+ All Categories
Home > Documents > dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George...

dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George...

Date post: 29-Aug-2019
Category:
Upload: trankhuong
View: 218 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
24
Nr. 537 www.ateneu.info [email protected] ªtefan MUNTEANU Henrieta Sachelarie despre pesimismul eminescian pagina 15 Ioan DÃNILÃ în dialog cu prof. univ. dr. Maria Carpov: „Cultura trebuie sã existe, sã dureze, sã-ºi îndeplineascã rolul care þine de simbol, de reputaþie“ paginile 12 – 13 Violeta SAVU Îngemãnarea dintre fotografie ºi haiku pagina 18 Adrian JICU Eugen Uricaru. Închiderea cercului pagina 3 Dan PETRUªCÃ Despre iubire pagina 5 Dimitrie-Ovidiu BOLDUR Grigore Tabacaru ºi muzeistica bãcãuanã pagina 2 • Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • • Anul 51 (serie nouã) • mai 2014 • 3,00 lei • • Carmen Poenaru – Viziune
Transcript
Page 1: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

Nr. 537

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

ªtefan MUNTEANU

Henrieta Sachelariedespre pesimismul

eminescian

pagina 15

Ioan DÃNILÃ în dialog cu prof. univ. dr. Maria Carpov:

„Cultura trebuie sã existe,sã dureze, sã-ºi îndeplineascã rolulcare þine de simbol, de reputaþie“

paginile 12 – 13

Violeta SAVU

Îngemãnareadintre fotografie ºi haiku

pagina 18

Adrian JICU

Eugen Uricaru.Închiderea cercului

pagina 3

Dan PETRUªCÃ

Despre iubire

pagina 5

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Grigore Tabacaruºi muzeistica

bãcãuanãpagina 2

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 51 (serie nouã) • mai 2014 • 3,00 lei •

• Carmen Poenaru – Viziune

Page 2: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

Ediþia a XVIII-a ZilelorRevistei „Convorbiri literare“ adebutat joi, 24 aprilie 2014, laorele 12:00, la sediul USRFiliala Iaºi, Casa cu Absidã„Laurenþiu Ulici“, cu o ºedinþãlãrgitã a Comitetului Director alUSR la care au participatNicolae Manolescu, preºedin-tele USR, Gabriel Chifu,vicepreºedinte USR, MirceaMihãieº, Aureº Maria Baros,Dan Mircea Cipariu, CassianMaria Spiridon ºi directoruleconomic al USR, SteluþaPahonþu, precum ºi membriComitetului Filialei Iaºi a USR:Lucian Vasiliu, Marius Chelaru,Gellu Dorian ºi Adi Cristi.

La orele 17:00 a avut locdeschiderea manifestãrilor înprezenþa domnului GheorgheNichita, Primarul Iaºului, dupãcare s-a desfãºurat Colocviul„Ion Bogdan“ (1864-1919) ºi„Corneliu ªtefanache“ (1933-2009), directori ai revistei„Convorbiri literare“.

Vineri, 25 aprilie 2014, ma-nifestãrile au continuat, cuColocviul 150 de ani de la fon-darea Societãþii „Junimea“, totla Casa cu Absidã, apoi laUniversitatea „Petre Andrei“Domnul Constantin Chiriac,directorul Festivalului Interna-þional de Teatru de la Sibiu, asusþinut Conferinþa „Diplomaþieculturalã“.

De la orele 18:00 poeþiiprezenþi au susþinut la TeatrulLuceafãrul un podium poetic,cu participarea lui ConstantinChiriac, invitat de onoare ºi aFilarmonicii de Stat „Moldova“din Iaºi – Cvartetul Vox Artis. Aurmat acordarea Premiiloranuale ale revistei. Juriul alcã-tuit din membrii redacþiei aacordat urmãtoarele premii:

Premiul pentru REVISTE:Revistei ATENEU, Redactorºef Carmen Mihalache - pen-tru continuitate în afirmarea li-teraturii de calitate

Premiul pentru TRADU-CERE: LIVIA IACOB,ROXANA PATRAª

Premiul pentru POEZIE:GHEORGHE VIDICAN,NICOLAE TZONE

Premiul pentru PROZÃ:GABRIEL CHIFU, MIRCEATOMUª

Premiul pentru ISTORIELITERARÃ: NICOLAE SCURTU

Premiul pentru ESEU:MIRCEA MIHÃIEª, SORINABÃLÃNESCU

Premiul de Excelenþã:CONSTANTIN CHIRIAC

Opera omnia: ANABLANDIANA

La manifestãri au participatpeste 70 de scriitori, critici ºiistorici literari din afara Iaºului,printre care: Ana Blandiana,Romulus Rusan, ArcadieSuceveanu, Leo Butnaru,Mircea Tomuº, GiseleVanhese, Florentin Palaghia,

Nicolae Tzone, EcaterinaEvanghelescu, Christian W.Schenk, Adrian Alui Gheorghe,Nicolae Scurtu, DionisieDuma, Angela Furtunã,George Vulturescu, NicolaeLeahu, Maria ªleahtiþchi, ValButnaru, Carmen Mihalache,Lia Faur, Cristian Livescu,Vasile Spiridon etc.

Diversitatea culturalã ºi activi-tãþile de culturalizare, din primajumãtate a secolului al XX-lea, s-aumanifestat sub diverse forme, atâtîn ceea ce priveºte implicarea per-sonalitãþilor de pe plaiurile miori-tice, cât ºi prin existenþa peri-odicelor, a societãþilor ºi a asociaþi-ilor cu profil cultural.

La opt ani de la sfârºitul primeiconflagraþii mondiale, pedagogulbãcãuan Grigore Tabacaru pro-punea opiniei publice realizareaunui muzeu regional. InstituþiaAteneului Cultural din Bacãu luasehotãrârea de a organiza „într’unlocal propriu, un muzeu regional aljudeþului ºi oraºului, pe lângã caresã funcþioneze o expoziþie perma-nentã de agriculturã, industrie ºiartã naþionalã, împreunã cu o bibli-otecã ºi o salã de conferinþe ºi delecturã. [Muzeul – s. n.] este gânditde mulþi. Intenþiunea e în conºtiinþapublicã, îndeplinirea rãmîne sã seînjghebeze. A sosit oare momentulînfãptuirii?“ – se întreba emeritulprofesor, într-un articol cu titlul Unmuzeu regional (AteneulLiterar/1925).

Cu siguranþã, „momentul“ nusosise… Cu toate cã se dorea„strângerea ºi salvarea a ceea ce a

rãmas nestrâns de cãtre Bucureºti(sic!) sau de cãtre muzeul britanic(sic!), – tot ce munca generaþiilortrecute ne-a lãsat ca amintire. Secuvine ca semnele trecutului sã fiepãstrate în cinste ca relicvescumpe“ – acest ideal nu se putearealiza, în acele momente de sta-bilitate politicã, dar de refacere aîntregii vieþi sociale, economice ºiculturale a Regatului RomânieiMari.

O altã propunere, cea de înfi-inþare a muzeelor ºcolare, „impusede lege ºi cerute de inspecþiunilespeciale în vederea înaintãrii“, seîncearca a fi stopatã, prin„micºorarea entuziasmului învãþã-torilor [deºi – s. n.], dacã nu aiobiectul din naturã, te mulþumeºticu cel „mort“ din muzeu, careînsemnã ceva mai mult decât pozadin carte sau o expunere oralã“.Recunoaºtem, în autorul articoluluiMuzee ºcolare (Ateneul. Revistã cul-turalã. Literaturã-ºtiinþã-artã/1928),pana mãiastrã a pedagoguluiTabacaru, cel care preciza, cuaceeaºi pasiune: „etnografia, grijaºi interesul colecþionãrii, lucrulmanual, cercetarea, descoperirea,estetica – toate au numai decâºtigat de pe urma muzeului [fie elºcolar sau regional – s. n.]“.

Preocupãrile din acest domeniucontinuã sã fie reflectate ºi înpaginile Revistei învãþãtorilor.Organ al asociaþiei învãþãtorilor dinoraºul ºi judeþul Bacãu/1928, peri-odic editat sub directa îngrijire amagistrului. Aici regãsim aceleaºipropuneri pentru „alcãtuirea“ demuzee ºcolare, cu ajutorul copiilor.În acest sens, menþiunile docu-mentare confirmã existenþa unuiastfel de muzeu la ªcoala de apli-caþie din Bacãu, iniþiativã care aplecat de la principiul „ºcolii active“,aplicat la noi, printre alþii, ºi deProfesorul nostru, al bãcãuanilor.

Interesant este faptul cã, încondiþiile de incertitudine politicã,din perioada ulterioarã Regenþei,însuºi Ministerul Instrucþiunii,Cultelor ºi Artelor, se adresa, înanul 1931, ºcolilor de pe întregcuprinsul Regatului României.„Acuzaþi“ cã nu cunosc edificiilemuzeale, elevii, alãturi de dascãliilor, sunt îndrumaþi spre a „organizaexcursii la muzeele locale ºi la bi-sericile monumente istorice“ dinlocalitatea de domiciliu ºi la cele

din împrejurimi. Însoþiþi de profe-sorii lor, „elevii îºi vor nota expli-caþiile date de însoþitor sau dereprezentantul muzeului ºi vor fiobligaþi sã cunoascã monumenteleistorice ºi muzeele locale, fãrã decare în viitor nu li se va elibera cer-tificatul de absolvire (sic!)“…

Bune poveþe! În schimb neîntrebãm unde ºi cum funcþionauacele „muzee locale“? Aveau aces-tea o rãspândire uniformã în toateregiunile patriei? Rãspunsurile afir-mative nu pot fi regãsite decât înmicã mãsurã. Printre altele, oraºeprecum Bucureºti, Iaºi, Cluj,Timiºoara, Chiºinãu sau Cernãuþiaveau organizate muzee (cudiferite titulaturi). În schimb, mareamajoritate a târgurilor ºi a oraºelorde provincie nu reuºiserã, pânã înacel moment, sã ridice sau sãînchirieze edificii arhitecturalecãrora sã le confere acest statut.

Referindu-ne la acelaºi oraº depe malurile râului Bistriþa, în epocãau existat ºi alte iniþiative de înfi-inþare a unor edificii care sã adã-posteascã vestigii create de minteaumanã sau scoase la ivealã denaturã. Una dintre acestea apar-þine Consiliului de Administraþie alCamerei de Comerþ ºi Industrie –circumscripþia Bacãu, care ia ho-tãrârea „înfiinþãrii unui muzeu, [cusediul în localul Camerei – s. n.]pentru expunerea mostrelor pro-duselor industriale ale judeþuluinostru, care va cuprinde mostreleproduselor industriale din judeþ [...].Muzeul va demonstra intuitivimportanþa regiunii noastre dinpunct de vedere al producþiunii“.

Cu toate acestea, se poateobserva cã bunele intenþii nu aufost „pavate“ ºi cu realizarea efec-tivã a unor astfel de idei. ªansanoastrã, a trãitorilor în oraºul luiBacovia, a fost aceea cã pioneratullui Tabacaru, vizavi de creareaunui muzeu, a fost continuat, pestedecenii, de un alt magistru almuzeologiei bãcãuane – IulianAntonescu – cel care va punebazele, în anul 1957, primuluimuzeu regional din partea central-vesticã a Moldovei, în apropiereaconfluenþei râurilor Bistriþa ºi Siret.

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Galeria ALFA a gãzduit în lunile martie ºi aprilie o amplã ºiinteresantã expoziþie a artistei Carmen Poenaru, conþinândpeste 100 de lucrãri (picturã, graficã) pe care ea le-a donat, de-alungul timpului, Muzeului de Artã din Bacãu. Curatorul expozi-þiei a fost muzeografa Marcela Gavrilã, care a vorbit desprecreaþia artistei ºi despre deosebita generozitate a gestului ei. Larândul ei, Carmen Poenaru a spus, printre altele: Este o donaþiepe care am fãcut-o cu drag, deoarece trãiesc în acest oraº de20 de ani, lucrez aici, am atelierul aici ºi, de fapt, nu este o do-naþie fãcutã muzeului, ci este pentru oraºul care m-a adoptat.Unde lucrez, gândesc, creez, visez, aici desfãºurându-se toatãviaþa mea. Aºa cã a fost un gest de bucurie din partea mea, pecare l-am fãcut cu toatã dragostea pentru un oraº care m-a ridi-cat, m-a ajutat sã cresc, întinzându-mi o mânã de ajutor cândam avut nevoie, prin oamenii pe care i-am cunoscut.

Ilustrãm acest numãr cu reproduceridupã lucrãri din expoziþie.

mai 20142

breviar

Donaþia„Carmen Poenaru“

Grigore Tabacaru ºi muzeistica bãcãuanã

Un premiu pentru „Ateneu“!

Zilele Revistei„CONVORBIRI LITERARE“

Iaººi, 24-2266 aprrilie 2014

Page 3: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

cronica literarã

mai 2014 3

Orice s-ar spune, romanul politicrãmâne una dintre mizele majore aleprozei contemporane. ªi cum istorianoastrã (relativ) recentã s-a doveditextrem de tulbure, ea a exercitat oexplicabilã seducþie de la Petru Dumitriuºi Marin Preda la Lucian DanTeodorovici sau Cãtãlin DorianFlorescu. În deja consistentul ºir al auto-rilor atraºi de explorarea ficþionalã acomunismului, Eugen Uricaru se dis-tinge prin ceea ce s-ar putea numi, cuun cliºeu, un proiect de anvergurã, oserie deschisã în 2006, cu Supunerea,urmat de Cât ar cântãri un înger (2008)ºi Planul de rezervã (2011). Ceea cesingularizeazã însã poziþia sa sunt, aºacum vom vedea, suprapunerea unorsemnificaþii mistice sensurilor politice ºiinteresul pentru problematica puterii, îndiferitele ei forme de manifestare.

Beniamin (Bucureºti, „Cartearomâneascã“, 2014) închide, aºadar,aceastã tetralogie dedicatã deceniilorpostbelice într-o formulã cu care EugenUricaru ne-a obiºnuit. Romanul constã,aparent, în relatãrile încruciºate ale unornaratori-martori despre Beniamin, per-sonaj a cãrui putere stranie atrage sutede pelerini la Lespezi, undeva înMoldova. „Minunile“ sale, sãvârºite petãcute, alerteazã autoritãþile comuniste,care îl pun sub supraveghere, cãci oasemenea apariþie ar putea fi oricândfititlul unor explozii sociale neprogra-mate. Suntem în preajma lui 1989, iaraici firele narative încep sã se înnoadecu Planul de rezervã ºi, desigur, cuintenþia autorului de a da o parabolã aputerii, în diferitele-i manifestãri. Nuîntâmplãtor, dupã incidentul în care îisalveazã pe securiºti de furia mulþimii,Hariton Milea îi recomandã lui Beniaminsã fugã la Timiºoara, pentru cã a trecutla miracole vãzute, care nu pot fi toleratede bãieþii care îl supravegheazã de lunide zile, ostentativ, mai mult ca avertis-ment pentru cei care se adunã la poartalui Beniamin.

E momentul în care nucleul narativcentral se desface, în scenã reintrândTodor Grancea ºi Neculai Crãciun, figuriemblematice ale Puterii comuniste,oameni care încã din timpul rãzboiuluiau ucis ºi trãdat anticipând instaurareastalinismului ºi poziþionându-se corectfaþã de mersul Istoriei, ceea ce îi vaajuta sã facã, rapid, carierã. Primul înPartidul Comunist, al doilea înSecuritate. Acum, în 1989, istoria serepetã, iar cei doi tovarãºi de-o viaþãcautã, fiecare, sã intuiascã încotro vorevolua lucrurile, pentru a-ºi salva pielea.Va reuºi doar Crãciun, suficient de abilpentru a nu încãlca regulile (uneorinescrise) ale jocului puterii. Versat, el vaîndeplini cu stricteþe ordinele ºi, horribiledictu, va gestiona corect criza dindecembrie 1989, în haosul creat, cu pre-meditare, de serviciile secrete strãine.

Cu toate cã ºi-a îndeplinit profeþiilepolitice, Crãciun nu-ºi va gãsi însãliniºtea întrucât nu poate înþelege ce s-aîntâmplat cu acest straniu Beniamin,care ar fi fost ucis cu ocazia eveni-mentelor de la Timiºoara, dar care a dis-pãrut misterios de la morgã, lãsând înurmã întrebãri fãrã de rãspuns caremutã problematica romanului de peîntâmplãrile exterioare (social-politice)pe adevãrata dimensiunea a cãrþii, cealegatã de cunoaºtere.

În fond, Beniamin este un romandespre ceea ce putem ºti ºi, mai ales,despre ceea ce ne scapã. Nu întâmplã-tor, textul este pus sub semnul incertitu-dinii, cum Uricaru însuºi þine sã ne aver-tizeze în deschidere: „Cuprinsul acesteicãrþi este imaginat, ca de altfel tot ce

credem cã ºtim.“ Dincolo de fundalulistorico-politic, se deschide aºadar per-spectiva necunoscutului, a ceea cetrece dincolo de calculul rece al unoaraca Neculai Crãciun. Diabolicul lor „plande rezervã“ este dat peste cap deBeniamin, care neliniºteºte Organizaþia,cãci un asemenea individ, ivit de nici-unde ºi dispãrut la fel de misterios,poate periclita oricând o operaþiune demaximã însemnãtate: „útia cu politicasunt proºti grãmadã. Dar cei care dauordine nu sunt. Ei au înþeles cã niciodatãniºte neica nimeni care se apucã depoliticã pe dos, adicã niºte contra, sau«dizidenþi» cum le zice la «EuropaLiberã», nu vor pune în pericolstãpânirea, sistemul. Cei ce reprezintã oameninþare realã sunt unii ca Beniamin,la care vine lumea fãrã sã fie chematã.“

Personajul-cheie al cãrþii (ºi cu atâtmai puþin al seriei) nu este Beniamin, ciNeculai Crãciun, regizorul care, dinculisele Puterii, face ºi desface jocurile.Cel care în romanul precedent, Planulde rezervã, pregãtise, abil, operaþiunea„Fata Morgana“ intervine acum, alarmatde apariþia acestui Beniamin, careameninþã sã pericliteze schimbarearegimului comunist. De aceea, Crãciunse vede nevoit sã iasã la luminã ºi sãplece la Timiºoara, unde se va desco-torosi de vechiul sãu camarad TodorGrancea, împuºcându-l, dupã care vaconduce, el însuºi, transportareacadavrelor primilor revoluþionari uciºi laCrematoriul Cenuºa, curãþând, fireºte,orice urmã care l-ar fi putut incrimina.Romanul devine, din aceastã perspec-tivã, o replica datã celor care mai cred înideea de revoluþie spontanã în 1989.Ideea nu e nouã, dar coloratura pe carei-o dã Eugen Uricaru da. Introducând unfactor incontrolabil, prozatorul sug-ereazã cã, dincolo de putere, existãtotuºi un ceva care scapã inclusiv celorcare, din umbrã, conduc.

Aºa se face cã Todor Granceaconºtientizeazã fragilitatea poziþiei sale,ajungând sã se întrebe, pe bunã drep-tate, ce rol i-a fost destinat în zileleurmãtoare: „Iar acum era un moment dinacelea, neclare, în care nu se ºtia preabine cine erau fiecare, el TodorGrancea, cine era – stãpânul ori prada?“Încercând sã se poziþioneze favorabil în

noul context, el ignorã avertismenteleprimite ºi pleacã la Peta, unde va fi gãsitîmpuºcat în cap, semn cã nu mai eranecesar în angrenajul puterii. Beniamineste, din acest unghi, o excelentã spe-culaþie despre mersul istoriei ultimelordecenii, oferind explicaþii plauzibile carepun tot ceea ce s-a întâmplat înRomânia postbelicã, sub semnul unuijoc diabolic, în care maºinãria a mersconform programului, cu zguduieli pro-gramate sau preluate din mers, cum aufost cutremurul din 1977, izbucnirile dela Petroºani ºi Braºov, scânteile de laIaºi ºi, lovitura finalã, evenimentele de laTimiºoara, din decembrie 1989, desprecare autorul lasã a se înþelege cã s-auînscris într-un scenariu bine pus la punctîn exterior, cu largul concurs al unor „in-telectuali“, avându-l în frunte pe SilviuBrucan, al cãrui rol ar fi fost, în viziunealui Eugen Uricaru, de a fi transmis unsemnal cãtre ºefii mici, „singurii care potlupta împotriva sistemului“.

„Lipsa diferenþierii vocilor narative“care i se pare lui Marius Miheþ (într-unrecent comentariu din „România litera-rã“) o slãbiciune explicabilã prin tezismulcãrþii este, de fapt, un artificiu compo-ziþional, prin care Eugen Uricaru oferãoglinzi paralele care sã reflecte imagi-nea acestui Beniamin. Artificiul este nudoar evident, ci ºi ostentativ, cãci unadintre naratoare, Scândurica (probabilinformatoare a Securitãþii), þine sã (se)explice într-o manierã prea didacticãpentru a fi luatã în serios: „Orice pãrereaþi avea despre mine, trebuie sã mã luaþiîn serios. Sã mã ascultaþi cu atenþie ºisã-mi daþi crezare.“ Frâiele narative nusunt aºadar scãpate din mânã, ci doarlãsate foarte liber, cãci îndãrãtul acestorvoci (Simon, Hariton, Scândurica) stã unregizor abil, care împleteºte povesteaacestui vindecãtor atipic, de oraº, cusensul ocult al evenimentelor din 1989.

Acelaºi rol îi revine Marlenei, carerelateazã minunile înfãptuite deBeniamin, dintre care ultima, „înviereaunui câine lovit de Dacia veche asecuriºtilor veniþi în filaj“, îl transformãpe Beniamin dintr-un obiectiv într-uncaz. Relatarea iniþialã, la persoana întâi,atribuitã lui Simon, þine ºi ea de unanume mod de a înþelege relaþia cuscrisul, cãci, pentru Eugen Uricaru,existã întotdeauna un ce neînþeles carenu se potriveºte omniscienþei.Speculaþiile acestui Simon pregãtescintroducerea în scenã a lui Beniamin,personaj învãluit în mister, care poartãîn numele sãu ecouri biblice.

De altfel, ceea ce defineºte scriituraacestei cãrþi este aerul mistic, coloraturareligioasã care submineazã permanentdiscursul realist. Ca în romanul luiGeorge Bãlãiþã, evenimentele dindecembrie 1989 sunt dublate de mutaþiiinexplicabile ale climei, care aruncãîntâmplãrile într-o zonã ambiguã, pecare naratorul pare a o explica, dar alcãrei efect este invers: „Todor Granceale citea pe sãrite, niciunul din rapoartelealea nu pomenea cã se apropieSãrbãtorile de iarnã, deºi afarã era ocãldurã de puteai umbla în cãmaºã.Mulþi chiar aºa ieºeau pe stradã, încãmaºã! Aceastã perturbare a climei

creeazã, evident, o stare de neliniºte.Organismul nostru e programat, el sepregãteºte de geruleþ, de aia ºi taieoamenii porcul, le trebuie grãsime pen-tru a îndura frigul, iar temperatura astade peste 20 de grade Celsius îi fãceanervoºi. Aici era problema.“

Nici originile acestui Beniamin nusunt prea clare. Din certificatul sãu denaºtere lipseºte numele tatãlui (aluziecât se poate de transparentã la naºterealui Iisus Hristos), iar ivirea sa pe lumeeste învãluitã în mister: „Umblã vorba cãel nici mãcar nu s-ar fi nãscut aici, înLespezi, eu n-am de unde sã ºtiu, cãsunt fratele mai mic, nu s-ar fi nãscutaici, ci a venit de undeva din lanul deporumb. A ieºit din el, dintre strujenii depãpuºoi, gata nãscut, umbla pepicioarele lui ºi s-a aciuat la casa noas-trã.“ De altminteri, porumbul acestadevine una dintre cheile interpretativeale cãrþii, dobândind semnificaþii denatura metafizicã: „Pe aici se spune cãse poate fugi de la Timiºoara prin lanulde pãpuºoi, care începe de la margineaoraºului ºi þine, hãt, pânã tocmai laPancevo, cã toatã bucata asta e locuitãnumai de români ºi românii seamãnãpãpuºoi peste tot, cã asta sunt ei,mãmãligari. Iar mãmãliga se face numaicu fãinã de pãpuºoi. Vã daþi seama decâtã fãinã din asta e nevoie pentru atâtaamar de românime? Iar pãpuºoiul e ceamai bunã ascunzãtoare, ºi când e verde,ºi când e uscat. Doar atât, când e uscatdacã nu eºti om de-al lui, te dã de gol.Foºneºte doar acolo unde eºti tu. Dacãeºti omul lui, aºa cum suntem noi, ãºtiade pe aici, pãpuºoiul foºneºte peste tot.Iar dacã foºneºte peste tot, nimeni nupoate sã-ºi dea seama unde eºti tu, poþisã mergi fãrã grijã prin el, de-a lungulºirului. La asta fratele meu mai mare,Beniamin, era mare meºter. Mai maremeºter decât toþi.“

Acolo unde naraþiunea se închide, sedeschid, de fapt, sensurile cãrþii.Venirea lui Neculai Crãciun la Lespezi,în cãutare de rãspunsuri, ºi dialogul cuSimon sunt sugestive pentru interesul luiEugen Uricaru de a transforma unroman aparent politic într-o nouãparabolã a puterii ºi a cunoaºterii ade-vãrate: „De atunci mã tot încearcã ungând de care mi-e teamã ºi azi. NeculaiCrãciun acesta îl cãuta pe fratele meumai mare, Beniamin, deoarece voia cadoar el sã rãmânã singurul de neînþeles,pe aceastã lume. O lume în care lanurilede porumb foºnitor devin cu fiecare antot mai mici. E posibil sã ºi disparã.Probabil aºa va fi. Sigur aºa va fi. Ceeace este de înþeles. Dar ceea ce este deneînþeles va continua sã existe.“

Cât priveºte acest roman, el va con-tinua sã existe pentru cã închide cerculunei tetralogii care, prin recurs laparabolã, dã mãrturie despre o lume,devenind o meditaþie profundã asuprasensurilor existenþei. Beniamin nu estepunctul terminus al acestei seriiromaneºti (care ºi-a propus sã radi-ografieze mecanismele puterii ºi aleistoriei), ci un subtil avertisment desprefaþa nevãzutã a lucrurilor.

Adrian [email protected]

Eugen Uricaru.Închiderea cercului

Page 4: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

mai 20144

comentarii

„Nu voi face niciodatã nimicimportant în nicio direcþie. Nu amvlagã, sunt prea deºteaptã ºi credîn moarte. Asta m-a nenorocit cuprecãdere. Cred în moarte de la14-15 ani.“

„Am ratat pentru cã am 25 deani ºi sunt în imposibilitatea de aface ceea ce aº fi vrut ºi poate cãaº fi putut face. Este absurd daram uneori impresia cã trãiesc în«pãcat». Cred cã aº avea mai puþinsentimentul ãsta prostituându-mãfizic, decât aºa cum mã prostituezacum.“

„Amorul propriu, mândria (saumai bine zis orgoliul) au fost ºi vorconstitui fondul caracterului meu.Acest defect, asociat unei excesivesensibilitãþi, poate sã mã facãnenorocitã. Nu e nimic de fãcut.“

„E atât de dificil sã fii ºi sensi-bilã ºi mândrã. Ca sã nu suferitrebuie sã fii sau una sau alta.“

Extrasele din Jurnalul unei fiinþe greude mulþumit surprind tematica exis-tenþialistã, esenþa, de altfel, a mãrturisiriilui Jeni Acterian. Prefer „fiinþã“, aºa cuma fost publicat prima datã la EdituraHumanitas, în 1991, un titlu ales deArºavir, întrucât „fatã“ trimite la un scrisfeminizat, reducând-o, din cauzaprejudecãþilor, la statutul de diaristã, pre-ocupatã doar de lecturã, mondenitãþi,greutate. Confesiunea ei, situatã lagraniþa dintre viaþã ºi moarte, poate staînsã alãturi de orice altã mãrturisire exis-tenþialistã.

Jurnalul unei fiinþe greu de mulþumitnu este o carte comodã, pe care s-ociteºti în tren; jurnalul are o nuanþã durã,este o lecturã care te încarcã, pe care oînþelegi prin participare afectivã, printranspunere personalã, nu cu raþiune,care mai mult separã. Cred cã Jeni dis-truge mitul diaristei feminine, delicate,fragile, cu scriitura preþioasã ºi goalã deconþinut. Prin stil, ea e mai masculinãdecât un bãrbat, la nivel cu Jurnalul por-tughez al lui Eliade sau cu Jurnalul luiKafka. Spre deosebire de Eliade, dinJurnalul portughez, care ºi-a integratsuferinþa, agonia în propria fiinþã,învãþând sã trãiascã cu ea, sã-ºi poartecrucea, depãºind moartea sufleteascã,Jeni Acterian are probleme cu autori-tatea; e un om revoltat, care trãieºte cuPatimile ei al cãror sens refuzã sã-l înþe-leagã. Din mãrturiile pe care le avempânã în `47, rãmâne în crisalidã, înstarea de nigredo. Din aceeaºi familiespiritualã cu Cioran, dupã `41, prindiversele noduri din covor - omul aban-donat, închisoarea, plictisul, absurdulexistenþial, un Dumnezeu ale cãrui pre-tenþii de supunere ºi umilinþã îi scapã,boala de moarte, disperarea, imbe-cilizarea ºi lipsa de spirit de la CAFA -scrierea ei devine un jurnal existenþialistpur.

Aº împãrþi devenirea ei în douã mariperioade, hotarul fiind intrarea Românieiîn rãzboi în august 1941 ºi angajarea eila Casa Autonomã de Finanþare ºiAmortizare: „Existã întotdeauna în viaþaomului un moment al trecutului sãu,pornind de la care el ar vrea sã-ºi refacãaltfel viaþa. Pentru mine este august1941.“ Adolescenþa, între 1933 ºi 1941,stã sub semnul formãrii intelectuale, alnarcisismului, al demonului aroganþei, alstudenþiei ºi al lecturilor mai mult sau maipuþin modelatoare. Dupã august 1941,viaþa îi e înstãpânitã de boalã, demoarte, de teama ratãrii ºi de groazamediocritãþii. Evenimentele istorice suntnotate sec, telegrafic. Moartea lui Haig în1943, demersurile Marietei Sadova pelângã regele Carol II pentru a-l scoatedin închisoare ºi a-l trimite pe front aufost cenzurate de Arºavir sau de Jeni.

Jurnalul, aºa cum îl cunoaºtem, nu esteintegral. Infernul de la CAFA, ratareadoctoratului, disperarea, intrarea înteatru, zugrãvirea lumii culturale interbe-lice fac din Jurnal unei fete greu demulþumit ºi un document istoric, alcã-tuind, alãturi de Jurnalul lui Sebastian,„capul ºi pajura diaristicii române inter-belice“, dupã cum remarca DoinaUricaru, dar mai ales un documentuman, foaia de turnesol a unei existenþe,fiinþa aºa cum este ea, cu entuziasme ºiratãri, cu iubire ºi moarte, cu vise ºideziluzii.

Iarr㺺idesprre nnerrozzie

Cu oroarea contactelor imbecile,mizantroapã ºi narcisicã, Jeni Acteriandevine un Anton Pann care articuleazãtoate personajele slab dotate pe care leîntâlneºte, subliniind limitarea ºi prostialor, începând cu Marieta Sadova (la unanumit moment), continuând cu profe-sorii ºi colegii. Studenþii de la cursul defilosofia culturii „sunt penibil de idioþi. Sãsperãm cã la anul vor rãmâne mai puþiniidioþi. Prin epurare. Niciun cap intere-sant.“ Narcisicii în general resping valo-rile sociale comune, trãiesc dupã propri-ile reguli interioare, îºi fac propriul cod,sunt elitiºti, îºi formeazã singuri cercul.Sunt rare cazurile în care se lasã atraºide o altã personalitate, având o platoºãcare exteriorului pare snobism.

S-a spus despre Jeni Acterian cãavea harul prieteniei. A încercat sã ºi-ofacã prietenã pe cea mai deºteaptã fatãpe care a întâlnit-o, pe Alice Botez, darcum Al era abulicã, distantã, snoabã ºigãsea în suferinþã o mascã pentru a sedeosebi de restul muritorilor, prietenia lora fost mai mult o fantezie, o wishful think-ing.

Prietenii ei sunt împrumutaþi de lafraþi, în mare parte reprezentanþi ai ge-neraþiei `27: Eugen Ionescu, Eliade,Cioran, Þuþea, ªuluþiu sau fetele dinClubul „Pana Trãsnitã“: Alice Botez,Nuni Dona, Lucia Vasiliu. La un momentdat face portretul lui Arºavir ºi, prinextensie, al generaþiei sale, o criticã aacestor tineri ce-ºi bat capul cu falseprobleme existenþiale, pe când ea letrãieºte. Peste câþiva ani va condamna„Porcãria asta de rãzboi care a distrustotul pentru generaþia mea. Suntem niºterataþi, la fel de sigur ca ºi cum ne-ar fiucis pe toþi. Epave ce suntem, târânddupã noi o luciditate sterilã ºi inutilã.“

De critica ei nu scapã nici profesoriide la Universitate. Nae Ionescu nu vinela cursuri; dupã nouã ore de curs e deza-mãgitã: „am impresia cã nu e ce cre-deam.“ La al 12-lea curs în sfârºit areimpresia cã Nae a redevenit serios, cãface metafizicã nu politicã ºi „cã are elceva în cap dar îi e greu sã se exprime,sã explice cum se cuvine. La un momentdat zice: «Nu ºtiu dacã înþelegeþi cã eunu prea le spun bine. De altfel, trebuie sãvã spun din capul locului cã azi suntzãpãcit»“. Aºa s-a cãznit Nae o orã sãvorbeascã despre spaþiu ºi timp ºi Jenisã-i înþeleagã gândul nebulos. Totuºieste singurul om care a influenþat-o îngândire, care i-a descoperit toate cali-tãþile intelectuale latente, singurul om de

care îºi aminteºte cu drag, ani de ziledupã dispariþia lui: „cred cã dacã nu l-aºfi întâlnit, cuvintele «admiraþie»,«respect» ar fi rãmas pentru mine niºtecuvinte fãrã conþinut.“

Ceilalþi profesori o dezamãgesc.Motru scrie mai bine decât vorbeºte.Gusti e un arogant care dã impresia cãvorbeºte unei plebe infecte; Ion Petrovici„a spus niºte prostii celebre. Lãmurit ºicu el.“ Comparã lejeritatea ºi estetismullui Alice Voinescu cu capacitatea lui Naede a pãtrunde miezul problemelor, ocomparaþie defavorabilã lui „tanti Alice.“P.P. Negulescu „nu e prost, e chiardeºtept.“ Lipsit de geniu, de strãlucire,„Un caz neutru de umanitate, lipsit decide orice interes.“ Se pune întrebarea dece-i criticã pe toþi? Aºteptãri înºelate...Jeni este un copil care-i ridicã dinaintepe un piedestal, creeazã fantasme ºi,când realitatea diferã, distruge zeii.Neacceptând omul cu calitãþi ºi defecte,visând la perfecþiune pânã la capãt, cuun imaginar infantil.

Blesttemmul zzeilorrDe la viziunea iubirii la 17 ani ca tan-

dreþe, pasiune, afinitate intelectualã,trece la 30 de ani prin chinul cuAlexandru Dragomir, un autointitulatfilosof. Dacã iniþial luciditatea o împiedi-ca sã intre într-o relaþie completã uitândde sine, pânã la urmã l-a luat pe Sãnduc- un complexat, un blestem al zeilor -drept Adonis, iar jurnalul din `46 estemãrturia acestei culmi a disperãrii: „Amcãzut pe cea mai autenticã lichea dinsud-estul Europei. E încãpãþânat, orgo-lios ºi are un caracter infect.“ E un idiot,dar îl iubeºte, e îndrãgostitã ca oricefatã. Alex e un parvenit cultural, nu sepricepe la muzicã, la picturã, nu are spi-rit critic, e ignorant în materie de litera-turã: „are un Weltanschauung de zvârlitla gunoi. E o încâlciturã existenþialo-ºtiinþifico-misticã în capul lui care mãdeprimã... ªi are o siguranþã extraordi-narã. Pocneºte de certitudini.“ Cu sigu-ranþã, zeii s-au distrat pe seama ei, auvrut sã se rãzbune, trimiþându-i acestexemplar reprezentând tot ceea ce areoroare în viaþã: „fatuitatea masculinã,certitudine, superficialitate, lipsã de tact,dorinþã de a mã umili, de a mã facepreº.“ Jeni iubeºte lucid, iubeºte urând,iubeºte masculin, fãrã compromisuri.„Sãnduc face pe vampa cu mine.“ Ecinic, distant, vrea sã se lase cucerit.Rolurile sunt inversate. A vrut sã-leduce, sã-l facã om, sã-l aducã laacelaºi nivel uman, ºi-a asumat rolul dePygmalion în relaþie, o ipostazã tipicmasculinã însã nu a mers.

Demmonnismmullui Jenni AA..

Cum ea suferã destul de des ºi vedetotul înceþoºat, Mircea Eliade încearcãsã o consoleze cu o frazã care a sur-prins-o mai ales prin tonul sec: „Vai demine Jeni, dar viaþa nu e chiar atât deurâtã.“ Prin scris, suferinþa nudã, crizeleexistenþiale se transformã în suferinþã li-terarã; totuºi Jeni suferã în continuare,

deci rolul terapeutic al jurnalului în cazulei picã. Presupusul instrument de sal-vare devine ca ºi în cazul lui Kafka, al luiEliade sau al Sylviei Plath, un mijloc detorturã prin consemnarea angoaselor, adisperãrii, a luciditãþii crâncene, a ratãrii,notarea acestora amplificându-leefectele.

Lectura lui Kierkegaard o adânceºteîn disperare: „Mã întreb din ce lut suntplãmãditã ca sã fiu atât de incapabilã debucurie.“ Chiar ºi pentru sinucidere tre-buie o anumitã energie, o certitudinepozitivã sau negativã. Cum o asemeneacertitudine îi lipseºte, continuã sã trãiascã.În timpul profundei crize religioase diniunie `37 îºi regãseºte gândurile într-unarticol de-al lui Cioran din Vremea: „Unaeste a crede ºi alta a avea voinþa de acrede.“ Jurnalul dobândeºte un aspectmetafizic, spiritual, iar speculaþiile eidespre pãcat, condiþia umanã, vinovatulfãrã vinã, absurdul existenþei, omulabandonat, rostul credinþei, rostul sufe-rinþei, Dumnezeul crud, nemilos, omulîncarcerat care suportã mâna supremãfãrã sã ºtie: de ce suferã, de ce esteînchis, ce pãcat a sãvârºit, amintesc deColonia pãcãtoºilor a lui Kafka, undeoamenii erau condamnaþi la moarte fãrãsã cunoascã motivul: „Mã întreb de ce ofi cerând Dumnezeu de la noi oameniiiubire, credinþã? Ce nevoie areDumnezeu sã ne lase sã ne zbatem întreîndoieli, sã ne ducem toatã lupta astacontra necredinþei. Ce nevoie areDumnezeu de zbaterea asta a noastrã ?Dacã n-are nevoie de ce ne lasã s-otrãim? Nu te poþi opri de a gãsi puþinãcruzime. Cum de nu-l copleºeºte la unmoment dat mila de toatã neputinþa asta,de tristeþea ºi zbaterea unor bieþi neno-rociþi. Suntem ca niºte orbi care n-auliniºte în închisoare...Cât de strãin tre-buie sã fie Dumnezeu de suferinþe de nelasã sã continuãm. Am uneori impresiacã Dumnezeu ne-a impus viaþa, cumimpunem noi experienþe cobailor fãrãmãcar sã ne punem întrebarea cã s-arputea sã determinãm o serie de sufe-rinþe. De ce are nevoie Dumnezeu sãfacã experienþe ?“

Suferinþa ei vine din revoltã, dinorgoliu, din lipsa umilinþei. O lucifericã, odemonicã, Jeni Acterian e ilustrarea per-fectã a omului estetic, a tânãruluikierkegaardian trãit de viaþã, manipulat,care nu acþioneazã, nu face nimic pentrua-ºi schimba destinul: „E o suferinþãþesutã din orgoliu, din lene ºi din tot felulde incapacitãþi. Incapacitatea de a mãresemna, de a crede fãrã a cerceta, de amã sacrifica, de a dura fãrã revoltã, de atrãi. N-am putut niciodatã înþelege de cecere Dumnezeu umilinþã. ªi probabil toc-mai ãsta mi-e pãcatul.“

SSelf-ddisggusttsau connººttiinnþa rrattãrrii

Sufleteºte ea este alãturi de Cioran întot scandalul produs de apariþia cãrþiiLacrimi ºi sfinþi, când acesta era copleºitde prostia celor care-l atacau. Dacã la 22de ani Cioran are sentimentul cã adevenit specialist în problema morþii, laJeni moartea e o „dulce obsesie, fãrã sãfiu specialistã, poate doar diletantã înmaterie“, fiind mai mult specialistã înratare.

Nataºa MAXIM

Confesiunea lui „A“

Page 5: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

mai 2014 5

comentarii

Cãutându-ºi drumul în viaþã, Jeni rea-lizeazã cã nu poate face nimic cufilosofia, cã e atrasã de psihiatrie: „Aºvrea sã fiu psihiatrã, dar pentru asta dinnenorocire trebuie sã faci medicina. Sunttot felul de mirosuri pe care nu le potsuporta. Altfel, nebunia ca atare mãintereseazã în chip deosebit.“ Ca sãpoatã fi trãitã, viaþa trebuie sã aibã unscop, trebuindu-i doar un lucru care sã oajute sã se menþinã la suprafaþã; docto-ratul în logica matematicã la Paris arînsemna o purificare dupã disperarea încare s-a înecat ani de zile, vãzândratarea lui ca îngroprarea ultimei iluzii.

Frica de ratare, de mediocritate, debanalitate o bântuie încã de la 17 ani. Unspirit contemplativ care poate pierdemulte lãsând totul în voia sorþii: „voiajunge la o vârstã înaintatã cu o licenþãoarecare. Poate o bãtrânã domniºoarã ºiprofesoarã la o ºcoalã. Poate o prostuþãfemeie mãritatã, îmbâcsitã de preju-decãþi burgheze, pedantã ºi neroadã camulte altele asemenea. În amândouãcazurile o ratatã din cauza lenei ºiimposibilitãþii de a face un efort, de aconsuma puþinã energie în vederea pro-priului viitor.“

Angajarea la CAFA, în august 1941,echivaleazã cu intrarea în Infern pe care-lva pãrãsi câþiva ani mai târziu. O lumevulgarã, imbecilizatã, cu care nu comu-nicã spiritual, care-i macinã capacitateade studiu ºi cercetare ºi din care nu arenicio perspectivã de ieºire: „Nu ºtiu cemã oboseºte mai mult: treaba epuizantãºi spiritual sterilã sau prezenþa impunã-toare a prostiei umane?“ Acest an algroazei de moarte, se încheie cu oînsemnare din 30 noiembrie a îngropãriiNinei Mareº.

Nihilismmulactterriann

Cu ce rãmâi dupã ce parcurgi ºi încer-ci sã înþelegi aceastã confesiune de 14ani? Aº putea spune cu senzaþia unuidestin dezaxat la un moment dat, o viaþãratatã prea timpuriu, cu frustrarea pecare o transmite Jeni Acterian cã jocul s-aterminat înainte de a-i înþelege regulile,cã viaþa s-a terminat înainte de a începe.Totuºi Cioran a pus degetul pe ranã,destinul ratat al lui Jeni nefiind o sur-prizã, presupunând totodatã o inter-pretare prin grila istoriei mentalitãþilor, aimagologiei: „destinul tãu de fatãdeºteaptã în Balcani mi se pare mult maicrud. În afarã de dragoste ºi beþie, ce sepoate întreprinde în acel inavuabil sud-est?“ Într-o scrisoare trimisã din Paris în1940, Cioran regreta cã la Bucureºti nuau putut vorbi mai des: „tu ai atins ungrad de luciditate inconceptibil la o fatã.ªi pe lângã asta... în România. Ce sin-gurã trebuie sã fii! Eu am avut mãcarºansa de a gãsi un cadru nimeritdestrãmãrilor sufletului. Tu trebuie sãrecunoºti cã ai acel rãu al sângelui caren-are leac în timp...“

Jeni Acterian e o fiinþã care a þintitsus, dar karma, destinul, istoria,Dumnezeu, au avut alte planuri. De alt-fel, jurnalul se ºi încheie în `47, pe un tonnihilist: „ªi mã uit în jurul meu ca un pisoicare se învârteºte în jurul cozii sale. Amînceput sã mor înainte de a începe sãtrãiesc... Mi-e greaþã de viaþã, demoarte, de mine. Nu mi-ar plãcea sã fiuDumnezeu ºi sã înfrunt omenirea. Poateare justificãri. Aºa cum îl cunosc, e înstare sã scoatã niºte justificãri din buzu-nar ºi sã mi le punã calm ºi victorios pemasã ºi sã ne simþim noi prost cã l-amjudecat greºit. Asta ar fi culmea. Da, astaar fi culmea.“

Iubirea, la om (ºi în afaracazurilor patologice, în legã-turã cu diferenþa dintre pasi-une ºi patimã) este o ilu-minare, asemãnãtoare proba-bil revelaþiei, ca atunci cândunii, puþini la numãr, încep sãvadã, trãind o experienþã învis sau în realitatea vieþii lor,o luminã misticã, despre carevorbeºte Mircea Eliade înprimele pagini din „Mefistofelºi androginul“. Un fel denaºtere spiritualã prin eros.Fie cã e vorba de ceea ce uniinumesc coup de foudre, fiecã e vorba de un ºir de„trepte“, iubirea are mani-festarea unei hierofanii, decele mai multe ori, de carevorbisem, exemplificând dinromanul „Maitreyi“ (al cãruititlu / nume a fost scris greºit,din pãcate, în „Despre iubire(3)“, în toate poziþiile în care aapãrut). E vorba aici de senti-ment, iar nu de practica sexu-alã, pe care iubirea ar putea-opresupune, însã nu cu nece-sitate.

Dragostea e o indisciplinãînãuntrul speciei noastre, orãmãºiþã „paradiziacã“, un ce,care ne smulge din programulgenetic, program care arelegãturã directã doar cureproducerea. De aici vinecoordonata ei sacrã sau desfinþenie, aflatã dincolo deconcretul fiinþei biologice. Purºi simplu, oricine s-a îndrã-gostit, ar putea sã mãr-turiseascã. Aceastã nevoiede celãlalt, pe care îndrãgos-titul o resimte ca o conlocuireontologicã, ar putea avealegãturã cu mitul androginu-lui, despre care vorbeºte, înBanchetul lui Platon, unul din-tre interlocutori, Aristofan.Spusele lui, atât de cunos-cute, meritã parafrazate ºichiar reproduse. Astfel, aflãmcã, demult, la începuturi, fãp-tura omeneascã „era un bãr-bat-femeie“ ºi cã aceastãfiinþã avea puteri uriaºe, omândrie nemãsuratã ºi cã seîncumeta sã-i înfrunte pe zei.Aceºtia, ca sã nu-i distrugãpe androgini, pentru cã jert-fele lor erau plãcute ºi cu pri-inþã zeilor, au hotãrât sã lediminueze puterea ºi sã-i taieîn douã. Avem a face cu unmit al naºterii genurilor, alfemeii ºi al bãrbatului. Vomlãsa la o parte aici celelaltesugestii ale lui Aristofan, pre-cum ºi ale Diotimei, pe care ovoi cita mai târziu, privitoarela homosexualitate. Amintescdoar cã Aristofan, personaj alBanchetului, cum spuneam, acontinuat precizând cã, deatunci, „fiecare jumãtate aînceput sã tânjeascã dupãcealaltã“, cã aceastãdragoste / tânjire „ne duceînapoi la starea nostrã dintâi,îngãduindu-ne ca, din doi, sãredevenim iarãºi unul“ ºi cãfiecare „ne cãutãm jumãtatea,ca sã ne întregim“ (traducerede Petru Creþia, în antologialui Cristian Bãdiliþã, Miturile luiPlaton). Se pare cã mitulandroginului este cel mairãspândit în mitologiile lumii,regãsindu-se inclusiv la abori-genii australieni, cum observa

Mircea Eliade. Tot el, în„Tratat de istorie a religiilor“,vorbeºte despre un comen-tariu rabinic, un text strãvechiebraic, intitulat Bereshit rabba,de unde aflãm: „Adam ºi Evaerau fãcuþi spate în spate,legaþi prin umeri; atunciDumnezeu îi despãrþi, tãindu-iîn douã cu securea. Alþii suntînsã de pãrere cã primul om(Adam) era bãrbat în parteadreaptã ºi femeie în parteastângã, dar Dumnezeu l-aspintecat în douã jumãtãþi“.Ca sursã a literaturii erotice,mitul androginului este vizibil,pentru ochiul cunoscãtorului,în mai toatã marea poezie dedragoste a lumii. Comentândpe Eminescu ºi poezii aleacestuia, precum „Dorinþa“,„Lacul“, „Floare albastã“ etc.,G. Cãlinescu, în „Opera luiMihai Eminescu“, II, în cap.„Tehnica interioarã“, subcap.„Noua eglogã“, afirmã pebunã dreptate cã „Nevoiaaceasta de solitudine aperechii e caracteristicã luiEminescu ºi e ideea lui ceamai poeticã, fiindcã nu evorba de izolare, ci de redu-cerea omenirii la douãfiinþe“... Altfel spus, cei doi facaluzie directã la cuplul ede-nic, ei reprezintã omenirea înmic, deoarece cuplul îºi estesuficient sieºi. Desigur, aºacum vin sugestiile dinBanchetul, elementele cuplu-lui par predestinate, în sensulcã unui anumit bãrbat îi e pre-destinatã numai o anumitãfemeie, adicã jumãtatea, princare cei doi vor reface unita-tea primordialã a lumii. Uncititor atent ar putea observaîn Maitreyi, a lui MirceaEliade, acea nostalgie a an-droginului pe care o mãr-turiseºte protagonistul Allan:„Nu mai era sete trupeascãaceea, ci sete de mine tot, aºfi vrut sã treacã în mine toatã,aºa cum trecuse sufletul ei“.La Camil Petrescu, contempo-ran al lui Eliade ºi practicant,în felul sãu, al esteticii auten-ticitãþii, în Ultima noapte...,este identificabilã în primul

capitol al romanului „con-cepþia“ despre iubire a per-sonajului-narator ªtefanGheorghidiu, pe care n-oîmpãrtãºesc, în mãsura încare, pentru el, mai întâi,iubeºti din „milã“, apoi, dupãcum se ºtie atât de bine,dragostea, în devenirea ei,este un proces de autosu-gestie. Însã, atunci când eroulafirmã cã cei care se iubescau drept de viaþã ºi de moarteunul asupra celuilalt, elspune, de fapt, cã iubirea nueste o cuplare întâmplãtoarea îndrãgostiþilor ºi cã ele-mentele cuplului sunt predes-tinate. Sau când, ceva maitârziu, eroul simte cã femeiaaceasta, adicã Ela, era înlume doar pentru el, în exem-plar „unic“, vorbeºte desprepredestinare, adicã despreandrogin. Acelaºi lucru îl sur-prinde naratorul extradiegeticdin Baltagul lui MihailSadoveanu, când, pãtrun-zând în gândurile VitorieiLipan, ne pune în situaþia sãaflãm cã ea, fãrã omul ei, „sesimþea moartã“. Altfel spus,când un element al cupluluidispare, celãlalt îºi pierdesensul. Cam aºa staulucrurile în mit, dar ºi în trans-figurarea pe care o pre-supune literatura.

Revenind la Platon ºi laBanchetul, desigur cã ceamai importantã parte a opereio reprezintã rememorarea, decãtre Socrate, a dialoguluidintre acesta ºi preoteasaDiotima, care îl va iniþia înproblemele lui Eros, ca per-sonaj mitic, a treptelor de in-tegrare în Frumos ºi a scopu-lui pentru care iubirea existãîn lume. Astfel, Socrate aflã ºiînþelege cã Eros este un dai-mon, adicã „ceva între muritorºi fiinþã fãrã de moarte“,având capacitatea „de atãlmãci ºi de a împãrtãºizeilor cele omeneºti ºi oame-nilor cele ale zeilor“. Nãzuinþaoamenilor întru Frumos strã-bate patru trepte, care pre-supun frumuseþea fizicã, fru-museþea moralã, frumuseþea

cunoºtinþelor ºi, în sfârºit,Frumosul absolut. Ultimatreaptã reprezintã ideea deFrumos, adicã ceea ce „nu seînfãþiºeazã cu faþã, braþe saucu alte întruchipãri [...]; fru-museþe ce nu-i cutare gând,cutare ºtiinþã; ce nusãlãºluieºte în altã fiinþãdecât în sine; nu stã într-unanimal, în pãmânt, în cer sauoriunde aiurea; frumuseþe cerãmâne ea însãºi cu sine,pururea identicã sieºi [...].Cãci dacã viaþa meritã princeva s-o trãiascã omul, numaipentru acela meritã, careajunge sã contemple fru-museþea însãºi“ (Banchetul,211 a-d, în traducerea luiCezar Papacostea). În ceeace priveºte scopul pentrucare existã iubirea la fiinþelemuritoare, aflãm cã sunt douãfeluri de „procreaþie“, ambeleavând ca finalitate setea denemurire a omului: e vorba decei care procreeazã în trupuri(„Astfel îºi închipuie dânºiicã-ºi agonisesc ºi nemurireaºi pomenirea numelui lor“...,idem, 208 e) ºi de cei careprocreeazã în spirit, acestultim mod de creaþie fiind,desigur, superior, fiidcã evorba de generarea ideilor încapul omului, iar aceasta serealizeazã prin maieuticã, iarmaieutica nu-i altceva decât„rechemarea în minte a uneicunoºtinþe care s-a pierdut“(ibidem, 208 a). Setea denemurire încununeazã sensulexistenþei, fiindcã, ziceDiotima, „firea muritoare sestrãduieºte pe cât cu putinþãsã existe de-a pururea, adicãsã devinã nemuritoare. ªi sin-gurul mijloc ce-i stã laîndemânã pentru aceastaeste creaþia. Datoritã neînce-tatelor naºteri se înlocuieºtefiinþa veche prin alta nouã, pecare cea veche o lasã înurma ei“ (ibidem, 207 d).

În mod esenþial, lucrurilecunoscute de mulþi ºi pe carele-am luat în seamã aici, auavut legãturã cu androginul,în mai multe mitologii, însã ºicu felul în care mitul a fosttransfigurat în literaturã, pede o parte, iar pe de alta, amsusþinut ideea cã Eros estelegat de creaþia întru Frumos,cu spaima de moarte ºi deuitare a omului, deci cu seteade nemurire. ªi, vorbaaceleiaºi Diotima, în dialogulei cu Socrate, fiecare fiinþãeste gata sã-ºi dea viaþa pen-tru a-ºi apãra puii, în luptã cualtele mult mai puternice,pentru cã odraslele suntgaranþia nemuririi lor.

Ne vom întoarce însã de-acum la „dragostea neferi-citã“, singura, totuºi, care afãcut rating în istoria lumii ºicare a rãmas în memoriaoamenilor, apoi la singuradragoste fericitã, aceea dinCântarea cântãrilor, dar ºi lanatura „conflictualã“ a senti-mentului de iubire, laamestecul de bucurie ºidurere pe care dragostea,uneori, îl presupune.• Carmen Poenaru – Bestiar

Dan PETRUªCÃ

Despre iubire (4)

Page 6: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

Virgil Diaconu este unul dintre puþiniiscriitori care provin din alte zone decâtcele ale „umanioarelor“. Ca, de exem-plu, Cassian Maria Spiridon dintre con-fraþii de generaþie,dacã se poate spuneaºa. Asemenea, cei doi scriitori suntconducãtori de reviste literare, eseiºti ºipubliciºti, de nivele diferite, cum e ºinormal. Gradul de culturã artisticã e unsemn distinctiv al modernitãþii, care seexprimã ºi prin scrieri teoretice, cândacestea sunt temeinice. Nu înseamnãnumaidecât cã lipsa unor asemeneatexte indicã diletantism, mai cu seamãdacã problemele artei sunt implicate încreaþia lor. Ba chiar etalarea vocaþieiteoretice e, în multe cazuri, suspectã.Virgil Diaconu, poetul înainte de toate,în afarã de articolele ºi eseurile dingazete, de cele însoþitoare ale cãrþilorsale (ex. Poezia azi), a publicat carteaLibertate ºi destin, „eseuri filosofice“,ambiþiosul volum Destinul poeziei mo-derne, are în lucru tot un studiu,Canonulpoetic. ªi totuºi, poezia lui nu e decâtcând ºi când livrescã, mai evident laînceput (Departele Epimenides) ºi,apoi, în felul obiºnuit al poeziei mode-rne, cu deschidere spre mitic, biblic,utopic, culturã.

Din autoreferinþe, editoriale ºi mãrtu-risirile lui, din ceea ce spun numeroºiicomentatori, de regulã „pozitivi“, ºi dinceea ce înþelegem noi, se poate întocmio schiþã de portret ºi se poate aproximalocul sãu în tablou. E un tip viguros darimpresionabil, de structurã bipolarã ºioximoronicã. Revoltele lui, care ajungadesea la acuzaþii incendiare, ascundparcã un timid. Silenþios în public, are oatitudine de ascultãtor care cumpãneºtelucrurile, pe de altã parte, în scrisul pu-blicistic-eseistic, îndrãgostitul de fãp-turile lumii devine irascibil, se dezlãnþuiesarcastic, iar uneori încearcã ºi puterilepamfletului. Ca vârstã biologicã, e unoptzecist cu acces, astfel, în rândul pro-moþiilor urmãtoare. ªi, cum se ºtie,optzecismul are mai multe feþe, iar poe-tul, orgolios, se declarã neînregimentat.El pare a se dezice, mai ales, de para-digma postmodernã, fãrã sã se arateataºabil de altã direcþie în context. Casituare în acest orizont literar, se spune(ºi autorul susþine fervent) cã este„neîncadrabil“. Polemistul suspecteazãpânã ºi blooumiana „anxietate a influ-enþei“, de unde rezultã cã ar avea oexistenþã autarhicã, fapt imposibil maiales în domeniul unde s-a ajuns la cre-dinþa cã literatura din literaturã se face.Actul de creaþie se lasã influenþat, cusau fãrã bunã ºtiinþã, de operele marilorscriitori, predecesori sau contemporani.Zice ritos Harold Bloom, cel mult invocatde Virgil Diaconu: „O operã canonicã,puternicã nu poate exista în afara influ-enþelor literare“. Nici într-un caz, „canongeneraþionist“, „pseudoestetic“, adaugãautorul Secolului (l-am numit pe VirgilDiaconu). Mai sugestive, cu rare umbrede retorism, sunt poeticele din Schimnic:„Ce har sã am/ chipul tãu sã-l spun pânãla capãt?// Când vreau sã te ating -/ euprind vãzduhul în braþe./ Eu sunt croni-carul nevãzutului/ tabla pe care scriu seºterge singurã de semne.// Ce har sãam/ chipul sã-l spun pânã la capãt?“(Cronicar).

Totuºi, cum era de aºteptat, uniicronicari ºi recenzenþi i-au gãsit compa-nia, în romantism, clasicism ºi mo-dernism, în expresionism, unele numefiind, cum se ºtie, „neîncadrabile“: IonVinea, Ilarie Voronca, Ion Caraion,Dimitrie Stelaru, Nichita Stãnescu,Cezar Baltag, Anghel Dumbrãveanu ºi,neaºteptat, Mircea Ivãnescu. Acesta dinurmã ºi Whitman sunt invocaþi pe cri-teriul amplitudinii versurilor. Ceea ceeste prea puþin. Bineînþeles, s-au gãsitincidenþe izbitoare cu Eminescu, cam lafel cum se întâmplã în mai toatã poezia

românã. Mai ales cã, într-o carte a sa,Virgil Diaconu îi dedicã poetului uneseu-liric, encomiastic. Declarându-seundeva „cronicarul nevãzutului“,Theodor Codreanu dezvoltã o analogie,eminesciana frumuseþe fãrã corp ºi, peacest traseu, „armonia proporþiei demiºcãri“. ªi ca toþi poeþii care se respec-tã, autorul Cãlãtoriei spre sine îºi cautãpropria voce ºi(ºi) comenteazã artapoeticã: „Nici nu ai spune cã lumea escrisã în nervii/ ºi celulele mele: o cartepe care o poþi citi cuvânt cu cuvânt,/ dela gleznele pãpãdiei la greieri; ºi de laprima umbrã a nopþii/ pânã la domnulcare doarme în cuiburi; care tremurã-nfrunze…/ o carte în care îl poþi citi chiarpe Domnul,/ care de îndrãgostit ce estea luat-o razna prin greieri,/ prin zumze-tul albinelor, prin cântecele sturzului…“;„De fapt, cum se plimbã încã de cu zoriprin Grãdinã/ îºi rãsfoieºte una câte unapetalele cãrþii,/ eu cred cã domnul esteprimul meu cititor./ El ºi toate fãpturileLui, care îi calcã pe urme“(Poetica, învol. Dimineþile Domnului). E drept cãpoetul nu se considerã un demiurgosonomaton, dar a ajuns în faza uneifamiliaritãþi cu Domnul, descinde laizvoarele dintâi, creeazã în mareajoacã, aspirã cãtre frumuseþea simplã.ªi tinde, pe urmele lui Blaga, cãtre iden-titãþi ontologice, scotocindu-le la porþilemiticului, dar cu deosebire în lumea deaici, cãreia se strãduieºte sã-i dea unaer metafizic,închipuind un spaþiu alarmoniei dintre om, naturã ºi divinitate(Depãrtarea lãuntricã, 1980, Cãlãtoriespre sine (1984), Deasupra tenebrelor,2001).

Pânã aici, s-ar putea socoti primaetapã a scrisului lui Virgil Diaconu, încare se configureazã temele obsedanteºi coloratura lor.

Iniþial, se resimte încercarea mitului,solemnitatea orficã, dar ºi confruntareaîntre inefabile ºi realii, între simbolurilelivreºti ºi „vocea“ sinelui. S-a observat,pe bunã dreptate, „hieratismul ascetic ºilaconicele ecuaþii lirice oracular oxi-moronice“ (Gabriela Omãt). E fazamodernã, „înaltã“, a romantismului, cepune în miºcare dualitãþile nesfârºiteale poetului, uneori distribuite cammecanic: sacrul ºi profanul, bucuriaextaticã ºi „cadavrul zilei“, auroralul ºi„circul cotidian“, setea de celest ºielogiul lumii, - „acest Laudatio Domini“,„flacãrã îndrãgostitã“, lumina ºi întune-

ricul, elegia ºi satira, „balaurii“ ºi„chipurile de pãmânt de veºnicie“.Copilãria, natura ºi erosul sunt laitmo-tive vitale ale atitudinilor atât de diverse,pânã la supraîncãrcare repetitivã a tex-tului. Pãdurea, muntele, câmpia, râul,pãsãrile, gâzele, florile, ierburile contra-puncteazã urâþenia „oraºului de fier“.Cel puþin omniprezenþa cireºelor ºi„legiunile de vrãbii“, greierii ºi trandafirii(inclusiv negri ºi sãlbatici) sunt simboluriobsedante, cum ºi-a dorit autorul, decare numele sãu se va lipi probabil. Unsingur exemplu doar: „Când mã întorcseara-n scriptorium,/ cineva îmi bate lauºã. Câmpia! Tocmai câmpia,/ sositã dedeparte ºi în cãmaºa ei subþire: de flori/Câmpia cu depãrtare cu tot (…)// Sãintre! – le strig, ºi fãpturile Domnului/ îºiaflã locul în poemele mele…/ Fãrãîndoialã, aici este casa vuietului, a vu-ietului care nu se lasã prins niciodatã…/Femei de umbrã foºnesc prin ierburi,lumina trandafirului urcã muntele…/ ªiiubita mea în înalt cocorii…// Da, eu îmideschid inima pentru toatã lucrarea./ ªiîl aduc pe Domnul în sufletul meu, frun-zã cu frunzã./ ªi pasãre cu pasãre îladuc pe domnul acasã…/ Acasã însufletul meu, unde i-am pregãtit/ tot ce îitrebuie: cireºe pe masã ºi apã curatã încanã…/ Pânã ºi cuiburile i le-am lãsattot lui: sã se culce cu pãsãrile dacã-i esomn…“ (Acasã). Cele mai frecventesunt poemele erotice, de un senzualismsavuros, declarat împotriva pornografieiºi scatologicului care au bântuit piaþanouãzecistã. Iubita ori e copilãroasã(inocenþa!), ori e „femeia albastrã“ adevoþiunii, ori e „manuscrisul“ poezieilui. Împreunã cu ea scrie un Jurnal ero-tic: „Lolita cireºelor a luat puterea înregat./ Ea spulberã cãderile mele depeste zi/ ºi îmi dã de visat pentru restulde noapte, pentru deºertul cu stele.Sânii ei îmi pun în braþe vãzduhul“(Lolita cireºelor). Luiza sau Mic tratat deluizologie însoþeºte o Prinþesã cu flu-ture, cel mai recent volum.

Replica, poate pentru echilibrareatimbrului sentimental („lacrima“), vinedin partea unei satire virulente ºi redun-dante, care, cu toate metaforele ºi sen-zualitãþile unor spuneri, ocolesc „poeti-ca“ pamfletului literar ºi se apropie maimult de discursul jurnalistic ritmat:„Democraþia de cabaret – pentru carecurioºii/ plãtesc doar ca sã-ºiamãgeascã zilele cu muntele de promi-siuni,/ iar tinerimea pentru a o linge,

apãsat, de la pubis la þâþe…/ Pentru a olinge de la pubis la þâþe, chiar aici, încolþul strãzii/ în lipsa budoarelor oficiale,pe ea, pe Democraþia de cabaret,/ carecirculã deocamdatã din mânã în mânã/ca sexul ºi manifestele…“ (Occidentul).Vituperãrile se înmulþesc ca înblestemele lui Arhiloc, uneori cu adresespeciale sau aluzii transparente.

Nici vorbã, Virgil Diaconu este,înainte de toate, un poet al iubirii ºi alincriminãrii socio-politice.

Toate acestea amplificã discursul înetapa a doua, cea de la Opium încoace,volum care este de tranziþie, cam la dis-tanþã de interiorizare, fie ºi radicalã, demetafizicã, vizionarism, angoase, apo-caliptic, statism. Antonimele acestora leiau locul pe un traseu greu de situat.

Cum am spus, de „optzecism“ (pre-luat ºi respins de „nouãzeciºti“ ºi„douãmiiºti“) poetul se dezice, cu sar-casm, în foarte multã prozã ºi în versuri:„Sunt invitatul poeziei/ care recicleazãtoate prezervativele Europei./ Alepoeziei care mixeazã maidanul cupiruetele lingvistice./ Ultimele deºeurivocal-textualiste sosite de-afarã/ auprins foarte bine la noi, vezi, aceastaeste noua direcþie./ Este arta poeticã acelor care respirã ºi gândesc în grup,/ acelor care îºi trec cãdelniþa cu tãmâie dela unul la altul/ ºi care au reuºit chiarperformanþa de a intra în dicþionare/încã înainte de a intra în literaturã… Iatãgeneraþiile care/ din orfelinata cena-clierã a sãrit direct în manuale, vezi, lastatuia ei silexul lucra înainte de literaA“ (Occident). E vorba de postmo-derniºti, care, între altele, sunt cuceriþide strategiile textualiste? Pe semne cãrecenzentul care îl considerã un optze-cist pur-sânge („lider autentic al optze-ciºtilor“) ori ºtie el ceva, ori exagereazã.ªi încã, ar fi un optzecist-postmodern„contestatar, dar ºi filosofic“. GabrielaOmãt scrie în DGLR cã de la Opiumîncoace predominã „rostirea desfere-catã, impetuoasã, celebrând viaþa cuumor ºi «înseninare» exuberantã. Olume senzualã zvâcneºte frenetic încuvinte, dar – fie ºi polemizând cu sar-casm (ca în Doctrina) – poetul pune înlucru tehnici textuale posmoderniste:patosul e minat de ironie ºi mai ales despiritul ludic, pretutindeni apar semnalecã viaþa e un joc aleatoriu (un «zar»aruncat), trãirea o poeticã, lumea untext, inima un scriptorium, iar iubita ispi-titor dezgolitã e însãºi «poezia aºa cuma lãsat-o Domnul». Adrian DinuRachieru, admirator al poetului nostru ºial „transmodernismului“, scria cã VirgilDiaconu e „nedreptãþit“, „þinut la distanþãde diriguitorii obºtii scriitoriceºti“.Altcineva îl include în categoria „poeþilorblestemaþi“ ºi-i numeºte pe cei maiimportanþi din secolul al XIX-lea. Ciudat,între 1990 ºi 2001, poetul nu a mai dattiparului nici o carte de versuri. Sau nucunoaºtem noi, cum n-am ºtiu pânã maideunãzi cã abia în 2012 a publicatSchimnic – „o carte samizdat“, „tipãritã“la maºina de scris Erika, într-un singurexemplar, în anul 1981.

Rãmâne de vãzut, la faþa locului, cumacest poet al contrariilor juxtapune ºiamalgameazã registrele, coboarã totmai mult cãtre pãmânteºtile izvoare,colocvial, prozastic, ludic, referenþial ºiautoreferenþial, cu irizãri de ironie, paro-die ºi altele de felul acesta.

comentarii

mai 20146

Constantin Trandafir

Poetulºi fãpturile Domnului

• Carmen Poenaru – Oraºul din vis

Page 7: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

Liviu Chiscop

Drrammalui Ionn Luca

Liviu Chiscop face într-adevãr figuraomului interesat de destinul cultural alpropriei cetãþi. Cãrþile autorului au fixatrepere peste timp, propunând adeseajudecãþi de valoare valide. Interesatdeopotrivã de tradiþie, continuitate ºiforme moderne ale expresiei artistice,Liviu Chiscop îºi continuã munca deistoric ºi critic literar odatã cu apariþia,la Editura „Bacovia“, a monografiei„Drama lui Ion Luca“.

Fascinat de istoria unui destin înparte împlinit, procedând aproape înmanierã detectivisticã, autorul încearcãsã inventarieze deopotrivã cauzeleeºecurilor dar ºi izbânzilor unui numecare se vrea a fi recuperat. Evident,apariþia unei asemenea cãrþiechivaleazã cu o izbândã; mai mult, încazul de faþã, dupã o primã lecturã, aisenzaþia cã nu a mai rãmas nimic despus. Cartea, prefaþatã de prof. dr.Victoria Huiban, beneficiazã de un in-dice de nume, propune repere biobibli-ografice complete ºi o listã de ilustraþii,în timp ce notele de subsol þes în mar-ginalii lãmuriri suplimentare. Meritulprofesorului bãcãuan este cu atât maimare cu cât Ion Luca nu a activat doarîn domeniul dramaturgiei, ci a cãutatadevãruri estetice pornind dinspre sen-surile filosofice cele mai profunde alefenomenului cultural. Asistãm aºadardeopotrivã la un demers filologic, dublatde unul pur hermeneutic. În ciuda tutu-ror acestor aspecte grave – trebuiespus de la început – Liviu Chiscoppropune un edificiu de tip clasic, iarstilul rãmâne lipsit de ambiguitate. Este,aºadar, scoasã în faþã nu ipoteza delucru, ci concluzia (fie ea ºi parþialã!)fiecãrui capitol.

Prima parte a volumului este dedi-catã personalitãþii lui Ion Luca ºinumãrã unsprezece capitole, dintrecare, pe cele mai incitante, le vom enu-mera aici: „Drama existenþialã: recon-stituiri biografice“, „Polivalenþavocaþiei“, „«Cazul» Ion Luca“, „Teatrullui Ion Luca – problematicã ºi tipologie“.Sunt analizate ºi „volutele“ destinuluiIon Luca, un destin dramatic! Este fixa-tã firea inflexibilã a dramaturgului, (ºi)prin aceasta autorul demonstrând lipsaunui pragmatism în stare de a-i asiguraun trai mai bun. Cu un dublu doctorat –în drept ºi teologie, Ion Luca nu s-aregãsit în niciunul dintre acestedomenii. El a rãmas fidel cuvântului,cãrþii: „Personalitate culturalã com-plexã, Ion Luca ºtia nu mai puþin deºapte limbi strãine, greaca veche, lati-na, ebraica, germana, franceza, rusa ºiitaliana. Erudiþia ºi dragostea sa faþã decarte, de care dãduse totdeaunadovadã, fac sã fie trimis în strãinãtate,pentru a studia modul de organizare abibliotecilor“.

Partea a doua e interesatã efectiv decreaþia dramaticã, inventariind tipologii,caractere. Cu responsabilitate, LiviuChiscop separã: „Teatrul de inspiraþiemitologicã“, „Teatrul de inspiraþieistoricã“, „Teatrul de inspiraþie socialã“,„Drama cu implicaþii politice“, „Dramacu implicaþii satirice“. Toate acestea parsã fi plecat dinspre eseul lui Ion Luca,„Jertfa care creeazã“, cuvântare rostitãîn Sala Ateneului din Bacãu, la 28 mai1923, publicatã ulterior în acelaºi an laEditura „Cartea Româneascã“. Aceastãintervenþie avea sã se autoinstituieîntr-un soi de preambul pentru „Icarii depe Argeº“. Temperament sangvin, dar

onest, dezinteresat de avantajele ime-diate – aspecte probate de toþi cei carel-au cunoscut – Ion Luca constituie într-adevãr un caz pentru dramaturgianoastrã: „Principalul handicap pentruIon Luca ºi vocaþia sa dramaticã l-aconstituit, fãrã îndoialã, faptul cã a trãitîn provincie, departe de efervescenþavieþii spirituale din capitala þãrii, departede lumea mirificã a scenei, frustrat deposibilitatea de a urmãri searã de searãevoluþia spectacolului, a miºcãriiteatrale contemporane în general, aideilor de ultimã orã vehiculate în juruloperei dramatice. Din acest punct devedere, Ion Luca reprezintã, într-ade-vãr, un caz de excepþie între dra-maturgii etapei interbelice, fiind adicãsingurul dintre cei care au reuºit sã seafirme ºi sã se impunã trãind ºiactivând departe de tumultul Capitalei“.Apoi, extrem de interesante sunt notelereferitoare la ce înseamnã caracterul înteatru. Nu aº reproºa autorului acesteimonografii decât reluarea de mai multeori a aceloraºi informaþii. Totuºi, pestetoate, aºa cum aprecia ºi prof. dr.Victoria Huiban, „… cartea lui LiviuChiscop, consacratã dramaturgului IonLuca, are valoarea unei opere de refe-rinþã, imposibil de omis de cãtre oriceviitor cercetãtor al dramaturgieiromâneºti, fiind scrisã cu o profundãconºtiinþã a responsabilitãþii…“

Marius MANTA

Valentin Talpalaru

Cu ammurrggulînn lesã

Care ar fi scopul unei antologii, dacãnu sã adune cele mai frumoase poeme:ale unui secol, ale unei generaþii, aleunui poet? Dar când iei antologia luiValentin Talpalaru, „Cu amurgul înlesã“ (101 poeme, antologie), gãseºti oatât de mare diversitate de limbajepoetice, încât le depãºeºte pe cele aleunei generaþii. Descoperi un poem deramurã optzecistã ce þine de poeziacotidianului, fãrã zorzoane metaforice,apoi un sonet, un „pastel“ ºi poeme,dimpotriva acestora, de sintezã a ideiipoetice, aducând abisuri parcã ale unuiimaginar ancestral. Toate acestea pusela un loc, te fac sã-þi dai seama cã nutrebuie sã umbli, când e vorba deValentin Talpalaru, cu mãsuri comune,cu încadrãri ºcolãreºti, rigide. Nu poþispune despre el cã e „ºaptezecist“ saueste „optzecist“ fãrã sã pierzi laturiesenþiale ce-l definesc. Poemele saleau altã respiraþie, vin de altundeva.Antologia sa ce face? Ni-l oferã pe poetîn întregul lui. Preþios devine pentru noiceea ce se aflã în spatele poemelorantologate, anume artistul. Te întrebi:care este portretul interior al poetului?Cine este cel ce scorneºte aceastãlume, cum este el? ªi nu s-ar întrebaaºa ceva cititorul, dacã fiecare poemn-ar scormoni ceva în fiinþa lui. ValentinTalpalaru reuºeºte sã scormoneascã ºiîn imaginarul ºi în conºtiinþa cititoruluisãu.

Faþã de cei care nu pot, anume „vaci-le ce nu dau lapte“, poetul e resemnat:„De vizavi spre nicãieri/ duce un drumde întrebãri// pe lângã care, resem-nate,/ zac vacile ce nu dau lapte“. Aºaîncepe un atât de cuminte, în aparenþã,pastel. Resemnat e poetul deoareceoferã o reprezentare a condiþiei umaneaici: „vacile ce nu dau lapte“ suntoamenii în genere... c’est moi.... lipsiþide acces la mistere, la adevãratele mis-tere ale existenþei. „Întrebãrile“ – iatã

esenþa lumii (a universului ºi a fiinþei).Poem cu un final ce lãrgeºte perspecti-va la infinit, chiar ºi dincolo de moarte:„Abia aºtept cina sã mor/ sã spunsecretul morþilor:// De vizavi sprenicãieri/ duce un drum de întrebãri“.Poem cu multiple sugestii, ce însuºisuscitã atâtea întrebãri despre seman-tica sa. Aici cred cã se aflã una dintretuºele esenþiale ale portretului interioral poetului: întrebãrile. Abisul metafizic.Întrebãrile vin din lume, din existenþanoastrã... ºi unde duc? Ce este acest„nicãieri“? Un alt nume al nimicului? Arfi atât de simplu atunci! Am avea un cio-ranian, l-am „citi“ pe Valentin Talpalaruimediat. Dar nu e aºa, ci „nicãieri“ alpoetului nu e decât un abis metafizic cedeþine puterea unui cânt al sirenelor.Sã se fi legat poetul de catarg ºi,refuzând sã-ºi acopere urechile cucearã, a cutezat sã asculte cântecul?Rãmânând, interiorul sãu, pentru tot-deauna captivul sirenelor, chiar dacã elcontinuã sã trãiascã în lumea noastrã?Iatã un om cuprins (dar nu copleºit,deoarece îl scoate din starea decopleºealã poezia) de toate tainelelumii. De la cele banale ale cotidianului,pânã la cele insondabile ale universu-lui. ªi, în celãlalt plan, cel al poeticului,vezi cã ai de a face cu un poet cerosteºte pe mai multe voci, ca un per-sonaj fabulos de basm, cãci a sa vocetrebuie sã pãtrundã cale de nouã vieþi ºia sa voce trebuie sã cânte misterul înzeci de chei de solfegiu – ºi maideparte ºi mai mult, pânã cuprindeîntreaga viaþã. Cu o voce ne spune unsonet: „Cuvântul meu, cel ultim ºirotund,/ sã ni-l turnaþi pe gurã la ple-care“..., o poezie a formei perfecte,legatã de imagini ºi metafore ample. Cualtã voce ne spune povestea unorîncercate „Didahii“ (în buna tradiþie a luiAntim Ivireanul), cu conþinut contempo-ran: „Ce pot sã le spun copiilor mei,/ ceminciuni utilitare sã adaug/ la garnituratrasã pe linia moartã a sfaturilor/ cucare ºi-au izolat fonic iluziile?“. ªi cualtã voce ne spune povestea luiRodion, prin care Delta devine locusmundi.

Ceea ce ne înfãþiºeazã acest abiasugerat portret interior al poetuluiValentin Talpalaru, nu e deloc puþin. Unpoet ce cuprinde sub aripile sale uni-versul fiinþãrii ºi al non-fiinþei, alformelor poetice diverse, al rostirilordiverse (de la cea simplã, la cea a pato-sului din poeziile cu rimã mai ales).Întrebãri cu abisuri metafizice ºi între-bãri simple, culese din viaþa de zi cu zi.Poate cã Valentin Talpalaru nu e unpoet comod pentru orice cititor, dar eunul ce-l rãsplãteºte deplin pe cel ce-lînþelege.

Dan PERªA

Dan C. Mihãilescu

Casttelul.. Bibliotteca..Puººcãrria.. Trrei vãmmiale femminnittãþiiexemmplarre

• Bucureºti,Editura Humanitas, 2013.

A scrie despre feminitate este provo-cator ºi delicat în acelaºi timp. Pasionatcititor de memorii, Dan C. Mihãilescuidentificã ºi analizeazã trei ipostaze alefeminitãþii într-un volum de glose carenu se vor decât o suitã de plecãciuni înfaþa unor feminitãþi de mai multe ori pil-duitoare.

Primul tip uman pe care îl are învedere autorul este feminitatea încoro-natã, nobleþea superb, infantil sauparºiv alintatã, cu capricii ºocante,meandre imprevizibile, cochetãriiinofensive, hedonism exploziv, impul-suri contradictorii. Intitulat Trãind regalfrumuseþea, plãcerea ºi dãruirea desine, în acest capitol autorul reuneºtepatru imagini ale feminitãþii: reginaMaria, Maria (Maruca) Cantacuzino-Enescu, Zoe Cãmãrãºescu, CellaDelavrancea. Imaginea reginei Maria aRomâniei nu este pe deplin cunoscutãmarelui public ºi asta se poate justificauºor: comunismul sau lipsa interesuluicontemporanilor de a recupera valoriletrecutului. În puþinele evocãri televizateale reginei ºi în cãlãtoriile pe care le-amfãcut pe urma acesteia am fost uimitãde spiritul artistic deosebit al ei, aspectsubliniat ºi de Dan C. Mihãilescu printr-un citat din Povestea vieþii mele în careaceasta se destãinuie: Un vas vechiplasat la locul potrivit în faþa unei tufede flori îmi poate crea o plãcere maimare decât un palat, dacã vasul areforma potrivitã ºi florile culoarea caretrebuie. Atunci când organizez ceva,am viziunea totalã a lucrului încã de laînceput: forma, culoarea, chiar umbrape care o aruncã ºi variatele efecte pecare le-ar putea produce la diferiteleore ale zilei. Frumosul din fiecare formãeste pentru mine o plãcere fizicã ºi, înacelaºi timp, îmi umple sufletul cu osatisfacþie pe care o egaleazã doarmuzica perfectã care vibreazã în mine.

Al doilea tip este feminitatea ultra-giatã, a cãrei naturalã, inocentã vulne-rabilitate se vede cãlcatã în copiteleunei istorii bestiale, trecând umilitor dinavuþie, adicã din confortul domestic algospodãriei þãrãneºti, sau dinevanescenþa saloanelor culturale, înanimalitatea carcerei, miseria interoga-toriilor ºi duhorile dormitoarelor colec-tive. Sub titlul Între jubilaþie ºi destrã-mare, Dan C. Mihãilescu grupeazã altepatru personalitãþi: Alice Voinescu, JeniActerian, Pia ºi Cornelia Pillat, AnnieBentoiu.

Al treilea tip este feminitatea spiritu-alã, iniþial etic, apoi afectiv ºi civic arhi-tecturatã conform opreliºtilor, cruzimi-lor, aberaþiilor ºi malformãrilor specificeunei istorii în care omul devenise doar ocifrã în statisticile ororii. Cum se simteautorul dupã un asemenea demers?Am jubilat, m-am înfiorat ºi m-am vin-decat, cu mândrie ºi suspin, scriindaceste pagini. Capitolul Suferinþa caîmplinire aduce în faþa cititorului per-sonalitãþile Ecaterinei Bãlãcioiu-Lovinescu, a Lenei Constante, aAdrianei Georgescu, a Oanei Orlea, aAniþei Nandriº.

Ideea cãrþii este generoasã, însãautorul ei apare inconsecvent. În primulcapitol se mulþumeºte sã aglutinezecitate din cãrþile de memorii invocândcumva autoportretul, iar în celelaltecapitole adunã prefeþele pe care le-apublicat în diferite ediþii. Este o modãpe care o adoptã prea des unii autoricontemporani ºi care dã uneori senza-þia de peticealã sau de lucru de mântu-ialã. Vãzând titlul volumului ºi dupã ceam citit prefaþa, am avut alte aºteptãri.Mi-am imaginat o interpretare subtilã aspiritului feminin, pentru cã ºi eu sunt opasionatã cititoare de memorii. Aºadar,o carte fãcutã din alte cãrþi.

Gabriela GÎRMACEA

mai 2014

autori ºi cãrþi

7

Page 8: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

simmtt

mâinile caldefrunzele cãzuteumbrele copacilor goivântulgândul cã am fost

uit pentru un veac cã sunt

mã pierd într-un petec de cerpicãturi calde-recise preling printre cuvinteploaiaîntind palmelepietredeschid ochiicerascultºuier de vântsimttu.

verrde crrud

poezia e viese scrie în zileîntre ziduri muteîn pãmântul muºcat dintre râuri cu unghiile-n carne

eu nu te chemsunt aicinumãr zâmbete în calendarcãutându-le pereche adun blestemele pãmântului le descânt ºi le mângâiîn tãcerea infinitei rãbdãri

aº putea sã iert ºi sã iertaº putea sã uit ºi sã nu uitm-aº putea regãsi în sublimul celei dintîi

paºii, tãcere… ultima

ne aºternem în liniºti plecate din noieu la un capãt tu între apeîn pãmântul desþelenit dintre coaste rãsar buruieni

ce vinã ai tu în locul gol nu încape nimic

un gândmã ridic la fereastrã pe vârfuri sã privesc asfinþitul

nu s-ar schimba nimic

primele versuri pierdutear aduce puþinã luminã

ammarr-aammarr-aammarr

închid ochiiîmi fuge pãmântul de sub picioareaº fi inventat totul dacãnu ai fi fost deja dincolo de arsura buzelorsãlbatic cu ghearele mã agãþ de ultima picaturãdeamar-amar-amarmãreºte-mi doza

o iarnãmi-am privit cãtuºele strânsoarea eiîmi numãra respiraþiile

eu, umbrãprintre magnolii iarba crudã cu miros de flori de câmp

într-un joc al eicãlcam priviri între douã tãceri

cãzute peste noicuvintele stridente nu ne aparþineau

fãrã gesturi bizareea nu te cheamãnu-þi tacenu te priveºtenu iartãnu vrea

ne-a rãmas totul nouã

au mmai rrãmmascuvinntte

vreau timpul cu aripi de pescãruºvalul sã-mi fie clepsidrãsã-mi mãsoare paºii pierduþidesculþi alergând printre umbresã mã ascund în ghiocul cochiliei sã numãr stelele, joc uitatsã ascult clipocitul legãnat a pustiuunde se opresc din zbor pescãruºiilumina lunii sã nu-mi poatã trezi copilul din vis

e iarnã iar ºi e un ger cumplit în palmã au îngheþat câteva cuvinteam ºi uitat am cules flori de câmp? unde se scuturau plopii?am scris cuvinte pe nisip?vreodatã mi-a fost dor?

am vânat himere în arºiþa deºertuluipustiu a pustiu

au mai rãmas cuvinte

e un ger cumplitsorbind din ceaºca fierbinteîn privirea taun joc frumos mã mistuie

timpul vindecã timpul

AAdieu

ne vedem peste un veacnopþile dintre ani vor rãmâne porþi deschisene vor îngheþa mâinileo dimineaþã rece ne va muºca obrajiinuferi albi îþi vor împodobi pleoapelepãsãrile nopþiine vor rãpi dintr-o înºiruire banalã -prezentul

trãgând la marginea drumuluivom schimba versul privind peste umãr

mai 2014

poesis

8

OanaGHEORGHE

Etichetãrile fac parte dintr-un studiu (pe lângã altele nouã)despre limba naþionalã, publicat de C. Gh. Marinescu în 2014,sub genericul „Naþional ºi universal în cultura românã“. O bunãparte dintre ideile cuprinse în lucrare ne erau cunoscute din volu-mul „Conºtiinþa naþionalã ºi valorile patriei“, semnat împreunã cuAl. Tãnase în 1982, la Editura „Junimea“, dar acum contextul aimpus o nouã abordare, iar noi, cititorii, pãrem a fi alþii, deºiaceiaºi. Suntem hipercritici, ne lepãdãm de crezuri ºi idealuri ºine arãtãm ameninþaþi (ºi nu suntem!) de pericole iminente.

Lectura celor aproape 40 de pagini de sub titlul „Limba –filonul de aur, coloana vertebralã a conºtiinþei, a literaturii ºi cul-turii naþionale“ (ne-am permis, în numele sobrietãþii, sã coborâmla rang de minusculã ultimele trei substantive) a fost nu doarinstructivã, ci ºi modelatoare. Pornind de la o vorbã a lui V. A.Urechia („Limba este cel mai puternic factor al unitãþii culturale,al fiinþei ºi existenþei naþionale. Prin limbã poporul român ºi-aconservat existenþa sa în decursul veacurilor“) ºi combinând-ocu definiþia din dicþionare, autorul ne plaseazã în zona istoricã demaximã intensitate – confluenþa secolelor XIX-XX – ºi subliniazãdiferenþa specificã a celui mai important mijloc de comunicareîntre membrii aceleiaºi colectivitãþi. („Sistemul gramatical ºi lexi-cal“, despre care vorbeºte dicþionarul citat, se impune a finuanþat: avem un sistem fonetic, un fond lexical ºi o structurãgramaticalã în temeiul cãrora ne formulãm mesajele verbale.)

Universitarul ieºean readuce în atenþie o realitate adeseaignoratã: „Un individ poate adopta o limbã de împrumut, dar ocomunitate umanã este de neconceput fãrã o limbã proprie, încare se exprimã sufletul ei tainic ºi prin care se construieºteîntregul piedestal istoric de culturã ºi civilizaþie“ (p. 107). În spri-jinul acestei idei aduce judecãþile ºi opera lui Mihai Eminescu,dar ºi pe niciodatã desuetul catren al unuia dintre primii noºtripoeþi: „Urmaºilor mei Vãcãreºti!/ Las vouã moºtenire/ Creºterealimbei româneºti/ ª-a patriei cinstire“.

Trimiterile prin citate acoperã o sferã mult mai largã decât cealingvisticã. Afirmaþia lui Nicolae Iorga precum cã limba este „ceamai scumpã moºtenire a strãmoºilor, care au lucrat generaþie degeneraþie la elaborarea acestui suprem product sufletesc“ aducecu observaþia lui Vasile Alecsandri cã ne aflãm în faþa unui teza-ur pe care-l moºtenesc copiii de la pãrinþi ºi-l transmit viu celorce vin. Rostul invocãrii nelingviºtilor este binefãcãtor pentru teo-reticienii limbii: aceºtia din urmã îºi aflã nu scut mai puternicdecât cel dat de simpla enunþare a unor adevãruri, fie ele ºiobiective. Ca sã nu mai vorbim de recunoaºterea puncteloresenþiale din trecutul românilor, care au, toate, implicaþii în des-tinul fundamental al limbii materne. O secþiune specialã acordãC. Gh. Marinescu, cum era ºi firesc, variantei istorice a românei,denumitã de unii – absurd – limba moldoveneascã dinBasarabia.

Întregul demers al autorului conduce spre realitatea care mer-itã din când în când repetatã: dacã nu vom þine la graiul matern,ne vom trãda pe noi înºine.

Ioan DÃNILÃ

Pentru limba noastrã

Filon de aur,coloanã vertebralã

• Carmen Poenaru – Caractere I

Page 9: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

mai 2014 9

poesis

În lecturarea întâmplãtoare de pagini electronice sau dehârtie mi se întâmplã sã dau peste texte al cãror conþinutideatic nu mã impresioneazã cu nimic, dar care se agaþã dememorie prin câte un artificiu ale cãrui dedesubturi lasã înurmã interesul imediat al discursului. Mi-am amintit de unastfel de caz cu prilejul disputei provocate de ConchitaWurst, câºtigãtoarea/câºtigãtorul concursului Eurovision.

Ambiguitatea semnalatã de bara oblicã ce separã ºi, înacelaºi timp, uneºte forma masculinã de cea femininã duce,în unele texte doritoare de dreptate pe pãmânt, la o folosirealternativã a pronumelor „el“ ºi „ea“ în sens generic sau chiarprintr-o înlocuire completã a pronumelui „el“ cu „ea“ (maiexact, a tuturor formelor pronominale personale masculinecu cele feminine). Un scriitor american declarã într-un articoldin 1989: „Ce e rãu în a reinventa roata? Fiecare artist tre-buie sã facã asta în cãutarea unui mediu care sã exprime celmai bine viziunea ei“. În românã, sensul frazei e deturnat, dincauza adjectivului pronominal feminin de la final, pe care unvorbitor nativ nu l-ar considera identic ca referinþã cu subiec-tul. Dar în englezã, având în vedere militantismul ideologicputernic al ultimelor decenii, nu mai e chiar atât de neobiºnuitpentru cunoscãtori, deºi continuã sã-ºi pãstreze aerul necon-venþional.

Aceastã alternare sau ambiguizare a genului l-ar fi fãcutpe un Roland Barthes sã spunã cã e un gest fatal, pentru cãdistrugerea „zidului Antitezei“, reprezentat de linia diviza-toare dintre un gen ºi altul, ar fi dus la colapsul tuturor„economiilor“: economia limbajului („de obicei protejat desepararea termenilor opuºi“), economia genului („neutrul nutrebuie sã pretindã cã e uman“), economia trupului („pãrþilelui nu pot fi interºanjabile, sexele nu pot fi echivalente“),economia banilor (stabilirea de contracte)“ (S/Z). Sensul ar fiastfel dezintegrat, viaþa nu s-ar mai putea reproduce, propri-etatea nu ar mai putea fi protejatã.

Victoria Conchitei Wurst demonstreazã totuºi cã ideilecitate mai sus pot uºor cãdea victimã acuzaþiilor de sexism,flagel împotriva cãruia s-a ridicat unul dintre discursurile deputere cele mai percutante ale prezentului – feminismul(strâns legat de corectitudinea politicã). El izvorãºte dintr-unmiez generos ºi cu siguranþã lãudabil, dorinþa de a reducediscriminarea (realã, de altfel) pe bazã de sex. Era vorba,iniþial, de lupta împotriva discriminãrii femeilor, pentru cã eleau fost victimele istorice în aceastã privinþã. Treptat, însã,feminismul a adunat sub umbrela lui toate eforturile direcþio-nate spre forþarea recunoaºterii tuturor devierilor sexuale cape niºte mãrci identitare cu nimic mai normale decât celeconsiderate în mod obiºnuit astfel.

Nu este clar cât le-a ajutat feminismul pe femeile mal-tratate (statisticile demonstreazã mai degrabã contrariul), dareste sigur cã din lupta femeii cu bãrbatul a câºtigat un altreilea (sau o a treia) care nu e nici numai bãrbat, nici numaifemeie. Acum neutrul poate ºi, de fapt, chiar pretinde cã esteuman ºi cã are drepturi egale, dacã nu chiar mai egale, cuceilalþi (în Australia, o persoanã care nu a vrut sã se identi-fice cu niciunul dintre cele douã genuri tradiþionale, a primitoficial pe cartea de identitate sexul neutru).

În acest context, îndelung pregãtit, nu trebuie sã surprindãcã reprezentantul/reprezentanta Austriei a avut câºtig decauzã (sã fi îndrãznit cineva sã facã altfel...!). Trebuie însãspus cã ea/el a ºtiut sã-ºi armonizeze foarte bine mesajulideologic cu latura artisticã. Estetic vorbind, prestaþia ei/lui aavut unitate, pentru cã toate elementele au fãcut trimitere laaceastã diluare sau depãºire a genului vãzut în modtradiþional: numele care combinã sarcastic femininul prenu-melui cu sugestia masculinã a numelui; vestimentaþia ºimachiajul, bazate pe o combinaþie luciferic-blasfemiatoare,deci hipnotice, a unei figuri duioase de Christ cu o siluetãaproape complet femininã, drapatã într-o rochie de o ele-ganþã ostentativã; timbrul vocii, nici prea feminin, nici preamasculin, dar capabil sã ducã notele la bun sfârºit; textul,bazat pe mitul reînvierii; melodia, cu volutele ei largi, memo-rabile, cu accente dramatice.

El/ea le-a cântat oamenilor, în subtext, despre o mutaþie aideii de persoanã, înfãþiºându-le un androgin care, în toatãsplendoarea lui, se ridicã din cenuºã ca un phoenix pentru aîntruchipa nu mãreþia împlinirii sinelui, ci neputinþa omeniriide a-ºi transcende, de fapt, biata condiþie. ªi, dacã a cântatbine, oamenii au crezut cã îi laudã.

Elena CIOBANU

El/ea

Bulggãrride sarre

În iubire intrãm dezgoliþi de forme,dar fiece mângâiere, alint,redeºteaptã în noi un conturca un sunet uitat;repetãm indecente formulede dezgolit adâncurile,trec clipele,înhãmãm la cãruþa mânieicuvinte; contur peste contur,suprapunere de sunete;intrãm în propriul trup:– bunã searaºi într-o dimineaþã ne trezimconstituiþi, privimîn oglinde concavetrupul întorsdinspre trup ºidin noi ne retragemrefluxaruncãm în amintiricu tãcere

în rest…bulgãri de sare…

Eggee

Nu-nainta. E atâta tãcerePrin tine privesc lumea-ntreagã, femeie,Lumina din tine-ndreptatã spre stele;O noapte gãlbuieCu fum de tutun, sub lampã se-aºeazãUn flutur de fum, poate scrum.ªi-ncet pe sub steleÎn spaþii stinghereDispari spre Egee

Tu, chip de femeie

AAnnattommiaiubirrii

Lãsaþi-mã în pãtratul meu de speranþã,Acolo nu bat vânturi rebele, nici ploi

nu aduc pãsãri moartedin nord,

ºi nu e nevoie de cârpa de prafca sã ºterg

nopþile albe,Cãci praful se-aºeazã în trepte

peste degete ºi-n zorise preface

în fluturi ºi flori…

Lãsaþi-mã în pãtratul meu de speranþã!Geometria privirilor tandre S-o desluºesc, ca mâine-n vitrinele lumiiS-aparã un nu prea doct tratatdespre anatomia iubirii.

Floarrea

inntterrzzisã

Fãrã ºtire sã calci pe urmele încremenitelor vise

Vino, sã stãm sub cupola florii de mãr interzise

Sã spui: am venit! ªi sã-mi ghiceºti

Când am murit în palmã.

Îmbrãcatã în negru stau ºi ascult

Dar care-i adevãrul nu ºtiu

ªtiu doar cã uneori se poate muri

Chiar dacã rãmâi viu...

Bulettinn

mmetteo

Datoritã unui front ciclonic, iubito,

Teritoriul dragostei noastre

Va intra într-o zonã depresionarã

Cu cer mai mult noros

Favorizând apariþia de îndoieli

Coborând sub zero grade

Izolat, mai geroase

Sub influenþa unui transport de aer rece

Þara privirii noastre va prezenta ceaþã

Atât în zonele de deal

Cãt ºi în cele de vale

Doar slab pânã la moderat

ªi plânsori locale

La aceastã orã vremea e caracterizatã de frig

Pe alocuri foarte frig, iubito,

Mai cu seamã în partea de rãsãrit a speranþei

Unde se semnaleazã polei

ªi accidente în circulaþia sentimentelor

În urmãtorul interval

Iubire cu intensificãri trecãtoare

Revolta staþionarã, ochi cu cerul schimbãtor

Mai mult închis

Datele prognozei nu sunt prea concludente

Astfel iubito vom asista

La mari cãderi de pleoape

Iar barometrul va înregistra

Întrebãri abundente.

Talismmann

Credeam cã n-o sã mai ajungi

mi-era ºi teamã ca nu cumva

pe uliþele triste ale însingurãrii mele,

sã te opreascã vre-o stingherã razã

vre-un ciob în care pus-am sã rãsarã,

speranþele din toamnele trecute.

Sã nu te tai! Fii ager

ºi ocoleºte capcanele pe care

teama mea de tine le întinde pe tãcute

în faþa ta; sperând ca totuºi

sã le treci; ºi-n fagurul de aur

al privirii, s-adormi, tu, cãlãtor

grãbit, pe care te-am cules drept

talisman, din toamna asta,

Miere ºi luminã…

CristinaEmanuelaDASCÃLU

Page 10: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

...De o bunã bucatã de vreme,nu de ieri, nici de alaltãieri, ci demulþi ani, sã fie vreo douãzeci,gândurile nu mã ocolesc dându-mi ghes, cu o insistenþã apãsã-toare, sã scriu o poveste ade-vãratã despre ce a fost odatã,atunci când Valea îºi purta peundele Trotuºului titlul de nobleþeal locurilor binecuvântate de rod-nicia pântecelor pãmântului.Aºadar, a fost odatã un bazin car-bonifer ce-ºi rãsfira minele caîntr-un evantai al bucuriei dãrni-ciei ancestrale, de pe copertinelemuntoase ale Lapoºului ºiAsãului, pânã dincolo deVermeºti ºi Dãrmãneºti. Un sand-vics uriaº, cu miez de cãrbunebrun de Comãneºti, printre celemai bune zãcãminte din þarã ºicare avea sã-i hrãneascã timp deaproape douã veacuri pe mun-tenii trãitori în aºezãrile presãrateca niºte mãrgele-curcubeu pecursul învolburat al apei. Submotto-ul în mare vogã al respec-tivilor ani: Cãldurã, Putere,Luminã/ Scoatem noi din minã...Asta, pânã când asupra capetelorlor avea sã se prãvale apocalipsanoilor timpuri care, vorba poetu-lui-nepereche „calcã totul înpicioare“. Acum, icoana SfinteiVarvara, ocrotitoarea minerilor,care în vremile cele normale teîntâmpina la fiece gurã de minã,plânge cu lacrimi amare ºi negrede cãrbune. ªi poate cã tocmaiele, lacrimile acestea de durere ºineputinþã, mã-ndeamnã sãrescriu, în acorduri de requiem,povestea lui A fost odatã, cu cãr-bunele-erou Fãt Frumos ºi prinþiislujitori ai lui Negru Împãrat.Trimiºi in corpore în ºut laOrizontul Zero.

Erroulannonnimm

...Poate îl chema Ionel, sauVasilicã, ori Gheorghiþã, cine sã-lmai ºtie, dupã atâta amar devreme! Se poate chiar sã nu-l fiºtiut nimeni, niciodatã, fiindcã cepoate sã-nsemne un nume decopil aflat la joacã în tovãrãºiaciracilor sãi. Dar de la el, de laacel erou necunoscut, a pornittotul când, vrãjit ºi interzis deapariþia misterioasã , lucioasã ºicu reflexe roºietic-aurii, ca deflacãrã, a exclamat: uite-o chiatrãneagrã! Cheatra cu pricina s-adovedit a fi primul boþ de cãrbunescos la luminã de lucrarea apelordin mãruntaiele pãmântului. Decare, s-a dovedit mai apoi, întrea-ga vale era doldora. Aici, peªupan, începe Istoria cãrbuneluibrun de Comãneºti. În primãvaralui 1836, cu un explorator inocentºi întâmplãtor, îmbrãcat cu pan-taloni scurþi ºi desculþ. Moment ceavea sã cunoascã o evoluþieregalã. Spre Europa. Primelevapoare purtate pe Dunãre derevoluþionarele motoare cu aburi,navigând de la Galaþi ºi pânã laViena, îºi hrãneau gurile lacomecu cãrbunele scos de la Vermeºti,Galean, Asãu, Lãloaia. Iar loco-motivele celor dintâi trenuri celuau în piept suiºurile muntoaseferecate cu ºinele lucitoare aleprimei cãi ferate construitã înMoldova, între Adjud ºi Palanca,tot de aici îºi luau puterea.Chiatra neagrã se metamor-fozeazã urgent în sângele negrual þinutului împodobort de crestele

Carpaþilor Orientali, devenind maiapoi pâinea industriei ce-avea sãse coacã. Spre a aduce pe mese-le oamenilor pâinea cea de toatezilele. Dar ºi lumina civilizaþieimoderne, când la mijlocul veacu-lui trecut curentul electric lepãtrundea în case graþie termo-centralei construitã la Comãneºtiºi hrãnitã cu acelaºi miraculoscãrbune.

A fost o evoluþie de galã. De lapuþul de extracþie ºi hârzobul pur-tat în spate. De la picon ºi scoculoscilant , la havezã. De la popiciºi bandaje de lemn, la armãturilecu bolþari din beton. De la va-goneþii împinºi cu braþele cãtresuprafaþã, la locomotivele de sub-teran. De la sisteme rudimentareºi nesigure de aeraj, la traseemoderne de primenire a aerului.De la mãmãliga coaptã pe plitã ,povirla ºi slãnina mâncate înscurtele pauze de refacere fizicã,îndoite cu praf de cãrbune, lamesele consistente ºi variateservite gratis, înainte de intrareaîn ºut. Bazinul carbonifer al vãiiTrotuºului îºi croia, pas cu pas,un nume, o identitate. Precum înversurile: „Orice bucatã de cãr-bune/ poate spune/ unde a avutculcuºul/ în colivia plinã/ cât e delungã calea cãtre soare/ sãpatã-nani-luminã/ ani sudoare“. De la pu-þuri rudimentare, la mine moderneºi complexe miniere, precumR.A.L. – Rafira – Asãu – Lumina.

Dar minerului îi ºade bine cusubteranul. Sã mergem dupã el,în vatra chetrei negre, readucândla suprafaþã o consemnare dinurmã cu aproape ºase decenii,când Valea se-mpodobea cu floride minã.

Prrizzonnierrînn colivie

...Grilajul de fier al porþii „coli-viei“ cade cu un zgomot sec,ascuþit, alunecând grãbit pe ghi-dajul decupat în metal. Gata, sun-tem prizonierii ascensorului ce neva purta, printr-un întuneric dens,ca de iad, spre pântecele pãmân-tului. Licuricii lãmpilor noastregrele, cu carbid, strãlucesc înnoaptea veºnicã precum stelelerare pe un cer negru, acoperit denori.

E prima mea aventurã în sub-teran. Spaime, dar ºi speranþe desenzaþional. Am doar 18 ani, ast-fel cã orice experienþã la care mã

supun conþine ceva inefabil. Suntdeja reporter ºi vreau sã-i cunoscpe mineri acasã la truda lor, sã-ivãd cum taie cãrbunele ºi cum îltrimit, cu hârzobul, la lumina zilei.M-am echipat ca un ortac auten-tic: cisme de cauciuc, salopetã,cascã de protecþie ºi lãmpaº. Darce zic eu lãmpaº! E ditamailampa! Mã însoþeºte maistrul IoanNegri, doar cu vreo zece ani maivârstnic decât mine, adicã totfoarte tânãr. La lãmpãrie, pre-gãtindu-ne pentru coborârea însubteran, îl rugasem sã-mi facãrost de o lampã de cascã. Nugãsise, sau nu voise sã ogãseascã, aºa cã mi-a pus înmâini lãmpoiul de cinci kile ºiºase sute de grame. Carã-l, bã-iete, prin minã!, mi-am zis simþindcum îmi cam coboarã entuzias-mul. Dar aventura începuse ºi n-aveam cum sã mai dau îndãrãt.Las’ cã lumineazã mai bine!, aþinut sã mã consoleze însoþitorulmeu zâmbind larg, cu subânþeles.

ªi iatã-ne porniþi. Acum alu-necãm în huruit de metal frecat,în cuºca aninatã de cablurilemiºcãtoare de oþel. 180 de metri.Dureazã ceva cãlãtoria noastrã,câteva minute. În sfârºit, ajungemjos, la buza vetrei puþului, deunde începe sã se întindã galeriaprincipalã. Suntem în minaVermeºti, cea mai adâncã dinbazinul carbonifer al vãiiTrotuºului, la Comãneºti. Neîntâmpinã o aglomerare de va-goneþi goi sau plini cu cãrbune ceaºteaptã sã fie scoºi la suprafaþãcu aceeaºi colivie cu care ajun-sesem noi în mãruntaiele pãmân-tului, de ºine ce se pierd în hãuladânc, de cai ce trag din greu înhamuri garniturile înguste, destive de popici ºi de bandaje ceaºteaptã sã armeze abatajele.Înaintãm pe galeria centralã, spreabatajul celui mai renumit ortac almomentului: Gheorghe Mocanu.Pânã la el facem o partidã pe cin-ste de valsat în echilibru instabilprin apa care în anumite zoneaproape cã se apropie degenunchi. De pe pereþii lucioºi,plini de broboane precum transpi-raþia de pe un chip muncit, curgeo apã sclipitoare în pârâiaºenegre-cenuºii. Aerul are miros destãtut ºi de metan, e jilav, lipiciosºi înnãbuºitor. Îmi port lampa custoicism ºi am senzaþia cã-mismulge braþul din umãr.Frumoasã meserie þi-ai ales,tinere, mã mustru în gând ºi, toto-datã, mã felicit în timp ce paºii

continuã sã mã poarte prin para-disul interzis muritorilor de rând.Însoþitorul meu parcã e pus peºotii, el are antrenament, mãpoartã pe unde nici nu gândesc,urcãm ºi coborâm pe planuri încli-nate de parcã ne-am da cu sania,atacãm orizonturile unul dupãaltul, de nu se mai terminã. Negãsim, în sfârºit, eroul: o mânã deom, de sã-l frângi între douãdeºte; brigadierul GheorgheMocanu. Discutãm despre cãr-bune, despre ce altceva?! Sevãdeºte doctor în materie. Apetrecut vreo 25 de ani în subte-ran, dar nici nu se gândeºte sã sedea bãtut. Notez cu litere „labagâºtei“, la fascicolul gãlbui allãmpii, tot ce-mi spune. Intru cu elpe abataj - o fantã de spaþiu întrecoperiº ºi vatrã. Avansez pe burtãîn stil „târ⺠marº“, în timp ce iauîn piept planul înclinat. Aproapecã nu-mi pot rãsuci capul în spa-þiul strâmt, de vreo 30 - 35 decentimetri, asta-i grosimea stratu-lui de cãrbune! Minerii lucreazãpe-o rânã, când pe stânga - cândpe dreapta, taie cãrbunele cupiconul ºi-l trimit la vale pe scoculoscilant încãrcat cu lopata cumâner scurt. La lumina licuricilorce ard în lãmpaºe. La un momentdat încerc senzaþia stranie cãparte din coperiº începe sã selase, cã nu mai am spaþiu demiºcare. Prin minte îmi umblãgânduri funeste: bãiete, pân-aciþi-a fost, ãsta þi-i mormântul; fãrãpopã, flori ºi giulgiu; doar cu„regrete eterne“ la suprafaþã. Dare numai o senzaþie. Mã las sã‘lunec la baza abatajului, cuortacul dupã mine. Dacã aº puteasã-mi vãd faþa, cred cã aº vedeaceva de culoarea ºofranului.Cãrbunarii tocmai ºi-au luat oscurtã pauzã de masã. Lerãspund invitaþiei ºi-nghit câþivadumicaþi de pâine cu slãninã, leurez „noroc bun!“ ºi împreunã cumaistrul Negri îmi reiau periplulsubteran spre alte orizonturiminiere. Excursia-documentareîncã nu se încheiase.

În sfârºit, dupã vreo ºase orene reântâlnim cu colivia, care nescoate la suprafaþã. Am trãit oexperienþã extraordinarã! Am fostvrãjit de tainele misterioase aleabatajelor miniere ºi m-am reîn-tâlnit, apoi, cu ele poate de sutede ori.

De la acea primã documentaream scris un reportaj pe care l-amintitulat: „Pentru mineri – soarelerãsare de douã ori pe zi“. Sã-mispunã careva cã nu am dreptate!Asta se întâmpla în august 1957.Din nefericire, minele comã-neºtene au intrat în amintire, ºipentru reporter, dar mai ales pen-tru numeroºii lor ortaci. Cu toatecã în pântecele pãmântului stau„sub capac“ încã multe rezervede cãrbune.

O rreconnverrsiennummittã dezzasttrru

Cãrbunele – un modus vivendipentru cei trãitori pe Trotuº în jos.10 000 de tone extrase anual, la

finele secolului al XIX-lea, 550 demii de tone în ’89. Câteva zeci,apoi sute de ortaci, la început,aproape 5.000 la începuturiledezastrului numit reconversie.ªase generaþii de cãrbunari tri-mise în neant. Cãrbunele polo-nez, cel german ori cel rusesc seconvertesc la românism. Contravalutã. Luându-le oamenilorpâinea de la gurã. În timp ce fan-fara minerilor comãneºteni, oamintire ºi ea, acum, schimbãpartitura: de la Odã bucuriei, laMarºul întristãrii.

Va mai rãsãri vreodatã soareleºi peste Valea împãnatã cu chia-trã neagrã? Poate...

(La) Paººttelecailorr

Dupã o sutãºaptezeci de anide minerit, de extracþie a cãr-bunelui, cu permanente acu-mulãri cantitative ºi calitative,îndeosebi ale producþiei, tehnolo-giilor ºi standardelor sociale, tã-cerea, ruina, bãlãriile ºi întris-tarea iau în stãpânire locurile. Cuprima minã închisã în ’96, ºi ulti-ma în 2005, e sfârºit de capitol.Specialiºtii ne spun cã ºi aici, învetrele miniere ale bazinuluicomãneºtean, existã încã rezerveexploatabile pentru încã o sutã-douãzeci de ani. Un cãrbune brunde Comãneºti, printre „regalii“þãrii, cu o putere calorificã între 3200 ºi 3 800 kcal ºi un conþinutscãzut de cenuºã. Bun de sã-lungi pe pâine, spunea cândva unortac. Se va întâmpla, oare, vreo-datã, minunea redeschiderii?Poate, doar la Paºtele cailor, îmisunã în urechi, ironic-amar,rãspunsul venit parcã dintr-unstrãfund de minã. Aºadar, iatã cãavem motive sã fim optimiºti.Fiindcã tradiþia acestui nobilmeºteºug ne îndreptãþeºte sãsperãm. Pânã la sfârºitul deceni-ului VI al veacului trecut în sub-teran transportul se fãcea cu cai,în fiecare minã existând grajduripentru aceºti ortaci cu patrupicioare. Odatã pe an, în primaduminicã din mai, caii erau scoºila suprafaþã. Mânjii fãtaþi între osãrbãtoare ºi alta, orbeau instan-taneu la contactul dur cu luminasoarelui. Paºtele cailor poate fi,totuºi, o speranþã pentru mai târ-ziu. Cu cât mai repede, cu atâtmai bine.

O crrunnttãirronnie

Pe una din fostele porþi deintrare în incinta a ceea ce a fost,pânã-n urmã cu numai zece ani,complexul carbonifer al vãiiTrotuºului, troneazã încã tradi-þionalul salut mineresc NOROCBUN, sub douã ciocane încru-ciºate, insemne ale acestei profe-sii. Un salut devenit, între timp, ocruntã ironie. Pentru cã atât norocau avut minerii, cât pãr pe cãr-bune...

Cât despre aceºti adevãraþicuceritori ai adâncurilor, s-auzimnumai de bine! Rostind împreunã:Tu ai fost vreodatã-n minã/ Sãscoþi aur ºi cãrbune/ Care neaduc luminã?/ De nu, nu ºtii ce-ipe lume...

reportaj

mai 201410

Mihai BUZNEA

ªut la Orizontul Zero

Page 11: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

arte

mai 2014 11

„Dallas Buyers Club“ este unfilm apãrut în 2013 ºi bazat peviaþa lui Ron Woodroof (MatthewMcConaughey), un electrician ºiun entuziast al spectacolelorrodeo, care aflã cã suferã deSIDA. Filmul a fost în faza depre-producþie în jur de 20 de anidin cauza subiectului controver-sat.

Acþiunea se petrece în mijloculanilor ’80, o perioadã în care nuse ºtiau foarte multe lucruridespre SIDA ºi despre modul încare acþioneazã aceastã boalã.Medicii îi spun lui Ron cã arenumai 30 de zile de trãit. Dincauza bolii de care suferã, pri-etenii ºi colegii de muncã aiacestuia îl discrimineazã, iar Ronajunge sã îºi piardã chiarlocuinþa. În timpul unei vizite laspital, Ron descoperã cã mediciitesteazã un nou medicament pecâþiva pacienþi numit AZT, însãnu toþi au acces la el. Acest lucruîl determinã pe Ron sã recurgã lamitã pentru a obþine AZT ºi a-ºiputea prelungi viaþa.

Deºi medicamentul pare sãfuncþioneze la început, Ron aflãcã acesta face mai mult rãudecât bine pe termen lung. Un altdoctor îi prescrie alte substanþemedicale, însã acestea suntinterzise în Statele Unite, înciuda faptului cã funcþioneazã.Deoarece statul american ºi aso-ciaþia medicalã afiliatã (FDA) nuau autorizat distribuirea medica-mentelor ce ar putea uºura sufe-rinþa pacienþilor, Ron Woodroofface contrabandã pentru a vindemedicamentele celor care aunevoie. Acesta va fi ajutat deRayon (Jared Leto), un membrual comunitãþii transsexuale caresuferã de virusul HIV.

Scenariul a fost scris laînceputul anilor ’90 de cãtreCraig Borten. Acesta a citit un

articol din 1992 despre eforturilelui Ron Woodroof de a obþinetratamentul corespunzãtor pentrupersoanele care suferã de SIDAºi l-a intervievat pentru a scriescenariul. Borten a înregistrattoate interviurile pe care le-a avutcu Woodroof ºi a avut acceschiar la jurnalele acestuia. Sce-nariul a fost revizuit de zece ori întimpul anilor ’90, însã nu s-augãsit finanþatori pentru film.

În final, proiectul a ajuns înmâinile directorului Jean-MarcVallee („The Young Victoria“),care i-a oferit actorului MatthewMcConnaughey rolul principal.Pentru a se pregãti pentru rol,McConnaughey a slãbit 21kg, iarJared Leto - 14, un proces ce adurat aproape jumãtate de an. Înciuda bugetului mic (ce a permisnumai 25 de zile de filmare), fil-mul a fost nominalizat la Oscarde ºase ori, câºtigând trei premii:pentru machiaj (în ciuda bugetu-lui infim de $250), pentru actor înrol secundar (Jared Leto) ºi pen-tru actor în rol principal (MatthewMcConnaughey).

Mulþi critici au declarat cãambii actori au oferit cea maibunã performanþã în carierã, iaracest lucru nu este greu decrezut. Pregãtirea pentru acestrol nu a constat numai în trans-formarea de naturã fizicã, dar ºiîn gesturi, mimicã, ºi intonaþie.Pe parcursul filmului, RonWoodroof devine mai tolerant cucei din jur ºi este dispus sã îºiriºte libertatea pentru a aducemedicamente celor ce au nevoie.

Deºi este motivat la începutnumai de câºtigul financiar dinurma contrabandei, prietenia sacu Rayon îi schimbã perspectivaasupra comunitãþii LGBT,devenind preocupat de sãnã-tatea acestora în detrimentulbanilor. De asemenea, Rayoneste un personaj complex ºi trag-ic care face diverse sacrificii pen-tru a-l ajuta pe Woodroof, deºirelaþia dintre cei doi este laînceput destul de tensionatã.

Un alt aspect pe care filmul îlprezintã se concentreazã asupramedicilor care supervizeazãadministrarea medicamentuluiAZT ºi pe refuzul de a lua în con-siderare efectul negativ al acesteisubstanþe. Aceºtia continuã sãtesteze medicamentul pe pa-cienþi, în ciuda pericolului cuprivire la viaþa acestora.

„Dallas Buyers Club“ este unfilm despre umanitate, desprespiritul de sacrificiu ºi desprelupta împotriva intoleranþei statu-lui, a sistemului medical ºi a celordin jur. Este un film pe care nu îlvoi uita curând.

Antonia GÎRMACEA

Cinema

Un film greu de uitat

„Dacã Shakespeare ar fi scris doar Sonetele,faima lui nu ar fi fost mai puþin însemnatã pentrumine“, afirma James Joyce neuitând sã adauge cãnu existã în întreaga literaturã a lumii un alt autor maiposedat de demonul Timpului. Imaterialitatea ucigã-toare a timpului nu este doar un motiv al expresieiartistice ci sentimentul profund dominant alSonetelor. Puþine opere literare au stârnit atâtea con-troverse asupra datãrii ºi elaborãrii, asupra persoaneicãreia i-au fost dedicate, ºi perioadei biografice carele-a determinat. S-a impus, cu unele rezerve con-cluzia cã ele aparþin maturitãþii artistice a autorului,aferente dramelor filozofice, ceea ce confirmã tensi-unea liricã, profunzimea ideilor ºi nu în cele din urmã.mãreþia metafizicã a încleºtãrii cu acel invizibil ºiindestructibil adversar care îl inspirã pe poet înaceeaºi mãsurã în care îl ºi devorã. Shakespeare –nu doar cel din Sonete - dãinuieºte peste secole nuprin virtuozitatea talentului, nu prin iscusinþa alegeriitemelor ºi intrigilor, nici prin deosebite invenþii artis-tice. Temele lui sunt cele de mult cunoscute ºi sealiniazã destinului celor ce sunt chemaþi, pe rând, pescena vieþii, unde îºi vor consuma patimile dragostei,ale puterii, ale speranþei ºi ale urii, ale invidiei,lãcomiei, trufiei sau irosirii. Timpul e substanþa irealãdin care sunt fãcute aceste destine, îmbrãcate în per-sonaje shakesperiene. Aproape aceleaºi cuvinte ºigânduri, le va rosti peste secole Borges în Nuevarefutacion: „timpul e ca un fluviu care mã duce cu el,dar eu sunt timpul; e un tigru care mã sfîºie, dar eusunt tigrul; e un foc care mã consumã, dar eu suntfocul. Spre nenorocirea noastrã, lumea e realã, iareu, spre nenorocirea mea sunt Borges“.

La Shakespeare Timpul nu e eternitatea, arhetipinsondabil ºi abstract, ci acel resort intim al existenþeicare alimenteazã veºnic schimbarea: „c-un fiu ai fi dedouã ori mai viu/ trãind ºi-n el ºi-n versul ce þi-l scriu“.

Ori ca in sonetul XV: „ªi lupt de dragul tãu, izbindîn timp/ Sã-þi dau din nou ce-þi furã el din nimb“. Nu enicio resemnare în aceastã încleºtare dinainte pier-dutã cu Timpul, nici tânguitoare tristeþe – dimpotrivã,rãbufnirea nealteratã a actorului vieþii împotriva des-tinului pe care nu-l acceptã. Citez în întregimeSonetul LV: „Nici marmori, nici morminte princiare/ nuvor trãi cât versul meu puternic/ În miezul lui veistrãluci mai tare/ Decât în piatrã sub un timp nemer-nic.

Rãzboiul crunt va sfãrâma statui/ Sau ziduri tari;dar Marte n-o sã poatã/ Cu spada-i grea sau în vãpa-ia lui/ Sã-þi ºteargã amintirea niciodatã.

Vei birui ºi moarte ºi uitare/ Iar lumea care vinedupã noi/ Te va înãlþa în slãvi nepieritoare/ Spre din-colo de ziua de apoi.

Dar pânã o sã revii din moarte/ ªi versul meu ºiochii or sã te poarte.“

Compatriotul de mai tîrziu al poetului, el însuºi unpoet de prestigiu, W.H. Auden, avea sã gãseascãcea mai fericitã definiþie a înþelesului Sonetelor.Auden scrie: „Dacã în opera dramaticã Shakespearee un chirurg al sufletelor care, fãrã anestezie,pãtrunde în intimitatea acestora, asemeni unuiexplorator nesãþios de cunoaºtere, în Sonete, el esteacel principe al spiritului, neîntrecut asemeni luiPaganini, cãruia îi e de ajuns o singurã coardã pen-tru a da glas întregii partituri a vieþii, o polifonie aiubirii ºi a morþii, la care vine acest triumvirat al

Timpului, ce ne poartã pe toþi de la un capãt lacelãlalt al neantului, cînd amãgindu-ne cu speranþã,când înecându-ne în amãrãciune, când îndoindu-necredinþa ºi puterea, când ridicându-ne la înãlþimeadivinitãþii, dar mereu ispitindu-ne sã câºtigãm luminaunei alte dimineþi“.

Carlyle dar ºi alþi comentatori ai Sonetelor, auobservant cã intensitatea dramaticã a sentimentuluieste caracteristica principalã a conþinutului acestora,o caracteristicã în mãsurã sã le deosebeascã atât desonetul medieval italian, care se impune ca model,dar ºi de sonetul elisabetan. E o intensitate a senti-mentului aproape paroxisticã, ce aminteºte doar devirulenþa retoricã a versului dantesc din DivinaComedia. Asemeni lui Dante, care se plaseazã încentrul acþiunii, participând activ la evenimentele na-rative, Shakespeare e personajul central al Sonetelor,placa turnantã a dezvoltãrii imaginilor ºi fermentulprocesual al ideii ce ia fiinþã în urma consumãrii sen-timentului expus cu luciditate ºi rigoare. Luciditate ºirigoare nu sunt niºte cuvinte fãrã acoperire, enunþatede dragul compunerii. Shakespeare e dramatic înscrisul sãu tocmai ca urmare a luciditãþii care îl expi-azã ºi a faptului cã se ºtie aparþinând unei lumi ºiunei existenþe lucide ºi riguroase, unde ordinea , sauo anume ordine, se supun Timpului. Shakespsearerecunoaºte suveranitatea acestui Timp atoateordo-nator. „Un singur gând mã doare, cã mã poþi/ Lãsaoricând cel mai sãrac din toþi“ (Sonetul XCI). O enti-tate supremã lipsitã însã de divinitate guverneazãasupra aleatoriului ce adunã la un loc episoadelevieþii fãcând din ele un destin particular. Dacã Dante,cãlcând în picioare Timpul, iniþiase un dialog cu spiri-tul celor plecaþi din viaþã, Shakespeare se angajeazãîntr-o confruntare eroicã, aº spune sfidãtoare, cuaceastã entitate întunecatã. Sonetul CXXXIII esteelocvent ºi ilustrativ: „Trãim puþin, de-aceea neîncântã/ Când vechiturilor le dai chip nou/ Cãci pen-tru noi plãcerea e mai sfântã/ Decât îndepãrtatul lorecou“.

Faptul cã poetul se opune, sau mai bine spus seîmpotriveºte unei providenþe anihilatoare, e de naturãsã transfere asupra sa întreaga responsabilitate ainsurgenþei, respective a pedepesei pentru insur-genþã. Însã Shakespeare, cu o grandoare epicã, eindiferent faþã de niºte consecinþe punitive. SonetulCXXIV, e un testament artistic al acestei atitudini:„Nebunii timpului îmi sunt chezaºii/ Mor ca martir,trãind ca ucigaºii“. În numele cui îºi arogã oareShakespeare aceastã frondã faþã de Absolut? Înnumele provizoratului ºi a precaritãþii vieþii pe care olimiteazã parcimonios acest Absolut. Nu indiferenþaTimpului îl mistuie pe poet în focul sacru al puþinãtãþiirãgazului pentru iubire ºi speranþã, ci faptul cã esteun damnat al acestui rãgaz. E aceeaºi unicã coardã,suficientã însã acordurilor polifonice ale poetului pen-tru a-ºi înãlþa inima: „Apãsãtoarea carne de-ar figând/ Nu mi-ar sta-n cale nicio depãrtare/ Bãtându-ºi joc de mine ci, oricând/ Spre zarea ta ar îndrãznisã zboare“ (Sonetul XLIV).

Ozana KALMUSKI

Polifoniishakespeariene

Dacã e aprilie, asta înseamnã mare sãr-bãtoare la Centrul George Apostu. Eaîncepe pe 23, de Sfântul Gheorghe, ºi secontinuã ºi în zilele urmãtoare cu o suitã deample manifestãri culturale de rezonanþã.Ediþia a XIX-a, din 23 -28 aprilie, a debutatcu vernisajul expoziþiei de sculpturã ºidesene a artistului Gheorghe Zãrnescu, inti-tulatã „Etape“, prezentatã de criticul de artãPavel ªuºarã. Tot cu acest prilej a fostlansat albumul „Gheorghe Zãrnescu -etape“, editat de Centrul de Culturã „GeorgeApostu“ (editor coordonator- GheorghePopa, concept grafic - Gheorghe Zãrnescu),despre care a vorbit poetul Val Mãnescu. Aurmat „Spectacolul cãrþii“, o secþiune a man-ifestãrii incluzând lansãri de carte ºi lecturipublice. Astfel, volumul de poezie „Sissi“ a

lui Pavel ªuºarã s-a bucurat de elogioasaprezentare a eseistului (ºi traducãtorului)Gheorghe Iorga, iar actorul Geo Popa (direc-torul Centrului) a recitat câteva poeme dinvolum. Momentul de vârf al „Zilelor“ a fostdecernarea Diplomei de excelenþã ºi aPremiului Centrului de Culturã „GeorgeApostu“. Aceste distincþii au fost acordatescriitorului elveþian de origine românãCãtãlin Dorian Florescu (stabilit la Zürich).Laudatio a fost rostitã de criticul literarAdrian Jicu. Cãtãlin Dorian Florescu a vorbitasistenþei, a mulþumit pentru premiu, a datautografe, în zilele ce au urmat continuândsã se întâlneascã cu cititorii ºi sã susþinã lec-turi publice ºi în alte locuri (Târgu Ocna,Bârlad, Piatra Neamþ). La deplina reuºitã aacestor evenimente a contribuit recitalul

corului bãrbãtesc Laudamus al LiceuluiTeologic Ortodox „Episcop Melchisedecªtefãnescu“, dirijor, Gheorghe Gozar,îndelung aplaudat de un numeros public.Care, de altfel, a participat cu mare interes,deschidere ºi cãldurã la toate manifestãrile.

Zilele Centrului de Culturã„George Apostu“ Bacãu

Page 12: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

interviu

mai 201412

– Nu sunt pregãtitã pentru oreconstituire a unei activitãþi caretotuºi, comparativ - fiindcã nu-mai aºa se stabilesc valorile -,este neînsemnatã dacã mãgândesc la ceea ce a fãcutdirectorul Muzeului LiteraturiiRomâne de la Iaºi...

– Pe vremea aceea LucianVasiliu, da?

– Da, Lucian Vasiliu: foarteenergic, foarte hotãrât, nicio-datã dispus sã renunþe la unproiect. În felul acesta a reuºitsã obþinã finanþãrile necesare -care nu sunt mici, se ºtie - ºi apus pe picioare, a redatprospeþime „Casei de laMirceºti“. Tot el a „reinventat“Casa de la Hermeziu a familieiNegruzzi, care era o ruinãaproape. Acum este un locparadiziac, cu tot ce trebuie casã zici cã þi-ai împlinit visul de atrãi într-un cadru reconfortant,frumos, care aratã intervenþiaoamenilor hotãrâþi sã pãstrezevalorile ce dau identitate uneinaþiuni; fiindcã nu putem punela îndoialã acest lucru cândeste vorba despre culturã.Chiar vedeam zilele trecute undocumentar la televizor -prezentat de un realizatorfoarte cunoscut, Cristi Tabãrã -din judeþul Neamþ. Pur ºi sim-plu mi-a fost jenã de ideea pecare o nutresc mulþi în legãturãcu locurile de vacanþã, deexcursie, care nu spun cã nutrebuie vizitate, dar aº pune ºiîntrebarea fireascã dacã lecunoaºtem pe cele de la noi.Ceea ce a prezentat CristiTabãrã sigur cã a fost ºiselecþia unui cunoscãtor, dar aavut de unde alege. Cum sãspun? Cultura trebuie sãexiste, sã dureze, sã-ºiîndeplineascã rolul care þine desimbol, de reputaþie, de tot ceînseamnã imaterial. Acum seacrediteazã ideea cã ºi culturatrebuie tratatã tot ca o marfã,americanizându-ne aºa, oare-cum primitiv. Adicã din culturãtrebuie reþinut ceea ce numescfrancezii „excepþia culturalã“,excepþia care înseamnã inter-venþia autoritãþilor, finanþareanu integral, dar nici lãsatã lavoia întîmplãrii: bunãvoinþã,mecenat, daruri de la per-soane cu sensibilitate ºimijloace financiare. Nu pot sãnu mã gândesc cã sunt multmai mulþi cei care ar putea sã ofacã, dar aceastã presiune tre-buie sã o simtã ei. Este o pre-siune de ordin moral, nu-i aºa?Dar era vorba de experienþa dela Mirceºti...

– Da, aceasta aº vrea sã oreconstituim, mãcar fragmen-tar.

– Ideea a fost a lui LucianVasiliu, dar imediat toate prop-unerile acestea aveau rãsunet,pur ºi simplu, în participareaimediatã, concretã, vizibilã aPrefecturii Iaºi. Era prefectdomnul Dan Gâlea pe atunci,care din pãcate a dispãrut multprea repede... Mi-ar fi fãcutplãcere mãcar sã-l întâlnescdin când în când; amintirilecare mã leagã de contribuþiadomnului Gâlea sunt absolutexemplare. Ce sã spun?Mãrturisesc cã nu mã aºtep-

tam la atâta promptitudine ºi laatâta eficacitate în intervenþii.Pânã ºi armata a fost convo-catã ºi activatã ºi ne-a ajutat launele treburi grele: pazã,transport...

– O înþelegere superioarã arealitãþilor...

– Da, o înþelegere supe-rioarã a ceea ce numea unfrancez - pe care îl citesc acum- „imperativ categoric“.Formula poate sã parã pre-tenþioasã, dar trebuie reþinut cãlucrurile astea sunt fireºti ºi nutrebuie sã ne surprindã. Eu ºtiucã, de pildã, bãcãuanii univer-sitari pe care i-am cunoscut euºi de care m-am ataºat foartemult (nu din motive care suntîntâmplãtoare, fãrã substanþã,ci fiindcã am întâlnit acolo oformaþie de persoane într-ade-vãr devotate culturii, învãþã-mântului, ºtiinþei) pentru mineînseamnã bunã-credinþã, în-seamnã ospitalitate, înseamnãrespect pentru ceea ce estevaloros pe plan spiritual.Datoritã lor am vãzut câtevalucruri care sunt absolutsuperbe, a cãror existenþã nu ocunoºteam, spre ruºinea mea.Îmi amintesc cu câtã plãcere

am mers - ºi nu mi-o scot delocdin minte; o recomand pe itin-erarul turistic al oricãrui prietencare se duce în judeþul Bacãu– Mânãstirea Bogdana, o biju-terie...

– Acolo este de fapt ºi arhi-va Arhiepiscopiei Romanului ºiBacãului. E acolo un tezaur deartã religioasã...

– Aveþi filarmonicã, aveþiteatru, aveþi oameni de culturã,aveþi scriitori de marcã. ªtiu cãodatã am fost invitatã la Casa„Bacovia“; gazda era OvidiuGenaru. N-am sã uit aceastãîntâlnire. Sigur cã el are mulþioaspeþi, dar a gãsit un momentca sã vorbeascã despreBacovia, ca sã vorbeascãdespre el, despre Bacãu. Nuîntr-un registru publicitar, nicivorbã. Dar aºa, fiindcã venivorba, ca un subiect de taifasdespre cultura ºi spiritualitateaBacãului. Despre care spundin nou cã nu este vizibilã. ªimã întreb: cine este de vinã?Nu cred cã sunt vinovaþi. Mãtem cã sunt persoane care facuneori erori de apreciere. ªieste pãcat. Este pãcat deacest oraº care emanã ºi un felde bunãstare materialã chiar.

Trebuie sã recunoaºtem: cul-tura costã. Are costurile ei.Trebuie sã ne gândim la acestlucru. Pe urmã sã nu minimal-izãm rolul voluntariatului ºisunt sigurã cã sunt destul demulþi, foarte mulþi competenþi ºientuziaºti gata sã îºi punã ladispoziþie o parte din timpul lor.

– Vã mãrturisesc cã acumcâteva zile i-am întrebat pestudenþii mei de la Litere ce arface pentru a salva Casa„Alecsandri“ ºi fãrã sã le daueu sugestii, au promis cã înurmãtoarea clipã sunt în staresã facã un lanþ viu în jurulcasei, sã o protejeze, sau sãfacã voluntariat ºi sã o amena-jeze ca muzeu.

– Dacã studenþii dumneav-oastrã sunt gata sã facã asta,trebuie sã evoc ºi eu unmoment, de la primul meuseminar de dupã evenimentelede la sfârºitul lui 1989. Am vor-bit cu studentele - erau numaifete - ºi le-am propus sã facemla Iaºi un centru culturalfrancez. A doua zi, în cursuldimineþii, am primit un telefonde la Bucureºti: fetele mele seîmbarcaserã (bineînþeles, pe

banii lor) ºi erau la Serviciileculturale franceze. Este fantas-tic, nu?

– Incredibil!– Momentul emoþional era

favorabil, dar au ºtiut sã-l va-lorifice. În felul acesta,„copilele“ acelea au fãcutmuncã voluntarã pânã ce aînceput într-adevãr sã func-þioneze Centrul. Adicã aufãcut-o ele, nu le-am cerut-oeu. Pe urmã au colaborat cudirectorul Centrului, la tot felulde treburi: secretariat, lipeauafiºe, au contribuit la organi-zarea primei sãrbãtori a muziciila Iaºi... Având acest exemplu,pe care-l citez pentru a nusubestima importanþa implicãriitinerilor, mi se pare convingã-tor pentru ceea ce înseamnãdorinþã ºi posibilitãþi...

– ªi atitudine! Atitudineaeste pânã la urmã punctul cen-tral, punctul nevralgic.

– Da, o atitudine care dãautoritate. Adicã aceºti copii auarãtat ce înseamnã necesi-tatea de a interveni, fructuos,într-un moment care era într-adevãr favorabil.

– Modelul pe care îl reacti-vaþi acum este aproape identiccu cel finalizat în 1992 la Casa„Vasile Alecsandri“ de laMirceºti pentru cã suntem ladoi ani de la centenarul treceriiîn eternitate a scriitorului. Amfost în august 1990 la Mirceºti,la o manifestare deosebitãorganizatã de ieºeni, prinMuzeul de Literaturã alMoldovei de aici, din Iaºi, prinDirecþia pentru Culturã ºi toateforurile culturale judeþene.Bineînþeles, cu cei de acolo;Ilie Galan, de exemplu, eraatunci custode al Casei„Alecsandri“ de la Mirceºti(Dumnezeu sã-l odihneascã!).Pe acest fundal, reamena-jarea muzeului în 1992 eraconcretizarea unei promisiunipe care au fãcut-o ieºenii în1990 pentru memoria lui VasileAlecsandri. Tot în 1990, laBacãu, noi am inaugurataceastã Casã „VasileAlecsandri“, bizuindu-ne pefaptul cã era recunoscutã drept

Prof.univ.dr. Maria Carpov:

„Cultura trebuie sã existe,sã dureze, sã-ºi îndeplineascã rolulcare þine de simbol, de reputaþie“

Cel care intrã în MuzeulMemorial „Vasile Alecsandri“ de laMirceºti este întâmpinat de un text,scris pe o placã de marmurã,anunþând cã aceastã construcþie a

fost reabilitatã prin cooperarea maimultor instituþii. Între acestea, ºiInspectoratul pentru Culturã aljudeþului Iaºi, care în 1991-1992(scrie pe placa de marmurã) a fost

condus de doamna prof. univ.dr.Maria Carpov. Este acum în preaj-ma noastrã ºi o rog sã reconstituieacea experienþã culturalã ºi, aºzice, istoricã.

• Grigore Dalban – Casa Vasile Alecsandri

Page 13: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

Casa „Alecsandri“ încã din1980, când a fost înscrisã peLista monumentelor istorice.Dar iatã cã au trecut 24 de ani,suntem în aprilie 2014 ºi nu s-aîntâmplat nimic pozitiv. E cevacare scapã înþelegerii mele...

– Nu, scapã bunului-simþ,nu-i aºa? Mi se pare îngrijorã-tor cã se pot întâmpla aseme-nea lucruri. Bine, acum s-aumai întâmplat ºi altele, cumeste construcþia aceea cople-ºitoare de lângã Catedrala„Sfântul Iosif“ de la Bucureºti.

– Acestea sunt niºte acci-dente!

– Acum mi-a venit ideea:faceþi o manifestare, pe loc,acolo, un simpozion, o masãrotundã sau... o adunare deprotest. Cum se poate aºaceva? Dar de unde domnulacesta proprietar s-a trezit pro-prietar? Trebuie vãzut... Eu nuincriminez pe nimeni, dar mi separe cã este o dorinþã legitimãaceea de a ºti cum de acestobiectiv a fost identificat într-unanume fel ºi cum îºi pierdeaceastã legitimitate ºi devineproprietatea cuiva. Vãd tot felulde împroprietãriþi... Eu nu punla îndoialã buna-credinþã aactualului proprietar. Poate ºiel a fost înºelat, dar nu ºtiecumva cã aceastã casã faceparte dintre monumentele cul-turale ale Bacãului? Aceastam-ar neliniºti... Dacã el esteîntr-adevãr proprietar înseam-nã cã a fost privat de un dreptal lui atunci când casa a fost

socotitã monument cultural,bun de patrimoniu.

– Aºa este. Fãrã sã vreauînsã, doamna profesoarã, îmifurã ochii titlurile cãrþilor decare sunteþi înconjuratã. Aici,în camera dumneavoastrã delucru, e o bibliotecã impresio-nantã, cu foarte multe titluri dindomeniul dumneavoastrã încare aþi excelat - domeniulsemioticii -, dar în general dindomeniul culturii.

– Eu mai am o camerã, pen-tru mine, în alt corp de clãdire,unde sunt cãrþile de lucru.Acolo sunt numai cãrþile melede lucru. Aici este o bibliotecãgeneralã.

– Vã rog sã-mi permiteþi sãamintesc faptul cã aceastãcasã, Casa „Alecsandri“, aaparþinut ultima oarã generalu-lui Dragomir Badiu. El a deþi-nut-o în perioada interbelicã. Afost un om extraordinar, o fireluminatã, un om care a þinut caîn aceastã clãdire sã fiinþezeCasa de Sfat ºi Cetire „VasileAlecsandri“, dupã moda inter-belicã. În amintirea poetului aorganizat acolo ºezãtori, activi-tãþi culturale. Acum, de aici, dela dumneavoastrã, merg laBiblioteca Centralã Univer-sitarã, pentru a cãuta un articolal lui Dragomir Badiu din 1940,în care care îºi exprimã mân-dria cã locuieºte în casa luiAlecsandri.

– Un privilegiu, bineînþeles!Dar eu aº vrea sã vã spun,apropo de moºtenitorii aceºtia:

casa de la Hermeziu, de laTrifeºti, are niºte moºtenitoriNegruzzeºti; pe una dintredoamne o cunosc foarte bine.Pur ºi simplu au donat casaMuzeului Literaturii Române.În fiecare an, doamna de carepomeneam, soþia unui foartebun prieten al meu, MarcelPetriºor, vine la o anumitã zianiversarã nu ca invitatã, ci cagazdã, cu drepturi – morale! -depline, respectatã ca atare.

– Iatã bunãvoinþã maximã!– Moºtenirorii au declarat:

„Este o mândrie pentru noi sãºtim cã am donat aceastã casãºi cã ea va fi revitalizatã ºipusã la dispoziþia turiºtilor“. Semai fac ºi reuniuni cu alt ca-racter decât cel pur sãrbã-toresc, ca sã spunem aºa, semai fac ºi colocvii, manifestãriºtiinþifice...

– Este activatã, este rein-ventatã, cum se spune mainou.

– Este superbã!

– O casã care are o aseme-nea istorie, cu o asemeneaamprentare culturalã este prinea însãºi o sintezã, zic eu, deceea ce se constituie în spiritu-alitate localã.

– Sigur. Bineînþeles. Fiecarelucru are partea sa imaterialãcare trebuie neapãrat cunos-cutã. Nu trebuie ignoratã. Iaracum mã agãþ de ideea aceas-ta cu donaþia: actualul propri-etar ar trebui sã fie într-adevãrmândru, chiar dacã nu eromân. Sã fie mândru cã adonat aceastã casã!

– Alexandru Ioan Cuza aretrei locuri memoriale: Galaþi,Bârlad, Huºi. Trei oraºe se batpentru exclusivitatea locului denaºtere...

– Bineînþeles! Este perfect.Adicã atitudinea mi se pareabsolut normalã. În sfârºit oatitudine normalã. Dar faptulcã aceastã Casã „Alecsandri“a fost scoasã de pe lista...

– A, nu, Doamne fereºte!Proprietarul doar a propus.Doamne fereºte!

– Trebuie vãzut totuºi dacãacest domn proprietar n-ar fimândru ca numele sãu sã rã-mânã legat de aceastã donaþie.Mã rog, fiecare are setul sãu devalori. Prin prisma valorilormele, eu aºa aº face ºi aº fiabsolut fericitã, m-aº considerao privilegiatã a destinului...

– Mai ales cã Italia însãºieste o þarã-muzeu.

– ...Care îndatoreazã întrea-ga lume civilizatã. Spui Italia?Spui culturã, rafinament,tradiþie, continuitate, ges-tionare responsabilã...

– Alexandru Marcu a fãcut oasemenea analizã.

– Acum sã revenim la cazulCasei Alecsandri. ªtiu cã devreo 20 de ani încercaþi sã-idaþi destinaþia ce i se cuvine...Faptul cã nu a fost rezolvatãaceastã problemã - fiindcã adevenit problemã - mi se parecã þine de ceva nenatural. Nuam sã spun cuvântul...

– Din zona absurdului credcã vine cuvântul.

– Mai rãu...

– Nu-l folosiþi.– Sã rãmânem în registrul

cvasielegant, dar toatã ati-tudinea celor care ar fi trebuitsã decidã mi se pare deneînþeles. Cum se poate? Prinalte pãrþi, dacã se gãseºte oþiglã de pe o casã cu valoarepatrimonialã, în jurul ei se con-struieºte casa.

– Aºa fac italienii. Amcunoscut persoane care vin dinItalia, români care spun cã suntsolicitaþi sã reconstituie oclãdire dintr-un singur frag-ment.

– Un fragment, dar fragmen-tul acela induce tot ce trebuieca element de reconstituire ºise ajunge la lucruri absolut for-midabile. Iar italienii, înaceastã privinþã, sunt exem-plari.

– E aproape un biografem,cum spunea Roland Barthes.

– Este într-adevãr aºa, dareste aceastã imensã satis-facþie pe care ºi-o dã faptul cãai avut ºansa sã pui piciorul înacest loc, unde poate au fost ºilucruri reprobabile, cã aºa-iistoria. Ele nu sunt excep-þionale. Sunt fapte istorice,fapte de rând. Dar câtã fru-museþe este acolo, câtã dis-tincþie! Rãmâi mai curând fãrãcuvinte. Nu cã ele nu existã,dar parcã nu vrei sã le uzezi...

– Cred cã fiinþa noastrã, ºi înmod special Bacãul, cã deBacãu discutãm, are nevoie deun echilibru între tristulBacovia ºi veselul Alecsandri.

– O formulã care poate sãfie deviza Bacãului.

– Gabriel Bacovia spuneacã A-ul ºi B-ul literaturii românes-au ivit la Bacãu. Era ºi ospeculaþie literalã, dar eu mãgândesc la fiinþa noastrã: dacãeste privitã doar din perspecti-va poeziei bacoviene, nuvedem decât partea cenuºie avieþii. Ori am avea nevoie ºi decomplinire, de faþa cealaltã.

– Într-un registru nu chiaratât de trist, lirismul parcã tri-umfa asupra eventualelor tuºecenuºii, iar când începi sãcunoºti Bacãul ºi oamenii deacolo, ºi potenþialul lui, totul seînscrie într-o lume a valorilorperene, a continuitãþii. Am cu-noscut persoane absolut încâ-ntãtoare sub aspectul acesta.Aº cita-o pe Monica Grigoriu,provenitã dintr-o familie care afãcut ceva pentru prestigiulºcolii bãcãuane.

– Da, e vorba de tatãl doam-nei profesoare, Ioan Grigoriu,un reputat profesor de limbafrancezã.

– L-am auzit odatã vorbindsplendid franþuzeºte. Erampreºedinte de comisie debacalaureat la Liceul„Alecsandri“. (Alecsandri, pof-tim! Din nou.) ªi domnulGrigoriu era cu încã un domn,tot foarte bun, cu o francezãremarcabilã. Alistar...

– Dumitru Alistar... Avemcentenar anul acesta.

– Erau în comisie. Ne-amvãzut atunci, ne-am cunoscut,ne-am complimentat, mã rog,cã aºa se face la adunãrileacestea. Toatã lumea-i politi-coasã, generoasã... Adicãoameni excepþionali.

– Am evocat modelul italian,dar acum îmi vine în minte ºimodelul francez pentru drep-tatea care i se cuvine luiAlecsandri. Francezii þin laceea ce înseamnã matricea lorspiritualã.

– Cum sã nu? Am citit decurând o carte splendidã, des-pre rolul universitãþilor parizi-ene în modernizarea Europeila mijlocul secolului XIX. Ocarte încântãtoare, unde suntfoarte lungi capitole despreprezenþa studenþilor români -moldoveni ºi munteni - la Paris.

– Între care ºi Alecsandri ,Alexandru Ioan Cuza,Kogãlniceanu... Aici, la 20-30de metri de locuinþa dumnea-voastrã se aflã un obelisc caremarcheazã locul AcademieiMihãilene.

– Este un model peren.Exemplaritatea unor þãri caFranþa sau Italia nu poate fipusã în discuþie. Numai cã,sigur, modelele acestea - cumspunea o colegã de a meadespre cineva foarte muncitor -sunt obositoare. Cãci ºi con-ºtiinþa unor anumite valori tre-buie sã fie permanentã.

– Copleºitoare. Nu suntempregãtiþi pentru a le urma.

– Noi nu vrem! Cred cãputem, dar noi nu vrem. Depildã, istoriei acesteia cuAlecsandri de la Bacãu mi separe cã trebuie sã i se punãcapãt, în sensul de a asiguraacestei case destinul pe care îlare în mod inalienabil. Acolo s-anãscut...

– În Bacãu s-a nãscut, da.– Acolo s-a nãscut

Alecsandri, deci destinul caseieste clar.

– Pecetluit.– Pecetluit, cum spuneþi

dumneavoastrã. Nu înseamnãsã fie confiscate ºi contestatedrepturile cuiva care le-a obþi-nut pe cãi legale. Dar trebuiereconstituitã istoria. Poatedomnul proprietar actual nicinu ºtie de implicarea aceastaa lui Alecsandri. Sunt sigurã cãar fi sensibil, ca produs alacestei naþiuni italiene care afãcut atâtea pentru lumeaîntreagã în materie de frumos,de rafinament, de stãrisufleteºti înãlþãtoare... Cred cãar fi sensibil la ceea ce cereþidumneavoastrã. De fapt,reconstituirea sau restaurareaunei situaþii absolut legitime.

– Vã mulþumim.Iaºi, 10 aprilie 2014

A consemnatIoan DÃNILÃ

Transcriere: Carina BANU

interviu

mai 2014 13

Page 14: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

ateneu

mai 201414

Mihai Drãgan – Al. PiruDe la connttrroverrsãla corrdialittatte

Relaþiile lui Mihai Drãgan cu Profesorul Al.Piru au stat – mai bine de un deceniu – subsemnul confruntãrilor. Pe fondul rivalitãþilorexistente totdeauna (mai puþin azi) între uni-versitarii ieºeni ºi cei bucureºteni ºi incitat –se zice – de Al. Dima (reprezentantul cel maititrat al Filologiei ieºene de atunci), primul aieºit la atac Mihai Drãgan, cu articolul „Prefeþela colecþia «Biblioteca pentru toþi»“ (Iaºul lite-rar, 14, nr. 2, februarie 1963, p. 51-54), în care(analizînd trei dintre ele) cel mai nemulþumitse aratã de „sinteza“ datã de Al. Piru asuprateatrului lui Vasile Alecsandri: „semnatarulprefeþei înºirã multe din piesele ºi cîntecelecomice ale bardului de la Mirceºti, face untabel destul de riguros al conþinutului lor, darexpunerea devine excesiv de descriptivã,alunecînd uneori pe panta pozitivismului fac-tologic. De asemenea, autorul pierde dinvedere sã arate satisfãcãtor în ce epocã scrieAlecsandri, care a fost eficienþa dramaturgieisale în perioada de pionierat a teatrului româ-nesc“ (p. 53). Luîndu-ºi avînt, Mihai Drãganmultiplicã acuzaþiile, imputîndu-i lui Al. Piruîncercarea de a schimba, „cu orice preþ, uneledate de istorie literarã“ („pe care atunci cîndeºti bine informat nu le poþi schimba“) ºifolosirea în mod copios a studiului lui CharlesDrouhet despre izvoarele strãine ale pieselorlui Alecsandri fãrã a-l cita pe cercetãtorulfrancez. „În general în prefaþa la volumulTeatru de Alecsandri – concluzioneazã el – efoarte greu sã prinzi vreo idee originalã, vreocaracterizare care sã dovedeascã un efortpropriu serios în direcþia elucidãrii unei proble-me. Autorul foloseºte, între altele, peste limitaprobitãþii, capitolul despre Alecsandri dinIstoria literaturii române a lui G. Cãlinescu,încît uneori am avut impresia cã nu citimprezentarea compusã de Al. Piru ci o seamãdin frazele lui G. Cãlinescu“.

Peste cîteva luni, în aceastã revistã, MihaiDrãgan atacã din nou (v. „Criticã literarã sauapologie?“, Iaºul literar, 14, nr. 9, septembrie,p. 56-62). Un exerciþiu de „vigilenþã“, dar ºi orafalã de poligon, acest articol de „linie“, ideo-logic, e caracteristic pentru dispoziþia aþoasãºi îndrãzneala ce-o avea tînãrul critic de aînfrunta pe toatã lumea. Adversar al „criticii cumãnuºi“, el îi ia la rînd ºi-i mustrã, „fãrã mena-jamente“, pentru lipsa de exigenþã ºi obiectivi-tate, pe aproape toþi cei ce comentau în acelmoment producþia editorialã curentã (MateiCãlinescu, Eugen Simion, Al. Cãprariu,N. Manolescu, Paul Georgescu, Victor Felea,Gabriel Dimisianu, I.D. Bãlan, NicolaeCiobanu ºi alþii), depistînd în comentariile lor„atitudini neprincipiale“, „forme [ale] tonuluiapologetic“. În partea finalã a articolului, el dãîn vileag „recrudescenþele spiritului apolo-getic“ observate „în evaluarea criticã a unorstudii de istorie literarã“, oprindu-se la felul încare au fost întîmpinate volumul Studii de li-teraturã românã modernã de Paul Cornea,cursul de Istoria literaturii române moderne,alcãtuit de Paul Cornea ºi D. Pãcurariu (sub-textul celor ce l-au comentat fiind – deduce –cã „la Facultatea de Filologie a Universitãþiidin Bucureºti s-a realizat un curs remarcabildin toate punctele de vedere iar în alte pãrþinu“!) ºi cursul de Literaturã românã veche (ed.I, 1961) al lui Al. Piru, ultima ºi cea mai doritãdintre „þinte“. Dupã opinia sa, articolele ce sescriseserã despre cartea acestuia (de IonRotaru, P. Murariu, George Munteanu) stau„sub semnul apologiei zgomotoase“, din elenerezultînd altceva decît cã „manualul“ lui Al.Piru „ar fi o piatrã fundamentalã în dezvoltareaºtiinþei literare româneºti“. Dar – lucru pe careîl remarcã bucuros – „a venit un specialist înmaterie, Pandele Olteanu (v. Luceafãrul),care a apreciat cu obiectivitate cã vastulstudiu elaborat de Al. Piru are ºi o serie de lip-suri, datorate, între altele, ºi faptului cã autorula mers nu o datã la compilaþie, necitîndaproape pe nimeni, ºi dînd deci impresia cãpînã acum, în studiul literaturii vechi, nu preas-a fãcut nimic“.

Al. Piru îi va rãspunde lui Pandele Olteanu(v. Gazeta literarã, nr. 48, 1962), nu însã ºi luiMihai Drãgan, care, încurajat sau, maidegrabã întãrîtat de tãcerea Profesorului îl va„atinge“, atît direct, cît ºi indirect, fãcînd alba-neagra cu numele lui, într-un fel care nu seputea sã nu-l enerveze (v. „MomentCãlinescu“, în Cronica, 2, nr. 3, 21 ianuarie

1967, p. 8, 11). Iatã una din „loviturileascunse“: „Putem vorbi astãzi mai mult caoricînd de o posteritate criticã a lui Cãlinescu,dar e prematur sã se meargã la etichetãri ire-vocabile (x este cãlinescian, y – nu). Unii cri-tici tineri în formare poposesc, deocamdatã, ºiaceasta spre meritul lor, la umbra acestui fal-nic stegar al criticii româneºti, dar nu comitnici o impietate, chiar dacã nu l-au anunþat pex care se erijeazã, cu infatuare, în pazniculgrãdinii cãlinesciene. Dacã ºi la cincizeci deani (vîrstã pe care urma s-o împlineascã Al.Piru – n.m.), de pildã, unul dintre aceºtia va fitot un mim sau, mai rãu, un pastiºator al criti-cului, precum cutare publicist care crede cã esingurul ce nu practicã un «cãlinescianismdupã ureche», situaþia lui va fi dificultuoasã“.Al. Piru nu s-a grãbit, totuºi, nici de dataaceasta, sã-l bage imediat în seamã, mulþu-mindu-se sã ricaneze scurt, cu distanþã, într-un articol referitor la pretenþiile unora de a ficrezuþi drept „cãlinescieni“ (v. „Desconsiderãrigratuite“, în Gazeta literarã, 13, nr. 48, 1decembrie 1966, p. 7): „În felul acesta, mîine-poimîine, o sã auzim cã este cãlinescian ºiMihai Drãgan“.

Polemica dintre cei doi se va înteþi dupãrecenzia minimalizatoare cu care autorulPanoramei deceniului literar 1940-1950(1968) întîmpinã volumul Aproximaþii critice(v. România literarã, 3, nr. 48, 26 noiembrie1970, p. 23), debutul editorial al lui MihaiDrãgan. N-ar fi cu adevãrat nimic bun în el.Obiecþiile pornesc de la titlu, care a fost ales –zice – pentru „a scuza jocul probabilitãþilor ºisubiectivitatea emoþiilor estetice ºi a judecãþiide valoare“. Din cauza unor „vederi greºite“,studiile despre Maiorescu ºi Eminescu, bine-venite la apariþia lor în reviste, sînt „datate“.Iar faptul cã „Mihai Drãgan numeºte pe VasileFabian Bob, Pop“ (probabil o greºealã de tipar– n.m.) aratã cã „informaþia sa de istoric literarare încã lacune ce se cade umplute“.„Aproximaþiile (lui) critice“ despre Blaga, G.Cãlinescu, Eugen Barbu º.a. „sînt modeste“.În fine, „paginile teoretice (…) se compun încea mai mare parte din locuri comune“.

Urmeazã alte lovituri ºi contralovituri. Al.Piru face un numãr mare de observaþii ediþieiG. Ibrãileanu, Campanii (v. „Campaniile luiIbrãileanu“, în România literarã, 4, nr. 20, 13mai 1971, p. 4), concluzionînd cã „va trebuirefãcutã în întregime de viitorii editori“, ºitaxeazã cu un zîmbet rãu micromonografia G.Ibrãileanu (v. „Microcritica“, în România lite-rarã, 4, nr. 23, 3 iunie 1971, p. 4), spunînd cãea e „o reluare în mic a celei de a doua ediþiia studiului [sãu] din 1967“ ºi cã atunci „cîndfaci încã o datã un lucru ce s-a mai fãcut (…),iese totdeauna o dramã“, iar Mihai Drãgan (casã nu fie luat „drept altcineva“) contraatacã,întîi, prin articolul „Pentru adevãr“ (Cronica, 6,nr. 26, 26 iunie 1971, p. 7), loveºte apoi laapariþia ediþiei a III-a a monografiei G.Ibrãileanu (v. „O carte fundamentalã?“, înSteaua, 23, nr. 14, 16-31 iulie 1972, p. 10, 16)ºi, la scurt timp, într-un chip ºicanator, în niºte„Discuþii despre «istorii literare»…“ (Cronica,7, nr. 38, 22 septembrie 1972, p. 4), insinuîndcã Panorama… ar fi o lucrare „de tipul LucianPredescu, C. Loghin sau Gh. Cardaº“, deci„anacronicã“, susþinutã (doar) de „critica-proptea“ ºi de studenþii care, „obligaþi deîmprejurãri“, o cumpãrã ca s-o memorezepentru examene, ºi – mai departe, printr-ocomparaþie perfidã – cã Istoria literaturiiromâne de George Ivaºcu are, printre altemerite, ºi pe acela cã „inutilizeazã ºi niºtemanuale-compilaþii, opuri fastidioase despre«perioada veche» ºi «epoca premodernã»dintre care multe stau ºi azi în librãrii,ameninþînd integritatea rafturilor“. Deºi numaiîn treacãt, cînd i s-a ivit ocazia, a lovit ºi înprozator, calificînd romanul Cearta drept „ridi-

col“ (v. „Condiþia criticului, condiþia criticii“, odezbatere organizatã de George Pruteanu, înConvorbiri literare, nr. 1, 15 ianuarie 1972, p.2-3, 11).

În runda a treia, Al. Piru trage în jos studiulB.P. Hasdeu (Ed. Junimea, 1972), teza dedoctorat a lui Mihai Drãgan, negîndu-i autoru-lui pregãtirea în domeniile pe care o aseme-nea lucrare o pretinde (v. „Despre B.P.Hasdeu“, în România literarã, 5, nr. 15, 6aprilie 1972, p. 12), iar Mihai Drãgan con-troleazã cele douã volume de Varia (Ed.Eminescu, 1972 ºi 1973), în care Al. Piru areluat articolele citate mai sus, proiectîndîndoieli asupra infailibilitãþii lui (v. „Al. Piru,istoric literar“, în Steaua, 24, nr. 8, 16-30 apri-lie 1973, p. 6-7). Îl va mai încondeia în cursul(litografiat) de Istoria literaturii române. Epocamarilor clasici (1976, p. 183) ºi, pentruaceeaºi culpã (împrumuturile nedeclarate), înLecturi posibile (Ed. Junimea, 1978).

Lucru ce meritã remarcat, ripostînd, MihaiDrãgan manifestã, în aceastã fazã a confrun-tãrilor, mai puþinã „rãutate“ decît arãtase laînceput, cînd îl ataca pe Al. Piru din „principiu“ºi nu fiindcã l-ar fi lovit. Ba uneori, acum(dovadã a maturizãrii „tactice“ ºi a creºteriistãpînirii de sine), are chiar puterea sã zîm-beascã, de pildã în replica la articolul despreCampanii: „Multe întrebãri ne adreseazã Al.Piru; deci ne cheamã la un examen în toatãregula. Ne executãm, deoarece ºtim cã dsa,ca profesor, dã note foarte mari chiar ºi pen-tru rãspunsuri (exacte) care nu-i convin“(„Pentru adevãr“, în Cronica, 6, nr. 26, 26iunie 1971, p. 7). Iar alteori îl citeazã în situaþiiîn care ar fi putut sã-l evite, ca în recenzia laantologia Satira în literatura românã (I, II),realizatã de Virgiliu Ene: „Un istoric literarrecunoscut pentru proprietatea opiniilor, cumeste Al. Piru, scria…“ (v. „Antologii“, înCronica, 8, nr. 47, 23 noiembrie 1973, p. 9).Ce-l determinã sã facã aceºti paºi (mici, deo-camdatã) spre reconciliere? Al. Dima semutase la Bucureºti, relaþiile cu ProfesorulCiopraga scîrþîiau, cîþiva „lupi tineri“ serepeziserã la el în revistele locale. Angajat înnoi conflicte, credea aºadar cã ar trebui sãlanseze semnale cãtre Al. Piru pentru oapropiere de poziþii, folosind exemplul sãu capunct de sprijin în acestea: „Ciudãþenia este –va scrie el, referindu-se la Al. Dobrescu, însensul afirmaþiei mele de mai sus – cã junii«cãlinescieni» de azi îl cunosc pe Cãlinescumai mult prin scrisul lui Al. Piru la caresentinþele, fãrã drept de replicã, au însã untemei solid: studiile ºi cãrþile sale de o frapan-tã originalitate“ (v. „Critica negativistã“, înCronica, 8, nr. 51, 21 decembrie 1973, p. 5).

Am privit curios aceastã polemicã ºi m-ambucurat cã se desfãºura departe de Ateneu.Ea a încetat în vara lui 1977, pacea dintrecombatanþi stabilindu-se (ºi apoi consolidîn-du-se) la „Zilele Culturii Cãlinesciene“ de laOneºti, unde, începînd de atunci, cei doi erauaproape nedespãrþiþi.

Al. Piru îl va menþiona pe Mihai Drãganprintre „cercetãtori[i] literari“ în Istoria literaturiiromâne de la început pînã azi (Ed. Univers,1981, p. 548) ºi va comenta cele douã volumede Interpretãri (Ed. Junimea, 1982, respectiv,1986) ale acestuia, „recunoscînd seriozitateaexamenului, cît ºi calitatea expunerii“ (v.„Începuturile lui Eminescu“, în Flacãra, 36, nr.18, 1 mai 1987, p. 11).

La rîndul sãu, dupã calmarea deplinã aostilitãþilor, întrebat ce a însemnat pentru elaceastã polemicã, Mihai Drãgan, într-unmoment de seninãtate, diminuînd gravitatea„reacþiilor“ sale din trecut, a rãspuns cu urmã-torul elogiu pentru fostul sãu adversar:„Trebuie sã spun cu toatã francheþea cãaceastã controversã (care a speriat rãu de totpe unii ieºeni prea tacticoºi) [controversã

legatã de Ibrãileanu ºi Campanii – n.m.], ca ºialtele pe care le-am avut cu marele istoric li-terar, distanþîndu-mã, cînd a fost cazul, demodul domniei sale de a face criticã, auînsemnat pentru mine destul de mult […]. Cuun intelectual civilizat – ºi Al. Piru este un eru-dit teribil ºi un om de o perfectã urbanitate –poþi discuta în presã, în contradictoriu, fãrãteamã ca atunci cînd îl vei întîlni pe stradã, lao sesiune ºtiinþificã sau la o masã scri-itoriceascã ocazia s-ar putea transforma ful-gerãtor în momente de încordare ºi agresiuneverbalã. Al. Piru, cu care mã aflu în cele maicordiale raporturi umane (pot spune, dinpartea mea, de simpatie pentru om ºi operã),mi-a dat, în multe împrejurãri, un exemplu pe«viu» cã una este polemica literarã, carepoate sã fie ºi durã, ºi cu totul altceva suntrelaþiile omeneºti“ (cf. „Virtuþile spiritului critic“.Interviu cu Mihai Drãgan, realizat de Ion Alex.Angheluº ºi Liviu Pendefunda, în Cronica, 18,nr. 1, 7 ianuarie 1983, p. 5, reprodus în Clasiciºi moderni, Ed. Cartea Româneascã, 1987, p.271-280).

Pe mmarrgginnea„Inntterrsecþiilorr““

Figurã de neamþ integral (minus înãlþimea),blond bãtînd spre roºcat, Vasile Iancu, fostulmeu coleg de facultate, atrage atenþia asuprasa de îndatã ce începe sã vorbeascã: o vor-bire cãutatã, cu apãsãri pe fiece cuvînt, bineþintitã. Adesea începe nervos, exploziv, însã ºicînd porneºte încet, ritmul creºte pe mãsuradesfãºurãrii elocuþiunii; vocea îi oscileazãîntre acut ºi gutural, faþa i se aprinde, ochiiprivesc sfredelitor, iar la sfîrºit, nu o datã, gurarãmîne încleºtatã într-un rictus uºor sarcastic.Aceleaºi manifestãri se gãsesc ºi în scrisulsãu: un scris elaborat, „calofil“, neologistic înansamblu, dar ºi cu regionalisme ostentativînfipte ici ºi colo.

A fost ºi, în esenþã, a rãmas ziarist, unul„de subþire“, rafinat. De prozã se þine neîntre-rupt abia de dupã ’90. A publicat, pe rînd, unvolum de nuvele ºi povestiri (Sosire tardivã),douã romane (Prizonierul, cu o ediþie a II-arevãzutã ºi adãugitã, ºi Cînd vii din mlaºtini),o carte de memorialisticã (Fuga în memorie),o culegere de eseuri ºi dialoguri (Ispita sin-gurãtãþii) ºi, la sfîrºitul anului precedent, unvolum gros de articole culturale ºi recenzii li-terare: Intersecþii relative (Ed. Tipo Moldova,2013).

Iancu e un serios, un îndîrjit, un pãtimaº;are prizã la subiectele dureroase, pentru cares-a documentat în amãnunþime. În Prizonierul,o amplã reconstituire a vieþii de lagãr,poveºtile individuale, „cazurile“ ºi detaliileconferã cãrþii caracterul de mãrturie tulburã-toare ºi o evidenþiazã în literatura pe aceastãtemã. „Asistãm – cum releva profesorulConstantin Ciopraga, el însuºi fost prizonierde rãzboi – la o confesiune polifonicã, la unfilm documentar zguduitor“. Mijlocul pe care îlstãpîneºte cel mai bine prozatorul e evocareaîn cheie gravã, trecutã prin filtrul reflecþieiasupra fiecãrei situaþii.

Evocarea nu lipseºte nici din Intersecþii re-lative, unde mai mult decît judecãþile esteticese impun atenþiei fragmentele de facturãmemorialisticã ºi portretele. „Intersecþii“ e, aci,sinonim cu „afinitãþi“, „consonanþe“, întîlniri (cuoameni ºi cãrþi) încrustate în amintire. Sper cãaceia ce vor citi acest volum (echilibrat subtoate aspectele) vor fi plãcut impresionaþi demateria lui. Ce are el special? Amestecul, îndoze inteligente, de livresc ºi „viaþã realã“: oprofuzie de exemple. Venit în literaturã – cumam spus – din jurnalismul de calitate, Iancu edintre cei la care conºtiinþa literarã e insepa-rabilã de conºtiinþa civicã. Într-o vreme în carea crescut numãrul celor ce nu se intereseazãdecît de ei înºiºi, goi de orice sentiment ge-neros, de „idealism“, e stimulator sã vezi pecineva cãruia îi pasã – ºi nu puþin – de ce seîntîmplã „dincolo de universul de hîrtie“(evenimente, personalitãþi, societate), pasio-nat de trecut ºi de actualitate deopotrivã, cuopinii ºi aderenþe politice clare (chiar dacã nuîn consens cu ale majoritãþii), deloc versatil ºioportunist. În fine, cineva care – scriitor fiind –îi citeºte pe cei din breaslã (foarte mulþi n-ofac) ºi foloseºte o dreaptã mãsurã în comen-tariile sale critice.

Constantin CÃLIN

Mozaic (5)

Page 15: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

eseu

mai 2014 15

În anul 1927, la Editura Insti-tutului de Literaturã, Bucureºti,a apãrut lucrarea „Pesimismullui Eminescu“, semnatã deHenrieta Sachelarie. Concret,este vorba de textul unei tezede doctorat, susþinutã la Fa-cultatea de Litere din Bucureºti,aprobatã de profesorii MihailDragomirescu ºi Ioan Bianu.Întrucât nu am putut afla datebiografice privind pe autoare,voi trece direct la analiza cãrþii,care este destul de interesantã.

Anticipând, trebuie sã aten-þionez, încã de la început, cãautoarea þinteºte pesimismuleminescian, doar din creaþiapoeticã. Dar, nu prin analizatuturor poemelor, ci prin selec-tarea doar a acelora care justi-ficau o concluzie anticipatã.Mai trebuie observat, apoi, cãHenrieta Sachelarie vede înpesimismul eminescian o virtu-te, o notã esenþialã a frumuseþiicreaþiei, rod al genialitãþii cre-atoare. „De aceea ne-am pro-pus sã cercetãm acest pesi-mism, ca unul ce prezintã undeosebit interes estetic, cu atâtmai mult, cu cât îl dovedim a fimai independent de personali-tatea omeneascã a luiEminescu. El isvorãºte directdin originalitatea lui creatoare,ºi ne dã emoþia esteticã ce ca-racterizeazã frumuseþea, cutoatã repulsivitatea ce se naºtede obicei dintr-o asemeneastare sufleteascã. Cãci de laînceput trebuie sã facem odeosebire ºi sã þinem seama cãpesimismul, ca notã predomi-nantã a personalitãþii omeneºti,este dependent de stãrile fizio-logice; ºi fiind deci un fenomenfizico-psihic, nu are nimiccomun cu frumuseþea. Pesi-mismul însã, care face partedin personalitatea artisticã aunui poet genial, este esenþial-mente estetic, întrucât el esteintrodus ca element ideologicîn fiinþa psiho-fizicã ºi de sinestãtãtoare, ce se numeºtecapodoperã de artã. Marelemerit al lui Eminescu este toc-mai de a fi putut face contem-plabilã o stare sufleteascã atâtde repulsivã cum este pesimis-mul“ (p. 5). Rezulrã, prin ur-mare, cã Henrieta Sachelarienu este interesatã de cauzelepesimismului eminescian, ci sepreocupã doar de dimensiuneaartisticã a acestui pesimism, demãsura în care genialitatea po-etului pune în valoare ideea pe-simistã. „Cãci, deºi Eminescu ascris poezii admirabile a cãroridee predominantã e olimpianãºi seninã, ori chiar optimistã, cade exemplu: «Somnoroase pã-sãrele», «Cãlin» ºi multe dinpoeziile erotice, printre care«Fãt frumos din tei», «ªi dacãramuri bat în geam», «Sara pedeal», «Dorinþa», totuºi, cele maicaracteristice ºi cele mai adânciau în fondul lor ideea pesimistã.Astfel sunt marile lui poeme:«Împãrat ºi proletar», «Scri-soarea I», «Epigonii»“ (p. 6).

Înarmatã cu aceastã ipotezã,Henrieta Sachelarie ia în calculpatru categorii de poeme emi-

nesciene, respectiv poeziiintime, poezii erotice, poeziimeditativ-sociale ºi poeziifilosofice. ªi declarã: „În cer-cetarea noastrã vom face maiîntâi o alegere a tuturor poezi-ilor în care gãsim predominândpesimismul, indiferent dacã else prezintã pesimist în idee, însuflet, or în plasticitate. Însã înaceastã alegere vom cãuta sãfacem o gradare, începând dela acele poezii în care pesimis-mul este mai superficial – mani-festându-se, de exemplu, decâtca o stare generalã de melan-colie – ºi pânã la acelea în careel se caracterizeazã în toatãcomplexitatea lui, în care sim-þirea ajunge la idee“ (p. 6).

În prima categorie de poezii,cele intime, autoare include„Singurãtate“, „Ce te legenicodrule“, „Melancolie“, ºi „Scri-soarea IV“. „Poeziile, pe care legrupãm sub acest titlu, au canotã esenþialã legãtura poetuluiexclusiv cu propriul sãu suflet.În ele poetul e din ce în ce maidetaºat de lumea înconjurã-toare. Vorbind cu sufletul sãu,Eminescu ne face sã simþimîntâi golul sufletesc, în care îladuce singurãtatea“ (p. 7).

Cercetând poezia „Singu-rãtate“, Henrieta Sachelarieconsiderã cã este bine sã vor-bim despre o plãsmuire subiec-tivã, în care poetul se izoleazãvoit, pentru a-ºi procura o stareplãcutã. „Prin urmare, poetul,surprins în starea de melanco-licã armonie a sufletului sãu,exulteazã într-o simþire, carecuprinde deodatã întregul luisuflet. Astfel uitã tot rãul ce-lînconjoarã ºi se iluzioneazã cufericirea unei clipe“ (p. 10).Ideea este cã impresia olimpis-mului este obþinutã prin tehnicaliterarã a contrastului dintreoptimism ºi pesimism.

Despre poezia „Ce te legenicodrule“, unde poetul îºi leagãstarea sufleteascã de stareacodrului în anotimpul de iarnã,

autoarea conchide cã „ideea cese desprinde din aceastã doinãintimã este aceea a uneisfâºietoare singurãtãþi. Esteinteresantã ºi totodatã practicãidentificarea poetului cu codrulºi care face ca sentimentul pe-simist sã devinã ºi mai intim ºimai delicat“ (p. 12). Pornind dela originalitatea plasticã a aces-tei poezii, autoarea considerãcã aici pesimismul devine maicomplex, mai puþin pur.

Sentimentul singurãtãþii, îm-pins chiar pânã la înstrãinareade sine, este reperat ºi la bazapoemei „Melancolie“. „În «Me-lancolie» se desvãluie întreagagenialitate a lui Eminescu. Negãsim în faþa unei minunateopere poetice. Ideea, sau maibine zis obiectul sufletesc alacestei poezii, amãrãciuneaomului, care nu se mairecunoaºte pe sine, e redatã cuo bogãþie de amãnunte ideale,care ne dã impresia a realitãþiiestetice deosebite. Aceastãstare pesimistã ce se desfã-ºoarã în tablouri, când gran-dioase, când luminoase, cândsuperficiale, când adânci, eînvãluit într-o atmosferã destrãlucire caldã ºi plasticã cecaracterizeazã originalitateasufletului lui Eminescu“ (P. 16).Ideea este cã, în aceastãpoezie, originalitatea plasticãnu mai este obþinutã prin apelulla forma simbolicã, aºa cum seîntâmplã în „Ce te legenicodrule“, ci prin apelul la formamelancolicã, adâncind ºi maimult pesimismul, chiar dacãîncã nu se sprijinã pe o ideolo-gie sistematicã.

Tot în categoria poeziilor„intime“, Henrieta Sachelarieinclude ºi „Scrisoarea IV“,despre care autoarea crede cãare multe analogii cu poezia„Melancolie“. „Ca ºi în aceasta(în „Melancolie“) sentimentulde tristeþe se desprinde tot dinpierderea credinþei în iubire, dinimposibilitatea de a mai crede

în ziua de azi. Mult mai puþinãfilozofie însã, dar cu o notãsocialã satiricã, pesimismul cese desprinde din poem estemai puþin adânc; la baza luistând mai mult decât durere,resemnarea monotonã izvorâtãdin constatarea tristã a irealizã-rii viselor sale eterice“ (p. 17).

Concluzia analizei celorpatru poeme, categorisite ca„intime“, este urmãtoarea: „Cuaceasta se terminã primatreaptã a diferitelor capodoperepoetice care aratã din ce în cemai viu diferitele momente aletristeþei, ce conduce pe poet lastarea de adevãrat pesimism“(p. 18). Reþinem afirmaþia cãeste vorba despre „prima treap-tã“ pe drumul de la tristeþe lapesimism.

Cea de-a doua categorie depoezii, cele „erotice“, este îm-pãrþitã, la rândul ei, în douãsubgrupe. În prima subgrupãsunt incluse „Floare albastrã“,„Pe aceiaºi ulicioarã“, „S-a dusamorul“ ºi „Pe lângã plopii fãrãsoþ“, iar în a doua subgrupãîntâlnim poeziile „Înger ºiDemon“, „Luceafãrul“ ºi„Despãrþire“.

Tot despre tristeþe vorbeºteHenrieta Sachelarie ºi în ana-liza poeziilor din prima sub-grupã. Diferã doar modul demanifestare a acestei tristeþi.„Fie cã tristeþea se manifestãsub forma de amintire dulce, caîn «Floare albastrã»; sau camâhnire, faþã de nestatorniciafemeii, ca în «Pe aceiaºi uli-cioarã»; fie cã se manifestã subformã de nemulþumire faþã deneînþelegerea în dragoste, caîn «Pe lângã plopii fãrã soþ», orisub o formã mai filosoficã,exprimând pãrerea de rãu cãsuferinþa dulce a amorului aîncetat, ca în «S-a dusamorul»; ori ºi care ar fi pãre-rea de rãu, mâhnirea, nemulþu-mirea, amintirea, ele suntnumai schiþate, fãrã sã fieîntovãrãºite de cortegiul de ideiºi de imagini care sã le deaadâncimea pe care o sublini-azã ideia“ (p. 20).

Trecând la cea de-a douasubgrupã a poeziilor „erotice“,autoarea þinteºte sã punã înevidenþã felul în care poetulurcã de la motivul dragostei laideea filosoficã. Referindu-se,mai întâi, la „Înger ºi demon“ ºila „Luceafãrul“, HenrietaSachelarie afirmã: „Cu ele pesi-mismul lui Eminescu trece sprea doua fazã, aceea în caresimþirea ajunge la idee“ (p. 29).Reþinem, deci, ºi începutulcelei de a doua faze a drumuluispre pesimismul eminescian.Concret, cu referire la „Înger ºidemon“, aflãm: „Pesimismuldin aceastã poem, deºi nu e

desãvârºit din punct de vedereal ideii, totuºi e adânc ºi superi-or celui de pânã acum, întrucâtse prezintã sub o formã maicomplexã; dupã cum am spus,el ajunge la idee, desprinzân-du-se atât din simþire cât ºi dinimaginile plastice“ (p. 31).Simplificând mult explicaþia,autoarea crede cã ºi în„Luceafãrul“, poetul negãsindîmplinirea, pe care o cãuta îndragoste, a ajuns în pragul pe-simismului. „Una din superiori-tãþile estetice ale „Luceafãrului“este tocmai aceastã bogãþie denuanþe. Dupã cum frumosul seîmpleteºte cu graþiosul ºi su-blimul, tot aºa pateticul se co-loreazã cu note de umor ºi decel mai fermecãtor idilic. Câtdespre pesimism, el aici searatã cu atât mai firesc naturiiintime a personalitãþii artistice alui Eminescu, cu cât poeziaîntreagã e mai olimpianicã, cunote chiar de optimism“ (p. 37).

Ideea pe care o cultivãHenrieta Sachelarie este aceeacã tranziþia spre pesimismulcomplex nu este o slãbiciune,ci o caracteristicã a genialitãþiilui Eminescu. În acest senseste analizatã ºi poezia„Despãrþire“. „În poezia «Des-pãrþire», poetul îºi pune de laînceput chestiunea procesuluichinuitor al aducerii aminte,atunci când, fiind vorba de ofiinþã, pe care ai iubit-o mult ºiadânc, nu vrei sã i se alterezeimaginea cu nici o decepþie, ºitotuºi aceastã imagine alter-nându-se, preferi ca s-o ºtergicu totul din suflet, decât s-oiubeºti mai puþin“ (pp. 37-38).Autoarea vede aici o altã ca-racteristicã a pesimismului luiEminescu, respectiv alergareapoetului dupã durere. „«Des-pãrþire» închee ciclul poeziilorerotice, pe care ne-am propussã o analizãm. Ca ºi în «Îngerºi Demon» ºi «Luceafãrul»,seninãtatea sufletului luiEminescu este mult mai turbu-ratã. Pesimismul se adânceºte,trecând de la melancolia ºipateticul sentimental dinprimele poezii la o tristeþe maiprofundã, motivatã de dataaceasta pe idee, care aiciprinde în conturul sãu o con-cepþie foarte complexã asuprauitãrii dragostei. În «Despãr-þire», atât din punct de vedereal ideii, cât ºi al simþirii, gãsim otendinþã accentuatã spresporirea durerii, o alergare spreamar, care dã pesimismului onotã mai puternicã ºi mai ca-racteristicã tot-deodatã. Origi-nalitatea poeziei stã mai ales înaceea cã starea sufleteascã apoetului este dedublatã; toatãdorinþa contrarã de a nu fi uitat,dorinþã, care, trãieºte puternicîn subconºtientul sãu, îºi faceloc fãrã voia lui în conºtiinþã“ (p.40). O dovadã fireascã a faptu-lui cã Eminescu a fost nunumai geniu, ci ºi om.

ªtefan MUNTEANU

Henrieta Sachelarie desprepesimismul eminescian (I)

• Carmen Poenaru

Page 16: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

eseu

mai 201416

E surprinzãtoare voinþa luiValéry sã considere universul ºigenerãrile sale drept acte raþio-nale. Dar nu o raþiune livratã or-beºte puterilor de care se bucurã,ci constrânsã de om sã-ºi fixezeobiective bine definite. Valéryestima cã dacã s-ar ºti de ceomul e capabil sã depãºeascãnoþiunea de om, ne-am afla încondiþiile propice de a concepespiritul universal.

Nu-l intereseazã originea uni-versului. E suficient cã existã.Valéry îi ignorã ºi pe cercetãtoriispaþiilor infinite, ºi pe cei alecãror opinii s-au format sub efec-tul unei credinþe religioase, ºi pecei ce ezitã în privinþa vreunei„alegeri“. Cum spuneam, nu sesimte atras de problemele creãriilumii. E convins cã lumea existãºi cã legi precise gestioneazãcomportamentul omului înunivers – unele, cunoscute, alte-le, necunoscute. Invizibilul, ceeace e dincolo de fiinþe ºi lucruri,viaþa anterioarã existenþei noas-tre nu trebuie urmate de intero-gaþii. Adevãrurile pe care mulþi lenumesc adevãruri revelate nu potfi validate decât dacã se sprijinãpe efectele raþiunii. Nu ne mirã cãteologia i se pare o simplã ºtiinþãipoteticã, iar metafizica, o între-prindere de care se simte strãin.De mai multe ori, s-a apropiatcând de una, când de cealaltã. În„Discurs despre Bergson“, oma-giu adus în numele AcademieiFranceze la 9 ianuarie 1941,într-o finã aluzie se simte dezin-teresul lui Valéry: „...metafizicasa ne-a sedus sau nu... „Nuputea crede, precum Bergson, cãam putea ajunge vreodatã la ocunoaºtere intuitivã a absolutului,pentru cã metafizica e o ºtiinþãce revendicã o desfãºurare desimboluri, dar se putea totuºiaccepta ca filozoful sã-i atribuie„un obiect limitat, în principal spi-ritul“. Valéry pronunþã a douaoarã, în discursul lui, cuvântul„metafizicã“, însã o face pentru asublinia punctele de vedereînguste pe care le regãseºte ºidistorsiunea pe care a suscitat-odoctrina abstractã a lui Kant ºi adiscipolilor sãi; aceºtia se servi-serã de filozofia autorului „Criticiiraþiunii pure“ pentru a atribui,într-o manierã arbitrarã, limitegândirii. Dacã îºi laudã confratelefãrã reþinere e doar în virtuteagândului cã s-a „lãsat din fericiresedus de ºtiinþele vieþii“. La 70 deani, Valéry rãmâne fidel gândiriide la 23 de ani, vârstã la carepublicã „Introducere la metoda luiLeonardo da Vinci“. Aduce oma-giu unui filozof pentru „serviciulesenþial de a restaura ºi reabilitagustul pentru o meditaþie maiapropiatã de esenþa noastrã cenu poate fi o dezvoltare pur logi-cã de concepte, cãrora, de altfel,e imposibil, în general, sã le daidefiniþii ireproºabile.“

„Notã ºi digresiune“ (1919),apoi „Leonardo ºi filozofii“ (1928)vor nuanþa „Introducere...“, întã-rind teza lui Valéry. În „Notã ºidigresiune“ e ºi atacul extrem dedur împotriva lui Pascal, dar ºiregretul cã „sufletul, deºi e lucrudivin, cum gândeºte da Vinci, eatât de puþin ºi de rãu explicat“.Un elan subit de spiritualism îlîmpinge pe Valéry sã evoce ceeace, dupã teologia creºtinã, eonoarea fiinþei. Dar rãmâne încãutarea unui eu pe care nu-lpoate, experimental, asimila su-fletului. Constatã cã moartea e o

proprietate a vieþii, cã geniuluzeazã de ea cu naturaleþea sã-racului ºi prostului, cã e un exem-plu pentru cunoaºterea noastrã ºicã aceasta din urmã are drept limi-tã „conºtiinþa pe care o putemavea de fiinþa noastrã ºi, poate, detrupul nostru“. Dar unde e eul pur,dacã se restrânge la eul nostru?

„Leonardo ºi filozofii“ confirmãataºamentul lui Valéry faþã demarele italian al cãrui nume îiaminteºte de o meditaþie esteticãpurã. E ºi o ocazie, pe care osesizeazã cu uºurinþã, de a dove-di transformarea suferitã prin ceace au fost odatã evidenþe numitemoralã, frumuseþe, bine, adevãr,ce sunt doar fragmente de ºtiinþã.Totuºi, noteazã într-un loc, sunt„câteva existenþe singulare“ ce„par sã fi posedat nu ºtiu ceºtiinþã intimã între arbitrar ºinecesar. Leonardo da Vinci etipul suprem al acestor spiritesuperioare... un strãmoº autenticºi imediat al ºtiinþei cu totul mo-derne“ („Notã ºi digresiune“). ªiValéry conchide cu îndoiala nu-tritã faþã de filozofii surprinºi devariaþiile ºtiinþei ºi care nu par sãvizeze un scop final.

Conºtiinþa purã e o dorinþãneîncetatã a lui Valéry: spiritul econdamnat dacã nu exercitã ocunoaºtere totalã, dacã înre-gistreazã în loc sã creeze. Deslu-ºim o continuitate prin consec-venþã a unei exigenþe de gândireîn toate cele trei texte despreLeonardo da Vinci: confirmare aunui plan de luptã împotriva aceea ce poate fi contrariu lucid-itãþii spiritului, persistenþa cerce-tãrii actului de gândire, efortascensional cãtre demersul înnoaptea când, poate, se va gãsiîntr-o bunã zi un eu activ ºi coer-ent. Apoi, respingerea oricãreiidei ce ar putea fi preconceputã,ignorarea a tot ce ar putea semã-na cu o intuiþie sau o revelaþie –includem aici intuiþia aºa-zis filo-zoficã ºi revelaþia de ordinmetafizic.

Înþelegem din cele de mai suscã „întâlnirea“ lui Valéry cuLeonardo n-a fost deloc întâm-plãtoare: l-a descoperit ca pe unpretext sã reflecteze despre ofiinþã superioarã capabilã sã-ºiridice cu metodã eul pur laformele cele mai adevãrate ºimai fecunde ale gândirii. Dar nunumai atât. Valéry cautã unmodel care sã fie în acelaºi timpidealul sãu, o fiinþã mai apropiatãchiar de dispoziþiile de spiritprezente. Îl ºi gãseºte sau, maidegrabã, îl edificã: e domnulTeste. Primele eseuri despredomnul Teste par sã dateze din1895, dar reflecþiile pe care i leconsacrã acestuia sunt dinaugust 1894, adicã exact din lunaºi anul când se intereseazã cuadevãrat de Leonardo. Am puteacrede cã-i bântuia mintea demultã vreme. Dintr-o scrisoarecãtre Gide (27 aprilie 1892),aflãm cã da Vinci îl consoleazã,în timp ce-ºi pregãteºte exame-

nul cu care încheie anul al treileala drept. În noiembrie acelaºi an,nu mult aºadar dupã trãirile din„noaptea genovezã“, petrecepatru ore în faþa tabloului „Cinacea de tainã“!...

Primul Teste, „Seara cu dom-nul Teste“, a apãrut la sfârºitulanului 1896, în „Le Centaure“, orevistã ce a avut doar douãnumere; textul lui Valéry a ocupat13 pagini din numãrul al doilea.

Cine este acest domn Teste,la care Valéry a revenit cu onedisimulatã satisfacþie de 11 oriîn existenþa sa literarã? De 11 ori,mereu cu prilejul unor reflecþii alcãror pretext este bizarul perso-naj: dupã „Seara cu domnulTeste“, o „Prefaþã“ marcând ra-porturile directe Valéry-Teste;apoi, o „Scrisoare a doamneiÉmilie Teste“, „Extrase din Log-Book a domnului Teste“, „Scri-soare a unui prieten“, „Plimbareacu domnul Teste“, apoi „Dialog:un nou fragment referitor la dom-nul Teste“, o nouã întoarcere –„Pentru un portret al domnuluiTeste“ –, o suitã de meditaþii –„Câteva gânduri ale domnuluiTeste“ – ºi, dupã concluzia logi-cã, „Sfârºitul domnului Teste“, oschiþã sub forma unui „Jurnal alEmmei, nepoata domnuluiTeste“.

În ediþia „Biliothèque de laPléiade“, „ciclul Teste“ nu ocupãmai mult de 70 de pagini. Nuputem vorbi, convenþional despreo lucrare, ci de un ansamblu dereflecþii organizate în jurul unuipersonaj care este, de fapt, otemã centralã asupra cãreia s-aconcentrat atenþia lui Valéry.

„Prefaþa“, scrisã dupã „Searacu domnul Teste“ ºi însoþind otraducere în englezã, a apãrutpentru prima oarã în Franþa abiaîn 1925. Asta aratã atenþia acor-datã de autor personajului sãu,care l-a urmãrit ca un fel de alterego, aºa cum amintirea luiLeonardo da Vinci îl însoþise demulþi ani. La o primã abordare,Leonardo ºi Teste par sã nu-ºidatoreze nimic unul altuia.Punctul comun pe care îl remar-cãm e cã, în ambele cazuri, ei sedoresc a fi, sub pana lui Valéry,niºte creaþii totale: Leonardo daVinci, o fiinþã imaginatã – cu ori-ginile într-un om care a existat –,iar domnul Teste, o finþã imagi-natã care ar fi putut exista.Pentru primul, e vorba despre oreinvenþie, pentru al doilea,despre o invenþie.

„Acest personaj imaginar...“,scrie Valéry la începutul„Prefeþei“, justificând venirea pelume a acestei figuri de excepþie.Am vedea în el pe eroul unuiroman dacã inventatorul sãu ar fiagreat aceastã specie literarã(„Ce confuzie de idei ascundexpresii ca « roman psihologic»,«adevãr al acestui caracter»,«analizã» etc. De ce sã nu vor-bim despre sistemul nervos alGiocondei sau despre ficatul luiVenus din Milo?“ Cu toate aces-

tea, scriind, orice inventator deoameni e, într-un fel sau altul unromancier. Definiþia exerciþiuluiromanesc inclusã în omagiuladus lui Marcel Proust e simpto-maticã pentru actualizarea unorelemente din „ciclul Teste“: „Caorice gen literar nãscut dintr-ooarecare folosire specificã a dis-cursului, romanul ºtie sã abuzezede puterea imediatã ºi semnifica-tivã a cuvântului, pentru a necomunica una sau mai multe«vieþi» imaginare cu care instituiepersonajele, fixeazã timpul ºilocul, enunþã întâmplãrile, pecare le înlãnþuie printr-o umbrãde cauzalitate mai mult sau maipuþin suficientã“. Ceea ce dove-deºte cu rigoarea unui silogismcã, deºi n-a dorit sã scrie unroman, a elaborat niºte frag-mente...

Domnul Teste i-a transformat,impasibil, spiritul într-o mecanicãa gândirii, dar nu aplicã niciodatã„produsele“ acestei mecanicidecât la ele însele. Lumea exte-rioarã îi pare o sumã de obiecte.Definite, acestea nu-l mai intere-seazã. Când merge la Operã,însoþit de biograful sãu, nu apre-ciazã muzica drept plãcere ofe-ritã, ci drept mijloc de a constatapasivitatea la care îi constrângepe ascultãtori. Odatã cu povesti-torul, la fel de detaºat de obiecte,fiinþe, lucruri, sentimente, pentrucã îl observã pe acest deþinãtor alunei gândiri independente, Testee preocupat sã-i controleze pre-zenþa fizicã printr-o operaþie vo-luntarã a spiritului ce se vreaîndepãrtat de tot ceea ce se aflãîn afara persoanei lui. La ce con-duce domnul Teste? El vrea sãaprecieze doar facilitatea saudificultatea cunoaºterii ºi aîmplinirii. Ignorã viaþa socialã.„Acord o extremã grijã mãsurãriiacestor grade“ (facilitatea ºi difi-cultatea, n.n.) „ºi sã nu mãataºez... ªi ce importanþã arepentru mine ceea ce ºtiu foartebine? ªtie atât de puþin... Poatecã Valéry considerã aceastã ati-tudine intelectualã ca pe un efortpentru atingerea cunoaºterii ab-solute, consecinþã a cunoaºteriide sine. Dar aceastã duritate aspiritului, ce vrea sã neglijeze(pentru cã este impurã) afectivi-tatea, inerentã totuºi existenþeiumane, pare a fi în contradicþiecu orice posibilitate de a exista aomului ca fiinþã vie. E chiar con-tradicþia oricãrui umanism; maiînainte de toate, a celui la careaspira Leonardo da Vinci. E ade-vãrat cã Valéry vedea în acestmare om al Renaºterii mai alesexpresia unei voinþe prometeicede a atinge cunoaºterea totalã.Or, dacã s-a mãrginit la abstracþiiintelectuale, îi vom ºti mãcarnumele? Valéry nu se simþeadeloc legat de el, fiindcã dorisesã fie un om uman ºi fiindcã nuconcepuse drept sfârºit al gân-dirii reducerea acesteia la o starede mecanicã bine organizatã?

Cu abilitate, desigur, inventa-torul domnului Teste îl imagi-neazã pe acesta ca pe un individdiferit de el, iar eu din „Seara...“e, înainte de toate, al unui naratorîn mod obiectiv în afara domeniu-lui rezervat domnului Teste, darºi în afara domnului Teste însuºi.Ne dãm însã repede seama cãdomnul Teste e un fel de dubluposibil al lui Valéry. Naratorul seprezintã ca un admirator ºi, deja,ca un discipol în putere. A fãcutasta, a gândit asta, pare a spuneValéry, iar eu îl privesc ºi aºtepturmãrile actelor sale ºi ale puteri-lor intelectului sãu. ªi iatã-neîncã în apropierea acestui in-telect ce-l va frãmânta pe pri-etenul lui Gide ºi Louys. Poate cãexcesul de facilitate în scrisori, înultimii ani ai secolului al XIX-lea,era cauza neîncadrãrii în miº-cãrile gândirii. Dar dacã unii semulþumesc cu vorbe grele, aserþi-unea nu i se potriveºte lui Valéry,tânãr erijând rigoarea în virtute.

„Scrisoarea doamnei ÉmilieTeste“ corecteazã excesul deneomenie ce marcheazã „Searacu domnul Teste“. Vãzut de soþialui, domnul Teste se restrângeuneori la dimensiunile unei fiinþe,împotriva lui, supuse regulilor cedeterminã funcþiile umane. Earecunoaºte „ordinea impenetra-bilã a raþionamentelor sale“, darºi senzualitatea lui. Pe aceastadin urmã o supraliciteazã, ca ºicum ar regreta cã nu are un mareom care sã fie în mod constantmare om. Foarte subtilã, pana luiValéry ºtie sã readucã în discuþierealitãþi regretate în tainã pentrua se fi îndepãrtat de mecanismulpur al gândirii. În aceastã„Scrisoare...“, gãsim expresia„misticã fãrã Dumnezeu“, de maimulte ori aplicatã autorului.Valéry a înþeles, ca doamnaTeste sau, mai degrabã, doamnaTeste a înþeles ca Valéry ceea cepoate lipsi unei inteligenþe uti-lizate la reflecþia despre sine: „Nuexistã niciun grãunte de speranþãîn toatã substanþa domnuluiTeste; ºi iatã de ce gãsesc ooarecare indispoziþie în exerciþiulputerii sale.“

Domnul Teste, alias Valéry?Fãrã îndoialã. Chiar aºa l-a con-ceput creatorul acestei posibileindividualitãþi: „Am încercat,odatã, sã descriu un om aºezatîn viaþa lui, un fel de animal in-telectual, un mongol, administra-tor de prostii ºi erori, insolent ºiurât, fãrã legãturi, cãlãtor fãrãregrete. Solitar fãrã remuºcãri,cazat într-un hotel cu valiza lui,fãrã cãrþi, fãrã nevoia de a scrie,desconsiderând o slãbiciune saualta, – reductor nemilos, numã-rând rece, capabil de tot, dis-preþuind tot – Idealul meu.“

„Extrase din Log-Book a dom-nului Teste“, publicatã pentruprima datã în revista„Commerce“ („iarna 1925“) nu ealtceva decât propria „Log-Book“din 1896, reluatã. Gânditorulexprimã de la început un regret:

Gheorghe IORGA

Între mine ºi mine,cu Leonardo ºi domnul Teste (III)

Page 17: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

N. 16 mai 1919, în cãtunul Rãspochi,comuna Neguleºti, judeþul Tecuci (azi, satulCãuia, comuna Dealu Morii, judeþul Bacãu).Poet, prozator, dramaturg, publicist,redactor. Este fiul lui Constantin Ciubotaruºi al Ioanei Iosif (Iosip), þãrani clãcaºi, siliþidin pricina sãrãciei sã lucreze la boierii locu-lui. Combatant pe frontul Primului RãzboiMondial, tatãl sãu nu a asistat la naºtere ºia omis sã-l recunoascã drept fiu, în 1921,când a oficializat cãsãtoria cu mama sa. Acopilãrit în satul natal, urmând cursurileciclului primar la ºcoala din localitate (1926-1930), apoi, pânã la vârsta de 14 ani a tru-dit în agriculturã, ajutându-ºi pãrinþii. Împinsde sãrãcie, în 1933 ia drumul Dobrogei,unde va lucra ca muncitor necalificat, iar din1936, dupã absolvirea unui curs de scurtãduratã organizat de Camera de Muncã dinConstanþa, în calitate de chelner la localurilede lux de pe Litoral. În primãvara anului1941 a fost mobilizat, participând ca pon-tonier la acþiunile de front ale celui de-alDoilea Rãzboi Mondial atât în Est, cât ºi înVest, pânã la sfârºitul acestuia, pentruactele sale de bravurã ostãºeascã fiind dec-orat de sovietici cu Medalia „Pobeda“. Lãsatla vatrã în 1945, activeazã în domeniulsindical, exersându-ºi, în paralel, abilitãþileliterare. În 1948 îºi ia inima în dinþi ºi trimitepoezia Rãni adânci la Concursul republicande creaþie „11 Iunie“, fiind rãsplãtit cu menþi-une. Urmarea? Debuteazã cu aceastãcreaþie în revista Flacãra (1949), care îl ºiîncadreazã, lucrând în redacþie în intervalul1949-1950. Timp de doi ani (1950-1951),urmeazã apoi cursurile ºcolii de Literaturã„Mihai Eminescu“, având onoarea ca, ladeschiderea acestora, sã fie invitat deMihail Sadoveanu, preºedintele UniuniiScriitorilor, sã þinã un discurs inaugural,prilej cu care ºi-a descoperit vocaþia ora-toricã. Coleg de promoþie cu alt bãcãuan,scriitorul Paul Anghel, e propulsat, laabsolvire, ca secretar general de redacþie alnoii publicaþii Tânãrul scriitor, înfiinþatã înoctombrie 1951. Devenit, în acelaºi an,membru stagiar al Uniunii Scriitorilor,activeazã concomitent ºi ca membru alComisiei de îndrumare a tinerilor scriitori(1951-1955) din cadrul acesteia, printre ceisfãtuiþi de el numãrându-se ºi Nicolae Labiº,absolvent al celei de a doua promoþii a ºcoliide Literaturã amintite. Tot în 1951debuteazã editorial cu volumul de versuriAltfel de cântec (Editura de Stat pentruLiteraturã ºi Artã, Bucureºti), cu poezie,povestiri, teatru, note ºi reportajecolaborând, pe lângã publicaþiile care l-aulansat, la revistele literare Albina, Argeº,Contemporanul, Familia, Femeia, þãran-ca, Viaþa româneascã, la cotidieneleDobrogea nouã, Scînteia, Scînteia tinere-tului º.a. Dupã 1955 e acaparat degazetãrie, lucrând în calitate de corespon-dent al ziarului România liberã pentru fos-

tele regiuni Bârlad ºi Dobrogea (1955-1958), de redactor ºi redactor-ºef al ziaruluipiteºtean Secera ºi ciocanul (1960-1969),unde realizeazã peste 400 de pagini literareºi format magazin în ediþiile de duminicã, deredactor ºi corespondent pentru judeþeleConstanþa ºi Tulcea al publicaþiei Satulsocialist (1969-1974). Între timp îºi com-pleteazã studiile, urmând la fãrã frecvenþãcursurile liceale ºi obþinând diploma debacalaureat al Liceului „Al. I. Cuza“ dinBucureºti (1963-1967). Peste tot pe undel-au purtat paºii s-a integrat în viaþa culturalãa urbei, frecventând cenaclurile literare „IonPãun-Pincio“, „Theodor Neculuþã“(Bucureºti, 1948-1955), „Liviu Rebreanu“(Piteºti, 1960-1969), unde a fost sãrbãtoritpeste ani, la împlinirea a ºapte decenii deviaþã, „Ovidiu“ (1970-1974), „OctavianVoicu“ (Bacãu), precum ºi cenaclul de dra-maturgie al revistei Teatru (1974-1989), ceacare, prin pana Adrianei Popescu, îi con-sacrã, cu acelaºi prilej, un profil la rubrica„Dramaturgi români contemporani de la A laZ“ (martie 1989). În toatã aceastã perioadãnu a încetat nicio clipã sã scrie, diversificân-du-ºi preocupãrile literare ºi abordând cusucces proza ºi dramaturgia, publicând vo-lumele Cale luminoasã (povestire, EdituraPoliticã, Bucureºti, 1954), Zburaþipescãruºilor! (teatru, Fondul Literar,Bucureºti, 1957), Flori de mirt (versuri,Editura Litera, Bucureºti, 1978, cu o prefaþãde Dragoº Vicol), Oaia Neagrã (farsãîntr-un act, I.D.C.E.D., Bucureºti, 1984, încolecþia „Teatru pentru tineret ºi ºcolari“),Pãlãria de pai cawboy (roman, Editura IonCreangã, Bucureºti, 1987), Vinovatul joc altinereþii (dramã în 3 acte, Editura Litera,1988, prefaþatã de Paul Everac), Bãietana(povestiri, Editura Ion Creangã, 1991),Amurg senin (versuri, Editura DemnitateaNaþionalã, Bucureºti, 1996, cu un cuvântînainte de George Nestor), Râsu-Plânsu (6texte dramatice, idem,1997, cu o postfaþãde Adriana Popescu) ºi Neuitata copilãrie(versuri pentru copii, Fundaþia de SprijinComunitar, Bacãu, 2004, cu o introducerede Ioan Nica), volum rãsplãtit de FilialaBacãu a Uniunii Scriitorilor cu Premiul de lit-eraturã pentru copii (2005). A fost inclus cuversuri în antologiile Slavã lui Stalin -Omagiul poeþilor din Republica PopularãRomânã (Editura pentru Literaturã ºi Artã,1949), Versuri pentru noua Constituþie(idem, 1952), iar cu reportaje în culegerileHunedoara noastrã (Editura Tineretului),Calea luminoasã (Editura Politicã) ºi în altevolume colective editate la Reºiþa ºi BaiaMare. La rândul sãu, a publicat antologiaGândind, mai poþi zice cã sunt (EdituraEgal, Bacãu, 2011, cu o postfaþã de IoanDãnilã), cuprinzând „ziceri filozofice ºiexpresii celebre despre naturã ºi viaþaumanã“, adunate de-a lungul a multordecenii de lecturã ºi meditaþie. Dintre toate

cãrþile sale, Bãietana, tipãritã în 5.000 deexemplare, a avut o poveste aparte. Cele 37de povestiri iniþiale, scrise pe parcursul a doiani chiar în satul natal, dupã ieºirea la pen-sie, au la bazã întâmplãri reale trãite deautor sau auzite ºi vãzute pe aceste plaiurimoldave ºi au fost grupate sub titlul Florinºi Florina. Contractat cu Editura IonCreangã, volumul a fost tipãrit, la sfârºitulanului 1989, într-un tiraj de 30.000 de exem-plare, dar datoritã evenimentelor din decem-brie nu a mai apucat sã fie difuzat ºi, pentrucã avea pe copertã ºi printre ilustraþii copiicu cravatele de pionier la uniformã, nouadirectoare a editurii, poeta DanielaCrãsnaru, a dispus ca întregul tiraj sã fie datla topit. A reapãrut abia peste doi ani, cutitlul ºi ilustraþia modificate. O vie activitate aavut ºi ca dramaturg, piesele sale fiind nudoar publicate, ci ºi transpuse în spectacolede cãtre unele colective artistice. Scenic adebutat la Teatrul de Stat din Constanþa,care i-a montat, în 1958, piesa Zburaþipescãruºi!, jucatã în acelaºi an ºi deTeatrul de Stat din Ploieºti, iar cu titlulschimbat, Maria, a mai cunoscut versiuniscenice la teatrele din Turda ºi Baia Mare(ambele, în 1959), la Teatrul Naþional „I. L.Caragiale“ ºi la Teatrul Radiofonic (1961),care a preluat în întregime spectacolulNaþionalului bucureºtean. Cât priveºte suc-cesul acestuia, e suficient sã amintim cãdistribuþia aleasã de regizorul MoniGhelerter a inclus în componenþã artiºtiiemeriþi Eugenia Popovici, George Demetru,Nicu Dimitriu, Alexandru Giugaru, MarcelAnghelescu, Silvia Dumitrescu-Timicã,artistul poporului Grigore Vasiliu-Birlic, cãro-ra li s-a alãturat actorii Sanda Toma, NellyDobrea ºi Maria Voluntaru, în vogã la aceavreme. Foarte aproape de montare a fost ºifantezia politicã, în 3 acte, Pumnul luiAnteu, prezentatã doar ca spectacol-lecturãde artiºtii Teatrului Giuleºti (1963), pe scenaTeatrului de Comedie din Capitalã, în cadrulCenaclului de dramaturgie al revisteiTeatrul. La rândul lor, o parte dintre versurii-au fost transpuse în partituri muzicale, fiinddistinse cu nu mai puþin de 4 premii laFestivalul Mondial al Tineretului de laBucureºti (1953), în timp ce altele au fostlaureate ale Concursului de creaþie de laCluj-Napoca. Retras, în 2001, la casa pãrin-teascã, a pus bazele Fondului de carte ºipublicaþii „Vasile Iosif“, de care beneficiazãcititorii comunei ºi din împrejurimi, sprijinindactivitãþile culturale ºi fiind, în continuare,activ la masa de scris. Veteran de rãzboi ºimembru titular al Uniunii Scriitorilor încã din1961, decanul de vârstã al Filialei Bacãu aacesteia, a fost rãsplãtit pentru activitateasa, pe lângã premiile deja amintite, cumedaliile „Încheierea cooperativizãrii agri-culturii“ (1962) ºi „A 20 aniversare aeliberãrii patriei 1944-1964“, precum ºi cuDiploma de excelenþã ºi titlul de cel maiactiv senior de cãtre Asociaþia „CaritasRomânia“. La ceas aniversar, Editura Egal(Bacãu, 2014) i-a facilitat apariþia volumuluiSunt cântãreþul stelelor din vis ºi îiaºteaptã cu încredere manuscrisele ºi lacentenar. Dumnezeu sã-i dea zile ºi sãnã-tate!

Cornel GALBEN

ateneu

mai 2014 17

Personalitãþi bãcãuane

Vasile Iosif

„Doamne, eram în neant, cudesãvârºire nul ºi liniºtit. Am fostderanjat din aceastã stare pentrua fi aruncat în ciudatul carnaval?“ªi-a fãcut din spirit un idol, o mãr-turiseºte, în lipsã de altceva, darsatisfãcut de a fi un „om totdeau-na în picioare pe direcþiaGândire“.

Celelalte texte relative la dom-nul Teste nu fac decât sã con-firme atitudinea perfectã dinpunctul de vedere al singureigândiri, a domnului Teste, dar ºicertitudinea negativã faþã derealitate ºi faþã de valoarea exis-tenþei. „Domnul Teste s-a nãscutdin întâmplare. Ca toatã lumea.“Cele douã propoziþii, din „Por-tretul domnului Teste“ confirmãrefuzul de a crede într-o origineprecisã a vieþii. Iatã un alt enunþdecisiv din „Sfârºitul domnuluiTeste“ ce face parte din ansam-blul de schiþe ºi note pe care,puþin înainte de moartea sa,Valéry le adunase cu intenþiaprobabilã de a alcãtui o nouãediþie a „ciclului Teste“: „E vorbadespre a trece de la zero la zero.– ªi asta-i viaþa. – De la incon-ºtient ºi insensibil la inconºtientºi insensibil.

Trecerea imposibil de vãzut,pentru cã ea trece de la vedere lanonvedere dupã ce a trecut de lanonvedere la vedere.

Vederea nu e fiinþã, vedereaimplicã fiinþa. Nu exact fiinþa,vederea [...]

Domnul Teste îmi spune:– Adio. În curând o sã ... se

sfârºeascã ... o oarecare ma-nierã de a vedea. Poate brusc ºiacum. Poate în aceastã noaptecu o degradare ce se va ignoraîncetul cu încetul pe ea însãºi...Totuºi am lucrat toatã viaþa laacest minut [...]

Un lucru inimaginabil ºi carese aºazã în spirit sub formã dedorinþã ºi de onoare rând perând.[...] Marº funebru algândirii.“

Tragicã privire asupra neantu-lui. Stoicism raþional. Stoicism cese vrea constructiv.

Astfel, ceea ce cunoaºtem din„ciclul Teste“ se deschide cu„Prostia nu e punctul meu tare“,primele cuvinte din „Seara cudomnul Teste“, ºi se terminã cuun cuvânt drag lui Valéry,„gândire“.

Cu eseurile speculative încare Leonardo da Vinci e pretex-tul, Valéry, printr-un demers vo-luntar conºtient, pune pietreleunei construcþii concepute într-unspirit deopotrivã relativ ºi absolut.Relativ, fiindcã se îndoieºte deopera sa, conducând-o cãtre oexpresie, imposibil de atins,aceea a totalitãþii; absolut, odatãce considerã voinþa de a fi dreptun elan suficient de valabil pentrua fi. Tentativã îndrãzneaþã, însãsub posibilitãþi, sã vrei sã afirmi opreeminenþã a omului, prin inte-lect, asupra animalului ºi lucrului,dar care îi neagã omului oricemijloc de cunoaºtere intuitivã saurevelatã ºi care, cu rare excepþii,îi neagã pe oameni.

Constanþa gândirii lui Valéryaplicate actelor gândirii e eviden-tã ºi, într-un sens, admirabilã. Neîntrebãm, totuºi, în cele din urmã:pentru care obiect real sau, dacãvreþi, pentru ce realitate imediatutilã devenirii? Rãmâne sã-ipunem întrebarea scriitoruluiPaul Valéry cu ... atâta detaºarecâtã presupune actul de a scrie!

Cea de-a treia ediþie a Simpo-zionului anual „Tristan Tzara ºiCultura Dada“ s-a desfãºurat, pe24 aprilie, la „Biblioteca Muni-cipalã“ Moineºti. Evenimentul acuprins colocvii, lansãri ºi expo-ziþii de carte, momente artistice,vernisaj de artã.

Cãtãlin Dorian Florescu,prozator român de expresie ger-manã, a fost invitatul special alacestei ediþii. El a cucerit publiculprin discursul sãu nonconformist,dinamic ºi efervescent. „În pre-zent, marea revoltã este cea de areîntregi omul, de a-l aduce laverticalitate.“ a afirmat el la unmoment dat. Despre crezul sãuartistic, a mãrturisit cã „încearcãsã scrie o literaturã însufleþitã“ ºi

cautã ca în romanele sale,povestea sã fie descrisã prin:„poezie, densitate, pregnanþã,putere, dramatism“.

Dupã un încântãtor spectacolartistic susþinut de elevii de laªcoala Gimnazialã „GeorgeEnescu“, îndrumaþi de profesoaraAlina Pistol, a început o sesiunede comunicãri, referate ºi eseuridespre opera ºi biografia luiTristan Tzara dar ºi despre altesubiecte legate de curentul avan-gardist. Mãdãlina Popa, studentã

în anul I la Universitatea „VasileAlecsandri“, a vorbit despre GeoBogza ºi una din poeziile lui cufilon dadaist – „Pisica neagrã“.

Deosebit de interesantã a fostpropunerea doamnei EcaterinaCreþu (conferenþiar la Universi-tatea „Vasile Alecsandri“) –„Despre frumosul bizar. În alb ºinegru“, un eseu amplu ºi elegantprezentat despre asocierile ces-ar putea face între desenele luiVasili Kandinski ºi poezia luiGeorge Bacovia. Doamna profe-

soarã Cristina Popescu (membrãa „Societãþii de studii clasice dinRomânia“ ºi a „Comisiei Naþi-onale a Profesorilor de Limbi cla-sice din învãþãmântul preuniversi-tar“) a prezentat „Structuri repeti-tive în creaþia lui Tristan Tzara“.

La final, cei din public au fostinvitaþi sã viziteze expoziþia depicturã ºi colaj „Chioºcul deziare“, aparþinând artistului plasticMircea Bujor.

În cadrul acestui eveniment afost lansat ºi un CD cu muzicaclasicã, „opere muzicale emble-matice ale compozitorilor dadaiºti“dupã cum a atras atenþia VasileRobciuc (fondatorul „Societãþiicultural – literare Tristan Tzara“).

V. SAVU

Tristan Tzarasãrbãtorit la Moineºti

Page 18: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

arte

mai 201418

Celebra afirmaþie: „O imaginevaloreazã/vorbeºte cât o mie decuvinte“ a fost enunþatã în anul1921 de cãtre publicistul ameri-can Fred R. Barnard, el se refe-rea atunci la reclamele lipite pemaºini. Aceastã aserþiune destulde apodicticã, fiind citatã înexces în ultima vreme, a devenitun cliºeu. Din punctul meu devedere, o imagine este cu atâtmai valoroasã cu cât ea poate fidescrisã în cuvinte cât maipuþine, de aceea asocierea întrefotografie ºi haiku mi se parefoarte potrivitã, cu precãderecând fotografiile sunt detalii dinnaturã. Amintim cã una dincondiþiile poeziei haiku este sãconþinã cel puþin o imagine sauun cuvânt care sã exprimeanotimpul. Am vizitat cudeosebitã plãcere expoziþia foto-haiku „Declic în silabe“, deschisãîn Galeria „Hol“ a Muzeului deIstorie „Iulian Antonescu“, undeam admirat fotografii realizate înnaturã de Constantin Broºu ºiam citit cu plãcere din creaþiilehaijinilor: Virginia Popescu,Oana Gheorghe, MaraParaschiv, Mihaela BãbuºanuAmalanci, Ildiko Juverdeanu,Ioana Bud, Ana Urma, TincuþaHoronceanu Bernevic, Vasile

Conioºi Mesteºanu, VioricaBãluþã, Dan Norea, LenuþaGabriela Ocneanu.

Fiecare lucrare a fost alcãtu-itã dintr-o fotografie ºi trei poeziihaiku (scrise de autori diferiþi).M-am întrebat cum s-a reuºit osudare atât de armonioasã întreimagine ºi versuri. Un start bunpoate fi esenþial pentru succesulunui proiect. În cazul de faþã, s-apornit de la imagine.

Propunerile lui ConstantinBroºu au fost foarte bine alese,fotografiile sale apropiindu-se destarea de graþie a unei poeziihaiku, prin caracteristici cum ar fioriginalitatea, claritatea, decan-tarea esenþei, sinceritatea

mesajului ºi desigur, mai ales,dragostea pentru naturã. Ine-vitabil idilice, secvenþele careredau momente din viaþaplantelor ºi animalelor sesalveazã de platitudine, ochiulartistului fotograf urmãrind sur-priza, emoþia, intimitatea. Înexpoziþie ºi-au gãsit loc enigma-tice vederi pictural-onirice, pre-cum ºi interesante imaginiabstracte.

În retroacþiunile lor, haijinii aucreat adevãrate bijuterii: „sur-volând uºor/ turnurile gemene -/o libelulã“, „piaþa de peºte -/furând fãrã scrupule/ cumãtraviespe“, „nehotãrâre -/ fatãbãtrânã la geam/ aºteptândzborul“ (Virginia Popescu); „a fisau a nu fi -/ tata ascute mol-com/ tãiºul coasei“, „vecheagarã -/ la obiecte pierdute/ câte-va vise“ (Oana Gheorghe); „rit-muri alerte -/ spaima îngheþatã/pe buzele reci“, „cal ºi stãpân/bãtãtoresc pãmântul -/ chemãride bucium“ (Mara Paraschiv);„Dorinþa fetei -/ Rochiþa rân-dunicii/ þesutã cu maci“,„Soarele-n flãcãri -/ cu miºcãride gheiºã/ se-adunã noaptea“,„nici eu, nici tata -/ azi seleagãnã-n scrânciob/ doar tris-teþea“ (Mihaela BãbuºanuAmalanci); „chiromanþie -/ pelinia vieþii/ o buburuzã“, „stâlpi detelegraf -/ codul morse încurcatde-o/ ciocãnitoare“ (IldikoJuverdeanu); „primul te iubesc! -/ în curtea liceului/ printre mag-nolii“ (Ioana Bud); „plopii la taifas-/ peste liniºtea zilei/ doar o tor-nadã“ (Tincuþa HoronceanuBernevic); „vreascuri uitate/ lamargine de lume/ rãsare un

mac“ (Viorica Bãluþã); „Liniemoartã/ ascunsã printre ierburi -/ teama de þigani“ (Norea Dan);„liniºtea amiezii -/ uitate-ncaniculã/ douã undiþe“, „cruceatatii/ luând-o la vale/ pe lângã vii“(Vasile Conioºi Mesteºanu); „unsalt obiºnuit -/ o altã provocare/doar pentru haijini“ (Ana Urma);„pe un con de brad/ umblã-n pasde peregrin/ o paparugã“(Lenuþa Gabriela Ocneanu)

Este remarcabil cã, înaceastã expoziþie, fotografia ºihaiku-urile se complinesc ºi seînfrumuseþeazã reciproc. Unadintre rigorile creaþiei liricejaponeze este refuzul metaforei.În mare parte, aceastã regulã nua fost încãlcatã nici de autoriicare au participat la expoziþia„Declic în silabe“. ªi totuºi,expoziþia respectivã este bogatãîn metafore dar ele sunt vizibilenumai atunci când vom consid-era fotografia ºi minimalistulpoem, un tot unitar. Am citat maisus câteva poeme dar, desprin-zându-le de imaginea – „sorã“,s-a pierdut metafora ºi totodatãa dispãrut surpriza spectacularã.Trebuie ºi sã priveºti ºi sã citeºtipentru a înþelege, spre exemplu,cã o buburuzã este simbolulunui vis neîmplinit, turnurilegemene apar sub înfãþiºareaunor vârfuri de papurã, douã

crenguþe de mãceºe sunt com-parate cu douã undiþe sau cu osalbã de mãrgele. De fapt, tre-buie sã priveºti cu atenþie ºi sãciteºti pe îndelete, pentru a tebucura de întregul spectacol.

În cursul vernisajului care aavut loc pe 15 mai, publicul aputut asista ºi la un ceremonialal ceaiului, moment artistic rea-lizat de douã tinere de laAsociaþia româno-japonezãHimawari din Iaºi. Evenimentuls-a încheiat cu lansarea volumu-lui de haiku „Stejarul cu flori decireº“, aparþinând poetei MihaelaBãbuºanu Amalanci. Cartea afost prezentatã de MaraParaschiv, scriitoare, membrãU.S.R. ºi de prof. LauraVãceanu, care de altfel, a sem-nat ºi prefaþa cãrþii din carespicuim: „Wabi (frumuseþeaausterã), mei (frumuseþea naturiiºi a inteligenþei umane), karumi(simplitate, eleganþã), aware(stare emoþionalã intensã),mushin (negativitate, conotaþiedin filozofia Zen), sabi (tristeþeasingurãtãþii), toate aceste prin-cipii estetice specifice poezieihaiku, le descoperim în poeziilelirice ale autoarei MihaelaBãbuºanu Amalanci. «Soarearzãtor -/ azi doar umbra nucu-lui/ mai puternic㻓.

Violeta SAVU

Declic în silabe

Îngemãnareadintre fotografie

ºi haiku

Egipt, unde urma sã-mi petrec iarna. Aflândcã urma sã mã opresc la Belgrad, regina îmiceru sã mã duc sã-i vãd fiica ºi sã-i dauscrisorile ºi cadourile pentru ea, regeleAlexandru ºi copilul regal. Urma sã-l fac peMoº Crãciun la curtea Iugoslaviei. Am gãsitun aghiotant la garã, o maºinã ºi, îndãrãtulgeamurilor astupate de zãpadã, am fost con-dusã la palatul regelui.

Am revãzut-o. Regãseam acelaºi obrazfrumos, copilãresc, cu gropiþe ºi ten de floarede mãr. Dar era Mignon în plinã glorie, înstrãlucirea fericirii de femeie ºi suveranã,înfãºuratã în blãnuri preþioase, purtând unadin acele pãlãrii minunate de la Paris de subcare abia de se vedea o ºuviþã din pãrul ei demãtase. Timpul lui „dezgustãtor“ trecuse.

Echipajul Cenuºãresei ne aºtepta în faþascãrilor. ªoricei albi transformaþi în cai; omulcare mâna atelajul uºor semãna cu ºoare-cele transformat prin farmec în vizitiu. La tre-cerea sãniei de argint care pãrea sã zboareprin zãpadã fãrã sã lase vreo urmã, ieºeazgarda ºi sunau trompeþii peste câmp. Pestrãzile Belgradului, pufoase ºi albe, am ieºitla periferie, apoi pe câmp. Cenuºãreasa mãducea sã vãd noul palat pe care regele îlconstruia pentru ea. O salã înaltã ocupamijlocul. Arhitectul sârb care construia nouareºedinþã regalã venise în casa noastrã de laMogoºoaia, la cererea reginei, ca sã copieze

planurile bolþilor. Sala aceasta, inspiratã dinvechile noastre locuinþe din România, voiaea sã mi-o arate.

Am ajuns la Dedigne pe ninsoarea carecãdea întruna. Regina nu s-a speriat degheaþa de pe schelele construcþiei palatului.A fost o adevãratã expediþie alpinistã. Amvãzut casa, capela, planul viitoarelor grãdini,am contemplat din înaltul teraselor dejatrasate, priveliºtea minunatã care domina desus vãile Dunãrii ºi ale Savei.

Când am coborât spre oraº, zãpadafãcuse din pãlãria Cenuºãresei un fel dediademã feericã, fãcutã din praf de dia-mante, sub care chipul ei rotund râdea.

Când ne-am întors la palat, regeleAlexandru ne-a întâmpinat pentru a luamasa. S-a scuzat de oarecare întârziere;avusese în dimineaþa aceea, ceea ce numea„criza“. Nu era vorba nici de gripã, nici dereumatism, ci de o crizã ministerialã. Unuldintre membrii guvernului sãu, într-un accesde proastã dispoziþie, îºi dãduse demisia,punând în pericol existenþa cabinetuluiPassici.

– N-o sã se întâmple nimic, spunearegele, cu un zâmbet, îºi va lua înapoi

demisia îndatã ce o sã afle numele succe-sorului sãu…

Experienþa bãrbaþilor duce la o judecatãsigurã. Ca sã formezi un bun monarh mo-dern, aº fi tentatã sã preconizez urmãtoareametodã: lãsaþi un copil sã creascã fãrã sãºtie deloc cã va fi rege ºi lãsaþi-l sã frecven-teze ºcolile publice cel puþin pânã la majorat.Sã aibã ºi, dacã se poate, un frate mai marecare sã-l chinuie ºi sã-l înveþe ce-i rãb-darea…

Era cazul regelui Alexandru.Am rãmas la suveranii iugoslavi mai mult

timp decât mã aºteptam. Trenul care trebuiasã mã ducã la Atena fusese blocat dezãpadã în regiunea Subotiþa.

Am petrecut ziua ºi seara cu regina. M-acondus în camera copiilor ºi am fãcutcunoºtinþã cu micul Petre, viitorul rege, învârsta de trei ani, care mi-a oferit o garoafã.Zbura prin camerã mai degrabã decât aler-ga; pãrea unul din spiritele bune, scãpatedintr-o poveste de Shakespeare. Era ºi Arielºi Puck. Era intr-adevãr fiul Cenuºãresei,fina zânei.

*Vine vara ºi suntem din nou la Posada, în

casa noastrã din Carpaþi, nu departe deSinaia.

Este vechiul decor al copilãriei, oragustãrii, ca odinioarã. Reginele au venit sã-ºipetreacã dupã amiaza la noi, cele douãregine, mama ºi fiica.

Deschid cartea cu autografe ca Mignonsã scrie: „Maria, regina sârbilor, croaþilor ºislovenilor“ ºi adaugã, la rugãmintea mea,numele ei aºa cum este pronunþat ºiortografiat în fiecare din limbile pe care levorbesc cele trei popoare:

MariaMapujaMarijaÎmpreunã, rãsfoim cartea de la un capãt

la altul. Iatã prima ei semnãturã de copil„Marie-Mignon“ ºi un purceluº! Aud voceabatjocoritoare a lui Carol. ªi vocea tãioasã aElisabetei aruncã cuvinte care o vor face sãroºeascã de ruºine pe sora mai micã.

Nu plânge! Va plânge; nu! se stãpâneºte.„Nu are încã ºase ani, dar are deja curaj!“Va avea nevoie de tot acest curaj.

Aceastã poveste se sfârºeºte tragic. „Au trãitfericiþi ºi au avut mulþi copii…“ Da, dar nicimereu, nu pentru multã vreme…

Într-una din sãlile Prefecturii din Marsilia,o femeie purtând doliul Andromacãi plângelângã un sicriu.

Martha Bibescu

Imagini de album

(urmare din pag. 24)

Page 19: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

ateneu

mai 2014 19

Romulus Bucur, autor alcãrþii cu titlul „Imaginea de sinea evreului român: MihailSebastian ºi N. Steinhardt“(Editura Universitãþii „Tran-silvania“ din Braºov, 2013),avanseazã ipoteza cã discuþiileasupra identitãþii etnice sau derasã apar în momentele decrizã, cum a fost acela almodernitãþii, atunci când ocomunitate este sau se simteameninþatã în integritateafiinþei sale de stereotipurile ceþin de mecanismele perse-cuþiei. Cercetãtorul lanseazã ºiipoteza, emisã undeva deLeon Volovici, a refugiului dinpartea lui Mihail Sebastian înspaþiul protector reprezentatde critica literarã ºi de teatrulpoetic, un fel de analog al celortrei soluþii inventariate de N.Steinhardt în confruntarea cuuniversul concentraþionar. LaMihail Sebastian ºi, în maimicã mãsurã, la N. Steinhardt,universitarul braºovean vede odesfãºurare a destinului simi-larã: respinºi atât de coreli-gionari, cât ºi de creºtini, aceºtidezrãdãcinaþi au depãºit înspirit cadrul îngust al graniþelornaþionale, mergând pânã la ale transgresa ºi pe cele ideo-logice. Identitatea româneascãrâvnitã ºi asumatã de cei doiscriitori s-a cristalizat dupãcontactul, direct sau indirect,cu grupul de prestigiu de laCriterion ºi cu fascinantul pen-tru ei toþi Nae Ionescu.

Tema cãrþii de faþã –cristalizarea imaginii evreului,atât în ceea ce-l priveºte pesine însuºi, cât ºi în percepþiageneralã a iudaismului – estede actualitate, ea fiind mereuadusã în atenþia dezbaterilorculturale ºi literare prinraportarea la unii supravie-þuitori ai perioadei interbelicepânã în anii ’80 (ConstantinNoica în primul rând, dar ºi N.Steinhardt însuºi), în anii ’90 ºidupã aceea (prin AlexandruPaleologu ºi chiar prin inter-mediul mãrturiilor despreªcoala de la Pãltiniº ºi al acti-vitãþii editoriale a lui GabrielLiiceanu). În acest context,opera celor doi scriitori a fost ºiea reevaluatã odatã cu cerce-tarea angajamentelor politicede tinereþe ale lui MirceaEliade, Constantin Noica ºiEmil Cioran.

Se demonstreazã de-a lun-gul studiului cã orice imagineidentitarã provine din conºtien-tizarea unui Eu raportat la unAltul, a unui „aici“ raportat la un„acolo“, imaginea configuratãfiind, la rândul ei, expresia, lite-rarã sau nu, a unei deosebirisemnificative între douã reali-tãþi culturale. Astfel, textelecelor doi scriitori luaþi în dis-cuþie devin pretext pentrureanalizarea dimensiunii lorumane, intelectuale ºi ideolo-gice. De o parte, pe RomulusBucur nu îl intereseazã ansam-blul operei lui Mihail Sebastian,ci doar un anumit aspect te-

matic al acesteia – identitatea,fãcând lectura asumat parþialãa „Jurnalului“, ca pandant alromanului „De douã mii deani“: „Un pretext transformat încontext, care a condus cãtretexte, dintre care romanul luiMihail Sebastian «De douã miide ani», contextualizat de au-torul însuºi în «Cum am de-venit huligan», ºi recontextuali-zat recent de publicarea«Jurnalului» scriitorului“ (p.45).

De cealaltã parte, simpto-matic pentru înþelegerea mo-dului lui N. Steinhardt de a seraporta la cultura românã (ºi,prin extensie, la culturã în ge-neral ºi la existenþã) este textul„Catharii de la Pãltiniº“, maimult chiar decât „Jurnalul ferici-rii“. Pentru a nu fi acuzat cã emi-te judecãþi/prejudecãþi dintr-operspectivã partizanalã, auto-rul însuºi se sprijinã pe texteluate din opera lui N.Steinhardt care au iritat la vre-mea scrierii lor, dar au diag-nosticat corect fenomenul,anticipând ºi evoluþii pe caremonahul de la Rohia nu a maiapucat sã le trãiascã.

Dacã Mihail Sebastian îºi ialibertatea de a-ºi reevalua criticidentitatea (în romanul „Dedouã mii de ani“), gest careeste imediat perceput ºisancþionat ca o transgresiune,atât de cercurile naþionalisteromâneºti, cât ºi de celeevreieºti, N. Steinhardt, necon-fruntat prea tare cu rigorileantisemitismului, face un pasmai departe, asumându-ºi

identitatea româneascã nudoar lingvistic, cultural, literar,ci ºi religios, el continuându-ºiactivitatea literarã ºi dupãintrarea la mãnãstire.

Când se referã la aspectulreligios, probabil cel mai impor-tant, al punerii în chestiune aidentitãþii iudaice, RomulusBucur observã la MihailSebastian o iniþialã indiferenþãconfesionalã, atribut al secu-larizãrii aduse de modernitate,ilustratã prin frecventarea sina-gogii doar atunci când sesimþea ameninþat din cauzã cãera alogen. N. Steinhardt, dim-potrivã, într-o primã etapã îºiafiºa ostentativ apartenenþareligioasã, frecventând sina-goga ºi publicând douã cãrþidespre iudaism; ulterior, identi-tatea asumatã este atât de pu-ternicã, încât, din punct devedere confesional, o absoar-be pe cea iniþialã. ªi mai atrasdecât Mihail Sebastian defenomenul cultural românesc,de colegii de generaþie ºi apoide suferinþã carceralã, N.Steinhardt doreºte ºi reuºeºtesã fie asimilat pe calea conver-tirii religioase, urmatã dealegerea vieþii monahale.

Din pãcate, nu se zãboveºtedeloc asupra rolului jucat deevrei în promovarea moder-nismului interbelic ºi nici nu seaminteºte cât de mult au contatgeniul prospectiv ºi „dublacetãþenie literarã“ în impu-nerea discursului literar româ-nesc în cadrul miºcãrii deavangardã europeanã. (Sã nuuitãm cã N. Steinhardt a

cochetat cu spiritul ludic, insur-gent, „necanonic“ – atât însens teologic, cât ºi cultural –al avangardei. Neîndoios, estevorba despre o împlinire cre-atoare individualã, dar ºi deexprimarea esteticã a poten-þialului valoric al etniei cãreia eii-au fost integraþi.) În acelaºitimp, nu putem uita rolul nefastal unor evrei în degradareapreceptelor critice gheriste ºi înimplantarea realismului socia-list, a cãrui „moralitate“ au apã-rat-o de „influenþele naturalisteale artei burgheze“ cu unînzecit exces de zel sanielevi-cian.

Este drept cã autorul aduceîn discuþie, la nivelul Românieimoderne, o posibilã tipologie aevreului, în legãturã cu regiu-nile þãrii ºi cu afinitãþile cultu-rale legate de fiecare dintreaceste tipuri. Evreul nu estecelãlalt numai din perspectivaceluilalt, ci ºi din propria saperspectivã. În calitate de con-strucþie socioculturalã, ambi-guitatea figurii celuilalt implicãºi ambiguitatea celui care ocreeazã. Oglindã ºi element decontrast, N. Steinhardt este înacelaºi timp, „român pentruevrei ºi evreu pentru români“.

În partea finalã a cãrþii,Romulus Bucur, plecând de lastudierea mai multor colecþii deperiodice, întocmeºte schiþapolilor de putere simbolicã aigrupurilor de prestigiu contem-porane, aflate în descendenþagrupului de la Criterion ºi a ce-lui format în jurul promotoruluimodernismului, E. Lovinescu.

Este un rãzboi de poziþii înlumea intelectualã reluat peri-odic dupã 1989, „Poziþii destulde greu conciliabile, mai alespentru cã foarte multã lume(intelectualã) se considerã oîncarnare a ideii (a Ideii?), aºaîncât orice rezervã faþã de per-soanã se transformã, automat,într-un sacrilegiu faþã de Idee,cu rezultatele care se vãd...“(p. 130) Dupã o analizã a sfe-rei de activitate a intelectualilorpublici din România, se ajungela concluzii nu tocmai plãcute:„Se pare cã intelectualul românse pricepe mai bine sã vor-beascã decât sã asculte ºi cã,din aceastã cauzã, ºi atuncicând citeºte (s-ar zice, ocupaþi-unea lui principalã), se întâm-plã sã gãseascã în text totsoiul de minunãþii, care (mai enevoie sã o mai zicem?) nu seaflau acolo, sau, dimpotrivã,lovit de o bruscã miopie, sã nuvadã lucruri care i-ar sãri înochi oricui. La aceasta seadaugã, îndeobºte, o insufi-cientã separare a facultãþilorraþionale de cele emoþionale,tradusã printr-o retoricã speci-ficã [...]“ (pp. 135 – 136).

Lui Romulus Bucur i se parecã, pe bunã dreptate, în dina-mica receptãrii literaturii, abor-dãrile se succed în valuri, înprim plan venind când abor-darea extrinsecã, când ceaintrinsecã. Actualitatea favori-zeazã conþinuturile ideolo-gizate, studiile culturale, post-coloniale, de gen ºi imagolo-gia. În cazul romanului „Dedouã mii de ani“, textul devinepretext, favorizat, e drept, decontextul unor discuþii interzisedupã venirea regimului comu-nist ºi reluate imediat dupã1990, începând cu textul „Felixculpa“, al lui Norman Manea,continuând cu cãrþile lui Z.Ornea ºi Leon Volovici ºiîncheind cu discuþiile asupra luiMircea Eliade, Emil Cioran,Constantin Noica ºi a angaja-mentului lor politic interbelic(prin cãrþi semnate de incorec-ta Alexandra Laignel-Lavastineºi de Florin Þurcanu). Grupurilede prestigiu de astãzi ar fi ocaracteristicã a societãþilorparamoderne (unii teoreticienile numesc transmoderne),adicã un tip de organizaresocialã care, deºi modernã înesenþã, amestecã structurilemoderne cu cele tradiþionale.

O implicitã concluzie majorãa demersului realizat deRomulus Bucur în cartea„Imaginea de sine a evreuluiromân: Mihail Sebastian ºi N.Steinhardt“ este aceea cã rela-tivitatea rãmâne o caracteris-ticã a omenescului – arealunde soluþiile nu pot fi cate-gorice, iar afirmaþiile se cuvinemereu a fi revizuite într-undomeniu þinând de percepþiaindividului / grupului asupra luiînsuºi, precum ºi de cea a unuigrup diferit asupra sa.

Vasile SPIRIDON

Evrei pentru româniºi români pentru evrei

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– OOggll iinnddaa mmaaggiiccãã

Page 20: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

lecturi

mai 201420

Am sentimentul cã desprecomunitatea armenilor dinRomânia se vorbeºte din ce înce mai puþin. Nefiind adeptulteoriilor conspiraþioniste, nuvãd în aceastã situaþie o toanãa istoriei contrafãcute; probabiltotul intrã în acel datum ne-prielnic despre care s-a tot vor-bit în aceastã parte a Europei.Vor fi alþii care sã dimensio-neze în date obiective ceea ceNikolay Hovhannisian numea afi „Genocidul armean“ dar caresã cuantifice ºi aceastã re-în-tâmplatã – dacã socot bine! -lipsã de imagine. Îmi aducaminte disperarea din tonul luiCioran din „Schimbarea la faþãa României“. Cât de actualerãmân peste timp pânã ºiasemenea formulãri bombas-tice! Vreme trece, vreme vine.Ne place ori nu, lumea pare sãse fi nãscut în datele unui corsie ricorsi.

Fãrã doar ºi poate, apãrut latimpul cuvenit, „Jurnalul“ luiArºavir Acterian ar fi fost unsucces editorial cu totul ieºitdin comun. Istoria acestuiJurnal e cu totul deosebitã, s-aîntâlnit cu multe din ciudãþeni-ile lumii în care trãim. Ediþiacelor de la „Humanitas“ (peaceasta o vom avea în vedere)aduce laolaltã mai multe frag-mente, publicate de alte edituride-a lungul vremii, mai multsau mai puþin fericit. Cert estecã, din câte am înþeles, autorula înaintat o singurã datã „CãrþiiRomâneºti“ o versiune a Jur-nalului, urmând sã aºtepte înzadar cu anii… Volumul pecare îl am în faþã a avut la bazãun text pe suport electronic,pus la dispoziþie de FabianAnton, preºedintele ArhiveiCulturale Române. Drept pri-mã sursã pare sã fi fost dacti-lograma din arhiva Lucian Boz,bun prieten al autorului – tre-buie menþionat aici cã, þinândcont de lipsa de principii aregimului comunist, ArºavirActerian avea aceastã manierãde a-ºi dactilografia materi-alele în mai multe exemplare ºide a le înmâna prietenilor spreo mai sigurã pãstrare. Deºiapãrutã cu oarece întârziereîntr-o asemenea formulã ferici-tã – cartea are un aparat criticimportant, douã prefeþe, indicede nume, note de subsol –„Jurnalul“ lui Acterian devineîncet-încet o mãrturie extremde valoroasã atât pentru epocainterbelicã, cât ºi pentru înne-guraþii ani ce i-au urmat.

Socot cã ar fi nimerit sã par-curgem câteva elemente-cheiepentru personalitatea autoru-lui; am senzaþia cã, deºi a acti-vat în elita literarã a interbe-licului, lipsa unui volum publi-cat atunci l-a situat într-un conde umbrã. Arºavir Acterian afost coleg în cadrul Liceului„Spiru Haret“ cu BarbuBrezianu, Alexandru Elian ºiConstantin Noica. Mai târziu,va urma cursurile Facultãþii deDrept unde îºi va lua licenþa în1933. Deºi având certe sim-patii legionare, nu a activat mi-litant. Alãturi de altele, acestava fi fost ºi motivul pentru carea fost întemniþat în douã rân-duri: 1949-1953, 1959-1964 (în

celebrul lot Noica – Pillat). Într-o primã perioadã va activa caredactor al „Enciclopediei ro-mâne“, referent în cadrulOficiului de Studii alMinisterului de Finanþe, secre-tar de redacþie la „Vremea“,pentru ca începând cu anul1946 sã deschidã anticariatul„Nastratin“. Apoi, ieºit dindetenþie, va ocupa mai multeposturi, desigur sub calificãrilesale – ajutor de mozaicar,librar, anticar, statistician ºidocumentarist la Centrul deHematologie din Bucureºti.Debutul literar s-a petrecut în1928, în revista „Vlãstarul“; maideparte Arºavir Acterian vacolabora sub pseudonim lavarii reviste. Peste cele de maiînainte voi lãsa sã grãiascã(despre omul, intelectualulActerian) douã fragmente sem-nate de Bedros Horasangian,respectiv Florin Faifer: „Nu eraun expansiv, un volubil: îiplãcea mai mult sã surâdã.Avea un zâmbet ºugubãþ,hâtru, exprimat cu toatã fãp-tura lui de Mac Sennet ºi StanLaurel laolaltã. Era un omcalm, destins, avea ceva seninºi curat în toatã fiinþa lui“; „Era,chiar ºi la vârsta lui, un om fer-mecãtor, cu un verb de o plas-ticitate captatorie (îi plãcea sãfoloseascã acest cuvânt),ager, ºugubãþ, ironic atât câtsã nu supere ºi de o emotivi-tate care spunea cã sufletul luinu îmbãtrâneºte. Ascultându-l,mi se pãrea cã mi-l reprezintmai bine pe intelectualul anilor’30. Dar nu numai atât…Urcând în sãlaºul din PiaþaDorobanþi, lângã Lupoaicã, oanume sfialã simþeam cã mãcuprinde. Mã veþi înþelege! Pescãriþa în spiralã urcaserãcândva ºi Eugen Ionescu, ºiMircea Eliade, ºi Petre Þuþea,ºi Emil Cioran, ºi încã atâþiatineri strãluciþi. Cu un licãr viuîn priviri, ultimul Acterianprindea sã-mi povesteascãdespre fiecare…“

Deºi constatarea va îmbrã-ca haina truismului, „Jurnalul“surprinde perfect efervescenþaunor vremuri ce nu se vorîntoarce. El se instituie într-unlaborator de percepþie ºi decomentare a unor modalitãþi defiinþare. Cartea nu presupunenici pe departe înºiruireaevenimentelor; nu se limiteazãla atât. De un vitalism aparte,Arºavir Acterian gãseºte tonulpotrivit pentru a aºeza înpaginile sale chipuri ºi întâm-plãri ce parþial, ici-colo, au fostcosmetizate. Simþim cum prin-tre rânduri suntem atenþionaþicã funcþia însemnãrilor nu esteaceea de a se aºeza pesteniºte adevãruri fade, ci de aurmãri în chip tainic un drumînalt, cu puþine compromisuri.Chiar formula acestui inedit jur-nal surprinde uneori: afirmaþiileproblematizeazã, încearcã sãdemonstreze un crez,ajungând – ce-i drept, rareori –cãtre exprimãri aforistice:„Cunosc primejdia nebuniei dindeschiderea de gând asupramisterului. Îndatã ce realizezinebunia, te retragi înspãimân-tat. Frica pãzeºte bostanul“. Iarbostanul e bine pãzit întrucât„recunosc cã logic, raþionalsoluþionez într-un fel sau altulproblemele. Dar ele rãmândeschise, în ciuda soluþionãrii,ºi, incitat de viaþã, mã vãd con-strâns oricând sã le reiau încercetare, ca sã refac un itine-

rar deja parcurs. Poate cã eobositor sã refaci întruna ace-leaºi drumuri, cu variaþii imper-ceptibile“.

În mod cert, lumea luiActerian este una indisolubillegatã de carte. Majoritateatimpului ºi-l petrece citind oriscriind, încercând sã treacãpeste marile dureri prilejuite demoartea pãrinþilor, a priete-nilor, dar în special a frateluisãu Haig ºi a lui Jeni. Suferinþaacestor momente aºazã citi-torul faþã în faþã cu un eroudostoievskian. Nu pare delocsã regrete un destin literar maifericit. Dimpotrivã, declarã încâteva rânduri inutilitatea jur-nalului sãu – ºi urmându-i logi-ca, în parte valabilã, la ce bunsã mai scrii cât timp au fãcut-oalþii înainte cu mult mai bine?Oricum, suntem de acord:„Când cineva cu scaun la capîþi spune cã Flaubert sauBaudelaire, sau Racine, sauPascal – ºi aºa mai departe –sunt cei mai mari scriitorifrancezi ori cã Dostoievski ecel mai mare romancier dinlume, ori cã Eminescu e celmai mare poet român, saupoate Ion Barbu, dacã nuArghezi sau Blaga, asta nuînseamnã defel cã afirmaþia etabu, incontestabilã, cã ea arecaracter naþional ori universal.Ceea ce e absolut pentru minesau pentru tine, ori superlativpentru noi sau pentru voi, nu e

musai sã fie ºi pentru alþii, nu eîn orice caz pentru toatãlumea“.

Uneori, paginile te surprind– e cazul lui Brâncuºi, a cãruiartã nu este deloc apreciatã întinereþe. Autorul va revenitotuºi în douã-trei momentepentru a reevalua asemeneajudecãþi de valoare, apreciindtocmai înalta simplitate aformelor de expresie… Sufletullui Acterian este de altfelapropiat de imaginea unuiDumnezeu al ortodoxiei. Deºinu e dispus sã accepte habot-nicia, îl putem socoti un creºtinpracticant. Poate ºi plecând deaici, prieteniile trainice cuEugen Ionescu, Emil Cioran,Emil Bota, Mircea Eliade oriinteresul faþã de Nae Ionescucapãtã o savoare deosebitã.Sã urmãrim frazarea din timpulunei zile alãturi de Cioran: „CuCioran despre literaturã.Despre Gide (nu-i place luiCioran cum scrie, deºi nu-i dis-plac ideile). «Noi suntem niºteprovinciali în culturã». Scârbãde viaþã, de mizeriile bãtãtoarela ochi, întâlnite la fiecare colþde stradã. Cioran: violenþã, fre-nezie. Nihilism filosofic. Neagãcu entuziasm febril orice.Parcã ceva rusesc ºi româ-nesc se aliazã în sufletul lui.Nu gustã viaþa. A îndurat preamulte. A fost prea îndelungnenorocit. Râvneºte dupãplãceri mãrunte. Este pentrutrãirea superficialã. Nu vedecã-i o egalã profunzime pre-tutindeni, în cel mai superficialgest, ca ºi în cel mai ameþitorsondaj. Misterul e subiacentpretutindeni, e acelaºi“. Ple-când dinspre lucrurile grave,rareori Arºavir Acterian eva-deazã cãtre cotidian; aici, semirã autoironic de nimicniciaumanã, de interesele economi-ce. Nu vede cu ochi buni niciaselenizarea, nici celebrulmeci de box dintre CassiusClay – Frazier. Dar acestea nusunt decât marginalii!

Deºi acum par a mã contra-zice – Arºavir Acterian, omuljurnalului, nu este neapãratomul unei epoci ºi nici nu intrãîn vreun tipar armean. El faceînsã figura unui om de un calmtulburãtor, dezinteresat de aiciºi acum. Undeva, în paginilecãrþii, pare sã fie tulburat delipsa unei identitãþi cu mult maivizibile: „Aºadar, armenii con-tinuã sã fie în diaspora, asta ºicu contribuþia nevolnicã a occi-dentalilor, care – deºi au promiscã vor reda dupã Primul RãzboiMondial pãmântul armenilor,rãpit de turci – n-au fãcut nimicdin ce au promis. Nu s-a creatdecât o minusculã ArmenieSovieticã, necuprinzând nicimãcar muntele Ararat, leagãnal unei înfloritoare civilizaþii,bucatã de pãmânt în carearmenii veniþi din toate pãrþilelumii îºi aduc contribuþia spre aacumula, ca într-o insuliþã, do-cumentele privitoare la mãreþi-ile armene de odinioarã ºi sprea cultiva geniul ºi limba arme-neascã atât cât se poate facesub o riguroasã tutelã“. Paginide jurnal, pagini de literaturã,mãrturia unei conºtiinþe, nostal-gia unei comunitãþi.

Marius MANTA

Arºavir Acterian,mãrturia unei conºtiinþe

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– VVuullccaannii

Page 21: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

Mirrajul serrii

de LLepººaa MMihaail, clasa a XII-a A, Colegiul

Economic „Ion Ghica“ Bacãu

Mã chinui sã-þi descos întruchiparea,Sã-þi spun cât de frumoasã eºti,Purtat ca pe un val, mã las dus dechemareaCu care veºnic, dulce mã ademeneºti.

Adorm la pieptul tãu simþindu-þidragostea prin vene,Mã vãd zâmbind, în ochii tãi ca marea,Aºtept sã mã sãruþi încet pe gene,Sã ne rãpeascã seara,Sã alergãm ca doi copii prin iarbadeasã,Sã-þi fiu dorinþa inimiiSã-þi spun cã eºti a mea aleasã,Sã te sãrut de parc-acum m-aº risipi.

ªtiu aproape o mie depoveºti, iar fiecare din eleîncepe la fel.

Zilele trecute stãteamaºezatã în fotoliul din camerã ºicontemplam în tãcere, sorbinddin când în când din ceaºca deceai din mâna dreaptã ºiascultând ploaia care loveauºor fereastra. Singurul gândcare îmi plutea constant înminte e acela cã toþi prieteniimei pleacã. Nu ºtiu dacã a fostdin cauza ceaiului de tei saudatoritã contemplãrii intense,dar cert e cã simþeam cum în-cet-încet mã furã somnul. M-amafundat în fotoliu ºi mi-am dusmâna la gurã sã-mi înãbuº cãs-catul. Mi-am privit atunci pentrucâteva clipe palma ºi am obser-vat cã încã nu mi se duseserãpetele de cernealã albastrã depe degete. Am spus atunci cãoricum nu mai conteazã, fiindcãcu siguranþã le voi înnoi cât decurând. Dupã ce aruncai oprivire scurtã spre caietul încãdeschis de pe birou am închisochii ºi m-am afundat în fotoliu.ªtiu aproape o mie de poveºti,dar niciuna dintre ele nu e amea.

* * *

Toþi prietenii mei pleacã. Þinminte ºi acum ziua când l-amcunoscut pe V. O siluetãcopilãroasã ºi oarecum fragilã,cu un breton rebel pe care ºi-ltot sufla jucãuº din ochi ºi cuniºte gesturi neliniºtite alemâinilor. Totuºi, în zâmbet aveaceva, ca un semn al unui copilpoznaº, neastâmpãrat la timpde pãrinþi, iar ochii lui trãdau ooarecare nebunie ºi ghiduºie,pe care cei mai mulþi de vârstanoastrã ar încerca sã ºi lereprime. Ca sã nu mai spun cãatunci îºi deschidea gura ºi vor-bea, discrepanþa dintre ceea cepãrea ºi ceea ce era de fapt eramai mult decât intrigantã.Câteva luni mai târziu, ne-amzis cã nu existã nicio legeumanã care sã spunã cã pentruca doi oameni sã se considere„fraþi“ trebuie sã provinã dinacelaºi pântec.

Cu timpul, am învãþat cã celmai frumos dar pe care i-l poþioferi cuiva e un „acasã“ ade-

vãrat. „Acasã“ nu e întotdeaunaun loc, un spaþiu mãrginit depatru pereþi care sã te ascundãde restul lumii, e mai mult deatât. „Acasã“ e o stare internã, ostare mintalã datã de echilibrulpe care cineva îl genereazã înfiinþa ta, prin susþinerea ºi afecþi-unea pe care þi-o aratã. Acestae cel mai sincer ºi frumos dar pecare þi-l poate oferi cineva, iareu asta i-am oferit lui V. Astfel,în timp, el s-a deschis cu totul înfaþa mea ºi mi-a redat propriaistorie.

Dintre toate lucrurile, V îºiiubea cel mai mult arta, adicãmuzica. Vorbea despre ea cuatâta patos, încât de multe oriaveam impresia cã îmipovesteºte de o fiinþã vie ºi maidragã decât o mamã. Atuncicând îi ceream sã-mi vorbeascãdespre ce a mai compus, între-gul chip i se lumina, vocea îidevenea mai gravã, iar pieptul îispasma din cauza respiraþiei totmai accelerate, ca ºi cum trupulsãu era gazda unei entitãþi greude perceput minþii umane. Mi-aluat ceva timp sã realizez cã înfaþa mea, în astfel de clipe, nuera decât corpul lui V, cãcisufletul lui era undeva înãlþat înalte sfere spre care eu nuîndrãzneam sã privesc. I-amspus atunci cã înþeleg acestestrãfulgerãri pe care el le simte.L-am minþit.

A urmat apoi ziua când m-aanunþat cu o voce sugrumatã debucurie cã i s-a oferit ºansa dea se face auzit. ªtiam cã astaînsemna cã va trebui sã plecefoarte curând, iar cã acea con-versaþie va fi printre ultimele.Dar ºtiam de asemenea cã Vasta iubea cu adevãrat, decil-am lãsat sã-ºi ia zborul.

„ªi mã-nãlþam. ªi nu maiºtiam unde-mi lãsasem în lumeodaia.“

* * *

Toþi prietenii mei pleacã.Când am cunoscut-o pe S, eami-a fãcut inevitabil cunoºtinþã

cu cercul ei amplu de prieteni.Astfel l-am întâlnit pe Z. Cupletele negre mai jos de umeri,bandana încinsã în jurul frunþii,geaca de motor, pantalonii depiele ºi bocancii era epitomatuturor metaliºtilor care îºiîneacã nopþile în fum de þigarã,alcool ºi muzicã stridentã. Înpofida umorului grotesc ºi a lim-bajului argotic, trebuia sãrecunosc cã Z era un personajdestul de hazliu, genul de omfoarte simpatic pe care nu-l poþitrece cu vederea. Totuºi, poatedatoritã aparenþei sale oarecumagresive, mã îndoiam cã ecapabil de afecþiune faþã de unalt seamãn de-al sãu ºi cre-deam cu tãrie cã nu dã doi banipe sentimente în general.Trecuse cam o lunã ºi jumãtatede când îl cunoscusem, când Sm-a sunat ºi mi-a spus pe unton foarte afectat cã Z a fostpãrãsit de A, prietena lui deaproape doi ani. Din vorbele eiam înþeles cã era cu totul dis-trus: nu mai mânca, nu maiieºea din casã ºi aproape cã numai scotea un cuvânt. I-am zisatunci lui S, în timp ce minteamea se arunca într-o profundãcontemplare: „Chiar þine la ea,nu?“ Rãspunsul a venit imediat:„Dacã þine?... O iubeºte, chiar oiubeºte!“. Toatã acea zi mi-ampetrecut-o întrebându-mã dacãnu sunt un om superficial.

Deºi nu petrecusem preamult timp cu el, pierderea lui Zmi-a provocat un sincer senti-ment de compasiune. Acestparadox care sãlãºluia în Z m-acutremurat într-un fel, cãci nucredeam cã într-un om potcoexista brutalitatea ºi gentili-tatea. Douã sãptãmâni mai târ-ziu, am aflat de la S cã ºi-a tunspleata, pe motiv cã i-ar fi promislui A cã o va face, cu puþinînainte de despãrþire.

O lunã ºi jumãtate mai târziu,am primit pe telefon un mesajde la un numãr pe care nu-laveam în agendã. Era de la Z,care îmi cerea sã mã vadã,mãcar pentru jumãtate de orã,

ca sã vorbeascã cu mine. Nuînþelegeam prea bine de ce ºimi-era oarecum teamã de posi-bilele lui intenþii, dar ceva dintonul acelui mesaj îmi dãdea deînþeles cã are nevoie de mineca om, nu ca femeie. Douã oremai târziu eram în drum sprelocul unde l-am cunoscut primaoarã, cãci acolo mi-a cerut sãne vedem. Cu pãrul tuns ºi ochiimai încercãnaþi decât de obicei,arãta ca un Samson anemic. M-aîmbrãþiºat scurt ºi mi-a spus:„Trebuia sã vorbesc cu tine. ªtiucã tu o sã înþelegi“. De abia necunoºteam, dar evident cevadin mine îi inspirase încredere,aºa cã am dat din cap zâmbindºi l-am lãsat sã vorbeascã. Ne-amplimbat pe strãzile oraºului întimp ce Z mi-a depãnat oîntreagã poveste. O cunoscusepe A prin niºte prieteni comuni,iar ea reuºise sã-i doboare bari-erele din primul moment. Eragingaºã, delicatã, isteaþã, dar ºiuºor naivã... nu ºi-ar fi putut dorimai mult. Z mi-a spus cã relaþialor a înflorit ºi cã a fost o expe-rienþã sublimã, sau, cumspunea el, „venitã de pe altãlume“. Mi-a descris cum înclipele când erau împreunã,simþea în coºul pieptului un soide miºcãri bruºte, ca niºtefâlfâieli stranii de aripi ale uneifiinþe fantastice ce eraîncãtuºatã înãuntrul lui ºi cãutasã zboare afarã. Mi-a spus cãnu-ºi poate explica de ce A l-apãrãsit, dar mi-a zis cã dacãaceastã decizie o face fericitã,nimic altceva numai conteazã.I-am zis cã îl înþeleg perfect ºicunosc bine aceste trãiri pecare el mi le descria atât depoetic. L-am minþit.

Dupã douã ore m-a condusacasã ºi mi-a mulþumit pentrurãbdare. Mi-a explicat cã simþeanevoia sã se descarce cuiva, iareu pãream a fi singura din antu-rajul lui capabilã sã-l asculte ºisã-l sfãtuiascã. L-am strâns înbraþe ºi i-am spus cã trebuie sãfie puternic. Ne-am spus larevedere ºi apoi eu am înaintat

cãtre uºa blocului. Dupã câtevaclipe am privit înapoi cãtre silue-ta lui Z care se îndepãrta. Pãreamai mult cã se târãºte pepãmânt, asemenea unui corbîmpuºcat într-o aripã. Douã zilemai târziu, am aflat cã s-a împã-cat cu A. Nu l-am mai vãzut deatunci.

„ªi mã-nãlþam. ªi nu maiºtiam unde-mi lãsasem în lumeodaia“

* * *

Mi-am deschis ochii brusc ºiam privit în jur. Eram în cameramea, afundatã ºi mai mult înfotoliu ºi þinând în mânã ceaºcagoalã. Ploaia lovea cu maimultã forþã în geam. Stãteamacolo în fotoliu în timp ce înminte îmi tot veneau ºi plecauoameni. Atunci, ca ºi acum, caîntotdeauna: eu rãmân, ei vin ºipleacã. Pleacã, zburând spreceea ce iubesc, undeva susunde eu nu îi mai pot vedea.Unii zboarã spre artã, alþii spreun potenþial partener de viatã,alþii spre avere, putere sauºtiinþã. Eu pur ºi simplu iubescoamenii, de asta aleg sã rãmân,ca un aeroport de pe care vin ºipleacã avioane spre variatedestinaþii.

„ªi mã-nãlþam. ªi nu maiºtiam unde-mi lãsasem în lumeodaia

Tu mã strigai din urmã:rãspunde-mi, rãspunde-mi,

Cine-s mai frumoºi:oamenii?... ploaia?...“

* * *

ªtiu aproape o mie depoveºti, dar nici una din ele nu ea mea. Poate, nu peste multtimp, îmi vor creºte ºi mie pene,voi avea ºi eu propria poveºte ºise va naºte un alt om care sã ospunã. Dar nu în seara asta,fiindcã mi-e mult prea somn.Dintr-o mie ºi una poveºti, unava fi a mea.

„One day, baby, we’ll be oldOh, baby, and we’ll all think

about the storiesThat we could have told“

Ioana SIMIONclasa a XII-a H,C. N. „Gheorghe

Vrãnceanu“ - Bacãu

mai 2014 21

prima verba

În luna aprilie a.c., s-a desfãºurat prima ediþie a Simpozionului Judeþean „Iubireasau înãlþarea fiinþei“, eveniment organizat de Colegiul Economic „Ion Ghica“ Bacãu,în colaborare cu Inspectoratul ªcolar Judeþean Bacãu ºi cu Capela „Sf. ApostolAndrei“ din Bacãu. Coordonatorii acestui proiect, prof. Alina Camil, Angelica Pãuc,George-Adrian Purcaru ºi pr. Ionuþ Cãsãneanu, au avut onoarea de a fi susþinuþi îndesfãºurarea acestei activitãþi atât de unitãþi ºcolare din judeþul Bacãu, printre carese numãrã Colegiul Naþional „Gheorghe Vrânceanu“, Colegiul Naþional de Artã„George Apostu“, Colegiul Tehnic „Anghel Saligny“, Liceul cu Program Sportiv,ªcoala Gimnazialã „Dr. Alexandru ªafran“, ªcoala Gimnazialã „Alexandru Ioan Cuza“Bacãu º.a., cât ºi de instituþii de învãþãmânt din afara judeþului, precum ºi de preoþi,pictori ºi poeþi din þarã ºi din afara graniþelor acesteia. Bazându-se pe o abordareinter- ºi transdisciplinarã, activitatea s-a desfãºurat pe mai multe secþiuni, respectivcreaþie literarã, eseisticã, prezentãri power-point, fotografie, desen ºi picturã, celemai bune lucrãri urmând a fi premiate în perioada imediat urmãtoare. Juriul concur-sului a fost constituit din cadre didactice cu specializãri diferite, respectiv: limba ºi li-teratura românã (prof. Alina Camil, Dan Petre-Cãºeriu, Camelia Trandafir), istorie(prof. Angelica Pãuc), matematicã (prof. Dana-Otilia Bâzu) ºi religie (prof. IonuþCãsãneanu, George-Adrian Purcaru).

Lansarea volumului cu lucrãrile simpozionului va avea loc în luna iunie a.c.Prezentãm aici câteva dintre cele mai bune lucrãri.

Prof. Alina CAMIL

Iubirea, mereu la modã!Motto: „De ce îi este omului de astãzi foame? De iubire ºi de sens.“

Nicolae Steinhardt

Ploaia în luna lui Marte

Viaþã, versººi reggãsire

de GGrrããddiinnaarruu CCããttããlliinn CCoossmmiinn, clasa a IX-a B, Colegiul

Economic „Ion Ghica“ Bacãu

Într-o liniºte profundãDe toamnã desfrunzitã,Îþi aud vocea,Îmbrãþiºându-mã de dup-o stea

argintie.

În jocul vieþii ºi al morþiiAi neastâmpãrul trupului de primãvarãºi farmecul unui apus neîntârziat.

Tu, ca o tainã de catifea,Din ce lumin-a timpului

ai rãsãrit?

Frumoaso, gând înfrunzit,cu miros de copilãrie ºi de cozonaci,Când ai sã vii?Unde-ai plecat?

Page 22: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

Dosttoievski..AAprropierrilelui NichiforrCrrainnic (II)

„...Dostoievski e unul din-tre cele mai mari genii lite-rare pe care le-a dat ome-nirea. El este pe aceeaºi liniecu Homer, Virgilius, Dante,Goethe, Milton º.a. (…) Întregeniile pe care le venereazãlumea cultã în contextuleuropean modern, numaiGoethe reprezintã un com-plex atât de inextricabil ºi deneepuizabil ca Dostoievski.“

NNiicchhiiffoorr CCrraaiinniicc

Realizând „portretul“ luiRaskolnikov, pe care îl consi-derã „victima crimei sale“,Nichifor Crainic reaminteºte defaptul cã „voinþa de putere“ decare este animat eroul dos-toievskian este o expresie ainfluenþei lui Napoleon. Deºi nueste un pionier al trimiterilorcãtre Nietzsche, Crainic invocãîn acest context spiritul nietz-scheean care bântuie prin operalui Dostoievski, deºi „o influenþãa acestuia asupra luiDostoievski nu era posibilã“(Nichifor Crainic, op. cit., pag.100). În gândirea lui Nietzsche,se ºtie, „voinþa de putere“ joacãun rol esenþial, pentru cã aceas-ta este pentru el, în ordinemetafizicã, un instrument pen-tru înþelegerea lumii („Esenþacea mai intimã a existenþei estevoinþa de putere“). Pentru el,voinþa de putere permitedepãºirea omului (nu elimi-narea sa), abandonarea ve-chilor idoli ºi a speranþei într-olume de dincolo, acceptareavieþii ca aspiraþie spre putere. În„Aºa grãit-a Zarathustra“, neamintim, Nietzsche scria: „Amvenit sã vã vestesc Supraomul.Omul este ceva ce trebuie

depãºit“. Omul lui era o punteîntre maimuþa antropoidã ºisupraom, un element tranzitoriuîn evoluþie, conform paraboleiacrobatului din Zarathustra. Darzice Crainic: „Sã nu facem vreoconfuzie. Raskolnikov este oapariþie mult anterioarã filosofieilui Nietzsche“ (Op. cit., pag.100). Amintim cã romanul„Crimã ºi pedeapsã“ a fost publi-cat în 1866, pe când Nietzscheavea doar 22 de ani ºi nu publi-case decât „Destin ºi istorie“.Filosoful german avea sã pu-blice „Aºa grãit-a Zarathustra“ în1885, adicã peste 21 de ani dela vremea în care Raskolnikovieºise în lume. Sã-l ascultãm dinnou pe Nichifor Crainic:„Nietzsche, admirator al geniuluilui Dostoievski, îi este ulteriordin punct de vedere cronologic.Prin urmare, aceastã figurã încare am putea spune cã seîntrupeazã prin excelenþã doctri-na lui Nietzsche asupra omului,a individualismului acestuia carese socoteºte superior celorlalþioameni, este o întrupare antici-patã a doctrinei lui Nietzsche“(Op. cit. pag. 100).

În filosofia vremii sale, Crainicgãseºte o afinitate specialã ºiîntre Dostoievski ºi Bergson:„Dacã avem sã cãutãm o

apropiere între felul de a gândial lui Dostoievski ºi filosofia con-temporanã, gândul ne duce ime-diat la filosoful Henri Bergson“(Op. cit., pag. 249) Pentrufilosoful francez, se ºtie, lumeaacoperã douã tendinþe aflate înconflict – forþa vieþii (élanul vital)ºi lupta lumii materiale împotrivaacelei forþe. Omul înþelegemateria prin intelectul lui, cuajutorul cãruia evalueazãlumea. În contrast cu intelectulse aflã intuiþia, care provine dininstinctul animalelor inferioare.Intuiþia, care percepe realitateatimpului, ne oferã o idee despreforþa vieþii care strãbate toatefiinþele. Se cuvin, ºi în cazul„relaþiei“ Dostoievski-Bergson,observaþii care au fost formulateºi pe „relaþia“ Dostoievski -Nietzsche: apropierea esteabsolut incidentalã, întrucât „niciBergson nu l-a cunoscut peDostoievski atunci când ºi-a for-mulat primele elemente ale filo-sofiei lui, ºi aici nu încape niciodiscuþie, Dostoievski nici n-abãnuit mãcar de existenþa luiHenri Bergson, a cãrui filosofienu apãruse încã pe vremealui“(Ibidem, pag. 249). Bergsonpublicã prima sa lucrare, „Eseuasupra datelor imediate aleconºtiinþei“ (1889), la opt ani

dupã moartea lui Dostoievski.Crainic avanseazã ideea cãDostoievski ºi Bergson sunt soli-dari în demascarea erorilor raþi-unii discursive. „Sãgeþile“ sunttrimise cãtre Descartes. Existãînsã deosebiri fireºti: „…acestproces se petrece la Bergsondupã metoda filosoficã, iar laDostoievski se petrece dupãmetoda creatoare a mareluiartist, care dominã întotdeaunageniul sãu“ (Ibidem, pag. 250).Pentru Bergson, „…intuiþia (…)este instinctul reflectat înconºtiinþã; e puterea aceastadirectã prin care, suspendândraþiunea discursivã, putem luadirect contact cu inima lucrurilor,chiar ºi atunci când nu putemspune ce este acest contact, îltrãim“ (Ibidem, pag. 251). Careeste asemãnarea cuDostoievski? „În cugetãrilestareþului Zosima se aflã, întrealtele, aceastã cugetare: iubiþifiecare lucru în parte, fiindcãprin aceastã iubire puteþipãtrunde taina care zace întoate lucrurile. Prin iubire, camijloc de cunoaºtere aplicatfiecãrui lucru, putem pãtrunde întaina lor, fiind o forþã foarteasemãnãtoare, dacã nu iden-ticã, cu ceea ce înþelegeBergson“ (Ibidem, pag. 100).

Crainic aminteºte însã cãaceastã idee dostoievskiano-bergsonianã îºi are rãdãcinile înPlaton (teoria erosului platonic)ºi în dezvoltãrile lui DionisieAreopagitul. În esenþã, ideea emisticã, profund creºtinã: prindragoste putem descoperi ade-vãrata esenþã a lucrurilor. Eldezvoltã în acest context ideea:„ªtiinþa misticã e numitã ºtiinþapreafericiþilor, ºtiinþa sfinþilor,fiind cunoaºterea lui Dumnezeufaþã cãtre faþã, direct“ (Ibidem,pag. 252). Pãtrunderea lãuntricãîn esenþa realitãþii prin marea ºiatotputernica putere a iubiriieste singura cale a cunoaºteriiautentice. Dostoievski este con-siderat un reprezentant al aces-tei ºcoli mistice: „Pe aceastãteorie a cunoaºterii pe care oputem clãdi din doctrina luiDostoievski, el se claseazãdintr-o datã în ordinea marilorgânditori mistici“(Ibidem, pag.254). În abordarea apropieriiconcepþiilor filosofice dostoiev-skiene ºi bergsoniene, NichiforCrainic insistã obsedant asu-pra opusului frontal al acestorafaþã de cugetarea discursivãcartezianã, reprezentatã înopinia sa de Toma de Aquino,catolicism, cu origini ale unui ri-guros raþionalism în gândirea luiPlaton. Nichifor Crainicpledeazã mereu pentru gândulpotrivit cãruia, fãrã afecþiune,gândirea este searbãdã.Dostoievski a creat o adevãratãºcoalã de gândire fundamentatãpe acest gând. „O ºcoalã reli-gioasã de gândire“ la care s-auformat spirite precum NikolaiBerdiaev, S. Pecerski, NicolaeArseniev, Pavel Florenski,Karsavi sau Merejkovski, repereale epocii. O ºcoalã care a visatfrumos, în spirit dostoievskian,cã nu doar Rusia, ci ºi întreagaEuropã vor fi regenerate prinforþa iubirii.

eseu

mai 201422

Ion FERCU

Prin subteranele

dostoievskiene (27)

Într-un fel vechea Kalevalã era reºedinþaeroilor din cântecele ºi baladele care circu-lau în literatura oralã finlandezã. Eroi legen-dari uniþi prin propensiunea lor pentru muzi-cã. Însuºi Väinämöinen, personajul centralal acestei epopei, era nu numai clarvãzãtor,cu origini supranaturale, ci ºi strãlucit cân-tãreþ. El îi aduna laolaltã pe Ilmarinen, fie-rarul care a fãurit înveliºul cerurilor, peLemminköinen, rãzboinicul aventurier ºicuceritorul de femei ori pe Louhi, zeiþa atot-stãpânitoare a tãrâmului fermecat din N. Unepos similar pare a se întrupa de câtevadecenii în þara celor câteva mii de lacuri,acolo unde s-a dezvoltat una dintre cele maiemergente ºcoli de compoziþie din Europa.Sub trena patriarhului Jean Sibelius, celcare timp de trei decenii a lãsat impresia cãva abandona organizarea tonal-funcþionalãºi cã elaboreazã o a opta simfonie într-omanierã total primenitã, a crescut o pleiadãde muzicieni demni de a popula o nouãKalevalã. Dar Sibelius nu ºi-a schimbatstilul. El a fost totuºi rãzbunat copios decãtre urmaºi. Într-o ordine relativ cronolo-gicã, mai întâi de Einojuhani Rautavaara,beneficiarul unei burse Koussevitzky, prilejde a deveni discipolul lui Persichetti,Copland sau Petzold în America. DacãSibelius nu a compus decât ºapte simfonii,Rautavaara l-a devansat, zãmislind opt. Darºi nouã opere, un balet, precum ºinumeroase lucrãri camerale, realizând osintezã intuitivã între tonal ºi serial. Alãturide Rautavaara, congenerii Paavo Heininenºi Joonas Korkonen au constituit un puter-nic imbold pentru cei ce vor urma. Ei vorface tranziþia de la faza idiomului post-romantic la faza idiomului post-serial. Otranziþie facilitatã de impactul prospecþiu-nilor teoretice, binecunoscutã fiind ºcoala

semiologicã finlandezã dominatã de per-sonalitatea lui Eero Tarasti. Dar ºi prin con-tribuþiile din diasporã ale unor remarcabilidirijori, precum Leif Segerstam ºi Essa-Pekka Salonen (deasemeni, un reputatcompozitor), la Los Angeles, Jukka PekkaSaraste, la Paris, ori ale unor restitutori decalibrul violoncelistului Ansi Kartunnen,clarinetistului Kari Krüku sau trompetistuluiJarmo Semillö. Generaþia maturã de com-pozitori a deschis, în principal, douã direcþiidoctrinare de o anume consistenþã încreaþia ultimelor decenii: a) estetica impu-ritãþii, aºa cum a fost ea creionatã în unele„crochiuri“ ale lui Mahler, Sostakovici ºiSchnittke; b) estetica spectralã în variantaIRCAM. Cea dintâi direcþie a fost urmatã deKalevi Aho ori Essa-Pekka Salonen, în timpce a doua a fost îmbrãþiºatã de JukkaTiensuu ºi Kajia Saarianho. Existã, desigur,ºi variante combinate ale celor douã para-digme stilistice exersate în special dereprezentanþi ai generaþiei tinere care, subimpulsul polistilismului, degajã o pronunþatãlipsã de complexe, nu însã ºi de modele.Aºa cum s-au dovedit a fi Kalevi Aho ºi, înmod cu totul special, Magnus Lindberg. Ei i-

au influenþat covârºitor pe mai junii KimmoHakola, Jukka Koskinen sau Veli-MattiPuumala, compozitori impetuoºi, adepþi aipost-modernismului global. Kalevi Aho estedeopotrivã compozitor ºi teoretician, pro-fund ºi prolific. Îi place sã amalgamezetipare formale, de la vals la marº ºi de lasonatã la swing, sã hibridizeze tehnici nunumai complementare, ci ºi antinomice,cum ar fi, de pildã, tehnica texturii cu cea adeconstrucþiei, tehnica fractalã cu cea dez-voltãtoare-beethovenianã. Ironia, colajul,citatul parodic sunt în permanenþã intersec-tate ºi permutate într-un dialog al tradiþiei cumodernitatea ºi post-modernitatea (desprecare a glosat în numeroase studii ºi eseuri).De aici ambiguitatea mesajului sonor ce setraduce prin procese sonore intens narativeºi doar accidental contemplative. De faptuna dintre constantele muzicii finlandezecontemporane este reprezentatã de dimen-siunea epicã, ceea ce face ca marca aces-tei creaþii sã fie de tipul action music. Împre-unã cu Kalevi Aho, Magnus Lindberg ges-tioneazã trecerea de la idiomul post-serialla cel specific, personalizat. Ce-ar fi sã neimaginãm cã între cei doi existã o relaþie

analogã celei dintre Leoninus ºi Perotinus,de acum aproape un mileniu? Lindbrg ePerotinus, adicã Magister Magnus. Un com-pozitor debordant, de o energie quasi-sufo-cantã, care scrie o muzicã hipertensivã,inevitabilã ºi, pe undeva, implacabilã. Sebazeazã pe procese transformaþionale,care conferã o imensã cantitate de proteineorganismului sonor. Astfel, muzica lui seforjeazã ºi se lamineazã continuu, lãsândimpresia cã laboratorul sãu de creaþieseamãnã cu o uzinã metalurgicã, în care sepoliseazã, la o temperaturã foarte înaltã,incandescentã, aliaje ritmico-melodice, tim-brale, armonice, polifonice impregnate cudetalii esenþiale, metamorfozate cu obsti-naþie. Dincolo de proliferarea unui conceptmelodic propriu, de vivacitatea gesticii tim-brale ori de distribuþiile armonice ºi polifon-ice inspirate din mecanismele arhitecturilorcontrapunctice imitative, Lindberg mani-festã o mare vitalitate la nivelul ideilor mu-zicale graþie dinamismului ce integreazãîntreg materialul sonor, dobândindu-se oanume nervozitate gestualã dublatã de oeclatantã cromaticã orchestralã. Estemoºtenitorul spiritual a lui Lutoslavski, afir-mând un simþ acut al tectonicii muzicale, alomofoniilor rafinate ºi al desfãºurãrilorspectaculoase, pe spaþii largi, aºa încâtasistãm la frecvente schimbãri de macaz(de unde o anume schizoidie a ethosului, ceexceleazã prin inconstanþã). Kraft, UR,Marea, Joy, Fresco, Cantigas, Rittrato,Concertul pentru violoncel ºi orchestrã suntdoar câteva titluri edificatoare pentru ati-tudinea pe care critica muzicalã o numeºteclasicismul modernist. Ca un veritabilVäinämöinen al actualei muzici finlandeze,Magnus Lindberg are toate ºansele sã de-vinã eroul întemeietor al unei noi Kalevale.

Liviu DÃNCEANU

O nouã Kalevalã

Page 23: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

ateneu

mai 2014 23

Despre Hitler s-a scrisenorm, dictatorul germanimpresionând în egalã mãsurãpe contemporanii sãi – oamenipolitici de dreapta sau de stân-ga (bunãoarã, Lloyd George în1936 i-a spus lui Hoffmann, cuocazia unei vizite la Hitler: „-Mulþumiþi-i lui Dumnezeu pen-tru faptul cã aveþi un astfel deconducãtor“. În schimb,Churchill i-a scris urmãtoareascrisoare lui Hitler: „DacãAnglia ar fi lovitã de un dezas-tru naþional de proporþiile celuicu care s-a confruntatGermania, în 1918, l-aº rugape Dumnezeu sã ne dea unom cu voinþã ºi cu capacitateaintelectualã pe care le aveþidumneavoastrã“, iar ErichKempka mãrturiseºte, încartea sa despre Hitler, p. 96,cã în anii rãzboiului citise ocarte cu prefaþa scrisã de cãtreChurchill, care fãcea un elogiudictatorului german – „AdolfHitler este, probabil, cel maimare european care a trãit vre-odatã“, chiar dacã ulterior i-adevenit cel mai înverºunatadversar, iar în 1936, Churchilldeclara: „Existã un singurremediu contra pericolului ger-man: divizarea Reichului,ratatã la Versailles“, ErichKempka, p. 146), capeteîncoronate (despre vizita luiCarol al II-lea la Hitler, în 1938,nu se spune nimic, dupã cumnici despre întâlnirile lui Hitlercu Ion Antonescu. De la ultimaîntrevedere Hitler – Antonescu,în august 1944, mareºalulromân revenise cu convin-gerea cã discutase cu „unnebun“, fapt relatat de cãtreMihai Dimitrie Sturdza în„Ruºii, masonii, Mareºalul ºialte rãspântii ale istori-ografiei româneºti“, 2013, p.321, nota 2), în sfârºit, oamenide rând care-l ovaþionau –, câtºi pe urmaºii acestora, aºaîncât recrudescenþa unor istori-ci ºi psihologi în a-i studia viaþanu mai uimeºte pe nimeni.Hitler a fost un personaj malef-ic, care a provocat un rãzboimondial, cu suferinþe incalcula-bile rasei umane, în speranþadeºartã cã Germania va domi-na mapamondul. Ce impre-sioneazã la Hitler este încred-erea nestrãmutatã în destinulsãu. Credea cã este predesti-nat sã conducã Germania, cãare de îndeplinit o misiuneistoricã pentru poporul ger-man, încredere întãritã, defiecare datã, prin miracolulsupravieþuirii din atentatelecomise asupra sa. Demo-bilizat, fãrã o profesie care sã-iasigure existenþa, cu vagi aspi-raþii de pictor ºi arhitect, fãrãstudii de specialitate, Hitler îºiva descoperi noua vocaþie deom politic ºi orator genial, însãnumai în faþa unei mase de oa-meni. Iatã, de exemplu, ce de-clara Hitler unor prieteni: „- Amnevoie de mase atunci cândvorbesc, a spus el. Când mãaflu într-un cerc restrâns, pur ºisimplu, nu gãsesc cuvintelepotrivite. Nu aº face altcevadecât sã vã dezamãgesc pe

toþi! Vreau sã vã scutesc de unastfel de lucru neplãcut. Nusunt în stare sã vorbesc la sãr-bãtori organizate în familie ºinici la înmormântãri“ (HeinrichHoffmann, p. 31). Studiile despecialitate dedicate lui Hitlerau examinat contextul istoric încare a apãrut, mãsurile luatepentru redresarea economicãa Germaniei epuizatã deînfrângerea ºi consecinþelePrimului Rãzboi Mondial,despãgubirile de rãzboi uriaºe,pe care trebuia sã le achite,apoi, revizuirea Tratatului de laVersailles, urmatã de reven-dicãrile teritoriale în daunaAustriei, Cehoslovaciei ºiPoloniei, în fine, atacul – sur-prizã contra Uniunii Sovietice,deºi Stalin fusese avertizat.Mai puþin cunoscut era Hitler înintimitatea sa, ca individ, apoi,în relaþiile ºi comportamentulfaþã de colaboratori, subordon-aþi, vizitatori. Aparent, Hitler s-a bucurat de adeziune ºi sim-patie, dar nu e mai puþin ade-vãrat, cã împotriva sa au fostpuse la cale numeroase com-ploturi, culminând cu acela din20 iulie 1944. Aºadar, despreHitler au lãsat mãrturii scrisecâteva persoane care i-au statîn preajmã: secretare, generaligermani, fotograful HeinrichHoffmann ºi ºoferul ErichKempka, ºi, probabil, încãmulþi alþii. În cele ce urmeazãdorim sã prezentãm cãrþileultimilor doi, aflaþi în perma-nentã apropiere de Führer.Cartea fotografului Hoffmannbeneficiazã de o Prefaþã scrisãde fiica sa, Henriette, caretrece în revistã, astfel, toatãviaþa tatãlui ei, alãturi de Hitler,Henriette bucurându-se demare stimã din partea acestu-ia, care i se adresa cu diminu-tivul Henny, socotind-o „razamea de soare“ (v. AngelaLambert, „Viaþa irositã a EveiBraun“, 2010, p. 27), deºi nu emai puþin adevãrat cã, ulterior,când Henriette devenise soþialui Baldur von Schirach i-arelatat lui Hitler la ce supliciisunt supuºi evreii din Olanda,dictatorul s-a mâniat, iar cei doinu ºi-au mai vorbit. Prima întâl-nire dintre Hitler ºi Hoffmannavusese loc în 1920, iar în1922, Hoffmann era solicitat deo agenþie de ºtiri americanã sãtrimitã peste Ocean o foto-grafie a lui Adolf Hitler, însã totHoffmann fotografiase mulþi-mea entuziastã în Odeonsplatzdin München (2 august 1914),cu ocazia izbucnirii rãzboiului,în mulþime aflându-se ºi Hitler.Fotografia în chestiune se

gãseºte în volumul „Hitler“(Ed. Meteor Press, 2012, deIan Kershaw). Deci, Hoffmanna fost fotograful oficial al dicta-torului nazist timp de 25 de ani(1920 – 45), între ei existând orelaþie amicalã, vizitându-se ºipreþuindu-se reciproc (în ate-lierul lui Hoffmann, Hitler a cu-noscut-o pe Eva Braun care-iva deveni prietenã, metresã, înfine, soþie în ultimele 36 de oreale celui de al Treilea Reich),având lungi discuþii pe teme deartã, Hitler fiind ºi un om avidde noutãþi. Paradoxal, Hitlerera sensibil la suferinþeleumane, pentru cã atunci cânda întâlnit un individ pe ºosea,care pretindea cã nu mâncasede douã zile, i s-a dat hranã,iar Hitler i-a dãruit o bancnotãde 50 de mãrci. Înzestrat cuumor, ambiþie, Hitler credea înpremoniþie, poseda o memorieprodigioasã, încât îi punea îndificultate pe ofiþerii sãi, Hitlerera vegetarian, nu bea alcool,nu fuma ºi, probabil, cã sãnã-tatea nu i s-ar fi deteriorat dacãnu ar fi lucrat noaptea, iar dupãStalingrad, Hitler era completschimbat, dar a crezut în victo-rie pânã aproape de sfârºit.Adulat de femei, multe do-rindu-l pe Hitler ca tatã al unuicopil al lor, nepoata Angela(Geli) s-a sinucis, se pare, dincauza unchiului, iar UnityMitford ºi Eva Braun ºi-au ratatsinuciderea.

Cea de a doua carte dedi-catã lui Hitler este scrisã deºoferul Erich Kempka* (cu ointroducere de Erich Kern), ºieste segmentatã în douã pãrþi:în prima parte sunt relatatecâteva amintiri ºi impresii alelui Erich Kempka despre Hitler,iar a doua parte „Contexte ºiinterferenþe“ este scrisã deErich Kern, publicist ºi istoric,care vine cu o nouã viziune ºiperspectivã asupra perioadeicât Hitler se afla la putere,citând ºi alte mãrturii care con-travin viziunii oficiale sub cares-a imaginat sfârºitul lui Hitler,introduse în circulaþie de isto-ricul englez Trevor – Roper.Iatã, bunãoarã, ce scrie ErichKern în Introducerea sa: „ErichKempka a furnizat o parteesenþialã a adevãrului real ºitragic, pe care nu am putut s-ocompletez în baza declaraþiilormartorilor contemporani, adocumentelor ºi lucrãrilor.Aceasta mi-a fãcut o imensãplãcere, cãci germanii aunevoie de adevãr precumînfometatul de un dumicat depâine. Pânã acum, istoria ger-

manã recentã a fost denatu-ratã cu bunã ºtiinþã – cuexcepþia unui grup de istorici ºipubliciºti sinceri –, convertitã ºiparþial falsificatã“ (p. 10).Aºadar, Erich Kempka a stat înpreajma lui Hitler ca ºofervreme de 13 ani (1932 – 45),având, astfel ºansa sã-l cu-noascã bine pe Führer, ºi, evi-dent, toatã camarila nazistã.Ce surprinde în aceste amintirieste sinceritatea cu care esteprezentat Hitler. Fiind angajatîn serviciul Führerului, dupã oselecþie riguroasã, Kempka îldescrie, de la bun început, peHitler în mod favorabil: „Dedata aceasta, discuþia pe carea purtat-o cu mine a avut un ca-racter mult mai personal. S-ainteresat foarte exact de rapor-turile mele familiale ºi a doritsã ºtie totul, pânã ºi cele maimici detalii legate de viaþa ºimunca mea de pânã atunci. Înceasul acela, am resimþit o pu-ternicã încredere faþã de el,care nu m-a pãrãsit în anii –mulþi la numãr – cât ne-amaflat într-o constantã comuni-une... Niciodatã n-am avutsentimentul cã m-aº fi aflat încãlãtorie cu «ºeful», ci maidegrabã cu un prieten mai învârstã, aproape patern... darpreocupãrile ºi nevoile perso-nale puteam sã i le împãrtã-ºesc, ºi chiar mã sfãtuia ce sãfac. Pentru toate avea înþele-gere ºi era dispus sã mãasculte. Avea grijã mereu canoi, oamenii de la volan, sã fimcazaþi în cele mai bune condiþiiºi sã fim bine hrãniþi. Subliniatot timpul: «ªoferii ºi piloþii meisunt prietenii mei cei mai buni!Acestor bãrbaþi le încredinþezviaþa mea!»“ (pp. 16, 17, 18).Dupã moartea lui JuliusSchreck (mai 1936, p. 19), deºiH. Hoffmann dã un alt an almorþii lui Schreck (1935, p.228), Kempka devine princi-palul ºofer al Führerului, pur-tându-l peste tot în Germania,apoi, Kempka cãlãtoreºte înFinlanda, România, Franþa. In-teresante observaþii lasãKempka despre mediculTheodor Morell, despreBormann, în fine, despre ulti-mele luni de viaþã a lui Hitler,sfârºitul ºi incinerarea sa. Nulipsite de interes sunt conside-raþiile lui Erich Kern despreHitler ºi epoca sa, între dicta-torul german ºi generalii sãiexistând o vizibilã discordanþã:Hitler s-a gândit permanent laun rãzboi revanºard care sãînlãture consecinþele umili-toare ale Tratatului de laVersailles, în timp ce, mulþi din-

tre generalii sãi, apoi, amiralulCanaris, ºeful Abwehrului, seîmpotrivea politicii rãzboinice alui Hitler, considerând cãGermania nu avea resurseeconomice ºi umane pentru asusþine un rãzboi de o aseme-nea amploare. Apoi, Hitler acomis erori grave în a-ºi alegepartenerii de coaliþie: Italia luiMussolini, care s-a doveditslabã din punct de vedere mili-tar, militarii ºi oamenii politiciitalieni l-au trãdat pe Hitler, lafel, Franco (sfãtuit de Canaris)i-a refuzat lui Hitler multe pro-puneri, în fine, Japonia neat-acând Uniunea Sovieticã apermis lui Stalin sã-ºi retragãdiviziile siberiene ºi sã lemaseze în regiunea Moscovei,Hitler comiþând ºi greºeala dea declara, dupã Pearl Harbur,rãzboi SUA. Din pãcate, multeinformaþii privitoare la dataunor atacuri ºi invazii eraucomunicate de Canaris (bunã-oarã, data atacului asupraFranþei, 10 mai 1940, dar nu i-amai servit la nimic, fiindcã plan-ul invaziei conceput de vonManstein, prin Ardeni, a sur-prins pe picior greºit Franþanevoitã sã capituleze), care l-asfãtuit pe Franco sã nu cedezela insistenþele lui Hitler. Însfârºit, cazul Peenemünde –centrul militar secret german alcercetãrii atomice ºi al produ-cerii rachetelor V1 ºi V2 –, aconstituit un caz major de trã-dare (17 august 1943). Com-plotul eºuat din 20 iulie 1944urmãrea eliminarea lui Hitler,încheierea unui armistiþiu cuAliaþii occidentali ºi conti-nuarea rãzboiului cu UniuneaSovieticã. Represiunea luiHitler contra generalilor a fostextrem de severã, dar nu i-amai servit la nimic, asalturileArmatei Roºii ºi ale anglo-americanilor nu mai puteau fistãvilite. Pe 20 aprilie 1945,Hitler îºi serbeazã a 56-aaniversare a zilei de naºtere,se cãsãtoreºte cu Eva Braun,apoi, ambii se sinucid. Mãreþiaºi splendoarea celui de-alTreilea Reich, gândit pentru unmileniu, s-au prãbuºit lamenta-bil. În concluzie, cele douã vo-lume contribuie la mai bunacunoaºtere a celui care a fostAdolf Hitler.

_________

Heinrich Hoffmann, Hitleraºa cum l-am cunoscut.Î N S E M N Ã R I L EFOTOGRAFULUI PER-SONAL al lui Hitler.Traducere din limba ger-manã de Roland Schenn.Cuvânt – înainte deªerban Papacostea, Ed.Corint, 2013, 239 p, 24,90lei.

ERICH KEMPKA, ULTIMELEZILE CU ADOLF HITLER.Completãri ºi explicaþii deErich Kern. Traducere dinlimba germanã de Catrina– Alexandra Ciornei, Ed.Meteor Press, 2013, 270p., 25 lei.

Ionel SAVITESCU

Hitlervãzut de contemporani

Page 24: dintre fotografie ºi haiku - ateneu.infoateneu.info/wp-content/uploads/net_at2014_5.pdf · George Vulturescu, Nicolae Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val Butnaru, Carmen Mihalache, Lia

Regginna Cennuººãrreasã,Marria a Iuggoslaviei

Marie-Mignon! Un obraz întristat ºi o patãde cernealã! Am gãsit ieri în cartea de sem-nãturi de la Posada prima ei iscãlitura decopil ºi am retrãit scena din jurul cãlimãrii:trei capete blonde, la înãlþimi diferite, alecelor trei copii ai prinþului moºtenitor ºi aiprinþesei Maria a României.

– Un purceluº, fireºte, a strigat cel mare.Asta þi se potriveºte, Mignon! Tu ºi unpurceluº, e acelaºi lucru!

Sub ºfichiul glumei rãutãcioase, micuþa seînroºeºte. Obrazul ei are culoarea florii demãr. Zâmbeºte totuºi, cu zâmbetul eroic alcopiilor care nu vor sã se lase biruiþi de lacri-mi. Nu are ºase ani dar este curajoasã.

*O fiicã a Franþei a rãspuns într-o zi unui

ambasador care o întreba dacã o intere-seazã politica:

– Nu, domnule, dar politica se intereseazãde mine.

Politica se interesa de prinþesa Mignon, în1922, fãrã ca pe ea sã o intereseze aceastacâtuºi de puþin. Ministrul Afacerilor externe alRomâniei, Take Ionescu, a venit într-o zi sã-lcaute pe regele Ferdinand ca sã-i spunã cãar fi înþelept ºi necesar sã se dea o garanþiede alianþã Serbiei, devenitã regatulIugoslaviei.

Cele douã popoare riverane ale Dunãriisuferiserã crunt din cauza invaziei în timpulrãzboiului cel mare. Bulgaria se mai agitaîncã. Trebuia gândit la o întãrire a Balcanilor.Acestei alianþe de pace îi trebuia un gaj:Mignon.

Regele Ferdinand, prea uman ca sã nu-ºiserveascã decât ambiþiile spuse ministrului:

– Vorbiþi-i fiicei mele. Nu o vom con-strânge niciodatã. Daca reuºiþi s-o convingeþiva fi cu atât mai bine.

Ministrul a fãcut-o cu abilitate. Autorizats-o convingã pe prinþesã, nu i-a vorbit nici denecesitatea unei Mici Înþelegeri, nici deBlocul balcanic, nici de politica d-lui LloydGeorge, nici chiar de regele Iugoslaviei. I-avorbit simplu despre un tânãr singuratic caretrãia în palatul sãu de la Belgrad, fãrã tatã,fãrã mamã, fãrã soþie, fãrã prieteni.

La acestea prinþesa Mignon s-a înduioºat:– Sã vinã, fiindcã nu are pe nimeni care

sã-i poarte de grijã! De Crãciun, trebuie sãfie trist sã fii singur…

Invitaþia a fost trimisã. Tânãrul rege solitarveni la Sinaia, în castelul înconjurat de braziiseculari; a venit la vremea cãlãtoriei RegilorMagi, vremea cadourilor, a venit aducând numai puþin decât trei regate, onoruri, bogãþiiºi, ceea ce valoreazã ºi mai mult, fericirea dea fi iubitã, fericirea. (…)

Au fãcut o primã plimbare în pãdureaacoperitã de zãpadã; s-au întors logodiþi. Afost foarte simplu ºi totuºi foarte solemn.Brazii plini de zãpadã le-au fost martori lajurãmânt.

– „Mama, we have settled it!“– Mama, am aranjat totul!, a strigat,

intrând în salonul mamei ei, viitoarea reginãa sârbilor, croaþilor ºi slovenilor. ªi s-a arun-cat de gâtul mamei, plângând ºi râzând, cuzãpãceala unei persoane care-ºi descarcãinima fãcând o faptã bunã. Alexandru I, „sãr-manul Sandro“ cum îi spunea ea deja, nu vamai fi niciodatã singur în palatul sãu dinBelgrad.

ªi-atunci a început feeria. Sãrbãtorireanunþii regale o avea în centru peCenuºãreasa; povestea avea sã sesfârºeascã cu cuvintele magice: ºi au trãitfericiþi… Morala cerutã de sufletele simpleavea sã se împlineascã. Pentru cãCenuºãreasa avea un suflet modest, eraprost îmbrãcatã ºi mereu trimisã labucãtãrie, toþi copiii din lume o iubeau!Cenuºãreasa este, în echilibrul universal, tri-umful celor mici asupra mai marilor. Copiii auprea multã nobleþe fireascã ca sã nu fie departea celor slabi, duºmanii celui tare.Cenuºãreasa, ajunsã din ultimul la primulrang, prin protecþia unei zâne, singura înstare sã descopere adevãratele ei merite,este ceva ce emoþioneazã, se adreseazãsufletului. Închipuirea copiilor ar rãmâneindiferentã faþã de o prinþesã frumoasã,bogatã ºi distantã care se cãsãtoreºte cu unmare rege: astfel de cãsãtorii nu pot sã-iintereseze decât pe cei mondeni. Dar oprinþesã dispreþuitã de fraþii ºi surorile sale, ofetiþã care s-a mulþumit întotdeauna cu ceeace alþii aruncau ºi are o soartã frumoasã,încântã copiii. În anii aceia aspri de dupãrãzboi, povestea þãrilor balcanice devenea opoveste care se sfârºea bine, datoritã luiMarie-Mignon.

În timpul logodnei cu acest rege, crescutca ºi ea la ºcoala nefericirii, transformareaCenuºãresei s-a împlinit sub ochii familiei.Au vãzut-o devenind elegantã ºi, cum fuseseîntotdeauna frumoasã fãrã s-o ºtie, eleganþai-a pus în evidenþã frumuseþea pentru ceicare nu o vãzuserã. Dar aceeaºi inimã bãteasub hainele frumoase ºi, câteodatã, înabsenþa logodnicului ei, se întorcea la vechi-ul obicei de a se îmbrãca oricum. RegineiMaria care a surprins-o într-o zi în aparta-mentul ei purtând una din rochiile vechi ºicând i-a reproºat acest lucru, îi rãspunse:

– Oh!, mamã, lasã-mã sã fiu urâtã o orãpe zi. Este atât de odihnitor!

În mod instinctiv, le era recunoscãtoarerochiilor ei vechi. O protejaserã de uscãci-unea vanitãþii, de blestemele orgoliului, înmijlocul clevetirilor de la curte.

ªi, cum se întâmplã în poveºti ºi cum nuse întâmplã niciodatã în viaþã ºi cum se vaîntâmpla, în împãrãþia lui Dumnezeu, rãspla-

ta pentru Mignon a depãºit toate prevederilepolitice. De la Belgrad cadourile au curs, înajunul cãsãtoriei. A primit tot ceea ce însem-na fastul unei logodnice, la vechii regi; celemai frumoase diademe de smarald, cele maimari diamante, cele mai lungi coliere ºi, mi-nune a industriei moderne, cele mai fru-moase automobile! Cu aceste daruri veneauºi scrisori de dragoste.

Cãsãtoria a avut loc cu mare pompã laBelgrad, în capitala „sãrmanului Sandro“, înmijlocul unei asistenþe compusã în principaldin regi, regine, fii de regi, soldaþi ºi þãrani.Cãsãtoriei i s-a adãugat ºi o întronare. Cândnoii regine, purtând mantia regalã, i s-a pus,pe pãrul de mãtase curatã, tripla coroanã aSerbiei, a Croaþiei ºi a Sloveniei, ea a ridicatcapul ºi toþi cei prezenþi s-au minunat vãzândo asemãnare pe care nimeni nu o sesizasepânã atunci: Marie-Mignon, încoronatã,semãna cu o imagine odinioarã foarte popu-larã, aceea a unei regine micuþe, reprezen-tatã pe milioane de timbre poºtale ºi pe mo-nezile unui mare Imperiu: era imaginea vie astrãbunicii sale, regina Victoria, când aveadouãzeci de ani. Când Marie-Mignon s-aîntors cu cortegiul de la bisericã spre palat,în aclamaþiile armatei ºi ale mulþimii, oþãrancã îmbrãcatã de sãrbãtoare, þinându-ºicopilul în braþe, a ieºit înaintea noii regine,i-a barat intrarea ºi i-a pus în braþe pe fiul einou-nãscut. Era un vechi ºi impresionantobicei, la sârbi, de a-i pune în braþe mireseiun copil, în momentul în care trece pragulnoii sale case, simbol al maternitãþii ce i seureazã. Mignon a strâns la piept copilulþãrãncii, prevestire a fiului pe care trebuia sã-ldea naþiunii.

O singurã umbrã întunecase aceastã zide bucurie. Cu puþin timp înainte de datafixatã pentru cãsãtoria lui Mignon, Elisabetase îmbolnãvise, la Atena, ºi atât de gravîncât mama ºi tatãl ei au trebuit sã alerge lacãpãtâiul ei; se temeau sã nu ajungã preatârziu; nu se ºtia încã dacã se va vindecacomplet. (…)

*Un an mai târziu, Mignon s-a întors la

Sinaia sã le facã o vizitã pãrinþilor. Regele,tatãl ei, o aºtepta la garã. O aºtepta ºi gardade onoare, rezervatã doar suveranilor caredomneau. Toþi regii, toate reginele sunt fraþiºi surori; egalã tatãlui ºi mamei ei, iatã cedevenise Mignon. În consecinþã, dupã ce i-aîmbrãþiºat pe ceilalþi membri ai familiei, a tre-cut singurã în revistã garda, salutatã detrompet, de ordinele ofiþerilor ºi rãspunsultrupei, de drapelul care se pleca pânã lapãmânt în faþa ei.

La castelul de la Sinaia unde se adunasetoatã familia ca s-o primeascã, reginaMignon îºi regãsea amintirile din copilãrie ºimartorii lor. Fratele cel mare ºi sora maimare pe care îi admira ºi de care se temea,

cei care o umiliserã atâta, trebuiau acum sã-i cedeze locul. Carol nu era încã decât unprinþ moºtenitor. Elisabeta era pe punctul dea primi, de la o revoluþie, acea coroanã aGreciei pe care avea s-o pãstreze doar câte-va luni, între douã exiluri. Alteþele lor Regalese aºezau la masã, în maºinã, în tribunã, lateatru, dupã Majestatea Sa Cenuºãreasa…

Prosperitatea nu a avut puterea sã-ischimbe her sweet good nature, „firea ceabunã“, îmi scria mama ei. Naivitatea, simpli-tatea ei au rãmas intacte. La un an dupãcãsãtorie, venea la Paris. Regele Alexandru,absorbit de grijile politice, neputând sãpãrãseascã Belgradul, nu voise sã-ºilipseascã tânãra soþie de aceastã ºedere înFranþa, pe care amândoi o doreau. Ea tre-buia sã facã cumpãrãturile necesare amena-jãrii noului palat pe care suveranii îl constru-iau în capitalã, pe colina Dedigne, care seînãlþa deasupra Dunãrii.

Însoþitã doar de o doamnã de onoare ºide camerista ei româncã, regina sârbilor,croaþilor ºi a slovenilor a sosit incognito la unhotel din strada Rivoli, sub numele de conte-sa de Avala. M-am dus imediat s-o vizitez.M-a primit într-un salonaº plin de coºurienorme de trandafiri ºi orhidee care aveauaerul acela impersonal al florilor care nucresc decât cu zecile în sere. Cum remar-cam aceastã profuziune „oficialã“, reginami-a zis râzând:

– Ai ghicit! Preºedintele Republicii mi-atrimis aceste flori. A cerut ºi sã mã vadã.I-am mulþumit, dar i-am transmis cã, fiind laParis fãrã soþul meu, nu era decent sãprimesc vizita unui „domn“…

Acest rãspuns, dacã i-a parvenit, l-a fãcutdesigur sã zâmbeascã pe bunul domnMillerand.

*La 6 septembrie 1923, Cenuºãreasa a

nãscut un fiu. Urarea pe care i-o fãcuseþãranca sârboaicã se împlinise. Prinþul Petre,moºtenitor a trei regate, s-a nãscut laBelgrad, copleºind de fericire pe micuþareginã.

În acelaºi an, fãrã regat ºi fãrã copii,Elisabeta, exilatã la Atena, se întorcea sãtrãiascã la pãrinþii ei, ca reginã detronatã.

– Mignon, my prosperous queen,„Mignon, regina mea prosperã“, aºa cum onumea mama ei.

Acestei „prosperitãþi“ aveam sã-i fiu mar-torã câþiva ani mai târziu, în luna decembrie1925.

Trebuia sã traversez Serbia ºi Greciapentru a mã îmbarca la Piure, mergând spre

meridiane

MMMMaaaarrrr tttthhhhaaaa BBBBiiiibbbbeeeessssccccuuuu

IImmaaggiinn ii ddee aa llbbuumm

• Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: [email protected] • Materialele nepublicate nu se restituie. •• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA,

Violeta SAVU, ªtefan RADUContabilitate: Alina GRIGORAª • Secretariat / culegere text: Delia GRIGORAª

5 948465 000072 54

În 2014, se împlinesc o sutã douãzeci ºi cinci de ani de lanaºterea Marthei Bibescu, scriitoare românã de expresiefrancezã, dar cu scrieri în care este vie prezenþa þãrii sale deorigine. Descendentã a unei vechi ºi puternice familii aristo-crate, cãsãtoritã cu George Bibescu – prinþ, os de domn -, din-tre înaltele titluri pe care le-a purtat, Martha Bibescu (1889 -1973), a cerut sã i se scrie pe piatra funerarã unul singur,acela de SCRIITOR.

Ca ºi soþul ei, prieten apropiat cu Bîzu Cantacuzino ºiAntoine de Saint-Exupéry, toþi trei piloþi de elitã ai aviaþieieuropene, Martha Bibescu – frumoasã, inteligentã, talentatã –

a detestat lâncezeala, ºi-a trãit viaþa dându-i un sens util, ºi-acultivat talentul, lãsând o operã literarã de valoare.

A cãlãtorit mult, a cunoscut personalitãþi deosebite ale tim-pului, importante ºi afirmate pe plan social, militar, politic, cul-tural. Pe acestea le-a imortalizat într-o carte, intitulatã simplu– IMAGINI DE ALBUM (1937).

Am ales din aceastã carte – în curs de reeditare – unportret-poveste delicat, dar subtil, în care spiritul acut deobservaþie, ironia, umorul ºi duioºia amarã, caracteristiceautoarei, izbutesc sã ne transmitã o imagine de neuitat.

Prezentare ºi traducere de Elena BULAI

•• GGiioovvaannnnii BBoolldd iinn ii –– PPoorr tt rreettuu llPPrr iinnþþeesseeii MMaarr tthhaa BBiibbeessccuu

(continuare în pag. 18)


Recommended