Nr. 11-12 (471-472) - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/2008_11_12.pdf · obþii produsul...

• Anul 45 (serie nouã) • noiembrie - decembrie 2008 • 3,00 RON •

Nr. 11-12(471-472)

ate

ne

ub

c@

gm

ail.c

om

• C

arm

en P

oena

ru -

Clo

vn

Noi interpretãri

Baroculîn Moldova

pagina 20

Cronica traducerilor de Ionel Savitescu

Ultimele amintiriale Reginei Maria

pagina 23

Adrian Jicu

Iluziileºi deziluziile

literaturiiromâne

pagina 5

Dan Stancaintervievat de Dan Bogdan Hanu

„Omuluinu-i poate fi

distrusãnuditateaesenþialã“

pagina 10

Redacþia Revistei „Ateneu“ureazã cititorilor

ºi colaboratorilor sãisãrbãtori cu bucurieºi un an îmbelºugat!

La mulþi ani!

Urmând strategiile corpusului teoretic al analizei dediscurs aplicate semioticii sociale, aflãm cã discursuleuropean al cercetãrii1 se articuleazã pe acþiune ºi schim-bare socialã, avându-ºi sursa în nevoi legale ºi politice(„Tratatul de la Amsterdam”), pe crearea unui spaþiueuropean de cercetare, pe necesitatea promovãrii2 aces-tui obiectiv (ºi prin simboluri vizuale). Cu alte cuvinte,analiza discursului european al cercetãrii aduce în prim-plan nu numai posibilitatea renegocierii semnificaþiilorunor concepte dar, mai ales, abilitatea ºi iscusinþa de afolosi resursele semioticii vizuale ca unelte pentru aproiecta promovarea schimbãrii sociale ºi pentru a daformã sentimentului de apartenenþã la un spaþiu comuneuropean.

Finanþarea celor nouãsprezece domenii de cercetare(ºtiinþele sociale ºi umaniste sunt pe locul nouãsprezeceîn ordine alfabeticã) se va realiza prin cooperare: inter- ºitransdisciplinaritatea domeniilor, pe de o parte, colabo-rarea cercetãtorilor aparþinând diferitelor state membre,pe de altã parte. Stimularea cercetãrii prin realizarea deproiecte ale consorþiilor transnaþionale (care sãrelaþioneze industria ºi mediul academic) dimensionatepe arii tematice (sãnãtate; alimentaþie, agriculturã, pes-cuit ºi biotehnologie; informaticã ºi tehnologii de comuni-care; nanoºtiinþe, nanotehnologii, materiale ºi noitehnologii de producþie; energie; mediu, inclusiv schim-bãri climaterice; transport, inclusiv aeronauticã; ºtiinþesocio-economice ºi umaniste; spaþiu; securitate) ridicã,fãrã sã vrem, întrebarea: ce mai este universitatea înaceste decenii ale secolului al 21-lea ºi care vor fiefectele pe termen lung ale perpetuãrii circumscrierii aca-demicului în sfera pieþii, a consumerismului, a raportãriicunoaºterii la o materialitate imediatã, palpabilã: costuricât mai mici la o producþie de absolvenþi pe benzi derulare cât mai rapidã.

Ideile, oamenii ºi capacitãþile sunt prioritãþi caremarcheazã nu o simplã schimbare paradigmaticã ci, neplace sã credem, puncteazã o schimbare de mentalitatereferitor la rolul instituþiilor al cãror mod de a fi este cerce-

tarea. ªi dacã beneficiu, profit, profitabilitate, servicii,client, economie de piaþã, rentabilitate etc. au fãcut partedin discursul academic european al acestor decenii,poate cã, urmând aceste noi direcþii de concepere aspaþiilor europene de cercetare, vom percepe univer-sitãþile în alþi termeni. Orice universitate, având ca misi-une instruirea ºi cercetarea, ºi orice institut de cercetarenu mai pot fi considerate ca simple spaþii producãtoare debunuri de consum, ca pieþe de desfacere (undecomandãm obiecte a cãror valoare este datã de cerereapieþii) sau ca prestator de servicii pe termen scurt. Abugeta astfel de instituþii luând în considerare numai unprodus finit ºi a le mãsura valoarea numai în funcþie deacest produs se dovedeºte a fi un mod de gândire peri-culos.

O universitate nu este un supermarket: intri, plãteºti,obþii produsul (diploma) expus pe raft ºi pleci (ºi operaþi-unea se repetã cã doar la tot tipul de marketplaces seintrã când se iveºte o nevoie)!

Spaþiul universitar trebuie gândit în termenii devenirii,ca verigã a unui proces de producere a economieicunoaºterii ºi nu a unei economii de piaþã în care oameniisunt simple obiecte frumos ambalate cu diplome lipsitede conþinut.

ªi tocmai aceastã cooperare (industrie – universitate;idei – oameni – capacitãþi) ar trebui sã reaºeze ºtiinþelesociale ºi umaniste ca fundament al oricãrui proces decunoaºtere, ca osaturã a unei deveniri solide, pe termenlung, a fiecãrui cetãþean în noul spaþiu european alcercetãrii.

Doina CMECIUEurope Direct Bacãu

___________________________

1 S-au înfiinþat comisii, directorate, programe-cadru,comitete; s-au trasat domenii ºi arii de cercetare la niveleuropean.

2 Anul 2009 va fi cunoscut drept Anul European al Inovaþieiºi Creativitãþii (2005: Anul European al Cetãþeniei; 2006:Anul European al Mobilitãþii Angajaþilor; 2007: AnulEuropean al Egalitãþii de ªanse; 2008: Anul European alDialogului Intercultural).

noiembrie - decembrie 20082

breviar

Cornel Galben – Personalitãþile Bacãului, Ed.Corgal Press, Bacãu 2008

Sorin Antohi (coordonator)– Modernism ºi anti-modernism, Addenda Cuvântul, 2008

Mircea Dinutz – Tablete de duminicã, Ed.Pallas, 2008

Constantin Stana – Haitele (Confesiunile unuiasasin), Ed. Transilvania Expres, 2008

Liviu Chiscop – Grigore Tabacaru, Ed. GrigoreTabacaru, 2008

ªtefanache Spulber – Grigore Tabacaru, Ed.Grigore Tabacaru, 2008

Viorica Rãduþã – Mamamea moarte, Ed. CasaCãrþii de ªtiinþã, 2008

Viorica Rãduþã – Când amintirile corpuri subtile,Ed. Nouã, 2007

Viorica Rãduþã – În exod, Ed. CarteaRomâneascã, 2008

Victor ªtir – Alcool ºi sânge, Ed. Karuna Bistriþa,2008

Mihai Merticaru – Arca lui Petrarca, Ed.Fundaþiei culturale Poezia, 2008

Emil Ariton – Transplant de sinceritate, Ed.Crigarux, 2007

Mara Paraschiv – Viaþa… o poveste, Ed. CasaScriitorilor Bacãu, 2006

Mara Paraschiv – Întâlnire pe o nalbã, Ed.ErcPress, 2008

Mara Paraschiv – Rãcuºor ºi brotãcica, Ed.ErcPress, 2008

Daniela Olivia Ghicajanu – Lumi paralele, Ed.Corgal Press, 2008

Elena Amalia Filip – Sunetele tãcerii, Ed. CorgalPress, 2008

Octavian Mareº – În amurgire, Ed. Vicovia, 2008N. Roºioru – Ana, Ed. Egal Bacãu, 2008N. Roºioru – Excursia, Ed. Egal Bacãu, 2008

Cãrþþi primitee laa reedaacþþiee

Înainte de sãrbãtorile de iarnã,scriitorii au ascultat un omuleþ din puzzle

Sintagme ºi paradigme europene

Idei, oameni, capacitãþi(discursul european al cercetãrii)

Se apropie Crãciunul, cea maiiubitã sãrbãtoare de cãtre copiiºi nu numai. Sunt zile cândavem mai mult decât altãdatãnevoie de poveºti. ªi astfel d.Calistrat Costin a fost cât sepoate de inspirat când a rugat-ope Tincuþa HoronceanuBernevic sã ne citeascã frag-mente din acele proze prin care,Tincuþa (cunoscutã de noi caautoare a douã volume de ver-suri) a fost laureatã în ultimavreme la numeroase concursuride prozã din þarã. La Vaslui,Cluj, Buzãu… Tincuþa ne-a cititdouã proze scurte „Omuleþul dinpuzzle” ºi „Vânzãtorul de mere”.Ascultând „Omuleþul din puzzle”am redevenit copil. E o prozãuºoarã dar cu multã imaginaþie,cu fraze ce curg unduitoare. Amvãzut cu ochii minþii cum poftade joc, dorinþa de a te mai simþicopil din când în când, om matur

fiind, a trezit la viaþã dintr-unpuzzle, un omuleþ din carton…cum omuleþul s-a transformatîntr-un spiriduº ce-þi poateîndeplini visele pânã când…pânã când realitatea l-a ucis.Proza aceasta a plãcut tuturor.Deºi nu seamãnã ca stil sauconþinut, am trãit aceeaºi emoþieca ºi atunci când am citit „PeterPan în grãdina Kensington” ºi încare se spunea cã la primulzâmbet al unui copil nou-nãscutse naºte o zânã, iar atunci cândcineva spune cã nu crede înzâne, chiar atunci moare o zânã.Astfel, în seara aceea de sfârºitde noiembrie, prin Omuleþul dinpuzzle s-au ivit câteva zâne. Dardincolo de metaforã, sãascultãm ºi câteva pãreri alescriitorilor profesioniºti:

Victor Mitocaru: „Autoareaajunge la om, ea penduleazãîntre lucru/obiect ºi visul despre

lucru. Proza ilustreazã foartebine contrastul dintre banal ºisublim.“

Ovidiu Genaru „E o prozãscrisã cu o anumitã siguranþã,precizie, cu observaþii pene-trante. Are o tãieturã bunã. Euºor descriptivã, puþin intimistã.O prozã ce cucereºte ºi prinnatura ei femininã.“

Petru Scutelnicu „Proza«Omuleþul din puzzle» estedeosebitã, e o prozã a cotidianu-lui ºi a imaginarului. O prozã liri-cã, pe anumite zone aminteºtede unele versuri aparþinândautoarei.“

În încheierea întâlnirii de lasfârºit de an, la Filiala Bacãu aUniunii Scriitorilor din România,poetul Alexandru Dumitru a cititdin cartea publicatã de curând laEditura Universitas XXI, „Poemede zestre”. (V. SAVU)

ateneu

noiembrie - decembrie 2008 3

Ediþia a treia a ZilelorTeatrului „Mihai Eminescu” afost dedicatã împlinirii a 170 deani de la primele spectacole deteatru întîmplate la Botoºani ºia unei jumãtãþi de secol de laînfiinþarea teatrului care poartãnumele poetului naþional.Sãrbãtorirea, întinsã pe durataa cinci zile (1 – 5 octombrie), afost mai degrabã austerã. Pelîngã protocolara decernare aunor distincþii, ea a cuprinsreluãri din stagiunea anterioarãa teatrului botoºãnean ºi spec-tacolele teatrelor Naþionale dinBucureºti ºi Iaºi. Organizatoriiau simþit necesitatea potenþãriievenimentului ºi au gãsit cã osoluþie ar fi tipãrirea, în pre-mierã, a unei Istorii a teatruluila Botoºani.

Cel indicat sã împlineascã oasemenea întreprindere apãrut istoricul ªtefan Cervatiuc,recomandat, printre altele, de omuncã de cercetare de patrudecenii în cadrul filialeijudeþene a Arhivelor Naþionale.Alegerea a fost cea potrivitã ºiªtefan Cervatiuc a scos (laEditura „Quadrat”) primulvolum dintr-o Istorie ce-ºipropune sã identifice faptelede viaþã teatralã pînã în 1944,„anul în care edificiul teatrului

din Botoºani a fost grav avariatde bombardamentul aviaþieihitleriste”.

Documentarea pe care sesprijinã cartea e, fireºte, unasolidã, adicã ceea ce era deaºteptat de la experienþa ºiprofesionalismul lui ª. C. Dararhivistul aratã ºi neîndoioasecalitãþi scriitoriceºti, vãdite înfelul în care pune în paginãdovezile, izbutind evocãri însu-fleþite ºi, nu rareori, de-a drep-tul pasionale. Un exemplu echiar acela în care Cervatiucîntãreºte ideea cã la începu-turile teatrului la Botoºani tre-buie aºezat directorul ºcoliipublice de bãieþi, Nicolini ºiabia apoi Costache Caragiale.Polemica se susþine împotrivaoricãror alte puncte de vedere.

În treacãt ºi numai întreacãt, fac douã observaþii.Prima ar fi cã numitele CaseSommer (interesînd pentru cal-itatea lor de gazdã a specta-colelor trupei Mihail Pascaly ºide loc în care ºi-a încheiat cari-era de sufler Mihai Eminescu)au fost „restaurate radical”înainte de 1990 (cu banii fosteiÎntreprinderi Cinematografice ajudeþului), nu dupã acest an,cum afirmã Anexa nr. 12 a„Istoriei”. A doua: cã edificiul

Telefoanelor nu s-a construitpe locul demolatului TeatruCristea (cum se zice la pagina24), ci în vecinãtatea acestuia,aºa cum se ºi poate deducedin desenul de la Anexa nr.8.De altfel, aº avansa pre-supunerea cã structura s-aprãbuºit nu doar din cauzã cãnu s-au fãcut lucrãri de conso-lidare, ci ºi pentru cã, aºa cumaprecia arhitecta EugeniaGreceanu în volumul„Ansamblul urban medievalBotoºani” (pagina 118),„Teatrul Petrache Cristea…pare sã fi rezultat din reuni-unea mai multor case vechi…care au permis amenajarea (ºinu construirea) în 1860 aprimei sãli de teatru aoraºului”.

Aceste neînsemnate sem-nalãri nu acrediteazã cusururiale „Istoriei”. Dimpotrivã, credcã singurul reproº ce i se poateface lui ª. C. e acela cã nu segîndeºte ori nu se angajeazãlãmurit în realizarea pãrþii cepriveºte perioada 1944-2004.Interval în care povesteateatrului la Botoºani s-adeschis spre un alt orizont:apariþia unei trupe profesion-iste permanente, aºezatã încasa ei.

Consemnez tot aici ºi publi-carea unei alte cãrþi. Care nuvizeazã direct teatrul, chiardacã printre personajele ei senumãrã ºi oameni ai scenei(actorii Alexandru D. Lungu,Mihai Mãlaimare, MariusRogojinschi, Gabriela Nistoricã)ori aproape de ea (secretarulliterar Lucian Bãleanu, fotogra-ful Constantin Gheorghiu). Evorba de un volum de publicis-ticã, al cãrui autor e TraianApetrei, directorul în funcþie alTeatrului „Eminescu”. IntitulatãBucuriile mele (Editura„Agata”, 2008), cartea adunã44 de interviuri publicate în aniidin urmã în „Viaþa Botoºanilor”,jurnal patronat chiar de TraianApetrei. „Viaþa” a fost oprezenþã distinctã ºi necesarãîn peisajul gazetãresc boto-ºãnean, dacã e sã mã refermãcar la apetenþa joasã pentrufaptul cultural ºi artistic aziarelor care apar aici ºi acum.

Traian Apetrei se apropie,uneori familiar, totdeaunabinevoitor, de intervievaþii sãi,invitîndu-i sã-ºi facã publicepãrerile despre subiecte încare au felurite competenþe.Rezultatul e un soi de radi-ografie a mediului botoºãnean,privit din unghiuri varii. Multejudecãþi exced perimetrul ºidevin puncte de vedere rapor-tate la realitãþi naþionale. Cualte cuvinte, cartea nu can-toneazã într-un discurs strictlocal.

Cîteodatã, opiniile interlocu-torilor sînt tranºante: „Sfîrºituloraºelor a început cînd au fostaduºi pe asfalt rãii satelor”crede Alexandru Ghiþã. HaritonPãrãscuþã supraliciteazã, darnu departe de un anume ade-vãr: „Incredibil, muncim ca sãne plãtim cãlãii”. Venind dinaltã direcþie, polivalenta LuciaOlaru-Nenati avanseazã oipotezã neapãrat originalã (defapt, nu o ipotezã, ci o certitu-dine): Eminescu s-a nãscut(sau ar fi trebuit sã se nascã) la20 februarie 1849, pentru caîntre aceastã datã ºi aceea lacare s-a ivit pe lume intervieva-ta sã se fi scurs exact un veac(o diferenþã „perfectã”). Darînþeleptul acestei cãrþi pare a fiprofesorul Mihai Tironeac:„Orgoliul ne împiedicã sã fimfericiþi”.

Dumitru IGNAT

Aniversãri teatralela Botoºani

ConferinþaInternaþionalã

„Semne particulare.Limbã, discurs,

societate”

Facultatea de Litere aUniversitãþii din Bacãu,Universitatea UFR ArtsBordeaux (Franþa), Univer-sitatea din Limoges (Franþa),Universitatea de Stat „AlecuRusso”, Bãlþi (RepublicaMoldova) ºi Centrul Inter-disciplinar de Studiu alFormelor Discursive Con-temporane, în colaborare cuAgenþia Universitarã aFrancofoniei, Liceul „GeorgeApostu” Bacãu, AsociaþiaBãcãuanã pentru Dezvol-tarea Francofoniei ºi TeatruNaþional „George Bacovia”Bacãu au organizat, înperioada 21-23 noiembrie2008, Conferinþa Interna-þionalã „Semne particulare.Limbã, discurs, societate”. Adoua ediþie a manifestãrii s-abucurat de participareacâtorva personalitãþi euro-pene în domeniul semioticii(dintre care îi amintim peMichel Beniamino, PolCorvez, Régine Bruneau-Suhas, Stephanie Bensonsau Maria Carpov) reunind96 de participanþi din þãriprecum Franþa, Algeria,Africa de Sud, Coasta deFildeº, Canada, Belgia,Polonia, Republica Moldovaºi România. De asemenea,în cadrul acestui eveniment,menit sã contureze o ºi maipregnantã imagine aFilologiei bãcãuane în rân-dul facultãþilor de profil dinþarã ºi din Europa, s-a desfã-ºurat ºi un festival de teatrupurtând numele „Du théâtrefrancophone à l’Europe,care a reunit tineri pasionaþide arta dramaturgiei dinRomânia ºi Franþa. (A. J.)

Orice cãlãtor care vine pentru prima datã laPraga nu poate sã nu fie atras de marionetelecare se vãd la tot pasul în vitrine. Cehii suntartiºti pãpuºari talentaþi, iar teatrul de marioneteeste foarte popular nu numai printre copii, ci ºiprintre adulþi. La hoteluri existã un stand cu totfelul de pliante, care anunþã diferite concerte,spectacole de teatru, tururi pietonale sau excur-sii. Printre ofertele care mai de care mai atrãgã-toare gãsesc una care anunþa: Don Giovanni deWolfgang Amadeus Mozart. Numele compozi-torului austriac nu lipseºte niciodatã de peafiºele care deschid stagiunea muzicalã anualãdin Praga alãturi de Smetana sau Dvoøák.

Mozart a locuit la Praga patru ani (1787-1791)la familia Duºek, o reºedinþã aflatã la periferiaoraºului ºi construitã încã din secolul al XVII-lea,unde a compus Don Giovanni. Libretul luiLorenzo da Ponte este o ironie la adresa iubiriifrivole, a moravurilor epocii ºi a dorinþei de aexperimenta în iubire.

Pliantul gãsit în standul hotelului anunþãmontarea spectacolului de cãtre TeatrulNaþional de Marionete sub deviza: „Dacã nu aivãzut Don Giovanni fãcut de noi, nu ai fost laPraga”. Bineînþeles cã în faþa unei asemeneaprovocãri nu ai cum sã reziºti ºi mi-am luat biletla spectacol. Am fost surprinsã sã constat cãmontarea pe care am vãzut-o cunoscuse peste2600 de reprezentãri, participase la peste 20 defestivaluri internaþionale ºi reprezintã un proiectcare îi aparþine lui Daniel Dvorák ºi lui JanDvorák, iar regia este semnatã de Karel Brozek.În fiecare searã se joacã douã spectacole cusãlile pline. Spectatorii sunt anunþaþi cã intrareaîn salã se face cu 20 de minute înainte sã batãgongul ºi intru uimitã vãzând cã în public nu seaflã copii, ci adulþi. Atunci am înþeles cã noi,românii, trãim cu o prejudecatã. Teatrul de mar-ionete nu se adreseazã îndeosebi copiilor ºibunicilor care-i însoþesc.

Pãpuºile îi permit regizorului sã puncteze cuuºurinþã anumite aspecte sarcastice ºi sã punãîn evidenþã cu multã uºurinþã registrul comic alepocii, dar ºi al gesturilor, ridicolul situaþiilor,dorinþele servitorului de a-ºi manipula stãpânul,lipsa de profunzime a sentimentelor etc.Spectacolul este realizat cu pãpuºi mari, careilustreazã cu talent pasiuni umane, iureºulevenimentelor trãite cu emoþii maxime, ridicolulsituaþiilor, falsele pretenþii de apartenenþã la oclasã socialã etc. Optând pentru versiunea orig-inalã în limba italianã, regizorul Karel Brozekreuºeºte sã creeze o satirã subtilã ºi savuroasãa epocii de la sfârºitul secolului al XVIII-lea prinapariþiile pline de haz ale pãpuºilor mânuite cumãiestrie, prin chipurile caricaturale ºi prin ves-timentaþia acestora îmbinând abil jocul mari-onetelor cu ariile muzicale. Regizorul specta-colului propune o meditaþie cu privire la sen-zualitate, ironie, iubire fãcând publicul sã râdãsãnãtos ºi sã sesizeze cliºeele vieþii cotidiene.Limbajul gesturilor a fost foarte bine valorificat,artiºtii pãpuºari reuºind sã redea ispita conti-nuã, teribilismul faptelor în care se lasãangrenate marionetele, care aºazã spectacolulîn termenii modernitãþii ºi ai expresivitãþiiscenice.

Viziunea scenicã respectã libretul lui Lorenzoda Ponte, iar jocul marionetelor nu înseamnãdoar o simplã trecere printr-o poartã sau dupã ocortinã. Pãpuºarii, ajutaþi de decor, ºtiu sã deaviaþã unei lumi, care trãieºte sub semnul aven-turii, al speranþelor deºarte, al nostalgiei, almilei, al sentimentalismului exagerat.

Teatrului Naþional de Marionete din Praga fix-eazã în memoria spectatorului tipul uman alamorezului care trãieºte cu iluzia izbânzii într-omontare ce ºi-a propus sã respecte manieraautenticã de spectacol tipicã secolului al XVIII-lea.

Gabriela GÎRMACEA

Speectacool dee marioonneeteela Praga

• Constantin Tofan


cronica literarã

O lucrare monograficã de complexitateacelei de faþã ia naºtere greu, dupã eforturiîndelungate ºi scrupuloase documentãri.Principesa Elena Bibescu – marea pianistã(Ed. Vitruviu Bucureºti 2007) demon-streazã cu prisosinþã profunzimea ºi ele-ganþa stilului, þinuta academicã a abordãrii,care l-au recomandat întotdeauna pe dl. C.D. Zeletin.

Îmbinând rigurozitatea ºtiinþificã a unuiistoric cu talentul scriitoricesc de necontes-tat, autorul creeazã fãrã discuþie ocapodoperã ce se doreºte, înainte deorice, un gest recuperator faþã de perso-nalitatea controversatã ºi marcantãdeopotrivã a Elenei Bibescu. De altfel, dl.C. D. Zeletin în Mãrturisire (v. op. cit. p.11– 12) afirmã : „Cartea aceasta e o operã deevlavie faþã de amintirea unei mari artistede altãdatã, virtuoz al pianului, iubitoare aneamului ei. Arta i s-a risipit pentru tot-deauna în eter, pe atunci tehnicilediscografice aflându-se abia la începutullor… Ideea cercetãrii vieþii ei scurte, strãlu-citoare ºi tragice mi-a încolþit încã dinepisodul bârlãdean al adolescenþei mele.Era un legãmânt îndeplinit însã, dupã cumse vede mult mai târziu. (…) Sper caaceastã carte sã trezeascã amintirea uneiartiste care a strãbãtut cerul vieþii ca un ful-ger : nu l-a înregistrat argintul prea multorpelicule, acul niciunui fonograf, peniþa nici-unei sârguinþe erudite. A rãmas oabstracþie.”

Acum, însã, dl. C. D. Zeletin face acestact de justiþie culturalã cu erudiþie, pentrucã, dupã cum se ºtie, D-Sa este deopotrivãun om de o culturã fãrã reproº, dar ºi unom de ºtiinþã cunoscut cititorilor revisteinoastre, desigur, prin calitãþile multiple:poet, prozator, istoriograf, traducãtor dinpoezia italianã ºi francezã, medic ºi profe-sor universitar de biofizicã la Facultatea deMedicinã a U.M.F. „Carol Davila” –Bucureºti, membru al Uniunii Scriitorilordin anul 1967, membru al Academiei deªtiinþe Medicale ºi preºedinte al SocietãþiiMedicilor Scriitori ºi Publiciºti din România.Autor al unui numãr de 40 de volume de li-teraturã se impune ºi ca prim traducãtor alpoeziilor lui Michelangelo Buonarroti ºi alediþiei integrale a Florilor rãului de Ch.Baudelaire. În faþa acestei prodigioaseactivitãþi culturale, aprecierile marilor criticinu au întârziat sã aparã, D-Sa beneficiindde consideraþia unor spirite elevate ale cul-turii noastre, cum ar fi Tudor Vianu,Perpessicius, Alexandru Philippide, ªt.Aug. Doinaº º.a. – care, pe bunã dreptate,i-au recunoscut valoarea.

Principesa Elena Bibescu – mareapianistã este o carte grea ºi la propriu ºi lafigurat. În cele aproape nouã sute de pa-gini se aºazã metodic istoria ºi cultura, ast-fel încât cititorul poate descoperi ca pe unpalimpsest evenimente tulburãtoareextrem de puþin cunoscute chiar ºi de cãtrecei care îndrãgesc istoria regalitãþii… Celedouãzeciºiopt de capitole ample suntabundente în detalii biografice, completatede un set de ilustraþii inedite, indexatedupã criterii obiective. Ba mai mult,prezenþa unui arbore genealogic, având capunct de plecare ramura genealogicãDimitrie Bibescu – soþul EcaterineiVãcãrescu ºi cãruia îi urmeazã Gh. D.Bibescu – Domnitor al Þãrii Româneºtiîntre anii 1842-1848, pentru ca prin compli-cate dar savuroase explicaþii sã ajungem laviaþa Elenei Bibescu, descrisã din unghiuriinedite ºi cu patos scriitoricesc justificat –toate aceste detalii fãcând luminã în con-textele întretãiate ale istoriei diplomaþiei ºiculturii epocii.

Ca o remarcã asupra stilului, mi se pareo adevãratã artã modul în care dl. Zeletinurmãreºte, într-un demers de o impecabilãlogicã, povestea unui destin dramatic, iarcei care vor sã afle cu adevãrat substra-turile de culise sau felul în care un contextsau altul schimbã viaþa Principesei ElenaBibescu trebuie obligatoriu sã parcurgã eiînºiºi meandrele aproape epopeice alecãrþii.

Consider cã nici un critic nu ar puteasintetiza, fãrã sã mutileze în cele câtevacoloane de articol, un studiu de asemeneacomplexitate. Poate doar o cronicã-foiletonar fi fost mai potrivitã.

Saloanele artistice ale Elenei Bibescureprezintã – cred eu – cadrul perfect sur-prins viabil de autor : „Urmam într-unanume fel Franþei, unde viaþa operei nu eraperfect decupatã de petrecerile ordinare.(…) Însãºi eleganþa mediului are valoareaunei mãºti ce ascunde realul. Într-un astfelde loc, identitatea se estompeazã ori dis-pare, miza fiind pervertirea, nu limpezireaei… Este exact situaþia inversã salonuluiartistic de genul celui al principesei ElenaBibescu. Într-un salon artistic nu numai cãtoatã lumea se cunoaºte, dar criteriulprezenþei cuiva stã în invitaþia expresã,nicidecum în identitatea disimulatã.Selecþia pe criterii exprimã opusulamestecului. (…) Marcel Proust însuºifrecventa salonul principesei ElenaBibescu, animat în secret de dorinþacunoaºterii sedimentãrilor aristocraþiei,

necesarã urzirilor câte le presupune con-strucþia romaneascã… (…) Salonul artisticmijloceºte o comuniune în registrul alpin alsufletelor, pe care sala de spectacol n-oîngãduie… La Paris ºi în acei ani, oprinþesã pianistã nu se putea producedecât într-un salon artistic, de aceea el tre-buia creat. (op. cit. – p.282)

Recunoscându-mã copleºitã de bogãþiainformaþiei ºi chiar depãºitã de detaliileistorice, mã limitez la a reproduce câtevafraze pentru ca ºi cititorii noºtri sã-nþe-leagã, atât cât se poate prin demersul defaþã, complexitatea evenimentelor : „Serileartistice ale Elenei Bibescu erau frecven-tate ºi de alþi scriitori: Jules Lemaître,Ernest Renan, Frédéric Mistral, RenéDoumic, Francis de Croisset, HenryBernstein, Léon Blum, Colette (pe atunciColette Willy dupã pseudonimul primului eisoþ, Henri Gauthier Villars), Anna deNoailles care îi era ºi nepoatã etc. (…)Veneau ºi scriitori români, ca Vasile

Alecsandri ºi Ion Ghica, prieteni ai luiManolache Kostaki Epureanu, Grigore I.Ghyka, trimisul extraordinar ºi ministruplenipotenþiar al României la Paris,Costache Enescu, tatãl lui George Enescu,Dimitrie Pherekyde, coleg cu fiiiamfitrioanei etc. Artiºtii români se simþeauaici ca acasã la ei, scrie HildegardSchmidt. Aveau ºi avantajul de a cunoaºtescriitori, muzicieni ºi pictori parizieni.George Enescu – scrie în continuarecercetãtoarea germanã – locuia pânã în1889 la Bibeºti. (…) Veneau pictori, sculp-tori, graficieni (…). Veneau diplomaþi ºiistorici: ducele d’Aumale, general ºi istoric,fiu al lui Ludovic – Filip, legat de Româniaºi prin întâmplarea, povestitã savuros deRadu Rosetti, de a fi fost salvat de dinþiiunui leu domesticit de cãtre Iancu Docan,vãr primar al lui Alexandru Ioan Cuza, ceeace-l fãcea pe domnitor, sceptic în privinþaveridicitãþii unei astfel de relatãri fantastice,sã se prãpãdeascã de râs ºi sã-l pore-cleascã pe temerarul salvator «Vãrul IancuMinciunã». (cf. op. cit. – p. 298-299)

Surprinsã atent în variile ipostaze alescurtei sale vieþi, principesa Bibescuemanã parcã solemnitate caldã, tandreþemãsuratã, o frumuseþe sufleteascã rarã,probatã ºi în situaþiile delicate. Epistolele eidegajã acel aer protector ºi elegant, pecare nu-l aflãm decât la sufletele alese: „…voi mânca singurã la amiazã. Studiez lapian între orele 8 ºi 11. Astãzi o mãrit pemicuþa cordilierã, iar la orele 3 le aºtept pefetiþele Gallé ºi multe alte vizite. Uitasemsã vã spun cã ieri la ºase am primit vizitadoamnei Greffulhe, care m-a rugat sã-iorganizez o searã muzicalã, acasã la ea,cu ajutorul lui Saint-Saëns. A fost pestemãsurã de amabilã ºi mi-a spus cã un pro-gram alcãtuit de mine nu poate decât sãaibã toate sufragiile!!!… Dumnezeu sã vãocroteascã scumpii mei. Se vorbeºte cãMuraviev are sã-l înlocuiascã pe Urusov.M-ar întrista profund.

Îmi storc biata minte, dar nu mai iesenimic ce ar putea sã vã amuze. Nu trebuiesã-mi storc, însã, ºi inima ca din ea sã sereverse tandreþea. A voastrã, soþie ºimamã, Elena” (op. cit. – p.303).

Studiul monografic se încheie într-otonalitate gravã, cu moartea principeseiElena Bibescu ºi cu scrisorile lui MarcelProust cãtre fiii acesteia. Deºi autorulpãstreazã un ton obiectiv, rãzbate o nos-talgie dincolo de rânduri.

Pentru iubitorii de istorie, pentru împã-timiþii culturii aceastã carte reprezintã unmodel din toate punctele de vedere.

Carletta Elena BREBU

Principesa Elena Bibescu – saucântecul de lebãdã al unei mari pianiste

Premiere pe scena bãcãuanãPe acelaºi balansoar din cunoscuta piesã a lui William Gibson, doi actori eper-

imentaþi, Doina Iacob ºi Viorel Baltag, îºi dau replica într-un spectacol realizat, cumaximã economie de mijloace, de regizorul Nae Cosmescu, în cadrul scenogra-fic semnat de Ion Olaru. Regizorul a adaptat textul dramaturgului american, con-centrându-l, pentru a potenþa metafora singurãtãþii ºi a neputinþei de comunicare,i-a a schimbat ºi titlul, „Doi pe un balansoar” devenind „Podurile de vis ale New-Yorkului“. Pilonii acestora fiind interpretarea actoriceascã. Pentru cã este vorbadespre un spectacol care pune în valoarea doi actori aflaþi la deplina lor maturitateartisticã, atât Doina Iacob, cât ºi Viorel Baltag, reuºind sã confere greutateumanã, emoþie, adevãr, personajelor întruchipate. Finalul este unul neaºteptat,cei doi evadând din cercul strâmt al solitudinii, al ratarii, printr-o aruncare în gol depe unul din podurile New-Yorkului. Pentru a dispãrea în neant sau pentru a o luade la capãt, înfruntând valurile vieþii, dupã un nou „botez“? Finalul e deschis inter-pretãrilor sau nedumeririlor. Cum vã place....

ªi pãpuºarii bãcãuani au oferit publicului o premierã ceva mai neobiºnuitã,„Serenadã pentru Cervantes“, dupã un scenariu de Laurenþiu Budãu, care asigurãºi regia spectacolului. Montarea este una pretenþioasã, cam compozitã ºi con-fuzã, pe alocuri, dar nu fãrã calitãþi. Acestea þin de jocul plin de dãruire ºi fantezieal unor actriþe, care evolueazã la vedere, interpreteazã partituri, danseazã, darmânuiesc ºi pãpuºi. Le amintim astfel pe Marlene Duduman Ulmu, AndreeaSandu Dominte, Alice Volbea, Sorina Moian, Micky Murafa. Spectacolul se vreao metaforã a condiþiei artistului ºi se adreseazã copiilor mai mari ºi publiculuiadult. A-l descoperi pe Quijote din noi înºine, prin nerenunþarea la vis, la fru-moasele iluzii, asta ºi-au dorit realizatorii acestui spectacol antrenant, bine miºcat,cu momente de umor prizate de public. Mai trebuie sã notãm faptul cã Teatrul deAnimaþie a avut o prezenþã remarcabilã în toamna acestui an la mai multe festi-valuri de gen, de la Alba Iulia, Cluj Napoca, Galaþi, de unde s-au întors cu diplomeºi premii. Drept pentru care felicitãm inimosul colectiv ºi îi urãm cât mai multe suc-cese ºi în anul care vine! (C.M)• Cristina Ciobanu


cronica literarã

Iluzziile mmele

Printr-un soi de autosugestionaresau, dacã vreþi, de autoiluzionare, amamânat momentul lecturii cãrþii luiEugen Negrici*, din dorinþa de a nu fiprins în vâltoarea comentariilor imedi-ate, declanºate de regulã de asemeneaapariþii editoriale. Ceea ce LiviusCiocârlie anticipa pe coperta a patra s-aºi întâmplat: volumul se citeºte, într-ade-vãr, cu pasiune; a stârnit ºi stârneºtedezbateri ºi, se pare, se va impune caunul de raftul întâi. La succesul cãrþii aucontribuit, fireºte, nu doar (re)numeleautorului, titlul provocator ºi prezen-tãrile lui Paul Cornea sau LiviusCiocârlie, ci, mai ales, abordarea inedi-tã a literaturii române. Date fiind toateaceste ingrediente, cãrora li se adaugãdiscuþiile (neobiºnuite prin caracterul lororacular ºi prin frecvenþã) din mediileºcolare, universitare ºi culturale, aºtep-tãrile mele trebuie sã fi depãºit limitelenormalitãþii ºi, din acest motiv, lecturasã-mi fi fost oarecum denaturatã.Denaturatã în sensul preexistenþei unoridei care mi-au fost doar parþial confir-mate. Privitã acum, la un oarecareinterval de la apariþie, cartea mi sedezvãluie nu ca un evenimentexcepþional, nu ca un spectacol al ideiisau ca o apariþie memorabilã, ci, pur ºisimplu, ca o luare de poziþie absolutnecesarã, admirabilã prin curajul de aprivi în ochi literatura românã ºi de a-ispune adevãruri dureroase, pânã acumtrecute sub o tãcere complice sau, ºimai grav, drapate sub masca valorii.Misie deloc uºoarã ºi nici mãcar plã-cutã, însã care se lãsa aºteptatã de celpuþin câteva decenii.

Iluzziilelitterratturrii rrommânne

Teza fundamentalã a cãrþii lui EugenNegrici se leagã de interpretarea printr-o grilã mitogeneticã, potrivit cãreia lite-ratura românã este rezultanta înfruntãriidintre mituri paseiste (mai seducãtoare)ºi mituri progresiste. Astfel filtratã, lite-ratura noastrã apare într-o luminã caresurprinde nu neapãrat prin noutate(parþial s-au mai emis judecãþi similare),ci prin revalorizarea întregului sistem,ceea ce îl plaseazã la antipodul viziu-nilor de pânã acum ºi mai ales a celeipropusã în 1941 de G. Cãlinescu.Pentru cã, în definitiv, ne aflãm în faþaunei lucrãri preponderent anticãlines-ciene. Ambiþia autorului Istoriei litera-turii de la origini pânã în prezent de aproba cu orice preþ cã avem o literaturãmare, comparabilã cu cea europeanã,este demontatã sistematic ºi, trebuie s-orecunoaºtem, în mare mãsurã, cuîndreptãþire. Pornind de la corespon-denþa lui Cãlinescu, de unde extrage ofrazã-cheie („Se cade sã dovedim cãavem o literaturã superioarã”), EugenNegrici de-construieºte întreg edificiulcritic al monumentalei Istorii…, sub-minându-i atât intenþia, cât ºi mijloacelede construcþie. Câteva zone ambigue,câteva contradicþii (mai ales referitoarela conceptul de „rasã” ºi de „specificnaþional”, cam aduse din condei demaestru) ºi câteva compromisuri evi-dente dupã 1945 capãtã proporþii apo-caliptice, fiind evident exagerate, dindorinþa explicabilã de a demonstra falsi-tatea argumentaþiei cãlinesciene. Cutoate acestea, demonstraþia (se poateciti ºi demontaþia) convinge, exagerãrilelui Cãlinescu þinând de domeniul evi-denþei.

Citit fãrã patimã ºi fãrã entuziasm dedomniºoarã de pension, volumul scrisde Eugen Negrici insuflã un aer deîndârjire ºi de tristeþe. Un fel de exor-cizare a literaturii române, pe careautorul ºi-a asumat neplãcuta misiunede a o purifica de (toþi?) demonii trecu-tului. O primenire necesarã, dar nu ºisuficientã. Punând în discuþie aspectedintre cele mai controversate precumcurentele literare ºi culturale, literaturafemininã, protocronismul, scriitoriistrãromâni, perioada comunistã, post-modernismul etc., autorul atacã fondulproblemei ºi îºi propune sã demon-streze, fãrã a-ºi face din asta un titlu deglorie, cã tot ceea ce crezusem pânãacum despre noi înºine ºi despre litera-tura noastrã nu e altceva decât unbalon de sãpun, în care au suflat gene-raþii de istorici ºi critici literari, de laCãlinescu la culturnicii partidului.

Curajul de a da de pãmânt cu statu-ia lui Octavian Paler, spre exemplu,pare de facturã kamikaze, însã e pe de-plin justificat. Asemenea luãri de poziþiiîmpotriva unor monºtri sacri precumMihail Kogãlniceanu, Titu Maiorescu,Nicolae Iorga sau G. Cãlinescuechivaleazã cu o pledoarie pentru nor-malitate. Una care în primã fazã va fiaplaudatã, dar care, ulterior, se vaîntoarce împotriva autorului ca unbumerang. De altfel, sunt convins cãEugen Negrici este pe deplin conºtientde riscurile pe care ºi le asumã.Scrierea unei asemenea cãrþiechivaleazã, forþând proporþiile, cu unact sacrificial.

Iluzziilelui Euggenn Neggrrici

Înclin sã cred cã Iluziile literaturiiromâne vor deveni, în scurtã vreme,iluziile lui Eugen Negrici. Existã, înfiecare dintre noi, o mai mult sau maipuþin pronunþatã inerþie, care se vaopune din rãsputeri ºi care cred cã, încele din urmã, va sufoca o asemeneaîndrãzneaþã viziune. Cu atât mai influ-

entã este o asemenea inerþie de tipconservator în sistemul general al inter-pretãrii, vizibil în manuale, programeºcolare, istorii literare ºi, în ceea ce secheamã cu un termen la modã, canon.Nu pentru cã demonstraþia sa nu ar ficonvingãtoare, ci pentru cã, dacãjudecând cu mintea, îi dau dreptate luiEugen Negrici, sufletul rãmâne, pe maideparte, fidel viziunii cãlinesciene.Ceea ce nu face altceva decât sã con-firme ipoteza lui Eugen Negrici, aceeacã poporul român s-a bazat ºi sebazeazã în mare mãsurã pe mituri, peconstructe menite sã îi garanteze iden-titatea ºi sã îi confirme o ambiþionatãmãreþie. Eu însumi (ca de altfel proba-bil mulþi cititori de diferite vârste ºi dindiferite epoci) manifest slãbiciune pen-tru asemenea subtile fãcãturi. Iar cândmaºinãriei de fãcut iluzii i se asociazãgeniul verbal cãlinescian, ispita e greude respins. În definitiv, nu vãd de ce amavea trebuinþã de atâta luciditate.Pentru cã replica lui Camil Petrescu(„Câtã luciditate, atâta dramã!”) îmipare extrem de actualã.

SSttil ººi iluzzii

Douã vorbe ºi despre stilul lui EugenNegrici. Ceea ce se remarcã în primulrând este o anume sobrietate, ieºitã dinnevoia de obiectivitate. Doar arareori îºipermite autorul câteva note ironice princare sã taxeze derapaje ideologice sauerori grosolane de interpretare.Bãtându-ºi joc de pornirile protocro-niste, care au introdus în spaþiul litera-turii române pe aºa-numiþii scriitoristrãromâni, criticul se întreabã „de cenu ne hotãrâm odatã sã-l adoptãm peOvidiu, cãci dupã el ar urma întreaga li-teraturã latinã.” (p. 215) Spirtul polemicsalveazã redactarea preponderentsobrã, pe alocuri chiar ternã. Probele lui

Edgar Papu „sunt ridicole ºi trãdeazã ocunoaºtere aproximativã a specificitãþiiliteraturii noastre.” La Dan Horia Mazilu,„specialist de înaltã competenþã”,„Orice semnalare a unei cãlãtorii spre ºidinspre Occident, orice minusculãreferinþã la stima vreunui domnitor pen-tru pagina scrisã, orice ºtire despreintenþia cuiva de a traduce un textapusean se transformã în argumentuimitor”. Alteori îþi atrag atenþia for-mulãri memorabile, prin care sunt fixateideile cãrþii: „ªi iatã cã, la începutulanilor ’80, într-o literaturã ca a noastrã,care numãrã abia câþiva balzacieni, unsingur mare realist ºi nici un veritabilproustian, unde formele baroce ºi celemanieriste sunt greu de gãsit, într-o ast-fel de literaturã abia întrematã ºi tânãrãîn esenþa ei, dintr-o datã totul a începutsã putã a ofilire ºi apã stãtutã.” (p.174).

(Dezz)iluzzii

Poate cã rândurile care urmeazã îmivor fi rãstãlmãcite. Dar trebuie s-o spunrãspicat: am rãmas deziluzionat citindaceastã carte. Nu pentru cã nu ar fi va-loroasã, ci pentru cã mi-a spulberatcâteva dintre miturile în care fusesemcrescut ºi pe care va trebui sã le aruncde acum înainte la gunoi. Asta va treceînsã. Dincolo de incontestabile calitãþi(gândire criticã, îndrãznealã a jude-cãþilor, putere de sintezã, profunzime aideilor, spirit polemic ºi inteligenþã),cartea pãcãtuieºte la capitolul credibili-tate. Departe de mine gândul de a-iatribui intenþii denigratoare, aºa cum setemea însuºi autorul. Oricât de îndrep-tãþitã ar pãrea, interpretarea sa origi-nalã se dovedeºte rezultatul uneinemulþumiri. Dacã mi se permite ºi mieun exerciþiu mitogenetic, voi spune cã oastfel de carte se trage dintr-o iubiredezamãgitã pentru literatura românã.Psihanalizat, gestul scrierii unei aseme-nea lucrãri dezvãluie ºi frustrarea unuiintelectual superior, care, din motiveindependente de voinþa ºi de meritelelui, se vede cumva marginalizat sau, înorice caz, departe de notorietatea unuiEugen Simion, Nicolae Manolescu,Alex. ªtefãnescu sau Dan C.Mihãilescu, nume care au ºtiut sã iasãîn faþã. Din aceastã perspectivã, Iluziileliteraturii române poate fi cititã ca orãzbunare (dulce ºi amarã) a unui criticdintre cei mai capabili. Întâmplare saunu, aceastã rãzbunare nu înseamnãvenin, ci judecare lucidã ºi fermã.Înseamnã o carte pe care mulþi ºi-ar fidorit sã aibã curajul ºi ºtiinþa de a oscrie.

Acum mi-e realmente ciudã cã a tre-buit (ºi chiar a trebuit) sã aparã. Deºi îirecunosc virtuþile, nu o pot suferi. Cum,de altfel, cred cã nici autorul nu poate.

Adrian JICU___________________

Eugen Negrici, Iluziile literaturiiromâne, Bucureºti, Editura„Cartea Româneascã”, 2008

Adrian [email protected]

Iluziile ºi deziluziileliteraturii române

Dan Puric

Cinne sunnttemm„Maternitatea firii lui Eminescu faþã de

neamul sãu n-o s-o mai regãsiþi decât la ceicare au fost martirizaþi în închisorile comu-niste. Acolo a fost crucificat poporul luiEminescu. Cãci, în România, existã ºi opopulaþie, cea descrisã de Caragiale, a luiMiticã. Miticã este identitatea veºnic versa-tilã, parazitul de serviciu al neamului româ-nesc.” Acesta este unul dintre semnalelede alarmã pe care Dan Puric le trage, înrolul sãu, asumat, de „creºtin practicant”.Cine suntem (Editura „Platytera“,Bucureºti, 2008) este un volum care adunão serie de interviuri, comunicãri ºi cuvân-tãri, o carte presãratã de salturi ºi cãderimistice, prezentate, cu þinutã actoriceascã,asemeni unei predici de duminicã dupã-amiaza.

Vãzute ca o datorie, tainicele exerciþii pecare autorul le aduce, mereu, înaintea citi-torului, fac din prezenta lucrare o culegerede învãþãturi, lãsate, parcã, unei societãþitraumatizate, care a fãcut ca „românul deastãzi sã trãiascã non-identitar în propria-iþarã”: „În faþa acestui nou neant, iatã, sun-tem obligaþi, oare a câta oarã, la un demersidentitar. Cine suntem? Sau, mai bine zis:Cine mai suntem? Acesta este strigãtul dealarmã al timpului pe care îl trãim.” (p. 144)Fenomenolog al minþii româneºti, D. P. îºiconstruieºte întregul discurs, cum era ºinormal, pe fundamentul primatuluiconºtiinþei creºtine, aºezatã deasupraoricãrui alt lucru sau raþionament. Deselesale plecãri din prezent, specifice unuiasemenea tip de gândire, reprezintã, toto-datã, singura salvare a unui popor cufun-dat în uitare. De aceea, memoria, „ca uncoeficient de putere ºi nu ca refugiu alslãbiciunii”, pare a fi soluþia reabilitãriinoastre morale. „Cred cã noi, românii, artrebui sã ne angajãm într-o asemeneaactivitate - exerciþii de anamnezã – cu ceicare ne ancheteazã ciclic, istoric, asupraidentitãþii. Sã le aducem aminte ce au fãcutcu noi ºi din noi”. (p. 157)

Vorbele lui Dan Puric se desprind de pesufletul sãu în fâºii, asemeni pielii de pe obucatã de carne, lãsând, astfel, de multeori, un cadru dezolant, despre o realitateînghiþitã de nepãsare, ipocrizie ºi perversi-tate: „Îmi aduc aminte o imagine, un con-trapunct cinematografic; prin 1991-1992,liderii politici de atunci stãteau în genunchi,la crucea de la Universitate. Am observatcã nici lumânarea nu le stãtea dreaptã...,erau destul de penibili! Dar ei vãzuserãcum trebuie sã pozeze!”. (p. 94)

Cine suntem, de unde venim ºiîncotro mergem nu sunt întrebãri. Între-bãrile îºi conþin propriul rãspuns. Ele suntdate esenþiale ale conºtiinþei noastre, maimult sau mai puþin creºtine, date ce necompun ºi ne definesc existenþa. Cât debine le înþelegem ºi în ce mãsurã le maiacordãm atenþie? Abia acestea sunt între-bãri pe care volumul de faþã încearcã sã leridice. În rest, „inflaþia de smerenie” neîngenunchiazã, ne face habotnici, pelerinichiar pânã la barbarism, dar aproape deloccreºtini...

Ovidiu CAPÃTÃ

* * *

Rettrrospecttive 2Într-o lume dominatã de spiritul tehnic ºi

politicianist, Victor Munteanu, un „recidi-vist” notoriu în comiterea de fenomene cul-turale, ne avertizeazã, prin apariþia volu-mului Retrospective 2 (Editura FundaþieiCulturale Cancicov, Bacãu, 2008), cã estetimpul sã acordãm un loc privilegiat culturii,

ca reverenþã fãcutã puterii Cuvântului de arevigora Sacralitatea invadatã de profan.Realizatorul cãrþii rãmâne unul din aceiîncãpãþânaþi care mai cred în idealuri într-osocietate haoticã, scãpatã de sub controlularmoniei divine.

Cartea de faþã, zãmislitã în creuzetelelaboratoarelor de creaþie ale AVAN-GARDEI XXII, fiinþând la Bacãu deaproape 14 ani, reuneºte scriitori, poeþi,prozatori, dramaturgi, traducãtori, plasti-cieni, iubitori de artã, în general, care „aufost subiecþi ai întâmplãrilor ei culturale: fiecã au citit din propria creaþie, fie cã au fostinvitaþi sau chiar sãrbãtoriþi în cadrul rubri-cilor «Portret în cãrbune aprins» sau«Scriitori bãcãuani la aniversarea zilei denaºtere». Fiind o retrospectivã realizatã deun autor, aceastã antologie este, astfel, ungest subiectiv ce implicã, firesc, anumitepreferinþe.

Aºa cum presa localã a relatat,Retrospective 2 reuneºte texte literareconsiderate semnificative a 119 scriitori,care au lãsat urme estetice mai mult saumai puþin vizibile în trecerea lor subiectivãprin veranda verde a AVANGARDEI XXI,XXII. Prin reproducerea unor mostre lite-rare din autorii inseraþi, culegerea de faþãdevine un repertoriu general al literaturiibãcãuane contemporane, în care, „ca într-ooglindã”, se vãd creatorii diferitelor genuriliterare: Poeþi, Prozatori, Dramaturgi,Criticã literarã, eseiºti, cronicari ºi, ulti-ma secþiune, Traducãtori. Creaþiile picto-rilor de diferite orientãri estetice, inspiratedin universul taberelor de creaþie organi-zate de-a lungul anilor de AVANGARDÃ,ar fi putut întregi aceastã lucrare, care dejadevine un obiect estetic ºi prin cele douãcoperte sugestive, realizate de graficieniiDragoº ºi Ioan Burlacu, la care se adaugãfotografiile lui Eugen Grigore, cu imaginirealizate la diferitele intâlniri de lucru aleCenaclului literar-artistic AVANGARDAXXII.

Din cei 117 scriitori, timpul va alege.Unele creaþii se circumscriu unei bine-cunoscute Arte Poetice care lansa sloga-nul „Poemul nu trebuie sã semnifice, cidoar sã fie!”. Pentru ei, textul poeziei a în-cetat sã mai fie o elaborare savantã, un jocde oglinzi riguros articulate de cãtre unautor deghizat îndãrãtul unor mãºti de cir-cumstanþã. Alþii recreeazã realitatea într-omanierã clasicã. Sunt ºi creatori care sevor postmoderniºti. Dar cei mai mulþi sunt,mai degrabã, scriitori rãmaºi în câmpulgravitaþional al modernismului. Florilegiulliric adunat în carte este o rezultantã, oînsumare de afinitãþi elective a cãror fideli-tate faþã de spiritul AVANGARDEI a fosttotalã, mai ales prin osmoza ce s-a instituitîntre metoda (originalitatea) compoziþiilorproprii ºi procedeele livreºti implicate înpoemele transpuse.

Sunt prezenþi în paginile cãrþii ºi 13prozatori, de la clasicul (în sens de valoarerecunoscutã) modern Petru Cimpoeºu laelevul debutant Alexandru-Daniel Þanþu,câºtigãtor al unui premiu la Festivalul-Concurs de Creaþie Literarã ºi Jurnalism„Extemporal la viitor”. La capitolul„Dramaturgi“ rãspunde prezent ViorelSavin, care a avut verticalitatea(„îndrãzneala”) de a nu se cantona în for-mula esteticã a timpului - respectiv realis-mul socialist, în care s-au înscris unii con-fraþi în ale teatrului, astãzi aproape uitaþi.Viorel Savin se prezintã astãzi în faþa citi-torului cu un impresionant inventar de vol-ume tipãrite (teatru, poezie, prozã - vreo19) ºi piese de teatru (12) jucate atât laBacãu, cât ºi pe marile scene ale þãrii.Criticii literari, eseiºtii, cronicarii se aflã, canumãr de reprezentare, pe locul al doilea,dupã poezie, în numãr de 16. La loc de cin-ste, evident, se situeazã Vasile Sporici,personalitate proteicã de nivel naþional -critic literar, om de ºtiinþã, director deteatru, traducãtor ºi, nu în ultimul rând,

cronicarul de serviciu al revistei „Ateneu“timp de aproape un deceniu. Pãcat cãlumea literarã bãcãuanã ºi autoritãþilelocale l-au cam dat uitãrii!

Aºa cum scrisul autentic întreþine vieconºtiinþa convenþionalitãþii textului elabo-rat de un autor, tot astfel o traducere izbu-titã are rãspunderile împãrþite, fidelitateafaþã de limba-þintã aflându-se într-o tensi-une dialecticã ºi cu fidelitatea faþã delimba-sursã. Cei doi înalþi dregãtori ai tra-ducerii - i-am numit pe Gheorghe Iorga (dinlimba persanã) ºi Sorina Munteanu (dinlimba greacã) - au capacitatea transpunã-torului de a rãmâne fideli în infidelitateatextului, ceea ce reprezintã conºtiinþa desine la care au participat.

Apariþia acestei cãrþi confirmã gândul luiMallarmé, care spunea cã „lumea existãpentru a se ajunge la o carte”. Noi credemcã, la rândul ei, ºi cartea existã pentru a seajunge la o lume.

Daniel NICOLESCU

ªtefan Radof

Balade,doammnnelorr,balade......

Dupã Casca de foc (Editura „CarteaRomâneascã“,1972), Iris (Editura „CarteaRomâneascã“, 1976), Statui în iarbã(Editura „Cartea Româneascã“, 1983),ªoimul în iarnã (Editura „Eminescu“, 1994)ºi Efectul de serã (Editura MuzeulLiteraturii Române, 2002) actorul, eseistul,politicianul ºi mai ales poetul ªtefan Radofne încântã anul acesta cu volumul depoezii Balade, doamnelor, balade...,apãrut la Editura „Cartea Româneascã“.Lansarea volumului, la care este ataºat unCD, a fost realizatã la sediul UniuniiScriitorilor de cãtre criticul ºi istoricul literarNicolae Manolescu.

Volumul celui care ºi-a gãsit în ultimii anirefugiul pe Valea Cavnicului, înMaramureº, este structurat în cinci pãrþiinegale atât ca întindere cât ºi ca valoare.Nu însã ºi ca intensitate a trãirii. Cel care adat viaþã unei galerii însemnate de person-aje atât pe scena Teatrului „Notarra“ cât ºipe platourile de filmare nu ºtie sã trãiascãºi sã creeze altfel decât cu intensitate max-imã. ªi aceastã calitate a omului ªtefanRadof emerge din fiecare gest ce se trans-formã în versul poetului ªtefan Radof.Culegerea de faþã reveleazã o poezie aut-enticã, impresionantã ºi vie, a unui creatorcare-ºi asumã un destin pe care-l transfor-mã în univers liric. E un soi de „schimbarede mãºti” similarã mulþimii de roluri completdiferite pe care ºi le-a asumat actorul de- alungul carierei sale. Mai exact, versurileacestea sunt în subliminal proiectãri aleacelor creaþii care au avut un puternicimpact asupra sufletului artistului. Întâlnimastfel „replici” ale poemelor eminesciene(Doamnã, suflet dureros), bacoviene (Tegrãbeºte, iubito) sau chiar eliadeºti(Acum e timpul chiar sã ne iubim). Însãadoptarea baladei ca specie reprezenta-tivã s-a fãcut sub influenþa postmo-derniºtilor.

Versurile reunite sub titlul Balade,doamnelor, balade... (sub semnul cãruiase aflã întregul volum) nu respectã struc-tura speciei epice invocate. Ele preiau maidegrabã latura liricã a modelelor clasice(fie al Meºterului Manole, fie al Mioriþei )prin dezvoltarea dialogului cu fiinþa dragãpe tema Marii Treceri, al simbiozei cuUniversul prin iubire, moment în care aces-ta îºi reveleazã misterele. În Cântece,descântece farmece, vrãji autoruldovedeºte o stãpânire aproape ceremoni-alã a structurii textelor ritualice: elementelede redundanþã, repetiþiile, enumerãrile, ºi-

au pierdut însã în marea parte a versurilormarelui actor efectul incantatoriu originar.Cuvintele, altã datã cu valoare de simbol,s-au devalizat, pierzându-ºi puterea magi-cã. Totuºi, aceasta e doar o aparenþã, cãciaccentul se mutã mult mai în adânc, în pu-terea de sugestie a sunetelor, rostite cuacel sentiment sacru al rugãciunii, ca laOctavian Goga: „Pe brânci, Tatã,/ Pe brânci,/Ne îndesãm la tine muºunoi...” (Peprispã). E o acutizare a auzului în noapteamuririi. Sunetul este „de doagã”, cãcivocea liricã a rãguºit de suferinþã, derevoltã interioarã sugrumatã ºi foarte binedisimulatã în nepãsare: „Alergam, / Pãsãriroºii, alergam: / Cu þipete-n cer, / Sfâºiindcerul: / Zborul lor/ N-avea nevoie demine”.(Închipuiri...)

Orbirea cauzatã în primele poezii delipsa luminii este înlocuitã în grupareaEfectul de serã de excesivitatea acesteia.Se pãstreazã însã aceeaºi viziune pes-imistã asupra unei alteritãþi meschine.Efectul „de serã” nu e altceva decâtmetafora unei atitudini autarhice a poetuluicãruia i se reveleazã cruda realitate, tragi-cul situaþiei: „Au nãvãlit porcii în oraºe/Cautã –n gunoaiele grase/ Dupã ºtir” (Îþiscriu cu ochii pe pereþi – lui H. R.Patapievici). Lumea este, în viziuneacinicã a lui ªtefan Radof, „o cocinã” a cãreimeschinãrie scriitorul o surprinde cu acu-rateþe dincolo de sticla protectoare a acva-riului sãu. E o lume în care „Baliverna –otreapa/ ªterge obrazului mila/ Cerºeala,hoþia ºi sila/ Cascã pãmântului groapa”(Câine milos dimineaþa). E o transfigurarepãrtinitoare a evenimentelor din anii ’90, însensul cã poetul trãieºte aceeaºi revoltã acelor care, cerând respectarea libertãþilordobândite, au fost etichetaþi drept „golani”(În piaþa golanilor, Recviem, Kilometrul0). E Arborele care este locuit „de tot maipuþine jivine” (La arborele-am plâns). Eþara în care uitãm sã facem daruri ºi încare, treptat dar sigur, renunþãm la mâini,deci la actul de a crea ºi implicit de a înfru-museþa. De aici se naºte spleen-ul, dispe-rarea, greaþa existenþialã sartrianã.

Poemele bizantine sunt cele mai fru-moase, cãci sunt impregnate de acea notãde boem, de lene orientalã, de „adormire”a timpului de prea-plinul iubirii „Ascultã ºitaci, / Aici totul e lent” cãci „Aici e vremeanevreme/ ªi multã uitare.” E un melanj deatmosferã balcanicã regãsitã în„Domniºoara Hus” a lui Ion Barbu ºi reli-giozitate revoltatã, asemãnãtoare celeiargheziene (Frescã, Balada Tatãlui risi-pitor, Eretica). Ultima parte a acesteiculegeri, intitulatã Mãºti, dialoguri ºi sofiicuprinde, aºa cum sintetizeazã ºi titlul,poeziii cu tentã filosoficã în care autorul îºidezvãluie, fãrã niciun fel de reticenþe, con-cepþia despre viaþã ºi despre trecerea tim-pului.

Culegerea lui ªtefan Radof dezvãluie, acâta oarã, un suflet revoltat de societateanedreaptã în care trãieºte, suflet ce-ºitransformã versurile în confesiune, înprelegere destinatã a fi declamatã în Piaþapublicã ca odinioarã discursurile marilororatori. De aceea, poate, criticul NicolaeManolescu s-a simþit îndreptãþit sã afirme:„Toatã lumea îl cunoaºte pe actorul ªtefanRadof, care, cu mult înainte de a-l interpre-ta pe Iuliu Maniu în film, a devenit celebrupentru rolul principal din Micul infern, pescena teatrului. Multã lume ºi-l aminteºtepe ªtefan Radof din Piaþa Universitãþii,cetãþeanul din Alianþa Civicã ºi, apoi, politi-cianul din Partidul Alianþei Civice, senatoral României postcomuniste. Mai puþini ºtiucã ªtefan Radof este ºi un extraordinarpoet. Culegerea de faþã (Balade,Doamnelor, balade) îi va ajuta pe aceºtiadin urmã sã recupereze informaþia. Citiþi-oºi vã veþi convinge!“.

Nicoleta FLOREAN

autori ºi cãrþi


Cornel Dimovici

Tennebrreleexilului

De ce ºi-a intitulat Cornel Dimovicirecentul volum (Editura „Sigma”,Bucureºti, 2008) Tenebrele exilului?!Poeziile reflectã suferinþe ale unui exilspaþial sau interior? ªi una, ºi alta. CornelDimovici ia calea exilului ºi, în 1974, sestabileºte în Germania, unde îºi va desfã-ºura cu profesionalism meseria de medicchirurg ºi urolog. Dar dorul de-acasã,veleitãþile literare demonstrate încã dintinereþe, îl îndeamnã în puþinele clipe derãgaz la scris. Prin poezie, CornelDimovici se leagã de România, elogiindîndeosebi þinutul Transilvaniei. NormanManea spunea recent: „Exilul este o dis-locare gravã, puternicã, o rupere debiografie, de prieteni, de cãrþi, de limba ºicultura eului.” Exact acestea sunttraumele – tenebrele lirice ale lui CornelDimovici. Sunt lamentaþii dar ºi chemãridin aduceri-aminte ale frumuseþilor reve-late pe plaiuri româneºti, expresii ale uneisuferinþe sincere. Resemnarea nu a ºtersanumite semne din sufletul celui exilatcare refugiindu-se, a izvodit versurimelancolice.

Totuºi, Cornel Dimovici scrie o poezieprimordial filozoficã, meditativã, cuaccente sociale ºi cu un firav fior liric.Tenebrele exilului este o concentraþie depoezie existenþialã, în care este psihana-lizat atât exilul exterior dar ºi cel mult maiacut, exilul interior, autoexilul. Lumeadinafarã adesea este ostilã sensibilitãþiide orice naturã. Aceasta este mareadurere a poetului cãutãtor de catharsis.Conform dictonului blagian, „veºnicia s-anãscut la sat” – o asemenea încremenirea timpului regãsim ºi în poezia lui CornelDimovici. Eternizarea timpului este posi-bilã într-un spaþiu idilic, unde timpul esteaugmentat de misteriosul arhaic: „Timpuls-a oprit sau fuge,/ tãcerea stãpâneºtepusta,/ gãleþile cu apã se rãstoarnã,/degetele noduroase ale femeilor sefreacã,/ copiii aºteaptã mãmãliga/ ºi lunaplinã lumineazã/ Nemiºcarea,/ Durereaºi/ Însingurarea...” (Tristeþi). În alt poem,Timpul devine axã pentru miºcare,luminile ºi umbrele se joacã de-a v-aþiascunselea cu Timpul însuºi, un joc fãrãsfârºit întreþinut de aspiraþia reversibi-litãþii. Efemeritatea clipei nu este un motivpentru a stinge gingãºia, tandreþea ºi, înacest sens, poate cea mai fericitã metafo-rã o gãsim în urmãtoarele versuri: „Sfiiciu-nea lumânãrii se stinge în umbrã,/ în um-bra tãcerilor nemãrturisite./ Umbra ºi lu-mina se ascund,/ se ascund cãutând tim-pul./ ªi timpul se ascunde, cãutându-se înumbra ºi lumina stinsã.” (Timpul). Siguraici este mult loc ºi pentru speranþã, pen-tru reînviere, pentru cã „Lumânarea se vareaprinde,/ timpul se va reîntoarce/ ºi vacãuta lumina,/ lumina de altãdatã,/ ºiTIMPUL...”

Autorul este obsedat de posibilitateapierderii identitãþii, a lui însuºi ºi nunumai. Generalizând, spaimele lui suntcauzate ºi de incidenþa disoluþiei sub carese aflã etosul românesc. Legãturile desânge sunt foarte puternice, dintr-un fa-bulos al munþilor în care poetul îºi arerãdãcinile, se pãstreazã imagini ce sederuleazã cu suprapuneri sufocante deumbre. Iar „zgomotul” tulbure sunãaproape agonic, prevestind apocalipsaunei lumi feerice: „Umbrele marilor vânã-tori se sting,/ lãcaºurile de vânãtoare suntpustii,/ bãrbaþii au plecat,/ ciobanii devinciobani,/ vânãtorii au uitat,/ urºii nu maisunt urºi/ ºi plâng/ pãdurile ºi munþii

pãrãsiþi de bãrbaþi.../ ªi tãcerea e zgo-mot.../ ªi liniºtea neliniºtitã e liniºte./ ªimunþii ºi pãdurile/ ºi vânãtorii ºi urºii suntzgomot./ Sunt zgomot pentru cã nu maiexistã.../ Pãdurea ºi munþii nu au plecat/ºi nici vânãtorii/ ºi nici urºii,/ dar ei,/ ei numai existã.”

Per ansamblu, gãsesc foarte potriviteºi pertinente cuvintele lui SorinTeodorescu pentru descrierea cãrþii:„Volumul de poezii Tenebrele exilului(...) adunã, aºa cum o aratã ºi titlul, în ver-suri uneori dureroase, frãmântãrile ºiobsesiile unui român nevoit sã se autoexi-leze, drumul unui suflet sensibil încãutarea unui echilibru, tribulaþiile saleîntr-o lume condusã dupã alte legi decâtcele cu care autorul se obiºnuise. Poezialui Cornel Dimovici este o victorie a spiri-tului descãtuºat, obligat sã se adaptezeunei lumi necunoscute. Aici, CornelDimovici e un învingãtor.”

Violeta SAVU

Ion Maria

Povesttirridinn carrttierrul de estt

Fãrã a fi specialist în ale poeziei con-temporane (pe care, de altfel, o citesc maidegrabã neselectiv) îndrãznesc a spunecã ne gãsim în faþa unui impas, în sensulincapacitãþii multora dintre autori de a(mai) transmite cu adevãrat ceva. Mi seva rãspunde probabil cã nu mã pricep lapoezie, cã se publicã ºi volume valo-roase, cã avem încã poeþi de talent. Aºao fi, dar nu îmi vine în minte vreun numecu adevãrat important care sã se fi afirmatîn ultimii ani. Nu ºtiu de ce, dar am senti-mentul cã poeþii ºi-au cam pierdut capaci-tatea de a ajunge la cititorul obiºnuit.Motiv pentru care puþinele voci cãrora lereuºeºte aceastã performanþã îmi paradevãrate revelaþii.

Dintre puþinele cu adevãrat meritoriim-aº opri la „Povestiri din cartierul deest” (Timiºoara, Editura „Brumar”, 2007),volum aproape neglijat în presa literarã.În ciuda originalitãþii viziunii ºi a puteriirare de a comunica (pe care mã grãbesca le declara), nu m-aº entuziasma, cum oface Gheorghe Grigurcu, într-o prefaþãsiropos intitulatã Cu preþuire admirativã,din care voi cita doar finalul exaltat: „Cãtreun astfel de suflet care este excepþionalulpoet Ion Maria se îndreaptã preþuireamea admirativã, emoþia mea confrater-nã.”

Revenind cu picioarele pe pãmânt (pepãmântul cartierului de est, printreblocurile gri, populate probabil de bãieþide bãieþi) trebuie spus cã Ion Maria îºiconstruieºte un univers ale cãrui coordo-nate esenþiale sunt blocurile, gunoaiele,îngerii, câinii, pisicile, ºobolanii ºi fluturii.Din prozaismul acestei lumi, scriitorulscoate poezia unei blazãri superioare ºi aunei sensibilitãþi nebãnuite, stãri cãrora ledã glas un poem precum flori: „totuºi flo-rile/ reuºesc/ sã creascã/ printregunoaiele/ din cartierul meu/ îngeri luptã-tori/ printre atîþia/ diavoli/ ce existã în aer/ºi-n noi” (p. 59) Ion Maria trãieºte ºi scrieo poezie a banalului, dând glas(auto)marginalizãrii. Impregnatã de sem-nele obiºnuitului, lirica sa amestecã închip plauzibil universul mãrunt cu pre-ocupãri umane care se dovedesc inutile:„aici pînã ºi cîinii/ ori pisicile/ fac politicã/numai gunoaielor/ nu le pasã/ cine esteprim-ministru/ ori preºedinte/ pentru ani-male este totuna/ stau acolo/ între blocuri/ºi viseazã/ la alte planete/ unde viaþa sãfie mai bunã/ ºi oamenii/ sã fie/ îngeri sausfinþi/ care sã le iubeascã/ aºa cum sunt”

(p. 36). Înþelegându-ºi condiþia de creatorîntr-o lume impasibilã, autorul seregãseºte în nimicurile cotidiene, hrãnin-du-se din iluzia posibilitãþii de a evadaprin scris: „o poezie/ este un nivel/ de tre-cere/ un pas al conºtiinþei/ cãtre altceva/nici nu ºtim bine/ cãtre ce/ sigur este cã/o poezie/ te ajutã/ sã te ridici/ cãtre cer/chiar când locuieºti/ între gunoaiele/ dincartierul/ alchimic”.

Seninãtatea unei asemenea încrederise circumscrie unei naivitãþi simpatice,care, asociatã unui limbaj voit simplu,defineºte o poezie percutantã, capabilãsã trezeascã interesul cititorului. Lucru,de altfel, deloc facil. Însã pentru Ion Mariaa crea un univers poetic închegat, purtã-tor de semnificaþii, pare o joacã. Existã înversurile sale un firesc remarcabil, care îlrecomandã drept unul dintre puþinii poeþiautentici.

Adrian JICU

Nicolae Motoc

Ochiullui Orrfeu

Iatã-mã într-o ipostazã nu tocmai con-venabilã ! Nefiind îndrãgostit de poezia luiNicolae Motoc, înþeleg totuºi sã scriudespre aceasta, scoþând (dupã pricepere)în evidenþã acele exotisme ce fac legeaunui spaþiu straniu pentru poezia noastrã.Ce-i drept, incontestabil este faptul cãpoetul în cauzã propune un lirism de ofacturã aparte. Dacã acceptãm faptul cãversul poate retuºa o lume în gând imagi-natã, atunci tot ceea ce se „întâmplã” înpoezia lui Nicolae Motoc este subsumatspaþiului marin. Din punct de vederesemantic, cuvintele nu te lasã sã pãºeºtidincolo de intenþiile poetului. ªi poate cãacesta e ºi cel mai important merit al celuidespre care vorbim. Poezia e semn al for-tificãrii propriului spirit. În mãsura în carealegi sã intri în aceastã lume, te veidescoperi într-un spaþiu de sorginteinchizitorialã.

Primelor aspecte pe care le-amînfãþiºat le corespunde volumul apãrut înanul 2006 la Ex Ponto, intitulat „Ochiullui Orfeu”. Pe coperta a patra, Alexªtefãnescu mãrturiseºte la rându-i cã „Încreaþia lui Nicolae Motoc se remarcã osistematicã ºi ingenioasã asimilare a ele-mentelor decorului marin în recuzitã liricã.Nu e vorba de simplul decorativism, ci deconfigurarea unui nou spaþiu poetic,insolit în poezia româneascã”. E drept, lanivel lexical sunt multe cuvinte, sintagme,structuri, neutilizate de vreun alt poet. Eleau fost lãsate în afara înþelesurilor poeticedeoarece abrutizeazã contextual. Dacãaceste „bijuterii exotice”, cum le numeaAlex. ªtefãnescu, au rolul de a da mãsuracorectã pentru un alt tip de poezie, atunciNicolae Motoc va fi fãrã doar ºi poate încâþiva ani un nume cu mult mai cãutat.Desigur, mi s-ar putea reproºa tocmaiaceastã lipsã de curaj, de a valida sau ainvalida discursul domniei sale. Extremde interesant este faptul cã poezia nueste una artificioasã în sensul peiorativ alcuvântului. Poetul reuºeºte poate ceea ceeste mai greu. Deºi plecând dinspre o„poezie de stare”, versul are rapiditateade a-ºi gãsi cu justeþe ºi promptitudinemaximã stadii labirintice. E o poezie carevine dinspre elementele arhaicului ºi carepoposeºte doar o secundã pe timpanulunei lumi ce s-a dezvãþat sã imite feri-cirea. „ochiul lui Orfeu” surprinde îninfinitezimal toate discrepanþele unuiunivers ce nu se înþelege. Deºi poate potpãrea plictisitor ori vag redundant, sã nereamintim cã fiul regelui trac, originar dinregiunea munþilor Rodopi, a fost aseme-

nea lui Tamiras ºi Heracles instruit defratele sãu Linos în arta cântului,dobândind în ea o inegalabilã mãiestrie.Muzica lui fermeca orice fiinþã, chiar ºistâncile fiind clintite din loc de cântul lui.Nu este deci de mirare cã Orfeu e demare ajutor argonauþilor, la a cãror expe-diþie participã, domolind marea fur-tunoasã datoritã puterii de a stãpâni prinarta lui elementele naturii. În versiunilemai vechi, Orfeu este recrutat de argo-nauþi pentru a acoperi ademenirilesirenelor cu propriul sãu cânt. Dupãdespãrþirea de „ortacii” lui Iason, cân-tãreþul s-a îndrãgostit de nimfa Euridice,dar fericirea sa alãturi de aceasta e descurtã duratã. Ea moare din pricina unuiºarpe veninos. Orfeu o plânge îndelungºi, nesuportând despãrþirea, coboarã îninfern sã o caute. Cântând, reuºi sãînmãrmureascã întregul Tartar ºi sã-lînduplece chiar pe zeul Hades sã-i deaiubita înapoi. Totuºi, din pricina destinuluipotrivnic, Orfeu va fi nevoit sã acceptedispariþia fiinþei iubite. Singur ºi îndureratpentru tot restul vieþii, Orfeu îºi gãseºtepe meleagurile natale sfârºitul, fiindsfâºiat în bucãþi de menade, preoteseletrace ale lui Dionis. Aceasta e povestea.Toate acestea sunt de fapt o frânturã demit.

Meritul lui Nicolae Motoc este acela alreconvertirii înþelesurilor mitice. Dincolode simboluri se aflã cotidianul. Pentru oclipã, în cadrul acestuia, oarecum cu unton sapienþial, poetul reuºeºte delimitãripoetice de mare expresivitate: am puteaintitula câteva din poemele sale „despreurã”, „despre echilibru”, „despre memorie”etc. Toate acestea sunt percuþia uneipriviri care stã în pragul de a… Mereu,actul contemplativ ia naºtere pe falezã:„Ca orice reper esenþial dinaintea Tafaleza e fatalitatea / Care seduce ºi refuzãsã fie sedusã Oglindã a eºecului / Înspaþiul duratei”. Faleza e punctul cedeclanºeazã un exerciþiu de omnemotehnicã suprarealistã. Ea figu-reazã ca însãºi antiteza fiinþei: e pânã laurmã elementul ce împarte lumea.Admirabile sunt versurile din „cioburidintr-o crestomaþie a falezei”, acolo undeavem definitã iubirea ca ezitare. Desigur,sunt ºi idei ori motive poetice des întâl-nite: lumea ca vis ori ca memorie („privindprin insecta unui detaliu”), viaþa e fum(„cãtre o ignobilã religie a dorinþei”) etc.Eul liric îºi pãstreazã chipul strãveziu,mitologic dar coboarã pentru un „semiton”în banal. Aici, gãseºte sentimente nor-male pe care le contrapuncteazã printr-unsurprinzãtor textualism („Aici se adunãdin oglinzile urbei ºi se rotesc /Fantasmele adolescentelor nebune deiubire / Iar cui le-ntâlneºte noaptea ºi-idau târcoale / Goale cu lentori de fum îizic sã îºi caute alt / Drum departe de oriceciutanã care umblã / C-un lacãt ºi-o cheiede aur agãþate de buric // Oraºul trãieºteîn extaz un ºir de echivalenþe provizorii...”(„bucuria nu se poate agonisi”). Personal,am reþinut câteva din ipostazele sur-prinzãtoare pe care mizeazã NicolaeMotoc. Poate cã volumul ar trebui citit, dece nu, începând cu „a sãri peste duali-tatea cuvintelor”. Aici, „Eºecul este fireºtesuperior unui paradox în care visezi / Sãîþi acorzi fãrã sã ºtii în ce scop o mai marelibertate / Agonisind liniºte cu liniºte –oricât de mãruntã – ca-n final / Sã ajungivictima fãrã libertate a unei neliniºti ºi maimari”.

Marius MANTA


autori ºi cãrþi

7

expoziþii


Mobilitatea artisticã ºi generozitateaspecificã unui bonom se desluºesc cuuºurinþã atât în persoana publicã menitãsã coaguleze energiile artistice, atât dedivergente în fond, ale breslei zugravilorde subþire, cât, mai important în universulcreator al unui vizual obiºnuit cu mira-colele culorii. Dialogurile permanente ºipilduitoare cu natura, profundele solilocviiestivale cu acvaticul, au drept consecinþão formã colocvialã, ataºantã, de rezolvarea stenicelor construcþii compoziþionale.Artistul din el face escapadã ihtiologicã,evident fabuloasã în recolta proprietatepersonalã, prilejul fast al unei documentãriproductive în ambele sensuri. De arta luise bucurã din ce în ce mai mulþi admira-tori, de succesele pescãreºti doar o mânãde privilegiaþi...

Constantin Tofan, un pictor al tuturoranotimpurilor, sensibil ca un poet ºi aplicatasupra subtilitãþilor tonale ca un impre-sionist plin de fervoare, are un tact al sãuîn comunicarea prin artã cu inefabilul.Pentru pictor peisajul este o stare de spir-it, un mod de a pune în relaþie, senzuali-tatea percepþiilor vizuale cu sobrietateaunui veritabil arhitect al imaginii. Natura îioferã o schemã posibilã, e relaþie desprin-

sã dintr-o gamã strãlucitoare prin efect ºiarmonioasã prin sens, dupã care intervinefiresc nevoia de a ordona acest fluviu alunei exterioritãþi spre a deveni expresiaparticularã a eului profund.

Atras permanent de oferta generoasã anaturii nu poate rezista tentantelor solici-tãri de a lucra în tabere estivale fie la CotulMorii, la Stânca Costeºti, în Maramureºsau, mai recent, lângã luciul de apã de laCiric. Aici face exerciþii de admiraþie faþãde spectacolul naturii, memoreazã pentrumai târziu sau, a la prima, surprinde înculoare miracolul unei clipe. Toate acestereacþii de tip subiectiv se cumuleazã cuºtiinþa de a orchestra pe partitura iniþialã,autentica odã a bucuriei. Alteori, desprinsde motivul acaparant, ia distanþã faþã destimulii imediatului ºi descoperã nuanþelede preþ ale memoriei unde starea de spiritse întemeiazã pe reflexivitate. Spon-taneitatea lucrului în plein air, savuroasãºi tonifiantã, înregistreazã ºi momente dereculegere ºi melancolie. Dacã peisajeleestivale mizeazã în chipul cel mai naturalpe valorile solare, calde, compoziþiile con-sacrate toamnei sau iernii au aerul uneireflexivitãþi cu note afective grave. În gen-

eral, relaþia dintre motiv ºi expresia lui per-mite configurarea în plan stilistic a uneiamprente inconfundabile, personalizatã ºipilduitoare atâta vreme cât unii confraþiîncearcã ºi ei sã tonifieze...

Expozantul de la Galeriile Tonitza aînþeles de timpuriu rostul de îndemn aladagiului potrivit cãruia cine picteazã pen-tru cei mulþi, picteazã pentru mult timp ºinu vrea sã dezmintã. Profesionalismul lacare a ajuns a fost confirmat fãrã echivocde colecþionarii de artã ºi de cãtre admira-torii care-i solicitã lucrãrile pentru a-ºiacompania într-un chip armonios exis-tenþa. Alþii, ceva mai pragmatici, ºtiu cã aachiziþiona un Tofan, poate fi ºi o investiþierentabilã. De aici, trebuie spus, impresiacã Tofan este un pictor popular prin fru-museþea imediatã a tablourilor ºi prin sin-ceritatea confesiunii cromatice cu care potintra în dialog. Nu forþeazã limitele vizibilu-lui de dragul soluþiilor abstracte, dar nicinu le ignorã. Atelierul lui, unele expoziþii,stabilesc o conjuncþie între reverenþelefaþã de motiv ºi desprinderea amiabilã deele. Limitele vizibilului sunt, practic, iden-tice cu infinitul ºi ceea ce i se refuzã în realse recupereazã în imaginar. Trebuie pre-cizat cã, fidel unor semne venite dintremotiv, el le spiritualizeazã în aºa manierãîncât pot fi recunoscute într-un loc saualtul la fel de motivat. De altfel, nu titreazãlucrãrile cu numele unui loc sau altuldeoarece vrea, pur ºi simplu, sã facã dinexcepþie o regulã. El picteazã peisajulapropiat de concept iar nu de geografii aleimediatului.

Maturitatea artisticã la care a ajunsacum îi conferã deplina libertate de a fi cuadevãrat el însuºi. Se grãbeºte încet ºiopera se structureazã cu rãbdarea bunuluigospodar. Calmul omului, pus deseori laîncercare de confraþi, este imperturbabildoar atunci când în largul naturii se poateîntâlni cu adevãrat cu el însuºi. ªcoalaieºeanã, cu care are evidente afinitãþielective, se potriveºte de minune pe trupulmasiv al unui reflexiv temperat. Pentru a fiauzit – vãzut nu trebuie sã þipe în urechilenimãnui. Ahtiaþii dupã formulele abstracteîl socotesc unul de-al lor, iar ceilalþi, situaþiceva mai aproape de marea lecþie de pic-turã a celor vechi, îl revendicã la rându-le.Între timp, cu o disciplinã de pictor ger-man, lucreazã cu rigoare, dar ºi cu clari-tatea deprinsã de la artiºtii francezi.Adeziunea la aceste valori îi asigurã, neîn-doielnic, un parcurs marcat de stima con-fraþilor ºi a comentatorilor ºi, mai impor-tant, de conºtiinþa cã are ceva superior despus oamenilor care nu se mulþumescdoar sã existe, ci sã ºi fie.

Valentin CIUCÃ

Constantin Tofan,un pictor al luminii

Clovniila expoziþie

O artistã autenticã, mereusurprinzãtoare, neconvenþio-nalã, este Carmen Poenaru,care ne-a rãsfãþat cu o încân-tãtoare expoziþie la acestsfârºit de an. Intitulatã„Clovnii“, personala a fostdeschisã la Galeria Nouã aFilialei Bacãu a UniuniiArtiºtilor Plastici ºi s-a bucuratde un succes ieºit din comun.Pictoriþa a oferit un perfor-mance savuros la vernisaj,deghizându-se în clovn, ºifãcând tot felul de ghiduºii alã-turi de un „confrate“ ( un actor,de data aceasta, care jucapersonajul clovn), spre mareleamuzament al privitorilor. Totulera foarte colorat ºi vesel, oatmosferã care prevesteafarmecul jucãuº al sãrbãtorilorde iarnã. Despre artistã ºicreaþia sa a vorbit poetulOvidiu Genaru, care a gãsitcuvintele potrivite (ceea ce nue deloc de mirare, pentru cã laasta se pricepe el cel mai bine)pentru a defini artista:“Carmeneste ca o pisicã. E o fiinþãfoarte independentã, care nuface decât ce-i este pe plac, ºinu se lasã îmblânzitã.“ Temaclovnilor este una foarte desîntâlnitã în lumea artei, ilus-tratã cu brio de mari pictori, darCarmen Poenaru, temerarãcum o ºtim, nu s-a lãsat intimi-datã de ilustre precedente,reuºind sã dea un puternicaccent personal expoziþieisale. Ea s-a autoportretizat înipostazã ludicã, de clovn, sur-prinzând diferite faþete ale per-sonalitãþii sale extrem dedinamice. „Peste tot sunt eu“,a spus artista, care ademostrat, încã o datã, profe-sionalism ºi ambiþia de adescoperi ceva nou într-otemã atât de frecventatã,expoziþia ei fiind o explozie deculoare (ciclamul a fost vede-tã, dar ºi tonurile incandes-cente de roºu, galben, dealbastru ºi verde smarald etc.)ºi de vitalitate, un spectacoltonic, reconfortant. (C.M.)

Arta poate tãmãdui, e bine sã neamintim cât mai des. ªi dacã nu ofacem noi, artiºtii nu uitã sã ne tragãde mânecã. În cel mai plãcut mod cuputinþã, aºa cum a fãcut pictoriþaCristina Ciobanu când ne-a invitat lapersonala ei de la Galerile„Frunzetti”, având un titlu cromatic,„Violet“. Nu de Parma, ci de CristinaCiobanu. Violetul este culoarea spi-ritualitãþii, dupã cum se ºtie.Privindu-i pânzele întinse pe spaþiiilargi, pe fond violet, argintiu ºi auriu,cu forme de mare rafinament,pãtrunzi într-un univers senin, almeditaþiei, al reveriei. Lucrãrile artis-tei au o vibraþie specialã ºi un haloude luminã, transmiþând un sentimentde confort lãuntric, dat de împãcarea

cu sine, cu viaþa, cu oamenii. Suntexpresia unor spaþii mentale, vindintr-o zonã profundã a memoriei,dintr-un spaþiu al imaginaþiei fertile.Privirea pictoriþei este întoarsãînlãuntru, explorând o realitate inte-rioarã, care se bãnuieºte a fi bogatã,fin nuanþatã. O interioritate muzi-calã, cu acorduri grave, calde, catife-late, de violoncel. Cristina Ciobanunu-ºi încarcã pânzele, lãsându-le sãrespire liber, demersul ei fiind unulcare vizeazã o purificare a imaginii.Lucrãrile au o eleganþã aparte, omelancolie discretã, atent distilatã.Nimic nu te agreseazã, nu-þiprovoacã reacþii, dimpotrivã, totul teîndeamnã la contemplaþie, laregãsirea de sine, la recuperarea

unui timp pierdut. Expoziþia CristineiCiobanu pare o încercare de încre-menire a timpului într-o oazã de lux,calm ºi voluptate. Alãturi de pictoriþabãcãuancã a expus ºi o altã artistã,finlandeza Pirjo Heino, o bunã pri-etenã a Cristinei ºi partenerã demulte ºi interesante proiecte aleFundaþiei FinroArt, pe care amân-douã o însufleþesc cu dãruire ºiinteligenþã. Pirjo Heino a încântat viz-itatorii expoziþiei cu lucrãri pe suportde hârtie japonezã, decorative, con-cepute ca niºte stampe pline desemne jucãuºe, în culori deschise,vesele. Puteai visa în voie la expoz-iþia celor douã artiste, ieºind dinspaþiul cotidian al urgenþelor, din ori-zontul plumbuit al zonei pragmaticu-lui. Ceea ce este un dar nepreþuit înzilele noastre, cu valoare terapeu-ticã.

Carmen MIHALACHE

„VViooleet””

• C

rist

ina

Cio

banu

scena


La Piatra Neamþ, sfârºitulde octombrie a lui 2008 a fostmai frumos ca niciodatã. Dupãzilele de festival, care ºi-aconsumat cea de-a 23-aediþie, pe 30 octombrie a fostsãrbãtorit semicentenarulTeatrului Tineretului. Pareaproape neverosimilã vârstaaceasta, pentru cã la PiatraNeamþ dulcea pasãre atinereþii este la ea acasã,teatrul trãind într-o tinereþefãrã bãtrâneþe, ca-n basme,cã nu întâmplãtor a scrisEduard Covali un scenariu cuacest titlu, care a nãscut unfermecãtor spectacol în regiaCãtãlinei Buzoianu. Nu amcum sã ºtiu încã dacã TeatrulTineretului a fost unul perfect,pentru cã istoria lui continuã,dar mi-a plãcut reþeta pentruun teatru perfect, elaboratã devisãtorul Edi Covali, unul din-tre marii „nebuni frumoºi” aifenomenului pietrean. Dupãce înºirã o mulþime de ingredi-ente necesare reuºitei„bucatelor”, el adaugã: „Dardacã n-ai pus reverii, în oretârzii, insomnii, tristeþi ºibucurii ºi un suflet, caMeºterul Manole o Anã, efor-tul e de pomanã. Dar dacã aipus, conform reþetei, tot ce amspus, ba chiar ºi ceva în plus,atunci rezultatul e un teatruviu, un teatru frumos,ambiþios, generos, miraculos,un teatru al cãrui nume îl ampe limbã ºi care nu se schim-bã: Teatrul Tineretului PiatraNeamþ”. La început, acestteatru a fost visul lui IonComan, despre care sepovesteºte cã a fost un man-ager de geniu, un mare„geambaº de actori”, cum seautodefinea, un om care aºtiut sã transforme o utopie înrealitate, cu o energie ºi ocredinþã formidabile. Astãzi, înzile de cumplit mercantilism,de sete de înavuþire, demeschinãrie sufleteascã, nicinu mai îmi pot imagina un per-sonaj de consistenþa umanã alui Coman, care se purta ca unpãrinte cu actorii, ocupându-se de tot ce aveau nevoie, dehaine, de mâncare ( ca sã nucare ei sacoºe ºi sã fie vãzuþiprin oraº în postura astabanalã, domesticã), de toatepoftele ºi dorinþele lor, cerân-du-le în schimb doar sã sedãruiascã total scenei. Le-afãcut ºi un bãruleþ (în pofidaexistenþei faimosului articol400 care interzicea consumulde bãuturi alcoolice în insti-tuþii), care a fost botezat „ªasesaºi”, ºi unde se petreceaulucruri de minune. Era acolo oatmosferã unicã, aerulzbârnâia de vorbele de duhrisipite în cascadã, iar lasprintena gazetã numitã autoi-ronic „Heautontimorumenos”se scriau cu o vervã scântei-etoare tot felul de nãzbâtii, deºarje amicale, calambururi,dar ºi chestii cu miez, de pildã,cronichetele de spectacol,foarte avizate, dar zglobii, ºinu cu ºtaif. În fine, nu mã maisatur citind despre toate câte

au fost în paginile de istorieanecdoticã apãrute sub sem-nãtura „cooperativei decreaþie” a meºterilor Ed.Covali, Þîcã Cojocaru, GeluApostol, Alex. Lazãr. În cuvân-tul înainte la acest fermecãtorvolum (primul, dintr-o serie ceva urma) Mircea Zaharia nedezvãluie cum s-a iscataceastã carte doldora deviaþã, care i-a dat destule„insomnii sãnãtoase”, el fiindîngrijitorul de ediþie (pentru ãstfapt, ºi nu numai, Mircea mer-itã cu prisosinþã premiul„Aldina de aur”). Cine de ceeste responsabil, de texte, dedesene, caricaturi etc. Pelîngã autorii deja amintiþi,adãugãm numele lui HoraþiuMãlãele, Nuni Anestin, LiviuTimuº, Leliu Sãndulescu,înzestraþi ºi cu talent de artiºtiplastici, cã aºa au fost muzele,mai generoase cu ei. Cert estecã toþi „contribuabilii” laaceastã întreprindere derememorare afectivã au izbutitsã capteze în paginile volumu-lui ceva din „mireasmazãpezilor de altãdatã” dintr-olume liberã, aºa cum nimeritspune actorul ConstantinCojocaru-Þîcã.

De la înfiinþarea sa, din anul1958, când a fost secþie aTeatrului de Stat din Bacãu,pentru ca, în 1961, sã devinãinstituþie autonomã, cãpãtând,ulterior, în 1967, titulaturadeTeatrul Tineretului PiatraNeamþ, s-a scurs un timp rod-nic, însumând peste 265 despectacole. Cele mai multe aufost realizate de unii dintre ceimai importanþi regizori aiscenei româneºti, ºi îi numescaici pe David Esrig, VladMugur, Radu Penciulescu,Andrei ªerban, LucianGiurchescu, Ion Cojar, DinuCernescu, Cãtãlina Buzoianu,Alexandru Tocilescu, EmilMandric, Cornel Todea, ZoeAnghel Stanca, Sanda Manu,Iulian Viºa, Silviu Purcãrete,Nicolae Scarlat, Alexandru

Dabija, Mihai Mãniuþiu,Cristian Pepino, Victor IoanFrunzã, Alexandru Darie,ªtefan Iordãnescu, RaduAfrim, într-o enumerare,desigur, incompletã. Tot aºacum, din raþiuni de economiaspaþiului tipografic, nu pot sãamintesc decât câteva numede actori care ºi-au începutcariera la T.T. , devenindvedete în cel mai autenticsens al cuvântului: FlorinPiersic, Cosma Braºoveanu,George Motoi, Zoe Muscan,Leopoldina Bãlãnuþã, ValentinPlãtãreanu, Lucia Mureºan,Irina Demian, Ileana StanaIonescu, Olga Bucãtaru, VirgilOgãºanu, Miticã Popescu,Dionisie Vitcu, TraianStãnescu, Carmen Galin,Cornel Nicoarã, ValentinUritescu, Coca Bloos,Corneliu-Dan Borcia,Constantin Cojocaru, PaulChiribuþã, Ana Ciontea,Constantin Ghenescu, GeluNiþu, Virginia Rogin, HoraþiuMãlãele, Maia Morgenstern,Oana Pellea, ºi încã, ºi încã....Cu toþii au fost în Arcadia,

dupã cum frumos s-au expri-mat cei veniþi la aniversarã.Care au primit, pe scenã, de ladirectorul actual al T.T.-ului,Liviu Timuº, în cursul unei cer-emonii destinse, agrementatãde intervenþiile pline de haz,verbale ºi pantomimice, ale luiRadu Gheorghe, medaliajubiliarã emisã cu prilejulsemicentenarului, alãturi decartea despre care ampomenit ºi albumul „TeatrulTineretului. Remember”(cuCD cuprinzând istoria insti-tuþiei). Albumul (pus în paginãde Mircea Zaharia, GenþianaIonescu, secretar literar, ºiMihaela Jipa, PR, ea fiind ºiautoarea splendidei fotografiide pe copertã) este o treabãde ispravã, ºi folositor pentrudocumentare, ºi plãcut vede-rii. Graþie imaginilor din el, poþicãlãtori în timp, retrãindemoþia de la vizionarea unorspectacole de neuitat. Cum aufost atât de multe la PiatraNeamþ. Fiecare are lista lui,subiectivã, desigur. Din ce amapucat eu sã vãd, prea puþine,din pãcate, amintesc, ultrase-lectiv: „Nevestele vesele dinWindsor” de W. Shakespeare,regia: Alexandru Tocilescu,„Dragonul” de E. ªvarþ, regia:Victor Ioan Frunzã, „Piticul dingrãdina de varã” deD.R.Popescu, regia: NicolaeScarlat, „R.U.R.” de K. Capek,regia: Alexandru Darie,„Piaþeta” de C. Goldoni, regia:Silviu Purcãrete, „Jucãria devorbe” dupã Tudor Arghezi,„Mireasa mutã” de BenJonson, „Orfanul Zhao” de JiJunxiang, „OO!”, creaþiecolectivã dupã Ion Creangã,regia: Alexandru Dabija, „Bine

mamã, dar ãºtia povestesc înactul doi ce se întâmplã înactul întâi” de Matei Viºniec,regia: Nicolae Scarlat,„Opereta” de W. Gombrowicz,regia: Cristian Pepino,„Nopþile cãlugãriþei portu-gheze” dupã MarianaAlcoforado, regia: MihaiMãniuþiu, „Volpone” de BenJonson, regia: LouiseDãnceanu, „Povestiri desprenebunia (noastrã) cea detoate zilele” de Petr Zelenka,regia: Radu Afrim. Aº fi vrut sãnu-mi fi scãpat (dar eram încãla ºcoalã, pe atunci) „Omulcel bun din Sîciuan” de B.Brecht, spectacol de excepþie,semnat de Andrei ªerban, în1968, când a luat MarelePremiu al festivalului de laPiatra Neamþ. Pentru cã, laPiatra Neamþ, s-a nãscut ºiprimul festival de teatru dinRomânia, în 1969, ºi nu avemcum sã trecem peste acestlucru, fiindcã tot ce a fost atunciformulat ca program de cãtreIon Coman, susþinerea noului,îndrãzneala de a-l promova,punerea în prim plan a experi-mentului artistic, continuã ºiastãzi. Festivalul are ºi el oistorie, anul acesta desfã-ºurându-se o altã ediþie, înperioada 19-29 octombrie,sub genericul „Pledez pentrutine(ri)”.

Dar, asupra festivalului vomreveni într-un alt numãr alrevistei, dând acum numaipalmaresul acestuia. Nu voiîncheia înainte de a spune cãevenimentul de la PiatraNeamþ a fost unul admirabilorganizat, toate departa-mentele funcþionând impeca-bil (dar cum aº putea sã nu onumesc pe inimoasa LucreþiaMandric, atât de caldã, pri-etenoasã, disponibilã, ca ºefãa departamentului de logisticãºi protocol), ºi fãrã a le uracelor din teatru, alãturi despectatorii lor extraordinari, deprieteni, de sponsorii gene-roºi, La mulþi ani!, întru pãs-trarea nepreþuitului dar altinereþii fãrã bãtrâneþe!

Carmen MIHALACHE

Piatra Neamþ

Dulcea pasãrea tinereþii

• „Piaþeta“ de Carlo Goldoni, cu Maria Teslaru, Oana Albu, Claudiu Isidor,Bogdan Gheorghiu, Coca Bloos, Paul Chiribuþã, Simona Mãicãnescu

ªcoli de tteattrru

-Premiul pentru Cel mai bun spectacol: Adouãsprezecea noapte de WilliamShakespeare, UNATC Bucureºti

-Premiul pentru Cel mai bun actor în rolulsecundar: Thomas Ciocsirescu, pentru rolulMalvolio din A douãsprezecea noapte

-Premiul pentru Cea mai bunã actriþã în rolsecundar: Monica Sãndulescu, pentru rolulTracy din Treapta a noua de Tom ZieglerUNATC Bucureºti

-Premiul pentru Cel mai bun actor în rol princi-pal: Adrian Nicolae, pentru rolul Eddie dinFool for love de Sam Shepard, UNATCBucureºti

-Premiul pentru Cea mai bunã actriþã în rol prin-cipal: Valentina Zaharia, pentru rolul JoannaMcneal din Treapta a noua

-Premiul pentru Regie: Alexandru Dumitru

Mãzgãreanu, pentru Fool for love-Premiul pentru Scenografie: Ioana Pashca,

pentru Fool for love

Prrofesionniººtti

-Premiul pentru Cel mai bun spectacol: With alittle help from my friends de MariaManolescu, regia Radu Apostol, TeatrulNaþional „Vasile Alecsandri” Iaºi, ºi De mînãde Sofia Frèden, regia Radu Afrim, Teatrul„Andrei Mureþanu”, Sfîntu Gheorghe

-Premiul pentru Cel mai bun actor: CosminMaxim, pentru rolul Miki din With a little helpfrom my friends

-Premiul pentru Cea mai bunã actriþã: ElenaPopa, pentru rolul Nina din De mînã

-Premiul pentru Regie: Radu Apostol pentruregia spectacolului With a little help from myfriends

Premiile Festivalului „Pledez pentru tine(ri)”Ediþia a XXIII-a

interviu


Dan Bogdan Hanu: DragãDan Stanca, observ în lumea cul-turalã douã tendinþe majore: unacentratã pe polul postmodernist,cealaltã, sã-i spunem, cu o dozãde risc ºi imprecizie, tradiþiona-listã, închegatã pe o matrice, peo osaturã a transcendentului. Celpuþin pînã acum, aceste douãtendinþe par a se contura ºi a secomplace sã evolueze ca direcþiice nu-ºi propun sã se întîlneascãºi conþin un avertisment implicitpentru aceia care s-ar încumetasã traverseze dintr-o parte înalta. S-ar putea întrezãri posibili-tatea unei concilieri, a unei cît defragile consubstanþialitãþi, existã,bref, speranþa unui dialog dincolode intoleranþe bilaterale, bãnuitesau, de-a binelea, la vedere?

Dan Stanca: Îmi place cum aifãcut aceastã opoziþie, pe de altãparte însã n-o pot duce pînã lacapãt. Dupã pãrerea mea, ati-tudinea postmodernistã nu poatesã atingã fondul esenþial al fiinþeiumane. Eu nu cred cã vom aveade-a face cu un om postmodern,chiar dacã aud tot mai multe vocicare pledeazã în acest sens.Deºi degradat, omul, în oriceepocã ar trãi ºi în orice ambianþãs-ar afla, pãstreazã memoriaarhetipurilor, a unei obîrºiiceleste. Omul nu va putea uitaniciodatã cã este fãcut dupãchipul ºi asemãnarea Domnuluiºi nu dupã o serie de reþete alemomentului. Bineînþeles, nu vaputea uita în sensul în care areînscris în el acest cod geneticdivin, dar uitarea s-a ºi instalat.Pare un paradox sau un nonsensce spun, dar cred cã aºa staulucrurile. Deºi uitarea s-a lãsat cao prelatã peste fiinþa noastrã, înadîncime ceva a rãmas treaz, nua adormit ºi, în consecinþã, omulnu are cum sã uite. Aceastãlatenþã spiritualã ne salveazã ºi,iarãºi, dupã pãrerea mea înve-chitã, rolul adevãratului intelectu-al ºi, evident, poet (scriitor), esteacela de a o activa. Avem datoriasã le spunem tot timpul seme-nilor noºtri mai adormiþi, mai ui-tuci, cã adevãratul lor pãrinte seaflã în cer, iar cerul se aflã ca unbãnuþ de aur în adîncimea sufle-tului. Ca sã rãspund la întrebareata, aº spune cã dialogul esteposibil numai în mãsura în careactualii ideologi, doctrinari, co-mentatori, n-ar mai pune carulînaintea boilor. Aºadar, omul esteom ca fiu al lui Dumnezeu ºi abiaîn al doilea rînd, dupã ce i s-aredat nuditatea esenþialã, putemvedea ce haine îmbracã, cumcad pe el ca turnat sau sînt largiºi fluturã ridicol. Postmoder-nismul este, pînã la urmã, ochestiune de garderobã, dar, casã rãsucesc o vorbã binecunos-cutã, nu haina îl face pe om…

D.B.H: Crezi cã a supune, asubordona reprezentãrile desprelume viziunii & procesului globali-zãrii, perspectivelor consume-riste, va conduce la o alterare, lao friabilizare a lor? Nu devin eleprea superflue, prea desprinsede grund, permutabile ºi substitu-ibile în culisele unor inerentestrategii? Nu de puþine ori îmiînchipui postmodernismul pre-cum zãpada troienind fascinantacoperiºurile, dar cînd setopeºte, cînd se va topi… MirceaCãrtãrescu în cartea sa, contes-tatã ºi contestabilã, despre post-

modernismul indigen vorbeºtedespre douã categorii fundamen-tale de intelectuali: una umani-stã, elitistã, apãrãtoare a arteiînalte ºi cealaltã, democratã, to-lerantã, informalã ºi informatiza-tã. Aº sugera ºi existenþa uneiterþe cãi, cãreia, dupã toate simp-tomele îi aparþii ºi tu: aceea adezrãdãcinaþilor, a intruºilor (pro-scriºi sau nu), a iconoclaºtilorveritabili, a outsiderilor fãrãpavãza conjuncturii, a celor careprefigureazã lucid dinamica dis-pariþiei reperelor normalitãþii.Aceºtia nu se aliniazã, ºi nici nucred cã ar putea s-o facã, festi-nului vreuneia dintre celelaltedouã tabere. Existã, aºadar, ºi otipologie a intelectualului icono-clast, ascetic, crepuscular,alunecat mereu în afara formatu-lui epocii?

D.S: Lungã ºi interesantãîntrebarea ta. Da, cred cã existã,aºa dupã cum alãturi de celedouã tipuri clasice, bine statuateîn filosofia culturii, cel olimpianapolinic ºi cel dionisiac frenetic,existã ºi un al treilea tip, cel sa-turnian, introvertit, reflexiv. Euunul aici m-aº înscrie, deºi maiam cale lungã. Saturnianulresoarbe tot ceea ce-l înconjoarãºi-l agreseazã. Saturnianul are ocapacitate extraordinarã de aingera toxinele vieþii ºi ale între-gului cosmos ºi de-a le topi apoiîn athanorul fiinþei sale pentru ale restitui apoi sub formã destele. Ceea ce spun acum nueste neapãrat o reformulare aprogramei estetice argheziene:„din bube mucegaiuri ºi noroiiscat-am frumuseþi si preþurinoi…”. Saturnianul este, în fond,cel care urmãreºte tot timpulsteaua polarã. Nu o priveºte nicirîzînd, nici plîngînd, o priveºteliniºtit, misterios, ºtiind sãdecanteze pînã la urmã între cee iluzie ºi ce nu e iluzie, neîn-crezîndu-se nici în perfecþiuneaartei, nici în frenezia iubirii.Saturnianul cunoaºte aproapepînã la limita inexprimabilului.Doi autori, dupã mine, sînt satur-nieni: Ernest Jünger ºi SamuelBeckett, foarte deosebiþi, dar înacelaºi timp asemãnãtori. Unul aluat Premiul Nobel, altul nu l-aluat, dar faþã de statura lor pre-miul nu are absolut nici o impor-tanþã. Ei erau saturnieni ºi, într-un fel, outsideri. Adevãrul este cãmeºteºugul acesta al scrisuluipresupune riscuri enorme. Nupoþi sã uiþi cã este, de fapt, unsubstitut, aceasta e problema.Scriitorul vrea permanent sã-ºidepãºeascã condiþia de scriitor.Pe de o parte, suferã cã nu areun statut foarte bine definit, darpe de altã parte, nici nu ar supor-ta un asemenea statut. Scriitorulare permanent vocaþiadezmãrginirii, a rebeliunii faþã deorice ordine datã, el vrea tot tim-pul sã fie viu ºi, pînã la urmã, evi-dent, eºueazã. Atunci se simteun dezrãdãcinat, un dezmoºtenit,mi-aduc aminte cu acest prilej deminunata piesã a lui O’Neill,Lunã pentru dezmoºteniþi, „Moonfor the misbegotten”, dacã nu mãînºel, sper sã nu greºesc, darvezi, tocmai în asemeneamomente sumbre, momenteledezrãdãcinãrii, ale dezmoºtenirii,el are ºansa sã înþeleagã cãrãdãcinile adevãrate sînt în cer,iar moºtenirea este tot acolo.

Banal ce spun, nu-i aºa? Dar sîntadevãruri de la care nu putemabdica orice s-ar întîmpla. Chiardacã la un moment dat repetiþialor este obositoare, chiar dacã ºinoi sîntem obosiþi a le repeta, tre-buie sã ducem la capãt aceastãdatorie. Autorii care au însã sen-timentul dezrãdãcinãrii, alrevoltei ºi insubordonãrii, recurgla un truc. Pînã la urmã acesta seîntoarce împotriva lor. Realizareade ordin estetic solicitã o aseme-nea jupuire continuã. Adicã înmomentul în care rana s-a cica-trizat, vindecat, nu mai poþi sãscrii ºi atunci, aºa cum copiiineascultãtori îºi rup tot timpulcoaja de pe genunchiul zdrelitsau julit, aºa ºi autorii din catego-ria dezrãdãcinaþilor ºidezmoºteniþilor rîcîie în sufletullor pentru a sîngera ºi a fi, în felulacesta, inspiraþi. Cioran a avutacest obicei, dar pînã la urmãsuferinþa lui s-a calofilizat. Egroaznic sã ajungi estetul propri-ilor coºmare, sã-þi exploateziinsomniile, sã faci din disperareun motiv literar. Rimbaud a ºtiutsã abandoneze la timp. Unii din-tre dezrãdãcinaþi au demnitateasã se retragã, sã tacã, sã-ºi deaseama cã þipãtul a depãºit pragulaudibilului ºi se repercuteazãcatastrofal într-o ambianþã totalopacã. Numai cã þipãtul poate sãdevinã rugãciune. Atunci cînd þi-aidescoperit rãdãcinile în cer,înveþi sã te rogi. Nu mai e niciþipãt, nici poezie, nici confesiune.Literatura dezrãdãcinaþilor, adezmoºteniþilor, are aceastãºansã de-a fi mai mult decît lite-raturã.

D.B.H: Da, înþeleg. Constat,de fapt, cu amãrãciune, cum totmai multe drumuri, ºi nu doarlãuntrice, se depersonalizeazã,iatã, de pildã, tãierea copacilorcare, lungã vreme, le-au flancat.Sîntem tot mai mult siliþi sã nepãstrãm privirile la nivelul solului,va fi tot mai rar necesar sã leridicãm spre înalt.

D.S: Ba da, este foarte nece-sar sã ne ridicãm privirea. Nu ºtiudacã ai vãzut un film care a rulatla noi pe ecrane anii aceºtia,Regele Pescar, cu RobinWilliams ºi Jeff Bridges, în regialui Terry Gilliam. Acolo, în final,Jeff Bridges porneºte o ascensi-une pe pereþii unei clãdiri foarteînalte din New York, pentru aaduce Graalul prietenului sãubolnav. De fapt, nu e nici unGraal, e doar o cupã primitã la ocompetiþie sportivã, în tinereþe,de un mare magnat care locuiaîn acel imobil. Dar, pentru eroulbolnav, cupa era ec hivalentaGraalului. Iar prietenul sãuînþelege cã nu-l putea salva decîtcultivîndu-i aceastã iluzie, care,

în fond, nici nu e o iluzie, ci cre-dinþa într-un nivel superior reali-tãþii cotidiene. Ei bine, ce spuneJeff Bridges înainte de-a porniascensiunea: „Nimeni din oraºulacesta (New York) nu se mai uitãîn sus…”. Dacã s-ar fi uitat, l-ar fivãzut, ar fi reclamat, ar fi venitpoliþia etc. ºi din tot proiectul s-arfi ales praful… Revin. Trebuie sãne uitãm în sus nu ca sãdescoperim infractori, ci ca sãapãrãm demnitatea unui gestsuperior. E vorba de recunoaºte-rea dimensiunii verticale. Pu-terea gestului, acum, în acestecondiþii ale lumii moderne, post-moderne, este uriaºã. Printr-unsingur gest putem opri torentuldistrugãtor. Aceasta înseamnãîmpotrivire de ordin spiritual,metafizic.

D.B.H: Ai pomenit de lumeamodernã, postmodernã… Cumar putea fi comentatã vulnerabili-tatea ºi, deopotrivã, incompre-hensibilitatea deloc inocentã, aconstructelor postmoderne. Teîntreb pentru cã, de multe ori, amimaginea postmodernismului cao acumulare de tensiuni neso-luþionabile. Ca sã fiu sincer pînãla plãsele, starea mea funciarãeste aceea de percepere ºiasumare soteriologicã a faptuluicotidian. Nu am putut sesiza, celpuþin pînã acum, vreo dimensi-une a penitenþei în discursulpostmodernist. Ba dimpotrivã, însiajul relativizãrilor sans rivages,pare o constantã sfidare a ei.Dacã regimul comunist negasesau abolise raportãrile la instanþadivinã, postmodernismul tinde sãi se substituie printr-o pluralitatesimulatã a preocupãrilor, intere-selor ºi mentalitãþilor, prin ide-ologii combinatorii, polimorfe,care izoleazã ºi slãbescconºtiinþa individualã…

D.S: Eºti prea sever cu post-modernismul. Eu nu cred cã elpoate fi dictatorial. Existã o men-talitate postmodernistã carepoate sã se transforme chiar îndoctrinã ºi, evident, tot ce e doc-trinã pînã la urmã îndoctrineazã,dar, dupã cum spuneam ºi laînceputul discuþiei noastre, omulrãmîne om, adicã fiul Domnului,indiferent de hainele pe care leîmbracã. Dacã aceste haine sîntbãlþate, extravagante, fistichiisau rigide, cazone etc., înspatele lor existã nuditateaesenþialã a fiinþei omeneºti, carenu poate fi nici distrusã, nici falsi-ficatã. Nu ºtiu dacã ai citit suitade articole publicate de H. –R.Patapievici în revista Orizont dela Timiºoara, despre omulrecent. Acolo, printr-o analizãrece, nimicitoare, perfect argu-mentatã, deºi înfioratã în acelaºitimp de un lirism foarte bine

strunit, eseistul aratã care sîntpericolele, infirmitãþile, defi-cienþele acestui nou tip antropo-logic. E posibil ca postmoder-nismul sã intre în aceastã para-digmã a omului recent. În oricecaz, el posedã o subtilitateremarcabilã. Dacã aceastã sub-tilitate este dirijatã într-un sensnociv, atunci lucrurile se schim-bã. Spuneam cã fondul esenþialal fiinþei umane nu poate fi lezat,iar o atitudine postmodernã nicinu-ºi propune aºa ceva. Ceea cenu mi se pare grav, ci doar trist,este faptul cã postmodernismulignorã fiinþa aceasta esenþialã decare vorbesc. Se ocopã desuprafeþe, de exterior, aºa cumspuneai, e polimorf, combinato-riu, subtil ºi inteligent. Dar autoriipostmoderni sînt autori de va-loare cînd abandoneazã teoria,cînd se îndepãrteazã de curentulliterar despre care se spune cãi-ar aparþine. De exemplu, MirceaCãrtãrescu e mare în cãrþile sale– cred eu – tocmai acolo unde nue postmodern ºi redevine ceeace este el de fapt, un romanticnocturn, abisal, un „hierofant alabisului”, aºa cum mi se pare cãîºi caracterizeazã niºte perso-naje din Orbitor. Deci, încã odatã, postmodernismul ca oricecurent literar specializat nu arecum sã impunã valoarea, sãdicteze ierarhii. Deci, nu haina îlface pe om, omul este om prinnuditatea sa esenþialã. Astfel îºiaminteºte de obîrºia sa, astfel îºiînþelege rolul creator, astfelsporeºte taina universului, astfelajunge sã-l îmbogãþeascã chiarpe Dumnezeu. Penitenþã dinpartea postmodernismului? Nupoate exista fiindcã îi lipseºte purºi simplu noþiunea. ªi, repet, elnu este un uzurpator, ci doar ogarderobã. Dacã cei care-lîmbracã uitã ce e aceea o hainã,aceasta e doar problema lor.

D.B.H: Þi-ai pus vreodatãproblema unei posibile psihologiia derizoriului cu aplicaþie ºi dedi-caþie specialã pentru români? Nua devenit cumva aproape derizo-riu, astãzi, sã ne mai naºtemaici?

D.S: Nu, asta în nici un caz. Înorice loc din lume meritã sã tenaºti. Nu uita cã în fiecare copilcare vine pe lume existã ºansaunui Avatara. Pãrinþii nu trebuiesã fie egoiºti, sã-ºi vadã înodraslã propriul produs, oipostazã carnalã a proprietãþii.Pãrinþii ar trebui sã înþeleagã unlucru foarte simplu, dar ºi foartedureros, dureros pînã la cea maiinsuportabilã puritate: acela cãpropriul copil este un mare strãin.Copilul este strãinul. Nu avemcum sã ocolim acest adevãr.L-am nãscut, l-am adus pe lume,

Dan Stanca intervievat de Dan Bogdan Hanu

„Omului nu-i poate fi distrusãnuditatea esenþialã”

interviu


ne-am bãgat dracul în casã sau,mai corect spus, ni l-am adusfãrã voia noastrã pe însuºiDumnezeu. Cam aºa staulucrurile. ªatov, în Demonii, înmomentul în care îºi moºeºtesoþia care-l pãrãsise ºi al cãreicopil nu era al lui, ci al fascinan-tului ºi îngheþatului Stavroghin,ªatov deci, nici nu se gîndeºte laaceastã situaþie, ignorã completidentitatea tatãlui, el vede în plo-dul slobozit atunci în lume,însuºi chipul lui Dumnezeu ºiacest fapt îl mîntuie, face camoartea ce i se apropia sã fieuna întru Hristos. Prin acestepagini, Dostoievski ºi-a doveditgeniul, realizînd asemenea per-sonaje care mîntuindu-se pe eleînsele, mîntuie ºi restul de per-sonaje ale romanului, îl mîntuiepînã la urmã ºi pe autorul lor, casã nu spun cã, în ultimã instanþã,ajunge sã-i mîntuiascã ºi pe citi-torii care au rãzbit pînã la acestsens maximal. E o continuitateperfectã, e firul de pãr al luiHristos, care ne ridicã pe toþi dinfundul iadului, toþi atîrnaþi unulde celãlalt, fãrã sã se mai ºtie acui a fost pãcatul mai mare ºicare atîrnã mai greu. Copiluleste minunatul strãin ce începesã locuiascã împreunã cu noi.Dacã mãcar a mia parte dintretoþi pãrinþii lumii ar înþelege acestlucru, s-ar mîntui instantaneu.Atît, despre naºtere, aici. Cîtdespre derizoriu… Vorbeamînainte de Paºti cu GetaDimisianu. Mi-a dat jurnalul volu-minos al lui Victor Felea,Jurnalul unui poet leneº ºi mi-aspus: „ªtii cã vine regele? Da,rãspund eu, Humanitaslanseazã o carte în prezenþa lui,la ING Barings, protocol zero,rahaturi de felul ãsta. Dar, vãaduceþi aminte, doamnã, ce afost de Paºti 1992, cînd a venitîn þarã? Se umpluse tot oraºulde lume, Iliescu se fãcuse micca un Soricel ºi nu mai scoteanasul de sub plapumã. A spusapoi cã lumea era curioasã ºi deaceea au ieºit atît de mulþi pestradã. Avea ceva dreptate, dargîndul lui a stat pe loc… „. Aºvrea sã-l continui. Vom trãi, dinpãcate ziua cînd vom merge curegele în tramvai, ne vom frecade el din cauza aglomeraþiei ºinici nu-l vom mai bãga înseamã. Asta este cea maicumplitã faþã a derizoriului:devalorizarea simbolurilor. Cîndun rege va merge împreunã cutine în troleibuz, cînd îl veirecunoaºte, sã presupunem, darnu te vei sinchisi ºi te vei uitaapoi pe fereastrã ca sã veziprostituatele care stau înºiratepe marginea ºoselei, atunci, sãºtii, s-a dus totul dracului!

Devalorizarea, asta ne vaomorî… Nu mai avem respectpentru nimic, nu ne maiemoþioneazã nimic, nu accep-tãm decît excitaþii mediocre, nuvrem decît sã fim gîdilaþi, sãpunem în funcþiune senzorii, darresorturile adînci, grele, alesufletului, rãmîn nemiºcate, imo-bile, amorþite… Ce va fi atunciomul? Revin la ideea mea care,evident, nu e a mea, fiindcãideile nu au proprietar: omuluinu-i poate fi distrusã nuditateaesenþialã. Oricît de apãsãtoarear fi dictatura derizoriului ºi adevalorizãrii, omul va rãmîneom. Cum spunea Faulkner:„Man will survive, will endeav-our…”, parcã aºa spunea…Sãracul Radu Þeposu, în ultimuleditorial publicat în Cuvîntul,amintea de Faulkner care dindrepturile de autor ºi-a cumpãratun avion ºi, între noi fie vorba,nici nu e uºor de citit… Ce tim-puri… Acum din drepturile deautor îþi poþi eventual cumpãra opereche de pantaloni ºi treiperechi de ciorapi… Cîndrãspund la aceste întrebãri tre-buie sã fac ºi o anchetã despredrepturile de autor. Ridicol!...

D.B.H: Cum vezi instituþiona-lizarea actualã în raport cuaceea, sã-i zicem, ortodoxistã ºi,restrîngînd aria întrebãrii, cumpriveºti instituþionalizarea litera-turii sau, mai precis, a celor ce ofac? Pun întrebarea pentru cãobserv varii tendinþe de insti-tuþionalizare a imaginii pe unfond de identitate tot mai precarºi dislocat. Asta se vede în ochiioamenilor, cînd mergi pe stradã,privirile lor se opacizeazã, sîntcimentate de un egoism frontalºi compact, nu mai sînt „ferestrespre suflet”…

D.S: Complicatã întrebarea…La ora actualã instituþiile sîntcele mai perisabile. Fiecare e deunul singur, are propria jucãriedin creier, pe care o tot zornãie,doar l-o auzi cineva, doar o venivreo instituþie sã-l ia în seamã,dar nu-l ia nimeni. Pe plan orto-dox, instituþia e un lucru necesar,deºi foarte mult criticat. Clerulnostru corupt, laº etc…. Da, aºae, am scris ºi eu destule lucruriîmpotriva clerului, dar, pînã laurmã, oricît de putred, fãrã el arfi infinit mai greu. Nu e vorba defaptul cã în sondaje bisericaapare, alãturi de armatã, mereupe primul loc în privinþa încre-derii populaþiei. E vorba de faptulcã fãrã o instituþie spiritualã pu-ternicã, în stare sã susþinã înexterior continuul nostru tumultlãuntric, tumultul, zbuciumul,cum vrem sã-l numim, ar deveniextrem de periculos, distructivchiar. Te poþi ruga ºi pe malulmãrii ºi pe vîrful muntelui ºi înºurã ºi în dormitor, oriunde, darcea mai adevãratã rugãciune totîn bisericã e ºi dacã în bisericãmai e un preot, fie ºi beat, atuncirugãciunea se duce unde tre-buie. Fondul de identitate e,într-adevãr, precar. Cred cã toc-mai de asta suferim acum celmai mult, de lipsa identitãþii.Cînd aud vorbindu-se de„cetãþean universal”, de faptul cãlumea e „un sat global”, cã nesimþim acasã oriunde, cã azi sîntla Paris, mîine la Bangkok ºi aºamai departe, surîd amar ºi înþe-leg ce uºor poate fi prostitã

omenirea. Am înlocuit problemavitalã a identitãþii cu ceea ce s-arputea numi o existenþã de împru-mut. Cine ne-a împrumutat-o?Demonul, bineînþeles. El ºtie sãcreeze toate facilitãþile, el neunge cu toate alifiile, el inven-teazã proteze dentare ºi osoase,el e meºter mare… cînd îmi dauseama cã, pentru bunicii noºtri,deplasarea dintr-un oraº în altulsau dintr-un sat în altul, pe o dis-tanþã de cîþiva kilometri, era unveritabil eveniment ºi ei perce-peau schimbarea întregului cos-mos doar fãcînd cîþiva paºi, înþe-leg cã ne aflãm într-un marerahat. Uºurinþa cu care lumea sedeplaseazã acum e, la rîndul ei,devalorizatoare. Globalizareatocmai asta înseamnã. Nuneapãrat uniformizare, cum ziccriticii cam grobieni aifenomenului ºi, care, dinaceastã cauzã, se ºi fac de rîs.Globalizarea înseamnã sã pierzibucuria unei cãlãtorii, sã nu maisimþi cã te miºti ºi în duh, odatãce ai trecut dintr-un oraº în altul,dintr-o þarã în alta. Emoþia cãlã-toriei în duh, pentru care schim-barea peisajului îi e doar suport,reprezintã adevãrata marcã afiinþelor ce nu ºi-au pierdut iden-titatea. Cînd ai o identitate, cîndºtii cã aparþii unui loc – nu spunaceasta în sens îngust, patrio-tard-naþionalist – atunci apre-ciezi enorm cãlãtoria, voiajul,simþi cã poþi sã ai parte de o întîl-nire admirabilã.

D.B.H: Se mai poate vorbiastãzi despre conceptul demodel literar, mai descrie el ofaþã a actualitãþii?

D.S: Problema asta, a mode-lului, e foarte delicatã. Acum, îngeneral, modelul este respins.Respingerea nu are loc dincauza faptului cã aceia care facaceasta nu ar fi persoane culti-vate ºi chiar tobã de carte.Oamenii resping fiindcã au pier-dut altceva: este vorba de senti-mentul sacru al vasalitãþii,apartenenþa la o ierarhie, cãreia,pe ºleau spus, i te supui, aceas-ta este condiþia principalã de aavea modele. Întîi te supui, înge-nunchezi, le recunoºti infailibili-tatea. Ca în armatã, ordinul nuse discutã. Numai cã nu sîntemîn armatã, sîntem într-o mãnã-stire a literelor ºi avem libertateasã lucrãm în interiorul sau înduhul modelului. Aceasta estecreaþia ºi, fãrã sã înþelegem cãavem nevoie de modele, nu pen-tru a copia, ci a lucra în duhul lor,degeaba facem o mie de specu-laþii ºi ne afirmãm, mai mult saumai puþin infatuat, emancipareaºi solitudinea creatoare, cã nusîntem decît niºte maimuþoi ri-zibili.

D.B.H: Dacã, pre esteti-ceascã limbã, aproape totul esteîn regulã, cum vezi glisarea dinzona eticului în aceea a promis-cuitãþii, teratologiei ºi scatologi-cului? Într-o lume a disoluþieireperelor, a nesupunerii ºi apos-taziilor ridicate în faþa ierarhiiloraxiologice, a „democratizãrii”deºãnþate, nu ar trebui sã neasumãm cîteodatã ºi un purga-toriu?

D.S: Atingem acum problemamutaþiei valorilor estetice. Fãrãîndoialã cã lumea alunecã pe unversant descendent ºi acestlucru nu poate fi mascat, oricîte

performanþe de ordin tehnic,sportiv se vor mai obþine.Reperele de ordin moral ºi spiri-tual sînt tot mai mult depreciate.Lumea a ajuns sã se înveþe curãul, cu urîtul, cu neadevãrul.Mereu cînd sîntem chemaþi sãapãrãm supremaþia actualei civi-lizaþii, spunem cã ºi în trecutexistau mari atrocitãþi, ºi peatunci oamenii erau ticãloºi,sperjuri, criminali. De acord, darproblema esenþialã þine deîntreaga ambianþã. Cazurile deblasfemie în trecut nu afectauambianþa globalã de credinþã,tensiune întru credinþã,înfricoºare faþã de necredinþã.Vedem acum la televizor ºi citimîn ziare despre niºte fapte ori-bile, ridicãm însã din umeri, nune mai dor, nu ne mai intere-seazã. Omul contemporan seconsiderã perfect apãrat dacãstã în carcasa micului sãu bîrlog,dacã îºi face treaba, dacã e cin-stit. Atitudinea asta e tipicã pen-tru lumea occidentalã. Pot sã seîntîmple sub nasul meu cele maigrozave crime, dacã eu îmi vãdde treabã, sînt bine mersi ºi numã intereseazã nimic. Atitudineaaceasta s-a rãspîndit ºi la noi.Dar uitãm cã niciun om nu poatefi sãnãtos dacã locuieºte într-osocietate bolnavã. În trecut,comunitatea era mai puternicãdecît individul ºi atunci putea sãabsoarbã ºi sã absolve erorileindividuale. Acum, e pe dos.Ambianþa îi neutralizeazã pe toþi.Excepþiile sînt foarte rare, iar ceiaºa zis corecþi dovedesc o frigi-ditate spiritualã strigãtoare lacer. Mai bine omor ºi mã cãiesc,decît sã trãiesc toatã viaþa într-onepãsare mai criminalã decîtcrima propriu-zisã. Spuneai cãestetic e OK. Da, fiindcã printeribila calitate a esteticului de-ase travesti tot timpul, de a-ºischimba mãºtile, am intrat înposesia unei estetici a urîtului, arãului, a neadevãrului. Eu ºtiu ceînseamnã asta, fiindcã în cãrþilemele am folosit de multe ori sec-venþe inspirate dintr-o scanda-loasã abjecþie, scene care i-auoripilat pe prietenii mei, toþifoarte buni credincioºi, care audeclarat cã nu mã mai recunosc.Ei, însã, nu sînt scriitori ºi nuînþeleg ce înseamnã mutaþia va-lorilor estetice în care tu, autor,trebuie din cînd în cînd sã teraportezi, fiindcã trãieºti totuºi înacest timp ºi nu într-un edenatemporal.

D.B.H: Ce poþi sã-mi spuidespre dialogurile cu Celãlalt,din literatura ta? Este oglindaalteritãþii limitã sau prag? Estegratuitate în ordin spiritual sauþintã pur spiritualã, care scapã,se dezbarã de contextualizãrileformale?

D.S: Gratuitate nu este. Fiinþamea este pur spiritualã, chiardacã, cum spuneam, fac undetour ºi prin zone antispirituale.Evident, s-ar putea sã nu mai iesniciodatã din infern. În momentulîn care nici nu-þi mai pui aceastãproblemã, atunci, în mod cert, aiajuns locatarul de bazã al infer-nului. Probabil, pactul cu literatu-ra este, pînã la urmã, unul faus-tic. Deocamdatã voi continua sãfac literaturã. Nu am alt mijlocpentru a intra într-o minimãcomunicare cu ceea ce mãdepãºeºte. Dacã voi gãsi cu

adevãrat acest mijloc – sã-l gã-sesc, repet, cã de ºtiut ºtiu careeste – atunci jur cã mã voi lãsade literaturã, care nici nu e celmai important lucru de pe lumeºi care, într-un fel, mã indispune,fiindcã te face sã te compari tottimpul cu ceilalþi, sã intri într-ocompetiþie pînã la urmã sus-pectabilã de a fi neloialã. Sîntconvins cã în momentul în careaº extirpa din mine morbulscrisului, m-aº vindeca ºi, deci,m-aº naºte din nou. Pe cartealui, Simbol ºi ortodoxie, dl. FlorinMihãescu, bunul meu prieten,îmi spune: „scrisul ca lipsã desmerenie sau ca laudã aDomnului, dupã 20 de ani de pri-etenie…”. Mi se pare o formulãcam tãioasã, dar adevãratã.Cînd vom ajunge sã ne folosimscrisul în primul rînd ca uninstrument de a-L lãuda peDumnezeu, vom triumfa asuprafãpturii noastre pãcãtoase. Casã mã întorc la întrebare, înromanele mele Celãlalt esteprezent. Îl chem, nu ºtiu sub ceformã îmi apare ºi îl redau, dar eclar: o miime, o milionime dinmentalul meu uzat, nu-miaparþine ºi aceastã pãrticicãinfimã mã ajutã sã supravieþu-iesc. Cînd voi simþi cã sînt numaieu, gata, s-a terminat! În fond,ce este credinþa, ce este drumulspiritual? Golirea de tine însuþiºi umplerea cu ceva strãin.Oamenii înnebunesc pînã laurmã tocmai fiindcã nu se potgoli de ei înºiºi ºi ajung la satu-raþie. Aceasta-i patologia ner-voasã.

D.B.H: De fapt, asta voiamsã-þi spun, cã vãd în scrisul tãunu atît o dimensiune mesianicã,cît accesul la un altceva, foarteprezent, nevãzut dar manifestatîn apropiere, în stare acutã întru-cît tocmai acele canale ºi aceisenzori care ar fi trebuit sã-lperceapã ºi sã-l punã în discuþie,s-au înfundat. Ce poate decon-spira prozatorul ºi eseistul dinco-lo de inerþiile receptãrii?

D.S: Inerþie, indiferenþã… Cesã-þi spun… Am obosit. Accesulla altceva e necesar, am expli-cat. Dar comunicarea este vitalã.Fãrã comunicare, fãrã iubire, nuse poate trãi. Evident, cea maiimportantã comunicare esteaceea cu Dumnezeu, prin rugã-ciune, dar rugãciunea, cumspuneam, se obþine foarte,foarte greu, dacã te-ai obiºnuitsã þipi sau te-ai obiºnuit sã scrii.Cel care nu scrie ºi nu þipãajunge mai uºor la rugãciune.De aici avantajul oamenilor sim-pli, fãrã instrucþie ºi fãrã un fondpasional accentuat. Dacã ai oînzestrare nativã e extrem degreu s-o poþi administra cum secuvine. Sînt momente înspãi-mîntãtoare ale singurãtãþii, cîndcerºeºti, pur ºi simplu, o vorbãbunã, puþinã atenþie, un compli-ment chiar. Ajutã-mã, îi spuicelui de lîngã tine ºi el nu teaude. I se pare cã ai rostit altcuvînt. Parcã eºti pedepsit: aivrut sã fii înþeles, trage acumponoasele. Salut! Cred cã ecazul sã tãcem, nu-i aºa? Amvorbit prea mult.

Vânnzzãttorrul de mmerreTarabele miros ciudatA toamnãPelin ºi gutui scãmoºateÎn coºul cu mereLiniºtea îºi face cuib

Aerul ºuierã când îþi cer un visNu dai rest niciodatãEºti doar un vânzãtor de mereRoºii ionatanCare plânge seara la lumina lunii

Aº vrea sã-þi odihneºti aripaÎn vãzul tuturorNebunii vor trece prin piaþãTe vor salutaPe strãzi liniºtea va mãsuraLuna plinã

Karrmmaalunnecã prrinnttrre nnoi

Port în mine umbra ciudatã a morþiiAdrenalinã tolãnitã pe ziduriÎn poem fiecare se dezbracã pe sineMai încolo întunericul îºi muºcã zãbalaStau în genunchi pânã la zeceAºtept sã-mi ºopteºti cã m-ai visat goalãBând din ochii tãi frigulPicioarele se lungesc cât stâlpii de la catedralãDiscursuri fluente se preling pe sub icoaneUmbra mai pleacã uneoriMã împãrtãºesc atunci karma alunecãPrintre noi e bine sã rugineºti fricas-o înghiþi fãrã pãrere de rãuzideºti o searã de dragosteca pe o zodie în caren-ai sã te naºti niciodatã

Nummãrrânnd ettichetteNoaptea de sidefNumãrând etichete de colaTrenul opreºteAnimal flãmândPrin parc îmi plimb inimaAlãturi de tineImitaþie de piatrãDin care îmi voi ciopliO nouã iubire

Înnttrr-oo zzi (II)Te iubesc, te iubesc, te iubescScriu pe zãpadãOamenii se fac din ce în ceMai miciTrec prin gândurile noastreEu fac bulgãriªi nu mã uit înapoiYeti coboarã spre genunchii meiTremur ºi scriuPânã mâine voi uitaTe voi uita, te voi uitaFiricele de nisip din ziduriDuc cu eleUltimul sãrutAzi m-ai þinut de mânãMâna ta era caldãTopea zãpadaOamenii din ce în ce mai miciPlecau spre Polul Nord

Te þinn înn brraþeTe þin în braþeTu nu îmi ceri nimicDragostea ta e un mãrCaramelizatCuvintele se umflã ºi plesnescNu mai rãmâne Decât umbraNoaptea iese din mineªi mã cautã pe strãzi

La semmaforr

La semaforCuloarea verdeEste o pãdureÎn care þi-ai trimis braþeleSã înmugureascãSã spele cuvinteleDin sângele meuCa o jucãrie lãsatã de DumnezeuSã fie îngropatãTãcerea îmi lipeºte hainele de trupÎnverzescUneoriUrlu pânã când crapã scoarþa copacilorÎn palme îþi port sufletulPasãrea învaþã sã zboarePrin mine

Innimma mmease face connfetttti

Liniºtea e o inimãLipitã pe uºãUneori treci prin eaSpre pomul decupatDin fereastrãStrigãtul meuTraverseazã stradaPe la colþCând Dumnezeu e pe partea CealaltãInima mea se face confettiÎþi îmbracã trupulÎnainte sã-l pietrifice

SSttrriggãttul ca o punntte

Arunc pietricele în geam Dimineaþa nu vede trupul receStrigãtul ca o puntePe care þi-e fricã sã treciMama ºi tataMuºcã bucãþi din tãcerea aceastaMuzici coboarã în cerul guriiPãsãri de piatrãAmuþesc în fereastrãDumnezeu joacã zaruriCare pe care

Lummea lui Tudorr

Dincolo de uºile albeLumea era o minge de plastilinãPe care Tudor o þinea în mâinile miciªi-i dãdea formã de inimãCând era supãrat îºi lipea lumea de obrazªi-i asculta ticãitul inimiiSpunând cã acesta este ceasornicul luiDumnezeuLumina curgea în el prin perfuzii albe ca firele delunãÎntr-o zi Tudor a uitat sã mai râdãApoi s-a fãcut noapte ºi râsul s-a transformat înpasãreA întins mâna ºi a hrãnit pasãrea din palmãN-a putut s-o ajungã din urmãÞin în mâini o minge de plastilinãªi ºtiu cã dacã-i dau formã de inimãEa va începe sã batã ca un ceasornicLuându-se la întrecere cu inima mea.


poesis

12

C. D. ZELETIN

Marcelinus prinsese de la culturism obiceiul de a umblaaproape gol prin casã ºi mai ales prin faþa ferestrelor deschise.Simþea mângâierea suavã a curenþilor de aer ca pe un elogiusubtil adus trupului atletic.

-Aruncã ºi tu pe umeri o rufã ceva, îl apostrofã Zizi, gata dis-de-dimineaþã cu bagajele pentru excursia în Vrancea. Se aratã afi o zi cu arºiþã, iar tu transpiri ºi rãceºti uºor. Sã nu te vãddârdâind pe drum! Parcã te aud cã-mi spui sã trec eu la volan!Scuteºte-mã de aºa ceva...

Bãrbatul dãdu ascultare nevestei ºi, în trecere, împinse colþulde jos al ferestrei cu rotunjimea fundului de piatrã, dupã care îºitrase un maieu.

-Nu-þi fã griji...Sfântul Ilie cãdea sâmbãtã, numai bine sã petreacã o zi plinã

cu Ilie, fratele lui Zizi, la Jariºtea cea fãrã pereche. Era ziua luionomasticã.

-Munþii Vrancei au rãmas singurii nejigniþi de gunoaieleturiºtilor. Ce aer pur! Ca undelemnul ! Poate mai gãsim flori desoc la marginea pãdurii. Pe-acolo vremea e mai rãcoroasã ºi maiîntârziatã, reflectã Zizi cu gândul la acea bãuturã înãspritã, cunume tâmp, socata...

Marcelinus îºi frecã palmele a satisfacþie, rãspunzându-i însã,într-o lume imaginarã, lui Rossini:

-Bravo, bravissimo ! Bravo, bravissimo !Triumfa în el pofta de viaþã, pe care ºi-o trãia într-o izolare con-

venabilã. El ºi Zizi – douã vieþi contigui ºi nu continui, mai mult cuatingeri decât cu amestecuri sufleteºti. O excelentã vecinãtate etotuºi altceva decât o perfectã comuniune. Zizi avea însã înþelep-ciunea de a-ºi imagina cã o trãieºte pe aceasta din urmã. ªi totulmergea ca pe roate.

Tânãra soþie aproape cã nu-l auzea, prinsã cu titirirea celordouã geamantane. Nu uita niciodatã nimic, spre deosebire deMarcelinus. De altfel, verifica totul de trei ori, ceea ce nu sepotrivea cu spontaneitatea bãrbatului ei.

Ajunºi la Focºani, se abãturã la stânga spre munte. Gurapãdurilor odihnite respira prin verdele strãveziu, copil al soareluicernut prin crengi. Nici o adiere nu stingherea aerul gingaº, iar pemarginea drumului câmpurile mãrunte ale romaniþei înflorite îmbi-au cãlãtorul la popas. ªi, culmea, aþinându-se presiunii codrului,socul cu flori albe ºi late cât o palmã de bãrbat strecura în nãrimirosul de intimitate dintre douã trupuri îndrãgostite.

Dupã ce ieºirã din Lepºa, Marcelinus opri maºina în dreptulunei fântâni. Zvârli o mânã de apã deasupra cefei asudate ºiîntârzie o clipã, aºa încovoiat cum era, ferindu-se sã i se scurgãapa pe trunchi.

Întorcând capul, vãzu în apropiere o fatã de vreo douãzeci deani, roºie în obraji, care, muºcând dintr-un mãr, îl privea zâmbindironic. Îl intrigã. Aruncã un pumn de apã ºi pe ochi. Fata tot acolo,zâmbetul ironic idem. O nesocoti, urcând brusc în maºinã ºipregãtindu-se sã demareze.

Zizi interveni:-Nu mai stãm un pic ? Sã-ºi tragã ºi bietul motor sufletul! S-a

înfierbântat.-Aº vrea sã ne grãbim. Þin sã ajungem pe soare la Jariºtea, îi

rãspunse Marcelinus.Nu parcurserã zece metri, când deodatã o bufniturã în geamul

din stânga ºoferului îl fãcu sã apese automat pe frânã. Nici n-avutimp sã înþeleagã ce se întâmplase. Pe fereastrã o urmã umedãfixase un sâmbure de mãr, iar jos în iarbã – cotorul ! Atleta îmbu-joratã zvârlise mãrul spre ºofer, nimerind mai bine decât dis-cobolul lui Myron!

Scos din fire, Marcelinus coborî rapid ºi fugi dupã vinovatã,zbârnâind din toate încheieturile. Vãpaia din scaunul minþii þineanegreºit sã nãvãleascã în sânge. Fugindu-i pãmântul de subpicioare de fricã, fata dispãru dupã un pâlc de ulmi. Marcelinusdispãru ºi el dupã pâlcul de ulmi. Fata intrã în pãdure, Marcelinusintrã ºi el în pãdure, dupã care se aºternu o liniºte adâncã.

O liniºte adâncã de începuturi. Grãbitul de-adineaori întârzia,în timp ce Zizi întârzia, la rândul ei, cu gândul la neghiobia feteide la fântânã ºi la ce mamã de bãtaie i s-ar cuveni.

Desigur cã, nu peste multã vreme, printr-un miracol, toatecrengile arborilor aveau sã se prefacã în ºerpi ºuierãtori de feri-cire deasupra celor doi. Numai ei ºtiau cã mãrul e afrodiziac ºisacru, ascunzând în el paradoxul castitãþii. Din cotorul mãruluiispitei – al altui mãr, de flãcãri – muºcat cu gura plinã ºi dintr-oparte ºi din cealaltã, ºi de ea ºi de el, n-aveau sã rãmânã decâtcei câþiva sâmburi risipiþi prin tãvãlitura ierbii din vreo poianã, dinvreun ascunziº verde ori, la urma urmei, risipiþi oriunde se va finimerit sã cadã, pentru ca întâmplarea sã se repete la nesfârºitcât va fi lumea ºi vor fi oameni pe pãmânt.

TincuþaHoronceanu

BernevicCotorulde mãr


1.. „Celttic Wommann”Dintre ziduri vremuite, lumina de cântec atins devârfuri de aripã, pluteºte pestrune, desculþã; mãtase de trupuri incandescente,în mers de lebãdã, scaldã vâltoarea nãscutã din muget de cãprioare; gândulscapã pleoapele albastrepeste irealul dezmierdat de ºoapta umerilor înextaz ºi aºteptare; respiraþiagoneºte noaptea din sufletul înalt, pentru o clipã, înnemurire:

Într-un crescendoºi în descrencendo –apogeu de îngeri.

Fiecare apariþie, nimfã, soarbe petale de rãsãritmolatic, în strigãt deprimãvarã, cu atingeri în cristal de harphã; tumultulcuprins de freneziaspectacolului revarsã peste bariere, atinge catar-gul vasului de croazierã pe Marea Liniºtii.

Nicio ºoaptã, totu-i vis ºi tãcere, trãire ºi uitare desine.

16 nov.2007

2.. Unn crrâmmpeide ggânnd

Fiindcã ºtiu cã existenþa ta a devenit iluzorie, ºi cãraza maternã þi-a bântuitcertitudinea vieþii, ca apoi, sã se scurgã în pojarulde crini sãlbatici, pentru aputea trãi suferinþa libertãþii, lasã-mã sã-þi ºoptescpuþinele vorbe dincrâmpeiul unui gând, în vremi întemniþate de ploi:

Te-ai aprins flacãrã din scânteieri de stea, ai sorbitpulberea drumuluigalactic, cometa, ai îmbobocit trandafirii îmboltinddorinþa unei întoarceri.Tãcerea mã umple de mister, se aºterne iarnagroasã între cele douã margini,apa se învolbureazã, vântul rodeºte prin ramuri,pietrele iau strãlucireadiamantelor, într-o sete nesfârºitã de oglinzi curgã-toare, subjugate în clocotalb de suflet pustiit.Mã trec punte, sã-mi simt tãlpile domolindu-misimþurile, dincolo deninsorile cenuºii;

Se ivesc raze –în creºtet de pãduremiros de tei.

Inima arde timpul, mã aºtern peste durerea frun-zelor, îmi fac cu ochiul sã mãprefac pasãre, sã ascult ecoul vântului în duminicifãrã sãrbãtori.

4 decembrie 2007

33.. PeisajFrunze de arþar tremurã ferestrele dimineþilorfecunde. Prin cenuºiul feliat demelancolia vântului, ºoptesc ramuri, eternizate îninsomnii, din mijloc desingurãtãþi.Scot mâinile durute din þãrâna gândurilor, cad în

faþa altarului cuprins defreamãtul întârzierii;

Ciocârliaîn cântec rãguºit,taie liniºtea.

Zidesc gânduri cu pietre prãvãlite din maluri roºia-tice. Torente în zbucium,duc cu ele cuvinte rostite prin mãtasea ierbii, înuimire de râs tomnatic.Despletitã, în ploaie, încet, încet, realul transformatîn poveste, îmi desprindeprivirea de nemurire.Devin parte vinovatã de asediul frunzelor de arþar.

Îmi furã zâmbetprintr-o îmbrãþiºare –clipa din urmã.

Departe de zarva lumii, pãtrunsã de Magia mis-terului, îmi odihnesc paºii înprivirea cerului, sub cupola albastrã.

28 nov. 2007 – America

4.. Palisada

Câteodatã, am chef sã ies la margine de crâng,unde sã-mi beau gândurile,sã-mi opresc inima la bariera dintre iluzie ºi imagi-naþie, pentru a întâmpinalegea asprã a asfinþitului. O torturã de senzaþii îmirãscoleºte simþurile,sângele o ia la fugã pe cãi neîmpãrtãºite. Ajung. Privesc spre cãrarea dintre luminã ºiîntuneric:

Zi în agonie –La margine de crângCerul se aprinde.

Ochii îºi inched pleoapele pe-un þipãt de pasãre,þâºnit glonte. O poveste, cepãrea uitatã, se pune de strajã, rãscolindu-miveninul timpului.

Iatã povestea –o plãsmuire de vispe clipe de jar:

De-ar fi, o singurã datã, þi-aº prinde zborul dinnoaptea de trandafiri îmbobociþi, când iarna asfinþeºte în verde, aº beafãrã mãsurã miresmele încãrcate în sãniile mieilor albi, alergând sprebuzele mele, uger de ºoapte,dezmierdate cu atingeri de ploi, te-aº privi înoglindã în trup de cascadã, peste lotuºi crescuþi palisadã, smulgând torentulnemângâiat, din colþi de stâncã,argintaþi.

Încã o zide s-ar naºte pe zodii –recunoºtinþa.

22 decembrie 2007

5.. Prrinn ferreasttrrã

Înspre dimineaþã, am zãrit prin fereastrã gheaþã, pecãrarea din pãdurea dinspatele casei, semn cã astã-noapte pãmântul abãut cu gerul un pahar cu boare de vânt, apoi s-a lãsat cãlcat în copitelecailor, ca legãmântul fãcut în faþa copacilor fãrã umbrã, sã nu fie mâncat decolþii de lunã;

Dimineaþa –Pãmântul se îmbatãCu un pahar de raze.

24 decembrie 2007

poesis

MaraParaschiv

Brazii de Crãciun sunt un subiect nelipsit al ºtirilor tele-vizate din perioada de dinaintea sãrbãtorilor. Am vãzut decurând, pe aceastã temã, o ofertã ineditã: pomiºori de unulsau doi centimetri, puºi în sticluþe pe mãsurã, cu puþinã apãºi pãmânt... Aºa, ecologic, mã împacã, dar altfel, dispariþiabradului ca imagine bogatã ºi verde în variantã tradiþionalã ºiînlocuirea lui cu douã frunze minuscule nu te poate încântacine ºtie ce.

Dar asta mi-a amintit de un articol citit nu de mult într-orevistã americanã, în care se vorbeºte despre aºa-zisa „mini-lit”, adicã mini literatura – o formã de a scrie în câtevacuvinte ceva ce altãdatã nu se putea spune decât în paginisau chiar volume întregi. Se face, desigur, referire la ideeade haiku, dar motivaþia principalã pentru apariþia acestuifenomen nu este una esteticã, ci una care þine de economiade timp ºi de spaþiu ºi de limitarea stresului generat de încãr-cãtura prea mare de emailuri primite zilnic de americani.

Existã site-uri pe internet unde utilizatorii sunt provocaþi sãparticipe la concursuri de mesaje dintr-o singurã frazã, câtmai scurtã ºi cât mai concentratã ca sens. Existã chiar ocarte publicatã deja, în care se gãsesc reunite contribuþiileconsiderate cele mai notabile de pe un site, adicã vreo25000 de „jurnale” din ºase cuvinte, precum acesta (înromâneºte numãrul de cuvinte e diferit, desigur): „DupãHarvard, am nãscut un copil þicnit.”, al unei avocate.

Alte exemple care dau seamã de aceastã modã „literarã”vin repede sã ne uimeascã: un preot din Carolina de Nordîncurajeazã rugãciunile din ºase cuvinte, un grup de pro-gramatori fac comerþ pe net cu emailuri din ºase cuvinte. Unconcurs de romane din 12 cuvinte, tot pe net, dã la ivealãmici „bijuterii lingvistice”, un blogger londonez creeazãrecenzii de filme, teatru, cãrþi, operã din câte cinci cuvinte,alþii din câte patru.

În afarã de tradiþia japonezã a haiku-ului de la care sereclamã, aceste încercãri sunt aºezate de cãtre Larry Smith,co-fondatorul revistei Smith, în descendenþa literarã a uneipovestiri din ºase cuvinte pe care Ernest Hemingway sespune cã ar fi inventat-o ca rãspuns la o provocare: „De vân-zare: papucei de bebeluº, niciodatã purtaþi.”

Numai cã imediat ce dai de aceste cuvinte, simþi cum seseparã apele de uscat ºi cum lucrurile se întorc la ierarhiilelor atemporale. Diferenþa dintre toate aceste producþii minia-turale de pe internet ºi cea a scriitorului autentic care eHemingway este cã ultima seamãnã unui aisberg, din carenu se aflã la vedere decât o micã parte, dar a cãrui realãdimensiune o simþim cum atârnã greu în adânc, cum neatrage în vârtejul ei, în lumea ei creatã ºi inegalabilã. Jocurilede cuvinte ale nenumãraþilor ºi anonimilor participanþi ladiverse forumuri ºi bloguri pot fi reuºite, interesante, mate-matic sau filozofic surprinzãtoare, dar ele nu reuºesc sã fiesemne ale unor lumi cu o viaþã proprie, pentru cã se înscriuîn posibil, în obiºnuit, în ceea ce nu schimbã nimic funda-mental în cititor.

Am putea sã le asociem mai degrabã cu niºte cuvinte carevor sã existe cât mai autonom cu putinþã, sã se elibereze debalastul prozei lungi ºi obositoare. La urma urmei, în urmã cuvreun secol, Ezra Pound renunþa ºi el la o lungã poezie,numai ca sã pãstreze din ea douã memorabile versuri ceaveau sã facã o adevãratã carierã în istoria poeziei. Poeziatrebuia sã fie, dupã cum teoretiza el, o hieroglifã, o încleºtareinstantanee de înþelesuri. Înaintea lui Pound, Edgar AllanPoe fãcuse ºi el teoria poemului care trebuia sã fie scurt pen-tru cã ºi efectul poetic, adicã intensitatea trãirii poetice, afir-ma Poe, nu putea fi decât scurtã prin definiþie.

Problema este cã fuga de proza „obositor” de lungã nuduce automat la o emoþie profundã. Ceea ce nu înseamnã cãaceste paradoxuri lingvistice nu procurã consumatorilor lorsatisfacþii intelectuale sau artistice de o anumitã densitate ºicare le întãresc, dinãuntrul unei vieþi oarecum confortabile,domestice, sentimentul apartenenþei la umanitatea spiritualã.Iar aceºti consumatori ocupã un loc important ca numãr însocietate, pentru cã se aflã pe palierele diverse dintre rare-fiatul înalt ºi visceralul foarte jos. Pentru aceºtia e nevoie sãse inventeze pomi de Crãciun în eprubetã ºi sã se cultivepeluze civilizate ºi ronduri cuminþi de flori. Cine poate trãi însãlbãticia brazilor adevãraþi trebuie sã riºte sã se ducã înpãdure, adicã la Hemingway & co.

Elena CIOBANU

De vânzare:papucei

de bebeluº,niciodatã purtaþi

eseu


Dintotdeauna omul a tinscãtre esenþe, a râvnit sãdescopere sâmburele de abso-lut din care se nutreºte fiin-þarea noastrã, între devenire ºiuitare. Aceastã aspiraþie dez-vãluie natura divinã a sufletu-lui, frânturã de luminã trimisãde Dumnezeu pe pãmânt;sedus de jocul voluptuos alformelor întrezãrite în materiainformã, s-a lãsat încãtuºat,dar a rãmas cu nostalgia abso-lutului din care s-a desprins.De aceea acest suflet, „aven-turos ºi creator în aventurã“,reprezintã „întruchiparea desã-vârºitã a mitului, în îmbinareacunoaºterii trecutului originarcu presimþirea de sfârºit a tim-pului“1 …Sfâºiat deseori întreamintirea desãvârºirii divine ºitentaþiile seducãtoare ale vo-luptãþii, sufletul se proiecteazãdual, în formele materiei, prinanima ºi animus, „personifi-care a unei naturi feminine îninconºtientul bãrbatului ºi aunei naturi masculine îninconºtientul femeii.“ Astfel secristalizeazã mitul eternuluifeminin, având ca centru iradi-ant „imaginea femeii eterne“,fãuritã dintr-un „conglomeratereditar inconºtient, provenitdin timpuri strãvechi ºi îngropatîn sistemul viu, un «tip»(«arhetip») obþinut din toateexperienþele ancestrale legatede fiinþa femininã, un rezultat altuturor impresiilor desprefemeie…“2

Fãurit din nãzuinþe ºi dorin-þe, în imaginarul masculin,acest mit pare a avea forþa deiradiere a Principiului Unic,care, în viziunea lui Plotin,corespunde sufletului cosmicdivin din care emanã tot ceeace existã. Tot astfel, eternulfeminin, fãrã a avea o realitatepalpabilã, rãsfrânge în oglindarealului nenumãrate chipuri ºiforme, fãrã sã-ºi piardã sausã-ºi înstrãineze natura, cãcieste inepuizabil ºi ireprezen-tabil în esenþa sa. Iar acesteforme ºi chipuri reamintesc,prin frumuseþea lor, Frumosulabsolut din care s-au rãsfrânt,cãci „astfel izbutim sã între-zãrim, prin formele vizibile, fru-museþea invizibilã, fãrã întin-dere ºi fãrã chip a Ideii, sãauzim în muzica sunetelor te-restre o armonie inaudibilã. IarIdeii orice îi este bun pentruaceasta, pietrele, arborii, unfulger de noapte, Elena,Afrodita, toate fiind imagini,urme ale ideii înseºi.“3

ªi Eternul feminin este oIdee din lumea imuabilã aideilor platoniciene, trezind înnoi nostagia absolutului ºi aFrumosului divin. „Cãci dacãviaþa meritã prin ceva s-o trã-iascã omul, numai pentru acelameritã care ajunge sã contem-ple frumuseþea însãºi!“4

Aceastã idee, dar altfel expri-matã, apare ºi la Nietzsche,care afirma cã lumea nu sejustificã decât ca fenomenestetic. Dar „ splendoarea, divi-nul esteticului constã tocmai îna nu te ataºa decât de ceea ceeste frumos. Estetica nu tre-buie sã se ocupe decât de li-teraturã ºi de sexul frumos“,

susþine Kierkegaard, înJurnalul seducãtorului. „Pot sãmã desfãt ºi sã-mi desfãt inimaînchipuindu-mi soarele femini-tãþii strãlucind în plenitudinea luiinfinitã, rãspândindu-se într-unturn al lui Babel, astfel încâtfiecare femeie în parte sãposede un crâmpei din bogãþialui unicã , pe care sã ºi-l facãun fel de centru armonios alîntregii ei fiinþe. În acest fel, fru-museþea femininã s-ar diviza lainfinit… Ochii mei nu obosescniciodatã sã atingã, privindu-le,aceste emanaþii ale frumuseþiifeminine“5

Iatã o posibilã definiþie filo-soficã a Eternului feminin carese proiecteazã într-o diversi-tate de ipostaze ale feminitãþii,pãstrând ceva din esenþaideii… ªi „când privirea fru-museþii pãmânteºti deºteaptãamintirea frumuseþii adevã-rate“6, rodeºte în om nãzuinþa„de a zãmisli întru frumuseþe“,pentru cã „fiinþa pieritoarenãzuieºte, atât cât îi stã înputinþã, sã nu moarã niciodatã,sã dãinuie veºnic. Iar singurulmijloc ca sã dobândeascãaceasta este zãmislirea, princare ea lasã mereu altã fãp-turã, nouã, în locul celeivechi.“7 Astfel, prin procreaþie,femeia împlineºte setea denemurire a fiinþei, prin arhetipulMamei, ipostazã primordialã aEternului feminin. „ArhetipulMamei, în sensul structurii for-male, preexistã tuturor for-melor maternului. MagnaMater are în toate epocile ace-leaºi trãsãturi“, afirmã PaulEvdokimov: „Ea este o fiinþãteluricã, asimilatã pãmântului,expresie vie a fecunditãþii sale;locuitã de puteri obscure ºi teri-bilã, ea este elementul genera-tor al vieþii.“8

În general, inerent oricãreicosmogonii, principiul feminin(yin, în mitologia chinezã, sim-bol al întunericului), ce core-

spunde Arhetipului Mamei, ca-pãtã valenþe mitice ºi chipuridivine, fie cã simbolizeazãPãmântul, ca zeiþa Gheea, lagreci, sau Papa, Glia–mamã încivilizaþia maori, fie apelesãrate primordiale, ca „ nãscã-toarea Tiamat, care îi vazãmisli pe toþi“9, înMesopotamia, ori chiar iluziadivinã: Mâyâ, „autoarea lumilorºi formelor aparente, printrecare chiar Brahmâ, zeul cre-ator al universului“, în Indiapostvedicã.

Dacã în miturile cosmogo-nice, principiul feminin are unrol central, ( în cele mai multecazuri), miturile antropogoniceprivilegiazã principiul masculin.ªi totuºi, în mitologia chinezã,Nü Wa, „fecioarã fermecatã ºizeiþã a vremurilor strãvechi,având chip omenesc ºi trup deºarpe,… în stare sã-ºi schimbeînfãþiºarea de ºaptezeci de oripe zi“10 este cea care a plã-mãdit oamenii din lut. Aceastãputere magicã a metamorfozeipare a reflecta de fapt, multi-plicitatea ipostazelor atribuiteZeiþei–Mamã, când adoratã,când temutã. De pildã,Astarteea, zeitate semitã alcãrei cult s-a rãspândit ºi lafenicieni, apoi în Grecia ºiEgipt, a fost, „la obârºie, zeiþãa procreaþiei ºi a fecunditãþii,cumulând apoi dominaþia ceru-lui ºi a pãmântului […]… imagi-natã ca o femeie tânãrã ºi fru-

moasã, patrona nu numai ferti-litatea naturii vegetale ºi ani-male, dar ºi vânãtoarea, ºi per-sonifica simbolic planetaVenus, dar ocrotea în primulrând dragostea pânã laformele erotice cele mai liber-tine. Ca zeiþã a iubirii, Astarteera închipuitã uneori cu aspectde gazelã sau antilopã…“11

Comparând valenþele sim-bolice ale acestei zeiþe dinÞara Canaanului cu ipostazelesacre corespunzãtoare dinmitologia greacã, o descope-rim pe Artemis, zeiþa vânãtorii,simbol al castitãþii, dar ºi peAphrodite, zeiþa frumuseþii ºiiubirii, patroana curtezanelor,nãscocitoarea farmecelor iubi-rii… Paradoxalã asociere întrecastitate ºi erotism, s-ar puteaspune, însã femeia, caipostazã a eternului feminin, nuse limiteazã nicicând la un sin-gur rol. În orice fecioarã sepoate ascunde o curtezanã,aºa cum în orice curtezanã sepoate naºte nostalgia inocenþeipierdute… ªi fiecare mamãcare-ºi strânge la piept prunculrecâºtigã aura sacrã a puritãþii.

Dualitatea contrastantã aprincipiului feminin, implicit aarhetipului mamei, se regã-seºte ºi în mitologia vedicã,prin Durgâ, supranumitãInaccesibila, Nebiruita, ZeiþaZeilor, care „personificã…forþele contrare de echilibru(creaþie – distrugere), patro-nând astfel fertilitatea vege-talã, cât ºi lumea duhurilormorþii“.12 Concentrând întreagadevenire a lumii, între creaþie ºidistrugere, într-un ciclu repeti-tiv care poate fi simbolizat despirala ce se desfãºoarã peorizontalã (mai curând decât însensul simbolurilor cunoscute,cercul sau linia dreaptã),aceastã zeitate paradoxalãpare sã reflecte însãºi esenþalumii, adânca sfâºiere a fãpturiiîntre fiinþare ºi neant. Ca zeiþãa violenþei, ea aminteºte derãzboinicele amazoane, asoci-ate zeiþei Artemis, dar ºi derãzbunãtoarele Erinii sau deimpetuoasele bacante din cul-tul orgiastic al lui Dionysos.

Aceastã faþa întunecatã aeternului feminin este poate celmai bine ilustratã de zeiþanopþii, Nyx, care a zãmislitzeitãþi cu puteri înspãimântã-toare, „…pe nesuferita Pieireºi pe Kera cea neagrã, ca ºi peThanatos (moartea); ...peHypnos (somnul) ºi tot neamullui Oneiros (visul), ºi singurã i-azãmislit Nyx, fãrã sã se împre-uneze cu nimeni... Ea maiaduse pe lume Moirele ºiKerele, rãzbunãtoarele neîn-duplecate care urmãresc toate

greºelile fãptuite de zei sau deoameni, zeiþe a cãror temutãmânie nu se domoleºte vreo-datã, pânã când nu-l face deruºine cu cruzime pe cel vino-vat, oricine ar fi el. ªi primej-dioasa Nyx mai nãscu peNemesis, balanþa oamenilormuritori; iar dupã ea, pe Apate(amãgirea) ºi pe Philotes(dezmierdarea), ca ºi peblestemata Geras (bãtrâneþea)ºi pe Eris (lupta) cea cu inimãaprigã.“13 Toate aceste zeitãþiteribile, în cea mai mare partefeminine, par a fi scoase dincutia Pandorei, „femeia primor-dialã a lumii“, reprezentând, înviziunea lui Hesiod, „un simbolal eternului feminin ºi, înacelaºi timp, alegoria rãz-bunãrii lui Zeus pentru rãpireafocului;…Hephaistos îi dã glasomenesc, Aphrodite, fru-museþe, patimã, putere deseducþie, Athena o îmbracã înalb, dãruindu-i cingãtoarea saºi punându-i pe frunte odiademã lucratã tot deHephaistos, iar Hermes o iniþi-azã în arta linguºirii…“14

Iatã câte daruri divine i-aufost hãrãzite Ispititoarei, cãci,de fapt, ea este cea care a inci-tat cel mai mult imaginarulmasculin, din cele mai strã-vechi timpuri, ºi prin ea, omul apierdut Paradisul, descoperindînsã gustul dulce–amar alcunoaºterii ºi voluptatea pãca-tului… Astfel, rolul Ispititoareiîn mitologia creºtinã este jucatde Eva, care, prin numele sãu(viaþã), ipostaziazã arhetipulMamei, însã ea devine, maicurând, simbolul Femeii, se-ducãtoare, misterioasã, provo-catoare, care are forþa de a-ltrezi pe apaticul Adam, fãcân-du-l sã cunoascã frãmântãrileºi zbuciumul vieþii, cu toatenuanþele ei întunecate ºi tra-gice, dar ºi cu strãlucirea fasci-nantã a idealurilor care necãlãuzesc necontenita cãu-tare, viaþã noastrã, cu abisurileºi cu extazele ei…

În religia creºtinã, existãînsã douã variante de cos-mogonie ºi antropogonie: „pri-mul mit nareazã o creaþie alumii din haosul acvatic primor-dial, prin acþiunea acelui zeuplural Elohim, al cãrui sufluagita apele, perechea deoameni fiind fãcutã simultan, înziua a ºaptea; în al doilea mit,îndeosebi antropogonia e com-pusã din douã acte succesive– femeia ivindu-se ulterior, caun accesoriu al bãrbatului…“15

Totuºi, cel de-al doilea mit s-aimpus, poate pentru cãaminteºte de mitul androginu-lui (evocat de Platon în

Victoria Huiban

Mituleternului feminin

• Carmen Poenaru

eseu


Banchetul prin discursul cele-brului comediograf Aristofan),evidenþiind arzãtoarea cãutarea omului în speranþa regãsirii,prin jumãtatea pierdutã, a ple-nitudinii iniþiale, când eram„sferici, întregi ºi perfecþi caniºte astre“.16 ªi rãtãcim cusufletul pierdut, pânã ce dra-gostea, care „nu este altcevadecât un nume pentru dorinþanoastrã pãtimaºã de a fi dinnou întregi“17 ne vindecã de „în-setarea nebuneascã dupã ostare de plenitudine originarã,plenitudine care avea exube-ranþa ºi îndrãzneala unei vita-litãþi primordiale.“18

Desigur, este posibil, deasemenea, ca popularitateacelui de-al doilea mit sã sedatoreze ºi tendinþei misoginede a atribui Femeii, în ipostazaEvei, vina pierderii Paradisului…„Rãu magnific, plãcere fu-nestã, veninoasã ºi înºelã-toare, femeia a fost acuzatã decelãlalt sex cã a adus pe lumepãcatul, nenorocirea ºi moar-tea“, cãci „ bãrbatul a cãutat unvinovat pe care sã-l tragã larãspundere pentru suferinþa ºieºecul umanitãþii ºi pentru dis-pariþia paradisului terestru ºi adat peste femeie. Cum sã nu tetemi de o fãpturã care nu-Iniciodatã atât de primejdioasãca atunci când surâde?“.19

Culpabilizarea femeii vine ºidin impulsul bãrbatului de a seelibera de sentimentul eºecu-lui, de a proiecta în Celãlalttemerile sale, angoasa în faþaabsurdului vieþii, neliniºtea ºifantasmele care-i bântuieconºtiinþa .

ªi totuºi, de ce s-a lãsat ispi-tit Adam, de vreme ce Eva nuera decât o parte a fiinþei sale,o coastã din care Dumnezeu azãmislit fãptura care sã-lsalveze de singurãtate? Astaar însemna cã din sine însuºis-a trezit ispita, glasul Evei nueste decât un ecou al proprieidorinþe… Astfel, „Eva reprezin-tã partea de slãbiciune a naturiiumane, iraþionalã, senzitivã…Înaintea mãrului pe care i-lîntinde, Eva vorbeºte desavoarea ºi de strãlucirea lui,de plãcere, plãcerea pe carene-o dau simþurile.“20

Dar poate cã tocmai înplãcere rezidã esenþa vieþii,cãci „ plãcerea desãvârºeºte…viaþa, spre care toate fiinþeleaspirã“21 afirma Aristotel.Aceeaºi idee este susþinutã dePetru Creþia care considerã cãplãcerea este „la fel de imateri-alã ºi nevãzutã ca tot ce,tradiþional, þine de suflet, casufletul însuºi“, dat fiind faptulcã trupul nu poate fi disociatde suflet; chiar ºi „gustul vieþiieste dat de plãcerea de a fi ,care este mai mult decât sumaplãcerilor date nouã, este man-ifestarea vitalitãþii, a belºuguluide viaþã care curge în vinelenoastre ºi ne leagã de viaþalumii“22 .

Aceastã energie vitalã îºiare corespondent în femeie, casoþie ºi mamã, cãci Evaînseamnã viaþã, ºi toate sim-bolurile fecunditãþii ºi alebelºugului sunt corelate prin-cipiului feminin (Iºtar,Astarteea, Demeter). Chiar

dacã Dionysos „a uzurpat vir-tuþile magice ºi sãlbatice“ aleacestor zeiþe, în jurul lui „totniºte femei se dezlãnþuie:menade, thyade, bacante îlispitesc pe bãrbat la beþia reli-gioasã, la nebunia sacrã. Rolulprostituatei sacre este analog:în acelaºi timp se dezlãnþuie ºise canalizeazã forþele fecun-ditãþii. ªi astãzi sãrbãtorilepopulare se caracterizeazãprin explozii de erotism; femeianu apare, în cadrul lor, pur ºisimplu ca obiect al plãcerii, cica un mijloc de a atinge acesthybris în care individul sedepãºeºte pe sine…În dez-lãnþuirea eroticã, bãrbatul,înlãnþuidu-ºi iubita, cautã sã sepiardã în infinitul mister alcãrnii.“23

De fapt, nu este doar o unirea trupurilor, ci o contopire încare trup ºi suflet se regãsesc,atingând extazul acelei plenitu-dini androginice, o sublimare aplãcerii care dezlimiteazã

fiinþa... Aceastã regãsire adesãvârºirii originare, trãitã cao împlinire, devine ºi semnultainei sacre a cãsãtoriei, ca oconsfinþire a unirii dintre bãrbatºi femeie. De aceea, poate,una din eroinele lui Balzacmãrturisea: „Dragostea conju-galã, aºa cum o concep eu,învãluie o femeie în speranþã,o face suveranã ºi îi dã o forþãinepuizabilã, o cãldurã de viaþãcare face ca totul în jurul ei sãînfloreascã.“24

Cu toate acestea, misticulJacob Böhme considerã cãAdam nu va reuºi nicicând sãregãseascã prin sexualitatedesãvârºirea primordialã, cãci,pierzând Fecioara, „a dobânditfemeia. El nu vorbeºte despre«veºnicul feminin», ci despre«veºnicul feciorelnic» ca depli-nãtate a firii omeneºti.“25

Nikolai Berdiaev considerã cãdistincþia pe care misticul ger-man o face între fecioarã ºifemeie, între Sofia ºi Eva,implicã o viziune „mai profundãºi mai desãvârºitã decât acelcult al eternei feminitãþi pe careîl aflãm la Dante, laGoethe…26. Însã viziunea luiGoethe, ilustratã în finalulcapodoperei sale, Faust,„Etern – Femininul ne/ Trage însus“27, de atâtea ori citat28,poate se referã ºi la Fecioaracelestã, Sophia, la un principiufeminin spiritualizat, purtândaura desãvârºirii (ca ºi celestaiubitã a lui Dante, Beatrice,cãlãuzitoarea sufletului sãuspre Paradis), nu doar la MaterGloriosa… „Goethe transmiteastfel prin Faust profeþia refer-itoare la rolul esenþial ce-l vaavea eternul feminin în echili-brarea umanitãþii viitorului,rolul eroticii pãmânteºti, caactualizare a erosului cos-mic.“29 Poate de aceea , pentruMarcel Moreau, femeia „arputea fi dovada supremã cã

Dumnezeu existã“30. Acestfilosof al erotismului nu sesfieºte sã sacralizeze femini-tatea, în toate ipostazele sale:„De la iubire la adorare, voi fitrãit toate stãrile celui ce crede,fiindcã, într-o bunã zi, ºi o datãpentru totdeauna, a avutaceastã revelaþie: Eternul estefeminin.“31

Aºadar, dacã, prin femeie,Adam a pierdut paradisul, acâºtigat, drept compensaþie,iubirea, ºi, o datã cu ea, toatãaceastã varietate uluitoare detrãiri, emoþii, sentimente careîmbogãþesc necontenit viaþa.Poate acesta este ºi scopulpentru care a fost creatã Eva.Fie cã Adam se plictisea înParadis, fie cã era prea singur,Eva , creaþie divinã din propria-ifiinþã, trebuia sã aparã…Pentru cã, dacã Adam, înipostaza bãrbat – fecioarã, eradesãvârºit ºi suficient sieºi,asemeni androginului, fiindcreat dupã chipul divin, de ceDumnezeu a desprins din sinestihia femininã, fãcându-l sã-ºipiardã puritatea desãvârºitã ºisã cadã sub puterea atracþieisexuale care-l leagã de femeiesau îl robeºte naturii ? Doar nui se poate atribui divinitãþii,care apare ca Binele suprem,invidia zeilor faþã de androgini!Sã fie oare mai curând voinþadivinã de a-i dãrui omului liber-tatea, cu toate capcanele ºisatisfacþiile ei? Atunci Eva nuaduce cu sine doar viaþa,aceastã frânturã zbuciumatã,furatã din neantul absolutului,ci ºi libertatea, prin care fiecareom cunoaºte ºi gustul sufe-rinþei, ºi al fericirii, ºi cãderea,ºi biruinþa, ºi pasiunea sfâºi-etoare, ºi armonia deplinã,atâtea ºi atâtea nãvalnicesimþiri din care s-a fãurit, de-alungul timpului, povesteaomenirii, sub semnul acestuimit al eternului feminin…

1 Thomas Mann, Iosif ºi fraþii sãi, vol I, tra-ducere de Petru Manoliu,EdituraUnivers, Bucureºti, 1977, p.73.

2 C. G. Jung, Amintiri, vise, reflecþii, con-semnate ºi editate de Aniela Jaffé,tra-ducere de Daniela ªtefãnescu, EdituraHumanitas, Bucureºti, 2008, p.460.

3 Petru Creþia, Plotin: frumuseþea materieiºi demnitatea artei, în vol. Studiifilosofice, Editura Humanitas, Bucureti,2004. p.26.

4 Platon, Banchetul, 207a – 208b, traduc-ere de Cezar Papacostea, text repro-dus în vol. Antologie filosoficã, ediþierevãzutã de Octavian Nistor, B.P.T,Editura Minerva, Bucureºti, 1975, p. 96.

5 Sören Kierkegaard, Diapsalmata •Jurnalul seducãtorului, traducere deKjeld Jensen ªi Elena Dan, EdituraMaºina de Scris – Universal Dalsi,Bucureºti, 1997, p.161.

6 Platon, Phaidoros, 249b –250e, text dinop. cit., p.116.

7 Platon, Banchetul, traducere de PetruCreþia, Editura Humanitas,Bucureºti,1995, p.132; 133.

8 Paul Evdokimov, Femeia ºi mântuirealumii, traducere de GabrielaMoldoveanu, Asociaþia filantropicãmedicalã creºtinã CHRISTIANA,Bucureºti, 1995, p.144; p.167.

9 Victor Kernbach, Miturile esenþiale,Enuma Elish, Editura UniversEnciclopedic, Bucureºti, tipãritã la Cluj,1996, p.20

10 Id., p. 56.11 Victor Kernbach, Dicþionar de mitologie

generalã, Editura Albatros, Bucureºti,1995, p.53-54.

12 Id., p.167.13 Hesiod, Theogonia, apud Victor

Kernbach,. Miturile esenþiale, EnumaElish, Editura Univers Enciclopedic,Bucureºti, tipãritã la Cluj, 1996, p.68.

14 Victor Kernbach, Dicþionar de mitologiegeneralã, Editura Albatros, Bucureºti,1995, p.477.

15 Victor Kernbach, Miturile esenþiale,Editura Univers Enciclopedic,Bucureºti, tipãritã la Cluj, 1996, p.59.

16 Petru Creþia, studiu introductiv laBanchetul, traducere de Petru Creþia,Editura Humanitas, Bucureºti,1995,p.39.

17 Op. cit., p.107.18 Id., studiu introductiv, p.42.19 Jean Delumeau, Frice în Occident

(sec. XIV – XVIII), O cetate asediatã,vol. II, traducere, postfaþã ºi note deModest Morariu, Editura Meridiane,Bucureºti, 1986, p.199-200.

20 Georges Duby, Cavalerul, femeia ºipreotul, traducere de Petru Creþia,Editura DU Style, Bucureºti, 1997,p.214.

21 Aristotel, Etica nicomahicã, traducerede Stella Petecel, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1988, p. 247.

22 Petru Creþia, Studii filosofice, EdituraHumanitas, Bucureti, 2004, p.109; 110.

23 Simone de Beauvoir, Al doilea sex,ediþia a III-a, vol. II, traducere de DianaCrupenschi, Editura Univers, Bucureºti,2006, p.20-21.

24 Honoré de Balzac, Memoriile a douãtinere cãsãtorite, traducere de Ana-Maria Nãvodaru, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1977, p.88.

25 Paul Evdokimov, , Femeia ºi mântuirealumii, traducere de GabrielaMoldoveanu, Asociaþia filantropicãmedicalã creºtinã CHRISTIANA,Bucureºti, 1995, p. 154.

26 Nikolai Berdiaev, Creaþie ºi sexuali-tate, în vol. Sensul creaþiei, traducerede Anca Oroveanu, Editura Humanitas,Bucureºti, 1992, p.179.

27 Goethe, Faust, traducere de ªtefanAugustin Doinaº, Editura Univers,Bucureºti, 1982, p.385.

28 Versurile sunt citate de PaulEvdokimov, op. cit., p.179; Denis deRougemont, în opera Iubirea ºiOccidentul, traducere de Ioana Cândea– Marinescu, Editura Univers,Bucureºti, 1987, p.59; Simone deBeauvoir, op. cit., p.51, etc.

29 Ioana Mustaþã, Dialogul cu eternulfeminin, Editura Roza Vânturilor,Bucureºti, 1993, p.85.

30 Marcel Moreau, Celebrarea femeii, tra-ducere ºi postfaþã de Irina Petraº,Editura LIBRA, Bucureºti, 1998, p.20.

31 Idem, p.46.

• B

ianc

a R

otar

u -

Fem

eia

roºi

e

Joi, 13 noiembrie 2008, am fostmartorii unui eveniment deosebit,emoþionant. În cadrul unei noi ediþii„Salonul Artelor“, trecând astfel ºi unarc peste timp, sensibilitatea plasticãºi-a dat mâna cu vibraþia liricãarghezianã. Evenimentul a fost organi-zat de Direcþia Judeþeanã pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniu CulturalNaþional Bacãu, ªcoala de Arte ºiMeserii „Ing. D. Leonida“ Bacãu, CasaCorpului Didactic „Grigore Tabacaru“Bacãu ºi Centrul de Culturã ºi Arte„George Apostu“ Bacãu – care a gãz-duit evenimentul. Principalii animatoriculturali au fost Cornel Galben ºi PetruCimpoeºu, iar moderator, actorul GeoPopa.

Seara a debutat cu vernisajulexpoziþiei pictorului Ovidiu Kloºka,prezentat de criticul de artã IulianBucur: „Principiul pulsaþiei existã înfiecare dintre tablourile lui OvidiuKloºka. El ºtie cã frumuseþea nu stãîntr-o singurã linie, patã ci în vecinã-tatea ei. Pe o suprafaþã dreaptã ºiaproape imaculatã, Ovidiu Kloºka vinecu un desen de mare forþã. Pe osuprafaþã pe care ºi-a pus amprentamacularea, artistul vine cu un desende mare profunzime. Lectura pro-punerilor artistice semnate OvidiuKloºka este plinã de savoare ºi înþe-lesuri.“

Momentul de graþie a continuat prinrememorarea unui de acum, monstrusacru al poeziei române: TudorArghezi. Invitatã de onoare a fostînsãºi fiica poetului, distinsa doamnãMitzura Arghezi. Deschisã, sincerã,binevoitoare, elegantã, discretã, fireoptimistã ºi jovialã – acestea sunttrãsãturile Mitzurei aflatã în pragul uneivenerabile vârste (actriþa care a jucatîn peste 100 piese de teatru ºi 17 filmeva împlini pe 10 decembrie 80 de ani).Mitzura Arghezi nu s-a lansat în dis-cursuri lungi ºi plicticoase, dimpotrivãvorbele ei au fost mãsurate dar efectivsorbite de cãtre public. Bucuroasã decoincidenþa expoziþiei de artã, ne-areamintit de veleitatea poetului pentrudesen ºi picturã. Din pãcate, sãrãcial-a oprit sã se manifeste plastic, pe

pânzã. „Tata a fãcut însã multedesene în peniþã ºi guaºã. Datoritãpasiunii pentru artã a scris numeroasecronici plastice, adunate în volumulPensula ºi dalta. A fost primul care ascris despre Brâncuºi: Acest tânãrsparge toate tiparele. Îi prevãd un viitornemaipomenit.“ Mitzura Arghezi ºi-aamintit de prietenia poetului cu ªtefanLuchian, George Enescu. ªi, inevitabil,despre legãtura strânsã între pãrinþiidomniei sale. Ne-a invitat sã vizitãmCasa Memorialã „Tudor Arghezi” dinstrada Mãrþiºor în Bucureºti, casã pecare pãrinþii au reuºit sã o ridice dupã14 ani de muncã. Doamna MitzuraArghezi a încheiat cu un zâmbet: „Vãmulþumesc cã aþi ascultat câtevapoveºti mãrunte.“

Din lirica arghezianã au citit actoriiStelian Preda ºi Firuþa Apetrei.

La sfîrºit s-au vizionat douã filmedocumentare din arhiva TVR-ului:„Amintiri cu maestrul Tudor Arghezi“(secvenþã din emisiunea Sãptãmânarealizatã de Emanoil Valeriu în 1964)ºi „Tudor Arghezi – contemporanulnostru“.

Sãrbãtoarea a continuat ºi a douazi pe 14 noiembrie, cînd în faþa ªcolii„Ing. D. Leonida“ Bacãu, a fost dezvelitbustul lui Tudor Arghezi, sculptat de altmare artist român, maestrul IonIrimescu. Cu acest prilej s-a inaugurat„Centrul de Documentare ºi InformareTudor Argezi“. Elevii ºcolii, cu sprijinulsocietãþii „Agricola InternaþionalBacãu“ au organizat o expoziþie deartã culinarã.

La ducerea la bun sfârºit al întregu-lui demers cultural, prin care a fostomagiat poetul Tudor Arghezi, au maicolaborat Asociaþia Culturalã „ProBasarabia ºi Bucovina”, Inspectoratulªcolar Judeþean Bacãu, Societatea deªtiinþe Filologice din România ºiUniunea Scriitorilor din România,Filiala Bacãu. ªi cum astfel de eveni-mente se fac cu oameni ºi prinoameni, trebuie spus cã deºi din marediscreþie a preferat sã stea în umbrã,ideea a pornit ºi a prins contur datoritãunui om cu suflet mare: distinsul profe-sor Gheorghe Neagu. (V.S.)

eveniment


Împlinirea a 125 de ani de la naºtereapedagogului român a prilejuit organizareauneia dintre cele mai ample manifestãri dedi-cate vieþii ºi operei lui Gr. Tabacaru. Iniþiativai-a aparþinut profesorului ªtefanacheSpulber, preºedintele Asociaþiei Pedagogice„Grigore Tabacaru“, care a ºtiut sã atragãprintre colaboratori organizaþii prestigioase(Academia Oamenilor de ªtiinþã dinRomânia, Liga Culturalã pentru UnitateaRomânilor de Pretutindeni - DepartamentulMoldova), dar ºi foruri locale (Primãriamunicipiului Bacãu, Inspectoratul ªcolarJudeþean, Universitatea Bacãu, ColegiulNaþional Pedagogic „ªtefan cel Mare“,Revista „Ateneu“, Casa Corpului Didactic„Gr. Tabacaru“ Bacãu, ASTRA -Despãrþãmântul „Vasile Alecsandri“ Bacãu,Primãria comunei Hemeiuºi, ªcoala cuClasele I-VIII „Gr. Tabacaru“ Hemeiuºi,Societatea de ªtiinþe Filologice - filialaBacãu).

Programul celor douã zile (14-15 nov.) acuprins, în prima parte, un Te Deum, oficiatde P.S. dr. Ioachim Bãcãuanul, arhiereu vicaral Episcopiei Romanului, însoþit de un soborde preoþi, urmat de mesajul de salut al luiRomeo Stavarache, primarul municipiuluiBacãu, care a þinut sã menþioneze cã GrigoreTabacaru este unul dintre primii monografi aiBacãului. Tot în prima parte au fost lansatelucrãrile „Grigore Tabacaru, personalitate deseamã a pedagogiei ºi culturii româneºti“ ºibiobibliografia „Grigore Tabacaru (1883-

1939)“, de Liviu Chiscop. Prima, coordonatãde ªt. Spulber, cuprinde studii ºi articole cutematicã tabacarianã publicate din 1973pânã azi de Stanciu Stoian, D. Muster, C.Moscu, C.Gh. Marinescu, CristoforSimionescu, Emil Brândzã, Petru Filioreanu,O. Neamþu, T. Cãliman, ªt. Spulber, I.N.Vlad, Constanþa Dumitriu, C. Rusu, M.Lupuºoru, Victoria Popovici, Mircea ªtefan,Gh.I. Simion, Gh. Pãtrar, L. Chiscop, M.Cosmescu, Victor Mitocaru, Eugen Budãu,Viorel Alecu ºi Ioan Dãnilã.

În partea a doua, desfãºuratã pe durata aºase ore, au fost susþinute comunicãri desprepersonalitatea lui Grigore Tabacaru, dar ºidespre perenitatea ideilor sale reflectatã încultura româneascã, de cãtre ªt. Spulber,C.Gh. Marinescu (Academia Oamenilor deªtiinþã din România), Gh. Felea (M.Ed.C.T.),Sorin Cristea (Universitatea Bucureºti),Leonache Drãgoi (Universitatea Tehnicã

„Gh. Asachi“ Iaºi), Venera-Mihaela Cojocariu,Iulia Dãmian, Lucian ªaradici ºi Ioan Dãnilã(Universitatea Bacãu), Gh. Bobânã(Academia de ªtiinþe a Republicii Moldova),Victor Moraru (Universitatea LiberãInternaþionalã din Chiºinãu), Al. Amititeloaie(Universitatea „ªtefan Lupaºcu“ Iaºi), C.Frosin (Universitatea „Danubius“ Galaþi), C.Cloºcã (Universitatea „Al.I.Cuza“ Iaºi), VladGalin Corini, ambasador, Pompiliu Comºa(Trustul de Presã „Pompidu“ din Galaþi),Viorel Enea (Uniunea pentru Dezvoltareaînvãþãmântului Particular din România),Romeo-Ioan Roman (Colegiul Tehnic „IonCreangã“ Tg.-Neamþ), Liviu Chiscop(Asociaþia Pedagogicã „Gr. Tabacaru“), prof.emerit Marin Cosmescu-Delasabar, MiticãPricopie (ASTRA Bacãu).

Au mai fost prezenþi Aurora Ouatu ºi AlinaIfrim (Fundaþia „Ouatu Aurora“ Piatra-Neamþ), Carmen Silitrã (Uniunea Naþionalã

pentru Dezvoltarea Învãþãmântului ParticularPreuniversitar din România), CarmenMihalache (Revista „Ateneu“), Angela Sterpu(Inspectoratul ªcolar al judeþului Bacãu), DanLohãnel (Liceul Particular Nr. 1 Suceava),Vasile Panþâru (Liceul Particular „Þara deSus“ Vatra Dornei), Costicã Lupu (ColegiulNaþional Pedagogic Bacãu), Ioan Sârbu(Chiºinãu), Coriolan Pãunescu (Galaþi), M.Lupuºoru, D. Tãtaru, P. Filioreanu, precum ºimembri ai familiei Tabacaru din Bucureºti ºiBacãu.

A doua zi, la Hemeiuºi, s-a participat la oslujbã de pomenire la mormântul lui Gr.Tabacaru, dupã care a fost vizitatã Casa-Muzeu „Gr. Tabacaru“, orânduitã de regreta-tul Petru Juverdeanu, ºi s-au fãcut comu-nicãri pe teme de memoralisticã ºi culturã, laºcoala din sat ºi C.D.I. care poartã numelepedagogului.

Mulþumiri se cuvin primarului comunei,Constantin Mihãilã, directorului, MihaiLaslãu, ºi colectivului didactic al ºcolii, pre-cum ºi prof. Marilena Juverdeanu.

La Bacãu ºi Hemeiuºi au fost acordatediplome de onoare ºi de excelenþã, precum ºimedalii jubiliare celor ce au contribuit la pro-movarea ideilor reformatoare în învãþãmântulromânesc ºi o medalie specialã acad. C.Gh.Marinescu, la împlinirea a 80 de ani de viaþã.Totul a confirmat justeþea spuselor lui Gr.Tabacaru: „Numai cultura îl face pe educatorputernic ºi modest“.

Ioan DÃNILÃ

Naþional ºi internaþionalsub semnul lui

Grigore Tabacaru

I Causa

nnostrrae lletitiae

„Feminin, trecãtor, gratuit, abundent, sedesfãºoarã muzical, se foloseºte de ritm, derepetiþie, de simetrii insolite. Are încredere numai înculoare, în care descoperã nume ºi formã, pe carea descoperit-o în fragmente lumeºti mici pe care lereasociazã, pe care le-a descoperit în alte lucrãri ºile apropriazã, nu crede în proprietatea exclusivã,egoistã. Detestã naraþia monoaxialã, construieºtedetalii. Panteismul îi dã încredere în generaþiaspontanee care apare pe lucrãrile sale. Feminin,mensual, îºi adãposteºte idolii în pliuri, îi expunerar, desfiguraþi.” (fragment dintr-un text al nostrudespre ipoteticele ipostaze ale artistului, aici, atunci,ne gândeam la Mari Bucur)

II Înntrreg

Deoarece, celestin, lumea este dãruitã cu sensºi sensibilitate (alþii mai numesc sensibilitatea ºiîntindere), noi, mãsura lumii, vom cuprinde sensulprin raþiune ºi sensibilitatea prin facultatea numitãsimþire.

Pentru cã sensul nu este în nici un fel funda-mentul sensibilitãþii, sensul ºi sensibilitatea fiinddoar atributele distincte ºi sufieciente ale lumii,lucrãrile din expoziþia „Simþiri” nu au nici un fel titluricare sã îndrepte, în vreun fel, canonic legãtura din-tre opera de artã ºi privitor.

III Imaginnarr

Cei vechi spuneau pulchra sunt quae visa pla-cent ºi îi vedeau pe locuitorii Paradisului, neostoiþiconsumatori de frumuseþe divinã, închipuiþi cu ochiiºi palmele supradimensionate. La judecata de apoi,pictorii, sculptorii ºi arhitecþii vor da seamã despretalantul simþirii lor ºi abia apoi despre cel al raþiunii.

Iisus, fiul Mariei, profetul din Coran „plãmãdeºtepentru noi din lut ca un chip de pasãre”. Acest Iisussecund îi va judeca. Primul, Christosul dinEvanghelia lui Ioan, „scria cu degetul pe pãmânt”doar.

Pulcra sunt quae visa placent, va zice Aquinatulaflat în Galeria de Artã Contemporanã, la expoziþia„Simþiri” cu Mari Bucur. Noi am zis: „Complet dena-rativizatã, opera de artã, precum gelosul Dumnezeubiblic, este (numai!) ceea ce este. Identicã (numai!)cu sine ca un principiu, opera de artã se deschidesimultan simþurilor ºi pluteºte în ºi prin umori.”

IV Reall

Materia înseamnã toate fãpturile pãmântuluicare vreodatã i-au atins epidermele, toate, zgo-mote, parfumuri ºi gusturi topite prin ape ºi vãz-duhuri ºi toatã mãsura luminilor care fac lumea sãfie mai mare ºi mai micã. Mâinile ei ating ºitranssubstanþializeazã materia ºi o aºazã într-un locºi timp nou ºi luminos. Mari Bucur ascultã ºi gustãsibilinic profeþiile bolborosite ale materiei ºi le puneîn ritm ºi melos nou. În sfârºit, ochiul ei va privi chi-pul ºi asemãnarea lumii de la întuneric spre luminã,mai întâi în proplasme, apoi în plasme, apoi numaiîn lumini.

V Înndrreptarrde llecturrã

Când scriu despre artã sunt mereu subiectiv,pentru cã eu, privitorul, sunt subiectul absolut aloperei de artã, fãrã conºtiinþa prezentei meleplenare, acolo, nu aº putea avea libertatea, liber-tatea adevãrului poate. Mari Bucur este soþia mea.Când este vorba de lucrãrile ei, le-am spus-o ºi pri-etenilor, sunt înfiorãtor de subiectiv pentru a fi liber,Este unfair?

Iulian BUCUR

Simþiri

Mitzura Arghezi invitatãla Salonul Artelor

• Mari Bucur

CrristtiannDiaconnescu

17 octombrie 2008,Galeriile „Alfa” Bacãu

La iniþiativa lui Dionis Puºcuþãs-a deschis o expoziþie perso-nalã purtând semnãtura luiCristian Diaconescu, alcãtuitãdin trei cicluri tematice: „Cuplu”,„Rege ºi regina”, „Îngeri”.Originar din Bacãu, CristianDiaconescu s-a nãscut pe 21martie 1976. A absolvit în 2001Universitatea de Arte „GeorgeEnescu” din Iaºi, secþia picturã.ªi în calitate de preºedinte alFilialei Bacãu a Uniunii ArtiºtilorPlastici din România, pictorulDionis Puºcuþã ne-a declarat:„Sunt foarte bucuros cã l-amputut aduce pe simezele dinBacãu pe Cristian Diaconescu,un pictor de valoare, extrem depersonal ºi despre care amconvingerea cã va merge dinsucces în succes. Faptul cã pic-torul Cristian Diaconescu estemembru UAP Iaºi, ºi nu înBacãu, îl resimt ca o pierderepentru lumea artisticã bãcãuanã.Cristian Diaconescu a mai fostprezent în Bacãu, în 2007, alã-turi de alþi artiºti bãcãuani ºiieºeni, la expoziþia de grup inti-tulatã Zoomorfe.

Din cele peste 50 de lucrãri,din aceastã expoziþie personalãde astãzi, mi-au plãcut extremde mult cele concentrate subtitlul Rege ºi regina, poate ºipentru cã în acest caz, mã inter-sectez cu Cristian Diaconescu,în zona burlescului. Admircomicul, tragi-comicul imaginii.”

Despre tematica ºi manieraaleasã a vorbit la vernisaj însuºiartistul: „În Rege ºi regina, caree mai mult o ironie, m-amreprezentat pe mine ºi pe soþiamea, ca doi regi care trãiesc într-un castel de cartier. Ciclul înari-paþilor are legãturã cu o dorinþãmai veche de a picta icoane – aimei au vrut sã devin pictor debiserici, nu pictor de ºevalet – ºi

am transpus icoana pe pânzã, înmanierã modernã. Stilul în caremã încadrez consider cãaparþine expresionismului ab-stract figurativ.”

EElleennaa LLuuppaaººccuu ººiiBBiiaannccaa RRoottaarruu

31 octombrie 2008,Galeriile „Frunzetti” Bacãu

La doar un an de zile de laaderarea lor la Uniunea ArtiºtilorPlatici, Filiala Bacãu, iatã-le pepictoriþele Elena Lupaºcu ºiBianca Rotaru confirmând cu oaltã expoziþie, una chiar mai vie,mai puternicã, mai luminoasãdecât cea de anul trecut, ºiaceea primitã cu multã încredere

ºi despre care s-au zis lucrurifrumoase. Remarcam atuncicomplementaritatea dar ºizonele de incidenþã ale celordouã tinere pictoriþe, pe care leleagã pe lângã dragostea pentruartã, ºi o prietenie frumoasã.Spuneam atunci cã „Biancafoloseºte o culoare ceva mairece, redând o atmosferã medi-tativã iar Elena prin culori vii,luminoase, reveleazã cãldurãsufleteascã.” Lucrurile nu s-auschimbat prea mult de atunci,culoarea Biancãi a devenit maicaldã, meditaþiile pe pânzã ºimai adânci vizeazã transcen-dentul iar Elena ne dãruieºteimplozii de culoare ºi luminã. Iarceea ce le leagã indisolubil caartiste ºi prietene este can-doarea.

Dar sã lãsãm glasul profe-sionistului sã vorbeascã. L-amcontactat pe artistul plastic AurelStanciu care ne-a mãrturisit, cuamabilitate, pãreri despre artatânãrã în general ºi în particulardespre expoziþia celor douã pic-toriþe:

„Mã bucur enorm de mult cã onouã pleiadã de artiºti tineri semanifestã public. Mai ales pen-tru cã exprimãrile lor sunt per-sonale, diferite, este foarteimportant cã nu intrã în manieracuiva anume.

Bianca Rotaru ºi ElenaLupaºcu ne-au propus o expozi-þie care inspirã privitorilor bunã-dispoziþie, au multã culoare ºinaivitate în sensul bun al cuvân-tului. Remarcabilã este sinceri-tatea lor artisticã. Personal, mienu-mi place culoarea cãutatã,care dã o notã de sobrietate ºirigiditate. Am rezonat la cromati-ca propusã de Bianca ºi Elenaiar faptul cã nu prea respectãschemele m-au fãcut sã exclam:Bravo lor! Cele douã pictoriþe auurmãrit în expoziþia lor un echili-bru ºi au folosit toate tipurile destructuri. Sunt fete foarte binepregãtite artistic, au ce spune. Înplus le admir foarte mult ºi pen-tru cã sunt profesoaredeosebite, de calitate, amân-douã au tact pedagogic ºidragoste faþã de elevi. Prin inter-mediul activitãþii didactice auºansa de a avea întotdeauna înmânã elementul artistic.

Bianca Rotaru este o artistãîn devenire, cu o cromaticãdestul de bine acordatã.Compoziþional, ea îºi exprimãstarea ei interioarã. Doaraparent Bianca este liniºtitãcând de fapt ea este marcatã deun zbucium, un tumult interior.Bianca Rotaru este o interioriza-tã ºi asta se poate deduce dinpicturile ei.

Elena Lupaºcu este mai de-zinvoltã, la ea se simte libertateasentimentelor. Este mereu zâm-bitoare, veselã, veselia ei esteexpansivã. Picturile EleneiLupaºcu sunt irizate de culoare,sunt luminoase, transmit o starepozitivã, de optimism. Dacã ar fisã numesc cea mai accentuatãcalitate a ei, vã spun fãrã sã staupe gânduri: Elena Lupaºcu esteo altruistã.”

ConnsttannttinnTofann

7 noiembrie 2008,Galerile „Alfa” Bacãu

Constantin Tofan a rãspunsinvitaþiei lansate de CarmenMurariu de a prezenta publiculuibãcãuan o expoziþie personalã.Dealtfel, inimoasa CarmenMurariu a deschis expoziþia ºidin discursul ei, spicuim: „Întrea-ga expoziþie are ceva din clasicºi romantic. În unele lucrãri, pre-cum Dali, Don Quijote, Peºte peiarbã, Mesteceni, selfcontrolulacþiunii artistului intervine în dia-logul cu natura din care rezultãponderea, armonia necesarãsãvârºirii unitãþii compoziþionale,corespondenþa între întreg ºipãrþi, gol ºi plin, orchestrareasubtilã ºi judicioasã a paletei.”

Sub semnul improvizaþiei(una de înaltã calitate esteticã),criticul de artã Iulian Bucur a vor-bit publicului, pornind ca pretext,de la o cugetare a scriitoruluiJorge Luis Borges: „frumuseþeaeste o senzaþie fizicã”. Vorbinddespre frumuseþea în artã ºidespre posibilitatea privitorului„de a intra în canon cu tabloul”,Iulian Bucur a fãcut trecerea laprezentarea stilului artistic ca-racteristic pictorului sãrbãtorit:„Constantin Tofan este ispitit delinie, el vrea sã intre în posesialiniei. Constantin Tofan face unfel de ascezã a liniei, destramãlinia ºi o transformã într-o patã.”

A consemnatVioleta SAVU

ateneu


Expoziþii, expoziþii ...

• Cristian Diaconescu - „Pãsãroi“

Concertul maestrului CorneliuDumbrãveanu mi-a evocat amintireaunei lumi ce pare sã fi apus, o lume aseriozitãþii, a modelelor de urmat, aconºtiinþei artistice corect înþelese ºiaplicate, o lume a generozitãþii ºi spiri-tului boem ºi a unor bine consolidatecunoºtinþe. Ce lipseºte astãzi din totacest complex de date ?

Nãscut la Cernãuþi, în nordulBucovinei, Corneliu Dumbrãveanu s-aformat ca muzician în douã mari centreculturale ale României : la Iaºi, unde aabsolvit în 1953 Liceul de Muzicã ºi laBucureºti, în cadrul Academiei deMuzicã, unde studiazã compoziþia cuMihail Jora. Era firesc sã deprindãmeºteºugul artistic de zeci de karate dela Jora, care a fost membru fondator ºivicepreºedinte al Societãþii compozito-rilor români ºi a avut o susþinutã activi-tate artisticã ca dirijor ºi pianist.Profesorul unor pianiºti, cel mai impor-tant fiind Dinu Lipatti, Jora scrienenumãrate articole, cronici muzicale,studii ºi eseuri despre fenomenul muzi-cal. La rându-i, format la KöniglichesKonservatorium din Leipzig, Jora îi are

între anii 1912-1914 profesori peRobert Tiechmüller (pian) ºi Max Reger(compoziþie), iar la Paris frecventeazãcursul de compoziþie al lui FlorentSchmidt.

Aºadar, iniþiat temeinic la clasamaestrului Jora, Corneliu Dumbrãveanuîºi începe cariera de dirijor, dupã ceurmeazã la Praga ºi Stockholm cursuricu Sergiu Celibidache. Este dirijor laSatu – Mare, îºi formeazã un vastrepertoriu, dirijeazã toate orchestreledin þarã, dupã care în 1977 se sta-bileºte în Olanda, devenind prim dirijorºi director muzical la Orchestra dinUtrecht, ansamblu cu o lungã ºi bogatãtradiþie muzicalã de la înfiinþarea sa din1795. Invitat sã conducã orchestreledin Frankfurt, Berlin, Hanovra,Hilversum, Saarbrücken, Haga,Amsterdam, Lausanne etc., colabore-azã cu prestigioºi interpreþi precum: S.Accardo, A. Grumiaux, N. Magaloff,Monique Haas, Aldo Ciccolini,Eschenbach, Radu Lupu, Zimmerman,Radu Aldulescu ori Ion Voicu.

În concertul de la Filarmonica „MihailJora” domnia sa a ales Triptic psaltic

de Viorel Munteanu, opus pentrusopranã ºi orchestrã de coarde, în caresolista Georgeta Stoleriu, a impresionatprin a sa voce nepereche dar ºi prinsubtilitatea interpretativã oferitã, bine-cunoscutã fiind afinitatea sa faþã demuzica lui Viorel Munteanu .

Pianist format la clasa profesoarelorMarta Paladi ºi Maria Fotino, RareºAndrei Saghin, s-a stabilit acum 20 deani în Suedia. A studiat laConservatorul Edsberg ºi la AcademiaRegalã de Muzicã din Stockholm, s-aperfecþionat timp de doi ani înBudapesta. Actualmente profesor laConservatorul din Sassari, RareºSaghin, care a interpretat Concertulnr.1 în mi minor de Frédéric Chopineste viu apreciat de public ºi critici pen-tru concertele ºi recitalurile susþinute înItalia, Germania, România, Suedia,Canada.

Programul maestrului Dumbrãveanu,susþinut cu mare succes ºi la Cernãuþi,s-a încheiat cu Simfonia a II-a de P.I.Ceaikovski. Aclamat de public,maestrul a oferit ca supliment partea aII-a a lucrãrii. Pentru muzicieniiorchestrei bãcãuane, dar ºi pentru pu-blic, un regal muzical.

Ozana KALMUSKI – ZAREA

RReeggaall mmuuzziiccaall

• Elena Lupaºcu - Crivãþ

Am primit de la Paris un CD cu lucrãri de IsidoreIsou: Symphonie nr.1: La Guerre (1.Menaces;2.Victoire nazie; 3.“Hâtez-vous de nous exaucerpour...”; 4.Des lendemains qui chantent); Troispièces joyeuses (1.Swing; 2.Tango; 3.Valse) ºiSymphonie nr.3 (1.Allegro ma non troppo; 2.Moltovivace; 3.Andante moderato; 4.Adagio molto ecantabile). „La musique d’Isou, à ne pas confondreavec sa poesie, s’écrit à plusieurs voix (d’où leterme de symphonie), à l’aide d’un nouvel alphabetde sons inédits et d’une notation qui lui est propre etqui témoigne de sa profonde originalité”. Este opinialui Frédéric Acquaviva, cel care semneazã prefaþadin bookletul respectivului CD (editat de „Al Dante”în parteneriat cu SACEM) , lansând ideea uneianume ingratitudini din partea contemporaneitãþii,cea care îl exclude încã pe întemeietorul letrismuluide la agapele ei curente. O ingratitudine care însãnu l-a împiedicat sã fie prompt ºi trainic adoptat,încã de la debarcarea sa din 1945 în capitalaFranþei, de corifei ai avangardei precum FrançoisDufrène, Jean-Louis Brau, Maurice Lemaitre, GuyDebord, Jacques Spacagna sau Roberto Altman.De altfel, acest fapt i-a nutrit artistului nãscut laBotoºani, în bunã mãsurã, stãruinþa cu careaproape ºase decenii a experimentat, a filtrat ºi aîntruchipat un sistem de comunicare esteticã în care„dictatura letristã” este ubicuã ºi exclusivã. LaIsidore Isou literele nu semnificã doar în câmpvizual, ci ºi sonor. Muzica ce se naºte din sin-foniasau dia-fonia cuvintelor este una primordialã: „laînceput a fost cuvântul ºi cuvântul era sunet”. Omuzicã ce acceptã materia literelor ca singurã sub-stanþã sonorã ºi unic fenomen fonic. Fonemele, si-labele, cuvintele se supun astfel dicteului letrist, aºacum rostirea însãºi era subjugatã, în dadaism,dicteului automat. Creatorul letrismului este convinscã „nu existã nimic în Spirit care sã nu fie sau sã nupoatã deveni literã”. Dar literele sunt aidomaobiectelor sonore (în teoriile despre sintaxa muzi-calã ale lui Pierre Boulez ori Iannis Xenakis),împerecherea lor sãvârºindu-se în zone diferite aleconºtiinþei noastre auditive: rarefiere, detaliu,aglomerare. Cum era de aºteptat, Isidore Isoumizeazã predilect pe zona aglomerãrii, acolo undeobiectele sonore sunt, cum se exprima ªtefanNiculescu, „atât de numeroase pe unitatea minimãde timp a percepþiei noastre, încât nu le mai putemauzi distinct, ci global, integrate unui tot – fiinþesonore care îºi pierd individualitatea ºi se pliazãunei fiinþe noi, colective, astfel generate”. Ce altce-va este letrismul dacã nu ºtergerea individualitãþiisemantice la nivelul cuvântului ? Un cuvânt hãcuit,tranºat, dezosat, tocat, dar ºi dospit la cãldura pro-priei lui potenþialitãþi semantice. Odatã descãrnat,cuvântului nu-i rãmâne decât sã atârne de oaselelui strãlucitoare: literele. Care se prefac în punctesonore de sprijin. Dupã care, înghesuindu-se, tic-sindu-se, se transformã în trasee eufonice ºi, într-unanume fel, euforice. Efectul densificãrii slovelor seidentificã în mare mãsurã cu fenomenul textural dinmuzicile hiper-eterofone ale sfârºitului de veac 20.Acelaºi Frédéric Acquaviva mãrturisea: „j’aisouhaité découvrant avec passion le letrisme en1997, recontrer Isidore Isou afin de lui proposerl’enregistrement de son œuvre musicale, complète-ment ignorée, alors qu’elle influença des composi-teurs comme György Ligeti (Aventures, etNouvelles Aventures) ou John Cage – qui le recon-naît comme l’un des grands créateurs de ce siècle”.O recuperare, într-adevãr, tardivã, pentru cã ce-ar fifost, de pildã, pânzele sonore ale ºcolii poloneze dinanii 60 (Penderecki, Gorecki, Serocki, Kotonski)dacã nu ar mai fi dobândit dreptul de proprietatecomponisticã (altfel spus, de „ediþie princeps”). Darmuzica lui Isidore Isou nu reprezintã o texturã pro-priu-zisã ca niºte nori de sunete declanºatori deaverse impersonale. Ceea ce ascult e un fel descandare, de recitare ori declamare poli-ritmicã; unSprechgesang care dreneazã cântul tradiþional,melodic, colmatând în acelaºi timp recitativul recto-tono cu accentele prozodice specifice fiecãrei limbiîn parte. ªi Isou recurge, slavã Domnului, înlucrãrile sale la un buchet de limbi în care parfumulvocalelor ºi consoanelor ne poartã prin stepele

Rusiei, falezele Franþei, pãdurile Germaniei ori coli-nele înceþoºate ale Angliei. E un Turn Babel desemn ºi sens contrar, pentru cã aici idiomurile nutrebuie sã comunice ºi, deci, nu se cade sã fie inte-ligibile. Totul e sã sune ºi sã consune. Fireºte cãaceastã veritabilã horã a moleculelor lexicale nu s-a încins pentru prima oarã odatã cu petrecerea ofer-itã de letrism. Isou însã îi conferã formã ºi sub-stanþã, aºa cum precizeazã Acquaviva în Prefaþapomenitã mai sus: „si l’élément phonétique n’estpas une nouveauté en soi (sitons pour mémoireF.T. Marinetti, Hugo Ball, Raoul Hausmann, KurtSchwitters, Antonin Artaud – tous à des niveaux dif-férents), il faudra attendre l’apport novateur et clar-ificateur d’Isou qui, dès 1946/47, proposa de nou-velle voies de réflexion à des créations qui avaientété parfois fragmentaires”. Atmosfera celor douãsimfonii, precum ºi a celor trei dansuri este îmbâc-sitã de un comic straniu, ca o negaþie continuã anaturii lexicale, ceea ce convoacã un contrast alimposturii fãcute ºi totodatã demascate. Cum arspune Friedrich Vischer: „aceeaºi fiinþã, omul, alcãrui cap ajunge sus, pânã în afara spiritului, stã, înacelaºi timp, cu ambele picioare pe pãmânt, pro-fund ataºat de glia mumã. Comicul este: omul luatprin surprindere”. Simfonia I-a, de exemplu, este osatirã la adresa rãzboiului, dar ca orice satirã, din-colo de sarcasmul imanent, ca ºi acul, înþeapã nuca sã împungã, ci ca sã coasã. Ca oriunde seiveºte, umorul este ºi aici o împletire de inteligenþãºi arbitrar. Un arbitrar hic et nunc ºi o inteligenþã deperspectivã: „Il existe des œuvres qui demandent àêtre prises pour ce qu’elles sont. Et d’autres quimenacent avec l’avenir pour faire excuser leurprésent. La Guere se situe, judicieusement, dans laseconde catégorie parce qu’elle est la premièreréalisation dans son genre”. Cu aceastã caracteri-zare Isidore Isou pune degetul pe adevãrul conformcãruia o astfel de muzicã se constituie într-un cazlimitã, greu reiterabil, statutul descãlecãtorului fiindsingurul capabil sã-i acorde credibilitate ºi, de cenu, autoritate. Cãci „musiques lettristes” este nunumai „des combinations de voix, qu’il pouvaitseulement sous-entendre et imaginer” ori „un grundton primaire”, ci ºi o replicã laicã a vorbitului în limbiori a unei rugãciuni în care dreptul primului veniteste imprescriptibil: „bate ºi þi se va deschide !”.Dincolo de etosul ºi sound-ul acestor muzici suntemincitaþi de priveliºtea lor surprinsã într-o semiografiece a netezit drumul cãtre notaþia proporþionalã dincomponistica savantã. Pitorescul ei derivã în princi-pal din substituirea semnelor diacritice cu celeaparþinând vocabularului lingvistic. Avem astfel de aface cu o partiturã-text (dar nu de tipul stockhausen-ianului text-compositionen), asezonatã cu bare demãsurã tradiþionale ºi impregnatã cu elemente deneaoº grafism literar. Nu-i vorbã cã atât în dimensi-unea ei vizualã, cât ºi în cea audibilã, muzicaletristã adunã o experienþã apreciabilã, adãpostitãîn special în antichitatea greacã, acolo undescrierea muzicalã era preponderent una literarã, iarexpresia ei sonorã se baza, cel puþin în coruriletragediilor, pe scandarea (e-adevãrat, monovocalã)a textelor dramatice. Una este însã sã reciþi un vers,descompunându-l în diferitele sale unitãþi metricesau silabice ºi alta e sã-l rosteºti decupat în bucãþisemantice irecognoscibile, aparent (ºi uneori chiaresenþial) extravagante, dacã nu ºi bizare. De lamuzica letristã ºi pânã la veriºoara ei naturalã -mouth-music -, exersatã de ºcoala englezã a anilor80 (Denis Smaley, Simon Emmerson, TrevorWishart) ºi restituitã de ansambluri precum„Singcircle” ori „Swinger Singers” sau de soliºti caFrances Lynch se aflã totuºi o distanþã pe care, în1941 (când a început sã-ºi edifice opusul sãu dereferinþã: La créatique ou La novatique), IsidoreIsou nu ar fi fost probabil în stare sã o mãsoare. Nupentru cã nu ar fi avut ruletã sau pentru cã terenulestetic nu ar fi fost cadastrat ºi intabulat, ci pur ºisimplu pentru cã fondatorul letrismului era literat, iarcei din ºcoala englezã, compozitori. Vorba înþelep-tului: „fiecare cu mustãria lui”.

ateneu


Liviu DÃNCEANU

Când literele

încep sã cânte

Personalitãþi bãcãuaneIannccu Grama

Nãscut la 8 noiembrie 1933, în satulVizureni, comuna Criveºti (azi, Tutova),judeþul Vaslui, fiul Eugeniei (n. Neculai),casnicã, ºi al notarului Constantin Gramaºi-a început studiile cu învãþãtoareaRomiþa Pãdure, la ªcoala Primarã dinsatul natal (1940-1945), continuându-le înclasele gimnaziale ºi secundare ale ªcoliiNormale din Bârlad (1945-1953), trans-formatã dupã reforma învãþãmântului din1948 în ªcoalã Pedagogicã. Aici a avutparte de câþiva dascãli care au ºtiut sã-latragã spre studiu, amintindu-ºi cuplãcere ºi azi de profesorul de matema-ticã Ion Simionescu, profesoara de peda-gogie Ciucã Veronica ºi profesorul deºtiinþele naturii Vasile Velicu.

Întâlnirea cu acesta din urmã avea sãfie decisivã pentru alegerea viitoareicariere, dupã absolvirea ºcolii bârlãdeneoptând pentru admiterea la Facultatea deGeologie-Geografie a Universitãþii „Al.I.Cuza” din Iaºi, al cãrei student a fost întreanii 1953 ºi 1957. ªansa i-a surâs ºi deaceastã datã, având bucuria sã audiezecursurile unor profesori deosebiþi, întrecare îi amintim pe decanul facultãþii,Pierre Jeanrenaud (geologie), MirceaSavul (mineralogie), Nicolae Macarovici(paleontologie), Constantin Martiniuc(geomorfologie) ºi Ion Gugiuman, care,din Huºi fiind, le vorbea des ºi despreIonel Teodoreanu, menþinându-i treazãpasiunea pentru literaturã, îndrãgitã încãdin ciclul gimnazial, când a ºi început sãscrie poezie. Repartizat ca profesorde geografie la ªcoala Bãcani, judeþulVaslui, a activat aici doar în anul ºcolar1957-1958, dupã care a fost transferat laLiceul „Alexandru Vlahuþã” din comunaPodu Turcului, judeþul Bacãu (1958-1961). Pentru alþi nouã ani a revenit pemeleagurile vasluiene, activând înaceeaºi profesie la ªcoala Generalã dinFãlciu (1961-1970), pentru a face apoiîncã o rocadã, de data aceasta definitivã,la ªcoala Generalã Lespezi, comunaGârleni, judeþul Bacãu (1970-1998), deunde se va pensiona cu doi ani înainte dea-ºi înceta definitiv activitatea.

În aceastã perioadã a promovat toatetreptele didactice, a participat la princi-palele manifestãri iniþiate de Filiala Bacãua Societãþii de Geografie, al cãrei mem-bru a fost, dar a refuzat cu obstinaþiepropunerile de a fi numit director la maimulte ºcoli rurale. Postura de navetist l-areadus la poezie, pe care o neglijase înperioada studiilor, astfel cã în timpul libera frecventat cenaclurile revistelor Ateneu(George Bacovia) ºi Luceafãrul (DaciaFeniks), Cenaclul Artelor al Casei deCulturã „Vasile Alecsandri” din Bacãu,cenaclurile „Avangarda XX”, „OctavianVoicu” º.a. Primele versuri îi sunt publi-cate în ziarul Vremea nouã din Vaslui,însã relaþia cu revistele literare a începutoarecum anevoios, prin intermediul poºteiliterare. Cel care i-a remarcat prima datãversurile a fost Ioanid Romanescu, în1974, acesta publicându-i un poem înConvorbiri literare, cu pseudonimulMihai Poenaru, folosit apoi ºi de revistaTomis, dar adevãratul debut îl considerãpe cel din revista Ateneu (1976). Girat depoetul Mihai Ursachi, revista Cronicaavea sã-l debuteze iarãºi, în 1981, dedata aceasta cu numele real, pe care îl vafolosi în toate celelalte apariþii.

În 1985, poetul Ion Gheorghe îl prezin-tã cu un grupaj cititorilor revisteiLuceafãrul, în acelaºi an obþinând ºiPremiul Uniunii Scriitorilor la Concursulliterar „Zaharia Stancu” de la Salcia,judeþul Teleorman. O confirmare întãritã

în timp de juriile altor concursuri decreaþie, care i-au acordat Premiul I ºiPremiul revistei România literarã laConcursul „Lucian Blaga” de la Sebeº,judeþul Alba (1986), Premiul revisteiSteaua la Concursul „Porni Luceafãrul”de la Botoºani (1986), Premiul pentru li-teraturã al cotidianului Deºteptarea(1994) º.a.

În 1979 a avut ºi o primã tentativã de adebuta editorial, însã manuscrisul Livadacu timp vechi, încredinþat poetului HoriaGane pentru a-l duce Editurii CarteaRomâneascã, a fost plagiat aproape ad-literam de acesta ºi publicat, sub semnã-turã proprie, sub titlul Melior. ªocul aces-tui gest inexplicabil, în condiþiile în carecei doi poeþi se considerau prieteni, l-aîndemnat sã nu se mai adreseze niciuneiedituri, preferând sã-ºi vadã poemelepublicate doar în paginile revistelor lite-rare. I-au apãrut, astfel, poezii separatesau grupaje atât în publicaþiile dejamenþionate, cât ºi în Orizont, Viaþaromâneascã, iar dupã 1990, în Antiteze,Baadul literar, Bucovina literarã,Cartea, Dacia literarã, Oglinda literarã,Plumb, 13 Plus, Revista V, Sinteze,Trotuº expres, Viaþa bãcãuanã,Vitraliu.

Apariþia unor noi edituri, inclusiv înurbea lui Bacovia, l-au îndemnat sã-ºiadune creaþiile ºi în volum, debutul edito-rial producându-se în 1993, când EdituraPlumb i-a publicat cartea de poemeSolstiþiu, distinsã cu Premiul pentrudebut editorial al Asociaþiei Scriitorilor dinIaºi. La aceeaºi casã editorialã bãcãuanãa vãzut apoi lumina tiparului volumul deversuri Meridele (1994), urmat pestecinci ani de nu mai puþin de trei volume –Tãcerea cu sufletul gol, AculCleopatrei ºi Molizii din faþa casei –,toate incluse de Editura Corgal Press(Bacãu, 1999) în colecþia „Poeþi românicontemporani”. Suita acestora a fostîntregitã, totodatã, de volumele de versuriNoctália (Editura Cronica, Iaºi, 2001),Starea de aºteptare (Editura Plumb,2002) ºi Lespedea din Devon (EdituraStudion, Bacãu, 2007), precum ºi depoemele incluse în antologiile Poeziapãdurii (Editura Orion, Bucureºti, 1998)ºi Icoana mamei (Editura Amurg senti-mental, Bucureºti, 1999). Îºi aºteaptã, deasemenea, editorul manuscriseleFraudele din Paradis ºi BastonulEuclidei, a cãror selecþie a fost fãcutã,dar oricând se mai pot contura ºi altele,întrucât sertarele poetului sunt doldora depoeme.

Jeann Moraru

Nãscut la 21 octombrie 1915, înBacãu, mai puþin cunoscutul regizor defilm ºi-a început studiile gimnaziale ºiliceale în oraºul natal, continuându-leapoi în Capitalã, unde, din 1941, a activatîn cadrul Oficiului NaþionalCinematografic ºi, în scurt timp, la Secþiade Animaþie a Studioului Bucureºti.

Realizeazã la început filme utilitare,dar se axeazã îndeosebi pe filmele deanimaþie, domeniu în care debuteazã, în1946, cu Pãþania lui Ion. Ca regizor filmde animaþie mai semneazã, în România,peliculele Lacãtul minune (1955),Tolãnici (1957), Motanul pedepsit(1958, autor ºi al scenariului) ºi Brãduþulsinguratic (1959), la începutul anilor ‘60stabilindu-se în strãinãtate, unde îºi con-tinuã preocupãrile, însã fãrã ecouri înþarã.

Cornel GALBEN

ateneu


„Nu înfãþiºez cititorului nimic care sã nu fie înte-meiat pe unul sau pe mai multe documente”, declaraG. I. Ionescu-Gion în prefaþa la Din istoria fanari-oþilor (1891). Aºa trebuie sã procedeze orice istoric.Deºi se considerã a fi din breaslã, D-l Eugenªendrea nu respectã aceastã datorie. De altminteri,lui, nici ce e un „document” nu i-i prea clar. Astfel,cînd ajunge cu Istoria sa la incendiul din 1926, el sebazeazã pe o singurã relatare: „Focul cel mare de laBacãu”, din volumul Trimis special (Ed. CarteaRomâneascã, 1974) de Marius Mircu. Cum face?Reproduce cele 74 de rînduri în care autorul schiþaproporþiile dezastrului descriind mersul flãcãrilor (ca„o caracatiþã”, ca un „balaur”) printre casele, prãvãli-ile ºi fabricile oraºului. Soluþia aleasã e comodã darnepotrivitã, cãci omologheazã amintirile reporteruluidrept istorie. Amintirile aparþin literaturii. De la elepot porni anumite cercetãri, din ele se pot spicuianumite date ºi formulãri, pe ele se pot sprijini anu-mite observaþii. Despre catastrofa din 1926 s-auscris zeci de articole în aproape toatã presaromâneascã, cît ºi în unele ziare strãine. Lipsit demetodã, d-l ªendrea n-a confruntat barem douã sautextul lui Marius Mircu cu rapoartele oficiale, cum afãcut recent d-l Alin Popa, un tînãr cu aplicaþie (cf.Din istoria oraºului Bacãu/1900-1930, Ed. Pim,2008, p.140-149). Oricît ar pãrea de neverosimil, d-l ªendrea nu demonstreazã niciodatã cã a consultatdosarele Arhivelor. Nimeni nu l-a vãzut zãbovindacolo fie ºi numai o singurã orã. Desigur, e mai uºorsã decupezi un citat decît sã cercetezi un dosar, sãdescifrezi scrisuri dificile, sã analizezi, sã compari.De aceea la fel s-a folosit ºi de un alt text de-al luiMarius Mircu: „Trimis special la un proces de sen-zaþie” (loc. cit. p. 125-153), cel al „haiducului”Coroiu, desfãºurat la Bacãu, în noiembrie 1936. Aluat la repezealã (transcriindu-le greºit în mai multde zece locuri) trei pagini ºi le-a prins într-ale sale.N-a rezumat nimic, n-a venit cu nici o explicaþie, n-aintrodus nici o completare, n-a adãugat nici uncomentariu, n-a rectificat ceva, cîtuºi de puþin. Nuera, oare, cazul? Ba da, fiindcã, în ciuda aspectuluide cronicã zilnicã, fragmentul ales nu rãspunde latoate întrebãrile pe care ºi le-ar putea pune cititorul.Una, de pildã, e: de ce procesul s-a þinut la Bacãu?De ce aci au vrut sã fie rejudecaþi ºi ucigaºii luiEusebiu Popovici sau învãþãtorul Gavril Vlad, învi-nuit cã ar fi violat unsprezece fetiþe? Pentru cã – tre-buia subliniat – în perioada interbelicã Tribunalulbãcãuan avea avocaþi buni, iar „avocaþii buniformeazã judecãtori buni”. Însã înainte de a-l expro-pria pe Marius Mircu, d-l ªendrea trebuia sã-ºi punãaceastã chestiune: ce spaþiu se cuvine sã aibã înIstorie procesul: trei pagini sau trei rînduri? Evident,nu ºi-a pus-o: cînd e vorba de haiduci, de galopuri ºide incidente, el nu disociazã între faptul istoric ºifaptul divers ºi pierde mãsura. Trei pagini înseamnãcirca o zecime din numãrul de pagini pe care le-aacordat capitolului „Oraºul între douã rãzboaie”, încare mai figureazã „spargerea de la Foto Julieta” ºipovestea aurului de la Fabrica Isvoranu. Revenindla procesul lui Coroiu trebuie spus cã acesta i-aemoþionat pe contemporani pentru cã isprãvilefaimosului bandit (aºa i se zicea) erau „vii în minteatuturor” (Marius Mircu); acum ele sînt uitate.Evocarea lor nu mai excitã decît pe cîþiva inºi careau preferinþe literare comune cu ale d-lui ªendrea.Preluînd tale quale paginile reporterului, el nu fil-treazã senzaþionalul, care e abundent, nu estom-peazã artificiile ºi hiperbolele. Aºadar, confundãîncã o datã gazeta cu cartea de istorie.Comportamentul sãu nu e al unui profesionist îndomeniu, ci al unui amator de colaje, al unui croitorde petece colorate.

D-l ªendrea nu are – spuneam mai sus – simþulmãsurii. Fatalmente, el nu are nici gust. Lipsa degust se vede în ceea ce citeazã ºi în felul în carecomenteazã: mediocru, ostentativ, fãrã detaºare.Douã-trei exemple sînt îndeajuns pentru a-mi probaafirmaþia. Primul e dintr-un paragraf ce se vrea a fi oreconstituire a atmosferei sentimentale de la sfîrºitulsecolului al XIX-lea: „În anul 1896, îºi fac apariþia îngrãdinile de varã ºi restaurante celebrii mititei, întimp ce Sevastiþa G. Cristescu (de asemenea ocelebritate – n.m.) cu pana înmuiatã în cernealã, (capeste tot, virgula între subiect ºi predicat îi aparþineautorului, care pare încîntat ºi obosit de frumuseþeastilului sãu – n.m.) aºternea pe hîrtie versurile:«Albumul e icoana vieþii/ Tezaur scump de amintiri/Clãdit în anii tinereþii/ Plin de avînt ºi amintiri (n-a

gãsit alt cuvînt, dar rimeazã cu «amintiri» din versul2 – n.m.)/ Tîrziu în anii bãtrîneþii/ Albumul este rãs-foit/ Trezeºte anii tinereþii (sic!)/ ª-apoi pe cel ce l-acitit».” (p.213) Admiþînd cã s-ar fi oprit la romanþa demai sus, un istoric de meserie, treaz intelectual, n-arfi oftat nostalgic („Cum sã nu-þi dea lacrimile laasemenea cîntec...”), ci ar fi scris o frazã sinteticãdespre „albumuri” (cf. Bacovia), obiectele unei certemode atunci ºi mai tîrziu. Gustul d-lui ªendrea setrãdeazã de-a binelea, însã, cînd din anunþurile pu-blicitare apãrute în presa localã în perioada interbe-licã îl citeazã mai întîi pe urmãtorul: [Doctorul X]„trateazã dupã ultimele investigaþiuni ºtiinþifice,impotenþa, blenoragia, infecþii, scurgerile...” (p.248)Înclinaþia sa spre vulgaritate nu se mulþumeºte cuatît, aºa cã peste un paragraf mai lipeºte douã deacelaºi fel, extrase, zice, dintr-un ziar ieºean: „Typ –purgativ – laxativ, neîntrecut, curãþã ºi desfundã plã-cut stomacul ºi intestinele” (ºi) „pilulele Slãnic vin-decã constipaþia” (nu ºi de cacofonie). Apoi, pe pag-ina cealaltã, selecteazã, dintr-o carte de medicinãpopularã, sfatul acesta: „Contra limbricilor se beamiere curatã”. Clar (se vede din acumularea lor într-unspaþiu redus), termenii stercorali îl fascineazã. Defapt, în afarã de gustul dubios, d-l ªendrea se facevinovat de atitudinea uºuraticã faþã de un materialdeosebit de util pentru istoric: publicitatea, sursã deinformaþii economice, sociale, culturale. O arheolo-gie a habitatelor moderne, studiul ei ajutã la inven-tarierea universului de obiecte ce existau în urmã cuo sutã, nouãzeci, optzeci, sau mai de încoace, ºidezvãluie psihologia producãtorilor, comercianþilorºi consumatorilor: interese, posibilitãþi, atitudini. Încazul Bacãului, publicitatea ilustreazã pe deplindefiniþia care i s-a dat acestuia de „oraº industrial ºicomercial”. Vãzutã prin lentila publicitãþii, viaþa luiapare promiþãtoare, cu standarde de civilizaþie încreºtere, dinamicã. În loc sã pescuiascã lucruri carenu se încadreazã în þinuta unei istorii, d-l ªendrea arfi trebuit mai degrabã, pornind de la publicitate, sãreleve privilegiul pe care l-a avut Bacãul mai bine deun deceniu (1929-1941) de a fi un veritabil centruzonal. Datoritã unor comercianþi activi (majoritateaevrei), municipiul nostru devenise o piaþã pe careconcurau produse germane, americane, franceze,italiene. Aci se aflau reprezentanþele pentru maimulte judeþe ale unor importante firme internaþionaleºi naþionale. Dovadã a diversitãþii la care seajunsese, unele din aceste reprezentanþe se reco-mandau ca fiind unice, exclusive, generale (pentruMoldova sau pentru România). Comerþul þinea pasulcu noutãþile existente pe plan european ºi mondial.Astfel, un model era asimilat chiar în anul fabricãrii.Statistic vorbind, publicitate mai deasã li se fãceaautomobilelor, aparatelor de radio, tractoarelor,materialelor de construcþie, articolelor vestimentare,nu laxativelor. Anunþurile sînt interesante pentru cãatestã datele la care unul sau altul dintre lucruri apãtruns ori a încercat sã pãtrundã aci. În august1929, de pildã, „Curentul Bacãului” fãcea reclamãtractoarelor „Internaþional Mc. Cromick-Deering” ºi„Lanz” („tipul «Toamna 1929»”). Din textul pentruprimul meritã remarcate douã fraze: „Astãzi tractoruleste urmat de prosperitate” ºi „Viitorul agriculturiieste motocultura”. Publicitatea pentru radio era atîtde insistentã, încît, punînd-o cap la cap, din ea sepoate deduce cronologia ºi circulaþia mãrcilor:„Monette” (1929), „Neutrovox” (1930), „RCA”,„Mende” (1931), „Clarion” tip 45 (1932), „Standard”cu lãmpi Tunsgram barium, la prizã ºi baterii (1934),„Philips” (1939), „Ingelen”, „Herald”, „Emerson”(1939) etc., unele cu vînzare în rate. Textelemenþioneazã îmbunãtãþirile tehnice ºi perfor-manþele: „ton cristalin”, „selectivitate uimitoare”,„muzicã fidelã”. Dupã retorica genului, nu numai îndomeniul radiofoniei dar ºi în altele, produsele eraudeja „ultramoderne”. Cum-necum, mai exagerînd,mai pãcãlind, publicitatea punea lumea în miºcare,informa, cãci mulþi se lãsau seduºi de invitaþia:„Vizitaþi spre convingere!” Indiscutabil, conþinea ºidestule stereotipii, preþiozitãþi, stîngãcii,caraghioslîcuri, semne inerente provincialismului.Un istoric cu ºtiinþa exploatãrii documentelor citeºte,însã, în filigranul ei necesitãþi, aspiraþii, „mitologii”,scoate ºi evidenþiazã elementele de „culoare localã”specifice locului ºi epocii. D-l ªendrea nu face aºaceva.

Constantin CÃLIN

Cronicaunui eºec (IV)

BACÃU 600 a fost un leitmotiv al anu-lui 2008 ºi o temã atât de generoasã pen-tru cei care s-au aplecat cu interes asupraei ºi i-au dat importanþa cuvenitã. ªiBiblioteca Judeþeanã „C. Sturdza” ºi-a pro-pus sã transforme aceastã temã în idei,proiecte care sã aducã în faþa comunitãþiibãcãuane momente ºi monumente impor-tante, nume de personalitãþi care ºi-au pusamprenta asupra Bacãului de-a lungulcelor 6 secole de existenþã. În acest sens,încã din octombrie 2007, s-a luat hotãrâreaca tema Concursului Internaþional de Ex-libris, ajuns la a XXI-a ediþie, sã fie BACÃU600, în ideea ca ex-libris-ul sã devinã unpurtãtor bogat a tot ce înseamnã spirituali-tate ºi identitate a meleagurilor noastre.Vernisajul expoziþiei a adunat un publicnumeros care a aplaudat pe cei premiaþi:Mihnea Baran, Bacãu - premiul I; OvidiuPetca, Cluj-Napoca - premiul II; JeannineMarie Gaal, Franþa – premiul III ºi 3 menþi-uni: Constantin Rãducan, Lugoj, ªtefanBerzunþanu, Bacãu ºi Luiza Raluca Blaj,Bacãu. S-au acordat ºi trei premii speciale:Premiul Primãriei Bacãu – Agneta Covrig,Iaºi, Premiul Universitãþii „George Bacovia“Bacãu – Maria Lupaºcu Modesta, Iaºi,Premiul pentru debut – Ilie Bârzu,Ruxandra Tomek – Bacãu. Juriul a fostalcãtuit din: Ilie Boca – pictor, membru UAP(preºedinte), Vasile Crãiþã-Mândrã – pictor,membru UAP, Ovidiu Marciuc – pictor,membru UAP, Iulian Bucur – critic de artã.

Apreciem rãspunsul creatorilor tineribãcãuani, mulþi dintre ei elevi ai Liceului deArtã „G. Apostu” care, fiind în formare pro-fesionalã ºi atraºi de tehnologia digitalã, aucreat lucrãri cu un simbolism interesant ºiau etalat un plus de prospeþime.

Acest proiect, cu tot ce presupune el(lucrãri, Catalog, expoziþie) va contribui laîmbogãþirea colecþiilor speciale ale insti-tuþiei. Asupra aspectului grafic al catalogu-lui au atras atenþia cu încântare maestrulIlie Boca ºi tânãrul critic Iulian Bucur.

A devenit deja o tradiþie ca lunaoctombrie sã ofere privirilor tuturor celorcare trec pragul instituþiei opera unui artistplastic bãcãuan. Sub genericul BACÃU600 ºi cu titlul Miracolul culorii, artistaaleasã în acest an a fost o reprezentantã apicturii naive, Catinca Popescu, pictorbãcãuan cu o foarte bogatã activitateexpoziþionalã. Titlul expoziþiei a fost inspiratdin observaþiile, fãcute cu altã ocazie deCarmen Mihalache, asupra operei artisteiCatinca Popescu:

„Întotdeauna, când am privit lucrãrileCatincãi Popescu, am avut un sentimentcald, plãcut, de adevãrat reconfort

sufletesc. De parcã m-aº fi aºezat într-unfotoliu mare ºi primitor, neaparat deculoarea mierii topite, din care priveamspectacolul lumii imaginat de o pictoriþãînzestratã cu sensibilitate ºi har.

Catina Popescu are o lume a ei, carevine de departe, din tradiþiile noastre popu-lare, din basme ºi povestiri, din adânculunui suflet frumos ºi pur, al cãrui prea-plinse revarsã în lucrãrile sale…

Ea picteazã cu o imensã bucurie, pecare þi-o transmite ºi þie, privitorului, cuceritde spectacolul doldora de viaþã, «jucat» înpânzele sale. Pictoriþa alege, cel mai ades,tonurile tomnatice, brunuri roºcate, ocruriaurii ºi cãrãmizii, astfel încât din tablourileei lumina vine parcã dinãuntru.”

Ilie Boca, pictor ºi Iulian Bucur, critic deartã, invitaþii care au prezentat-o pe artistãºi opera ei, au vorbit auditoriului desprepictura naivã, au arãtat care este loculimportant al Catincãi Popescu în acest gende artã ºi despre temele tablourilor sale.Felicitãrile celor prezenþi au fost comple-tate cu o diploma de excelenþã pentruîntreaga activitate din partea Bibliotecii ºi oaltã diplomã din partea Primãriei Bacãupentru servicii aduse comunitãþiibãcãuane.

ªi alte activitãþi au fost dedicateBacãului, o adevãratã vedetã a luniioctombrie: „Bacãul ºi scriitorii sãi”, oºezãtoare literarã în care ºi-au dat întâlnirescriitori consacraþi ºi tinere talente. Încadrul acesteia a fost prezentat ºi „Bacãulde… ieri” de scriitorul Eugen ªendrea,susþinut de expoziþia de documente dinFondul Documentar al Bibliotecii, cuacelaºi titlu. Am avut ocazia sã vedem„Bacãul de …azi” prin ochii unei fetiþe de 5ani, Ana Veronica Marcu - expoziþie defotografie.

Elevii din ºcolile bãcãuane s-au „luptat”pentru premii în diplome ºi cãrþi arãtând cãºtiu ce s-a întâmplat în Bacãu timp de 600de ani.

Multe expoziþii au fost dedicate eveni-mentului : „BACAU 600 - Bacãul evocatîn cãrþi, fotografii, ex-libris; date despreistoria municipiului Bacãu, documentevizuale” ºi „Personalitãþi bãcãuane înmuzicã ºi picturã”. Enumerarea celor maiimportante activitãþi - eveniment din cadrulsãrbãtorii BACÃU 600 ºi aprecierea celorprezenþi dovedeºte cã Biblioteca esteancoratã în realitatea contemporanã acomunitãþii bãcãuane, este un creator deevenimente, multe bucurându-se de„excelenþa calitãþii”.

Ana CHISCOP

BACÃU 600 ºi Biblioteca Judeþeanã„C. Sturdza”

• Carmen Poenaru

ateneu


Cu ceva timp în urmã,prezentam cu mare plãcere ocarte aparte. Nu era o reedi-tare, nu era vreun successtrãin, nici vreun bestsellerapãrut ºi deja epuizat pestenoapte. Dar era o lucrare pecare o aºteptasem cu multinteres, ce în prealabil îºigãsise deja o altfel de „cutie derezonanþã”, ºi anume paginilerevistei ieºene „Cronica”, acolounde, pentru mai multe„episoade”, fuseserã publicatecâteva fragmente – sintezã.Ulterior, va apãrea la EdituraCronica un prim volum dinceea ce avea sã se intituleze„Barocul. Artã ºi mentalitate înMoldova epocii lui VasileLupu”. Desigur, l-am citit penerãsuflate. Într-o scurtãparantezã îmi voi explica ºiinteresul. În anii studenþiei amfost atras de câteva cursuri ceau tratat diversitatea baroculuiîn literatura europeanã fiindpreocupat, alãturi de un grupde colegi, în special de inflexi-unile ce le-am putut descoperiîn operele literare ale unor scri-itori mai puþin ataºaþi acestuimod de a fi, alegerea fiindfãcutã la acea datã dupã criteriiîn principal subiective ce nu sevor justificate aici. Pe de altãparte, uºoara pedanterie a pro-fesorului de literaturã com-paratã, împletitã cu mici ezitãricând autoprovocate, cândieºite din grotescul situaþiilor„din salã”, m-au fãcut de-a lun-gul timpului, în mod ciudat, sãfiu mult mai interesat debarocul Þãrilor Române.Dincolo de puþinele lucrãri carefigureazã în orice bibliografiece se respectã, în ciuda unorevidenþe de-a dreptul fasci-nante, frizând paradoxul,despre arta Þãrilor Române nuam gãsit informaþii complete ºiîndeajuns de articulate.Tocmai de aceea, la momentulapariþiei volumului mai susamintit, am asimilat informaþiileaduse de universitarul ieºeanGheorghe Macarie, având dis-cernãmântul cã asist lacrearea unui nou mod de agândi. Ulterior, cu norocul celuimângâiat de voia cea bunã adestinului, l-am ºi întâlnit peautor care, spre surprindereamea, era plãmãdit din lutul bunal oamenilor îndrãgostiþi deceea ce fac. Uºor boem darfãrã a afiºa morga profesoruluiuniversitar la modã, având ovorbã caldã ce te invita laurmãrirea minuþioasã a ideilor,a început sã îmi explice câtevatuºe ale aºa-zisului proiect, cese lega de o altã accepþie a ter-menului baroc, cel puþin pentruspaþiul românesc al artelor.Deºi rândurile de faþã îmi suntprilejuite de necesitatea uneicronici, mã voi abate de la re-guli (cred ca s-a ºi putut obser-va acest lucru!) pentru a-midescoperi ºi curiozitatea nor-malã pe care am manifestat-oîn urma acestei întâlniri. Între-

bând (dupã cum îi ºaderomânului) în stânga ºi îndreapta, procedând mai puþinprofesionist, am aflat imediatde la mai mulþi ieºeni decunoºtinþele vaste ale profe-sorului dar ºi despre, mai va-loros poate, abilitãþile acestuiade a le pune în practicã - atâtîn sala de curs cât ºi în excur-sii pe care le organiza alãturide masteranzii domniei sale.ªi, întrucât nu-mi fu dat sã audºi lucruri potrivnice, eu m-amdeclarat pe de-a-ntregul intere-sat de ceea ce poartã semnã-tura Gheorghe Macarie. De alt-fel, mascând aceastã bucurie,ceva mai „tehnic” ºi mai rece,am încredinþat paginilorAteneului o recenzie la primulvolum al cãrþii despre baroc.

Iatã însã cã sfârºitul lui 2008vine cu multe surprize. Într-oordine mai mult sau mai puþinancoratã în ecuaþii personale,voi avea cel puþin trei cãrþi pecare le-am aºteptat: o antolo-gie Ovidiu Genaru (deºi încãneapãrutã), Marea istorie cri-ticã a lui Manolescu (vã rog sãîmi permiteþi un asemeneasupratitlu) ºi continuareafireascã a celor iniþiate deGheorghe Macarie. ªi astadeoarece cu puþin timp în urmãa apãrut, de aceastã datã laTehnopress, Iaºi, lucrareaaceluiaºi Gheorghe Macarie„Trãire ºi reprezentare.Barocul în artele vizuale aleMoldovei secolului al XVII-lea”.Având dimensiuni impresio-nante, nefiind o simplã conti-nuare a primei pãrþi ci pur ºisimplu constituind rescriereaîntregului volum de informaþii,cartea se autorecomandã cafiind cea mai fericitã lucrarededicatã barocului de facturãrãsãriteanã în timpul domnieilui Vasile Lupu. Teza ce sevrea a fi demonstratã esteaceea a unui baroc moldove-nesc autentic, în ciuda unorinfluenþe puternice, evidente,

ce s-au manifestat atât dinsprepartea occidentalã, cât ºi din-spre teritoriile estice. În centrultuturor se aflã figura atot-stãpânitoare a lui Vasile Lupu,cel care este considerat pebunã dreptate un conducãtorce a înþeles forþa artelor ºinecesitatea schimbãrii unormentalitãþi dar care, pe de altãparte, s-a dovedit a fi unnefericit strateg militar. Dinpricina acestui neajuns,barocul ce s-a cristalizat înaceastã perioadã ºi-a gãsit ºipropria „decadenþã”, nemaifi-ind susþinut cu un succesasemãnãtor ºi de cei ce auurmat lui Vasile Lupu. Treptat,Þara Româneascã va fi ceacare va continua sã împrumuteiar mai apoi sã topeascã pen-tru a construi în mod propriulucruri ce þin de o materialitatea barocului.

Demnã de toatã încrederea,oferind informaþia aproape înmanierã exhaustivã, darevitând manierismul, cartea sebucurã ºi de girul academicia-nului Rãzvan Theodorescu:„Am avut bucuria sã constat cãaceste preocupãri pentrucunoaºterea unui baroc «pro-tonaþional» - cum este el denu-mit în istoriografie – în modspecial în ceea a speciei salemoldave, sunt luminosîntreþinute, în ultima vreme, decãrturarul ieºean GheorgheMacarie. Aº adãuga cã judeca-ta mea pozitivã asupra-i s-acristalizat mai ales când i-amcunoscut exemplara analizã pecare a fãcut-o acelei para-digme a barocului din epocavasilianã care este bisericafostei mânãstiri Trei Ierarhi dincapitala Moldovei”.

Salutul lui RãzvanTheodorescu vizeazã atâtpasiunea demonstratã de cãr-turar de-a lungul unei perioadeconsiderabile de timp, cât ºiºtiinþa aºezãrii în context aaspectelor descoperite.

Revenind propriu-zis lacuprinsul cãrþii, în ciudasubiectului ales, observãm cãstructura este una simplã,determinatã de logica unui dis-curs de tip argumentativ.Astfel, pentru a-ºi pre-motivacititorul, Gheorghe Macariegãseºte necesar, delocdeplasat, sã stabileascã„Preliminariile la baroc”.Aceastã primã parte esteurmatã imediat de „Un posibilbaroc românesc al artelorvizuale”. Aici, datoritã multi-plelor exemple, cât ºi moduluicalculat de a le utiliza, i-aº

reproºa autorului cuvântul„posibil”. Aºa cum am lãsat sãse înþeleagã, unghiul din careeste privitã epoca lui VasileLupu conþine suficiente motivede a reitera certitudinea unuimod de a crea diferit, într-unspirit ce combinã în spiritulbaroc elemente autohtonizate.Apoi, pe rând, întrã în scenã„Arhitectura”, „Sculptura deco-rativã în piatrã”, „Simboluri ºinumere”, „Pictura”, „Grafica decarte”, „Orfevrãria”, „Broderiareligioasã”. În faþa concluziiloreste aºezat capitolul ce sta-bileºte cu acurateþeasemãnãri, posibilitãþi de difer-enþiere dar ºi puncte de tan-genþã între Orient ºi Occident.Cartea este întregitã ºi printr-obibliografie ce poate oricând sãreconstituie punct de plecarepentru domeniul barocului, deilustraþii aferente fiecãreimodalitãþi de a crea, cât ºi deconcluzii redactate atât înenglezã, cât ºi francezã.

Capitolul „Un posibil barocromânesc al artelor vizuale”este cel care practic deschideorizonturile cercetãrii. Jalo-nând printre prejudecãþileformelor consacrate pe planeuropean, depãºind cliºeemanieriste, Gheorghe Macariese îndreaptã cãtre delimitareaunui autentic baroc românesc,având drept exemple TreiIerarhi ºi Golia. În fapt, primaperioadã a barocului românescar fi desemnatã de începutuldomniei lui Ieremia Movilã(1595). De altfel, „Trei Ierarhieste o prima capodoperã inte-gralã a barocului românesc,înþelegând prin aceastã nuarhitectura edificiului, înda-toratã configuraþiei autohtonetradiþionale, cât decorul exteri-or ºi interior al acesteia, sculp-tura decorativã exterioarã ºiinterioarã în piatrã ºi marmorã,sculptura în lemn a mobilieru-lui, mãiestria aparte a broderi-ilor ºi orfevrãriei religioase”. În

subcapitolul „Materie ºi spirit” efoarte bine prinsã modalitateaartelor de a tranzita dinspreclasic ca marcã a domnuluiªtefan cãtre Golia lui VasileLupu. Apoi sunt inventariate cuacribie sursele unor materialedintre cele mai fine, ce segãseau ori la un capãt, ori laaltul al lumii. Astfel, India,Polonia, Turcia, Germania,pãrþi ale actualului teritoriuucrainean ori Rusia, þinuturicaucaziene, Armenia, toatesunt deopotrivã posibile punctede plecare pentru artificiali-tatea unei lumi eclatante.

Mai multe aspecte se întâl-nesc în armonii uºor bizare:tactilul, dimensiunea, decorulcu ale sale ornamente, fastulsunt ingredientele unui specta-col grandios ce neapãrat tre-buie sã producã uimire (merav-iglia). Unul dintre meritele denecontestat este pentru autoracela de a fi surprins impor-tanþa miºcãrii în cadrul maimultor arte. Revenind la arhi-tecturã, se constatã cã VasileLupu continuã în bisericile maimodeste linia enunþatã deMiron Vodã Barnovschi. O cer-titudine este aceea cã nu oricebisericã ctitoritã în timpul luiVasile Lupu este o Golia darîmpreunã vor propune o seriede trãsãturi comune. Cele maiimportante aspecte se leagãde planimetria edificiilor eclezi-astice, mai ales de o unificarevãditã a spaþiului liturgic prineliminarea peretelui dintrenaos ºi pronaos. Un alt ele-ment de o importanþã aparteeste fortificarea acestor edificii.Capitolul fascinant este celdedicat sculpturii decorative înpiatrã. O întreagã semioticã adantelãriei este rostuitã în ter-minologie de specialitate darprezentatã cu rãbdarea unuiprofesor ce îºi cunoaºte misia.Deºi capitolul dedicat picturiieste uºor evaziv, nu din pricinaautorului ci a restaurãrilorneprofesionist întreprinse,totuºi sunt teoretizate mutaþiiinteresante care includdescoperirea omului, în sensulîn care acesta iese din catego-rialul hãrãzit de vechea picturãbizantinã, cãpãtând astfelcorp, implicit o valoare proprie(a se vedea mãcar portretulvotiv al zugravului IosifPospeev). Deºi mai scurte,excelente capitolele despregrafica de carte (cu accente pemunca lui Varlaam), despreorfevrãrie (figura principalã –cãdelniþa cu turn gotic) oridespre broderia religioasã,acolo unde, „din simbolic –monumentalã, prin viziuneasubiectelor ºi personajelordivine, broderia devine fastuos-decorativã; fiorului sacru i sevor substitui, prioritar, rezo-nanþele laice”. O carte ce nevorbeºte despre o capitalãcomplexã cu un imaginaraparte. O capitalã a artelor.

Marius MANTA

Noi interpretãri

Barocul în Moldova

istorie


Vasile Pârvan care „a contribuitprin energia sa, la accelerareaumanitãþii”, cum spunea istoriculamerican Gorham P. Stevens;savantul cunoscut îndeosebi pen-tru activitatea sa ºtiinþificã ºi cul-turalã, pentru munca sa, de odãruire exemplarã, la catedra uni-versitarã, pe ºantierele arheolo-gice, la Muzeul Naþional deAntichitãþi ºi la AcademiaRomânã, având drept obiectiv for-marea unei „cohorte” de arheologide nivel european ºi în final dreptrezultat crearea ªcolii moderne dearheologie în þara noastrã, nuaparþine modelului de savantretras în „turnul de fildeº” al pre-ocupãrilor sale profesional-ºtiinþi-fice, ci acelei categorii de oamenirari care nu rãmân în afara tumul-tului vieþii cotidiene, al pre-ocupãrilor majore ale vremurilor încare au trãit. În cazul de faþã avemîn vedere un aspect important alactivitãþii savantului, acela privindimplicarea sa directã în realizareaºi consolidarea Marii Uniri din1918. Dupã cum s-a observat, decãtre distinsul istoric Al. Zub,excelentul exeget al vieþii ºi opereilui V. Pârvan, lupta pentrurealizarea deplinei unitãþinaþionale mergea mânã în mânã,în concepþia marelui gânditor, cuacþiunea de regenerare ºi moder-nizare a întregii societãþi româ-neºti, pentru care el a propusmereu soluþii, fiind obsedat de ideireformiste, încã din 1905, când aintrat în arena vieþii publice, pânãla sfârºitul sãu neaºteptat produsla 26 iunie 1927.

Timp de peste douã decenii V.Pârvan pe lângã munca sa îndomeniul istoriei ºi arheologiei afost preocupat îndeaproape deprezentul ºi viitorul naþiuniiromâne, din acest punct de vedereînrudindu-se cu N. Bãlcescu ºi M.Eminescu, cum remarca Al. Zub.

Încã din 1905, pe vremea studi-ilor în Germania, V. Pârvan seangajeazã hotãrât în lupta politicãpentru împlinirea idealului naþio-nal. Reamintim, în acest sens,cunoscuta scrisoare trimisã lui N.Iorga la 30 noiembrie 1905, încare îl anunþa pe iubitul sãu mag-istru despre hotãrârea luatã de ase angaja în lupta pentruîmplinirea ideilor mari ºi bune,comunicându-i „cã încã un soldatal cauzei celei drepte vã va fi tot-deauna la îndemânã”.

Un exemplu al interesului ma-nifestat de V. Pârvan, faþã de ide-alul unitãþii naþionale, din epocastudiilor în Germania, este confe-rinþa despre Unire þinutã laSocietatea Academicã Românãdin Berlin, din ziua de 24 ianuarie1906. În expunerea fãcutã petema Unirii, V. Pârvan invoca„blãstãmul dezunirii” care a apãsat„veac dupã veac asupra neamuluinostru” ºi considera cã pentru a nupieri ca popor trebuie „sã nearuncãm deci în luptã. Sã dãmajutor celor ce se bat pentru cauzacea dreaptã”, care nu este decâtuna: „ridicarea poporului nostru lanivelul culturii apusene, pe bazenaþionale. Singura scãpare anoastrã e idealul naþional”conchidea viitorul savant.

Om de acþiune, adept al lucruluibine fãcut, potrivnic manifestãrilor„festiviste”, întâlnite ºi în aceavreme precum ºi azi, V. Pârvansublinia în 1906, cã „serbarea

Unirii de la ’59 trebuie fãcutã prinfapte, prin unirea – în sfârºit atuturor forþelor naþionale, iar nuprin fraze seci ºi apelãri la gloriastrãmoºilor”. Ultima parte a obser-vaþiei lui V. Pârvan este valabilã ºiazi, când sãrbãtorim 90 de ani dela Marea Unire din 1918. ªi acumar fi fost mai important sãomagiem generaþia Marii Uniri nudoar prin evocarea meritelor lor,fapt fireºte necesar, important darnu suficient, ci ºi prin relevarea aceea ce am fãcut noi, generaþia deazi pentru a consolida opera înain-taºilor, mai ales dupã 1989.

Îndemnul ºi exemplul personalal lui V. Pârvan rãmân de mareactualitate. „Aºadar, muncã sin-cerã, dezinteresatã ºi cinstitã afiecãruie în parte în ramura sa deactivitate; subordonarea interesu-lui personal intereselor naþionale;purificarea opiniei publice prinboicotarea manifestãrilor de viaþãpublicã amoralã ori imoralã, extir-parea prin cele mai drasticemijloace a favoritismului ºi politi-cianismului, iarãºi, din toatedomeniile vieþii noastre publice;încurajarea ºi susþinerea din toateputerile ºi cu toatã inima a oame-nilor mai bine înzestraþi de firedecât noi ºi cari luptã pentru cauzacea bunã ºi dreaptã... ridicareacãtre o stare materialã mai bunãetc.” În cele câteva fraze citateeste, în fapt, formulat, de cãtretânãrul V. Pârvan, un adevãratprogram regenerator, importantpentru acele vremuri dar foartepotrivit ºi pentru zilele noastre.

Fãrã îndoialã pregãtirea istoricãdeosebitã, contactul cu marii men-tori, între care N. Iorga, îi fortificalui V. Pârvan orientarea militantãpusã în slujba idealului naþional.„Conºtiinþa naþionalã unitarã aneamului nostru – steaua dupãcare vâslim pe marea înfuriatã aexistenþei noastre ca popordeosebit – spunea V. Pârvan, s-aivit în ziua când cronicarii au scriscã ne tragem de la Râm ºi toþi deun neam suntem”.

În aprilie 1906, V. Pârvan îicerea lui N. Iorga lãmuriri despre„Frãþia bunilor români...”, încre-dinþându-l din nou, pe fostul ma-gistru, cã va gãsi în el, mereu „unsoldat al cauzei naþionale”.

În februarie 1913, V. Pârvan,împreunã cu V. Arion ºi G.Bogdan-Duicã, scoate revistaRomânismul, publicaþie menitã sãorienteze opinia publicã sprerealizarea deplinei unitãþi na-þionale. În consens cu N. Iorga,atent la evenimentele din 1913 ceaveau loc în sud-estul european,V. Pârvan întrezãrea ºansa rea-lizãrii idealului naþional.

Deºi militant consecvent pentrucauza unitãþii naþionale, fiind ºi unmembru activ al ligii Culturale, laînceputul rãzboiului pentru reîntre-girea naþionalã, V. Pârvan a trãit omare dezamãgire. Cu toate cãsemnase, alãturi de alþi profesori,memoriul intitulat Acþiunea univer-sitarã în chestia naþionalã, princare se cerea „intrarea Românieiîn acþiune...”, unii adversari l-au

atacat, considerându-l „duºman alaspiraþiilor noastre naþionale”,cerând într-un spirit iacobin „capullui Pârvan”, iar Liga Culturalã s-agrãbit sã-l excludã din rândurilesale la 7 decembrie 1914, ºi toateacestea doar pentru faptul cã V.Pârvan, spirit lucid, era împotrivaunei acþiuni pripite, fãrã otemeinicã pregãtire prealabilã,care evident s-ar fi întors împotrivaintereselor noastre, cum s-a ºiîntâmplat de-altfel, în anumitemomente ale rãzboiului. V. Pârvana rãspuns gravelor acuze,nedrepte ºi pãtimaºe, într-un textmemorabil, în care îºi expuneaadevãratul sãu crez naþional, pecare l-a slujit cu o tenacitate exem-plarã pânã la sfârºitul vieþii.Profund marcat de cumplita tra-gedie a pierderii soþiei ºi copilului,la naºtere, în timpul refugiului laOdesa în 1917, V. Pârvan a gãsitresursele necesare pentru a-ºimobiliza puþinele energii de caremai dispunea, pentru realizareaidealului unitãþii naþionale, obiectivcrucial al întregii naþiuni în aceiani. Într-o scrisoare cãtre SextilPuºcariu, din 23 noiembrie 1918,spunea cã „faþã de naþie mã simtdator cu tot ce mi-a mai rãmas.Altã iubire ºi alt gând nu am”.

Din dorinþa de a se implica con-cret în opera de regenerarenaþionalã, la sfârºitul PrimuluiRãzboi Mondial, în vremearefugiului de la Iaºi, V. Pârvan s-aalãturat lui D. Gusti, VirgilMadgearu ºi celorlalþi ce au iniþiatmiºcarea de reformã, din care s-anãscut Asociaþia pentru studiul ºireforma socialã, înfiinþatã la Iaºi înaprilie 1918, asociaþie care a con-stituit nucleul viitorului InstitutSocial Român, înfiinþat laBucureºti în 1919.

Dupã realizarea idealuluinaþional, prin actul de la 1Decembrie 1918, V. Pârvan eraconvins cã trãinicia Românieiîntregite, sub sceptrul luiFerdinand I Întregitorul, impunea,ca o condiþie sine qua non, con-solidarea mãreþei înfãptuiri, ºiaceasta se putea face, în primulrând, prin opera de spiritualizare avieþii marelui organism naþional. Înacest sens, ºtim cã marele savantV. Pârvan a propus un amplu pro-gram de renovare spiritualã, deregenerare moralã naþionalã,având ca primã condiþie o ºcoalãde tip nou, strâns determinatã de„realitatea etno-psihologicã asufletului nostru naþional”.

Pentru consolidarea opereiînfãptuite în 1918, V. Pârvan eraconvins de nevoia luminãrii sis-tematice a poporului, de formareaunei conºtiinþe civice extinsã înmasele largi ºi la scara Românieiîntregite. În concepþia lui V.Pârvan nevoia de ºcoalã, deînvãþãturã, erau vitale pentrupropãºirea neamului. Aºa seexplicã energia ºi devotamentulexemplar puse în slujba orga-nizãrii vieþii academice ºi univer-sitare româneºti din Cluj. V.Pârvan a avut un rol important înorganizarea Universitãþii Daciei

Superioare „Ferdinand I” din Clujºi îndeosebi a Facultãþii de Litereºi Filosofie, care cuprindea ºiSecþia de istorie. V. Pârvan a fostcel care, la 10 octombrie 1919 apropus schema de organizare aSecþiei de Istorie, cuprinzând nouãcatedre (Istorie anticã, Arheologie-Epigrafie, Istoria universalã medie,modernã ºi contemporanã; Istoriaveche a românilor, Istoria nouã aromânilor, Bizantinologia, Istoriapopoarelor sud-est europene,Istoria generalã a artelor ºiEtnografia ºi Folclorul). Tot lui V.Pârvan i se datoreazã ideea înfi-inþãrii ºi unor institute de cercetarela Cluj, complementare catedreide istorie, precum Institutul deStudii Clasice, Institutul de istorienaþionalã, Institutul de istorie uni-versalã, precum ºi a Muzeuluiarheologic (azi importantul MuzeuNaþional de Istorie aTransilvaniei).

V. Pârvan s-a preocupat directde întemeierea la Cluj ºi a uneiºcoli de arheologie ºi istorieanticã. În primul an de funcþionarea Universitãþii clujene a þinut cursulde istorie anticã, activitatea ce ofãcea în paralel cu predareacursului sãu la Universitatea dinBucureºti, cãlãtorind sãptãmânaldin capitala þãrii la Cluj. A stãruitca doi dintre cei mai de seamãcolaboratori ai sãi de la Bucureºti,arheologul D. M. Teodorescu(care va prelua, la propunerea luiPârvan, ºi conducerea cercetãrilorla cetãþile dacice din „MunþiiOrãºtiei”) ºi specialistul în istorieanticã Emil Panaitescu, sã fietransferaþi definitiv la Cluj.

Este important sã evidenþiemcã V. Pârvan, vedea nevoia cadintr-un început noua Universitatea Daciei Superioare sã fie inte-gratã spiritului modern european.În propunerile sale publiceadresate Marelui Sfat Naþional alromânilor din Ardeal, Banat ºiÞara Ungureascã, V. Pârvanspunea cã: „noua universitate nutrebuie sã imite cele douã univer-sitãþi din vechiul regat, ci sã seinspire de la tipurile cele mai înain-tate de universitãþi europene ºiamericane, ar trebui sã-ºirecruteze personalul pe baza unorprincipii superior ºtiinþifice ºietice...”.

Eforturile depuse de V. Pârvanîn vederea consolidãrii Marii Uniri,ºi prin promovarea învãþãmântuluisuperior academic românesc laCluj au fost unanim recunoscute ºiapreciate. Dovadã este ºi faptul cãlui i s-a încredinþat onoarea de aþine, în data de 2 noiembrie 1919,lecþia inauguralã la deschidereacursurilor Universitãþii DacieiSuperioare, lecþie memorabilã ºisemnificativ intitulatã Datoria vieþiinoastre.

ªi în anii urmãtori, pânã lasfârºitul prematur al vieþii savantu-lui în 1927, V. Pârvan s-a interesatde bunul mers al vieþii universitareºi academice clujene, realizândacest obiectiv ºi din perspectivarosturilor sale în AcademiaRomânã, de membru titular ºi mai

apoi ºi Secretar General alAcademiei Române.

Tot din perspectivarecunoaºterii rolului sãu înrealizarea ºi consolidarea MariiUniri, V. Pârvan a fost propus în1919 pentru a fi liderul unei for-maþiuni politice importante înepocã, cum era Partidul Þãrãnescdar i s-a propus în acelaºi an sãaccepte primatul României cu per-spectiva de a deveni primul patri-arh al României Mari. Dincolo deaceste propuneri, tentante pentrumulþi, V. Pârvan a continuat sãrãmânã în slujba profesiei sale, înslujba celor mulþi, în fapt în slujbanaþiunii. „Cântecul meu a fostcântarea celor mulþi, cari privescînainte, va fi un cântec de biruinþãal celor rãmaºi, în onoarea celorce au murit”.

Pentru a veni la vremurile,tendinþele ºi cerinþele de azi, sãevidenþiem faptul cã V. Pârvan segândea ºi la minoritari, spunândcã aceºtia trebuiau sã se simtã înnoul cadru statal, pentru a fi mulþu-miþi, mai bine ca înainte. În Cãrþipentru minoritari, V. Pârvan vor-bea de „grija pentru cultivareaminoritãþilor, de nevoia de a lefacilita cunoaºterea culturiiromâneºti, dar ºi de a face posibilca majoritarii þãrii sã cunoascãcreaþia culturalã a minoritãþilor”(s.n. I.M.).

Preocupat, cum era ºi firesc, deproblemele prezentului ºi viitoru-lui, marele pedagog al naþiuniicum era denumit deseori, la felcum era numit ºi N. Iorga, nu uitade îndatorirea de a omagia pe ceicare, generaþie dupã generaþie, auavut drept crez realizarea idealuluiunitãþii naþional-statale, pe ceicare au înfãptuit România mo-dernã ºi nu în ultimul rând MareaUnire din 1918. În acest sens, evi-denþiem cã V. Pârvan a fost sufle-tul unui Comitet ce acþiona subegida Academiei Române avândca obiectiv realizarea unui monu-ment comemorativ al Unirii tuturorromânilor, în capitala þãrii. Acestmonument, în concepþia lui V.Pârvan, trebuia „sã redea ideeaunirii, stãruirii continue a naþiunii ºia biruinþei”. Iatã un obiectiv pecare diriguitorii noºtri de azi ar tre-bui sã-l reconsidere ºi realizeze,pentru a omagia prin ceva concret,frumos ºi emoþionant, înaintaºii.

Acum la 90 de ani de la MareaUnire, putem spune cã înmulþimea celor care ºi-au închinatviaþa acestui ideal, unul din mariicãuzaºi a fost ºi savantul-pedagogal neamului, V. Pârvan, care avãzut lumina zilei cu 126 de ani înurmã, într-un sãtuc de pe plaiurilejudeþului Bacãu, judeþ situat, parcãsimbolic, în inima „blândei ºimelancolicei Moldove”.

Pentru a omagia pe toþi înain-taºii noºtri, pe fãuritorii Marii Uniridin 1918, considerãm cele maipotrivite cuvinte sunt tot ale lui V.Pârvan, rostite în 26 septembrie1919, din care reþinem: „Oameniinoui, înflorind în marea luminã avieþii, se pleacã cu reculegere sprepãmântul unde dorm oameniivechi, din tãria cãrora au crescutei, oamenii noui, ca florile nouã dinpulberea florilor vechi”.

Ioan MITREA

V. Pârvan – cãuzaº al realizãriiºi consolidãrii Marii Uniri

„Este imposibil de definit un artist sauopera unui artist“, aserta G. Ibrãileanu îneseul Creaþie ºi analizã, ºi câþi dintre critici arrecunoaºte acest lucru? – se întreabãAntonio Patraº, autorul volumului „Ibrãileanu.Cãtre o teorie personalitãþii. Eseu despre li-teratura criticilor (I)“ (Ed. „CarteaRomâneascã“, 2007). Iar rãspunsul ºi-l dãundeva tranºant: „S-o recunoaºtem odatã:criticul literar nu are personalitate. Ei, ºi? Nu-i singura fiinþã în asemenea situaþie. Dacãtotuºi constatarea aceasta nu-l consoleazã,ar putea gãsi singur soluþia salvatoare. Cum?Simplu. Devenind un altfel de cititor. Sau, dece nu?, omul unei singure cãrþi“ (p. 231). Aºacum a fost împãtimitul cititor G. Ibrãileanu,autor ºi al Adelei.

Cartea lui Antonio Patraº, „Ibrãileanu.Cãtre o teorie personalitãþii. Eseu despre lite-ratura criticilor“, se constituie în primul volumdin cele câteva (nu ºtim câte vor fi la numãr,însã cred cã E. Lovinescu ºi G. Cãlinescu sevor bucura de analize în volume separate)dedicate de universitarul ieºean operei deficþiune a celor mai importanþi critici ai noºtri.În acest scop, eseistul se va opri – aºa cumprocedeazã ºi în primul volum – asupraaspectelor edificatoare din celelalte secþiuniale operei criticilor respectivi, folosindu-se, înfuncþie de necesitãþi, ºi de paginile confesiveori polemice, de mãrturiile ºi memoriiledemne de încredere, precum ºi de lucrãrilecu caracter monografic, de biografiile ºi studi-ile pe aceleaºi teme ori de alte „suporturi“informative considerate a fi trebuitoare.

Antonio Patraº îºi propune sã evidenþiezefaptul cã literatura marilor critici nu poate fianalizatã în sine, fãrã a avea în vedereconexiunile cu celelalte compartimente aleoperei, precum ºi personalitatea în ansamblua autorului respectiv. Totodatã vrea sãdemonteze prejudecata potrivit cãreia întreopera criticã ºi cea de ficþiune a unuia ºiaceluiaºi scriitor nu ar exista niciun fel deafinitãþi ºi se întreabã, pe bunã dreptate, cumse face cã tocmai criticul cel mai puþin „artist“ºi mai doctrinar dintre toþi, autorul Adelei, aputut fi ºi cel mai rafinat scriitor dintre critici:„Pornind de la asemenea nedumeriri ºi de lamulte altele încã, volumul de faþã îºi propunesã evidenþieze cã literatura scrisã de critici nupoate fi judecatã în sine, fãrã a avea învedere relaþiile care o leagã ombilical deopera autorului ºi de personalitatea sa.Textele acestea cu statut secundar dobân-desc o însemnãtate ce depãºeºte orizontulîngust al valorii estetice. Eºecurile literare ale

unui critic cu personalitate intereseazã infinitmai mult decât succesul unui autor mãrunt. ªitextele ratate, poate chiar în mai maremãsurã decât celelalte, dezvãluie adesealucruri nebãnuite despre omul din spateleoperei, cu temperamentul ºi gusturile, cudezamãgirile ºi dorinþele sale secrete. Dareºecul nu e o regulã. „Adela“ ºi „Bietul Ionide“o demonstreazã suficient. Nu vom ºti însãniciodatã de ce unii critici izbutesc sã scrieliteraturã de valoare, pe când alþii nu“ (p. 12).

Discursul critic este axat asupra celor maisemnificative reuºite literare: foarte puþinanalizatele pânã acum aforisme din „Privindviaþa“ ºi mult analizatul roman „Adela“.Fragmentele rãmase în manuscrise sau risi-pite prin reviste vor fi aduse în discuþie numaiîn mãsura în care pot clarifica demersul. Nusunt trecute cu vederea, de asemenea,crochiurile, proiectele neduse pânã la capãt,însã interesante prin nebulozitatea ideaticãpe care o degajã. Chiar dacã nu se ignorãpactul autobiografic, aspectul subiectiv alexistenþei autorului ºi identitatea proiectivã înimaginar nu intrã în discuþie. Presupusaexperienþã personalã, transfiguratã în Adela,se repercuteazã ºi în expresia lapidarabstractã a cugetãrilor din „Privind viaþa“,care deþin douã nuclee tematice înrudite:femeia ºi, implicit, iubirea.

„Adela“ i se pare lui Antonio Patraº a fi,mai mult decât scriere spontanã a unui tem-perament ardent, un roman cu mizã teoretic-demonstrativã, un fel de prelungire ficþionalãa aforismelor din „Privind viaþa“ ºi a reflecþiilordespre roman din amplul eseu „Creaþie ºianalizã“. Dar nici sursele autobiografice nupot fi omise, deºi în cazul lui G. Ibrãileanu,persoanã/personalitate care avea un ade-vãrat cult al discreþiei, creaþia ne spune, dinfericire, mai multe decât sursele biografice.Autorul se apleacã asupra singurului textautobiografic, de psihologie retrospectivã,„Amintiri din copilãrie ºi adolescenþã“ (apãrut

în imediata postumitate), datoritã mefienþeifaþã de mãrturiile contemporanilor: „Bineîn-þeles, criticului nu-i place sã vorbeascãdespre sine. Ei ºi? Nu-i nimic. S-au gãsit alþiis-o facã! Câteva lucruri semnificative aflãm încorespondenþa sa, altfel nu prea bogatã. Câtpriveºte relatãrile postume ale celor care l-aucunoscut, ele nu trebuie luate foarte în serios.În majoritate, nu sunt mãrturii credibile. [...]Nimic nou, în afara unei cantitãþi uriaºe deamãnunte, relevante mai mult pentru psiholo-gia ºi inteligenþa martorilor. „ (p. 25)

Preluând de la John Stuart Mill definiþiaartei ca „expresie solilocã a sentimentelor ºiconcepþiilor prin imagini“, G. Ibrãileanu for-muleazã ºi o teorie asupra personalitãþii, careeste conþinutã în structura eºafodajului sãucritic (este o personalitate doar criticul careposedã „acea însuºire de a se transpune întot felul de suflete“) ºi a întregii opere – teoriecare justificã demersul cãrþii de faþã. PentruG. Ibrãileanu, artistul întruchipeazã atât ooglindã în care se reflectã realitatea, cât ºi opersonalitate a cãrei expresie este trãdatã de„tendinþã“, adicã de „arta cu talent“. Prinurmare, orice operã – substitut al vieþii iar nusimplã imitaþie a ei – exprimã în fapt persona-litatea scriitorului (supusã „selecþiei perma-nente“), concepþia sa. Astfel, creaþia nu poatefi decât „realistã“, „realismul“ fiind considerato formã vitalã de „energetism“ sui generis iarnu curentul literar ca atare, circumscrisistoric.

„Adela“ nu este doar un metaroman,experiment ludic-intertextual, parafrazã inge-nioasã pe marginea literaturii sentimentale,ci, înainte de toate, un roman psihologic încare este preponderentã experienþa perso-nalã/pasionalã a autorului („Oricum, indiferentde gargara criticiilor lipsiþi de personalitate,femeia tot o enigmã rãmâne. E drept, nuchiar pentru oricine“ – p. 231). Antonio Patraºeste interesat de proiectul de lecturã pe mar-

ginea cãrþilor din „biblioteca estivalã“ a luiEmil Codrescu, de felul în care acesta leciteºte, care îi sunt reveriile pe marginea lorºi considerã „Adela“ un roman al lecturii, alnostalgiei dupã paradisul pierdut al lecturii,mai ales cã iubirea tot un fel de „lecturã“ esteaici – o citire îndrãgostitã a celuilalt, cu EmilCodrescu în ipostaza de om al unei singure„cãrþi“. Din pãcate, pentru ea în primul rând –sugereazã G. Ibrãileanu ºi ne atenþioneazã ºieseistul, Adela nu are timp sã se bucuresimultan de privilegiul re-lecturii ºi al iubiriitrãite ca formã de contemplaþie superioarã ºiaºa se explicã de ce ajunge devoratoare tem-peramentalã de cãrþi.

În observaþiile privind reprezentarea artis-ticã a tipurilor de femei sau bãrbaþi, G.Ibrãileanu schiþeazã ºi o teorie a lecturii, careva sta la baza construcþiei sale romaneºti,eseul „Creaþie ºi analizã“ fiind, cu adevãratconsiderat aici, „laboratorul“ Adelei. Niciefeminarea bãrbatului, nici masculinizareafemeii care – pentru unii critici – ar lua mereuiniþiativa amoroasã sortitã eºecului, ci maidegrabã jocul cu reguli fireºti ce existã întrecele douã sexe întreþine cursul naraþiunii.Raportul variazã de la caz la caz, fãrã a încli-na balanþa definitiv în favoarea unuia sau aceluilalt. Iar Antonio Patraº ne convinge cusubtilitate cã jocul erotic este acceptat ºiîntreþinut de ambii parteneri ºi se sfârºeºte înmomentul când intenþiile lor încep sã sedevoaleze prin necesitatea destãinuirii.

Spre finalul reuºitului sãu eseu, autorul sedestãinuie ºi el: „Dupã cum am tot repetat,între iubire ºi lecturã existã tainice ºi primej-dioase legãturi, pe care Ibrãileanu însuºi le-adeconspirat, în treacãt. Ignorate mult timp,ele au fost pânã la urmã descoperite cuentuziasm de câþiva exegeþi cu minte ascuþitãºi culturã temeinicã. Nimeni nu a ajuns,totuºi, la fundul sacului. Ingenioasele decrip-tãri nu au elucidat problema. Constatareaaceasta încurajatoare nu ne face, totuºi, preatemerari. Nereuºind niciodatã sã descifrãmvreo enigmã, lãsãm dificila misiune în seamaaltora, mai vârstnici, mulþumindu-ne sã sem-nalãm doar câteva detalii.“ (p. 223). Tânãruleseist Antonio Patraº este de pãrere cã uncritic nu mai poate fi astãzi un cititor naiv,care idealizeazã asemenea oricãrui îndrã-gostit. ªi totuºi, a preferat lectura îndrãgos-titã, cu încredinþarea cã „Adela“ rãmâne ocarte de re-citit, de supus reflecþiei. Le coeura des raisons que la raison ne connaît pas.

comentarii


Searã spaniolã de o rarã frumuseþe pe scena Ateneu-ului bãcãuan, susþinutã de soprana Mirela Zafiri,acompaniatã de pianista Anna Ferrer.

Protagonistele au ales un program deosebit deCântece spaniole ºi zarzuele, ºi publicul le-a rãsfãþatfãrã mãsurã pentru acest minunat dar muzical.

Prezentã fie în concerte cu orchestra Filarmonicii« Mihail Jora », fie în recitaluri, de fiecare datã MirelaZafiri, discipolã a profesoarei Georgeta Stoleriu – impre-sioneazã prin vocea sa, profesionalismul cu care abor-deazã orice repertoriu, de lied, vocal – simfonic, jazz ºiprin plãcerea necondiþionatã de a comunica prin muzicã.Apreciatã în þarã, Italia, Spania, Grecia, laureatã a unorfestivaluri naþionale ºi internaþionale de prestigiu, doctorîn muzicã, ea realizeazã înregistrãri, fiind totodatã,solistã a Operei braºovene.

În recitalul din care nu au lipsit Canciones negras deXavier Montsalvatge, ciclul de lieduri Poema en formade canciones de Joaquin Turina, Mirela Zafiri s-a între-cut în a cuceri publicul prin expresivitatea interpretãrii ºinemãsuratã graþie.

Partenera sa, pianista Anna Ferrer, nãscutã înGirona, într-o familie la a cincea generaþie de muzicieni,a studiat în oraºul natal, apoi la Barcelona. S-a per-fecþionat cu mari maeºtri, printre care ºi celebrul PaulBadura – Skoda. A cântat cu importanþi soliºti ai momen-tului în recitaluri ºi a susþinut concerte în Spania, Rusia,Turcia, Italia, Franþa, Elveþia, Belgia, Germania, Austria,Polonia, Portugalia, Luxemburg. Este elogiatã de presade specialitate pentru interpretãrile sale mozartiene ºi

cunoscutã ca director al Festivalului Internaþional deMuzicã l’Escala – Empúries, dar ºi ca organizatoare laPrimavera Lirica ºi Cambra de Música, la Girona.

Un tandem foarte reuºit, solistele ascultându-se ºisincronizându-ºi discursul cu foarte mare subtilitate ºifineþe. De remarcat performanþa pe care au realizat-oMirela Zafiri ºi Anna Ferrer în interpretarea mãiestritãdin Tonadillas în stil antic de Enric Granados, pe versuride Fernando Periquet, Lope de Vega ºi Granados.

A urmat o electrizantã searã de concert în caremaestrul Ovidiu Bãlan a acompaniat-o pe IlincaDumitrescu în paginile Concertului pentru pian ºiorchestrã de Edvard Grieg. Pianista Ilinca Dumitrescudiscipola celebrilor Stanislav Neuhaus ºi Iakov Flier laConservatorul Ceaikovski din Moscova, a CelleiDelavrancea ºi a lui Mihail Jora, nu are nevoie deprezentãri. Concerteazã pe marile scene ale lumii, aleþãrii, este membru ºi preºedinte al unor importante soci-etãþi muzicale, înregistreazã, este premiatã, realizeazãemisiuni de culturã la TVRM, este doctor în muzicã ºimai presus de orice, cântã nespus de frumos.

Ovidiu Bãlan a început simfonicul cu o lucrare înprimã audiþie, Suita Fusion a binecunoscutului compozi-tor, chitarist, vocalist Ilie Vorvoreanu – regizor muzical laTVR, talentat muzician, autor, ne aducem bine aminte aunor ºlagãre precum : « Floare de-aº fi », « Dorule », ori« Noapte de dor », de-ar fi sã rememorãm doar câtevaºi a încheiat cu una dintre capodoperele muzicii dintot-deauna : Simfonia « Jupiter » de Mozart.

Ozana KALMUSKI – ZAREA

Searãã spaniolãã

Vasile SPIRIDON

Un critic ºi maimulþi scriitori

• Bianca Rotaru - Sãrut

comentarii


Orice ºcolar ºtie cã, în limba românã,topica e liberã, iar permutãrile posibilenu schimbã sensibil înþelesul frazei.Umanitatea însãºi, calitatea-de-a-fi-om,ascultã de aceeaºi libertate româ-neascã a situãrii (de discutat ºi dintr-operspectivã istoricã, destinalã). Astfel,„suntem oameni” ori de câte orinumãrãm un gest nobil, stãpânirea desine, respectul pentru rãdãcinile cultu-rale ºi pentru legea moralã, generozi-tatea, grija pentru aproape. Dimpotrivãsau complementar, „oameni suntem”când avem de mãrturisit compromisuri,rãtãciri trecãtoare, intoleranþe, dar ºi otoleranþã excesivã, motivatã circum-stanþial.

Dacã „oameni suntem”, vom acceptacã trecutul nu e trecãtor, însã trebuiemereu lãsat sã treacã: în numeleTrecutului, nu poþi cere derogãri de lafaptele Prezentului ºi nici nu eºti,automat, Judecãtorul. Nici un înstãpânitpe imaculare nu-ºi pãstreazã blazonulilicit, dacã ceilalþi nu uitã cã vina e,

mereu, omeneascã ºi individualã, darcircumstanþele favorizante le constru-iesc toþi oamenii, comunitãþile subvremi. Azi nu-þi mai trebuie nici curaj ºinici mãcar inteligenþã ca sã „demaºti”rãtãcirile legionare ale generaþiei 27.

„Suntem oameni”? Uite o ºtire deadãugat la inventar: la Nisa, în 24octombrie 2007, a fost proiectat filmullui Paul Barbã-Neagrã Mircea Eliade ºidescoperirea sacrului, realizat în 1987,

cu o imagine semnatã de ªtefan deFay. Acesta din urmã, de curând numitde Ministerul de Externe Consul onorif-ic al României. Festivitatea – dedicatãCentenarului Eliade – a avut loc, nuîntâmplãtor, la Centrul UniversitarMediteranean. ªtefan de Fay ºi colabo-ratorii sãi au reuºit sã obþinã sprijinulPrimãriei ºi al Conducerii CUM(www.cum-nice.org) pentru semnareaprotocolului de înfiinþare a unei Catedre

a României purtând numele lui DimitrieCantemir. Fiºa, elegantã, care însoþeainvitaþia la eveniment oferea câtevaargumente ale alegerii sale: mareumanist, „voievod al Moldovei, mate-matician, arhitect, istoric ºi geograf,teolog, compozitor ºi interpret, filosof ºiromancier”, membru al Academiei dinBerlin, un „Lorenzo de Medicis român”,dupã G. Cãlinescu, îºi are numeleînscris pe frontispiciul Bibliotecii SaintGeneviève din Paris.

Un detaliu: ªtefan de Fay este fiul luiªtefan J. Fay, autorul extraordinaruluiroman pe tema transilvanã Moarteabaroanei. Român prin culturã ºi limbã, amoºtenit de la tatãl sãu, diplomat ºi par-lamentar în România Mare, „opþiuneapentru dreptatea cauzei româneºti înproblema Transilvaniei”. Înzestrat cudarul prieteniei critice, pe care i-lrecunoºtea Noica, el ºtie cã „nu mordecât cei pe care îi uitãm”.

Irina PETRAª

Despre topicã

Existã o tradiþie inauguratãîncã din Antichitate (trecândevident, prin Evul Mediu pânãîn epoca modernã), caîmpãraþii, regii, în fine, ca-petele încoronate sã se înde-letniceascã, printre altele, cuscrisul. Aceste scrieri alesuveranilor beneficiazã de obi-cei de amprenta autenticitãþii,ele fiind scrise din perspectivaunor oameni implicaþi direct înmijlocul evenimentelor descrise.În aceastã categorie de scrierise aflã ºi recentul volum alReginei Maria publicat laEditura Allfa*, tom descoperitîn Arhivele Naþionale deistoricul Diana Mandache ºirepus de curând în circulaþie.Segmentat în 12 capitole,urmate de o descriere aîncoronãrii perechii regale laAlba-Iulia, apoi, apendice,arborii genealogici ai familieiregale, note, bibliografie selec-tivã, index ºi o bogatã colecþiede fotografii de epocã, carteaîn chestiune este o continuarebinevenitã a seriei de trei vo-lume Povestea vieþii mele,apãrutã în anii anteriori: Toateaceste amintiri, publicateacum, în aceastã carte, pentruprima oarã dupã aproapeºapte decenii, constituie oprimã reconstituire istoricã (p.XII). Aºadar, solicitatã cu oinsistenþã mãgulitoare sã scrieacest volum, Regina Maria –dovedeºte reale calitãþi nara-tive ºi este o bunã observa-toare a oamenilor, a realitãþilorvremii sale -, se conformeazãdând la ivealã situaþiadeplorabilã în care s-a aflatRomânia în urma PrimuluiRãzboi, la aceasta contribuind,în bunã parte, armata ger-manã, care în retragere jefuisefãrã milã þara, la orizontapãrând totodatã spectrul peri-colului bolºevic, trupeleromâne contribuind astfel lareprimarea regimului comunistal lui Bela Kun: Populaþianoastrã era înfometatã, deci-matã de sãrãcie ºi boli, trans-porturile noastre erau înîntregime dezorganizate, pã-durile ºi cãile ferate erau dis-truse, bogãþiile erau luate de lanoi, depozitele ºi rezervele

noastre erau jefuite, câmpurilepetroliere erau aruncate în aerde proprii noºtri aliaþi care nudoreau ca bogãþia noastrã sãcadã în mâinile inamicului (p.49). Se cunoaºte cã dupã doiani de neutralitate armatã,România intrã în luptã (27august 1916), alãturi deAntanta, în pofida alianþei din1883 ºi a considerentelor defamilie, obþinând în finalrealizarea visului secular alRomâniei Mari: Începusem sãcred cã voi intra în mormântfãrã sã mai vãd acea Unire,care ar fi însemnat putere,vigoare, prosperitate ºi progrespentru þara pe care o iubeam(p. 11). În 1914, marile mo-narhii europene, deºi erauînrudite s-au aflat în taberemilitare diferite. Curând însã,Regina constatase cã se ple-case pe un drum greºit, în careegoismul individual, lipsainteresului naþional prioritardãduserã la ivealã o pleiadã deafaceriºti veroºi care aca-paraserã pârghiile puterii ºi aleeconomiei. Delegatã de cãtreRegele Ferdinand (la sfatul luiBrãtianu) sã reprezinteRomânia la Conferinþa dePace de la Paris (aprilie 1919)este un bun prilej pentruReginã de a descrie, cu amã-nunte, întâlniri protocolare cuînalte personalitãþi politice ºimilitare, de a face sugestiveportrete, de a povesti anec-dote. În contrast cu penuriageneralã din România, ReginaMaria este plãcut impresionatãde eleganþa ºi abundenþaparizianã. Clemenceau (bã-trânul Tigru), în pofida intransi-genþei, a timpului limitat, pre-lungeºte audienþa acordatãReginei, spunând mai târziu luiBrãtianu: o reginã ca a voastrã

poate fi primitã numai cuonoruri militare, cu MareºalulFoch în frunte! Prima ºedereparizianã de 6 zile (p. 32) saude zece zile (p. 41) se scurgecu audienþe, vizite la PalatulElysée (Poincaré), la Academiade Arte Frumoase (CharlesVidor), întâlnirea cu filozofulBergson: am creat o altãatmosferã pentru România, iaraceasta, în particular, a fostmisiunea mea (p. 41). Fireechilibratã, Regina Românieieste deprimatã de condiþiile depace înjositoare impuseGermaniei: Pe lângã acestecondiþii nemiloase, nu mã potabþine sã spun cã a fostneînþelept sã se meargã atâtde departe...(p. 78). O scurtãvizitã fructuoasã în Anglia,dupã care Regina (la GrandeAmie de la France) revine laParis. Ceea ce surprinde la unpopor declarat de stânga, careabjurase definitiv monarhia,este continua manifestare aadmiraþiei, a entuziasmului, cucare a înconjurat-o permanentpe Regina Maria a României:M-am aflat adesea în mareaglomeraþie, unde bãrbaþi,femei ºi copii adunaþi de jurîmprejurul meu strigau: «Vive

la Reine!» (Trãiascã Regina!),iar uneori «Vive notre Reine!»(Trãiascã Regina noastrã!), toþidorind sã aibã o vorbã cu mineºi adeseori îmi aduceaubuchete de flori, timp în carese uitau curioºi în ochii mei... laun moment dat cu toate cãeram în cabinã cu capotapusã, masivul meu automobil afost ridicat de la pãmânt depopulaþia entuziastã, careaclama, striga ºi bãtea dinpalme (p. 65). Dintre diplomaþiiromâni, portretul pe care-l facelui Nicolae Miºu (1848 - 1924)impresioneazã, încât îl repro-ducem în întregime, spre aservi ca model actualei clasepolitice româneºti: Am þinutlegãtura pe cât de mult amputut cu domnul Miºu; el eraun om remarcabil, deºi arãta oinfinitã modestie. Era extraor-dinar de inteligent ºi de învãþat,vorbea paisprezece limbistrãine. Oricum, niciodatã nu s-apus înaintea altora ºi era omulcel mai altruist pe care l-amîntâlnit vreodatã. Fiind un filo-zof, el era deasupra pasiunii departid, ºi nu-i pãsa nici deonorurile personale ºi nici derecompense, cu greu acceptachiar recunoaºterea sa. Darinima sa era în locul potrivit iarconsideraþia noastrã reciprocãdevenea mai puternicã cufiecare zi (p. 64). Întâlnirile cuoficialii americani (reprezen-tanþi ai Crucii Roºii Americaneºi ai Organizaþiei Hoover), cupreºedintele Wilson (Întâlnireacu Preºedintele Wilson a con-stituit pentru mine un episodinteresant. El se afla atunci lazenitul carierii sale spectacu-loase. Lumea îl alesese ca pecel mai mare Arbitru al Pãcii.Oriunde pleca, era primit ca unfel de Messia;... înalt, subþire,

cu o faþã foarte lungã ºi unzâmbet blând, întreaga luiînfãþiºare impecabilã semãnafoarte mult mai degrabã cu ceaa unui pastor puritan, pp. 71 -72) au determinat unele aju-toare economice americane. Însfârºit, plecarea din Franþa afost un nou triumf: Parisul mi-aoferit un rãmas bun fascinant:de la Preºedintele Poincaré ºipânã la Mareºalul Foch, toatãlumea era la garã sã-ºi ia larevedere (p. 87). La Bucureºtio primire copleºitoare (p. 87),dar situaþia deplorabilã aRomâniei a impresionat-o ne-gativ. Împreunã cu Ferdinandface o cãlãtorie în Transilvaniaredobânditã unde se bucurã deprimiri ºi manifestãri entuzi-aste, binecuvântãri ºi îmbrã-þiºãri sincere, din partea uneipopulaþii extaziate: poporulnostru era de o loialitate neclin-titã faþã de dinastia lui, care aîmpãrtãºit cu el, deopotrivãzilele bune ºi de asemenea pecele blestemate (pp. 106 -107). A urmat încoronarea laAlba – Iulia (15 octombrie1922), ce a desãvârºit încu-nunarea unei domnii glorioase.Dacã Regina Maria a rãmas înIstorie ca mama rãniþilor sausoacra Balcanilor, Regele estecunoscut sub numele deFerdinand cel Loial. Ce s-armai putea adãuga? Doar cã lapagina 177, capitolul 11, notaI, se înþelege cã Elisabeta deWied se cãsãtorise în 1869 cuCarol I Hohenzollern, Rege alRomâniei în realitate, la aceadatã, Carol era domn, Rege adevenit în 1881.

Ionel SAVITESCU_______________

* Regina Maria a României„Capitole târzii din viaþa mea.Memorii redescoperite”,Volumul IV – continuareaseriei: Regina Maria –Povestea vieþii mele.Manuscris descoperit deDiana Mandache. Cuvântînainte de Dominic Lieven.Traducere de ValentinMandache, Editura Allfa, 2007.

Ultimele amintiriale Reginei Maria

ateneu


Franz Kafka a devenit astãzi o refer-inþã de neocolit: mai toatã lumea int-electualã /literarã - ºi nu doar când estevorba despre prozã - se raporteazã lascriitorul praghez. La prima vederepare o modã, datã fiind celebritatea pecare a (re)dobândit-o Franz Kafka(1883-1924) în actualitate. Totuºilucrurile sunt ceva mai profunde. Dece? Rãspunsul e prea vast ca sãîncapã în aceastã paginã. Dar putemînþelege mãcar o parte din el, dacã aso-ciem douã evenimente care s-au petre-cut recent în România: apariþia cãrþii deeseuri „Testamente trãdate” de MilanKundera (Ed. Humanitas, Bucureºti,2008; la 15 ani distanþã de ediþia origi-nalã!) ºi conferinþa „A cincea imposibili-tate” (anunþatã de presã sub titlul„Imposibilitãþi kafkiene”) susþinutã deNorman Manea (aflat la a treia vizitã înþarã, dupã revoluþie) la Colegiul „NouaEuropã”. Ambii scriitori contemporaninu pregetã sã ºi-l asocieze pe FranzKafka în textele ºi discursurile lor (ºi nusunt singurii care fac asta). Normal,câtã vreme existã deja un canonkafkian validat în proza europeanã,conform observaþiilor lui Harold Bloom:„La aproape ºaptezeci de ani de lamoartea lui (cartea lui H. Bloom aapãrut în 1994), Kafka pare mai mult caoricând scriitorul central al epocii hao-tice, în timp ce noi ne grãbim spresfârºitul mileniului ºi spre o nouã epocãteocraticã. Procesul ºi Castelul nu seridicã la nivelul estetic al romanelor luiProust - În cãutarea timpului pierdut -sau Joyce - Ulise ºi Veghea luiFinnegan. Dar povestirile, parabolele ºiaforismele lui Kafka îi depãºesc cu multpe Proust ºi Joyce, oferindu-ne o spiri-tualitate independentã de orice credinþãsau ideologie...“ (cf. partea a 4-a„Epoca haoticã“ /adicã secolul XX -n.m./, cap. „Kafka. Rãbdare canonicã ºiindestructibilitate“ din „The WesternCanon. The Books and School of theAges“ / Canonul occidental. Cãrþile ºiºcoala epocilor, Harcourt Brace &Company, 1994; ed. rom. la Ed.Univers, Bucureºti, 1998). Dincolo deacest nivel al interpretãrii, oarecumgeneral, cei doi scriitori evadaþi (cehulîn 1975, românul în 1986) din „lagãrulcomunist“ au motivele lor, particulare,de a se privi în oglinda lui Kafka; uneorimotive asemãnãtoare, de cele maimulte ori motive diferite.

Milan Kundera, dupã experienþaepisodului din 1968 al „Primãverii de laPraga“ (în care s-a angajat, suportândapoi consecinþele neplãcute binecunos-cute: ºomaj, interdicþia de a publicaetc.), pãrãseºte definitiv Cehoslovaciacomunistã în 1975 ºi se instaleazã laParis. În exil, continuã sã-ºi scrie operaîn limba cehã multã vreme (pânã în1986) ºi sã trateze subiecte din lumeaEstului oprimat de dictaturã. Din acestepuncte de vedere (trecând peste coinci-denþa locului de naºtere) - careînseamnã folosirea limbii materne pen-tru opera literarã, ca „minoritar“ înFranþa (Kafka scria în limba germanã laPraga), ºi familiaritatea cu absurdulspaþiului carceral (de sorginte politicã ºila dimensiunile unei întregi societãþi încazul lui Kundera, de naturã exis-tenþialã ºi resimþit individual în cazul luiKafka) - interferenþa dintre destinelecelor doi este evidentã. De altfel,prezent la celebra emisiune„Apostrophes“ a lui Bernard Pivot (din27 ianuarie 1984, pe Antenne 2), MilanKundera susþinea cã „exilul teîmbogãþeºte prin confruntarea a douãlimbi“ ºi cã „trebuie începutã citirea luiKafka prin Procesul ºi Castelul“,respectiv douã proiecte epice mai largiºi încheiate; ºi adãuga: „deºi e foarte

cunoscut, Kafka nu este iubit sincer“pentru cã provoacã o nouã imaginaþieºi face romanul „neverosimil“(invraisemblable) sau de nerecunoscut.Observaþie corectã, probabil, din careMilan Kundera a ºtiut sã tragã învã-þãminte: el reuºeºte sã-ºi facã atractiveromanele ºi nuvelele, oricât de tension-atã ar fi tema lor, impregnându-le cuerotism ºi cu umor (fie el ºi crâºnit,satiric adicã: „Gluma“, „Cartea râsului ºia uitãrii“, „Insuportabila uºurãtate afiinþei“ º.c.l.). Într-un fel, se poate spunecã Milan Kundera se strãduie sã rescrie„vizibil“ ceea ce la Kafka se pierdea înobscuritate. De pildã, o grãmadã decomentatori ai romanului (neterminat)„America“ nu l-au perceput aºa cum oface Milan Kundera: „Tânãrul KarlRossmann (protagonistul Americii) ealungat din casa pãrinteascã ºi trimis înAmerica din pricina unui nefericit acci-dent sexual cu o slujnicã ce-i fãcuse uncopil. Înaintea împreunãrii, slujnica þipa:Karl, o, Karl al meu!. Aceastã modestãîmpreunare este pricina a tot ce vaurma în roman. E deprimant sãdescoperi cã destinul tãu are dreptcauzã ceva total lipsit de semnificaþie.Dar a descoperi o neaºteptatã lipsã desemnificaþie este în acelaºi timp osursã a comicului. Post coitum omneanimal triste. Kafka a fost primul care adescris comicul acestei tristeþi...“ E greude spus dacã, într-adevãr, Kafka ºi-aasumat aceastã „comicitate“, dar MilanKundera o potenþeazã repetat înromanele sale. Citatul de mai înaintel-am extras din „Testamente trãdate“(cap. „Umbra castratoare a SfântuluiGarta“), o serie de eseuri în care FranzKafka e o referinþã constantã. Cum fu-sese ºi într-o carte anterioarã dedicatãprofesiunii sale - „Arta romanului“(1986; ed. rom. la Ed. Humanitas,Bucureºti, 2008), unde Milan Kunderascria: „Romancierii deseneazã hartaexistenþei descoperind una sau alta

dintre posibilitãþile umane. Dar, încã odatã: a exista înseamnã a fi-în-lume.Trebuie sã înþelegem ºi personajul ºilumea lui ca posibilitãþi (v. mai josimposibilitãþile kafkiene - n.m.). LaKafka, toate acestea sunt clare: lumeakafkianã nu seamãnã cu nici o realitatecunoscutã, ea este o posibilitateextremã ºi nerealizatã a lumii umane. Eadevãrat cã aceastã posibilitate trans-pare în spatele lumii noastre reale ºipare sã ne prefigureze viitorul. Deaceea se vorbeºte despre dimensiuneaprofeticã a lui Kafka. Dar chiar dacãromanele lui n-ar avea nimic profetic,ele nu ºi-ar pierde din valoare, cãci sur-prind o posibilitate a existenþei (posibi-litate a omului ºi a lumii lui) ºi ne fac,astfel, sã vedem ceea ce suntem, de cesuntem capabili.“

Aºa stau lucrurile, privite dintr-ununghi „tehnic“ ºi în raport cu înnoireadiscursului epic. Pe de altã parte însã,Franz Kafka este scriitorul reprezenta-tiv al unei stãri de crizã, iar aceasta emai degrabã producãtoare de „cazuri“.ªi un caz (aici Kafka) devine ºi maiinteresant prin ceea ce lasã nefi-nisat/nefinalizat, prin fragmentele risi-pite ca niºte strigãte de durere tran-scrise în anexa „fiºei clinice“. Fapt careºi explicã, în postmodernitatea noastrãderutatã, succesul jurnalului, al core-spondenþei ºi al fragmentelor postumekafkiene. E tocmai direcþia din care-lpercepe Norman Manea pe FranzKafka, ca „de la caz la caz“, cu afinitãþiºi particularitãþi împãrtãºite. În acestsens (în 1984), romancierul românscria: „Când se referã la limbã - ade-vãrata Patrie pe care a locuit-o - el(Kafka - n.m.) vorbeºte despre imposi-bilitãþi. Într-o scrisoare cãtre Max Brod,Kafka enumerã trei imposibilitãþi alescriitorului evreu de limbã germanã. Deorice limbã, se înþelege, ceea ceînseamnã cã în orice Patrie, de vremece este vorba, de fapt, cum spuneKafka, de chestiunea evreiascã saudisperarea în legãturã cu ea. Kafka seconsiderã el însuºi un produs al imposi-bililului, pe care l-a creat continuu, capoezie, deci ca viaþã, cu o magicã ºiausterã angajare. Cele trei imposibilitãþikafkiene ar fi: imposibilitatea de a nuscrie, imposibilitatea de a scrie în ger-manã, imposibilitatea de a scrie altfel.Kafka adaugã acestora o a patra,atoatecuprinzãtoare imposibilitate,anume: imposibilitatea de a scrie, ceeace se traducea, în cazul sãu, în imposi-bilitatea de a trãi, imposibilitatea de aîndura viaþa, cum ne relateazã o paginãde jurnal. Întreaga mea fiinþã este ori-entatã spre literaturã... în clipa în care oabandonez, încetez a exista. Tot ceeace sunt, ºi nu sunt, e rezultatul aces-teia. Puþini sunt aceia care ºi-au avutpatria atât de dramatic încastratã înscris ca evreul Franz Kafka, scriind laPraga, în germanã - felul sãu paradox-al de a trece de partea lumii în lupta cusine însuºi. Nu sunt decât literaturã ºinu pot ºi nu vreau sã fiu altcevarepetase el adesea...“

Instalat/exilat de douã decenii înSUA, ºi evreul Norman Manea continuãsã scrie în limba românã, pe care oconsiderã „Patria“ lui. Acum, în trecere

prin þara natalã, scriitorul mediteazã laimposibilitãþile kafkiene dar ºi la „acincea imposibilitate“, exilul, pe care ºi-o asumã. A vorbit despre asta laColegiul „Noua Europã“ ºi la reuniuneade la GDS: „Exilul meu nu s-a terminatºi nu se va termina. Condiþia scriitoruluieste a unui exilat. Proust era un exilatfãrã sã plece din camera lui cu pereþi deplutã. Dar nu la acest tip de exil vreausã mã refer. Exilul, de obicei, esteforþat. Când un scriitor olandez trãieºteîn Belgia, n-aº zice cã e chiar exil.Exilul devine o situaþie extremã când nute poþi întoarce. Nu aº vrea sã mã erijezîn erou sau în martir. Victimizarea adevenit foarte la modã, toatã lumearâvneºte la statutul de victimã. Exilulîncepe, dacã vreþi, cu izgonirea luiAdam ºi Eva din rai. Eu n-am pãrãsitchiar raiul, dar am pãrãsit locul meu.Ieºirea din paradisul plicticos, anost ºiperfect înseamnã câºtigarea existenþeicu sudoarea frunþii - asta e pedeapsadivinã. Începe ºi procesul intens ºi pro-fund al cunoaºterii. Adam ºi Eva mân-caserã din mãrul interzis, mãrulcunoaºterii. Dacã ar fi rãmas în para-dis, cunoaºterea le-ar fi fost inaccesi-bilã. Procesul lung ºi greu al cunoaºteriieste unul dintre marile privilegii aletraumei /.../ Aceastã experienþãextremã o consider una dintre cele maiîmbogãþitoare.“ (cf. „Exilul, o traumãprivilegiatã“ în „Revista 22“, 22-28aprilie a.c.). Pãrãsind de puþine oriPraga ºi revenind mereu acolo, FranzKafka se simþea un exilat în lãuntrul„imposibilitãþilor“ sale. Norman Maneale adaugã exilul real (ca ºi MilanKundera, care a scris în limba cehã, laParis, pânã în 1986, anul plecãriiromancierului român).

În sfârºit, atât Milan Kundera (mãcarpe segmentul creaþiei sale în limbamaternã) cât ºi Norman Manea, înmãsura în care reprezintã literaturile dincare provin (cehã ºi, respectiv,românã), pot fi incluºi în paradigmaaºa-numitei „literaturi minore“ (nu e nicio supãrare, vom vedea) descrisã deGilles Deleuze ºi Felix Guattari, tocmaiîn raport cu canonul kafkian. Iatã: „O li-teraturã minorã nu este aceea scrisãîntr-o limbã minorã, ci mai curând ceape care o minoritate o face într-o limbãmajorã /.../ Cele trei caracteristici ale li-teraturii minore sunt deteritorializarealimbii, branºarea individului la imediat-politic ºi asamblajul colectiv deenunþare. Altfel spus, minor nu mai cali-ficã anumite literaturi, ci condiþiile revo-luþionare ale oricãrei literaturi în sânulcelei pe care o numim mare (sau insti-tuitã, oficialã, recunoscutã)...“ (v.„Kafka. Pour une litterature mineure“ /Kafka. Pentru o literaturã minorã, Ed.de Minuit, Paris, 1975; ed. rom. Ed. Art,Bucureºti, 2007). Or, în mijlocul litera-turilor oficiale („majore“ / majoritare) dinþãrile lor socialiste, Norman Maneascrie „Plicul Negru“ iar Milan Kundera„Gluma“ (cãrþi cenzurate pentru cã sesustrãgeau „limbii de lemn“ ºi cliºeelorpolitice!), aºa cum scria Kafka„Procesul“, la Praga (roman cenzurat ºiel, indirect, prin conflictul dintre limbaoficialã a Imperiului, limba provincieirespective ºi germana specificãminoritãþii evreieºti de acolo, în carescria Kafka). Mai târziu, cei doi scriitoricontemporani scriu în limba maternã ºiabordând teme din istoria apropiatã aþãrilor de baºtinã, în Franþa ºi S.U.A.etc. Fenomenul e interesant ºi, dacãurmãrim numele încununate cu premiulNobel pentru literaturã în ultima vreme,nu e de mirare cã ºi Norman Manea ºiMilan Kundera sunt priviþi astãzi ca„locatari“ din anticamera juriuluisuedez...

Emil NICOLAE

Lecturi încruciºate

Norman Manea, MilanKundera & Franz Kafka

• Elena Lupaºcu - Cântecul balenei

centenar


La mijlocul lunii noiem-brie, în cadrul unei cere-monii de acordare adiplomelor de excelenþãcelor ce au contribuit lacunoaºterea personalitãþiilui Grigore Tabacaru, PetruFilioreanu a cerut îngã-duinþa ca distincþia primitãsã o întoarcã spre doiurmaºi ai pedagoguluiromân: V.D. Manciu ºiNicolae Mitrofan. „Înaugust 1971 - îºi aminteºtefostul redactor-ºef al ziaru-lui „Steagul roºu“ ºi mem-bru al redacþiei „Ateneu“ –,cei doi au venit la mine, cuun braþ de cãrþi ºi o invitaþiedin partea unui colectiv deînvãþãtori, discipoli ai luiGrigore Tabacaru, solic-itând sprijin pentru a consti-tui Cercul cadrelor didac-tice pensionare, prima acþi-une urmând sã fie dedicatãmagistrului lor. Propun – acontinuat P. Filioreanu - sãinstituim Diploma deonoare post-mortem pentruastfel de situaþii“.

Dinn Horrggeººttiînn Pânnceººtti

Cine citeºte dicþionarul luiEugen Budãu, „Bacãul literar“,este tentat sã creadã cã egreºit numitã comuna din careface parte Petreºtiul. Am pãþit-oºi eu, apelând la secretaraPrimãriei Pânceºti, comunã încare este inclus satul Petreºti,ca sã fiu trimis la Horgeºti(înainte vreme, Petreºtiulaparþinea de aceastã comunã).Aºa am putut procura copiaactului de naºtere, pentru carele mulþumesc celor doi secre-tari: Ana Pruteanu ºi, respec-tiv, Miticã Costicã.

Vasile D. Manciu s-a nãscutla 25 octombrie 1908 („pe laora douã post-meridiane“), însatul Petreºti, comunaHorgeºti, din pãrinþi de naþieromânã, de religie ortodoxã:Dumitru I. Manciu (21 ani) ºiProfira D. Manciu (24 ani),agricultori. Martori au fostªtefan Munteanu ºi IonGologan, care „neºtiind carteau pus degetele“. Primar „ofici-er“ a fost Gheorghe[Clososchi]. Pe marginea actu-lui se aflã menþiunea „Înscrissub nr. 15 la comuna Petreºti“.Decesul este înregistrat la 1oct. 1990 de cãtre PrimãriaNãsãud.

A urmat ºcoala primarã încomunã, cu dascãli devotaþi:„Am ca model pe învãþãtorii D.Sava de la Rãcãtãu ºi pePopovici de la Horgeºti“1), lespunea colegilor de generaþie.Conºtiincios ºi înzestrat int-electual, a fost îndrumat spreªcoala Normalã de Învãþãtoridin Bacãu, unde s-a remarcatla umanioare. Ca elev al emi-nentului profesor de limbaromânã Ion Popescu (zis„Câºu“), a participat la concur-sul iniþiat de Societatea ªtiinþi-

ficã-Literarã „Tinerimea Românã“,obþinând premiul al II-lea laediþia din 19262). „S-a adunattoatã suflarea din ªcoalaNormalã Bacãu ca sã se mân-dreascã cu elevul ei“3), îºiaminteºte C. Fuioagã. Areparte de dascãli de primãmânã: Ion Luca, C. Damian,Ioan Alecu, Nicu Enea º.a., darmai presus de toþi, GrigoreTabacaru. Acesta îl va remar-ca – aºa cum a procedat cuConstantin Moscu pe linie psi-hopedagogicã – ºi-l va însãrci-na cu munca de secretar deredacþie la recent înfiinþatul„Ateneu“. (Pe George Bacoviaîl avusese profesor decaligrafie ºi desen.)

Ommulººcolii

Mai mult de patru deceniiVasile D. Manciu a fost învãþã-tor, ilustrând „imaginea apos-tolicã a dascãlului de þarã“4) înnumai trei localitãþi: Gura Vãii,comuna Racova, Parincea ºi,pânã în 1970, anul pensionãrii,Rãcãciuni (satul Siliºte). Înacest din urmã sat a fost direc-tor de ºcoalã ºi de cãmin cul-tural. Împreunã cu soþia, MariaManciu, învãþãtoare ºi ea,ridicã un local de ºcoalã, cãmincultural ºi bibliotecã sãteascã.Se recunoaºte lesne aici mo-delul haretian al învãþãtoruluide la þarã, în ipostazã idealã,reluat în imaginea creatã ºisusþinutã de Grigore Tabacaru:educaþia ºi cultura sunt com-plementare pentru edificareapersonalitãþii umane.

Ca învãþãtor (a predat untimp ºi ca profesor) ºi cainspector ºcolar, era apreciatpentru calitãþile pedagogice,revendicate din acelaºi modeltabacarian, dar ºi pentru tactulpus în relaþiile umane. În anul2002, când marcam centenarulC.I. Albu – dascãl ºi poet, sluji-tor vreme îndelungatã al ªcoliidin Gura Vãii -, am stat devorbã cu localnici, care îi ve-nerau în egalã mãsurã pe ceidoi învãþãtori. „Domnule – ros-tea adesea V.D. Manciu –, sin-gura politicã pe care am fãcut-o eu a fost aceea de a ridicanivelul cultural al þãrãnimiinoastre.“

AAnnimmattorrul cul-tturral

Discipolul lui GrigoreTabacaru era, desigur unînvãþãtor complet: unitatea demãsurã a trudei sale nu puteafi ora de clasã ºi atât. Sedus de

adevãrul spuselor pedagogului(„Sã-i atragem pe oameni laculturã înfiinþând cercuri cultu-rale în cadrul CaselorNaþionale“5), ia parte la nume-roase concursuri cultural-artis-tice, în cadrul CãminuluiCultural Rãcãciuni, fãcându-lrenumit în þarã pentru calitateainterpreþilor. Dupã pensionare,se stabileºte în Bacãu, peStrada Panselelor, unde locuiaºi Eugen Budãu, de care-l valega o frumoasã prietenie.Neliniºtit, puternic, cu oenergie de nestãvilit parcã,fãrã excentricitãþi ori porniriimpulsive, s-a apropiat dedouã instituþii care îi puteauostoi elanurile activiste: LiceulPedagogic „ªtefan cel Mare“ ºiCasa Corpului Didactic. Pentruprima dintre ele a organizatîntâlniri ale promoþiilor într-unstil inconfundabil. Acþiunea însine nu era doar o plãcutãrevedere, ci se încheia cu unalbum cuprinzând fotografiileseriei respective ºi realizãrile –unele, impresionante – didac-tice ºi culturale ale fiecãruiînvãþãtor. (Muzeul din incintaLiceului Pedagogic ºi cel de laC.C.D. pãstrau astfel dealbume, aflate la graniþa dintremicromonografie ºi revistã.)

La Casa Corpului Didactic aaflat un teren mai favorabil afir-mãrii. Graþie pasiunii pentruculturã a directorului instituþiei,Mircea Rãducanu, va înfiinþa„Cercul cadrelor didactice pen-sionare“, imitând pânã la unpunct scenariul acþiunilor deacest gen realizate de GrigoreTabacaru: conferinþe, pro-grame artistice, schimburi deexperienþã între educatoriipensionari ºi debutanþi,evocãri. În comunele limitrofeBacãului, dar ºi la Ghimeº,unde a fiinþat o universitateliberã întemeiatã de GrigoreTabacaru, pensionarii retrãiauviaþa de dascãl fãrã nimicvetust ori romanþios. Cele maimulte dintre temele abordatereactualizau principiile ºcoliiactive, promovate de mentorullor în perioada interbelicã. LuiV.D. Manciu i se datoreazãrestabilirea adevãrului privindfondatorii revistei „Ateneu“:Grigore Tabacaru ºi GeorgeBacovia (pânã atunci era trecutpe frontispiciu doar numelepoetului).

Paralel cu aceasta, fãceaparte din Comitetul AsociaþieiÎnvãþãtorilor din judeþul Bacãuºi din Consiliul Pedagogic aljudeþului nu formal, ci ca sprijinde nãdejde în bunul mers alacestor organizaþii.

De la „AAttenneu““la „Glasulnnosttrru““

V.D. Manciu a fost nu unpublicist în sensul de producã-tor de texte nenumãrate, desti-nate tiparului, ci un activist peacest tãrâm, un agent de legã-turã între autorul propriu-zis ºiredacþie. Truda aceasta îi pro-ducea imense satisfacþii: „Celmai mult – îi mãrturisea luiOctavian Voicu –, încã fiindelev, îmi plãcea sã-l ajut [peGr. Tabacaru] la munca pentruapariþia revistei Ateneul cultu-ral. Eram un fel de secretar deredacþie; eu scriam adreselecãtre abonaþi, mã duceamdupã materiale la Bacovia, latipografie. Revista, în gândireaei, o fãcea singur Tabacaru“6).

Textele scrise de V.D.Manciu nu sunt numeroase, iartematica este socialã ori cultur-alã, mai puþin pedagogicã. Ascris la „Bacãul“, „CurentulBacãului“, „Înfrãþirea“ º.a. Într-unstil avântat, direct, atrãgeaatenþia, de exemplu, asuprapericolului ca România sãpiardã pãdurile, „una dintrecele mai mari ºi frumoasebogãþii“, iar pentru a le salvade la defriºare „trebuie sãdeschidã ochii, mãcar acummai târziu, toþi acei în sufletulcãrora pâlpâie sentimentulnaþional. Suntem sãtui devorbã, faptele sunt trainice“7).Alte texte sunt dedicate idoluluisãu: „Psihologia pedagogicã“,de Gr. Tabacaru (recenzie, în„Revista învãþãtorilor“, II, 7-8-9,1929) sau „Din opera culturalãa profesorului Gr. Tabacaru“(în vol. „Un erou al culturiiromâneºti“, îngrijit de C. Moscuºi apãrut în 1937).

Cu experienþa de la „Ateneulcultural“ ºi cu elanul începu-turilor (avea 23 de ani), V.D.Manciu rãmâne în gazetãriaromâneascã drept pãrinte alunei publicaþii care, deºi aapãrut într-un singur numãr,poate fi consideratã un produsal „Ateneului“. Se numeºte„Glasul nostru“ (ian. 1931),subintitulatã „Revistã de cul-turã ºi educaþie“, ºi a apãrut laGura Vãii, unde V.D. Manciuera învãþãtor. Legãturile cuscriitorii ºi publiciºtii vremii,contactaþi de V.D. Manciu ca

secretar de redacþie al lui Gr.Tabacaru, i-au fost utile pentrua atrage colaboratori de marcãai „Glasului nostru“: G.G.Longinescu, Const. R. Criºan(Toma Spãtaru), Gr. Tabacaru,George Bacovia º.a. Pentrunumãrul urmãtor erau date casigure corespondenþe de laSimion Mehedinþi, VasileMilitaru, G. Bãrgãuanu, OctavianGoga º.a. Din pãcate, publi-caþia este o raritate absolutã8),nefiind înregistratã dedicþionarele presei româneºtiredactate de I. Hangiu ºiGeorgeta ºi Nicolin Rãduicã,iar mentorul ei, V.D. Manciu,nu figureazã printre publiciºti(excepþie face monografia pre-sei bãcãuane a lui Gh. Pãtrar).

V.D. Manciu rãmâne unnume adânc încrustat în istoriaºcolii bãcãuane, pentru operade apostolat (în zonaRãcãciuniului) ºi pentru propa-garea ideilor pedagogice ºi cul-turale emise de GrigoreTabacaru. În cultura zonalãtrebuie recunoscute meritelecerte în asigurarea bunuluimers al revistei „Ateneu“ (seria I)ºi în crearea primului „pui“ pub-licistic al acestuia, „Glasul nos-tru“. Memoria lui V.D. Manciu,aºa cum susþine ºi DumitruTãtaru, consãteanul sãu, artrebui imortalizatã într-un fel. ªicât mai repede.

Ioan DÃNILÃ_____________

1. Constantin Fuioagã, Învãþã-torul V.D.Manciu, în „Procathedra“ (Buletin de infor-mare ºi documentare ºtiinþi-ficã), Societatea de ªtiinþeFilologice din România, fil-iala Bacãu, nr.1/1993, p.213. Autorul, învãþãtor emer-it, face parte din seria de dis-cipoli ai lui GrigoreTabacaru, alãturi de NicolaeMitrofan, Mihai Gherguþã º.a.

2. Diploma, datatã 21 mai 1926,este reprodusã în acelaºinumãr din „Pro cathedra“ (p.226).

3. Ibidem, p. 214.4. Eugen Budãu, Bacãul literar,

Iaºi, Ed. „Universitas XXI“,2004, p. 246.

5. O. Voicu, Dialog memorialis-tic cu V.D. Manciu ºiAlexandru ªendrea, în T.Cãliman, Grigore Tabacaru –în memoria contemporanilorsãi, Bacãu, Ed. „Plumb“,1993, p. 203.

6. Ibidem.7. Adevãruri dureroase, în

„Înfrãþirea“ (Revistã de cul-turã naþionalã a cercului stu-denþesc bãcãuan), an II, nr.2, febr. 1930, p. 15.

8. Ioan Dãnilã, „Glasul nostru“sau un destin nedrept, în„Ateneu“, s.n., an 40, nr. 2(401), febr. 2003, p. 13.Articolul prezintã detaliatprimul ºi singurul numãr alrevistei de la Gura Vãii.

V.D. Manciu – spirit tabacarian,în hainã bacovianã

- Anul acesta Bacãul ani-verseazã ºase sute de ani deatestare documentarã. Un târgmoldav, iatã, cu o istorie res-pectabilã. O intersecþie de dru-muri ºi destine. Câte mahalale,atâtea dandanale. În ceea ce tepriveºte, la început a fost maha-laua, ce-i drept, mai îndepãrtatã,de la Valea Rea (uite cã totuºi afost destul de bunã), loculnaºterii tale acum aproape treisferturi de veac. Mai târziu s-apornit dandanaua numitã „Zilelemuzicii contemporane”, prilej cucare ai revenit pe meleagurilenatale. Ce amintiri s-au pãstratdin copilãria biologicã ori dinmaturitatea creatoare, legate demahalaua ºi dandanaua pe carele-am invocat aici?

- Îmi aduc aminte, parcã ar fiieri, de locul unde m-am nãscut,acolo unde se afla Ocolul Silvicdin Valea Rea ºi unde tatãl meu,inginer, era ºeful acestuia. Înfaþã era pãdure, alãturi, de oparte, birouri, de cealaltã, ogrãdinã mare. În spate erau graj-duri, alte anexe, apoi o pepinierã(care mie mi se pãrea uriaºã) ºi,ºerpuind pe acolo, Tazlãul.Eram destul de departe de târgulpropriu-zis ºi de satulBãlãneasa, unde se afla ºiºcoala primarã ºi unde mãduceam câte o datã sã iau partela ore, învãþând în acest felabecedarul pe dinafarã, înaintede vârsta ºcolarã. Mi se pãreaun colþ de rai, cu atât mai mult cucât mergeam deseori cu oile,întovãrãºindu-l pe ciobanulceangãu Pichi, prietenul ºi „mo-delul” meu, de la care învãþasemcând e soarele sus, la amiazã,deci când se cade sã iei prânzulºi cum sã laºi pãlãria pe prag, laintrarea în casã. Drept con-secinþã, aici s-a iscat prima meamare pasiune ºi prima viziune aunei viitoare cariere, cea decioban. Mai mergeam, din cândîn când, la Bacãu, unde se aflaubunicii mei, veniþi aici de laRoman (ºi chiar mai de departe,din Belgia, dupã studii acolo) ºiunde bunicul lucra în aceavreme la camera de comerþ. Eraºi o cursã care lãsa mult praf înurmã, dar preferam docarul sau,ºi mai mult, sania cu cai, în tim-pul iernii. Mai aveam un prieten,Petricã (în pronunþia localã,Chetricã), de la care am învãþatvorba neaoºã moldoveneascã,ºi cu care am venit apoi laºcoala lutheranã germanã dinBucureºti. Au fost ani care mi s-au întipãrit profund în suflet,fãcându-mã sã revin câte o datãîn aceste locuri, atât în timpul câtmai eram în þarã, cât ºi dupãaceea. O mare bucurie mi s-afãcut când, invitat fiind la „Zilelemuzicii contemporane”, organi-zatorii mi-au creat posibilitateasã revãd aceste meleaguri,bineînþeles, mult schimbate nunumai prin puzderia de case celegau acum inima târgului ValeaRea de Bãlãneasa, dar ºi prinfaptul cã ºoseaua asfaltatã numai lãsa norii grei de praf, caaltãdatã, iar curentul electricfãcea inutilã lampa cu gaz acopilãriei mele dintâi. Aceastã„Vale Rea”, care trecea la vremede ploaie vuind prin apropiere,mi-a rãmas întipãritã nu numai

prin prezenþa ei în toate actelevieþii mele, dar ºi prin vraja pecare a fixat-o în sufletul meu,parte a muzicii ce a ieºit din eaani mai târziu. De altfel, muzicaºi-a cerut locul în intenþiile meleprofesionale mult dupã acestevremuri când, dupã mutarea laBucureºti, cu prilejul începeriiºcolii, am fost nevoit sã aban-donez vocaþia de cioban,gândindu-mã de data aceasta laalta înruditã, de pãdurar.

- Cum s-a împãcatFacultatea de electronicã aInstitutului Politehnic cu secþiade compoziþie muzicalã aConservatorului bucureºtean?

- Ca o directã succesiune acelor amintite mai sus trebuie sãspun cã, în ciuda faptului cã ime-diat dupã venirea în Bucureºtiam primit lecþii de vioarã, iar maitârziu de pian, muzica a pusstãpânire centralã pe intereselemele abia mult mai târziu. Datfiindcã am avut parte în tot tim-pul liceului de schimbãri radicaleîn structura învãþãmântului, amfost obligat la 16 ani sã optezpentru o disciplinã universitarã.Perspectivele în privinþa real-izãrii unei cariere muzicale pro-priu-zise încã nu îmi erau destulde clare, aºa încât m-am decissã servesc muzica pe o calesecundarã, anume prin inter-mediul electronicii, în domeniulcãreia se aflã ºi acustica, atâtcea spaþialã, cât ºi cea muzi-calã... De asemenea aici am stu-diat ramura frecvenþelor joase,care include captarea ºi înregis-trarea sunetului, dar ºi domeniulînaltei frecvenþe, cel care seocupã de propagarea undelorelectromagnetice ºi, în con-secinþã, a sunetului ºi a imaginiiprin eter, ajungând în radio ºitelevizor. Pe atunci un studiudublu nu era permis, nici simul-tan ºi nici consecutiv (situaþiemotivatã de cheltuielile supli-mentare ale statului). Dupãabsolvirea Institutului Politehnicºi obþinerea unui post de inginerde sunet la Casa de discuriElectrecord, am primit o apro-bare excepþionalã sã pot urmacursurile Conservatorului dinBucureºti, justificatã de necesi-tatea unei specializãri în dome-niul muzicii. În ciuda dificultãþilor,pasiunea pentru arta sunetelor ºianii tinereþii mi-au fost de ajutorsã-mi realizez visul de a mãputea exprima prin muzicã.

- Esenþializarea pãgubeºtecreaþia de ceea ce are ea maiindicibil, iar formalizarea îi con-ferã rigoare, sporindu-i valen-þele. Or, se cunoaºte, ºtiinþa, fieea ºi a electronicii, îndeamnã laformalizare, în timp ce arta, maicu seamã muzica, încurajeazãesenþializarea. Câtã rigoare ºicât inefabil ai încercat sã pui încompoziþiile tale?

- Nu pot nega faptul cã, maipuþin electronica în sine, cât maiales matematica, încurajatã ºicoordonatã în acea vreme desavantul cu vederi largi, GrigoreMoisil, au avut un rol în încer-cãrile mele de formalizare alucrãrilor muzicale. Pe de altãparte, cercetãrile mele în dome-niul acusticii instrumentelor muz-icale m-au fãcut sã gãsescanalogii fundamentale cu struc-

tura acusticã a muzicii. Arãmâne însã la acest stadiu mise pare greºit cãci fãrãesenþializare nu poþi depãºicadrul unui obiect steril.

- Au fost ani în care te-aiînvârtit printre discuri (tip micro-sion, fireºte), când la Electrecordrealizai înregistrãri, fonotecãri,gravãri..., ori când, vrând-nevrând, ascultai tot felul demuzici, de stiluri, de orientãri.Care era spiritul anilor 70? Ce arãmas constant ºi ce s-a pierdutiremediabil din nãravul compozi-torilor acelui timp?

- Am avut o perioadã intere-santã în activitatea mea când,pe lângã munca de compozitor,am realizat multe înregistrãri. Afost epoca trecerii de la aparatu-ra ruseascã, cu magnetofoanecare miorlãiau, la cea avansatã,occidentalã, cum ar fi cea livratãde firme ca Philips, Telefunken,Neumann, Neve ºi altele. Înacest fel am avut satisfacþia rea-lizãrii unor discuri care oglindeauperioade diferite ale istorieimuzicii, în special a celei româ-neºti, dar ºi a celei universale.Am avut parte de cele maidiferite stiluri, de la muzica popu-larã, pânã la Enescu (între alecãrui înregistrãri se gãseºte ºi

prima încercare de captarestereo a operei Oedip, dirijatã deConstantin Silvestri) ori compo-zitori precum Mihail Jora, SabinDrãgoi, Marþian Negrea, iar maitârziu Mihail Andricu, ZenoVancea, Sigismund Toduþã,Tudor Ciortea ºi ajungând lageneraþia nouã, cu rezonanþãinternaþionalã, alcãtuitã din per-sonalitãþi atât de diferite întreele: ªtefan Niculescu, TiberiuOlah, Anatol Vieru, Aurel Stroe,Miriam Marbe. A urmat o altãgeneraþie, reprezentatã atuncide Liviu Glodeanu, MihaiMoldovan, Corneliu DanGeorgescu ºi alþi creatorideosebit de valoroºi. Dupãîncercãrile de import a revoluþieiculturale, urmare a celebreivizite întreprinse de Ceauºescuîn China, o parte dintre colegiimai tineri au avut problememajore în privinþa posibilitãþii dea fi popularizaþi prin execuþii înconcerte sau prin înregistrãri.Printre ei aº aminti pe OctavianNemescu ºi Corneliu Cezar. Sepoate imagina câtã bogãþie destiluri ºi personalitãþi mi-a fostdat sã cuprind pe viu, bogãþiecare constituie constanþa com-ponisticii româneºti.

- În 1974, o amplã piruetã te-atransformat din supus al lagãru-lui comunist în cetãþean al lumiilibere. Desigur, experienþa pro-fesionalã acumulatã în Româniaera semnificativã. A contat ea înnoul mediu german?

- Din pãcate posibilitãþile deinformare, atât în timpul studiilorla Conservator, cât ºi mai târziu,erau limitate, în mãsura în careîn lumea occidentalã nu existaaproape nici o piedicã de a aflatotul. Pe de altã parte experi-mentarea practicã a ideilor teo-retice, prin execuþii în concerteera favorabilã în România, undeexista obligativitatea utilizãriipatrimoniului naþional. A fostnecesar sã folosesc varii cãipentru surmontarea lacunelor deinformare. Astfel, am urmatcursurile secþiei de muzicologieale Universitãþii din Köln, undeerau necesare pentru admitereala doctorat, pe lângã latina aºanumitã mare, ºi alte douã disci-pline care în cazul meu au fostfizica ºi fonetica. Mai târziu, m-amdeplasat la Paris, laUniversitatea Sorbonne, undemi-am desãvârºit doctoratul. Osursã inepuizabilã a fost activi-tatea radiofonicã, din careputeam obþine orice informaþiece mi-ar fi fost necesarã saum-ar fi interesat. Înregistrãrilenenumãrate pe care le aveam ladispoziþie, pe bandã sau pe disc,constituiau o veritabilã sursãpentru extindedrea experienþei.Aº menþiona faptul cã am reuºitsã descopãr permanent operemuzicale de cea mai înaltã va-loare, atât în contemporaneitatecât ºi în istorie. Unele dintreacestea au zãcut timp de secoleprin biblioteci sau colecþii, fãrãsã se fi ºtiut de existenþa lor.Descoperirea lor declanºeazãsatisfacþii de mari proporþii.

- Munca ta laRadiodifuziunea din Köln aînsemnat o permanentã punerela curent cu ceea ce se întâmplaîn câmpul muzicii contempo-rane, în special a celei germane.Ce stele strãluceau în universulmuzical german al deceniilor 8-9din trecutul secol 20?

- Numele lui KarlheizStockhausen ºi al lui MauricioKagel, Pierre Boulez, LuigiNono, Dieter Schnebel, dar ºi alaltor câþiva compozitori dominaupe atunci viaþa de concert dinvestul Europei. Bineînþeles cã au

muzicã


Un neamþ la Bucureºti;un român la Köln

Bãcãuani amândoi prin extensie (el, nãscutîn judeþ; eu, ºcolit parþial în urbea bacovianã),ne-am întâlnit frecvent la Bucureºti, Köln sauBacãu, în special cu prilejul unor festivaluri încare lucrãrile sale erau restituite de ansamblul„Archaeus”. Din dicþionarele muzicale putemafla cã s-a nãscut în 1934 la Valea Rea, cã aurmat Facultatea de electronicã a InstitutuluiPolitehnic din Bucureºti, specializându-se înelectroacusticã ºi cã ulterior a studiat compoz-iþia la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, per-fecþionându-se la Darmstadt, Köln ºi Paris(Universitatea Pantheon-Sorbonne, unde asusþinut un doctorat în acustica muzicalã).

Dincolo de aceste date strict biografice, se cadesã ºtim cã a fãcut de-a lungul anilor, cu prepon-derenþã dupã ce a emigrat în Germania, enormde mult pentru muzica româneascã, pe care aprezentat-o cu generozitate la W.D.R. (RadioKöln), fiind ºi în prezent unul dintre cei mai activipromotori ai componisticii noastre. În rest,Eugen Wendel scrie muzicã simfonicã ºi decamerã (mai ales), fiind la fel de vânjos ori la felde stingher când un neamþ la Bucureºti, când unromân la Köln. Am dialogat de nenumãrate ori,dar abia acum am aºternut pe hârtie un crâmpeidintr-un schimb frugal, totodatã frontal de idei.

ateneu


apãrut ºi o serie de nume noi. Aºaminti descoperirea lui GiacintoScelsi, o personalitate originalã,intratã în circuitul muzical abia lavârsta senectuþii. Din noua ge-neraþie de atunci îi voi pomenipe Helmut Lachenmann,Nikolaus Huber, York Höller oricel care în momentul actualdominã categoric programele deconcert ºi înregistrãrile CD:Wolfgang Rihm.

- Care este vizibilitateaprezentã a componisticii româ-neºti în atât de puþin însoritulland Renania-Westfalia? Cu altecuvinte, existã vreo ºansã canoua muzicã româneascãsavantã sã fie cunoscutã decãtre publicul german?

- E drept cã aici nu poþi bene-ficia de cãldurã de 30-40, dar nuaº spune cã nu sunt ºi zileînsorite. Pe de altã parte, faptulcã de la Atlantic vin curenþiumezi are ca urmare o vegetaþiede un verde intens, proaspãtã ºibogatã. Regiunea se mai bucurãde un relief variat care te îmbiela colindat dealuri ºi pãduri. Dinpãcate, fãrã vreo legãturã cumediul înconjurãtor, datoritãizolãrii îndelungate a bloculuiþãrilor din rãsãritul Europei ºi alRomâniei, cu precãdere, muzicanoastrã, de multe ori valoroasã,este extrem de puþin cunoscutã.În ciuda multor încercãri nu potînþelege de ce, chiar ºi acum,contactele se realizeazã cu atâtadificultate. Pânã ºi muzica luiGeorge Enescu nu îºi gãseºtelocul binemeritat. Încercãrilemele de a realiza un progres înaceastã privinþã dau numairezultate limitate.

- Pentru cine compui EugenWendel? Existã un public virtual,deosebit de cel real?

- Aºa numita muzicã deavangardã, chiar dacã termenuleste mai mult sau mai puþinadecvat, nu reuºeºte sã strângãun grup foarte mare de auditori.Cauza este, pe de o parte com-plexitatea procedeelor folositede cãtre mulþi dintre compozitoriizilelor noastre, iar pe de altãparte, deseori, o îndepãrtaresemnificativã de muzica tra-diþionalã, cu care cei interesaþisunt obiºnuiþi. Nu se poatespune cã muzica aºa numitã cla-sicã are ea însãºi o largã popu-laritate, comparativ cu alte man-ifestãri sonore. Totuºi, existãopere muzicale care în inter-pretãri valoroase umplu sãli deconcert de mari dimensiuni.Acest lucru nu se petrece ºi cumuzica nouã, sau se întâmplãdestul de rar, la acest fenomenconcurând ºi alte considerente,independente de latura artisticã.Se poate vorbi de un cercrestrâns de interesaþi, mereuacelaºi, dar variabil de la uneveniment la altul, în funcþie delocul, importanþa ºi tradiþiaevenimentului respectiv. A vorbidespre intenþia de a compunemuzicã numai pentru acestegrupuri restrânse nu ºtiu dacãeste adecvat. În general com-punem pentru cã simþim acestlucru ca pe o necesitate: aceeade a exprima ceva ce þine delumea noastrã interioarã.Desigur cã acest lucru este des-tinat a interesa ºi pe alþi oameni,

de ce nu, cât mai mulþi. Oricumperioada actualã nu este coaptãpentru o receptare nelimitatã,dar nutreºte speranþa cã timpulºi experienþa vor facilita accesulla manifestãrile muzicale de fac-turã recentã. Necesitateaexprimãrii prin intermediul sune-tului a ceva ce se aflã în interi-orul nostru ºi care cere sã seexteriorizeze nu este însã legatãexclusiv de mãsura în care esteperceputã pe moment, ci poate ficonsideratã ca un fapt exis-tenþial. Astfel se poate, cred,explica mersul, greu de evitat,înainte, pe acestã cale.

- Tehnica transformaþionalãstã la baza majoritãþii lucrãrilortale. Þine oare aceastãpredilecþie pentru procesualitateºi metamorfozã lentã a sub-stanþei sonore de o anume edu-caþie componisticã ori de un tipde facturã a propriei personal-itãþi?

- Nu pot spune cã muzica pecare încerc sã o exprim sedatoreazã numai unei anumiteeducaþii. Fireºte cã suntemlegaþi de o anumitã formaþie, detradiþii ºi de înclinaþii personale,dar în afara lor apare necesi-tatea, uneori inevitabilitatea uneicãi proprii în a formula aceleimpulsuri interioare amintite maisus. În felul acesta mi-am creatun univers sonor populat custructuri melodice ºi ritmicedeterminante în construirea uneilucrãri muzicale, dar ºi cu o seriede elemente complementare.Astfel, structurile omofonico-melodice provin din serii desunete armonice (uneori nufoarte simplu de reprodus însemiografia tradiþionalã)încadrate într-un sistem unitar.La acest sistem am ajuns ºi prinrezultate practice legate de anal-iza spectralã a instrumentelormuzicale, de care m-am ocupatîn diverse perioade ale activitãþiimele. Este cunoscut faptul cãtimbrul instrumental este deter-minat în mare parte de canti-tatea ºi calitatea armonicelorunui sunet fundamental.Aceastã importantã proprietatem-a fãcut sã descopãr analogiicu structura melodico-armonicãa fenomenului muzical în gener-al. Ritmurile, în lucrãrile mele,pornesc de la celule elementaredin care se formeazã apoi con-figuraþii complexe. Într-adevãr,nevoia mea de exprimare estede tip transformaþional, acestafiind procedeul prin care încercsã-mi „depãn povestirile”.

- Care crezi cã va fi în per-spectivã forma de manifestare amuzicii savante? Apocalipsã?Eden? Agorã? Rezervaþie?

- Convingerea mea este cãacele opere care se dovedescviabile îºi vor gãsi cândvamenirea. Trãim o epocã de pref-aceri majore, iar roadele ei sevor culege, probabil, peste untimp.

Liviu DÃNCEANU

Din Colecþia Belgica, îngrijitã de Irina Petraº ºiRodica Lascu-Pop la Editura „Casa Cãrþii deªtiinþã”, din Cluj, prima carte cititã a fost aceeanumitã generic Proze, sub semnãtura lui PhilippeJones. Surpriza unor bijuterii literare, pe bazaevenimentului fragmentat, surpriza unor mesajeprofunde, suspendate însã, pe temele din adâncale umanitãþii, tuºate doar din câteva exemplare ºimomente, mi s-a pãrut susþinutã de tehnicaneobiºnuitã a elipsei evenimenþiale.

Autorul/naratorul multiplu stãpâneºte o lume dintrunchieri (auto)biografice, din decupaje savante,rupturi epice cu suspans pe porþiuni incredibil descurte, plasate într-un cadru demn de impre-sioniºti. Interiorul uman este scos la supra-faþatextului prin momente atât de discontinuu adiþion-ate încât tehnica omisiunii ºi elipsa temporalã saufapticã nasc proze scurte, dar cu sensuri bogate.Aceastã naraþie spectralã e þinutã strâns la aceaunitate de mãsurã unicã, pornind dintr-un singurtrunchi epic, care construieºte misterul, ambigui-tatea, nu doar la sfârºit, ci ºi înãuntrul rememorãrii.E, de fapt, o suprapunere de oniric ºi realitate.

Bucãþi epice ca Rãdãcinile furtunii sau Apeleoglinzii sunt exemplare, una pentru explicitareamultiplului semantic, tuºat din naraþiunea-spectru,cealaltã întru fixarea motivului central, oglindabizarã, anamorfoticã, translatã epic în prozele de oeleganþã narativã rarã. Sã fie ºi traducãtoareaimplicatã în frumuseþea volumului de micronaraþi-uni (datoritã scurtimii ºi a unui moderato cantabilefrastic eliberator)? Mãcar selecþia poate da seamade cheile livreºti, savante chiar, care se ascund înaceste elipse ale graþiei, bazate pe o viziune coap-tã, rememoratã, a vieþii din care (se) trãieºte cuputere fragmentul.

Unele proze sunt fotografii în miºcare, portretefixate în evenimente-cadru. Apele oglinzii constitu-ie chiar o prozã de punere în abis a tehnicii salecatoptrice prin bizareria epicã. Micropovestirile paraberante ºi nu întâmplãtor li se asociazã graficaLaurei Poantã. ªi asta pentru cã discutãm despreo mânuitoare a desenului anamorfotic, cu figuriarcimboldiene, demne de un „medievalism” al bes-tiarului. Se impun forme suspendate, placate unelepeste altele sau chiar din… altele, învecinate însãcu ºtiinþã tocmai secvenþelor epice ale prozatoruluibelgian. Mai ales aici, în tehnica unghiului defor-mator, trebuie semnalatã aceeaºi Apele oglinzii.Fiecare moment sau cadru este placat pestecelãlalt, primul, din unghi modificat(or), i-luminat,trezit, re-memorat, de un narator dinãuntrul„oglinzii”, cel al „clipei multiple”, cum iarãºi fixeazãPhilipe Jones în proza cu acest titlu.„Spectralitatea” ocularã (implicit narativã, desigur),datã de suprapuneri ºi unghiuri epice, apareexplicit în mottoul Clipei multiplã, unde se vorbeºtede „straturi”, de ecouri ºi amintiri care „izbucnescîn fulgere”. Tocmai datoritã povestirii cu „fugi” încel puþin douã direcþii, aparent în disjuncþie, se

iveºte ambiguitatea, simultaneitatea faptelor mem-orate ºi prezente. Tehnica omisiunii mai pune odatã în evidenþã sensul de interior, ascuns în fal-durile epicii care pare pulverizatã, dar care sestrânge în oglinda narativã, rememorare chiar dinlocul, unghiul modificator, mai bine zis revelator.

Datoritã oglinzii, evenimentul e un alter, unulcare aduce iluminarea prin multiplu, care e al vieþiitrãite, dar care numai asumat, întors prin reflexie,reîntregeºte fiinþa. Decupajul e unul neobiºnuitfiindcã iluminarea nu vine explicit. Dimpotrivã,trece prin acest dublu care este oglinda, altfel spusîntoarcerea, memoria, în fine, „fila”, scrisulanamorfotic, al iluziilor/retrãirilor, sensurilor optic-vizionare. Numita prozã Apele oglinzii indicã toc-mai aceastã formã de trezire prin „reflexie”, descoatere a sensului din adâncul uman prin scriitu-ra modificatoare, cu funcþie magicã, prin urmare:„Trebuie sã întorci fila, sã întorci* oglinda, sã-þiregãseºti stãpânirea de sine” (*retourner are ºisensul de „a întoarce/ a restitui”, dar ºi de „a scru-ta adânc”, dublul înþeles convenind motivuluioglinzii; n. trad.). Tot aici aflãm ºi procedeul scrip-tural, reflectare de evenimente trecute în celeprezente, „întoarse” în/din oglindã, proiectate dinunghiuri modificatoare. Tehnica facerii/reflectãriibizare a cuplului în triunghiul vieþii de toate zilelestã în cheie anamorfoticã, cea tradusã ca „pesteformã”, ca dublare ciudatã, cu trimiteri ºi latext/viaþã, savant confundate: „Un fragment sedetaºa din realitate, cãpãta existenþã proprie, oparte se aºeza peste cealaltã formând un cuplumonstruos”(s. n.).

Aceastã punere a fragmentului-eveniment înrupturã, reflecþie, iluzie opticã ºi cognitivã totodatã,este chiar procedeul de ansamblu al prozelor luiPhilippe Jones, unde elipsa de toate felurile, maiales cea existenþialã, joacã tocmai rolul deforma-tor, accidentul de oglindire, care face ca peisajul ºifaptele sã devinã paralele, duble, ca amintirea sãse descopere, alta, în faptul prezent, ca o ramã,cum e cea marinã, de pildã, sã provoace acelaºieveniment trecut, dar în…iluzie „opticã”, de viz-iune, modificare, cum ar veni. Scriitura e asceticã,dar efectul, multiplu. Aceasta întrucât miºcãrileinterioare, evenimentele, sunt restrânse, numaiunghiurile se înmulþesc, iar omiterile provoacã altesensuri, le ambiguizeazã, chiar. Pe o intrigã destulde comprimatã, Philippe Jones realizeazãparabole de o varietate surprinzãtoare, elipsaevenimenþialã construind dinãuntrul momentelorreflectate unele în altele misterul cel omenesc,întregul ansamblu de trãiri, nu totdeauna atât decoerente pe cât ne place nouã sã le vedem, darmereu cu posibilitãþi de retuº, de altã ºi altãoglindire. Cea care ne aparþine, prin retrãire,întoarcerea filei, prin scriere, în fine catarticã.

Viorica RÃDUÞÃ

Philippe Jones – Proze

• Bianca Rotaru - Dantela neagrã

comentarii


Treptat, oarecum explicabil,mã las sedus de eleganþa unorvolume ce au început sã aparãdin ce în ce mai des ºi înlibrãriile din România, dovadãcã, pe de o parte, în ciuda câr-cotaºilor, cartea are încã suc-ces pe la noi iar pe de altãparte, cã editurile nu mai suntîn cãutarea unor succese demoment. Dimpotrivã, toatãlauda pentru acelea dintre elecare au avut curajul sã þin-teascã cãtre îndeplinirea unorplanuri cu o desfãºurare pe ter-men mediu ºi lung. Desigur,aproape în orice colþ al þãrii,figuri invitate la diferite mani-festãri critice încep sã ofereacele exemple negative,echivalând aiurea marea masãa editurilor „apãrute peste zi”cu mult mai puþin pretenþioase-le „tiparniþe”. Mai degrabã,puþin speriaþi de cei „din provin-cie”, au intuiþia beþivului care,în ciuda confuziei pe care oafiºeazã, va cunoaºte mereucum sã se salveze. Spreruºinea ori lauda mea, demulte ori alegeam volumele înfuncþie de o anumitã editurãdar acum, uitându-mã din ce înce mai pieziº înspre cei ce mi-aufost apropiaþi în câmpul livres-cului, sã îmi descopãr, dupãcum lãsam sã se întrevadã, unalt mod de a-mi apropia cartea.

Una dintre editurile ceconvinge chiar prin dispoziþiade a-ºi înfãþiºa altfel profesio-nalismul în faþa cititorilor este„Rao”. Noi aºa o ºtim, aºa oîndrãgim, lãsându-i pe alþii cumult mai abilitaþi sã înþeleagãde ce uneori „Grupul EditorialRao”, alteori altfel… ºi aºa maideparte. Însã cert este cã„Enciclopedia Rao” este un titlude onoare pentru bibliotecaomului ce nu mai are rãstimpulde a cãuta nuanþele într-o lumece ºi-a închis zeitãþile în difor-mitatea secundei.

Obiectul banalului exerciþiude „investigaþie” este un albumde tip enciclopedic ce a trezitinteres în rândul publicului darcare a rãmas mai întotdeaunasemnalat doar în vreo coloanãde revistã, peste care ochiulcriticului a survolat neatent.

O parte a secretelor ºiinvenþiilor din codexurile luiLeonardo da Vinci ºi-au datdrept punct de întâlnire înadmirabila apariþie supraintitu-latã „Maºinãriile lui Leonardo”.Dat fiind caracterul complex alunei asemenea apariþii editori-ale, fireºte, nu vom prezentaacum lista tuturor celor care auavut în grijã volumul de faþã ºinici nu le vom „disputa” com-petenþa. Totuºi, în traducerealui Andrei Niculescu, carteaînfãþiºeazã manuscrisele ºidesenele lui Leonardo înmaniera ediþiei NazionaleVinciana (Giunti), cea care a

reunit Codexul Atlanticus (aflatla Biblioteca Ambrosiana,Milano), Windsor RL (formulãsub care se aflã manuscriseleanatomice ºi desenele de laBiblioteca Regalã de laWindsor), Codexul Arundel(Londra, mai precis în cadrulfostei Biblioteci a MuzeuluiBritanic), Manuscrisele ForsterI-III (pãstrate în caietenepreþuite în cadrul celebruluiMuzeu Victoria - Albert),Manuscrisele de la Madrid,Manuscrisele A-M (aflate la

Institutul Francez de la Paris),Codexul Hammer (aflat în pro-prietatea lui Bill Gates), CodexTrivulziano (Milano), Codexuldespre zborul pãsãrilor(Biblioteca Regalã din Torino).Am þinut sã prezint aceastãmicã listã tocmai pentru ascoate în evidenþã pânã ºiefortul uman depus de cãtrecei care au îngrijit prima ediþieitalianã, cât certa recunoaºterela nivel mondial a celui care aconstituit, fãrã doar ºi poate,figura cea mai controversatã a

mijlocului celui de-al doileamileniu. O notã în plus, pentrufaptul cã, în cazul fiecãrei ilus-traþii, se indicã data certã sauaproximativã. Plecând de aici,urmãrind cronologia însem-nãrilor ºi desenelor luiLeonardo, prima idee careºocheazã este dispoziþia ºicapacitatea sa permanentã dea aduce „noul” în diversedomenii. Dincolo de mareleinteres pe care-l manifestã dincopilãrie, legat de crearea unuiposibil aparat de zbor, maitoate capacitãþile de a inova îisunt pe rând motivate de„comanda socialã”. Deºiprezentatã mai peste tot subforma unei perioade deînflorire a artelor, se ºtie,Renaºterea a fost strãbãtutãsuccesiv de conflicte militaremai mult sau mai puþin„regionale”. De aceea, cu oimaginaþie genialã, ce depãºeacu mult cadrul vremurilor,Leonardo da Vinci ni se relevãîn ediþia de lux pe care am totlãudat-o, doar cu micã parte ainvenþiilor sale. Acestea nesunt prezentate cu o acribiedemnã de invidiat, plecând dela reproducerea fidelã a manu-scriselor, urmatã de explicaþiile„în scris”, ce la rândul lor suntînsoþite de alte imagini (pro-puse prin intermediul graficiicomputerizate) ce fac infor-maþia accesibilã ºi unui cititorcu o culturã medie, fie îndomeniul artelor, fie în celingineresc. Voi aminti, mãcarîn treacãt, pe cei care ºi-au

adus contribuþia la prima ediþiea acestui rãsfãþ artistic ºiºtiinþific. Coordonarea editori-alã aparþine lui Claudio Pescio,concepþia, terminologia ºidescrierea mecanismelor –Mario Tadei ºi Edoardo Zanon,în timp ce grafica, machetareaºi modelarea tridimensionalã afost asiguratã de GiacomoGiannella, Felice Mancino,Gabriele Perni, Mario Tadei,Edoardo Zanon.

Reþinem din prezentarea luiPaolo Galluzzi (Director alInstitului ºi al Muzeului deIstorie a ªtiinþei din Florenþa):„Meritã subliniat faptul cãreprezentãrile davinciene con-stituie o contribuþie revo-luþionarã îndeosebi pentru cãse configureazã ca niºte viziu-ni «cvasidinamice», anticipãriextraordinare ale metodelordesenului animat ºi, mai ales,ale modelãrilor cinematiceelaborate de grafica compute-rizatã. Transpunerea desene-lor originale leonardeºti în con-textul tehnicilor de repre-zentare ale noilor mediaaduce, aºadar, la realizareadesãvârºitã a aspiraþiilor luiLeonardo, care a exprimatpentru prima oarã necesitateaunui nou concept al reprezen-tãrii tehnologice, înþeleasã caproiectare a unui cadru cogni-tiv integrat…” Nu avem posibi-litatea acum ºi aici de a puneîn evidenþa cuvenitã acestedescoperiri dar le vom enu-mera, având speranþa cãprezentarea de faþã s-ar puteauºor transforma într-o invitaþiela lecturã. Astfel, cititorul arputea descoperi diferitemaºinãrii de zbor, de rãzboi,maºini hidraulice ori maºini delucru, printre toate acesteaputând fi enumerate ºi ma-ºinãrii destinate fastului de lacurte, instrumente muzicale oridedicate tipografiei. Ei bine,acest volum încã accesibil, arputea fi dublat de seria docu-mentarelor realizate de BBC,serie ce se concentreazã peideea cã Leonardo da Vinci afost cel ce a propus umanitãþiidiferite idei ºi mecanisme pecare aceasta le va pune înpracticã cu o întârziere mediede 400 de ani. Pierdere colo-salã…

Alegerea acestei lunirãmâne în sfera spectacoluluitotal, acolo unde vizualul seîmpleteºte cu practicul, o lumea contrastelor ce se unesc subchipul unui om ce încã se maipreumblã prin istoria mentali-tãþilor cu un zâmbet uºor ironic,în spatele cãruia, vocineauzite, consemnabile prinvirtualitatea unei lumi îndevenire, îºi autodescoperãnecontenit referentul.

Marius MANTA

Secreteleºi argumentele imaginaþiei


ctombrie / douã mii opt

Dinspre Arthiva NikitaMihalkov cãtre numãrul viitor, încare îl vom gãsi pe celebrulRidley Scott. Trebuie sã-l ºtiþi ! -celebrul regizor al filmelor„Alien”, „Thelma ºi Louise”,„Gladiatorul”. Dar, pânã atunci,ne distrãm cu „Mici, pepeni,gagicuþe” - un fel de bâlci imagi-nar în „alcãtuirea” mai mult saumai puþin motivatã a lui RaduNichitescu. Interesant este cãcei de la Tomis dau în conti-nuare credit materialelor dedi-cate unor trupe „de viþã”. Încazul de faþã – o poezie JethroTull de Dan Mihuþ. Dacã LuanaLuban se ocupã de „HOP, galacelor care înving”, peste doardouã pagini o întâlnim penimeni alta decât LuarianaLuban care, atentã cãtre o„Logicã a miºcãrii în doi”, seopreºte doar pentru un respiroexplicativ în „Five, six, seven,ohh !...” Felix Nicolau survo-leazã „hiperbola elefantinã” aOfeliei Prodan, mai precis ocarte micã (în opinia criticului !),a unei prezenþe ce se zbateîntre agonii ºi hyperliteraturi vir-tuale. Nici nu ne-am dezmeticitbine cã suntem invitaþi de cãtreDaniel Clinici la întâlnirea cu„Creierele lui Gherman”- prinaceasta, înþelegând, desigur,„puþin sex, câteva droguri ºimultã religie”. Dacã MãdãlinRoºioru ºi Ruxandra Cesereanuse achitã onorabil de sarcini, nuacelaºi lucru l-am putea zicedespre Mihai Vieru care e cumult prea pretenþios. Ari-stocratul George Vasilievici neadministreazã o dozã bunã deViseptol, chiar dacã sentinþa dintitlu nu lasã loc niciunei spe-ranþe: „Dacã mã citeºti vei muriºi vei ajunge în iad”. „Strigoaiade catifea” e conceputã deMicleuºanu de Bucureºti iarPetruºka, singurul porc person-aj cu înþelegere mioriticã dinpseudo-literatura noastrã, se„prolifereazã” în textegospodãreºti. La poezie nu mãbag de data asta, cât despreBruckner, zãu, m-am sãturat...A naibii curiozitate, fix laBazART ºi-au gãsit sã ne prez-inte fragmente de sinaxar.Curajoºi, pânã la sãrbãtorile deiarnã le urãm ºi noi, dupã douãcafele tari ºi o dozã respectabilãde Red Bull – numa’ HyperHyper... (citat cu rebrãnduire dinScooter).

nr. 10, octombrie 2008

Ieronim Tãtaru are sub aus-piciile firescului cei 150 de anide la naºterea lui DuiliuZamfirescu, considerându-l pebunã dreptate „cel mai expuscriticii literare de mare diversi-tate a opiniilor, manifestatã maicu seamã dupã trecerea poetu-lui, prozatorului, dramaturgului,memorialistului ºi epistolierului

la cele veºnice”. Cronica literarãsemnatã de ConstantinTrandafir se ocupã de „Uneseist scump la vedere”, maiprecis de Christian Crãciun;acesta „s-a rupt de jurnalismulpãgubos de la foiþele obscure ºis-a înfãþiºat vederii noastre înipostaza eseistului autentic dinacest volum” – e vorba de„Intrãri în labirint”. ªi ca echili-brul sã fie respectat, în paginilerevistei se aflã însuºi ChristianCrãciun cu un interesant materi-al, generat de retorica uneiîntrebãri suspendate: „ªi totuºi,de ce s-a nãscut Caragiale?(aceasta-i întrebarea)”. CristinaDinu îndrãzneºte un exerciþiude recuperare a fascinantuluiroman „Thalassa”. Meritul estecu atât mai însemnat, cu câtautoarea rândurilor are ºtiinþade a surprinde din orientãrilecritice doar lucrurile esenþiale,pe care le aºazã ulterior faþãcãtre faþã, înlesnind un dialogde tip comparat. GherasimRusu Togan stabileºte regulilejocului închipuirilor în imaginarulmagic. Printre acestea,„Solomonarul ºi tulburãrile vãz-duhului”, „Alte fãpturi ale univer-sului acvatic: Balaurul”, „Zmeul”,„Sorbul apelor”, „Dulful”. AndiBãlu îl considerã pe WilliamBlake „prinþul noii sensibilitãþiumane”, aplecându-se ºiasupra caracterului narativ almarilor sale poeme. Nimic sur-prinzãtor, revista oferã un nouEmile Verhaeren în traducerealui Ion Roºioru, pentru ca pe ulti-ma paginã, Florin Dochia sã îlaibã invitat pe Jean-MarieGustave Le Clezio.

16-31 octombrie 2008

Acelaºi þinutã deosebitã,dublatã de materiale pline desubstanþã. Cu siguranþã, poþi fimodern ºi sub semnul echilibru-lui estetic ! ªtefan Manasiadescrie câteva din rotiþele „ata-cului de panicã”, înlesnind astfelîntâlnirea cu „Oameni obosiþi”,„bun de tipar” în 2008, la EdituraParalela 45. Ovidiu Pecican seintereseazã de „Europa luiMatia”, a se citi Ungariamateinã. Deºi puþin deplasat,titlul articolului Adrianei Stan –„Construind deconstrucþia” -, fi-xeazã logica unei noi grile subauspiciile eticii lui J. Hillis Miller.Valentin Derevlean ne explicãmotive întemeiate pentru careromanul lui Dan Sociu„Urbancolia” a fost lansat cumare tam tam la EdituraPolirom. „Scris cursiv, cu nerv ºiuneori destul de poetic,Urbancolia e romanul unui per-sonaj, alter-ego al scriitorului,care reia pãrþi din biografia depe coperta cãrþii pentru a lemasca într-o poveste senzaþio-nalã, cu iz de roman de spionajºi cu multe trimiteri spre teoriileconspiraþioniste din vremurilenoastre. Mai precis, Urbancoliae un roman al provinciei, chiardacã un roman politic. Însã, din-colo de toate interferenþele,Urbancolia e un roman al

pierderii virginitãþii, al pãºirii încondiþiile patetice ºi mizere aleunei zone de periferie socialãspre pierderea inocenþei ºi aimaginii de tip eroic”. HoriaLazãr cautã puncte de legãturãîntre baroc ºi domeniul politicii,deºi partea cu adevãrat intere-santã se leagã tot de literaturagalantã a secolului al XVII-leafrancez, ce reia mitul libertãþiisub forma unui privilegiu aristo-cratic. ªerban Foarþã e un numecâºtigat pentru orice revistã li-terarã. Prin urmare, superbãtableta domniei sale, acolounde între emoticon ºi „rimee(s)t raison”, am putea fi deacord cã „prin nu se ºtie ce ha-zard lingvistic, român e paroni-mul lui rãmân (pers. I sing. a vb.a rãmâne). Pe cale de con-secinþã, România ar fi, la rândulei, o «rãmânie». Or, fatalmente,într-o Rãmânie nu se puteadecât rãmâne”... Nu avem cumsã nu semnalãm excelentulsupliment dedicat lui MatiaCorvinul !

nr. 36, 29 octombrie 2008

„Eroii lui Caragiale nuevolueazã decât rareori înambientul lor natural – geogra-fic, familial, profesional, psihic,meteo-climatic, obiectual. Celmai adesea, ei joacã îndeplasare, pe terenuri strãine.Sunt, dacã mã pot exprima aºa,niºte oameni plecaþi de acasã...[…] Dinamica miºcãrii este con-figuratã cibernetic cu input ºioutput. Personajele luiCaragiale par a se afla tot timpulpe drumuri, exilaþi într-un per-petuu topos al alteritãþii: pre-tutindeni unde apar fac figurã deoutsideri, de stranieri. Nu suntde acolo, ºi asta se vede binecu ochiul liber. Dar sunt aceºtioameni undeva insideri? Undese aflã aceste personajeacasã?” Gelu Negrea îºi pro-pune o investigaþie pretenþiosãdar care, spre meritul sãu, eplinã de un neprevãzut ce îþi dãde gândit. Lumea în care toateacestea se zbat, pierdutã într-orealitate fluidã ºi adesea lipsitãde repere, aduce aminte chiarde experienþa adamicã cu izgo-nirea din Paradis, Edenul fiinddoar un „home, sweet home”

primordial. Cum se reflectãtoate acestea la Caragiale?Asta e povestea semnatã GeluNegrea. Centenarul CesarePavese se aflã în grija lui GeoVasile, pentru ca Horia Gârbeasã ne facã în ciudã cu al sãu„Gut Morgen, Frankfurt ! AufWiedersehen, Literatur !”

Plecând de la o exprimarevãdit metaforicã - „cine vrea sãdescrie civilizaþia actualãpãstrând un ton optimist va tre-bui sã joace teatru” -, SorinLavric ajunge sã explice„Tirania ecranului”. Obiectulcercetat ? – „Ecranul global” deGilles Lipovetsky ºi JeanSerroy. În ceea ce priveºtepoezia, din tot ce ne aratã petarabã Traian Cãlin Uba, amputut reþine doar „Priveliºtea desub pleoape”: „Ieºit din Cuvânt,/ în ploaia de vorbe, / printremorþii volubili... // În întunericullichid, / þin totuºi ochii deschiºi /pentru cã mi-e fricã / de pri-veliºtea de sub pleoape”.


AED – „Octombrie” de PetruScutelnicu: „prin fiorduri seinsereazã vitrinele / când vineoctombrie casa þipã de fricã /mai întâi gustãm / vinul îmblân-zit în plantaþii de teamã / unînger îmbrãcat în frig / meste-cam o felie proaspãtã de /duminicã / îþi vine sã-i dainumele tãu / unei toamne târzii /dintr-o melancolie torenþialã /când scrii cu viaþa pe ziduri unpoem / într-o patrie tristã /cuvinte de nichel înconjoarãtoamna”.

Deºi am mai scris despreasta, recunosc cã pentru încã odatã îi voi da dreptatea cuvenitãlui Romulus Dan Busnea careanalizeazã în „Cultura frus-traþilor” toate motivaþiile imbe-cile aduse de organizatorii uneiexpoziþii ce „frizeazã cu nebu-nia”. Într-adevãr, mã aflu deaceeaºi baricadã, „e ruºinos ºidegradant cã s-a ajuns ca artaromâneascã, expusã în formeleei cele mai groteºti, ale vulgari-tãþii sexuale […] sã reprezinteRomânia”. Grigore Codrescu neconduce printre meandrele

postmodernitãþii poeziei luiDaniel ªtefan Pocovnicu, deta-ºând însã o ironie afectuoasãce acompaniazã reacþii insistentludice. Revista continuã„Jurnalul de la Viforeni” al regre-tatului Octavian Voicu, în timpce singurul reproº pe care l-amputea aduce este legat de multprea impunãtorul medalion liricNicolae Pogonaru. Pe de altãparte, Nicolae Mihai este sur-prins în atelier, acolo de undepromite un nou volum, probabilce va purta titlul „Fântânar detrei stele”. Plusuri evidente pen-tru „Înghiþitorul de iluzii”,„Ispititoare povarã”, „Împãrtãºanieilicitã”. Adrian Blãnaru se ocupãde poezia lui Ioan Prãjiºteanu întimp ce Calistrat Costin are ape-tenþã ºi compentenþã în a ana-liza „poezia în rãspãr” a luiMircea Bostan.


Citim cu interes „Literaturaromânã ºi iluziile ei”, semnatarCassian Maria Spiridon, desprevolumul lui Eugen Negrici, ce s-adorit cu siguranþã fastuos. Fãrãresentimente, voi sãri deaceastã datã peste IrinaMavrodin, Maria Carpov, ElviraSorohan, Gheorghe Grigurcu,Constantin Ciopraga, AlexandruZub dar ne oprim cu aceeaºicuriozitate nedisimulatã pestenotele lui Nicolae StroescuStâniºoarã. George Popa sem-neazã un util exerciþiu compara-tiv „Luceafãrul ºi Faust”, orga-nizându-ºi ideile în subteme pecare le are în vedere: „Izvorul deinspiraþie”, „Operã barocã –tragedie anticã”, „Axiologie”,„Sensul iubirii”, „Focul”, „Grija,neliniºtea”, „Problema religiei”.Mã bucurã atât poezia lui AndreiZanca cât ºi elegiile lui IoanBaban, destul de rar întâlnit înrevistele literare. Grigore Iliseirevine în actualitatea criticã prinjudecãþile de valoare ale luiVasile Spiridon, cel care între-vede „apariþia unui imperativintim” ce motiveazã secvenþiali-tatea întâmplãrilor înfãþiºate.Prin felul clasic de a privi obiec-tul cercetãrii, Antonio Patraºeste exponentul cel mai de soial tinerei generaþii ieºene. Deaceastã datã scrie despre undublu model etic; mai precis,are în vedere cartea evenimenta lui Ion H. Ciubotaru, dedicatãlui Petru Caraman. Din alt sens,rãmân la pãrerea cã una dintrecele mai inventive voci a celorde la Convorbiri literare estecea a lui Dan Bogdan Hanu. Înnumãrul de faþã gãseºte pre-texte, ºarje, bruioane, bruiajeanalitice pentru a decripta sen-suri dintre cele mai surprinzã-toare în romanul lui PetruCimpoeºu „Cristina Domesticaºi Vânãtorii de suflete”.

LecTop


revista revistelor


De mai bine de un secol sejoaca piesele lui Caragiale.Într-o toamnã aurie, în Bacãu,nu la Hanu Ancuþei, urmeazã oaltã readucere la rampã acelebrelor personaje RicãVenturiano, Jupân Dumitrache,Veta ºi Ziþa din piesa luiCaragiale, O noapte fur-tunoasã. Sã fie o nouã provo-care? Afiºul, care acoperãalte hârtii neînsemnate ºirupte, unde se mai pãstreazão urmã din anunþul unei „seriexplozive”, cu participarea luiDJ Rareº, promite pe 10noiembrie, 2008 o searã plinãde umor, dar ºi un spectacolreuºit, garantând cu numeprecum: Maia Morgenstern,George Ivaºcu, Mircea Rusu,Gyuri Pascu ºi alþii, în regia luiGelu Colceag. Nu pot însã sãnu fiu niþel scepticã, gândin-du-mã la recente puneri înscenã ale pieselor cara-gialiene. Nu toate au fostreuºite. S-a înþeles total greºitideea de a-l moderniza peCaragiale…de parcã dra-maturgia lui nenea Iancu armai trebui actualizatã!! Auapãrut agresivitatea, cu totulaltfel exprimatã de autor încomedie, aluziile sexualecare nu-ºi aveau rostul ºi ouºoarã vulgaritate care - tre-buie spus - place unui anumittip de public…un public carenu prea mai are timp de spec-tacole, iar dacã are, show-ulsa fie un pic picant, cu cevaargou, dacã se poate,neapãrat sã ni se inducã ºitenta eroticã si…gata-i spec-tacolul! Spectatorul mai aretotuºi empatia scenicã, însãmodificã nedorit subtilitãþiledramaturgului, transformândlumea in teatru, un teatru al

absurdului câteodatã, dar fãrãfilosofia lui Ionesco.

Sper cã voi fi contrazisã inmomentul vizionãrii piesei…ªi dacã tot am fost provocatã,m-am întors la o relecturã apieselor lui Caragiale, ca sãvad… eu cu cine votez? Aveþipuþinticã rãbdare, dupã spec-tacol mai e puþin si trebuie safacem din nou demonstraþiaunui popor cu mult spirit civic,sã mergem la vot ºi sãalegem oameni cu simþulrãspunderii, care vor aveagrijã de viitorul þãrii în urmã-torii patru ani…Vã suntcunoscute replicile? Limba delemn pe care tocmai aþi citit-oîn ultimele rânduri a fostanume utilizatã pentrusubiectul alegerilor, atins întreacãt.

Revenirea la Caragialeeste mereu necesarã. Deºiaproape exhaustiv comentat,scriitorul îºi pãstreazã pros-peþimea. Subtila alchimie ateatrului caragialian se reali-zeazã printr-o perfectã pro-porþie între imaginar ºi real,între verosimil ºi absurdul sur-prins uneori. Replicile dinpiesele sale au devenit for-mule pe care vorbitorii con-temporani le utilizeazã in con-texte variate, adesea completdiferite de situaþiile care le-augenerat, semn al universali-tãþii lor ºi al perpetuei infir-mãri a opiniilor privind peri-

marea operei lui Caragiale,odata cu dispariþia cadruluiistoric de care a fost inspiratã.

S-ar putea spune oricedespre Caragiale, mai puþincã spiritul operei sale nu e câtse poate de prezent printrenoi ºi prin noi. De altfel, nupuþini sunt cei care chiar auspus aproape „orice”. Sãluãm doar un singur exemplu,acela în care detractorii (nudãm nume… „persoane în-semnate”!) reproºau autoruluiefemeritatea operei sale, pemotivul deloc bine ales, cumcã ia în vizorul scrierilordefectele trecãtoare ale omu-lui, nu pe cele eterne! Nimicmai fals ºi mai eronat!„Greºelile umane” puse dedramaturg în operã, sunt câtse poate de perene, ca do-vadã cã ne împiedicam ºi azide ele, la tot pasul! Cum sãpresupui cã o operã de cali-brul pe care-l are cea cara-gialianã, ar putea sã iasã dinritmul schimbãrilor suferite deliteraturã, când e de-ajuns sãdeschidem la întâmplare unadin comediile lui nenea Iancuºi sã parcurgem doar câtevareplici! Constatãm pe datãefectul prim ºi uneori violental teatrului sãu: râsul sãnãtos,din toatã inima! Or, domnilorîncã îndoielnici, râsul nu ealterabil prin trecerea timpu-lui, nici a modelor! Primim sãse revizuiascã, ºi chiar sã se

schimbe, dar vom constata înmod repetat, cã rezultatulrãmâne acelaºi: veºnic,Caragiale ne face cel puþin sãzâmbim! ªi presupunândchiar (în mod eronat, evident)cã întruneºte doar acestdeziderat, ne putem deja,declara pe deplin mulþumiþi!

Nu e puþin lucru cã noi,românii, ne putem bucuraastãzi de toate scrierile luiCaragiale în justa lor recep-tare, cã putem înþelege toatereplicile, chiar dacã epoca s-aschimbat ºi, poate, pentru oînþelegere completã ar trebuisã ne întoarcem ºi sã-i con-textualizãm opera. Dar fã-când lucrul acesta, constatãmuimiþi cã sensul celor spusede nenea Iancu rãmâne ne-schimbat, indiferent de epo-cã! Concluzia (cel puþin una)care se impune în chip vãdit,e aceea cã o operã caracteri-zatã în primul rând prin va-loarea sa, nu-ºi poate pierdefarmecul sau actualitatea cutrecerea vremii. Sã admirãmmodul viu în care autorul a

ºtiut sã ni-l reprezinte pemahalagiul bucureºtean înpersoana acestui Dumitrache:naiv, palavragiu, vanitos, fãrãmulte scrupule, lipsit devoinþã... Dumitrache, Chiriac,Spiridon nu sunt, în fond,decât personaje ale zilelornoastre. Sã admirãm, însfârºit, arta minunatã pe careCaragiale se pricepe s-odesfãºoare tot timpul în com-poziþia pieselor sale de teatruºi nu numai. Din interiorullumii date, se aude glasulunui autoironic, râzând desemeni ºi râzându-ºi de sine.

Peste comediile luiCaragiale, a trecut mult timp.Ingeniozitatea construcþiei lorscenice a rãmas nealteratã.Intuiþia sociologicã s-a adân-cit într-o largã perspectivãciclicã, structura tipurilor s-astatornicit în tipare clasice.Arta nuanþelor se clarificã dince în ce mai mult, iar desã-vârºirea tehnicã e unanimrecunoscutã. ªansa noastrã,a celor ce îl citim azi peCaragiale, vine dintr-o des-chidere de orizont cauzatã ºide criza prin care trecem.Abia acum îl putem pricepepe artist în mod plurivalent. ªidacã ar fi sã încheiem tragic-comic, am spune cã... „restule... mare comédie!”...

Oana BUHOSU

Motto:S-avem bani, s-avem valutã

ºi salar cincizeci la sutãmai mult ca data trecutã.

Hãi, hãi.

Cum sã nu, primim, primim. Numaisã fie autenticã, de import; cã de-anoastrã ne-am sãturat de aproape douãdecenii: nici sã trãieºti, nici sã mori nute lasã. Ce mai, lucru de mântuialã. Da’veniþi de departe? De unde veniþi? Aha,de peste ocean. Atunci sunteþi serioºi;pe ce puneþi mâna e sfânt, nu mailãsaþi. Ca ºi ruºii. Cã noi tot ne-am doritsã veniþi, în ’45, în ’47, când ne ocu-paserã ruºii, ºi nu s-au mai dat duºiamar de ani. Criza lor era comunismul.Tot într-o crizã am þinut-o. Un fel decrizã de dezvoltare. Ne tot dezvoltam,chiar ºi multilateral, de era sã ne dãmduhul. ªi-au pus stãpânire pe noi ºipeste alþii din jurul nostru ºi ne-au totdezvoltat de ne-au ieºit ochii. ªi de-atâta dezvoltare ne-am trezit plini depetice ºi cu fundul gol, sãraci lipiþi

pãmântului. Dar sã nu supãrãm peDumnezeu: una-i sã fii sãrac în comu-nism ºi cu totul altceva sã fii la limitasubzistenþei în capitalism. Pe când încomunism erau cam toþi sãraci, toþi,fiind elevi, purtam uniforme ºcolare, toþiam obþinut la terminarea ºcolii repar-tiþie, de parcã ajunsesem sclavi, azi s-aschimbat calimera, frate. Lucrezi lapatron, dacã vrea îþi face carte demuncã, dacã nu, nu ºi pace; n-ai decât,pleci la altul, eºti liber s-o faci. S-a ter-minat cu înjositoarea repartiþie. Pleci înItalia, Spania, cunoºti lumea. Te globa-lizezi. Uite, din familia mea s-au globa-lizat trei: nevasta, fata ºi feciorul. Amrãmas eu aici sã þin sus steagul patrio-tismului. Ce spuneþi voi? ªi criza e glo-balã? Normal, doar nu era sã fie zon-alã. Acum sunt gata sã plec ºi eu înstrãinãtate. Pe ãsta mic îl las în seamaunui vecin. E în clasa a ºaptea. Se des-curcã el ºi fãrã noi. Deja e aproapematur. Se duce când vrea la ºcoalã.Nu-i mai port eu de grijã. De abia l-amscos din mâna poliþiei. Cã intrase în vila

vecinului îmbogãþit. Intrase ºi el dincuriozitate ca sã vadã cum de s-aîmbogãþit ºi cam ce are prin casã. Cãdoar era un pârlit ca ºi mine, dar nu ºtiucum a fãcut de s-a învârtit. Ba, pe dea-supra de toate, a ajuns ºi sus, ompolitic, n-ai ce-i face: hectare, pãdure,afaceri, fabrici. De unde dracu’ nimeninu ºtie. Da’ lasã cã ºi tatã-sãu... Cândcu comuniºtii, s-a dat pe lângã ei, azisecretar de partid, mâine activist, ºef pela raion, la regiune; a înfundat la colec-tivizare pe mulþi, cine ºtie câþi n-au maivãzut lumina zilei din cauza lui. ªi totºef, ºi tot mare, pânã când tot comu-niºtii s-au lepãdat de el, otreapa naibii,de-a stat cu frica în sân când cu rev-oluþia. Apoi, tot el a fost deasupra cu ceide teapa lui, iar ãsta, feciorul lui, ce sãspun, mare capitalist, când toatã lumeaºtie ce derbedeu era în uzinã. Apoi,fuga în Germania la furat maºini ca sãle vândã aici, fuga cu rulmenþi în Turcia,ºi iar în Germania, unde a intrat ºi lapârnaie, ºi iar în Turcia, ºi deodatã îlvezi rãsãrit: sã nu-i mai treci pedinainte. ªi rãu de tot era s-o pãþeascãbietul bãiatul meu; cã i-ar fi furat bani ºielectrice. Parcã el de unde le avea, mãrog, nu din furat?

Ei, dar sã nu vorbesc cu pãcat înajunul Anului Nou. Ce-a fost a trecut.Noi sã fim sãnãtoºi. Hai sã urcaþi aici lageam, mai aproape, ziceþi-i desprecrizã. Aºa, aºa: Mâine anul seînnoieºte,/ criza se adevereºte/ ºiîncepe a scutura/ sã se-aleagã pleaftu-ra. Hãi, hãi!

Dar ia staþi puþin. Ce cãutaþi voi cucriza voastrã de la aºa depãrtare tocmaiaici în România, þarã pe care nici n-oputeþi localiza pe hartã? A, nu-i nevoies-o gãsiþi pe atlasul geografic? Înþeleg:o localizaþi prin satelit. Foarte frumos. ªice mai localizaþi prin satelit? Cum? Nuloviþi în þãriºoara noastrã? Loviþi în alþii?Foarte bine. Petrolul nu-i al nostru,cimentul nu, gazul nu. ªi tot aºa. Loviþicu putere, fraþilor, în cei cãrora le-amvândut pe nimic resursele.

A, spuneþi cã o sã ne coste tot penoi? Oh, Doamne! Existã totuºi unremediu? Uite, nu-mi venea în gând: cri-za mondialã va fi eradicatã cu sprijinulstatelor mai modeste, cum e ºi þara noas-trã nu? Iar statele mari, salvându-se, vorrestabili echilibrul planetei? Ei, bravos,iatã ce poate sã însemne avantajul uneicivilizaþii globale: o þãriºoarã ca a noas-trã, necunoscutã, modestã, cu trecutalternativ, cu viitor incert, dar cu unprezent hotãrâtor în punerea umãruluila salvarea economiei globale, are unrol determinant în combaterea crizeicare i-a prins în chingi pe puterniciiplanetei. O, ce veste minunatã! Þaranoastrã va contribui la salvarea dez-voltãrii mondiale de efectele teroriicrizei. Iatã o bucurie de Anul Nou.Domnilor, mergeþi ºi la vecinul meu cuvilã, pãduri ºi hectare ºi conturi. Duceþi-iºi lui vestea. Spuneþi-i cã bogaþii vor ficât de cât apãraþi prin efortul sãracilor.ªi sorcoviþi-l cam aºa: Iar în anul cel cevine / vã urãm sã trãiþi bine/ caBãsescu, nu ca mine. La anul ºi la mulþiani/ avem crizã/ n-avem bani.

ateneu


Victor MITOCARU

Primiþi cu criza?

Teatrul ca lume ºi lumea ca teatru

O lume furttunoasã

Gheorghe Antochi (Agricola Internaþional), Constantin Avram (ConsizoServ), Mihai Banu (Agribac Com), Daniela Burlacu (B.R.D.-G.S.G. Grup

Bacãu), Ioan Chiriac (Rolex), Petru Cimpoeºu (Direcþia Judeþeanã pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional), Neculai Lupu (Universitatea„George Bacovia“), Gheorghe Popa (Centrul „G. Apostu“), Mircea Nicolae

Rusu (Hidroconstrucþia, Sucursala „Moldova“ Bacãu),dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu).

CONSILIUL EDITORIAL

„Sentinþa de condamnarela moarte prin împuºcare,cititã tuturor în prealabil, n-a fost o glumã; aproape toþicondamnaþii erau convinºi cãaceastã sentinþã va fi dusã laîndeplinire ºi au suportatzece minute îngrozitoare,nemãsurat de înfiorãtoare, înaºteptarea morþii.”

FF..MM.. DDoossttooiieevvsskkii,,JJuurrnnaall ddee ssccrriiiittoorr

Biografii lui Dostoievski cred cã 1849 afost pentru scriitorul-filosof un momentcrucial al fiinþãrii, al devenirii sale careper al spiritualitãþii universale. Acuzatde participarea la întrunirile unui cerc detineri fourieriºti (condus de M.V.Butaºevski-Petraºevski, literat ºi militantal epocii), în cadrul cãrora autoritãþile con-siderau cã aveau loc dezbateri subversivecare vizau structurile statale gestionate deþarul Nicolae I, Dostoievski a fost con-damnat la moarte. Condamnaþii - unii din-tre liber-cugetãtorii Rusiei - erau acuzaþi,între altele, de „comploturi criminale”, „ideidãunãtoare” ºi „liberalism infam”.Dostoievski fost condus, împreunã cu toþiceilalþi, în piaþa unde trebuiau sã aibã locexecuþiile. Dupã citirea sentinþei, în ulti-mul moment însã, s-a anunþat cã þarul acomutat pedeapsa în muncã silnicã ºideportare în Siberia. Dupã patru ani deocnã, urmaþi de alþi cinci ani de serviciumilitar obligatoriu, ca simplu soldat,Dostoievski a revenit la Petersburg, undeºi-a reluat activitatea literarã.

Istoria arestãrii, condamnãrii ºi ispãºiriipedepsei este dramaticã. Dostoievskipovesteºte: „La 22 sau mai exact la 23aprilie 1849, m-am întors acasã pe la ora4 dimineaþa, venind de la Grigoriev ; m-amculcat ºi am adormit imediat. N-a trecutcred mai mult de o orã când, ca prin vis,am observat cã în camera mea au intratniºte oameni suspecþi ºi neobiºnuiþi. Osabie a zãngãnit, lovindu-se de un obiect.Ce se întîmplã? Cu mare greutate deschid

ochii ºi aud o voce moale, tandrã, simpa-ticã : «Sculaþi-vã !» Mã uit: un comisar cuniºte favoriþi frumoºi. Dar nu vorbise el;vorbea un domn îmbrãcat în albastru, cuepoleþi de locotenent-colonel. - Ce s-aîntîmplat, am întrebat eu, ridicîndu-mã dinpat. - Conform ordinului... Mã uit: într-ade-vãr, «conform ordinului...» La uºã stãteaun soldat, de asemenea în albastru. Lui îizãngãnise sabia... «Aha, asta este» - amconstatat eu. - Permiteþi-mi..., am început.Nu-i nimic, nu-i nimic, îmbrãcaþi-vã. Vomaºtepta, a adãugat locotenent-colonelul,cu o voce ºi mai simpaticã. Pe când mãîmbrãcam, ei au început sã scotoceascã;de gãsit, n-au gãsit cine ºtie ce, dar auscotocit peste tot. Manuscrisele ºi cores-pondenþa au fost legate foarte pedant cu osforicicã. Cu ocazia percheziþiei comisarula dat dovadã de multã prevedere: el s-avârît în sobã ºi a rãscolit cu luleaua meacenuºa. La invitaþia lui, subofiþerul de jan-darmi s-a urcat pe scaun ºi apoi pe cuptor,dar corniºa sobei sfãrîmîndu-se, el acãzut pe scaun ºi de acolo cu scaun cutot, pe podea. Cu preþul acestui accident,domnii cei perspicace s-au convins cã pesobã nu era nimic” (Conform ValeriuCristea, Tânarul Dostoievski, EdituraCartea Româneascã, pag. 223/224).Împreunã cu alþii, Dostoievski va rãmânetimp de opt luni închis în fortãreaþaPetropavlovsk, unde o comisie coordo-natã de generalul Nabokov a anchetat„cazul Petraºevski”. A urmat, pentru mulþidintre cei arestaþi, verdictul: con-damnarea la moarte.

D. D. Ahºarumov, unul dintre con-damnaþi, povesteºte (vezi Valeriu Cristea,lucrarea citatã, pag. 230/231): „Ne-au dusla eºafod, dar nu direct, ci ocolind de-alungul rândurilor de soldaþi alineaþi încareu. Un asemenea ocol, dupã cum amînþeles mai târziu, era prevãzut pentru edi-ficarea armatei, ºi mai ales a regimentuluiMoskovski, deoarece printre noi se aflauofiþeri care au servit în acest regiment -Mombelli, Lvov... Preotul, purtând crucea,

pãºea în faþã; dupã el, ºi noi toþi, unuldupã altul, de-a dreptul prin zãpadã.Careul fiind alcãtuit, pare-mi-se, din cîtevaregimente, ocolul nostru pe lîngã toatecele patru rânduri a fost destul de lung (...)Toþi ne întrebam ce se va întâmpla cu noi.Atenþia ne-a fost atrasã în curând de niºtestâlpi cenuºii, ºi, dupã cât mi se pãrea,numeroºi, înfipþi în pãmânt în dreptuluneia din laturile eºafodului; mergeamvorbind : «Ce vor sã facã cu noi? - De cene duc prin zãpadã?- Ce-i cu aceºti stâlpide lângã eºafod? - Ne vor lega de ei,justiþie militarã. - Pedeapsã prinîmpuºcare? - Nu se ºtie ce va fi, probabilne vor trimite la ocnã...» Asemeneapãreri, rostite cu voce tare, se fãceauauzite, ba din faþã, ba din spate, în vremece încet, încet, mergând prin zãpadã neapropiam de eºafod (...) Ne-au aºezat pedouã rânduri, perpendiculare faþã demeterezul orãºenesc. Rândul mai mic,care începea cu Petraºevski, a fost aºezatîn partea stângã a eºafodului ºi era formatdin: Petraºevski, Speºnev, Mombc-Ili,Lvov, Durov, Grigoriev, Toi, Iastrjemski,Dostoievski( ...) Pe urmã ni s-a ordonat sãne descoperim, dar cum aproape nimeninu a executat comanda, a fost repetatordinul: «Descoperiþi-vã, se va citi sen-tinþa»; celor care întîrziau sã se executesoldaþii le smulgeau ºepcile (...)Funcþionarul în uniformã a început sãciteascã expunerea de motive, postându-se, pe rând, în faþa fiecãruia dintre oi. Nuse putea înþelege mare lucru, fiindcã citearepede ºi neclar, ºi pe lângã asta tremu-ram prea tare de frig.(..) Dupã expunereavinei fiecãruia, s-a citit sentinþa: «Curteamarþialã condamnã pe toþi inculpaþii lapedeapsa cu moartea prin împuºcare, as-tãzi, 19 decembrie, însuºi þarul cu propriasa mânã a scris : „Aºa sã fie”». Am rãmascu toþii stanã de piatrã; funcþionarul acoborât de pe eºafod. Ni s-au dat halatealbe ºi cãciuli, cuvenitele linþolii: soldaþiicare stãteau în spatele nostru ne-au pusîn grabã îmbrãcãmintea premortuarã.Când ne gãseam deja cu toþii în giulgii,cineva a remarcat : «Bine ne-au maiîmpodobit !» (...) Mâinile le-au fostrãsucite pe dupã stâlpi, frânghiile trecuteîn jurul corpului. Apoi s-a dat ordinul caglugile sã fie trase peste ochi, ceea ce afost îndeplinit. S-a auzit o comandã, dupãcare un grup de soldaþi, în numãr de 16,ce stãteau chiar lângã eºafod, au îndrep-tat armele spre Petraºevski, Speºnev ºiMombelli... Momentul a fost într-adevãrteribil. Sã asiºti la pregãtirea unei execuþii,mai ales când e vorba de cea a unoroameni apropiaþi, sã vezi îndreptate spreei þevile armelor ºi sã aºtepþi - iatã, dintr-oclipã în alta, va curge sânge ºi ei se vor

prãbuºi morþi, e într-adevãr teribil, îngro-zitor... Inima mi s-a oprit în aºteptare;acest moment teribil a durat cam jumãtatede minut. În acest rãstimp nici nu mi-a tre-cut prin gând cã ºi pe mine mã aºteaptãaceeaºi soartã, într-atît de mult toatãatenþia mi-era absorbitã de spectacolulsângeros ce se apropia. Indignarea mea acrescut ºi mai mult când am auzit bãtãi detobã, a cãror semnificaþie, eu, ca unul cenu fãcusem armata, nu am priceput-o.Iatã, aºadar, sfârºitul!» Dar, spre sur-prinderea mea, am observat cã armelecare erau în poziþie de tragere au fost ridi-cate în sus. Dintr-o datã, mi-a venit inimala loc, de parcã aº fi aruncat o piatrã de peea. Petraºevski, Speºnev ºi Mombelli aufost dezlegaþi ºi duºi din nou la locurile lorde dinainte, pe eºafod. Dintr-un echipaj acoborît un ofiþer, aducînd un mesaj, înmâ-nat de îndatã spre citire. Prin el ni secomunica cã þarul ne-a dãruit viaþa...”. Sãascultãm, din aceeaºi sursã (ValeriuCristea, op. citatã, pag. 233/234) ºizguduitoarea mãtrurisire pe careDostoievski o face într-o scrisoare trimisãfratelui sãu, M. M. Dostoievski (arestat, ºiel, iniþial), „Frate, scumpul meu prieten!Totul s-a decis! Am fost condamnat lapatru ani de muncã în fortãreaþa (laOrenburg, se pare), ºi, apoi, sã fiu soldat.Astãzi 22 decembrie ne-au dus în piaþaSemionovski. Acolo ne-au citit con-damnarea la moarte, ne-au pus sãsãrutãm crucifixul (...) ºi ne-au fãcut toale-ta premortuarã (cãmãºi albe). Apoi, treidintre noi au fost puºi la stâlp pentru a fiîmpuºcaþi. Ne chemau trei câte trei. Mãaflam în rândul al doilea ºi nu mai aveamdeci decât un minut de trãit. Mi-am adusaminte de tine, frate, de toþi ai tãi; înaceastã clipã, tu, numai tu singur te aflaiîn cugetul meu ºi abia atunci am aflat câtde mult te iubesc! Am mai avut timpul sã-lîmbrãþiºez pe Pleºceev ºi pe Durov, carese aflau lîngã mine, ºi sã-mi iau rãmasbun de la ei. Pentru a sfârºi, s-a bãtutretragerea, au fost readuºi înapoi cei pecare îi legaserã de stâlpi ºi ni s-a citit cãmajestatea sa imperialã ne oferã viaþa. Auurmat adevãratele verdicte. Numai Palm afost graþiat...” Tot dintr-o epistolã a luiDostoievski, aflãm care a fost starea sa despirit în vreme ce se îndrepta, în lanþuri,spre supliciul siberian: „Nu mã simt niciabãtut, nici descurajat. Viaþa este pretutin-deni viaþã, viaþa este în noi, ºi nu în afaranoastrã. Voi fi înconjurat de fiinþe umaneºi sã fii om printre oameni ºi sã rãmâimereu, orice nenorocire s-ar abateasuprã-þi, sã nu te laºi doborât, sã reziºti -iatã viaþa ºi problema ei. Am înþeles foartebine asta. Aceastã idee a intrat în carneaºi în sângele meu. Da! E adevãrat! Acest

cap care gândea, care participa la viaþasuperioarã a artei, care a luat cunoºtinþãde cele mai înalte exigenþe ale spiritului,adaptându-se, acest cap a cãzut deja depe umerii mei. Îmi mai rãmân memoria,imaginile create ºi încã neîncarnate! Elemã vor sfâºia, o ºtiu! Dar îmi rãmâne ºiinima, ºi acest trup, ºi acest sânge întot-deauna în stare de a iubi ºi de a suferi, dea plânge ºi de a-ºi aminti, ºi asta înseam-nã, totuºi, sã trãieºti. Soarele va maistrãluci pentru noi!” (Conf. Valeriu Cristea,op. citatã, 236/237).

În Jurnal de scriitor (vol al II-lea,Editura Polirom, Iaºi, 1998), Dostoievskirevine asupra acestei dramatice expe-rienþe de viaþã, asumându-ºi responsabili-tatea opiniilor sale: „Noi, petraºeviºtii, amstat pe eºafod ºi am ascultat sentinþa fãrãcel mai mic sentiment de cãinþã (...)Sentinþa de condamnare la moarte prinîmpuºcare, cititã tuturor în prealabil, n-afost o glumã (...) În aceste ultime minuteunii dintre noi (ºtiu sigur), adâncindu-seinstinctiv în sine ºi trecându-ºi într-o clipãîn revistã întreaga viaþã atât de tânãrãîncã, poate cã s-au ºi cãit pentru unelefapte grave ale lor (...); dar cauza pentrucare am fost noi judecaþi, ideile, noþiunilece ne-au dominat spiritul ni se pãreau nunumai a nu avea nevoie de cãinþã, ci chiarle considerãm purificatoare pentru noi, unmartiriu pentru care ni se vor ierta multe!”(pag. 167). Dostoievski a luat mereuapãrarea petraºeviºtilor, admirându-leidealurile, chiar dacã, mai târziu, va privicu detaºare ºi zâmbind cu îngãduinþãcãtre unele avânturi teoretice: „Printrenoi, petraºeviºtii, nu au existat nici«monºtri», nici «,escroci» (lucru valabil ºipentru cei care au stat pe eºafod ºi pentrucei de care nu s-a atins nimeni). Nu credcã cineva mi-ar contrazice afirmaþia. Cãprintre noi au fost oameni culþi, cum amremarcat deja, nici acest lucru nu va fiprobabil contestat de nimeni (...) Eramcontaminaþi de ideile socialismului teoretical vremii. În Europa, pe atunci nu existasocialismul politic ºi liderii europeni care îlrespingeau”(pag. 162/163).

Dupã perioada trãitã în Siberia,Dostoievski renunþã la ideile radicale,devenind conservator ºi profund religios.Ion Ianoºi scria: „La întoarcerea sa dinexil, Dostoievski regreta sincer juvenilelesale rãzvrãtiri politice, spera sã le rãs-cumpere printr-o activitate închinatãordinei existente, solicita, în spiritulsupunerii absolute, clemenþa maiestãþii-sale imperiale, dorea cu ardoare orenaºtere sufleteascã în sânul obºteipravoslavnice. În locul armoniei visate el animerit însã într-o viaþã mai haoticã decâtoricând înainte, în care nici vorbã nuputea fi de pace lumeascã sau lãuntricã,într-o viaþã scuturatã de frigurile morþii,cuprinsã de spaime ºi spasme. Criza erala ordinea zilei, pãtrunsese peste tot, nuera chip s-o nesocoteºti. Cu atît mai puþinputea fi ea ignoratã de cãtre artistul, care,în cele din urmã era doar a vieþii slugãumilã.” (Ion Ianoºi, Tragedia subteranei,Editura pentru Literaturã Universalã,Bucureºti, pag. 14/15). Unii înclinã sãcreadã cã etapa post-siberianã a creaþieidostoievskiene este radical schimbatãfaþã de cea anterioarã: „E vorba defaimoasa «fracturã» siberianã, de discon-tinuitatea ce ar împãrþi în douã opera luiDostoievski: cea a tinereþii, anterioarãocnei ºi rezidenþei forþate în Siberia, ºi ceacare începe cu Însemnãri din subteranã.Odatã acceptatã, aceastã fracturã atragedupã ea alte disocieri. Nu doar aceea aunei semi-renunþãri la scrierile începu-turilor, romancierul luând, s-ar spune, totulde la capãt, reconstruindu-se dupã aniisiberieni, ci ºi acceptarea unei inferioritãþizdrobitoare a operelor produse în primaetapã, faþã cu marea perioadã de dupã1859-1860”, scrie Ilie Constantin (În uni-versul dostoievskian, România literarã, nr.11 / 17 martie 2006). Acelaºi autor evi-denþiazã ºi opinia lui Valeriu Cristea,care, împotriva curentului criticiitradiþionale, în Tânarul Dostoievski(Editura Cartea Româneascã,Bucureºti,1971), argumenteazã cã opera luiDostoievski reprezintã un întreg organic,ºi cã ruptura din biografia scriitorului nuare efecte automat categorice în scrierilesale, care se dezvoltã conform unor legiproprii.

varia


Ion FERCU

Condamnarealui Dostoievski

Citeam, undeva, cã societatea respingeprost-crescuþii. Ar fi bine! Sau poate cã evorba de alte societãþi ( Societatea deRadiodifuziune, Societatea Scafandrilor defoarte joasã altitudine, ori BRD - SocieteGeneral).

Mie mi se pare însã cã, dimpotrivã, la tv,spre exemplu, nu-s lansaþi (susþinuþi), decîtprost-crescuþii! Dar ce, Pro tv-ul, OTVul ,oriAntena, sunt etalonul societãþii civile?Dimpotrivã! Cine vrea ceva cît de cît decent,sã treacã pe TV Cultural, unde se cîntã la pianCeaikovski, ºi nu predau lecþii de bunã-purtare Laura Andreºan, Daniela Gyorffy sauGina Pistol...

Noi, cetãþenii, cei care fãurim România deazi (cã pe-aia de mîine...Dumnezeu cu mila!),mai ales pensionarii – cã au timp – ºi poliþiºtii– cã au sarcinã , tre’ sã ia atitudine, cînd unsemen calcã strîmb...ªi, uneori (în 5% dincazuri), chiar iau. Faptul cã nu-i vedem tamanatunci, nu-nseamnã cã-s ramoliþi saucorupþi...Ci cã s-au aflat, cum zic americanii,într-un loc nepotrivit, într-un moment nepotriv-it ( vorba lui Tudor Arghezi în cartea sa despecialitate Cuvinte potrivite).

Este ºtiut, nu existã o politeþe controlatã ( laservici, la paºapoarte, la parastase, la viitoriisocri, la urna de votare) ºi o alta, lãsata laîntîmplare pe motiv cã ...nu ne vedenimeni...Trebuie sã ºtim sã ne ºtergem pepicioare, cînd intrãm într-o casã (fãrã a nedescãlþa imediat); trebuie sã cedãm locul, înautobuz, elevelor gravide ºi bãtrînilor sterili,trebuie sã stãm civilizat la coadã la fisc, fãrãa-njura mãrunþel, printre buziþe, ori la Pompefunebre, fãrã a plînge fals; musai sã ducem

flori, cînd mergem în vizitã la necunoscute ºi,evident, nu e rãu sã primim musafirii în hainedecente, chiar dacã am ieºit din baie, dintr-opartidã de sex eºuat, ori de la dezalcolizare...

Nu aruncaþi resturi pe fereastrã ºi nu furaþifrapiere (scrumiere) de la restaurante. Cîndplecaþi dintr-un hotel, nu luaþi cu voi toateºampoanele din baie, ori sticluþele cu whisky,din mini-bar; dacã mergeþi sã luaþi o pîine, osamahoncã, ori o conopidã, de la magazineleaflate la parterul blocului, nu-i frumos sã ieºiþiîn capot ºi papuci, cu moaþe-n pãr, pe motivcã sunteþi de-a casei: am cunoscut un fel dedoamnã care stãtea într-o cabinã a unui teatrude copii ºi-ºi gãtea chiar acolo, în cabinã, laun reºeu. De multe ori, în timp ce copilaºiiintrau în sala, ciudata locatarã le ieºes cu plin,alergînd cu strecurãtoarea de macaroane peculoarele instituþiei ºi urlînd la micuþi „ferea, cãopãreºte!”...ªi-acum existã adolescenþi carerefuzã sã meargã la teatru, pe motiv cã-ncopilãrie au fost opãriþi de-o nebunã cu tur-ban, care galopa pe culoarele imstituþiei despectacol, cu paste din care ºuroia apafiartã...

De asemenea, cînd plouã, sã fim atenþi cumþinem umbrela : în viaþã am fost lovit de zeci deori de femei care se credeau în filmul Cîntînd înploaie (adicã, singure pe ditamai bulevardul).Din cavalerism, nu le-am rãspuns cu aceeaºimonedã, ci doar le-am apostrofat elegant –„nu-i nimic, se mai întîmplã, distinsã cariatidã!”( deºi-mi venea sã urlu animalic „uitã-te peunde mergi, macioalfo ºi paceauro ce eºti tu!”).Apoi, cînd vedeþi în jur persoane demne deprivit ( femei superbe, casieriþe de Bancã,mãtuºi bogate, Nicoleta Luciu, gravidejucãuºe), nu le priviþi cu ochi basedowieni, timpîndelungat: prefãceþi-vã cã nici nu le-aþi bãgatîn seamã – cel mult, vîrîþi-le discret în buzunarnumãrul dvs. de mobil ºi plescãiþi echivoc-pofti-cos ; vor înþelege ºi-aºa mesajul, vã asigur...

În fine, cînd douã persoane discutã fãrã sãne bage-n seamã, nu e indicat sã intervenimîn dialog, chiar dacã ,poate, am avea ce sãspunem : ne prefacem cã nici nu le-am auzit,privind enigmatic orizontul ºi fredonîndSimfonia pentru fagot ºi viola da gamba deVali Vijelie.

(va urma)

Chiar e nevoiede camera ascunsã?!...

Bogdan ULMU

Ce a fãcut exact Henri Mensonge ca sã schimbe faþa filo-zofiei moderne vom explica imediat. Dar la momentul acestaîn naraþiunea noastrã este probabil la fel de bine sã încerccum eu – sau egoul care a ales sã poarte numele meu – amdevenit atât de interesat în filozofia acestui personaj ºi cumm-am implicat în ciudata ºi obscura lui istorie. Sunt, cred cãa venit momentul sã vã spun, o persoanã distinsã ºi educatã,obiºnuitã sã se scoale destul de târziu dimineaþa, dupã cesoþia mea a plecat la un serviciu remunerat, ºi sã se dedicedisciplinei ºi îndatoririlor riguroase ale studiului: ascuþitulcreioanelor, fãcutului cafelelor, mutãrii hârtiilor de ici acolo,scrierii unei scrisori fetei drãguþe de la poºtã cu care se parecã am legat o prietenie, scufundându-mã treptat în aceasolicitantã învãlmãºealã de activitãþi ºi raþionamente savantecare îmi umplu de atâta timp viaþa într-o manierã atât de plã-cutã. Sunt, aºa cum mi-a plãcut sã cred dintotdeauna, doarun erudit demodat nefiind de obicei atras de ultimele tendinþesau stiluri. Este foarte adevãrat cã munca mea adevãratãconstã în planificarea ºi, poate într-o zi, ºi realizarea unei noiediþii a operei poetului elisabetan Chidiock Tichborne(1558?–1586) atât de nedrept omis din noua ediþie aAntologiei Oxford a literaturii engleze, a cãrui foarte scurtãoperã cere de mult o reabilitare serioasã. În timp am devenitinteresat ºi de opera a trei mari erudiþi – argentinianulchestertonian ºi gnostic J. L. Borges, ruso-americanul urmaºal lui Puºkin ºi lepidopterolog V. V. Nabokov, ºi franco-irlan-dezul cartezian S. Beckett – ºi, descoperind cã toþi aceºtia auscris prozã în timpul lor liber, am dobândit ºi eu un modestinteres erudit în aceastã privinþã.

Cercetând mai departe, urma sã descopãr cã fermecã-toarele lor meditaþii ficþionale ocazionale reuºiserã, într-unfel sau altul, sã stârneascã admiraþia ºi imitaþia unui întreggrup de tineri americani neofiþi, care se deciseserã sã poarteromanul modern pe calea obscurantismului experimental dela care, în timpul anilor '50 a arãtat serioase semne de înde-pãrtare. Aceºti tineri – Barth and Barthelme, Coover ºiCarver, Gaddis ºi Gas, Sorrentino ºi Sukenic, ca sã numimdoar opt dintre ei, sau poate doar patru – scriau o prozãamericanã contemporanã care avea multe în comun cuceea ce e numit nouveau roman. Aºa cã, într-o manierãcurajoasã, s-au dispensat de structura clasicã a romanului,personaje, incipituri, excipituri, ºi, fãrã îndoialã, în unelecazuri, de publicarea înseºi. Aceasta, am aflat între timp,este noua artã a postmodernismului ºi, bineînþeles, amdevenit aficionado. Am descoperit cum sã-mi bulversezpuþin simþurile, cum sã fac deosebirea între un Hawkes ºi unHadke, mi-am aranjat biblioteca în ordine invers alfabeticã,în spiritul postmodern, am învãþat sã privesc realitatea cuscepticism, ºi, nu dupã multã vreme, m-am trezit expert însupra- ºi meta-, super- ºi post-ficþiune. La scurt timp, eramfoarte solicitat pentru scurte prelegeri în sãli obscure þinuteunor grupuri gânditoare ºi promiþãtoare în rândul cãroraaceste chestiuni stârnesc, fireºte, cel mai aprins entuziasm.Cãutând o explicaþie pentru filozofia imanentã acestui tip deprozã a codurilor rãsturnate ºi a jocurilor lexicale, m-am trez-it citind critica de fond. Asta m-a condus la revoluþia struc-turalistã ºi deconstructivistã, care, dupã cum mi-am datseama, fãcea la fel de mult pentru viitorul filozofiei ca ºipost-romanul pentru viitorul prozei.

Bineînþeles cã am fost acaparat ºi am început sã citescavid în domeniu. Nu a durat mult pânã sã îmi domine propriagândire ºi propriile scrieri – sau, aºa cum aveam sã înþeleg,viceversa. Aºadar, în ultimii aproximativ 10 ani, mi-am petre-cut majoritatea orelor din stare de veghe, care oricum nusunt prea multe, urmând cãile obscure ale subiectului,urmãrind ici ciudatul plutitor semnificant, citind colonecroloagele în Times-ul londonez sã þin pasul cu moarteaautorului, ºi aºa mai departe. Azi pot, cred, pretinde cã ammi-am adus contribuþia în domeniu. Astfel, în problema„ºosetei erudite” a lui Walter Benjamin, care a provocat multediscuþii în legãturã cu faptul dacã o ºosetã e goalã sau plinã,am reuºit sa demonstrez într-o manierã eruditã cã Benjamin

se pricepea foarte puþin la ºosete, preferând sã îºicãptuºeascã pantofii, ori de câte ori vremea era mai asprã,cu manuscrise vechi ale lui Kafka. La fel de decisivã a fostintervenþia mea în apriga dezbatere dintre Jacques Lacan ºiJacques Derrida privind subiectul nuvelei Scrisoarea pier-dutã de Edgar Allan Poe, o faimoasã enigmã deconstruc-tivistã. Am fost norocos putând sã demonstrez cã scrisoareanu a fost furatã, ci pur ºi simplu pierdutã în spatele uneicanapele ºi recuperatã de Poe la o datã ulterioarã. Am reali-zat o muncã importantã pe marginea paradigmelor predomi-nate într-o suburbie din nordul oraºului Leicester, legândconcepte althusseriene târzii cu cele mijlocii ale lui LaurieTaylor. Am publicat, de asemenea, în revista „Post-” câtevaarticole importante privind problema radicalã a interpretãriiimproprii a textelor literare, cele mai multe dintre ele fãrã sãintenþionez mãcar.

De aceea serviciile mele sunt des cãutate, deºi, ca un bunborgesian ce sunt, rareori îmi pãrãsesc masa de lucru sã mãaventurez în lume, de vreme ce aceasta oricum s-a doveditun concept neadecvat. Cu siguranþã nu sunt unul dintre aceiturbo-profi sau intelectuali moderni ai vreunui club de clasã,care circulã neînterupt în jurul lumii în tunsorile lor VidalSassoon, cu servietele lor securizate tipice directorilor exe-cutivi, þinând cursuri ba pentru Consiliul Britanic în Belgrad,ba pentru Institutul Goethe în Copenhaga, fie pentru Clubulmaºiniºtilor din Toronto, fie pentru campania „prânzul literarde o sutã de dolari farfuria” a Clubului „Salvaþi Balenele” dinDallas, Texas, aºa cum obiºnuiesc atâþia alþi colegi de-ai meizilele astea. Nici nu sunt vreun devotat al acelei groteºtiinvenþii moderne, conferinþa academicã, neputând suportadintotdeauna legitimaþiile de plastic agãþate de gât, pãlãriilede hârtie, fluierãturi ca de lup ºi ºirul de conga prin living, cade altfel nici în intimitatea casei mele.

Totuºi acum câþiva ani am fost invitat datoritã naturiimuncii mele sã iau parte la un „congres literar mondial lite-rar”, unul dintre acele evenimente despre care mi s-apovestit dar a cãror experienþã era foarte micã în cazul meu.Aceste absurde reuniuni academice se þin, dupã cum m-auavertizat colegii mei, într-un climat fierbinte îndepãrtat undesoarele omniprezent îþi dã dureri de cap, zgomotele repetateale valurilor lovind þãrmul într-un ritm înnebunitor disturbã odezbatere serioasã despre contrafactualele optative înlucrãrile elegiace ºi zgomotele deranjante ale cuburilor degheaþã în pahare îþi stricã o searã în care tot ce vrei este sãte pui la curent cu cercetãrile colegilor tãi, pe mulþi dintrecare nu i-ai mai vãzut de când te-ai despãrþit de ei la restau-rantul Husarul Vesel din Soho, unde aþi luat prânzul împre-unã cu douã zile în urmã. Atât de apãsate au fost avertis-mentele prietenilor mei despre neplãcerile sãlilor deaºteptare pentru VIP-uri din aeroporturi, dificultãþile de acãra pe distanþe lungi whisky-ul ºi tutunul de la duty-free,maniera iritantã a stewardeselor liniilor aeriene care îþi soli-citã în mod repetat sã te serveºti cu pui Kiev ºi coniace decare nu ai nicio trebuinþã, ºi molima nenumãratelor gesturiale room-service-ului, excesul de prosoape ºi nesfârºitecanale pornografice care mânjesc acum atâtea hoteluristrãine, încât mi-am impus întotdeauna sã resping astfel deinvitaþii pe datã, preferând sã rãmân acasã pentru a mãasigura cã acoperiºul rãmâne acolo unde trebuie ºi coºul degunoi este golit corespunzãtor.

Astfel, când acum câþiva ani mi s-a solicitat prin telefon sãparticip la un Festival Internaþional Literar de acest fel, amfost la început destul de abrupt cu rãspunsul meu dupã ce mis-au oferit niºte precizãri consternante asupra unui astfel deeveniment. În mod normal, dupã câte ºtiu, este invitat uncâºtigãtor foarte bãtrân al unui premiu Nobel de undeva deprin Ciad care nu mai scrie demult dar care doreºte sã facão expunere importantã despre dezvoltarea odei în Lumea aTreia. Mai este invitatã ºi o largã delegaþie din Rusia pentrua aminti scriitorilor despre importanþa scrierilor despre frãþie,prietenie ºi înþelegere, cu referiri speciale la urmãtoarearecoltã de grâne, dar o ºi mai mare delegaþie din Statele

Unite care se aflã acolo pentru a le aminti scriitorilor sã nu îºiaminteascã de lucrurile menþionate mai sus, ºi dorind înschimb sã vorbeascã despre Marele Progres al ficþiuniiamericane care se dovedeºte apoi a fi unul mercantil.Francezii vin ºi insistã ca totul sã fie tradus de cei care inter-preteazã în limba lor, chiar ºi meniurile din restaurantelefranþuzeºti, iar britanicii vin ºi cer sã fie traduse înapoi. Toateprelegerile sunt ascultate prin cãºti, care pe lângã faptul cãrãspândesc infecþii se dovedesc de obicei false în ceea cetraduc, astfel încât unii ajung sã audieze vreun canal comicavând ca gazdã pe Alan Coren. Se dau întotdeauna impor-tante rezoluþii împotriva ºi în favoarea eternitãþii ºi de aseme-nea privind nevoia unui numãr mai mare de femei la congre-sul urmãtor de peste cinci ani când unii scriitori nici nu vormai fi prezenþi. Apoi se schimbã adrese, contracte amoroasesunt sigilate pentru totdeauna ºi toatã lumea se întoarce larealitate, care teoretic nu existã ºi la soþiile lor, care s-arputea sã existe împreunã cu valiza de haine murdare careexistã cu siguranþã. Nu vei fi surprins sã afli cã am refuzat.

Totuºi cea care îmi telefona, o tânãrã clar instruitã profe-sional în arta seducþiei telefonice, a fost insistentã. Ea a pre-cizat clar cã, dacã ratez aceastã participare, orice grant vaajunge la un sfârºit. Mai mult decât atât, aº pune într-o pos-turã jenantã un public de mii de auditori, majoritatea ºefi destat ºi ambasadori, care vor fi traversat terenuri sãlbatice casã mã audieze. Doris Lessing ºi William Golding, MargaretDrabble ºi John Fowles, Christine Brooke-Rose ºi BarbaraTaylor Bradford au acceptat deja, dar doar cu condiþia sãparticip ºi eu. Într-un fel sau altul mi s-a smuls acceptul ºiastfel, câteva sãptãmâni mai târziu, m-am trezit împa-chetându-mi tabletele antidiareice ºi umplând largi portofelecu multe feluri de valutã, în drum spre aceastã întâlnire.

meridiane

Marea Britanie

Malcolm Bradbury

CCããuuttâânndduu-- ll ppee MMeennssoonnggee

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: [email protected] •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 •

• Cititorii din strãinãtate se pot abona prin RODIPET. Poziþia în Catalogul Presei Interne:4009 • ISSN 1221-5813 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000034 11la redacþie - 1,50 RON; abonament - 1 RON

În acest noiembrie, pe 27, se împlinesc 8 ani de cândMalcolm Bradbury, romancier, critic literar, dramaturg, editor,scenarist, eseist, umorist ºi profesor, un amalgam compositdar ºi unitar de gândire modernã ºi postmodernã, îºi însoþeºtepersonajele într-un alt fel de realitate, cea dincolo de lumeatehnologiei, economiei de piaþã ºi consumismului. El trãieºtede acum, întocmai precum personajele sale, ca fiinþã de hârtie,construitã de ºi prin limbaj.

Prodigioasa sa carierã, materializatã în scrieri, atât liter-are cât ºi critice, care surprind spiritul modernist sub aus-piciile cãruia Bradbury ºi-a început cariera, dar care valori-ficã din plin apoi gândirea postmodernã cãruia autorul-critici-a aparþinut cronologic ºi ideologic, reprezintã un veridictablou al aspectelor culturale, economice ºi politice care auredefinit lumea contemporanã. În timp ce studiile criticereprezintã o trecere în revistã ºi o interpretare a scrierilormoderne ºi postmoderne din perspectiva noilor valori alesocietãþii ºi noilor concepte critice dezvoltate, lucrãrile deficþiune reprezintã un act subversiv al tuturor acestor pre-cepte ºi „noi” (permanent reînnoite) teorii.

Cãutându-l pe Mensonge, publicat în anul 1987, reprezin-tã, în opinia noastrã, exemplul cel mai viu ºi puternic al spiri-tului ludic bradburyan ºi al spiritului ironic care devine a douanaturã a scriitorului, întotdeauna sprijinit ºi de folosirea notelorparodice. Miniromanul reprezintã un trompe l’oeil total, oînºelãtorie a unui autor care, dupã ce ºi-a vãzut autoritateasubminatã de teoriile postmoderne, îºi creeazã o imagineautopersiflantã ºi se prezintã ca un autor în cãutarea unei fan-tasme (nu asta se spune, în fond, despre toþi autorii?) numiteMensonge, un teoretician ce se presupune a-i fi depãºit peBarthes, Foucault ºi Derrida.

Fragmentul ales pentru traducere este o scurtã digresiunea autorului care ia o pauzã de la cãutarea eroului sãu ºi îºi pre-zintã noul rol ºi statut, precum ºi mentalitatea „codurilor rãstur-nate” ºi a „jocurilor de limbaj”, cãruia le este sortit sã fie tribu-tar din cauza circumscrierii în perioada postmodernã. Autorulare astfel ocazia sã ironizeze structuralismul ºi deconstruc-tivismul, cercetãrile ºi interpretãrile literare (autobiografice saude altã facturã), conceptele de realitate, identitate naþionalã,conceptul de inedit sau lumea academicã, deplorabilã imaginedistorsionatã etic de life style-ul contemporan. Acest univers,restrângere la scarã a lumii contemporane, este frãmântat depasiuni mãrunte ºi interese mercantile, el pierzându-ºi oriceurmã de ideal iluminist pe care principiile lumii academice seclãdiserã. Malcolm Bradbury este neiertãtor cu lumea post-modernã în cercurile ei academice, dar nu numai, este neiertã-tor cu superficialitatea afiºatã nonºalant ºi lipsa de adâncime agândirii subiecþilor din societatea contemporanã, este neiertã-tor cu propria figurã, rotiþã prinsã într-un mecanism ce mestecãpersonalitãþi ºi le scoate pe piaþã într-un ambalaj de duzinã.

Traducere ºi prezentare deAndreia Irina SUCIU

Date post:	09-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

Nr. 11-12 (471-472) - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/2008_11_12.pdf · obþii produsul...

Documents