Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 288...TRIBUNA 288 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei...

TRIBUNA 288

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã • ss ee rr ii ee nn oo uu ãã • aa nn uu ll XX II II II • 11 - 11 55 ss ee pp tt ee mm bb rr ii ee 22 00 11 44

Râsul lui PatapieviciAura ChristiSorin Grecu

Poeme Dan Damaschin

FriedrichMichael

Puºi Dinulescu

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

An

drei M

arga - Virgil I. B

ãrbat, u

n gân

ditor de referinþã

Ilustraþia numãrului: László Tóth

2 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalãJohn KKeats

TToo OOnnee WWhhoo HHaass BBeeeenn LLoonngg iinn CCiittyy PPeenntt

To one who has been long in city pent,‘Tis very sweet to look into the fairAnd open face to heaven, - to breathe a prayerFull in the smile of the blue firmament.Who is more happy, when, with heart’s content,Fatigued he sinks into some pleasant lairOf wavy grass, and reads a debonairAnd gentle tale of love and languishment?

Returning home at evening, with an earCatching the notes of Philomel, - an eyeWatching the sailing cloudlet’s bright career,He mourns the day so soon has glided by,E’en like the passage of an angel’s tearThat falls through the clear ether silently.

CCeelluuii ccee-aa ffoosstt pprreeaa mmuulltt îînn uurrbbee rroobb

Celui ce-a fost prea mult în urbe rob,Preadulce-i e sã vadã târg de þarã,ªi sã rãsufle-n sus o rugã, clarã,Spre-azurul clar dând vorbe, bob cu bob.ªi cine-i mai ferice, mulþumitSã cadã-ntr-un alcov de ierbi înalteªi sã citeascã, desfãtat, o carteDulce scriind de dor ºi de iubit?

ªi-n drum spre casã, seara, auzindPrivighetoarea c-o ureche ºiCu-un ochi la noriºorul strãlucindCum trece, cine ziua n-ar jeli,Ca lacrima de înger ce-a cãzutPrin limpede vãzduh trecând, tãcut.

BBrriigghhtt SSttaarr!! WWoouulldd II WWeerree SStteeaaddffaasstt aass TThhoouu AArrtt

Bright star! Would I were steadfast as thou art – Not in lone splendour hung aloft the night,And watching, with eternal lids apart,Like Nature’s patient sleepless Eremite,The moving waters at their priestlike taskOf pure ablution round earth’s human shores,Or gazing on the new soft-fallen maskOf snow upon the mountains and the moors –

No – yet still steadfast, still unchangeable, Pillowed upon my fair love’s ripening breast,To feel for ever its soft fall and swell,Awake for ever in a sweet unrest,Still, still to hear her tender-taken breath,And so live ever – or else swoon to death.

SStteeaa ccee lluucceeººttii!! SSttaattoorrnniicc mm-aaºº ddoorrii

Stea ce luceºti! Statornic m-aº dori,Ca tine – nu departe-n noapte stând,Din pleoape-n veci deschise spre-a priviCum al Naturii treaz Sihastru, blând,Blagosloveºte apele ce crescSpre-al lumii mal de suflete ºi dândMir preoþesc. Ori, obrãzar ceresc,Pe munþi ºi mlaºtini, ca zãpezi cãzând –

Nu – tot statornicã, de neschimbat,Stând pe-al iubitei mele piept în pârg,Sã-l simþi crescând, cãzând, în rãsuflat,Deºtept în somn neliniºtit, de sârg,Tac-tot, tac-tot, s-aud suflarea-i dulce,ªi-aºa-oi trãi, ori moartea-o sã mã culce.

Traducere de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

Aºa cum îl cunoaºtem pe Constantin Noica dinscrierile sale, putem spune cã lucrarea pe care oanalizãm în acest scurt eseu se încadreazã

printre acelea mai puþin „digerabile”, cu toate, saupoate tocmai de aceea, cã reprezintã o lucrare dedoctorat. Publicatã în timpul celui de-al Doilea RãzboiMondial, Schiþã pentru istoria lui Cum e cu putinþãceva nou reprezintã o bunã propedeuticã pentru oistorie a filosofiei europene, atingând în treacãt atâtprobleme de ontologie cât ºi de gnoseologie care, camomente cruciale, au influenþat ideologia metafizicã aEuropei. Spunem, „în treacãt” pentru cã, dindoctrinele filosofilor celor mai importanþi, este preluatdoar ceea ce era relevant ºi pregnant din acestedoctrine, relevant pentru problema cunoaºterii. Dardeºi este vorba despre putinþa lui ceva nou, Noicaderuleazã în faþa ochilor noºtri o întreagã pleiadã deprobleme care nu ating numai problema teorieicunoaºterii ci ºi cele mai acute rezolvãri ontologice lacare duc aceste gnoseologii. De aceea, Noica preia dinproblematica stufoasã a filosofilor, mai întâiproblemele de ontologie ºi mai pe urmã deduce dinacestea esenþa gnoseologicã. Deci mai întâi e vorba defizicã ºi metafizicã ºi de abia pe urmã de cunoaºtere.Este evident cã n-ar fi putut fi invers, cãci, cel puþinpânã la raþionaliºti, unde se opreºte istoria lui Cum ecu putinþã ceva nou; Noica nu poate absolvi teoriacunoaºterii de bagajul ontologiei care atârnã greu decea dintâi. ºi nu e un lucru întâmplãtor acesta. Pentrucã dacã ºtiinþa modernã nu mai are nevoie de fizicasau metafizica antice, medievale ºi moderne, e pentrucã specializãrile gnoseologiei moderne ºicontemporane dau seamã mai mult de Psihologiacognitivã la care s-ar putea reduce orice cunoaºtereasupra intelectului. Specializarea acerbã, excesivã ºiextraordinar de exactã a psihologiei nu mai are nevoiede o fizicã sau o metafizicã – aºa cum erau nevoite sãse raporteze la acestea cunoaºterea anticã, medievalã ºimodernã. În epoca pozitivismului, evident, ele nu-ºimai au rostul, dar frumuseþea fizicii ºi metafiziciivechi este cea care l-a vrãjit pe Noica ºi pe mulþi,mulþi alþi contemporani astfel ca ei sã mai curtezeastfel de rezolvãri, nu pentru valabilitatea dinactualitate a acestora ci, cum am spus, pentrufrumuseþea lor. Scriind o istorie a cunoaºterii, Noicascrie o istorie a fizicii ºi metafizicii. Care vor fiatuurile acestor speculaþii deja perimate nu numai devremuri dar ºi de comentariile abundente ºiexhaustive? Atuurile sunt cele pe care le vedea ºiHegel scriind o istorie a filosofiei care abunda desensuri ascunse care se puteau sprijini unele pe alteledevenind o istorie cu sens, o istorie în care ceea ce eravechi avea, prin sintezele succesive, valoarea unuigermen care se perpetua mai departe cu fiecare filosof,de-a lungul unei înºiruiri unde nimic nu mai eraîntâmplãtor; totul era necesar. Aºa este ºi la Noica. Elgãseºte, asemenea lui Hegel, posibilitatea evoluþieiprogresive a aceleiaºi idei care nu se schimbã de lafilosof la filosof decât spre a se îmbogãþi ºi a integraceea ce era vechi într-un altceva nou. De aici ºi titlulvolumului luat în discuþie. Dar mai este de subliniatceva foarte important: frumuseþea tuturor ontologiiloranalizate de Noica vine din frumuseþea pe care numaio explicaþie de ordin holistic a dubletului Cunoaºtere-Existenþã o poate furniza. De aceea volumul lui Noicaeste cu atât mai important ºi mai relevant.

Pentru a pãtrunde abrupt în problematicã, revine

la a spune cã, evident, cel mai prodigios, dar ºi celdintâi care ia în serios metafizica, rãmâne Platon. Ceamai bogatã operã, dar ºi cea care se poate imbrica cuorice mecanism al vreuneia dintre ideologiile ulterioareale Europei, din cele mai vechi timpuri ºi pânã înzilele noastre, rãmâne opera lui Platon. Orice dualismontologic arhaic dispune de o lume perisabilã, cea deaici, ºi una corespondentã sau corelativã, aflatãdincolo. Aici ºi dincolo este referinþa oricãrui demers,fie cã vorbim de mit, fie cã vorbim de magie – dacãeste sã ne raportãm la perioada auroralã a istorieiuniversale. Mircea Eliade, în Aspecte ale mituluidetaliazã aceste probleme ºi subliniazã similitudineadintre ideologia religioasã arhaicã ºi cea pretinsraþionalã, sã spunem, cea a lui Platon. De asemeneamai precizãm ºi altã sursã ce opereazã cu asfel desimilitudine între mitic, magic ºi pe de altã parteraþional – Mythe et pensee chez les Grecs, de Jean-Pierre Vernant. Dacã în mitologie puterea ontosuluieste coapartanentã unui zeu, în filozofie acest zeu îºischimbã numele ºi devine un principiu. Pe picior deegalitate, ambele entitãþi vor fi evident înþelese cuacelaºi sens. Dar nu asta e chiar atât de important.Mai important este cã dubletul despre care am vorbitmai sus, Cunoaºtere-Existenþã, devine deosebit deefervescent atunci când, de-a lungul istoriei europene afilosofiei, se deschide odatã pentru totdeauna opoziþieifundamentale dintre subiect ºi obiect. Cea mai vecheformã de gândire, forma mentis europeanã estetocmai aceastã opoziþie între cunoaºtere ºi existenþã,între gând ºi fiinþã, între interior ºi exterior. La Platon,aceastã opoziþie subiect-obiect, ontologicã, va cãpãtadin punct de vedere gnoseologic, o ramificaþiesurprinzãtoare. Subiectul cunoscãtor trebuie înþeles îndublu sens: posesor a unei doxa sau pãrere(cunoaºtere inautenticã) ºi posesor al unei episteme,adevãr (cunoaºtere autenticã). De asemenea obiectulse ramificã în dublu sens: o realitate iluzorie ºiviciabilã (lumea sensibilã) ºi o realitate plenarã ºistabilã (lumea inteligibilã). Tocmai în aceastã dualitatedin sânul dubletului Cunoaºtere-Existenþã constã tot ceeste mai pregnant din punct de vedere filosofic. Noicaobservã cã posibilitatea existenþei lui ceva nou esteaceeaºi problemã a cunoaºterii ori problemacunoaºterii la Platon este în cãutarea lui cum este cuputinþã cunoaºterea în sine. Dupã cum rezultã,cunoaºterea în sine s-a transformat în una autenticã ºialta inautenticã. Evident cã cea autenticã rãmâne sãconteze, iar aceasta se exerseazã în participarea(metexis) la Ideile eterne. Participarea (metexis) esteun principiu nu numai gnoseologic ci ºi ontologic:copiile sensibile participã la ideile lor eterne. Iatã,incipientã, Fizica lui Aristotel. Dar sã revenim:conºtiinþa participã la ideile eterne – asta reprezintã înmod evident Dialectica platonicã. Dar mai apare ºi unalt fapt esenþial: ideile participã ºI unele la altele – ceeace Noica va specula tocmai pentru a distrugecaracterul eleatist (nemiºcarea, imobilismul) alconºtiinþei ce se exercitã în procesul de cunoaºtere ºiceea ce permite sã-l gândim pe Ceva Nou. Cãci dacãideile participã unele la altele – iar acest fapt este binerecunoscut de cãtre Platon – atunci ele cunosc un soide miºcare lãuntricã într-o lume despre care se credeacã este absolut nemiºcatã. Urmând firul posibilitãþii decunoaºtere, în sânul toposului ideilor, este deosebit delimpede cã acolo trebuie sã existe miºcare internã saulãuntricã ºi prin urmare, acceptã Platon, procesualitate,deci Ceva Nou. Aºadar avem, la Platon, un dualismmetafizic recunoscut ºi, ca orice dualism, acestaacceptã un universal ºi un individual. Vom vedea cã, la

Aristotel, nu vom avea decât un individual care areputerea unui universal, înglobându-i pur ºi simplusensul de universal.

Aºadar trecând la Aristotel, vom regãsi cele douãentitãþi – forma ºi materia, ideea ºi copia, dar, dupãcum am precizat, forma ºi materia sunt douã feþe aleaceleiaºi medalii. Materia este virtualitatea purã care,determinându-se devine din potenþã, actualitate. Actulpur este deci materia determinatã – acest lucru dinpunct de vedere ontologic. Forma sau actul învãluietoatã fãptura materialã cu un bagaj teleologic foarteprecis astfel cã fiecare lucru aflat în miºcare tinde sãse determine, sã treacã de la indeterminare ladeterminare, explicându-se astfel procesul universal.Este evident cã sursa miºcãrii universale nu poate sãfie decât nemiºcatã. Acest topos este Primum Movens,principiul divin, care deºi imobil este sursa oricãreimobilitãþi. Dar înþelegând cã trebuie sã ne raportãm laceea ce este comun tuturor filosofilor analizaþi, neîntoarcem la dubletul Cunoaºtere-Existenþã, elementulcare, la Noica, reprezintã numitorul comun folosit încercetarea lui Ceva Nou. Iar avându-l în vedere peAristotel, trebuie sã spunem cã, aºa cum se imbricãpotenþialitatea cu actualitatea în ordinea Lumii, tot aºase petrece la nivelul subiectului cunoscãtor: intelectul,cel mai de preþ organ al cunoaºterii, suferã, laAristotel, o divizare sugestivã – intelectul activ ºiintelectul pasiv. Amândouã intelectele reprezintã, defapt, unul ºi acelaºi intelect, numai cã unul dã seamãde Realitatea acutã, pe când celãlalt de Posibilitateainertã. Evident cã Aristotel, pe urmele lui Platon, vaconferi acestui intelect calitatea de nemuritor. Mai peurmã Averroes, practicând aristotelismul, va acordaexistenþã eternã doar intelectului activ. Dar nu laaceste lucruri trebuie sã poposim. Mai degrabã artrebui sã precizãm cã atât cunoaºterea cât ºi existenþa,subiectul ºi obiectul, nu se mai bifurcã – la Aristotel.De la nivelul acestui realism aristotelic se proclamã cãorice cunoaºtere ºi orice lucru cunoscut prin aceastãcunoaºtere, se unesc într-un singur act care determinãatât ontologic cât ºi gnoseologic lucrul – pe de-o parteexistent; pe de alta, cel ce suportã cunoaºterea.

Trecând la fericitul Augustin ºi privindu-l dinperspectiva Cunoaºtere-Existenþã, subiect-obiect,trebuie sã specificãm cã doctrina acestui filosof creºtineste preluarea în multe puncte a platonismului. Însãnu se va da seamã, în ordinea cunoaºterii, de inneism– ca la Platon. Mai degrabã, spune Noica, trebuie sãvorbim, la Augustin, de un intrinsecism decât de un

33



TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 3

filosofie

Remus Foltoº

Teza de doctorat a luiConstantin Noica

Constantin Noica

Ana Ionesei, „Maldororiana” Iaºi, Editura Adenium, 2013

Ana Ionesei este, nu doar din punct de vedereintelectual, un hibrid. Dacã e sã dãm crezareprezentãrii de pe reversul paginii de gardã a

volumului sãu de debut, tânãra poetã a pãrãsit Iaºiulspre a se muta în Cluj-Napoca, unde a absolvitFacultate de filosofie ºi un master al Facultãþii delitere, ambele în cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai”. Acolaborat (sau poate încã o face, prezentarea nu esteprea limpede în aceastã privinþã) cu revistele Steauaºi Tribuna. Volumul în discuþie, „Maldororiana”, aapãrut în 2013 la editura Adenium ca urmare aconcursului de debut organizat anual de aceastã nouãediturã ieºeanã.

Formula poeticã pe care a mizat Ana Ionesei înacest debut este, sã o spunem de la început, una celpuþin riscantã. Cãci parodia, având ca subiectlivrescul ºi ca obiect chiar statutul pe care ºi-lpretinde debutanta, se rãsfrânge, nu-i aºa?, asupra eiînsãºi. Remarc aici, cu intenþie ironicã, o laturãsalutarã a acestui tip de text, cu atât mai mult cu câte vorba despre un debut. Sã reclami cã tinerii poeþiscuipã pe mormântul lui Baudelaire, cã ºterg podeauacu sonetele lui Shakespeare, schimbã, pe un telefonmobil, opera lui Eminescu, stau în faþa calculatorului,„citesc pe sãrite”, „suferã de plictis”, „întocmesctablouri clinice”, „se boteazã cu sânge ºi sudoare lapetreceri”, sunt porci spinoºi în cafenele, încearcãnarcoticele, dar sunt habarniºti când e vorba descrierea unui sonet, beau votcã ºi nu mai ºtiu cum egustul apei din fântâna bunicilor, „adorm la filmelelui Tarkovski”, „citesc Platon la toaletã”, nu-ºi asumãversurile concurenþei, „îºi rumegã atenþia avortatã demuzicã proastã”, sunt mizerabiliºti, „alergici la aercurat ºi (la) conexiunea slabã a internetului” (Tineriipoeþi), sã spui toate acestea în timp ce te pretinzi (fieºi implicit, ca autor) poet(ã) este o formã desatirizare parcã gata de a-þi confisca (sau justifica)

eºecul. Dar volumul acesta nu este, cu totul, un eºec.

Fireºte, tarele începãtorului sunt de gãsit (ºi aici) lanivelul unitãþii volumului, parte dintre poeme (printrãdare tematicã) fiind incluse în plachetã parcã sprea se ajunge la un numãr standard de pagini.Structural vorbind, textele care ies din matca parodic-satiricã puteau fi grupate, cred eu, într-o secþiunespecialã (separatã).

Tendinþa acestei debutante, de a-ºi transformalecturile într-o încondeiere pseudo-liricã, demontândpersonaje livreºti spre a ºi le supune, scopul nefiindaltul decât înlesnirea (sau acceptarea) „pe dinãuntru”a complexului de inferioritate faþã de marii autori, îndisonanþã cu autoraºii deja „terfeliþi” în primul poem,ar fi putut fi remarcabilã dacã ar fi fost mai subtilã.Este drept cã personajele marilor scriitori provoacã,îndeobºte, fireºti fantasmagorii sau debuºeemimetice. În Maldororiana, s-ar zice cã Ana Ioneseivrea sã devinã o (re)nãscãtoare de personaje, deºi pefond intuitiv, totuºi, cu repere mult prea clare când evorba despre nuanþele personale, ca ºi cum cineva arputea fi statuia vreunui artist dacã, arborând poziþiasculpturii, ar respecta toate detaliile originalului. Cualte cuvinte, trimiterile la Kafka, Hesse, Pessoa,Dostoievski etc., sau la personajele acestora, cuintenþie, uneori, moralizatoare, îmi par îngroºate ºi,din acest motiv, futile. Senzaþia este aceea cã AnaIonesei încearcã, de fapt, sã se substituie marilorautori, încãrcându-se, encomiast, cu aura lor. „M-amîntâlnit cu Fantoma lui Kafka,/ (…) Am întrebat-o cemai face Josef K, mi-a rãspuns cã la/ fel de rãu,/ iarde când cu apariþia tastaturilor circulã în stare de/dezmembrare” (pag. 11); „Lupul de stepã înfiind onimfetã din flori,/ care zi de zi în rochie prea scurtãpe un butuc/ rezemat de gard priveºte în curte lavecini.” (pag. 18), „Sunt o Marie Magdalenãanesteziatã” (pag. 23), „Cosânzeana strãluceºte îngeamul autobuzului” (pag. 55) º.a.m.d.. E ca oasumare a statutului de autor prea mic pentru ca:„Sã îngãlbeneascã filele cu numele tãu/ caligrafiat de

o fecioarã nebunã,/ Sã se mai potoleascã semnele deexclamaþie, sã tacã/ semnul întrebãrii,/ Sã se maievapore vitriolul dintre propoziþii.” (pag. 29)

Dincolo, însã, de poemele (majoritare în volum)în care parodia (fie cã alunecã spre bagatelizare, fiespre satirã) este proeminentã, existã, din loc în loc,parcã pierdute, poeme cu iz existenþial, proaspete ºipersonale. Cu acestea, Ana Ionesei reuºeºte sã seelibereze de spiritul critic-moralizator (ºi satirizator),pãrãseºte deriziunea ºi pãºeºte pe realul tãrâm alpoeziei. Abia aici se vãdeºte talentul tinerei autoare,însã pe spaþii mici, cu versuri surprinzãtoare prinirizaþiile lor metaforice: „Moartea, cea mai priceputãcosmeticianã,/ abia aºteaptã sã facã retuºurile finale”(pag. 16), „Povestea voastrã la fel de imposibilã caatâtea alte/ membre bolnave de fricã” (pag. 19), „ºidacã tocmai tu mi-ai tãia calea,/ care dintre noi artrece primul pe partea cealaltã a/ strãzii pe carecasele locuiesc în oameni?/ (…) pe care dintre noi îlva apuca primul durerea/ închipuitã de pe locul unuiorgan extirpat?” (pag. 31), „lacrimile mele sunt olimbã strãinã care-i face/ pe bãºtinaºi sã râdã” (pag.36), „Ne-am închis în multe sicrie de hârtie,/ Amsorbit otrava în locul celuilalt,/ Am fost douãscrisori care s-au încruciºat pe drum…” (pag. 37).

Din pãcate, o spun conclusiv, volumul AnaIonesei nu m-a convins. Cartea ei este, pe de o parte,mult prea explicitã, atât în intenþie cât ºi în rezultat,cãci subtilul produselor sale poetice, puse în balanþãcu facilul (sau chiar futilul) lor, iese, iremediabil, înpierdere. Pe de altã parte, volumul îmi pare camexpediat, nereuºind sã se susþinã structural, printematicã. Existã aici o lipsã de viziune, un fel de nuºtiu exact ce am de spus, deºi aº putea pune acestdefect ºi pe seama nerãbdãrii debutantului. Cred,însã, cã tânãra poetã ar putea ieºi la liman dacã arpãrãsi jocul intertextual în favoarea poeziei confesive,dacã ºi-ar muta ochiul de pe suprafaþa lumii (fie ealivrescã sau nu) spre (sau în) interiorul sãu. Desigur,la asta aº adãuga ºi rãbdarea. Poate cel mai greupariu al autorului cu el însuºi.

44




inneism. Acest intrinsecism prevede cã organuladevãratei cunoaºteri este cu adevãrat în interior darîntr-un interior care nu înseamnã inneism ci, dupãcum filosoful o spune chiar el însuºi, un interior încare „este ceva mai adânc decât noi înºine”. Asupraacestui fel de interior se apleacã atenþia lui Noica, iarcapitolul unde survin precizãrile se numeºte„Iluminarea”. Adâncimea cunoaºterii este garantatã deiluminarea divinã, iar dacã cunoaºtem ceva, asta sedatoreazã intervenþiei providenþei iluminatoare îngândirea noastrã. Astfel dubletul Cunoaºtere-Existenþãapare, la fericitul Augustin, ca „dualism quasi-platonian” prin punerea subiect-obiect, dar ºi ca„unitate quasi-aristotelicã” cãci între cunoaºtere ºiexistenþã nu existã, ca la un anumit Aristotel, falieseparativã ci dumnezeire ce „aruncã puntea”.

Oprindu-ne mai departe la Toma d’Aquino, ºianalizându-l pe scurt, trebuie sã privim din nou totuldin punctul de vedere al dubletului Cunoaºtere-Existenþã ºi ca la nici un altul nu apare mai evidentãaceastã punere a dubletului ca tezã. La Aquinat ceeace este revelator ºi ceea ce cuprinde într-un singurcuvânt realismul sãu de sorginte aristotelicã esteurmãtoarea propoziþie: adequatio rei et intellectus.Nimic mai pregnant! Pentru ca intelectul sã cunoascãeste necesar ca realitatea sã se adecveze acesteicunoaºteri ºi cum nu putem avea nimic în intelectcare sã nu fie în conformitate cu obiectul de cunoscut,tot aºa nici obiectul de cunoscut nu poate fi altceva

decât apare el în intelect. Perfecta similitudine întremateria din intelect ºi materia din lume; precum ºiîntre forma din intelect ºi forma din lume, este cheiaînþelegerii unui realism aristotelic acut – ar interpretaGilson. Cu toate acestea nu vom avea, ca la Aristotel,doar individualul cu rol de universal – asta în procesulde cunoaºtere, ci, mai mult, un universal ca formã aunui individual ca materie. Aºadar avem la Aquinatproblema lui Ceva Nou rezolvatã atât de simplu pecât de scolastic – Dumnezeul din Lume este fãuritorulcunoaºterii.

Trecând la empiriºti, câteva idei, Noica, lereliefeazã cât se poate de exact. F. Bacon aduceproblema lui Ceva Nou numai ºi numai ca un„cumul” de cunoºtinþe la care se ajunge pe bazainducþiei. J. Locke va extrage ideile care apar pe tabularasa direct din sensibilitate. Acestea sunt ideile simple.Ideile complexe sunt prelucrarea „asociaþionistã” aideilor simple, deci ele se fundamenteazã indirect totpe empirie. La Hume, Ceva Nou este practic imposibilcãci în cunoaºtere nu existã raport necesar între cauzãºi efect. Asta aruncã în aer toatã problema adecvãrii,care, ca idee minimã, putea explica un realismempirist. Iatã cum empiria transformã dubletulCunoaºtere-Existenþã într-un dublet: Cunoaºtere - Prin-Sensibil –– Existenþã - Prin-Experienþã. Nici una, nicicealaltã nu sunt deloc cu valoare de absolut, sau, maiexact, nu sunt cu valoare de adevãr. Atât cunoaºtereacât ºi existenþa sunt dinamitate ºi expulzate într-ozonã a imposibilitãþii nu numai de adecvare, una la

alta, dar ºi de inadecvare faþã de o instanþã a realitãþii.Realismul tomist este deja foarte departe!

Ajungând în finalul expunerii nicasiene, urmeazãsã ne oprim la raþionalism. Descartes ºi Leibniz suntactorii principali. Descartes acordã logicii numaidestinaþia de formã a expunerii – deci ca mecanismsecundar al cunoaºterii. La Leibniz logica estedestinatã descoperirii ºi invenþiei, în mod explicitrecunoscut. La Descartes, mai importantã decât logicapar sã fie conceptele care se lumineazã progresivprintr-o claritate divinã, trecând de la naturile simplela naturile complexe. Este evident cã, la Descartes,logica este un instrument al acelei Mathesisuniversalis. La Leibniz, în schimb, logica calculatoriedevine un scop în sine, ducând chiar pânã la mecanicã– o matematizare a invenþiei cãci se desfãºoarã înordinea urmãtoare: 1. determinarea noþiunilorfundamentale – inventarul tuturor conceptelor; 2.denumirea conceptelor prin caractere adecvate (ca închimie, de exemplu) ºi 3. combinatoria, adicã unuisubiect i se dau toate predicatele posibile.

Cam acestea ar fi aspectele care ne-au interesatmai mult. Evident, puteam fi mai preciºi însã nerezervãm dreptul de a considera cã foarte multe„neguri” s-au disipat de deasupra teoriei cunoaºterii –europene. ªi odatã cu ele, chipul de „învingãtorconceptual” al lui Noica, se poate profila mai exact înpanoplia unor comentatori care în epocã au rãmas cumult în urmã.

cãrþi în actualitate

Dorin Mureºan

Un debut cam expediat

India... Rabindranath Tagore... MirceaEliade... Maitreyi Devi... Sergiu Al-George... Amita Bhose... Taj Mahal... Shah

Jahan ºi Mumtaz Mahal... iar lista ar puteacontinua pânã încã departe, deci un þinut atâtde prezent încât numai numele care l-aucãlcat ºi trãit fac din el un mister, ocapodoperã, o revenire permanentã la fiinþa-i.Indiferent cã cititorul este doar familiarizatsau bine-cunoscãtor al scrierilor Ramayaneisau Mahabharatei, al Vedelor sau religiilorhinduse, al scrierilor lui Dasgupta,Coomaraswamy sau Tagore, toate acesteexperienþe, luându-le separat sau împreunã,nu pot depãºi mirajul clipei indiene, farmeculde a cãlca þãrâna vechilor zei sau de a respiraaerul templelor ridicate odatã cu începuturilelumii.

Fãrã a mai fi luatã în consideraremodalitatea pãtrunderii în aceastã lume,odatã ajunºi în pragul porþilor deschise ce factrecerea spre un univers compus în totalitatedin taine ºi mistere, încotro ne îndreptãmîntâi inima ºi gândul, pe ce ne aºternem întâimâna ºi privirea, de ce ne îndrãgostim întâiaoarã? De priveliºte, de legendã, de istorie, depoezia dimprejur, de noul-vechi? Într-uncadru în care imaginaþia începe a-ºi însuºi noicoordonate, în care îºi creeazã noi punctecardinale, sufletul începe a scrie, a compune,a cânta în inimã noi ode.

Trecând întâi prin Vanuatu, un tãrâmaproape necunoscut, ori, cel puþin, un tãrâmîncã plin de mister, legându-ºi timpul de acestpetec de pãmânt ºi prietenia cu cei care îi dauîn continuare viaþã, dar mai ales memorându-lîn scrierile-i, Hanna Bota îºi continuãaventura în þara Gangelui, aventurã transpusãextrem de bine în volumele Dansând peGange (Editura eLiteratura, Bucureºti, 2013) ºiPoeme hindice (Editura Limes, Floreºti-Cluj-Napoca, 2013), volume ce concentreazã atâtistoria Indiei, cât ºi poezia Indiei, mirajulIndiei, dar ºi neuitarea Indiei, neuitare care,cu siguranþã, s-ar naºte în fiecare din noi încazul unei întâlniri reale între noi, oamenii(muritorii), ºi tãrâmul zeilor (nemuritorii) cuale sale imnuri pãstrate peste vremuri.

Lavinia, personajul principal al aventuriiindiene, cãlãtoreºte în India, la Santiniketan(ºi nu numai), acolo unde Mircea Eliade „lasfârºitul lui iulie 1929, alãturi de Dasgupta ºiMaitreyi, strãbate cu automobilul cei 150 dekilometri pânã la Santiniketan. Îl cunoaºte peTagore ºi e încântat de Universitate, undecursurile se þineau în aer liber, în grãdinã.”1,acolo unde „lângã fiecare arbor se adunãdimineþile acei copii ºi adolescenþi fericiþi,aºezându-se turceºte în iarbã cu tãbliþa ºicãrþile pe genunchi. În aer liber, cu umbrapomului drept singura umbrã, cu vãzduhulclar deasupra, învãluiþi în aroma atâtor flori.Holi, pentru ei, înseamnã, în primul rând, osãrbãtoare cu dansuri ºi cântece, ºi dramecompuse de poet.”2. Ceea ce trebuie adãugatînsã, este faptul cã aventura nu se întindedoar de-a lungul basmului oriental: Agra,

Calcutta, de-a lungul Gangelui, în interiorulzidurilor Taj Mahalului ºi aºa mai departe, cicãlãtoria Laviniei se petrece, în primul rând,undeva înãuntrul fiinþei ei, în jurulîntrebãrilor ce îºi aºteptau cuminþi clipa ºi îninteriorul rãspunsurilor în cãutarea cãrora s-aplecat ºi, de abia la urmã, lângã farmeculconstrucþiilor ºi de-a lungul istoriei.

Cartea Hannei Bota poate fi privitã dintr-odublã perspectivã, ºi anume, atât perspectivarealã, cât ºi cea fictivã, cu alte cuvinte, HannaBota (autoarea) poate fi privitã prin ochiiLaviniei (eroina principalã) în oricare dinmomentele romanului, însã ºi Lavinia poate ficonfundatã, (re)gãsitã, în fiinþa Hannei Bota.În acest sens este necesarã doar reuºitadelimitãrii cadrelor, a celor douã imaginiasemãnãtor-distincte, sã nu fie atribuiteeronat, cât despre o contopire a situaþiilor,trebuie fãcutã doar atunci când situaþia oimpune. În clipa în care cititorul reuºeºteacest exerciþiu, reuºeºte sã þinã înanintea-i atâtun roman încãrcat de mister ºi suspans, cât ºiun jurnal de cãlãtorie foarte bine legat ºiînchegat, o carte din care nu va putea plecadecât temporar, deoarece „imaginea” aventuriiºi a personajelor îi va rãmâne timp îndelungatîntipãritã în amintire ºi fiindcã la un momentdat, acesta va reveni, neexistând altã cale, lapaginile ei ºi îi va acorda din nou rãgazulmeritat.

De cealaltã parte, ca o formã de acompleta „jurnalul indian”, Hanna Botaîntregeºte tabloul cãlãtoriei început prinromanul Dansând pe Gange cu încã unvolum în care îºi destãinuie trãirile, Poemehindice, un volum de versuri în care imaginilerãmân la fel de elegante, atmosfera sepãstreazã la fel de detaliatã în descrieri, însãscrisul se transformã într-unul mult maicompact, mult mai comprimat. Chiar ºi aºa,nimic din trãirile autoarei nu este pierdut dinvedere, nimic nu este lãsat la o parte, în acestsens stând mãrturie versuri precum „pânã s-ajung eu / tu te-ai fi ascuns în india cea fãrãde capãt”3 sau „paºii tãi mãsurau caldarâmulîn noapte într-un oraº strãin / ca ºi cum armãsura anii de pe cardul de credit al vieþii //pare sã-mi mai fi rãmas doar niºte mãrunþiºde trãit / tocmai de-aceea eternitatea mi s-adãruit”4 sau „visul poate fi la fel ca furtunade nisip a vremilor trecute / femeia în voaluripurtatã peste generaþii / bãrbatul strângând înbraþe propria-i întregire / aceeaºi poveste /iubirea nu se schimbã / nici demonii / nicizeul cel veºnic neschimbãtor prin fiinþã /suntem flãmânzi dupã basme cu final fericit /ca în filmele lui walt disney / frumos trãindpânã la adânci bãtrâneþi”5.

Despre India vorbind, presupun, e greu sãnu te atragã, sã nu îþi placã, sã nu te bucuride fiecare secundã în care îi respiri aerul.Despre cãrþile Hannei Bota, sunt sigur, nu sepoate întâmpla sã nu te bucuri de fiecareclipã celãlalt-trãitã ºi ascunsã dupã cortinacuvintelor, dupã magia trecutã prin faþa

ochiului: „casa ta e cât o cutie / ºi geniile sepot naºte în colibe / ca melcii îþi iei cutia înspate ºi pleci / roþile ricºei sunt prelungirilearticulaþiilor tale / ce se învârt în neastâmpãr/ iar drumul oricât de lung / ele îl ºtiu pe derost / cum caii bunicului / se întorceau acasãfãrã sã fie mânaþi / dacã bãtrânul aþipea încar de fericirea seceriºului bogat // sã nu mãînchizi în cutia ta / hindu / mi-s aripile lungi/ le-ai frânge ºi zborul s-ar opri / ce rost ar fisã mã numeºti pasãrea ta? / în noapte aiþipat ºi întunericul a þâºnit / rãnindu-mã / te-am ascultat deºi mi-aº dori sã fi fost ºtearsã /noaptea aceea din calendar // lasã-mã sã fiupasãre în cuibul din / arborele hindus debanian ce cu crengile-rãdãcini / atinge lumilede dincolo de paravan”6. Toate acestedescrieri ale Hannei Bota puse laolaltã cutrãirile lui Mircea Eliade, „e o mireasmã ce tetulburã, ce te ameþeºte, pe care nu ºtii cu cesã o identifici, nu ºtii unde sã o cauþi, care teizbeºte neîncetat în plinã faþã, ca un vântînfierbântat ºi mângâietor. E un parfumnemaiîntâlnit, care te va urmãri tot timpul înCeylon; ºi cu cât te vei adânci în junglã, cuatât îl vei simþi mai imaculat ºi maihalucinant”7, fac din India, din oamenii ce auîntâlnit-o, din cãrþile ce îi poartã portretul, olume ce nu trebuie lãsatã ascunsã ºi nicimodificatã, ci un univers ce trebuie primit însuflet aºa cum el singur se deschide.

Un punct personal de vedere este acela cãcele douã cãrþi hindice ale Hannei Botatrebuie citite de douã ori. Întâi se începe cuuna dintre cãrþi, oricare ar fi aceasta, ºi secontinuã cu cealaltã, iar apoi se începe cu ceadin urmã ºi se continuã cu cea dintâi. Cât deuºor se poate astfel observa cã „ºi Gangele seduce spre rãsãrit ...”8

NNoottee::1. Handoca, Mircea, Mircea Eliade: un uriaº

peste timp, Editura Orizonturi, Bucureºti, 2008,p. 65

2. Eliade, Mircea; cf. Handoca, Mircea,Mircea Eliade: un uriaº peste timp, EdituraOrizonturi, Bucureºti, 2008, p. 65.

3. Bota, Hanna, Poeme hindice, EdituraLimes, Floreºti (Cluj-Napoca), 2013, p. 47 (dinpoemul „Rãspuns”).

4. Bota, Hanna, op. cit., p. 49 (din poemul„Moment nocturn”).

5. Bota, Hanna, op. cit., p. 50 (din poemul„Femeia nisipurilor”).

6. Bota, Hanna, op. cit., p. 27 (poemul„Colivie”).

7. Eliade, Mircea; cf. Handoca, Mircea, op.cit., p. 57.

8. Bacovia, George, Opere, prefaþã,antologie, note, bibliografie de MihailPetroveanu, text stabilit, variante de CorneliaBotez, Editura Minerva, Bucureºti, 1978, p. 460.

55



5TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

Povestindu-te scriind încelãlalt-oglindã

Cristian-Paul Mozoru

Ioan Popa Sub zodia ispiteiCluj-Napoca, Ed. Grinta, 2014

Ioan Popa este prozatorul care ne-aamintit, încã de la debut, de operele deinspiraþie ruralã ale lui Ion Agârbiceanu.

De fapt, satul în care s-a nãscut ºi a fostdascãl de românã (Roºia de Secaº) se aflã învecinãtatea celui al “magistrului” amintit(Cenade). Ambii scriitori reflectã în opera lorumanitatea din Valea Secaºului, un þinutaflat undeva între Blaj ºi Sibiu.

Folclorist de certã autoritate, scriitoruleste autorul mai multor opere (povestiri,evocãri cu caracter memorialistic ºi, înspecial, romane) prin care s-a impus definitivîntre membrii de frunte ai filialei din AlbaIulia ºi nu numai.

Reþinem dintre scrierile sale literare:Odinioarã la Purpura, roman, 2001; Cerul ºipãmântul de acasã, roman, (2 vol.), 2002;Patimi ºi iubiri la Purpura, povestiri, 2003;Amarul fericirii, roman, 2006; De sub vãlulnegurii cãrunte (povestiri), 2008; Ultimascrisoare din America (povestiri), 2014 ºi Subzodia ispitei (roman), 2014.

În majoritatea operelor scrise pânã acum,universul imaginat are drept matrice satultransilvãnean privit sub multiplele-imanifestãri spirituale, sociale ºi economice îndiferite perioade. Prima ipostazã este aceeade dinaintea colectivizãrii, când valorilemorale, etice ºi religioase erau pãstrate cusfinþenie, când “gura satului” ºi “predica”preotului sancþionau abaterile, pãcatele ºimanifestãrile extreme ale firii omeneºti.Aºadar scriitorul a surprins un univers ruralîn plinã miºcare, deloc înþepenit în viziunesãmãnãtoristã, compus diversificat, populatde o lume eterogenã social ºi mintal. De aiciconflictele ºi împãcãrile, iubirile ºi certurile,chiar uciderile, însoþite de blesteme ºi bocete(vezi Odinioarã la Purpura).

Am scris, la apariþie, despre fiecare romanºi am subliniat talentul de evocator ºiportretist al autorului, apropiindu-l, în uneleprivinþe, de ceremonialul eposului populardin proza lui Ion Agârbiceanu. Dar, cuurmãtoarele scrieri ( Amarul fericirii ºi, maiales, Sub zodia ispitei) observãm o deplasarede la caracterul evocator ºi de la personajeleconcepute în manierã clasicã, spre tehnicilede analizã psihologicã modernã, monologulinterior, introspecþia ca modalitate decunoaºtere a propriului “eu”, comparat ºidiferenþiat de alte personaje cu care vieþuiescîn lumea satului mai apropiat decontemporaneitate.

Sigur, naratorul aruncã pe rând oriîncruciºat adevãrate reflectoare asuprainstituþiilor ºi obiceiurilor sãteºti, pentru aaduce în scenã personaje bine conturate. Elesunt vãzute în relaþia cu primãria, biserica,hora, fãgãdãul, nunta þãrãneascã, cu

dragostea ºi moartea.În primele romane, localitatea ruralã este

compusã din sãteni harnici ºi pãtimaºi, care-ºi duc zilele ºi parcurg anotimpurile muncindcu folos, pentru cã aceastã ocupaþie leasigurã, de la un an la altul, deopotrivã traiulºi statutul pe care-l meritã în judecata obºtei.Însã, când lumea sãteascã este silitã sãtraverseze anii blestemaþi ai comunismului,când ideologia acestuia a “sãpat” adânc înconºtiinþa ºi conduita oamenilor, înfãþiºareacuratã a satului s-a schimbat fundamental.

Se ºtie – ºi Ioan Popa a observat – cã, într-o jumãtate de veac, atmosfera satului idilicde altãdatã a apus. De aceea personajele sale,angrenate în tumultuoasa ºi contradictoria“epocã” socialistã, au parte de un sfârºittrist. Ele sunt niºte fiinþe umane “învinse”,fie din cauza unor frustrãri de ordinsentimental, fie din cauza unor aspiraþiiindividuale blocate, fie din cauza presiunilorcomuniste de tot felul. Toate acestea le-auvrãfuit viaþa ºi le-au schimbat destinul. Dinaceastã categorie fac parte personajele Monu(din Amarul fericirii) ºi Ilie a Gojnii (din Subzodia ispitei).

Spre deosebire de celelalte romane,ultimul e scris cu siguranþa naratorului careconstruieºte personajele principale dininterior, pe baza resurselor psihologice ºisufleteºti, manifestate în conduita lor. Înacest demers, ele sunt pe primul plan alnaraþiunii, iar relaþiile lor cu viaþa satuluiapar în al doilea rând. În felul acesta,pitorescul de naturã rusticã din sãrbãtori, dinvocabularul personajelor, din ocupaþiile lordiurne este distribuit cu zgârcenie ºi la loculpotrivit. Accentul cade pe dramatismultrãirilor, pe succesiunea sentimentelor dedragoste, de la primele priviri ºi schimburide replici laconice, pânã la dezlãnþuireainstinctualã în posesia cuplului erotic.Adeseori pasiunea eroticã vine în contradicþiecu judecata pãrinþilor ºi cu “gura” lumii,“instituþie” care admonesteazã ºi nu-i iartã peniciunul din parteneri: nici pe Ilie a Gojnii,nici pe cele douã surori, Firuþa ºi Vetuþa. Iarvictima, soþul înºelat (Pãtru Onului) semanifestã precum un animal hãituit, turbatde furie, care-ºi bate nevasta pentru cã l-aînºelat ºi l-a fãcut de “râsul lumii”.

Sigur, în paginile romanului mai apar, dincând în când, ecouri ale vieþii þãranului dealtãdatã. Dar accentul cade pe consecinþelecolectivizãrii asupra omului simplu, care s-aobiºnuit, treptat, sã mintã ºi sã fure dinrecolta de pe hotar. Iar când nu mai suportãvicisitudinile vieþii omului desproprietãrit detoate bunurile agonisite, sãtenii, în numãrcrescând, se orienteazã spre oraºele aflate înfebra industrializãrii (Blaj ºi Sebeº). Dincauza acestora, satul tradiþional a intrat îndisoluþie. La început, mai puþini þãrani, apoitot mai mulþi devin “navetiºti”. ScriitorulIoan Popa acordã un spaþiu deloc neglijabil

acestui fenomen care a golit satele deadevãraþii þãrani, pricepuþi ºi ataºaþi munciloragricole. Întâi copiii lor se stabilesc înmahalalele oraºelor, practicând tot felul demeserii strãine de ale pãrinþilor, apoi ºiaceºtia migreazã în medii urbane (Sibiu,Hunedoara), îmbrãcând salopetamuncitorilor. Din când în când, nevestele lorexclamã fãrã sã-ºi dea seama de ipostaza lorridicolã: “Sã trãiascã combinatul, cã mi-aangajat bãrbatul!”

Din cauza navetismului, pe uliþele satuluie tot mai multã liniºte, doar dumineca ºicând bate vântul atmosfera se învioreazã.Nemulþumirile de tot felul îi fac pe sãteniicare au mai rãmas sã devinã încrâncenaþi ºicertãreþi. Unii soþi fac dragoste nelegiuitã cuvecinele nãrãvaºe. Nimeni nu mai crede înmorala satului de altãdatã. La fãgãdãu seîncing bãtãi crunte ca în filmele de aventuri.Tabloul acesta tot mai asemãnãtor vremurilorapocaliptice îi determinã pe unii sãteniînvinºi ºi compromiºi, fie de autoritãþilesatului, fie de depravarea unor fiinþe dragilor cândva, sã demobilizeze, sã abandonezegospodãria cu toate ale ei ºi sã cadã în beþiinesfârºite, iar avutul sã-l înstrãineze. Astfeldecãderea devine inevitabilã.

Aºadar, în romanul lui Ioan Popa, Subzodia ispitei, drama satului pãrãsit e însoþitãde destrãmarea multor familii. Procesulacesta dual e surprins de scriitor cu panamuiatã în culori sumbre, întunecate, pe caresatul tradiþional din trecute vremi nu lecunoscuse.

De pildã, uitarea ºi abandonul s-auaºternut peste toate avuþiile unuia dinpersonajele romanului din categoriaamintitã.: “Ruina deveni atotstãpânitoare peograda lui. Un oblon al ferestrei de la casadinainte atârna într-o rânã. Susþinut doar debalamaua de sus, el descria miºcãri haotice,ciudate, în bãtaia vântului. Uºa ce-nchideapridvorul, scãpatã din încuietori, pendulaneîntrerupt într-o parte ºi-ntr-alta, cuscârþâitul ei sâcâitor, strãpungând auzurilecelor din preajmã. Doar cumpãna fântâniirãmãsese în picioare sã-nfrunte vântul,vremea ºi ploile, cu semeþia ei sporindsingurãtatea cãzutã peste bãtãtura ce nãºteaamintiri duioase din vremuri depãrtate.”

Notaþia frustã din acest pasaj sugereazãtocmai atmosfera deprimantã a unei lumicare se stinge treptat ºi sigur, pentru cã ºi-aîncheiat ciclul existenþei. Ea întãreºtesentimentul cã nimic nu este veºnic, nicichiar satul secular care a generat ºi perpetuato civilizaþie inconfundabilã.

66




Vistian Goia

Disoluþia satului tradiþional

„8. ªi Domnul a zis cãtre Satan: „Te-ai uitat larobul Meu Iov, cã nu este nici unul ca el pepãmânt fãrã prihanã ºi drept ºi temãtor deDumnezeu ºi care sã se fereascã de ce este rãu?”(...) 11. Dar ia întinde mâna Ta ºi atinge-te de tot ceeste al lui, sã vedem dacã nu Te va blestema înfaþã!” 12. Atunci Domnul a zis cãtre Satan: „Iatã,tot ce are este în puterea ta; numai asupra lui sã nuîntinzi mîna ta”. ªi Satan a pierit din faþa luiDumnezeu”. (Cartea lui Iov, Cap. 1)

Dupã pãrerea noastrã acesta este un „pariu”.Normal cã nu este primul pariu din istorie, dar esteprintre cele consemnate în Vechiul Testament. ªieste mult mai celebru ºi, evident, mai cunoscutdecât cel propus de Blaise Pascal. (Având ºi el, larându-i, mai mulþi antecesori, printre care ºi Sf.Augustin.)

Sã remarcãm mai întâi cã el are loc între douãpersonaje sacre, divine. Fapt esenþial, aici pariul þinede sacru. Miza nu este Iov, ci Dumnezeu însuºi.Dumnezeu se pune pe sine însuºi ca parte apariului. Nu existenþa îi este pusã aici la îndoialã, ciputerea, iubirea sa. Cãci nu-l poþi iubi peDumnezeu fãrã graþia acestuia. Prin graþia luiDumnezeu ajungi sã crezi ºi crezi. Aºadar, mai alescredinþa este pusã aici în cumpãnã. Normal,credinþa unui muritor. Adicã a lui Iov. Credinþa þineºi de paradox, dar ºi de joc. „Hai sã ne jucãm unpic cu Iov, sã vedem cine câºtigã”, „Hai sã-l ducemde la mãreþie la mizerie”, „Hai sã vedem câtãcredinþã i-ai dat, dacã i-ai dat”. Cam acesta pare a fiînþelesul „jucãuº” al pariului divin. Apoi Satancoboarã pe Pãmânt, la Iov. La credinþa acestuia.Normal, câºtigã cine ºtiam de la început cã vacâºtiga (altfel nici nu avea loc în VechiulTestament). De la mãreþie la mizerie este calea luiIov. Omul este „la mijloc”, aºa cum spune Pascal.Între finit ºi infinit, între înþelesuri pãmânteºti ºineînþelesuri divine, transcendente. În fapt, nu Iovcâºtigã, deºi mai apoi va ajunge la mãreþie din nou,câºtigã credinþa. În cer, prin pariu, se pune laîndoialã graþia divinã, pe pãmânt, cu mai multeargumente „satanice”, este pusã la probã, laîndoialã credinþa. Care va triumfa. O dovadãfundamentalã a existenþei lui Dumnezeu. Credinþalui Iov este divinul însuºi care se manifestã prin el,se instituie, se afirmã. Face dovada cã este.

Cartea pe care încerc sã v-o prezint are înmiezul ei un alt pariu, cel enunþat de Blaise Pascal.(Blaise Pascal, Spirit de fineþe, spirit de geometrie.De l’esprit geometrique ºi alte scrieri, ed. Grinta,Cluj-Napoca, 2014) În fapt, cartea este constituitã înmarea sa parte de studiul Doinei Bãlan-Nistor. Totdoamnei îi aparþin: traducerea, notele ºicomentariile. Posfaþa este semnatã de distinsul acad.Alexandru Boboc. (Un studiu din 1982)

Iatã textul pariului pascalian: „Sã luãm înconsiderare acest punct, ºi spun cã Dumnezeu estesau nu este... Cum veþi paria?... Trebuie sã pariaþipentru cã acest lucru nu e voluntar, sunteþiangajaþi... (...) Aveþi douã lucruri de pierdut:adevãrul ºi binele, ºi douã lucruri de angajat:raþiunea voastrã ºi voinþa voastrã, cunoaºtereavoastrã ºi fericirea deplinã; iar natura voastrã aredouã lucruri de care sã fugã: eroarea ºi mizeria. (...)Sã cântãrim câºtigul ºi pierderea, luând crucea, cãDumnezeu este. Sã estimãm cele douã cazuri: dacãe sã câºtigaþi, veþi câºtiga totul; dacã pierdeþi, nuveþi pierde nimic. Pariaþi atunci cã El este, fãrã sãezitaþi”. (pp. 77-78)

Autoare studiului ni-l face mai limpede, ni-l maitraduce încã o datã, acum în termeni mai apropiaþi

nouã. „Dacã pariez cã Dumnezeu existã ºi, dacã,organizându-mi viaþa în consecinþã, eu renunþ laplãcerile prin excelenþã egoiste, se poate ajunge ladouã situaþii: dacã Dumnezeu existã, atunci eu voiprimi fericirea veºnicã. Dacã nu, atunci, dat fiindfaptul cã am renunþat la plãcerile efemere ºimediocre, voi intra în neant unde nu voi întâmpinanici un regret al nemuririi. Într-o asemenea ipotezã,câºtigul este imens, iar pierderea este minimã.

Dar dacã voi paria cã Dumnezeu nu existã ºi eumã voi deda la toate plãcerile vieþii, atunci iar vorapãrea douã situaþii: dacã Dumnezeu existã, eu voifi condamnat veºnic. Iar dacã Dumnezeu nu existã,eu voi trãi doar în plãceri efemere ºi mediocre, iarla moartea mea voi intra în neant unde nu le voimai regãsi. Dupã ipoteza aceasta, pierderea esteimensã, iar câºtigul minim”. (pp. 78-79)

„Numai aspra lui sã nu întinzi mâna ta”, îispune Domnul Satanei. Adicã sã nu-l omori. Primulpariu, cel divin exclude, pe moment, moartea dinjoc, cel al lui Pascal o presupune. Moartea omuluieste fundamentul acestui pariu. Zeii se pot juca. Einu mor.

În fapt, ºi la Pascal tot de credinþã e vorba. Sãnu uitãm cã ne aflãm în sec. al XVII-lea, pe vremeaunui alt mare, foarte mare filosof – Descartes.Lumea acelor timpuri se desfãcea din scolasticã, nuînsã ºi din credinþã. Deºi, cu siguranþã, erau ºicâþiva „necredincioºi”, libertini din rândul cãrora, întinereþe, fãcuse ºi Pascal parte.

Aºa-ziºii libertini nu cred decât ceea ce poate fidemonstrat plecând de la primele principii. Suntadicã adepþii spiritului de geometrie. Doar al lui.Nu cã spiritul de fineþe ar fi opus celui degeometrie, ele sunt complementare, dar cel defineþe vede dintr-o datã, fãrã a demonstra cudelicateþe ceea ce a „vãzut” ºi fãrã a se îngriji înmod deosebit de felul cum spune. La o artã aconvingerii nu se poate ajunge decât plecând de laspiritul de geometrie. Numai cã acesta are un mareneajuns: lasã omul acolo unde este. Nu-i dã nimicacestuia în afarã de demonstraþii ºi argumentãri

pornite din primele principii. Nu-i dã, pentru cã nupoate, transcendenþa. Numai cã, atât primeleprincipii nedemonstrabile, cât ºi spiritul de fineþeaparþin sau pornesc din inimã. „Inima are raþiuni pecare raþiunea nu le cunoaºte”.

Credem în primele principii, credem cã aºasunt, deºi probabil le înþelegem diferit. Nici nu leputem ºi nici nu trebuie demonstrate. Inima estecea care ni le impune. Ea ºi obiºnuinþa. Nu putemdemonstra raþional cã Dumnezeu este sau nu este.Pentru a se depãºi pe sine, pentru a se transcendeomul trebuie cu necesitate sã ajungã la pariu. Nu-lputem cunoaºte pe Dumnezeu, dar pentru a fialtfel, pentru a ne putea depãºi existenþa mizerabilãîn care suntem, trebuie sã pariem pe existenþa sa.Abia atunci, prin credinþã, ajungem la mãreþianoastrã. ºi a lui. Dar nu-i destul sã credem, trebuieca Dumnezeu sã-ºi reverse asupra noastrã graþia sa.Abia atunci credem deplin. Aºadar, Iov nu estesingur cu bubele sale, cu supliciul sãu. În el stãgraþia divinã. De aceea crede la modul absolut. Deaceea ajunge mai apoi la mãreþie. S-a depãºit pesine. A trecut dincolo de sine.

Opus credinþei este divertismentul. Ambele suntale omului. Fundamentalã, însã, omului estemoartea. Înþelegem pariul mai bine când gândimasupra ei. „Sã nu-l omori”, îi spune DumnezeuSatanei. Pascal nu vorbeºte despre moarte, vorbeºtedespre om. Omul este cel care pariazã. El, cumoartea lui cu tot.

Doina Bãlan-Nistor, în studiul sãu, are olimpezime de izvor. Numai francezii pot scrie atâtde clar, de argumentat, de profund. Prin studiul sãuavem un Pascal care poate fi înþeles. Noi ne-amoprit mai mult asupra pariului, dar cartea dã seama,limpede ºi clar, de termenii fundamentali, primi aifilosofiei lui Pascal. Mai ales a aceleia cuprinsã înCugetãri.

Cu siguranþã n-am fost atât de limpezi caautoarea. Aºa cã, pentru a vã edifica pe deplin,trebuie sã citiþi cartea. Noi am vrut doar sã vãsensibilizãm. Pe cât ne-a stat în putinþã.

77



TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 7

Ioan Negru

Pascal ºi despre Pascal

La puþini poeþi autohtoni aparþinândcontemporaneitãþii, noþiunile de “mister” ºiechivalentul sãu “tainã” se simt atât de

“acasã”, adicã în “elementul” lor precum în liricaieºeanului Friedrich Michael. În chiar poemulliminar, ce prefaþeazã antologia intitulatã Pâine ºivin, cuvântul “tainã” ne întâmpinã în nu maipuþin de 14 locuri, frecvenþa lui neobiºnuitã fiindmotivatã prin intenþia vãditã a autorului ca acestProlog sã slujeascã drept introducere în propriulunivers liric ºi deopotrivã, în arta sa poeticã.Pentru Friedrich Michael, duhul “tainei”sãlãºluieºte pretutindeni, e omniprezent înrealitatea celor vãzute ºi a celor nevãzute: “Uncuvânt sau o tainã e-n fiecare”. În consecinþã,Dumnezeu e o Tainã, universul e o tainã care sedevoaleazã, adicã se des-tãinuie. Aceastãdestãinuire privilegiatã se confundã cu actulpoematizãrii, devenind Poezia însãºi. În acestecondiþii, poetul nu îºi mai aparþine sieºi, el se faceorgan prin care se manifestã/ se rosteºte Taina/Poezia: “Taina vorbea printr-însul: Vreau ca el sãrãmânã/ pânã voi veni eu. Martorul acela altainei,/ cel mai iubit de ea,/ este poetul ce vãvorbeºte. ªi nu numai el”. Concluzia liricã emenitã nu doar sã generalizeze (prin extindere)raportarea poetului la Tainã, dar mai ales sãconsfinþeascã rostul Poeziei în aceastã relaþionare:“Cãci dacã taina nu ne vine mai aproape/ prin totce facem,/ zadarnicã este toatã poezia noastrã”.

Consecvent cu premisele crezului sãu poetic,enunþate în poemul-uverturã din care tocmai amcitat, Friedrich Michael se comportã ca un “com-ponist” desãvârºit, dezvoltând ºi amplificândmotivele ºi temele predilecte anticipate, demerssusþinut ºi orchestrat întru aprofundarea medi-taþiei asupra propriei îndeletniciri: “Dacã n-aºcrede cã lumea este dezvãluirea unui mister/ ºi cãrãsunetul ei cel mai puternic e un ecou al tãcerii,/n-aº crede nici cã poezia-i un cântec liturgic încare/ devenim conºtienþi de imensa noastrãcunoaºtere”. Sã reþinem cã definirea poeziei drept“cântec liturgic” conferã celui care intoneazã sub-lima cântare un statut privilegiat, acela de sacer-dot, la care autorul aspirã, într-o invocaþie pre-cum: “fã din viaþa mea una închinatã/ sacrelortale mistere” sau ºi-l arogã, clamând decis:“Hotãrât sunt sã sãvârºesc mistere/ în templulrotund, strãveziu ca iubirea/ care aduce totul lavedere”. Efortul de a facilita accesul la nevãdit ºiabscons e argumentat astfel: “cãci invizibilul estedat muritorilor/ prin ceea ce se vede”.

Încredinþat pe de-a întregul cã “locul de undefãrã sfârºit izvorãºte poezia/ e un mister creator”,adicã o tainã din ale cãrei fecundatoare virtuþiinspiraþii se împãrtãºesc, poetul oficiazã, ca preotal unei religii dispãrute, “liturghia atlantã, apietrelor”. În calitate de unic supravieþuitor (sauavatar), de ultim mare sacerdot, el se recomandãdeþinãtorul unor secrete ascunse pentru veºnicie,al cãror tainic miez e prezervat “(ªi doar acunsu-iceea ce rãmâne)”, chiar dacã oficiantul promite,sub jurãmânt, o des-tãinuire dusã pânã la capãt:“Eu, ultimul mare preot/ al continentului nostrupierdut,/ scufundat în valuri de luminã/ sub ochiificºi ai stelelor criptice,/ jur/ cu mâna pe inima

sfântã/ de dincolo de ceea ce se-aratã ºi nu searatã/ sã dezvãlui totul înc-o datã”.

Propensiunea pentru dezvãluirea misterelor eridicatã, nu o datã, la rang de artã poeticã, astfelcã titulatura unor texte precum Mântuirea pringnozã, Confesiunea iniþiaticã ori Teodiceevorbeºte de la sine, eliminând orice dubiu în ceeace priveºte intenþia auctorialã. Demersul liric serevendicã drept destinare a Logosului, poetul e unherald împuternicit cu o solie sacrã (“Aflat subocrotirea aleasã/ a Logosului/ purtãtor al mandat-ului de-a-i desluºi calea, /de mult de tot m-amîmpãcat cu cerul”), un Ales care a transgresatcondiþia pãmântenilor (pe care o numeºte undevacu formula heideggerianã Sein zum Tode), experi-ind starea de nemurire: “Eu mi-am fãcut de multrugãciunea/ de îngropãciune/ trãind cu gânduldincolo de cer. Prohodul mi-am cântat ºirecviemul”. Celui pentru care “cunoaºtereaveºniciei e ceea ce numim iluminare”, Creaþiaînsãºi îi apare ca o carte magicã fãrã sfârºit, alecãrei file i se îmbie ca tot atâtea descoperiri, pre-cum “revelaþia uimitoare cã dincolo de lume/creaþia continuã în cânt,/ chiar dacã oamenii suntmartori surzi la ea”.

În contrapunct cu ipostaza privilegiatã deAles/ Trimis (al Cerului), în care se regãseºte, celmai adesea, eul liric, ne întâmpinã în versurile luiFriedrich Michael ºi negativul acelei imagini, undelocul de Înainte Mergãtor al Logosului este luatde un alterego al propriului suflet, în rol de per-sonaj damnat, de aceastã datã: “Profet smintit,prevestitor de rele,/ a cãrui voce slabã se destra-mã ºi parcã/ se pierde-n pustiul pãmântului/ cene acoperã ca o hainã,/ sufletul rãmâne specta-torul propriei drame/ pusã în scena lumii de elînsuºi.” Cel care asistã amuþit ºi neputincios laspectacolul neantizãrii universale (“Martor mut aldistrugerii,/ el vede-n valea plângerii copia corup-tã/ a marii cãrþi invizibile/ meditatã-îndelung, darniciodatã scrisã”) e însuºi autorul acelei Cãrþihãrãzitã sã rãmânã de-a pururea o utopie, atâtatimp cât tãrâmul ce i se oferã contemplaþiei e per-ceput de sufletul-spectator ca un spaþiu al exilu-lui (“Valea Plângerii”), cãruia îi corepunde, caoglindire fidelã, imaginea degradatã (“copia corup-tã a marii cãrþi”) a Supremului Op reprezentând,în proiecþie mallarméanã, telos-ul, þinta ultimãspre care nãzuieºte Universul.

Avatarurile eului liric ipostaziat în damnat seîmbogãþesc prin apariþii precum cea a protagonis-tului poemului Solitudine, monarhul unui tãrâmde extremã însingurare, la a cãrui aducere înscenã contribuie o regie ºi o scenografie remarca-bile: “Pe tronul de aur bãtut în rubine/ stã stanãde piatrã mai rece decât gheaþa,/ domnul prea-palid al singurãtãþii.” Mãrturisire a unor afinitãþistructurale dar ºi reculeasã ofrandã pe altarulunor maeºtri mai vechi sau mai noi (Poe ºi MihaiUrsachi), pe care autorul i-a frecventat cu folos,viziunea înstãpânirii asupra unui regat-monadãeclipsând Universul nu e strãinã nici demonismu-lui împalidat ce amprenteazã bolgiile plutoniculuieminescian: “ªtiindu-se suficient sieºi, aripile/Marelui Daimon întunecã Universul;/ singurãtatea

stelarã îi este acum/ fericirea, glorie neagrã ce/arde noaptea întreagã pe cerul pustiu.”

O apoteozã sumbrã, amintind de acea glorieneagrã ce izvorãºte din solitudinea astralã aMarelui Daimon (în textul abia citat), o aproapela fel de stranie aurã înnimbeazã divinitateadeposedatã de atributul demiurgic dintr-un poema cãrui titulaturã ºi substanþã sunt îndatorate ter-minologiei inaugurate de Rudolf Otto în DasHeilige ºi aprofundate, mai apoi, de Karl Barth înDer Römerbrief. În versiunea poematicã a luiFriedrich Michael “Cel cu Totul Altfel”/ Das GanzAndere este astfel invocat: “Tu stai pe cea mai-naltã treaptã a cinstirii-/un Dumnezeu ce încã n-acreat,/ deasupra judecãþii ºi mâniei,/ dezbrãcat dehaina-întregului univers,/ de legãtura-între suflet ºisuflete…” Aidoma Dumnezeului care, în teologianegativã conceputã de Dionisie Areopagitul, sesustrage oricãrei determinãri pozitive, Divinitateasubînþeleasã în Cel cu Totul Altul se refuzãoricãrei pretenþii ºi tentative ale cunoaºterii discur-sive. Dar acolo unde rostirea comunã ºi logicaomeneascã se dovedesc ineficiente ºi inutile, doarrostirea poeticã este exceptatã ºi îngãduitã aaccede la sens: “Numele tãu este NU./ Tu eºtiNU spus lui Nu./ Toate cuvintele despre tine suntîn zadar/ dacã-s rostite de oameni./ Doarpsalmodia poeþilor are noimã.”

În acest punct intuiþia liricã a autorului seîntâlneºte în chip fericit-complementar, cu viz-iunea teoreticã, nu mai puþin inspiratã ºi pro-fundã, formulatã de Nicolae Balotã în Euphorion:“…numinosul (ceea ce Rudolf Otto numea “dasGanz Andere”) ºi-a gãsit, în marele proces dedesacralizare, refugiul în poezie. Or, numinosuleste, prin excelenþã, inexplicabilul. (…) Numenul,ceea ce e cu totul altceva decât toate ce sunt, secomunicã prin cu totul alte cuvinte decât cele aletribului. Dacã limbajul e comunicare a celor cesunt, poetul îºi fãureºte o limbã a lui (analogãprin caracterul ei ezoteric cu limbile sacre), o altãlimbã.” Ceea ce conferã rostirii poetice un statutaparte este, aºadar, faptul cã reprezintã “O altãlimbã”, o altã limbã a cãrei “noimã” (sens privile-giat, ezoteric) îi asigurã accesul la Numinos, laCel cu Totul Altul.

La egalã depãrtare de limbajul obiºnuit/ cotidi-an ca ºi de jargonul ºtiinþific ori filosofic, rostireapoeticã devine o rostire iniþiaticã, atunci cândPoetul se dovedeºte a fi la înãlþimea misiunii sale,aceea de a redobândi caracteristica de adãpost/refugiu pentru Numinos, atribut pe care Poezia l-apierdut ori l-a uitat pe de-a întregul încã din zorileacestei vârste a omenirii/ civilizaþiei, denumitãmodernitate. Recuperarea dimensiunii Sacrului, înactul poematizãrii, se vrea ºi se propune unrãspuns la faimoasa interogaþie formulatã deHölderlin în poemul sãu Brot und Wein: “undwozu Dichter im Dürftiger Zeit?/ ªi la ce bunpoeþi în vremuri sãrace/ de restriºte?” Contempo-ranul nostru, autorul volumului aici comentat, aînþeles sã dialogheze, peste veacuri, cu marele liricsuab, nu doar împrumutând celebrul titlu pentrupropria-i antologie, dar, mai cu seamã, readucândîn atenþie, reînviind problematica hölderlinianãîntr-o versiune personalã, sugestiv intitulatã Vremide restriºte. Actul poematizãrii e vãzut, aici, ca oîndeletnicire privilegiatã, hãrãzitã doar celor aleºi,care se învrednicesc a scrie “dupã (o) dictare”(celestã). Acum “psalmodia poeþilor” e echivalatãcu o “binecuvântatã desfãtare albastrã”, cu unadevãrat sacerdoþiu, rezervat doar “prinþilor ºiregilor încoronaþi/ cu coroana albã a spiritului/ ºicu cea albastrã/ a regatului celest/ de dincolo defiinþã,/ în care poetic locuieºte omul,/ potrivit

88




comentarii

Dan Damaschin

Friedrich Michael sau poeziaca rostire iniþiaticã

99




sfintei profeþii/ fãcutã în tinereþea sa/ de untrubadur legendar/ ce a trãit neºtiut/ în vremuri potrivnice.”

Afinitãþi de profunzime, de substanþã, cumarele vizionar german, manifestã lirismul luiFriedrich Michael mai cu seamã atunci când prob-lematizeazã statutul poetului ºi al artei sale, înraport cu Creaþia, ca lucrare/ operã divinã ºiAutorul acesteia. Pentru Hölderlin, în calitate decântãreþ al Aorgicului (al “sfântului Haos” ºi cel al“sfintei sãlbãticii”), eonul Artei ºi al Culturii aînsemnat, mai degrabã, un uzurpator decât unsuccesor legitim al eonului Naturii. În consecinþã,eonul Armoniei e profetizat de cãtre claustratul înturnul de pe Neckar drept o nouã vârstã de aur, areconcilierii omului cu Natura ºi Divinul. Dramaeului liric experiatã de Friedrich Michael considerãcã, emancipat de sub tutela divinã, orgoliulautorului modern poate deturna o aºa zisã “exis-tenþã creatoare” într-o existenþã inautenticã sau(adaptând terminologia lui C. Noica) dintr-odesãvârºire într-o nedesãvârºire / neîmplinire, res-imþitã în planul biografiei lãuntrice ca un profunddezacord, ca o disonanþã în textura armonieidivine: “Eu încã mai am ceva de-împlinit/ înaintede-a muri:/ sã elimin nota mea falsã din armoniacântului divin;/ sufletul singuratic în care m-amoprit trufaº din drum/ crezând cã e al meu,crezând cã-s eu.” Trufia solitudinii se vãdeºte deesenþã demonicã, aºadar un pãcat suprem, ceurmeazã a fi ispãºit în iad (“Osândit la inferneste/ tot ce-i singuratic,/ împrãºtiat prin pãcat.”Iatã ºi definiþia propriului infern, în viziunea celui

care îl experiazã, un Lucifer captiv al propriuluiorgoliu: “infernul înseamnã exil,/ trufaº impus detine însuþi þie,/ în veºnicie;/ diavolesc este sã fiiînchis, întemniþat în sufletul tãu,/ condamnat sãpriveºti zeii,/ fãrã putinþa vreunei alegeri.”

ªi dacã tãrâmul infernal, în calitate de sediu alRãului Absolut, este imaginat ca spaþiul ce adã-posteºte “concertul cacofonic ºi liturghia bufã asufletelor/ hãlãduind singuratice”, prin contrast,“Binele este chiar/ locul casei divinei armonii”,unde sufletele singuratice sunt invocate, “sã-ºirezolve dizarmonia (evoluând) pe coardeleiubirii”. Individul izolat, în pericol sã rãmânã de-apururi stingher ºi sã se piardã, precum bobul degrâu din parabola evanghelicã, este chemat sã seintegreze “în armonia fãrã început/ ºi fãrã sfârºit/a unei singure/ pulsaþii de inimã”, contribuind,astfel, la restaurarea armoniei universale ca per-petuã aspiraþie a Fiinþei: “Dar lumea renaºte înzori, iar ºi iar,/ când desfacerea liniºtii tale înraze/ împurpureazã cerul-/ renaºte ca ecoul uneichemãri/ la refacerea armoniei/ în tot ºi în toate.”

În planul rostirii poetice, idealul de armonie selasã, deopotrivã, întrezãrit în profunzimile pro-priei interioritãþi (“Tu eºti locul de tainã/ dinmijlocul inimii”), cât ºi în “împãrãþia Tainei/ dedincolo de ceruri”, dar mai cu seamã în “limbavie a morþilor”, ce se dovedeºte, în fond, a fiînsãºi “limba Binelui”, adicã tãrâmului paradisiac,unde toate disonanþele, contradicþiile s-au dizolvatºi au amuþit în “candoarea tãcerii” (idealulPuritãþii).

Echivalând actul poematizãrii cu demersul

iniþiatic întru inefabil, iar rostul poetului cu pre-rogativele înalte, deþinute de un oficiant al mis-terelor, Friedrich Michael dovedeºte o conºtiinþãliricã (dintre cele mai singulare ale prezentului)preocupatã în cel mai înalt grad de a meditaasupra esenþei Poeziei ºi de a aprehenda destinulmetafizic al acesteia. Pe deplin lucid ºi conºtientcã fundalul momentului în care îºi intoneazã cân-tecul aparþine unor “vremuri de restriºte”(potrivnice, îndeletnicirii cu lira!), autorul nu ezitãa-ºi mãrturisi credinþa în virtuþile triumfãtoare alerostirii orfice: “melancolic rãsunã într-o tãceresolemnã/ cântecul mut al pãsãrii-suflet./ ªi nupoate sã nu audã,/ oricât de puternic/ ar duduimotoarele/ ºi oricât de mult ar huli mulþimea/poezia/ pe strãzi ºi în pieþe.” Iatã aceeaºi profe-siune de credinþã, ferm ancoratã în convingerea cãoriginea sacrã a Poeziei/ Artei trebuie redescoper-itã ºi recuperatã de cãtre noii sãi practicanþi/ sac-erdoþi, într-o formulare programatic teoreticã(finalul celui de-al doilea manifest al poezieieuropene), text ce se vrea o veritabilã provocarepentru cine are ochi sã vadã ºi urechi sã audã:“Totul de la Unul-Dumnezeu vine, prin Logosulsãu, adicã prin cunoaºterea Sa despre Sine. Poetuldã glas acestui imperativ sacru în poeziile sale,apropiindu-se asimptotic de Unu, printr-o nouãpoezie orficã ºi creºtinã totodatã, a numãrului ºiarmoniei reprezentând pietrele ºi mortarul dincare ziditã este Biserica sufletelor.”

Dupã anul 1989, conceptul de „literaturãde sertar” s-a referit la toate scrierileacumulate în perioada cenzurii

comuniste (opere beletristice, jurnale, memorii,eseuri ºi însemnãri), care nu au apãrut tipãritepentru cã purtau în ele nu numai germeniiunor revolte intelectuale împotriva unui sistemconcentraþionar, ci ºi reacþiile umane ale unor„anonimi” asupra unui proces de vertiginoasãautodistrugere a lumii moderne. Într-o Românie comunistã izolatã, în careavusese loc un adevãrat exod al intelectualilorîn þãrile occidentale sau în SUA, iar cei carerãmãseserã trãiau zilnic exerciþii desupravieþuire în mijlocul unui proiect mutantde spãlare a creierelor ºi de transformare aºtiinþelor ºi culturii în cenuºãrese, în sertareleoamenilor de spirit se adunau treptat scriericare alcãtuiau istoria unui exil al inteligenþeicreatoare într-un sistem acultural, formãsingularã de rezistenþã la marele genocidcomunist. Scrierile savante nu aglomerau însãdeloc sertarele, tocmai pentru faptul cã ºtiinþaavea nevoie de o infrastructurã instituþionalã,iar în România acelei epoci subzista doar ocercetare oficialã în mare parte mediocrã,rareori semnificativã.

„Revoluþia” din 1989 a provocat o simbolicãrepatriere a exilului românesc nu numai prinrevenirea în þarã a unor personalitãþi ºtiinþificeºi culturale pentru, de altfel, puþinã vreme, ci,poate mai ales, prin publicarea operelor carezãcuserã pânã atunci în sertare sau apãruserãîn marile metropole culturale ale lumii.Publicul român avea, în sfârºit, ocazia sãcunoascã fructele inteligenþei unor personalitãþica: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran,Matila Ghyka º.a.

O situaþie aparte este cea a excepþionaluluidiscipol al lui Eliade, savantul Ioan PetruCulianu, cel care, dupã douã decenii de efortcolosal, a intrat în posesia unui principiucognitiv propunãtor de noi temeiuri ale unitãþiilumii prin transevaluarea întregii istoriiculturale, întreprindere care a rãmas, dinpãcate, doar în stadiul de proiect schiþat.Moartea prematurã ºi înconjuratã de mister asavantului a întrerupt, din nefericire, demersulpe care acesta începuse sã-l întreprindã încãutarea unei mathesis universalis, adicã a unuiprincipiu universal prin care sã fie explicatãgenerarea fiecãrui fenomen spiritual.

Lãudabil este faptul cã dupã 1989 editurileNemira ºi Polirom au început editarea operelorcomplete ale lui Culianu, proiect iniþiat de DanPetrescu ºi continuat de Tereza Culianu-Petrescu. Este, putem spune, unul dintre rareleevenimente editoriale din lumea savantã dinperioada postcomunistã. În acest proiect seîncadreazã ºi apariþia recentului volum Jocurileminþii. Istoria ideilor, teoria culturii,epistemologie (Editura Polirom, Iaºi, 2002,colecþia „Biblioteca Ioan Petru Culianu”),îngrijit de Sorin ºi Mona Antohi ºi însoþit deun consistent studiu introductiv despreaventura intelectualã a alcãtuirii lucrãrii deacelaºi Sorin Antohi. Volumul este, de fapt, oculegere de 17 studii, recenzii, proiecte ºiarticole, organizatã cronologic începând de la

jumãtatea anului 1970 pânã în 1991,îngrijitorul ediþiei încercând prin aceastãîntreprindere editorialã sã reconstituielaboratorul gândirii lui Culianu. Conformdeclaraþiei lui Sorin Antohi, titlul cãrþiireproduce una dintre sintagmele preferate alesavantului, în care se aflã descoperirea „cheii”prin intermediul cãreia întreaga istorieintelectualã a umanitãþii ar fi fost privitã dintr-o perspectivã complexã, provocatoare derevizuiri esenþiale.

Aºa cum se întâmplã în toate celelalte opereale sale, ºi în volumul a cãrui prezentare ne-ampropus-o Culianu porneºte de la o teribilãerudiþie spre idee pe un drum strãbãtut deatitudini radicale, de creativitate ºi de ogândire absolut neconvenþionalã. Un exempluconcludent ni-l oferã în acest sens chiar primulstudiu din sumar, o combinaþie între recenzieºi eseu intitulatã Freud – Jung – Wittgenstein,adresatã unui public semispecializat. Culianu iaîn discuþie lucrarea lui Freud, Viitorul uneiiluzii (1927) ºi lucrarea lui Wittgenstein, Notedespre „Creanga de aur” a lui Frazer (1967),cãrora le adaugã celebra carte a lui Jung,Psihologie ºi religie (1940), pentru critica acidãasupra lui Freud ºi pentru analiza lucrãrii luiWittgenstein. Atribuindu-i lui Freud „calitãþile”de „profetic” ºi „delirant”, savantul îidiscrediteazã interpretãrile asupra fenomenuluireligios ºi îl acuzã de practicarea modeiculturale a marxismului dogmatic. Dacã pentruFreud religia e o iluzie (tezã iniþiatã de acestaîncã din Totem ºi tabu unde aduce în discuþieculpa banchetului antropofagic), pentruCulianu, care se serveºte de fenomenologie ºide abordarea jungianã, religia nu poate fi, cumsusþinea Freud, un panaceu al sãrãciei ºisuferinþei, pentru cã tocmai ea îi supune peadepþi la privaþiuni. Tânãrul savant susþinecontinuitatea orientãrii magice a omului înraport cu lumea, întâlnitã chiar ºi la omulmodern ºi, de asemenea, nevoia spiritualã aomului de sacru, pornind de la conceptul dearhetip lansat de Jung. Se observã clar dinlectura acestui text cã savantul se aflã încã într-o perioadã de cãutãri metodologice ºi teoretice,în mijlocul unei rãspântii în care încearcã sãscape de marxismul ºi structuralismul lumiiuniversitare în care se aflã prin reconciliereafiinþei cu devenirea, a morfologiei cu dinamica(ceea ce, mai târziu, se va numimorfodinamicã).

O boicotare asemãnãtoare a establishment-ului universitar o întâlnim ºi în studiulRenaºterea, Reforma ºi iraþionalul scris pe laînceputul anului 1980, unde Culianu îºimanifestã afinitãþile de naturã metodologicã ºiteoreticã faþã de demersul antropologuluigerman iconoclast Hans Peter Duerr. Aiciîncepe sã se contureze celãlalt capãt al creaþieisale, unde întâlnim un Culianu ieºit la unuimitor liman, posesor, de aceastã datã, al unuiprincipiu cognitiv universal, care îl determinãsã se precipite trepidant înspre reconsiderareaîntregii istorii culturale a umanitãþii, intenþierãmasã, din nefericire, nefinalizatã. În aceeaºilinie se înscrie ºi eseul publicat iniþial în

englezã în 1984, intitulat Feminin versusmasculin. Mitul Sophiei ºi originilefeminismului. Aici, tânãrul savant ne pune înfaþa unei adevãrate ars combinatoria, a unuijoc intertextual ºi erudit al aceluiaºi „ultimCulianu”, care, luând în dezbatere apariþiaacestui mit, aratã cã orice asemenea producþieoglindeºte un joc al minþii, depãrtându-se depremisele maestrului sãu, Mircea Eliade, ºisprijinindu-se mai degrabã de afirmaþiile luiClaude Lévi-Strauss.

Adesea, în studiile din acest volum îlsurprindem pe Culianu în frecventa saîncercare de a-l racorda pe Mircea Eliade ladezbaterile contemporane, în calitatea acestuiade precursor al noilor teorii în epistemologie,aºa cum se întâmplã ºi în studiul Avers ºirevers în istorie. Câteva reflecþii cvasi-epistemologice. Este, poate, acest text mai multun „exerciþiu de admiraþie” faþã de maestrulsãu ºi atribuirea acestui statut ar fi justificatãde semnalarea numelor marilor intelectuali ºicercetãtori de a cãror admiraþie sau aprobare s-a bucurat Eliade: Paul Ricoeur, Hans PeterDuerr, O’Flaherty etc.

Un aspect necesar de precizat este cãstudiile acestui volum presupun douã categoriide lectori: cei specializaþi, din cercurile savanteºi cititorii din publicul larg. Pentru ultimacategorie amintitã aici, Sorin Antohi a selectatcâteva texte care, fie sunt conferinþe pentruredacþia româneascã a BBC-ului, fie articolepublicate în presa mai puþin specializatã.Interesant este faptul cã ºi în acestea, ca ºi îneseurile erudite, gãsim mereu un Culianu atrasde relativizarea postmodernistã ºi de noileteorii ale fizicii cuantice, de controversele între„ºtiinþele tari”, de magie, demonologie ºireperele mari ale misticii, fãrã sã îl putem situa– aºa cum încearcã sã o facã fie detractorii, fiefanii lui – într-o anumitã posturã, ci maidegrabã în starea dinamicã a unui spiritcãutãtor neliniºtit care a gãsit, se pare, cheiasimplã a fuziunii între realitate ºi iluzie cuajutorul cãreia intrã fãrã teamã în vârtejuljocurilor minþii.

Câteva concluzii la capãtul acestei scurteprezentãri. Volumul acesta îngrijit de SorinAntohi trebuie, fireºte, privit în strânsã legãturãcu ansamblul operei savantului, altfel riscãm sãîl receptãm ca pe un fragmentarium, þinândseama de faptul cã în el se aflã o mare partedintre laitmotivele care îi traverseazã aproapetoate scrierile. El poate eventual anunþa oviitoare mare monografie în care exegetulangrenat într-o asemenea muncã sisificã vasurprinde spaþiul atât de vast al domeniilor pecare Culianu le-a abordat în întreaga sa operã:Renaºterea ºi Reforma, cãlãtoriileextramundane, ºtiinþa ºi magia ºi mai alesarealul memoriei. Cufundat în pãdurea desimboluri produse fie de întâlnirea minþii cusine însãºi, fie de întâlnirea ei cu lumea,savantul a pornit pe drumul extraordinar deanevoios ºi îndrãzneþ al reformulãrii istorieiintelectuale a omenirii, hãrãzit cu o magnificãaplecare filozoficã ºi cu o erudiþie copleºitoare.O singurã îngrijorare mã bântuie din când încând în faþa textelor ºi personalitãþilor deasemenea anvergurã: primejdia uitãrii sau, ºimai grav, a ignorãrii. ºi n-aº putea spune cãîngrijorarea mea nu are temei.

1100




Nicolae Bosbiciu

În cãutarea unei mathesis universalis

1111




ªtefan Manciulea este unul din marii dascãliai Blajului. S-a nãscut la Straja (jud. Alba) în6 decembrie 1894. Dupã studiile primare în

satul natal, dascãlul ºi preotul îi îndeamnã pepãrinþi sã-l dea la învãþãturã la vestitele ºcoli aleBlajului. Aici a urmat gimnaziul, liceul ºiFacultatea de Teologie Greco-Catolicã. A avutprofesori vestiþi, pe Ion Micu Moldovan, despreale cãrui manuale de istorie ºi geografie aArdealului, interzise în vremea dualismului austro-ungar din secolul XIX, vorbeºte ºi Eminescu înpublicistica sa, pe Ion Raþiu, autorulmonografiilor despre Andrei Mureºanu ºi TimoteiCipariu, pe Alexandru Ciura, prozatorul ºirapsodul moþilor, º. a. A cunoscut arhiereistrãluciþi ai Micii Rome, pe Victor Mihaly deApºa, pe Vasile Suciu, pe Alexandru Nicolescu.Provenit dintr-o familie þãrãneascã, tradiþional-virtuoasã, tânãrul s-a îndârjit la învãþãturã, fiindunul din elevii eminenþi ai Blajului. Pentru puþinãvreme a fost dascãl ºi preot în satul natal ºi laHãpria, din apropiere. A avut bucuria sã-ºiconducã sãtenii, ca învãþãtor ºi preot, la aceaneuitatã zi de 1 Decembrie, cea mai însemnatãdin istoria românilor, unde a ascultat cuvintelevestitoare ale unui ideal multisecular de unitatenaþionalã, rostite de heraldul Unirii, episcopulIuliu Hossu. S-a întors apoi la Universitatea dinBucureºti, la Facultatea de istorie-geografie, undea studiat cu autoritãþi ale învãþãmântuluiuniversitar românesc precum N. Iorga, D. Onciul,I. Simionescu, S. Mehedinþi º. a. Ultimul l-a ºi îndemnat sã seînscrie la doctorat ºi dupã câþiva ani de profesoratla liceul “Moise Nicoarã” din Arad ºi “Sf. Vasilecel Mare” din Blaj, finalizeazã o tezã de doctorat,Graniþa de Vest, apreciatã de o comisie exigentã,prezidatã de Simion Mehedinþi cu „summa cumlaude”. Anii interbelici au fost cei mai roditoripentru cariera sa didacticã ºi ºtiinþificã. În aniiimediat urmãtori celui de-al Doilea RãzboiMondial a fost conferenþiar universitar la Cluj ºiTimiºoara. Dar începând cu deceniul cinci, odatãcu înstãpânirea tot mai tiranicã a unui regimtotalitar comunist, pentru ªtefan Manciulea, ca ºipentru atâþia dascãli ai Blajului, începe unadevãrat calvar al existenþei. Scos de la catedrã,fãrã drept de semnãturã, este victima unoracuzaþii care astãzi ni se par ridicole saufanteziste (aparþine Bisericii greco-catolice ºi esteautorul unor scrieri cu note naþionalist-ºovine),dar pentru care face ani întunecaþi de temniþãcomunistã la Aiud, la Gherla, la Jilava, la Cavnic,la Caransebeº. Dupã eliberare, în 1964, estenevoit, pentru supravieþuire ºi pentru subzistenþafamiliei sã presteze munci umilitoare, cu mult subdemnitatea pregãtirii sale intelectuale: laborant,om de serviciu, îngrijitor, iar dupã pensionare, îºicontinuã singur, cu modestie ºi tenacitate o partedin cercetãrile începute ºi întrerupte. Revistele îisolicitã colaborarea, participã la unelesimpozioane ºi sesiuni de comunicãri organizatela Blaj ºi Cluj, vorbeºte la Radio, editeazã (încolaborare cu subsemnatul) paginile oratorice ale

lui Cipariu. A murit la Blaj, în 1985. Viaþa luiexemplarã pentru un cãrturar patriot a inspirat unroman, Proces în recurs de Ion Brad.

S-a spus despre ªtefan Manciulea ºi cu ocaziaaniversãrii sale nonagenare ºi cu prilejul morþii cãeste un „ultim reprezentant al ªcolii Ardelene”.Afirmaþia trebuie înþeleasã într-o dublãsemnificaþie: istoric ºi geograf a fost un cãrturarpatriot care nu s-a gândit sã scrie dintr-o porniregrafomanã sau din vanã ambiþie omeneascãpentru etalarea erudiþiei, ci din dorinþa de a fifolositor neamului. În acest sens, lucrarea sacapitalã Graniþa de Vest, este în ordinea deveniriinoastre naþionale, comparabilã cu Hronicaromânilor ºi a mai multor neamuri de Gh. ªincai,pentru cã în ambele se afirmã cu argumentareºtiinþificã „sine ira et studio” (la ªincai cu unelepagini patetice), drepturile noastre fireºti pe acestebinecuvântate meleaguri transilvane. În al doilearând: ca ºi reprezentanþii ªcolii Ardelene a fost uncãrturar de cuprindere enciclopedicã; geograf ºiistoric în primul rând, cu contribuþii remarcabileºi recunoscute, dar ºi un istoric literar, folcloristetc.ªtefan Maciulea n-a avut studii specializate deistorie literarã ºi filologie. Dar scrierile sale deacest fel izvorãsc din marea sa dragoste pentruBlaj. Am cunoscut ºi am ascultat mulþi oamenicare ºtiau „multe ºi mãrunte”, dar niciunul nuvorbea cu firescul, cu familiaritatea, ca desprelucruri îndelung frecventate, cu vorbã înþeleaptã ºidomoalã, ca ªtefan Manciulea. Va fi un regretnetrecãtor, nu numai al nostru cã nu a apucat sãne dea marea monografie a Blajului, pe care opregãtise prin multe studii ºi articole fragmentate.Aceste fragmente de „monografie a Blajului” sunttocmai contribuþiile sale de istorie literarã –paginile despre oamenii Blajului, ºi în primul rânddespre Timotei Cipariu.

În bogata biografie a referinþelor critice despreTimotei Cipariu, numele lui ªtefan Manciulea(1894-1985) ocupã un loc aparte. De la contribuþiibibliografice la studii ample de istorie literarã, dela publicarea unor texte inedite la îngrijirea deediþii, ele întãresc convingerea cã eminentulprofesor blãjean a nutrit un adevãrat cult pentru„pãrintele filologiei române”.

În 1939 a publicat, mai întâi în revistã, ºi apoiîn broºurã memoriile lui Cipariu sub titlul„Timotei Cipariu. Început de autobiografie”,atrãgând atenþia pentru prima datã asupravirtuþilor de prozator memorialist ale celuicunoscut pânã atunci doar ca savant filolog:„Timotei Cipariu a încercat între altele sã-ºi scriebiografia. Un caiet de vreo 45 de foi, alcãtuit dinfile necusute, împrãºtiate printre alte însemnãri ºinotiþe, l-am aºezat la începutul clasãriimaterialului în un dosar cu titlul «Varia-Cipariu»[...]. Mai târziu, revizuind dosarele, am constatatcu uimire ºi bucurie, cã paginile de mai sus,cuprind descrierea satului Pãnade, locul de naºtereal lui Cipariu, ºi zilele copilãriei acestui maredascãl, pânã la data când vine la ºcoalele Blajului.

Credem cã vom face atât cititorilor CulturiiCreºtine, cât ºi istoricilor literari un modestserviciu, publicând aceste rânduri, în care Cipariuzugrãveºte atâtea icoane din copilãria sa,îmbrãcate în vraja duioasã a amintirilor”.

Activitatea lui Cipariu este urmãritã apoi înetapele ei principale: Tirnotei Cipariu ºi «Astra» -Blaj, 1943 evidenþiazã, tot în premierã, contribuþialui Cipariu în cadrul Asociaþiunii Transilvanepentru Cultura ºi Literatura Poporului Român,publicând integral uneori, in extenso de cele maimute ori, discursurile rostite de învãþatul blãjeanîn cadrul diverselor adunãri ale Astrei. Se atrãgeaastfel atenþia asupra unei ipostaze creatoareinedite a lui Cipariu: oratorul, despre care primulsãu biograf, I. Raþiu, menþioneazã: „începând dela cuvântãrile sale mai mici de deschidere sau deînchidere ale adunãrilor generale þinute suptprezidiul sãu, ca bunãoarã la Blaj (1863), la Haþeg(1864) ºi la Abrud (1865) ºi la discursuri, cu toatecã nu avea o capitalã însuºire, timbrul vorbiriidulci, în cuprins rãmase totdeauna un mãiestruneîntrecut”. Cuvântarea rostitã la întemeiereaAstrei, în 1861 este antologicã, ªtefan Manciuleasubliniind mai ales, rândurile în care se faceelogiul limbii române, în tonalitatea de odã, cualternarea accentelor de duioºie ºi blestem, deimagini idilice ºi viziuni apocaliptice: „Însã, dintoate aceste ruini Providenþa ne-a conservat încãîn aceste dureri cumplite un tezaur nepreþuit, carenu ni l-au putut rãpi nice sabia învingãtorului,nice cruzimea tiranului ce domnea pe corpurilenoastre, nice puterea fizicã, nice politica infernalã– un tesaur nãscut cu noi de la þâþele maiciinoastre, dulce ca sãrutãrile mãicuþelor când neaplecau la sânul lor! tesaur mai scump decâtviaþa: tesaur care de l-am fi pierdut, de l-ampierde, de vom suferi vreodatã, ca cineva cuputerea au cu înºelãciunea au cu momele sã ni-lrãpeascã din mâinile noastre – atunci mai bine,mai bine sã ne înghitã pãmântul de vii, sã neadunãm la pãrinþii noºtri cu acea mângâiere cã nuam trãdat cea mai scumpã ereditate, fãrã de carenu am fi demni de a ne mai numi fiii lor: limbaromâneascã”.

Într-o altã lucrare, Activitatea politicã a luiTimotei Cipariu, Blaj, 1944, se ocupã decuvântãrile þinute în cadrul Dietei transilvane:aceste cuvântãri, ca ºi cele rostite în ºedinþeleAstrei au fost reeditate de cãtre ªtefan Manciuleaîn colaborare cu subsemnatul în 1984 în cadrulprestigioasei serii „Restituiri” a editurii clujeneDacia, serie coordonatã de profesorul MirceaZaciu. Un studiu mai amplu este consacrat luiTimotei Cipariu - director de ºcoalã - urmãrindu-se activitatea didacticã ºi concepþia pedagogicã aînvãþatului blãjean, dar ºi progresele multiple pecare le face învãþãmântului liceal din Blaj în ceipeste douãzeci de ani de directorat ai lui TimoteiCipariu.

De la sectorul biografic (care l-a preocupat înmod deosebit), se trece la exegeza opereiînfãþiºându-se activitatea ziaristicã (v. TimoteiCipariu, gazetar, în „Gazeta Transilvaniei”, nr.14/1942), poetul ºi folcloristul, studiu rãmas înmanuscris, dar oferind sugestii preþioaseeditorului Poeziilor lui Timotei Cipariu, apãruteîn 1976, tot în seria „Restituiri” sub îngrijirea luiNicolae Albu. Un studiu dezvoltat este consacratpreocupãrilor de orientalisticã. În manuscris aurãmas ºi alte studii ºi articole din care secontureazã ºi mai evident imaginea proiectateimonografii, la care ªtefan Manciulea, dupã opinia

eseu

Restituiri literare. 120 de ani de la naºtereªtefan Manciulea - istoric literar

Ion Buzaºi

1122




noastrã, nãzuia cu dãruire, informaþie ºi afecþiunedevotatã. Aceastã proiectatã monografie,nefinalizatã din cauza vitregiei vremurilor în carei-a fost dat sã-ºi trãiascã ultima parte a vieþii are odublã importanþã: a facilitat exegezele ulterioareconsacrate lui Timotei Cipariu, de cãtre ValeriuNiþu, Traian Vedinaº ºi Mircea Popa. Ea este onecesarã verigã intermediarã între schiþamonograficã a lui Ion Raþiu, Timotei Cipariu,Viaþa ºi opera, Blaj 1905, cu un pronunþatcaracter didactic ºi cercetãrile, de datã recentã,care încearcã sã cuprindã activitatea enciclopedicãa lui Cipariu. În al doilea rând se atrãgea atenþiaasupra lui Timotei Cipariu - scriitorul în patruipostaze: prozatorul memorialist, poetul, oratorulºi epistolarul. Cele trei cãrþi din seria „Restituiri” aediturii Dacia: Timotei Cipariu, Jurnal, (ediþieîngrijitã de Maria Protase), Timotei Ciparu Poezii(ediþie îngrijitã de Nicolae Albu) ºi TimoteiCipariu Discursuri, (ediþie îngrijitã de ªtefanManciulea ºi Ion Buzaºi), fructificã sugestii dincercetãrile anterioare ale profesorului blãjean. Dinacestea am alcãtuit o ediþie de Pagini literare alelui Timotei Cipariu, Editura Minerva, Bucureºti,1999, seria „Arcade”, care confirmã convingãtorpledoaria lui Manciulea pentru lãrgirea ºicorectarea imaginii noastre despre autorulElementelor de poeticã, metricã ºi versificaþiune.

A atras atenþia asupra activitãþii poetice a luiNicodim Ganea acel nefericit compozitor blãjean,autorul îndrãgitei melodii În pãdurea Vadului, darºi autorul unei plachete de poezii semnatã cupseudonimul Strin (rostire moþeascã a adjectivului“strãin”).

Relaþiile scriitorilor români cu Blajul constituieun alt capitol al preocupãrilor de istorie literarãale lui ªtefan Manciulea. Douã studii trebuieneapãrat menþionate în aceastã ordine. Dinlegãturile lui Vasile Alecsandri cu Blajul, publicatîn “Cultura creºtinã”, Blaj, 1937 ºi Eminescu laBlaj, rãmas în manuscris. În primul, ªtefanManciulea considerã, în dezacord cu biografulbardului de la Mirceºti, G. C. Nicolescu, cãAlecsandri a fost la 3/15 Mai 1848 pe CâmpiaLibertãþii de la Blaj, manifestare naþionalã care i-ainspirat Hora Ardealului, formã embrionarã acelebrei Hora Unirii, poezie care ne-a însoþitistoria. În cadrul studiului se publicã o scrisoarede felicitare a lui Vasile Alecsandri de cãtreprofesorii blãjeni (printre semnatari I. MicuMoldovan, Al. Grama, viitorul detractor al luiEminescu, Ioan Mãrculeþiu, º. a.) dupã triumfulsãu de la Montpellier din 1878, cu Cântecul ginteilatine. Cu studiul Eminescu la Blaj (18 paginidactilografiate), ªtefan Manciulea se înscrie întreprofesorii ºi dascãlii Blajului, care pe urmele luiElie Dãianu, ce publicase acum mai bine de treipãtrate de veac Eminescu în Blaj - amintiri alecontimporanilor, au adus completãri, ipoteze ºisugestii la acest important capitol de biografieeminescianã: Al. Ciura, Toma Cociºiu, RaduBrateº, º. a. Dincolo de reactualizarea unormomente din petrecerea lui Eminescu înrãstimpul de trei sau patru luni, dupãmemorialistica adunatã de Elie Dãianu de laprietenii blãjeni ai poetului, ªtefan Manciulea faceinteresante supoziþii în legãturã cu influenþafolclorului transilvan în poezia lui Eminescu,presupunând cã tânãrul gimnazist venit de laCenãuþi a participat alãturi de alumnii blãjeni lacolecþionarea creaþiilor populare, la culegereainiþiatã atunci de Ioan Micu Moldovan; alãturi depoeziile scrise în timpul popasului blãjean,enumerate de Elie Dãianu în cartea sa, aratã cã ºipoezii scrise mai târziu au putut fi, într-oinspiraþie latentã, datorate oamenilor ºi locurilor

pe care i-a cunoscut ºi le-a cunoscut în timpulpopasului blãjean.

ªtefan Manciulea a avut o mare preþuirepentru creaþia folcloricã. Volumul dememorialisticã, pe care l-am pregãtit pentru tipar,împreunã cu fiica învãþatului profesor blãjean,ºtefan Manciulea, intitulându-l Povestea unei vieþi,Editura Clusium, Cluj, 1995, demonstreazã cuprisosinþã acest lucru. De aceea printrepreocupãrile sale de istorie literarã, trebuie sãmenþionãm ºi cercetarea activitãþii folcloristice a

dascãlilor blãjeni, care a impulsionat realizareaunor ediþii ºi studii pe aceastã temã, datorateunor folcloriºti contemporani ca Ovidiu Bârlea,Iordan Datcu, Virgil Florea ºi Ioan Cuceu.

Preocupãrile de istorie literarã ale lui ªtefanManciulea completeazã activitatea unui cãrturarcu multiple preocupãri de cercetare, multe dintreacestea având meritele pionieratului, aleînceputului de investigaþie.

1133




Lui Gavril Moldovan, zis Polonu

Polonule, dupã cum ºtii, eu am adus cumine aici ºi am asupra mea un mare stocde iarbã verde ºi fluturi, o mare

industrie epicã ce preþuieºte foarte mult,întrucât cu cât spiritul e mai bogat ºi maiprofund, cu atât moartea prinde viaþã maibine.La trecerea Aheronului, chiar a doua ziDUPÃ, încã mai stihuiam, încã mai aºezamsubiectul ºi toate cele în frazã, iar luntraºulCharon, surprins de vociferãrile mele-nsurdinã, n-a mai rostit întregul cuvânt deîntâmpinare „Vai vouã suflete pierdute”, ci s-a oprit la jumãtate. Veºnicia mi-a fãcut uncompliment, pot spune. Cutreierând, încã nuam dat de Beatrice Portinari, dar l-am zãritîntr-un cerc pe Marcel nostalgizând discret(secret?) cu Pia, dar nu cu Pia dei Tolomei, cicu Pia noastrã, Radu Olimpia. Tocmai seapropiau Valentin ºi Vasile, neconsolaþi. Suntmulþi echinoxiºti pe aici ºi mã mirã cum deMarian încã nu v-a spus cum a vãzut el EvulMediu pe o coastã înierbatã, apoi întregAufklerungul ºi Quatrocento la un loc, cuMichelangelo disecând cadavre, nu departede casele medievale ºi de acoperiºurilecontemporaneitãþii, deºi n-aº putea spune ceînseamnã contemporan într-un spaþiusingularizant, cum e acesta. . Umaniºtiivorbeau italiana , portugheza ºi spaniola iarDon Quijote nu ºi-a lãsat la voi nãravurile.Mai priveºte încã ºi mai rãsfoieºte proaspetelepagini sosite de la tipografie conþinândaventurile iscusitului hidalgo, al cãror autortrist mângâind slova, rosteºte din când încând: „Eu mã duc ca ºi Don Quijote al meu”.

Sunt într-o suitã plãcutã, pot spune.Eternele mijloace ºi strãduinþe de-a înþelegeprefacerile DE DUPA, sunt mai binevenite ºioportune acum, când totul pare pe vecistabilit. Noi nu ne mai punem întrebãridespre opusul ºi apusul lucrurilor pentru cãsuntem în însuºi miezul lor , cum ar spuneIrina, suntem chiar lucrul în sine,evenimentul, facultate a ideilor estetice. Când

vezi un fir de iarbã cã rãsare pe o pajiºte,imediat realizezi cã la suprafaþã tocmai s-ascris un vers frumos, când luna serostogoleºte pe vreun versant, înseamnã cãcineva acolo la voi a dat drumul unei cãrþi înlume. Poate chiar unei enciclopedii a morþii.Când acolo o pasãre moare, la noi ea învie.Dialectic se leagã toate ºi tot dialectic sedezleagã prin niºte modalitãþi (lirice?)coerente. Uneori liricul depãºeºte sfera strictemoþionalã ºi devine post-mortem. Liricul eetern numai pe pãmânt. Aici, în suburbii, îºiplãteºte mai greu chiria. Polonule (þi-am zisaºa pentru cã numele tãu are silabe gemenecu Cronica moldo-polonã pe care noi ostudiam în anul întâi de”filologie”), ce-aº maiasculta o muzicã popularã româneascã ladifuzorul camerei 79 a Cãminului studenþesc„Avram Iancu”. Îþi aminteºti? Eram singuriicãrora le plãcea acest gen de muzicã.Întrerupeam studiul la sala de lecturã ºifugeam repede sus, la etaj sã prindemprogramul, sã ascultãm nostalgicele noastrecânturi. Nu degeaba am scris eu despreCoºbuc. Þãran oprit la Cluj de culturã. Înunduirile ancestrale ale acestei muzici, pãrinþiinoºtri secerau, legau snopi, arau o vatrãfãcând altora loc sã o bãtãtoreascã cu caii ºisã le fure spicele. ”Nobleþea servituþiinoastre”…

Tocmai citeam “Nibelungenlied” ºi nefascina felul cum începea marea epopee, cuacel frumos infinitiv lung:

“În hronici prãfuite dacã-a cetire ºtiiDe bravi eroi afla-vei ºi-amarnice trufii”

Tu îmi spuneai cã în structura versurilorîndelungului poem epopeic, în sprintenealanarativã ce pare cã imitã o schelãrie înaltã, seprefigureazã parcã zvelteþea unei bisericigotice, iar eu te-am aprobat adãugând cã s-arputea ca în subconºtientul, în mentalulautorului anonim sã se fi indus, sã se fi

strecurat apoteotic o structurã ideaticãasemãnãtoare, o copie paralelã, similarã uneiasemenea înfãþiºãri materiale, specifice uneinaþiuni ce-a clãdit atât de mult pe verticalã,aºa cum la noi Manole Meºter a transmischipul înzidit al Anei sale în dedesubturilechinurilor ºi frãmântãrilor noastre. Polonule,am început sã mã destram în particule. Totulse recunoaºte în parte ºi partea în tot, unul înuninimitatea celuilalt. Pun mâna pelumânãrile ce ard, pe greierii ce cântã prinostroave ºi pãpuriº, lângã incomparabilulgalben al unui lan de rapiþã (poate Laura sãºtie cum acest lan, cum culoarea lui vreau sãspun, te poate înnebuni, doamne fereºte) ºinu cred cã cineva-ceva vrea neapãrat sãsuspende legile divine. E drept cã nu maimizãm pe corporalitate, am depãºit demultacest stadiu, cãci ceea ce a urmat ºi ceea ceurmeazã nu lasã nici o urmã în urmã, dar totmai tragem cu urechea la acel tãrâm fascinantcu care comunicãm prin eprubetele cerului.

A trecut un an de poveri nemuncite, degriji ireale. Se sting stelele, se-mbrãþiºeazãmelcii, se lucreazã-n schimburi de noapte lalopãtat vãzduh. Noi din partea aceasta ne-amdus la cei din partea cealaltã ºi am convenitasupra pãtrarelor lunii, asupra echinoxiilor ºisolstiþiilor. Cine-ntreabã de mine, sã-i spuicurat cã sunt ocupat. Mi-am aºezat mai cutemei sarcina pe umãr într-un anumitmoment ºi tip de reverie, ca o rãzbunare a tri-umfului celui ascuns asupra celui vizibil, ºiam purces a sãlãºlui atotstãpânitor ºi veºnic.Cine-ntreabã de mine, sã-i spui curat cã suntocupat. (P. P. )

P. S. Ce-aº mai asculta un program demuzicã popularã la difuzorul camerei 79…

memento

Gavril Moldovan

Scrisoare de la Petru Poantã

MMiicciillee nnaavviiggããrrii

Scriai înainte de ’89 – ºi nu credeai cã veiapucasã ajungi sã repeþi vreodatã versurile:tot mai mult mã extind în limitãri – dar astaoare nu extindere se numeºte?

cu o calmã disperare în salonul de amputaþiaflat sub efectul tranchilizantelorîþi vizionezi acum viitorul

trezit apoi te minunezi cum ciotul unui coleg ieºit involuntar pestepãturãaduce întrucâtva cu creºtetul domniºoareiPogany

te uiþi cu jind la televizorul de pe peretefixat însã îndeajuns de suspentru ca niciunul dintre voisã nu reuºescã sã-l deschidã

telecomanda nu se ºtie unde-i:la asistente la medicimai mult ca sigur la bazatul magazionerºi rezultatul rãmâne oricum acelaºi

televizorul va fi la fel de inertprecum clipele scurse din clipa cândai nimerit pe acest binecuvântat teritoriu

obiºnuit deja cu revelaþiile negativece sã mai crezi?

din galeria în care te-ai înfundat ai ajuns sã-i confunzi cu niºte pui de îngeri pânã ºi pe liliecii care miºunã peste tot

apoi neavând altceva mai bun de fãcutapuci sã-þi consulþi ºi tu – vag orientativ -agendamai ales cã nu demult ai întâlnit o fatãcu chip potabil ºi trup vorbitorînsã ºi gândul acesta s-a desumflat rapidcând ai observat cã pe adresa ei de e-mail apãrea de douã ori cuvântul business

habar n-ai cum de ºi-a închipuitc-ai putea însemna vreo afacere pentru eamai ales cã þie nu þi-a ieºit niciodatã nimic

ai avut mereu parte de aceleaºi mãrunþiºurimostre de paradis pe care þi le-au lãsatdintr-o teribilã teamã de ce-ai putea comiteatunci când nu vei mai avea ceva de pierdut

nu cã n-ai fi avut ºi tu niºte vise cu navigãriînsã numai atâta þi s-a oferitºi acum trebuie sã te mulþumeºticu urmãtoarea stare de fapt -sã încerci sã te dai peste cap pânã-i convingi

eºti exact ca-n perioada adolescenþei când îþi snopeai la tenis adversariinu din ambiþie sportivã ci mai degrabãpentru cã râdeau de ºortul tãu femeiesc dipus cu nasturi laterali pe care maicã-ta te obliga sã-l porþi

creºtere negativã pe toate liniile - lucruri capsate elegant

pe fundalul expresiei pe care atât de mult o-ndrãgesccei care trimit populaþiile spre dezastre

DDeerriivvãã

Vorba preºedintelui: iarãºi te-ai desconspirat de fapt n-ai fãcut altceva decâtsã-þi transcrii trãirile-sentimentele avute la secþia de reanimare

în loc sã sã fii ceva mai precautºi sã joci ºi tu teatrul acesta prost pe care deja-l joacã toþi fãrã sã i se miºte cuiva mãcar un muºchi pe figurã

naturaleþe dobânditã în timp recordcu steroizi

ca urmare nicio ºansã sã joci un rol cât de mic în viitoarea revoluþiefiindcã eroii planificaþi încã din leagãn sunt peste tot se rup în vocalize

tu – sfidând legile gravitaþiei ºi-ale bunului lor simþ încã mai crezi cã împreunã cu încã vreo doi—trei ca tine ai putea salva totuºi ceva

treci prin cartierul de vile al oraºuluiînsã te fulgerã cu privirile bãieþii zdrenþãroºi cei care nu conspirã împotriva nimãnuirecicleazã de la primele ore ale zileimarfa din tomberoane

parcã nu-s tocmai cei pe care visaisã-i întâlneºti

te studiazã atent cu coada ochiului cu instinctul lor de animale aproape politicemârâie la tine sã te depãrtezi

asta ºi facite prefaci cã plouã priveºti în sus la crenelurile super-caselor(în care trãiesc super-oameni)apoi spre pãmânt la grãdinile cu supertrandafiri

asemeni unui ºarpe cu clopoþei încolþitîncerci apoi sã le abaþi cumva atenþiaîþi scoþi din buzunar cheilete scormoneºti dupã mãrunþiºnumeri atent monedele - sã vezi dacã îþi ajung ca sã-þi iei un bilet de tramvai pentru întoarcere

într-un târziu te calmezi ai rezolvat magistral ºi aceastã problemã

dacã tatãl a turnat ºi fiul va turnaiar dacã tatãl a ucis ºi fiul va face la fel

LLiinniiººttee

Ãºtia cred cã te-ai þicnit cu totulvãzând cum îþi faci cruce când treci prin faþa supermarketului

dar nu cunosc un amãnunt – acela cã-n spatele magazinului stã pititã o veche bisericuþã din lemn

uitatã de toþi ºi obturatã de construcþia-lego

ceva mai târziu la crâºma de cartier îi întâlneºti pe camarazii din copilãrileînsã n-ai cum vorbi cu ei toropiþi de bãuturã cu capetele prãbuºite pemasã îºi dorm acum somnul de frumuseþe

îþi roteºti privirea prin încãpereºi remarci pe-un perete exasperanta frazã: servirea ºi plata se face la bar

o corectezi repede cu pixulsub privirile ucigãtoare ale barmaniþei

oricum nu te va iertai-ai lezat autoritatea de femelã dominantã într-un loc unde concureazã de una singurã

ce coincidenþã -pe o temã asemãnãtoare (la fel de absurdã) peroreazã de unul singur ca-ntr-un amfiteatru unul din apaºii zonei – are trei degete lipsã la mâna dreaptãamintire de la gater

în delirul sãu atinge ºi teme civice þine sã precizeze cã n-a furat nimic de la nimeni nu ºi-a bãgat mana pân’ la cot precum alþiin-a minþitîºi aratã involuntar palma ºtirbã

doar realitatea pare a fi singura care-lcontrazice

consumi în solidar cu suferinzii de-aicicare încep sã-ºi ridice rând pe rând cãpºoareleprecum spicele din lanul de grâu dupã furtunã

inevitabil te molipseºti de la eidevii primitiv caricatural dar în acelaºi timp tragic

ai uitat pânã ºi de veºnicele anomalii care - în mod premonitoriu -te salveazã de fiecare datãatunci când nu mai aºtepþi de la soartã absolut nimic ºi zaci pe spate fãcând pur ºi simplu pluta

spre exemplu – pe vremuri la Pontul Euxin militar în termen redus - aproape bãrbat

1144




poezia

Sorin Grecu

S-aa îîntâmplat ttot cce sse pputea îîntâmpla

Nu existã nicio cale de întoarceremergi înainte strãino fãrã sã-þi imaginezi nimic altcevadecât podul care duce dincolo de râu.

În cea mai cenuºie zi de toamnãvântul se rotunjea în coroanele copacilortristeþea picura ca stropii mici de ploaielibelule dansau în lumina plumburiepãsãri de fier zburau în slãvile nepãsãriiîn cutele frunþii în infarctul inimiizgura drumurilor ce merg singureiar pe ziduri însângerate urmele palmelor.

O palã de vânt îmi lovea pieptulo creangã îngheþatã rãsuna în fereastrãduhurile pãsãrilor din câmpie amuþeaulumea întreagã pãrea o lentilã convexãpe care hoinãreau salahorii zileiochiul din spatele ochiului vedea caii cu ciucuri din cortegiul mirilor miraticum îºi scuturau coame de jar

bãteau pãmântul cu albe copitecum duhul lor galopa printre cei duºiºi vaierul din roþi era vaierul altei lumicu restituiri cu amintiri îndepãrtate.

Oglinda apei încã nu se rotunjise era fãrã somn încã neîntregitãdin triunghiul cerului cãdea prima zãpadãcineva plângea mãreþia ºi pustiulunei libertãþi fãrã ºtiinþãaltcineva storcea vinul acru din ciorchineleverzi.

*

Trãind cu încleºtare ieºim afarã din noiatârnãm de vieþile noastre inegalescãldaþi în ape atinse de alte trupuri.

Nici încredere nici credinþã n-a mai rãmas între noi ºi natura nãscãtoare de cripticeiar dacã ceea ce ne înveºmântãe o durere nouã orio sabie fãrã teacã în inimãnu mâhniþi cu vorbele zilele trecerii.V-aþi gândit oare cã trãirile de azisunt ceea ce ni se cuvine din filele istoriei?

- E noapte sau zi? - Nu prietene e un veºnic amurg scrâºnitor

deasupra unui siloz de marionetefrânturi de viaþã gânduri pierduteimagini care se reflectã pe dosºi doar uneori o scânteie neînsemnatãîn mijlocul unei mulþimi paralizate – oare din ce a mai rãmasse mai poate face un om?

Încã de dinaintea naºteriis-a întâmplat tot ce se putea întâmplaîn chilia sângelui meu timpul îºi întoarce veºnicul ceastãlpile îmi miros a tãmâieºi chiar mâinile mi se zbatca un iepure mai alb decât omãtulprins în capcanãnici cele vãzute ºi atinsenici cele auzite ºi înþelese nu mã bucurãlegile firii sunt în instinctele mele dureºi-mi e fricãsã nu-mi fie fricã de nimic.

1155




dupã înfometãri ºi umilinþe succesive ai ajuns atât de aproape de saturaþieîncât credeai cã eºti terminat

ca s-o scurtezi ticluiseºi pânã ºi câtevaproceduri de ieºire din decor

totul pânã când într-o bunã zi ai zãrit prin gardul înalt de sârmã un tânãr de culoaresoldat ca ºi tine se îndrepta spre cazama învecinatã

trãgea cu chiu cu vai un geamantan de lemnîn timp ce pe faþã i se citea o suferinþã teribilã

te-ai liniºtit ºi eliberat brusc

fiindcã în ciuda chinurilor ai realizat cât de fericit poþi fi tu de faptîn comparaþie cu cel cocoºat de geamantanulgreuºi de tripla damnare de-a fi ºi soldat ºi român ºi de culoare

ai aflat mai târziu ºi povestea acestuiavenise pe lume din iubirea dintre unmarinar somalez ºi-o dobrogeancã

tatãl îl pãrãsise de micaºa cã pe parcursul vieþii sale n-a avut altceva de fãcut decât sã se resemneze cu soartape care i-o dãduse bunul Dumnezeu

în sfârºit – întorcându-te la crâºma perfectã(unitatea de mãsurã a propriei ratãri)ºtii acum de ce te încãpãþânezi sã o totvizitezi

culmea coincidenþei în timp ce scrii acest poem

un african adevãrat- nu hibridfãrã vreo suferinþã eevidentãtocmai coboarã dintr-o dacie hârbuitãintrã în local se aºeazã pe terasã fumeazã oþigarã bea o cola pleacã

iatã: cineva îþi demonstreazã o datã în plus cum amintirea amintirii animalele bolnave dimprejurdar ºi zeii pãgâni ascunºi în degetarpun mânã de la mânã ca sã-þi traseze destinul

þi se schimbã acesta sau eºti poftit cumva în anticamera liniºtii ?

ÎÎnn hhaaiittãã(cântecel)

În locul acela din junglã spaþiu de nimicte înmuiau toþi lupii – de la cel marepânã la cel mic

fiecare dorea sã-ºi arate zelul ºi respectul pentru noul conducãtortu stãteai retras într-un colþfãrã sã îndrãzneºti sã le zicisã te lase ºi pe tine sã faci parte din cor

însã aici jocurile erau fãcute demultdar tu – naiv – habar n-aveai cât de mãsluite erau cãrþile nou-nouþe cu care jucai

ºi culmea! în ciuda trupului stropit cu urinã care puþeanu simþeai vreo slãbiciunescârbã de tine însuþi sau altceva

ºtiai: doar poezia te-ar mai putea salva

SSoorriinn GGrreeccuu

ÎÎnn hhaaiittãã

(cântecel)

La locul meu de muncã de laCentrul Creaþiei Populare,cum îi se spunea cândva,azi se tot schimbã – este multã miºcare

colegele îºi pun, din economie,cu mult zel, apã în pudriere,colegii îºi amânã viaþa personalã ca sã fieîn lupta cu kitsch-ul din creaþia popularã lafrontiere,numai eu îmi scriu reportajele mele

retras într-un colþ ºi, sãturat de mizeriilefãcute de ºefi, mai compuncântecele despre pãþaniilelui Svejk în Galiþia ºi le supun

povestindu-le altfel, aprecierii colegilorºi culmea! în ciuda geniului adevãratce emana din ele, vizibil tuturorascultãtorilor,doar Radu Þuculescu mi le-a remarcat

ºtiam eu: nu trebuia sã citesc nimic din ceîncã n-am publicat!

LLuucciiaann PPeerrþþaa

parodia la tribunã

Dorina BrânduºaLLaannddéénn

Plaja se golise, anul acesta turiºtii au plecatmai devreme, veniserã ploi lungi ºi cenuºiiîncã din septembrie, hotelurile se goliserã,

angajaþii, zilierii, pescarii, fetele de la bar, trupa decircari s-au împrãºtiat cu toþii, cãutând fiecare alte zoneturistice. Sfârºitul lui octombrie încãtuºã plajaliberã din staþiune, prinsã fiind prea iute într-unnesfârºit vârtej de vânt, în care nisipul seînvolbura amestecatã cu frunze îngãlbenite,crenguþe rupte, ambalaje aruncate aiurea, scoici ºicochilii, resturi lãsate de grupurile de albanezi ce-ºifãcuserã loc de întâlnire pe toatã perioada verii încorturi improvizate din nailoane ºi cârpe rãmaseagãþate pe lemnele încovoiate în nisip, ca ocarcasã a vreunui animal preistoric uitat aici.

Pe plajele private, buldozerele, ca niºte rãdaºteuriaºe, au adunat deja nisipul, l-au cernut ºi l-austrâns în grãmezi umede, pãstrându-l pentruurmãtorul an. Doar plaja liberã îºi permite sã fiecu-adevãrat liberã de grija cuiva, acolo naturapoate fi stãpânã, valurile pot linge ºi fura, vântulpoate spulbera, mizeria se poate amesteca,resturile se pot descompune...

Aºa cã nu e de mirare cã pe plaja liberã l-amregãsit pe Mike, sculptorul în nisip. Nu ºtiu sigurdacã îl chema aºa, dar pe numele acesta seprezenta tuturor, e mai uºor de reþinut, euniversal, e scurt, e Mike. Astfel mi s-a prezentatºi mie în urmã cu mai mulþi ani, într-un mai, cândam venit pentru prima datã pe plaja aceasta lungã,sãlbaticã, uneori supraaglomeratã, alteori aproapegoalã, neºtiind niciodatã cum îþi va fi dat sã ogãseºti, având un ritm al ei de existenþã, niciodatãghicit, surprinzãtoare de fiecare datã. Reveneam ºimã miram întotdeauna de nebãnuitele-i feþe, uluitãde oamenii pe care îi aduna zi de zi, an de an,întotdeauna alþii, aceiaºi mereu.

Mike fãcea parte din plajã, trãiau în simbiozã.Venise de undeva din Polonia, un arhanghelMihail, artist rãtãcitor, regãsindu-se de câþiva ani,în timpul verii, pe plaja liberã din Lido di Classe.Plaja homosexualilor ºi lesbienelor, plajaalbanezilor în grupuri gãlãgioase adunându-se,plaja hipioþilor trãgând iarbã ºi dormitând pânãvenea toamna ºi-i alunga în localurile subsolurilordin termele de primprejur, plaja nigerienilor cândaceºtia au obosit sã mai vândã gablonþuri,prosoape, ochelari de plastic ºi alte mãrunþiºuri,frãmântând nisipul cu picioarele negre, desculþe,mãsurând în sus ºi-n jos kilometru dupãkilometru. Plaja mea unde construiam din resturide lemne bãtute de valuri, albe ºi lucioase –aceleaºi oase amintind de paleontologie –construiam fiului meu corãbii, colibe pentruumbrã, cãsuþe de pescari, ornamentam cu scoici ºipietre, cu cochilii colorate ºi prosoape moi tot cepãrea cã ne bucurã legându-ne de mare, delibertate ºi bucuria de a trãi, an de an; acum fiulmeu a crescut mare, anul acesta n-a mai venit învacanþã în Lido di Classe, a rãmas sã-ºi caute altdrum cu o minunatã blondã care sã-i aminteascãde-acum cã nu mai e bãiatul mamei, ci un bãrbatadevãrat.

Mike e tot acolo, a mai îmbãtrânit puþin – arzice cei care l-ar privi atent – pentru mine e acelaºiblond cu plete lungi, slinoase, gãlbui cenuºii, cuochii albaºtri, purtând un ºort jerpelit, un tricoucu mânecile rupte, având pielea arsã de soare,

cum altfel?, dacã doarme pe plajã, la umbrapinilor când soarele arde prea tare, ascuns într-unsac de dormit când se face rãcoare, surâzând fãrãvorbe prea multe, doar dacã stai ºi-l asculþirãbdãtor poþi sã-i auzi potopul de cuvinte; înprimii ani comunicam într-o englezã stâlcitã, de-acum vorbeºte italiana mai bine decât mine, cãdoar stã mult mai mult pe plajele ei decât îmipermit eu. Însã eu nu vãd c-ar fi îmbãtrânit învreun fel, nu-s de luat în calcul ridurile ce seînmulþesc, nici numãrul de ani care se adaugãunul în plus în fiecare varã când ne reîntâlnim,nici firele albe ce par mai curând decolorate deprea mult soare ºi nisip, decât albite de vârstã.Ochii albaºtri aratã cã timpul s-a oprit, cã timpul aluat-o înapoi ºi redeseneazã copilul ce abiaapucase sã devinã matur. Apoi râsul lui, ridicareadin umeri, o anume nesiguranþã sfioasã când alþiiîi laudã sculpturile, ºi nu sunt rare astfel demomente.

Cum ar fi fost plaja fãrã Mike? Nu ºtiu, iarnatrecutã n-am trecut pe acolo, tocmai ca sã nu fieprea pustie întinderea în stãpânirea vântului ºi aceþii. Acum, în acest octombrie, rãmãseserã doarei, bãrbatul ºi plaja, uniþi întru aceeaºi culoare denisip ºi albastru întunecat, prinºi în acelaºi vârtejde val ºi de vânt, amestecaþi în aceeaºidescompunere vegetalã de resturi ºi viaþã eternã.Doamne, Mike, ce te mai lupþi în van pentrusculpturile tale, nimeni nu se mai opreºte sã leadmire, nimeni nu-þi mai aruncã vreun cent încãnuþa de tablã, nimeni nu se aºazã la vorbã,noaptea e frig, ziua e umbrã ºi ploouããã,sculpturile tale din nisip se nãruie, ce ziua refaci,noaptea se ºterge, ca un Manole din povesteanoastrã româneascã, ºtiu cã am mai vorbit despreManole înzidind-o pe Ana, de-aceea sculpturiletale nu dãinuie, þi-am spus. Dar tu nu crezi,dimpotrivã, tot ce ai sculptat vreodatã a rãmas înmemoria universului, spui tu, cã memoria omuluioricum trece, nu e banca de date pe care sã tebazezi. ªi poate cã ai dreptate.

Într-o orã se întunecã, zilele de octombrie suntdeja tare scurte, îmi spuse Mike privind în gol. Eraînnorat, dinspre mare cerul era vineþiu ºi greu, ungrup de pescãruºi zbura proiectând puncte albe pevioletul cenuºiu, fãcând sã parã mai puterniccontrastul. ªedeam unul lângã altul pe sacul dedormit pe care îl scosese din cort. Mirosea atranspiraþie ºi a nespãlat, atât omul cât ºi hainelelui, era neras, barba surã-blondã creºtea în toatedirecþiile. N-aveam ce ne spune, dar foarte des n-aveam dorinþa de a vorbi, simþeam cã nu ecazul, cã orice informaþie pe care am transmite-oar fi de prisos, n-avea nimeni nevoie de acestschimb de cuvinte. Ce conta dacã se va înseraîntr-o orã sau nu? Noi rãmâneam tot noi, ºi mâinela fel, poimâine ºi peste zece ani, aici sau aiurea,noi urma sã fim noi pânã încetam sã fim numiþinoi, urmând ca dupã aceea sã fim altundeva ºialtcumva, dar tot noi.

Pescãruºii încã zburau proiectând albul pecerul întunecat, atunci apãru dinspre barul închiscu lacãt de la capãtul plajei, fata brunetã. Elîntoarse capul doar atât cât sã fie sigur cã a zãrit-ovenind, apoi se ridicã sã repare ceva la botuldragonului sculptat, vântul izbise o crenguþã ºi-iºtirbise un dinte. Era sculptura care de-a lungulverii m-a atras cel mai mult, pentru care stãteam

lipitã vreme lungã de colþul acela de plajã, acoloera punctul de atracþie al întregii plaje libere.Acum doar eu mai admiram dragonul. Se vede cãsuferise avarii serioase, îºi schimbase expresia feþei,de fapt, schimbase multe expresii de-a lungul verii,când trist, când exuberant, când fioros, cândsenin, cum voia zeul lui, sculptorul, acum avea oexpresie de resemnare, tocmai potrivitã pentru osearã de toamnã cenuºie.

Fata se apropie bãnuitoare. Mike arãtã cumâna spre ea ºi spuse doar atât: îºi pierde vremeacu mine. Eu zâmbii, mã gândeam sã mã ridic ºi sãmã prezint, sã dau mâna cu ea, dar ea intrã încort întorcându-mi spatele. Am renunþat. Mike seaºezã înapoi lângã mine, readucând mirosul detranspiraþie ºi haine nespãlate. ªtii, anul acela cândam venit prima datã în Italia, ºtii, când amparticipat la concursul de sculpturã în nisip, laCervia, da, concursul internaþional, tu ai plecat,era anul în care ne-am cunoscut, da ºtiu, fiul tãuera mic ºi tu tot timpul aveai cãrþi de citit pe plajã,iar eu râdeam de tine pentru cã nu erai în stare sãtrãieºti momentul în adevãrata lui însemnãtate, terefugiai în cãrþi, de parcã plaja ºi soarele, ºioamenii, ºi toatã minunãþia vieþii erau plictisitoare,erau neîndeajunse pentru trãirea plenarã a vieþii,iar tu trebuia sã umpli, sã dai însemnãtate, sã faciceva util, aºa spuneai, citeºti sã nu pierzi timpul,când, de fapt, tocmai trãirea aceea însemnaadevãrata viaþã. Eu am dat din cap, aºa era,purtam plasa cu cãrþi dupã mine, oarbã lapescãruºi, oameni, plajã, soare, cufundându-mã înlecturã. Tu sculptai, iar eu îþi reproºam cã nu poþisã te bucuri de libertate pentru cã erai obligat sã-þipãzeºti sculpturile, oamenii aveau o plãcerebolnavã sã nãruie, sã dea cu piciorul, îndeosebicopiii, ei se apropiau, admirau, se învârteau roatã,apoi, repede, ca niºte vinovaþi, dãdeau un ºut cupiciorul ºi stricau totul dintr-o loviturã, aºa cum îºistricau propriile castele de nisip, tunelurile pe carele sãpau câte o zi întreagã. Iar tu trebuia sã lepãzeºti. Nu doar pentru cã erau sursa venituluitãu, primeai niºte bãnuþi pentru care mulþumeaicu exageratã deferenþã – mi se pãrea mie – aºa cãnu te puteai miºca zi ºi noapte, decât dacã rugaivreun prieten sã te înlocuiascã, scurt, cã n-aveairãbdare ºi încredere sã stai mult departe, de parcãsculpturile tale se hrãneau din tine. Da, chiar sehrãneau, îmi spuneai, acum înþeleg, eºti zeul lor,depind de prezenþa ta atotstãpânitoare. Tu aisuflat suflare de viaþã în nãrile lor, tu ai trimis înunivers informaþia despre fiinþarea lor, formetrecãtoare de existenþã, dar mult mai longevivedecât efemeridele, care deºi trãiesc doar trei ore,participã la frumuseþea existenþei în acest univers.?i-apoi cine poate sã spunã cã sculpturile mele n-au viaþã, o anume formã de trãire care scapãcelor care n-au creat niciodatã nimic? Nu existãindivid care sã nu fi creat nimic, toþi creãm câteceva. E drept, cu-atât mai mult ceea ce creez eu eviu, aºa este.

Pescãruºii au dispãrut de pe întinderea vineþie,vântul bate mai tare, mi-am strâns geaca pe lângãcorp, câþiva picuri s-au lovit de noi. Atunci ieºifata din cort, purta într-o mânã sacoºa cu carevenise, iar în cealaltã, câteva foi dintr-o revistã. Leaºezã în latura cortului sã fie apãrate de vânt,aºezã ºi niºte pietre la colþurile paginilor, apoideºertã conþinutul pungii: niºte conserve, câtevamere, doi gogoºari, o bucatã de caºcaval. Eu opriveam cum aºeazã masa de cinã, el nici nu sesinchisea sã priveascã spre mâncare, deºi poate cãnu mâncase ziua întreagã, îi mirosea gura afoame, el continuã sã-mi spunã cã-n acel an, când

1166




proza

Hanna Bota

Sculptorul în nisip

1177




la Cervia concurase, luase premiul cel mare. Sedãdeau ºi bani, cu banii aceia ºi-ar fi putut lua unbilet de avion pentru Thailanda, era visul lui sãajungã acolo ºi sã rãmânã cât de mult va putea,pânã la bãtrâneþe, acolo viaþa era foarte ieftinãpentru un european, sora lui i-ar fi trimis lunar 50de euro ºi i-ar fi ajuns pentru o lunã întreagãpentru hranã, ar fi locuit într-un bungalou pe plajãºi ar fi sculptat în nisip, acolo nu sunt ierni ca lanoi, nu trebuia sã se refugieze, ar fi putut sta anulîntreg pe malul mãrii... Am luat premiul cel mare,spunea în timp ce fata terminã de aºezat lucrurilepe foile de revistã, acum se cãznea sã deschidã oconservã cu un cuþit bont pe care îl lovea cu unpietroi ca sã-l forþeze sã intre prin aluminiulcapacului; am primit ºi bani, dar eu nu am ieºit înfaþã sã preiau ce mi se cuvenea, parcã picioarelemele intraserã în nisip, credeau cã nu sunt de faþã,mã amestecasem printre mulþimile de spectatori,toþi voiau sã mã vadã, toþi erau curioºi cine ecâºtigãtorul, iar mie mi s-a pãrut cã dacã voi ieºidupã premiu, tot ce-am sculptat va muri, totul arfi cãzut în rândul celorlalte sculpturi care eraumoarte, ºtii ºi tu cã erau moarte, doar celor cãrorale-am insuflat eu viaþã pulsau vii, m-a privitdragonul în ochi ºi mi-a implorat viaþã, chiar aºa afost, n-am putut sã-mi trãdez creaturile, am rãmaslocului. Organizatorii, poate, au considerat cã îmivoi revendica premiul în zilele urmãtaore, dar eun-am mai mers niciodatã pe acolo, de-atunci nuam plecat de pe plajele astea, chiar ºi iarna caut sãpãstrez viaþa sculpturilor. Uneori rãmân doar niºtemormane de nisip, dar ziua le refac, aceleaºi saualte forme, nu în toate amãnuntele, însã inima lore ascunsã în pântecele nisipului ºi eu aud cumbate. Dãdu din umeri a neputinþã, un zeu obligatde propriile creaturi – îmi zic, tocmai când fatafãcu semn sã meargã la masã.

Se ridicã de pe sac ºi-mi dãdu mâna sã mãtragã ºi pe mine, hai, mâncãm ceva, e dejaîntuneric, vezi bine c-a venit noaptea, arãtã el sprecer, abia se mai vedea geana albã a valurilor ce seloveau de nisip împrãºtiind spumã, picura ºi credcã era frig, dar o cãldurã ciudatã mã învãluia înprezenþa lui Mike. Fata privi spre mine cuduºmãnie, mi se pãrea cã ar fi vreo þigancã de-anoastrã, oricum, se gãseau destule prin zonã,multe dintre ele erau de vãzut pe margineaºoselelor, îmbrãcate sumar, atrãgând clienþi pentruun sex clandestin, adesea urmãrite de carabinieri,uneori scãpând printre boscheþi, oricât leurmãreau ºi amendau, reveneau sã-ºi racolezeprada pentru niºte bãnuþi, stricând piaþaprostituþiei în zonã. Pãrea c-ar fi vrut sã-mi spunãceva, cã nu e mâncare destulã, cã nu-mi ajunge ºimie, dar renunþã, deºi tare aº fi vrut sã-i audvoccea, accentul, aºa mã dumiream ºi eu dacã eþigancã de-a noastrã sau nu, dupã cum arãta puteafi ºi o siciliancã micã ºi negricioasã, cu ochi ºireþide viezure, cu pãrul uns, prins neglijent într-ocoadã subþire, blugi ºi pantofi dezlipiþi în vârf, ogeacã roºie murdarã la mâneci, cu un tricou subcare jucau sâni proaspeþi, fãrã sutien, mirosind ºiea a haine nespãlate, a dormit în cort ºi a fum deþigarã.

Nu-mi pãsa dacã are chef sau nu de mine, îmiera foame, era deja întuneric, mestecam o felie depâine tãiatã gros, unsã cu pateu, rupeam feliidintr-un gogoºar. Era gustos, gogoºarul era puþinpicant, apucasem sã înghit de câteva ori, atunciaduse Mike o sticlã de vin din cort. E din cel bun,cum am cumpãrat în primul an, când te-aminvitat sã petreci o noapte cu noi, eram cuprietenii din Polonia, veniserã sã mã susþinã laconcurs, n-ai vrut sã bei în noaptea aceea cu noi.Toatã ziua îþi fãcusem curte, hotãrâseºi, laîndemnul meu, sã nu citeºti nimic în acea zi, sã

nu te gândeºti la examene ºi cãrþi pe care urma sãle scrii, ci doar sã trãieºti o zi de varã, apoi onoapte de varã, ºi-am reuºit sã ne jucãm fãrã niciogrijã întreaga zi, am înotat, am prins raci îngãleata uriaºã cu care cãram apa pentru sculpturi,te-am învãþat sã construieºti forme vii în nisip, ne-a ars soarele, am mâncat brioºe ºi bomboanetoatã ziua, n-aveam altceva, tu ai stat lângã canade tablã, mulþumind cu bucurie pentru fiecarebãnuþ aruncat de trecãtori, fãrã sã te simþi umilitã,dimpotrivã, recunoscând cã ceilalþi participã laexistenþa noastrã, cã lumea ne hrãneºte cu iubirepentru ceea ce îi oferim la rându-ne, ca apoi, dinbanii aceia sã cumpãrãm cel mai bun (ºi scump)vin pe care sã-l bem în noaptea dinaintea plecãriitale, dar tu n-ai stat cu noi. Da, veniserã prieteniitãi, ei te revendicau pentru ei înºiºi, fata aceeagrãsuþã, care s-a îmbãtat de la primul pahar,devenise vulgarã, îºi descheiase bluza, se dãdea latine pipãindu-te, iar tu râdeai ºi i te ofereai fãrã ungest de respingere... Ce conteazã, erau prieteniimei care mã susþineau, încãpeam cu toþii pe plajã,puteam împãrþi vinul cel bun cu ei toþi. Da, darnoi am trãit o zi de varã anume, trebuia sã fie ºinoaptea la fel; pãi era la fel, nu conta cine e înpreajmã, noi eram aceiaºi, tu n-ai ºtiut sã fii tuînsãþi, pentru cã aveai anumite aºteptãri ºi cândnu þi se împlinesc aºteptãrile, permiþi frustrãrilorsã te cuprindã. De-aceea ai plecat. Da, am plecat,am simþit cã nu e noaptea mea, a noastrã ºi aplajei, a nisipului, ci a unor prieteni polonezi beþiºi gãlãgioºi, înghiþind fiecare gurã de vinpotopindu-te sub urale de succes. Aºa au ºtiut eisã sãrbãtoreascã, veniserã din Polonia sã mãsusþinã, iar tu ai plecat. Fata aia îºi strecurasemâna în pantalonii tãi ºi-þi freca sexul în erecþie,tu te uitai la mine ºi râdeai, da, mã uitam la tinede parcã aº fi vrut sã fii tu în locul ei. Exact astaam simþit ºi eu, de aceea am plecat, mi se pãreavulgar, nu ea, ea era doar beatã, ci tu, Mike, cã teuitai la mine cu poftã. Pofta mea de tine te-aalungat? Poate asta sã te fi alungat? Asta ar fitrebuit sã aibã forþa sã te atragã: mã uitam la tinepentru cã tu erai totul, întregul, erai plaja, erai fatacu mâinile în pantalonii mei, erai aroma vinului,erai persoana cu care am trãit o zi de varã ºi onoapte fãrã egal, ºtiind cã, dupã aceea, chiar devei pleca, nu vei mai fi niciodatã altundeva decâtcu mine, vei fi rãmas în mine, pe plajã, înmemoria universului ca noi doi.

Atunci o palã de vânt ridicã foile de revistã pecare erau aºezate feliile de pâine ºi le-a rãsturnatîn nisip, dar nisipul, fiind umed, nu s-a lipit decâtalocurea de pateu; Mike aºezã iute sticla destupatãlângã pietroiul ce þinea funia cortului fixã ºi luândfelie de felie, le ºterse cu aluminiul rãsucit al uneiconserve, apoi le aºezã la loc pe foile unse degrãsime. Eu, îndesând restul feliei în gurã, am sãritsã-l ajut, sã þin foile, sã nu le mai ia vântul pânãfata negricioasã recuperã o piatrã rãsturnatã,aºezând-o peste hârtii. Mike îmi dãdu sticla, azi tubei prima, e acelaºi vin, s-a nimerit sã fie acelaºi,nu aº fi bãnuit cã eºti pe aici, deºi ar fi trebuit sãsimt prezenþa ta, ca altãdatã. Poate am fost preaocupat cu viaþa sculpturilor mele, prea iute a venittoamna anul acesta.

Am bãut, era aromat ºi greu, purta în fiecarepicãturã un întreg anotip revãrsat în coacere, razede soare ºi nopþi de patimã, boabe de rouã ºibrumã pe fiece frunzã, vãpãi de gusturi fierbinþi.Bãu ºi el. Apoi rãmase cu sticla în mânã privindu-mã, eu nu reuºeam sã vãd decât cum cade ploaiapeste pãrul slinos, în timp ce ochii-i luminau plaja,pãrea cã plaja respira prin el, pustie ºi udã,fremãtând în palele de vânt. Mi-am pus gluga pecap, conºtientã cã de-acum ploaia mã pãtrunde ºipe mine, deºi nu simþeam decât cãldura revãrsãrii

vinului clocotind prin pântece, cãldura privirii luide întoarcere înapoi în nevârstã, aºa cum ar trebuisã fim toþi pe dinãuntru. Îmi mai întinse sticla odatã, am mai luat o felie de pâine, mi-era foame ºiºtiam cã dacã nu mãnânc o sã ameþesc, oricât arfi de bun, vinul o sã mã pãcãleascã ºi mã vaîmbãta, dar Mike mi-a scos felia de pâine dinmânã îndesându-ºi-o toatã deodatã în gurã.Trebuia sã beau. ªi iarãºi m-a invadat o întreagãvarã cu toamnã cu tot, o coacere ºi o recoltã, opãtrundere în aromã ºi fierbinþealã. Fata ceanegricioasã o fi simþit cum trec în alte spaþii, mi-asmuls sticla din mânã ºi-o întoarse cu gura în jos,zãream în întuneric dunga negricioasã gâlgâindspre nisip. Mike nu protestã, doar râdea privindu-mã. Îºi înghesuia a doua felie de pâine în gurãcând fata, dintr-un impuls, azvârli sticla ºi sãri înspatele lui, cuprinzându-l cu braþele, alintându-l cuun fel de gângurit de nu-i înþelegeam vorbele,geaca îi alunecã ºi ploaia îi cãdea pe tricou, respirasacadat, iar sânii sãltau în sus ºi-n jos luminaþi deprivirea albastrã a bãrbatului. Nu ºtiam ce sã fac,dar nici nu mã interesa. Am mai luat o felie depâine ºi o bucatã din gogoºarul piºcãcios, apoi m-am lovit cu piciorul de sticlã, am ridicat-o, maierau câteva degete de vin, am ºters gura sticlei,am bãut ºi i-am dat ºi lui Mike. O þinu îndelungla gurã, sorbind înghiþituri mici în timp ce mâinileþigãncii în dezmierdare au ajuns la nasturelepantalonilor, pe care îl desfãcu dintr-o miºcare ºi i-am vãzut în întuneric pielea albã, nebronzatã,pãrul pubian, cã nu purta chiloþi. El o împinse pefatã prinzându-ºi cu cealaltã mânã pantalonii, sãnu-i cadã. Terminã de bãut ºi aruncã sticla.

În timp ce se apropie de mine, respiraþia îimirosea a pâine ºi vin. E noapte, i-am spus întimp ce mã îmbrãþiºa ud, condu-mã pânã dincolode pãduricea de pini, la stradã, sã ne adãpostimîntr-un bar, cãutãm în oraº un restaurant, odugheanã la terme, vezi cã plouã, acum nimeni n-o sã-þi mai strice sculpturile, doar vântul ºiploaia, oricum n-ai ce sã le faci pânã dimineaþa.Nu pot, îmi spuse ridicând în felul lui din umeri,nebuna asta, spuse arãtând cu un gest spre fatã, emai geloasã pe sculpturi decât pe tine, mi le-arspulbera din trei miºcãri, trebuie s-o pãzesc ºi peea, ºi sculpturile. Nu înþelege cã au inimã, cã suntvii, cã sunt obligat sã le þin în viaþã, cãci le-amtrimis formele ºi existenþa în univers, de-acu suntresponsabil pentru fiinþarea lor. Râmãi tu cu mine,ar fi în contul acelei nopþi, cã deºi au trecut mulþi,mulþi ani, timpul schimbã doar formele, nu ºiesenþa, suntem tot noi, oriunde ºi oricând am fi.E-adevãrat, tocmai de aceea am sã plec, nuconteazã cã stau, nu conteazã cã mã duc, totuleste cum este. Eu nu trebuie sã pãzesc nimic,cãrþile mele sunt vii, fie cã stau, fie cã nu le stauîn preajmã. Odatã trimise în univers, nu pierniciodatã, cum nu pier nici formele tale, efortultãu de a le pãstra intacte e degeaba, e în plus. Eca ºi cum ai urmãri cum creºte iarba, amãgindu-tecã dacã n-o priveºti se opreºte din creºtere, ca ºicum ai urmãri valurile în formarea lor, crezând cãdacã nu le-ai privi, ele s-ar opri sã se formeze, sãse loveascã de þãrm. Universul n-are nevoie sã-lajuþi sã fie cum este, e doar aroganþa umanã.

Dar poþi sã fii ºi arogant dacã vrei, cine poatejudeca ce sã fii? – îi ºopteam drãgãstos, neauzitã,în timp ce mã îndreptam spre pãduricea de pini,întunecoasã ºi umedã. O vãzui pe fatã – nu ºtiunici acum dacã era þigancã de-a noastrã sau nu –cum, luându-l în braþe, fericitã de plecarea mea,punea stãpânire pe el, în timp ce Mike se lãsã dusîn cort, învins. Ploaia se înteþea, sculpturile lui senãruiau, intrau în plaja din care au fost scoase, ºitotul era cum trebuia sã fie.

La scrierea unei cãrþi de rugãciuni poþi începeoricând, orice zi este potrivitã pentru olitanie nãscutã din nefericirea ºi necazurile

unor oameni. Pacostele apar încã din copilãrie ºinu se încheie nici atunci când cei mici devinmari. Cei slabi nu se întãresc, aºa cum Îngerul lepromite copiilor puºi de pãrinþi sã se roage înfiecare searã, fiinþa umanã rãmâne fragilã toatãviaþa ºi aºa este mereu, ceea ce te poate aruncaîn neagra disperare. Fluxul de informaþii carecirculã între om ºi Dumnezeul cel de sus are undebit mult mai redus decât credem de obicei ºine închipuim cu dificultate cã textul rugãciunilorpoate strãbate liber în universurile paralele cepresupunem cã existã ºi la care dorim sãajungem cu gândul ºi cu vibraþia emoþionalã, darnu reuºim.

Dimineaþa aceasta de duminicã, 7 septem-brie, sau o fi 8?, este tocmai potrivitã pentruistorii ºi rugi ridicate cãtre Divinitate.Constantin Baltoº n-are somn, se închinã în faþa icoanei SfinteiMarii de pe perete, are motive serioase sã steaîntins ºi sã boleascã în pat de-o sãptãmânã. Casaeste liniºtitã, toþi dorm, nu s-a trezit încãnimeni, nici Sabina, nici Cristi, nici Iulia. Deºapte zile ºi ºapte nopþi, de când i-a ars brutãria,domnul Costicã n-a ieºit din casã. De atunci,doarme singur, s-a refugiat pe canapeaua dincamera de dinainte ºi vegeteazã cu storuriletrase. În prima zi, nevasta l-a lãsat în pace, îiobservase cuta apãrutã pe frunte, ochii adânciþi,n-a îndrãznit sã i se opunã. L-a înþeles ºi chiar s-a bucurat atunci când i-a cerut o sticlã depãlincã ºi a pus-o la piciorul patului, din carecând în când sorbea câte o gurã, era a treia...Bea ºi se trezeºte bând. Costicã nu este alcoolic,cum sunt alþii, toatã lumea din sat îl ºtie ca omcu minte, consilier local, o datã a candidat chiarpentru funcþia de primar. Însã acum are înlãun-tru un gol cât o casã, pe care vrea sã-l umple cuceva. Bea ºi doarme, de ºapte zile. Ce o speriefoarte tare pe doamna Sabina este cã soþul nu-ivorbeºte, dar vorbeºte de unul singur, cu sineînsuºi sau cu fantoma nu ºtiu cui, îl aude ade-sea, ºi ziua, ºi noaptea. Ieri, i-a spus cã s-a odih-nit destul ºi c-a gãsit “soluþia”. Ea a zis doar:Doamne ajutã! Ce soluþie a aflat n-a vrut sã-ispunã ºi a închis uºa dupã el.

Constantin Baltoº n-a dovedit niciodatã cã aravea vreun talent sau vreo aplecare deosebitãpentru poezia religioasã, îºi foloseºte poate darulde rugãtor moºtenit de la mama sa, care se rugaºi în timp ce se uita la televizor. El recitã textecu învãþãturi ºi istorioare, din cãrþile de pe masã,aprinde veioza ºi citeºte ºi râde adesea. Sabinei i-a spus cã îºi face “panorama vieþii”.

Nu ºtie ºi poate vrea sã afle de unde i setrage numele de familie. Se þine de vatra ruralãca bãºtinaº din Ciocârlãu, sat atestat documen-tar-istoric în anul 1315, când avea douã sute debordeie, o mie de suflete ºi fix 586 de jugãre deteren agricol în lunca râului Someº, aºa scrie înmonografia preotului ªtiru, pe care o þinea înbiroul de la brutãrie ºi pe care o tot citeºte. Asponsorizat tipãrirea volumului cu douã mii delei. Pãmântul era pe atunci mãsurat în stânjeni,dar oamenii nu pot fi recenzaþi, numãrul lorscade ºi creºte în fiecare zi. Satul pe atunci deromâni are acum ºi maghiari ºi þigani, caselefiind intercalate ca nicãieri altundeva, aºa s-aupomenit, amestecaþi de istorie, cu fântâni

comune din care scot apã pe rând valahii ºiungurii ºi þiganii, în valauã din care beau apãfãrã opreliºte animalele tuturora, vaci, bivoli, cai,oi ºi capre.

Costicã citeºte. Români ºi maghiari ºi þiganideopotrivã au trecut prin vremurile grele, deluare aminte fiind inundaþiile produse de râulvecin Someº în anii 1814, 1884, 1907, 1919,1922, 1940 ºi 1970, cum scrie istoria locului.Trecutul îl calmeazã, acoperã focul din interiorulsãu. El, Constantin Baltoº, a fost “martor ocu-lar” la inundaþia din 14 mai 1970, nu putea fialtfel, cînd doi bãtrâni, Suciu ºi Sucioaia, aumurit luaþi de valuri ºi înecaþi ºi zeci de case dechirpici ºi anexe gospodãreºti au fost înmuiatede apã ºi s-au scufundat în undele tulburi. În1880, satul ºi þara au fost lovite de holerã,strãbunicii noºtri au rezistat la boala epidemicãmortalã, deºi nimeni nu ºtie cum, autorul mono-grafiei bãnuie cã au bãut pãlincã pentru a com-bate infecþia produsã de acea bacterie ceprovoacã deranj stomacal ºi diaree gravã. E bunãpãlinca la orice, chiar ºi la supãrare. Este proba-bil cã de atunci ºi-au sãpat oamenii fântâni totmai adânci, pentru a avea apã de bãut din pânzafreaticã ºi pentru a-ºi menþine igiena cu leºie decenuºã ºi sãpun dezinfectant, cãci antibioticeleîncã nu fuseserã descoperite. Gripa spaniolã asecerat mai multe vieþi, nimeni nu ºtie cîte, înanul 1918, crescând numãrul morþilor de pefront ºi din spatele frontului, pe tabla monumen-tului din faþa primãriei apar rânduiþi în douãºiruri ºi la urmã scrie etc.

Numele satului, Ciocârlãu, nu se ºtie de undeprovine, lingviºtii opineazã cã în trecutul înde-pãrtat însemna “loc umed”, unde se scãldauciocârliile, dar intelectualii sînt sceptici ºi nucred în legende, mai degrabã rãdãcina toponimu-lui provine din denumirea locului mocirlosChicerã, unde se fãcea schimbul de cai lacaleºtile ce transportau cãlãtori între Satu Mareºi Baia Mare, pe vechiul drum dintre cele douãoraºe, ce trecea pe-aici, pe lîngã râul Someº ºi pesub munceii Igniºului. Iar familia de maghiaribogaþi Sikarlo-Konyscka îºi trage numele de lasat, nu invers, afirmã preotul ªtiru. Nimeni nupoate sã ºtie cum s-au format toponimele ºi ono-mastica, era pe atunci o vreme de început delume, sau cel puþin aºa ni se pare nouã, cândpersoanele ºi locurile n-aveau denumiri proprii ºiconducãtorii cãutau sã le atribuie. Era un timpde pornire, de creaþie, acum sute de ani, cînd peaceste locuri s-au aºezat agricultorii ºi au vãzutcã pãmânturile de terasã sunt roditoare pentrucultura plantelor, mai ales pentru cereale înluncã, iar pomii fructiferi dau rod gras pepiemonturile cu sedimente vulcanice. Ciocârlãula rãmas o comunitate de agricultori, Constantineste fiu de þãrani, devenit inginer agronom. Unintelectual cu conºtiinþa locului natal, se vedebine. Se gândeºte sã scrie ºi el o carte, înamintirea pãrinþilor sãi, de care îl leagã genele,ereditatea ºi mai ales o nesfârºitã duioºie ºi unrespect pe care i-e greu sã le explice ºi cãrora ledã denumirea de dragoste filialã. Dar ezitã ºiaici, de vreme ce câtã vreme au trãit nu simþeaacest dor.

Nu ezitã sã-ºi spunã povestea vieþii în faþaicoanei Maicii Domnului, cu toate cã nu vaputea într-un ceas ºi precis cã nici într-o zi ºipoate cã nici într-o lunã n-ar reuºi sã rememo-reze întâmplãrile pe care ºi le aduce aminte cã s-

au petrecut în vremea copilãriei ºi la care a fostpãrtaº, sau pe cele povestite de pãrinþi, bunici,unchi ºi mãtuºi din familia Baltoº. Acestea suntamintirile sale, iar cei din clanul extins ºi-araduce aminte ºi de alte momente din viaþaBãltoºenilor, pe care el nu le cunoaºte, cu toatecã ar fi curios sã le afle - memoria oamenilor nueste prea cuprinzãtoare, ci selectivã, pânã lareductivã, alegând mai ales ceea ce are de-a facecu ei înºiºi. Fiecare individ aleargã pe traseeleindividuale, iar în faþa destinului rãmâne în celedin urmã singur ºi atunci aºteptãrile se combinãºi îi dau aura de jalnic ºi vremelnic cãlãtor pepãmânt. Întâmplãrile de anvergurã rãmân înmemorie ca spaþii comune, este necesar caoamenii sã se þinã de mâini, bazându-se pe fap-tul cã au aceleaºi preocupãri, fac aproape ace-leaºi lucruri, se bucurã ºi se întristeazã în acelaºifel, chiar dacã sunt diferiþi, chiar ºi atunci cândcomunicarea dintre ei se reduce la o privireindiferentã ºi la salutul cotidian.

În momentele dificile, omul cautã sprijin înrãdãcinile pãrinþilor, încearcã sã fie din nouîmpreunã cu creatorii sãi, la casa în care a fostnãscut, în acel timp neprecizat cînd toate i separ cã s-ar fi petrecut ca într-un film artistic, maidegrabã documentar, ºi cã au semnificaþii pe atunci neobservate, poate neobservabile îniureºul vieþii, dar care astãzi cãpãtã contur trascu linie groasã ºi meritã sã fie fixate în memorie.Se aude miºcare prin bucãtãrie, s-o fi trezitSabina, pune de cafea, automatul þiuie, ea sespalã pe obraz. Ce femeie, a intrat prin fum ºifoc ºi a scos din birou caseta cu încasãrile dinziua precedentã, el n-a avut acest curaj sinucigaº.Constantin tresare, prin faþa ochilor îi trec imag-inile de care vrea sã scape, focul a mistuit lem-nul, a mãcinat pereþii de beton celular autoclav-izat, a deformat monstruos utilajele de tablã,malaxoarele ºi rafturile de þeavã. Buzele saleîncep sã recite mecanic rugãciunea Tatãl nos-tru..., ajunge tremurând la Nãscãtoare deDumnezeu..., se întoarce la zilele când brutãriafuncþiona din plin, lucra cu trei femei ºi cu unºofer, au fost ani ºi ani de muncã lângã cuptor, afãcut pâine pentru zece sate, fãina cu ameliora-tor unu la mie era frãmîntatã ºi dospitã, feteleporþionau aluatul pe cântar ºi îl asogau. Obrajii ise aprind, redevine emoþionat ca ºi atunci cândvedea sute de pite coapte puse la rãcit pe etajere,crocante la coajã ºi pufoase la miez. A avut suc-ces cu pâinea Baltoº în satele vecine, consãteniidin Ciocârlãu preferau sã cumpere pâine produsãîn Baia Mare sau în Seini. Cumpãrãtorii careintrau în brutãrie îl salutau: Sã trãiþi, domnu’Constantin! De acum înainte, oamenii de-oseamã cu el îi vor spune din nou Costicã, pre-cum era strigat în copilãrie.

Ideea unei cãrþi de rugãciuni ºi alte vorbe debricolaj îi apare în faþã ca o posibilitate de aeterniza viaþa sa de muritor. Nu este chiaroricine în satul sãu! Vrea sã înþeleagã cum de-aajuns pînã în faþa prãpastiei financiare în care seaflã. E o surpãturã a existenþei sale. Îl supãrã cãoamenii n-au sãrit cu gãleþile de apã, cum se întâmplãdacã se aprinde o clãdire oarecare. Au stat ºi-auprivit cum arde brutãria, fosta magazie a cooper-ativei agricole de producþie. Au intervenit pom-pierii voluntari din Seini ºi apoi au sosit pom-pierii militari din Baia Mare, cu tulumbele încãr-cate de apã. Au stins jeraticul, au udat totul,pânã cînd cele zece tone de fãinã BL540 dinmagazie, peste care cãzuserã grinzile tavanului ºiacoperiºului, au devenit un aluat uriaº...Douãzeci de mii de pâini ar fi produs, o sutã demii de lei a pierdut, plus valoarea clãdirii ºi a


Nicolae Goja

Micul Dumnezeu


utilajelor achiziþionate cu credit încã sub ratã.Se deschid ochii memoriei aþipite în ultimii

ani, domnul Constantin priveºte speriat spre tre-cut, îl deruleazã filã cu filã ºi nu ºtie dacã vagãsi ceva demn ºi sfânt în el, în coºul minþiiamorþite de joaca de-a economia capitalistã depiaþã. Nu se simþea om de afaceri, deºi este clarcã aºa îl vedeau oamenii, ca pe un patron, ºiacest lucru este important, nu cã oricare dintreei putea fi întreprinzãtor la fel dacã ar fi garan-tat cu casele pãrinþilor la bancã. Nu-l înþelegeaucând le spunea cã nu lucreazã cu banii lui, ci cubanii bãncii, adicã ai lor.

Are nevoie de ajutor ca sã reînvie chipurile ºilocurile, sã le fixeze în cadru. Scoate dopul ºidirect din oiagã soarbe o gurã de pãlincã. Dupãcîteva secunde de derutã, se reanimeazã singur ºipas cu pas reîncepe sã recreeze satul aºa cum afost, cu uliþa mare, largã ºi prãfoasã, în carebaligile de vacã se uscau ºi deveneau aurii - le-adesenat în clasa întîi ca niºte bãnuþi galbeni înacuarela “Satul meu natal”. A fost primul neolo-gism învãþat de la tovarãºa Emica ºi apoi auurmat altele, florile au stamine ºi pistil ºi se pol-enizeazã. Exerciþiul imaginativ nu i se pare difi-cil, la fiecare pas se deschid alte cercuri care leînglobeazã pe cele vechi ºi descoperã uimit cãreuºeºte sã-ºi activeze memoria, îºi aduce amintenu doar formele, ci vede ºi culorile, aude trepi-daþia satului, sunetul curþii pline de viaþã,târºâitul lopeþii pe jar când mama scotea tepºilecu pitã din cuptorul rustic. Cuptorul, marea sadragoste, marea lui dorinþã de-a produce pâinepentru întregul sat, trebuia sã facã ºi sã vândãproduse de panificaþie, a avut aceastã ambiþieinexplicabilã ºi a învãþat din cãrþi noua meserie,dupã lichidarea cooperativei agricole de pro-ducþie ce altceva sã fi putut face?!...

“Costicã, du-te ºi dã cucuruzi la porci!”, îlstrigã ºi trebuie sã ia cãþânul, sã urce în cotarcãºi la coteþ în teicã sã arunce zece ºtiuleþi deporumb oarzân. În suflet s-a dezlãnþuit un valde imagini, mirosuri ºi zgomote, pe care le inter-preteazã, cautã detalii pentru completare, cup-torul vâjâie, focul poate scãpa de sub control,este suficientã o scânteie pe acoperiºul de paiede secarã, sau la vecini pe acoperiºul de stuf alºurii, dar nu s-a întîmplat niciodatã, ardeau case-le mai degrabã fulgerate de trãznet sau din joacapruncilor cu chibriturile ºi lampa cu petrol. S-aîntâmplat cã incendiul din cauze necunoscute i-amistuit brutãria, de-ar fi fost acolo ar fi reuºit sã-l opreascã la timp.

Rugãciunea curge ca apa pe vale, o ºtie dincopilãrie, avem în cer un Tatã, lui ne rugãm sãne dea pita cea de toate zilele ºi sã ne iertepãcatele, precum trebuie sã le iertãm ºi noi peale celor care ne greºesc nouã... Le iertãm, laiertãm pe toate ºi ne rugãm fecioarei Maria sã seroage ºi ea pentru noi. Privirea interioarã seruleazã în paralel cu istoria familiei sale, eraperioada roºie dintre 1950, când s-a nãscut, ºi1990, acea parte ruptã din istoria României ºidin istoria lumii, care îl ajutã sã interpretezedevenirea locurilor ºi a locuitorilor, care adunã laun loc l-a fãcut om sub vremea contemporanã.

În sat i se spune Costicã a lu’ Costicã,bunicul din partea tatãlui a venit cu acest numede nu se ºtie unde, era sãpãtor de fântâni, omeserie onorabilã în acele timpuri sãrace, cândsatul avea doar douã fântâni, ºi acelea sãpate degroful Sikarlo la intersecþia drumurilor, lângãboldurile lui Ciucãlã ºi Ioasãlã, pentru uzulcomun al iobagilor români. Bunicul alegea pietrelate de rîu ºi cobora pe scarã în puþ, le aºezapiatrã peste piatrã, le clãdea în cerc pînã cândajungea cu cilindrul la nivelul solului. Era bine

plãtit pentru munca sa periculoasã ºi cãpãta pen-tru fiecare fântânã bani de-o vacã, o ºtergurã ºi ooiagã de pãlincã, iar de la familiile mai bogatecâteodatã primea ºi-un sac de mãlai pentrutocanã. A fost cunoscut pe sate pentru meseriasa, era chemat ºi în caz cã apa se coclea, veneafântânarul ºi o curãþa de mâzgã, de muºchiiprinºi de pietre, spãla pereþii cu soluþie de varsau cu pãlincã, dacã omul nu avea var, demirosea apa douã-trei zile pânã când alcoolul sedilua sub puterea limbii de a-l simþi ºi sursa deapã îºi revenea la starea de potabilitate. O scoteacu gãleata ºi o gusta, apoi din nou ºi din nou ºiabia dupã aceea aveau voie ceilalþi sã bea, dupãce el spunea cã e bunã. Veneau cu carul dupã el,de cum se crãpa de ziuã: Haide, fã bine, ºi necurãþã fântâna! Bunicul se grãbea sã ajungã cusculele la acea fântânã a cãrei apã s-a bãloºat ºis-a împuþit, având miros de ouã clocite. Dacã nus-ar fi grãbit, ar fi trebuit sã fie astupatã ºisãpatã alta în loc, dar Baltoº întotdeauna doc-torea fântâna ºi apa devenea potabilã. Apa esfântã, cine se spurcã în fântânã sau în izvor vafi pedepsit pe cealaltã lume cu chinurile Iaduluiºi mitul este credibil. Era chemat ºi când cinevase arunca sau cãdea în fântânã ºi atunci apa erascoasã de trei ori, în trei zile la rând, dupã carevenea popa ºi o resfinþea cu agheasmã.

Chipul cu urechi pãroase, ochii cu sprâncenelungi ºi mustãcioara muscã a bunicului, domnul

Costicã îi seamãnã, însã nu l-a putut urma. Aasudat la sãpat cu ºaitrocul în fundul fântânii, cupicioarele în izvorul bulbucind ºi bucuros cã agãsit izvorul a bãut din apa aceea rece ca gheaþa,cu cãuºul palmelor, pânã s-a sãturat, pânã când s-au aprins plãmânii în el ºi a murit alb la faþã,cu pielea sticloasã, slãbit pânã la os. De pe lacincizeci de ani avea tuberculozã, þinea regimulrecomandat de doctorul Pop Mihai din BaiaMare, dar dupã obiceiul casei mânca ºi el slãn-inã friptã cu cartofi tocãniþi ºi castraveþi muraþi,pânã când l-a înecat tusea cu sânge ºi n-a maiputut rãsufla. Au strigat-o pe vecina Poalci,unguroaica, femeia a lãsat mulsul ºi doniþa pepragul grajdului ºi a sãrit prin strunga gardului, avenit în fugã, i-a tras o palmã peste obraz, însãnu mai era nimic de fãcut. A aprins o lumânarepe masã, jelindu-l: Lasã-þi mânurile acasã /Cã-ipãcat sã putrezeascã...

S-a întâmplat în 1963 sau ‘64, nu mai ºtie.Dupã câþiva ani a murit ºi bunica, pe atunci nuerau atâþia doctori ºi medicamente ca astãzi,oamenii se vindecau muncind. Înjugau douãvãcuþe la carul cu roþi de lemn ºi raf metalic,arau cu plugul tras de vãcuþe prin tileguþã, aºadrãgãleau þãranii cuvintele, ascuþeau ciorozla,acel cuþit ce despicã brazda de terenul nearat,reglau lãþimea de lucru cu cotrofala, þineau coar-nele plugului aplecaþi de spate, plugarii strigau

2200




moale: Cea Mândraia, hãis Lunaia!, sã nu lesperie, ºi vãcuþele se roteau pe lângã tânjealã ºicârcea ca dresate. Iar seara erau mulse.

Costan a fost numele tatãlui sãu, fie iertat deDumnezeu ºi de oameni. Amintirea lui o poartãîntreagã în suflet ºi vrea sã rãmânã pomenit înrugãciune. A lucrat toatã viaþa fãrã de grabã, caºi când ar fi avut timp destul. Nu s-a plâns nicio-datã de nimic, era fierar, avea serviciu la carierade piatrã din pãdure, ascuþea ºi cãlea icurile ºidãlþile cioplitorilor de pavele. Aducea în fiecarezi în geantã câteva bucãþi de mangal ºi le puneape foc atunci când voia ca mãmãliga sã fiarbãmai repede. Lemnele erau scumpe, adesea aþâþaufocul cu crengi uscate din gard. Costan credea cãrolul sãu pe pãmânt este sã batã fierul cât e roºuºi sã bea pãlincã.

- Costane, de ce bei atâta pãlincã?- În cãocie este cald, bat cu barosul pe

nicovalã ºi mi se aprinde inima în mine, trebuies-o sting cu ceva!

- Pãlinca o sã te ardã ºi mai tare, mãi omule,ºi ai prunci de crescut!

Mezinul Costicã era plãpând ºi se temea detaicã-sãu, ai cãrui muºchi de la mâini arãtau cafuniile. Maicã-sa scocea brânzã ºi amestecatã cusmântânã o dãdea pe ascuns lui Costicã, sã seîntremeze. De Crãciun, românii, ungurii ºiþiganii tãiau porc, mai mare sau mai micuþ. Doarei nu. Costan avea în ajun mult de lucru,ascuþea cuþitele maºinilor de tocat carne, înfier-bânta palþauã de fier în forjã ºi pârjolea porciivecinilor la încheieturi ºi între unghii. Primeacuºtuleti ºi o oiagã de pãlincã. Amintirile dincopilãrie dor ºi nu pot fi ºterse, seara mergea labufet dupã tata.

Domnul Costicã preþuieºte oamenii care îºiplãtesc datoriile pânã la ultimul ban. Îºipovesteºte viaþa în faþa lui Dumnezeu ºi o faceacum nu pentru cã ar fi bãtrân sau pentru cã ºi-ar aºtepta sfârºitul vieþii, ci pentru cã segândeºte mai mult ca oricând la cei vii, la ceînseamnã pãmânteanul cu rostul lui pe lume.Crede cã a ajuns la înþelepciunea sã înveþe dintrecut, pentru ca prin prezentul continuu sã-ºicoordoneze viitorul. Nu poate regreta nimic dince a fost ºi nu vrea sã schimbe ceva, nu regretãnici mãcar incendiul, cu toate cã nu înþelege dece a ars brutãria, cineva a aprins-o peste noapte,acolo era toatã viaþa sa, tot capitalul pe care l-aadunat vânzând pâine cu pâine, pe care încasaleu cu leu. N-a irosit prea mult timp cufleacurile altora, a fost mereu cu faþa spre creaþiasa de industrie alimentarã. A vândut pâinea ceade toate zilele ºi acum se roagã pentru pãrinþi ºibunici, de care este legat celulã cu celulã ºi deaceea îl emoþioneazã cântarea bisericeascã “Patriamea este sus, sus în cer...” ºi ascultând-o varsãlacrimi de pomenire pentru fiecare dintre ei. Orfi fiind câteva lacrimi ºi de la pãlincã.

Dacã viaþa morþilor nu mai poate fi reluatã,rugãciunea vrem sã întoarcã timpul în loc decâte ori ne este dor de pãrinþi ºi cerem iertareagreºelilor pe care le-au fãcut. Domnul Costicãbrutarul s-a nãscut în localitatea Ciocârlãu, satromânesc, unguresc ºi þigãnesc. A aflat de pruncce înseamnã uliþa largã, lumea complicatã dinafara curþii, plinã de necunoscute ºi pericole, decâini muºcãtori, gâscani sâsâitori, copiii maimari ce-þi dãdeau din senin un ºut în fund sau opalmã dupã ceafã, aºa cã a învãþat repede sã sefereascã de cel rãu. A trecut prin spaima de înec,mergea la Someº sã se scalde ºi abia dacã intrapânã la brâu. Urca în cireºul din vie cu teamã sãnu cadã în parii cu vârf ascuþit ºi sã-ºi spargãmaþele. Era ameninþat cu cureaua dacã mai

umblã prin pãdure dupã hribe. El nu asculta, defiecare datã gãsea tãria ºi curiozitatea sã înfruntepericolul, nu-l putea opri nimeni sã se scalde întoate mãrile lumii, pânã la brâu, cãci nu puteasã înoate, având mâinile rãsucite din umeri demoaºa ªtiroaia. Umbla pe lângã þiganii cu ceteraºi gordona la nunþi ºi la baluri, cântau ardeleanaºi bolundul. La clãci încurca mai mult decâtajuta. Era ºi el pe acolo pe unde se adunauoameni ºi îi observa cum se nasc, trãiesc ºi mor,dar nu ºtia cã omul este chiar el, nu ºi-a datseama cã vremea mielului ca ºi-a omului vineodatã ºi o datã.

A vãzut seceta arzând pe ºes ºi cum buniculsãpa fântâni adânci pânã când dãdea de bulbu-cul de apã la douãzeci ºi cinci de metri în puþ.Simþea fiori reci când veterinarul Balko castramascorul legat de scarã. Intra cu picioruºele înplãmada de lut înmuiat cu apã ºi întãrit cu paietocate sau cu pleavã ºi înºira voioagele la uscatîn soarele de varã. Mergea cu ai sãi la oloiniþadin Pomi peste Someº ºi la moara din Ilba pevalea Handalului. Era cumpãrãtor ºi transporta-tor de miere ºi hriºcaº de la cooperativa lui Loþipentru toate vecinele - fãrina de borcut era pen-tru gastrita tatãlui. ªcoala a încercat sã-lconvingã cã lumea este mare, chiar infinitã, ºitotuºi cât de strîmtã. A fost educat sã-i respectepe pãrinþi ºi sã se teamã de ei ºi a ajuns sã-i fiefricã de oameni ºi de Dumnezeu, sã se luptepentru a rãzbi ºi sã nu se lase cuprins de disper-are, sã se batã cu lumea ºi cu el însuºi, pânã lacapãtul poeziei, cu dragoste de ea, cu dor. Poateîn acest fel îi va convinge pe toþi cã brutãria sapoate fi reclãditã ºi repusã în funcþiune, dar maiîntâi trebuie sã se convingã pe sine însuºi, ºi-aluat concediu de odihnã, nu-ºi rade barba, nu sespalã, nu-ºi schimbã hainele, s-a împuþit.

- A ce put?- A transiraþie acrã ºi a borhot, îi rãspunde

Sabina. Satul nu mai este sat, cãruþele cu cai sunt

depãºite de autovehicule, rar câte-un bãtrân cuclop sau câte-o bãtrânã cu zadie în cap îºi duccârja pe trotuar, nu este cine sã-þi povesteascãarare întâmplãri pe care nu le ºtii, farmeculCiocârlãului a dispãrut, misterul s-a pãtruns, ste-jarul de trei sute de ani de pe coastã s-a uscat.Viaþa nu poate fi trãitã în fugã, în puþine ºi risi-pite pagini nu încape, ci doar în milioane devoroave auzite de rãbdãtoare urechi. Turma decapre cu gornicul Viorelu a rãmas în fotografiadin monografie, cositoarea mecanicã înlocuieºtecoasa cu mâner de lemn. Lumea nu trebuie înþe-leasã aºa cum ne este datã, nu, nu.

La cinci ani a fãcut prima boacãnã de þinutminte ºi prima cicatrice, ºi-a legat cartoane demâini ºi a sãrit de pe coteþul pãsãrilor, convinscã poate sã zboare precum gâscanul cel afurisit.Era sus de tot, deasupra tuturora, la de trei oriînãlþimea sa ºi avea aripi ca gâscanul, n-a stat pegânduri, era ca într-un vis ºi s-a aruncat în golulde dedesubt, a plutit în aer multã-multã vreme,cât ai numãra pânã la zece, atunci ºtia sãnumere doar pe degete. Vedea gãinile atente,dãdeau din cap pieziº, fixîndu-l cu un ochi deînþelept: Ce faci, bãiete, nebunule, de ce dai dinmâini de parcã ai avea aripi ca noi? Câinele Teluera prea bãtrân ca sã vadã zborul minunat de pecoteþ, dar a ciulit urechile ºi a auzit izbitura decorp cãzut pe pãmânt. A crezut mai întâi cãcineva i-a aruncat ceva de halit: Unde-i osul deros ce miroase a sânge?... Pe drum trecea un carcu fân ca o saltea groasã. Gâff! Costicã a cãzutpe burtã ºi a dat cu nasul de muºeþelul înflorit ºicu fruntea de-o piatrã, o pipãie, se simte cucuiulºi acum, iar aripile de hârtie s-au ferfeniþit.

În vacanþa de varã, lua vaca de lanþ ºi oducea la pãscut pe marginea drumului þãrii, s-ohrãneascã mai repede decât pe pãºunea SatulPustiu ºi sã plece apoi liber la joacã. Aveau lotajutãtor cu zece pruni bistriþeni, fierbeau pãlincãîn fiecare an, Costicã scutura crengile ºi culegeafructele din iarbã, preþul era de trei lei plãtiþipeºin. Se umplea pe jumãtate coºul carului, cob-orau de pe dealul Piscuiat cu pârghia legatã deosia de dinapoi, pentru frânare. Carul cugemânã, iuhã, loitrã, leucã, ferdeteu, carâmb, leînvãþase pe de-a rostul, le ºtie ºi astãzi, darlipseºte bunicul, lipsesc toþi, lipsesc vacile, carulnu mai are direcþie, pe cine sã suni în caz deurgenþã?, a pus feleherþul, hamfãul, ºtreangul delanþ, gemânele, iuha ce permite dricului dedinainte sã ia curba, feleherþul, cele douã loitre,patru leuci, osii, roþi cu carâmbi ºi morocãºi,ciuºpaiþ ºi ºuregla din spatele carului, unde elera responsabil cu frâna. Se lãsa cu toatã greu-tatea pe acea talpã ce mãrea frecarea. Pe când le-a învãþat pe toate, carul, jugul, plugul, tileguþaau ajuns în podul ºurii, unde sunt ºi acum, dacãcineva nu le-o fi pus între timp pe foc. Costicã acrescut ca prâslea din poveste, nu mai constru-ieºte viori din bâlii de porumb, nu mai înalþãzmee pe uliþã, nu mai furã ouã de raþã din ogra-da popii, nu se mai poate dezamãgi pe sineînsuºi, aºa cã dupã admiterea la facultatea deagronomie din Cluj a cunoscut-o pe Sabina ºi aufãcut nuntã la cãminul cultural.

Au decis mai întâi sã cumpere magazia fosteicooperative agricole din Ciocârlãu, nu riscauprea mult, nu exista altã brutãrie în jur, pîinealor coaptã pe vatrã era cerutã în zece sate. Gazulmetan se scurge, simte miros de mercaptan,Sabina trânteºte vasele în bucãtãrie, nu ºi-a maivopsit pãrul de la incendiu, se aud copiii înuliþã, se joacã de-a mi-am pierdut o batistuþã,trage storurile ºi priveºte, se joacã plini de grijisã nu piardã batistuþa. Atâtea câte au fost, atâteacâte mai sunt, atâtea griji noi care apar, viaþaeste un joc prea periculos, trebuie mereu sã trecibatistuþa, s-o laºi în seama altuia, ºi acela om.Oare unde-i obiectul roz?, aha, la Cristina.

Costicã n-a ieºit din casã de ºapte zile ºi deºapte nopþi, de când s-a terminat cu munca de-aface pâine ºi a o vinde. A dat greº cu cuptorulLuther-Gantz, cu fãina 540, cu viaþa pe datoriela bancã. Se roagã sã gãseascã pe cineva sã-l refi-nanþeze, închide ochii, miºcã afacerea dinnoaptea focului, o aduce în prezent, ar fi bine sãse aºeze în frica faþã de Dumnezeu ºi deoameni, sã fie cel care duminica la bisericã intrãîn stranã ºi cântã patria noastrã este sus, sus încer…

Ar mai avea câte ceva de fãcut pentru a-ºirisipi viaþa de pomanã, dar urmele paºilor sãiprin brutãria arsã încã nu s-au ºters. Nu poate fiprea devreme sã afle cauza focului, dar estetotuºi prea târziu. Cioc, cioc! bate cineva în uºacu geam de sticlã armatã.

- Vino la masã!Este Sabina, îl cheamã la prânz. Costicã

aºtepta clipa aceasta, vrea sã-i spunã ce afacere adescoperit ºi ce creaþie va porni de mâinedimineaþã.

Între 31 iulie ºi 6 august 2014, în provinciaGinghai din Tibet, s-a desfãºurat FestivalulInternaþional de Poezie Ginghai – ediþia

2014, fondat acum trei ani de poetul chinez JidiMajia. Tema acestui Festival – Marginalizareapoeziei în contextul globalizãrii – a fostabordatã de voci distincte, reprezentative ºiextrem de diferite din circa 15 þãri, ca,bunãoarã, Jidi Majia, Gao Xing, Shu Cai, LiuTao, Li Zhen, Zhang Ye, Qi Ren, Xiao Xiao, YeYanbin, Shang Zhen, Zhao Zhenjiang, Bai Yu(China), Fernando Rendón (Columbia), MiloszBiedrzycki (Slovenia), Natalia Toledo Paz(Mexic), Zolani Mkiva (Africa), Yolanda Casta(Galicia), Aura Christi (România), Dino Siotis(Grecia), Françoise Roy (Quebec, Canada), MiteStefoski (Macedonia), Philo Ikonya (Kenyan),Amir Or (Israel), Ashis Sanyal (India), AtaolBehramoºlu (Turcia), Javier Bozalongo (Spania),Helmuth A. Niederle (Austria) º.a.

Conturat de-a lungul anilor ca una dintrecele mai prestigioase ºi mai deschise instituþiidin Republica Popularã Chinezã, FestivalulInternaþional de Poezie Ginghai e o instituþieinternaþionalã, care funcþioneazã în regiminterdisciplinar. Astfel, la acest forum participã,an de an, artiºti invitaþi din diferite þãri alelumii, inclusiv poeþi, prozatori, actori, dansatori,muzicieni, editori, profesori ºi traducãtori. Înacest an, la o altitudine de peste trei mii demetri, în corturi somptuoase, amenajate peplatoul tibetan, s-a discutat despre locul poezieiîn societatea contemporanã, aºezarea ei încentrul cetãþii ºi marginalizarea vocii poetice.Dezbaterile la care au participat fãrã excepþiitoþi invitaþii, lecturile în aer liber susþinute înpreajma Templului Poeziei, înfiinþat de JidiMajia, apoi la Zidul Poeþilor (unde la loc decinste – în preajma portretelor unor poeþi caJ.W. Goethe, W. Shakespeare, A. Puºkin sau Anna Ahmatovaºi Marina Þvetaieva – se regãsesc portretele luiMihai Eminescu ºi Paul Celan), fondat dininiþiativa aceluiaºi poet chinez, tradus relativrecent de Adrian Daniel Lupeanu ºi ConstantinLupeanu ºi publicat la Editura Ideea Europeanã– Flacãrã ºi cuvânt – au prilejuit participanþilorclipe de neuitat. De altfel, în aceleaºi zile, subgenericul Memoria – Dacã memorie nu e, nimicnu e –, în centrul Beijingului, talentata ºieficienta artistã Mian Bu a organizat Bienalapicturii China-Italia, Ediþia din 2014, adunândîntr-un soi de comunã o seamã de lucrãri alepictorilor din cele douã þãri-prietene.

În acest an, Festivalul Internaþional de PoezieGinghai s-a derulat sub semnul Manifestuluipoetic semnat de Fernando Rendón, unmanifest radical ºi nuanþat, care a încinsspiritele ce ºi-au propus sã reacþioneze ladezumanizarea omenirii. Iosif Brodski vorbeadespre poezie ca despre o ºcoalã asentimentului. Aura Christi crede cã poezia esteo ºcoalã de recucerire a umanitãþii, referindu-sela o resurecþie a poeziei ºi susþinând nevoia de arevoluþiona omul din om. Visul de a fonda orepublicã a poeþilor a prins realitate pe platoultibetan, în timp ce poeþii recitau poeme închinezã, englezã, francezã, românã…, visând laun lanþ viu de poeþi ai lumii, dotaþi cu puterea

de a salva omul din om – poate, cea maiconvingãtoare reacþie la globalizarea receptatã,câteodatã, neadecvat, ca sã nu spunem abuziv.

Antologia, pliantele bilingve editate cu acestprilej, recitalurile ºi spectacolele susþinute în aerliber, culminând cu un megaspectacol poetic,desfãºurat la Xining – un foarte frumos oraº dinSud-Vestul Beijingului – rãmân a fi odemonstraþie vie, de neºters, a eficienþei vocilorcelor peste 50 de poeþi, adunaþi pe acoperiºullumii, în prezenþa unui numeros public, pentrua reafirma rolul ºi locul poeziei în lumea de azi.

*Aura Christi este poet, romancier ºi eseist

român. Poemele sale au fost traduse ºi publicateîn Germania, Franþa, Belgia, Italia, Suedia,Federaþia Rusã, S.U.A, Bulgaria, RepublicaPopularã Chinezã, Albania º.a. A publicat peste30 de cãrþi de poezie, roman, eseuri. Estemembrã a Uniunii Scriitorilor din România ºi aPEN Club România. „Mã întreb dacã iertarea ºiiubirea nu sunt, ºi ele, forme ale înþelegerii,desprinse din vremurile când vedeam, uimitor,sensul vieþii în exprimare, pentru ca – la orãscruce a ceea ce numesc eu viaþamoartea – sã

ajung în pragul smereniei de a asista – cu oseninãtate în care de la un punct încolo încetezsã mã recunosc – la modul în care prin vasulduhului se exprimã inefabilul – ceea ce deja esteneverosimil, deci, adevãrat. Probabil ºi de aiciiubirea pentru cneazul Mîºkin, tembelul posesoral unei superioare ºtiinþe a vieþii ºi morþii,sudate laolaltã ºi tratate ca o indestructibilãunitate de acest mesager al viului, de acestlocuitor al planetei castorilor fiinþei”. „Ce înveþiîn subterana fiinþei? Un lucru tulburãtor desimplu: sã dai eternitate lucrurilor din jur,eternitate, smerenie ºi suferinþã, adicã poezie.Poezia îºi aflã rãdãcinile pretutindeni, earevigoreazã viul, viaþa ºi, ar fi spusdescoperitorul voinþei oarbe de a fi, acel«grãunte de iubire adevãratã», fãrã care în þarafrigurilor mari, care este poezia, sau acasã – înexil, nu ai cum sã reziºti. Primii stâlpi ai vieþiimele – Puºkin, Dostoievski, Mandelstam, IosifBrodski, Anna Ahmatova, Marina Þvetaieva –ºtiu aceasta” susþine poeta.

Comunicat de presãFundaþia Culturalã Ideea Europeanã

2211




meridian

Festivalul Internaþional de Poezie Ginghai 2014

Ca uun îînger pprea mmare

Opreºte-te. Nu mai striga.Oricum, nu te aude nimeni.Fã un efort ºi adunã-te, ca toamnatârzie în frunze, ca mâinile – în rugãciune.Þine minte: trupul nu-i decât amintire,incredibilã amprentã a cuiva,regãsit în matriþa copilãriei lumii, despre

care nu se ºtie dacã vei afla vreodatã ceva.

Iadul care scrum te-a fãcut e departe.Nu e nevoie decât sã faci primul paspe acest platou monoton, numit Acoperiº

alLumii.Desfã larg braþele. Trage aer în pieptªi respirã ca un pãmânt abrupt între ape.„A venit timpul”, spune cãlugãrul tibetan,atingându-te, ca un înger prea mare cu

aripala intrarea în templu. Ora ta se apropie.

Like aan AAngel EExcessively HHuge

Silence! Stop crying!Nobody’s hearing you, anyway.Brace up and recollect yourself, as the Indian Summer does in its yellowish leaves, as hands do in prayer.And remember this: the body is but a memo-ry,somebody else’s ghostly print,kept in the matrix of the world’s cradle,about which it is uncertain whether anythingwill ever be revealed to you.

The hell that turned you into dust is farbehind now.You only need to take the first step Onto this level ground called The Roof of theWorld.Open your arms! Breathe in and out

Like a new earth rising abruptly from amongdeep waters.“The time is come”, says the Tibetan monk,Touching you like an angel excessively hugeAt the entry to the Temple. In a wink you’llbe in.

Versiune englezã de Maria-AAna TTupan

2222




Aura Christi

Peste România au trecut multe, nu neapãratdoar ape. Dacã ne îndreptãm privirile sprezãrile îndepãrtate ale istoriei noastre, cât de

cât descifrabile, dãm în cea mai mare parte ateritoriului consacrat sub numele “românesc”, deturci. Patru sute de ani aceºti asiatici cruzi, pe niciun plan constructivi, au sucit ºi rãsucitpãmânturile în cauzã ºi pe locuitorii lor exactcum au vrut. Avem ºi nume de la ei... Turcu,Turceanu, Turcescu, Turcitu, Turculeþ, Turc... pluso serie de obiceiuri... Nici nu ºtiu dacã mai susnumiþii cotropitori erau conºtienþi, la urma urmei,de “rãul” ce-l produceau. ªi când spun aceasta numã refer atât la prãduiri ºi la starea denesiguranþã ºi haos permanent care dominau în“þãri”, (citeºte Þãrile Române, mai puþinTransilvania), cât la alterãrile de fond moralprovocate locuitorilor de aici. În timp ce în vestulEuropei se constituiau popoare echilibrat, într-unclimat de relativã libertate, avându-se la bazãurbanizarea, dezvoltarea prsonalitãþii umane prininstruire ºcolarã, constituirea unor puternicesentimente naþionale, la noi, la români, era înplinã explozie “supravieþuirea”, adicã adaptareacât mai favorabilã cu putiinþã, la mofturile ºicruzimile stãpânilor. Turci ºi domnitori supuºiacestora, cu mici excepþii, în Moldova ºi ÞaraRomâneascã, unguri, mai vag, turci, austrieci,administraþie maghiarã în Transilvania. A apãrutastfel, la poporul român în formare, un sentimentde “înstrãinare” faþã de pãmântul moºtenit dinmoºi, strãmoºi... ”Da, pãdurile, vãile, râurile,câmpurile, munþii, sunt frumoºi, dar parcã toateastea nu prea sunt ale noastre”... Aceastãînstrãinare a atras dupã sine o anume nepãsarefaþã de tot ce ne înconjoarã. S-a mai dezvoltat peurmã “sentimentul clipei”, adicã totul e atât denesigur, de precar, încât e bine sã se profite de osituaþie atunci când se iveºte, dar nu oricum, cidin plin, cu încãlcarea rânduielilor, legilor maitârziu, cãci nu se ºtie când o bunã “ocazie” se vamai ivi. Printre mãrunþiºurile pe care ni le-astrecurat în suflet “supravieþuirea”, e ºi “spuneuna, dar, la caz, fã alta”, “dã-te bine pe lângã ceiputernici”, “lucreazã pe faþã dar ºi pe la spate”,“dacã eºti cumva ºef, o lunã, o sãptãmânã, oclipã, fã-i pe toþi sã tremure în faþa ta”... ºi ar maifi ºi altele. Dar pânã la urmã turcii au plecat ºinoi, românii, cu România noastrã am rãmas...Aºa, ca “supravieþuitori”... Mai pe urmã, istoria cuimprevizibilul ºi cruzimea ei, ne-a obligat sã avemde-a face cu ruºii þariºti, cu ruºii sovietici, cu douãregimuri totalitare autohtone, unul criminal, Dej,celãlalt, spãlãtor de creiere, Ceauºescu. ªi ce sãvezi, frate, tot ca “supravieþuitori” le-am biruit ºipe acestea. Dacã a trebuit, a fost chiar avantajos,nu puþini au “colaborat”, nu chiar atât de puþini,cu douã clase, cu trei, uneori cu mai multe, auacceptat sã fie “ºefi”, de diverse facturi; coloneide securitate, responsabili de cadre, directori undevrei ºi unde nu vrei, chiar miniºtri... Români “de-ai noºtri” care i-au torturat prin închisori tot peromâni “de-ai noºtri” ºi tot aºa, cine nu e chiartâmpit sau falsificator de situaþii, ºtie câþi “de-ainoºtri” le-au pus genunchiul în gât tot la “de-ainoºtri”... A trecut ºi comunismul, zicem noi, ºiRomânia a rãmas... Cum, necum, mai ales

necum, dar a rãmas. De 25 de ani ne bucurãm, însfârºit, de libertate. Ce revãrsare de satisfacþie afost pe chipul tuturor când Nicolae ºi consoartaau fugit. Ei, da, au fugit, dar noi, cu trãsãturile“supravieþuirii” noastre, bine accentuate amrãmas... În fotoliile de orchestrã ale societãþiinoastre de acum stau belfereºte tupeismul ºiincompetenþa. Cu coroane pe cap. Foarte aproapede ele, în þinutã de galã, îºi aratã medaliile, hoþia,corupþia, traficul de influenþã, construcþia de clan.Mai departe se înºirã abuzurile, nerespectarealegilor, plãcerea umilirii celor mulþi ºi alte câtevalucruri pe care le cunoaºtem. Beteºugurile acestea

mi-e teamã cã nu vor trece, dar România varãmâne. Aºa s-a întâmplat ºi cu ultima revãrsarede râuri. Precaritate, incompetenþã, lipsã de simþal datoriei cât încape, asta la cei ce ne conduc ladiverse niveluri. Cât despre ceilalþi, cãci în fapt,categoria lor cam reprezintã România, ei rãmân...Rãmân... dar cum?...

P.S.De vraja ºi farmecul României aproximativ trei

milioane de suflete s-au salvat. Au plecat de aicipe unde au putut. Pare-se cã vocile lor unite într-un fel de cor spun... „La revedere, Mioriþã, dragãfals patriotism, jafuri, escrocherii, hoþii, legi cãl-cate în picioare. Noi vrem sã trãim altfel ’clipa ceni s-a dat’.”

2233




o datã pe lunã

Mircea Pora

“apa trece, Româniarãmâne...”

O iiniþiativã rremarcabilã: rrevista AAlltteerrnnaannþþee

Chiar dacã nu ar avea un program clar definit din primul numãr, profilul unei reviste noi poate fiuºor identificat rãsfoind pur ºi simplu filele ei de la un capãt la altul. Dacã ai la dispoziþie mai multenumere ieºite de sub tipar, configuraþia publicaþiei þi se dezvãluie cu nedezminþitã claritate. Împins decuriozitate (curiozitate ce îi este iertatã oricãrui literat), am ajuns sã rãsfoiesc revista de culturãAlternanþe,, care apare la München, în Germania, din noiembrie 2013 ºi a ajuns la numãrul patru.Imediat am avut bucuria sã constat cã în ea se publicã masiv beletristicã de calitate ºi când spun„masiv” am în vedere atât lungimea materialelor cât ºi conþinutul lor format preponderent din creaþieliterarã propriu-zisã (poezie, prozã, dramaturgie) ºi mai puþine eseuri ºi recenzii sau cronici deîntâmpinare sub formã de fiþuici-semnalãri grãbite, cum gãseºti din plin în majoritatea revistelorliterare de la noi. În revistele cu vechi state de funcþiuni, mai ales proza are de suferit. Edezavantajatã, marginalizatã de cele mai multe ori sau drastic subþiatã, fragmentatã, invocându-se, îngenere, lipsa de spaþiu. Rãsfoind Alternanþele muncheneze, constaþi cã proza e bine reprezentatã, seîntinde pe pagini bune, putând fi savuratã cum se cuvine. Aceste observaþii sar în ochi de la primulcontact, fãrã sã dai peste o platformã prezumþioasã a obiectivelor avute în vedere de redactori.

Dar Alternanþe ºi-a schiþat un program în configuraþia lapidarã a unui apel cãtre cititori,colaboratori ºi „dragi viitori colaboratori”. Aceasta ar fi singura „fiþuicã” din revistã, restul spaþiuluifiind acordat textelor consistente. Se înþelege cã este vorba despre o largã deschidere spreoportunitatea dialogului. Echipa redacþionalã e formatã din scriitori cu iniþiativã, de vârste diferite daruniþi în gând, ei înºiºi trãind în þãri diferite: Andrei Zanca (Germania), Eugen D. Popin (Germania),Vasile Gogea (România) ºi Miron Kiropol (Franþa). Graþie internetului ºi site-urilor de socializare, acestgen de colaborare e posibil în prezent, unind spirite, idei, interese, sensibilitãþi ºi idealuri artistice.Redactorii se declarã doritori a oferi reale alternanþe de comunicare între scriitori ºi cititori ºi apromova literatura româneascã autenticã, prin semnãturi valoroase, cu precãdere din ?arã, dar ºi dindiasporã. Primul câºtig al revistei este axarea conþinuturilor pe creaþia propriu-zisã, direcþie subliniatãritos de la bun început. Astfel cã e firesc sã gãseºti un grupaj de poeme lângã o piesã de teatru sau onuvelã, toate fiind în fond texte reprezentative din scriitori aparþinând unor generaþii diferite. Vârsta ºiorientarea politicã nefiind un criteriu restrictiv. De pildã, Gellu Dorian începe, în primul numãr,periplul liric cu 20 de poeme reunite sub titlul Pustia, versuri de o rafinatã ºi pãtrunzãtoarereflexivitate. Ele „alterneazã” cu Fragmentele de cer ale lui Bedros Horasangian într-o consonanþã aliricului cu epicul evaluat cu eleganþã stilisticã specificã. Aºa încep alternanþele,, continuate apoi desemnãturi prestigioase, eºalonate pe filele celor patru numere: de la Ana Blandiana, AlexandruCistelecan, Liviu Antonesei, George Vulturescu ºi Luca Piþu la Bedros Horasangian, Adrian AluiGheorghe, Gellu Dorian, Simona-Grazia Dima ºi Mircea A. Diaconu; asta ca sã ne limitãm la numelecele mai sonore. Eseul lui Iulian Boldea despre Grigore Alexandrescu prilejuieºte autorului o incursiuneîn „jocurile ºi limitele convenþiei poetice”. Paginile de prozã ale lui Constantin Arcu ºi ªtefan DoruDãncuº premerg traducerilor din Rabindranath Tagore semnate de Olimpia Iacob la încheiereaprimului numãr. O importantã contribuþie la sumarul celor patru numere ºi-o aduc scriitorii ºi poeþiiclujeni în frunte cu Horia Bãdescu ºi Vasile Gogea. Sprinteni în exerciþiul ludic se dovedesc IoanNegru cu poemele lui construite pe declicul repetitiv ºi Gabriel Cojocaru cu versurile închinatememoriei lui Ion Stratan. Dintre clujeni, mai semnalãm pe Adrian Popescu, Ovidiu Pecican, AlexandruJurcan, Radu Þuculescu, Iulian Dãmãcuº, Rodica Marian, Letiþia Ilea, Vianu Mureºan ºi ViorelDãdulescu.

Coperta ºi concepþia graficã sunt sobre, de þinutã adecvatã conþinutului ºi aparþin lui ªerban Popinºi Zoltan Munteanu-Racz. Aceleaºi însemne de desing computerizat se regãsesc ºi pe site-ulwww.revista-alternante.de, deoarece revista Alternanþe þine pasul cu moda timpului ºi înþelege sã-ºireverse fondul de idei ºi în „alternanþe” electronice.

Adrian Þion

În volumul colectiv Cunoaºtere ºi acþiune.Profiluri de gânditori români (Dacia, Cluj-Napoca, 1986), pe care l-am iniþiat, am pus în

relief clujeni care au reflectat asupra condiþiilor deposibilitate a ºtiinþei, însã nu l-am reþinut peVirgil I. Bãrbat. Ca student, gãsisem o conferinþãa sa (Premisele umane ale culturii moderne,1927), care mi-a rãmas în memorie, dar era preapuþin. Reþinusem, apoi, din scrierile sale, mai alesteza de doctorat (întitulatã Nietzsche. Tendanceset problemes, 1911) – una dintre primelemonografii consacrate lui Nietzsche. Mai târziu(în Introducere în filosofia contemporanã, Edituraªtiinþificã, Bucureºti, 1988) l-am socotitreprezentativ pentru interpretarea psihologistã aoperei celebrului filosof. Un student clujean dinanii ºaptezeci s-a ocupat de scrierile lui VirgilBãrbat într-o lucrare de licenþã, fãrã sã poatãstîrni, nici el, interesul noilor generaþii. Nici chiarfostul asistent al lui Virgil Bãrbat, George M.Marica, extrem de învãþat, dar prea reþinut, numai aducea decât cu voce stinsã vorba deprofesorul sãu.

Aveam sã-l descopãr însã pe Virgil Bãrbatulterior, când am reconstituit receptareapragmatismului american în cultura românã (dinvolumul Reconstrucþia pragmaticã a filosofiei,Polirom, Iaºi, 1998). Mi-am dat seama cã el a fostunul dintre intelectualii români cei mai atenþi laperformanþele americane. Am socotit cele douãvolume în care Virgil Bãrbat a abordat culturaAmericii – Imperialismul american. Doctrina luiMonroe (1920) ºi Dinamism cultural (1928) –drept momente distincte ale receptãrii Americii încultura românã ºi în spaþiul Europei Centrale.Apoi, când, în calitate de rector, am înfiinþatspecializarea „studii americane” (1994), laUniversitatea Babeº Bolyai, am reunit într-unvolum americanistica autohtonã (vezi AlinaBranda, coord., Studii de americanisticã, EFES,Cluj-Napoca, 2001) ºi am repus în circulaþiescrieri ale lui Virgil Bãrbat.

ªtiam, însã, din consultarea arhivelor, cã VirgilBãrbat a fost nu doar primul profesor desociologie, eticã ºi esteticã al Universitãþiiromâneºti din Cluj, cu o pregãtire în lãrgime careºi astãzi i-ar putea face invidioºi pe confraþi. Capretutindeni, mulþi ajung profesori, dar puþinisunt personalitãþi reale, care pot sã conceapãinstituþii ºi sã le construiascã. El a fost opersonalitate prodigioasã, un manager inovativ, bachiar un lider de generaþie, putem spune. Întrealtele, lui i se datoreazã, de fapt, organizareaExtensiunii Universitare, despre care a ºi scris ocarte (Extensiunea universitarã, 1926) informativãºi astãzi.

Odatã cu generaþia mea de studenþi, sociologiaa luat un nou start la noi. Ca ºi în alte þãri,sociologia se lãsa acum dominatã de obsesiilemetodologiei, încât nu mai aborda societatea, cieventual probleme sociale. Prin comparaþie, VirgilBãrbat era mai mult decât un sociolog obiºnuit, elera un gînditor. El a cultivat sociologia dupã otemeinicã instrucþie în istorie, filosofie ºi teoriaculturii, încât, de la început, a putut sã întreþinãun discurs propriu-zis sociologic despre societate.El cunoºtea bine specificul sociologiei în raport cu

istoria ºi filosofia, dar familiarizarea cumetodologia disciplinei, care era certã, nu-i inhibaefortul de a da imaginea asupra societãþii caîntreg, care este, de fapt, însuºi obiectulsociologiei. Altfel spus, la Virgil Bãrbat maigãseºti gândirea sociologicã preocupatã de aspectetehnice, dar plinã de culturã ºi de grijaconceptualizãrii realitãþii, care are capacitatea sãpropunã soluþii societãþii.

Pe mãsurã ce am înaintat în înþelegereascrierilor lui Virgil Bãrbat, am resimþit ca datoriesã readuc în atenþie personalitatea sa, uitatã înpofida anvergurii de gânditor pe care i-o atestãscrierile. Se spune cã în România gânditoriiveritabili trebuie sã moarã pentru a fi recunoscuþi.Cu Virgil Bãrbat nu s-a întâmplat nici mãcaraceasta. Presupun cã dacã l-ar fi avut pe VirgilBãrbat printre vârfuri, dincoace de 1931, când else stingea la numai 52 de ani, însãºi istoriauniversitãþii clujene ar fi evoluat altfel. Aceastapentru cã el absorbise o neobiºnuit de întinsãculturã literarã, istoricã ºi ºtiinþificã ºi-ºi elaboraseo viziune sociologicã ºi filosoficã, de care estenevoie în vremuri de reorganizãri. Cãci în astfelde vremuri, nu atât însuºirile rapsodice, cât forþagândirii sistematice este hotãrâtoare. Între altele,Virgil Bãrbat a folosit devreme, dupã stagiifructuoase în Elveþia, Germania ºi SUA, toate celetrei limbi moderne majore – engleza, franceza,germana – precum ºi ºansele de informarecorespunzãtoare, în serviciul unei concepþiiproprii. În locul unei astfel de concepþii, aprevalat uneori la Cluj – ceea ce s-a acuzat deja încritica literarã interbelicã, dar este valabil pe oscarã mai întinsã, pânã astãzi – un fel depozitivism provincial, care ia descrierea ºiacomodarea la trenduri drept scop final alcunoaºterii. Acest pozitivism a marcat uneoripuncte în raport cu ideologizãrile care au survenitîn timp, dar nu a izbutit sã consacre o viziunecuprinzãtoare.

Plecând tocmai de la asemenea considerente,în intervenþia de faþã vreau sã aduc în atenþieopera lui Virgil Bãrbat ºi, în acest scop, reevaluezcontribuþiile sale, þinând seama de evoluþiileînregistrate ulterior în semnificativele sale teme.Voi examina într-un spaþiu rezonabil, cât maistrâns legat de textul scrierilor tipãrite,interpretarea datã de Virgil Bãrbat lui Nietzsche(1), pentru a continua cu abordarea Americii (2),a înainta, apoi, cu abordarea societãþii româneºti(3) ºi a încheia cu concepþia sa despre educaþie(4).

1Puþini mai ºtiu cã Virgil Bãrbat a dat una

dintre primele monografii consacrate operei luiNietzsche. Volumul Nietzsche. Tendances etproblemes (Rascher & Cie., Zürich und Leipzig,1911, 448 p.) este o cercetare cuprinzãtoare,scrisã în francezã, cu citatele în germanã, ascrierilor unui autor ce-ºi încheia viaþa în 1900,dar a cãrui capacitate de efort n-a mai fostaceeaºi din 1888, dupã ce, în 1869, la vârsta deabia 25 de ani, fusese numit profesor de studiiclasice la Universitatea din Basel. Virgil Bãrbat afolosit ediþia Nietzsches Werke (C. G. Naumann,

Leizig, 1906), ediþii de scrisori (NietzschesGesammelte Briefe, Schuster & Loefer, Berlin undLeipzig, 1902-1905 ºi Insel, Lepzig, 1908-1909) ºirelatãri ale nefastei surori a lui Nietzsche,Elisabeth Förster-Nietzsche, sub titlul Das LebenFriedrich Nietzsches (C.G.Naumann, Leipzig,1895-1904). El cunoºtea observaþiile profundeicãrþi a lui Lou von Salome (Friedrich Nietzsche inseinen Werke, 1894), care avea sã fie cheiaînþelegerii ulterioare a lui Nietzsche, de la KarlJaspers (Nietzsche. Einführung in das Verständnisseines Philosophierens, 1936) încoace (veziprezentarea exegezei nietzscheene din AndreiMarga, Introducere în filosofia contemporanã,Polirom, Iaºi, 2002, pp.42-56, ºi Andrei Marga,Philosophie der europäischen Einigung, ClujUniversity Press, 2009, pp.60-84). El cunoºtea,desigur, urmele lãsate de Nietzsche la Leipzig,inclusiv impresiile foºtilor profesori ai acestuia.

Nu se pune problema comparãrii rezultatelorlui Virgil Bãrbat cu cele de astãzi, dependente deexcelenta ediþie Colli-Montinari, ce include multeinedite ºi este, pe bunã dreptate, referinþamondialã, fiind cea mai completã. Cu sursele pecare le-a avut la îndemânã, Virgil Bãrbat a dat,însã, o interpretare a operei lui Nietzsche ce s-aplasat la nivelul receptãrii de atunci, cândaccentul, la puþini ani de la dispariþia filosofului,se punea pe observarea conþinutului scrierilorsale. Sã sesizãm contururile acestei interpretãri.

Virgil Bãrbat lasã deliberat în afara considerãriiscrierile de dupã 1888 ale lui Nietzsche, din„perioada de boalã ºi slãbire completã aindividualitãþii sale”(p.13). El localizeazã filosofiaconturatã a lui Niezsche în Originea tragediei(1872) ºi o vede desfãºurându-se, într-o certãcontinuitate, pânã în 1888. Nietzsche este privit,plecând de la propunerea lui Deussen, ca „naturãcreativã”, care a trecut de la filologie, spre care îlîndrumase vestitul clasicist Ritschl, la filosofie.Nietzsche devine filosoful Nietzsche odatã cu olecturã a lui Schopenhauer, din care reþine numetafizica, ci ideea „voinþei de putere, care îlajutã sã înfrângã scepticismul filosofic” (p.49). Înfapt, Nietzsche leagã „seriosul” ºi „gravitatea”,inspirate de Schopenhauer, cu ideea personalitãþiiputernice, sugeratã de Wagner. Aºa cum denotãprogramul pe care ºi-l traseazã dupã sosirea laBasel, Nietzsche se opune „filistinismului”(„Philister zu sein” i se pare cel mai demn deoprobiu!) ºi va combina apoi, în Origineatragediei, „spiritul ºtiinþific ºi simþul moral cudorinþa de a justifica civilizaþia înaltã” (p.72).Odatã cu desprinderea de Wagner, când îºi dãseama cã morala pe care o apãrã nu este cea acompozitorului (p.151), Nietzsche trece nu numaila exprimarea unei viziuni proprii, ci ºi la omanierã proprie de exprimare: cea a fragmentului.Pentru el, „gândirea este expresia temperamentu-lui, a voinþei proprii de putere”(p. 150).

Virgil Bãrbat aplicã însãºi abordãrii filosofieilui Nietzsche postulatul dupã care gândirea esteexpresia temperamentului. Regula sa este aceasta:„vom considera, deci, fiecare scriere a luiNietzsche ºi vom reþine ceea ce era Nietzsche înmomentul scrierii, adicã ceea ce gândea el asupralucrurilor ºi asupra oamenilor în acel moment.Apoi, vom reuni fragmentele în stare sã neinformeze asupra a ceea ce Nietzsche voia încutare epocã”(p.155). Dupã ce capteazã ceea ce,din punctul sãu de vedere, este mai caracteristicde a lungul scrierilor lui Nietzsche – de laFilosofia în epoca tragicã a grecilor (1872-73),trecând prin Consideraþii inactuale (1873),Omenesc, prea omenesc(1876), ªtiinþa veselã

2244




diagnoze

Andrei Marga

Virgil I. Bãrbat - un gânditorde referinþã

2255




(1882), Aºa vorbit-a Zarathustra (1883-1885),Dincolo de bine ºi de rãu(1886), Despregeneologia moralei (1887), la pamfletele împotrivalui Wagner, Amurgul idolilor (1888), Ecce homo(1888), proiectul de reevaluare a tuturor valorilor,a cãrui primã concretizare era Antichristul (1888),ºi la reflecþiile asupra Europei – Virgil Bãrbat trageo concluzie proprie. Chiar ºi în scrierile dinspresfârºitul vieþii sale – ne spune el – Nietzscheprezintã filosofia trãirilor sale. Dacã este vorba deo filosofie a lui Nietzsche desprinsã de acestea –ºi este, cu siguranþã – atunci, „sistemul sãu estede reconstituit într-un ansamblu psihologic maipuþin agresiv ºi mai larg decât cel pe care îl ofereaNietzsche spre 1888. Acest ansamblu ne esteoferit de ansamblul psihologic al vieþii luiNietzsche, pe care l-am vãzut derulându-se în faþaochilor noºtri în lucrarea de faþã” (p.444). VirgilBãrbat încheia cu promisiunea de a reveni cu olucrare ce urma sã profileze „sistemul filosofic allui Nietzsche”, dezlegat de chestiunea filiaþiilor ºia „dependenþelor psihologice”, pe care se simþeaobligat sã o rezolve în volumul Nietzsche.Tendances et problemes. Nu a mai avut timppentru a reveni, dar filosofia lui Nietzsche aveasã-l marcheze durabil, iar scrierile ulterioare seresimt, cum vom semnala, de pe urmafamiliarizãrii cu optica nietzscheeanã asupraculturii.

2Se ºtie puþin cât de temeinicã a fost

preocuparea lui Virgil Bãrbat de a cunoaºtecultura americanã ºi faptul cã una dintre scrierilesale de început este consacratã Statelor Unite aleAmericii, cu dedicaþia: „celor mai buni prieteni:prietenilor din America”. Este vorba de volumulImperialismul american. Doctrina lui Monroe(Cartea Româneascã, Bucureºti, 1920, 220 p.).Dupã propria mãrturisire, cartea a fost scrisã larevenirea din America, unde zãbovise mai multde un an, pânã în 1912, dar a fost publicatã,þinând seama ºi de restricþiile anilor de„neutralitate” a României, în contextul de dupãPrimul Rãzboi Mondial. Este o carte care neplaseazã complet în lumea de dupã Primul RãzboiMondial, cu controversele României de atunci ºicu informaþiile disponibile ale acelei vremi, încâttrebuie evaluatã plecând de la acestea.

Dacã monografia Nietzsche participa lainaugurarea cercetãrii filosofiei „voinþei de putere”ºi a „depãºirii omului”, noua carte a lui VirgilBãrbat participa la inaugurarea cercetãrii relaþieidintre Europa ºi America dupã prãbuºireaîntâietãþii economice, politice ºi militare a Europeiîn lume, odatã cu Primul Rãzboi Mondial. Estecontextul în care Woodrow Wilson aduceproiectul sãu de reorganizare a Europei pe baze cerevin de fapt la Kant. Idealismul cunoscutelorpuncte din proiectul wilsonian era o ofertã nouãºi îmbietoare. În buna tradiþie a sociologieiclasice, care se întreabã cum se transformãsocietãþile atunci când întâlnesc impulsuri deschimbare de mare pondere, Virgil Bãrbat punedouã întrebãri: „Ce înþeles are idealismulamerican, vãzut prin prisma faptelor care l-auprodus ºi al rezultatelor cãtre care tinde? Ce esteacest idealism, din punctul de vedere european?”(p.6). El dã rãspunsuri sprijinite de incursiuniistorice documentate la nivelul timpului sãu ºi peconsideraþii sociologice, pe cât posibil statistice,de asemenea la acest nivel. Aceste rãspunsuriculmineazã cu teza potrivit cãreia a devenitindispensabilã „revizuirea judecãþilor pe carelumea veche ºi cea nouã le au una asupra alteia”ºi se contureazã o „nevoie specificã” a þãriloreuropene de „a da atenþie mai mare Americii ºi

lumii anglo-saxone în general” (p.6). Americaaduce înnori vaste ºi de importanþã istoricã,desigur, dar la aceste înnoiri raportarea trebuie sãfie cu luciditate, þinând seama de diferenþeleistorice ºi geografice.

Examinarea Americii – pe care Virgil Bãrbat,cu Imperialismul american. Doctrina lui Monroe,o dã în premierã în cultura românã ºi întreprimele în cultura europeanã a secolului –intervine într-un moment delimitat. Pe de o parte,în lumea nouã avusese loc o dezvoltareindustrialã, tehnologicã ºi socialã pe careeuropenii o minimalizaserã ºi care confereaamericanilor o putere singularã. În aceste condiþii,Statele Unite ale Americii vin în lumea veche,rãvãºitã de un rãzboi devastator, pentru apacifica, cu un proiect de refondare. Pe de altãparte, noul motor al Europei, care înlocuiseAnglia secolului anterior, era Germania, daraceasta ieºise înfrântã. În aceastã situaþie, VirgilBãrbat cautã rãspunsuri la întrebãri, darrãspunsurile sale aveau sã fie marcate vizibil destarea cunoaºterii europene a Americii, demanifestãrile americane pe scena reflecþiilor ºi, înplus, de parcurgerea lui Nietzsche ºi, ca oconsecinþã, de îmbrãþiºarea definitivã apersonalismului.

Virgil Bãrbat se informase pe larg asuprastudiilor americane de la începutul secolului alXX-lea. El ia ca referinþã, dintre expresiilereflecþiei americane, vestita carte a lui AndrewCarnegie, Triumphant Democracy (1888), lucrãriprecum cea a lui Charles W. Eliot, AmericanContributions to Civilization (1897) sauintervenþii ale fecundului autor care a fostTheodore Roosevelt, apoi cartea lui WoodrowWilson, The New Freedom (1913), ºi altele, iardin literatura internaþionalã, analize datorate luiMary Antin, Emile Durkheim, L. Fulda, R.Kjellen, H. Muensterberger, Albert Wirth. Virgil Bãrbat se încadreazã în acea orientare ainteresului european pentru America în caredeschiderea spre noile realitãþi prevala, darcirculau încã vestigiile reacþiei romantismuluigerman. Mai târziu, cum ºtim, pe scenaeuropeanã aveau sã aparã chiar noi detractori aiAmericii (cum erau, în Anglia, Mathew Arnold,iar, în Franþa, criticii pragmatismului filosofic, lacare m-am referit în Andrei Marga, Reconstrucþiapragmaticã a filosofiei, Polirom, Iaºi, 1998, vol.I,pp.55-67), care sînt, însã, altceva.

Virgil Bãrbat aparþine cu totul altui curent. Elreconstituie destinul istoric al doctrinei Monroe,care prevedea, cum se ºtie, concentrarea SUAasupra emisferei vestice ºi evitarea implicãrii înnesfârºitele conflicte europene. Virgil Bãrbat searatã nemulþumit de idealizarea reglementãriloramericane de drept, concentrate în jurul libertãþiifãrã obligaþii a individului, pe care o gãseºte înarticole ale lui Nicolae Iorga de la începutulsecolului, bunãoarã. Idealizãrii de la distanþã, el îiopune argumentul cã SUA beneficiazã decircumstanþe istorice ºi geografice, care protejeazãnaþiunea proprie, ce nu este în primejdie, dar, înEuropa, cosmopolitismul ar fi riscant. „Politicaeuropeanã, în America, este în mare parte inutilã,fãrã rost; politica americanã în Europa este oruinã materialã ºi naþionalã a popoarelor mai miciºi a celor mai mari poate, mai târziu, sau celpuþin a multora din ele” (p.187). Fãcându-se ecoullui Nietzsche, Virgil Bãrbat credea cã pacifismulamerican ar prefigura o societate în care „toþivorbesc englezeºte”, iar „cei mai luptãtori, maitari” sunt favorizaþi, ºi susþine cã în culturagermanã, axatã pe afirmarea naþiunii, se aflãsoluþia potrivitã pentru Europa (pp.186-187). Eladuce un elogiu culturii germane pe când se

adoptau tratatele de la Versailles . „Pentrumoment, însã, suntem cu toþii germani,credincioºi ai unui singur ideal, cel naþional,singurul în care am gãsit sprijin necondiþionat înceasurile grele ºi bucurie nepãtatã în cele dereuºitã. Sã fim sinceri: Germania cea învinsã cuarmele, a ieºit învingãtoare sufleteºte!”(p.209).Evident, Virgil Bãrbat subestima implicaþiileînfrângerii militare pentru Germania, ce avea sãintre curînd în turbulenþele ce au culminat cualunecarea în naþional socialism.

În chip evident, Virgil Bãrbat are în vedere,polemic, un curent de încredere în organizareaamericanã a vieþii ce s-a format dupã rãzboiul desecesiune, care exalta virtuþiile acesteia ºi anticipacã ea va fi îmbrãþiºatã de întreaga lume. ªiamericani ºi neamericani alimentau acest curent.Virgil Bãrbat venea din atmosfera de la Carpaþi,tatãl sãu fiind învãþãtor din preajma Braºovului,stabilit la Brãila. Opþiunile sale s-au format înjurul convingerii valorii de neînlocuit a naþiunilor,pe care studiile în Elveþia ºi contactul cu filosofialui Nietzsche au consolidat-o. El priveºte Americaprin prisma acestei optici (vezi p.20). Cum seexplicã, însã, evaluarea sa atât de favorabilãEuropei într-un moment dramatic pentru aceastaºi exagerat de suspicioasã în privinþa roluluipotenþial al Americii pe bãtrânul continent?

Pe de o parte, în mod limpede, Virgil Bãrbat avãzut în americanismul timpului un liberalismindividualist, dizolvant în implicaþiile lui, oricumneprielnic pentru coeziunea unei naþiunieuropene, care-l preocupa în primã linie. El eraînsã destul de lucid încât sã recunoascãsuperioritatea democraþiei americane. „Americane-a învãþat – scria el – marele lucru cã odemocraþie, ca sã poatã trãi cu succes, trebuie sãse gândeascã tot atât de mult la producþie cât laîmpãrþeala bogãþiei publice, lecþie pe care sã nu ouitãm” (p.200). Dar înþelegerea culturii americane,chiar a acestei democraþii, nu era lãrgitã destul,Virgil Bãrbat preluînd neprecaut unele interpretãridin context. De aceea, el ajunge sã dea sentinþedeja depãºite, pe care Haºdeu, la noi, le maiîmpãrtãºea, de felul „America n-are decîtcivilizaþie; culturã, suflet format la ºcoalafrumosului, a binelui ºi a adevãrului, ea n-areîncã” (p.31) sau „libertatea americanã n-a avutnici o valoare moralã” (p.200). Sunt sentinþe care,evident, nu se susþin când este vorba de o culturãcu rãdãcini puritane, în general iudeo-creºtine,cum a fost cultura americanã la începuturile ei.Este adevãrat cã Virgil Bãrbat putea sã invoce ceavea în faþã, de pildã reflecþiile lui AndrewCarnegie sau Theodor Roosevelt, iar în faþã aveaacel „individualism aspru (rugged individualism)”de care avea sã vorbeascã Herbert Hoover maitârziu, ºi nu încã „individualismul colectiv” –adicã orientat spre cooperare, pe care îl teoretizaLouis Brandeis (în True Americanism, în PerryMiller, ed., American Thought. Civil War toWorld War I, Rinchart & Co, New York,Toronto, 1954, p.341) – ca propriu Americii.

Sub influenþa sesizabilã a lui Nietzsche, VirgilBãrbat face un întreg proces „pacifismului”originat în doctrina Monroe. Acesta nu l-aîmpiedicat, de pildã, pe Roosevelt sã intervinã înstate din America Latinã (p.127). Virgil Bãrbatîmpãrtãºeºte evaluarea preºedintelui francezPoincare, dupã care aceastã doctrinã, „dindefensivã cum era la început, a trecut apoi laintervenþionism ºi de la acesta la cucerire, iarþãrile sortite sã sufere mai întâi efectele acesteitransformãri au fost acelea din America Centralã”(p.136). Virgil Bãrbat credea, în general, cã„pacifismul” atrofiazã voinþa naþiunilor ºi

2266



26 TRIBUNA • NR. 288 • 1-15 septembrie 2014

confuzioneazã viaþa internaþionalã.Pe de altã parte, Virgil Bãrbat era, fireºte,

impresionat de faptul cã reorganizarea de dupãrãzboi a Europei îmbrãþiºa principiulautodeterminãrii naþionale. El era prea tributar,însã, teoriei de atunci a „imperialismului”, stârnitãde istoriografia Americii de Sud, pentru a maitrage consecinþe din împrejurarea cã tocmaipreºedintele american Woodrow Wilson erapromotorul principiului autodeterminãriinaþionale pe bãtrânul continent. Acest principiuprovenea, desigur, din filosofia kantianã, dar erameritul americanilor de a-l fi pus în aplicare. Nuse pãtrunsese pînã atunci nici în arhiveleNietzsche, cum avea sã se facã peste decenii (veziManfred Riedel, Herkunft und Zukunft Europas.Nietzsche in unserer Zeit, „Studia UniversitatisBabeº-Bolyai”, Philosophia, Cluj-Napoca, 1991),pentru a observa cã însuºi filosoful „voinþei deputere” vedea viitorul Europei într-o unificare pebaze democratice.

Virgil Bãrbat avea însã onestitatea de a lãsadeschis un proces al cãrui deznodãmânt încã nu-lputea prevedea. El era foarte preocupat de soartanaþiunilor mici într-o lume în care marile puterifãceau legea ºi lãsa deschisã perspectiva în care

„se va împlini o nouã împãrþealã a avuþiilor pepãmînt, o împãrþealã mai conformã cu nevoileactuale ale fiecãrui popor, iar nu cu statutul deproprietate rãmas de la veacurile cele oarbe dintrecut” (p.213). Aceasta rãmânea doar o speranþãîn faþa cãreia realitãþile luptei naþiunilor seimpuneau pentru el în mod indiscutabil.

Tema lui Virgil Bãrbat nu s-a închis, însã.Desigur cã europenii aveau sã-ºi dea seama cãAmerica nu este „dictatura dolarului”, cum credeaDickens, ci o democraþie ce nu are alþi concurenþidecât tot democraþia ºi pe care aveau sã ºi-oasume (vezi simptomatica argumentare a luiRalph Dahrendorf, din Democracy and Society inGermany, 1965), corectând explicit înþelegeriletrecutului. Ei au reflectat ºi mai târziu asupraîntâlnirii nu fãrã tensiuni dintre cosmopolitismul,ce urcã de la Jefferson ºi John Adams, laKennedy ºi Clinton, ºi abordarea reprezentatã depreºedintele de Gaulle, axatã pe promovareanaþiunii (vezi Catherine Durandin, La Francecontre l’ Amerique, Presses Universitaires deFrance, Paris, 1994). Mai nou, unii dintre cei maiimportanþi teoreticieni actuali ai democraþiei (vezi,de pildã, Pierre Mannent, La raison des nations.Reflexions sur la democratie en Europe,Gallimard, Paris, 2006) reiau tema naþiunii dreptcadru indispensabil al democraþiei. Virgil I. Bãrbat

a participat, cu siguranþã, la deschiderea acesteiteme de reflecþie a lumii de astãzi.

Faptul cã Virgil I. Bãrbat voia ca europenii sãînveþe din experienþa americanã este, însã, la felde cert ca ºi critica pe care el a adresat-o uneianumite faze, cea de la începutul secolului aldouãzecilea, din evoluþia conºtiinþei de sineamericane. Dovada o avem cu alte douã scrieriale sale.

Este vorba, mai întâi, de prefaþa la traducereape care el a fãcut-o din scrieri ale preºedinteluiUniversitãþii Harvard, Charles W. Eliot, cu careintrase în legãturã personalã. Este vorba deconferinþa Religia viitorului (pe care o ºi publicãla Editura Marea Fabricã Ancora, Brãila, 1920), cuo prefaþã în care a elogiat punerea religiei înlegãturã cu viaþa oamenilor din diferite epoci(p.17). Dupã toate indiciile, distincþia dintre„religii fixe” ºi „religii reformiste” (pp.5-12), pecare Virgil Bãrbat o teoretiza atunci, este inspiratãde „religia transformistã” a vestitului intelectualamerican. Oricum, ºi astãzi celebrãm meritele luiCharles W. Eliot (vezi, de pildã, veritabilul bestseller al lui Louis Menand, The MetaphysicalClub. A Story of Ideas in America, Farrar, Straussand Giroux, New York, 2001, ce reconstituie, pemai mult de cinci sute de pagini, începuturilepragmatismului filosofic). Virgil Bãrbat a avutmeritul de a fi atras din timp atenþia, la noi,asupra importanþei extraordinare a opereieducaþionale a celui care a consacrat definitivHarvardul.

Este vorba apoi de volumul Dinamism cultural(Lepage, Cluj, 1928), în care Virgil Bãrbat îºiasumã cã societatea poate fi amelioratã numãrind puterea autoritãþii, ci „întãrind conºtinþadatoriei în fiecare membru al comunitãþii,fãcându-l de timpuriu ºi pretutindeni un pãrtaºinteligent al operei urmãrite de toþi” (p.5-6), pecalea educaþiei ºi culturii. El vedea în „problemaculturii” nu doar o problemã a specialiºtilor, ci„problema poporului întreg, problema cea mare afiecãrui popor, în ea mijind rãspunsul la toateîntrebãrile, mari ºi mici, ale vieþii omeneºti” (p.6).Astãzi, suntem dupã „cotitura culturalã” a lumiicivilizate (semnalatã de Friedrich H. Tennbruck,cu Die kulturellen Grundlagen der Gesellschaft,Westdeutscher Verlag, Opladen, 1989), încâtaceastã opticã nu poate fi decât salutatã, capremonitorie. Iar punctul de sprijin al abordãriivieþii româneºti Virgil Bãrbat îl gãseºte în SUA.Sociologul clujean elogiazã, în termeni aproapesuperlativi, faptul cã „America este þara în careuniversitãþile au pãrãsit vechiul lor separatism ºiau început a se amesteca în viaþa poporului carele susþine”, ceea ce le-a conferit un rol reformatorîn societate. „Pe câtã vreme profesorul tip de launiversitãþile din Germania, de exemplu, seînchide în cercul cercetãrilor ºi colegilor lui,profesorul tip din America este veºnic în cãutareaîmprejurãrilor sociale, în care ar putea altoirezultatele specialitãþii lui ºi a face din aceasta dinurmã ceva viabil, o operã omeneascã trãitã, iar nuun simplu capitol de manual, cum este cazul cuconfratele lui european” (p.117). Virgil Bãrbat avãzut experienþa americanã în complexitatea ei ºinu ezitat sã o considere o referinþã de neocolitpentru europeni.

La începutul anilor ’90, occidentalii erauºocaþi de indiferenþa românilor la soartacopiilor abandonaþi în orfelinate. Pe

drept cuvânt. Dacã nu eºti capabil sã-iprotejezi pe cei mai slabi, pe cei fãrã apãrare,nici nu meriþi altceva decât un scuipat. De anibuni, locuitorii marilor oraºe vestice, de laParis, Roma ºi Madrid pânã la Washington ºiBuenos Aires, sunt ºocaþi de agresivitateacerºetoreascã a romilor din România, care s-aurãspândit cu zecile de mii pe toatã planeta.Desigur, ies din discuþie romii care muncesccinstit în Italia sau în Spania. Occidentaliimai puþin ºcoliþi, mai simpli, adicãmajoritatea, confundã „români” ºi „România”cu cerºetorii din metroul parizian sau de peChamps-Elysees, ori cu cerºetorii din faþabisericilor de pe cele douã continenteamericane. Se înºalã? Numai în parte. Pentrucã aceºti romi rãspândiþi cam prea organizatprin lume sunt numai o parte a României.

Dar sã fim drepþi. Cât de mare e distanþadintre prestaþia cerºetorilor români dindiferitele capitale bogate ale lumii ºi prestaþia„politicã” a lui Traian Bãsescu, Victor Ponta,Elena Udrea, Cristian Boureanu, LudovicOrban, Mircea Toader, Gabriela VrânceanuFirea ºi toatã fauna? Nu sunt ºi aceºtia dinurmã, politicienii, cu cei vreo 600 (ºase sute!) de parlamentari burtoºi, fãlcoºi ºi rotunzi,fãrã expresie umanã, agramaþi, plus miile deconsilieri, de directori, de secretari ºi secretarede toate gradele pânã la cea mai modestãcomunã (7,5 % din PIB ar fi numai salariileacestora, fãrã sã li se ºtie numãrul exact), totniºte cerºetori agresivi care vor un ban pecare nu l-au muncit? Cam câte mii, zeci demii dintre aceºtia ar trebui sã treacã prin„uzina” DNA ºi sã ajungã în puºcãrie ºi cuaverea confiscatã extins ca sã ne apucãm sãgestionãm cât de cât decent, normal „sãrãciaºi nevoile ºi neamul”?

ªi dacã noi, cealaltã parte, partea învechitã– pentru cã „omul nou” n-a reuºit sãînlocuiascã total „omul vechi” –, nu reuºim sãne adaptãm la acest zoo politic, amestec depuºcãrie ºi spital, de ce occidentalii ar trebuisã se obiºnuiascã cu agresivitatea cotidianã aþiganilor noºtri expediaþi organizat? Care, dealtfel, nu sunt nici pe departe toþi de etnieromã… Cine i-a trimis în Guvern, înParlament, în Consilii pe toþi anonimii penalide care se pare cã nimeni ºi nimic nu ne maipoate scãpa? Oare nu tot aceia care s-auocupat de rãspândirea „patrioticã” a þiganilorîn tot Occidentul, în Europa de Vest, înAmerica de Nord ºi în America de Sud? Cinesunt cei care compun de atâta amar devreme, de pildã, Consiliul General alBucureºtiului, cine ºi cu ce scopuri i-a scos înfaþã, cum sunt aleºi aceºti ipochimeni caremanevreazã miliarde de euro?

Sã facem ºi puþinã istorie. Dupã 1948,Securitatea ºi Partidul au înlocuit brutal,trimiþând sute de mii de oameni în puºcãrii,vechile clase „exploatatoare”, care erau legatede „Occidentul putred”. Securiºtii ºi

comuniºtii s-au mutat în casele„exploatatorilor” ºi s-au pus pe fãcut politicã,culturã, economie totalmente controlatã – obravã lume nouã. ªi cum Securitatea ºiPartidul (unic – era de-ajuns!) au fost fabricatede la zero de sovieticii ocupanþi, de ruºi, încâþiva ani, puþini, România s-a orientat spreUniunea Sovieticã (un pseudonim al Rusieiimperiale) ºi, astfel, tovarãºul Ion Iliescu, fiulunui cunoscut agent sovietic în ilegalitate,preºedintele democrat de tranziþie cu trei saupatru mandate, a putut sã-ºi facã studiile la Moscova. Ocupanþii ruºis-au servit din plin de minoritãþi, de ceaevreiascã, de cea maghiarã, de cea germanã,de foarte numeroasa minoritate romã ca sãpunã ºaua pe România vecinã ºi ortodoxã, pecare le-o cedase generos ºi cinic WinstonChurchill, ca sã pãstreze pentru ImperiulBritanic Grecia, pentru cã avea muºterãzboinice mai vechi în cap.

Ministerul de Interne, Securitatea, Armata,dar ºi Partidul au fost înþesate cu minoritari ºicu copiii cei mai sãraci ai satelor. A fost ºi oselecþie inversã, „pe dos”, cãci aleºi au fost ceimai tâmpiþi, cei mai rãi, dupã dejabinecunoscutele directive NKVD. Lumea afost întoarsã „revoluþionar” cu fundul în suspentru 50 de ani, pentru 100 de ani –definitiv? Totuºi, dupã Sfinþii Pãrinþi, rãul nue niciodatã definitiv, nu e complet ºi nici nuînvinge pânã la urmã.

Iar azi ce avem? O pletorã de oligarhi, unfel de prinþi, un fel de boieri de lume nouã,postrevoluþionarã, de tranziþie, baroniregionali ºi principi de Centru, interlopisadea, prãdãtori care-ºi disputã între ei hãlciale þãrii, ale Guvernului, ale Parlamentului, pebaza grãmezilor, „mormanelor” de baniadunaþi prin furt, prin abuz, prin contracte custatul, prin ºantaj, prin fãrãdelege.Occidentalii care au venit în numãr mare înRomânia dupã 1989, în câteva valuri, cu cineau intrat în legãturã, cu cine au fãcut afaceri,pe cine au susþinut ºi mai susþin încã? S-auîntâlnit cu Securitatea mai ales, pentru cãPartidul a fost scos în afara legii foarterepede, lideri comuniºti importanþi au fostbãgaþi în închisoare la iniþiativa Securitãþii,care a ºi fãcut Revoluþia în colaborare custrãinii dupã ce aceºtia îi promiseserã cã o vorsalva, lucru care s-a ºi petrecut. S-a schimbatîn ultimii 10-15 ani – perioada Nãstase-Bãsescu – ceva? Da, bineînþeles. Toþi banii auajuns numai în buzunarele oligarhilor.Populaþia a sãrãcit dramatic, mai ales înultimii 5 ani.

De ceva vreme, dupã vechea promisiune alui Bãsescu „la þepe în Piaþa Victoriei!”,oligarhii se împuþineazã, sunt arestaþi. DanVoiculescu, unul dintre cei mai puternicioligarhi ai României, a fost spulberat zileletrecute de o foarte severã decizie de justiþie :condamnare la 10 ani ºi confiscarea extinsã aaverii. Marea lui vinã pare sã fi fostextinderea nemãsuratã a puterii media,

cuprinzând ºi cea mai influentã televiziune deºtiri din ultimii ani, Antena 3 – ºi toate au,evident, legãturã cu campania electoralã încurs. Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, unoligarh rom, cel mai bogat om din judeþul Olt(cf. procurorul Eugen Iacobescu), econdamnat pentru mulþi ani ºi are aproapetoatã familia în puºcãrie. În cazul sãu nu s-apronunþat încã o confiscare extinsã a averii –o impozitare grea dar legalã, cerutã, de altfel,de trei ani de procurorul Iacobescu. Poate ºipentru cã a împãrþit-o cu politicienii înaintede a fi condamnat. Sorin Ovidiu Vântu, unalt oligarh dedulcit la proprietãþi media, e ºiel pentru a doua oarã dupã gratii, darconfiscãrile în cazul sãu sunt necunoscute.Adrian Nãstase ºi Relu Fenechiu, doi oligarhiai politicii, prind mucegai în puºcãrie. Avemde-a face cu un judiciarism de tip spectacolpentru sãraci, circ mai mult, pentru cã nuprea mai e pâine, dar proiectele economice,viziunea politicã ºi istoricã, precum ºicapacitãþile practice de a le pune în aplicarelipsesc cu desãvârºire.

ªi care e distracþia principalã a oligarhilorcare nu sunt încã închiºi, dincolo de cluburilede fotbal, de proprietãþi în Capitalã, la munteºi la mare, de televiziuni proprii, de marirestaurante care le aparþin, de conturi înexotice paradisuri fiscale? Ei bine, cel mai tareîi amuzã alegerile zise democratice. E ca unfel de turnir cavaleresc de bâlci, cuteleviziuni, cu agonie ºi extaz online,campanii cu poze kitsch, cu þâpurituricolorate, în care marii bandiþi ai României,interlopii, la umbrã, ferit, îºi încordeazãmuºchii financiari. ªi-ºi trimit în scenã, lacerºit voturi, politicienii arondaþi, cumpãraþi,într-un chip care seamãnã uluitor cu cerºituldin metrou sau de pe treptele bisericii.

Ne-am cam plictisit. Ne-am sãturat de-abinelea. Mulþi dintre noi, câteva zdravenemilioane, au plecat, temporar sau definitiv. Sãalegi între Victor Ponta ºi Elena Udrea sauîntre alþii ca ei, dupã ce i-ai îndurat pe Iliescu,pe Nãstase, pe Bãsescu, e totuºi prea mult.Cum sã mai votezi fãrã sã vomezi?

Text preluat de pe blogul EdituriiCompania

2277




politica zilei

Petru Romoºan

Politicieni ºi cerºetori

Râsul lui Patapievici pare mai degrabã râsulunui mort. Acelaºi îngheþ siberian, aceeaºioroare de bãºcãlie, aceeaºi inutilã

seriozitate. Aceeaºi grimasã absurdã.ªi dincolo de asta, ca o eternã întoarcere

înapoi a mortului, îl vãd pe domnul Patapievicica pe-un bãtrân orb, nevãzând decât prinreminiscenþele unor texte hãpãite odinioarã.Cãlcând în ciuda lor, fiindcã i-au rãmas în gât.Iar cum prin viaþã sunt tot felul de bãltoace,unele mai nesimþite decât altele, orbul ãsta seduce damboulea, împiedecându-se ori de câteori e nevoie ºi de strãchinile azvârlite sau numaiabandonate pe-acolo.

El totuºi ne-a sfidat ºi ne sfideazã într-unprezent etern. Ne sfideazã ca Elodia Dinescu,de-acolo de unde-o mai fi, din prezentul eietern.

ªi am citit undeva cã domnul Patapievicipune la stâlpul infamiei bãºcãlia!

ªi-e fricã, nu-i aºa? ªi-e fricã de bãºcãlie! Numã mir! E normal. Bãºcãlia demascã! Bãºcãlia eca vulpea, care se piºã pe arici, ca sã iasãmonstrul la luminã, ca sã vedem ce mai face elatunci cu þepii lui inexpugnabili cu tot!?

ªi-e fricã de ridicol, nu-i aºa? ªi-e fricã debãºcãlia noastrã româneascã, bãºcãlie cu care-amrezistat ºi turcilor ºi nemþilor ºi grecilor ºiruºilor ºi comuniºtilor!

Bãºcãlia, poate mai mult decât fuga saudecât cultura snobilor a þinut ºi þine stindardulsus. Fiindcã bãºcãlia e popularã ºi de bun simþºi a intrat în cultura noastrã majorã. Bãºcãlia e-nCreangã ºi Caragiale, bãºcãlia temperatã de unsarcasm olimpian este chiar ºi-n MihaiEminescu, pe care-l iubeºti atât, domnulePatapievici ºi de care te-ai îndrãgostit ca boul debiciul cãruþaºului.

ªi-e fridcã de ridicol, totuºi, nu-i aºa? Asta ebine! ªi mã gândesc, mã duce ºi pe mine gândulla boul ãla de maior de la noi din armatã, carene-a pus cu mare sagacitate limitele necesare:

- Bãi, tovarãºi! Eu înþeleg spirite dã glumã.Dar, vã rog, fãrã eronie!

Sigur cã eronia ºi cu bãºcãlia nu-s departe,uneori fiind surori bune.

Dar apropo de râs, privindu-l pe acestochelarist de azi, nu pot sã nu mi-l amintesc peDulea cel de ieri.

ªi eram odatã în faþa ministerului, pe care-lconducea, cã el îl conducea, nu vaca deSuzãnica ºi râdea.

Da, râdea! Dulea râdea!Râdea cum râde calul, dac-aþi vãzut vreodatã

un cal râzând, adicã fãrã zgomot, numaibelindu-ºi gura într-un rânjet enorm, dezvãluindniºte dinþi galbeni, dar mari ºi puternici, gata sãmasticheze orice. De la iarbã ºi fân, pânã lafilme de lung-metraj ºi cãrþi, mai mult sau maipuþin dubioase din punct de vedere ideologic.

Dar Patapievici de azi, acest schelet dindebaraua noastrã, nu râde. El e serios tottimpul, cu excepþia momentelor când i se-ngãduie sã lingã tãlpile pline de cãcat ale maimarilor zilei, de azi sau de altãdatã, abia atunciridicând spre stãpâni o privire timidã de câinebãtut ºi totul îndulcit cu rânjetul ãla umilit, alcelui ce ºtie de cravaºa stãpânului. Fiindcã espre binele lui.

Altfel, e serios tot timpul. El scrie fiºe. Mi-aspus cineva cã obiºnuia sã ia notiþe dupã orice,chiar ºi dupã filme, când se dãdeau filme maihaladite la Cinema Mioriþa, pe vremeatovarãºului Niculae Ceauºescu, atunci cãndzbura ºi el, sãracul, chiar în bãtaia sãgeþii. El,Tovarãºul! Iar Patapievici scria, lua notiþe dupãfilme, rezistând în felul ãsta prin culturã, nu?

Dealtfel, alãturi de rezistenþa prin fugã,rezistenþa prin culturã a fost, dupã unii, mareahaiducie din vremea comunistã a unora degenul sau geniul lui Patapievici, care nu numaicã sunt puºi alãturi de rezistenþii adevãraþi, bachiar sunt preferaþi eroilor din munþi, dinpuºcãrii ºi din faþa plutoanelor de execuþie.

Dar dupã cum lua el notiþe dupã tot ºi dupãtoate, parcã fãceau ºi turnãtorii amatori sau deprofesie.

Totuºi, conºtiinciozitatea asta a lui cucopierea lumii ºi artefactelor ei te duce nuneapãrat la turnãtori. Fiindcã mai existã ºigrafomani, mulþi dintre ei ºi colportori, de tipGrid Modorcea, un scriitor sau mai degrabã unziarist, care dacã aruncã la coº o hârtie, vinerepede nevastã-sa, o ia din coº, i-o pune pemasã ºi-l apostrofeazã cu aceastã replicãmemorabilã:

- Ce faci, mãi? E pâinea copiilor! Arunci tupâinea copiilor la coº?

Dar Modorcea a scris, de bine de rãu, vreo70 de cãrþi ºi astfel e mult mai aproape de Iorgasau de Florentin Popescu, ceea ce nu-i de glumãºi nici mãcar de bãºcãlie!

De fapt, Nea Patapievici ãsta nu scrie decâtarticole, nu cãrþi, chiar dacã ia articolele ºi lecoase laolaltã în niºte cãrþi. El face un fel demixtum compositum de articole, cum fãceau pevremuri Marx, Engels ºi chiar Gheorghiu-Dej, înneuitatele sale Articole ºi Cuvântãri.

Dar Patapievici nu þine cuvântãri, el stã îngãoacea lui ºi se protejeazã. Dealtfel îmi aducefoarte bine aminte de Omul din gãoace al luiCehov.

Unii traducãtori i-au spus Omul în carapacesau Omul din carapace, nu mai reþin exact, dareu prefer Omul din gãoace. Mi se pare maiplastic, chiar dacã nu-i atât de precis delimitat,fiindcã dacã o carapace e-nchisã pur ºi simplu,gãoaza, pardon, gãoacea e semi-deschisã, plus cãproduce ºi dulci zvârcoliri ale minþii.

Gãoacea ar fi legatã de ou, adicã mai precispartea lui tare, având ºi variantele zghioacã,sdioacã ºi ghioacã, dar în vremuri mai dedemult gãoacea era mitra, organul genital alfemeiii, dar azi se foloseºte acest termen doarpentru valvele scoicilor sau pe undeva, regional,pentru golurile din brânzã sau din pâine, careapar în urma dospitului. Dar sigur cã gãoacea efoarte aproape în vorbire de gãoazã, definitã caanus, gaurã, vagin sau cloacã. Avem, bineînþeles,ºi varianta de gãoz. Omul din gãoace al luiCehov ar fi astfel ºi un fel de Omul din gãozsau Omul din gaurã, dar de ce nu, chiar Omuldin cur, dacã nu deranjeazã cumva.

ªi dacã tot vorbim de inegalabilul Cehov, sãnu amintesc ºi cã omul acela din carapace, dingãoazã sau din cur era ºi el profesor ºi încã ºide elinã ºi se mai chema ºi Belikov?

Mã rog, asta e!

Dar nu de marele Cehov e vorba aici, nu, deprãpãditul ãsta de Horia Roman, cu faþa lui detocilar, de puºti premiant, dar bãnuibil de viciiascunse ºi perverse, totuºi. Cu o faþã asimetricã,strâmb peste tot, pare tot timpul cã plânge,plânge-n el natura însã, ca-n Bacovia, dar plângefãrã geniu, plânge din inconsistenþã lacrimalã.

IIªi totuºi domnul ãsta Patapievici tot râde.

Râde mereu, ca Parmeniskos ãla din Antichitate,care nu s-a mai putut opri din râs. ªi-o mai firâzând poate ºi azi, dacã Preamilostivul nu l-o fiiertat pentru pãcatul lui, pe care eu unul l-am ºiuitat.

L-am uitat, pentru cã eu nu fac fiºe, mãplictiseºte sã fac asta, mai ales cã mã-nfior ºi-acum de cum am fost odatã nevoit sã fac fiºe,grãmezi de fiºe.

Eram student în anul al patrulea la Filologie,cum se numea pe-atunci Facultatea de Litere ºidãdeam examen cu Savin Bratu. Profesorul neceruse sã prezentãm în mod obligatoriu ºi fiºedespre Mihail Sadoveanu. Eu, care ºtiam cã elpregãteºte o carte despre marele autor ºi cã nefoloseºte pe noi ca negri, i-am tras-o ºi amprocedat ca un ºmenar. Adicã i-am dat laexamen un pachet gros de fiºe, dar din carenumai vreo zece erau umplute. Restul eraugoale. Dar n-a avut ce sã-mi facã, fiindcã elîncepuse cu golãniile.

Deci am terminat cu fiºismul, eujemanfiºistul!

Aflu totuºi acum de pe Internet cã Pitia aavut un fiu, care se numea Parmeniskos. Oare-iacelaºi cu ãla cu râsul?

ªi dacã tot e vorba de Internet, mã mai uitodatã sã vãd dacã n-am greºit. Nu gãsesc nimicdespre râsul lui Parmeniskos ºi nici nu maigãsesc nimic nici cu fiul Pitiei! Doar gãsesc peunul de prin secolul I sau II dupã Cristos,filolog, un comentator al lui Homer, parcã, ºicam asta-i!

Dar dacã l-aº întreba chiar pe Patapievici deParmeniskos ãsta? Cã el le ºtie pe toate, maiales dacã-i ºoptesc negrii ce ºi cum. Dar acumde unde negri dacã nu mai e director? Ce, sã-iplãteascã din banii lui? Când era director îiplãtea þara, cã de-aia-i þarã: sã plãteascã, fir-ar sãfie!

O! Doamne! Ce timp ºi ce moravuri! O,Cicerone, unde eºti, sã vezi cã ca Catilina (cesavuroasã-i uneori cacofonia, nu?) mai sunt ºialþii. ªi mai ºi sunt ºi alþi scriitori, care-ndezgustul lor pentru insectele dãunãtoare maitroznesc câte una, maculându-se de chitina ºisucurile ei scârboase.

Sau sã fiu eu ca tâmpitul ãla de Herostratussau ca stupidul ºi caraghiosul de Caion, care s-aluat de Ion, care mai era ºi Luca ºi mai era ºiCaragiale?

Poate sau poate chiar may be! Mai ºtii?Despre anti-românismul lui n-am spus încã

nimic. Ce sã mai spun? Este ultra-notoriu ºi esteºi tinicheau, care sunã cel mai sinistru cândcoada lui de potaie turbatã hãlãduie prinpublicaþiile snobo-muiste ale acestui coruptînceput de mileniu.

2288




pamflet

Puºi Dinulescu

Râsul lui Patapievici

La cald, nu poþi pentru ca sã zici decât cã nuînþelegi nimic din i-realitatea i-mediatã înmijlocul cãreia te bãlãceºti ºi te bãlãcãreºti.

Antena cu numãrul 1, a fost primul post teveuprivat apãrut dupã anul de pominã 1990, cãcimahmureala aia acritã de Soti era precum îl arãtanumele, o mizerie ordinarã ghiftuitã de niºtenecãjiþi de poeþi provinciali ºi acoperiþi. Era uncanal numai de filme ºi de ºtiri, Antena asta,filmele erau copii – accentul pe prima silabã! Peacea vreme funcþionau destul de rentabil centrelede închiriat casete video, dispãrute astãzi din uzulraþiunii ºi din uzufructul afacerist. Pentru a-lprinde, recepta, trebuia sã te rostuieºti de oantenã, ca objet, pe care o înãlþai lângã ailaltã,fostã de bulgari. Prima emisiune la care cãscaigura noapte de noapte a fost Milionarii de lamiezul nopþii, moderatã de un tânãr, MariusTucã. Tânãr ce scosese, împreunã cu unconcetãþean de-al dumisale, Dan Diaconescu, ogazetã format A 4 Oglinda, transformatã, parcã,în Jurnalul Naþional. Acest trust, fãcut, nãscut,lipit, sucit, sucãlit a fost primul din peisajulmediatic românesc.

Doi. Sã fim extrem de lucizi ºi de serioºi,avere din bani cinstiþi nu se poate face în veci, eo apoftegmã. Chestia are valoare peremptorie,dupã cum mi-a zis mie un dobitoc de la bugetulPremãriei muncipiului Bucale. Aºa cã nu am dubiide îndoialã când vãd gipane ºi merþedesuri lastop. Nu mã încântã ºi nici nu mã pasioneazã,maºina pentru mine este un fier cu care eventualieºi mai repede din oraº, cãci în interiorul lui, aloraºului, taxiul este mai rapid ºi nu trebuieparcat. Dar pentru alþi oameni care nu au niciopreocupare decât sã arate ºi sã se arate, maºinaeste un vehicul social, o emblemã axiologicoasã.

Întregul top 300 intrã la aceastã categorie. Precumºi alþi politicieni ascunºi.

Trei. Organele de control juridic sunt puþintelsupralicitate, mi se pare. Jurist-consulþii, cã astaieºeau ei pânã în ’89, erau absolvenþi pe bazã dedosar („materie” obligatorie la examenul deadmitere !) sau proveniþi din cadrele de nãdejdeale miliþiei populare ºi ale asesorilor, proveniþi larândul lor din mediile sociale defavorizate. Dupã’90, când nu s-au mai fãcut drept roman, latinã,ore de culturã generalã, ci numai legi care se batcap în cap ca acum, au ieºit hoarde de absolvenþide la iuniversitãþi de tipul „Spiru Maiorescu” pebandã rulantã, cu examene-grilã, cu dizertaþiicopiate, cu licenþe descãrcate de pe diverse site-uriºi chiar cu lucrãri de masterat ºi cu doctoratecumpãrate de la prefesori.

Patru. Sigur cã Antena 3 este partizanã, darcelelalte posturi ale Puterii cum sunt? Hai sãavem toþi faliþii noºtri! O oarecare Urdea, amãrâtãde feticã a unei mãturãtoare ºi a unuicamionagiu, nevastã dizvorþatã a unui chelner,produce diatribe, doreºte sã stabileascã prinþipuri.Nu are nicio importanþã de unde vii, dar te ºtergipe picioare la intrare ºi vorbeºti când eºti întrebat,conform cãderii fiecãruia dintre noi. Poate nici eunu am de ce sã mã amestec în ciorbã, dar eu cuasta mã ocup, cu vorbele. Fãtuþa aiasta nu ºtienici sã vorbeascã, amestecã, subþiazã,condenseazã fonemele. Ar fi fost foarte utilã la ostaþie de amplificare a unei gãri de triaj !

Cinci. Antena 3 a instigat publicul mãrºãluitorla o preumblare în jurul Casei Pionierilor, acolounde mergeam noi la navomodele, când erammici. Atunci ne plãceau navomodelele, erau laînceput niºte vaporaºe din hârtie, apoi niºte

bãrcuþe teleghidate. Am rãmas cu ceva amintiriplãcute, cãci nu cred cã asta este o meserie – nuneg cã sunt oameni pasionaþi, precum Columbsau Fãrnau gi Mãgãlaieº (Fernando de Magellan,în pronunþia propriei limbi!), dar pânã ºi Columbnu a aflat pânã în momentul de faþã unde apoposit, iar Magellan nu s-a mai întors. Unde maipui cã ºi aproape ºaizeci la sutã dintre marinariilui Don Cristobal nici nu ºtiau sã înoate! Cei deazi, absolvenþii ºcolii profesionale de vatmani deºalupe, „Limbricu’ Mircea”, sunt doar neºteaventurieri, vaporeni contrabandiºti care îºi totpierdeau carnetul de marinar ca sã-ºi piardã urmasau cine ºtie din ce alte raþiuni (sã ne amintim cãerau pline gazeturile de anunþuri de-astea,„pierdut carnet marinel”!).

ªi, în sfârºit, combinaþiunea cade în sarcinatuturor proºtilor îngrãmãdiþi care s-au ofuscat deprezenþa bieþilor oameni la preumblareadominicalã. Dar la aia, complet ridicolã, însprijinul lui alde Bleºu, Pânzele lui Tezec, nu s-auitat nimerica? Un oarecare ºpicher, Turcescuparcã, ºi-a permis sã jigneascã o generaþie întreagãconsiderând-o generaþie de nemernici, cei care nuau fãcut nimic, cei care au stat sub Ceauºescu.Porniri dacã nu fasciste, mãcar fascistoide, cum semai întâlnesc prin presa noastrã cam la tot pasul.Am spus-o ºi o voi repeta, aºa-zisa Dreaptã de lanoi recicleazã discursul legionaroid, încã nudirect, dar pe aproape, pornind de la inepþia cusfinþii închisorilor ºi pânã la împãrþirea oamenilorîn categorii utile ºi inutile! Nu sunt la curent cuce a realizat acest Turcescu, încerc sã-l caut învreo bibliotecã. Am înþeles cã s-a ocupat dechitarã, foarte bine, generaþia mea, „în nemerniciaei” e generaþia rock-ului, foarte frumos! Generaþialor prin ce se caracterizeazã, prin ºlapi, ºorturi ºimaiouri cu mici rucsace lipite de spinare?Generaþia asta a mea, cu minus-plus cinci ani ocuprinde taman ºi pe a idolului dumnealui, Bãse-Mondialu’! Asta a vrut sã ne transmitã?

2299




Nicolae Iliescu

Antena 3 ºi rãzbunarea prostuluiopinii

Prin 1993-1994, pe când eram student laLitere, domnul profesor de literaturaexilului, Cornel Ungureanu, m-a

recomandat pentru rubrica de cinema de laRadio Timiºoara, pe care o realizase câþiva ani.Am început atunci colaborarea cu Radio TM.Prima oarã când am fost on air am nimerit lao ediþie coordonatã de doamna Adelina ElenaPâslaru (redactor la secþia culturalã). Dupãemisiune, mi-a vorbit despre Dragoº, frateledumneaei, pe care-l ºtiam din filme ºi-lvãzusem live, cu puþinã vreme în urmã, într-ofabuloasã montare teatralã: ...au pus cãtuºeflorilor (regia: Alexander Hausvater).Prezentam, în acea emisiune („Radio Cocktail”se chema) filmul care mã tulburase ºiîncântase cel mai tare, pânã la acea vreme (dincinematografia româneascã): Concurs, de DanPiþa1. Nu am dat atunci curs invitaþiei adresatede doamna Adelina de a-l întâlni pe frateledumneaei, actorul Dragoº Pâslaru, care se afla,pentru câteva zile, în oraºul meu. Dar soarta avrut altfel, ºi ne-am întîlnit – întâmplãtor, cumse spune – în holul Universitãþii de Vest. Eracu nepotul sãu de sorã, care-mi era amic ºivenea la proiecþiile de cinematecã pe care leorganizam. Nu pot uita prima întrebare cucare mi s-a adresat: „Eºti ortodox?” I-amrãspuns, nu foarte convingãtor, cã da.Ghicindu-mi ºovãiala, a adãugat: „Practicantsau... nominal?” Întrebarea sa – care, înþelegacum, ascunde un tâlc adânc – m-a ajutat enorm sã încep sã desluºesc tainabotezului, rostul zilei de duminicã ºi, de fapt,rostul fiecãrei clipe. Iar actualitatea acesteiîntrebãri, ca ºi retorismul ei, n-au cum sã nufie – indiferent de gradul de înduhovnicire –evergreen. Tot astfel, rãspunsul ce i se cuvine,este – pentru fiecare în parte – un work inprogress.

Am pãstrat legãtura cu cel pe care – provi-denþial, gândesc acum – l-am întâlnit în holulUVT. L-am vizitat când s-a retras la mãnãstire(aproape de Valea Oltului), când a revenit(pentru câþiva ani) la Bucureºti, am corespon-dat (prin scrisori ºi telefon) când am fost ple-cat, câþiva ani, din þarã. ªi ne-am revãzut prin2006, dupã care am început sã-l cercetez (cumîi place sã se exprime) la aºezãmintele mona-hale de la Frãsinei ºi Pãtrunsa. În tot acesttimp a fost – pentru mine, aºa cum ºtiu cã epentru mulþi – o cãlãuzã ºi-un volant nepreþuitîn babilonia acestui veac. Dupã 20 de ani, l-amreîntâlnit pe Dragoº Pâslaru (care, la începutulmileniului trei, a devenit Monahul Valerian) ºiîn ziua în care a fost hirotonit preot (2 august2014), la catedrala episcopalã din RâmnicuVâlcea. Dupã slujba de preoþire, am stat câtevaclipe alãturi, pe treptele bisericii. Lângã noi seaflau doamna Adelina Elena ºi actorul ClaudiuBleonþ (Puºtiul din Concursul lui Piþa). Ne-amîmpãrtãºit cu toþii din bucuria sa. Mi-amamintit atunci o replicã pe care Dragoº Pâslaruo rostea în adaptarea TV a piesei lui HoriaLovinescu, Patima fãrã sfârºit: „Nu þi s-aîntâmplat niciodatã sã ai senzaþia cã tot ce facie provizoriu, cã te laºi amãgit, ºi cã, de unde-

va, cândva, trebuie sã rãsune o chemare la caresã rãspunzi PREZENT?” Parte din aceachemare vor fi fost toate rolurile sale – nupuþine – din teatru, film, teatru de televiziuneºi teatru radiofonic. Sau implicarea în miºcareacivicã anticomunistã, încã din timpul eveni-mentelor din decembrie 1989, culminând cufenomenul „Piaþa Universitãþii”, din primajumãtate a anului 1990. Sau – mai ales – îmbi-sericirea minþii ºi vieþii sale.

O vorbã din popor spune: Ce þi-e scris, înfrunte þi-e pus. O replicã dintr-unul din celemai izbutite spectacole de teatru din anii ‘80 –Karamazovii, în regia lui Dan Micu – mã facesã cred, o datã mai mult, cã omul poartã cusine mereu ceea ce va deveni. Cã, în chiptainic, întâmplãrile (cel mai adesea dramaticeºi violente) îl pot ajuta sã se descopere în chipnebãnuit. M-aº opri acum la o singurã secvenþãdin acest spectacol. Karamazov-tatãl (GeorgeConstantin) îi întreabã pe doi dintre fiii sãidacã existã nemurire. Îl întreabã mai întâi penihilistul Ivan (Alexandru Repan), care – pe unton sec – îi rãspunde cã nu. „Dar diavolul?”„Nici el”. Se întoarce atunci asupra fiului sãumai mic, neprihãnitul Alioºa (Dragoº Pâslaru),care, drept rãspuns, strigã: „Existã! Existã!”.

Însufleþit de acest „Existã!” ºi-a construitDragoº Pâslaru toate personajele din teatru ºifilm2, începând – pentru mine – cu miliþianuldin O lacrimã de fatã (regia: Iosif Demian). Auurmat: ºeful „echipei de intervenþie” dinConcurs, banditul dubios din Pruncul, petrolulºi ardelenii (regia: Dan Piþa), actorul dinSecvenþe (regia: Alexandru Tatos), tânãrulintrovertit din Singur de cart (regia: TudorMãrãscu). Dar ºi rolurile din Ochi de urs(regia: Stere Gulea) ºi Umbrele soarelui (regia:Mirea Veroiu), unde joacã tineri surprinºi înplin proces de „recuperare moralã”. Rolul dinSã mori rãnit din dragoste de viaþã (1983) – unlegionar – avea sã-l pregãteascã pentru întâl-nirea crucialã cu personajul Horia Sima dinDrumeþ în calea lupilor. Filmul lui ConstantinVaeni a ieºit pe ecrane abia în primãvara lui1990 (fusese turnat în 1988), în preajmaprimei campanii electorale din România post-comunistã. Era perioada mitingurilor deprotest din Piaþa Universitãþii, iar DragoºPâslaru juca un rol important în acele manifes-taþii, unde era una din figurile cele mai respec-tate. A urmat mineriada, în 13-15 iunie 1990.În acele zile circulau prin centrul Bucureºtiuluitot felul de poze ºi afiºe cu actorul îmbrãcat,pentru rolul din filmul lui Vaeni, în HoriaSima. Ceea ce s-a întâmplat apoi a fost o expe-rienþã-limitã, o coborâre în infern. În docu-mentarul lui Stere Gulea (produs de LucianPintilie), Piaþa Universitãþii-România, actorulavea sã spunã cã nu ºi-a putut imagina nicio-datã cum oamenii pot aduna în ei atâta urã ºibarbarie. Se referea la un bãtrân (aprig apãrã-tor al acalmiei la care fãcea apel noul regim)care îl lovea pânã la desfigurare pentru vina,imaginarã, de a fi... legionar3.

Oscar Wilde (citat de Nicolae Steinhardt înPrimejdia mãrturisirii) spunea cã „iureºul vieþiicotidiene ne împiedicã sã intrãm în contact curealitatea” ºi cã „i-au fost necesari ani deînchisoare, de izolare si singurãtate pentru aputea sã stea faþã cãtre faþã cu realitatea”. ªi amai adãugat: „Se întâmplã în relaþia dintre insºi realitate ceea ce se întâmplã cu oricare din-tre noi când într-o mulþime de oameni zãrimfigura unui prieten. Îmbulzeala cea mare neîmpiedicã sã ne apropiem de el ºi piere dinraza noastrã vizualã, se pierde în mulþime, nise ascunde”. Pentru actorul Dragoº Pâslaru,vara anului 1990 a fost, poate, adevãratul con-tact „faþã cãtre faþã” (atât cât e omeneºte posi-bil în aceastã viaþã) cu realitatea. A mai jucatîn câteva filme (A unsprezecea poruncã deMircea Daneliuc, Balanþa ºi O varã de neuitatde Lucian Pintilie, ªobolanii roºii de FlorinCodre, Femeia în roºu de Mircea Veroiu), iarapoi – cu filmul lui Alexandru Maftei, Fii cuochii pe fericire – ºi-a luat adio (adicã à Dieu)de la platourile de filmare ºi de la scenã, pen-tru a rãscumpãra timpul prin rugãciune lamãnãstire ºi, mai recent, la schit. Într-un fel, aaplicat soluþia lui Soljeniþân (citat de NicolaeSteinhardt în Jurnalul fericirii) pentru ieºireadintr-un spaþiu totalitar: individul se salveazãprin „moartea consimþitã”, prin „luarea uneihotãrâri ce implicã ruperea definitivã cu trecu-tul”. Dar ºi prin felul în care îºi gestioneazãsuferinþa. Pentru Dragoº Pâslaru, ea a fost ºieste „prilejul chemat sã-nalþe mersul,cunoºtinþa”, imboldul ce „schimbã la faþã argi-la, o schimbã în duh ce poate fi pipãit, duios,cu ºtiinþã” (Lucian Blaga). Vieþuirea sa dinclipa în care va fi ales sã punã un nou hotarvieþii este foarte asemenea poemului blagianLaudã suferinþei: „Tatã, carele eºti ºi vei fi, nune despoia, nu ne sãrãci,/ nu alunga de petãrâmuri orice suferinþã./ Alungã pe aceeadoar care destramã,/ dar nu pe-aceea careîntãreºte/ fiinþa întru fiinþã./ Fã ca semeniinoºtri,/ de la oameni la albine,/ de la-nvingã-tori la biruiþi,/ de la-ncoronaþi la rãstigniþi, sãia aminte/ cã existã pretutindeni ºi aceastãsuferinþã,/ pânã astãzi ºi de-acum înainte/ sin-

3300




Marian Sorin Rãdulescu

Drumul spre isihie - Dragoº PâslaruDe la actorie la preoþie

portret

Dragoº Pâslaru


gura legãturã între noi ºi Tine.”Culi Ursache, personajul pe care Dragoº

Pâslaru l-a jucat în filmul lui Stere Gulea, aales izolarea la o cabanã. Acolo îºi înþelegea,ierta ºi – prin înduhovnicirea sa progresivã –exorciza viaþa. Atunci ºi acolo, la poruncaPustnicului, rãul (ochiul de urs, adicã „însuºiNecuratul”) era biruit. Schitul unde vieþuieºteacum Dragoº Pâslaru, devenit acum ieromo-nah, este în mijlocul naturii. Codrii care, laOchi de urs, erau platou de filmare, i-audevenit casã ºi prieten nedespãrþit. Aici, într-ochilie izolatã din Munþii Cãpãþânii, DragoºPâslaru aka Monahul Valerian4 a ales sã secureþe de pãcate prin post ºi rugãciune, sãcaute comoara cea mai de preþ pentru un om:împãcarea cu sine. Metamorfozele saleamintesc oarecum de relatãrile din vechimedespre actori care, în primele veacuri decreºtinism, interpretau creºtini, pentru ca, lasfârºitul reprezentaþiei, sã refuze a ieºi dinpielea ºi costumul personajului, cu preþul mar-tiriului.

Am vãzut întâia oarã Ochi de urs pe laînceputul anilor ‘90, când am recuperat pelicu-la dintr-un depozit în care fuseserã aruncatesute de role de celuloid la grãmadã, ca într-unfel de cimitir al filmelor. Primisem dezlegarede la mai marii difuzori ai filmului din cetateºi – peste mãsurã de încântat – am început sãmã scufund în mormanele de role, sã lesortez, sã le ordonez, sã le potrivesc pentru afi, mai apoi, proiectate într-o salã de cinema.Filmul are atmosferã, iar replicile personajelor– poate prea explicite, prea „demonstrative”:„Aºa e rânduiala lumii, ca omul sã nu trãiascãsingur nici dupã dureri nãprasnice”, „Cu vre-mea se pune între noi ºi morþii noºtri nunumai moartea, ci ºi viaþa”, „De când i-a muritnevasta ºi-a întors faþa de la viaþã”5 º.a.m.d –pãstreazã muzicalitatea limbajului sadovenian.Revãzut, Ochi de urs devine, tot mai desluºit,expresia tãmãduirii unui om de o „vrãjmãºie”care „s-a stârnit” asupra sa. Moartea nevesteide pãdurar e „moartea Euridicei, care are caefect coborârea lui Orfeu în infern – în cazulnostru un infern interior” (AlexandruPaleologu). „Mai bine te fãceai tu popã!”, îispune lui Culi mama sa iubitoare (SofiaVicoveanca, actriþã de film ºi în Vânãtoare devulpi ºi Casa din vis), adãugând cã dacã erapopã, locuiau la oraº, nu în creierii munþilor,unde nu gãseºti niciun doctor la nevoie. Culinu s-a fãcut popã nici în nuvela sadovenianã,nici în filmul lui Stere Gulea. Interpretul sãuînsã, actorul Dragoº Pâslaru („o figurã de osobrietate foarte potrivitã cu personajul, iartãcerile ºi încordarea pe care le joacã sunt toc-mai cele necesare” – Alexandru Paleologu), ºi-aînceput drumul spre isihie (spre despãtimire)la începutul anilor ‘90, fiind pe rând: frate demãnãstire, monah, pustnic, iar acum preot(ieromonah).

Din când în când, vieþuirea unui pustnicdevine subiect de tabloid. Cei care se grãbescsã-i comenteze devenirea uitã însã un detaliuesenþial: anume, cã acela care-ºi asumã identi-tatea de monah cautã a-ºi desfãºura viaþanumai în prezent, netulburat nici de amintireatrecutului, nici de grijile pentru viitor. De alt-fel, o mare parte din breaslã (ºi nu numai) îipriveºte cu destulã circumspecþie (amestecatãcu un soi de compãtimire pentru împrejurãrilede suferinþã ºi disperare prin care va fi trecutîn timpul mineriadei din 1990) devenirea lui

Dragoº Pâslaru. Este, pentru mulþi, o „nebu-nie” ce nu poate fi nici explicatã, nici lãmu-ritã. Tot astfel cum „nebunia” convertirii evreu-lui Nicolae Steinhardt nu putea fi decât pricinãde smintealã pentru toate de rudele de sângeale acestuia, dupã îmbisericirea sa. Steinhardt:„Ce-aº fi fost fãrã nebunia mea? Aº fi înneb-unit!”

Puþini pot ori sunt pregãtiþi sã înþeleagãfericita întristare ºi transformarea lãuntricã acelui cãruia i se descoperã vieþuirea cea dupãHristos, prin ascultarea – evident, de bunã voieºi nesilit de nimeni – de un pãrinteduhovnicesc. Pentru Dragoº Pâslaru, plecareadin lumea teatrului (ºi din lumea laicã) aînsemnat nu o fugã, ci o treptatã regãsire desine: împlinirea unei meniri pe care, poate, aîntrezãrit-o când a fost Alioºa (în Karamazovii)sau Culi (în Ochi de urs) sau Veanu (înUmbrele soarelui). Pentru ieromonahul deacum, fiecare clipã din zi este dedicatãrugãciunii, adicã existenþei „pe verticalã”, încare orice ieºire din ritm ºi orice distracþie(abatere de la calea monahalã aleasã) poate fifatalã. Numai aºa, cãlãuzit de exemplulpersonal al unui avvã (un pãrinte duhovnicsporit în viaþa duhovniceascã), a putut –asemenea lui Nicolae Steinhardt ºi atâtor alþicuvioºi de-a lungul vremii – sã ierte violenþa,barbaria ºi sãlbãticia pe care le-a cunoscut pepropria piele, în zilele fierbinþi de la mijlocullui iunie 1990.

ªi încã ceva. Puþini ºtiu cã BisericaOrtodoxã îl sãrbãtoreºte acum, la 14decembrie, pe Sfântul Mucenic Filimon, cel„de credinþã elin ºi cu meºteºugul comediant”,la iniþiativa lui Dragoº Pâslaru, pe când erafrate de mãnãstire la Frãsinei. Datoritãmeseriei pe care a îmbrãþiºat-o, Sfântul Filimona fost ales ocrotitorul actorilor ºi al creatorilorde spectacole. Slujba de recunoaºtere aSfântului Mucenic Filimon ca ocrotitor al celorcare se îndeletnicesc cu teatrul a fost sãvârºitãla 25 iunie 1995.

NNoottee::1 Nu vãzusem încã Meandre ºi 100 lei de

Mircea Sãucan, ºi nici filmele lui Mungiu 4 luni, 3sãptãmâni ºi 2 zile ºi Dupã dealuri. Peste ani,aveam sã descopãr cã ºi Monahul Nicolae

Steinhardt, monah fiind, a iubit ºi a scris lasuperlativ despre filmul lui Piþa (în volumul Criticãla persoana întâi, articolul „Fiul echipei”).

2 Crezul actorului Dragoº Pâslaru avea sã fierezumat într-un interviu apãrut în revista „Teatrul”din aprilie 1988: „Din pãcate pentru noi, aceastãmeserie cuprinde mai mult eºecuri decât reuºite. ªicred cã e normal sã fie aºa, mai mult decâtnormal, e adevãrat sã fie aºa. Altfel, ar puteaînsemna cã ne-am „instala“ în perfecþiune. Iarperfecþiunea e, într-un fel, un lucru monstruos.Poþi lupta sã-l obþii, îl poþi atinge uneori, dar ar fineomenesc sã poþi rãmâne mereu „în“ el. La felcum nu poþi trãi mereu în tensiune. Dar, de fapt,în legãturã cu asta, în meseria noastrã existã unparadox, unul mai mult. Teribilã ºi istovitoare aicinu e tensiunea pe care þi-o cere pãtrunderea înpersonaj ºi în lumea lui, ãsta e un lucru minunatºi miraculos, de care au parte foarte puþinioameni: sã faci sã trãiascã, sã existe ceva ce nuexistã, ºi sã-i faci pe alþii sã creadã în aceastãexistenþã. Nu, teribil este ce se întâmplã pe urmã,dupã spectacol, când, dupã ce ai fost AlioºaKaramazov, trebuie sã te întorci la lumea realã,care, oricât de minunatã, te scoate din lumeamirificã a artei.”

3 „A fost prins ºi bãtut cu bestialitate demineri în dimineaþa zilei de 14 iunie. Atunci, înacele momente – scrie Rãzvan Bucuroiu în Lumeacredinþei – a vãzut moartea cu ochii, fiind adus înmoarte clinicã în urma loviturilor de ciomagprimite în faþa Universitãþii. Dupã ce a ieºit de laSpitalul de Urgenþã, întrebat de un jurnalistdespre suferinþa ºi jertfa sa civicã, Dragoº Pâslarua rãspuns: Erou, eu?! Adevãraþii eroi sunt doar ceide sub iarbã...”

4 În Cum vã place, spectacolul TeatruluiNottara din Bucureºti (regia: Dan Micu, muzica:Vasile ªirli) de la mijlocul anilor ‚80, DragoºPâslaru cântã. Ascultam o secvenþã din coloanasonorã a acelei montãri, alãturi de fiul meu,Theodor, care atunci avea ºapte ani. A înþelesdestul de repede cã interpretul cântecului „Ce felde ochi mi-a dat iubirea?” (pe versurile unui sonetshakespearean) este Dragoº Pâslaru. A înþeles, lafel de bine, cã atunci când urcãm în vizitã la schit,ne tot întâlnim cu un monah pe nume Valerian. Asesizat cã între acesta ºi Dragoº Pâslaru ar fi olegãturã. Pentru cã în acea vreme s-a întâmplat sã-ivorbesc fiului meu despre sinonime ºi antonime,întrebarea sa (ce ascunde – involuntar? – nebãnuiteadâncimi de gând pe care mulþi „oameni mari” nule pot recunoaºte) a fost ºi n-a fost surprinzãtoare:Tata, numele Dragoº Pâslaru ºi Monahul Valeriansunt sinonime sau antonime?5 Dragoº Pâslaru: „ªi Culi tace mereu, ca AlioºaKaramazov. Dar Alioºa tãcea dintr-o prea clarãînþelegere a lucrurilor, i se pãrea cuvântul de pri-sos, în timp ce Culi nu înþelege ce se întâmplã;tãcut ºi încrâncenat vrea sã-i dea de capãt rãului cea pus stãpânire pe el. El simte multe lucruri acãror explicaþie îi scapã. ªi cred cã ãsta-i lucrufoarte greu de jucat. Oricum, personajul mi-atransmis spaima ºi neliniºtile lui.”

Monahul Valerian

În urmã cu mai mult de un an, prinrumoarea difuzã, uºor ipocritã,deconcertantã, a confraþilor prezenþi la

vernisajul expoziþiei lui Viorel Mãrginean de laAcademia de Studii Economice din Bucureºti,discursul lui Dan Hãulicã îºi gãsea cu greucadenþa ºi ecoul. Solemnitatea momentului eragrav afectatã de nerãbdarea indigestã a tinerilorprea puþin impresionaþi de verbiajul erudit,afectat, parcã, al vorbitorului, participanþiifiind prea mult preocupaþi sã se salute cordialºi zgomotos între ei de parcã acel moment eracreat special pentru zâmbete cu subînþeles ºiochiade de la distanþã. Statura însãºi avorbitorului pãrea cã se îndepãrteazã devibraþia mulþimii ºi nu participã la acestcontact cu recunoscuta lui vigoare colocvialã.Bãtrânul retor continua sã aplice cu eleganþã saproverbialã lecþia marii sale culturi, glosândideile spectaculoase, „rãsfoind” cu abilitatelecturile miraculoase din cabinetul sãu sprenerãbdarea zgomotoasã a unui public preapuþin educat sau înarmat cu politeþuriconvenþionale. Acest „monstru sacru” al ideilorcãrturãreºti avea peste 80 de ani ºi timpul... numai avea rãbdare! Pãrea un Lorenzo de Mediciaflat în plinã crizã de autoritate, subminat deinsurgenþa obraznicã a nepoþilor cocoþaþi pegenunchi lui pentru a-l trage de mustãþi...

Prin anul 1962 tânãrul Dan Hãulicã, aflat lamirabila vârstã de 30 de ani, pãrea la fel dehotãrât sã aplice lecþia deconcertantã a tinerilorde azi „octogenarului” de atunci ConstantinBaraschi: modernitatea ºi vigoarea judecãþilorsale au produs o schimbare profundã în felulde-a gândi al lumii artei româneºti de atunci,iar autorul, Constantin Baraschi, ºi-a vãzutproiectul monumentului închinat lui Eminescu,întâi amânat, apoi respins de opinia influenþatãa judecãtorilor. Macheta monumentului, nulipsitã de amplitudine clasicã, s-a ruinat prindepozitele Primãriei bucureºtene, iar autorul,înfrânt sufleteºte, a murit la scurtã vreme dupãaceasta, plãtind astfel, el însuºi, propriile salepãcate din tinereþe. Fãcea încã victimeînfricoºãtoarea „criticã de direcþie”!

În ambianþa de azi notele disputei nu maiating expresii atât de acute, suficient de aspreînsã, ca, prin indiferenþa lor mascatã, sãerodeze poziþiile de autoritate câºtigate cuatâta trudã ºi subtilitate dilpomaticã timp dedecenii de celebrul vorbitor. Nu îndrãzniserã sãadopte astfel poziþii criticii consacraþi precumPetru Comarnescu sau Eugen Schileru, necumcei mai exasperaþi de trecutul imediat precumRadu Bogdan sau Dan Grigorescu.

Cum-necum, Dan Hãulicã dobândise onotorietate ºi recunoaºtere substanþiale,devenind, axiologic vorbind, ocupantulprivilegiat al locului de referinþã printrejudecãtorii artelor româneºti contemporane. Întimp, el a câºtigat o justificatã recunoaºtere ºiapreciere internaþionale. A fost ales preºedintede onoare al Asociaþiei Internaþionale aCriticilor de Artã, preºedinte al ConsiliuluiAudiovizualului Mondial pentru Editãri ºiCercetãri de Artã, al Ligii Culturale România-Franþa, membru al Academiei Europene deºtiinþe, Litere ºi Arte, al Societãþii Europene

pentru Culturã, membru corespondent alAcademiei Române. Dar devenise, el însuºi, un„Lorenzo Magnificul” (cu acest epitetdescalificase lucrarea lui Constantin Baraschi)prea puþin apreciat de publicul nou pentruaparenþa sa ecvestrã. „A plãtit” aceastã aprigãnaivitate cu un insucces rãsunãtor în tentativasa de-a participa la alegerile pentru ParlamentulRomâniei din 1990, deºi prezenþa sa ubicuã peecranele televizoarelor din acea vreme pãrea sã-l îndreptãþeascã pentru o astfel de opþiune.

Cã lucrurile n-au stat tocmai aºa a dovedit-oun alt episod substanþial din viaþa lui DanHãulicã. Prin anii 2001-2002, dupã ce ani dezile fusese ambasador al þãrii noastre alUNESCO, câºtiga teren perspectivaireverenþioasã a înlocuirii sale cu un altpersonaj al artelor favorizat politic. O reacþievehementã ºi aproape unanimã a întregiicomunitãþi artistice s-a produs în sprijinul sãu.O pleiadã întreagã de oameni de culturã, criticiºi artiºti sãriserã în sprijinul „condotierului” dealtã datã care veghease aproape cu patetism lamenþinerea integritãþii europene a culturii ºiartelor româneºti în vremurile de restriºte aleultimei jumãtãþi a secolului trecut.

Dan Hãulicã a rãmas apreciat ca un unspadasin al cuvintelor, un muschetar„florentin”, evoluând însufleþit pe fundalulscenografic al cãrþilor sale, deprins cu rutinaacademicã atât de preþuitã altadatã, un„albatros” al zborurilor livreºti care pãºeºtemarþial prin confuzia cotidianã, un contrapunctidealist de neînþeles pentru lumea jalnicã aexperienþelor publice actuale. Mi-l imaginez –supremã perplexitate – jongleur al ideilor,evoluând prea calm, prea clasic, preademonstrativ în faþa unor parlamentari miopi,prea... de la þarã.

Cuvintele lui sunt singurele care pot fixagenul proxim ºi diferenþa specificã a abilitãþilorsale, devenind mereu altceva cu diabolicãsurprizã intelectualã, aºa cum s-a vãzut pe sineînsuºi cu prilejul vernisajului expoziþiei pe careSilvia Radu a deschis-o în anul 2003 în incintanou restauratei bisericii de la Herina (Bistriþa):„...ºi nu mã simþeam, la rândul meu, culpabilde vreo scandaloasã uzurpare, când, oficiindvernisajul expoziþiei, pe treptele corului,înfruntam rãcoarea zidurilor înfãºurat în roºulcarnavalesc al unui amplu ºal, care mãcuprindea precum o pelerinã. De fapt, chiardacã nu rosteam troparele cuvenite îngerilor ºinu-i proslãveam prin Imnul Trisaghion, ca înliturghia bizantinã, prezenþa lor în miezulinspiraþiei actuale a sculptoriþei ne induceaoarecum o stare de spirit. Era, cred într-oduminicã, sãrbãtoarea inaugurãrii noastre, laculmea unde ritul european, se ºtie, îºiintroduce credincioºii prin slujbe anumerânduite, vecernia, mai ales, în disponibilitateazilei care va urma, nu o zi tristã – „blueMonday”, cum o voiesc leneºe superstiþii –, cilunea dedicatã tocmai îngerilor, ca mijlocitoriai cerescului.”

ªi, în mirarea mea fãrã margini, l-am vãzutdeodatã pe vorbitor plutind în zbor alãturi deCristinel, celãlalt înger cu care se þinea de

mânã, nu prin ceaþa ºi ploaia demoralizante aleoraºului „în care plouã de trei ori pesãptãmânã” ci, zburând, „þinându-se de mânã”.ºi, cã noi, ceilalþi, restul suntem „jucãriilestricate” care nu mai au nici mãcar deprindereaafectoasã de-a evolua, þinându-se de mânã.

Criticul se decisese, dupã cum el însuºihotãrâse, sã aleagã „calea sinuoasã” – înînchipuirea lui Paul Claudel „calea cea maiscurtã pentru ochiul Domnului” – vorbinddespre învolburarea talentului sãu inalienabil,inaccesibil celor mai mulþi dintre noi.

Dan Hãulicã (n. 7 februarie 1932, Iaºi – d. 17 august 2014, Bucureºti) a fost eseistliterar ºi critic de artã. Membru corespondental Academiei Române (1993). Redactor-ºef,pentru o lungã perioadã de timp (peste 30 deani) al revistei de literaturã ºi culturã universalãSecolul 20, etalon de valoare cultural-artisticã,recunoscutã ca atare de mediile culturaleromâneºti ºi internaþionale. Preºedinte al AICA(Asociaþia Internaþionalã a Criticilor de Artã),ales în 1991. Preºedinte al CAMERA (ConsiliulMondial pentru Editarea ºi Cercetarea Artei),ales în 1986. La data de 31 iulie 1990 DanHãulicã a fost numit ambasador, delegatpermanent al României pe lângã UNESCO,calitate pe care a pãstrat-o neobosit, pânã lasfârºitul vieþii.

Scrieri (selecþie): Peintres roumains, I-II(Paris, 1965); Criticã ºi culturã (Bucureºti,1967); Brâncuºi ou l’Anonymat du genie(Bucureºti, 1967); Geografii spirituale(Bucureºti, 1973); Nostalgia sintezei (Bucureºti,1984); Dimensiuni ale artei moderne(Bucureºti, 1992).

3322




in memoriam

Sic transit...Vasile Radu

Dan Hãulicã

Ironia sorþii face ca autorul, care încearcã sãdescrie modul în care a evoluat muzicapopularã din Statele Unite în secolul XX,

sã fie austriac la origini. Larry Birnbaum acrescut la New York City ºi a lucrat timp de35 de ani în domeniul muzical, ca redactorpentru Downbeat, Spin, Pulse ºi The VillageVoice, fiind, în ultimii ani, redactor ºef la oediturã ºi la revistele Global Rhythm (deworld music) ºi Ear (de new-music).

Scopul declarat al acestei lucrãri este de adovedi faptul cã genul rock’n’roll a evoluatdin scena muzicii de culoare a jazului anilor1930 (ºi nu din muzica country sau blues,dupã cum ne spune mass media ºi industriamuzicalã din ultima jumãtate de secol).

Extrem de modest, Larry Birnbaum încheievolumul The definitive study of rock musichas yet to be written (adicã, studiul definitival muzicii rock urmeazã sã fie realizat decãtre cineva dintr-o generaþie care va urma)…dar proiectul autorului conþine 36 de paginidedicate doar bibliografiei.

Before Elvis - The Prehistory ofRock’n’Roll (Scarecrow Press/Rowman &Littlefield Publishing Group, 2014) acoperã operioadã de timp începând cu muzica înregis-tratã din anii 1890 pânã în 1959. Pornind dela exemplificãri concrete ale muzicii popularea pionierilor albi din Statele Unite ºi muzicasclavilor africani (cu care se întâlnesc aici însecolul XVIII), cartea documenteazã influ-enþele acestor melodii pânã în prezent (2012),pornind de la artiºtii activi din anii ‘30-’40(care se mai aflã printre noi) ºi pânã la for-maþiile tinere de actualitate care au fost influ-enþate de aceste ritmuri sau versuri.

Munca de o viaþã a lui Larry Birnbaumeste efectiv incredibilã. Cãlãtoria muzicalã nepoartã din plantaþiile lucrate de sclavi (ºi bis-ericile înfiinþate pentru ei) în secolul 19, ºinotele înregistrate pe cilindri de cearã ºi plãcide ebonitã în secolul 20 - pânã la compoziþiicare nu au reuºit încã sã fie trecute în formatdigital în secolul 21. Autorul s-a implicat înmeseria lui mai mult decât doar la un nivelmediocru de a mai asculta muzicã ºi în tim-pul liber sau de a audia albume în scop profe-sional pentru slujbã, studiind atent transfor-marea în timp a frazelor, versurilor, rimelor,structurilor de melodii specifice fiecãrui genmuzical, notele, secvenþele de ritmuri ºiarmonii care au condus la siajul de influenþecare ne afecteazã curentele actuale - ºi alteleuitate o datã cu trecerea timpului.

Larry Birnbaum pune un accent deosebitpe istoria unor melodii care au fost chinte-senþiale pentru ceea ce considerãm cã a fostrevoluþia muzicii rock în cursul secolului XX.

Deºi mi-a luat aproape un sfert din cartesã înþeleg stilul de a scrie al autorului, mi-aplãcut cum se prezintã biografiile artiºtilor,trecerile realizate de Larry Birnbaum fiind ºisubtile ºi (crono)logice pe parcursul cãrþii.Terminând recent volumul, de abia aºtept sãreiau din nou materialul, pentru a parcurge

mai atent informaþia despre artiºtii prezentaþila începutul cãrþii, la adresa cãrora se facreferinþe ulterior. Este extrem de interesantcum o carte de istorie reuºeºte sã fie transfor-matã într-o poveste cu tematicã. Urmând capi-tolele de-a lungul deceniilor prezentate, unorale va fi dificil de urmãrit istoria, deoarece nurespectã desfãºurarea obiºnuitã, monotonã, adicþionarelor enciclopedice cu care am intratîn contact ºi cu care ne-am obiºnuit de-a lun-gul anilor, fie cã e vorba de cãrþile româneºtisemnate de Daniela Caraman-Fotea,Illustrated Encyclopedia of Rock (1993) sauseria de volume The Guiness Who’s Who of…ale unor genuri clar delimitate (1994)…Fiecare paginã îºi are un rost în descriereafenomenului muzical din SUA în prima jumã-tate a secolului trecut.

Pe lângã artiºtii de succes din vremuriapuse, care sunt promovaþi ºi în prezent pecompilaþii de ºlagãre sau prin preluãrile carereapar sporadic în topurile actuale, LarryBirnbaum ne prezintã un LUNG îndreptar aunui catalog extins de eroi îngropaþi de istoriaprezentatã dintr-un unghi din care am rãmascu impresia cã muzica rock’n’roll s-a dez-voltat strict din împletirea genului blues cumuzica country. Autorul dezgroapã ºi descrieîn detaliu scenele muzicii hokum, swing,rhythm and blues, boogie-woogie, doo-wop ºijump blues, pe lângã multe alte genuri colat-erale, pentru a ajunge la rãdãcinile adevãrateale rock’n’roll-ului.

Parcurgând cartea, înþelegem faptul cãrhythm and blues s-a transformat treptat înrock’n’roll cu mulþi ani înainte ca tinerii albisã aprecieze noile ritmuri, iar la momentul încare albii au început sã danseze pe acestenote, muzica de culoare a fãcut o cotiturãimportantã spre muzica soul, evoluând ulteri-or în direcþiile disco ºi rap, în timp ce muzicacomercialã a albilor, mult diluatã de cãtrenormele impuse de industrie, a ajuns prinexperimentele unor artiºti inovativi sã atingãnoi apogee rebele în anii ‘60 prin muzica psi-hedelicã, în anii ‘70 prin muzica punk, în anii‘80 prin muzica heavy metal ºi în anii ‘90prin muzica grunge.

Altã concluzie controversatã a autorului îlprezintã pe Elvis Presley ca fiind un copilpasionat de balade pop-country, obligat deechipa din spatele brand-ului sãu sã inter-preteze melodii mai ritmate, pentru a aveaimpactul scontat pe piaþã.

Little Richard, în schimb, are cel mai mareimpact sonor pe muzica rock’n’roll.

Un aspect negativ al cãrþii poate fi grabaautorului spre final de a prezenta o serie preamare de genuri ºi artiºti într-un numãr preamic de pagini (comparativ cu cantitatea ºiamplitudinea subiectelor acoperite în primeletrei sferturi de pagini). Aceleaºi genuri ºiaceiaºi artiºti de la final însã nu prezintã oimportanþã atât de mare pentru dezvoltareagenului rock, cât pentru evoluþia diversitãþii

ulterioare a subgenurilor. Astfel, muzica rock-’n’roll rãmâne de actualitate, în ciuda treceriitimpului.

Din punct de vedere al standardelor anului2014, consider cã dacã reuºeºti sã parcurgiaceastã lucrare, nu ai nevoie sã rãsfoieºti altãcarte pe aceastã temã. Totodatã sunt sigur cãodatã cu trecerea anilor, ºansele sunt din ceîn ce mai mici ca altcineva sã se documentezela fel de bine asupra subiectului (iar acestlucru se va putea întâmpla numai în momen-tul în care TOATÃ muzica înregistratã de-alungul istoriei va fi urcatã pe iTunes).

Aceastã carte este indispensabilã celor carecautã sã se documenteze cât mai bine asuprafenomenului muzical al secolului 20, celorcare vor sã cunoascã cât mai multe desprerãdãcinile muzicii rock ºi audiofililor carecautã o pãrere documentatã despre unde sesitueazã maeºtrii jazzului în schema evoluþiei muzicale.

Before Elvis - The Prehistory ofRock’n’Roll de Larry Birnbaum este o operãde artã ºi consider cã poate fi studiul defini-tiv al muzicii jazz, rhythm and blues ºi rock-’n’roll, foarte necesar ºi util consumatorilor,colecþionarilor ºi producãtorilor.

3333




muzica

Before Elvis…RiCo

Câþi ani avea Robin Williams în 1982, cânda apãrut filmul Lumea vãzutã de Garp deGeorge Roy Hill, dupã romanul lui John

Irving? Vreo 31, deoarece s-a nãscut în 1951.Deocamdatã vrem sã uitãm ce s-a petrecut în 11august, anul acesta, la Tiburon, în California.Preferãm vitalitatea personajului Garp, directeþeainterpretãrii, tinereþea atipicã, abordând acelzâmbet alunecând spre o tristeþe misterioasã.

John Irving s-a nãscut în 1942. A fost antrenorde lupte, profesor universitar, actor, prozator,scenarist. În romanul Lumea vãzutã de Garpscriitorul e preocupat de portretul unei feministeexcentrice – Jenny Fields – al cãrei bãiat din flori(Garp) luptã sã devinã un scriitor de succes, doarcã se izbeºte involuntar de popularitatea mamei,care va sfârºi tragic pe frontul acerb alfeminismului dezlãnþuit. Joacã în film GlennClose (primul ei rol) , Mary Beth Hurt, ba chiarregizorul Hill, în rolul episodic al pilotului.

Jenny dorea un copil, dar un soþ, nu. A

profitat de un soldat muribund… violându-l într-un fel. Garp, copilul, avea fobiile lui, însã le-adomesticit ºi a devenit familist. Iatã-l jucându-secu copii lui, numindu-se TS, adicã „teribil desexy” ori – dupã preferinþã – „teribil de trist”.Enervat de câinele vecinului, Garp vindicativul îlmuºcã de ureche. Unul din bãieþii lui Garp, dupãluptele pe iarbã, se plânge cã „voi muriþi mereu,eu nu mor niciodatã”. Sã spun cinstit: filmul ecam reductiv, adesea ºablonard, numai cã empatiavine dinspre Robin Williams. Am vãzut… lumeade-acolo prin interpretarea lui ofertantã.Admirând melanjul de burlesc filtrat, atipic ºi deexuberanþã depasionalizatã. Acolo în final, Garprãnitul zboarã cu elicopterul spre spital. Surâde înbraþele soþiei, ºoptind: „Zbor, Helen!”. Deodatãmi-a venit în minte ziua de 11 august de-acum,când Robin s-a spânzurat cu o curea, dupã ce ºi-acrestat încheietura mâinii. De ce? – s-a întrebatlumea. Un om cu o carierã impresionantã, cu

bani, glorie etc. Misterioase sunt cãile Domnului.Nu putem ºti cum era lumea vãzutã de RobinWilliams, redusã acum la tãcere.

Un om se instituie drept super-erou fãrã sãaibã puteri speciale – e o idee pe careJames Gunn o trateazã cu umor ºi cu o

evidentã apropiere de lumea comics-urilor înlungmetrajul sãu de debut, Super (2010), într-operioadã în care (abia) începeau sã aparã în presaamericanã faptele de vitejie ale unui PhoenixJones sau ale lui Red Dragon ºi cu un timpînsemnat înainte de apariþia unei Chinese RedbudWoman pe strãzile Beijingului. Probabil cãinocenþa unei asemenea idei, capacitatea autoruluide a acoperi cu un umor cald o dramã (a luiFrank Darbo, pãrãsit de soþie), dar ºi ºtiinþa de afi acid atunci cînd e cazul (James Gunn’s PGPorn) au stat în spatele chemãrii lui James Gunnla cîrma unei noi francize – Guardians of theGalaxy –, care-ºi are originea în mitologiileMarvel, în seria omonimã publicatã din 1969 pînãla mijlocul anilor ’90, cu un restart în anul 2008.

Rocket Raccoon (nume inspirat de piesaRocky Raccoon a celor de la Beatles) e un ratonantropomorf, rezultatul unei investiþii digital-genetice în animal, un fel de Crash Bandicoot depe PlayStation, hoþoman în privire ºi tactician deelitã, aºa, ca Ronnie O’Sullivan la masa desnooker; Groot e un Pinocchio dintr-o galaxiefoarte foarte îndepãrtatã, un umanoid-copac,foarte sensibil, dar cu un vocabular redus;Gamora e o extraterestrã verde (spre deosebire deAvatar, unde Zoe Saldana, actriþa care ointerpreteazã, era albastrã), bunã cunoscãtoare amiºcãrilor specifice artelor marþiale; Drax e un felde Hulk, cu o inimã ºi mai mare, iar Star-Lord(Peter Quill, dupã certificatul de naºtere de peTerra) – cel care va ajunge conducãtorul echipeide gardieni – e un jumãtate-om bun la toate.Împreunã sînt ”guardians of the galaxy” ºi au caþintã protejarea lumii (terestre ºi extraterestre) deprezenþa Rãului.

Cu un scenariu ingenios (scris de James Gunn

ºi de Nicole Perlman, aflatã la debut), plin dereplici brici, Guardians of the Galaxy este primasuper-producþie hollywoodianã la care aº fi vrutca secvenþele de acþiune brutã sã dureze maipuþin, încît sã fie ceva mai mult loc pentruºezãtorile personajelor. Guardians of the Galaxyeste blockbuster-ul în care ne aflãm în cel maiînalt grad în era postmodernã. Spre deosebire deTransformers sau Captain America, Batman sauSuperman, unde calitatea de erou pe care o auprotagoniºtii este dificil de pus sub semnulîntrebãrii, aici nimeni nu are un statut inatacabilºi nimeni nu-ºi depãºeºte de prea multe oripoziþia de looser creditat de autor ºi de spectatorjust for fun. Gardienii sînt un fel de PowerpuffGirls din Death Proof, care activeazã în spaþiulextra/terestru vizibil ºi în Star Wars. Dar dacã înStar Wars totul era pe bune, aici avem unexerciþiu CGI în care au fost reciclate idei ºipersonaje emblemã din istoria proiectelor spaceopera ºi din cultura jocurilor video, personajetrecute toate prin ingeniozitatea narativ-omagial-ironicã a lui Tarantino (prezenþa spiritualã aacestuia se simte ºi în felul în care muzica adusãîn film, diverse ºlagãre ale anilor ºaizeci, devineun raport asupra acþiunilor personajelor), cu faptede vitejie redate cu bucuria ºi flerul unui tînãrcare descoperã jucãriile science-fiction Lego dupãlupte astronomice pe cîmpiile din Halo, la luminafelinarelor electrice din Half-Life.

Stilul je m’en fiche-ist-inteligent al filmuluipoate fi observat în felul în care Gunn pastiºeazãdrama clasicã hollywoodianã în note sarcastice(în debutul filmului, Peter îºi întîlneºte mamaaflatã pe patul de moarte, într-un spital oncologic;imediat, micuþul e rãpit de un OZN în timp cealerga în proximitatea spitalului, urlîndu-ºidurerea); spre finalul filmului, parodic (la adresaideii cã în spatele oricãrui om care se cautã

existã momente marcante, cu o încãrcãturãemoþionalã negativã), – Gunn oferã o replicãîmpãciuitoare: atunci cînd Gamora îi întinde mînalui Peter pentru a crea hora care îl va salva peacesta din urmã de la moarte, el o vede pe mamasa întinzîndu-i mîna, într-o secvenþã ce aminteºtede Naºterea lui Adam, pictura lui Michelangelo.

Acestea sînt motivele pentru care Guardiansof the Galaxy meritã vãzut. Ele fac sã treacã uºorsecvenþele de luptã acerbã, cu zãpãceala lorspecificã, în care ecranul e inundat de lasere, încare nave spaþiale gonesc de la stînga la dreapta,de jos în sus, dinspre ecran spre proiector (dacãvedeþi filmul în 3D) ºi în care bubuiturile ºipiuiturile îþi fac urechile sã fîlfîie.

3344




colaþionãri

Robin Williams pe vremea lui Garp

Alexandru Jurcan

film

Gardienii galaxieiLucian Maier

Robin Williams

Prin anii ’70, în micul meu orãºelardelenesc, îmi începusem meseria delucrãtor cu „pãdurea”. Da, devenisem un

tânãr inginer ºi credeam cã lucrul ãsta va fiînceputul ºi cândva, mai încolo, mult maiîncolo, sfârºitul rostului meu într-o lumeprovincialã. N-a fost sã fie aºa, dar, mã rog,asta e o altã problemã...

Ei bine, una din „grijile” mele din acei aniera cumpãrarea din când în când a cãrþilor decalitate apãrute în unica librãrie a orãºelului.Aºa am gãsit ºi romanul Papillon. Douãvolume, editura BPT, preþuri rezonabile... Ocarte tulburãtoare, cu un succes enorm ºiimediat. Romanul descrie viaþa lui HenriCharrière, un individ care la 26 de ani a fostcondamnat la închisoare pe viaþã ºi închis înGuiana Francezã, în urma acuzaþiei de ucidere aunui proxenet. Romanul a fost lansat în 1970,iar în 1973 Franklin J. Schaffner va regizafilmul cu acelaºi nume ºi cu o distribuþie dezile mari. Dustin Hoffman, Don Gordon,Anthony Zerbe ºi mulþi alþii. Rolul principal eradeþinut de un actor care, în 1963, a fost

transformat într-o stea prin filmul Mareaevadare. Nu era un necunoscut pentru mine, îlmai vãzusem în anii studenþiei la Bucureºti, înfilmele Cei ºapte magnifici, Locotenentul Bullitsau în Le Mans. Numele lui era SteveMcQueen.

Nãscut în 24 martie 1930 în Beech Grave,Statele Unite, Steve McQueen a fost unul dincei mai adoraþi actori americani, supranumit ºiThe King of Cool. De unde acest nume? Poatede la caracterul sãu rebel, poate de la multeleîntâmplãri prin care a trecut în scurta sa viaþãsau poate de la înfãþiºarea sa carismaticã ºi„rece”. Cine ºtie...

Nu ºi-a cunoscut niciodatã tatãl care ºi-apãrãsit soþia ºi fiul imediat dupã ce acesta senãscuse. Pe Steve, lucrul ãsta l-a afectat toatãviaþa. Din pricina firii sale rebele, McQueen acrescut în casa unchiului sãu, unde l-a lãsatmama sa. Pe la vârsta de 12 ani, exasperat decomportamentul dur al copilului, unchiul l-atrimis din nou lângã mama sa ºi, doi ani maitârziu, aceasta îl trimite la o casã de copii. Nuputea sã-l educe.

Curând, McQueen pãrãseºte acest loc ºiîncepe marea hoinãrealã. În 1947 se înroleazãîn Marinã ºi cinci ani mai târziu s-a hotãrât sãse facã actor. Începe cursurile la faimosulActor’s Studio în New York, profitând cã statulamerican îi ajuta pe militarii care doreau sã seintegreze în viaþa civilã. Inspiratã miºcare...

În 1955 îºi terminã studiile ºi obþine primulrol pe Broadway, iar un an mai târziu începe sãjoace în filme. Roluri secundare. Deocamdatã.În 1958 a jucat în rolul principal din filmul TheBlob ºi apoi, doi ani, a apãrut într-un serialpentru televiziune, ceea ce i-a adusrecunoaºterea criticii. În 1960 face parte dindistribuþia filmului Cei ºapte magnifici. Va aveaca ºi parteneri pe Yul Brynner, CharlesBronson, James Coburn, Eli Wallach ºi RobertVaughn. Magnifici actori, extraordinarã reluarea filmului bãtrânului „samurai” AkiraKurosawa! În 1966, un rol parcã fãcut pentruel, în filmul The Sand Pebbles, îi aducenominalizarea la Oscar.

Iar lucrurile nu se opresc aici. În 1968,urmeazã un film poliþist american regizat dePeter Yates. Cred cã am vãzut ºi revãzut acestfilm de câteva ori, iar savoarea lui am simþit-oºi în 2014... Storiul filmului? Un poliþist, FrankBullitt, este ales de cãtre Chalmers, unpolitician ambiþios, sã asigure securitatea unuigangster care trebuie sã depunã mãrturie îndefavoarea unui influent om politic. Protecþiamartorului... În toatã povestea asta, este ucis ºiun poliþist, prietenul lui Bullitt. De aici, oîntreagã cursã contra cronometru în urmãrireaucigaºilor ºi locotenentul nostru deranjeazãpolitica venalã a unor cercuri influente, ceea ce-l aduce chiar într-un rãzboi cu ºefii, mizându-ºicariera. Un film bine fãcut, acþiune alertã, unbãrbat frumos în rolul principal ºi câtevaurmãriri cu maºinile pe niºte strãzi teribil deincomode. Un succes rãsunãtor...

Începând de aici, McQueen a combinatrolurile de acþiune cu roluri de caracter,demonstrând, dacã mai era nevoie, marele luitalent. A fost ºi un fan al adrenalinei, la unmoment dat cochetând cu ideea de a renunþa lacinematografie pentru a se dedica carierei depilot de curse.

Începând cu 1971, când a jucat în filmul LeMans, au urmat câteva producþii care, pentrumine, au fost adevãrate bijuterii: Lovitura, în1972, Papillon, în 1973, în 1974 Infernul dinzgârie-nori, alãturi de Paul Newman, altmonstru sacru, apoi, în 1980, Vânãtorul...

Presiunea Hollywood-ului i-a deschis apetitulacestui mare actor pentru canabis, heroinã ºialte droguri, cât ºi asupra vieþii de noapte.Relaþiile lui McQueen cu femeile au fost destulde neortodoxe, devine suspicios ºi consumul dedroguri îl face aproape paranoic.

Steve McQueen se stinge din viaþã la 50 deani, în iarna anului 1980, datoritã unui stopcardiac, consecinþã a tratamentului pe care-lface contra unui cancer pulmonar de caresuferea. Era o formã de cancer provocatã deazbestul pe care-l folosise la cursele de maºinipe care le iubise atât de mult. Requiescat inpace...

3355




The King of Coolremember cinematografic

Ioan Meghea

3366



din lirica universalã

John Keats 2

filosofie

Remus Foltoº Teza de doctorat a lui Constantin Noica 3

cãrþi în actualitate

Dorin Mureºan Un debut cam expediat 4

Cristian-Paul Mozoru Povestindu-te scriind în celãlalt-

oglindã 5

Vistian Goia Disoluþia satului tradiþional 6

Ioan Negru Pascal ºi despre Pascal 7

comentarii

Dan Damaschin Friedrich Michael sau poezia ca rostire

iniþiaticã 8

Nicolae Bosbiciu În cãutarea unei mathesis universalis 10

eseu

Ion Buzaºi ªtefan Manciulea - istoric literar 11

memento

Gavril Moldovan Scrisoare de la Petru Poantã 13

poezia

Sorin Grecu 14

Dorina Brânduºa Landén 15

parodia la tribunã

Lucian Perþa Sorin Grecu 15

proza

Hanna Bota Sculptorul în nisip 16

Nicolae Goja Micul Dumnezeu 18

meridian

Festivalul Internaþional de Poezie Ginghai 2014 21

Aura Christi 22

o datã pe lunã

Mircea Pora "apa trece, România rãmâne..." 23

diagnoze

Andrei Marga Virgil I. Bãrbat - un gînditor de

referinþã 24

politica zilei

Petru Romoºan Politicieni ºi cerºetori 27

pamflet

Puºi Dinulescu Râsul lui Patapievici 28

opinii

Nicolae Iliescu Antena 3 ºi rãzbunarea prostului 29

portret

Marian Sorin Rãdulescu Drumul spre isihie - Dragoº

Pâslaru 30

in memoriam

Vasile Radu Sic transit... 32

muzica

RiCo Before Elvis… 33

film

Lucian Maier Gardienii galaxiei 34

Colaþionãri

Alexandru Jurcan Robin Williams pe vremea lui Garp 34

remember cinematografic

Ioan Meghea The King of Cool 35

Plastica

Sebestyén György Székely

László Tóth-Expoziþie retrospectivã 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Sebestyén György Székely

László TóthExpoziþie retrospectivã Galeria Quadro, 18 august - 10 octombrie 2014

Pe aceste meleaguri ale Europei Centrale deEst, în cursul anilor ºaizeci, suprarealismulapãrea ca o opþiune posibilã pentru arta

eliberatã de sub presiuni ideologice.Reîntoarcerea la avangarda istoricã revenea, ºipe plan internaþional, în centrul atenþiei neo-avangardei, dând naºtere unei serii de noiinterpretãri. Suprarealismul nu excludeareprezentarea figurativã ºi realistã, ceea ceprezenta un avantaj pentru artiºtii noºtri, iaraceasta trebuia sã corespundã imperativuluirealist încã valabil în România. Aceste „aparenþerealiste” ascundeau însã critici mai mult saumai puþin deschise la adresa regimului politic ºiexprimau un anumit etos est-european, în timpce limbajul formal renãscut prin noi abordãriabstracte ale suprafeþei se alãtura, în modnatural, mesajului operelor create.

Pe lângã suprarealism, gândirea artistuluiLászló Tóth poartã amprentele întâlnirii cuuniversul teatrului absurd. Departe de a fiviziuni suprareale ale unor peisaje feerice,tablourile sale sunt niºte construcþii fragmentareale unei realitãþi recognoscibile, cu figuri umaneºi peisaje utilizate aidoma unor elemente Lego.Privind aceste tablouri, devine evident faptul cãArhitectul lor nu deþine nici ghidul de utilizare,nici cunoºtinþele ultime care sã-i inspirecredinþã. Prin aceste tablouri, creatorul seconfruntã cu caracterul total întâmplãtor ºi irealal acestor construcþii, chiar izbindu-se de ele.László Tóth transformã meditaþiile asupra vieþiiîn metafora cârpelii, din moment ce cârpealapoartã urmele Ordinii originale, fãrã a fi însãcapabilã sã pãstreze sensul acesteia, sã orecreeze, sã o ducã mai departe.

Compoziþiile monumentale ale serieiintitulate Negocieri (anii 1970 – 1990) suntvizibil marcate de o stare de anarhie: în afarãde masa la care sunt aºezate, nimic nu leagãaceste figuri umane aproape desfigurate ºidescompuse. Participanþii la aceste „negocieri”nu vor reuºi sã comunice, rezultatul fiind osimplã cârpealã, iar orice discurs, o bâlbâialã.

În alte tablouri (cum ar fi Autoportretul din1973), în locul elementelor anatomice, subpielea umanã zãrim dispozitive mecanice, deparcã membrele ºi organele s-ar trezi la proprialor viaþã printr-o logicã absurdã, negând astfel,încã o datã, posibilitatea de a vedea Lumea ºiFirea ca un tot organic, unitar ºi inteligibil.

Tablourile târzii, din anii 2000, prezintãnudurile ºi portretele unor persoane în vârstã.Printre acestea, remarcãm seria de portreterealizate dupã locuitorii unui azil de bãtrânievreiesc din Budapesta. Create într-un stil

explicit realist, aceste portrete de dimensiunimari reprezintã bãtrânul deformat de vârstã ºiboli, în prim plan sau din profil. Prin eliminareaoricãrui element detensionant, privitorul esteobligat sã se confrunte cu imaginea ºi destinulcelor reprezentaþi. Nici nu mai este nevoie deaplicarea metodei fragmentãrii pe portreteleacestor oameni vârstnici, în mare partesupravieþuitori ai Holocaustului: existenþa însine instrumenteazã descompunerea obiectului.

Vorbind despre aceste portrete, artistul îºicaracterizeazã întreaga creaþie: „Creaþiile meleîmbogãþesc, prin elemente suprarealiste, unmesaj cât se poate de realist, maturat îndualitatea sentimentului ºi a raþiunii, cãruia-iconferã un caracter zguduitor. Cele de mai susexplicã supremaþia figurii umane în arta mea ºiexplicã poziþia centralã a chipului omuluibãtrân, imagine care mã inspirã mereu prinmultiplele sale straturi, demne de un documentistoric”.

[Lucrãrile au fost împrumutate de familie,colecþionari ºi Muzeul de Artã Cluj-Napoca.Lucrãrile din reproduceri provin din colecþiafamiliei ºi colecþii private.]

———————————————————————László Tóth (Satu Mare, 13 iulie 1933 –

Wertingen, 24 decembrie 2009) Student al Institutului de Arte Plastice Ion

Andreescu, specialitatea picturã, între anii 1951-1957. În 1955 se cãsãtoreºte cu pictoriþa IlonaSzucs. Ilustraþiile sale apar în nenumãratereviste literare ºi cãrþi. În perioada 1965-1971este scenograf al Teatrului Maghiar de Stat dinCluj. În 1971 devine profesor al Institutului deArte Plastice din Cluj iar în 1983 este numit ºefde catedrã al catedrei de picturã. În 1984,împreunã cu soþia sa, se stabileºte în RepublicaFederalã Germanã. În Germania, dupã o scurtãperioadã petrecutã ca pictor de decoruri,activeazã ca artist plastic liber profesionist. Areexpoziþii la Augsburg, Budapesta, Cluj,München, Szentendre (aici, în 1991, suntexpuse ºi creaþii ale soþiei decedate în 1990),Wertingen.

Date post:	25-Dec-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	93 times
Download:	0 times

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 288...TRIBUNA 288 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei...

Documents