UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA FACULTATEA „ȘTIINȚE ECONOMICE” CATEDRA „ECONOMIE ȘI REI” SPECIALITATEA „FINANȚE ȘI BĂNCI” Admis la susţinere Șefului catedrei „Economie și REI”, Dr. hab., prof. univ. Al. Gribincea _____________________________ „______” _________________2012 Ciungu Robert ASIGURĂRILE DE BUNURI, PERSOANE ȘI RĂSPUNDERE CIVILĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA 364.1 – Finanțe și Bănci TEZĂ DE LICENȚĂ Conducător științific Ion STURZU, 1
Transcript
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA
FACULTATEA „ȘTIINȚE ECONOMICE”
CATEDRA „ECONOMIE ȘI REI”
SPECIALITATEA „FINANȚE ȘI BĂNCI”
Admis la susţinere Șefului catedrei „Economie și REI”, Dr. hab., prof. univ. Al. Gribincea _____________________________ „______” _________________2012
Ciungu Robert
ASIGURĂRILE DE BUNURI, PERSOANE ŞI
RĂSPUNDERE CIVILĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
364.1 – Finanțe și Bănci
TEZĂ DE LICENȚĂ
Conducător științific Ion STURZU,
lector superior
Consultant ştiinţific Mariana FORFOLEA
CHIȘINĂU, 2012
1
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ASIGURAREA DE BUNURI: CONCEPTUL, ELEMENTELE DE BAZĂ
1.1. Conceptul asigurării de bunuri în Republica Moldova
1.2. Constatarea şi evaluarea daunei şi stabilirea despăgubirii
CAPITOLUL II. ASIGURAREA DE VIAŢĂ A PERSOANELOR ÎN
REPUBLICA MOLDOVA ÎN BAZA PRACTICII INTERNAŢIONALE
2.1. Caracteristicile asigurărilor de viaţă, clasificarea lor
2.2. Calculul primelor de asigurare în cazul asigurării de viață
2.3. Condiţiile generale şi speciale ale asigurărilor de viaţă, practicate în România
CAPITOLUL III. ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
3.1. Esenţa şi destinaţia asigurărilor de răspundere civilă
3.2. Asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii provocate prin desfășurarea
de activităţi de către unităţi comerciale, industriale, de construcţii etc.
3.3. Asigurarea de răspundere în caz de nerambursare în termenele stabilite a
creditelor acordate
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
2
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Asigurările s-au născut din nevoia de protecţie a omului
împotriva calamităţilor naturale, împotriva consecinţelor accidentelor, şi a oricăror
pierderi sau limitări. Pe măsura dezvoltării societăţii, omul a făurit treptat mijloace
tot mai eficiente de prevenire şi limitare a calamităţilor naturale, a accidentelor,
bolilor etc. Originile asigurării se pierd în negura timpurilor, neputând fi stabilite
decât cu o mare aproximaţie. Poate, printre primii au fost negustorii chinezi care îşi
distribuiau marfa în mai multe vase, făcând astfel o dispersie a riscului, nu şi o
protecţie.
Integrarea europeană constituie unul dintre obiectivele cheie ale politicii
interne şi externe ale Republicii Moldova. Acest proces a fost iniţiat prin semnarea
Acordului de Parteneriat şi Cooperare dintre Comunităţile Europene şi Republica
Moldova. Actualmente Acordul nu mai este în vigoare, fiind înlocuit de un
instrument regional de cooperare – Noua Politică Europeană de Vecinătate, care
include şi Republica Moldova. În cadrul acestui parteneriat de cooperare valabil
pentru Moldova este Planul de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană.
Pentru a aprofunda şi formaliza aceste relaţii de cooperare între Uniunea
Europeană şi Republica Moldova a fost iniţiat procesul de negociere a unui nou
acord dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova – Acordul de Asociere şi
crearea ZLSAC. Printre priorităţile actelor sus-menţionate este liberalizarea
treptată a pieţei de servicii, inclusiv serviciile de asigurări.
Scopul tezei constă în efectuarea analizei teoretice ample ale asigurărilor de
bunuri, persoane şi răspundere civilă în R. Moldova şi desfăşurarea comparării
experienţei şi tipologiei ale acestor asigurări din Moldova cu analoage din alte state
a Uniunii Europene. Prin acesta, autorul va ajunge la concluzii şi propuneri,
implementarea cărora în practică va asigura activitatea în domeniu analizat mai
eficientă.
3
Suport metodologic îl constituie materialul teoretico-didactic, ştiinţific în domeniul economic şi asigurări cât al autorilor autohtoni, atât şi moldoveneşti, baza legislativă privind activitatea de asigurare.
Lucrarea este compusă din introducere, trei capitole şi concluzii,
recomandări. În primul capitol autorul acordă atenţie conceptului asigurării de
bunuri în Republica Moldova, constatării şi evaluării daunei şi stabilirii
despăgubirii.
În al doilea capitol o deosebită atenţie este acordată asigurării de viaţă a
persoanelor în Republica Moldova în baza practicii internaţionale.
Iar al treilea capitol este dedicat esenţei şi destinaţiei asigurărilor de
răspundere civilă în unele cazuri (din activitatea economică).
4
CAPITOLUL I. ASIGURAREA DE BUNURI: CONCEPTUL, ELEMENTELE DE BAZĂ
1.1. Conceptul asigurării de bunuri în Republica Moldova
În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la
producerea riscului asigurat să plătească asiguratorului (beneficiarului) o
despăgubire. Nu este obligatoriu ca asigurătorul să plătească întreaga sumă pentru
refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în
contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.
Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice şi persoane juridice cu
domiciliul, sediul sau reşedinţa în România.
Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes
patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă
producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei
respective. În cazul în care în contractul de asigurare este menţionat un beneficiar,
altul decât persoana asigurată, acesta trebuie să aibe un interes patrimonial faţă de
bunul asigurat.
O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial
să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii
riscului asigurat.
În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul
de proprietate al persoanei care doreşte să se asigure. Există situaţii în care şi alte
persoane decât proprietarul pot avea interes faţă de un bun, cum ar fi:
1) proprietate în comun – o persoană care deţine un bun în comun cu una
sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la întrega valoare.
Aceasta nu înseamnă că, în caz de distrugere a bunului asigurat, această persoană
va fi singura despăgubită, ci va beneficia de despăgubire doar în limita dreptului ei
de proprietate;
5
2) proprietatea ipotecată – în caz de ipotecă, ambele părţi au un interes
asigurabil: debitorul ipotecar – în calitate de proprietar, iar societatea ipotecară – în
calitate de creditor. În aceste situaţii se încheie un contract de asigurare în numele
ambelor părţi;
3) proprietatea închiriată – în cazul în care chiriaşul încheie un contract
de asigurare, o face în numele şi folosul proprietarului, deci nu poate pretinde
încasarea despăgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;
4) proprietatea aflată în custodie – custodele are un interes asigurabil, în
ceea ce priveşte bunul pe care îl deţine în custodie, pentru că, din punct de vedere
legal, este responsabil pentru orice daună produsă bunului respectiv;
5) persoanele din familia proprietarului – pot beneficia de utilizarea
bunului asigurat, ceea ce determină existenţa unui interes asigurabil al acestora faţă
de bunul respectiv.
În concluzie, pot fi asigurate bunuri aparţinând persoanelor fizice şi
persoanelor juridice, bunuri primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare,
prelucrare, vânzare sau pentru a fi expuse în cadrul muzeelor şi expoziţiilor şi
bunuri ce fac obiectul contractului de închiriere sau locaţie de gestiune.
Perioada de asigurare. În general, asigurarea de bunuri se încheie pe o
perioadă de un an, dar, la cererea asiguratului, se poate încheia şi pe o perioadă mai
mică, de trei sau şase luni.
Începutul şi încetarea răspunderii. Asigurarea se consideră încheiată prin
plata primei de asigurare şi emiterea de asigurător a poliţei de asigurare, fiind
valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate în poliţă la adresele încheiate
în aceasta.
Răspunderea asigurătorului începe la ora 000 a zilei menţionate în poliţă ca
reprezentând începutul asigurării, cu condiţia ca prima de asigurare să fi fost
achitată, şi încetează la ora 2400 a zilei la care încetează asigurarea. Răspunderea
6
asiguratorului mai încetează şi în cazul în care contractul de asigurare este reziliat,
situaţie ce apare în următoarele împrejurări:
prima de asigurare se plăteşte în rate, iar asiguratul nu a achitat o rată la
termenul stabilit şi nici în termenul de graţie oferit de asigurător;
asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat
asigurătorului schimbările esenţiale la împrejurările privind riscurile.
După încheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului
asigurat a devenit imposibilă.
Riscul asigurat
În asigurarea de bunuri există o clasificare a riscurilor în:
riscuri civile – asociate clădirilor care folosesc ca locuinţe şi birouri şi a
bunurilor din acestea;
riscuri comerciale şi industriale – asociate clădirilor ce folosesc ca unităţi
de producţie şi comercializare şi bunurile aflate în acestea.
În general, în asigurarea de bunuri riscurile preluate în asigurare de
societăţile de asigurare sunt:
incendiu;
trăznet;
explozie;
ploaie torenţială;
grindină;
inundaţie;
furtună;
cutremur;
prăbuşiri şi alunecări de teren;
greutatea stratului de zăpadă cu gheaţă;
avalanşe de zăpadă;
căderea pe clădiri a altor corpuri;
7
lovirea de către un autovehicul.
Unele societăţi de asigurare oferă asigurare pentru maşini, utilaje şi
instalaţii, pentru cazurile de avarie accidentală. În astfel de poliţe sunt acoperite
riscuri cum sunt:
ruperi sau deformări în timpul funcţionării;
ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;
explozii;
efectele unor substanţe chimice;
scurtcircuit; etc.
Bunurile sau alte valori (numerar, timbre poştale) pot fi asigurate şi în
vederea furtului sau jafului. Unele societăţi tratează aceste riscuri ca fiind de sine
stătătoare, în timp ce altele le asigură complementar, cu plata primei
corespunzătoare sau le refuză.
Cele mai multe societăţi de asigurare oferă poliţe de asigurare pe mai multe
nivele care, în funcţie de riscurile acoperite, pot fi:
poliţe de asigurare împotriva incendiului;
poliţe de asigurare standard (acoperă riscurile de: incendiu, trăsnet,
explozie şi cădere de corpuri);
poliţe de asigurare care acoperă, pe lângă riscurile cuprinse în poliţa
standard, şi câteva riscuri suplimentare;
poliţe de asigurare totale, care acoperă toate riscurile (all risks) în care nu
sunt nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse.
Deşi de mai multe ori termenul de excludere e rezervat clauzelor poliţei
identificate în mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauză a
poliţei, a cărei funcţie este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la
daune.
În general, în poliţa de asigurare de bunuri nu se acordă despăgubiri pentru
pagubele provocate de război, invazie, revoluţie, naţionalizare sau rechiziţionare.
8
Alte excluderi se referă la uzura fizică, la pagubele provocate în urma actelor
intenţionate ale asiguraţilor sau la alte evenimente non-accidentale, în urma
radiaţiei nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu: rugina fierului).
Suma asigurată. Aceasta nu trebuie să depăşească valoarea reală a
bunurilor în momentul încheierii contractului de asigurare. Suma la care sunt
asigurate bunurile trebuie să fie în deplină concordanţă cu valoarea reală a
acestora.
Pentru prevenirea sub-asigurării, majoritatea societăţilor de asigurare aplică
principiul răspunderii proporţionale. Prin valoarea bunurilor la data asigurării se
înţelege:
a) la clădiri şi construcţii – valoarea de înlocuire (costul construcţiei sau
achiziţionării clădirii respective sau a uneia similare la preţurile uzuale pe
piaţa locală) din care se scade uzura (în raport de vechime şi starea
construcţiei);
b) la mijloacele fixe şi obiecte de inventar – valoarea de înlocuire a
acestora, din care se scade uzura (în raport de vechime şi starea de
întreţinere a acestora);
c) la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri – preţul de cost sau de
achiziţie al acestora;
d) colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată
pe bază de cataloage sau expertize.
În general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie
global, pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime. Pentru
obiectele de artă sumele se stabilesc pentru fiecare obiect în parte.
Prima de asigurare. La asigurarea de bunuri, prima de asigurare se
determină prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primă tarifară, ce se exprimă
în procente sau promile. În cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt
diferenţiate:
9
- pe tipuri de localităţi (municipii, orase, comune);
- pe grupe de bunuri (locuinţe, mobilier, aparatură audio-video).
În cazul unităţilor de producţie, a magazinelor şi depozitelor, cotele de primă
se diferenţiază în funcţie de natura produselor folosite în procesul producţiei în:
- produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile;
- produse combustibile;
- produse inflamabile;
- produse explozibile.
Obligaţiile asiguratului. Asiguratul trebuie să îndeplinească o serie de
obligaţii specificate în condiţia de asigurare, a căror neîndeplinire poate duce la
rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirea.
Există obligaţii corespunzătoare producerii unei daune şi obligaţii care
trebuie urmate de asigurat la producerea unei daune.
Una din obligaţiile asiguratului este de a întreţine şi folosi bunul asigurat în
bune condiţii, în scopul prevenirii riscurilor asigurate. Dacă prin nerespectarea
acestor obligaţii s-ar putea produce pagube, asigurătorul are dreptul să renunţe la
asigurare, fără restituirea primelor de asigurare.
1.2. Constatarea şi evaluarea daunei şi stabilirea despăgubirii
Când se produce un risc asigurat, în urma căruia asiguratul înregistrează o
pagubă, se declanşează, automat, mecanismul despăgubirii.
Despăgubirea se face în raport cu starea bunului în momentul producerii
evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei –
suma asigurată, nici valoarea bunului în momentul producerii evenimentului
asigurat. La asigurarea de bunuri există trei principii care se aplică la acoperirea
pagubei:
10
principiul răspunderii proporţionale;
principiul primului risc;
principiul răspunderii limitate.
Cuantumul pagubei se stabileşte în funcţie de tipul pagubei (totală sau
parţială).
Prin pagubă totală se înţelege:
a) la clădiri – distrugerea clădirilor în asemenea grad încât refacerea lor,
prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi
suma asigurată;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2,
m3) – acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau
a dispărut;
c) la celelalte bunuri – distrugerea bunurilor într-un asemenea grad încât
refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau
cheltuielile ar depăşi suma asigurată.
Prin pagubă parţială se înţelege:
a) la clădiri – distrugerea sau deprecierea parţială a lor, astfel încât prin
repararea acestora poate fi readusă la starea iniţială dinaintea producerii
evenimentului asigurat;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2,
m3) – deprecierea unei părţi din cantitatea totală care a rămas după
producerea evenimentului asigurat şi care scade valoarea bunurilor;
c) la celelalte bunuri – avarierea bunului astfel încât, prin refacerea sau
reparare, poate fi adus la starea iniţială.
Cuantumul pagubei reprezintă, în caz de daună totală:
a) la clădiri – valoarea de înlocuire a clădirii distruse, la data producerii
evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea dată si valoarea
resturilor care se pot întrebuinţa sau valorifica;
11
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură – valoarea
reală la data producerii evenimentului asigurat;
c) la celelalte bunuri – valoarea reală la data producerii evenimentului
asigurat a bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiaşi dată, a
resturilor care se pot valorifica.
Cuantumul daunei, în caz de daună parţială, reprezintă:
a) la clădiri – costul reparaţiei din care se scade uzura şi valoarea, la data
producerii evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau întrebuinţa;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură – valoarea
pierderii din cantitate a aceleiaşi părţi din cantitatea totală care diminuează
valoarea totală;
c) la celelalte bunuri – costul reparaţiilor părţilor componente sau a pieselor
avariate sau costul de înlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzătoare
şi valoarea resturilor care se pot valorifica.
În limita sumei asigurate, societatea de asigurare acordă despăgubiri şi
pentru:
cheltuielile făcute în scopul limitării daunei;
cheltuielile legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii
evenimentului asigurat;
daunele provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare prin
distrugerea sau avarierea lor, datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru
limitarea sau împiedicarea consecinţelor producerii riscurilor.
Din cuantumul pagubei se scad:
franchisa prevăzută în contractul de asigurare;
primele datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.
Există situaţii în care societatea de asigurări poate refuza plata
despăgubirilor, şi anume:
12
Dacă dauna a fost provocată, în mod intenţionat, de una din următoarele
părţi:
- asiguratul sau beneficiarul;
- persoane fizice majore care locuiesc împreună cu asiguratul sau gospodăresc,
împreună cu acesta, bunul asigurat;
- un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;
- reprezentanţi ai asiguratului sau beneficiarului.
În cazul în care una din aceleaşi persoane enumerate mai sus nu a luat
măsurile necesare pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, deşi putea să
facă acest lucru;
Dacă cererea de despăgubire este făcută cu rea credinţă sau dacă
asiguratul a contribuit, în mod deliberat sau prin neglijenţă, la producerea daunei.
În cazul în care asiguratul a încheiat mai multe contracte de asigurare, pentru
aceleaşi riscuri, asigurătorul datorează numai o parte a despăgubirii, şi anume acea
parte care rezultă din repartizarea proporţională a despăgubirii datorate de toţi
asigurătorii. În felul acesta se urmăreşte ca despăgubirea plătită asiguratului să nu
depăşească valoarea pagubei.
După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii
acordate cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul
perioadei de asigurare, asigurarea continuă pentru suma rămasă. Revenirea la suma
asigurată iniţial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare
suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare.
13
CAPITOLUL II. ASIGURAREA DE VIAŢĂ A PERSOANELOR ÎN
REPUBLICA MOLDOVA ÎN BAZA PRACTICII INTERNAŢIONALE
2.1. Caracteristicile asigurărilor de viaţă, clasificarea lor
Asigurările de viaţă au ca obiect garantarea plăţii unei sume de bani de către
asigurător, în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizică a
asiguratului, şi anume: vătămarea corporală, îmbolnăvirea, decesul sau
supravieţuirea acestuia. Chiar şi persoanele tinere se pot îmbolnăvi sau pot deceda
în urma unor accidente neaşteptate, ce vor genera în mod automat şi dificultăţi
financiare.
Asigurările de viaţă au, spre deosebire de asigurările generale, anumite
caracteristici, prezentate mai jos:
Valoarea capitalizată este un fond care se acumulează pe întreaga perioadă
de viaţă a poliţei şi la care deţinătorul de poliţă poate avea acces în mai multe
moduri: poate face împrumuturi, poate opta pentru cumpărarea unei poliţe de
asigurare de viaţă cu plata integral, sau poate răscumpăra poliţa.
Dificultăţile financiare în cadrul asigurărilor de persoane sunt determinate
de: necesităţile băneşti pentru funeralii; asigurarea unor resurse financiare
moştenitorului, după decesul asiguratului; restabilirea morală după deces.
Motivaţia încheierii asigurărilor de persoane sunt: stresul; motivaţii
personale; concepţia despre moarte.
Riscul este definit de majoritatea economiştilor ca o pierdere propriu-zisă,
sau ca o pierdere produsă de o neglijenţă ce poate avea urmări asupra individului
sau asupra unei proprietăţi.
Suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de
nevoile şi posibilităţile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe
contracte de asigurare împotriva aceluiaşi eveniment şi pentru sume diferite, fără
14
să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru. La producerea
riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării, poate încasa drepturile de
asigurare de la toţi asigurătorii deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la
asigurările de bunuri.
Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu are restricţii ca
asigurarea de bunuri. Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul suferă o
vătămare corporală sau a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă,
el are dreptul la o indemnizaţie de asigurare (suma asigurată), care să facă posibilă
refacerea situaţiei sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau
contactării bolii. Interesul asigurării nu prezintă importanţă, întrucât indemnizaţia
de asigurare este datorată independent de existenţa unei daune.
Indemnizaţia de asigurare reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o
achită asiguratului în cazul producerii riscului asigurat.
Deoarece nici viaţa şi nici sănătatea unei persoane nu sunt evaluabile în bani,
nu se poate pune problema unui raport între suma asigurată şi paguba suferită de
asigurat.
Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă (prin completarea unei
declaraţii de asigurare). După analiza răspunsurilor, asigurătorul este de acord cu
încheierea contractului, redactarea contractului în formă scrisă şi înmânarea unui
exemplar asiguratului. Contractul de asigurare se consideră încheiat prin plata
primei de asigurare şi emiterea poliţei.
Încetarea contractului de asigurare se realizează în următoarele moduri:
modul obişnuit de încetare îl constituie ajungerea la termen, adică expirarea
perioadei pentru care a fost încheiat; contractul încetează şi prin producerea
evenimentului asigurat. Dar, există şi moduri mai puţin uzuale cum ar fi:
denunţarea, rezilierea şi anularea contractului.
15
Denunţarea se face de către asigurător, dacă asiguratul nu a comunicat, în
scris, modificările intervenite în cursul contractului în legătura cu datele luate în
considerare la încheierea contractului.
Rezilierea înseamnă desfacerea pentru un timp a contractului, datorită
neexecutării obligaţiei uneia din părţi din cauze care i se pot imputa. Efectele
produse de contract până la reziliere rămân valabile.
Nulitatea contractului poate fi cauzată de declaraţii inexacte sau incomplete
făcute de asigurat, sau de lipsa interesului asigurabil din partea contractantului, în
momentul încheierii acestuia.
Asigurările de viaţă se pot clasifica în funcţie de riscul asigurat, de
momentul achitării primei, de momentul încasării sumei asigurate şi de forma pe
care acestea o îmbracă. Astfel în funcţie de riscul acoperit, asigurările de viaţă pot
fi: a) asigurări de supravieţuire, b) asigurări de deces, c) asigurări mixte de viaţă,
d) asigurări de accidente, e) asigurări de boală, f) alte forme.
În cazul asigurării de supravieţuire, asigurătorul se obligă să plătească
asiguratului suma asigurată, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă la sfârşitul
perioadei pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Dacă acesta a decedat
înainte de expirarea termenului de valabilitate, asigurătorul este eliberat de
angajamentul luat prin contract, şi nu are nici o obligaţie faţă de moştenitori.
Asigurarea de rentă este asigurarea în care suma asigurată este pusă la
dispoziţia asiguratului sub forma unor plăţi periodice cu titlul de rentă.
În cazul asigurării de viaţă variabilă, proprietarul poliţei de asigurare are
posibilitatea de a alege una din opţiunile pe care societatea de asigurare i le pune la
dispoziţie, beneficiile poliţei de asigurare se ajustează în funcţie de valoarea
investiţilor prevăzute în poliţa de asigurare, în momentul în care se solicită plata
lor, beneficiile de deces nu pot fi mai mici decât sumele asigurate iniţial pentru
care s-a încheiat contractul de asigurare, dar ele pot fi mai mari, dacă investiţiile
făcute au fost profitabile.
16
În ceea ce priveşte asigurările de viaţă universală, posesorul poliţei de
asigurare poate, la anumite intervale de timp, modifica valoarea beneficiilor de
deces, posesorul poliţei de asigurare poate schimba valoarea şi data efectuării plăţii
primelor de asigurare, fără a avea obligaţia de a anunţa anticipat societatea de
asigurări, primele de asigurare sunt plasate într-un cont şi din valoarea lor se vor
scădea, la un moment dat, cheltuielile de deces. În acest cont se varsă, totodată, şi
dobânzile obţinute, care pot varia în timp, posesorul poliţei poate retrage anumite
sume din economiile acumulate, societatea de asigurări este cea care va decide cum
vor fi investiţi banii, şi cea care garantează o rată minimă de rentabilitate.
În cazul asigurărilor de deces, protejează asiguratul împotriva riscului de
deces, asiguratul se obligă să plătească prime de asigurare toată viaţa, existând
posibilitatea ca plata primelor să se facă până la o anumită dată cum ar fi: data “x”,
ieşirea la pensie, în cazul asigurării de deces încheiate pe termen limitat,
asigurătorul se obligă să achite suma înscrisă în contract, cu condiţia ca decesul
asiguratului să survină în perioada de valabilitate a acestuia.
La asigurarea mixtă de viaţă asigurătorul cuprinde două riscuri alternative
într-un contract de asigurare unic, dând impresia ca asiguraţii câştigă în cazul
producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurării intră
în posesia sumei asigurate, iar în caz de supravieţuire, asiguratul încasează
personal suma asigurată. Asiguratul câștigă în ambele cazuri dar cu preţul aferent
acoperirii celor două riscuri, atât cel de deces cât şi cel de supravieţuire.
Asigurarea de accidente, protejează persoanele fizice de consecinţele
nefaste ale unor evenimente neprevăzute care le poate afecta viaţa, integritatea
corporală sau capacitatea de muncă. Persoanele asigurate vor primi cu titlu de
indemnizaţie o sumă pentru acoperirea cheltuielilor de îngrijire medicală, refacere
şi compensare a pierderilor de venit.
Asigurarea de boală are drept scop protejarea persoanelor care au suferit o
incapacitate temporară de muncă determinată de boală.
17
Rolul asigurărilor de sănătate este acela de acoperire totală sau parţială a
cheltuielilor cu ocrotirea sănătăţii, diferenţa fiind suportată de stat sau de individ
după caz. Aceste asigurări au caracter facultativ şi se întind pe perioade lungi de
timp. Clasificarea asigurărilor de sănătate: asigurări de accidente; asigurări de
boală; asigurări de sănătate permanentă. Poliţe de asigurări de sănătate: asigurarea
cheltuielilor de spitalizare; asigurarea pentru intervenţii chirurgicale; asigurarea
medicală de bază; asigurarea medicală majoră; asigurarea medicală complexă.
Asigurarea de sănătate permanentă urmăreşte să elimine sărăcia, adesea
asociată cu o incapacitate de muncă de durată, provocată de un accident sau o
boală. Dacă asiguratul ajunge în incapacitate de muncă în urma unei boli sau a unui
accident, el are dreptul la o indemnizaţie de asigurare, care se acordă periodic, atât
timp cât se menţine starea de incapacitate, sau până când asiguratul atinge vârsta
de pensionare, ori decedează.
Asigurarea dotală - este un mod de constituire a unei dote pentru copil, până
când acesta ajunge la majorat. Asigurătorul onorează această asigurare dacă
beneficiarul este în viaţă la data atingerii majoratului. În caz contrar asigurătorul
este exonat de orice răspundere legată de acest contract.
Asigurarea de nupţialitate - este o asigurare de viaţă, în baza căreia
asigurătorul se angajează să plătească o anumită sumă de bani asiguratului, dacă
acesta se căsătoreşte înainte de a împlini o anumită vârstă.
Asigurarea de natalitate - constă în obligaţia asigurătorului de a plăti suma
de bani asiguratului căruia i s-a născut un copil, într-un anumit termen.
18
2.2. Calculul primelor de asigurare în cazul asigurării de viață
În asigurările de viață, drepturile şi obligațiile specifice în acord sunt
dependente de probabilitatea de supraviețuire a asiguratului. Într-o societate de
asigurări de viață, rolul cel mai important în calcularea primelor de asigurare îl are
actuarul, numit şi matematicianul asigurărilor de viață. Cele mai importante
sarcini ale sale constau în determinarea primei de asigurare, stabilirea rezervelor
matematice, a valorii de răscumpărare pentru produsele cu capitalizare, dezvoltarea
de produse noi, calcularea “embedded value” şi altele.
Tabelele de prima se calculează pe baza statisticilor demografice, în
principal a tabelelor de mortalitate. Matematica asigurărilor de viața operează cu
probabilitățile de supraviețuire şi de moarte. În cazul asigurărilor de persoane,
altele decât cele de viață, se folosesc şi alte date statistice precum: morbiditatea,
frecventa accidentelor, tipul de activitate etc. Pentru estimare, se considera ca ceea
ce s-a petrecut se va repeta si in viitor în condiții similare.
În unele ţări europene, deoarece durata medie de viața diferă destul de mult
între bărbaţi şi femei primele de asigurare pot fi diferite pentru persoane de sex
opus având aceea-şi vârstă. De obicei, femeia va plăti prime de asigurare la acela-şi
nivel cu un bărbat cu 3-5 ani mai învârsta.
Principalele elemente care influențează nivelul primei de asigurare au
caracter general, cum ar fi tabelele de mortalitate pe baza cărora se calculează
primele de asigurare la nivelul unei populații determinate, starea generala de
sănătate a populației respective, dar şi caracter special, precum vârsta şi sexul
asiguratului, starea sănătăţii acestuia, durata contractului, nivelul sumelor
asigurate ce vor fi plătite la producerea decesului sau la maturitatea contractului în
cazul asigurărilor cu capitalizare, rata dobânzii obţinute în urma investirii primelor,
cheltuielile legate de emiterea contractului de asigurare, profitul societăţii de
asigurări.
19
Determinarea corectă a primelor se bazează pe respectarea unor principii
clare:
Ratele de prima trebuie sa fie adecvate, ceea ce înseamnă ca, pentru un
grup de contracte, suma banilor colectați de la asigurați, la care se adaugă
dobânda câştigată din investirea acestora, trebuie sa fie suficienta pentru
achitarea tuturor sumelor asigurate promise si sa acopere si cheltuielile de
asigurări;
Ratele de prima trebuie sa fie echitabile, adică trebuie sa aibă în vedere
riscul fiecărei persoane asigurate. Aprecierea riscului reprezintă
responsabilitatea principala a departamentului de subscriere a unei
societăţi de asigurări. Astfel, riscul este apreciat ca fiind standard sau
sub-standard, în funcţie de probabilitatea medie de viață a persoanei în
cauză. Pentru riscurile sub-standard se pretinde solicitantului plata unei
extra-prime de asigurare;
Ratele de prima trebuie sa fie excesive in comparație cu suma asigurata
promisa.
Rata tehnica a dobânzii. Termenul de dobândă este potrivit pentru
asigurările de viața, deoarece acestea se derulează pe perioada îndelungata în care
asiguratorul colectează sume mari de bani de la clienții săi, în schimbul
promisiunii de a plăti suma asigurată în caz de deces al asiguratului, sau la
expirarea asigurării. Pentru a-şi putea onora obligațiile asumate, asiguratorul
creează un fond din primele încasate care va fi investit mai departe, creând un venit
suplimentar, sub forma de dobânda.
Dobânda reprezintă prețul plătit de societatea de asigurări asiguratului
pentru utilizarea banilor din primele de asigurare. În domeniul asigurărilor,
termenul de dobânda reprezintă veniturile provenite din investiții financiare.
Venitul produs de dobânda obținută din investirea banilor reprezintă o sursă
20
importantă de finanțare a fondului din care se vor achita sumele asigurate în caz de
deces, sau la maturitatea poliţelor.
Deoarece societatea de asigurări nu poate cunoaște dinainte cu exactitate
dobânda ce se va obţine din banii investiți de – a lungul timpului, este absolut
necesar ca ea sa utilizeze in calcule o rată a dobânzii realistă, în funcție de situația
concretă a ţării şi posibilităților de investire, dobânda ce poate fi obținută în viitor.
Aceasta poartă denumirea de rata tehnică a dobânzii. În unele ţări, prin
reglementările existente, se stabilește un nivel minim al acesteia. În matematica
asigurărilor de viață, se iau în vedere dobânzile mixte. Rata tehnică a dobânzii este
promisa de societățile de asigurare ca rata minima, putând însa depăși acest nivel.
Un exemplu, nu dintre cele mai fericite, este cel al societăţilor de asigurări
din Japonia. După cum se știe, în ultimii ani, Japonia se confruntă cu o puternică
criză economică; ratele dobânzilor se aproprie de zero, deoarece posibilităţile de
investiții sunt reduse sau aproape inexistente. Pentru contractele cu capitalizare,
societățile de asigurare care au prevăzut rate tehnice ale dobânzii mai mari decât s
– a putut obține pe piața au trebuit să respecte aceasta promisiune fata de clienți.
Deși nu au reușit sa obţină din investirea sumelor colectate din primele de
asigurări, dobânda a trebuit să fie plătită, ele înregistrând mari pierderi. Pe de alta
parte, aceasta situație s-a dovedit a fi favorabilă clienților, care au putut, pe aceasta
cale, se realizeze venituri chiar pe fondul crizei, dar in defavoarea evidenta a
asiguratorilor.
Suma, pe care trebuie să o achite asiguratorul la data limită, creşte direct
proporțional cu dobânda. Dacă asiguratorului i se plătesc prime, el trebuie sa poată
achita pentru fiecare prima o anumită sumă în funcție de numărul de ani şi de
dobânda respectivă. Pe de alta parte, asiguratorul trebuie să calculeze valoarea
actualizată în cazul unei serii de plăţi viitoare (de exemplu, pentru renta viagera
sau pensia de urmaș).
21
Este important că, în acest tip de contract, dobânda obținuta nu se plătește
beneficiarului sau asiguratului decât în momentul producerii decesului, respectiv al
maturității sau rezilierii poliței. În acest fel, valoarea poliței creşte în fiecare an cu
cota de participare la profit, corespunzătoare dobânzii obținute de asigurator din
investirea rezervelor matematice.
Asigurări de supraviețuire au ca obiect riscul de supraviețuire a asiguratului
la un moment dat. Într-un astfel de contract asiguratul se obligă la plata primelor de
asigurare fie dintr-o dată la momentul semnării contractului, fie eșalonat pe o
anumită perioadă de timp.
De asemenea, societatea de asigurări are posibilitatea de a plăti suma
asigurată fie dintr-o dată la scadenţa, dacă asiguratul este în viaţă, fie periodic în
timp, pe parcursul duratei de viață. În general, în toate tipurile de asigurări de
supraviețuire, societatea de asigurări plătește atâta timp cât asiguratul este în viață,
în caz contrar asiguratorul este exonerat de orice obligație.
Dacă asiguratul decedează înainte de expirarea contractului şi pierde astfel o
parte importantă din suma asigurată, atunci acesta are posibilitatea de a înscrie în
contract clauza denumită contra-asigurare, care presupune rambursarea unei părți
din sumele plătite de asigurat.
În baza fundamentării primelor în cazul asigurărilor de persoane stau
următoarele principii:
- principiul echivalentei sarcinilor;
- principiul aditivității primelor.
În conformitate cu principiul echivalentei sarcinilor operațiunea de asigurare
este echitabilă dacă valoarea actuală probabilă la momentul semnării contractului
este aceeași atât pentru asigurat cât şi pentru asigurator.
Cel de-al doilea principiu consfințește faptul că, dacă printr-un contract de
asigurare se asigură mai multe riscuri, atunci prima achitata de asigurat este egală
cu suma primelor aferente fiecărui risc asigurat.
22
Pentru o mai bună fundamentare a tarifelor de prime şi implicit pentru
diminuarea riscului de neplată a sumelor asigurate la scădenţa contractelor, este
necesar ca aceste tabele să fie reînnoite periodic şi chiar să se facă previziuni
pentru perioadele următoare, deoarece asigurările de viață sunt încheiate pe
intervale lungi de timp (zeci de ani), în care pot apărea mutații considerabile.
2.3. Condiţiile generale şi speciale ale asigurărilor de viaţă, practicate în
România
În România asigurările de viaţă sunt numai facultative şi se încheie în baze
contractuale, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu condiţiile
stabilite de societăţile de asigurări, autorizate să efectueze asemenea operaţiuni.
Pot încheia contracte de asigurare persoanele care se încadrează în limitele de
vârstă, duratele de timp şi condiţiile de achitare a primelor şi de plată a sumelor
asigurate, stabilite de asigurător şi prevăzute în poliţa de asigurare. Durata
asigurării şi durata de plată a primelor se socotesc de la data începerii asigurării, şi
anume: la asigurările de viaţă de la 1 a lunii calendaristice pentru care s-a plătit cea
dintâi rata de primă; la asigurările viagere de deces cu prima unică - de la data
emiterii poliţei şi încasării primei de asigurare; la asigurările de accidente – de la
data începerii răspunderii asigurătorului.
Dacă rata de primă restantă nu a fost plătită în termenul de păsuire stabilit, se
procedează astfel: la asigurările de viaţă la care se constituie rezerva de primă,
dacă încetarea plăţii primelor are loc după ce au fost achitate pe timpul prevăzut în
condiţii speciale, contractul rămâne în vigoare pentru o sumă asigurată redusă.
Reactivarea contractului de asigurare se face prin plata primelor restante,
prin prelungirea duratei asigurării cu timpul cât nu s-au plătit primele sau parţial,
prin plata primelor restante şi parţial, prin prelungirea duratei asigurării.
23
Suma asigurată se plăteşte asiguratului, beneficiarului desemnat sau
moştenitorilor, după caz, dacă primele sunt achitate la zi, ori dacă nu s-a depăşit
termenul de păsuire. Asigurătorul nu plăteşte suma asigurată, dacă evenimentul
asigurat a fost produs de operaţii militare în timp de război. Astfel, la asigurările de
persoane la care se constituie rezerva de primă, în caz de deces al asiguratului,
asigurătorul plăteşte rezerva de prime aferentă contractului, indiferent de timpul
care a trecut de la încheierea acestuia. La unele asigurări mixte de viaţă, suma
asigurată poate fi plătită înainte de expirarea termenului de valabilitate prin
sistemul tragerilor de amortizare.
Accidentele cuprinse în asigurare sunt următoarele evenimente subite,
provenite din afară şi fără voinţa asiguratului: explozia, prăbuşirea de teren,
lovirea, înţeparea, tăierea, căderea, alunecarea, atacul din partea altei persoane sau
a unui animal, trăsnetul, acţiunea curentului electric, arsura, degerarea, înecul,
intoxicarea subită, asfixierea din cauze subite, cele produse ca urmare a circulaţiei
mijloacelor de transport, de funcţionarea sau folosirea maşinilor, aparatelor,
instrumentelor, sculelor, sau armelor.
Facilităţi, oferite asiguraţilor din Uniunea Europeană, inclusiv şi
România. Asigurătorii oferă clienţilor posibilitatea participării la beneficii care
sunt în general stabilite la sfârşitul fiecărui an de asigurare ca procent din suma
asigurată. Dacă acest procent se aplică sumei asigurate de bază, se utilizează
denumirea de beneficii amânate simple. Dacă procentul se aplică cuantumului
sumei asigurate plus beneficiile deja acumulate, se utilizează denumirea de
beneficii amânate compuse. Aceste fonduri de beneficii sunt constituite pe seama
excedentului de dobândă obţinut din investiţia rezervei matematice, din care se
deduc cheltuielile de administrare ale asigurătorului.
Suma de asigurare poate fi variabilă, astfel, într-un contract de asigurare de
deces cu termen fix, suma asigurată poate fi crescătoare sau descrescătoare. Astfel,
aceasta se poate reduce în fiecare an cu un anumit procent, putând ajunge până la
24
nivelul zero. Pe de altă parte, există poliţe cu sume asigurate crescătoare, ale căror
valori se măresc an de an sau la anumite intervale de timp, cu un anumit procent,
de cele mai multe ori 10%.
Suma de răscumpărare reprezintă o parte din rezerva de primă, parte care
creşte proporţional cu timpul cât s-au plătit primele. Suma de răscumpărare trebuie
să fie mai mică decât valoarea economiilor acumulate corespunzătoare poliţei.
Aceasta deoarece asigurătorul reţine cheltuielile cu achiziţionarea poliţei, precum
şi costul asigurării. Anumite forme de asigurare de viaţă pot include în condiţiile
poliţei posibilitatea amortizării totale şi parţiale, înainte de scadenţă, a unei poliţe,
prin tragere la sorţi. Sumele ce se plătesc pentru poliţele ieşite câştigătoare nu pot
fi mai mari decât sumele prevăzute a fi plătite la scadenţă sau în caz de deces. Prin
amortizare, contractul de asigurare încetează.
Se pot face împrumuturi în baza poliţei de asigurare, dar numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii: valoarea împrumutului nu poate depăşi valoarea
de răscumpărare; perioada de împrumut, suma asigurată şi suma de răscumpărare
continuă să crească, ca şi cum nu s-ar fi acordat împrumutul; dacă asiguratul
răscumpără poliţa, sau decedează înainte de a returna împrumutul, suma restantă se
deduce din sumele cuvenite asigurate; rata dobânzii pentru împrumut poate fi fixă,
sau variabilă; dobânda pentru împrumut se poate plăti imediat, în momentul
ridicării împrumutului, sau la scadenţa acestuia. Deoarece poliţele încheiate pentru
o sumă asigurată fixă oferă o acoperire, în valoare reală, tot mai redusă pe măsura
trecerii timpului, indexarea permite actualizarea acestuia cu inflaţia. Indicele cel
mai utilizat este indicele creşterii preţurilor.
Acesta poate fi aplicat atât sumei asigurate, cât şi primelor de asigurare.
Răscumpărarea poliţei nu reprezintă singura opţiune a deţinătorului de poliţe care
doreşte să întrerupă plata primelor de asigurare. Uneori, asigurătorul oferă
posibilitatea transformării poliţei de asigurare cu prime achitate anual, într-o poliţă
cu prime achitate integral.
25
CAPITOLUL III. ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
3.1. Esenţa şi destinaţia asigurărilor de răspundere civilă
Asigurările de răspundere civilă acoperă prejudiciul produs de asigurat –
persoana fizică sau juridică – unor terțe persoane (in aceste asigurări, pe lângă
asigurat şi asigurator mai intervine şi a treia persoană, şi anume terțul păgubit).
Asigurarea de răspundere civilă are caracteristici specifice domeniului asigurărilor
în general şi caracteristici specifice clasei de asigurări pe care o reprezintă.
Asigurarea de răspundere civilă are următoarele caracteristici generale specifice
domeniului asigurărilor:
a. este o asigurare de indemnizare, în sensul că ore drept obiectiv
acoperirea pagubei efective suferite de terţul păgubit. Asigurarea de răspundere nu
îmbogățește pe terț sau pe asigurat, acesta numai repară dauna suferită de
respectiva persoană îndreptăţită la despăgubire şi pe care aceasta o justifică legal;
b. se încheie în aplicarea principiului limitării răspunderii asiguratorului
pana la nivelul sumei asigurate.
Dintre caracteristicile specifice ale asigurărilor de răspundere civilă
se pot menționa:
a. asigurarea de răspundere civilă stabilește o legătura juridică directa
intre asigurator si terțul îndreptăţit la primirea compensației, în sensul că terțul
poate acționa asiguratorul direct în judecată pentru a obține de la acesta
compensarea daunelor suferite;
b. în asigurarea de răspundere civilă funcționează principiul invers al
subrogării. Aceasta înseamnă c asiguratorul, despăgubindu-l pe terț dintr-un raport
direct cu acesta, se poate întoarce pentru recuperare la asiguratul său, dacă
despăgubirea a fost urmarea unei fapte ale cărei efecte s-au datorat culpei grave a
asiguratului sau a altor cauze prevăzute de lege.
26
Pentru o delimitare riguroasă, este necesar să subliniem că prin
asigurările de răspundere civilă pot fi acoperite numai pagubele produse de
asigurat unor terțe persoane in anumite condiții, care se cer a fi îndeplinite în mod
cumulativ:
1. Este necesară săvârșirea de către asigurat a unei fapte ilicite (care contravine
prevederilor legale). De exemplu, producerea unui accident de către conducătorul
unui autovehicul prin nerespectarea regulilor de circulație.
2. Trebuie să se poată dovedi existenţa unui prejudiciu, deci a unei pagube
produse de asigurat unui terț.
3. Se impune să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului,
care a produs accidentul, şi prejudiciul adus terței persoane păgubite.
4. Este necesar să se poată constata culpa (vinovăția) asiguratului care a săvârșit
fapta ilicita ce a condus la producerea accidentului.
Dacă una din condițiile mai sus arătate nu este îndeplinita, înseamnă că de fapt nu
sunt întrunite toate elementele ce definesc răspunderea civilă, iar pagubele astfel
rezultate nu pot fi acoperite prin asigurarea de răspundere civilă.
Prin condiţiile care stau la baza lor, asigurările de răspundere civilă prezintă
anumite particularități:
Obiectul asigurărilor de răspundere civilă îl reprezintă tocmai prejudiciul
produs unor terțe persoane de către asigurat. Este vorba de prejudiciul care poate fi
produs prin folosirea anumitor bunuri, cum sunt: autovehicule, clădiri şi diferite
alte construcții, exercitarea unei anumite activităţi etc;
Spre deosebire de situația întâlnita la asigurările de bunuri şi la cele de
persoane, unde eventuala vinovăţie a asiguraților în producerea riscului duce, de
regula, la decăderea din drepturi a acestora, in cazul asigurărilor de răspundere
civilă, culpa asiguratului este una din condiţiile de baza care se cere a fi îndeplinita
pentru ca asiguratorul sa plătească despăgubirea cuvenita terților păgubiți. Așa cum
s-a arătat însa mai înainte, este necesar că între prejudiciul produs de asigurat
27
terțelor persoane şi fapta ilicită a acestuia să existe în toate cazurile un raport de
cauzalitate;
În asigurările de răspundere civilă, spre deosebirile de asigurările de
persoane, in calitate de beneficiari pot apărea numai terțe persoane necunoscute în
momentul încheierii asigurării;
La asigurările de răspundere civilă suma asigurată rămâne la acela-şi nivel
pe toata durata asigurării. Cu alte cuvinte, la fiecare producere a riscului asigurat,
despăgubirea de asigurare poate atinge nivelul maxim al sumei asigurate, indiferent
de numărul cazurilor asigurate care au avut loc în perioada de valabilitatea
asigurării. Rezultă că practic, pot apărea şi situaţii când asiguratorul plătește
despăgubiri al căror total – pe întreaga durata a asigurării – întrece cuantumul
sumei asigurate. Specific pentru asigurările de răspundere civilă este, de asemenea,
faptul ca in unele cazuri, suma asigurata pe care asiguratorul o plătește terțelor
persoane păgubite nu are o limita dinainte stabilita. Astfel, de exemplu, pentru
prejudicii constând învătămarea corporală sau decesul persoanei, cuantumul sumei
plătite de asigurator nu este limitat (este vorba, de exemplu, de asigurarea de
răspundere civilă prin efectul legii pentru pagubele produse prin accidente de
autovehicule).
3.2. Asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii provocate prin
desfășurarea de activităţi de către unităţi comerciale, industriale, de
construcţii etc.
Asigurarea de răspundere a producătorului a apărut şi se practică, îl prezent,
deoarece toți cei care vând o marfă au o răspundere faţă de cei care o folosesc sau
o consuma. Prin utilizarea ei se pot produce vătămări corporale, îmbolnăvire, deces
sau rănire, pierderi sau prejudicii materiale.
28
Asigurarea de răspundere a producătorului se face prin polițe separate,
limitate ca sume pentru fiecare perioada de asigurare. Iată câteva exemple care pot
ilustra varietatea acestor tipuri de asigurări:
greșeli în prepararea mâncării sau a preparatelor alimentare pentru
animale;
materiale necorespunzătoare, folosite în cosmetică sau coafură ce pot
crea iritații sau alte reacții adverse;
artificii ce se declanșează prematur;
gaze sau alte produse chimice care se degaja sau se scurg din
containerele in care sunt depozitate;
materiale cu defecte, folosite in fabricarea unor instalatii sau
echipamente.
Abordarea specifică a asigurărilor de răspundere a producătorului trebuie sa
aibă in vedere legislația fiecărei ţări. În tarile dezvoltate, reglementările sunt
puternic protective pentru consumatori, iar limitele raspunderilor sunt ridicate si,
de cele mai multe ori, tribunalele acorda castig de cauza consumatorilor, astfel
incat primele de asigurare au valori mari, corespunzatoare limitelor raspunderii si
experientelor anterioare.
În unele ţări, cum ar fi Marea Britanie, aceasta răspundere există chiar daca
mărfurile se vând in alta ţară. În Statele Unite ale Americii, spre exemplu, primele
de asigurare sunt mult mai mari pentru ca răspunderile se ridica la sume uriașe
datorita reglementarilor stricte privind protecția consumatorilor. In Anglia, The
Consumer Protection Act 1987 prevede ca daca un produs este defect, răspunderea
pentru daunele provocate revine producătorului sau importatorului. Daca nici unul
dintre aceștia nu poate fi identificat, atunci răspunderea este a furnizorului. Pentru
a fi considerate necorespunzătoare, mărfurile trebuie să fie sub standardele în
vigoare la momentul respectiv.
29
Practica asigurărilor presupune şi folosirea unor poliţe combinate, prin care se
acoperă, în secțiuni separate, răspunderea angajatorului, răspunderea publică şi
răspunderea producătorului.
3.3. Asigurarea de răspundere în caz de nerambursare în termenele stabilite a
creditelor acordate
Aceasta asigurare este o derivata a asigurării riscului de nerambursare a
creditelor. Spre deosebire de asigurarea riscului de nerambursare a creditului
contractul de asigurare se încheie între compania de asigurare (asigurator) si
agentul economic (asigurat) ce primesc împrumuturi de la banca.
Obiectul acestei asigurări este răspunderea posesorului de credit fata de banca, care
i-a oferit împrumutul, pentru stingerea integrala si la termen a creditului respectiv,
inclusiv si a dobânzii. In asigurare se ia nu întreaga răspundere a debitorului, ci
doar o parte a acesteia, de regula, de la 50 la 90 %. Restul răspunderii revenindu-i
asiguratului.
Ca eveniment asigurat se considera lipsa încasării de către bancă, în
termenul stabilit în contract, a creditului acordat împreuna cu dobânda.
Răspunderea asiguratorului apare la survenirea evenimentului asigurat, adică dacă
asiguratul (posesorul creditului) nu a întors băncii-creditoare suma stabilită în
contractul de creditare la expirarea termenului de plata, în lipsa prolongării
acestuia.
Primele de asigurare depind de: perioada asigurării (folosirii creditului),
gradul de risc (solvabilitatea debitorului) s.a. Suma de asigurare se determina
proporțional procentului răspunderii a asiguratorului, stabilit în contractul de
asigurare, şi reieșind din suma totala a datoriei, necesara a fi rambursata potrivit
contractului de creditare.
30
Condiţiile de bază pentru asigurarea răspunderii debitorului pentru
nerambursare a creditului, la general, sunt analoge condițiilor asigurării riscului
nerambursării creditului. Reieșind din suma de asigurare şi taxele tarifare stabilite,
asiguratorul determina primele de asigurare, care trebuie sa fie plătite integral.
După achitarea băncii-creditoare a despăgubirii de asigurare asiguratorului îi
revin, în limita sumei achitate, toate drepturile băncii reieșind din contractul de
creditare. Situația financiara si solvabilitatea debitorului de credit se determină cu
ajutorul metodelor de analiză economico-financiara a activității agenților
economici.
31
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Piaţa de asigurări necesită un imbold suplimentar din partea societăţii prin
sporirea interesului faţă de aceste servicii, inclusiv prin intermediul popularizării
lor, consolidării transparenţei procesului de activitate al societăţilor de asigurări şi
organizarea de campanii de informare.
Dimensiunile internaţionale ale pieţei asigurărilor din Moldova sunt limitate.
Pe când relaţiile de asigurare transfrontalieră şi de reasigurare sunt slab dezvoltate,
cooperarea internaţională în comerţul de asigurare este mai pronunţată. Cele mai
semnificative investiţii în asigurare sunt furnizate de către investitorii din Cipru,
Austria, Marea Britanie şi Liechtenstein.
Companiile cu capital social preponderent străin sunt mai mari şi mai
eficiente. Din totalul primelor brute subscrise în 2009, peste 70% au fost subscrise
de către companiile de asigurare cu capital social străin.
În pofida incertitudinii economice şi politice din 2010, potenţialul de
creştere al pieţei de asigurare rămâne la nivele înalte datorită dimensiunilor pieţei
şi a ratei scăzute de penetrare a produselor de asigurare.
Piaţa asigurărilor din Republica Moldova este, ca volum, cea mai mică din
regiunea Europei Centrale şi de Est. De altfel, având în vedere numărul scăzut de
locuitori (3,56 mil. locuitori), precum şi dimensiunile reduse ale ţării, piaţa de
asigurări nu se va ridica niciodată la mărimea celor din statele europene cu tradiţie
în domeniul economic per ansamblu.
Pentru tinderea către valorile înregistrate de ţările europene în cadrul
asigurărilor de viaţă sunt necesare de realizat un şir de reforme, printre care şi cele
de ordin fiscal, adică de deductibilitate a primelor de asigurare de la plata
impozitului pe venit.
Produsele de asigurări generale reprezintă o nişă importantă în piaţa de
asigurare din Moldova. Portofoliul companiilor de asigurare este concentrat, cu o
32
pondere de peste 95%, în furnizarea de produse de asigurare generale şi numai 5%
din portofoliul produselor de asigurare oferite de companiile de asigurare din
Moldova revin produselor de asigurare de viaţă. Piaţa produselor de asigurări
generale a înregistrat totodată şi cele mai mari rate de creştere în ultimii ani de
peste 20%. Reprezentanţa produselor de asigurare de viaţă în portofoliile
companiilor de asigurare a înregistrat creşteri negative.
Piaţa de asigurare din Moldova se caracterizează prin o diversitate largă în
ceea ce priveşte preferinţele companiilor de asigurare faţă de produsele de
asigurare oferite clienţilor. Companiile de asigurare au, de fapt, în majoritatea
cazurilor un portofoliu de produse de asigurare nediversificat Şi mai mult con-
centrat pe anumite produse specifice. Dintre acestea, produsele de asigurare auto
înregistrează cea mai mare popularitate, iar produsele de asigurare de viaţă sunt cel
mai puţin atractive pentru portofoliile companiilor de asigurare din nu îndeplinesc
cerinţele pentru licenţiere.
La o etapă avansată a implementării Acordului de Asociere Republica
Moldova va urma să întreprindă acţiuni pentru a consolida capacităţile autorităţii
de control naţionale - CNPF - pentru a putea asigura libertatea de stabilire şi de
prestare a serviciilor de asigurări în baza reglementărilor actuale ale UE, inclusiv
Directiva 2009/138/CE.
Principalii beneficiari ai restructurărilor în sectorul de asigurări vor fi
consumatorii de astfel de servicii. Cu condiţia că Guvernul va negocia perioade
suficiente pentru implementarea actelor UE în domeniul asigurărilor, în special
Directiva Solvabilitate II, Directiva RCA şi Directiva pe intermediere, consumato-
rii vor obţine mai multă transparenţă a proceselor din cadrul companiilor de
asigurări, inclusiv modul de administrare al fondurilor provenite din încasarea
primelor, se vor diversifica serviciile de asigurări, datorită intrării noilor companii
pe piaţa Republicii Moldova, vor rezista cele mai eficiente şi efective companii de
asigurări şi companii de intermediere de asigurări, în urma procesului inevitabil de
33
ridicare a cerinţelor de solvabilitate şi administrare a rezervelor tehnice. Un grup
de consumatori totuşi ar putea suferi de pe urma acestor transformări, în special
clienţii companiilor care vor rezista procesului de consolidare a pieţei de asigurări.
Este absolut necesar de prevăzut modalităţi de transfer al acestor clienţi către
companiile supravieţuitoare, în special al clienţilor de servicii de asigurări de viaţă.
Principalii perdanţi ai procesului de restructurare şi ajustare a sectorului la cerinţele
impuse de noul Acord de Asociere şi ZLSAC vor fi companiile ineficiente, care se
bazează excesiv pe servicii de asigurări obligatorii, în special asigurările de
răspundere civilă auto, şi asigurările facultative de automobile.
Un grup de câștigători ai implementării cu succes a prevederilor Acordului
de Asociere şi creării ZLSAC, după cum acesta este privit în respectivul raport, va
fi constituit din companiile de asigurări din UE, care vor dispune de acces liber la o
piaţa cu reglementări similare celora existente în UE, avantajul lor comparativ
fiind în principal format din experienţa pe piaţa UE de asigurări în diverse servicii
şi excedentul de capital disponibil. Indicatorii economici indică asupra unei
subdezvoltări esenţiale a pieţei de asigurări, în special a asigurărilor de viaţă. În
aceste condiţii, companiile de asigurări din UE vor avea la dispoziţie un climat
favorabil, compus din reglementări similare, piaţă nedezvoltată şi o tot mai mare
atenţie a consumatorilor faţă de serviciile de asigurări datorită creşterii
disponibilului de capital generat de implementarea altor componente ale Acordului
de Asociere şi creării ZLSAC.
Guvernul trebuie să asigure un proces participativ, cu implicarea
întreprinderilor naţionale pentru a evita consecinţe sociale nefavorabile, inclusiv
preluarea unor angajamente care ar schimba prea rapid modul de intrare şi
activitate pe piaţa de asigurări. Stabilirea termenilor de tranziţie pentru implemen-
tarea Directivelor UE urmează în acest sens să fie coordonată cu participanţii pe
piaţă.
34
Analiza sistemului moldovenesc de asigurări permite expunerea direcţiilor
de redresarea a stării de lucruri:
1. Constituirea cadrului legal adecvat exigenţelor economiei de piaţă în care să fie
efectuată operaţiunile de asigurare.
2. Excluderea cazurilor de adoptare a deciziilor reechilibrate de către persoane cu
funcţii de răspundere ale societăţilor de asigurare.
3. Efectuarea modificărilor de rigoare ale regulamentelor în baza cărora sânt
contractate asigurările, excluzând din ele aplicarea sancţiunilor faţă de asiguraţi,
garantând în acest sens doar aplicarea măsurilor economice.
4. Delimitarea sferelor de activitate de asigurare şi aplicarea măsurilor orientate
spre asigurarea creşterii productivităţii muncii angajaţilor din sfera asigurărilor,
precum şi consolidarea stabilităţii financiare a rezervei de prime ce ar contribui
esenţial la eficientizarea operaţiunilor de asigurare.
5. Diversificarea căilor de propagare a serviciilor de asigurare prestate prin
introducerea de noi metode de conlucrare între instituţii din diferite domenii ale
economiei naţionale, cum ar fi dezvoltarea banca asigurării, ceea ce va crea
premise de implantare mai adâncă a sistemului de asigurări în economia naţională
şi internaţională, multiplicarea relaţiilor între persoanele fizice şi juridice care
practică acest tip de activitate şi a beneficiarilor acestor servicii.
6. Întreprinderea măsurilor necesare cadrului general a asigurărilor cu scopul
formării unei culturi în acest domeniu, care poate fi realizat prin informarea
populaţiei, în aşa fel încât fiecare cetăţean să poată consimţi indispensabilitatea
asigurărilor atât pentru viaţa şi patrimoniul său, cât şi a persoanelor din anturajul în
care trăieşte. Asigurarea unei economii de piaţă funcţionabilă presupune crearea şi
asigurarea funcţionării instituţiilor de supraveghere a pieţei, perfecţionarea
activităţii cărora în continuare va contribui la modernizarea, consolidarea şi
integrarea sectorului naţional de asigurări în Comunitatea Europeană a
Asigurărilor.
35
Însă, la etapa actuală, se impune o abordare coerentă a următoarelor
probleme:
1. Elaborarea şi consolidarea legislaţiei privind piaţa financiară în general, şi
sectorul de asigurări în particular, în conformitate cu standardele internaţionale –
impulsionând astfel procesul de edificare a unui sector naţional de asigurări
modern şi funcţionabil, sub influenţa proceselor de globalizare şi de
internaţionalizare a activităţilor de asigurare;
2. Colaborarea între instituţiile care supraveghează pieţele şi alte sectoare ale
pieţei financiare;
3. O delimitare a atribuţiilor în materia administrării dispoziţiilor privind
concurenţa pe acest segment de piaţă financiară. În concluzie, se poate menţiona că
sistemul asigurărilor Republicii Moldova este în dezvoltare şi are şanse reale de a
se integra în sistemul internaţional al asigurărilor prin o atârnare responsabilă şi
serioasă fată de acest domeniu destul de important, atât pentru economie, cât şi
pentru populaţie. Printr-o bună gospodărire a resurselor financiare din partea
societăţilor de asigurare sub egida organelor de stat sistemul de asigurări al
Republicii Moldova în viitor se va integra în sistemul mondial al asigurărilor.
36
BIBLIOGRAFIE
I. ACTE LEGISLATIVE ŞI HOTĂRÎRILE GUVERNULUI
1. Legea Republicii Moldova „Cu privire la asigurări”, nr. 407-XVI din
21.12.2006, cu modificările din 06.04.2007 (M.O. nr. 47-49/213 din 06.04.2007).
2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea concepţiei şi
obiectivelor dezvoltării şi consolidării pieţei asigurărilor în Republicii Moldova pe
termen mediu (2004-2007) Nr.1012 din 13.09.2004.
II. MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE
3. Bistriceanu Gheorghe. Sistemul asigurărilor din România. Bucureşti: Ed.
Economică, 2002. 430 p.
4. Burlacu Veronica. Bazele matematice ale asigurărilor. Bucureşti: Teora,
Bucureşti, 2001.
5. Caraiani Gheorghe, Tudor Mihaela. Asigurări, probleme juridice şi tehnice,
Chişinău: ASEM, 2001. 101 p.
6. Ciurel Violeta. Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici Dicţionar
bancar şi de asigurări: Lexic uzual (romana, franceza, germana,italiana, engleza).
BECK, 2000. p. 653
7. Instituţii bancare şi de asigurări. Bucureşti: Editura Dragon, 1994.
8. Fotescu Stanislav, Ţugulschi Anatol. Asigurări şi reasigurări. ASEM, 2006.
9. Fotescu Stanislav, Teodor Ungureanu. Iniţiere în asigurări. Chişinău: 178 p.
10. Fotescu Stanislav. Eficienta asigurărilor în Republica Moldova. Chişinău:
Policolor, 2003. 156 p.
11. Fotescu Stanislav. Sistemul de distribuire a asigurărilor şi modernizarea
acestora. ASEM, 2006. 291 p.
12. Galiceanu Ion. Asigurări şi reasigurări. Universitatea Craiova, 1997.
37
13. Galiceanu Ion. Economia asigurărilor. Craiova, 1997.
14. Melnic Igor. Direcţii şi posibilităţi de implementare a marketingului în
prestarea serviciilor de asigurare. Chişinău, ASEM, 2001. 119 p.
15. Mircea Florian. Asigurări şi Reasigurări. Bucureşti, 1993.
16. Negru Titel. Economia asigurărilor. Editura Fundaţiei Române de Mâine, 2002.
208 p.
17. Sîrbu Victoria. Tendinţele dezvoltării pieţei de asigurări pe plan internaţional şi
naţional în condiţiile economiei concurenţiale. Editura „ALMA MATER”, 2004.
208 p.
18. Ştefan Camelia. Asigurări şi reasigurări în afacerile economice. Brăila:
Independenţa Economică, 1999. 322 p.
19. Ştefan Camelia, Negoita Ion, Enache Sorin. Asigurări şi reasigurări în afacerile
economice: aplicaţii si studii de caz. Piteşti, 2002. 230 p.
![Analiza Pietii Asigurarilor in Rm Si a Companiei de Asigurari Sa Asito.[Conspecte.md]](https://static.documente.net/doc/80x56/55cf979c550346d033928e6a/analiza-pietii-asigurarilor-in-rm-si-a-companiei-de-asigurari-sa-asitoconspectemd.jpg)
