercial bate prin neprezentare criteriul culturalnaþional.
Dar mã opresc aici cu amintirile de la„Luceafãrul”. Dacã sãnãtatea o sã-mi îngãduie o sã lereiau cândva, într-o carte separatã.
Pânã atunci, vorba prozatorului înþelept LaurenþiuFulga, a fost „noapte ºi frig, seniori”.
„Luceafãrul” a fost desfiinþat pentru un timp scurtaºa cum vã spuneam, foºtii luceferiºti au fost mãtrãºiþiºi au venit vremurile noi când revista devenise ogazetuþã mãruntã, apoi a avut un reviriment cu unfost luceferist la timonã, criticul literar Dan Cristea.
S-a dat impresia cã unii voiau sã îngroape“Luceafãrul” cât mai adânc, sã i se uite numele, subpretextul vânãtorii sfinte de naþional-comuniºti.Internaþionaliºtii neocominterniºti au învins ºi edreptul lor sã-ºi sfâºie prada. Viitorul va arãta ce aupus în loc.
(Fragment din volumul Gazetãria, viaþa ºidragostea mea)
2222
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
22 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Figura prodigioasã de maestru spiritual a luiNae Ionescu i-a urmãrit pe discipolii sãi pânãîn cele mai lãuntrice gânduri ºi habitudini
intelectuale. Nu ai cum sã treci peste faptul cãstudiul aprofundat al religiilor regãsit în opera luiEliade îºi are rãdãcinile în acea lecþie demetafizicã pe care Profesorul ar fi fost þinut-ocândva, lecþie despre mistica contopirii subiectuluicu obiectul, a joncþiunii fericite dintre gândire ºilume. Sau nu poþi ignora entuziasmul ºi înclinaþiaspre liricã a lui Cioran pe care le poþi regãsifoarte uºor în avântul oratoric reverberativ ºi întrãirismul cu care este îmbrãcatã orice prelegeredespre rostul echilibrant al metafizicii în cazul luiNae Ionescu. De asemenea orientarea lui Noicaspre metafizicã, dorinþa de a crea un sistem, arputea veni ºi de pe direcþia deplângerilor lui NaeIonescu apropo de filosofia româneascã lipsitã deistorie ºi de rost lãuntric.
Acestea sunt numai câteva din influenþele carene-au venit pur ºi simplu în minte la acestmoment. Ele, însã, sunt mai profunde ºi maistufoase pãtrunzând în adâncurile genetice aleunor adevãrate opere de filosofie româneascã cares-au nãscut poate pornind de la febrilitatea cucare îºi exersa Nae Ionescu personalitatea încadrul cursurilor sale.
Pentru a pãtrunde direct ºi abrupt înproblematica Profesorului trebuie sã spunem cãelementul central în jurul cãruia se învârteîntreaga operã a sa este dimensiunea creºtinãmisticã. Nae Ionescu vorbeºte adesea ºi în modspecial de “funcþia epistemologicã a iubirii”. Darce reprezintã iubirea pentru Profesor? Iubirea,explicã într-un curs de metafizicã, nu e ceatrupeascã ci se apropie de iubirea lui Spinoza caiubire intelectualã a sufletului faþã de Dumnezeumenþionând aici caracterul intelectual al iubirii ºinicidecum ceea ce implicã aceastã iubire laSpinoza. Nae Ionescu explicã în multe locuri cãiubirea nu poate fi decât o fuziune a subiectuluicu obiectul în cunoaºterea sa. Nu însã orice fel defuziune ci aceea prin care ºi obiectul participãactiv la fuziunea amintitã. Aceastã fuziune se facedin partea subiectului prin trãire – explicã NaeIonescu. Iubirea este – la Nae Ionescu – actul decunoaºtere ºi nu acþiune sau creaþie. Actul decunoaºtere sau iubirea presupun bipolaritateaacestui proces. Obiectul ºi subiectul trebuie sãexiste faþã în faþã pentru a se contopi dar fãrã caacest lucru sã ducã la panteism sau subiectivism,adicã subiectul sã se piardã în obiect.Bipolaritatea trebuie sã existe ca tensiunealimentatã de iubirea-cunoaºtere. Observãm cãNae Ionescu face misticã creºtinã. Fragmentulreferitor la aceastã problemã este acesta: “trebuiesã ne dãm seama cã cunoaºterea nu este un actde înregistrare, ci un act de identificare asubiectului cu obiectul: nu vezi ceea ce este, veziceea ce eºti tu. [...] Pentru ca sã vezi ceea ce este,trebuie sã devii tu, întâi, ceea ce este.” Ca formãde cunoaºtere, iubirea este ceea ce ne înconjoarã,este Fiinþa însãºi, pentru cã ceea ce vãd este ºiceea ce existã cu adevãrat iar ceea ce existã înjurul meu ºi îmi este accesibil prin iubirea-cunoaºtere este însuºi Dumnezeu. Unificareadintre spirit ºi materie se face instantaneu în actulde cunoaºtere-iubire. Luarea de act a ceea ce îmieste exterior ºi material nu se poate face fãrã ca
acest exterior sã nu se uneascã cu interiorulspiritual iar din aceastã fuziune sã nu ia naºterelumea, faptul de a fi, existenþa purã ºi simplã.Viaþa este astfel pur ºi simplu iubire. Asta dinpunct de vedere creºtin. Întâlnirea dintre spirit ºimaterie, însã, este ºi Întruparea. Astfel comunicãspiritul cu materia. Aici este taina comunicãriidintre om ºi Dumnezeu prin trãirea întru Hristosa creºtinului care trãind astfel nu face decât sãuneascã cerul cu pãmântul, spiritul cu materia. ªiasta este iubirea, aºa cum o vede Nae Ionescu.
Toate acestea dacã ne referim la o cunoaºtereimediatã. Mai existã ºi o cunoaºtere mediatã – laNae Ionescu în Curs de metafizicã. Referitor laaceasta din urmã, Profesorul face acea vestitãfilosofie a virtualului – o filosofie care rezoneazãcu problematica virtualului din actualitate. Iatã unfragment extraordinar: “Fericirea aceasta, stareaaceasta de echilibru permanent ni se refuzã nouãoamenilor. Aceasta este o stare cãtre care noi abiaavem dreptul sã tindem. Dacã însã noi depãºimprin existenþa noastrã, prin frãmântãrile noastre,prin viaþa noastrã, forma de echilibru a lumii,care este proprie tuturor existenþelor, afarã de celeumane, înseamnã cã noi trebuie sã ne cãutãm oaltã lume, în care sã gãsim acest echilibru. Deciproblema fundamentalã a metafizicii, sau a noas-trã întrucât facem metafizicã, nu la universitate cicu noi înºine, este o problemã de evaziune dinlume. Aceastã convingere trebuie sã vã fie dum-neavoastrã clarã: nu ne putem mântui, nu putemsã cãpãtãm starea de echilibru decât evadând dinlumea aceasta; pentru cã noi, prin mitul biblic albinelui ºi al rãului, ne-am sustras, am ieºit dinraiul creat de Dumnezeu, am depãºit lumea –evadãm; ªi atunci trebuie sã cãutãm o lume încare în adevãr sã fim la noi. Vedeþi nu existãlume pentru om. Omul este o excrescenþã abnor-mã în lumea creatã de Dumnezeu. Deci omuldepãºeºte aceastã lume ºi trebuie sã-ºi caute alta.Care lume? Noi ne întoarcem, evident, la dateleproblemei noastre: este particularul de o parte,generalul de altã parte. Lumea ca atare, ºtim cãnu avem ce sã cãutãm în ea, pentru cã nu gãsimîn ea poziþia aceea de echilibru; lumea cealaltã, aexistenþelor individuale, a particularului, iarãºi nupoate sã însemne nimic pentru noi, tocmai pen-tru cã ea reprezintã elemente nestabile, care nucapãtã oarecare stabilitate decât în formula«lume». ªi atunci rãmâne cealaltã formã, adicãlumea generalului, lumea esenþialului, a formelor,a legilor etc. Existã ea? Noi am arãtat cã nu. Ceeace urmeazã sã vã spun este foarte primejdios: nuºtiu dacã mã veþi înþelege, fiindcã nu ºtiu dacã voispune lucrurile aºa de bine. Lumea aceasta ageneralului nu existã ºi totuºi numai în ea putemnãdãjdui sã ne gãsim locul. [...]
Ce ne facem noi? Nu avem nimic de fapt defãcut, afarã de un singur lucru. Lumea generaluluiexistã ca virtualitate, nu ca actualitate. Noisuferim, nu ne gãsim echilibrul, decât pentru cãsuntem în actualitate. Care este soluþia care seimpune? Una singurã: sã trecem în virtualitate,adicã sã ieºim din existenþa aceasta, sã nu maifim sensibili la nimic din ceea ce se întâmplã înlumea aceasta propriu-zisã ºi sã trãim numai înforma purã a existenþei acesteia virtuale, dacã sepoate. Forma purã a existenþei înseamnã nu act ciputinþã, nu actual ci virtual, nu realizare ci lege a
realizãrii. Dar veþi spune: oare se poate aceasta?Este probabil cã se poate. Tot ceea ce face viaþareligioasã, toatã practica religioasã este încercareade a ne sustrage actualului.”
Nu existã în întreaga istorie a filosofieiromâneºti un fragment mai revelator în ceea cepriveºte exprimarea situãrii omului în lume, maiexact asupra nesituãrii sale funciare în concret,nesituare care îl situeazã direct în sacru sau“religios” – dupã termenul lui Nae Ionescu.Problema situãrii se transformã într-o problemã aevaziunii din concret. Este dialectica sacrului ºiprofanului din magistralul edificiu al lui Eliade –ºi cu asta am spus totul. Actualitatea nu poate fidecât profanã pe când virtualitatea nu poate fidecât sacrul însuºi. Toate astea în ce sens? Însensul în care lumea gânditã ºi nu lumea concretãeste cea care permite inserþia sacrului în ea însãºi– asta în opinia lui Nae Ionescu. Altfel spus sacruleste o categorie internã a conºtiinþei – concluziala care a ajuns Eliade în cele din urmã, concluzieexistentã în formã incipientã la Nae Ionescu.
Pentru a eluda alte comentarii care ar fioricum de prisos, trebuie precizat cã virtualul luiNae Ionescu este tot una cu increatul sau cudumnezeirea de dinainte de lume, de creaþie.Acest lucru credem cã lãmureºte totul.Pãtrunderea în Increat nu se poate face decât subegida participãrii la sacru. Aceasta este explicaþiadepãºirii concretului, a actualului.
Dacã stãm bine sã ne gândim, evaziunea înlumea virtualului unde domneºte generalul,esenþele este – în tradiþia unui MaximMãrturisitorul – intrarea în domeniul de existenþãa Formelor de dinainte de creaþie, forme dupãcare – spune Maxim Mãrturisitorul – Dumnezeu acreat lumea. Iatã cum, urmãrindu-l pe NaeIonescu ne încadrãm în plinã doctrinã creºtinã.
Ce rãmâne de spus despre Nae Ionescu estecã el rãmâne un mistic în istoria filosofieiromâneºti, dar un mistic care ºi-a evidenþiatpropria învãþãturã dând naºtere unui adevãratcurent spiritualist care prin anvergura datã ºi dediscipolii sãi s-a dovedit operã concretã desoteriologie.
filosofie
Remus Foltoº
Soteriologia lui Nae Ionescu
Nae Ionescu
2233
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
23TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
I. Mnesarchus ar fi fost dupã spusele unuianume Neanthes din Cyzic, în cartea sa Mythica,un negustor fenician, nãscut în Tir. În timpul uneipenurii de grâne în cetatea Samos, Mnesarchus ºi-ar fi îndreptat corãbiile cãtre oraºul ionian ºi,fiindcã a fost de mare ajutor în vremuri derestriºte, a fost rãsplãtit prin titlul de cetãþean.Acest negustor avea un fiu, pe care l-a dusîmpreunã cu el în multe þãri strãine, pe undefãcea negoþ, de la þãrmurile siriene natale, pânã încoloniile greceºti din sudul peninsulei italice.Revenind la un moment dat în Tir cu fiul sãu, l-aadus pe tânãr la ºcoala învãþaþilor caldei, de undecu siguranþã a învãþat multe lucruri minunate.Fiul se numea Pitagora. (Porfir, Viaþa lui Pitagora,1-2).
Dar Pitagora nu i-a audiat doar pe magiicaldei. Tânãrul a ajuns în contact ºi cuînvãþãturile înþelepþilor Ionieni, în special cei dinMilet. Unii spun cã a fost discipolul luiAnaximenes (Porfir, Viaþa lui Pitagora, 11), iar alþiicã l-a întâlnit pe însuºi Thales (Iamblichos, Viaþalui Pitagora, II), care, cu pãrere de rãu în privinþapropriei neputinþe în a-l ajuta pe tânãr, îl trimitela preoþii þãrii Egiptului, unde el însuºi fuseseînvãþãcel la un moment dat. Dar în Egipt nu seajungea atât de uºor.
Totuºi, tânãrului îi surâde norocul ºi relaþiafavorabilã a familiei sale cu tiranul de atunci,Policrate (tiran între 538 î.e.n. – 522 î.e.n.), paresã-ºi arate roadele. În acea vreme se pare cã existao alianþã între Samos ºi þara Egiptului undefaraon era Amasis al II-lea (570 î.e.n. – 526 î.e.n.).Policrate îi face tânãrului Pitagora o recomandareºi acesta ajunge astfel sã se instruiascã pe lângãpreoþii egipteni (Porfir, Viaþa lui Pitagora, 7-8).Aceastã vizitã de studii nu a fost tocmai scurtã,dacã e sã credem sursele antice, prelungindu-seneaºteptat când Pitagora a ajuns pânã în Babilon,fiind capturat de perºi. În urma acestor cãlãtoriiPitagora pare sã fi fost printre primii care au avutacces la varianta pre-alpha a quadriviumul-ului demai târziu: de la egipteni a învãþat geometria, dela fenicieni aritmetica, iar de la caldei astronomia(Porfir, Viaþa lui Pitagora, 6). La toate acestea s-aadãugat a patra ºtiinþã matematicã, muzica, care l-a prins în mreje atunci când Pitagora trecea pelângã o fierãrie (Nicomah din Gerasa,Enchiridion, VI).
Ajuns înapoi în Samos îºi începe ºi aventurapoliticã, întemeind prima sa ºcoalã, numitã„Hemiciclul lui Pitagora”, unde cetãþenii samienise puteau întâlni sã discute problemele cetãþii.Putem presupune cã aceºtia nu erau puþini,întrucât personalitatea carismaticã a lui Pitagoraputea sã atragã foarte multã lume, dupã cum nespune marele orator atenian Isocrate (Busiris, 28).Dar dupã o perioadã dreapta libertate a luiPitagora a ajuns segmentatã de contactul cutirania localã. Fie excesul de responsabilitãþipublice, fie alte excese ale tiraniei lui Policrate,par a-l fi îndepãrtat, iar la patruzeci de ani iadrumul Greciei Mari (Porfir, Viaþa lui Pitagora, 9,16).
Dupã ce pleacã din Samos, face escale înDelphi ºi Creta, pentru ca în final sã ajungã înCrotona (Porfir, Viaþa lui Pitagora, 16-17). Primulcontact cu cetãþenii crotonieni a fostzdruncinãtor. Porfir ne spune cã avea toate
calitãþile necesare, printre care cea de „om liber” i-a permis sã cuvânteze în Consiliul cetãþii.Stãpânind arta psychagogiei, adicã arta retoricã dea înrâuri sufletele, i-a fermecat atât pe bãtrâni, câtºi pe tineri, iar în scurt timp a reuºit sã retrasezeîn jurul sãu un cerc analog celui din Samos, defapt un semicerc, la fel ca primul. Învãþãturilemagistrului despre suflet ºi preceptele sale s-aurãspândit fulgerãtor prin sudul peninsulei italice ºiîntr-un timp relativ scurt a ajuns sã fie frecventatºi de cetãþenii altor cetãþi greceºti: din Syabaris,Catana, Rhegion, Himera, Agrigent, Tauromenionºi altele. Astfel, noul sãu „Hemiciclu” a ajuns sãincludã o bunã parte din cetãþile Greciei Mari, înfiecare din ele apãrând câte o enclavã pitagoreicãcare se implica în viaþa cetãþii. Pitagora avea ocharismã extraordinarã, iar tiranul dinKentoripinoi, Simichos, se spune, a fost convinsde maestru sã renunþe la putere ºi sã-ºi împartãaverea cetãþenilor. În tot acest timp legile tuturoracestor cetãþi erau mãsurate, recalculate ºi
redesenate de cei din sectã (Porfir, Viaþa luiPitagora, 18-22). Încetul cu încetul se transformauîn oligarhii, adicã leagãne de viaþã virtuoasã dusãpe linia dreptelor precepte pitagoreice.
Nu trebuie sã ne mire acest succes. ChiarPitagora i-a asigurat pe oameni cã a fost zãmislitdin fiinþe dincolo de firea muritorilor (Aelian,Varia Historia, Cartea a II-a, Cap. 26, DespreApolo Hiperboreanul ºi anumite minuni privindu-lpe Pitagora). De asemenea, cei mai apropiaþi suntîncredinþaþi tot de el însuºi cã el este reîncarnareaeroului Euphorbos cãzut în jurul Illionului, iarpentru a le demonstra le recitã versurile homericeîn care apare acesta (Porfir, Viaþa lui Pitagora, 26).Numãrul minunilor pare sã creascã în progresiegeometricã. Dacã cineva avea dubii în legãturã cueventuale inconsistenþe în ciclul de reîncarnãri ºinaºteri ale maestrului, acestea au fost risipiteatunci când le-a fãcut o demonstraþie de colocaþie,apãrând în acelaºi timp în douã locuri, înMetapont ºi Crotona, lucru greu de infirmat decineva care nu posedã aceastã abilitate. DarPitagora nu se opreºte aici. Probabil într-unmoment de colocaþie între Crotona ºi Etruria,chucknorrizeazã un ºarpe, biata reptilã pierind înurma muºcãturii maestrului (Apollonios,Mirabilia, 6, din lucrarea pierdutã a lui Aristotel,Despre Pitagorei). Unor pescari le-a fãcut o
Strãinul din Callipolis (4)Muzica din armoniile cârmuirii cetãþii
Iovan Drehe
Kriangkrai Kongkhanun Sirena (2013) tehnicã mixtã 80x60 cm
demonstraþie a incredibilei sale iscusinþematematice ºi le-a prezis cã aceºtia vor gãsi înplasã numãrul exact de „mulþi” peºti. Predicþia s-aadeverit. Când se afla în faþa unei mulþimi, într-ozi însoritã, însoþit probabil de AbarisHiperboreanul, le-a arãtat ceva ce iniþial pãrea ºiceea ce a fost confirmat ulterior oral ºi scris a ficoapsa sa de aur. Chiar ºi cei mai îndepãrtaþiprivitori au putut probabil confirma strãlucirea(Porfir, Viaþa lui Pitagora, 28). Nu are rost sã maiintrãm în detalii: prezicea cutremure, îndepãrtaepidemiile dupã moartea celor mai predispuºi ºislabi, calma vânturile, grindina ºi marea dupã ceacestea îºi terminau dezlãnþuirea (Porfir, Viaþa luiPitagora, 29). Matematic spus, QED.
Toate aceste lucruri sunt cât se poate deadevãrate, iar Porfir ne încredinþeazã: „Dreptdovadã stau poemele pe care le-au scris.” (Porfir,Viaþa lui Pitagora, 29). Dovezile în favoareaexistenþei acestor minuni sunt covârºitoare,existând nenumãrate autoritãþi care le confirmã,pe lângã Pitagora în persoanã. Printre aceºtia îiîntâlnim pe Abaris Hiperboreanul, cunoscutMünchhausen antic, care a cãlãtorit în jurul lumiipe o sãgeatã, Epimenide, cel mai sincer dintrecretani, sau Empedocle din Acragas, din a cãruiridicare la cer se zice cã a rãmas doar o sanda pemarginea craterului vulcanului Etna. Au existatbineînþeles ºi alþi martori avizaþi sau obiectivi dingrupul pitagoreilor, specialiºti care la rândul lor îºitrãiau viaþa la limita plauzibilului ºi rezonabilului.
În aceste circumstanþe în mod natural faimalui Pitagora creºtea. Secta lui a ajuns sã fiefrecventatã nu doar de greci ºi de lucani, messapi,peuceþi ºi chiar fii lui Romulus, care în aceaperioadã îºi întemeiau republica (Porfir, Viaþa luiPitagora, 22). Pitagora a ajuns atât de influent încadrul cetãþii încât a sfãtuit cu succes Sfatulcrotonienilor sã meargã la rãzboi împotrivasibariþilor (Diodorus Siculus, Biblioteca istoricã,XII, 9).
Dintre toate prezicerile lui Pitagora una putemfi siguri cã s-a împlinit, cel puþin parþial, de câtevaori în antichitate: cãderea sectei. Totul se pare cãa început de la priceperea lui Pitagora laredutabila ºtiinþã a physiognomoniei (ºtiinþa princare caracterul persoanei se citeºte în trãsãturilefeþei). La un moment dat, un anume Kylon doreasã se alãture sectei. Pitagora, cum era ºi normal, îlexamineazã physiognomonic pe Kylon, iar acesta,fiind urât ºi disproporþionat, este, dupã cum erade aºteptat, respins. Acelaºi Kylon, fiind urât ºidisporporþionat, doreºte, dupã cum era deaºteptat, sã se rãzbune (Porfir, Viaþa lui Pitagora,54).
Detaliile acestei rãzbunãri nu sunt foarte clare,dar în linii mari lucrurile s-au întâmplat cam înfelul urmãtor (Porfir, Viaþa lui Pitagora 54-57;Iamblichos, Viaþa lui Pitagora, 248 ºi urm.): înmai multe oraºe din Grecia Mare, unde secta aveanuclee puternice, cetãþenii s-au rãsculat împotrivalor, incendiindu-le locurile de adunare ºiîncepându-le sau continuându-le ciclurile deîncarnare multora dintre ei (Polibios, Istorii,Cartea a II-a, 39, 1 ºi urm.). O parte dintrepitagorei au scãpat, printre care ºi Pitagora, luânddrumul exilului în Metapont. De unde se spunecã ºi sufletul sãu ºi-a luat zborul pentru a-ºi gãsiun alt trup într-un al timp.
II. De la rãscoalele împotriva oligarhiei frãþieilui Pitagora în Italia de sud au trecut mulþi ani ºiîn câteva generaþii de pitagorei observãm cãinteresul acestora pentru adunãri ºi politicã nu sediminuase. De aceea cetãþenii oraºelor-state dinGrecia Mare obiºnuiau sã repunã în scenã
reprezentaþiile pirotehnice iniþiate de Kylon ºi aisãi. Dintr-o asemenea reprezentaþie incendiarã sespune cã ar fi scãpat întreg ºi cunoscutul prietenal lui Platon, Philolaus pitagoreul (cca. 470 î.e.n. –cca. 385 î.e.n.). Într-un loc este scris cã a scãpatalãturi de Hipparchos sau Archippos(Olympiodoros în comentariul la Phaidon 63e),iar în altul cã ºi-a salvat pielea alãturi de Lysis(Plutarh, Despre daemonul lui Socrate 13). Dar,comparativ cu standardul minunilor stabilit demaestrul Pitagora, faptul cã o persoanã a scãpat osingurã datã sub trei nume diferite nu e marelucru. De asemenea sursele par sã difere sensibilîn atribuirea motivului salvãrii: scoliastul spune cãa fost din timp trimis din salã, fiind încã neofitîn ale filosofiei, iar a doua, Plutarh, ne spune cãfiind tânãr, a fost suficient de ager ºi puternicîncât sã scape, ceea ce ne face sã conchidem cã eun fel de lege a firii cã dintr-o situaþie de tipul „2pitagorei 1 incendiu” va scãpa cel tânãr ºi neofit.ºi aºa se poate da mai departe învãþãtura.
Dupã aceastã pãþanie, învãpãiatul tânãrpitagoreu s-a refugiat undeva prin Grecia ºi a tre-cut la activitãþi mai puþin politice ºi mai multpaideice. Printre discipolii sãi sunt amintiþi(Diogene Laertios, Despre vieþile ºi doctrinelefilosofilor VIII, 46) Xenophilos din Chalcidica ºi oceatã din Phlius din care fãceau parte Phanton,Echekrates, Diokles sau Polymnastos. Dar unaltul dintre tinerii sãi discipoli pitagorei a avutmai mare succes în socotelile publice.
III. Archytas (428 î.e.n. – 347 î.e.n.), fiu alTarentului, a fost un polimat, un fel de Leonardoda Vinci, recunoscut pentru preocupãri atâtpractice, cât ºi teoretice. Ar fi scris atât desprechestiuni supralunare, despre univers, cât ºidespre subiecte mai lumeºti, morale ºi politice,despre legi, monarhie sau pietate (DiogeneLaertios, Despre vieþile ºi doctrinele filosofilorVIII, 80). Ca orice pitagoreu serios, era maimathematikos de felul sãu, iniþiind chiar iscodireamatematicã într-ale mecanicii. Atât de grozavã eraîndemânarea sa încât i s-a dus povestea ºi înantichitate, fiind vãzut ca un Dedal capabil sãconstruiascã cele mai minunate invenþii. Una dinele ar fi fost o pasãre fabuloasã, un porumbel dinlemn, care ar fi reuºit sã zboare, dupã cum
relateazã sceptic Aulus Gellius cele scrise desofistul Favorinus din Arelate (cca. 80 e.n. – 160e.n.) despre Archytas (Nopþi atice X, 12, 9-10).
Dar ingeniozitatea lui nu s-a limitat la atât. Învremea în care a trãit Archytas, Tarentul, coloniespartanã întemeiatã în 706 î.e.n., cât timp a fostsub cârmuirea lui, pare sã-ºi fi atins culmeagloriei, fiind oraºul stat cel mai important dinGrecia Mare. Se spune cã tarentinii l-au iubit atâtde mult încât l-au ales strateg de ºapte ori, deºilegea interzicea numirea cuiva în funcþie de douãori (Diogene Laertios, Despre vieþile ºi doctrinelefilosofilor VIII, 79-83). De asemenea a fostvictorios în multe dintre rãzboaiele pe caretarentinii le-au purtat cu vecinii lor din sudulpeninsulei italice. Influenþa sa a fost foarte mare,iar dupã 347 î.e.n., când se pare cã ºi-a pierdutviaþa într-un naufragiu, Tarentul a intrat în declin,niciodatã nemaiajungând la strãlucirea din timpullui Archytas. Îndeajuns sunt aceste cuvinte despreacest filosof-rege. Îl vom întâlni din nou maitârziu.
IV. Acestea sunt câteva dintre întâmplãrile încare adepþii frãþiei pitagoreice se spune cã ar fifost pãrtaºi. Marele istoric al filosofiei greceºti dinsecolul XIX, Eduard Gottlob Zeller (1814-1908), laînceputul capitolului despre pitagorei din istoriasa, observa cã nu existã nicio ºcoalã filosoficã acãrei istorie sã fie atât de înþesatã de mituri ºifapte fictive. Nu doar ei erau capabili de cele maimari minuni, ci chiar cãrþile scrise de ei ºi despreei aveau aceastã fabuloasã caracteristicã. ªiaceasta poate fi consideratã ultima minune a luiPitagora.
2244
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
24 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Kriangkrai Kongkhanun Compoziþie (2013) tehnicã mixtã 80x60 cm
2255
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
25TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Muzeul Naþional de Istorie a Transilvanieidin Cluj-Napoca, în parteneriat cuInstitutul de Investigare a Crimelor
Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc(IICCMER), a organizat în zilele de 19 ºi 20septembrie 2013 o acþiune de investigaþiiarheologice în localitatea Verendin, com. Luncaviþa,jud. Caraº-Severin. Scopul acestei acþiuni a urmãritdeshumarea pe cale arheologicã a osemintelor luiIoan Ienea, care a fost ucis prin împuºcare deSecuritatea comunistã în ziua de 17 februarie 1950.
Ioan Ienea, cunoscut ºi cu porecla de Budarcã,s-a nãscut în satul Verendin la 15 martie 1909, fiindfiul lui Nicolae ºi al lui Floarea. Pãrinþii sãi au avutpatru copii, dintre care trei fete, Ioan fiind singurulbãiat. În 30 iulie 1936 s-a cãsãtorit cu MartaMutaºcu, nãscutã în 3 noiembrie 1919 la Verendinºi decedatã în 10 aprilie 1997. Au avut împreunã unsingur fiu, Ion, nãscut la 1 iulie 1937 ºi decedat în19 august 2010. Ioan Ienea a fost un þãran care s-aocupat cu cultivarea pãmântului ºi creºtereaanimalelor. A fost încorporat în armatã pentrusatisfacerea serviciului militar la o unitate militarãdin oraºul Cugir, jud. Alba, unde a dobânditcunoºtinþe în meseria de armurier. Contingentul sãua fost mobilizat pentru a participa la acþiunilemilitare de pe fronturile celui de-al Doilea RãzboiMondial. Ca participant la rãzboi, Ioan Ienea a avutºi statutul de veteran de rãzboi.
Dupã instaurarea regimului comunist înRomânia, în zona Banatului au luat fiinþã maimulte grupãri armate de rezistenþã anticomunistã.Cea mai importantã dintre acestea a fostOrganizaþia colonelului Ion Uþã, un ofiþer decarierã care în perioada cuprinsã între 19 ianuarie1941 ºi 31 octombrie 1943 a îndeplinit funcþia deprefect al fostului judeþ Severin. La sfârºitul anului1943, acesta a demisionat din armatã iar dupã 23august 1944 s-a înscris în PNÞ–Maniu ºi a fost alespreºedinte al organizaþiei PNÞ Lugoj. Militândpentru ideile democratice, dupã alegerile falsificatedin noiembrie 1946 începe sã fie urmãrit de cãtreautoritãþile comuniste. Fiind în pericol de a fiarestat, în primãvara anului 1947 intrã înclandestinitate ºi se refugiazã în Munþii Banatului,unde organizeazã ºi preia comanda unui grup departizani anticomuniºti, care a acþionat pe teritoriulfostelor judeþe Severin, Caraº ºi Mehedinþi. Printrãdare, colonelul Uþã a fost ucis în noaptea de 7spre 8 februarie 1949 într-o confruntare armatã cutrupele de securitate, care a avut loc în zona satuluiBorlovenii Noi din jud. Caraº-Severin. Organizaþiaanticomunistã a continuat însã sã existe ºi dupãmoartea lui Ion Uþã, pânã în anul 1955, datã pânãla care toþi membrii ei au fost pe rând arestaþi sauuciºi.
Ioan Ienea a fost considerat ca fiind unsprijinitor al acestei grupãri de partizani, întrucâtmembrii acesteia apelau frecvent la serviciile salepentru repararea ºi întreþinerea armamentului deinfanterie pe care aceºtia îl deþineau. Aflându-se deacest fapt, în primãvara anului 1949 autoritãþile l-auarestat în satul natal, însã acesta a profitat deneatenþia escortei ºi a reuºit sã evadeze. Însoþitorul,
un cadru de Miliþie, a executat mai multe focuri dearmã în direcþia fugarului, reuºind sã-l rãneascã într-un picior. Dupã aceastã încercare de arestare, IoanIenea s-a refugiat pentru un timp în zona muntoasãdin jurul Verendinului, unde a stat împreunã cucâþiva partizani din gruparea colonelului Uþã. Înaceastã perioadã, cu ajutorul unui agent sanitar areuºit sã-ºi vindece ºi rana de la picior. A revenitapoi în sat, unde la început a stat ascuns îngospodãria unei cunoºtinþe, ulterior mutându-se încasa uneia dintre surorile sale. În acest timp mergeamereu noaptea acasã, unde ºi-a amenajat oascunzãtoare sãpatã sub casã, care comunica cupivniþa ºi cu una din încãperile locuinþei. Dupã ceacest adãpost secret a fost terminat, Ioan Ienea astat ascuns numai în propria casã. Despre aceastãascunzãtoare autoritãþile au aflat de la un cumnatde-al sãu, Marcu, care fusese arestat ºi torturat.Contemporanii afirmã cã acesta a mãrturisit loculunde se aflã Ienea doar în momentul când a fostpus cu picioarele pe jar aprins. Dupã obþinereainformaþiei, în dimineaþa zilei de 17 februarie 1950casa lui Ioan Ienea a fost înconjuratã de un plutonde soldaþi din trupele de securitate, care au pornit oacþiune de cãutare ºi scotocire a întregii gospodãrii.Ienea a fost surprins în ascunzãtoarea de sub casã,fiind imediat împuºcat în cap de cãtre un soldat.Victima a fost scoasã în curtea casei, fiind încã înviaþã, dar a murit în scurt timp. Cadavrul a fosttransportat în cursul aceleiaºi zile în faþa Primãrieidin Verendin, unde a fost expus sub pazã timp dedouã zile, în acest interval fiind batjocorit de cãtreunii reprezentanþi ai autoritãþilor dar ºi de cãtre uniiconsãteni. Victima a fost îngropatã de cãtre soldaþiîn afara cimitirului situat în partea de jos a satului,din locul cunoscut sub denumirea de Sãliºte. Trupula fost introdus într-un sicriu de lemn, care a fostconfecþionat de cãtre unul din cumnaþii victimei.Nici o rudã, preotul sau alþi consãteni nu au avutvoie sã participe la înhumare.
Despre trupele de securitate care au acþionat înzonã, documentele existente fac referire la efectivedin Batalioanele de Securitate nr. 5 de la Oradea ºinr. 9 de la Braºov. Acestea erau subordonateComandamentului Unic Timiº, cu sediul înCaransebeº, care a fost înfiinþat la 23 ianuarie 1949.Aceastã structurã de comandã a coordonat acþiuniletuturor forþelor de represiune care au acþionatatunci împotriva formaþiunilor de rezistenþã armatãanticomunistã din Banat.
Împuºcarea acestei persoane s-a fãcut arbitrar,nefiind bazatã pe vreo sentinþã emisã de o instanþãjudecãtoreascã. Omorul a fost comis la ordin, dinmotive politice ºi pe timp de pace. Crima a fostînfãptuitã din ordinul direct al unor responsabili aiSecuritãþii comuniste.
Acest caz a intrat în atenþia noastrã în urmã cumai mult timp. Pentru pregãtirea acþiunii dedeshumare a fost nevoie de cãutarea ºi obþinereaunor informaþii documentare de arhivã precum ºide efectuarea unor investigaþii în teren, care sãpermitã aflarea a cât mai multe detalii desprefaptele petrecute ºi împrejurãrile în care a fostsãvârºitã aceastã crimã1. În cursul lunii august 2013am efectuat o deplasare în satul Verendin unde s-aluat legãtura cu rudele ºi urmaºii victimei, totodatãfiind chestionate mai multe persoane în vârstã,contemporane cu evenimentele, care cunoºteauamãnunte despre viaþa, familia ºi activitatea luiIoan Ienea, dar ºi despre circumstanþele în careacesta a fost ucis. De asemenea, tot atunci a fostlocalizat mormântul ºi s-a obþinut din partearudelor acceptul scris pentru deshumarea victimei.Pentru întrunirea tuturor condiþiilor legale, acþiuneade deshumare a fost precedatã de întocmirea ºiînaintarea unei sesizãri penale cãtre ParchetulMilitar de pe lângã Tribunalul Militar dinTimiºoara.
Locul unde victima a fost înhumatã a fostcunoscut încã de la început de cãtre familie dar ºide alþi localnici. Groapa de înmormântare a fostfãcutã în afara cimitirului din Sãliºte, situat înpartea de rãsãrit a satului. La momentul înhumãriigroapa a fost sãpatã la circa ºase metri spre sud faþãde limita din acea parte a cimitirului, care atunciera marcatã printr-un gard. Ulterior acel gard a fostdezafectat, fiind înlocuit cu un altul pe unamplasament situat mai spre sud. Prin urmaresuprafaþa cimitirului a fost extinsã, înglobând ºi
istoria
Arheologia crimelor comunismului
Execuþia lui Ioan Ienea din satulVerendin, Jud. Caraº-Severin
Gheorghe Petrov
Ioan Ienea
Partizanul Nicolae Ciuricã, camaradul victimei
2266
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
26 TRIBUNA • NR. 272 • 1-15 ianuarie 2014
mormântul lui Ioan Ienea. În prezent mormântul seaflã chiar în extremitatea sudicã a cimitirului, la odistanþã de 1,5 metri faþã de gardul actual. Loculînhumãrii lui Ienea a fost marcat dupã trecereaunui timp de la deces cu o cruce din lemn, iar maitârziu, prin grija soþiei, a fost ridicat un monumentfunerar din beton mozaicat, care marcheazã ºiastãzi locul mormântului. Pe faþa dinspre apus amonumentului-cruce se aflã o inscripþie scrisã prinincizare, al cãrei text cu majuscule este repartizat pe11 rânduri, acesta având urmãtorul conþinut: SUPT/ ACIASTÃ CRUCE / GREA ÎMI ZACE / VIAÞAMEA / IENIA ION / N. 1909. R. 1950 / MORTDE FORÞÃ / DONATÃ DE ÎN- / DURERATALUI / NEVASTÃ / MARTA. Imediat lângãmormântul lui Ioan Ienea, în partea de nord, seaflã mormântul soþiei sale, Marta, decedatã în anul1997. Acesta este prevãzut cu un monumentfunerar care conþine inscripþionãri cu numeleambilor soþi, iar la partea superioarã se aflãîncastratã o fotografie care asociazã în plan alãturatimaginea celor douã persoane. Lângã mormântul luiMarta se aflã ºi mormântul singurului lor fiu, IonIenea, decedat în 2010.
Pentru deshumarea osemintelor lui Ioan Ienea afost practicatã o secþiune arheologicã de formãdreptunghiularã cu dimensiunile de 2,50 x 1,50metri, laturile mai lungi fiind dispuse pe direcþiaest-vest. Latura de vest a secþiunii s-a aflat la odistanþã de 0,10 metri faþã de baza postamentuluicrucii, iar colþul de nord-vest a fost stabilit chiar pecolþul de sud-est al postamentului crucii cemarcheazã mormântul lui Marta Ienea. Poziþionareaºi dimensiunile secþiunii au fost stabilite fãrã sãcunoºtem cu precizie poziþia ºi dispunerea îngroapa de înmormântare a defunctului. Singurelelucruri de care am fost nevoiþi sã þinem cont aufost amplasamentul alãturat al celor douãmonumente funerare ale soþilor Ienea, precum ºigrija de a evita pe cât posibil intersectarea laturii denord a secþiunii cu sicriul care adãpostea osemintelelui Marta. Sãpãtura a fost începutã ºi executatãuniform pe toatã suprafaþa cadrului de secþiune, iarla atingerea adâncimii de circa - 0,20 metri, în urmarãzuirii fundului secþiunii, s-au profilat urmele ºipoziþionarea gropii de înmormântare. Dispunândde amplasamentul exact ºi de dimensiunile gropii,pentru a ne asigura un acces mai uºor asupraosemintelor defunctului, am extins suprafaþacercetatã din cadrul iniþial cu 0,26 metri spre nordºi cu 0,20 metri spre est, însã numai parþial pesegmentele de lungime ºi de lãþime din acele pãrþiale unitãþii de sãpãturã. În continuare s-a renunþatla adâncirea în porþiunile de secþiune care nu maiprezentau interes, activitatea fiind concentratã doarîntr-un cadru mai restrâns, care cuprindea înîntregime groapa de înhumare. În urmareconfigurãrii suprafeþei cercetate, latura extinsãdinspre nord a secþiunii s-a plasat aproximativ pemarginea lateralei dinspre sud a sicriului lui Marta.Defuncta se afla înhumatã la o adâncime de numai
– 0,66 metri, colþul de sud-vest al sicriul acesteiafiind surprins în secþiune pe o lungime de 0,54metri, ieºind în aceasta, în punctul maxim, 0,06metri.
Groapa de înmormântare a lui Ioan Ienea s-aaflat aproximativ în dreptul monumentului funerarcare marca mormântul, la o distanþã de 0,58 metrispre rãsãrit faþã de postamentul acesteia. Groapaavea o formã dreptunghiularã cu colþurile rotunjite,dimensiunile generale la partea inferioarã fiind de1,84 x 0,55 metri. Înainte de a se ajunge laoseminte au fost stabilite ºi dimensiunile generaleale sicriului, acestea fiind de 1,76 x 0,50 metri. Întresicriul lui Ioan Ienea ºi cel al soþiei sale s-a pãstrat odistanþã de 0,30 metri. Groapa de înhumare adefunctului a fost dispusã pe direcþia generalã est-vest, având o foarte uºoarã deviere spre SV-NE.Aceleaºi caracteristici sunt valabile ºi în cazulscheletului victimei, care a fost descoperit laadâncimea de - 0,81 metri. Defunctul a fostînhumat în poziþia culcat pe spate, având capulîndreptat spre vest ºi picioarele spre est. Ambelebraþe erau întinse pe lângã corp, iar antebraþele erauuºor aduse spre pãrþile laterale ale bazinului.Lungimea generalã a scheletului, mãsuratã in situ, afost de 1,69 metri. Scheletul se afla într-o stareprecarã de conservare, cauza degradãrii fiindcompoziþia chimicã mai acidã a solului ºi umezealacare a acþionat în timp asupra acestuia datoritãadâncimii mici la care a fost îngropat. Multecomponente din structura scheletului erau absentedeoarece s-au macerat ºi dizolvat, iar pãrþile dinschelet care încã mai aveau o oarecare consistenþãvizibilã sau dovedit a fi foarte friabile la oriceacþiune mecanicã asupra lor. În ceea ce priveºtecraniul, mare parte din acesta nici nu mai exista,astfel cã nu s-a putut face nici o constatare înprivinþa depistãrii orificiului de intrare, eventual ºide ieºire, a glonþului care a provocat moarteavictimei. De asemenea ºi sicriul era putrezit integral,urmele sale fiind vizibile doar prin rãmãºiþele fãrãconsistenþã ale fibrei lemnoase, de culoare maroniu-negricioasã, ce îi mai amprentau urma. De la sicriuau fost recuperate doar câteva resturi metalice,foarte degradate, care proveneau de la cuiele ceasigurau îmbinãrile lemnului.
Ca inventar funerar, asupra rãmãºiþelorpãmânteºti ale lui Ioan Ienea au fost gãsiþi doar doinasturi comuni, care se încadreazã în categoriaaccesoriilor vestimentare. Primul este un nasture decãmaºã, de culoare albã, confecþionat din materialcompozit, care a fost recuperat din zona superioarãa pieptului. Acesta are un diametru de 11,5 mm,fiind prevãzut cu patru gãuri iar pe faþa principalãprezintã un decor striat. Celãlat nasture, de culoaremaronie, a fost descoperit în zona superioarã abazinului ºi provine de la pantalonii defunctului.Piesa este confecþionatã din os ºi are un diametrude 18 mm, fiind prevãzutã cu un ieºind în retragerecare este penetrat la mijloc de patru orificii. Nu aufost remarcate nici un fel de resturi sau urme dematerial textil, care sã provinã de la îmbrãcãminte.
Din mãrturiile unor martori oculari, se cunoaºtefaptul cã defunctul a fost introdus în sicriu fãrãîncãlþãminte.
În ceea ce priveºte stratigrafia solului în zonaunde a fost practicatã secþiunea arheologicã decãutare, aceasta se compune dintr-un strat vegetalde circa 0,08 metri sub care se aflã un strat cu ogrosime de circa 0,38 metri, care este alcãtuit dintr-un pãmânt lutos de culoare gãlbuie amestecat cupietricele. Sub acest nivel, pânã pe fundul desecþiune care a corespuns cu adâncimea la care s-aaflat ºi scheletul (- 0,81 metri), solul este compusdintr-un strat de nisip compactat, care de laadâncimea de circa - 0,70 metri devine de oconsistenþã foarte durã, apropiatã de aceea a uneiroci solide. Din aceastã cauzã, dupã spuselelocalnicilor, gropile de înmormântare practicate încuprinsul acestui cimitir nu depãºesc în generaladâncimea de un metru.
Dupã încheierea cercetãrii arheologice, scheletul,în mãsura în care starea lui precarã de consevare amai permis, a fost demontat ºi recompus pe osuprafaþã amenajatã imediat lângã secþiuneaarheologicã. Aici toate resturile de oseminte au fostanalizate ºi studiate de cãtre un medic legist de laServiciul de Medicinã Legalã din cadrul SpitaluluiJudeþean din Reºiþa. Dupã terminarea acesteiactivitãþi, rãmãºiþele pãmânteºti ale lui Ioan Ieneaau fost introduse într-o lãdiþã de lemn ce a fostpregãtitã din timp de cãtre nepotul ºi urmaºul sãucare îi poartã ºi numele. Lãdiþa cu osemintele a fostaºezatã în aceeaºi groapã, aceasta urmând sã fie ºipe mai departe mormântul celui care a fost IoanIenea. A urmat apoi o slujbã religioasã oficiatã decãtre doi preoþi ortodocºi în prezenþa rudelordefunctului, a persoanelor oficiale implicate înaceastã acþiune ºi a mai multor localnici2.
NNoottee::1. Cazul ne-a fost adus la cunoºtinþã în urmã cu
câþiva ani de cãtre d-nul Nicolae Ciuricã din Teregova,jud. Caraº-Severin, care l-a cunoscut personal pe IoanIenea. Nicolae Ciuricã este unul dintre ultimii partizanianticomuniºti care se mai aflã astãzi în viaþã, fiind un omcare a luptat prin munþi timp de peste patru ani cu armaîn mânã împotriva regimului comunist. Dupã ce a fostcapturat de Securitate, pentru curajul sãu a fost rãsplãtitcu 25 de ani de temniþã grea, din care a executat peste 11ani în mai multe închisori ºi lagãre de muncã forþatã. Afost eliberat în 1964, dupã apariþia decretului 411/1964privind graþierea deþinuþilor politici din România.
2. Investigaþiile au fost efectuate de o echipãspecializatã de arheologi, alcãtuitã din Gheorghe Petrov(coordonator), arheolog expert la Muzeul Naþional deIstorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Paul Scrobotã,arheolog la Muzeul de Istorie din Aiud, ºi Horaþiu Groza,arheolog la Muzeul de Istorie din Turda. Din parteaParchetului Militar de pe lângã Tribunalul MilitarTimiºoara, la acþiune a participat domnul prim-procuror,colonel magistrat Radu Ilina.
Mormântul victimei înainte de deshumare Scheletul lui Ioan Ienea în groapa de înmormântare.Vedere dinspre nord-est
Rãmãºiþele pãmânteºti ale victimei înainte de exam-inarea medico-legalã
Stau sub pãturã ºi ascult o muzicã pe carenu o mai cunosc. A tinerei generaþii. Cevamai complicat decât simplul underground
cu care eram obiºnuiþi acum 15 ani. Polaritãþileau fost de mult depãºite de un aleatoriu finpulverizat peste orice alegere, astfel încât„trãirea cu artã” a devenit o utopie de teribilistîn metastazã. Toþi Bazarovii s-au pierdut pePieziºã, pe sub ultimele scaune cu trei picioare.Ca dintr-o troacã, de pe orice stradã, dã pe dinafarã o paletã de noutãþi ºi denumiri aferentecãrora nu le-aº mai putea face niciodatã faþã.Sau poate... arareori în vreun club în caredansul începe îngrozitor de târziu. Când eu amobosit ºi am combinat unicul heineken cu 2cafele ºi o cola. Am auzit cã aºa poþi pãrea omulatrã infatigabilã, cu muºchi speciali, mitici.Aºa poþi dansa non stop ºi Moº Crãciundispare!
Între scrolurile de pe fb ºi eternele „fomei”disperate, perfect machiate în orice uragan, seîngrãmãdesc decoraþiunile de crãciun. Oricecamerã, oricât de simplã devine un soi demormânt etrusc în care s-a construit un mall.Chiar dacã te abþii ºi pui pe televizor doar doiursuleþi polari care se pupã, efectul e acelaºi,devastator. Oricât pussy riot ai avea în inimã setopeºte ca o cremã de iºler pe care din raþiunide vârstã înaintatã nu-l mai desfaci ca sã te alegidoar cu umplutura. Îl priveºti docilã ºi tegândeºti cã cel puþin de vreo 10 ani trebuia sã fifost dresat, alãptând la casa ta hãlci de viitor(nu e un dezacord. Când nu-mi convine cevatrec la masculinul autonom ºi spiritual). Al tãu,
al altora, al speciei. Ori asta, ori o înþelepciunede Stãpân intangibil, postat pe stâncasinguraticã a cosmosului care deep down earmonios ºi nu trebuie sã-þi baþi capul cu nimic.Toþi suntem chiriaºii aceleiaºi pulberi de stelecare ne face pulbere. Chiar dacã acum cerul nue în stare sã horcãie niciun fulg, o iubire albãne scârþâie tradiþional în suflete. Spiritul trasprin maþul porcului trezeºte ºarpele kundalinicare-ºi dã singur refresh la 2 sau 10 secunde.Dacã din greºealã îþi mai ies ºi vârfurilepicioarelor de sub pãturã eºti salvat. Te simþibrusc emoþionat, un Mr. Bean care a descoperitsingur felicitarea pe care ºi-a trimis-o tot singurde peste mãri ºi þãri.
Dar dacã te uiþi pe geam vezi. Împungicasele înecate în toba cerului cu furculiþa. Leungi cu muºtar ºi le înfuleci. În continuareaprogramului visezi ceva care se terminã cu„dacã trimiteþi salvarea sã aduceþi ºi pãsãrile”.Cu pornografia asta tandrã dintre sinapse moareomul singur. De asta e nevoie pentru stoarcereaunui gram de cãldurã. De milioane de hectarede singurãtate. Dupã ce le parcurgi, orice eºuareîþi va apãrea graþioasã. ºi totul va decurgenormal. Fãrã sã-þi bagi degetul în gât. Pe ultimulbileþel stã scris: „Crãpi. Crãpãm. Te-aº mângâia.Am rãmas fãrã cuvintele de duzinã care mãînsoþeau la fel cum ultima jucãrie de pluº alinaun oligofren”. Ne stãm în preajmã extirpaþi, darîncã nu morþi. Casa noastrã seamãnã cumaterialul de disecþie al unei facultãþi demedicinã sãrace, care nu-ºi permite cadavre
întregi. Din când în când ne scoatem dintr-ogãleatã cu formol un cap, o mânã, un picior.Tot ceea ce se cere cu ocazia sarmalelor.
Fãrã iubire ne luptãm în dorinþe. A mea! Banu, a mea! Le purtãm ca pe niºte bucãþi depuzzle încerând sã le îndesãm în vieþileaproapelui. Îi iritãm ºi ne iritã. Am putea crãpaîntr-un grandios ºoc anafilactic. Dar dacãnenorocitele alea de dorinþe s-ar putea împlinicumva (aºa cum se potriveºte oxigenul cuplãmânii, brusc, miraculos ºi insignifiant) amputea uita de egoismul care ne împinge pe laspate ºi ne programeazã niºte sacrificii comode,cât sã credem cã suntem umani. S-ar opri puþinºi istoria din loc. Atât cât ne trebuie sã o facemºi pe asta.
Ultimul gând: n-are nicio importanþã dacã tevalorizezi sau devalorizezi. Ai deja sãditã în tinepreferinþa pentru valori joase sau înalte. Cu astale-a tãiat filosoful cu ciocanul craca la toþi. Uniise nasc cu bordelul în suflet. De obicei sunt ceicare au tendinþa sã se valorizeze. Dar nuconteazã. Noroiul strãluceºte mai abitir printrediamante, moralã ºi abnegaþie. E cea mairãspânditã formã de viaþã. Inconºtientã ºireactivã.
Bla bla bla bla bla bla bla.De la anul n-o sã mai scrii niciodatã aºa
ceva. De la anul nu o sã te mai plângi. De laanul o sã fi toatã ISI, PISI! Pupã o icoanã.ªterge-te pe gurã. Trage-þi gluga pe cap ºi taci.De fapt, e bine.
Tenorul Marius Vlad Budoiu s-a nãscut înCluj-Napoca într-o familie de muzicieni,tatãl sãu fiind pentru multã vreme bariton
solist la Opera Românã. Dupã absolvirea liceului”George Coºbuc”, îºi continuã studiile laAcademia de Muzicã ”Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca sub îndrumarea sopranei Edith Simon ºibasului Gheorghe Roºu. Încã din timpulstudenþiei tânãrul artist a raspuns invitaþiilorvenite din partea instituþiilor de culturã dinîntreaga þarã, debutând astfel la 21 de ani înSimfonia a IX de Beethoven la Filarmonica dinTârgu-Mureº, apoi în opera Evgheni Oneghin deP. I. Ceaikovski, în rolul lui Lenski, urmând cadupã încheierea studilor sa fie solist la OperaRomânã din Cluj. Începutul carierei sale a fostmarcat de roluri lirice precum Alfredo dinTraviata de G. Verdi sau Don Ottavio din DonGiovanni de W.A. Mozart. Maturitatea vocalã i-aadus însã un suflu nou, purtându-l pe artistînspre provocãrile rolurilor spinto-dramatice ºiajungând astfel sã abordeze roluri precumRadames din Aida de G. Verdi sau MarioCavaradosi din Tosca de G. Puccini. Nu s-a opritaici ºi, þintind ºi mai sus, a abordat dificileleroluri wagneriene precum Lohengrin sauTannhauser din operele cu acelaºi nume. Datoritãcalitãþilor sale artistice deosebite precum ºimultitudinii de roluri deþinute deja în repertoriu ,tenorul a fost solicitat sã cânte în aproape toateoperele ºi filarmonicile din þarã, iar spectacolelesusþinute în Franþa, Spania, Italia, Austria, Turcia,Japonia ºi multe altele reprezintã dovada unuiautentic profesionalism.
Pe lângã activitatea de la Opera din Cluj,Marius Budoiu este Doctor în Muzicã ºi de maibine de optsprezece ani profesor la Academia deMuzicã din Cluj, sub îndrumarea lui formându-seartiºti de o mare valoare precum Adela Zaharia,Bogdan Baciu, Tony Bardon sau Daniela Pãcurar,
cântãreþi admiraþi atât în þarã, cât ºi în strãinãtate.Fiind un artist plurivalent, tenorul a cochetat de-alungul timpului cu regia, semnând o producþie deBoema, montatã împreunã cu studenþii de laAcademia de Muzicã ”Gheorghe Dima” pe scenaOperei Române din Cluj-Napoca.
Anul 2010 i-a adus douã premii importante:Premiul Revistei VIP pentru cel mai bun solist deoperã al anului 2010 ºi Premiul de Exelenþã laGalele ”10 Pentru România”, care completeazãfrumos multiplele premii obþinute în cariera sa. Înanul 2013, devenind Director al Operei NaþionaleRomâne din Cluj-Napoca, Marius Budoiu iniþiazãdiferite proiecte ºi profitând de bicentenarulVerdi-Wagner, realizeazã premierele operelor DonCarlos de G. Verdi, Tannhauser de R. Wagner ºiTripticul de G. Puccini.
CCaarrllaa BBããllaann: A trecut un an de când sunteþiDirectorul General al Operei din Cluj-Napoca.Cum aþi reuºit sã faceþi faþã. exigenþelelor acestuinou rol?
MMaarriiuuss VVllaadd BBuuddooiiuu: Încã nu sunt convins cãam reuºit, dat fiind faptul cã în momentul în carem-am angajat pe drumul acesta nu ºtiam cât decomplexã este aceastã misiune, ºi poate cã dacãeram pe deplin conºtient, nu cã nu acceptamprovocarea dar nu m-aº fi ambalat sã ajung sã facaceastã miºcare. Fiind o fire de artist, aceasta estespecialitatea mea, urmatã mai apoi de parteapedagogicã, pe care o desfãºor de 18 ani, neavândastfel un contact intens cu partea de managmentºi activitãþile organizatorice. Am conceput de-alungul timpului câteva proiecte mai mici pe carele-am dus la bun sfârºit, însã acestea nu se ridicãla nivelul provocãrii aduse de funcþia de director,ºi mi-am dat seama încet încet, cã aspecteleartistice legate de aceastã funcþie sunt maxim
10%, restul de 90% înseamnã managment,economie, legislaþie ºi multã muncã cu angajaþii,de la om la om. Momentul în care am pãºit pedrumul acesta, nu ºtiam exact ce mã aºteaptã,cum de altfel nimeni nu poate ºtii pânã nu ajungedirector ºi m-am gãsit faþã în faþã cu aceastãfuncþie, nevoit sã înfrunt ºi foarte multeprobleme, necunoscute mie ca solist pânã la acelmoment fiind strict legate de instituþie. Amîncercat pânã acum sã recuperez foarte mult dinceea ce lipsea la începutul mandatului ºi încep sãmã descurc ºi când e vorba de economie,administraþie, managment.
- În ce mãsurã experienþa dumneavoastrã pescenele din strãinãtate ºi-a pus amprenta asupramodului în care conduceþi astãzi instituþia?
- Chiar ºi în strãinãtate, colaborând cu colegide valoare ºi instituþii importante, m-am lovit deprobleme, majoritatea de naturã artisticã, dar amvãzut totuºi cum ar trebui sã funcþioneze binelucrurile. Am avut mai puþinã experienþã dinpunct de vedere administrativ, dar au existattotuºi câteva exepþii când am întâlnit artiºtiimplicaþi în procesul de conducerea a uneiinstituþii. Atunci am realizat prima datã cât decomplexã este abordarea pe care o poate avea unartist legatã de administrarea unei instituþii.Implicarea este singurul mod prin care meritã sãîndeplineºti aceastã funcþie, dãruind totul înscopul realizãrii a ceva de calitate. Ca ºi solistrealizez importanþa aspectului artistic, implicareadirectorului în acest nivel fiind absolut necesarãpentru ca întreaga instituþie sã fie pe drumul celbun. Am încercat sã abordez toate problemele dinsubstratul lor astfel încât sã existe o creºterecalitativã adevãratã a spectacolelor. Este un scopprincipal schimbarea mentalitãþii oamenilor dinoperã, pentru cã ei au ajuns sã vinã la operã ca laservici, ceea ce în aceastã meserie nu esteîngãduit. Strãinãtatea mi-a arãtat oameni cântândcu plãcere, cu pasiune ºi tocmai aceastã starevreau sã o readuc colegilor mei, plãcerea de a faceoperã, muzicã pentru cã tocmai acest aspect estereceptat de public ºi stã la baza tuturorschimbãrilor.
- V-aþi gândit la posibilitatea realizãrii unuiturneu bazat pe ultimele producþii?
- Acest aspect este unul mai complicat deoarecea ieºit din atenþia direcþiunii de dinainte mea, ºideºi oamenii îºi doresc sã realizeze turnee ºisuntem deschiºi la aºa ceva, contactele pe care le-am avut le-am pierdut, iar stabilirea altora noinecesitã timp. Turneele sunt însã importante pentrucã schimburile culturale ne ajutã sã creºtem cavaloare iar colectivul are nevoie de aºa ceva.
- În anul 2012 a avut loc prima ediþie aFestivalului Operelor. Ce pregãtiþi pentru cea de- a II-a ediþie?
Deºi Festivalul Operelor din 2012 a avut unecou foarte pozitiv, ºi exista în sfârºit o posibilitateca Operele Naþionale din România sã se întâlneascãîn scopul realizãrii unor spectacole de marianvergurã, cu regret anunþ cã nu ne putem asumacosturile organizãrii unui asemenea eveniment.Prima ediþie a însemnat un efort uriaº din punct devedere financiar, lucru care astãzi cu pãrere de rãunu ni-l mai putem permite.
- Anul 2013 a însemnat îmbogãþirea repertoriu-lui cu o premierã ºi o reluare din creaþiawagnerianã...
de vorbã cu Marius Budoiu, directorul Operei Române din Cluj
“Opera rãmâne cel mai complex mod de exprimare înartã”
muzica
2299
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
29TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
- Da, montarea de Tannhauser a fost opremierã iar cea de Olandezul Zburãtor a fost oreluare, dar pentru noi munca a fost aproapeaceeaºi, fiindcã nu se mai fãcuse de ceva vreme,iar repertoriul wagnerian trebuie abordat cufoarte multã atenþie. Am profitat de anul 2013,anul Verdi-Wagner pentru a îl readuce în atenþiapublicului clujean pe marele compozitor german.Wagner a fost ºi rãmâne unul dintre cei maiimportanþi creatori de operã din istoria muzicii ºiera necesar sã îl aducem pe scena operei, nu atâtde mult prin montarea Olandezului care are dejao vechime, cât prin premiera operei Tannhausercare a reprezentat un real succes, în care nicichiar eu nu am crezut pânã în seara premierei,când am rãmas profund surprins de reacþiapublicului. Am avut bucuria sã vãd o salã plinã,sã vãd cum toatã lumea a reacþionat mai multdecât excepþional. A fost o magie deosebitã,dirijoarea Kerry-Lynn Wilson din Canada acondus orchestra care a sunat cum eu nu stiudacã am mai auzit-o vreodatã la Opera din Cluj.Corul ºi-a dat toatã silinþa, la fel ºi soliºtii au fostla mare înãlþime, lucrurile au funcþionatsurprinzãtor de bine deci a fost un eveniment desucces, nu o spun eu, ci o spun cei care au fostprezenþi în acea seara. În general lumea se speriede Wagner, ºi am auzit de foarte multe ori cãtrebuie sã ºtii prea mult ca sã îl înþelegi, lucrutotal neadevãrat în condiþiile în care vorbim deopere acesibile nu vorbim despre lucrãriimposibile. Vorbim despre o lume tangibilã, plinãde oamnei reali, de o muzicã frumoasã, decaractere adevãrate în care nu este necesarãexplicaþia nimãnui, în primul rând pentru cãexistã o subtitrare la operã, oamenii se pot uita cala un film, iar cel mai important aspect, nu enevoie de un ”traducãtor” între muzicã ºi tine, eaintrând direct în sufletul spectatorului. Wagnereste unul dintre compozitorii mei preferaþi, dacãnu chiar cel mai iubit, ºi am vrut sã împãrtãºescpuþin publicului din experienþele minunate pecare eu le-am trãit cântând ºi ascultând muzicalui. E momentul sã schimbãm ceva. E momentulsã nu ne mai limitãm numai la Traviata ºi laRigoletto. Sunt opere superbe, dar dupã atâtaoperã italianã era timpul sã diversificãmrepertoriul, iar Wagner mi s-a pãrut cel maipotrivit.
- Calitatea spectacolelor a atins un nou nivel,premierele acestui an având un real succes. Cu cealte lucrãri plãnuiþi sã surprindeþi publicul?
- Dacã vã spun nu mai surprind publicul(râde)! În anul 2014 avem trei premiere mai mari.Am constatat cã avem o lacunã în domeniuloperetei, iar aceste fiind lucrãri de mare succes lapublic trebuie sã existe în repertoriul instituþilorlirice. Ma refer la lucrãri precum Vãduva Veselãpentru care deºi existã montare, aceasta este”discutabilã” iar eu am considerat cã nu meritãpãstatã. Mã mai gândesc la Liliacul, o operetã cumare succes la public a cãrei montare este deasemenea veche ºi prãfuitã. Eu doresc prin aceastãpremierã sã ofer publicului un spectacolextraordinar din toate punctele de vedere, nudoar muzical ci ºi vizual. Pe lângã aceste douãtitluri mai avem o premierã de balet modern încoregrafia maestrului Gigi Cãciuleanu, iar laînceputul stagiunii viitoare va avea loc premieraoperei Lucia di Lammermoor de Donizetti, untitlu care lipseºte deja de prea mult timp dinrepertoriul operei. Pentru acest eveniment vomavea invitaþi precum dirijorul David Crescenzi ºiMario de Carlo care va realiza regia, scenografiaºi costumele insuflând montãrii un puternic aer
italian, iar în privinþa soliºtilor mai rezervpublicului câteva surprize. De asemenea, înultima vreme am încercat sã realizez cât maimulte spectacole pentru copii, pentru cã lumeasimte nevoia de asemenea spectacole, ºi mai multdecât atât, copiii sunt viitorul nostru public ºitrebuiesc atraºi. Încercãm sã readucem în modãmatineele la operã, cu lucrãri concepute specialpentru copii dar ºi opera mare sub o formãredusã, care în decursul unei ore sã încânte cu untitlu important. Anul acesta începem o colaboraremai importantã cu Academia de Muzicã ºi chiardacã ºi pânã acum am oferit ocazia studenþilor sãcolaboreze cu instituþia noastrã, acum cu atât maimult ne vom baza pe aceºtia în ceea pe priveºtesoliºtii, poate ºi regia ºi scenografia. Toaterealizãrile acestui an se vor face sub auspiciulunei situaþii de crizã în încercarea de a nedescurca cu fonduri minime ºi în acelaºi timp sãobþinem rezultate maxime.
- Ce ne-aþi putea spune despre cel maimonden eveniment al instituþiei, Balul Operei,care va avea loc în luna februarie. Aveþi, oare, oconcepþie diferitã a acestui eveniment decât ceeace am putut deja vedea cã se poate?
- Anul acesta Balul Operei ajunge la ediþia aXIX, ºi împreunã cu domnul Matei Mico, cel care
rãmâne sufletul organizãrii acestui bal, vom faceo ediþie specialã strãduindu-ne sã oferim, ca defiecare datã, ceva unic, crescând nivelul pãrþiiartistice dar ºi importanþa ei. Anul acesta, Balulva avea specific rusesc, cu muzicã ºi balet rusesc,cu soliºti buni, sper eu cu votcã, ºampanie ºicaviar (zâmbeºte), alãturi de modã de bunãcalitate ºi dans. Tindem spre ceva cât mai înalt ºiîn fiecare an încercãm sã oferim publicului cevaîn plus din punct de vedere calitativ, alrafinamentului ºi ne bucurãm cã lumea poate sãiasã undeva sã îºi prezinte toaletele ºi bijuteriilecele mai scumpe, barbaþii sã se prezinte într-unfrac, pentru cã altundeva aceste elemente nu prease mai pot etala. Balul Operei rãmâne un locunde luxul este provocat sã se simtã la el acasã.Evenimentul se va întinde pe douã seri, în primasearã se va bea ºampanie, va putea fi admirat unspectacol de bunã calitate, modã, urmând ca în adoua searã sã se desfãºoare partea muzicalã ºi sãfie acordate premiile Seniorilor Cetãþii ºi PremileLya Hubic. Va fi un eveniment grandios, cusurprize....
- În aceastã stagiune publicul a avut ocazia sãsã întâlneascã soliºti invitaþi. În ce mãsurã auinfluenþat aceºtia spectacolele?
Kriangkrai Kongkhanun Gemini (2013) tehnicã mixtã 80x60 cm
3300
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
30 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
- Unul dintre riscurile principale ale operei estecãderea în rutinã, într-un fel de autosatisfacþie ºiautomulþumire care spune cã e bine ceea cefacem, cã nivelul nostru este ridicat, când de faptnici vorbã. Invitaþii noºtrii vin sã ne scuture depraf, ºi pe lângã faptul cã îºi aduc aportul dinpunctul de vedere al ridicãrii calitãþiispectacolului, incitã întregul colectiv sã fie maibun, sã îºi ridice nivelul profesional. Pe lângãreprezentaþia propriu zisã, rezultatele rãmân înurma lor. Avem prieteni, oameni de suflet care sesimt bine aici la Cluj, ºi care revin cu plãcerechiar dacã câºtigurile lor materiale nu sunt foartemari, dar oamenii fac ce fac cu plãcere, sentimentcare ajunge la public ºi asta ma bucurã.
- Am remarcat cã în aceastã stagiune publiculeste mult mai numeros....
- Aici pot spune cã este meritul unuidepartament care la noi era cam uitat ºi vorbimaici despre marketing, despre reclame, internet,afiºe. Aspectul atragerii publicului a fost foarteneglijat ºi cu toate cã nu s-au rezolvat toateproblemele, unele aspecte au fost îmbunãtãþite,afiºele ºi programele de salã aratã altfel, neprezentãm ºi pe internet, lunea aflã despre noi ºiodatã ce vin la operã ºi vãd un spectacol decalitate, lumea doreºte sã revinã. Existã douãtipuri de clienþi: cei pe care trebuie sã îi atragi,oamenii care nu au fost niciodatã la operã deexemplu studenþii veniþi la facultate în Cluj, iarapoi este publicul care odatã întrat în sala despectacol, trebuie sã îl readucem, lucru care poatefi realizat doar prin calitate. Ma bucur cã avemdin ce în ce mai mult public, el ne susþine ºi nedã încredere, ºi mi-e groazã de momentul când vaveni un spectacol mai de rutinã, pentru cã la noipublicul încã nu ºtie ca noi nu suntem maºini,dar va trebui sã afle la un moment dat(zâmbeºte), ºi spre deosebire de imprimãrile pecare le poate asculta, la noi se mai greºeºte,cântãreþul poate avea o zi proastã, ºi în acestecondiþii încã nu avem oameni care sã ne iubeascãsuficient, sã ne sprijine. Vine ºi momentul acela,dar pentru aceasta noi trebuie sã oferim foartemult!
- Ce alþi soliºti plãnuiþi sã invitaþi?
- În primul rând vreau sã pãstrez relaþia cu ceipe care i-am invitat pânã acum. Doamna Kery-Lynn Wilson care a dirijat premiera opereiTannhauser ºi reluarea Olandezului Zburãtor ºicare a avut un deosebit aport la calitateaspectacolelor noastre, regizorul GyorgiKorcsmaros care în toamnã a semnat montareaTripticului va realiza acum montarea opereteiLiliacul, ºi regizorul Mario de Carlo care va regizaLucia di Lamenmoor. În privinþa soliºtilor mãgândesc la ?tefan Ignat de la Opera din Bucureºti,Dragana Radakovic de la opera din Belgrad, artiºticare au plecat din Cluj, dar revin aici cu mareplãcere precum George Petean, ªtefan Pop ºimulþi alþii. Anul acesta sau cel târziu anul viitorvom organiza aici la Cluj un concert cu AngelaGheorghiu care doreºte sã cânte la noi, având învedere cã tot aici a ºi debutat în operã.
- Cum reuºiþi sã îmbinaþi ipostaza de directoral operei cu cea de solist?
- Din punctul de vedere al ministerului pânãnu de mult era o situaþie de incompatibilitate.Atâta vreme cât eºti managerul unei instituþii nupoþi sã fii ºi angajatul aceleiaºi instituþii ºi ca ataretot ceea ce fac eu mai nou ca ºi cântãreþ, fac pe
gratis, aceasta fiind singura modalitate prin caresã nu mã cert cu legea, ºi nu mã plâng pentru cãeu cânt de plãcere. Dar nu îmi e uºor pentru cãîmi e împãrþit capul la o mie de probleme, ºi dacãaþi ºtii felul în care se pregãteºte un cântãreþ, unprofesionist bun pentru un spectacol aþi înþelegecã nu mai are loc prea multe pe lângã aceastãpreocupare. Pentru mine, preocuparea principalãeste acum direcþiunea, pentru ca rãspund dedestinele a 260 de oameni ºi sunt lucruri care nutrebuie neglijate. Monentele în care am de cântatreprezintã acea insulã de liniºte în care în sfârºitpot sã mã concentrez la ceea ce îmi place ºidispar restul problemelor, ºi chiar dacã este foartegreu ºi munca este multã mai ales la parteasolisticã, sentimentul este acela cã vin acasã,senzaþile fiind extraordinare. Deocamdatã nu secontrazic una cu cealaltã ºi atâta vreme cât nu sevor contrazice voi merge înainte, când însã vaajunge la o incompatibilitate realã atunci voirenunþa la postura de director ºi voi rãmânesolist.
- În cariera solisticã aþi început de la rolurilirice ºi aþi continuat apoi cu cele dramatice. Cumaþi reuºit sã realizaþi aceastã trecere?
- Riscând. Eu de când mã ºtiu, de când amintrat în meseria aceasta, am trãit pe margineaprãpastiei. De fiecare datã când fãceam un pasînaine, riscam sã pãºesc în gol. Dar cineva deacolo de sus m-a ajutat ºi de fiecare datã pasulmeu a întâlnit încã un punct de sprijin ºi încã num-am prãbuºit. Zic asta pentru cã sunt foartemulþi care au încercat ºi încearcã sã facã parcursulacesta ºi ºi-au rupt gâtul. Nu m-a lãsat sufletul sãrãmân la rolurile lirice, cele dramatice, repertoriulpe care îl abordez acum m-a atras dintotdeauna,ºi deºi aproape nimeni nu m-a crezut în stare, amajuns sã pot sã îl fac. La ora actualã eu considercã sunt dintre cei norocoºi pentru cã fac ceea ceîmi place, ceea ce am visat sã fac, dar se poate ºimai sus ºi mai bine, munca de autoperfecþionarenu s-a teminat, consider în permanenþã cã învãþ.
- Sunteþi printre puþinii tenori din þarã careabordeazã repertoriul wagnerian. Ce provocãriridicã acesta spre deosebire de celelalte roluriverdiene sau pucciniene pe care le interpretaþi?
- În general se spune cã dacã ai ajuns sã cânþi
Wagner, altceva nu mai cânþi. Se formeazã ºi sedeformeazã organul vocal, pentru cã muncanoastrã care nu e doar muncã, e amestecatã cuplãcere ºi pasiune ºi trebuie vãzutã ca un fel deatletism artistic. Existã partea artisticã foarteimportantã pe care toþi soliºtii încearcã sã orafineze, dar existã o parte care nu poate fineglijatã ºi anume aspectul de atletism. Un solisttrebuie sã umple o salã de o mie de locuri, sau dedouã mii de locuri fãrã amplificator, vocea sa sãtreacã peste o orchestrã care poate fi de 120 depersoane, un cor de 80 de cântãreþi, iar la Wagnerefortul fizic ajunge la maxim. Odatã obiºnuit cuWagner, greu te mai întorci la alte roluri. Eu dacãastãzi aº vrea sã cânt ce cântam în tinereþe, nu aºputea sã o fac. Însã spre deosebire de alþii, eu îmidau seama de asta ºi nu încerc sã le fac pe toate,pentru cã nu se poate. În viitor mã intereseazã sãmerg mai departe cu Wagner, ºi sã ajung sã cântrolul lui Tristan din opera Tristan ºi Isolda.
- Ce gânduri aþi dori sã împãrtãºiþi publiculuiclujean la început de 2014?
- Am terminat anul 2013 într-un ton mult maioptimist decât m-aº fi aºteptat ºi asta datoritãfaptului cã am în jurul meu niºte oameni foartebuni. E frustrant sã ºtii cã ai putea face lucrurilebine dar sã nu le poþi face din cauze financiare.Pot sã promit clujenilor cã toþi cei care îºi dausufletele aici în operã ca sã facã spectacole bune,cu mine în fruntea lor, dãm tot ce avem mai bunpentru a realiza spectacole cât mai bune, cât maifrumoase, în ciuda crizei, în ciuda asaltuluimediatic pro-inculturã. Este însã greºit ceea ce sezice câteodatã cã opera este pe moarte, operatrãieºte, a fost ºi rãmâne cel mai complex mod deexprimare în artã ºi ca atare. Trebuie trãitã dinsalã, pe viu ºi dacã oamenii vor veni la operã ºinu le va plãcea va fi vina noastrã.
interviu realizat de CCaarrllaa MMaarriiaa BBããllaann ººii OOlleegg GGaarraazz
Kriangkrai Kongkhanun Compoziºie (2013) tehnicã mixtã 60x80 cm
Titlul de mai sus este, fireºte, exagerat.Spectacolele despre care voi scrie nu suntvãzute chiar acum un an, ci în ultimele luni
ale lui 2013. Cert este însã cã un final de anextrem de aglomerat în varii evenimente culturalem-a fãcut sã declin câteva invitaþii teatrale ori sãamân comentarea unor evenimente la care amluat parte. Încerc sã recuperez acum, din politeþepentru colegii mei, dar ºi cu convingerea cãspectacolele pe care le voi comenta – unele chiar„proaspete”, care se vor juca, aºadar, de-a lungulacestei stagiuni – au partea lor de semnificaþie îndinamica teatrului din România.
FFNNTT 22001133 ((IIII)).. Nãpasta lui Caragiale, montatãde Radu Afrim la Naþionalul bucureºtean, este unastfel de spectacol semnificativ. L-am vãzut dinpãcate la un an dupã premierã, în FestivalulNaþional de Teatru, încât o analizã sistematicã asa ar fi tardivã. Îmi permit însã o evaluare...sistemicã, dacã vreþi, pentru cã prin acestspectacol, cred, Radu Afrim gliseazã, pãstrând, orimarcându-ºi elementele poeticii sale teatrale, spreo zonã de teatru antropologic pe care n-am maiîntâlnit-o în creaþiile sale, similarã cu ce fãcea, depildã, Mihai Mãniuþiu la mijlocul anilor ‘90 cuSãptãmâna luminatã, dar pe tipologia de receptarea zilei de azi.
Cronotopul devine elastic în spectacolul luiAfrim, ºi deloc abuziv. Chiar dacã are loc îndecorul plastic-geometric al unui apartamentluxos de metropolã, o poveste ca aceea dinNãpasta pleacã de la aceleaºi elemente pulsionale,in-conºtiente, tenebroase ºi tulburãtoare catragedia de târguºor evocatã de Caragiale. Afrimaduce în contemporaneitatea superficialã ºicerebral-cinicã o întâmplare în care adie umbrarece a duhurilor, a întunericului, a conºtiinþelorbulversate ºi a misticismului funciar, cultivat înpofida civilizaþiei. Extrapolând, Nãpasta este unspectacol din þara în care proprietarii de maºinide lux îºi sfinþesc bolizii ºi pupã moaºte lapraznice bisericeºti.
Fireºte, o abordare ca mai sus e prilejuitã desugestiile spectacolului, pentru cã firul principal aldramei caragialiene nu este deloc alterat de
amplasarea acþiunii. Dimpotrivã, intriga elimpede, expusã impecabil de câþiva actori de top,de la Crina Semciuc (Anca), de o vulnerabilãsensibilitate dar ºi o netulburatã stãpânire de sinela Marius Manole (Ion), de o emoþionantãinocenþã ºi un aproape animalic instinct alsupravieþuirii, cu Mihai Cãlin (Dragomir) ºiEmilian Oprea (Gheorghe) completând galeriaeroilor. Luiza Zan ºi Valentin Luca au datmontãrii o profunzime de neuitat prin muzicalive, care a potenþat sensul replicilor. Da, încariera lui Afrim, Nãpasta e un spectacolmemorabil. Ca ºi în spectacologia nu foartebogatã a textului caragialian.
Tot în perioada FNT, dar în afara festivalului,Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieºti a jucat laBucureºti o altã montare a lui Radu Afrim, Cândploaia se va opri de Andrew Bovell. Un text,trebuie sã recunosc, provocator prin structurã,sfidând cronologia, un melanj de întâmplãriparcurse de oameni diferiþi, din generaþii diferite,dar legaþi genealogic. Un text de atmosferã, un felde meditaþie asupra influenþei pe care oîntâmplare din viaþa unui pãrinte capãtãsemnificaþie cândva, peste ani, în existenþacopilului sãu. Un text crud-oniric, uneori elegiac,alteori brutal, despre vortexul unor existenþe într-un orizont în care spaþiul ºi timpul nici numai conteazã.
Deºi m-a derutat „devãlmãºia” intrigii, Cândploaia se va opri e un spectacol afrimian sutã lasutã, jucat de o echipã cu care regizorulcolaboreazã de ani buni ºi care se poate adapta ladiverse pozne hermeneutice. Aºa s-a întîmplat ºiacum, în decorul amplu ºi complex al VandeiMaria Sturdza, care separã, dar ºi reuneºte, eroiice-ºi mãrturisesc/recunosc vieþile, mirându-separcã ºi ei de ce li se/li s-a întâmplat, revoltându-se ori resemnându-se. Au jucat, cu implicare ºicomplicitate, Alin Teglaº, Karl Baker, OxanaMoravec/Mihaela Popa, Clara Flores/FlorentinaNãstase, Ionuþ Viºan, Ioan Coman ºi CristianPopa.
Când ploaia se va opri face parte din aceaspecie de spectacole pe care vrei sã le revezi dinfrustrarea de a nu fi fost un spectator destul de
„pe fazã” la prima vizionare, dupã care simþi cãn-ai simþit destul. Oricât de paradoxal sunã.
„Trilogia Afrim” pe care am vãzut-o laBucureºti s-a încheiat cu unul din cele maifrumoase evenimente din programul FNT:spectacolul-concert Hai iu iu nu Hey you you, încare Maia Morgenstern ºi un grup de tineri,simpatici, proaspeþi ºi talentaþi actori, participanþila Gala HOP de anul trecut, au fost „puºi latreabã” de Radu Afrim, omagiind-o cântat-dansatpe Maria Tãnase. Un concert (masterizatexemplar de Vlaicu Golcea ºi produs de UNITER)care a provocat ovaþiile publicului, care aelectrizat atmosfera, a fost ghiduº ºi ne-a fãcutpielea de gãinã, a stârnit hohote de râs ori aindus o liniºte plinã de sens, dupã cât de glumeþe,încrâncenate, nostalgice sau explozive eraumelodiile cântate pe scenã. Cât despre interpreþi?Chapeau! Chapeau! Chapeau! pentru asumare,pofta de joc/dans/cântec, talentul care le dãdeape dinafarã ºi entuziasmul cu care au fost acolopentru spectatorii lor. Am vãzut un spectacol atâtde tonic ºi vital, încât a fost cathartic prinempatia transmisã de interpreþi privitorilor. Iarprotagoniºtii au fost, cu toþii la fel de buni ºifaini, poate doar unii mai cu trac decât alþii:Emoke Pál, Ruxandra Maniu, Melania Rusu, AidaAvieriþei, Simona Arsu, Irina Antonie, AmaliaHuþan, Lorena Luchian, Flavia Giurgiu, AlexandraCaras, Ioan Paraschiv, Dumitru Georgescu,Gabriel Sandu, Anghel Damian, Rareº Andrici.
Sper sã-i mai vãd – ºi sã-i vadã cât mai mulþispectatori –, cu aceeaºi bucurie.
SSffâânnttuu GGhheeoorrgghhee.. UUnn nnoouu îînncceeppuutt.. Teatrul„Andrei Mureºanu” ºi-a deschis stagiunea2013/2014, sub un nou directorat ºi cuperspective „imobiliare” noi, chiar la începutul luinoiembrie, cu o sãptãmânã de evenimente, nunumai teatrale: spectacole, expoziþii, lansãri decarte, inaugurarea noului sediu etc. Aflat întranzit, am reuºit sã vãd doar trei spectacole laSfântu Gheorghe, dar popasul m-a fãcut sãinteracþionez iarãºi, ca pe vremuri, cu prieteniidin echipa teatrului.
Paparazzi sau cronica unui rãsãrit de soareavortat de Matei Viºniec a fost prima premierã anoului sezon teatral. Textul lui Viºniec, cu ooarecare vogã în ultimul an, nu e unul comod,nici regizoral, nici scenic, prin constrângeri„poetice”, sã le zic aºa, ori spaþiale. Existenþarizibil-abulicã a unei comunitãþi tâmp-tabloidizate,în care diverºi paparazzi vâneazã amantlâcuri orise vâneazã între ei, abia un orb bãgând de seamãapropierea apocalipsei, e un subiect mai degrabãmetafizic decât teatral-dinamic.
Or, din aceastã perspectivã, o anumitã ghicitãprecipitare a regizorului Dan Þopa de a finalizaspectacolul – laolaltã cu obligaþii directorial-administrative – s-a simþit la premierã,reprezentaþia nefiind îndeajuns „aºezatã”. Dincolode asta însã, o lecturã regizoralã de acuitate a fostsesizabilã în „paradoxismul” înscenãrii. Decorulconceput de Sorana Þopa a conturat un universkitsch-burghez, de orãºel tihnit-patriarhal, înrãspãr cu agitaþia gãunoasã a eroilor, aferaþi caniºte gângãnii rãtãcite.
Cu aportul actorilor de la Sfântu Gheorghe,talentaþi ºi experimentaþi (Duþa Guruianu, IleanaSurdu, Sergiu Aliuº, Camelia Paraschiv, MonaCodreanu, Ion Fiscuteanu jr., Sebastian Marina,Claudia Ardelean, Daniel Rizea), Paparazzi esteun spectacol cu potenþial, deºi premiera a avut un
31TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Spectacole de-acum un an...Claudiu Groza
teatru
Hai iu iu nu Hey you you
Absurdul a îmbãtrânit. Trãiascã absurdul! Peaceastã parafrazã ionescianã, pe cât deretoricã pe atât de real incitantã (nu numai
în perimetrul discursului teatral), se întemeiazã înmare parte structura oarecum recapitulativãtematic a spectacolului Ce nemaipomenitãaiurealã!, realizat de Silviu Purcãrete la TeatrulNaþional din Cluj. Ce recupereazã Purcãretesintetizând/traversând ansamblul problematic dinteatrul ionescian? Un plus de credibilizaresubiectivã a tehnicii promovate de autorulRinocerilor, dispus sã se proiecteze pe sine înhaosul social, mai tranºant decât în alte piese, înacest „formidable bordel” ajuns pe margineaprãpastiei ºi privindu-se în oglindã ca un uomofinito, fãrã puterea de a crede într-un Dumnezeuabsent. Absurdul (ionescian sau existenþial) evãzut ca joc al dezagregãrii sensului ºi, de aceea,un aer de sfârºit de joc sau de partidã seinsinueazã concluziv. O paradigmã scenicã a uneicuprinzãtoare viziuni asupra lumii, aparþinândunui însingurat ce ºi-a pregãtit valizele pentru aieºi din scena vieþii la fel de nedumerit de rostullui în „nemaipomenita aiurealã” în care s-apomenit trãind la un moment dat ca ºi atuncicând a intrat. Un joc mai degrabã ciclic decâtlinear, în egalã mãsurã comic ºi tragic, de uncomic fad, care nu mai încântã, ºi de un tragictern, care nu mai impresioneazã deoarece a fostacceptat tacit ca fãcând parte din joc.
Scena înþesatã de manechine pregãteºtespectatorul pentru debordante desfãºurãri de forþeactoriceºti, amplificând halucinaþiile anti-eroului,numit simplu Personajul. La doi ani diferenþã,Eugène Ionesco a scris douã piese cu subiectasemãnãtor, complementare pânã la un punct,printre ultimele din cariera sa: Ce nemaipomenitãaiurealã! (1973) ºi Omul cu valize (1975),propulsând ca personaj referenþial pe tipul abulic,timid, introvertit, dezorientat, rãtãcit prin desiºulvieþii, în spatele cãruia îl putem ghici uneori peînsuºi creatorul lui. În 2005, Alexandru Dabijamonta la Turda un foarte reuºit spectacol cu
Omul cu valize, având în fruntea distribuþiei peCornel Rãileanu. Astfel cã actorul vine dintr-unspectacol în altul cu aceeaºi minã de om blazat,încremenit în nedumerire, surd la îmbieri ºiextravaganþe comunicaþionale. Cu figura lui deinocent posac ºi buimac, Cornel Rãileanu sedovedeºte a fi un excelent mânuitor de singurãtãþiºi ambiguitãþi ezitante, excedat de angoase, prinsîn plasa halucinaþiilor cotidianului. El traverseazãoarecum din umbrã, ca personaj martor,spectacolul hilar al lumii din jurul sãu,configurând în grotesc ºi absurd dramainadaptatului funciar. El e personajul-spectator alpropriei vieþi analizate sumar în imaginifulgurante. Conflictul inter-personal cu lumea ºicu istoria primeºte consistenþã prin amplificareamijloacelor scenice înscrise în raportul rigiditate-forfotã. Utilizarea în numãr mare a manechinelorgrupate aleatoriu subliniazã staza, desprindereadin mersul vieþii (spre analizã obiectivã), precumºi multiplicarea individualitãþilor ameninþate cualienarea, izolarea, împietrirea în convenþiaconvieþuirii, furnizoare de nevroze. Dezavuareaacestor convenþii este marcatã prin dublarea ºitriplarea unor personaje, ironic desenate de mânaregizorului ca obsesii agasante, ilare, la care seadaugã aiuritoarea miºcare a interpreþilor dinscenele de gen. Planul real se îmbinã cu nãlucirile,nu puþine, ale insului timorat de prezentul mereuagresiv revãrsat peste intimitãþile sale vulnerabile.Culoarea absurdului sumbru, beckettian, seînvioreazã sub bagheta regizoralã primind comiceutilizãri în extrapolarea momentelor cheie, fieprin repetarea hazlie a unor replici ca „Staideparte de portãreasã”, fie prin portretul bi- sautridimensional aplicat unor colocatari insistenþi,intruºi în viaþa Personajului. Aceste portretecaricaturale au ceva din picturalitatea poznaºãconferitã pânzelor lui Picasso, cel care-ºireprezenta modelul din profil ºi din faþã peaceeaºi pânzã. Aºa apare Bãtrâna Doamnã în treiipostaze în interpretarea simultanã a actriþelor
Irina Wintze, Anca Hanu ºi Romina Merei. Eleformeazã un triplet comic remarcabil, þintindstereotipiile comportamentale. Doamna cu cãþeluºprimeºte douã înfãþiºãri: Patricia Brad ºi RamonaAtãnãsoaie. Soþul doamnei cu cãþeluº primeºtepatru dimensiuni: Ionuþ Caras, Cãtãlin Herlo,Silvius Iorga, Matei Rotaru. Dar rolul de bazã allui Cãtãlin Herlo în spectacol e Patronulrestaurantului, stãpânit fãrã ezitãri, bine înfipt înplanul real, aºa cum prestaþia Patriciei Brad seremarcã mai ales în Chelneriþa, lianã ºerpuitoarece se încolãceºte ademenitor în jurul Personajuluidevenit client permanent. Harababura atinge unpunct culminant când revoluþionarii ºi poliþiºtiipãtrund în local ºi manechinele, consideratesimboluri ale statorniciei în normalitatea socialã,sunt agresate ºi „ucise”. În forfota iscatã suntimplicaþi Ionuþ Caras ºi Cristian Rigman(revoluþionari) ºi Cristian Grosu ºi Matei Rotaru(poliþiºti). Tragismul este uºor persiflat în scenaRãnitului (Silvius Iorga) ºi a Mamei rãnitului(Irina Wintze), stârnind dezgustul pentru aceastãlume pe dos.
Alternanþa secvenþelor statice cu cele vivantepune în miºcare problematica piesei, axatã peideea dezvãluitã treptat dupã care viaþa estevãzutã ca o farsã nemaipomenitã, o maºinãrieprogramatã pentru autodistrugere. În intenþia luiSilviu Purcãrete se simte înaintarea pecoordonatele farsei spumoase, trase în tonicînveliº baroc, frizând (motivat!) amalgamul atentsupravegheat într-o compoziþie de o asemeneaeterogenã alcãtuire. Vizual ºi textual, insulînsingurat din romanul Însinguratul sau din piesaNoul locatar se întâlneºte în Ce formidablebordel! cu panica ºi cu haosul social stârnit derevoluþia din Delir în doi sau cu aberaþiile istorieidin Jocul de-a mãcelul. Sugerate din mers, acestetrimiteri dau adevãrata mãsurã, repovestitã, auniversului ionescian. Astfel cã produsul obþinutnu poate fi decât un conglomerat tematic, cuevidenþã închegat regizoral în volutele uneiharababuri copioase, derutante, atracþioase înfond.
3322
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
32 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Farsa unui însingurat - Ce nemaipomenitã aiurealã!
Adrian Þion
tempo nu mereu egal. Jucatã însã la viteza sa decroazierã, cu interpreþi în largul lor ºiinteracþionând dezinvolt, cum fac de obicei,montarea va fi un punct de rezistenþã al stagiunii,pentru cã filonul absurd e bine exploatat.
Despre Moartea pentru patrie, al doileaspectacol vãzut la Teatrul „Andrei Mureºanu”, îmivorbise chiar autorul piesei, Mihai Ignat,recomandându-mi montarea Mirelei Bucur, ovariantã de scenã care nu estompeazã nimic dinduritatea textului dramatic, dimpotrivã, îi dã unorizont vizual simplu, eficient ºi convingãtor.
Piesa lui Ignat e o frescã socialã, s-ar puteaspune pretenþios. De fapt, e povestea câtorvaoameni aflaþi în situaþii liminare, obligaþi sãreacþioneze cumva la provocãrile care le depãºescparcã puterile, legaþi totodatã prin nevãzute firedestinale. De la pensionarul care abia se miºcã,paranoizat de ideea cã însuºi nepotul sãu ar puteasã-l omoare ca sã-i moºteneascã garsoniera, lafemeia de 40 de ani în plinã depresie, în pandantcu gospodina istericã al cãrei soþ e ºi amantulvecinei, personajele piesei par sã respecte untraseu al promiscuitãþii, sãrãciei, lipsei de speranþãal unei lumi volatile. ªi, într-adevãr, ce li se
întâmplã la final pare sã confirme acest traseu, fiecã vorbim de sinuciderea veteranului de 90 de aniori de crima stupidã a bãrbatului cu aparenþã detatã responsabil ºi vecin gospodar. Nepotulbãtrânului ºi fata familiei oarecare nu pot nici eisã iasã din acest glob de sticlã, maturizându-sesubit doar pentru a prelua rolurile celor dinaintealor, implacabil...
Nu e nimic optimist în Moartea pentru patrie,dar personajele lui Mihai Ignat au „carne”, cumse spune, nu sunt schematice, nu dau impresia decliºeu, iar acest lucru a fost accentuat de MirelaBucur prin flerul cu care ºi-a ales actorii.
Ion Fiscuteanu jr. ºi Claudia Ardelean au aduspe scenã exact doza aceea de vitalitate niþelindiferentã, ego-centricã, a adolescenþei ce-ºi cautãlocul în lume. Sergiu Aliuº, Mona Codreanu ºiCamelia Paraschiv au fost adulþii uzaþi de trecereavremii ºi de mizerie, frustraþi ºi traumatizaþi. NaeCroitoru a întruchipat perfect ºi savuros imagineapensionarului ce-ºi trãieºte propriul ritm, desprinsdeja din mecanismul cotidianului. În fine, DanielRizea a fost un fel de mesager mut al Morþii înacest univers parcã îngheþat. Însã fiecare dintre eia ºtiut sã punã o amprentã personalã pe personaj,un tic, o marotã, un anumit fel de-a fi care sã-i
dea particularitate, care sã-l umanizeze ºi sãprovoace aºadar o reacþie din partea spectatorului,ieºit din starea de „asistenþã” amorfã. ªi au ºireuºit, pentru cã Moartea pentru patrie e unspectacol foarte omenesc, în ciuda culorii salelocale, „mizerabiliste”, pe care începem s-orefuzãm, dar nu pentru cã e o imagine vetustã, cipentru cã am obosit...
Monoloagele vecinului, un one-man show alactorului Laurenþiu Bãnescu, a fost ultimulspectacol pe care l-am vãzut la TAM. Unspectacol de o orã, cu titlul replicat-ironic, darcare n-are în comun cu Monoloagele vaginuluidecât succesiunea de secvenþe. Bãnescu aconturat, cu haz ºi inteligenþã, tipologii, de lapensionarul zgârcit ce-ºi închiriazã apartamentuldelabrat ca pe o vilã de lux la cocalarul lãudãrosori maniacul teoriilor conspiraþiei. Dar nuneapãrat ce a spus actorul a dat gustul – bun – alspectacolului sãu, ci mai ales cum a spus. Într-unspaþiu foarte limitat, cu posibilitãþi de miºcarereduse, Bãnescu a mizat pe toate resursele salevocale, fizice, gestuale ºi de mimicã pentru a-ºijuca eroii. ªi i-a ieºit de minune.
Al treilea lungmetraj al britanicului SteveMcQueen – al doilea realizat în StateleUnite ºi primul în care e implicat un mare
studio de producþie (21st Century Fox deþine oparte din Regency Enterprises) alãturi de caseintependente, cum e Film4 din Anglia sau Plan Ba lui Brad Pitt – propune o cãlãtorie în lumeasclaviei din Statele Unite, la mijlocul secolului alXIX-lea. Un proiect de anvergurã, filmat pepeliculã, impresionant din perspectiva producþiei,atît ca reconstrucþie a coloritului local, social ºiistoric, cît ºi ca nume de prim plan alecinematografului actual care apar pe ecran(Michael Fassbender, Paul Dano, Brad Pitt, PaulGiamatti), astfel, un film care aratã mult maiscump decît ar sugera bugetul sãu înainte devizionarea propriu-zisã a peliculei (un buget dedouãzeci de milioane de dolari).
Fie cã e vorba de al Doilea Rãzboi Mondial,fie cã e vorba de Revoluþia Românã din 1989, deRãzboiul din Irak sau de prinderea lui bin Laden,cu atît mai mult dacã e vorba de situaþii socio-politice peste care au trecut o sutã cincizeci deani, punerea lor în imagini care urmãresc oanumitã structurã dramaticã nu le poate facecredibile ca adevãr istoric. ªi aici nu am în vederemodul în care Haneke parafrazeazã vorbele luiGodard cînd se referã la faptul cã filmul ar fiminciunã, douãzeci ºi patru de cadre pe secundã,ca ºi cum, în cazul lui Steve McQueen, faptul cãel însuºi face parte din rasa supusã secole la rîndsupliciilor, atît în SUA cît ºi pe continentulpropriu, l-ar transforma într-o persoanã careconstruieºte o anumitã tezã prin acest film. Deparcã s-ar întoarce acum asupra istoriei pentru ada o palmã rasei albe – reflectînd, cumva, ca într-o oglindã, gîndirea unui Lincoln adus deSpielberg pe ecran, oglindã accesibilã priviriispectatorilor actuali.
Chiar dacã 12 ani în sclavie / 12 Years a Slavenu poate þinti adevãrul istoric, asta nu înseamnãcã filmul e lipsit de adevãruri. Unul e legat demodul în care mecanismele dramei te fac pe tine,ca spectator, sã îmbrãþiºezi binele, chiar dacã elare acum culoarea pe care erai obiºnuit sã oacorzi celuilalt pol, rãului. Apoi, un alt adevãr arfi acela al nevoii de a veni, ca gîndire, în istorialui astãzi. Cred cã toate persoanele cu minteaîntreagã realizeazã cã orice formã de sclavie repre-zintã ceva rãu ºi, în consecinþã, sclavia e ceva cetrebuie îndepãrtat din societate. În acest sens,rostul acestui film nu e acela de a moraliza pe osituare foarte clarã, ci, eventual, acela de a puneun punct discutãrii unei probleme (cum e cea arobiei fizice) – fãrã a trage cortina peste ea –,pentru a deschide (eventual) spaþiul analizeiproblemelor contemporane – cum ar fi sclaviaeconomicã (pentru a rãmîne în acelaºi registru),unde poveºtile sînt virulente – v. Assault on WallStreet, de exemplu – nu frumoase, estetizate,precum la McQueen. Pentru a ajunge la astãzi,vechile probleme – deja depãºite din punct devedere moral ºi politic, – ar trebui muzeificate, iarprocesul acesta are ºi o componentã artisticã, nudoar istoricã (ºtiinþificã). În acest sens, almuzeificãrii, sînt elocvente ultimele replici alefilmului, unele rostite în intimitatea cãminului: –Forgive me!... / – There is nothing to forgive!
În timp ce se afla pe vasul care îi transportadin nord spre New-Orleans, Solomon Northup,
eroul din 12 ani în sclavie, tîmplar de meserie,violonist de ocazie, aflã de la colegii de cãlãtoriecã pentru a supravieþui în noile circumstanþe încare va ajunge, ar trebui sã nu vorbeascã nimãnuidespre situaþia sa realã – cã este un negru ºcolit,cã s-a nãscut liber, cã e cãsãtorit, are copii ºi cã afost rãpit în Washington DC pentru a fi vîndut casclav. În faþa acestor recomandãri, SolomonNorthup spune cã el doreºte sã trãiascã, nu sãsupravieþuiascã. În dinamica dintre a trãi ºi asupravieþui se înscrie demersul lui McQueen dinacest film, unul care evolueazã într-o paradigmã acorporalitãþii – care vizeazã greutatea politicã acorpului – vizibilã ºi în primul sãu proiectcinematografic, Hunger.
În Hunger corpul era negat pentru a face locunei idei, aceea cã instinctul de supravieþuire nueste mai puternic decît drepturile naturale ºipolitice, raþionale, conferite oamenilor. ªi celdintîi nu este mai puternic fiindcã posibilitateaautoconservãrii este garantatã politic odatã cuepoca modernã. Dacã politicul refuzã cetãþeanuluianumite drepturi, îi refuzã ºi posibilitatea de asupravieþui. Bobby Sands renunþã la corpul sãu, lasupravieþuire – supune corpul unui proces dedegradare ce se va dovedi mistuitor, – pentru aarãta, într-un final, cã dialectica rãu (brutalitateaautoritãþilor engleze) – rãu (nici prizonierii nuerau chiar miei sacrificaþi fãrã motiv), ambeleipostaze ale rãului fiind legate de supravieþuire,nu poate avea rezultate pozitive în relaþie cu atrãi (precum în logicã ºi limbaj, unde o dublãnegaþie este echivalentã cu o afirmaþie).
12 ani în sclavie urmãreºte problemacorporalitãþii (ca putãtoare a identitãþii umanemoderne) cu un accent diferit faþã de cel dinHunger. În ambele spaþii – închisoarea britanicã ºiplantaþiile din Louisiana – problema e aceea de acîºtiga un anumit statut politic pentru a puteadepãºi problema supravieþuirii, pentru a trece înpostura de a trãi. La 140 de ani de la întîmplãriletrãite de Northup, Sands alege protestul, grevafoamei, îºi închide instinctul de conservare pentrua amenda o conºtiinþã politicã deja cunoscãtoare.Pentru Northup o astfel de alegere nu e viabilãfiindcã, din punct de vedere politic, conºtiinþalibertãþii ºi construirea unui cadru politic favorabilautoconservãrii nu erau parte a unui proiectlegislativ încheiat. Dupã cum îi spun colegii decãlãtorie lui Northup, orice tip de protest pe carel-ar pune la cale e absurd odatã ce mare parte dincei aflaþi în aceeaºi situaþie cu el nu pot concepemental o altã stare decît cea a sclaviei. ªi,automat, autoritatea în faþã cãreia ar protesta –stãpînul – l-ar reduce la tãcere fãrã probleme ºifãrã urmãri. Chiar dacã ºi-ar dori altceva,Northup rãmîne sã spere, sã îºi caute norocul ºi,pentru asta, sã supravieþuiascã. Iar însupravieþuirea sa, spectatorul ajunge sã trãiascã.
Dar tocmai fiindcã se adreseazã uneiconºtiinþe care – din punct de vedere politic – dejaa depãºit situarea specificã epocii lui Northup,interesul lui 12 Years a Slave nu e vindicativ, cide a vindeca. Filmul muzeificã figurile specificeepocii respective ºi, pentru a evita posibile acuzede acþiune politicã lipsitã de onestitate, lemuzeificã în forme deja existente în spaþiul literarsau cinematografic ce priveºte problema sclavieiîn SUA – de la Coliba unchiului Tom ºi de lamemoriile scrise de Solomon Northup (filmul are
la bazã faptele trãite de Solomon Northup, dupãcum au fost descrise de acesta într-o carte al cãreititlu a fost împrumutat de film), la Amistad sauDjango Unchained.
Culorile hainelor sînt în acord cu luminasolarã sau cu modul în care aratã þãrîna. Cameracontemplã undele apei brãzdate de elicelemotorului vaporului, respirã cãldura solarã, dupãcum copacii Louisianei îi permit acesteia sãcoboare spre pãmînt. De la notele vieþii naturii,aparatul vine spre notele vieþii umane. Miºcãrilepersonajelor, cutele cãrnii, tremurul buzelor, totule atent surprins, în aºa fel încît fiecare notã afiinþei – între disperare ºi bucurie, în tumult ºi înrelaxare – sã rãmînã clarã, în luminã.
Pentru Steve McQueen, cineast ºi artist video,miºcãrile aparatului de filmat nu sîntîntîmplãtoare. Spectatorul e invitat lacontemplaþie, iar în interiorul contemplãrii,brutalitatea, suferinþa, groaza, lipsa moralitãþii ºiminciuna sînt deschise ca paranteze, camere pecare le construieºte într-un (posibil) muzeucinematografic. În secvenþa biciuirii lui Patsey(corpul care suferã, corpul deposedat deexistenþã), din dreptul chipului ei sau în dreptulchipului ei camera întotdeauna pleacã sau revineprintr-o miºcare semi-circularã, precum oparantezã în care intrãm. În interiorul cãreia,aparatul se deplaseazã în linii drepte, arãtînd(alte) chipuri, nebunie, vinã. ªi, imediat dupãaceastã secvenþã, tocmai pentru a sublinia cliºeelecu care lucreazã (istoria în proces de muzeificare),McQueen îl înfãþiºeazã pe Northup – cel care abicuit-o pe Patsey, sub ameninþarea stãpînului sãu,Epps – rupîndu-ºi vioara, sufletul sãu.
Ca aspect, scenografie, costume, imagine,replici uriaºe, ca împletire muzicalã pecoordonatele dramatice reprezentate (cu HansZimmer dirijor), 12 ani de sclavie strigã prinfiecare por al sãu: epic. Construit în siajulnaraþiunii hollywoodiene clasice (ea însãºimuzeificatã prin acest film), cu o privire dejaconºtientã de cei aproape 100 de ani scurºi de laNaºterea unei naþiuni / Birth of a Nation, 12 aniîn sclavie strigã prin aceiaºi pori: Cel mai marefilm despre sclavie EVERMADE!
3333
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
33TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
12 ani în sclavieLucian Maier
film
Dupã cum promiteam în textul dinnumãrul 271 al „Tribunei”, revin cu opoveste despre celelalte douã filme
prezente în competiþia Cannes 2013 care au fostprezente pe ecranele noastre în acestã toamnã ºiiarnã – Le passé, primul lungmetraj al lui AsgharFarhadi care ajunge la Cannes (el fiind pînãacum un obiºnuit al Berlinului), ºi InsideLlewyn Davis, ultimul proiect semnat de fraþiiCoen. Toate filmele au venit dinspre Cannesprin Independenþa Film, casa românã cea maiserioasã în ceea ce priveºte prezentareamainstream-ului cinematografic independent peecranele noastre. ªi pînã în luna aprilie, vor maifi distribuite patru filme importante aleCompetiþiei oficiale. La Grande Bellezza al luiPaolo Sorrentino, cîºtigãtorul celor maiimportante premii ale Academiei Europene deFilm va fi lansat în martie. Jeune et Jolie al luiFrançois Ozon ºi Borgman al lui Alex vanWarmerdam (unul dintre filmele mele preferateîn Competiþie) vor ajunge pe ecrane în aprilie,iar Like Father, Like Son al lui HirokazuKoreeda (o dramã de familie tratatã cît se poatede conformist) va veni în februarie.
Dupã numeroase premii cîºtigate la Berlin,Asghar Farhadi – un autor ale cãrui ultime filmeau fost prezentate ºi la TIFF, mã refer la AboutElly ºi la A Separation, ultimul fiind distribuitºi în cinematografele româneºti în 2011 – ajungeîntîia oarã la Cannes, în Competiþia oficialã. Cuprimul sãu proiect realizat în afara Iranului. Oproducþie francezã, Le passé / Trecutul.
Trecutul curge în liniile obiºnuite alefilmelor lui Farhadi. Suferinþa, traumele pe carele cauzeazã divorþul a douã persoane de vîrstãmijlocie constituie motorul dramatismului(accentuat, ca de obicei) acestei pelicule. Faþã deultimele douã proiecte ale autorului iranianaveam obiecþii legate de cursele narative pe careacesta le întindea spectatorului ºi faþã de modulîn care folosea esteticul pentru a-ºi susþineartificiile dramatice. Lucrurile se schimbã aici.Filmul e bine construit, crizele prin care autrecut ºi trec personajele sînt dezvãluite treptat,dupã o acumulare fireascã a tensiunii. ªi,necontenit, în felul în care sînt reliefaþi cei depe ecran, am fost bucuros sã constat cã Farhadia echilibrat personajele, încît exploziilenervoase, gesturile largi, care dãdeau tuºe detelenovelã proiectelor sale, sînt coerent încadrateîn universul dramatic edificat pe ecran.Personajele îºi motiveazã acþiunile ºi, chiar dacãsimþi prezenþa regizorului în spatele acestoracþiuni, chiar dacã realizezi cã vorbim de oarhitecturã narativã atent trasatã, e dificil sãcombaþi ideea cu care autorul iranian pãlmuieºtespectatorul la final. Pãlmuieºte fãrã sãmoralizeze, pãlmuieºte în genul lui Lars vonTrier din Breaking the Waves.
Cinematograful nu este angajat observaþionalîn proiect ºi nu existã exerciþii autoreferenþiale.Însã Farhadi e conºtient de posibilitãþilespaþiului în care opereazã ºi – în cîteva secvenþe– monteazã imaginile sau alege sã lase aparatulde filmat într-o poziþie anume, în aºa fel încîtprivitorului sã-i fie clar cã autorul ºtie cã are oresponsabilitate moralã faþã de personajele saleºi cã dacã a ales semnele vizibile pe ecran, le-aales fiindcã ele serveau cel mai bine ideii pecare voia sã o transmitã.
Apropo de filmãri ºi montaj, de exemplu, laînceputul peliculei, Marie (Bérénice Bejo) îl
aºteaptã pe Ahmad (Ali Mosaffa) la aeroportuldin Paris. Ahmad e soþul de care vrea sãdivorþeze. Nu s-au mai vãzut de patru ani, iarea, acum, are un nou iubit, pe Samir (TaharRahim, actorul din Un prophète). Ahmad e înterminal, ea e afarã, îi desparte un geam,schimbã cîteva cuvinte, dar de fiecare datã cîndun personaj rosteºte ceva, camera e alãturi decelãlalt personaj. Secvenþa e filmatã cît se poatede clasic, în cîmp-contracîmp. Doar cã aici,tocmai fiindcã replicile nu se aud, clasiculprimeºte cîteva tuºe ironice (funcþia respectiveifilmãri – aceea de a arãta receptorului totconþinutul replicii transmise – fiind amendatã).Inspirat e ºi modul în care e introdus titlulfilmului pe ecran. Afarã ploua puternic, Marieurcã la volan în parcarea aeroportului, seîncurcã în comenzile maºinii, trebuie sã iasã cuspatele, se uitã prin lunetã, ºtergãtorul bate cuputere ºi ºterge nu numai apa, ci ºi titlulfilmului, care apãruse pe ecran.
Trecutul e un film despre decizii în iubire,despre felul în care despãrþirile, reîndrãgostirileºi depresiile sînt resimþite ºi de adulþi ºi decopii, e un film care chestioneazã maturizareaforþatã ºi lipsurile pe care le aduce neîmplinireafamilialã. Sînt privite multe din locurile comuneale acestor situaþii, locuri pe care, de cele maimulte ori, nu reuºim sã le înþelegem fiindcã eprea dureros sã stãruim asupra lor. ªi aici apareacea regie de care vorbeam mai sus. Tocmaifiindcã sînt atît de multe locuri comunediscutate pe ecran – fãrã ca discuþia sã fie,totuºi, una comunã, banalã – era nevoie de ocoregrafie impresionantã pentru a le cuprinde ºisusþine pe toate. Coregrafia aceasta scoatefilmul din rîndul poveºtilor realiste, care privescîn viaþã, ºi – mai ales datoritã finalului – îl mutãîn rîndul poveºtilor conceptuale care privescspre viaþã. Filmul este prilejul unei discuþiidespre feþele iubirii, despre feþele familiei, esteun eseu care îºi împlineºte forma la final, cu oînchidere similarã celei din Silent Light (CarlosReygadas, 2007) ca impact ºi ca tãrie esteticã.
Tocmai de aceea, Trecutul e un film cumoralã – nu unul moralizator. Faþã de filmelesale anterioare, care moralizau prin recurs lasimbol (figura copilei de la finalul lui ASeparation, de exemplu) ºi, astfel, se împlineauca dramatism, Trecutul foloseºte simbolulpentru a conceptualiza ºi, astfel, se împlineºtedin punct de vedere dramaturgic. ªi The Past ºiInside Llewyn Davis au fost printre filmele caremi-au plãcut (destul de mult) la Cannes, unde,totuºi, preferatele mele au fost Heli ºi OnlyGod Forgives (dacã e vorba de Competiþiaoficialã) ºi Norte, The End Of History (oproducþie filipinezã semnatã de Lav Diaz) ºiecranizarea romanului Pe patul de moarte al luiFaulkner, realizatã de James Franco, As I LayDying, dacã e vorba de selecþia Un certainregard.
Inside Llewyn Davis e un film despreaspiraþie, despre dorinþa de a reuºi în lumeaartisticã. Personajul care dã numele filmului eun tînãr intepret de muzicã folk. Avea unpartener de scenã alãturi de care cunoscusesuccesul (pe plan local, cel puþin), însã acesta s-a sinucis. Llewyn Davis încearcã sã rãzbatã deunul singur, sã convingã impresarii importanþidin industrie, însã, cumva, ca în destinuloccidental al unei trupe precum Phoenix,
rãspunsurile nu sînt încurajatoare, fiindcã dejape portativul genului muzical în care evolueazãDavis se aflã alþi artiºti. Nu neaparat mai buni,dupã cum vom conºtientiza urmãrindu-l peDavis interpretînd cîteva piese, însã deja acolo.
Inside Llewyn Davis e o completare light,muzicalã, a celor gîndite de fraþii Coen înBarton Fink. Acolo era conceput un univers cunuanþe kafkiene prin care înþelegeam cum seînvîrt banii, ideile ºi carierele la Hollywood, aiciavem o imagine a ceea ce înseamnã accesul înzona muzicalã de vîrf. Pe fondul unui drumpersonal, al unui tînãr privit de fraþii Coen cumultã umanitate.
Filmul exceleazã în ceea ce priveºteproducþia. Modul în care cade lumina pepersonaje, felul în care camera – cu cãldurã ºiînþelegere – se apropie de ele, construcþia anilor’60 pe ecran, aici e vizibilã mãiestria fraþilorCoen. Cîteva momente în care glumiþele sîntpuþin cam evidente ºi, astfel, poate puþin forþatefaþã de þinuta generalã a filmului [în dialoguriledintre Llewyn (Oscar Isaac, la primul rolprincipal în cinema, dupã apariþii în Drive sauThe Bourne Legacy) ºi prietena sa, Jean(interpretatã de Carrey Mulligan)]. În film joacãºi Justin Timberlake, care, pentru mine, atît înfilm cît ºi în felul în care s-a comportat laCannes în conferinþa de presã a echipeifilmului, a fost o surprizã plãcutã importantã.Un joc discret pe ecran, într-un alt registru decîtcel al staturii pe care o are în realitateTimberlake în pop-ul contemporan, ºi oprezenþã destul de acidã la conferinþa de presã,amendînd întrebãrile de duzinã ale jurnaliºtilorprezenþi în salã (a fost întrebat, prin altele, cumde a putut sã interpreteze un personaj atît deumil, cînd el e un rãsfãþat al scenei muzicale!).
Minuþios, atent construit, în acelaºi timpcald ºi de o simplitate, de un firesc al expuneriicaptivante, Inside Llewyn Davis e unul dintrefilmele plasate în zona uºoarã, indie-degajatã acinematografiei semnate de fraþii Coen. Un filmuºor de plãcut, dar într-un sens datoritã cãruia –dacã l-am vedea repetat des – cinematograful aravea numai de cîºtigat.
3344
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
34 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Toamnã ºi iarnã cannezã (II)Lucian Maier
Era un început de toamnã, pe la începutulanilor ’60, când, imediat dupã prânz,împreunã cu pãrinþii, am intrat în clãdirea
Politehnicii, undeva pe lângã Gara de Nord dinBucureºti ºi, strecurându-mã cu greu prin mulþime,am reuºit sã ajung aproape de un avizier; dupã oscurtã cãutare, mi-am gãsit numele pe o listã. Astaa fost tot. Eram student.
Pentru tânãrul provincial de nici douãzeci deani, Bucureºtiul acelor vremuri era ca ºi Parisulpentru Rastignac, eroul balzacian venit dintr-uncapãt de lume sã cucereascã metropola. Uimit,începusem sã descopãr multe din frumuseþile aceluioraº ºi printre altele, redescoperisem cinematografia.Evident, totul era la o scarã mult mai mare decât înmicul meu oraº de provincie. Închipuiþi-vã, doar peun singur bulevard, de la Ciºmigiu ºi pânã la CasaArmatei, erau vreo ºase sau ºapte sãli decinematograf!
În anii aceia spectacolul de cinema era la marecãutare. Dacã era destul de greu sã prinzi un biletla Ateneul Român ca sã-l vezi pe marele dirijorHerbert von Karajan, credeþi-mã, tot aºa de greuputeai sã gãseºti un bilet la Divorþ italian, filmul luiPietro Germi, cu Marcello Mastroianni ºi ªtefaniaSandrelli. În primii ani ai deceniului ºase, multelucruri din viaþa noastrã au început sã fie ,,a’l italliano”. ªi când spun asta, mã gândesc laconcertele de la Sala Palatului ale lui RemoGermani, Boby Solo sau Marino Marini, larepertoriul cântãreþilor noºtri din marile localuri, lafashion-ul românilor, dar mai ales la cinematografie.
Primele filme italieneºti vizionate de mine înacei ani, au fost cele istorice, genul ,,peplum”,superproducþiile biblice în tehnicolor ºi ecran lat – oaltã noutate pentru mine – cum au fost Fabiola cuMichele Morgan ºi Michel Simon sau ScipioAfricanul al lui Carmine Gallone. Regizoriiamericani Cecil B. De Mille, Joseph Mankiewiczsau Mervin Leroy începuserã sã toarne înstudiourile italiene Cinecitta, cu actori americani,superproducþii ca Samson ºi Dalila sau Cele 12porunci.
Au urmat apoi comediile italieneºti cu Toto, unactor de comedie cu un umor complex, tandru,grotesc ºi în acelaºi timp patetic, filme ca Hoþii ºivardiºti al lui Steno ºi Monicelli sau AurulNeapolelui regizat de Vittorio de Sica. O altãcategorie de comedii aveau ca interpret un actorexuberant, indolent, o licheluþã leneºã dar cu unsplendid fond uman, tipul italianului cu vitalitatea,capacitatea de adaptare ºi voinþa sa de asupravieþui. Acesta era Alberto Sordi. Exuberanþastilului de joc al acestui actor va fi confruntatã cucâteva probe interpretative dificile, realizateimpecabil în filmele lui Federico Fellini ªeicul alb,Escrocii, în Marele rãzboi al lui Mario Monicelli sauîn Cu toþii acasã al lui Luigi Comencini.
Evident, nu pot sã nu vã povestesc desprefilmele de dragoste italieneºti. Nu o datã am fostmarcat de pasiunile lor violente, de eroi atinºi desentimentul culpabilitãþii, de tragediile unor fiinþe...Astfel am reuºit sã vizionez Cronica unei iubiri cuLucia Bose ºi Massimo Girotti, Romeo ºi Julieta allui Renato Castellani sau Senso al lui Visconti, cuAlida Valli.
Sigur cã toate aceste filme de care v-am povestit
au fost mai mult sau mai puþin semnificativepentru adolescentul acelor ani. Cel mult, încercamºi eu sã copiez un model de sacou, o anumitãcoafurã tip ,,Cicero” sau, de ce nu, un anumit ,,stil”de abordare a fetelor pe la dansurile din cãminelestudenþeºti.
Într-una din zile a apãrut pe ecranelebucureºtene Obsesie de Luchino Visconti. Era unfilm cu Massimo Girotti ºi Clara Calamani. Nuºtiam nimic despre el. Cunoºteam doar regizorul ºiunul din actori ºi asta m-a fãcut, într-o dimineaþãde primãvarã timpurie, sã intru în sala Bucureºti delângã Casa Armatei. Impactul a fost extraordinarpentru mine! Pe tot timpul proiecþiei priveam – laînceput nedumerit – la eroii de pe ecran. Erau niºtepersonaje simple, care semãnau extraordinar cuoamenii ce-i întâlneam adeseori pe stradã, era vorbade o lume sãracã, crudã, avidã ºi-n acelaºi timpsenzualã, era o lume modelatã de lupta zilnicãpentru existenþã!
Filmul acesta a constituit o adevãratã revoluþieesteticã în cinematografie. Probabil cã Visconti aavut la început un scenariu destul de precis ºi teribilde detaliat dar, pe parcurs, în contact cu actorii, încontact cu peisajul ºi din dorinþa de a face o operãadevãratã, el l-a transformat magistral! Mi-am dat ºieu seama cã acest film era începutul unui nou tipde cinematograf unde mediul devenea maiinteresant decât evenimentele ce se derulau.
Astfel a fost anunþat neorealismul!Iatã ce spunea marele regizor, scenarist ºi
scriitor Cesare Zavattini: ,,Neorealismul apare ca oreacþie faþã de realismul de tip vechi, care nuexprima realitatea, în timp ce noi vrem sãcunoaºtem esenþa, realitatea interioarã din spatelecelei exterioare”. Extraordinar spus! Neorealismulera un cinematograf anticonservator,anticonformist, care impunea o nouã stilisticã ºi unnou limbaj, bazate pe o ,,naraþiune simplã, peînlãturarea oricãrui retorism, pe un montaj alert ºiun dialog funcþional”, spunea regizorul LionelloGhirardini.
Sã nu uitãm cã, dupã rãzboi, condiþiile tehniceºi financiare erau destul de precare, dar dorinþaunor regizori de a da dovadã de o maximãautenticitate au impus filmãri în exteriorulstudiourilor, cu decoruri naturale ºi folosirea –atenþie! – a unor actori neprofesioniºti, dar care, subbagheta unor adevãraþi magicieni ca Vittorio DeSica, Roberto Rossellini, Federico Fellini, LuchinoVisconti sau De Santis, au reuºit nu o datã sãîntreacã aºteptãrile.
De fapt, actul de naºtere al neorealismului afost septembrie 1945, când a avut loc premierafilmului Roma, oraº deschis în regia lui RobertoRossellini, cu Anna Magnani ºi Aldo Fabrizi. Era unfilm care vorbea despre rezistenþa italianã, prilej dea face tabloul unei Italii sordide, mizere. A urmatîn 1946 Paisa de acelaºi Roberto Rossellini, carecontinuã trilogia rãzboiului, film în ºase episoadedespre Italia devastatã de rãzboi. Era un film cuactori neprofesioniºti, având un caractersemidocumentar.
Un alt subiect de mare actualitate eradelincvenþa minorilor în ambianþa Italiei postbeliceºi filmul Sciuscia al lui Vittorio De Sica trataaceastã problemã. Este tragedia unor copii copleºiþi
de atmosfera haoticã ºi coruptã de dupã rãzboi careerau obligaþi sã ispãºeascã o vinã ce nu le aparþinea.
În 1948 urmeazã Vânãtoare tragicã, debutulregizorului Giuseppe De Santis, un film careprezintã un episod violent din anii imediatpostbelici. Acest regizor, din poziþia de criticcinematografic, a stigmatizat moda ,,telefoaneloralbe”, convenþionalismul cinematografului italian ºia anunþat revoluþia neorealistã.
Una din operele de vârf ale neorealismului estePãmântul se cutremurã, realizat de Luchino Visconticare, folosind actori neprofesioniºti, relevã tabloulvieþii mizere a pescarilor din Sicilia. S-a filmat înafara studiourilor, în aer liber, noaptea ºi uneori subploaie, cât ºi în sordidele case pescãreºti. Pe dreptcuvânt, criticul A. Bazin spunea cã „pentru primadatã, un film întreg este egal intra ºi extra muros”!
O altã caracteristicã a neorealismului este de aface din cotidian, din cel mai banal lucru, otragedie, un adevãrat rechizitoriu.
Astfel, în 1949 a apãrut filmul Hoþi de bicicleteîn regia lui Vittorio De Sica, cu niºte actori aproapenecunoscuþi publicului, Lamberto Maggiorani,Liavella Carnel ºi Enzo Staiola. Era drama unui bietmuncitor cãruia i se furã bicicleta, pentru el, celmai valoros obiect – nu se putea lipsi de el încâºtigarea existenþei sale – ºi de aici drama teribilã aacestui om... Este de fapt tema singurãtãþii omuluiîn mijlocul unei lumi indiferente, ba uneori chiarostile. Am vãzut acest film pe la începutul anilor’60 ºi pentru mine, figura acelui ºomer necãjit aveao semnificaþie de-a dreptul universalã. Simboliza olume îndureratã, cu micile ei aspiraþii ºi cu propriulei rãzboi împotriva indiferenþei, intoleranþei ºiostilitãþii. Pânã la urmã, înclin sã cred cã povesteaasta e valabilã ºi astãzi...
În 1951 are loc la Cannes premiera filmuluiMiracol la Milano, în regia lui Vittorio De Sica, peun scenariu de Cesare Zavattini, cu actorii PaoloStopa ºi Francesco Galisano, care prezenta tabloulmizer al unei periferii milaneze. Despre acest film,criticul G. Rondolino spunea: ,,este o interpretare încheie fantasticã a realitãþii sociale ºi umane care stãla baza întregului cinematograf neorealist”. Filmuleste o parabolã metafizicã, cu intenþii sociale.
Filmul Umberto D. din 1952 al lui Vittorio DeSica, împreunã cu Hoþi de biciclete ºi Miracol laMilano formeazã o adevãratã trilogie a singurãtãþiiºi a disperãrii.
La începutul anilor ’60, toþi aceºti regizori decare v-am amintit vor simþi nevoia sã treacã de laaceastã perioadã experimentalã legatã de formuleneorealiste, la o nouã perioadã, de maturitate.
Aºa au apãrut câteva filme care mi-au încântatanii studenþiei, cum ar fi Strigãtul lui MichelangeloAntonioni, apoi Sfidarea, regizat de Francesco Rosi,extraordinarul La dolce vita al lui Federico Fellini,Aventura lui Michelangelo Antonioni sau Rocco ºifraþi sãi al lui Visconti. Nu pot sã nu amintesc ºidespre sofisticatele pelicule Noaptea (1961) ºiEclipsa (1962) ale lui Antonioni.
Aceste filme, apãrute pe la începutul anilor ’60,marcau oarecum sfârºitul neorealismului, chiar dacãunele accente ale acestui curent se mai revãd înscenariile lor. Erau filme care nu vroiau sã fie odenunþare, nici un bilanþ. Nici chiar o pledoariepentru vreo oarece cauzã. Era doar ca ºi cum unmedic lua temperatura unei lumi bolnave, cuprinsede febrã...
3355
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
35TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014
Neorealismul italian -o revoluþie esteticã
Ioan Meghea
remember cinematografic
3366
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
din lirica universalã
Charles Causley 2
inedit
Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XVIII) 3
cãrþi în actualitate
Dorin Mureºan Despre un Isus altfel 4
Ioan Negru Aºii sau Despre o anume ascezã 5
Gheorghe Secheºan Lume, umanitate ºi omenie în
comunism 6
comentarii
ªtefan Angi (Des)tãinuiri triunghiulare 7
ªtefan Manasia La manºa micuþului Cessna 182,
survolînd undergroundul clujean... 9
poezia
Alexandru Roºu 10
parodia la tribunã
Lucian Perþa Alexandru Roºu 10
interviu
de vorbã cu academicianul Irinel Popescu
"Un chirurg nu are voie sã fie stãpânit de fricã" 11
opinii
Iacob Altman Diferenþa dintre economie ºi
meteorologie 13
Petru Romoºan Apucãturi fanariote sau o prãbuºire în
istorie 14
Isabela Vasiliu-Scraba "Tãcerea descriptivã" a filozofului
Nae Ionescu 15
Aurel Sasu Omul grotei 17
concurs Ioan Slavici
Catia Maxim Slow motion 18
confesiuni
Nicolae Dan Fruntelatã Luceafãrul de sâmbãtã seara ºi
de nouã ani în minã (II) 20
filosofie
Remus Foltoº Soteriologia lui Nae Ionescu 22
Iovan Drehe Strãinul din Callipolis (IV) 23
istoria
Gheorghe Petrov Arheologia crimelor comunismului 25
showmustgoon
Oana Pughineanu O searã de Crãciun 27
muzica
de vorbã cu Marius Budoiu, directorul Operei Române din
Cluj "Opera rãmâne cel mai complex mod de
exprimare în artã" 28
teatru
Claudiu Groza Spectacole de-acum un an... 31
Adrian Þion Ce nemaipomenitã aiurealã! 32
film
Lucian Maier 12 ani în sclavie 33
Lucian Maier Toamnã ºi iarnã cannezã (II) 34
remember cinematografic
Ioan Meghea Neorealismul italian -o revoluþie esteticã 35
plastica
Ovidiu Petca Strigoii 36
sumar
Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.
ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
plastica
StrigoiiOvidiu Petca
Kriangkrai Kongkhanun Barcã (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm
Dintr-un rezervor nesecat de tinere talente alefacultãþilor de profil din Bangkok, aflate într-o fazã rapidã de modernizare, în ultimul
deceniu, Thailanda a devenit un centru mondial algraficii cu rol determinant, mulþumitã Trienalei degravurã ºi desen, care anul trecut s-a aflat la cea dea treia ediþie. Trienala este organizatã deUniversitatea Silpakorn cu sprijinul administraþieilocale, al casei regale, în special al prinþesei MahaChakri Sirindhorn. Alteþa sa regalã cochetezã, larândul ei, cu artele grafice.
Cele cinci ediþii ale bienalei de graficã clujene aureflectat fenomenul thailandez prin participareamasivã a ºcolii de graficã din Thailanda, tineretalente în afirmare atunci, personalitãþi conturate,recunoscute pe plan mondial acum.
Kriangkrai Kongkhanun a debutat pe simezeleclujene cu ocazia expoziþiei Oraºe Europene, par-ticipând apoi la Bienala de Graficã Micã-Cluj în2003 ºi 2005. S-a remarcat ca o voce distinctã, cuun stil personal. A urmat un parcurs ascendent, par-ticipant ºi premiat la bienale de profil, cu expoziþiipersonale în 23 de þãri din Europa, Asia ºi America.Acest artist vizionar, cu rãdãcini adãnci în tradiþiaautohtonã ºi în filosofia budistã, ºi-a consolidatpregãtirea profesionalã în Italia, absolvind Academiade Arte Frumoase din Florenþa. ªi-a îmbogãþitcunoºtinþele obþinute în þara natalã studiind tehni-cile clasice specifice gravurii europene ºi disecând înmuzee operele unor mari maeºtri europeni.
Anul trecut a avut o întoarcere spectaculoasã pemeleagurile natale cu o expoziþie eveniment, intitu-latã Strigoii, la Galeria Nr. 1 din Bangkok. Expoziþiaeste dovada consecvenþei, a viziunii ºi a stiluluirãmase nealterate de periplul european, asemeneaeducaþiei ºi spiritului budist. Asistãm mai degrabã la
înglobarea organicã ºi discretã a noilor cunoºtinþe ºivalori. Aceastã expoziþie, la scurt timp, a fostdublatã de o nouã dezvãluire alãturi de artistacolumbianã Angélica María Zorilla. De data astafiind vorba de un ping-pong artistic, intitulatBackforth.
Expoziþia Strigoii este o translaþie a preocupãrilorºi a emoþiilor zilnice în lumea miticã a strigoilorsadici, “nemuritorii” care bântuie memoria colectivãorientalã. Permanenta luptã cu strigoii se traduce înplan artistic, prin pãstrarea nealteratã a personali-tãþii, a autonomiei, prin autocontrol. Desenulmonocrom, curat ºi viguros, totodatã sigur ºi con-cret, reprezentând aripi ascendente, este încercat depete roºii sugerând lacrimi de sânge ºi de petaleroºii însângerate. Ochii din zona gri reprezintãemoþia, care este esenþa actului creator ºi care, binestãpânit, este o armã puternicã, paºnicã ºi curatã.Acest subiect, al emoþiei, este preluat din preceden-tele expoziþii: Pragul simþurilor ºi Nelinºtit II lagaleriile Tally Beck ºi Cavin-Morris din New York.
Aceastã lume misterioasã are cãutare în con-sumul cultural occidental graþie noilor producþiicinematografice ale Orientului Extrem. Am remarcatnumeroºi plasticieni orientali, dar ºi latino-americani,care exploreazã acest curent sau se pliazã, cedeazãcurentului în scopuri comerciale.
Lui Kongkhanun nu-i putem aplica aceastãetichetã.
Invitaþia la expoziþia Tribuna Graphic 2010 apermis graficianului o întoarcere pe simezeleMuzeului de Artã din Cluj cu o lucrare din seriaAtingerea ignoranþei (2009).
![De la predicţia salturilor condiţionate la o problemă ...webspace.ulbsibiu.ro/lucian.vintan/html/Curs_festiv_2008.pdf · matematice transcendente sunt Borel-normale?] Definiţia](https://static.documente.net/doc/80x56/5e2b174b96e8d72cf063595b/de-la-predicia-salturilor-condiionate-la-o-problemf-matematice-transcendente.jpg)
