Nr. 570 www.ateneu.info [email protected]• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • • Anul 54 (serie nouã) • februarie 2017 • 3,00 lei • Marius MANTA Dezvãþãturile lui Cristian Bãdiliþã pagina 7 Ion LUCA – inedit Cheia falsã paginile 13 – 15 Nicolae SCURTU O nouã contribuþie la biobibliografia lui George Bacovia pagina 10 • • I I l l i i e e B B o o c c a a – – P P a a n n o o u u I I I I • Ilustraþia acestei ediþii: reproduceri dupã lucrãrile pictorului Ilie Boca Violeta SAVU Marea retrospectivã Ilie Boca pagina 5
Transcript
Nr. 570
ww
w.a
ten
eu
.in
foa
ten
eu
bc
@g
ma
il.c
om
• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 54 (serie nouã) • februarie 2017 • 3,00 lei •
Marius MANTA
Dezvãþãturilelui Cristian Bãdiliþã
pagina 7
Ion LUCA – inedit
Cheia falsãpaginile 13 – 15
Nicolae SCURTU
O nouã contribuþiela biobibliografia
lui George Bacoviapagina 10
•• II ll iiee BBooccaa –– PPaannoouu II II
• Ilustraþia acestei ediþii:reproduceri dupã lucrãrile
pictorului Ilie Boca
Violeta SAVU
Marea
retrospectivã
Ilie Boca
pagina 5
Nu numai eu am fost în difi-cultate când am cãutat un titlupentru aceste însemnãri spe-ciale, datã fiind vârsta pusã înevidenþele publicitãþii. Consimt:Ilie Boca ºi nimic mai mult.
Adrian Jicu, noul directoral Bibliotecii Judeþene „C.Sturdza“, a propus drept egidãa întâmplãrilor culturale deacest fel sintagma latineascã„Genius loci“ sau duhul locului.Iniþial desemna o fiinþã mitolo-gicã menitã a patrona oricecolþ al pãmântului (o invocãVergiliu în Eneida), apoi atransmis ceva despre pitores-cul unei localitãþi, pentru ca înfinal sã fie motivarea concretãprivind emanciparea spiritualãa unei aºezãri. Cu aceastãultimã accepþie în gând am asi-stat la primul eveniment dinseria trimisã pe piaþa culturalãa urbei de un managerambiþios ºi inspirat. În preziuaîmplinirii vârstei de 80 de ani(luni, 20 febr.), Ilie Boca a fostîn centrul atenþiei ca persoanãºi ca artist. La intrarea în sedi-ul (provizoriu) al BiblioteciiJudeþene, ca un veritabil am-fitrion, ºi-a întâmpinat oaspeþiicu o strângere de mânã ºi unzâmbet, substitut al oricãruicliºeu lingvistic.
Cu constatarea cã „arta nepune în comuniune“ (AdrianJicu), începe o frumoasã searãde iarnã care a adunat în faþabãnuitului ºemineu din salamultimedia peste o sutã deadmiratori ai artistului. Tonul„magiei amintirilor“ nu-l puteada decât Carmen Mihalachecare, cu cartea din 2002 înmânã („Convorbiri cu Ilie
Boca“, Editura Deºteptarea“),nuanþa posibilele etichete alepictorului: personalitate, reper,model, instanþã artisticã. Ope-ra sa, hrãnitã din civilizaþiasãteascã din Bucovina, dar ºidin zonele traversate în þarã ºiîn afarã, a configurat teritoriulIlie Boca. Pentru el arta e untalisman împotriva urâtului ºi arãului. Pedagog cu vocaþie,întemeietor de ºcoalã ºi stimu-lator de talente, artistul s-a arã-tat finalmente o conºtiinþãartisticã. La aceºti ani, IlieBoca e mai tânãr ca niciodatã,apt sã se reinventeze ºi sã neofere alte prilejuri de bucurieesteticã.
Pentru cã pe simezele ad-hoc (ocupate pânã de curândcu produsele concursului deex-libris „Plumb“) se aflautablouri ale celui sãrbãtorit,Iulian Bucur ne-a ghidat cu pri-cepere ºi aplomb în inefabilulartei concitadinului nostru.Uimirea e provocatã de un pa-radox: tablourile lui Ilie Bocapot fi privite, cu acelaºi câºtig,de foarte departe ºi de foarteaproape. Palimpsestul sãu evocea tuturor strãmoºilor lui ºiai noºtri.
Un intermezzo muzical afost bine-venit înainte de a-lasculta pe cel omagiat.Simfoniile lui Haydn, interpre-tate de orchestra de camerã aColegiului de Artã „GeorgeApostu“ Grandissimo (dirijor,Andreas Rãdoi-Mihãiþã), ne-aufãcut sã înþelegem cât de par-ticulare sunt cele douã arte.Din unghiul în care ne aflam,ascultam execuþia impecabilãa adolescenþilor, dar priveam
ºi tablourile aflate în acelaºicadru vizual. Ei bine, trãiamconcomitent exaltarea provo-catã de picturã (artã a simul-taneitãþii: dintr-o clipire ºi...într-o clipitã fixam pe retinã ununivers narativ, descriptiv orisimbolic) ºi, respectiv, ceadatã de muzicã (artã a conse-cutivitãþii: se impunea sã avemrãbdarea de a se aduna sunetdupã sunet, frazã dupã frazã,pentru a închega un altunivers).
Repetãm sensul actual alsintagmei latineºti: „explicaþiepracticã pentru înflorirea cultu-ralã a unui oraº“. „Dr. N. Leonconsidera cã la baza spirituali-tãþii ieºene s-ar gãsi un geniusloci, în virtutea cãruia aici austrãlucit valori precumAlecsandri, Kogãlniceanu,Eminescu“ (C. Ciopraga,autorul lucrãrii „Personalitatealiteraturii române“). (În treacãtfie spus, medicul cãrturar ºtiacã Alecsandri este mai întâi ungenius loci al Bacãului?) Bine-venitã ºi îndeajuns de susþi-nutã a fost pledoaria lui SorinBraºoveanu, preºedintele Con-siliului Judeþean: „Comunitatealocalã îi este profund înda-toratã; prin Ilie Boca Bacãul ecunoscut în þarã ºi în lume“.
Cuvântul de încheiere alcelui omagiat („Sunt bucuroscã am prilejul de a fi contem-poran cu dumneavoastrã“)face mai credibilã fraza deînceput a cãrþii lui CarmenMihalache, Magia amintirii: „Sãfii contemporan cu un mareartist e un adevãrat privilegiu“.Subscriem cu toþii.
Ioan DÃNILÃ
februarie 20172
breviar
Ilie Boca – 80FFrraaggmmeennttaarr iiuumm
Episteme, mâini,imagini în miºcare
• Oare Radu Vancu a urmat reflexul dinspre cuvântul anului2016, *postadevãrul, pentru a ne vorbi atât de convingãtordespre Eminescu în era postumanã? „Unul dintre scriitoriiromâni esenþiali de azi“ (Ion Buzera, „Mozaicul“, 12/2016) aatins puncte fierbinþi din frãmântata lume în care trãim: peri-ferizarea umanioarelor, resursele inepuizabile ale poeziei emi-nesciene pentru epistema postmodernã, decãderea omului dincentralitatea cu care prea s-a obiºnuit etc. Adrian Jicu, noulmanager al Bibliotecii Judeþene „C. Sturdza“, a pãºit cu dreptulîn misiunea-i socioculturalã. • Un simpozion la care participarease prevedea a numãra „maximum zece persoane“ (DionisPuºcuþã), „Artiºti plastici bãcãuani în colecþiile Muzeului deArtã“, a adunat câteva zeci de iubitori ai frumosului din Bacãuºi din judeþ. Al doilea album din seria enunþatã îi aduce în prim-plan pe Elvira Enea, Vasile Melica, George Apostu, ConstantinPlaton (sculptorul, nu pedagogul!), Letiþia Opriºan, GheorgheMocanu, Constantin Schirliu, Didina Solomon, A. M. Agrippa,ªtefan Pristavu, Vasile Crãiþã-Mândrã, Aurel Stanciu.Muzeografa Marcela Gavrilã a oferit un cursiv documentar, iarCornel Galben a promis cã va tipãri curând jurnalul ElvireiEnea, scris ºi la îndemnul sãu. • Teatrul de Stat din Constanþaa pus în scenã piesa „Bãtrâna ºi hoþul“, de Viorel Savin.Protagoniºtii sunt doi reputaþi artiºti: Ileana Ploscaru („cea mailongevivã actriþã din România“) ºi Dan Cojocaru. Piesa a avutpremiera în 1983 ºi a fost jucatã pe mai multe scene din þarã.În Bucureºti, rolul Bãtrânei i-a fost încredinþat Irinei Rãchiþeanu.Actul cultural de care se bucurã meritat dramaturgul bãcãuaneste un posibil preambul la un proiect de anvergurã – bimile-narul Ovidiu (43 î.H.-17 d.H.). • De la bucovineanul VladimirLucaveþchi (3 aug. 1936-30 ian. 2017) ne-au rãmas documentecu un impresionant impact afectiv: vechiul Bacãu, în urmapãguboaselor modernizãri de la începutul anilor ’70. Filmul carecirculã pe internet e doar o parte dintr-o epopee menitã sã-i deadreptate lui Al. Beldiman, fostul preºedinte al Uniunii Arhitecþilordin România: „ªi alte oraºe au avut de suferit de pe urmapoliticii comuniste, dar parcã mai apãsat Bacãul“. Non omnismoriar: vocea comentatorului, gravã, e chiar a lui V. L. • Anualafilialei U.A.P. l-a premiat pe Mihai Bejanariu, uimit cã a înscrisdeja patru decenii de activitate artisticã. • Aventura coinci-denþelor: numãrul pe ianuarie al Revistei „Ateneu“ se deschidecu reproducerea pânzei „Amintiri“, de Ovidiu-George Marciuc(9 apr. 1959-30 ian. 2017). Mâinile premonitoriu împreunate audevenit laitmotivul evocãrii artistului de cãtre confraþi: „De pemâinile lui ieºeau lucrãri ºi elevi de calitate“; „Îþi dãdea oricândo mânã de ajutor“; „Tabloul de aici (sala de expoziþii a GaleriilorIon Frunzetti) e adus cu mâna lui“. • Filiala Bacãu a U.A.P. areun nou preºedinte – Carmen Poenaru –, dupã ce DionisPuºcuþã a demisionat. Dacã punem la socotealã funcþia de ºefal Secþiei artã de la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ pecare D. P. o onoreazã pe deplin, vom avea practic doi dirigui-tori ai miºcãrii artistice bãcãuane.
Al. IOANID
Revista de culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI
• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • • e-mail: [email protected] • Materialele nepublicate nu se restituie. •
• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,
cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317
Director: Carmen MIHALACHERedactori: Adrian JICU (redactor asociat), Marius MANTA,
„Talia sa – între 1,75 ºi 1,85, chiar maimult – nu este excepþionalã: s-au gãsit,în Israel, schelete de bãrbaþi din primulsecol, comparabile ca talie. Cu alurãatleticã, bine legat, corpolenþã solidã,fãrã exces de greutate (între 77 ºi 79 kg,estimeazã medicii, tot pornind de la relic-va din Torino), el are puþine legãturi cuomuleþul sfrijit, cu umerii cãzuþi, din filmullui Pier Paolo Pasolini L'Evangile selonsainte Matthieu. Este un tip semit vechi,un evreu sefard, conform arheologuluiCarleton S. Coon, profesor la Harvard,sau ºi mai pur, cum sunt indivizii care aufost gãsiþi în Yemen, ai cãror strãmoºi nuºi-au amestecat sângele cu egiptenii,babilonienii sau hitiþii. Faþa este alungitã,arcadele sprâncenelor pronunþate,pomeþii proeminenþi, barba rotunjitã(barba formatã din douã pãrþi, numitãbifidã, care se poate vedea pe relicvã ºipe icoanele bizantine, începând cu se-colul al IV-lea, vine de la maltratãrilesuferite la marele preot Anna, atuncicând o parte din ea i-a fost smulsã cuviolenþã). Pãrul lung, cu cãrare la mijloc,cade pe umeri. Aceasta este coafuraebraicã tipicã pentru acea perioadã.“
Cristos. Isus Cristos. Despre el estevorba ºi am ales sã deschid aceastãcronicã cu portretul sãu pentru cã el con-stituie, la o scarã redusã, miza cãrþii luiJean-Christian Petitfils, Viaþa lui Isus,publicatã la noi de Editura „Sapietia“(Iaºi, 2016), în traducerea Augustei-Maria Flonta. Ea se înscrie, aºa cumspune cliºeul, în sfera preocupãrilor carevizeazã problematica naturii sale duale(Dumnezeu-om). Deloc întâmplãtoare,aceastã apariþie poate fi privitã ºi ca unrãspuns la provocãrile lumii contempo-rane, în care interogaþiile cu privire lasoarta creºtinismului se dovedesc totmai numeroase. Pe fundalul migraþionis-mului ºi al crizei refugiaþilor, când umbraislamului se profileazã tot mai ameninþã-toare, iar profeþiile despre cãdereaEuropei creºtine nu lipsesc, o asemeneacarte vine ca o consecinþã fireascã.
Unn Isusinndepenndenntt
Intenþia autorului de a propune o abor-dare ºtiinþificã a problemei (non)exis-tenþei lui Isus Hristos se înscrie într-untablou mai larg, în interiorul cãruia par ase coagula douã tendinþe divergente:una care pretinde cã o biografie credibilãnu este posibilã (câtã vreme figura luiHristos þine de o opþiune intimã cum ecredinþa), iar cealaltã care susþine rãspi-cat posibilitatea de a construi o aseme-nea biografie, pe baza textelor dinepocã. Jean-Christian Petitfils seîncadreazã în aceastã a doua orientare,ambiþionând sã ne ofere imaginea unuiIsus credibil.
Conºtient însã de dificultãþile pe carele presupune o asemenea încercare, elmenþioneazã diversitatea reprezentãrilorpe care imaginea lui Hristos a îmbrãcat-ode-a lungul secolelor, în funcþie dediverse interese, de la proletarul socialistdin epoca Revoluþiei de la 1848 la aria-nul din teoriile lui Houston StewartChamberlain sau de la homosexuali-tatea pe care i-au atribuit-o unii la femi-nismul avant la lettre cu care l-au pro-copsit alþii etc. Sunt doar câteva dintreipostazele abracadabrante pe careimaginea sa le-a cunoscut ºi care îldeterminã pe Jean-Christian Petitfils sãîncerce sã-l scuture de toate acestereziduuri ideologice pentru a „restituiumanitatea unui Isus independent“.
Dincolo de bunele intenþii, lucrurile nusunt deloc simple, autorul vãzându-sede nenumãrate ori pus în dificultate deprecaritatea dovezilor care sã îi permitãsã configureze liniile esenþiale alebiografiei lui Isus. El e nevoit, uneori, sãaproximeze sau chiar sã inventeze pen-tru a lega episoadele disparate din viaþaacestui personaj pe care vrea sã îl trans-forme în personalitate istoricã, într-o„fiinþã din carne ºi sânge“. Pentru aceas-ta Petitfils recurge la surse autorizatecum ar fi istoricii Iosif Flavius, Suetoniu,Tacitus, Lucian de Samosata etc., pecare îi citeazã adesea pentru a contra-balansa preeminenþa textului biblic.
Când însã informaþia e lacunarã, îºi facapariþia formulãri voit nesigura ca „pro-babil“, „se ºtie“, „este imposibil sã“ etc.
Înnttrre mmistticismmººi ººttiinnþã
Tocmai din aceastã cauzã, Petitfils îºisprijinã investigaþia pe ceea ce numeºte„relicvele Pãtimirii“, giulgiul din Torino,sudariumul din Oviedo ºi tunica dinArgenteuil, dovezi palpabile ale exis-tenþei omului Isus. Invocând cercetãri aleunor medici, fizicieni, arheologi sauantropologi, el cautã sã substituie misti-cismului aferent textelor evangheliceargumente irefutabile, din zona ºtiinþelorexacte. Din aceste cercetãri el extragepiese (fie ele ºi parþiale sau discutabile)pe care încearcã sã le integreze, ca într-un puzzle, pentru a reconstitui traseulbiografic al unui om cu o existenþã ates-tatã, care avea sã punã bazele uneireligii prin care va schimba lumea:„Conducãtor de oameni, vizionar, mistic,profet, exorcist, pedagog, careîndeplineºte acte surprinzãtoare,frecventeazã samaritenii ºi pe cei excluºidin iudaism, Isus apare ca o fiinþãderutantã, cu nimb de mister, total diferitde ºefii religioºi din timpul sãu.“ Datãfiind condiþia sa, care a contrariat ºi con-tinuã sã contrarieze, autorul propune oseparaþie netã între Isus din Nazaret(omul) ºi Cristos cel înviat (Fiul luiDumnezeu).
Ceea ce-mi place la acest volum estelipsa dogmatismului ºi analiza lucidã acontextului în care s-a derulat viaþa luiIsus, „personajul cel mai cunoscut alistoriei universale“. Autorul pune cap lacap informaþii de naturã a facilitaînþelegerea lumii iudaice, cu tradiþiile ºiobiceiurile sale, cu interdicþiile ºiprejudecãþile care guvernau viaþa celorde acum 2000 de ani. Viaþa lui Isuspoate fi cititã la fel de bine ca o radi-ografie economicã, socialã ºi politicã aunei lumi despre care ºtim, în realitate,puþine lucruri. E suficient sã amintim, înacest sens, modul cum interpreteazãPetitfils rolul jucat de Pilat din Pont înbiografia lui Isus. Spre deosebire demajoritatea opiniilor, care vãd în guver-natorul roman (de fapt prefect) un tip detreabã, eventual superstiþios, dornic sã
se spele pe mâini, acum el apare înipostaza unui bãrbat brutal, un politicianabil, precaut, nevoit sã facã pe placulmarilor preoþi, care îl ameninþau cu undenunþ la Roma, unde nu era vãzut cuochi buni de împãrat.
Connttrradicþialui Pettittfils
Paradoxal pentru un autor care îºipropune o abordare ºtiiþificã este cãpaginile cele mai reuºite sunt cele încare istoria lasã locul reconstituirilor na-rative. Petitfils are certe calitãþi de evo-cator ºi memorialist, compensând lipsainformaþiei prin talent. Pasajul caredescrie atmosfera din templul de laIerusalim este o paginã de prozã veri-tabilã: „Trebuie sã ne imaginãmmulþimea care ocupa Ierusalimul înacele zile, de la ivirea zorilor pânã seara(cu excepþia zilei de sabat): sosirea ca-ravanelor de dromaderi sau de mãgariîncãrcaþi cu marfã multã, care ridicaupraful, a cirezilor de vite, de oi ºi de mieipentru sacrificiile rituale, foiala coloratãde pe strãduþele ºi din curþile interioare,strigãtele negustorilor ºi ale sacagiilor,mirosul acru al animalelor ºi al mizeriilor,fumul de sub vasele de încãlzit, iar îninteriorul templului, sângele care curgeaîn valuri, duhoarea abatoarelor, agrãsimilor prãjite ºi a cãrnurilor car-bonizate, care, amestecate cu mirosulde tãmâie, se abãteau asupra oraºului însumbre volute sufocante.“
Concluzia cãrþii este, aºa cum ospune chiar Anexa I, cã „el a fost rãstig-nit în timpul guvernãrii lui Ponþiu Pilat,între anii 26 ºi 36 ai erei noastre.Existenþa sa este o certitudine, iar cre-dinþa în învierea sa a fost atestatã foartedevreme de cãtre discipolii sãi.“ Cândlucrurile pãreau a fi clare, acelaºi Jean-Christian Petitfils recunoaºte cã „existãaici un fenomen unic, pe care istoricul,înarmat doar cu ºtiinþa lui, nu-l poatepãtrunde. Din acest punct de vedere,Isus, personajul istoric, la care ne trimitdiscipolii, rãmâne o enigmã, un misterinsondabil.“ Ne gãsim, aºadar, în faþaunui impas de toatã frumuseþea, ceea cenu diminueazã însã meritele acesteicãrþi, care rãmâne o alternativã la abor-dãrile tradiþionale.
Periodic, prima disciplinã din cataloagele claselor I-XII,limba ºi literatura românã, se primeneºte laolaltã cusuratele ei. Dupã ciclul primar, a venit rândul gimnaziului,aºa cã în perioada 27 ian.-13 febr. trebuiau trimise laInstitutul de ªtiinþe ale Educaþiei propunerile derivate dinproiectul de programã. Încerc o sistematizare a ceea ceconsider cã ar trebui adãugat ori corectat în aceastãlucrare.
a) Tabloul competenþelor generale, abstract ºi deciformal, ar trebui orientat mai clar cãtre cadrul didactic:
1. Participarea elevilor la interacþiuni verbale/scrise îndiverse situaþii de comunicare, prin:
specificã) se impune a folosi elemente din teoria comu-nicãrii: emiþãtor, receptor, mesaj (clasa a V-a), context(clasa a VI-a), canal, cod (clasa a VII-a) ºi sumativ, ceiºase factori (clasa a VIII-a).
c) Dorind sã evite repetarea unui fragment de cuvânt(„enunþuri enunþiative“), autorii programei au propus„enunþuri asertive“. Mi se pare mult mai pe înþelesul ele-vului triada „comunicãri enunþiative/constatative, interoga-tive, exclamative“.
d) Metodologic, ar fi utilã recomandarea de a respectasuccesiunea celor zece evenimente ale unei lecþii(captarea atenþiei; enunþarea temei ºi a obiectivelor; actu-alizarea cunoºtinþelor; prezentarea conþinutului; dirijareaînvãþãrii; obþinerea performanþei; feedbackul; evaluarea;retenþia; transferul, adicã CEAPDOFERT).
e) Eratã: „acordul subiectului cu predicatul“ (corect:„acordul predicatului cu subiectul“); – clasa a V-a; „figuride stil: repetiþia, metafora“ (corect: „figuri de limbaj: repe-
tiþia, inversiunea, enumeraþia“; „figuri de stil: metafora,epitetul...“); „planul cadru“ (corect: „planul-cadru“); „cores-pondenþa sunet-literã“ (corect: „corespondenþa sunet-lite-rã/literã-sunet“); „calculul lingvistic“ (corect: „calcul lingvis-tic“ – programa de limba românã pentru ºcolile/secþiile cupredare în limba maghiarã) – clasa a VIII-a, pag. 31.
Limba latinã e în continuare suferindã. Este încãlcatprincipiul fundamental conform cãruia orice limbã de peplanetã funcþioneazã în baza unui sistem (fonetic), a unuiinventar lexical ºi a unei structuri (gramaticalã). Se cerecu maximã stringenþã ca prima competenþã specificã sãfie „Compararea sistemului fonetic al limbii latine cu cel allimbii române“. În conþinut, aceasta se concretizeazã încunoaºterea ºi aplicarea legilor fonetice care au acþionatde la limba latinã târzie la româna primitivã comunã(cãderea consoanelor finale, rotacizarea, închiderea/des-chiderea vocalelor etc.). Numai prin exerciþii de acest tipputem demonstra latinitatea limbii române. Eratã:„Elemente de limbã latinã ºi de culturã romanicã“ (corect:„Elemente de limba latinã ºi de culturã romanicã“).
Aºtept cu interes varianta finalã a programelor ºcolare,pentru a verifica dacã propunerile (trimise la I.S.E. pe 12febr.) au fost citite...
Ioan DÃNILÃ
Pentru limba noastrã
Româna, în ºcoalade mâine
Þin sã dau un semnal editorial pentruun roman remarcabil, „Cinema Orient“(Junimea, Iaºi, 2016), al dobrogeanuluiIoan Florin Stanciu. Ioan Florin Stanciueste pseudonimul literar al profesoruluiNelu Stanciu, nãscut la 6.09.1951, încomuna Corbu din judeþul Constanþa.Este membru al USR, filiala Dobrogea.A debutat cu poezie în revistaLuceafãrul (1973) ºi a fost colaboratorstatornic al revistei de culturã Tomis. Adebutat în volum cu romanul Apocrifulnecredinciosului Toma, editura Mayon,
Bucureºti, 2008 (Premiul pentru roman,pe anul 2008, al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, filiala Dobrogea). A mai pu-blicat volumele Starea de Graþie (ver-suri), editura Ex Ponto, 2013 ºi Praful ºipulberea (povestiri) Ex Ponto, 2013. Apublicat în mai multe antologii ºi vo-lume colective, dar ºi, periodic, în revis-tele Viaþa Româneascã, Dacia literarã,Pro Saeculum, Ateneu, Convorbiri lite-rare, Conta, Cronica veche, Ex Pontoetc. Ultimul volum publicat înainte deCinema Orient este Desfacerea lumii,prozã scurtã contemporanã, edituraTipoMoldova, 2014.
Când te apuci de citit, poþi sã rãmâiunde ºezuºi, fiindcã nu-þi mai vine sã teridici, ci doar sã citeºti mai departe.Cartea te prinde. Nimic din lâncezelilerebreniene. Dar, interesant, nu e onaraþiune rapidã, ci rapid e doar fluxulpovestirii. Ioan Florin Stanciu are ve-derea întregului, iar scriitura sa e unpuzzle care îl compune, ca atunci cândconstruieºti un mozaic din pietricele. Iar„pietricelele“ sale sunt de o foarte bunãcalitate. Prozatorul e un bun stilist, dar,mai ales, este expresiv. Plasticitateabine izbânditã este cea care dã ºi
plãcere cititorului ºi îi dã ºi impresia dealert. Iar în interior, textul lui Ioan FlorinStanciu are douã calitãþi: deºi plin devervã, naratorul e relaxat ºi cu zâmbe-tul pe buze (fãrã nici un sentiment ne-gativ), pe de alta este niþel satiric, darnumai atât cât trebuie, aºa cum arironiza un om ce iubeºte lumea. Nicichiar un anume Dumitru Dãncuº, cânde numit „canalie“, nu e numit aºa cuurã. Naratorul pare sã se afle, spiritual,într-un punct foarte înalt, unde nu ajungdecât întâmplãrile din lumea oamenilor,dar nu ºi condamnarea celor rãi.Lumea e o imensã scenã vãzutã de lamare distanþã, peste care trec bune ºirele. Fiind un vizionar (vizionar literar,adicã autor ce cuprinde mental întregulcãrþii sale înainte de-a o scrie), IoanFlorin Stanciu nu se putea sã nulucreze bine ºi cu proporþiile. De aceeaIoan Holban trecea printre calitãþilorromanului ºi „rigoarea construcþiei na-rative“. E o construcþie bine echilibratã,bine stãpânitã. Nu aº spune cã aceastãbunã stãpânire e un rod al experienþeide prozator matur, ci mai degrabã altalentului. Experienþa te ajutã când scriinaraþiuni din acelea „realiste“ ºi „obiec-
tive“, lipsite de stil. Când scrii aºa cumscrie Ioan Florin Stanciu, nu o poþi facedecât dacã ai talent de prozator. ªi IoanFlorin Stanciu are talent, un talentfoarte viu ºi fãrã îndoialã foarte puter-nic, de vreme ce la circa 65 de ani dãun asemenea roman, pe care tinerii,prin graþia naturii plini de vervã, arputea sã îl invidieze! Nu gãseºti înproza sa nimic din mersul acela greoi alvârstnicilor (ce se mai poticnesc uneoriºi de-un baston). Aºa încât, primirea pecare i-o face elogios Anton Holban înprefaþã este pe deplin meritatã.
În ce priveºte „spaþiul“ sãu literar, to-posul, Ioan Florin Stanciu este proza-torul ce-ºi împarte cu Ovidiu Dunãreanutitlul de „cel mai al Dobrogei“, sau „celmai dobrogean prozator“. Este mai„istoric“ decât Ovidiu Dunãreanu, adicãtoposul sãu are mereu ca fundamentistoria dobrogeanã, în vreme ce OvidiuDunãreanu iese mereu din istorie (caree prezentã ºi la el), pentru a relevadimensiunea spiritualã a spaþiului dintreDunãre ºi Mare, cu legendele, miturileºi eresurile lui. Doi prozatori comple-mentari, ce dau înþeles ºi valoare uneiposibile sintagme cum ar fi aceea de„roman dobrogean“. Îi vãd pe amândoicandidaþi la traduceri pe alte meleaguriºi fãrã îndoialã, împreunã ar face înþe-les meleagul lor. Pentru cã altfel, ceilalþiprozatori importanþi ai locului, nu auavut ca topos literar Dobrogea.
Dan PERªA
„Neputinþa de a rosti pânã lacapãt/ un adevãr/ ne va veniîntr-o bunã zi de hac“, ne aver-tizeazã Calistrat Costin, poe-tul care s-a „sãturat de lucrurilesfinte“ ºi, de ceva timp, adevenit „cetãþean al infernului“,unde se simte „extrem de con-fortabil“ ºi de unde, din când încând, mai evadeazã „în razaparadisului terestru“, fie pentrua aduna „vicii de aur din puri-tatea/ dintâi a lumii“, fie pentrua nu crede „coinfernalii cã pri-etenul lor e/ vreo creaturã preaperfectã“.
Sãrind din „patul somnului lafereastrã“ spre a vedea ceauzise într-un „proaspãt coº-mar“, primul lucru pe care îlface e sã se întrebe shake-spearián ºi sã ne chestionezedacã „Existãm sau nu existãm,dragilor existenþi?!“, apoi sãînºire altele ºi altele „de unpenibil relativ perfect“, dar „re-simþite“ ºi de semenii sãi: „deunde, de ce, cine, ce, pentruce, când, pânã când/ încotro,oare, dacã... etc?!“
Deºi „Atari întrebãri nureclamã neapãrat un rãspuns“,hâtrul iscoditor nu ne lasã sãstãm prea mult pe gânduri ºi,grãbit, ne oferã tot el unul:Dacã „nu“, atunci ce-sspaimele acestea/ simulândexistenþa?/ Dacã „da“, atuncice-i cu aceastã absenþã?/Dacã „ºi da ºi nu“ atunci de cenu ne bãgãm/ minþile-n cap, sãfim, acolo,/ „sapienþi“ în rândcu celelalte vieþuitoare?/ Dacã„nici da, nici nu“ atunci sãîncercãm/ a gãsi o razã cu alþisorþi/ dacã miracolul, cum-necum, s-a pornit?!/ „Am exis-tat sau n-am existat?“ – nimeninu/ va osteni sã punã/ aceastãîntrebare/ dacã mãcar unuldintre noi n-a catadicsit/ s-ofacã la vreme.../ Aºadar, în
chestiunea „existãm sau nuexistãm“ –/ dacã e sã zicã ºimutul ceva –/ rãspunsul este:„ºi da ºi nu“, zbierat/ în guramare,/ fãrã supãrare, alegeþi!...
Dupã cum se observã, îiplac „jocurile lumii“, dar maiales cele de „mãcinat iluzii lacare/ câºtigã bãftoºii, pierdpricãjiþii“ ºi chiar dacã nici n-acâºtigat, nici n-a pierdut, în„aiurelile“ sale a mizat pe „ade-vãr, fie el/ ºi ascuns privirilorcomune,/ adevãr, smintealã,asemuindu-se minciunii“.
Convins cã minciuna nu maiajutã la nimic ºi cã „neantul lacare/ tânjeºti e-n purpuraminþii“, bârfitorul la colþ deunivers care este cautã nimi-cul, în speranþa cã va gãsitotuºi „ceva de-nþeles“, dar„Veacul de aur/ al umanitãþii/ atrecut demult“ ºi pânã „a-nþelege/ c-aceastã viaþã-moarte/ norme nu are“, a spe-rat ºi „altceva/ ºi-a(m) crezut în
Dumnezeu“, însã de la ovreme i s-a fãcut „foarte grea-þã“ ºi s-a sãturat de viaþã, su-pãrându-se concomitent ºi peCreator, cu Care intrã într-unsoi de polemicã adesea blas-femitoare.
ªi cum „idealurile-s al naibiide schimbãtoare“, iar viaþa„pare cã trece netrãit/ ºi tre-cerea aceasta ai zice cã tedoare“, bãcãuanul liber cu-getãtor îºi rostuieºte propriarugãciune, „un soi de liturghieatee“, considerând cã „la-nce-put/ nu va fi fost vreun Cuvânt“ºi cã a „te-nchina la infinit e-unchin“.
Încolãcit de mai multe ori devicleanul ºarpe, constatã cãpoartã de-un timp „o mascãfãrã cusur“ ºi cã deºi nu se mairegãseºte „acela care-a(m)fost“, aceasta îl satisface,ajutându-l sã treacã neobser-vat în primul rând faþã de el,motiv în plus sã devinã de-pendent de „masca idealã“:Sunt trist uneori, masca îmijoacã feste/ când mi-e dânsa,lumea, mai dragã,/ mã simtoarecum strãin,/ mai altul, deparcã m-aº fi nãscut de-a douaoarã,/ am ajuns un personaj decarnaval –/ zic gurile bune –/secretul mãºtii mele a camrãsuflat,/ unii râd de mine,/ alþiimã hlizesc pe la spate ºi mãaratã cu degetele,/ însã datãfiind trãsnitã de ambiguitate încare/ mã scald de plãcere,/ numã mai sinchisesc, îmi vãd
liniºtit de nimicurile/ istorieicotidiene,/ retras la adãpostulmãºtii – chipul meu,/ de caream atâta nevoie ºi fãrã de carenu ºtiu ce m-aº face/ ca sã trecobservat...
Sãtul de lume, vrea sã seascundã, însã nu prea areunde, întrucât ºi în gaura deºarpe a „dat de alþi veninoºi“,aºa încât se confruntã cu„unele dificultãþi“, pe care letransformã într-un lung ºir de„vorbe, vorbe, vorbe“, pânã
când i se face lehamite ºi deîntrebãri ºi de cuvinte, adân-cindu-se ºi mai mult în dilemã:ªi mi-e silã neagrã de unelecuvinte,/ de-o seamã devorbe,/ martore-mi sunt o altãseamã de vorbe/ ºi cuvinte/ decare poate-mi va fi o nouã silã/mai târziu.../ Într-o uitare-misunt, ºi sã mã-ntorc/ nu mai amcând/ ca sã-nþeleg de ce sunttoate-aºa cum sunt,/ de ce-inumai un cer ºi numai unpãmânt!?/ Mi s-a acrit deopo-trivã de lucrurile/ sfinte ºi denecurãþenii,/ ºi nu mai ºtiu ce-iadevãrul ºi nici/ minciuna numai ºtiu,/ iar ce mai ºtiu,aproape nu mai ºtiu.../ (mi-artrebui totuºi un martor!).
„Vegheat, pândit, hãituit denãluci, vedenii,/ scorneli nãuci-toare/ pe când rãtãcea(m)printr-o Europã suficient/ debeteagã“, poetului i se face„greaþã (ºi) de politicã“ ºi detot, astfel cã dupã ce îi ia larefec pe cei ce „latrã de sus,/de foarte de sus,/ dar josnimeni nu mai ascultã“, dupãce radiografiazã târgul în careîºi duce existenþa ºi întreagasocietate, acrediteazã specia„reparadoxului“, mizând cã vaputea sã mai îndrepte uneledin cotiturile rãtãcirilor lumeºtiiscate în/ cotloanele raþiuniispre a le numi cumva „poezie“ori/ „prozã“ pentru placul citi-torului cât de cât curios...
Urmãrind odatã cu el cumLumea se petrece (EdituraAteneul Scriitorilor, Bacãu,2015), nu ne rãmâne decât sã-iacceptãm lecþia de poezie, sãne asumãm „riscurile înþele-gerii (ei) depline“ ºi sã-i urãm,în pragul celor trei sferturi deveac împlinite, viaþã îndelungãºi noi izbânzi literare.
Cornel GALBEN
februarie 20174
ateneu
Poetul sãtulde „lucrurile sfinte“
„Cinema Orient“ ruleazã:istoria colectivizãrii
•• II ll iiee BBooccaa –– PPaannoouu
Violeta Savu : Dionis, eºtiiniþiatorul evenimentului IlieBoca – Marea retrospectivã.De unde a pornit ideea acesteigrandioase expoziþii?
Dionis Puºcuþã : Este oidee mai veche ºi anumeaceea de a-l omagia pe IlieBoca, la aniversarea celor 80de ani, vârsta pe care a împli-nit-o pe 21 februarie. Mi-amdorit aceastã expoziþie sã aibãca motto ceea ce a spus IonFrunzetti: „Ilie Boca este celmai interesant artist pe care nil-a trimis provincia. Cândva seva scrie numai cu majuscule!“
Boca, pentru artiºti ºi nunumai, pentru fiecare din zonaculturalã a Bacãului, înseamnãceva. Pe artiºti i-a adunat. Întâiprin cenaclul „Nicu Enea“. Apoicenaclul s-a transformat înFiliala artiºtilor plastici profe-sioniºti. Lui i se datoreazã înfoarte mare mãsurã apariþiasediilor, a Galeriilor „IonFrunzetti“, în plasticabãcãuanã, anii ’80 au fost ceimai puternici, iar el a contribuitfoarte mult fiind un excelentorganizator. Ilie Boca a fost celcare a adus artiºti din altelocalitãþi ºi i-a împãmântenitaici. A contat mult încercarealui de a face o facultate deplasticã în Bacãu, în care ainvitat ca profesori numeimportante din critica de artãromâneascã: Radu Negru,Constantin Prut, AlexandraTitu. ªi chiar dacã a funcþionatpuþin timp, mulþi dintre cei careau urmat cursurile acelei fac-ultãþi sunt acum membri activiai Filialei U.A.P. Bacãu.
V.S. : Câte lucrãri sunt înexpoziþie?
Dionis Puºcuþã : Ca volum,este una dintre expoziþiile celemai mari pe care le-am avut laMuzeul de Artã. Sunt în jur de200 de lucrãri mari, plus multeschiþe în vitrine.
V.S. : Prin ce se diferenþiazãaceastã retrospectivã de alteexpoziþii personale Ilie Boca?
Dionis Puºcuþã : Eu mi-amdorit sã fie în întregime realiza-tã prin prisma lui. Gânditã deIlie Boca, panotatã de el, cuceea ce el considerã cele maiimportante etape artistice alesale. Sunt lucrãri din aniitinereþii, din anii '50, cum ar fiportretul bunicului, iar cele mainoi picturi sunt cele de anul tre-cut, peisajele din 2016.
V.S. : Ce ne poþi spune des-pre efectele acestei expoziþii?
Dionis Puºcuþã : Este oexpoziþie vizitatã, urmãritã, aufost vizitatori care au ºi revenit.Mulþi dintre cei care au vizitatexpoziþia mi-au spus cu mân-drie cã au ºi ei acasã lucrãri deIlie Boca.
V.S. : Aveþi un catalog alexpoziþiei?
Dionis Puºcuþã : Deocam-datã nu. În schimb, numãrul 7al revistei Museum, care a fostlansat la vernisajul expoziþieiMarea Retrospectivã, a fostilustrat numai cu lucrãri de IlieBoca. Lucrãrile erau dintre celecare fac parte din colecþiileMuzeului de Artã, avem în jurde 70 de lucrãri.
V.S. : Cât de dificil a fostpentru tine sã organizeziaceastã imensã expoziþie? Aiavut sprijin din parteacolegilor?
Dionis Puºcuþã : Am fost oechipã întreagã care ammuncit pentru asta, a contribuitîntreaga echipã a Muzeului deArtã. Dar am avut, ºi de dataaceasta, ºi altãdatã, ºireproºuri din partea unora carem-au întrebat de ce atât demult Boca?! Nu m-a deranjatniciodatã acest reproº, dim-potrivã, m-a onorat. Boca esteun artist adevãrat, orice trãire alui e semnificativã, orice gest,chiar ºi cum îºi miºcã mâinile,degetele mai ales atunci cândvorbeºte despre plasticitate.Ilie Boca este important pentruplasticieni, pentru culturã. Înartã, chiar ºi naivii tot de pemâna lui au plecat, el fiind untimp profesor la ªcoala popu-
larã de Artã, mulþi pictori naivireprezentativi pentru Bacãu auînvãþat cu el: Ioan Mãric,Catinca Popescu. Boca esteun brand autentic al Bacãului.El a fost un promotor altaberelor de artã, de la celemai vechi, Tescani, Mãgura,Berzunþi, pânã la cele deacum, Straja, Tohani, Pralea.Tabãra de la Tescani se face ºiacum, Ilie Boca e foarte legatde Tescani, are locul lui acolo,la Merãrie. De asemeneaimportant, el împreunã cu unalt artist mare al Basarabiei,Mihail Grecu, la începutulanilor ’90 a pus bazele ampleimanifestãri plastice SaloaneleMoldovei, care de 26 de aniîncoace funcþioneazã fãrãîntrerupere.
V.S. : Ce ne poþi spunedespre apropierea dintre tine ºiIlie Boca? Te-a influenþat ºidacã da, în ce mãsurã?
Dionis Puºcuþã : Mã bucurde toatã prietenia lui ºi mãmândresc cu asta. Este un pri-eten mai mare. Am crescut decopil sub îndrumarea ºiprivirea lui. Era bun prieten cutatãl meu, care þinea foartemult la el. În casa copilãrieimele erau pe pereþi lucrãri deIlie Boca, de atunci mi-a
pãtruns în memorie desenulacela simplist al lui. O simpli-tate ce þine de reducerea pro-fesionistã a formelor.
Felul lui elitist m-a încurajat,m-a format, m-a stimulat sã îmidoresc mai mult. Însã amîncercat sã nu mã las influenþatde el în discursul meu plastic.Dar pot spune cã la facultateade artã din Iaºi nu am gãsit aºaun profesor ca dumnealui, mi-alipsit acolo.
V.S. : Mi-ai zis cândva cã tesimþi absorbit de personali-tatea lui.
Dionis Puºcuþã : Da, IlieBoca este o poveste frumoasã.Este o ºansã cã îl avem înpreajma noastrã.
Violeta Savu : Carmen, lavernisaj ai vorbit despre omulIlie Boca ºi opera sa. De altfel,eºti autoarea a douã cãrþi, înformulã dialogalã, „Magiaamintirii“ ºi „Carte cu Ilie Boca“,în care artistul se destãinuie înpagini frumoase ºi interesante.Aº vrea sã ne spui acum ceimpresie þi-a fãcut aceastã re-trospectivã?
Carmen Mihalache :Bogatã ca un fluviu ºi diversã,excelent organizatã. Pentru cãtotul s-a petrecut sub ochiulvigilent al maestrului. Trebuiesã spun cã lui Ilie Boca îi esterecunoscutã excepþionala cali-tate de a gândi optic un peretede expoziþie, el ºtiind sã con-struiascã, asemenea unui regi-zor, un impresionant spectacolplastic. Retrospectiva aceastae, desigur, mai mult decât oalãturare ºi înºiruire detablouri, e viaþã concentratã înimagini, memorie activã. Pesimeze sunt lucrãri din fragedãtinereþe, din anii de studiu,pânã la ciclurile tematice dinperioada de maturitate. Iar în
câteva vitrine sunt o mulþimede desene. Peisaje din Italia,de la Balcic, din multele taberede creaþie în care a fost pic-torul, de la Tescani, Berzunþi,Straja, portrete ºi lucrãri din se-ria Polipticelor ºi Palimpsestelorte împresoarã din toate pãrþile,începând cu intrarea în muzeuºi continuând cu sala mare dela parter. Fiind de loc din Þarade Sus (Suceava), dinMoldova, patria lui Neculce,Creangã, Sadoveanu, IlieBoca are darul unui povestitorcare vede în trecut cu ochiisufletului, dupã cum mãr-turiseºte. E pasionat de tot ceare patina timpului, de istorie,civilizaþii strãvechi, de obi-ceiuri, ritualuri, tradiþii imemori-ale, plãcându-i sã spunã cãmunca lui este una de cerce-tare, ºi cã se aflã mereu încãutarea nedescoperitului. Înlaboratorul spiritual ºi emoþio-nal al acestui artist de mareforþã, unic, inconfundabil, seþese o adevãratã magie aamintirii. ªi tot ce atinge IlieBoca se transformã în picturã,el descoperind, dincolo destraturile realitãþii, de înveliºullucrurilor, semne, simboluriculturale, permanenþe, o„vechime durabilã“.
Este un mare noroc pentrunoi, bãcãuanii, sã avem unasemenea artist. Atât de viu ºide proaspãt la venerabila luivârstã. Ilie Boca este unmodel, un reper solid, pe carete poþi sprijini în aceste timpurilichide, inconsistente, cu otablã de valori rãsturnatã, esteo instanþã moralã de mare preþ.Un artist cât o lume. Care, suntconvinsã de acest lucru, vaavea în oraºul nostru unmuzeu al lui.
A consemnatVioleta SAVU
februarie 2017 5
eveniment
Nu ºtiu dacã timpulde creaþiear fi fost altfel în alt oraº.Încerc sã nu-mi risipesc zilele.Rãbojul contabil existã,existã întrebãri despre destin,disperare, bucurie,rãbdare lucrãtoare.Mã duc încãrcat sã fac cevanemaipomenit,în cale gard de lucrãri neterminate.Mã doresc acolo cu liniºtea egalului
mãrturisit.Dureazã adesea puþin.Viaþa este prea scurtã
pentru câte ar trebui sã facem.Între kitsch ºi ambiþia unor mari realizãri,existã o uzurã ce trebuie prevãzutã,
îngãduinþa politicoasã este dublãînºelare.Mândria noastrã pionierãlãsa-va în urmãdestule probleme.Estetica mediului, vegetaþiastimulatoare ºi protectoare.Muzeele-ºcoliîn proiecþii ale vizualului ºi afectivului- probleme complexe
ale educaþiei estetice.Anticipaþie.Astãzi trebuie sã fim simþiþi utili.Împãrþind convenþia,convingând,viitorul optimist poate fi adus maiaproape.Deci.
Ateliere individuale, colective- de gravurã ºi ceramicã.Hârtie manualã, serigrafie.Galerii în licee ºi întreprinderi,în locuri importante din oraº- mãrirea numãrului înþelegãtorilor
Fagul, Norul, Umbra, Ruina,tetralogie publicatã (2005, 2008,2011, 2016) sub auspiciile unuititlu cu rezonanþe istorice:MUSCELENII; un roman-fluviu,ca o lacrimã uriaºã zãmislitã desuferinþele þãranului român. Uniicritici au afirmat cã autorul esteurmaºul lui Marin Preda îndecriptarea psihologiei lumii sa-tului. Despre „Fagul“, HoriaGârbea spunea cã „este dacãvreþi, un Moromeþii II scris pebune, fãrã cosmetizãri ºi jumãtãþide mãsurã“. Florentin Popescuavanseazã alte îndrãzneli pecare criticii literari nu le-audezminþit: „Fãrã teama de aexagera, i-aº gãsi lui Titi Damianun loc undeva între GibMihãescu, Anton Holban (proza-tori importanþi, din pãcate tot maipuþin citiþi astãzi) ºi atât de medi-atizatul Mircea Eliade“.
Cu Ruina (Editura Editgraph,Buzãu), Titi Damian aruncã unaccent dureros pe istovirea actu-alã a satului hãituit, ºi în planmoral, de cãtre „o imensã frustra-re“ „a celor plecaþi, dar mai ales acelor rãmaºi“. Satul a devenit „ocatastrofalã derutã“, o ruinãjefuitã de reperele optimismului.Romancierul, cu matricea sufle-teascã zãmislitã în agora musce-lenilor (Muscelu-Cãrãmãneºti),opereazã cu douã registre nara-tive. Primul, la persoana întâi,decripteazã neo-primitivismulinstinctului de proprietate. Ce-lãlalt registru, realizat la per-soana a treia, uneori cu resursesociologie inedite, schiþeazãportretul unui sat în care clopotulanunþã, parcã, obsesiv – „Bang!Baang! Baang!!! Bing! Biing!Biiing!“ – chiar moartea satului casat. Boala, moartea, lacrima,clopotul, crucea, cimitirul,parastasul, singurãtatea, tâl-hãria, sãrãcia, depopularea
devin pentru romancier nu doarsimptome ale decrepitudinii fiinþeiindividuale, ci mai ales simboluriale destrãmãrii fiinþei comunitãþiirurale, despre care s-a spus atâtde frumos cã ar fi locuitã de eter-nitate. Fagul, Norul, Umbra,Ruina, ca puncte de sprijin aletetralogiei, sunt, de asemenea,simboluri.
Atmosfera romanului are aerulunui univers þicnit care se închideca un cerc obosit, strãin de toateformulele optimismului. Incipitulromanului – „Timpul umbla nãucprin sat fâlfâindu-ºi aripile-istrãvezii pe Drumu’ ãl Mare dinMuscel, pe uliþele strâmte ºiîntortocheate, prin curþi, prin caseºi prin ascunziºurile gândurilor,mânat de sunetele neconteniteale clopotelor de bronz“ – revine,literar… strategic, în finalul cãrþii,ca un buimac despre care nimeninu ºtie dacã-ºi va gãsi leacul.Zisa unui personaj – „De undevine norul, de acolo se va înseni-na ºi cerul“ – aºezatã ca moto alromanului, îºi pierde virtuþile opti-miste, rãtãcind prin hãurile uneirealitãþi care-a luat-o razna detot. „Topirea“ satului este leitmo-tivul discursului: „De un timpîncoace, sforile clopotelor nu maiau pauzã. A obosit ºi bietul preottot cântând «Veºnica pome-nire»“… Muscelenii „uitaserãcum se face slujba la o cununiesau un botez“. Clopotul a devenitvedeta satului, parte a fiinþei
colective, un fel de personaj prin-cipal, ca martor al tuturor dure-rilor. Atunci când un preot împru-mutã clopotul unei alte biserici,revolta este spontanã: „Sã neaducã clopotul nostru înapoi!“Singurãtatea a devenit suveranã:„Dacã stai numai cu gãinile,începi sã cânþi ca ele, glumi ºi IonChiosac“… „Bun câine mai ai! Airãmas singur cu el stãpân pe
toatã valea asta!“, îi aruncãVasile Braica lui Ion. Þiuie singu-rãtãþile peste tot. Parcã-ºi facmendrele aici ecouri din„Strãinul“ lui Camus. Satul adevenit un fel de Salamanocamusian care supravieþuieºtesalvat doar de compania rãpciu-gosului sãu câine cãruia, deºi-iaruncã mereu acel „ticãlosule,stârvul dracului!“, nu-i poate
suporta lipsa. Câinele lui IonMândruþã, personaj care mãrºã-luieºte emblematic prin cenuºainfernului muscelean, parcã-iºoptea, ºi el, stãpânului sãu: „ªieu sunt tot singur: eu în curte, ºitu în casã. Ne unim singurãtãþileamândoi“. Musceleanul îi rãs-punde: „Un firiºor de viaþã dacãrãmâne, întindem de el“. Binele ºilumina mai locuiesc doar însuferinþe reamintite: „Pânã laurmã sunt bune ºi parastaseleastea la ceva: nu mai eºti singurcu durerea ta, interveni Sonia“.Sãrãcia are nuanþe de coºmar:„Dacã nu primeam pensia aceeaamãrâtã de la CAP, ce ne fã-ceam?“ Nici chiar revoluþia de-cembristã nu a trezit mari fioruripentru orizonturi optimiste, cãciexistã percepþia cã au fost schim-bate doar „vânturile istoriei“: „–Sã ºtii cã iar ne dã târcoale Cur-Gol, nu ne lasã pânã nu neaduce la sapã de lemn. Ce-i pasãlui de treburile ºi grijile noastrezilnice, el tot bate, parcã mai per-fid decât Crivãþul de la rãsãrit! –Mãi Ioane, tu cam vorbeºti îndodii, fã-mã ºi pe mine sã înþeleg,unde tot baþi cu Austrul ãsta, ce-itot zici Cur-Gol? – Parcã nu þi-aidat seama, ori te faci cã nuînþelegi? Nu se vede de la opoºtã cã am schimbat doarstãpânul?“
Sagã a muscelenilor, tetralo-gia lui Titi Damian are accente deexistenþialism în care este picuratabsurd estetic. Ruptura dintreactor ºi decor, dintre om ºiesenþa fiinþãrii sale este drama-ticã. Satul, personajul principal alizvodirii damianesciene, este unciudat hohot al disperãrii locuit deteama cã, peste puþin timp, nu vamai avea resurse nici mãcar pen-tru un amãrât scâncet.
Ion FERCU
Se spune pe drept cuvânt cã maselefac istoria, dar evenimentele rãmân inmemoria noastrã graþie unor personalitãþidespre rolul cãrora, uneori, posteritateauitã sã mai aminteascã. Momentul PrimulRãzboi Mondial este un subiect de actua-litate ºi, încã de anul trecut, au început sãaparã lucrãri cu privire la eveniment.Diana Mandache ºi-a propus sã evoceportretul reginei Maria cu gândul de arecupera o parte din istoria românilordespre care, de-a lungul timpului, penedrept nu s-a mai vorbit. Nu e vorba cãnu se recunosc meritele unei regine pen-tru þara sa, ci de dorinþa de a aduce ade-vãrul istoric în conºtiinþa tinerei generaþiidin trei puncte de vedere, care constituie,de fapt, structura cãrþii.
Afirmând cã îºi propune sã evoce undestin fabulos, Diana Mandache face o
analizã cu privire la alianþele marilor familiiregale europene în contextul declanºãriirãzboiului, studiazã jurnalul Reginei Mariaaflat la Arhivele Naþionale ale României,de unde reproduce un important materialiconografic, ºi transcrie corespondenþareginei cu mama sa, ducesa de Coburg,tradusã excelent din limba englezã de LiaDecei, în care sunt reflectate aspecte alevieþii intime, dar ºi schimbãrile pe carenoul context politic le aduce în societate,în relaþiile interumane sau la nivelul men-talitãþilor.
Evidenþiind cã posteritatea a perceput-ope Regina Maria în diferite ipostaze (regi-na-sorã de caritate, regina diplomat, regi-na scriitoare), Diana Mandache adaugã înaceastã carte o altã ipostazã – regina-sol-dat. Acest portret este conturat prin mate-rialul iconografic, ce ilustreazã implicareaei cu multã dãruire în activitãþile careaveau loc în spatele frontului. Constituireaunei reþele de spitale de îngrijire a rãniþilorcare îi poartã numele, colectele de hranã,de materiale sanitare ºi de îngrijire saustatul la cãpãtâiul bolnavului pentru a-ialina suferinþele, pentru a-i citi distrãgân-du-i astfel atenþia pentru moment de lasuferinþã sau scrierea unor mesaje pentrucei de acasã sunt o mãrturie a unui spiritdedicat ºi generos care ºi-a asumat o þarãalãturi de oamenii sãi: Vãd multã mizerieîn cãlãtoriile mele ºi sãraci cu un aspect
absolut biblic. Aº putea relata mult sceneîn acelaºi timp patetice ºi comice, este difi-cil sã le evidenþiez din marea masã.Oricum, este un sentiment foarte plãcut sãpoþi sã dai ºi sã dai cu amândouã mâinile.
Citind corespondenþa reginei cu mamasa, se poate observa cã simþul ataºamen-tului faþã de þara noastrã i-a intrat în sufletreginei din atenta preocupare de acunoaºte realitatea ºi de a fi în mijloculoamenilor, din încrederea puternicã însine, din devotament ºi din curaj: Repet,îmi place sã fiu reginã, iar oamenii mã placîn acest rol. Nu fac caz din asta, ºi totuºisimt cum ei se bazeazã pe mine, aºa cumplãmânii bolnavi au nevoie de aerproaspãt!
Crescutã în Anglia, într-un mediu destulde rigid, Regina Maria a îndrãgit Româniagraþie manierelor oarecum distinse de a tepurta în aceastã þarã care fac mult mai realcontactul cu oamenii. A descoperit aicioameni care aveau nevoie de o prezenþãactivã în preajma lor ºi nu a încetat sã seimplice în acþiuni de caritate. Alãturi desoþul ei, a cunoscut realitatea româneascãºi ºi-au manifestat devotamentul faþã decauza româneascã.
Corespondenþa dintre reginã ºi mamasa evidenþiazã atenta implicare a familieiregale în noua realitate impusã de rãzboiatât pe plan intern, câ ºi extern. Într-oscrisoare datatã cu puþin înainte de
intrarea României în rãzboi, reginanoteazã un amãnunt: Fãrã sã mã amestecîn politicã, sunt întotdeauna atentã, luân-du-i partea [e vorba de regele Ferdinand]în aceeastã chestiune cât mai loial pot,ºtiu cã sentimentele lui patriotice ºi cãnumai binele þãrii conteazã pentru el ºi cã,într-o zi, poporul lui va recunoaºte ceea cea fãcut pentru el ºi cã adevãrul a fost departea lui. Asumarea rolului de a renunþala neutralitate ºi de a intra în rãzboi pentruo cauzã dreaptã este relevat în telegramatrimisã de la Palatul Regal pe 31 august1916 cãtre ducesa de Coburg: Sunt sigurãcã gândurile tale sunt cu noi în acestmoment deosebit în care þara noastrãsperã sã-ºi realizeze în fine visul sãumãreþ. Suntem cu toþii conºtienþi de sarci-na uriaºã pe care ne-am asumat-o, daravem încredere cã aceastã cauzã a noas-trã este una dreaptã. Închei plinã de curaj.
Schimbul de scrisori evidenþiazã stãrilesufleteºti ale reginei ºi încercarea ei de aprivi cu luciditate situaþia: Nu pot sã-þi dauveºti de naturã militarã – sunt atât denesigure, uneori bune, uneori rele. Nuîndrãznesc sã mã bucur de veºtile bune,nici nu disper când veºtile sunt rele. Nu facdecât sã sper, sã mã rog ºi sã cred înlucrurile pentru care luptãm. Cititorul poatesã observe cã scrisorile sunt lungi ºi plinede griji faþã de rude sau de prieteni desprecare se cautã veºti. Faptul cã acestea aufost trimise prin intermediari, diplomaþi sauoameni de încredere ai familiei regale, areo importanþã deosebitã în exprimarea cusinceritate a sentimentelor. Astfel, carteaDianei Mandache constituie o reconstituirea imaginii de ansamblu a Primului RãzboiMondial din perspectivã epistolarã ºi me-ritã sã fie cititã ºi analizatã cu luciditate.
Gabriela GÎRMACEA
Titi Damian
Muscelenii (vol. IV). Ruina
Diana Mandache
Viva RRegina MMariaUn destin fabulos în reîntregirea României
(Bucurreºti, Editurra Corrinnt, 2016)
• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •
•• II ll iiee BBooccaa –– DDeessccâânntteecc
februarie 2017
ateneu
7
Suntem parcã dintotdeaunaprinºi în veºnicul spectacol alalegerilor – pe toate canalele sefac/ desfac/ refac alianþe politicedintre cele mai spectaculoase,atacurile nu þin cont dechiverniseli morale cuvenite iararmele sunt dintre cele maidiverse, fiind întrebuinþate cu odexteritate „proverbial bal-canicã“. Ca de fiecare datã, sesimte nevoia unui nou suflu,oamenii vorbesc despre alterna-tivã, în timp ce societatea înansamblul ei pare sã joace festeistoriei (a câta oarã?) ºi sã-ipregãteascã în chip fatal o altãsurprizã. „Instituþiile statului“ seaflã în continuã ofensivã, dândimpresia cã promiscuitateaprezentului îºi conjugã existenþasub semnul unui ultimatum. Amde câteva zile imaginea aceastaa unui joc video neinspirat,unde next level nu implicã verti-cala ci e doar o multiplicare lanesfârºit a aceloraºi acþiuni sor-tate din start eºecului.
Nu ºtiu cum s-ar putea rein-staura firescul. Uneori, e drept cãîncep sã am dubii cu privire lapropria mea grilã de valori. ªitotuºi rãmân cu încrederea cãîncã mai întrevãd ceva din caleace trebuie urmatã. Într-adevãr,modernitatea – fie sub toateformele ei! - pare sã-ºi fi sem-nalat demult neputinþele. Omulcontemporan este ultra-specia-lizat, e „actantul“ ingineriilornano, e dedicat carierei pânã laepuizare, preþuind tot ceea cepoate fi supus schematizãrii,clasificãrii. Însã o asemenea ati-tudine îl apropie de TomaNecredinciosul prin instaurarearaþiunii în absolut toate domeniilede cunoaºtere. Ar fi interesat sãcuantifice frumosul ºi nu sã-l trã-iascã, sã patenteze un algoritmde conversie al celor mai nobiledintre sentimente. Cel mai nobildintre sentimente, iubirea, sejoacã pe paliere diferite, ce nurareori se intersecteazã.Sintagma „liberului arbitru“ estedin ce în ce mai des greºit-uzi-tatã, funcþionând iluzoriu-magicsub forma unui sceptru din vechi-mi ori precum un laser în mânaeroilor de bandã desenatã.
Ieºiþi din iureºul caruselului,privirea fixeazã linia orizontului,parcã incapabilã de a percepeapariþiile certe, întâlnirile provi-denþiale. Spaþiul livresc echi-valeazã cu una dintre ultimeleredute. ªi în societate, dar maiales aici ar putea avea loc re-în-tâlniri cu rostul firesc al per-soanei. Suntem actanþii unuicerc vicios în cadrul cãruiablamãm „factorii de decizie“ (amajuns din nou pas cu pas laacelaºi limbaj de lemn!), fãrã ane pune întrebarea fundamentalexistenþialã – care e rostul meuîn toatã aceastã ecuaþie? Îmiafirmam cu un alt prilej convin-gerea cã omul prezentului nu îºiva gãsi motivaþiile unei existenþenormate de sfera eticii pânãcând nu se va reîntoarce cu faþaspre valorile creºtine. În faþaposibilitãþii unei asemenea recu-perãri ontologice, TradiþiaRãsãriteanã este extrem debogatã în exemple vii. Însã defacto o asemenea reorientare
presupune mai întâi un momentde explozie, conºtientizareacrizei ºi... dezvãþarea.
Îndrãznesc sã cred cã toateafirmaþiile de mai sus se leagãconvingãtor de paginile unei cãrþiaparte, apãrutã în 2016 laEditura „Tracus Arte“. Autorulacesteia, Cristian Bãdiliþã, numai are nevoie de nicioprezentare, fiind bine cunoscutdrept teolog, eseist, traducãtor ºipoet. „Dezvãþãturile“ lui CristianBãdiliþã echivaleazã cu unpalimpsest: au aceastã capaci-tate fantasticã de a sãpa atât peverticalã cât ºi pe orizontalã, pre-supunând continuu un raport deintercondiþionare cu marile texteale culturii universale. O aseme-nea intertextualitate se naºtedintr-un ludic asumat ºi binestãpânit. Formal, cartea nu uitãformula dinspre care a plecat,mai precis cea a unui caiet-jur-nal, în paginile cãruia seregãseau texte policrome ºidesene. Dincolo de tonul cumvaultimativ – „E grãitor faptul cãverbul românesc «a învãþa»provine din vitium, «viþiu»,apucãturã, deprindere negativã.De ce au transformat româniiviciul în învãþãturã, adicã nega-tivul în pozitiv? Oare aºa staulucrurile? Oare viciul sã-ºi fiîntors cãmaºa pe dos ori, dim-potrivã, ºi-a pãstrat-o ca atare,schimbându-ºi doar numele?Învãþãtura, pentru români, arãmas un viciu, o apucãturã, osmintealã ºi, drept urmare, seimpune anularea ei prin dezvãþã-turã. Dezvãþãtura este adevãrataºlefuire sufleteascã, smulgereadin rãdãcinã a Viciului primordial,contracararea blestemului, dez-viþierea.“, volumul mãrturiseºte
metaforic realitatea unui atelier,în spaþiul cãruia teologul seîntâlneºte cu filologul ºi filosofulCristian Bãdiliþã. Lectura mi-aadus aminte de poezia progra-maticã a lui Blaga, poate chiar detextul vehiculat la clasã demajoritatea profesorilor de liceu– „Eu nu strivesc corola de mi-nuni a lumii“. Ei bine, CristianBãdiliþã înþelege sã îºi raportezepropria existenþã la realitateamisterului experiat. Discursul sãuse apropie fericit atât de rostirilescurte ale stoicilor, însã are ºiceva din lumina scrierilorrãsãritene: „Un pom nu «face»nimic toatã ziua ºi totuºi înflo-reºte, înfrunzeºte, rodeºte.«Fãptuirea» naturii e altfel decâta noastrã. Noi proiectãm, neîncordãm voinþa, trudim, naturii îiiese. Niciodatã nu voi scrie ocarte mai frumoasã ºi mai ade-vãratã, mai necesarã decâtînfrunzirea unui pom“. Însã pen-tru a pãstra în suflet o asemenea„corolã de minuni“, ar trebui sãexiste un echilibru perfect între„motoraºele sufletului“ – dupãAvva Macarie existã patru lanumãr: voinþa, conºtiinþa, intelec-tul ºi facultatea de a iubi.Cunoaºterea ancoratã strict într-un pragmatism de ordin materialechivaleazã cu un adaos decunoºtinþe fãrã o motivaþie realã,ceea ce va conduce la aprofun-darea ignoranþei. „Dez-cu-noaºterea“ e posibilã în afarasocialului. La urma urmelor –„Diferenþa dintre un ins civilizat ºiun necioplit nu þine de comporta-ment sau de educaþie. Acesteasunt efectele secundare, con-secinþe, nu cauze. Diferenþa con-stã în dorinþa de cultivare sau deîmbunãtãþire sufleteascã“.
Societatea româneascã eînsã în mod fatal legatã pe maideparte de oraºul-comunist din„Balanþa“ lui Bãieºu, se zbateîntr-un gri fatal. Interesantã esteapetenþa autorului pentrujudecãþi simple dar tãioase:„Gradul de civilizaþie (dar ºistarea psihicã) a unui om serecunoaºte dupã mers. Româniimerg ºleampãt, chinuit,împrãºtiat, întâmplãtor, ca ºi cumdeplasarea ar fi o povarã sau arcãra pietre în buzunar. Femeileau în general privirile plecate, iaratunci când înainteazã parcã îºiascund picioarele. ªi femeile ºibãrbaþii merg cu obidã, fãrã aceaplãcere de a merge pe care oremarci la occidentali. În fond,mersul e actul estetic uman celmai vizibil“. Unde mai pui cã –„Multã lume se defuleazã criti-când România. Înainte de a nelansa în diatribe ºi a denunþapaiul/ bârna din ochii celorlalþitrebuie sã ne întrebãm: 1. avemnoi înºine competenþa maximã înmeseria noastrã pentru a con-damna incompetenþa altora?; 2.avem noi înºine legitimitate pen-tru a formula critici: operãserioasã; recunoaºtere dinpartea specialiºtilor etc.?; 3. nefacem noi înºine datoria aºa cumse cuvine?; 4. ne respectãmsemenii, facem tot posibilul pen-tru a îmbunãtãþi realmente viaþaîn România? Dacã nu îndeplinimnoi înºine aceste exigenþe atunciautomat criticile noastre laadresa altora sunt nule ºi neav-enite“. Dar evident, paginile volu-mului nu sunt interesate deaceastã dimensiune decât înmãsura de a provoca rupturafaþã de o falsã tradiþie care întimp s-a dovedit a fi pãguboasã.Omul-nou de care vorbeºteautorul e mai degrabã omul alcãrui Chip a re-cunoscut restau-rarea, în termenii pãrinteluiDumitru Stãniloae. Cel puþin înaceastã cheie am citit eu celeaproximativ o sutã douãzeci depagini ale unei cãrþi nu tocmaiconfortabile. Dar îmi aduc amintede Cioran care spunea cã „Ocarte trebuie sã zgândãre rãnile,ba chiar sã le provoace; o cartetrebuie sã fie un pericol“ – astaîntr-o primã fazã deoarece ulte-rior ea trebuie sã te situeze în„Livadã“: „Fericiþi cei bogaþi înDuh, cãci al lor va fi rodul Livezii.Fericiþi cei ce râd, mai ales cândsunt cãlcaþi în picioare. Veselia îiva mântui. Fericiþi cei blânzi ºicurajoºi, cãci blândeþea lipsitã decuraj e ca moartea fãrã înviere.Fericiþi cei neînsetaþi ºi neîn-fometaþi de dreptate, cãci drep-tatea nu-i decât iluzie ºi pierderede timp“. Panseurile acestui(pseudo)micro-tratat al dezvãþã-turilor are drept stâlp desusþinere încrederea cã adevãra-ta filosofie constã dintr-o neîntre-ruptã raportare la Dumnezeu:„Un fragment din Scrisoarea luiIacob (1,5-8) care spune maimult decât toatã istoria filozofiei(traduc un pic colocvial): «Dacãvreunuia dintre voi îi lipseºteînþelepciunea, sã cearã de laDumnezeu (care dãruieºte sim-plu tuturor, fãrã sã ne scoatã peochi) ºi i se va da. S-o cearã cucredinþã, neîndoindu-se deloc.Pentru cã cine se îndoieºteseamãnã cu valul mãrii purtat devânt ºi zvârlit de colo-colo»“.Doar astfel „noi suntem întune-ricul alb al lumii“.
Marius MANTA
Dezvãþãturilelui Cristian Bãdiliþã
Anul 1812 marca pentru Beethoven întâl-nirea cu Goethe la Teplice ºi definitivareaSimfoniei a VII-a în La Major, intitulatãApoteoza dansului. În simfonicul dirijat deOlivier Robe (Franþa), am regãsit aceastãatmosferã, recreatã cu fantezie ºi rafinament,dupã lucrul atent la stil ºi frazare. Format delegendarul profesor de orchestra JormaPanula, Olivier Robe a avut ocazia sa dirijezenumeroase orchestre europene de prestigiu.Recent, a dirijat cu mult succes BangkokSymphony Orchestra, Royal FlemishPhilharmonic Orchestra ºi ThüringenPhilharmonie Gotha.
Cu studii la Paris ºi Essen, are un reperto-riu bogat, ce cuprinde toate epocile muzicale,de la cea barocã, la cea contemporanã.
El colaboreazã foarte bine cu ansamblulbãcãuan, ºi ne mãrturiseºte cã e mereufericit sã regãseascã aceastã orchestrã,prima pe care a dirijat-o în România. Chiardacã Simfonia a VII-a de Beethoven estefoarte des cântatã, se aflã în repertoriul mul-tor orchestre, partitura trebuie mereuredescoperitã, la fel cum a reuºit ºi înUvertura „Egmont“, a compozitorului de laBonn.
Interpretul Concertului nr. 5 K 219 deMozart, Rãzvan Hamza, este laureat al con-cursului „Jugend musiziert“ din Germania(1994) ºi a celui de la Finale Ligure (Italia –1996), are numeroase recitaluri ºi concerte în
diverse oraºe germane ºi realizeazã înre-gistrãri pentru radiodifuziunile din Frankfurt siBerlin.
Membru al orchestrei Festivalului Wagnerde la Bayreuth ºi prim-concert-maestru laFilarmonica de stat din Kassel (Germania),violonistul a impresionat cu sunetul cristalin ºimaturitatea redãrii artistice.
O altã searã de dans a fost ºi cea condusãde Valentin Doni cu prima simfonie deSerghei Prokofiev, „Clasica“, într-un tempofinal ameþitor, cu nemuritorul vals „ValurileDunãrii“ a lui Iosif Ivanovici. Nãscut în 1845 laTimiºoara, compozitor, dar ºi interpret la flautºi clarinet, Ivanovici a fost inspirat de opoveste de dragoste petrecutã la Lugoj ºimuzica sa, care s-a bucurat de succes înacea vreme, aºa cum se întâmplã ºi astãzi, afost cântatã în 1899 la deschiderea ExpoziþieiUniversale de la Paris. Reuºita variantã aacestui celebru vals realizatã, de SergiuSarchizov, va fi propusã de Valentin Donipentru Concertul de la Viena, el nefiind cunimic mai prejos decât creaþiile familieiStrauss.
O altã lucrare interpretatã în primã audiþieaparþine lui Tudor Chiriac, compozitor nãscutîn Republica Moldova, care face încã din1995 o frumoasã carierã didacticã laUniversitatea de Arte din Iaºi. κi considerãpropria creaþie ca aparþinând „filiaþiei ances-trale româneºti“, sub semnul frumosului ºifirescului. Compus în anul ce a trecut, ValsulChiºinãu – Paris, excepþie în creaþia compo-zitorului, înflãcãreazã imaginaþia cusonoritãþile sale pline de inspiraþie, cu remi-niscenþele filonului etnic.
Concertul nr.2 pentru pian ºi orchestrãaparþine anului 1882 ºi a fost dedicat deJohannes Brahms profesorului sãu EduardMarxsen. O interpretare de zile mari a LuizeiBorac, a cãrei performanþã este descrisã înBBC Music Awards prin: „Pasiune, sensibili-tate ºi tehnicã formidabilã“. Ea cântã pe celemai importante scene de concert ale lumii ºipromoveazã creaþia lui George Enescu ºiDinu Lipatti, adjudecându-ºi 30 de premiiinternaþionale, „Oscar“- ul CD-urilor în MareaBritanie, devenind celebrã cu „Wall of Fame“Steinway. Acest opus brahmsian sepotriveºte temperamentului, tehnicii ºiimpetuozitãþii Luizei Borac care, în anul 1991l-a înlocuit în ultimul moment pe pianistulSviatoslav Richter la Schleswig-HolsteinMusik Festival, obþinând excelente recenzii.
Interpreta ne-a delectat, la final, cu douãbis-uri din creaþia lui Chopin.
Ozana KALMUSKI ZAREA
Apoteoza dansului
februarie 2017
poesis
8
Lummea lumme……Lumea înnebuneºte cu paºi repezi(prea normalã n-a fost niciodatã!),se prãbuºeºte vãzând cu ochii
în râpa mondialã(se poate lesne trãi de azi pe
ziua de mâineºi-n râpã, cã tot de pãmânt daiºi pe pãmânt avem de toate)cât despre nebunie,
un dram de nãucealã n-are ce strica,
prea multã luciditate stricã ºi te face nefericit ...
***
Un orb spre alt orb:„blestematã zi, aºtept
lumina nopþii!“ …
***
Mãrturisire:omenimea îi neam pãcãtosfãrã nici un Dumnezeu
(care Dumnezeu?!)
***
La nunta lor n-a cãzut nici o stea,din trupuri se desprindeau prunci
plutitori peste morminte,plânsul se auzea cântec,
mirii fericiþidisperau frumos,
viaþa lumii meritã foarte puþin!Dumnezeule, ce-i eternitatea
Taîncã nu-mi e clar!
Despre pierzania mea amvreo câteva idei neroade!
***
În acest infern rãsbotezat paradis,
aproape mi-am dat duhulstrigând cã sunt fericitunui orb ºi surd ºi mut,socotindu-se îngerul meu
pãzitor …
***
Moartea, orice-am face,va triumfa,
disperarea n-are nici un sens,am sperat destul!
***
Noapte de spaimã, mi-am revelatcine sunt eu cu adevãrat –
aºa-mi trebuie!La cãderea zorilor am aflat
nu mai sunt ...Coºmar, visez numai prãpãstii,
visez ... e bine!
***
A fost secetã mare ºi-acum plouã aºezat din cer,
pãmântul se bucurã – a mai fãcutcerul o faptã bunã
(cam rare faptele acestea).
***
Greu de stat în picioarepe verticalã
când ai coloana þãndãriºi conºtiinþa descãrnatã,
Noaptea în somn pe orizontalãe altceva, altã patã,
poþi sã ºi zbori,nu-i mare scofalã,dar de stat în picioare,
pe trezie,ba chiar într-o rânã,
e foarte greu, v-o spun eu,mi se-ntâmplã mereu mie ...
***
La taifas noaptea în doicu cãþelul pãmântului,
mã priveºte cu mult drag,descoperim amândoi
cerul cu stele în noiºi legea moralã dormitând
pe rug …În crucea nopþii când vise
te împresoarã,gândeºti la viaþã, tot la viaþã,
mai rar la taina morþii,ºi nu te mai întrebi
cum e mai bine …
***
Când aºteptarea-i în zadarori un zadar aºteptarea,
nu te opri, mergi înainteca nu cumva chiar totul
sã fie zadarnic!
***Caut în univers un ceva care
nu existã –sunt din ce în ce
mai descurajat:totul existã …
***
A fost ºi frumos,a meritat naºterea,meritã sã mori …Cum va fi renaºterea?!Geamãnã cu remoartea ...
***Am ajuns pe culmi,s-au risipit toþi norii – unde eºti, Doamne?!
***
Mi-am dat seama(sper cã nu prea târziu)cã în viaþa aceastanu e nimic de aºteptat(poate în celelalte…)
Calistrat Costin
N-am avut niciodatã preferinþe timbral-organologice decât demoment. Cã mi-am început viaþa componisticã scriind pentrusuflãtori (: Allegorie pentru septet de alamã sau Sonata pentrufagot) a fost, pur ºi simplu, o opþiune circumstanþialã. Am unrespect la fel de mare pentru toate popoarele de instrumente,toate familiile ºi toþi indivizii. Numai destinul a fãcut ca uneori sãbat la uºa suflãtorilor ºi sã mi-o deschidã cu condescendenþã ºiluare-aminte, alteori sã primesc eu la mine acasã, corzile oripercuþiile, încercând sã fiu cât mai mãrinimos. În toate cazuriles-a realizat, sper, un troc reciproc avantajos, instrumenteleinspirându-mã ºi provocându-mã, de multe ori torenþial, iar eu,la rândul meu, inspirându-le ºi provocându-le, ce-i drept,infinitezimal. În sensul acesta mi-am fãcut mulþi prieteni, faþã decare mã ostenesc sã fiu cât mai onest ºi loial. ªi, în special,atent. (Nici n-aº putea altfel, cãci fãrã ei aº fi ca ºi inexistent. Banu, un mut!). Sunt, de asemenea, atent la avatarurile lor feno-menale. M-au interesat, de exemplu, tulburãtoarele lor emer-genþe ºi evanescenþe de-a lungul istoriei muzicii, sesizate cu omare acuitate ºi plasticitate de Anatol Vieru, în Cuvinte despresunete (Ed.Cartea Româneascã, Bucureºti, 1994, pag.37-38):„Marile grupuri de instrumente muzicale – percuþia, suflãtorii,instrumentele de coarde – au apãrut tocmai în ordinea de maisus. Expresiile muzicale, cele mai primitive au fost legate deritm; oamenii au scos ritmuri bãtând în pietre, lemne sau, maitârziu, în membrane din piele. Au urmat instrumentele de suflat:tulnicul – cu care pãstorii semnalizau la distanþã, cornul – cucare porneau la vânãtoare, tuburile metalice – cu care îndem-nau la atac. Fluierele au deschis calea expresiei individualizate,cu caracter personal. Ultimele venite în noaptea timpurilor aufost instrumentele de coarde; strunele au permis o expresie rafi-natã, complexã, subtilã mediere a preocupãrilor umane cele maielevate; modurile muzicale se emancipeazã treptat de acusticaprimarã ºi pãtrund, din epidermic, spre fibra intimã. Aºa au venitinstrumentele în istoria din noaptea timpurilor. Dar istoria mo-dernã a instrumentelor, istoria orchestrei moderne? Ea a repetatacest drum ºi anume, l-a repetat invers. Istoria perfecþionãriiinstrumentelor muzicale ºi a integrãrii lor în orchestrã face exactdrumul contrar. Lutierii italieni au fost primii mari fãuritori deinstrumente moderne, minunatele lor viori ºi violoncele dãinuieinegalabile ºi azi. Instrumentele de coarde au constituit nucleulorchestrei simfonice moderne; li s-au alãturat mai întâi grupulomogenizat de instrumente de suflat din lemn, iar mai târziucorul puternic al alãmurilor. Toate acestea au amplificat, rotunjitºi diversificat orchestra simfonicã, pregãtind-o pentru a primi peultimii veniþi: grupul instrumentelor de percuþie. Asistãm deci lao uriaºã repetare inversã în istoria instrumentarului muzical, unºir cu forma ABCCBA“. Lasã cã relaþia dintre instrumente, pre-cum ºi legãtura lor cu „pãrinþii“ au suferit schimbãri profunde,dar cum ai putea, prin anumite afinitãþi, sã dereglezi o aseme-nea ordine? Mai ales cã existã compozitori care nasc instru-mente ºi existã instrumente care „nasc“ autori. În primul caz,evident - avantaj Muzica, profesionalismul; în cel de-al doilea,de cele mai multe ori - avantaj diletantismul, impostura. De oparte, pofta de timbruri noi, insolite, ivitã din debordarea conve-nienþelor, din acel rest ofertat de prea-plinul fanteziei ºi precari-tatea, la un moment dat, a mijloacelor; de cealaltã parte,îmbuibarea cu sunete ºi conglomerate sonore sintetice, prefa-bricate, generos ºi ne selectiv dãruite de tehnologia electronicã.Talentul ºi vocaþia sunt astfel substituite de ambiþie ºi conjunc-turã. S-a dus de mult vremea lui Stradivarius, al cãrui secret deplãmãdire a viorilor (rãmas nedescifrat încã în totalitate!) eraîmpãrtãºit unui grup restrâns de iniþiaþi. Una era atunci un inter-pret (alias compozitorul), care obliga vioara sã suspine sau sãse bucure în mâinile sale, ºi alta este acum un interpret (com-pozitor?), care apasã pe butonul cu programul x ºi pe clapa cuparametrul y ca sã obþinã „vioara“ care sã-i suspine ºi sã-lbucure, de multe ori indiferent de voinþa lui. Nu, nu pot sã mãataºez, preferenþial, de un anume instrument, fie el de suflat, decoarde, de percuþie ori electronic. Woyzeck a mâncat toatã viaþalui preponderent mazãre ºi, în final, s-a smintit.
Iubesc toateinstrumentele
Liviu DÃNCEANU
februarie 2017 9
poesis
SSuflettul – pasãrre
poetului Jacques Chessex*(replicã – în admiraþie! – la poemul sãu
„Povestea pãsãruicii“)
1
…Nu de mult, în zorilegãnându-mã-n sunete argintii dinspre Bachvisând – pentru-a câta oarã! – plecarea dincolope nesimþite, o micã vedenie înaripatã intrã
în somnul meu strãveziu:„Trebuie sã mai aºtepþi (îmi spuse)sufletul tãu încã mai are temerisã mai rãmâi, deci, mai are nevoie de tine
lumina…“ªi cum veni aºa plecãiar dimineaþa se ivi ºi ziua întreagã
m-au stãpânit uluirile…
2
Da, iarãºi în ceaþa zorilorºi visam la Trecere ºi ne-trecerecând, trimisã parcã de Bachpãsãruica sosi – nãlucã-n penaj auriu –pãtrunse în somnul meu zicându-mi:„Nu te chinui, trebuie sã mai rãmâi sufletul tãu
încã-i dator împrejurului…“„Pasãre-veste (i-am spus), cum sã îngenunchez
eºti prea înger, ce mulþumire sã-þi dau?…“ Dar ea se topise deja neantuluipoposind poate pe umãrul lui Dumnezeu…
3
Acum chiar cã o aºteptam.Era o ceaþã de facere în somnul meu de zori
ca într-o binecuvântare ºi ea sosiînflorind într-o ciripire de tânãr oboi:„Trebuie sã înveþi aºteptarea spre a poposi
la limanul de veºnicie. Strãduie-þi sinele!“„Pasãrea mea (i-am zis), dar nu cunosc drumul
ºi multe patimi se luptã cu mine…“ Ci ea, zburând, îmi ºopti:
„Calea sunt eu, n-ai înþeles?!…“ªi se topi într-acolo…
4
O gândeam cu toate clipeleºi cu binecuvântatã tristeþe. Zori ºi zile treceaucurãþindu-mi adâncul purificându-mã cu sublimulBach, dar înaripata minune nu mai venea.Atunci exersam trecerea retrãindu-mi iubirilepeste care plutea chipul lui Dumnezeu asemãnãtor
cu al sublimului Bach purtând pe umãrdulcea pasãre!Ce strãluciri închipuiam dincolo de dincolo!…
5
„Bucurã-te! (glãsui pãsãruica), insistãîn tãria nemuririi!…“ Somnul, ca un fum dulce
mã pãrãsi, iar din penetu-i gingaºochii-i îmi surâdeau: „Bucurã-te pentru tinebucurã-te pentru toþi (zise), dupã Bach,
pe umãrul tãu mã voi aºeza…“ Am vrut s-o alint,sã-i sãrut cãpºorul de luminã, dar ea se topi uºor
zburând cãtre dincoloaºezându-se, poate, pe umãrul Creatorului.
Singure, pe buzele-mi aspre, cuvintele -ºi harul meu se trezi a jertfire…
6
Da, iarãºi, în zori, memoria îmi repeta promiþãtoarele vorbe ale pãsãrii-duh
(trãia într-adevãr, sau fantezia mea i-a dat chip muzical dinspre Bach?!) da,
intrase în cugetul meu cu clipa eternã:ce palate de aur zideam, ce pajiºti
cu hore de arboriºi cum îndemnam nebuloasele spre strunga
de lapte! Dansau acolo necunoscute culoriiar peste haosul fãrã sfârºit, Sufletul-Pasãrecãlãtorind cãlãtorind…
7
„Bucurã-te!“ îmi zise, ºi mi se aºezã pe umãr;(era aºa ca o pãrere de aur ciripindu-mi cu Bach)Bucurã-te! Dincolo e Veºnicia cu porþile acum deschise: Bucurã-te! Sãrutã ce n-ai sãrutat,
bea vinul de stea topeºte-þi timpul (ce invenþie!),eºti aºteptat
da, eºti aºteptat dincolo de dincolodar nu te grãbi – e vremea în tine – prea multã
dupã-aceeaspre-a nu mai fi aici, purificã-te de tinefii gând, fii doar gând!…“ Sunete aurii ºi albastre
dinspre Bachmã-nvãluiau fãrã-de-margini!…
Eram, dincolo de dincolo,intrasem în clipa eternã!… Intrasem?!…
– Bucureºti, 13 iunie, 2004 –_________________
*Jacques Chessex – mare poet de limbã francezãdin Elveþia (tradus în peste cincisprezecelimbi), cãruia i-am aºezat în româneºte celebracarte „Elegiile lui Yorick“, Ed.ORION, 1995.
RaduCÂRNECI
Elena CIOBANU
Ontologiaunei regine
În episodul al patrulea al mult nominalizatului ºi premiatuluiserial Netflix The Crown, recent înscãunata suveranã britanicãElisabeta II (Claire Foy, într-o interpretare memorabilã) oîntreabã intrigatã pe bunica ei, regina Mary (Eileen Atkins),dacã ea chiar crede cã misiunea unei regine (loialitatea faþãde idealul moºtenit) vine de la Dumnezeu. Cu o mimicãdemnã de o aristocratã pur-sânge, regina Mary îi spune rãspi-cat, cu o complicitate afectuoasã ºi, în acelaºi timp, intransi-gentã, cã monarhia e un dar de la Dumnezeu pentru a binecu-vânta ºi înnobila pãmântul, pentru a constitui un exemplu ºi ocãlãuzã pentru oamenii obiºnuiþi, dar cã un rege trebuie sãrãspundã nu în faþa poporului, ci a lui Dumnezeu: „Coroana þi-o pune pe cap un episcop, nu un funcþionar public; eºti unsãreginã într-o catedralã, iar nu investitã de cãtre un guvern.“
Faptul cã o astfel de afirmaþie nu a atras critici aspre legatede elitismul snob pe care ar fi putut sã-l ilustreze se datoreazãcu siguranþã jocului remarcabil al actorilor, ajutaþi magistral dedecoruri, costume, cât ºi, mai ales, de scenariul scris de PeterMorgan, care nu se aflã la prima „abatere“ tematicã de acesttip (el a mai scris scenariul filmului The Queen din 2006, cuHelen Mirren întruchipând-o pe Elisabeta II în anii ei de matu-ritate ºi bãtrâneþe, cât ºi piesa The Audience, jucatã pescenele londoneze de aceeaºi talentatã actriþã).
Peter Morgan nu este, nici pe departe, un caz singular înindustria cinematograficã în fascinaþia lui pentru regalitate.Ultimele decade au înregistrat un reviriment uimitor al imaginiimonarhiei britanice, dupã ce aceasta cunoscuse un declinaccentuat la momentul tragicei dispariþii a Prinþesei Diana.Filme de epocã ce dramatizeazã vieþi de nobili sau momentede rãscruce din viaþa familiei regale sunt compulsiv consu-mate acum de publicul larg. The Crown nu face decât sãumple, se spune la unison, golul lãsat de Downton Abbey, omelodramã cu personaje aristocrate, în întregime imaginarã,capabilã sã hrãneascã acel inofensiv voyeurism al publiculuidoritor sã afle cum e sã trãieºti „fãrã griji“, la adãpostul unorprivilegii consfinþite de o tradiþie inalienabilã.
Miza din The Crown este însã mult mai mare. Filmul nu semulþumeºte sã recicleze idei sau întâmplãri deja mestecate ºietichetate de malaxorul istoriei ºi al societãþii, ci îºi propune,nici mai mult, nici mai puþin, sã reconstituie din temelii ontolo-gia fiinþei monarhului. Contextul a fost deja creat, în 2010, denu mai puþin lãudatul The King’s Speech (cu Helena BonhamCarter ºi Colin Firth), unde unul din regi înþelege deja cã dato-ria sa este aceea de a deveni un bun actor, datorie inevitabilã,chiar dacã înjositoare prin comparaþie cu faptele de vitejie alestrãmoºilor.
The Crown face un pas decisiv înainte ºi reconstruieºteinteligent, credibil, fãcând uz de toate componentele sale,„esenþa divinã“ a regelui, fãrã s-o metaforizeze excesiv saus-o trivializeze. Nimeni nu e mai potrivit sã o punã în cuvintedecât Ducele de Windsor, regele neîncoronat care abdicase latron în favoarea iubirii pentru o doamnã indezirabilã. Aflat lavila lui somptuoasã din Franþa, înconjurat de prieteni, acestase bucurã de o iubire împlinitã, dar, într-o conversaþie telefoni-cã avutã cu nepoata sa, Lilibet, tânãra reginã confruntatã cu odecizie foarte grea (aceea de a interzice cãsãtoria surorii salecu un bãrbat divorþat), îi vorbeºte despre scindarea perpetuãa monarhului, într-un fel cu totul poetic ºi emoþionant: „Eºtidespicatã în douã complet: jumãtate sorã, jumãtate reginã. Ocreaturã hibridã, stranie, precum un Sfinx sau un Gamayun,aºa cum eu sunt un Minotaur sau un Ganesha. Noi suntemjumãtãþi-de-oameni, rupþi din paginile unei bizare mitologii.Cele douã pãrþi dinãuntrul nostru, omul ºi coroana, sunt anga-jate într-un rãzboi civil înfricoºãtor care nu se terminã nicio-datã ºi care ne umbreºte orice tranzacþie omeneascã în cali-tate de soþi, fraþi, pãrinþi.“
Aceasta e scena (plasatã strategic în ultimul episod – alzecelea) în care mi se pare cã serialul îºi atinge maximul deefect cathartic prin care spectatorul postmodern îºi poaterecalibra perspectiva asupra a ceea ce înseamnã cu adevãratregalitatea. Aici mi se pare cã pelicula încearcã sã setransceandã pe sine, sã meargã dincolo de simpatia pe careºi-o atrage prin evidenþierea faptului cã ºi regii au supãrãri sauprobleme cât se poate de omeneºti (boli necruþãtoare, soþicare nu se înþeleg cum trebuie, surori sau fraþi rivalizând uniicu alþii etc.). Dacã instituþia monarhului va rezista ºi în secolelece vin, asta va fi pentru cã va fi înþeles, aºa cum ne spuneregina Mary în film, cã meseria unui rege sau a unei regine dea „nu spune nimic“ este, de fapt, prin miriadele ei de implicaþiietice (uneori chiar eroice), „cea mai grea meserie din lume“.•• II ll iiee BBooccaa –– BBaaccoovviiaa II II II
restituiri
februarie 201710
Unul dintre cei mai însemnaþi ºi apli-caþi exegeþi ai poeziei române este,fãrã nici o îndoialã, Mario Roques(1875–1961), lingvist ºi filolog, istoricliterar ºi atent comentator al celor maivaloroase cãrþi, cercetãri ºi studiiprivind istoria ºi evoluþia limbii române.
Pe cele mai multe1 dintre cronicile,recenziile ºi notele de lecturã con-sacrate culturii româneºti, MarioRoques, care a vizitat România în câte-va rânduri, le-a publicat în arhicunoscu-ta revistã Romania, publicaþie ce s-atipãrit la Paris ºi în paginile cãreiasavantul francez era prezent aproapeîn fiecare numãr.
La invitaþia Universitãþii din Oxford,romanistul Mario Roques susþine, în1934, o amplã ºi convingãtoare confe-rinþã privind Poezia româneascã azi2, încare, dupã lecturi profunde ºi parcurge-rea unei bibliografii riguroase, izbuteºtesã impresioneze publicul englez, caresolicitã publicarea în limba bãtrânuluiWill, ceea ce se ºi întâmplã.
Un loc important în acest eseu al luiMario Roques îl ocupã, cum era ºifiresc, George Bacovia3, din a cãruioperã se traduc poeziile Decor, Fanfaraºi Amurg de iarnã.
Aceste traduceri sunt fãcute deMario Roques, care era un excelentcunoscãtor al limbii române, al topicii,al versificaþiei ºi, desigur, al unornuanþe ºi subtilitãþi specificei numaiacestei limbi romanice.
Se impune sã precizez cã LiviuChiscop, meritos cercetãtor alfenomenului Bacovia nici nu-l amin-teºte pe Mario Roques în cartea4 sa.
*Ca sã vã arãt altã înfãþiºare a sim-
bolismului românesc, iatã un poet cre-ator de atmosferã, atmosferã fãrãbucurie în care trãieºte poetul Bacovia,contemporan cu Goga ºi Minulescu.
Împrejurul lui, totul e tristeþe, moarte,greutate; o serie din poeziile sale suntintitulate Plumb; în restrânsa colecþiunea poeziilor sale, întâlnesc cel puþinnouã „toamne“ ºi patru „ierni“, fãrã sãmai socotesc patru „nocturne“, un„marº funebru“, „decemvrie“, „crepus-cule“ etc.
Totul ne dã impresie dureroasã depãrãsire, de gol. Iatã un ~ Decor.
DÉCOR
I.
Les arbres blancs, les arbres noirsSont nus dans le parc solitaire:Décor de deuil et funéraire...Les arbres blancs, les arbres noirs.Dans le parc les regrets repleurent...
II.
En plumes blanches, plumes noiresUn oiseau a la voix amereTraverse le parc séculaire...En plumes blanches, plumes noires;Au parc les fantômes paraissent.. .
III.
Et feuilles blanches, feuilles noires;Les arbres blancs, les arbres noirs;Et plumes blanches, plumes noires;Décor de deuil et funéraire.Au parc la neige tombe lente.
Quelle triste ouvre jouaitLa fanfare militaireTard, a la nuit, dans le jardin...Toute la ville s’attristaitDe la fanfare militaire.
Je pleurais, errant dans la rueDans la nuit vaste et sereine;Et la rue était toute videEt le jardin pleine d’amoureux.
La ville, sous les lampes électriques,Donnait des frissons de folie,C’était une nuit de Septembre,Tellement glacée et déserte.Toute la ville s’attristaitDe la fanfare militaire...
Tard, a la nuit, dans le jardin,Quelle triste ouvre jouaitLa fanfare militaire.
ªi nãdãjduiesc cã nu vã voi întristaprea mult mai citându-vã douã catrenedintr-un Amurg de iarnã.
CRÉPUSSCULED’HIVER
Crépuscule d’hiver, sombre,métalique,
Plaine blanche – rond immense,Volant, un corbeau silencieux vient
du fond,Coupant l’horizon, diamétralement.
Les arbres rares et neigeux par-raisent en cristal
Les appels de mort m’engloutissentTandis que silencieux, revient le
meme corbeauCoupant l’horizon, diamétralement.
Aþi observat, în tristeþea acestuidecor, însemnarea geometricã ºi pre-cisã a acestui zbor ineluctabil, ca sãzicem aºa, al corbului.
_________________
Note
1. Horia Rãdulescu – Bibliographie desouvrages et articles de monsieurMario Roques consacrés a la langueet a la littérature roumaines în MarioRoques et les études roumaines.Paris, Institut Universitaire RoumainCharles Ier, 1953, p. 77–107.
2. Mario Roques – Poezia româneascãde azi. Traducere de GheorghinaGhibãnescu. Bucureºti, EdituraLibrãriei Socec et. Co., [1934], 94pagini.
3. Aprecierile privitoare la GeorgeBacovia se aflã în capitolulSimboliºtii, din cartea aici menþio-natã, paginile 32-36.
4. Liviu Chiscop – George Bacovia(1881–1957). Biobibliografie [Cuvântînainte de Dan Simonescu]. Bacãu,[Întreprinderea Poligraficã Bacãu]1972, 368 pagini. (Comitetul deCulturã ºi Educaþie Socialistã.Biblioteca Municipalã).
Nicolae SCURTU
O nouã contribuþiela biobibliografia
lui George Bacovia
Apãrut la Editura Brumar,volumul de versuri al luiNicolae SILADE (iubirea nubate la uºã, Timiºoara, 2013,161 p.) impresioneazã prinforþa sentimentului de iubire cetransgreseazã limitele Timpuluiefemer, intrând într-o com-petiþie acerbã cu acesta.Propoziþia-titlu induce ideeacãutãrii, o cãutare asiduã ºinecontenitã, care se pare cãtrimite la mitul Androginului.
O ambiguitate voitã, mo-tivând lectorul sã descifrezeînþelesul ascuns al fiecãruipoem, plaseazã tema iubiriipe acelaºi plan cu cea acreaþiei, ambele fiind susþinutede motive literare precumvisul, pasiunea, depãrtarea,incertitudinea, dezamãgirea,posesia etc. Sonetul XXIrelevã cel mai pregnant temacreaþiei „Dar anotimpul cel maidrag mi-e mie/ Când ne-ntâl-nim, din nou, în poezie“ (p.46). Subtema volumului poatefi Timpul, duºmanul invizibil ce
pune amprenta efemeritãþii pesufletul inundat de iubire, darºi pe fiinþa creatorului: „cãtrupul ei a încremenit în cuvin-tele mele/ la adãpost de oricevitregie a timpului“.
Volumul semnat de NicolaeSILADE se deschide cu artapoeticã „toatã averea mea desimþãminte“, în care poetul seautodefineºte în raport cuiubirea/ creaþia: „iar inima-mide-atunci þi-e slugã/ Tu –stãpânã!“ Dragostea sauinspiraþia l-a subjugat pe omulcare „se naºte din sine“, dândviaþã versurilor ce palpitã desentimentul ales al iubirii.Misterul iubirii/ creaþiei constã
în puterea de a transcendetimpul cronologic, pe care îlsfideazã prin frumuseþe ºitinereþe veºnicã „cã timpulîncepu de-atunci sã-nveþe/ Cãîn iubire tânãrã rãmâi“.
Cu excepþia primului sonet,celelalte nu mai au titluri, cisunt numerotate cu cifreromane, alternate, la fiecare12 creaþii, cu un sonetnumerotat cu cifrã arabã sauliterã. E o structurã ineditã,respingând tipare consacratepentru a imprima unicitate. Totla nivel formal, se remarcãîmbinarea dintre forma clasicãa poeziei cu formã fixã ºiscrierea fãrã majuscule ºi
lipsa semnelor de punctuaþie,specifice poemelor postmo-derniste. Consider acest amal-gam formal o dovadã în pluscã tema iubirii/ creaþiei rãmâneactualã.
Nu lipsesc nici accenteleironice („eºti frumoasã ca unmãr de import“), menite a su-gera superficialitatea ºi artifi-cialitatea iubirii într-o lumeatrasã de alte valori. Înschimb, versuri de genul „Darcum iubirea mea e fãrãmoarte/ Te vreau numai amea, ºi zi, ºi noapte“ reflectãîncãpãþânarea Creatorului dea demonstra cã iubirea/creaþia reprezintã valoarea
supremã, pentru cã pasiuneaare capacitatea de a trece din-colo de moarte, iar posesivi-tatea înseamnã dorinþa depermanentiza sublimul.
Lãsând cititorului bucuria dea re-descoperi sentimentulînãlþãtor al iubirii/ creaþiei,închei prin a cita pe autor:„De-aceea mã întreb ºi azi: deunde/ Vine iubirea care nepãtrunde?“. Lecturând, poatevom gãsi rãspunsul la aceastãîntrebare...
Silvia MUNTEANU
Nicolae SILADE
iubirrea nnu bate la uºã
•• MMaarr iioo RRooqquueess
• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •
interviu
februarie 2017 11
V.S.: Ovidiu, cum ai devenitatât de pasionat de fotografie?Când ai avut primele încercãri?
Ovidiu Ungureanu: Primadatã nu a fost o pasiune, ci oactivitate. În anii 80, mai preciseram în clasa a IV-a ºi aveam10 ani, toþi copiii erau obligaþi sãaibã activitãþi ºi se înscriauundeva la Casa Pionierilor. Amintrat ºi eu pe poarta acelei insti-tuþii, dar peste tot erau cam ocu-pate locurile de care m-aº fisimþit atras: carting, aeronau-ticã. Dar pe o uºã am vãzutscris: foto-video ºi am bãtutacolo. Aveam deja un aparatSmena ºi lucram în companiafratelui meu, mai mare cu ºapteani, care avea acasã în atelierulsãu de fotografie inclusivaparaturã de developat. Atuncim-am înscris la acel cerc. Credcã a fost o alegere inspiratã, amavut ºi rezultate frumoase, amobþinut în acea perioadã un pre-miu III pe þarã la artã fotograficã.
V.S.: Ne poþi descriefotografia cu care ai câºtigatpremiul?
Ovidiu Ungureanu: Da. Obicicletã Tohan era rezematã deun copac foarte mare, din ParculTrandafirilor, se vedea ºi osacoºã de rafie în care erau osticlã de vin ºi o pâine. Tot înacea perioadã am câºtigat prim-ii mei bani. Fãceam poze cuartiºti: Elvis Presley, MarilynMonroe.
V.S.: Mã uimeºte ce spui.Cum ai realizat acele fotografii?
Ovidiu Ungureanu: Existauniºte negative. Fotografiai directde pe o revistã. Decupam deacolo, multiplicam ºi colegiivoiau câte o pozã cu ElvisPresley. Alte amintiri frumoasesunt din excursiile ºcolare, cândeu eram fotograful echipei. Îmiamintesc cã la început am avutun blitz cu sursã Chaika, unaparat foto Zenit.
V.S.: ªtiu cã tu ai fost operioadã marinar.
Ovidiu Ungureanu: Da, amfost navigator, am navigat timpde aproape nouã ani. Am avutocazia sã vãd trei sferturi dinPlaneta Pãmânt, pe mãrile ºioceanele globului. În mod spe-cial m-au impresionat CercurilePolare. La vremea de atunci,foloseam aparate foarte ieftine,unele erau de unicã folosinþã,pentru cã nu aveam posibilitãþimateriale. Mai târziu am reuºitsã-mi iau un aparat bun. Dar cufotografiile realizate acolo, înurmã cu mai bine de douãzecide ani, e vorba de niºte orizon-turi, voi face un proiect. În acelproiect voi prezenta publiculuiimagini de la cele douã cercuripolare, cu locuri care din pãcateacum nu mai existã: gheþari,banchize. S-au topit demult. Ealtã formã geograficã, efect alîncãlzirii globale.
V.S.: Dupã ce ai navigat, ceai fãcut?
Ovidiu Ungureanu: Amrevenit la pasiunea pentrufotografie.
V.S.: Ce înseamnã cã airevenit? Nu a fost continuã?
Ovidiu Ungureanu: Ammuncit, am navigat, am fãcutpoze, dar nu am fãcut expoziþiiîn perioada aceea, pânã în ’99.Odatã cu venirea mea pe uscatam început sã mã dedic cu ade-vãrat fotografiei.
V.S.: Iar anul trecut ai adus înfaþa publicului multe proiecte fru-moase, atât pe fotografie cât ºi
la film-video. Cred cã a fost anulcel mai prodigios pentru tine.
Ovidiu Ungureanu: Da,unele proiecte le-am început deprin 2015 ºi chiar de mai înainte,dar într-adevãr anul 2016 a fostpentru mine foarte productiv. Laora actualã îmi place foarte multsã documentez. Am ºansa sãtrãiesc într-un oraº cu artiºtiplastici foarte valoroºi ºi nu aºpierde niciodatã ocazia sã docu-mentez pe cineva, de a-l impri-ma sau a-l fotografia. Suntinteresat sã realizez fotografie-document. Dintre cei maifotografiaþi ºi documentaþi esteIlie Boca, la expoziþia retrospec-tivã Ilie Boca a fost proiectat ºiun film realizat de mine, cufotografii din colecþia personalãa domniei sale. De câte ori amavut ºansa de a-l vizita acasã, ºipot spune cã nu s-a întâmplatde puþine ori, nu am ratat prilejulde a înregistra video momentecu acest artist important,maestru al picturii. Sã-i deaDumnezeu sãnãtate ºi viaþãlungã! Ilie Boca a fost cel carem-a trimis la ºcoalã. El m-aîntrebat dacã am fãcut vreuncurs sau o ºcoalã de artã. I-amrãspuns cã nu ºtiu dacã timpulîmi permite sã mai urmez încã ofacultate la zi, aveam deja unmaster în peisagisticã ºi consi-deram atunci cã ar fi suficient.Dar Ilie Boca mi-a spus cã studi-ile superioare la o facultate decalibru obligatoriu mã vor ajuta.M-a convins ºi am mai fãcutîncã un master, foto-video laUniversitatea de Arte „GeorgeEnescu“ Iaºi, pe care l-amabsolvit cu nota maximã ºi undeam avut ºansa sã învãþ de laprofesori extraordinari: MateiBejenaru, Bogdan Teodorescu.Având colegi masteranzi foartetalentaþi ºi plini de entuziasm, auapãrut taberele fãcute cu stu-denþii, în colaborare cuComplexul Muzeal „IulianAntonescu“, cu Filiala Bacãu aUniunii Artiºtilor Plastici. Cucolegii de la master am fãcut,punând la dispoziþie partea
tehnicã prin StudioulCromatique, douã tabere decercetare, una de documentareNicu Enea, în 2015, ºi cealaltã,în 2016, despre GeorgeBacovia. Taberele au fostsubvenþionate de ConsiliulJudeþean Bacãu. Parteneri aufost Complexul Muzeal „IulianAntonescu“ ºi Facultatea deArte „George Enescu“ Iaºi. Încele douã tabere am reuºit sãrealizãm douã filme docu-mentare: „Casa memorialã NicuEnea“ ºi „Casa memorialãGeorge Bacovia“. Acestea facparte dintr-o dorinþã mai veche amea, cea de a puncta reperelebãcãuane. Anul acesta aº dorisã realizez un film despreGeorge Apostu. În afarã detaberele axate pe partea docu-mentarã, am iniþiat ºi altetabere, cu artiºti plastici: Tohani,Pralea, pentru ambele realizândalbume de fotografie ºi picturã.
Pentru mine a fost o onoarecã am fost invitat într-o altãtabãrã, cea de la Tescani, ºansãpe care am folosit-o pentru aface documentarul „Tescani 40de ani“. Iar albumul „Tescani 40“e producþia proprie a StudiouluiCromatique, în parteneriat cuMuzeul Naþional „GeorgeEnescu“ Bucureºti.
Dacã tot am ajuns la capitolulde filme documentare pe carele-am realizat ca producþii alestudioului propriu Chromatique,tot în 2016, am mai scos„Repere culturale. Pictoribãcãuani“, un proiect de aseme-nea cofinanþat de ConsiliulJudeþean Bacãu, de data aceas-ta am avut drept partenerAsociaþia Conºtiinþa Europeanã,domnul Emil Berceanu ocupân-du-se ºi de scenariu.
V.S.: Îmi amintesc ºi de unproiect deosebit, inedit pentruBacãu, o proiecþie 3D, lansat înluna mai, la Noaptea Muzeelor.
Ovidiu Ungureanu: De fapt,am avut în acea zi, pe 21 mai,mai multe evenimente. La iniþia-tiva doamnei Mariana Popa,director al Complexului Muzeal
„Iulian Antonescu“, s-a organizatla Galeriile Alfa vernisajulexpoziþiei taberei Pralea, culansare album ºi vizionarea fil-mului documentar al taberei.Publicul care a fost interesat deNoaptea Muzeelor, a putut vizitaºi expoziþia de fotografie Take orMake, de la Galeriile Frunzetti,care se vernisase cu o searãînainte, proiect realizat împre-unã cu colegii masteranzi de lafoto-video, coordonator a fost uni-versitarul Bogdan Teodorescu.La Muzeul de Artã Bacãu a fostvernisajul expoziþiei „DADACharacters“, la organizareaexpoziþiei unde au expus lucrãriartiºti importanþi din Bacãu ºiIaºi, colaborând ºi „ChromatiquePhoto Studio & Art Gallery“, alã-turi de Primãria Moineºti,Consiliul Judeþean Bacãu,Filialele U.A.P. Bacãu, U.A.P.Iaºi. Dar foarte mulþi au consi-derat momentul de graþie alNopþii Muzeelor proiecþia 3Dvideo-mapping.
V.S.: Da, mulþi au apreciatacel moment ca fiind inedit ºi deexcepþie. Presa a fost receptivãºi te-a felicitat, îmi aduc amintede încântarea jurnalistuluiGheorghe Bãlþãtescu: „M-au tre-cut fiorii la proiecþia 3D map-ping, realizatã extraordinar deCromatique Studio&Art Gallery,de artistul fotograf OvidiuUngureanu.“
Sã revenim un pic lafotografie, artã prin care te-aiimpus mai întâi în spaþiul artisticbãcãuan, ai avut câteva expozi-þii personale ºi de grup, chiar ºipânã în anul 2016. Am observatcã ai fotografii cu imagini poe-tice. Îþi place poezia?
Ovidiu Ungureanu: Da,bineînþeles, am avut ºi câtevaîncercãri în scris, dar erau mo-deste. Ai observat bine, mi-a plã-cut întotdeauna partea poeticã afotografiei. Îmi doresc sã trans-mit starea mea celui carepriveºte o fotografie fãcutã demine. Evit temele abstracte, cuchei de interpretare. Aleg emoþi-ile, stãrile. Prefer liricul, îmi
place prin fotografie sã spun opoveste, iar cel care o priveºtesã simtã cã aparþine ºi el aceleiimagini. Ochii mei cautã în per-manenþã stãri, personaje, locuri.Sunt un vânãtor de fotografie.Sunt tot timpul în cãutarea unuipixel de aur.
V.S.: Ce artiºti fotografi îþiplac în mod deosebit?
Ovidiu Ungureanu: În facul-tate am studiat istoria fotografiei,am aflat despre foarte multe sti-luri de fotografie. Sunt mulþiartiºti mari pentru care am unrespect deosebit. Dar dacã ar fisã dau un singur nume, spun:Ion Grigorescu, am avut ocaziasã-l cunosc personal la eveni-mentul organizat anul trecut laGaleriile Karo, „Podul lui IonGrigorescu“. Ion Grigorescu mi-a fãcut plãcerea de a-mi vizitastudioul, unde am avut lungi dis-cuþii despre artã. Gãsesc cãexistã similitudini între genul luide fotografie ºi al meu, moduriasemãnãtoare de documentare.Dar aº vrea sã subliniez cã m-am ferit tot timpul sã mã asemãncu cineva. Am recunoºtinþã faþãde artistul fotograf Viorel Cojan,care m-a încurajat foarte mult,atât pentru fotografie, cât ºi pen-tru filme documentare. ViorelCojan este un maestru alfotografiei, foarte modest dinfire. Am fost încurajat ºi de alþiplasticieni, cum ar fi CarmenPoenaru, Dionis Puºcuþã.
V.S.: Ce aparat ai: Canon sauNikon ºi de ce?
Ovidiu Ungureanu: Am ogamã de aparate Nikon. Primula fost cadoul soþiei pentru mine.ªi aºa am rãmas la Nikon.
V.S.: O alegere sentimentalã.ªtiu cã ai o fetiþã, crezi cã îþi vaurma pasiunea pentrufotografie?
Ovidiu Ungureanu: Fetiþamea, Anastasia, are deja pro-priul ei aparat Olympus, rezis-tent la intemperii ºi ºoc. Da, credcã deja e pasionatã de fotogra-fie. Fotografiazã mult oamenii, îiplac personajele.
V.S.: Ce anume crezi cã facediferenþa între un fotograf artistºi unul amator?
Ovidiu Ungureanu: Aparatulfoto este o unealtã folositã de undeþinãtor, care l-a achiziþionatdin diferite motive: imortalizareaunor evenimente importante,imortalizarea unor stãri, trãiri.Fotograful artist vede cu ochiulsufletului, de acolo cred cã-idiferenþa. Idei pentru fotografieexistã peste tot. Nu sunt aparatedisponibile pe planeta Pãmânt ºifotografi care sã surprindã câtde departe poate sã ajungãfotografia. Fotografia esteinfinitã. Din acest infinit eu amales sã documentez locurile încare m-am nãscut, zona mea,þara mea, planeta mea, oameniicare îmi sunt cel mai aproape.
V.S.: Proiecte de viitor?Ovidiu Ungureanu: Film
documentar George Apostu, oexpoziþie personalã artã foto laParis. Voi colabora în continuarecu importante instituþii de culturãdin Bacãu ºi din þarã. ªi, desi-gur, cel puþin o tabãrã decreaþie, poate chiar douã, voivedea. Mai am ºi alte proiecte,dar nu le divulg acum. Sper cãvor fi surprize plãcute.
Viaþa ºi opera dramaturguluiIon Luca – autor a peste 60 depiese de teatru, librete ºi scenariicinematografice, unele de o va-loare incontestabilã, reprezentatecu succes în interbelic, pe sceneleTeatrelor Naþionale din Bucureºti,Cluj ºi Iaºi – continuã încã sã fiepuþin cunoscute ºi comentate decritica ºi istoria literarã.Dramaturgul al cãrui nume întregeste identic – bizarã ºi incomodãcoincidenþã! – cu dublul prenumeal marelui Caragiale, a vãzut lumi-na zilei la 7 decembrie 1894, înoraºul Roman ºi a decedat laBucureºti, la Spitalul „Colþea“, înseara zilei de 30 ianuarie 1972,adicã exact în urmã cu 45 de ani...
În 1901, familia viitorului scriitorse stabileºte definitiv la Bacãu.Tot aici va reveni, dupã ter-minarea studiilor universitare, ºiIon Luca, funcþionând între 1919-1948, ca profesor de latinã, dereligie, de drept ori filozofie laLiceul „Ferdinand I“, La ªcoalaNormalã de Bãieþi, la Liceul deFete (actualmente „V.Alecsandri“), dar mai ales (cuîncepere de la 1 septembrie1922), la ªcoala Normalã de Fete,cu ale cãrei eleve va pune înscenã multe piese de teatru,descoperindu-ºi astfel vocaþia dedramaturg. Totodatã, în paralel cuactivitatea didacticã, cu cea deavocat în Baroul bãcãuan, dedeputat (Partidul Poporului) înParlamentul României Mari, IonLuca – doctor în drept ºi teologie,dar ºi licenþiat în filozofie –desfãºoarã la Bacãu, în deceniileinterbelice, ºi o efervescentãactivitate de culturalizare amaselor, de animator cultural, maiîntâi ca vicepreºedinte alAteneului Cultural „VasileAlecsandri“, iar mai apoi în frunteaSocietãþii de propagandã culturalã„Sfinþii Împãraþi“, ale cãrei ºezãtorierau itinerate vara în întreagaþarã, dar mai ales în Transilvania,Basarabia ºi Bucovina.
Încã din 1931, Ion Luca oferãspre reprezentare TeatruluiNaþional Bucureºti drama Iuda dinCariot, dar debutul sãu în litera-turã ºi dramaturgie se va produceabia în 1933, când Editura„Cartea Româneascã“ îi tipãreºtetragicomedia în versuri Alb ºiNegru (subintitulatã ConstantinVodã Cantemir) ºi poemul dra-matic Icarii de pe Argeº. Dupãîndelungi tergiversãri ºi dupã ce ise impune colaborarea cu actorulºi scriitorul G. Ciprian, drama Iudaeste acceptatã, la propunerea luiO. Goga, de cãtre TeatrulNaþional din Bucureºti, premierapiesei, în seara zilei de 19 martie1934, marcând astfel debutul sce-nic al dramaturgului bãcãuan. Nupeste multã vreme, reunit înºedinþã solemnã, Comitetul delecturã al teatrului respectivdecerneazã lui Ion Luca ºi G.Ciprian marele premiu, în valoarede 100.000 de lei, pentru cea maibunã piesã româneascã a stagiu-nii încheiate.
În urma acestui spectaculosdebut, Ion Luca se dedicã teatru-lui cu deosebitã tenacitate ºiîncredere în forþele proprii,reuºind în câþiva ani sã se impunãca un adevãrat dramaturg. PieseiIuda îi succed, la intervale scurtede timp, Rachieriþa (1934), Ra(devenitã ulterior Amon-Ra)(1936), Moriºca (1937), Evdochia,Femeia, fiica bãrbatului (1938),Javra pãmântului (1942), Nãframaiubitei (1944), toate concentratepe parcursul deceniului 1934-
1944. La 1 aprilie 1937 are loc laCluj premiera absolutã a singureicomedii satirice a lui Ion Luca, inti-tulatã Moriºca, al cãrei titlu su-gereazã cârdãºia dintre presã ºipoliticã în societatea timpului. La29 ianuarie 1940, dramaEvdochia, cu titlul schimbat înFemeia Cezarului, este jucatã pescena Teatrului Naþional dinBucureºti ºi premiatã deSocietatea Scriitorilor Români,fiind apreciatã, ca ºi Iuda, dreptcea mai bunã piesã româneascãa stagiunii. În toamna aceluiaºian, în 6 noiembrie 1940, estereprezentatã, pe scena TeatruluiNaþional din Bucureºti, în pre-mierã absolutã, drama Icarii de peArgeº, în regia lui Ion ªahighian.
În 1942, Ion Luca tipãreºte, laBacãu, tragicomedia în ºasetablouri Javra pãmântului, avândîn centrul acþiunii figura legen-darului Rasputin, „sfântul“ infiltratla curtea þarului Nicolae al II-lea.Deºi piesa reprezintã, incontesta-bil, una dintre capodoperele dra-maturgiei lui Ion Luca, vitregiavremurilor care au urmat a fãcutca ea sã vadã luminile rampeipostum, abia în stagiunea 1994-1995, la Teatrul „Bacovia“ dinBacãu. Tot acum, în 1942, înain-teazã, spre reprezentare,Teatrului Naþional din Iaºi dramaistoricã în versuri Rachieriþa, acãrei premierã va avea loc la 13martie 1943, în regia tânãruluiactor George Dem. Loghin, direc-tor de scenã fiind MiluþãGheorghiu. Cronicarii teatrali auîntâmpinat-o cu unanime elogii,G. Cãlinescu, de pildã – pe atunciprofesor la Universitatea din Iaºi–, scriind, în Adevãrul literar, cã„Ion Luca nu are nevoie sã fie ºiCaragiale; stã în picioare ºi ca IonLuca“.
În 1944, prestigioasa editurã aFundaþiei Regale pentru Literaturãºi Artã publicã, în colecþia„Scriitori români contemporani“, onouã capodoperã a dramaturguluibãcãuan – Nãframa iubitei, dramãa puterii inspiratã de tragicul des-tin al Irinei, soþia împãratului Leonal IV-lea Isaurul. Reprezentatãscenic în stagiunea 1944-1945 aTeatrului Naþional din Bucureºti,Nãframa iubitei va fi încununatã ºiea cu premiul S.S.R. pentru ceamai bunã piesã a stagiunii.
Reluându-ºi apariþia în noiem-brie 1944, revista Viaþaromâneascã include, în sumarulnumãrului din decembrie, cel din-tâi studiu de sintezã publicat înpresa noastrã literarã despreteatrul lui Ion Luca. Intitulat Dramavitalistã a d-lui Ion Luca, eseul încauzã era semnat de reputatulcritic de artã Petru Comarnescu.Întrucât prin „vitalism“ era desem-nat atunci, la noi, ceea ce maiapoi se va numi „existenþialism“ –curent afirmat plenar în Europadeceniilor postbelice – se poate
afirma cã Ion Luca a fost unul din-tre promotorii acelei orientãri în li-teratura noastrã...
Începutã la Bacãu în 1943 ºiabandonatã o vreme din cauzarãzboiului ºi a refugiului, dramaNeliniºtea doamnei e terminatã însfârºit, la 16 ianuarie 1945, cândautorul noteazã pe manuscrisulacesteia: „Actul al II-lea ºi al III-leaau fost scrise în refugiu laCraiova, sub acoperãmântul ospi-talier al D-nei Aneta Vorvoreanu“.Tipãritã târziu ºi fragmentar (maiîntâi actul al II-lea în Ateneulbãcãuan din noiembrie 1994),Neliniºtea doamnei – comediescrisã cu nerv, tonifiantã prinantren ºi optimism – este poatesingura dintre capodoperele luiIon Luca rãmasã, pânã astãzi,nereprezentatã scenic...
Anii care au urmat, 1945-1947,au însemnat o etapã fastã pentruIon Luca ºi opera sa, fiind jucat întoate cele trei teatre existenteatunci în Capitalã: TeatruluiNaþional (Femeia Cezarului ºiNãframa iubitei), Teatrul Nostru(Delta blestematã) ºi TeatrulArmatei (Ciocanul fermecat). Laînceputul anului 1948, va intra înrepetiþii la Teatrul Naþional dinBucureºti, ºi drama Dumitra,inspiratã din evenimentele revo-luþiei de la 1848, al cãrei centenarse aniversa atunci, dar care n-amai apucat sã vadã luminile ram-pei, întrucât autorul ei va fiexpulzat, fãrã nici o explicaþie, dinviaþa teatralã româneascã.
Vãzându-se „scos din teatre“ –cum însuºi va spune – Ion Lucase apucã sã trimitã forurilor cultur-ale, administrative ºi politice(inclusiv lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi ambasadorului U.R.S.S. laBucureºti), o serie de memorii,însoþite de liste de lucrãri, dintrecare câteva se pãstreazã ºi azi laMuzeul din Suceava. Cel dintâi, înordine cronologicã, poate fi plasatla sfârºitul lui 1949, întrucât listabibliograficã se încheie cu lucrãricreate în aceastã perioadã.
Dupã 1950, retras la VatraDornei, în vila de pe stradaParcului nr. 37 (actualmente –
Casã Memorialã), pe care oînchiriase în 1940 ºi o dobândisedefinitiv în 1946, cu sprijinul pri-etenului sãu, ministrul LucreþiuPãtrãºcanu („marele comunistromân“, cum îl numea, admirativ,dramaturgul), Ion Luca se apucãsã scrie o serie de comedii într-unact „inspirate din viaþa de muncãºi luptã a socialismului“, con-formiste ºi oportuniste, destinate,probabil, formaþiilor artistice deamatori, între care Moº IonGrãmadã, Cuscrii Gherghinei,Naºul Ioanei, Nivela, Titanii ºialtele, rãmase în manuscris ºinejucate vreodatã. Acestora li seadaugã alte câteva creaþii cevamai izbutite, unele scrise chiar cumãiestrie dramaturgicã aprecia-bilã, cum ar fi Sunt flori caremijesc toamna (în colaborare cuMihail Novikov), Gluma, Ghiftarii,Socoteala lui Tarabã, Colegi declasã (în colaborare cu IonBãnuþã) ºi Iubire învrãjbitã.
În sfârºit, în anii „obsedantuluideceniu“, Ion Luca definitiveazã,la Vatra Dornei, ºi câteva remar-cabile drame istorice, între careLeana vrãjitoarea, Pelina, Cuza-Vodã, Doamna Chiajna, Celepatru Marii. În 1963, spre finalulperioadei proletcultiste, apare, laEditura pentru Literaturã, primulvolum semnat de Ion Luca dupã1947, reunind dramele Amon-Ra,Rachieriþa, Moriºca, Pelina ºiApele-n jug. Prefaþa acesteiantologii de Teatru, semnatã deValeriu Râpeanu, se constituie,de fapt, într-un amplu ºi completeseu monografic, având ca obiectîntreaga producþie dramaticã aautorului. Un an mai târziu, înaugust 1964, la Bacãu – oraºul încare Ion Luca trãise aproape ojumãtate de veac ºi în carevãzuserã lumina tiparuluicapodoperele sale teatrale –apãrea revista de culturã Ateneucare, ca ºi în cazul lui Bacovia,Tabacaru, Pârvan sauPãtrãºcanu, va avea un rol decisivîn declanºarea procesului exe-getic atât de necesar receptãriiplenare a creaþiei sale...
Dupã 1965, anul caremarcheazã sfârºitul epocii dog-matice în cultura ºi literaturanoastrã, Ion Luca revine plenar înactualitate, fiind reluate, pescenele unor teatre din Capitalã ºidin provincie, câteva dintre creaþi-ile sale de succes din epoca inter-belicã: Moriºca (la Botoºani,Reºiþa, Ploieºti ºi Bucureºti –Teatrul „Barbu Delavrancea“),Rachieriþa (la Arad), Alb ºi Negru,creaþia de debut a dramaturgului(la Bârlad, în premierã absolutã).Acestora li se adaugã drame mairecente, precum Cele patru Marii(la Bacãu ºi Piteºti), Pelina (laBacãu), Chiajna (la Iaºi) ºi ªcoaladin Humuleºti (la Bucureºti). Dupã1989, din vasta creaþie a dra-maturgului bãcãuan vor mai fi
jucate doar Moriºca (la Bacãu ºi laTeatrul Naþional din Bucureºti),Javra pãmântului ºi FemeiaCezarului (la Bacãu).
În vara lui 1968, ieºea de subtipar, la Editura pentru Literaturã,cel de al doilea volum de Teatruaparþinând lui Ion Luca, sumarulfiind alcãtuit din douã reeditãri(Icarii de pe Argeº ºi Alb ºi Negru)ºi patru creaþii inedite (Cele patruMarii, Chiajna, Cuza-Vodã ºiLeana vrãjitoarea. Tot acum, învara lui 1968, Ion Luca aflãdespre sfârºitul tragic al luiLucreþiu Pãtrãºcanu, un om demare caracter, care-l ajutase multdupã 1945...
La 28 ianuarie 1972, o ºtire dinziarul Scânteia îºi informa cititoriicã în seara zilei respective vaavea loc, pe scena Teatrului „IonCreangã“, premiera piesei ªcoaladin Humuleºti, de Ion Luca. Plecatdin Vatra Dornei cu câteva zilemai înainte, pentru a asista laspectacol, dramaturgul poposise,probabil, la fiica sa Alexandrina,dar la premierã nu va mai ajunge,fiind nevoit sã se interneze, deurgenþã, la Spitalul „Colþea“. Îndimineaþa zilei de 30 ianuarie sestingea din viaþã, la spital. Sicriulcu trupul neînsufleþit va fi trans-portat, cu o maºinã, la VatraDornei, unde va ajunge cu oîntârziere de o zi ºi o noapte, câtstãtuse împotmolit, pe ºosea, dincauza viscolului, undeva pe lângãBuzãu. Cheltuielile de înmor-mântare vor fi suportate deUniunea Scriitorilor, Traian Filip,jurisconsultul instituþiei, ocupân-du-se personal, la faþa locului, deorganizarea funeraliilor...
La 2 februarie, dupã ce fusesedepus, creºtineºte, în bisericã, IonLuca este înhumat, cu o proce-siune modestã, în CimitirulBãrnãrel, din Vatra Dornei. „ªasepreoþi l-au prohodit – îºi va amintiprietenul sãu Valeriu Anania, viitormitropolit al Ardealului –, þãraniil-au dus la cimitir pe un car cu boi,pe drum i-a cântat fanfara mine-rilor de la Iacobeni. Dupã tradiþiacreºtinã a Bucovinei, pentru sufle-tul mortului s-au împãrþit pomeni,trei sute de colaci cu lumânãri“(Valeriu Anania, De dincolo deape, p. 106-107). Cuvântul deadio, din partea UniuniiScriitorilor, a fost rostit de dra-maturgul Mihail Davidoglu. Adoua zi – 3 februarie 1972 –revista România literarã publicãun necrolog Ion Luca, însoþit deun portret al scriitorului, sub sem-nãtura lui Valeriu Râpeanu. Altenecrologuri apar în Ateneul dinfebruarie (Ion Luca. Remember),în revista Teatrul, nr. 2, 1972(semnat de Marin Theodorescu),în ziarul Zori noi din Suceava (6februarie, semnat de GeorgeSidorovici) ºi în Caietele TeatruluiBacovia (martie 1972, semnat deN. Biberi, fostul sãu elev).
În sfârºit, la 14 martie 1972,împlinindu-se 40 de zile de ladeces, lui Ion Luca i s-a fãcut unparastas în biserica „DomniþaBãlaºa“ din Bucureºti, anunþat înziare, la care au participatnumeroºi preoþi ºi admiratori. Înacest punct se încheia dramaexistenþialã a lui Ion Luca, periplulsãu vremelnic pe aceastã lume ºitot aici, în acest punct, debuta,probabil, o altã existenþã, în lumeade dincolo, de peste ape, desprecare nu vã mai putem spunenimic, fiindcã nimeni nu ºtienimic...
Liviu CHISCOP
Ion Luca – 45
Drama existenþialãa unui dramaturg
existenþialist
februarie 2017 13
inedit
PERSOANELEAniºoara.Dina.Roza.Rodica.Viorica.Elvira.JanaSuzi.Directoarea.Supraveghetoarea.ªi alte trei eleve de clasa
opta.Acþiunea se petrece în
repetitorul unui internat de feteprin 1948.
Scena I
1 decembrieScena reprezintã un repeti-
tor într-un internat de fete.ªase bãnci pentru douãspre-zece eleve mari. Un dulap-bi-bliotecã. O uºã, o fereastrã cujaluzele. Un calendar cu foi zil-nice, aratã cu cifre citeþe pânãdeparte, schimbarea zilei.Calorifer.
Dina ºi Aniºoara, eleve de-aopta, în pijamale de culcare,citesc la o bancã din fund. Înnoapte jaluzelele sunt trase.
ANIªOARA.Încep sã nu mai pot…DINA.(Dupã o tãcere, neluându-ºi
Cu greu reîncepe sã citeascã.Tãcere.) Dina! Îmi fug literele…O sãptãmânã. Dormim numaiºase ore. Pe mine m-a sleit. Tueºti mai rezistentã.
ANIªOARA.Fii tare! Nu Mai e mult. Douã
sãptãmâni. Scãpãm de epocatezelor. Înstruneazã-þi voinþa.Trebuie sã biruim. Suntem fetesãrace. Nu avem altã armã-nviaþã decât munca. Munca-ncor-datã. Fãrã ore suplimentare…
ANIªOARA.Trece careva!DINA.(Ascultã la uºã. Face semn
cu degetul la gurã.) Sssst…(Aniºoara, în vîrful picioa-
relor, dupã ce a luat cãrþile, sefuriºeazã dupã dulap. Dina lafel. Trecând primejdia:)
ANIªOARA.(Cu mâna la inimã.) Ah! ªi
emoþiile astea sã nu ne prindã!DINA.Supraveghetoarea…ANIªOARA.Dacã ne prinde, eliminarea
pe-o sãptãmânã. Acum în toiultezelor.
DINA.Curaj. Nu mai pune rãul
înainte. Nu te teme, Aniºoarã!(Aniºoara se aºazã la citit.
Dina, dupã ce aprinde luminatrece ºi ea în bancã.
ANIªOARA.(Liniºtindu-se, cautã pagina
din carte.) Douã sãptãmâni…Astãzi e… (Se uitã la calendar.)Întâi decembrie… Tu eºti maizdravãnã ca mine. E nu am sãrezist… (Se uitã la ceas.)Aproape douãsprezece… Nucrezi?... Sã…?
DINA.Fii tare!ANIªOARA.Sã mergem la culcare?DINA.Eu nu!... Orele astea supli-
mentare sunt o cãlãtorie!...Tata!... Tata e meseriaº. Lu-creazã ore suplimentare sã mãpoatã þine-aici în internat…Mama!... Mama din zori înnoapte ce nu face sã cruþebanii agonisiþi de tata? Mun-ceºte cu gândul la mine… Nu,Aniºoarã! Eu nu merg. La oradouãsprezece, da. Aºa amhotãrât. Cât vor þine tezele. Euam venit aici abia anul acesta.Trebuie sã le dau dovada cãsunt elevã bunã. Tezele suntcel mai bun prilej. Vreau sã-miasimilez materia perfect.
ANIªOARA.(Cãscând.) Eu nu mai pot…
Pânã la unsprezece mã mai þinbine. De la unsprezece…(Cascã.)
DINA.Dacã nu vrei…du-te la cul-
care. Eu nu-mi schimb progra-mul. M-am hotãrât. Pânã ladouãsprezece nu mã miºc dela citit. Nu-mi îngãdui nici oabatere cât de micã de lahotãrâre. Nu…Aniºoarã! Tudu-te. Eu rãmân. Poate aidreptate. Fiecare cu puterilelui. Dacã tu nu poþi…Datoria þi-ai fãcut-o în marginile puteri-lor…Du-te, draga mea. Eu maistau. Sã-mi þin cuvântul pecare mi l-am dat mie…
ANIªOARA.Nu cumva nu e bine ce
facem? Cãlcãm rânduiala inter-natului. E o regulã de viaþã.Somnul e o datorie. Sã nu neprãbuºim sãnãtatea cu neas-cultarea.
DINA.Du-te ºi te culcã. Nu filozofa
împotriva ta. Trebuie sã între-cem pe colegele noastre. ªtiu.Somnul e necesar. Sunt însãmomente-n viaþã când punemîn joc nu câteva ore de somn
pe noapte, ci punem în jocviaþa însãºi. Pentru o izbândãfrumoasã trebuie vitejie. Trebuiejertfã… Vei rãmâne de-aci-nain-te cu mine numai pânã launsprezece. Eu voi continuapânã la douãsprezece. Dar tre-buie! Înþelegi tu? Trebuie sã ne-nverºunãm la învãþat!
ANIªOARA. Mã duc…DINA.Treci! (Aniºoara iese în vîrful
picioarelor. Dina îi spune laureche:) Somn dulce!
ANIªOARA.(Tot la ureche.) Poftã bunã
mai departe la citit.(Dina închide ºi încuie uºa.
Aprinde lumina. κi continuãînvãþãtura. Tãcere lungã. Înstradã, prin fereastrã se audeun fluierat. Un început de cân-tec prea cunoscut. Dina e sus-trasã de la citit numai pentru oclipã. κi continuã truda cuîncordare. Tãcere lungã. Seaude orologiul bãtând oradouãsprezece.
Dina iar ascultã. Se audecineva la uºã. Dina ia cartea,aleargã-n vârful picioarelor ºistinge lumina. Se dã în dosulunui dulap. O cheie intrã ºi seîntoarce în broascã. Miºcarede teamã la Dina. Uºa sedeschide încet. Nu intrãnimeni. Fluieratul de afarãrefreneazã cântecul. Încordarela Dina. Uºa se deschide. Peuºã se furiºeazã o elevã. E înpijamaua uniformã a internatu-lui. Eleva închide uºa cubãgare de seamã. Se duce lafereastrã. Fluieratul a reîn-ceput. Eleva ridicã jaluzeleledomol. Deschide fereastra ºise fereºte din pervazul ei. Opiatrã cu o sfoarã dupã ea esteazvârlitã de-afarã înãuntru.Eleva trage sfoara la capãtulcãreia primeºte un pachet legatcu panglici. Eleva, în grabãdezleagã sfoara ºi o aruncã pefereastrã ºi face bezele scurte,apoi închide fereastra ºi lasãjaluzelele. Prin întuneric elevae de nerecunoscut. Terminândcu fereastra, ia pachetul ºi iesedin repetitor, strângând darul lapiept cu drag. Încuie uºa. Dinase miºcã la locul ei. Vine labancã. Rãsuflã uºuratã.)
DINA.Pfui!...(Se uitã la uºã, se duce la
ea. Ascultã, aºteaptã. Scoatecheia, descuie cu bãgare deseamã ºi iese trecând în salã.încuie uºa la loc.)
Cortina.
Scena II
2 decembrieAcelaºi repetitor, toatã
noaptea. Din cele dousprezeceeleve, cinci fac grup stând înbancã, Dina fiind la mijloc. Dinale explicã la matematici. Altetrei eleve având pe Roza lamijloc, mãnâncã bomboane ºifructe zaharate. Alte patru staurisipite. Una dereticã în pupitru,alta e ocupatã, alte douãcitesc.
DINA.Aºa!... Acum scãdem…
(Scrie.) 4 din 6, 2; 9 din 13, 4; 7din 7, 0; 8 din 9, 1; 15, 15…151042!... Rezultatul din carte!Aþi vãzut?
ANIªOARA.Eu tot aºa am lucrat. Mi-a
dat 15104,2.DINA.Ai despãrþit undeva greºit
zecimalele.RODICA.Sã fie-a naibii! Mi-a ieºit…
aiurea!DINA.Dã-mi sã vãd! (Se uitã-n ca-
ietul Rodicãi.)JANA.(Rozei.) Mie-mi plac fructele
zaharate la nebunie!... Moºultãu are gusturi alese!
SUZI.Mie-mi plac fondantele!...
Vai, ce fondate!... Dragã Roza!Rafinat om mai e moºul tãu!
ROZA.Mie-mi plac ºi unele ºi
altele!... Nu-aºa? Moºul meu…O! De l-aþi cunoaºte…Om dis-tins!... I-aºa bogat!... Eu am sã-lmoºtenesc!
Ion LUCA
Cheia falsã
• continuare în pag. 14
Conform bibliografiei întocmite de noi ºi incluse înmonografia Drama lui Ion Luca (Ed. „Bacovia“, 2013,pp. 256-320), scriitorul bãcãuan este autorul a numai puþin de 62 de creaþii dramatice (piese de teatru,librete de operã, scenarii radiofonice ºi cine-matografice), dintre care 25 au fost publicate în vo-lume sau în periodice, iar 37 – rãmase în manuscrisºi pãstrate la Muzeul din Suceava – sunt încãinedite. Între acestea din urmã se aflã ºi Cheia falsã,menþionatã, pentru prima datã, în lista bibliograficãdin volumul Ion Luca „Alb ºi negru“, editat ºi prefaþatde Sanda Anghelescu-Magoº (Ed. „Minerva“, 1976,p. 450). Într-o notã de subsol, editoarea precizeazãcã a utilizat o „listã întocmitã de autor“. Este vorba,cu siguranþã, de o listã intitulatã Teatru, cuprinzândtitlurile adnotate a 37 de piese de teatru, datatã „sep-tembrie 1961“ ºi semnatã „Ion Luca. Scriitor dra-maturg. Uniunea Scriitorilor din R.P.R.“. Lista încauzã a fost anexatã atunci unui Memoriu pe careIon Luca, indignat de faptul cã fusese „scos dinteatre“, cum însuºi se exprima, l-a trimis luiGheorghe Gheorghiu-Dej... La poziþia 15 dinmenþionata listã (inclusã ulterior de M. Cosmescu-Delasabar în cartea sa Ion Luca. Omul ºi opera, Ed.„Grigore Tabacaru“, 2000, p. 175) se aflã Cheiafalsã, având urmãtoarea adnotare: „O piesã cu rolurinumai pentru femei, inspiratã din viaþa ºcolarã.Acþiunea se petrece într-un internat de fete.Lucrarea poate fi oricând adaptatã la viaþa de ultimãzi“. Într-adevãr, Cheia falsã e singura dintre creaþiiledramatice ale lui Ion Luca având numai personajefeminine, întrucât e inspiratã – cum însuºi pre-cizeazã – din viaþa unui „internat de fete“, mai precis– internatul unei ªcoli Normale de Învãþãtoare,mediu familiar autorului, care lucra de mai bine deun sfert de veac într-o astfel de ºcoalã, ca profesorde religie, drept ºi filozofie. Dacã pentru alcãtuireaaltor scrieri dramatice simþise nevoia unei documen-tãri prealabile temeinice (în biblioteci, în arhive sauchiar pe ºantierul oþelãriei de la Hunedoara, sau alhidrocentralei de la Bicaz etc.), de data aceasta înªcoala de Fete era în elementul sãu, era la el acasã,cum s-ar spune. Cãci, dupã ce funcþionase câþiva anila ªcoala Normalã de Bãieþi din Bacãu (unde fusesechiar director), se transferase, începând cu 1 sep-tembrie 1922, la ªcoala Normalã de Învãþãtoare dinacelaºi oraº, desfãºurând aici o intensã activitateculturalã extracurricularã. Înfiinþeazã acum ºi oSocietate de propagandã culturalã „Sfinþii Împãraþi“,cu care va întreprinde turnee de succes prin þarã(Basarabia, Bucovina, Banat), constând în concerte,conferinþe ºi reprezentãri teatrale. În cadrul acestormanifestãri îºi va descoperi Ion Luca vocaþia pentruteatru...
Devenitã notorie, activitatea sa intensã de anima-tor cultural va determina conducerea MinisteruluiEducaþiei sã-l numeascã, în 1945, inspector încadrul Direcþiei Aºezãmintelor Culturale, având mis-iunea de a îndruma cãminele culturale din þarã. La31 august 1946, Ion Luca e detaºat, în continuare, înMinister, de data aceasta cu misiunea de a îndrumaviaþa artisticã ºcolarã „în toatã þara“, dupã cum semenþioneazã în decizia de numire. În sfârºit, la 17ianuarie 1948, Subsecretariatul de Stat al EducaþieiTineretului din acelaºi Minister îl însãrcineazã pe IonLuca sã scrie „teatru pentru tineret“ (ceea ce el ºifãcuse deja cu Ciocanul fermecat, care se juca atun-ci cu succes la Teatrul Armatei din Bucureºti), „pânãla sfârºitul anului ºcolar 1947-1948“. Era, fireºte,încã un subterfugiu pentru a-ºi prelungi concediul decreaþie, fãrã a-i fi afectat salariul de profesor laªcoala Normalã de Învãþãtoare din Bacãu.
Exigent cu sine, corect ºi conºtiincios, Ion Lucase strãduieºte sã-ºi respecte, în continuare, angaja-mentele asumate faþã de Ministerul Educaþiei, scri-ind acum încã o piesã pentru tineret – Cheia falsã,care este – dupã ºtiinþa noastrã – nu doar singuradramã din literatura românã „cu roluri numai pentrufemei“, ci ºi singura operã inspiratã din viaþa uneiºcoli de fete. Precursor al existenþialismului în lite-ratura noastrã, Ion Luca este creatorul unor perso-naje cu pronunþatã personalitate, existenþe excep-þionale de o mare complexitate, lipsite de stridenþe.În multe dintre piesele sale se impun puternice ca-ractere dramatice, îndeosebi femei, al cãror sufletautorul se pricepe a-l descifra ca nimeni altul în dra-maturgia noastrã. Excelent creator de personajefeminine, vãdind o evidentã propensiune pentruacestea, Ion Luca face dovada unor temeinicecunoºtinþe în domeniul psihologiei feminine, al inves-tigãrii sufletului feminin. El rãmâne, în literaturanoastrã, maestrul necontestat al portretizãrii unoreroine memorabile. Iar Cheia falsã nu face excepþie.Ca ºi în cele mai multe dintre dramele sale, ºi aicifemeia stã la temelia intrigii, fiind principalul actant,ºi tot prin ea se rezolvã conflictul. În drama ºcolarãde care ne ocupãm aici, conflictul se contureazã înjurul a douã fete din clasa a VIII-a (clasã terminalã aªcolii Normale) – Dina ºi Roza – veritabili lideri deopinie în jurul cãrora se grupeazã, dupã preferinþe,celelalte eleve. Nu ne propunem însã a dezvãlui aicisubiectul dramei, deosebit de interesant ºi incitant,cu o acþiune antrenantã, plinã de suspans. Creaþiede maturitate a autorului, beneficiind atât de îndelun-gata sa experienþã la catedrã, cât ºi de cea scri-itoriceascã, Cheia falsã – montatã într-o viziune regi-zoralã adecvatã, modernã – ar putea obþine, cu si-guranþã, un binemeritat succes de public pe scenaoricãrui teatru din þarã.
Liviu CHISCOP
inedit
februarie 201714
(Cella se apropie de grupulRozei.)
DINA.Uite! Am gãsit! Aici. Vezi?
(Se uitã cu celelalte) Ai vãzutcum am fãcut eu…
CELLA.Bravo! Mâncaþi!... Roza!
Dã-mi ºi mie!ROZA.Cine are mãnâncã! (Molfãie
sfidând.)CELLA.ªi mie nu-mi dai?ROZA.Da tu-mi dai mie?CELLA.Eu n-am nici pãrinþi, nici
rude bogate ca tine. N-are cinesã-mi aducã aºa bunãtãþi.
ROZA.N-are cine?CELLA.Nu.ROZA.Cautã-þi!CELLA.Cum sã-mi caut?ROZA.Cine cautã gãseºte!CELLA.Spui prostii!...(Pofticioasã.)Hai, îmi dai?ROZA.N-am pentru toatã clasa.CELLA.Mãcar sã gust. Nu fii rea!ROZA.Na, poftim! Sã nu zici cã-s
rea! (Îi întinde o fructã, atâr-nând-o de o codiþã.) Muºcã!
(Cella cu gura cãscatãcearcã sã muºte. Roza tragefructa ºi râde zgomotos. GrupulDinei se uitã la Roza.)
CELLA.Îþi baþi joc de mine!ROZA.(Râzând) Ce vrei? Mãcar
CELLA. (Luând-o)Nebunã mai ieºti!ROZA.Vrei sã spui: capricioasã?CELLA.Totuna!ROZA.E mai ºic vorba: capricioasã.CELLA.Cum vrei! (Mãnâncã.)ROZA.(Vãzând grupul Dinei cã se
uitã spre dânsa, îºi atârnã dea-supra gurii o parã zaharatã ºiapoi înfulecã provocator.)
Vã fac poftã?(Tãcere. Grupul Dinei se
miºcã aºteptând de la Dina unrãspuns.)
DINA.(Ironic) Îþi facem poftã?ROZA.Ce poftã? Eu…uite! Am!DINA.Ce faci tu, nouã nu ne
stârneºte nici o poftã. (Muº-cãtor.) Dar ce facem noi? Nu-þitrezeºte poftã?
ROZA.Sã buchesc aºa cum buchiþi
voi?DINA.Nu intereseazã cum chemi
tu învãþatul. Dispreþuieºte-ldacã vrei. Nouã ne place! ªidacã fãlcile tale mestecã dulci-urile-acelea cu-atâta plãcere,crede! Mintea noastrã e tot aºa
de lacomã la mestecatulînvãþãturii. Ne face plãcere…Zic bine, fetelor?
GRUPUL DINEI.(Fiecare câte-o replicã, în
acelaºi timp. Da, da! Aºa-i!Fireºte! Ne face plãcere! Sigur,sigur!)
ROZAÃsta-i argumentul buche-
rilor. De când lumea!... Poftãbunã la tocit!
DINA.Poftã bunã la lene!ROZA.Þi-e ciudã!DINA.Ciudã?!ROZA.Cã n-ai ºi tu!DINA.Crede-mã. Sunt indiferentã.ROZA.Cunosc eu pe cei care n-au…
Invidioºi!DINA.ªi eu cunosc pe cei ce au.
Cred cã alþii îi invidiazã. Leplace sã creadã! Li se-nmul-þeºte saliva când ºtiu cã alþii seuitã la ei cu jind… Roza! Nu teinvidiez. Noi ne pregãtim pen-tru viaþã socotind viaþã o luptã.Tu te pregãteºti pentru viaþã,socotind-o un fel de ospãþ.Huzur parfumat!
ROZA.(Sbucneºte în hohot.) Ei!
Acum îmi placi! Dina, profe-soara mea de moralã! Maibine, ce zici, Dina? Mai bine sãtrãim în pace. Uite… Sã-þiservesc niºte fondante. (Seduce la Dina)
DINA.De ce numai mie ºi nu la
toate?ROZA.La toate?!... La toate nu pot.
N-am atâtea.DINA.N-ai? Renunþ!ROZA.Hai! Nu fii rãutãciosã!
gând. Se uitã apoi la celelalte.)Atâta dãrnicie la tine?!
ROZA.Dacã dau la toate, iei?DINA.Da. Iau.
ROZA.Bine. Dã-le tu! (Îi întinde
cutia. Dina vrea s-o ia, darRoza o reþine.)
DINA.Cum vrei.ROZA.Cu o condiþie.DINA.Ce condiþie?ROZA.Vãd cã þii la prietenele tale.
Dacã le dai tu, e ca ºi cum le-aida din partea ta. Sunt bom-boanele tale. ªtii…
DINA.ªi ce?ROZA.Cum, bomboanele tu le ai de
la mine…DINA.Fireºte. De la tine.ROZA.Dacã le ai de la mine…
Atunci îþi cer ºi eu ceva înschimb.
DINA.(Retrãgând mâna.) Ce-mi
ceri?ROZA.(Negustoreºte.) Îþi dau o
cutie de fondate aproapeplinã…
DINA.(Curioasã de târguiala
Rozei.) Da…ROZA.Tu eºti pregãtitã pentru teza
de matematicã. Iatã condiþia!Sã-mi dai la tezã o fiþuicã.. Eunu m-am pregãtit.
GRUPUL DINEI.(Exclamã.) A!... (Unele râd)DINA.(Se-ncleºteazã de mândrie
ºi priveºte pe rând fetele dinceata ei.) Primiþi astfel de bom-boane?
GRUPUL DINEI.(Câteva pe rând, apoi toate.)
Nu! Nu! Nu!! DINA.Bomboanele tale sunt deli-
cioase. Pãcat. Le-ai scãpat pejos. S-au murdãrit. Nu pot fiservite doar decât… (Cu scâr-bã.) la porci! (Tãcere. Rozaprimeºte refuzul ºi dispreþulDinei cu o atitudine de-nfruntare obraznicã.)
ROZA.De la o rea crescutã nu mã
puteam aºtepta la altceva.(Pleacã înþepatã la locul ei.)
DINA.Desigur. Dacã aºa cum
creºtem noi în muncã ºi-nnevoi înseamnã rea-creºtere,da, Roza, nu mã-ndoiesc: Tu aicea mai bunã creºtere.
ROZA.(Mereu înþepatã.) Mã rog!...
Vrei sã fii ironicã… Bine mi-aspus mama. Sã nu-mi pun încârd cu toate nespãlatele!
DINA.(Sãrind jignitã în mijlocul
indignãrii celor din ceata ei.)Cum?!
ROZA.A! Iartã-mã. Nu eºti nespã-
latã. Te duce cu rândul la baie.
(Se-ntoarce la Cella.), te rog, iatu… Cu tine mã-nþeleg… Nuaºa? La tezã…? (Cella ia obomboanã, apoi altele.)
DINA.Bine mi-a spus tata. Nu-i
orâtanie mai scârboasã caomul crescut în trândãvie!
CELLA.(Rozei.) Minunate! (Mã-
nâncã)ROZA.Nu-aºa? Dacã nu zece, cu
fiþuica de la tine mãcar opt?Nu?
CELLA.(Mâncând lacom.) ªtiu eu?
Vom Vedea!ANIªOARA.Las-o-ncolo! Sã ne cãutãm
de-nvãþãturã!RODICA.Revoltãtoare!ANIªOARA.Îmi clocoteºte sângele.VIORICA.Obraznicã!ELVIRA.Dacã-i rãsfãþatã…RODICA.ªi-mbuibatã.VIORICA.Leneºa!DINA.Putoare!ROZA.(Mulþumitã cãtre ale ei.)
Uitaþi-vã la ele. Fierb!... Lasã-lesã fiarbã. κi iau nasul lapurtare. Aºa-i dacã le pune alã-turea de noi. Au fost învãþate lateucã. Sunt îndrãzneþe aici.Uitã cã-s un neam prost. (Janaºi Suzi iau ºi ele bomboane.) A!Sã vã mai arãt ceva! (În tainã.)Sã le fac sã crape de necaz.
JANA.Ce mai ai?SUZI.Tot de la moºul tãu?CELLA.(Molfãind, tot la zaharicale
una dupã alta ºi vorbeºte cugura plinã.) Tare-s bune!Trãiascã moºul tãu! Aºa moºmai zic ºi eu!
(Roza scoate din fundulpupitrului o cutioarã.)
Dina.(Cãtre ale ei.) Problema
142.ANIªOARA.Þi-a ieºit.VIORICA.(Dinei.) Sã vedem cum ai
rezolvat-o.ROZA.(Scoþând cutioara de sub
lucrurile care o acopereau.) Osurprizã!
JANA.Ce-anume?SUZI.Aratã-ne!ROZA.Trei rujuri! Trei nuanþe!JANA.Rujuri! (Râde.)SUZI.I-ai cerut lui moºu-tu rujuri?
Ce nevoie ai de rujuri?
• urmare din pag. 13 Ion LUCA
Cheia falsã
•• II ll iiee BBooccaa –– MMããrruuccaa
inedit
februarie 2017 15
ROZA.Moºul meu e un mare
înþelegãtor de suflete. Peda-gog! Om adevãrat superior.Þine sã mã deprindã cu totdichisul femeiesc. Sã apar însocietate, nu stângace! Mi-atrimis trei nuanþe sã-ntre-buinþez pe cea care-mi ºademai bine.
(κi pregãteºte oglinda ºi serujeazã.)
Uitaþi-vã! De la el am ºirevista asta. Are un capitol:„Rujatul modern.“
JANAA? Da?!SUZI.(Uitându-se în revistã.)
Interesant. În culori.ROZA.Diferite forme de buze…
Mie-mi plac astea. Au ceva las-civ, turburãtor, voluptuos. Ceziceþi?
JANA.Mie-mi plac buzele astea.
Parcã-s mai provocatoare. SUZI.Vai astea! O! Nostime! ªi…
enigmatice! Nu?ROZA.Astea?SUZI.Da.JANA.Tot mai interesante sunt
astea. O condiþie principalã.Buzele sã fie provocatoare!
ROZA.Staþi, sã le fac pe cele care-mi
plac mie. Sã vedeþi. Eu amdreptate! (Jana ºi Suzi ur-mãresc pe Roza cu interes.Cella se îndoapã, profitând deneatenþia Rozei.)
DINA. Staþi, staþi…Parcã-i altfel…
Sã mã uit în caiet…ROZA.Pe data viitoare…JANA.Altã surprizã…SUZI.A, da…ROZA.I-am scris de niºte parfum.JANA.I-ai scris?ROZA.(Observând cã a greºit.)
Scris?... A, da. I-am scris. SUZI.Parcã, moºul tãu vine la
cancelarie. Astea nu þi le-aadus chiar el?
ROZA.Ba da, dar …nu mi-a venit
sã-i spun direct. Sã-i cer par-fum…dã! Nu pot fi chiar aºa deîndrãzneaþã. Sunt eu, dar nuchiar aºa…A venit o cunoºtinþãde-a lui la cancelarie. A vorbitcu o profesoarã pentru mine.
JANA.Înþeleg.SUZI.I-ai dat scrisoarea prin
cunoºtinþa aceea.ROZA.Fireºte. Prin scrisoare cura-
jul îþi vine mai uºor. (Tãcere încare Roza îºi trage ultimilecreionãri.) Încã puþin… (Se uitãîn jurnalul de modã, apoi iar înoglindã.)
DINA.Ce Dumnezeu am fãcut?ELVIRA.Ei da! Nu vezi?DINA.Ce?
ELVIRA.Fracþia a treia.DINA.A treia?VIORICA.Da, da! Ai copiat greºit.RODICA.Greºit, greºit.DINA.La numitor. 1377! De la în-
ceput am luat-o razna.ROZA.(Oglindindu-se.) Gata!JANA.Gata?!SUZI.Sã te vedem!ROZA.
Într-o clipã! Mai am ceva!...(Scoate din cutie niºte cercei,un colier, o brãþarã. ªi le puneîn admiraþia celor douã.)
JANA.O, cercei!SUZI.Vai, ce frumoºi! Culoarea
ochilor tãi!JANA.Colier!SUZI.BrãþarãROZA.(Se ridicã ºi face schime
care de care mai provocatoare,de aroganþã, sãruturi schi-þate...) Ce ziceþi? Mã prinde?(Cella-ºi lasã mâncatul ºi seuitã cu gura cãscatã la Roza.)
CELLA.Tii!(Jana ºi Suzi izbucnesc în
hohot ºi bat din palme.)JANA.Minunat! Bravo, Roza!SUZI.(În acelaºi timp) Superbã!
Graþioasã!JANA.Se cunoaºte cã ieºti fatã de
elitã!SUZI.Fatã de salon!(Dina ºi grupul ei ca ºi cele-
lalte eleve se iutã la Roza..)ROZA.Ce spui Dina? Nu-s mai
interesantã decât o problemãde matematicã?
DINA.Nu te pot asemui cu o pro-
blemã de matematicã. Maicurând sameni cu o problemãde… zoologie!
ROZA.(Cu o miºcare rãutãcioasã.)
Cu ce problemã de zoologie?DINA.Caut-o la capitolul: Maimuþe!
(Grupul ei râde.)ROZA.(Dupã o miºcare de necaz,
sfideazã.) ªtiu. Iar þi-e necaz.Vulpea când n-ajunge lastruguri spune cã-s acri.
DINA.Nu doresc sã am ce ai… ªi
mai ales nu doresc sã am ceai… (apãsând.) aºa cum ai!
ROZA.(Rupt.) Ce vrei sã spui?DINA.Exact ce-am spus. Nu
doresc sã am aºa cum ai tu.(Aratã fereastra.) Cunoºti fe-reastra? (Toate se uitã la fe-reastrã nedumerite.)
ROZA.(Stãpânindu-se, priveºte ºi
ea fereastra.) Ce fereastrã?DINA.Ea cunoaºte secretul cado-
urilor tale sfidãtoare. (Interes la toate fetele.)GRUPUL DINEI.Ce fereastrã?GRUPUL ROZEI.Ce fereastrã?DINA.De unde ai cadourile astea?ROZA.Nu te priveºte!DINA.De la moºul ei? (Ironic.)
Care moº?SUZI.Ruda ei. Nu poate-o rudã
sã-i aducã un cadou?ROZA.(Dinei.) Vrei sã însinuiezi?
(Ameninþãtor.). Ia seama!DINA.O rudã nu trimite cadouri pe
fereastrã în timpul nopþii.ROZA.Îndrãzneºti? Vrei sã spui cã
darurile astea sunt…?
DINA.De la o rudã care n-are cura-
jul sã vinã la cancelarie sã þi ledea-n vãzul tururor.
ROZA.(Vine ameninþãtoare la
Dina.) Dina! Spune rãspicat:Darurile astea sunt de la uniubit! Nu?
DINA.Le-ai primit pe fereastrã!ROZA.De unde ºtii?... Ia seama!
Dacã tu cutezi sã-mi terfeleºticinstea, eu ºtiu sã rãspund cuvârf ºi-ndesat!
DINA.Am vãzut când o elevã a
primit un pachet pe fereastrã ladouãsprezece noaptea. Lucru-rile care ni le arãþi sunt din ace-lea care nu-s îngãdinite într-uninternat de fete. Prin urmare…
ROZA. (Apãsat.)Cu ce dovedeºti cã am fost
eu eleva care a primit, dupãcum spui tu, un pachet pe fe-reastrã?
DINA.Am vãzut.ROZA.(Mai apãsat.) Dovada cã ai
vãzut!DINA.Ce dovadã mai bunã decât
ochii mei?ROZA.Nu, nu, nu! Poveºti, poveºti!
Dovadã cã ochii tãi au vãzut!De unde ºtim cã n-ai iscoditpovestea cu fereastra? (Cu dis-preþ.) Eºti sãracã. De necaz cãnu ai ce am eu, îþi verºi fiereacercând sã-mi murdãreºti cin-stea… Dar dacã e vorba cã-nrãutatea ta umbli sã calom-niezi, aºteaptã! Calomnia sepedepseºte! (Se duce iritatã labanca ei. κi scoate nervos cer-ceii, colierul, brãþara. κi ºtergerujul de pe buze.)
DINA.Am vãzut. Judecata cea mai
simplã îmi spune cã tu eºtiaceea pe care am vãzut-o.
ROZA.(ªtergându-se.) Aºteaptã
cã-þi arãt eu! Ai sã vezi îndatã!S-a vãzut þoapa între fete defamilie. Poftim! Sã ne îm-proaºte cu calomnii. Spun eudirectoarei. Ai vãzut. Lasã.Dovedeºte ce-ai vãzut. Am sãchem pãrinþii. Cea mai mareavere a unei fete este repu-taþia. N-am venit aici la internatsã ies compromisã de o go-lancã fãrã conºtiinþã. Dacã nueºti pedepsitã, înseamnã cãnicio fatã de condiþie nu maipoate sta într-un atsfel de inter-nat!
ANIªOARA.(ªi grupul ei sunt prinse de
îngrijorare. Dinei:) Dragã, aivãzut cã-i ea?
DINA.N-are cine fi alta.ANIªOARA.Dar dacã directoarea-þi cere
dovada… Vezi… chiar dacã aidreptate, dacã n-ai dovada…
DINA.Logica-mi spune.ANIªOARA.Logica, logica. Fãrã do-
ANIªOARA.Roza!ROZA.Ce?ANIªOARA.Stai! nu te pripi! (Dinei) Gân-
deºte. Dacã spui directoareiîntâmplarea cu fereastra, aflãcã vii noaptea cu cheia falsã.Chiar dacã nu te pedepseºtepentru calomnie, ne pedep-seºte pentru cãlcarea regula-mentului ºi pentru cheia falsã!N-ai sã mai poþi veni nici tu nicieu sã lucrãm ore suplimentare.
nia (Schiþeazã plecarea.)ANIªOARA.Nu, stai! (Roza se opreºte.)
Dina! Ia seama! Cheia falsã.Munca suplimentarã. Noi nuînvingem decât prin muncã.
DINA.Sunt convinsã cã-i ea!ANIªOARA.ªi eu. Dar ce folos? Dacã
izbucneºte scandalul, dovadãîmpotriva ei nu ai, dar împotri-va noastrã este însãºi mãrtu-risirea ta. Cheia falsã…
ROZA.Dina! Retrage afirmaþiile
calomnioase!ANIªOARA.(Dinei.) Sã nu pierdem
nãdejdea. Poate vom avea ºidovada. Acum nu uita: Tezele!Pleacã fruntea o clipã.Dreptatea va veni! Dar acum...
ROZA.Pentru ultima oarã mai
întreb: Retragi afirmaþiilecalomnioase?
DINA.(În aºteptarea încordatã a
tuturora, Dina se înfrânge pesine.) Retrag.
ROZA.Aºa, da!(Miºcare de satisfacþie la
Roza ºi la prietenele ei. Încrân-cenare dramaticã la Dina ºicelelalte.)
Cortina.•• II ll iiee BBiiccaa –– FFaammii ll iiee
comentarii
februarie 201716
Constituindu-se într-o ple-doarie pentru funcþionalitatea, ºiîn contemporaneitate, a unorconcepte operatorii precumreprezentare, imagine, ºi sim-bolizare, cartea „Estetica întremediere ºi sintezã“ (Ed. Limes,2016) reprezintã al doilea tomdintr-un triptic de esteticã gene-ralã proiectat acum mai bine deun deceniu de Mircea Muthu.Este vorba despre un studiu demetaesteticã sau de esteticãesenþialistã, în sensul cã profe-sorul clujean de esteticã seapleacã aici nu doar asupraapariþiei de forme noi de expre-sie în procesul istoric al evoluþieiartelor, ci ºi asupra manierei încare concepte noi ºi criterii axio-logice se ivesc în urma evaluãriiºi interpretãrii datelor ce valori-ficã tot ce e viabil în esteticatradiþionalã.
Mircea Muthu crede încapacitatea de intermediere aesteticii în tentativa ei demenþinere a dialogului dintreartã ºi non-artã, precum ºi depãstrare intactã a locului sãu cir-cumscris în industriile culturalede astãzi, dupã ce a fost ero-datã, încet dar sigur, nu atât efi-cienþa, cât structura esteticiigenerale. Esteticianul nostru cir-cumscrie câteva trãsãturi vizândcaracterul socio-istoric ºi ideo-logic al acestui fel de industrii ceduc la riscul de a se pierdespecificul bunului spiritual pro-priu-zis: „Spectrul acesteiacuprinde cultura (tele)vizualã,care a re-gramaticalizat prero-gativele radioului ºi ale cinema-tografului; cultura electronicã,perfecþionatã de hackeri; culturacomputerului atotcuprinzãtor,incluzând hiper-textul, dar ºijocurile pe calculator, culturacyberspaþiului º.a. – toateadunate sub umbrela permisivãa culturii divertismentului, înbunã mãsurã americanizat, cecaracterizeazã Post/postmo-dernismul. [...] Astfel, romaneclasice sau moderne sunt com-primate, reþinându-se mai cuseamã cota de senzaþional,serialele TV ajung la sute deepisoade, aluvionând bova-risme ºi refulãri diverse, copiileunor tablouri sunt doar o mobilãîn casã º.a.“ (p. 178).
Ca orice profesionist aldomeniului, Mircea Muthunutreºte convingerea cã esteti-ca nu va dispãrea, în calitateasa esenþialã de a fi conºtiinþa desine a artei ca fapt antropologic.ªi aceasta, chiar dacã ea (este-tica) împãrtãºeºte destinul,actualmente pus la îndoialã, alunei bune pãrþi din filosofia decare rãmâne legatã osmoticîncã de la începuturi. De aici,recuzarea fireascã din parteaautorului cãrþii a numeroaseloraserþiuni referitoare la dispariþiaesteticii generale ºi care, dindisciplinã canonicã, focalizatãpe studierea categoriilor este-tice, îºi deviazã vãdit cursulînspre studierea intervalelor ºi acorespondenþelor/convergenþelorce leagã, de fapt, sistemele sim-bolice, respectiv mitul, limba,ºtiinþa ºi arta.
Desigur, Mircea Muthu esteconºtient cã, în epoca actualã, alipsei de interes faþã de ºtiinþeleumaniste, nu se mai poate
apãra cu eficienþã statutul uneidiscipline cu îndreptãþite pre-tenþii universaliste ºi se întreabãcu justeþe ce poate face, înacest context, estetica generalãcu categoriile ºi conceptelesale, care au fost operatorii timpde mai bine de douã secole.Astãzi, chestiuni fireºti despreunicitate, creativitate, originali-tate sau despre existenþa încã aentitãþilor distincte (specificnaþional, canon literar-artistic)nu îºi gãsesc rãspunsuri con-vingãtoare în faþa unor ideologiiagresive, nãscocite de in-dustriile culturale ºi pe careajung pânã la urmã chiar sã leinstrumenteze.
Ceea ce nu înseamnã cã pro-fesorul clujean nu este fermconvins cã, în cadrul culturilordialogice actuale, se poatearmoniza raportul dintre teo-retizarea categorialã (ce þine deistoria esteticii) ºi înþelegereanuanþatã a praxisului artistic(aparþinãtor esteticului) în con-textul general al creativitãþii.Astfel, dacã „bufniþa Minervei îºiia zborul dupã cãderea nopþii“(citat din Hegel, preluat în exer-ga primului tom al tripticului), iarestetica sistematicã (filosoficãº.a.) a apãrut dupã Homer ºi nuînaintea lui, de astã datã – fertili-zatã fiind ºi de rafinarea esteti-cilor aplicate – conºtiinþa de sinea artelor ca dat antropologicfiinþeazã nu „post festum“, ci însincronie variabilã cu dinamicageneroasã a intervalurilor, dar ºia convergenþelor. Or, în post-modernitate – când tendinþa derelativizare ºi de prezentificareduce la o lipsã de preocuparepentru selecþie ºi ierarhizãri,generându-se proliferarea stilis-ticã ºi tematicã – au loc atâttranslaþiile reciproce, cât ºi influ-enþele exercitate de canoaneleîn vogã. Fenomen explicabil cuatât mai mult cu cât raporturiledintre ºtiinþe ºi arte devin ade-sea interºanjabile: primele ajungsã inventeze, iar artele pot oferipremoniþia descoperirilor.
Într-o atare gramaticã fluidã,nu trebuie sã mire dictatul impusde canoanele mai mult sau maipuþin subsecvente. Este ceeace îl ajutã pe Mircea Muthu sãilustreze maniera în care discur-sul estetic actual ne permite sãînþelegem mai bine cedãrile re-ciproce de specific dintre ºtiinþeºi arte, tutelate de canoanelespaþio-temporale. ªi aceastapentru cã spaþio-temporalitatea,pe palierul duratei medii saulungi, a constituit mereu obiectullaborioaselor analize psiholo-gice, fizice sau fenomenologice.
Se ºtie cã, în ultimele decenii,atractivele performanþe ale cre-ativitãþii tehnologice au pus închestiune achiziþiile creativitãþiiartistice, nevoitã sã reflecte oepocã cãzutã în alexandrinism,în care cultura, pânã acum pre-ponderent creatoare, devine totmai mult comentatoare. Peacest fundal, esteticianul clu-jean îºi pune întrebarea cât decreativã a devenit o bunã partedin literatura ºi cultura postmo-dernã. Iar rãspunsul i se paremulþumitor, deoarece se con-statã cã astãzi nu mai mirã penimeni cât de cât cunoscãtorfaptul cã ºtiinþa a ajuns sã mani-feste – cum spuneam mai sus –spirit creator ºi cã arta tinde sãaibã pre-viziunea descoperirilor.Astfel, ambele domenii intrã înrezonanþã interdisciplinarã ºi îºiîmprumutã principii metodolo-gice ºi funcþionale. Totuºi, încadrul disciplinelor reflexive, totmai disipative în contempora-neitate, estetica de tip tradiþionalcontinuã sã aibã menirea sabine înrãdãcinatã. Iar aceastadeoarece, înainte de a posedarolul sãu sistemic (mai nou,esenþialist), într-o teorie filo-soficã a frumosului, sublimului,urâtului º.a., ea reprezintã o ati-tudine funciarmente antropolo-gicã, în sensul cã rãspundeunor întrebãri existenþiale, puseîn orizontul sensibilitãþii, al afec-tivitãþii. Iatã „consolarea“ luiMircea Muthu ºi a tuturor apãrã-torilor ºtiinþelor umaniste!
Corelatã cu sociologia prininteresul pentru explicitarea ca-racterului relaþional – numitorcomun ºi mod de existenþã alreprezentãrii, semnificãrii ºi sim-bolizãrii –, estetica actualã are,în opinia autorului, sarcina de acircumscrie relaþiile care seinstituie în interiorul creaþieificþionale, dar plecând de laraportul generic, mai apropiat,dintre „poiesis“ ºi „aisthesis“(aici, în dublã ºi complementarãaccepþiune: receptarea cafuncþie variabilã de opera reali-zatã ºi invers). Aceasta, pentrucã, alãturi de celelalte „formesimbolice“, universul simbolic alartei literare, plastice ºi muzi-cale fiinþeazã ca un mediuesenþial de cunoaºtere ºi de(re)construcþie a lumii noastre.De altfel, pentru exerga cãrþii,Mircea Muthu a ales un enunþdin 1945 al lui Mircea Florian:„Arta nu e o esenþã, ci o relaþie“.Ceea ce înseamnã cã obiectulestetic ia fiinþã în cadrul raportu-lui dintre un real corporal (sensi-bil) ºi unul sufletesc (conºtiinþacelui ce simte plãcerea contem-
plaþiei), însã el însuºi, structural,e o confluenþã dintre ireal ºi real,cu dominarea preponderentã acelui dintâi.
Toate aceste mutaþii, schiþatecu precizie de-a lungul studiuluide faþã, nu frâng continuitãþile,numitorii comuni, respectivarmãtura discursului artistic ºidin care sunt selectate de autorcâteva nuclee structurante dinuniversul ficþional, respectiv tri-adele vocalitate–oralitate–scrie-re ºi reprezentare–semnifica-re–simbolizare; apoi imaginea,obiectul estetic/artistic ºi arealulcare le circumscrie–creativitateaartisticã. Ancorat într-o civilizaþiea imaginii pe care o traversãmcu toþii, Mircea Muthu apreciazãgenul proxim ºi diferenþelespecifice în definirea conceptu-lui de imagine actual. În acestscop, este efectuatã o circum-scriere a imaginii într-un contextmai larg decât acela al ficþiona-litãþii, legat de (re)problemati-zarea mimesisului. Din momentce imaginea manifestã caracterduplicitar, fiind ºi reproducere aoriginalului, ºi deviere de laacesta, rezultã o bifurcaremimeticã (înþelegerea imediatãeste înlesnitã de caracterul ima-nent) ºi simbolicã (trimiþândspre un sens transcendent).
Cât de proliferantã a ajunsgândirea simbolicã o dove-deºte, într-un registru diferit faþãde cel cultural propriu-zis, dis-cursul publicitar ca formã speci-ficã ºi adesea agresivã decomunicare socialã. Imagineanu semnificã nimic prin eaînsãºi, este un semn aferent(exemplificabil, mai ales, cuimaginea publicitarã), iar dublasa articulare – prin desen ºiculoare – face oarecum pe-reche, pentru autor, cu aceeaexistentã în semnul lingvistic,prin foneticã ºi semanticã.Persuasivã, iterativã, normativã,adesea tautologicã, recurgândla nuclee simbolice sau la scenefamiliare (cât mai apropiate deavidul consumator), imagineapublicitarã (ce porneºte de laconstatarea cã omul segândeºte pe sine prioritar prinimagini) funcþioneazã de obiceipe palierul duratei scurte. Cutoate cã sintagma „imagine pu-blicitarã“ nu se bucurã, deocam-datã, de un tratament separat îndicþionarele teoretice, MirceaMuthu concede cã ea îºi arelocul sãu ºi cã se bazeazã pe ometodologie interdisciplinarã deordin sociologic, în cadrul ge-neros al studiilor culturale, înplinã expansiune, însã riscând,tocmai de aceea, sã-ºi pulve-rizeze obiectul. Întrebarea
hotãrâtoare dacã se poate con-suma astãzi cultura numaiprintr-un mecanism de piaþãprimeºte, pentru esteticianulnostru, un rãspuns deloc satis-fãcãtor, deoarece metodele deproducþie nu definesc specificulculturii, dar sunt necesare pen-tru a explica de ce aceste indus-trii trebuie sã fie considerate cafiind integrate politicii culturale ºinu doar economice.
Asaltul ideologiilor fabricatede industriile culturale, lãrgireafrontierelor culturii înspre diver-tisment, democratizarea dis-tincþiilor dintre cultura elitistã ºicea popularã, riscul confundãriivalorii culturale cu valoareacomercialã, a(du)lterarea decãtre televiziune a relaþiilorsociale ºi familiale – sunt totatâtea aspecte îngrijorãtoareale contemporaneitãþii pe carele abordeazã Mircea Muthu încartea „Estetica între mediere ºisintezã“. Mediere (în) esteticã ºicâteva consideraþii privitoare laraportul dintre industriile cultura-le ºi esteticã încheie studiul, cu(im)portanþã de preambul la onecesarã privire sinteticã des-pre destinul esteticii generale.
Sesizabilã încã din titlul ales,circumscrierea funcþiei demediere a esteticii face obiectulexcursului din paginile cãrþii defaþã, în care trasarea câtorva„adiacenþe“ teoretice – despreraportul oralitate–scriere, des-pre „ekphrasis“ (reprezentareaverbalã a unei reprezentãrivizuale) sau despre aporiileprozei actuale – rãspunde„asimptotelor“ din primul volum(„Studii de esteticã româ-neascã“ – 2014; ediþia a II-a,revãzutã ºi adãugitã a celei din2005). Nu mai puþin, „restituirileºi reperele contemporane“, exis-tente tot acolo, anunþã cea de-atreia parte a triadei conceputede Mircea Muthu. Volum medi-an, „Estetica între mediere ºisintezã“ se prezintã ca o medi-taþie asupra dãinuirii ºi, implicit,asupra caracterului inovativ alesteticii generale în contextulcultural bruiat, în principal, demultimedia tehnologicã. Ne suntfãcute cunoscute ºi titlurilecâtorva capitole ale ultimuluitom al triadei concepute, pre-cum: „Estetica între comunicareºi anti-comunicare mediáticã“,„Resurecþia etnoesteticii în pro-cesul de performare a disci-plinei“, „Estetica în criza delegitimare a artei“ sau „Esteticaºi caracterul mimetic/anti-mi-metic al artei“.
Cu un discurs teoretizant clarargumentat ºi precis, axat pecontextualizare ºi tipologizãri,esteticianul clujean se miºcãfamiliar în mai multe domenii alecunoaºterii: antropologia, filoso-fia, psihologia, neoretorica,lingvistica ºi chiar informatica ºimarketingul. Actualitatea reflec-þiilor lui Mircea Muthu desprenatura, funcþia ºi structuraobiectului artistic/estetic estedatã de emiterea lor într-un con-text cultural în care apar ºi vorapãrea, probabil, noi categoriinecesare în justificarea, defi-nirea ºi interpretarea viitoarelorgramatici ale imaginarului.
Vasile SPIRIDON
Conºtiinþa de sinea esteticii, azi
ateneu
februarie 2017 17
În 2017 se împlinesc 135 deani de la naºterea gânditorului,sociologului ºi economistuluiªtefan Zeletin. Prima scriere de-dicatã vieþii ºi operei sale îiaparþine cunoscutului elenist, filo-logului clasic Cezar Papacostea,membru corespondent alAcademiei Române, ºi a fosttipãritã în 1935, la un an de lamoartea lui ªtefan Zeletin ºi cuun an înainte de stingerea ful-gerãtoare din viaþã a lui CezarPapacostea. Aceastã bio-biblio-grafie a fost retipãritã abia dupã80 de ani în volumul „Evoluþiagândirii la greci * ªtefan Zeletin.Viaþa ºi opera lui“, EdituraMuzeului Literaturii Române,Bucureºti, 2015, ediþie îngrijitãde Ioana Costa ºi prefaþatã deªerban Papacostea, lansatãanul trecut la Bucureºti, lalibrãria Anticafe Seneca, într-omanifestare comemorativã defrumoasã amintire, dedicatã luiCezar Papacostea de nepoatasa, sculptoriþa DanielaNenciulescu din Milano – Italia,împreunã cu scriitoarea MicaelaGhiþescu, preºedinta FundaþieiCulturale „Memoria“, de aseme-nea descendentã a mareluielenist.
Invitatã la aceastã selectãadunare de aromâni, filologi ºirude, am avut prilejul sã-i ascultvorbind despre prietenia sobrãºi puternicã dintre CezarPapacostea ºi ªtefan Zeletin, ºipe acad. ªerban Papacostea, ºi
pe prof. univ. dr. Ioana Costa dela Catedra de Filologie Clasicã aUniversitãþii Bucureºti, ºi, deasemenea, pe prof. univ. dr.Nicolae-ªerban Tanaºoca de laInstitutul de Studii Sud-EstEuropene. Clãditã ºi fortificatãpe afinitãþi, pe pasiunea comunãpentru Antichitate ºi pe comuni-tate de idealuri, aceastã priete-nie i-a impresionat pe contem-porani, cum o dovedesc ºi aces-te douã fraze aparþinând unuiadintre ei, prof. N. V. Baran,reþinute de acad. ªerbanPapacostea, în cuvântul sãuînainte: „De pominã va rãmânestrânsa ºi sincera prietenieZeletin-Papacostea. Parcã unce eteric i-a înfrãþit pe aceºti doioameni atât de asemãnãtori... Eo prietenie aidoma legendarilorCastor-Pollux, Oreste-Pylade oriAchile-Patrocle...!“; „Dualitateaaceasta între douã suflete, carevibreazã la unison, este tran-scendentalã, anume întruchipa-
tã sã perpetueze din veacuri înveacuri, din oameni în oameni,în condescendenþã stenicã:amândoi eleniºti de primul rangºi dedaþi aceleiaºi preocupãri:filosofia anticã“.
Lovit de moartea prematurã alui ªtefan Zeletin la numai 52 deani, „fãrã mângâierea de a-ºi fivãzutã munca apãratã de piei-re“, Cezar Papacostea a reacþi-onat cu o exemplarã solidaritateintelectualã, dedicându-se alcã-tuirii unei monografii consacrateprietenului, deºi, opina prof.Nicolae-ªerban Tanaºoca, ar fiputut sã-i încredinþeze alcãtu-irea unui student sau unui doc-torand. Nu bãnuia cã el însuºiavea sã pãrãseascã foartecurând aceastã lume, chiarînainte de a fi împlinit 50 de ani,meritând atât de mult, la rându-i,spunea prof. Ioana Costa, gestulpe care el îl fãcuse faþã deªtefan Zeletin.
Cum nu ne-am propus decâtsã semnalãm reeditarea acesteibio-bibliografii, nu vom stãruiasupra conþinutului, probabildepãºit ca informaþie de paginilescrise despre ªtefan Zeletin decondeiul elevat al lui C.D.Zeletin, nu doar purtãtor alaceluiaºi pseudonim, inspiratde apa Zeletinului care strãbateBurdusaci, aºezarea natalã aamândurora, ci, se pare, ºi dinacelaºi neam cu tatãl biologic allui ªtefan Zeletin. Dar nu putemsã nu observãm meritul adunãriidatelor ºi al portretului omuluifãcut la cald ºi la cãldura inimii,precum ºi al personalitãþii filoso-fului, sociologului ºi economistu-lui, în care buna cunoaºtere acreaþiei prietenului coexistã cuonestitatea savantului de viþãnobilã care a fost CezarPapacostea.
Iniþiatã, cum aminteam, desculptoriþa Daniela Nenciulescu(fiica arhitectului PalatuluiRegal, Nicolae Nenciulescu) înmemoria bunicului ei, mani-festarea în cadrul cãreia a fostlansatã ºi lucrarea dedicatã luiªtefan Zeletin, a fost însoþitã deo expoziþie a artistei, în care auatras atenþia îndeosebi „cãrþile“realizate cu talentul ºi unelteleprofesiei sale. „Cãrþi“ (librid’artista) care le-ar fi plãcut atâtde mult celor doi prieteni, deoa-rece cu siguranþã, eleniºti deseamã („întreþineau dialoguri îngreaca veche, greaca platonicã“,povestea prof. Nicolae-ªerbanTanaºoca), îndrãgostiþi de tre-cut, nu se poate sã nu fi preþuitnoutãþile de valoare ale viitoruluilor care este, deocamdatã,prezentul nostru.
Doina CERNICA
„...ªtefan Zeletin,pe care îl socoteam
fratele meu“
Desprre pasivittatteainnttelecttualilorr
Spre deosebire de revistele de culturãdin trecut, cele de azi, afarã de douã-treiexcepþii, sînt moarte din punct de vederepolitic. Nici o confruntare ideologicã.Aproape totul e recenzie ºi numai rareoricîte o controversã minorã. La acestereviste colaboreazã intelectuali. Sînt inte-lectualii „au-dessus de la melée“? Au fãcut,oare, legãmînt de neutralitate? A sunat deundeva vreun consemn de tãcere? Se simtmai confortabil prin absenteism? Opiniilepolitice au devenit un lux intim? S-ar com-promite, dacã ar arãta cã sînt, înainte detoate, cetãþeni? Cum îºi „uºureazãconºtiinþele“? Dar poate trebuia sã începcu o întrebare mai simplã: E bine sã seamestece intelectualii în politicã? Rãs-punsul (unul din multele care s-au dat) îlgãsesc în fiºele mele, nu la cutare per-soanã actualã:
„Îl întreb:– Mi se pare cã eraþi un om foarte cum-
secade: avocat de frunte, scriitoraºijderea... pentru ce v-aþi mai apucat ºi depoliticã?
– Cred cã locul tuturor oamenilor cum-secade este în primul rînd în politicã, ºicontingentul lor ar trebui sporit!... Cãci n-afãcut atîta rãu acestei þãri activitatea celornepregãtiþi sau de rea-credinþã, cît pasivi-tatea oamenilor cumsecade, care s-aumulþumit totdeauna sã-ºi manifeste spiritulcritic în situaþiile confortabile în care segãseau. Nu vãd nici o incompatibilitateîntre artã, barã ºi politicã“ (v. N.Constantinescu, „Cu d. Valjean despre elºi despre alþii“, în Rampa, 13, nr. 3195, 17septembrie 1928, p. 3).
V. Al. Jean/ Valjan [I. Vasilescu] (1881-1960), dramaturg ºi memorialist. A intrat înpoliticã în 1922, atras de I.G. Duca. Înacelaºi an a fost numit director al TeatruluiNaþional din Bucureºti.
Cinnstte de poettÎntr-o lume în care se furã cu milioanele
ºi creditele se restituie anevoie, cu scan-dal, exemplul de mai jos nu poate decît sãuimeascã ºi – lucru de dorit – sã îndemnela o scrutare a propriilor noastre comporta-mente, pentru a vedea cît de „poeþi“ sîn-tem.
„ ... Nanu – care trecea drept un mistic –þinea cu orice preþ sã aibã o orgã. Dupãmulte ºi multe chibzuieli, cumpãrã una înrate...
Orga însã n-a pãstrat-o multã vreme!...Dupã o lunã, a vîndut-o, pentru ca sãplãteascã... prima ratã.
Dar Nanu a fãcut acest lucru din cauzaunei extraordinare cinste. De altminteri cin-stea lui poate rãmîne proverbialã.
De pildã: Nanu a studiat la Bruxelles.Dupã opt ani ºi-a adus aminte cã a rãmasdator trei franci unei lãptãrese. Ori [care]alt om în locul lui ar fi regretat aceastãneglijenþã ºi atît. Pe Nanu însã, gîndulacesta al datoriei îl muncea îngrozitor.Dupã cîteva nopþi de insomnie se sui întren ºi plecã la Bruxelles ca sã întîlneascãlãptãreasa ºi sã-i plãteascã datoria.
S-a dus însã degeaba!... Cu toatesforþãrile lui i-a fost cu neputinþã sã dea deurma lãptãresei!...“ (v. N. Constantinescu,„Cu d. Corneliu Moldovanu despre d-sa ºidespre alþii“, în Rampa, 13, nr. 3207, 1octombrie 1928, p. 3).
Dimitrie Nanu (1873-1943), „cel maimare poet emineºtian“, dupã aprecierea lui
Mihail Dragomirescu, a fost profesor al luiBacovia, iar Corneliu Moldovanu, poet, tra-ducãtor al Cîntãrii Cîntãrilor, gazetar ºiromancier, a fost director al TeatruluiNaþional din Bucureºti, ipostazã din care is-a luat interviul citat.
Cu mmînncarreade acasã
În fotografia care însoþeºte interviul, sevede o femeie nici veselã, nici tristã, cu ofaþã mai degrabã de bãrbat: arcade proe-minente, gurã mare, bãrbie latã. Expresiafigurii e de persoanã întrebãtoare sauneîncrezãtoare. Numele ei: MariettaIonaºcu (olteancã, nãscutã – deduc – în1868), actriþã ºi cîntãreaþã. A jucat o marediversitate de piese, între care Chiriþa laIaºi, alãturi de Millo, ºi a fost Ziþa, în Onoapte furtunoasã. E printre puþinele femeicare au relatat ceva despre dramaturg:
„Bietul Caragiale [„bietul“ fiindcã eramort], venea la mine ºi-mi spunea:
– Tu eºti Ziþa mea idealã!Eu mã înfuriam ºi mai tare [nu-i plãcea
rolul, întrucît era obiºnuitã sã joace „numaifete de salon, nu mahalagioaice“] crezîndcã-ºi bate joc de mine.
Dar lui îi plãcea sincer cum jucam... Mieînsã, îþi spui drept, nu.
Tot lui Caragiale îi plãceau la nebuniecoafurile pe care ni le fãcuse – mie ºiCiucureaschi – Machauer [peruchierulTeatrului Naþional], în 100 de ani, pe cîtãvreme, noi nu le puteam suferi.
Eu mai ales, care eram urîtã, care amfost actriþa cea mai urîtã, mã revoltam maimult. Ciucureasca [Maria Ciucurescu, oremarcabilã interpretã ºi a coanei Zoiþica],mai puþin, pentru cã ea a fost într-adevãrfrumoasã“.
Urîtã dar cu succese de criticã. Au scrisdespre ea – spune – D. Olãnescu-Ascanio,Alecsandri, Odobescu, Duiliu Zamfirescu,Ionescu-Gion, D.D. Racoviþã. De undeinvidiile ºi duºmãniile, unele de-a dreptulpericuloase, fapt care a obligat-o sã-ºi iamãsuri de apãrare.
„Aveam ºi eu duºmani ºi duºmance înteatru...
Aºa mi-aduc aminte cã – pe cînd jucamîn Copiii pãrãsiþi, trebuia sã mãnînc înscenã...
Auzisem însã cã «duºmanii» voiau sã-mi puie otravã în mîncare...
ªi ce crezi cã am fãcut, domnule?... Amrefuzat mîncarea de la teatru ºi-miaduceam de-acasã pui – trebuia sãmãnînc în scenã – pãpam cu o poftãgrozavã, ca sã moarã «persoana» denecaz cã nu m-ating de mîncarea eiotrãvitã...“ (v. Tudor Muºatescu, „Cu d-naMarietta Ionaºcu despre d-sa ºi desprealþii“, în Rampa, 13, nr. 3201, 24 septem-brie 1928, p. 2).
MemmennttoLa 3 noiembrie 1928, guvernul liberal
prezidat de Vintilã Brãtianu a demisionat.S-a încercat un „guvern de concentrare“,sub preºedinþia lui N. Titulescu,ambasadorul României la Londra atunci.Lucrurile nu au mers, iar alegerile au fostcîºtigate (dupã nouã ani de încercãri) dePartidul Naþional Þãrãnesc al lui IuliuManiu. Dupã reunirea Parlamentului, aces-ta i-a spus majoritãþii þãrãniste urmã-toarele:
„Trebuie sã facem ziua mai mare prinmuncã mai multã în serviciul þãrii. Lozincanoastrã sã fie: pace, liniºte, vorbã cît maipuþinã ºi muncã cît mai multã. [...] Vã rogca, cimentaþi sufleteºte în lupta comunã,sã consideraþi guvernul ca [pe] un slujitor alþãrii. [...] În mijlocul nostru nu poate existafãþãrnicie“ (v. Dimineaþa, 25 decembrie1928, p. 27). A bon entendeur, salut!
Serttarulcu fiºe
Constantin CÃLIN
•• AAccaadd.. ªªeerrbbaann PPaappaaccoosstteeaa,, pprrooff .. NNiiccoollaaee--ªªeerrbbaannTTaannaaººooccaa,, pprrooff .. IIooaannaa CCoossttaa ºº ii ssccuullppttoorr ii þþaa DDaanniiee llaa
NNeenncciiuu lleessccuu
comentarii
februarie 201718
Monografiile despre marilepersonalitãþi ale istoriei se scriude obicei dupã decesul per-soanelor respective. Atunci, sepot evalua mai cu detaºare,viaþa, faptele ºi evenimenteleanumitor personalitãþi, eventu-al, contribuþia adusã la progre-sul umanitãþii. Dar au fost, bi-neînþeles, ºi excepþii, bunã-oarã, Boris Suvarin ºi-a publi-cat monografia dedicatã luiStalin în 1935, dictatorul sovie-tic autorizând traducerea cãrþiiîn limba rusã într-un singurexemplar, pentru uzul sãu per-sonal. În aceeaºi situaþie neaflãm ºi cu monografia realiza-tã de Stanislav Belkovski -Putin* - , care intrã în categoriabiografiilor interzise. Totuºi,deºi interzisã, monografia dedi-catã lui Putin a circulat într-untiraj restrâns ºi a putut fi publi-catã în diverse limbi între careºi limba românã. Aºadar,Vladimir Vladimirovici Putin,preºedintele Federaþiei Ruse,este un personaj controversat.Dintr-un simplu ofiþer KGB laDresda este rechemat în þarã laînceputul anilor ’90, odatã cudezintegrarea Uniunii Sovietice,ajunge sã deþinã funcþia su-premã în stat. Acest traseu alascensiunii lui Putin esteurmãrit de Stanislav Belkovskide-a lungul a 22 de capitole.Cartea a apãrut în seria Istoriea Ed. Corint, colecþie coordo-natã de Doru Dumitrescu ºibeneficiazã de prefaþa domnu-lui Emil Hurezeanu. Aºadar,dupã versiunea oficialã,Vladimir Vladimirovici Putin s-anãscut la 7 octombrie 1952 laLeningrad, deºi existã ºiipoteza ca Putin s-ar fi nãscutîn 1950 în satul Terehino dinregiunea Perm. Conform aces-tei a doua ipoteze, mama luiPutin, Vera Nikolaevna Putina,a fugit în Gruzia unde trãieºteºi astãzi, iar Vladimir (Volodia)a fost trimis la Petersburg undea fost înfiat de o rudã sãracã,Vladimir Spiridonovici Putin,lipsit de urmaºi: Secretulcopilãriei lui Putin este unuldintre factorii care-i guver-neazã comportamentul ºi, înultimã instanþã, destinul. Orfan,fãrã tatã - iatã surse ale moti-vaþiilor care animã comporta-mentul preºedintelui în funcþi-une al Rusiei (p. 47). Secretulnaºterii ºi al copilãriei lui Putinrãmâne astfel învãluit în le-gendã, neelucidat, având învedere cã, printre cei care s-auocupat de acest lucru a fostziaristul Artiom Borovik, dis-pãrut într-un accident de avionîn anul 2000. Pânã la vârstaadolescenþei viaþa lui Putinrãmâne necunoscutã, iar în1978 în urma vizionãrii unuiserial - ªaptesprezece clipe aleunei primãveri - , Putin estefascinat de serviciile secrete ºidoreºte sã lucreze în KGB,unde este repartizat la serviciulde informaþii externe ºi trimis laDresda. Aici, din neglijenþã,Putin se împrieteneºte cuKlaus Zuchold care s-a doveditcã era membru al serviciilor deinformaþii estgermane ºi vest-
germane, cãruia îi dezvãluienumele a 15 agenþi sovieticistrecuraþi în serviciile secretevest-germane. PrãbuºireaUniunii Sovietice în 1991 l-asalvat pe Putin. Este rechematde la Dresda ºi devine consilieral prorectorului universitãþii destat din Leningrad, iar în ceeace priveºte contribuþia lui Putinla dizolvarea KGB-ului, con-cluzia lui Stanislav Belkovskieste edificatoare: Putin este cuadevãrat groparul adevãratuluiKGB sovietic, «rãzbunãtorulnegru» pe care istoria l-a trimissã termine odatã pentru totdea-una cu acest serviciu specialaflat în toatã strãlucirea totali-tarã a afilierii lui. Iar dacã nuînþelegem acest lucru nu putemsã analizãm cum trebuie nicitrecutul lui Putin, nici prezentulºi nici viitorul sãu (p. 73).Revenit, aºadar, cu familia laLeningrad în 1990, Putin (întretimp se cãsãtorise cu Liudmila,fostã stewardesã, cu care aveadouã fiice: Maria, Maºa, n.1985 ºi Ekaterina, Katia,n.1986 , nãscute în RDG), trãiadestul de strâmtorat, încât estenevoit sã lucreze ºi ca taxime-trist particular. Viaþa îi surâdelui Putin când ajunge în preaj-ma primarului Leningradului,Anatoli Sobceak. Apoi, Putinse mutã la Moscova ºi esteremarcat în anturajul lui BorisElþîn. Se împrieteneºte cuRoman Abramovici, mare mag-nat rus, proprietar al unei averiuriaºe, trãitor la Londra, deþinã-tor al navei Eclipse, echipatãcu instalaþii de apãrare chiar încadrul unui atac cu rachete, înfine, îºi permite sã ofere mesede câte 50 mii de dolari etc.,punându-l astfel într-o situaþiejenantã pe Vladimir Putin acãrui avere este estimatã la 40miliarde de dolari, fiind astfelunul dintre cei mai bogaþioameni din Europa. Tot într-unfast deosebit trãieºte ºi pre-ºedintele cecen RamzanKadîrov. În pofida ascensiuniipe scara socialã ºi acumulareade putere, Putin nu a fost lipsitde duºmani - Gusinski,Berezovski, sinucis în 23 mar-tie 2013, Hodorovski - apoi,Anna Politkovskaia a fostîmpuºcatã la intrarea în locu-inþa sa, Alexandr Litvinenkoeste asasinat la Londra înnoiembrie 2006, Boris Nemþov(la scrierea acestei cãrþi, deºi îlcriticase pe Putin, nu pãþisenimic) ulterior, a fost împuºcatîn plinã stradã. Dar nu e mai
puþin adevãrat cã printre prie-tenii lui Putin se numãrã SilvioBerlusconi, Gerhard Schröder,prinþul Albert de Monaco.Interesante mãrturii despreviaþa personalã a lui Putin,despre cãrþile omagiale ºi anti-putiniene, care i-au fost dedi-cate în anumite ocazii (bunãoa-rã, la 7 octombrie 2002, cândPutin împlinise 50 de ani,Rusia îºi sãrbãtorea liderul cuentuziasm, în schimb, în 2012,totul se transformase într-o urãfãþiºã, p. 238), despre lipsa depunctualitate, fiind nãscut înzodia Balanþei, evitã luareaunei decizii pânã în ultimulmoment. În ceea ce o priveºtepe Liudmila Putina a suferit ungrav accident de maºinã, apoiîn mod neaºteptat soþii Putinau divorþat în 2013 dupã 15 anide viaþã separatã. Deºi întradiþia rusã familia nu avea pri-oritate faþã de stat, au existat ºipersoane care s-au opusdivorþului - Elena Mizulina, iarPatriarhul Moscovei, KirillGundiaev a încercat sã-iconvingã pe soþii Putin sã nuse despartã. În rest, prin 2002se zvonise cã Putin avea olegãturã cu gimnasta AlinaKabaeva, mai târziu cu Anna
Netrebko, apoi , în jurul luiPutin s-au þesut tot felul deipoteze asupra virilitãþii sale. Înceea ce priveºte sãnãtatea luiPutin existã, de asemenea,multe controverse, cã ar suferide boli grave, incurabile, cã arfi avut atacuri cerebrale etc.Cert este faptul cã VladimirPutin este un sportiv înnãscut,practicã judo, conduce motoci-cleta, maºina, avionul, a zburatcu un motodeltaplan în frunteaunui stol de cocori indicându-lelocul de iernat. Îi place sã po-zeze cu bustul gol. Faptul cã alipsit de la unele întâlniri inter-naþionale importante sau cã aanulat diverse vizite în diferiteþãri a accentuat ideea uneisuferinþe lãuntrice. Nu a fost
exclusã posibilitatea caVladimir Putin sã foloseascãdubluri, vorbindu-se chiar deexistenþa a patru astfel desosii. Una din gravele acuzaþiicare i se aduc lui Vladimir Putineste aceea cã a creat o maºinãde corupþie fãrã precedent înistoria rusã, cu reverberaþii înþãrile limitrofe. Astfel, dacã înRusia existã un partid RusiaUnitã, întâlnim ºi în Româniaunul similar, România unitã, iarîn ceea ce priveºte corupþia,probabil, cã oamenii politiciromâni îi depãºesc pe colegiilor ruºi. Prin mãsurile neinspi-rate – pedepsirea opozanþilor,extinderea corupþiei, refacereatacitã a imperiului sovietic –,Putin a amânat sine die trans-formarea Rusiei într-un statmodern european. Încercareade creare a unor noi partide deopoziþie Cealaltã Rusie,Adunarea Naþionalã s-a soldatcu eºecuri. În sfârºit, o ultimãsperanþã a opoziþiei ruse esteîn persoana lui AlekseiNavalnîi (n. 1976), iniþiator alFondului Luptei cu Corupþia, unself-made man clasic. Reveni-rea lui Vladimir Putin la putere,în urma alegerilor din 2011, adat naºtere la proteste uriaºeîn Piaþa Bolotnaia unde s-auadunat aproximativ 50 000 deoameni: Cetãþenii ruºi educaþis-au simþit, pentru prima oarãdupã mulþi ani, nu o mulþimeatomizatã, ci o comunitateunitã, gata sã se ridice paºnicîmpotriva falsificãrii alegerilor,dar, lucrul cel mai important,împotriva sistemului de putereal lui Putin în general (p. 334).A urmat un alt miting de am-ploare pe Prospekt Saharovacu participarea a aproximativ100 000 de oameni ce i-a puspe gânduri pe apropiaþii luiPutin. O primã iniþiativã a luiVladimir Putin a constat înluarea unor mãsuri contracalomniei. Recomandarea luiStanislav Belkovski cãtre Putineste urmãtoarea: VladimirPutin trebuie cã are suficientãînteligenþã pentru a nu mairãmâne în postul sãu ºi dupãanul 2018, cãci astfel îºi vapãstra ºansa de a arunca toateurmãrile prãbuºirii putinismuluiîn cârca puterii urmãtoare (p.355). Belkovski, observândtotodatã, cã dupã prãbuºireaURSS, pe teritorul Rusiei nu s-a mai creat nimic semnificativnici în industrie, nici în infra-structurã, nici în ºtiinþã, nici întehnicã (pp. 356-357). Postfaþalui Stanislav Belkovski esteedificatoare. Evident, o astfelde carte nu putea sã fie peplacul lui Vladimir Putin.
___________
*Stanislav Belkovski, PUTIN.Biografia interzisã. Tradu-cere din limba rusã ºi notede Antoneta Olteanu. Pre-faþã de Emil Hurezeanu,Editura Corint, 2014, 380 p.,29,90 lei.
Ionel SAVITESCU
Vladimir PutinPutin este un om vulnerabil, care se teme cel mai mult pe
lume de trãdare. De aceea pentru el este foarte greu sã se
deschidã, sã creadã în sinceritatea oricãrui alt om.
Stanislav Belkovski
•• II II ll iiee BBooccaa –– FFaauunn
ateneu
februarie 2017 19
Unde se terminã dragostea ºi începeura? Când viaþa este înlocuitã demoarte? Care este graniþa dintre adevãrºi minciunã, dintre realitate ºi iluzie?Romanul EXIT, semnat de IulianMoreanu (Editura Fundaþiei CulturaleLibra, 2016) este construit pe acesteaparente dualitãþi. Cristian Anghel ºiªtefania, Fãnica din copilãrie, sunt pro-tagoniºtii acestei poveºti pusã într-unfundal în care pare cã subconºtientul ºiconºtientul au schimbat rolurile: nu sun-tem ce suntem, ci ce (ne) imaginãm cãsuntem.
Încã de la început, când îºi opreºteAvensis-ul cu vopseaua metalizatãsclipind în soarele generos de iulie (dupãce am simþit de zeci de ani nevoia sã vinsã vãd locurile copilãrie), în faþa restau-rantului din satul copilãriei, Cristian atra-ge atenþia sãtenilor. Aflat într-o continuãalergare prin propria-i viaþã, personajuldescoperã calea spre EXIT print-un sim-plu gest de întoarcere spre meleagurilepe care a vãzut lumea prima datã: ima-ginile acelor locuri (…) ºtiam prea bine,nu vor arãta astfel atunci când le voi reve-dea cu adevãrat, dar asta, nu avea de cesã mã deranjeze. Odatã refãcutã legãturadin copilãrie cu Fãnica (ªtefania), exis-tenþa capãtã alte dimensiuni. Casa aia,alãturi de alte aventuri ºi personaje,unele desprinse parcã din basme: fru-
moasa Zorica ºi Cãruþaºul, fãuritorulcheii magice, Neculuþã, fiul lor cupicioare de broascã, Brãduþ cel din adân-cul pãdurii, cufãrul fer(m)ecat, iarbafiarelor, devin realitãþi în prezentul celordoi adulþi.
Lectura acestui roman induce o starede permanentã aºteptare. O aºteptare cepoate însemna moartea care poateaduce cheia epicului vieþii: sigur cã suntpoveºti…Numai cã sunt poveºti ade-vãrate. Prins în joc, protagonistul accep-tã greu, treptat, regulile acestuia; se lasãtotuºi atras într-un labirint. Dualitateapersonalitãþii feminine, angelicã ºidemonicã, se constituie ca un iniþiatorcare, prin apa vie din sticluþa de Diana, îida personajului posibilitatea reîntoarceriispre origini. Întoarcerea la o vârstã alecãrei amintiri sunt mai mult induse. Orichiar imaginate. Ca atunci când auziniºte lucruri repetate de mai multe ori ºiajungi sã-þi imaginezi cã pe multe le-aitrãit chiar tu se realizeazã aruncând ba-lastul depus de timp ºi ajungând sã nu
mã mai gândesc la nimic ºi sã iau toatelucrurile aºa cum sunt, iar marele Timpse aflã sub stãpânire dilatându-se atât demult încât protagoniºtii reitereazã totul îndoar câteva ore.
Rãspunsul întrebãrilor ar putea fi inter-pretat prin cheia ... dualitãþii. Dar oarecele prezente în roman chiar se aflã în
opoziþie? Noapte se opune zilei sau edoar o parte a ei? Oare nu e moarteaînceputul vieþii? Sigur nu vãd alþii în ade-vãrul meu minciunã? Dragostea ºi ura nusunt oare parte una din alta ... fiecaredintre noi are rãspunsul. Un text struc-turat nu pe opoziþie, ci pe complementa-ritate. Trebuie doar gãsitã cheia, poateuna ruginitã sau poate una care se aflã înadâncul cititorului, dar sigur atunci cândacesta o va gãsi e posibil sã descoperecufãrul cel legendar.
Un basm modern de la a cãrui citire num-am putut opri pânã la Exit, identificândo oarecare influenþã freudianã (citat, dealtfel, ºi în text) prin aducerea în prim-plan a unor experienþe din copilãria pro-tagonistului (vârstã pe care psihiatrulaustriac a considerã sursa complexeloradultului), dar ºi o influenþã bergsonianã,prin ceea ce filosoful susþinea: de câte oriomul îºi aminteºte o experienþã trecutã,el, de fapt, o retrãieºte cu aceeaºi inten-sitate sau chiar mai mare.
Un roman ce meritã efortul lecturii, Opoveste a copiilor mari, care pot prindescifrarea buchiilor sã se sustragãmarelui Timp ºi sã cãlãtãreascã alãturide Hansel ºi Gretel… de Moreni.
Vasilica BOBOCEA
„Rogue One“ este cel mairecent film din universul cinematic„Star Wars“. Regizat de GarethEdwards („Godzilla“), acesta faceparte dintr-o serie nouã de filmetip „antologie“, care prezintã dife-rite evenimente ce au o legãturãtangenþialã cu celebrele trilogii dinseria SF „Rãzboiul Stelelor“.Acþiunea acestui film se desfã-ºoarã între „Star Wars EpisodulIII: Revenge of the Sith“ ºi „StarWars Episodul IV: A New Hope“.Pentru a oferi mai multã claritatecititorilor, care poate nu sunt fa-miliarizaþi cu aceastã cronologie,„A New Hope“ este filmul din 1977în care facem cunoºtinþã pentruprima datã cu celebrul LukeSkywalker.
Cu toate acestea, majoritateapersonajelor din „Rogue One“sunt noi. Întâlnim personaje din „ANew Hope“ (ºi filmele ce auurmat), mai ales din rândul anta-goniºtilor, însã acþiunea estedestul de uºor de urmãrit (deºi nu-meroasele cãlãtorii de la o planetãla alta ar putea cauza confuzie).Nu este nevoie sã fi vãzut toatefilmele din serie pentru a înþelegece se întâmplã. Fanii celebruluiDarth Vader se pot bucura sã îlrevadã pe acesta în film pentrucâteva momente excepþionale,dar, din pãcate, scurte.
Personajul principal al acestuifilm este Jyn Erso (Felicity Jones),o tânãrã curajoasã care are pro-bleme destul de mari cu legea. Laînceputul filmului ni se prezintãtrecutul acesteia ºi se pun bazelerelaþiei apropiate dintre aceasta ºitatãl sãu Galen (Mads Mikkelsen),un briliant om de ºtiinþã care esterecrutat de cãtre Imperiu (antago-niºtii seriei) pentru a crea o armãînfricoºãtoare numitã „DeathStar“. Fanii „Star Wars“ cu sigu-ranþã vor recunoaºte numeleacestei arme, însã filmul explicãfoarte bine originea ºi scopulacestei arme (pe scurt: dis-trugerea galaxiei în care trãiesctoþi protagoniºtii ... nimic ieºit dincomun). Legãtura pe care o areJyn cu tatãl sãu este de mareinteres pentru Rebeliune, miºca-rea care urmãreºte distrugereaImperiului ºi, evident, salvarea
galaxiei. Astfel, Jyn este recrutatãde Rebeliune pentru a obþine pla-nurile pentru aceastã armã ºi adescoperi cum poate fi distrusã.Ajutatã de un ofiþer al Rebeliuniicu o serie de ordine contradictoriide la superiorii sãi, Cassian Andor(Diego Luna), Jyn va porni într-oaventurã prin întreaga galaxie,întâlnind numeroase personaje cese vor alãtura acestei miºcãri dindiverse motive ºi, bineînþeles,încercând sã afle care sunt, defapt, intenþiile tatãlui sãu.
Probabil cel mai interesant lu-cru la acest film este deconstruc-þia Rebeliunii care, deºi luptã pen-tru idealuri nobile, pe parcursulactivitãþii sale a fost nevoitã sãfacã anumite compromisuri dinpunct de vedere moral. Filmulsugereazã prin intermediul perso-najului interpretat de Diego Lunafaptul cã rebelii au anumite mus-trãri de conºtiinþã legate de trecu-tul lor. Însã, cu excepþia lui Jyn,Galen ºi Cassian, celelalte per-sonaje nu sunt foarte bine dez-voltate. Personajele care suferãcel mai mult în urma acestui lucru
sunt cele care se alãturã misiuniifinale conduse de Jyn. Ca privi-tori, nu apucãm sã îi cunoaºtemfoarte bine pe toþi, nu suntemconºtienþi de motivaþiile ºi trecutulacestora ºi, prin urmare, când fil-mul se îndreaptã cu paºi repezispre punctul culminant, nu inves-tim suficient din punct de emoþio-nal în toate aceste personaje.
Pelicula în sine a avut nume-roase probleme pe parcursulfilmãrii ºi dupã producþie astfelîncât, la câteva luni înaintea pre-mierii, toþi actorii au fost rechemaþipe platou pentru a filma din nousecþiuni imense din film. Prinurmare, acþiunea filmului s-aschimbat aproape complet deatunci ºi pânã acum. Acest lucrueste evident, mai ales în primulact al filmului (ºi o parte din actul2), care este fragmentat ºi dezor-ganizat. În actul întâi, ar fi trebuitprezentate personajele ºi motiva-þiile acestora, însã execuþia lasãde dorit în cazul majoritãþii. Actultrei, în schimb, este foarte antre-nant, cu excepþia acelor mici con-secinþe care persistã în urma
haoticului prim act. Ultimele zeceminute, în schimb, salveazã tot fil-mul, care ar fi fost un dezastrufãrã încheierea reuºitã ºi finalulpromiþãtor care m-a determinat sãrevãd toatã trilogia originalã StarWars de Crãciun, începând cu „ANew Hope“ ºi terminând cu„Return of the Jedi“. Aºa cã, într-ooarecare mãsurã, putem spunecã filmul a avut efectul dorit.
În schimb, din punct de vederevizual, „Rogue One“ chiar a fostimpresionant. Efectele vizuale ºipractice au fost foarte frumoase,poate cele mai bune pe care le-amvãzut în ultimii doi ani, mai precisde la filmul anterior din seria „StarWars“. S-a folosit foarte puþin CGI(imagini generate pe computer) înscenele de acþiune, ceea ceînseamnã cã filmul poate fi urmã-rit ºi peste câþiva ani, iar efectelenu vor avea acel aspect artificial ºiieftin pe care îl au majoritateafilmelor de acþiune sau SF pe carele vedem mai întâi la cinematografºi apoi ne îngrozim când le reve-dem peste un an la televizor. Deasemenea, s-a evitat, unde s-a
putut, filmarea în studio, preferân-du-se platourile de filmare exte-rioare (mi-a plãcut contrastul întrepeisajul idilic ºi distrugerilecauzate în timpul bãtãliei finale).
Tot din punctul de vedere alefectelor speciale, deoarece acestfilm include personaje din „A NewHope“ (1977), s-a încercat o nouãtehnicã în care aspectul actoruluicare interpreteazã rolul aceluiaºipersonaj în prezent este editatpentru a semãna identic cu origi-nalul. De exemplu, în „RogueOne“ îl vedem adesea pe Tarkin,unul din antagoniºtii cei maiimportanþi din acest film ºi din „ANew Hope“. În „A New Hope“,Tarkin este interpretat de actorulPeter Cushing (1913-1994), iar în„Rogue One“ (a cãrui acþiune sedesfãºoarã înaintea filmului „ANew Hope“, deºi apare aproape40 de ani mai târziu), datoritã unorefecte digitale, înfãþiºarea actoru-lui Guy Henry a fost editatã dras-tic pentru ca acesta sã semeneidentic cu Peter Cushing. Destulde multe persoane au fost speria-te, pe de o parte din cauza aspec-tului ciudat al acestui efect, însãmie mi s-a pãrut cã a fost un efectbine realizat ºi cã a fost mult maiciudat efectul digital asemãnãtorfolosit pentru a recrea un personajcheie ce apare la sfârºitul filmului(probabil pentru cã sunt mai fami-liarizatã cu originalul în acestcaz). Pe de altã parte, alte per-soane s-au speriat din cauza fap-tului cã, în câþiva ani, va fi din ceîn ce mai uºor sã se recreeze digi-tal în filme aspectul actorilor dece-daþi, ceea ce implicã anumiteprobleme de moralitate ºi decopyright. Din câte am înþeles,tehnologia folositã în acest cazeste inovativã, foarte costisitoareºi numai studiourile care au pro-dus acest film au acces la ea(momentan). Este un lucru remar-cabil, dar ºi uºor înspãimântãtor,deoarece ne aratã cât de uºor potfi înlocuiþi actorii ºi cât de uºor sepot comercializa aspectul, ges-turile ºi emoþiile oamenilor. Esteaceastã recreare un tribut ºi oreuºitã tehnologicã sau va fi înviitor o armã importantã pentrucomercializare?
Antonia GÎRMACEA
Iulian Moreanu
EExxitt
Cinema
Tehnologii inovativecare trezesc uºoare spaime
• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •
comentarii
februarie 201720
IV.. Viaþaînn cerrcurridinn ce înn cemmai mmarri...... (2)
Pe bunã dreptate, Rilke avãzut mai mereu în „Ceaslovul“adevãratul început al opereisale. În momentul plecãrii laParis, scrisese primele douãpãrþi, hrãnite de întâlnirea cuRusia: o desfãºurare nesfârºitãde imagini ºi de emoþii cu o den-sitate inegalã. Abia schiþatã,meditaþia despre ceva încã vag,numit uneori Dumnezeu, nu esuficient de riguroasã ºi sepierde în efuziune sau reverie. Eîn zadar sã cauþi în acest volumpremisele unei noi religii. Dar nupoþi sã nu vezi în elanul„Ceaslovului“ cãtre un Dumnezeupresimþit altceva decât un„estetism“ pur. Trebuie sãasculþi, cu o ureche inocentã,ceea ce încearcã sã enunþepoetul în afara oricãrui sistem;vom avea, astfel, o ºansã sãpercepem ce se naºte din con-tactul imediat cu lucrurile, culumea exterioarã, cu spaþiul, ovoce îndrãgostitã de noaptefiindcã ziua e prea sonorã (caOccidentul, într-un poem dinprima versiune, – adicã Italia,atunci, în spiritul lui Rilke – seopune Rusiei sau þãrilor nordice,în surdinã). Ziua e risipã, disi-pare, noaptea, reculegere ºidecenþã. Doar în obscuritate,aproape de rãdãcini, în „adân-cime“ se ghiceºte ceva caDumnezeu, ascuns, aºteptândsã fie descoperit ºi, dacã sepoate spune, recreat.
Textele din „Ceaslovul“, intitu-lat, mai întâi, „Rugãciuni“ (unpreot „vorbeºte“, un pictor deicoane), încep în fericirea uneiproximitãþi obscure ºi care paredivinã, izvorul natural, condiþienecesarã cântecului: „Se-nclinã-acum ora; bãtãile-i clare/ meta-lice sunt, atingându-mã, ºi:/simþurile-mi tremurã. Simt: suntîn stare –/ ºi prind plastica zi.“(ed.cit.)
Purtate de acest elan deînceput – liber, în afara oricãreidoctrine ºi intenþionalitãþi poeti-ce – ce e la originea cântecului,poemele pot primi sau, dacã tre-buie, urmãri imagini. Ca vântulalergând în imensa stepã ru-seascã, fãrã a întâlni obstacole,sufletul la întâlnirea cu imaginilenu pare a fi reþinut de nimic.Astfel, ca sã descrie acestepoeme, critica literarã a recurs,am spune, în mod firesc, la douãcategorii, opuse, de imagini:imagini ale imobilitãþii –reculegerea, întâmpinarea,lenta coacere (pomul, fructul,cãlugãrul în chilia sa) – ºi imagi-ni ale elanului – miºcarea, tre-cerea (pasãrea, vântul, peleri-nul). Pentru Rilke (amintind deHölderlin!), existã o imobilitate„bunã“ ºi una „rea“, o miºcare„bunã“ ºi una „rea“. Imobilitatea„rea“ e încremenirea definiþiilor,a doctrinelor, a dogmelor (princare divinul e pervertit);miºcarea „rea“ e graba, agitaþiazadarnicã, dispersia ce-l înde-pãrteazã pe omul modern decentrul sãu, fãcându-l sãrãtãceascã. Imobilitatea „bunã“e rãbdarea, aºteptarea, des-chiderea, iar miºcarea „bunã“,
miºcarea purã, este elanuldezinteresat, fãrã scop (Rilke vaspune mai târziu riscul), cepune în relaþie aproapele ºidepartele. Cele douã formeposibile de viaþã rãmân prezenteîn toatã opera; sunt ºi forme deexpresie care se combinã îndozaje diverse: imobilitatea,concentrarea prevaleazã în„Poezii noi“, elanul, în „Elegiiduineze“.
Aceste imagini care „curg“spre calm semnaleazã, deasemenea, esenþial, douã altemoduri opuse de viaþã: viaþãgãunoasã, divizatã ºi viaþa plinã(opoziþie ce se prelungeºte ºi înpoemele ulterioare). Privireapoetului începe sã înfrunte tris-teþea umanã, fãrã sã se scu-funde în expresionismul pri-melor sale drame. Doar acestorfragmente, acestor deºeuri deviaþã, vidului, le rãspund ca opromisiune numeroasele ima-gini ale plenitudinii: rotunjimeaînchisã a fructului, mai fecundãca risipa florilor (Italia, de exem-plu, a fost doar înflorire; iarlumile tãcute ºi lente, ca Rusia ºiNordul, trebuie sã aºtepte fruc-tul, opoziþie ce nu-ºi va gãsidefinitiv expresia strãlucitoaredecât în „A ºasea elegie“), ima-gine a cercului perfect al Fiinþei(„Nimic mai înþelept ca cercul“,spune un personaj din„Poveºtile bunului Dumnezeu“:„Dumnezeu care s-a salvat înfaþa noastrã în ceruri ne va venidin nou pe pãmânt...“).
Imaginea devine ºi mai per-suasivã când reuºeºte sã armo-nizeze miºcare ºi imobilitate,închidere ºi deschidere, pecumcercurile din ce în ce mai larginãscându-se pe apã: „În cercurice cresc îmi duc viaþa, ºi-aºa/ tottrec peste lucruri din cerc în altcerc./ Pe ultimul poate nu-l voiîncheia,/ dar vreau sã-l încerc.//În jurul Domnului, turlãstrãbunã,/ mã-nvârt de mileniimereu;/ ºi nu ºtiu încã: sunt vul-tur, furtunã/ sau cântec preamare sunt eu.“ (ed.cit.) Miºcare,efuziune, expansiune fãrã limiteîn jurul unui centru (Rilke arecunoscut mai târziu a fi avutsentimentul cã o asemeneacarte ar fi putut continua la nes-fârºit); imagine cu care seînrudeºte cea a fântânii: dintretoate dovezile pure ale Fiinþei,dintre toate modelele poetice ºide viaþã, e cel care probabil l-aîmplinit pe Rilke ºi care þâºneºtela sfârºitul unui pasaj încãrcatde emoþie, unde se spune cãpoeþii ºi amanþii nu fac decât sãculeagã imagini ºi clipe pentruDumnezeu: „Spre tine-aºa pri-sosul curge tare./ Cum cupa dehavuz s-ar revãrsa/ de sus,mereu (cum laºi sã se rãsfire/pãrul) în cupa cea de jos, – aºa/belºugurile curg în valea ta,/când se revarsã lucruri ºigândire.“ (ed.cit.)
Existã un echivalent al fân-tânii, natural, elementar, a cãruiimagine pãtrunde ºi mai profundîn noi: ploaia, mai ales ploaiafertilã de primãvarã, ce închipuieea însãºi un cerc vertical unindcerul cu pãmântul. Dumnezeulpe care bisericile l-au alungat încer, ultimele versuri din „Carteapelerinajului“ îl invocã aici ca peo fiinþã pe care un gest preanerãbdãtor l-ar fi fãcut sã sefãrâmiþeze în spaþiu ºi careacum ar recãdea: „Cu ele/ tesorb mereu din spaþiu, ca ºicum/ acolo crunt odatã te-ai fifrânt/ în gest nerãbdãtor, ºi tu,acum,/ surpatã lume, ai cãzutdin stele/ îndepãrtate iarãºi pepãmânt,/ cum cade-o ploaieprimãvara, blând.“ (ed.cit.)
Când va trebui sã-ºi încheieopera majorã ce, în ciuda uneicondiþii aproape insuportabile,afirmã totalitatea Fiinþei, când vaajunge la ultimele versuri alecelei de-“a Zecea elegii“, Rilkenu va cãuta alt semn; dar va fiînvãþat extrem de lent sã-l facãmai simplu, sã ºi-l apropie: „Darmorþii cei fãrã sfârºit de-ar trezi-n noi o pildã,/ poate cã ne-ararãta mâþiºorii-atârnând îngolaºul alun,/ sau ne-ar vorbidespre ploaia/ ce cade pe sum-brul pãmânt, primãvara. –“(ed.cit.)
Cine-i aºadar acestDumnezeu, deseori numit cuatâtea nume de cãlugãrul fer-vent din „Ceaslovul“? Nu seconfundã oare cu atâtea lucruri(ºi chiar cu prietena lui, cu Lou,spre care se ridicã, mai întâi,aceste rugãciuni) pentru ca noisã nu ne exprimãm o oarecareneîncredere în privinþa sa? Fãrãîndoialã cã nu e Dumnezeulcreºtin, chiar dacã e vorbadespre un cãlugãr care îl cautã
ºi îi vorbeºte, un Dumnezeuincarnat în Isus, prin care a iruptîn istoria umanã spre a-i modifi-ca fundamental cursul într-unsacrificiu absurd, o rupturã denegândit în ordinea raþionalã,Dumnezeul pãcatului ºi alsalvãrii, Dumnezeul suferinþei ºial milosteniei. Aceastã rupturã,aceastã irupere sunt strãinenaturii lui Rilke: timpul e primulsãu inamic; va dori mereu sã-lîmblânzeascã, adicã sã-l con-verteascã în spaþiu. Crezuse cãa gãsit în Rusia o patrie fiindcãaceastã þarã i se pãrea în afaratimpului. Dumnezeul din„Ceaslovul“, e adevãrat, seschimbã; e un Dumnezeu încãnedesãvârºit, poeþii au dreptmisiune sã ajute la construireaLui; însã creºterea e maidegrabã spaþialã, exclude oricerupturã ºi dacã Dumnezeul alun-gat în cer trebuie chiar sãcoboare din nou pe pãmânt,chiar dacã o face cu preþulPatimilor, o va face „cum cade-oploaie primãvara, blând.“
În 1896, într-o scurtã prozã(„Apostolul“), cu accente niet-zscheene, Rilke îºi exprimã vio-lent ostilitatea faþã de Isus, încare vedea „eternul hoþ deenergii“. Apoi, în ciclul „Christos.Unsprezece viziuni“, de un rea-lism patetic foarte îndepãrtat deatmosfera din „Ceaslovul“ ºicare se va regãsi, sub o formãaproape purã, sigurã ºi puter-nicã, în „Însemnãrile lui MalteLaurids Brigge“, iar mai târziu,transformat ºi aprofundat, înmomentele „aspre“ ale „Elegiilorduineze“, arãta ca un om întreoameni, victimã nostalgicã, de oneputinþã demnã de toatã mila.Refuzul acesta se va agravaodatã cu trecerea anilor. Isusera chiar acela prin moartea
cãruia lumea fuziunii miracu-loase, visate de Rilke, era, dupãmai multe puncte de vedere,învinsã într-un mod fericit saudistrusã într-un mod inoportun.Acest centru, esenþã, tãcere,obscuritate – numite Dumnezeu– de-abia se ghicesc, deºi deaici-de undeva se naºte cân-tecul, când poetul-cãlugãr edestul de atent ºi umil ca sã-lprimeascã; aceste imagini aleplenitudinii, ale imobilitãþii fe-cunde ori ale purului elan, tur-nurile, pomii, fructele, fântânile,vedem bine cã toate pot fi înþe-lese ca modele de poeme împli-nite; prin urmare trebuie sãrecunoaºtem cã acest cãutãtoral lui Dumnezeu nu face decâtsã caute poezia, pe care o con-fundã cu rugãciunea, cã tot ceseamãnã cu Dumnezeul sãu earta ºi cã, pânã la urmã,înfricoºãtorul termen „estetism“ºi-ar gãsi un loc aici? De fapt,acest gen de termeni, singuraînþelegere naivã a cântecului arfi suficientã sã-l expulzeze dinspaþiul lui, ca aparþinând uneialte ordini. Dar, atunci, e ade-vãrat cã ceea ce Rilke numeºteDumnezeu (în privinþa cãruia vafi cu mult mai rezervat mai târ-ziu) e sesizabil în experienþapoeticã intimã (care e, ca mãnã-stirea, închidere ºi deschidere),confruntându-se cu creºtereapropriei voci în el însuºi. Desigurcã imaginile sale preferate, cestrãbat opera de la un capãt laaltul, sunt, mai întâi, modéle aleunei arte poetice. Trebuie sã fimatenþi ºi la ordinea cuvintelor: înloc sã pretindem, ca unii critici aipoeziei lui Rilke, cã marele poetîl reduce, începând cu„Ceaslovul“, pe Dumnezeu lapoezie ºi face ca lumea sãajungã la un poem, trebuie sãînþelegem cã Rilke vede înpoezie – într-o vreme cândsacrul se ºterge sau se retrage– o miºcare veritabilã spre divin,iar în imagini, semne ale divinu-lui. O epifanie. Modelul poemu-lui e model de viaþã. ªi dacãvenereazã misiunea poeticã cape o slujbã religioasã e cãsperã, cã vrea ca în poem sã semanifeste o ºansã de vindecarea Fiinþei rãnite; poemul trebuiesã spunã, prin existenþa lui ºiprin textul propriu-zis: „Existã,într-un fel sau altul, în ciudatuturor aparenþelor, Fiinþã; existão Totalitate de care ni se întâm-plã sã avem parte.“
În 1923, Rilke, strãduindu-sesã-ºi înþeleagã relaþia cu divinul,îi va explica uneia dintre core-spondentele sale, recurgând laimaginea privilegiatã a ploii, cãtot ce se petrece în el „nu estepoate [...] nimic altceva decât cese împlinea în unele pasaje din«Ceaslovul»: aceastã creºtere alui Dumnezeu în afara inimiirespirânde, de care cerul seacoperã, ºi prãbuºirea sa în
Gheorghe IORGA
Rilke. Din avatarurilebiografiei interioare
•• II ll iiee BBooccaa –– PPoorr tt rreettee II II II
februarie 2017 21
lecturi
ploaie“ (cãtre Ilsa Jahr). Inima,pãmântul, norii; suflul ºi ploaiace le uneºte; Dumnezeul pecare aceste legãturi îl figureazã:poezia lui Rilke, încãrcatã încãde facilitãþi, de fervoare vagã,de milostenii, e, de acumînainte, pe drumul cel bun.
La 27 septembrie 1900, laWorpswede, Rilke noteazã în„Jurnal“: „Douã lucruri sunt sigu-re: trebuie sã învãþ multe de laaceste fiinþe (artiºtii de laWorpswede, n.n.), sã fiu atent,în alertã, ºi mai recunoscãtorfaþã de tot ce mã înconjoarã. ªial doilea: trebuie neapãrat, dupãCrãciun, sã merg la Paris, sãprivesc tablouri, sã-i fac o vizitãlui Rodin ºi sã recâºtig o infini-tate de lucruri de care singurã-tatea mea m-a înstrãinat.Cãlãtoria mea în Rusia, cupierderile sale cotidiene, este odovadã pentru mine – nesfârºitde angoasantã – a imaturitãþiiochilor mei... ªi dacã trebuie sãînvãþ de la fiinþe, voi învãþa de laacestea, atât de apropiate depeisajele a cãror proximitateanu mã neliniºteºte, ci mã atingeuºor cu imagini din care trãiescdin belºug. ªi cât mã iubesc...“Pare veridic cã dupã ruptura deLou, el a gustat, chiar a gustatacest echilibru ºi a crezut înposibilitatea unei vieþi împreunãcu Paula sau Clara. La 11decembrie 1901, Clara aducepe lume o fetiþã, Ruth. Grijilemateriale deveneau presante;dificultãþi neºtiute se ascundeaupoate în spatele acestora. La 19august, Rilke îl anunþã pe un pri-eten cã se va duce la Paris pen-tru a se întâlni cu soþia sa, iardupã ce va încheia monografiacomandatã, despre Rodin, îºi vagãsi o slujbã de jurnalist... ori îºiva termina studiile la Breslau.Proiecte þâºnind la orice crizã,de fiecare datã irealizabile.
Totuºi, în ciuda îndoielilor,erorilor, dificultãþilor ce urmausã vinã în neºtire, Rilke deve-nea Rilke; dincolo de incertitu-dinile ºi eschivãrile sale, se disi-mula o surprinzãtoare energie.Deja luase ferm poziþie, cum oaratã conferinþa pe care o þinusela Praga, în 1898, despre„Poezia modernã“, undesitueazã arta la egalã distanþãde angajare ºi de diletantism ºiîºi mãrturiseºte neîncredereafaþã de experimentatori precumArno Holz: „Orice inventatorsfârºeºte prin a nu mai vedeadecât invenþia sa ºi a deveniexclusiv“. Scrisese poate preamult în aceºti zece ani, mai alesnuvele ºi drame; din 1902 vaabandona definitiv cele douãgenuri.
Cel mai fidel autoportret,înainte de plecarea la Paris, seaflã în „Cititorul“, poem scris deWesterwede, în septembrie1901, care va fi integrat în„Cartea imaginilor“ (ed. a II-a,1906): „Când ochii-acum dincarte îmi ridic,/ nimic nu e ciudatºi totu-i mare,/ ºi-aici ºtiu ce-iafarã, ºi nimic/ nu are-acolo ºiaici hotare,/ ºi eu cu toate mãunesc mai tare;/ privirea cândpe lucruri mi se-abate,/ pe toatãgrava lor simplicitate,/ pãmântu-ºi iese-atunci din el ºi-ar vrea/sã-mbrãþiºeze cerurile toate:/ caultima din case-i prima stea.“(ed.cit.)
Nu mai este un secret pentru nimeni cãlumea începutului de mileniu trei este mar-catã de o turbulenþã socialã ºi politicã pen-tru care nimeni nu pare sã aibã o explicaþiesau o soluþie clarã. Sentimentul cvasige-neralizat este mai degrabã acela cã seorbecãieºte teoretic sau doctrinar înnecunoscut, în timp ce timpul nu mai arerãbdare ºi explodeazã violent din ce în cemai des ºi mai surprinzãtor. Nimeni nu maiare acum naivitatea sã vadã fenomeneleextremiste ale terorismului internaþional cape niºte fenomene izolate, ca pe niºte acteale unor indivizi sceleraþi care nu se potvreodatã coagula într-un torent rãsturnãtorde ordine civilizaþionalã. Paradoxul caredefineºte acest conflict este acela cã elizvorãºte tocmai de acolo de unde trebuiasã vinã pacea – din credinþa religioasã.Cum se explicã acest lucru? Nici într-uncaz într-un mod simplu. Ne-o demon-streazã cu asupra de mãsurã profesoruluniversitar clujean Sandu Frunzã,Fundamentalismul religios ºi noul conflictal ideologiilor, apãrutã la editura ªcoalaArdeleanã din Cluj-Napoca, în 2015.
În aceastã a doua ediþie, substanþialadãugitã faþã de aceea publicatã în 2005,autorul face o analizã foarte solid docu-mentatã a fundamentalismului religios, înstrânsã ºi necesarã conexiune cu ideologi-ile de la care se reclamã el. Ideea centralãpe care se întemeiazã întregul demersexegetic postuleazã faptul cã fundamen-talismul este fundat pe o glisare de lareligie la ideologie, specificã modernitãþii.Astfel, se poate vorbi de miºcãrile funda-mentaliste ca de niºte miºcãri ale „ieºiriidin religie“ care, printr-o atitudine dizidentãfaþã de tradiþie, transformã religia înpoliticã. Religia devine ideologie religioasãatunci când „este instrumentalizatã pentrua funcþiona ca un sistem de idei centrat penorme ºi principii de acþiune privind schim-barea socialã, ºi mai ales politicã, într-odirecþie care þine de logica internã a sis-temului.“ Aceastã metamorfozã se reflectãinvers, ca într-o oglindã, în fenomenul, sã-izicem, complementar al modernitãþii, cel altransformãrii ideologiilor în religii (vezimarxismul ori fascismul), pe fonduldesacralizãrii accentuate a realitãþii. Prinurmare, fie cã îºi doresc sã elibereze omulde iluziile religiei, fie cã vor sã-l mântu-iascã întorcându-l la religie, ideologiilemodernitãþii au ca teren predilect de acþi-une scena socialã ºi politicã, lucru oare-cum de înþeles la miºcãrile seculare, dardestul de problematic în ce priveºte doc-trinele religioase.
Lucrarea lui Sandu Frunzã pune în evi-denþã faptul cã, pentru a înþelege naºtereafundamentalismului, trebuie sã þinemseama de rãdãcini mai adânci, de proce-sele identitare, legitimarea puterii, sim-bolizarea, nevoia de sacru ºi de profan,religiosul ca element esenþial al personali-tãþii umane, natura religioasã a simbolului.Jocul perpetuu dintre nevoia de sacru,înscrisã genetic în natura umanã, ºiatracþia faþã de profan are nevoie de unanumit echilibru, altfel apar miºcãrilereacþionare. Fundamentalismele epociinoastre trebuie deci înþelese ca simptomeale stãrii de rãu, ale dezechilibrului.
La fel de totalitare ca orice alte ideologiicare îºi propun sã explice ºi sã structurezeîntreaga lume, fundamentalismele reli-gioase (în cele trei variante – creºtinã,iudaicã ºi islamicã – descrise cu o minu-þiozitate admirabilã de cãtre SanduFrunzã) se întemeiazã pe o viziune restric-tivã asupra lumii, cãreia vor sã-i redeapuritatea originarã, literalmente conformãcu adevãrul cãrþilor sfinte de la care sereclamã (Coranul, Biblia sau Tora).Dincolo de numeroasele particularitãþi carele conferã o identitate specificã, autorultraseazã, pe baza unei impresionante bi-bliografii, o serie de „trãsãturi de familie“ale miºcãrilor de tip fundamentalist: res-pingerea valorilor democraþiilor occiden-tale, dar ºi a religiei în forma ei instituþio-nalizatã, înlocuirea oricãrei constituþii laicecu textul sacru al scripturii (indiferent cenume poartã ea), interpretatã cât se poatede literal, o atitudine ambiguã faþã deºtiinþã (deºi resping modernismul, funda-mentalismele se folosesc totuºi de tehnicaavansatã a prezentului), dorinþa apocalip-ticã de a construi împãrãþia lui Dumnezeupe pãmânt, vulgarizarea imaginii luiDumnezeu, intoleranþa, agresivitatea, radi-calismul, respingerea ideii de emanciparea femeii, criza resimþitã în primul rând ca odisfuncþie identitarã.
Ceea ce face lucrarea cercetãtoruluiclujean relevantã în mod deosebit pentruspaþiul nostru geopolitic este faptul cã nuse limiteazã sã analizeze fenomenul fun-damentalist doar raportat la paradigmeculturale strãine, ci abordeazã aºezat,onest, cu multiple argumente ºi referinþe,anumite elemente, predispoziþii, atitudini,specificitãþi care ar putea fi înþelese casimptome ale unui fundamentalism orto-dox românesc. În viziunea lui SanduFrunzã, unul din motivele pentru care cul-tura românã este în general feritã deaccente prea radicale este „multiculturali-tatea“ ei. Transilvania, e adevãrat, maipãstreazã ceva din multietnicitatea carecaracteriza România în urmã cu un secol,dar, aºa cum aratã Lucian Boia, ca urmarea politicilor comuniste, teritoriul þãrii noas-tre este acum destul de omogen etnic ºireligios. Autorul lucrãrii de faþã dã însãmulticulturalitãþii o definiþie mult mai largã,apropiind-o foarte mult de toleranþaproverbialã a poporului român: „Aici dis-cutãm multiculturalitatea nu sub aspectulei etnic, ci din punct de vedere cultural, iarîn aceastã perspectivã considerãm religiaca ocupând un loc central. [...]Multiculturalitatea este o caracteristicã acivilizaþiei româneºti în general. Am puteaspune cã mentalitatea ortodoxãromâneascã, în special prin formele pecare le ia ca religie popularã, predispune laimpregnarea cu imaginarul religios propriua unei mari varietãþi de forme culturale ºireligioase, care îi sunt învecinate ºi chiarstrãine.“ Pentru a preveni orice rãbufniripericuloase, statul ar trebui sã þinã cont deaceastã realitate inerentã ºi sã-ºiadapteze politicile sociale astfel încât iden-titãþile religioase sã poatã fi afirmate,negociate ºi pãstrate în forme reciprocavantajoase.
Aducând pe larg în discuþie pãreri bineargumentate ale unor intelectuali sau spe-cialiºti autohtoni de marcã, Sandu Frunzãconcluzioneazã, lucid, fãrã parti-pris-urisau exaltãri pernicioase, cã societatearomâneascã, marcatã de o ortodoxiemajoritarã, de un tradiþionalism ce ar puteatrece, pentru un ochi mai puþin avizat,drept radicalism, cât ºi de un naþionalismcare se explicã istoric ºi politic, nu este osocietate care sã favorizeze fermentareaunor atitudini radicale de tip fundamenta-list. Asta chiar dacã autorul identificã la unmoment dat, accente stilistice similare dis-cursului jihadist în luãrile de poziþie aleunui Iustin Pârvu (pe care le include încapitolul despre fundamentalismul islamic,iar nu în acela care se concentreazã atent,complex, asupra realitãþilor religioase ºiculturale ale României). Este drept, acestadin urmã manifesta o atitudine militantã înce priveºte lupta cu duºmanul, dar deose-birea dintre atitudinea lui ºi cea a imamilorfundamentaliºti este una esenþialã: în timpce el îndemna la curaj ºi eroism în rãzboiulde apãrare împotriva celor care ar fi atacatortodoxia româneascã invadând-o dina-farã, fundamentaliºtii cultivã un spirit deatacatori care ies înafara spaþiului lor pen-tru a dãrâma alte ordini spirituale, socialeºi politice. Autorul atrage însã cu multãgrijã ºi acurateþe atenþia asupra dife-renþelor dintre ele, evitând riscul unei alã-turãri problematice a celor douã tipuri dediscurs.
Radiografierea conflictului ideologic din-tre democraþia secularizatã occidentalã ºifundamentalismele religioase, care nu sepot concepe decât ca epifenomene aleglobalizãrii, îi prilejuieºte autorului intrareaîntr-o polemicã îndreptãþitã cu analiºticelebri precum Samuel Huntington, a cãrui„falie civilizaþionalã“, de exemplu, estedeconstruitã prin raþionamente bazate pefapte ale unei realitãþi indeniabile. Ultimelecapitole ale cãrþii pun în evidenþã faptul cã,departe de a muri, istoria pulseazã acummai vie ca oricând ºi cã disensiunilesociale ºi politice ascund conflicte mult maiadânci, izvorâte din imperativele solida-ritãþilor identitare în care religia joacã unrol din ce în ce mai important.
Punerea în evidenþã a polaritãþilor ideo-logice ale lumii de azi, unde localul ºi glo-balul redefinesc, printr-o continuã între-pãtrundere, spaþiul cultural, cât ºi modulextrem de complex în care s-au dezvoltatfenomenele prin care s-a ajuns la aceastãsituaþie fac din lucrarea lui Sandu Frunzãuna din pietrele de temelie necesareoricãrui demers ºtiinþific ce îºi propune sãdescifreze semnele încurcate ale contem-poraneitãþii.
Elena CIOBANU
Sandu Frunzã
Fundamentalismulreligios ºi noul conflict
al ideologiilor
• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •
Toma Vlãdescu realizeazã ointeresantã sintezã a prezenþeiscriitorilor strãini pe scenateatrului interbelic („Consideraþiiasupra teatrului ºi asuprateatrului românesc“, „Gândirea“,nr. 5, an XI, 1931, pag. 222-228). Nu lipseºte de pe scenãDostoievski: „Au fost aduºipe scenele noastre cu toatãsomptuositatea ºi cu tot fas-tul necesar, Goethe ºiShakespeare (aproape înîntregime), Ibsen, Bjørnson,Strindberg, Wedekind, în ce auei mai reprezentativ, Cehov,Andreiew, Arþibaºew, Gogol,Tolstoi ºi Dostoiewski, acestadin urmã în minunatele adap-tãri ale lui Copeau, OscarWilde, zâmbetul sterp al luiBernard Shaw (Candida,Doctorul în dilemã, Pygmalionetc.), modernii francezi cei maiinteresanþi – Henri Beque,Porto-Riche, Lenorrnand,François de Curei (al cãruiinsucces la noi – ca ºi la Paris,de altfel... cu Terre inhumaineºi La nouvelle idole n'am ºti îndeajuns sã-l regretãm), teatrulmoralist sau de satirã al luiRobert de Flers, Caillavet,Brieux ºi Maurice Donnay,comedia de analizã spumoasãºi profundã a lui Courteline ºimai ales a marelui ºi scumpu-lui nostru Carageale.“ TudorArghezi este trimis în plansecund de Const. D. Ionescu(Cronica literarã, „Flori demucigai“, nr. 5, an XI, 1931,pag. 234-237), prin comparaþiacare trimite la universul dos-toievskian: „Descompunereafizicã, izul de igrasie, viziuneabestialitãþii, dezagregarea mo-ralã, afecteazã stilul rezo-nanþelor folklorice, din descân-tece; dar mai ales din versifi-caþia de facturã vulgarã. Nu neputem plânge cu privire latransparenþã. ªi unul ºi celãlalt– cuprins ºi expresiune – tesufocã, îþi evocã un climat deperiferie, o zonã de depresiunispirituale ºi morale (…) Dupãvizita pe care o faci întovãrãºia d-lui Arghezi în CasaMorþilor dela Vãcãreºti, sufletulnu-þi vibreazã de mila luiDostoiewski. Florile de muce-gai n'au aroma mirificã, nu-þi fil-treazã lacrima compasiunii.“Tudor Arghezi nu era în graþiilelui Const. D. Ionescu nici dinperspectivã caracterialã: „De-ocamdatã, autorul Florilor demucegai este în dolofanã pros-peritate. Entuziasmul general îiface reclamã, îl laureazã, iard-sa de dupã tarabã, (cãcigurile – ºi rele ºi bune – spuncã e un mare negustor), cu re-flexele florilor de mucegai înzâmbet, primeºte cu dreaptafelicitãrile ºi cu stânga supre-ma satisfacþie a ostenelilor«geniale»– banul“.
„Unitatea de stil“, eseul luiRadu Dragnea (nr. 6,7,8, anXI, 1931, pag 261-265)schiþeazã douã portrete ineditepentru cultura noastrã: Nicolae
Iorga ºi Titu Maiorescu.Portretele au ca vedetã stilulacestora. R. Dragneaopineazã cã stilul lui Iorga areun filon creºtin, pascalian-dos-toevskian: „Dar pe lângãîmbogãþirea lexicalã, d-l Iorgaa contribuit mult sã facã scrisulmai omenesc (…), influenþândºi scriitorii. Iar aceastã con-tribuþie este produsul con-cepþiei d-sale în general. D-lIorga, care are simþul ontological întregului tot universal -dupã d-sa morala este «pentrua duce mai departe în menireaei, desigur dumnezeiascã,umanitatea însãºi» – , nuputea sã aibe despre om decâto vedere realistã cãci d-sa esteun metafizician instinctiv. ªiatunci, cunoaºterea trecutuluiomenesc trebuie sã fie «nu însolemne figuri convenþionale oriîn grupãri estetice cu atitudinileeroice, ci în toatã mãrimea ºimiºelia, în toatã valoarea posi-tivã ºi în toate scãderile deslãbiciune ale lui». Iar toatãmãrimea ºi miºelia în care suntzugrãviþi domnitori, oamenipolitici ºi cãrturari, formeazãînsãºi concepþia creºtinã, pas-calian-dostoewschianã, careopunându-se celei olimpiane alui Maiorescu, ne introduce îndiversitatea celor douã stiluri.Imaginea lui Maiorescu despreom, pe care a cãutat continuusã o facã pe seama sa, netul-burat de misterul metafizic ºinici strãbãtut de vreo dramãsufleteascã, un cuget curatcare între fiinþe este dat numaiprototipului îngeresc, aceastãimagine se reflecteazã în mo-leºala, lâncezirea din scrisulsãu, care urmãrind omul caechilibru în miºcare, îi con-traface firea ºi duce deadreptulla îndoialã. Nu e, dar, demirare cã într'o intelectualitateimpregnatã de scepticismul luiMaiorescu, d-l Iorga a apãrutca un revoluþionar, îndrãznindsã rãscoleascã adâncimi ºi sãse dedea la o puternicãelocvenþã, cãci dacã stilul sãunu a fost retoric, totdeaunaeste elocvent.“
Într-o altã cronicã literarã,dedicatã creaþiei lui IonelTeodoreanu, „Fata dinZlataust“ (nr. 1, an XII, 1932,pag. 43-45), Constantin D.Ionescu recurge din nou lareperul dostoievskian, dar, deaceastã datã, pentru a-ºi mani-festa admiraþia pentru autor:„Copii teribili cari îºi depãºescvârsta. La 16 ani, când cele-lalte fete presau «nu-mã-uita»,
Rolanda grãia sumbru, în silo-gisme paradoxale, ca oameniilui Dostoiewschi: «Sufletul ealb fiindcã e tânãr sau bãtrân.Hamlet s'a nãscut cu sufletulalb; de aceea viaþa lui a fostneagrã, pentru lumina lui delunã».
George Mihail-Zamfirescu,într-o captivantã cronicã aspectacolelor teatrale (nr. 2, anXII, 1932, pag. 92-94) ne sem-naleazã dramatizarea romanu-lui „Idiotul“ de cãtre un debu-tant fascinat de Dostoievski: „Adoua premierã originalã adomnului Mavrodi, în decursde cinci luni de stagiune, a fost«Idiotul», de Dostoievski, îndramatizarea domnului ArcadieBaculea. Tânãrul debutant aperegrinat câþiva ani cu manu-scrisul dramatizãrii sale. N'afost teatru, de stat ori particu-lar, nesolicitat. A fãcut foartebine domnul Mavrodi, cã i-aîntins o mânã de ajutor ºi facefoarte rãu domnul Mavrodi cãschimbã acest gest frumos înmãnuºã svârlitã dramaturgilorromâni, de dincolo de bari-cadã, îºi deserveºte, în primulrând, finul spiritual (…)Premiera «Idiotului» nu aînsemnat lansarea unui noudramaturg român ci numai ostrãlucitã trecere a unui exa-men, dacã îl putem numi aºa,de practicã dramaturgicã. Fãrãîndoialã, identificarea în at-mosfera dostoievskianã ºi con-fraternizarea cu personagiiledin uriaºa frescã a romanuluirus, sunt merite pe cari le su-bliniem aproape fãrã rezerve.Dar, dupã propria expresie adramatizatorului: asta nu eîncã operã personalã, amlucrat un material uman deîmprumut, într'o atmosferã deîmprumut – dela mine am pusnumai meºteºugul“.
În demersul sãu critic din nr.5-6, an XII, 1932, pag. 193-198,„Duiliu Zamfirescu, romancier.Ciclul «Comãneºtenilor»“, TomaVlãdescu opineazã cã „se vorcerceta anevoios influenþelestreine în romanele lui DuiliuZamfirescu. Noi nici nu credemcã sunt“, deºi, romanul rusesc,„Turgheniew, Tolstoi mai apoiºi mult mai târziu Dostoiewski“se impusese deja atenþiei,mulþi dintre scriitorii românifiind influenþaþi de stilul lor.
În perioada 1933-1934revista „Gândirea“ nu are decâtpatru apariþii. Restriºtea dinviaþa economicã ºi politicã ºi-afãcut simþitã prezenþa ºi îndomeniul culturii. În nr. 3 (anXIII, 1933, pag. 105-108),Ovidiu Papadima ne propuneun popas critic: „Dr. C. Vlad:Mihail Eminescu din punct devedere psihanalitic. Ed. CarteaRomâneascã“. Pentru demer-sul nostru eseistic, important nise pare a fi faptul cãDostoievski este perceput, alã-turi de Freud, ca psihanalist,dar ºi sesizarea unei imposturiîn interpretarea lui Dostoievski:„Mãrturisesc dela început cãefortul de a discuta obiectiv ºiserios cartea d-lui Vlad, esteunul din cele mai ingrate ºi difi-cile, ce mi-aº fi putut închipui.E în ea atâta morman de infor-maþii greºite, de interpretãriinjuste, de afirmaþi pur ºi sim-plu uluitoare (…) Dl. Vlad maiare, pe lângã aceastã fericirede a putea gãsi pacienþi petoate drumurile, ºi pe aceea dea fi docent universitar ºi decide a fi obligat sã citeascã lite-raturã medicalã. L-a citit peFreud. Ca bun român, deºi nuera obligatoriu, l-a citit ºi peEminescu. Aceste personalitãþis'au cam ciocnit în capul dom-
niei sale ºi s'a gândit cã n'ar firãu sã le împrieteneascã.Freud e încã de actualitate,interpretarea freudistã a folk-lorului, e una din ultimele pre-ocupãri ale filologilor ºisavanþilor în literaturã popu-larã, Eminescu, bietul, e laordinea zilei, exemplul psi-hanalizei lui Dostoiewskifãcutã de Neufeld deosebit deispititor (…) Dar, împovãratede balastul enorm ºi ridicol alteoriilor freudiste înþelese rudi-mentar ºi aplicate cu nedibãciebarbarã, aceste câteva firavegânduri de bun simþ sânt li-teralmente înecate într'unocean de triste bazaconii.“
În „Sensul grandoarei înopera lui Ibsen“ (nr. 1, an XIV,1935, pag. 18-24), eseu sem-nat de Toma Vlãdescu,Strigãtul lui Dostoievski esteplasat într-un elevat concert încare mai sunt prezenþiNietzsche, André Gide,Maurice Barrès: „Cine n'a þipat,strâns de fiarele lumii, când,sãrind graniþile acestei vieþi aîncercat sã vadã dincolo deea? Dostoiewski, Nietzsche,Barrés – dar parcã mai multdecât orice desperãri, cuvântullui Gide este cel maidureros…“
Aproape obsesiv, reflecþiilecritice asupra operei dos-toievskiene poposesc mai alesasupra let-motivului suferinþei.Nichifor Crainic („Rasã ºireligiune“, nr. 2, an XIV, 1935,pag. 57-66) aruncã un intere-sant accent pe umilinþã, cavector al creaþiei dos-toievskiene. Discursul luiCrainic este captivant ºi pentrufaptul cã evidenþiazã douã per-spective de abordare a umi-linþei: cea dostoievskianã ºicea nietzscheanã. „A recu-noaºte sub lumina cunoºtinþiirevelate starea tragicã a limiteiputerilor omeneºti, oricât degeniale ar fi ele, aceasta senumeºte umilinþã, scrieCrainic. Dar umilinþa nucuprinde ca pãcatul ideeadegenerãrii. Umilinþa, adicãrecunoaºterea tragicei limiteomeneºti, e, dimpotrivã, înce-putul regenerãrii. DacãNietzsche n'a înþeles sensulacesta positiv al ei, l-a înþelesîn schimb Dostoiewski, caresocoteºte umilinþa cea maigrozavã putere din câte s'audat omului. Fiindcã e singuracare deschide porþile spirituluispre cunoaºterea adevãruluirevelat. O, chiar dacã doctrinarevelaþiei creºtine n'ar fiîncadratã atât de organic înistoria neamului omenesc ºichiar dacã din centrul acesteiistorii, ea n'ar isbucni carãsãritul soarelui din persoanape cât de misterioasã pe atâtde realã a Dumnezeuluiînomenit, geniul omenesc artrebui sã nãscoceascã un mitasemãnãtor cu ea pentru a sesalva din tragica desnãdejde încare îl aruncã limita puterilor luiîn faþa absolutului divining!“
Ion FERCU
Prin subteraneledostoievskiene (54)
„Dar umilinþa nu cuprinde ca pãcatul ideeadegenerãrii. Umilinþa, adicã recunoaºtereatragicei limite omeneºti, e, dimpotrivã,începutul regenerãrii. Dacã Nietzsche n'a înþe-les sensul acesta positiv al ei, l-a înþeles în
schimb Dostoiewski, care socoteºte umilinþacea mai grozavã putere din câte s'au dat omu-lui. Fiindcã e singura care deschide porþile spi-ritului spre cunoaºterea adevãrului revelat.“
Nichifor Crainic
•• II ll iiee BBooccaa –– MMeerree ºº ii cceeaauunn
eseu
februarie 2017 23
Academicianul AlexandruBoboc, distinsã personalitate aculturii umaniste româneºti, s-anãscut la 20 februarie 1930, încomuna Dumbrava, judeþulMehedinþi. A frecventat cursu-rile Facultãþii de Filosofie laUniversitatea din Bucureºti,între anii 1952-1957, dupã careîºi începe cariera didacticã ºiactivitatea de cercetare, în do-meniul istoriei filosofiei. Pentrurezultatele deosebite dobânditeîn timpul studenþiei, la termi-narea facultãþii este promovatca asistent la Catedra de istoriafilosofiei, în cadrul universitãþiibucureºtene. Ca dascãl, aple-cat cu vocaþie asupra istorieifilosofiei, urcã toate trepteledidactice, astfel cã în 1972devine profesor titular pentruaceastã disciplinã universitarã.În calitate de cercetãtor, se pre-ocupã, cu precãdere, de filoso-fia modernã ºi contemporanã,pentru înþelegerea ºi explicarearevoluþiei kantiene în domeniu.Dupã lucrarea de licenþã,Apriorismul kantian (1957), în1964 obþine doctoratul în filo-zofie cu teza Conceptul decunoaºtere la Kant ºi înneokantianism. Au urmat alte,peste douãzeci de volume ºi,peste o sutã de studii, publicateîn volume colective ori revistede specialitate, toate centratepe subiecte de istoria filosofiei,de filosofia valorilor ºi a culturii,precum ºi de semioticã ºi filo-sofia limbajului. Dintre lucrãrilepublicate de universitarul bucu-reºtean, amintesc doar câteva:Kant ºi neokantianismul (1968);Confruntãri de idei în filosofiacontemporanã (1983); Filosofiacontemporanã (1995); Limbajºi ontologie (1997); Hermene-uticã ºi ontologie (1999);Cunoaºtere ºi comprehensiune(2001); Nietzsche între elenismºi modernitate sau dincolo deactual ºi «inactual» (2003);Formã ºi valoare (2005). Înparalel cu activitatea didacticãºi cu cea de cercetare,Alexandru Boboc s-a dovedit afi ºi un neobosit traducãtor dinlimbile germanã ºi francezã. Apublicat lucrãri ori texte repre-zentative din opera unor marigânditori europeni, precumKant, Descartes, Leibniz,Husserl, Hartmann, Heidegger,Cassirer, Scheler ºi mulþi alþii. Aparticipat la congrese mani-festãri ºtiinþifice internaþionalecu studii ºi conferinþe bine pri-mite de specialiºti. În 1991 adevenit membru corespondent,iar din 2012 este membru titularal Academiei Române.
O preocupare constantã aprofesorului ºi cercetãtoruluiAlexandru Boboc a fost ºi, con-tinuã sã fie, aceea de a valorifi-ca resursele metodologiei com-paratiste în filosofie. În felulacesta, el a reuºit o perfor-manþã dublã, greu de egalat.Pe de o parte, a adus mareafilozofie europeanã în atenþiapublicului din România. Pe dealtã parte, a expus contribuþiagânditorilor români la recon-strucþia culturalã europeanã.
În aceastã ultimã perspec-tivã, edificatoare sunt studiilededicate filosofilor DimitrieCantemir, Titu Maiorescu,Mihai Eminescu, C. Rãdulescu-
Motru, Ion Petrovici, P. Andrei,Lucian Blaga, Mircea Florian,D.D. Roºca, N. Bagdasar,Athanase Joja, DumitruStãniloaie, Aram Frenkian ºialþii.
Toate aceste studii, publi-cate în reviste de specialitate,în ultimele decenii, au fostadunate în douã volume, con-siderate, cu îndreptãþire, înmodestia autorului, doar încer-cãri de a oferi o imagine asupraistoriei filosofiei româneºti.Cele douã volume sunt:Filosofie româneascã. Studiiistorico-filosofice în perspectivãcomparatã, Editura Grinta,Cluj-Napoca, 2007 ºi Filosofieromâneascã. Studii istorico-filosofice, Editura AcademieiRomâne, Bucureºti, 2011.Dezvãluindu-ºi crezul, în cu-vântul prevenitor al primei din-tre aceste douã lucrãri, acade-micianul Alexandru Boboc,declarã: „În speranþa cã nesituãm în timpul (istoric) algândirii, rog cititorul sã decidãasupra rosturilor ºi utilitãþiiîncercãrii noastre de a oferi oimagine asupra istoriei filosofieiromâneºti“ (p. 13). Aceeaºiidee, exprimatã cu alte cuvinte,este susþinutã ºi în cuvântulintroductiv la cea de-a doua lu-crare. Ca discipol declarat ce-isunt (nu uit cã a fost membru încomisia prin care am dobânditdoctoratul ºi referent la pro-punerea prin care am primitpremiul „Ion Petrovici“, decer-nat de Academia Românã),fiind deci un cititor aplecatasupra scrierilor academicianu-lui Alexandru Boboc, cred cãtrebuie sã-ºi schimbe speranþaîn convingere. Cred, în con-sens cu actualii colegi din fotoli-ile academice, cu foºtii colegide universitate, cu doctoranziiºi foºtii studenþi, care îi cunoscopera, cã nu este nici o exage-rare dacã susþinem cãAlexandru Boboc, prin întreagasa prestaþie, de dascãl ºicercetãtor, a adus o contribuþieimportantã la creºterea culturiifilosofice româneºti.
Studiile mai importante,referitoare la modul în careMihai Eminescu s-a raportat lafilosofia germanã sunt urmã-toarele: Eminescu ºi Leibniz.Ecouri ale gândirii leibniziene înopera lui Mihai Eminescu, înAnalele Universitãþii Bucureºti,Filozofie, Anul XXXVIII, 1989, p.8-14 (ºi în Forum, 1989, p. 70-78); Eminescu ºi filosofia mo-dernã, în Analele UniversitãþiiBucureºti, Filozofie, AnulXXXIX, 1990, p. 3-10; Eminescuºi filosofia germanã, în Caietele„Viaþa Româneascã“, nr. 3 (ed.II), 2002, p. 27-37; Kant and
Eminescu, comunicare la celde-al VII-lea Congres Interna-þional Kant, Mainz, 28 martie –1 aprilie 1990. Textele acestorstudii, prelucrate, au fost sinte-tizate în cele douã volumeamintite, de filozofie româ-neascã. Astfel, în volumul pu-blicat în 2007, la Cluj-Napocagãsim un capitol intitulat MihaiEminescu ºi filosofia modernã(cu douã secþiuni: a. Leibniz ºigândirea eminescianã; b.Eminescu ºi Kant. Eminescu ºiSchopenhauer). Iar în volumulpublicat la Editura AcademieiRomâne, în 2011, capitoluldedicat lui Eminescu este intitu-lat Mihai Eminescu: Spaþiupoetic ºi „lumi posibile“.Eminescu ºi filosofia modernã.Pe scurt, academicianulAlexandru Boboc încearcã sãpuncteze unele posibile corelaþiiîntre creaþia eminescianã ºi ceitrei filosofi germani, respectivLeibniz, Kant ºi Schopenhauer.Trimiterile care urmeazã suntfãcute cãtre aceste volume,indicând anul apariþiei ºi pagi-na. În preambulul comentariuluicare urmeazã este necesarã oprecizare, privind modul în careAlexandru Boboc înþelegetransferul practicii cercetãriicomparatiste, de la literaturã lafilozofie.
Cum spuneam, o caracteris-ticã generalã a operei clãditede cercetãtorul AlexandruBoboc, rezultã din vocaþia unuicomparatist convins, hotãrât sãtransfere virtuþile acestei proce-duri, de la domeniul literaturii lacel al filosofiei. „Studiul com-parat necesitã o elaborare teo-retico-metodologicã a ceea ce,prin analogie cu «literaturacomparatã», s-a numit «filo-zofie comparatã» (cãci modul
de a înþelege obiectul ºi funcþi-ile celei dintâi poate fi utilizat,mutatis mutandis, în elaborareaconceptului celei din urmã)“(2007, p. 19). Convins de ade-vãrul acestei teze, autorul teo-retizeazã un adevãrat programde cercetare comparatã îndomeniul filosofiei. Un programîn care sunt aduse argumentejustificative, idei de urmat ºiobiective de înfãptuit. În vizi-unea acestui program trebuiesã fie îmbinate unitar tradiþia cunoutatea, universalul cu naþio-nalul, ceea ce înseamnã cãfaptele de gândire trebuie jude-cate în context istoric ºi cultu-ral, deopotrivã. „În alþi termeni,în studiul filosofiilor intrã în acþi-une principiul istorismului ºi aldiferenþierii acestora ca fapteanaloage, în contexte analoa-ge, ceea ce introduce o orizon-talitate sui generis, o contem-poraneitate ce trece peste ver-ticala istoriei proprii a contex-telor care se comparã“ (2007,p. 21). Mai simplu spus, prinpractica cercetãrilor compara-tiste în filozofie nici nu seurmãreºte o cercetare a influ-enþelor, dar nici nu sunt totalîndepãrtate asemenea intenþii.
Revenind la intenþiile acestorînsemnãri, trebuie sã observãmcã, potrivit înþelegerii profesoru-lui Alexandru Boboc, exigenþelecercetãrii comparate trebuierespectate ºi în cazul cercetãriimodului în care Eminescu s-araportat la filosofia modernã. Înacest sens, pentru a-ºi justificaexegeza, autorul pleacã de laurmãtoarea constatare, totalîndreptãþitã: „O particularitate astadiului actual al exegezeieminesciene o constituie ten-dinþa, mai mult sau mai puþinvizibilã, de pãrãsire a abordãrii
descriptiviste, îndeosebi în for-ma cãutãrii surselor (termenul«sursologie» anunþa, încãdemult, conºtiinþa limitelor uneiasemenea mentalitãþi de cer-cetare)“ (2007, p. 79). Deºi esteo judecatã îndreptãþitã, meritullui Alexandru Boboc este acelade a nu o transforma în adevãrabsolut. El acordã încredereacuvenitã unei afirmaþii fãcutã deNicolae Iorga, istoricul care aspus: „Nici o influenþã nu acreat, desigur, pe Eminescu,dar Eminescu nu este explicabildacã se lasã deoparte mãcaruna dintre acele influenþe careau lucrat asupra sufletului sãu,aºa de complex“ (Istoria litera-turii româneºti. Introducere sin-teticã, Bucureºti, EdituraMinerva, Bucureºti, 1977, p.235). Pornind de la o ase-menea înþelegere, profesorulAlexandru Boboc a simþit cãtrebuie sã nuanþeze explicaþia,pentru a-ºi putea formula pro-pria sa teorie. Astfel, pe de oparte, el afirmã: „Incontestabil,influenþa lui Kant ºi cea a luiSchopenhauer constituie oprezenþã majorã în manuscri-sele eminesciene ºi acþioneazãfrecvent în creaþia sa“ (2007, p.85). Pe de altã parte, profesorulAlexandru Boboc considerã cã,prin aducerea în atenþie afilosofiei lui Leibniz, „se des-chide ºi posibilitatea unei alteînþelegeri a influenþelor asupralui Eminescu, dincolo de ceeace revine aproape ne varietur încvasitotalitatea exegezelorasupra formaþiei intelectuale amarelui nostru poet: Kant,Schopenhauer, Herbart ºi aromantismului“ (2007, p. 66).
Aceasta este misiunea pecare ºi-o asumã cercetãtorulAlexandru Boboc. Fiind o fireîmpãciuitoare, el nu vrea sãdãrâme, ci doreºte sã constru-iascã o nouã înþelegere a rela-þiei dintre Eminescu ºi filosofiamodernã. Este adevãrat cã nuse aventureazã la o afirmaþieclarã privind existenþa, oriinexistenþa, unei filosofii emi-nesciene. Preferã sã foloseascãsintagma „Eminescu, poetul ºiomul de culturã“. „În acest con-text, al studiului creaþiei emine-sciene ca studiu al «fenomenu-lui – Eminescu» dezvoltãrile ceurmeazã sunt menite sã neanunþe nu «filosofia luiEminescu» (o cale ce anga-jeazã aporii insurmontabile), ciînnoirile aduse prin geniul emi-nescian în configurarea valo-rilor teoretico-filosofice pentrunevoile înþelegerii rosturilorcreaþiei poetice în procesulcomplex al instituirii moder-nitãþii ºi al progresului valorilorîn cultura universalã“ (2007, p.80). Oricum, pentru a-ºi onoramisiunea amintitã, cercetãtorultrebuia sã înfãptuiascã douãobiective, destul de dificile,respectiv, sã arate puncteleslabe ale vechilor explicaþii ºi,sã justifice câºtigurile aduse depropunerea proprie. El pleacãde la convingerea cã „O maibunã cunoaºtere a operei mare-lui poet, îndeosebi înþelegerealocului ei în cultura europeanã,rãmâne o temã deschisã“(2007, p. 81). În acest sens vorfi ºi comentariile urmãtoare.
ªtefan MUNTEANU
Alexandru Boboc despre felulîn care s-a raportat Eminescu
la filosofia modernã (I)
•• II ll iiee BBooccaa –– ÎÎnnggeerr nneeggrruu
Eleggia-ddiverrttismmenntt
Din tulpina neagrã a basculuisemãnatul îngreunaþilor baºiºi a flautului pripealã bascãpe ringul vocilor de aºi.
Salt brusc, sãriturã semeaþã,sec, bãtãi mãrunte de tobã, galop e,ºi disperarea flautelor, flaute zglobiipeste gropi de sincope.
Roteºte-te, lume, roteºte-te, circ,roteºte-te, carusele!Foc de artificii în cer, þuguiatzboarã mai sus de stele...
De pe buzele acrobatului chinezalunecã-ºuviþã moartea.
S-au înecat în înghiþituri convulsive,s-au rotit pe o coasã strãlucitoareºi s-au înþepat într-un puls comuninimile tuturor,oricare.
Gâtlejul se-neacã cu un gheb,erupe urlet infernal,de pe trapeze, ca un steag negru,
spânzurã limbã de om, neagrã-mangal.
Va þipa scurt duduiþa...Atunci þinteºte ºi zboarãîn urlete de disperare, panicagurile goale le va strivi!Bale ºi lacrimi stoarse,buzele-n grimase exagerate!Ca niºte trupuºoare, pe sforise clatinã vocipiþigãiate.
1927
Foxttrrott
Arcuitã-n vibraþie, struna cam tâmpãLasã sã cadã ca o picãturã nota neagrãªi orchestra îi zice linguºitor melodiaUnei suferinþe libidinoase, parcã.ªi ies inºii în ring, ghemuiþi în foxtrot,Frãmântându-se într-un nemiºcat pas.ªi scripcarii cam palizi la obrazDe pe scripci cu ºolduri plineÎn salã ca într-un fremãtãtor vasToarnã preludii ºi flãcãri în vine.Cuibãritu-s-a în poftele preludiilorAcest pas de vulpe, foxtrotul exact,Acest tact,Acest ritm al legãnãtoarelor fiinþe,Acest act deschis, acest tact
ºi lipsã de tact,Acest nemaivãzut act.
Deci, pasule, îndrãzneºte, scuturã oamenii,
E semnul iubirii mecanice, de haram!În gâtlejul negru al clarinetuluiJoacã un nod, tresaltã mãrul lui Adam. Struna, ca biciul, ºfichiuieºte banjoulªi suspinã vioriºtii, ºi-i zic înainte,Ca sunetul sã onduleze ca fierea
în vene,Ca mercurul în sticlã fierbinte,Ca sã cadã deodatã din înãlþime,
Tresãrit, plescãit, împroºcat, Ca sã se deschidã gurile,Al gurilor aprinse cãscat.Dar s-a împiedicat astmaticul tactCe sfâºie, ca o ranã, gura.Act cinic, public act –Foxtrotul strivit, fãrâmiturã
cu fãrâmiturã.
Ax, solidaritatea fantomelorÎn music-hall-ul legãnãtor!Coapsele violoncelelor sunt goaleªi sunt pofticioase taliile ghitarelor.ªi grasa pãlmuire a tãlpilor,ªi pasul strâmb, ca o scoabã, –Ce sã-i faci, asta-i iubirea oamenilor,Ceva mai jos de nivel, o ºagã!Clãtinându-se, dragostea pleacã,Gurã lipitã pe gurã.Iubirea oamenilor, iubirea oamenilorBurta ºi-o scuturã;Burta ºi cãlcâiele, buzele lui Buddha, Buzele ca pãstãile însângerate.Alertaþi, oamenii stenografiazã Mâzgãlit corectele lor pofte-aþâþate.În staccato stricat ca o schismã,Împiedicându-se în ritm zdrãngãnit,Aceasta-i iubirea.Uite astfel eºti tu schismã scuturatã,Tu – iubirea, dragostea.
1928
Currsã nnoctturrnnã
Pentru Iu. Ia.
Se înalþã braþul, nepãsãtor,ªi pana pãsãrii se-ndoaie ca spada,ªi ciorna scrisului e frântã, rãpus eOrice rând, ca un catarg înalt cândva.Dar se ridicã din nou
torsul literelor toarse,Pânzã umflatã e orice strofã,În vânt scârþâie alfabetul ªi totul e o aleasã catastrofã.
Cãutare de catastrofe, ºi plecãri,ºi inspiraþii –
Împãcarea tuturor dorinþelor,împãcarea împãcãrilor.
Înalþe-se patetica ta fregatã,Fregata melodiilor patetice-n largul
zãrilor,Ce se-aud prin furtunã,
prin adâncã noapte,Ce s-a tras spre prorã dinspre pupã,ªi lor fiindu-le menite cutezãtoarele,
Botezãtoarele cãlãtoriiAle matelotului în luptã.
Drepte ºi simpleS-au aºternut pe mãriDrumurile marinãreºtiCa niºte cicatrice de spade.Umbrã neliniºtitã ºi aripatã –Fregata corsarilor plinã cu aurRãtãcind pe falsele mãri blestemate.ªuierã posac pe lângã borduri de navãVântul celor puterniciªi printre catarge-ncordate –Þipãtul albatrosului temerar,Þipãt ca strunele de arbaleteDrepte, aidoma loviturii de stilet Lunecoasã ca rugina pe lamaPumnalului de corsar.
Deci sfarmã lanþurile,Rupe-te de cheiul natal,Cã doar nu în cãlimarã fregataCautã furtuna fabuloasã,Tu, ca bãrbat ºi luptãtor,În clipa talazului mortalNici busolã,Nici inimãNu vei lãsa sã greºeascã.
1929
SSânnggele capttivelorr
Neogoitul cal cu coama pe piept bate din copite,
În bidoane adânci ºi hurducate fierbe Dulcele lapte de iepe înfierbântate,
neogoite.Mirosurile-s sãlbatice, persistente,
acerbe,Au adormit cãlãreþii ce n-au ºtire
de moarte,Lungite pe pãmânt li-s trupurile
nemiºcate.Falnici arbori îºi profileazã
în ceruri coroane,Ca un tors muºchiulos de tânãr voinicSe-nclinã la pãmânt ale flãcãrilor liane ªi fumul ca struna s-a-nfipt în vârf
de colnic.Sfâºiind poalele slinoaselor veºminte,Se arcuieºte pieptul ca mlada
pentru steme.De umezealã priitoare, cu sudoare
roditoareSunt cuprinse trupurile captivelor
ucrainene.ªi gura e sfâºiatã, ºi spre zori
se va prindePlodul mongol în mitra acestor fecioare.
Anii sporesc, eternã culoare de otavã,ªi în ale inimilor tolbe
de sãgeþi – amintiri tocite,Însã vechiul sânge peste sute de ani
urmaºulªi l-a pãstrat în umflate vene învineþite.ªi iubim cuvintele, grele, ca negrul fumAl rugurilor ce tãtarilor le-au luminat, Ocrotim sângele atât de tare închegat,ªi ale stepelor nesfârºire înþelenitãO salutãm cu inima simplã, uimitã.
S-a nãscut în oraºul Kameneþ-Podolsk, iar anii tinereþii ºi-i petrece la Uman. Tatãl sãu era tipograf militar, dupã unelezvonuri – chiar cu rang de general. În jurul anului 1922,absolvã ºcoala cooperatistã din Uman, continuându-ºistudiile la Institutul de Cooperaþie din Kiev, apoi la Institutulde Relaþii Externe.
Cel care îl introduce în cercurile literare ale timpului esteMihail Semenko, primul poem Bajan publicându-l în„Almanahul din octombrie al panfuturiºtilor“ (1923). În for-mare ºi viziune este impresionat ºi influenþat de specta-colele expresioniste ale regizorului de teatru Les Kubas ºide activitatea remarcabilului cineast Oleksandr Dovjenko,pe care îl cunoaºte pe când era angajat la DirecþiaUcraineanã Fotocinema.
Cartea de debut „A 17-a patrulã“ (1926) învedereazãsuflul futurist, constructivist. În cartea a doua poetul e dejaîn albiile unei stilistici expresionist-barocco-romantice de otematicã predominant autohtonã, ucraineanã. Este cu ade-vãrat remarcabil în cea de-a treia carte, „Edificii“, ºi în volu-mul antologic de etapã „Drumuri“, ambele apãrute în 1930.Erau treptele pe care urca deja viitorul clasic al literaturiiucrainene contemporane, implicat nemijlocit în viaþa social-politicã a þãrii sale, cu aderenþe la ideologia timpurilor comu-niste.
Exegeþii ºi astãzi se întreabã: care este, totuºi, stilulpoeziei lui Bajan, prin ce se caracterizeazã el? E futurism?Expresionism? Barocco? Romanticã în spiritul luiHoffmann? E creaþia unui poet greu de „înrãmat“ sub aspectliteraturologic. Adevãrul e însã cã futurismul i-a stimulat luiBajan libertatea interioarã, care l-a salvat de tirania inerþieipsihologice ºi estetice, orientându-l sã fie împreunã cu ceicare vor trebui sã reînnoiascã literatura ucraineanã.
