Nr. 1 (473) [email protected]www.ateneu.go.ro Rodica Dãnceanu în dialog cu Elena Letanova (Cehia) Sub semnul sacrului ºi al sacrificiului pagina 3 Carletta - Elena Brebu Dincolo de surâsul Monalisei pagina 4 Marius Manta Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice pagina 20 Irina Petraº Eminescu, locuitorul limbii române pagina 19 Festivalul de Teatru de la Piatra Neamþ Chipurile diforme ale Rãului pagina 16 • Anul 46 (serie nouã) • ianuarie 2009 • 3,50 lei • • Eugen Ionescu - Dans
Transcript
Nr. 1(473)
ate
ne
ub
c@
gm
ail.c
om
ww
w.a
ten
eu
.go
.ro
Rodica Dãnceanuîn dialog cu Elena Letanova (Cehia)
Sub semnul sacruluiºi al sacrificiului
pagina 3
Carletta - Elena Brebu
Dincolode surâsul Monalisei
pagina 4
Marius Manta
Fiica unui Eroual Uniunii Sovietice
pagina 20
Irina Petraº
Eminescu,locuitorul limbii române
pagina 19
Festivalul de Teatru de la Piatra Neamþ
Chipurile diformeale Rãului
pagina 16
• Anul 46 (serie nouã) • ianuarie 2009 • 3,50 lei •
• E
ugen
Ione
scu
- D
ans
Primele simfonice din 2008de la Filarmonica „Mihail Jora”au o caracteristicã comunã:prezenþa la pupitru a doi dirijorice se afirmã în þarã ºi strãinã-tate.
Petronius Negrescu, cu-noscut jazzist, ce ºtie a cântala vioarã, pian, trompetã, corn,violoncel, contrabas a îm-brãþiºat arta dirijatului, dupã cea absolvit regie de teatru muz-ical. Îndrumat la Bucureºti dePetru Andriesi, CristianBrâncuºi ºi Dumitru Goia, seperfecþioneazã cu SabinPãutza ºi obþine în 2008Certificate of Highest Distinction,oferit de Larry Livingstone, de
la University of SouthernCalifornia, care îl recomandãca muzician extrem de dotat,dedicat artei sale. Ataºat ºifidel ºcolii ruse de dirijat,Petronius Negrescu, invitat sãdirijeze în þarã, la Kiev, înPolonia, a lucrat în premierãcu orchestra filarmonicã
„M. Jora” pe care a condus-oîn Uvertura „Fidelio” ºiSimfonia I op.21 în Do Major deLudwig van Beethoven.Negrescu l-a acompaniat peIon Josan, violoncelist de laChiºinãu, Artist al Poporului dinRepublica Moldova în dificilelepagini ale Variaþiunilor Rococoop. 33 de P.I. Ceaikovski.
Admis la Hochschule derKünste din Berlin, dupã mas-terat se înscrie ca doctorandla Universitatea Naþionalã deMuzicã din Bucureºti ºi de-alungul anilor este profesor laConstanþa, Arad, Timiºoara.
Al doilea dirijor invitat laorchestra bãcãuanã esteOvidiu Victor Drãgan,prezent pentru a treia oarã pescena Ateneului, cu un pro-gram foarte atrãgãtor pentrupublic: Uvertura „Ruslan ºiLudmila” de M.I. Glinka,Concertul nr.1 pentru pian ºiorchestrã de M. Ravel în inter-pretarea binecunoscutului pi-anist Remus Manoleanu ºiSimfonia a V-a în mi minor deP.I. Ceaikovski.
Discipol al profesorilorCristian Brâncuºi, ValentinGruescu, Constantin Bugeanu,Ovidiu Drãgan se per-fecþioneazã cu IsaacKarabtchesvski, Dumitru Goia,Octav Calleya, Roberto Benzi,Cristfried Brödel. În 1993fondeazã Orchestra deCamerã FORTIS. Obþineimportante premii naþionale,internaþionale ºi distincþii dedirijat orchestrã ºi cor acade-mic ºi dirijeazã orchestrele dinþarã, în Elveþia, Italia. Lectoruniversitar doctor la Facultateade Muzicã a Universitãþii SpiruHaret, are o susþinutã activitateºtiinþificã, compune, realizeazãaranjamente corale, armo-nizãri ºi semneazã lucrãrididactice.
Reuºitele celor doi ne facsã sperãm la continuitateaºcolii româneºti de dirijat.Talentul, este dublat de studiiaprofundate iar prezenþa încompania maeºtrilor ºi-a spuscuvântul în ascensiunea lor,conturându-le þinuta ºi gestica.Ozana KALMUSKI – ZAREA
Din 2005, fiecare an este european ºi estededicat fie dialogului (intercultural), fie egalitãþii(de ºanse), fie creativitãþii ºi inovãrii. Avemnevoie de un astfel de proces de reîm-prospãtare a conceptelor în Anul European2009? Rãspunsul ar trebui sã fie un entuziastDA. Deviza celor trei sute ºaizeci ºi cinci de zileeste: Imaginaþi-vã! Creaþi! Inovaþi!
A inova înseamnã, în primul rând, a faceceva, a produce o schimbare, a introduce noulîntr-un domeniu de activitate. Competiþia acer-bã, nebunia crizei globale, dificultãþile întâmpi-nate în viaþa de zi cu zi, toate cer soluþii care,indirect, ne determinã sã fim creativi, adicã sãdãm existenþã unui produs original al minþiinoastre. ªi de la reprezentarea a ceva nou înimaginaþie pânã la producerea schimbãrilor secreeazã un cadru favorabil dezvoltãrii unei cul-turi a inovaþiei. Acesta este scopul tuturor activi-tãþilor menite a se desfãºura sub umbrela AnuluiEuropean al Creativitãþii ºi Inovãrii. Singurul
mod de a greºi este acela de a nu face nimic,ceea ce duce la stagnare, la impotenþã, la ne-muncã.
Ján Figel, comisarul pentru educaþie, per-fecþionare, culturã ºi tineret, declarã cã aceastãiniþiativã europeanã acoperã arii ºi domeniitransdisciplinare, care trebuie sã cuprindã atâteducaþia (de la nivel preºcolar la nivel universi-tar) ºi cultura cât ºi întreprinderile, mass-media,întreg domeniul cercetãrii, politicile de dez-voltare ruralã, socialã ºi regionalã. Prin campa-nia de informare, de schimb de bune practici,dezbateri, întâlniri, conferinþe, realizare deproiecte la nivel naþional, regional ºi european,se urmãreºte inventarea unei industrii creativeîn care esteticul sã se îmbine eficient cu eco-nomicul într-o nouã Europã unde fiecare individsã devinã competitiv prin inovare.
Doina CMECIUEurope Direct Bacãu
ianuarie 20092
ateneu
Adrian Jicu – Dinastia Sanielevici. Prinþul Henric, întreuitare ºi reabilitare, Ed. Cartrea Româneascã, Bucureºti2008
Pr. Dr. Cosntantin Leonte – Ascensiuni duhovniceºti, Ed.Filocalia, Roman 2008
Mihai Pruteanu – Între noi ºi cer masca ºi singurãtatea, Ed.Vinea, Bucureºti 2008
Maria Pal – O carte rãsfoitã de vânt, Ed. Casa Cãrþii deªtiinþã, Cluj-Napoca 2008
Alex Vâlcu – Paºi, Ed. Tiparg, Piteºti 2008Codruþ Constantinescu – A trãi pentru a citi, Ed. Karta-
Graphic, Ploieºti 2008George Arion – ªah la rege, Ed. Tritonic, Bucureºti 2008George Arion – Atac în bibliotecã, Ed. Crime Scene,
Bucureºti 2008Dumitru Brãneanu – Pe muchie de cuþit/ On a Poem’s
Edge, Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacãu 2008Emanoil Rei – Bucurii spulberate, Ed. Tipo Moldova, Iaºi
2008Marcel Mureºeanu – Poeme (1968-2008), Ed. Casa Cãrþii
de ªtiinþã, Cluj-Napoca 2008Niculae Gheran – Arta de a fi pãgubaº, Ed. Biblioteca
Ce anume te-a motivat sã alegimuzica ºi cum þi-ai început cariera?
Pentru mine muzica a fost de laînceput sub semnul alegerii. Spunasta pentru cã la un moment dat atrebuit sã decid între arhitecturã ºimuzicã. Eram deja studentã laUniversitatea Tehnicã ºi într-o iarnãmi-am rupt piciorul la ski. Aºa cumeram, înfaºuratã în ghips, m-amaºezat la pian ºi am descoperit pu-terea magicã în proximitateamuzicii. Am început cu Chopin ºiRapsodia Albastrã de Gershwin.Dincolo de asta, tatãl meu, care afost compozitor, organist ºi pianist laColegiul de Muzicã din Praga a avuto influenþã decisivã. Obiºnuia sãcânte acasã Bach, Chopin, Bartok,Enescu ºi Suchon - un compozitorslovak care i-a fost ºi prieten. Toateacestea au constituit un exemplu ex-traordinar. Tehnic vorbind însã amînceput sã cânt la pian pe la 10 -11ani. În general eu nu folosesc ter-menul de carierã... pentru cã amcântat mereu mai mult pentru mineînsãmi. Abia mai târziu, studentãfiind, am fost invitatã sã cânt o jumã-tate de recital în Bratislava. Acesta afost de fapt începutul carierei, caredin anumite motive (politice) a fostîntreruptã. Am fost redusã la tãcerede cãtre regimul totalitar din þaramea, timp de 13 ani. Am reuºit sãfug din þarã, via Italia, cu unpaºaport limitat doar pentru teritori-ile fostei Iugoslavii. Am reluat apoimunca ºi pianul abia cãnd am ajunsîn Statele Unite. Motivaþiile mele aufost durerea ºi sentimentul de opre-siune.
În viziunea ta, care este relaþiadintre instrumentist (pianist) ºiestetician (teoretician al muzicii)?
Aceasta relaþie s-a dezvoltattreptat, pe masura ce am continuatsã cînt. Cred cã noi toþi vrem sã ºtimºi cãutãm logica, justificarea teore-ticã, substanþã a ceea ce cântãm, astructurilor sonore. Nu cred cã însecolul 20 putem cânta folosinddoar emoþiile ºi ego-ul ori subcon-ºtientul fiinþei noastre. E ca ºi cuarhitecþii din Evul Mediu, care auimaginat ºi au plãnuit grãdinile ace-lea elaborate cu sculpturi pierduteprintre arbori, ca în Kromeritz. Credcã ele n-ar exista dacã ei n-ar fifolosit elementul logic ºi n-ar fi avutcunoºtinþe istorice. În muzica Evuluimediu, timp de secole, teoria muzi-calã vorbea despre ce anume sãscrii, ce intervale sã utilizezi, cecorzi sã foloseºti sau nu....
Astãzi primeazã muzica ºi abiadupã aceea se include teoria carerecunoaºte ºi decide valorile, prin-cipiile, muzica bunã sau pe ceasuperficialã, stilul componistic saumetodele. Teoria ajutã privirii înapoi(backwards) ºi descoperirii misticu-lui ºi
frumuseþii intrinseci. Când neaflãm în faþa unei piese de înaltãexpresivitate rãmânem fãrã cuvinteºi abia apoi, dupã ce reuºim sã nealchimizãm trãirile, putem ajunge lasubstanþa muzicii. Da, teoria ajutãinstrumentistului, dar sã nu uitãm cãexistã ºi muzicieni needucaþi carecântã fãrã sã ºtie intervalele saumãcar corzile. Noi cântãm conºtientfiecare notã sau piesã, dar suntemsubjugaþi de contemplare ºi extaz.Marile performanþe interpretative auînsã întotdeauna la bazã teoria,cercetarea ºi analiza. Pe scurt, întâise aflã cunoºtinþele ºi cercetarea,urmeazã muzica din care derivãmirajul ºi vraja ce duc la marile per-formanþe interpretative. Cu toateacestea teoria nu a reuºit niciodatãsã explice geniul.
Cum a fost întâlnirea dintre tine ºimuzica lui Cage?
Prima oarã am auzit PerilousNight a lui Cage în Roma, la un fes-tival. Am gãsit apoi muzica dinBacchanalia for Prepared Piano -prima piesã scrisã dupã aceastãmetodã de modificare (preparare) apianului pe 13 tonuri, pe care amcântat-o la o conferinþã de muzicolo-gie la Bratislava, în anii 80. Reacþiafaþã de aceastã piesã a fost oribilã.Unii dintre muzicienii aflaþi în primulrând au rîs ºi au fãcur circ (mesajula fost: sunteþi nebuni, niºte idioþi).Noua muzicã i-a ºocat. Pentru mine,însã, a însemnat un nou început. Afost ca ºi cum aº fi descoperit o co-moarã, a fost ca deschiderea uneisupape de presiune la maºina deaburi a lui James Watt. Pe Cage l-amîntâlnit mult mai târziu, în Dallas,acolo unde în 1985 mi-am început onouã viaþã.Cage era un om plãcut ºisilenþios cu sclipiri de argint în ochi.El mi-a arãtat exact cum sã pre-gãtesc pianul, anume corzile aceleaspecial selectate pentru care estescrisã piesa. Pregãtirea se face cuajutorul unor instrumente ºi ºurubel-niþe speciale, gumã ºi pene, astfelca sunetul pianului sã nu mai aibãtonalitatea aceea pe care o ºtim noi,ci se transformã într-un sunet hete-rofonic fãrã acord. Nimic similarclavecinului bine temperat, pe careîl ºtim de la Bach. ªi aºa, dintr-odatã, parcã asculþi muzica unui tribîndepãrtat sau a unui alt continent.E ceva ce nu aduce deloc cu sis-temul european de tonalitãþi. Pentrunoi ar fi ca un anti sistem. Astãzi, însfera muzicii contemporane, Cageeste aproape un clasic. Muzica lui afost acceptatã psihologic. Nu maieste perceputã precum ceva ºocantdeoarece ºi înþelegerea noastrãasupra muzicii în ultimii 30 de ani s-aschimbat, a evoluat. În cel mai largsens al cuvântului, Cage este unexemplu de muzicã a coincidenþelor.El a dovedit ºi practic ºi teoretic cãliniºtea absolutã nu existã. Liniºteaabsolutã are totdeauna ceva impre-vizibil... apariþia unui sunet sau unuizgomot, chiar ºi în absenþa unuiinstrument muzical. Sunetele spon-tane care se nasc sau apar în interi-orul unei sãli au un anumit ritm ºi oanumitã amploare, cum ar fi de
exemplu, sunetele produse de unobiect în cãdere. La sfârºitul a 4 oreºi 44 de minute de liniºte descope-rim sumedenie de sunete cu struc-turã ritmicã. ªi aºa, cu participareatuturor, ia naºtere o piesã muzicalã,chiar dacã pianistul stã nemiºcat înfaþa pianului. Cu Cage m-am maiîntâlnit în Bratislava ºi am vorbitdespre tot felul de lucruri... Era unpasionat colecþionar de ciuperci. Afost chiar lector la un colegiu undepreda subiectul micologie. La o lunãdupã aceastã întâlnire, Cage s-astins din viaþã, la New York undeavusese un recital. Înainte demoartea sa, pe 30 mai 1992, a fostprezent la unul dintre recitalurilemele, la Carnegie Hall, unde aascultat Bacchanalia for PreparedPiano, în viziunea ºi interpretareamea.
ªtiu cã ai scris un Tratat desprearta pianului. Care este specificulacestei cãrþi. Vezi pianul dintr-o per-spectivã modernã sau tradiþionalã?Ai fi de acord sã publici cartea ºi înRomânia?
Titlul cãrþii este: Interpretareapianului în secolele 17, 18 ºi 19 ºieste publicatã de editura McFarland, în 1991, în Carolina deNord. Titlul însã ar trebui sã fie Celemai revoluþionare metode de inter-pretare a pianului ºi claviaturii (key-board) din secolele 17, 18 ºi 19.Cartea conþine elemente vii dintratatele unor mari compozitori,pianiºti ºi teoreticieni ca FrancoisCouperin, Jean-Philippe Rameau,Johann Sebastian Bach, CarlPhilipp Emanuel Bach, DanielGottlob Turk, Wolfgang AmadeusMozart, Frederic Chopin, FranzLiszt, Adolf Kullak ºi Mathias Lussy(teoretician francez din secolul 19).În lumina acestei evoluþii istorice amuzicii ºi interpretãrii pianului, oparte din idei sunt astãzi neviabile,multe însã sunt absolut necesarepentru interpretarea stilisticã amuzicii vechi ºi pentru educaþiaviitorilor muzicieni, compozitori, teo-reticieni, pianiºti ºi interpreþi aiclavecinului, clavicordului, þimbaluluiºi clavirului. Aceste tratate conþininformaþii exacte asupra interpretãriidiferitelor notaþii ale sunetului ,folosirea corectã a digitaþiei în muzi-
ca timpului lui Couperin, orna-mentele - o adevãratã ºtiinþã înlucrãrile lui C. Ph. E. Bach, felul încare se interpreteaza notele plane,uniforme, într-o manierã inegalã,diferite abordãri ale pianului. Încazul lui Mozart, de exemplu, citireaoriginalelor se face în cheia desopranã. Lucruri similare sau legatede tempo rubato sunt descriseexcepþional de Liszt dar folosite ºimenþionate de Mozart ºi Agricola înItalia. Toate acestea nu sunt ele-mente inventate în epoca romanticãci, mult mai devreme, aproape sigurºi în epoca lui Frescobaldi. Semneale frazãrii sau ale dinamicii folosiriipedalelor pot fi gãsite mult mai pre-coce ºi dezvoltate mai apoi în epocaromanticã. Liszt, în scrierile sale, adescris exact cum citea o partiturãnecunoscutã. Abia la a doua citireobserva anumite elemente ale pie-sei respective pentru ca în final, la oultimã lecturã sã descopere toatenivelele din compoziþia respectivã.Cartea trateazã subiecte cum ar fiestetica interpretãrii, magia luiChopin ºi lecþiile sale cu studenþii ºieste folositã în studiul muzicii ºi laeducaþia pianiºtilor ºi a teoreticie-nilor , fiind consideratã parte din lec-tura obligatorie la multe universitãþidin Statele Unite ºi Canada(Peabody University). Desigur cãacest tratat ar fi util studiului încolegiile , conservatoarele ºi univer-sitãþile româneºti.
Te-aº ruga sã ne spui câte cevadespre creaþia compozitorilor slo-vaci.
Compozitorii slovaci din genera-þia anilor 30 - 80 sunt astãzi puþin cu-noscuþi în afara graniþelor þãrii. I-aºmenþiona pe Eugen Suchon ºilucrãrile sale Metamorfoze ºi Operathe Whirlpool ºi pe Jan Cikker cuTratanske Potoky pentru pian solo ºiConcertino pentru pian ºi orchestrã,amândoi profesori la USMU. Dingeneraþia anilor 60 se remarca IljaZelenka (care a plecat recent dintrenoi), cu cele 23 de sonate ºi con-certe pentru pian , Roman Berger –laureat al premiului Herder,deasemenea Juray Benes culucrãrile pentru pian solo (6 sonate,3 concerte de pian, un dublu concertpentru pian), Josef Sixta ºi compozi-
toarea Iris Szeghy cu minunata sacompoziþie Perpetuum Mobile pen-tru pian solo.Din generaþia compozi-torilor romantici l-aº menþiona peLevoslav Bella (Sonata în D-moll)care a fost profesor la Sibiu pânã lamoartea sa.
Cu toþii ºtim cã muzica contem-poranã este un subiect controversat.Ce poþi sã ne spui referitor la acestsubiect?
Multe dintre compoziþiile contem-porane vor fi uitate curând, cândelementele locale ºi timpul nu vormai fi în favoarea lor. Multe com-poziþii fãrã valoare, muzica cenuºie,inexpresivã, vor fi cunoscute doarun scurt timp dupã ce-ºi vor fi avutpremiera sau atâta timp cît compo-zitorul va fi în viaþã. Fiinþa umanã, îngeneral este controversatã , la fel ºicompozitorii... Iubim, urîm ºi ucidemîn acelaºi timp. În consecinþã, vomavea întotdeauna pluralitate ºi con-troverse în muzica contemporanã.Fiecare dintre noi este diferit, SlavãDomnului!... De aceea avem atâteacurente muzicale ºi puncte devedere asupra vieþii ºi realitãþii încare trãim.Nu putem unifica muzicaºi compozitorii. Timpurile lui Gregoral VI-lea , care a vrut sã uneascãtoatã muzica într-un singur principiu- muzica vocalã purã - nu se vor mairepeta. In fapt, muzica gregorianãeste pentru mine cea mai purã ºispiritualã. Este muzica credinþei,speranþei ºi a modestei supuneri decare este capabil omul...Pentru cãîn fond nu existã nici o diferenþã saudiscrepanþã între creaþie ºi viaþã.Muzica de acum reflectã timpulprezent, viaþa noastrã de astãzi,plinã de zgomot, paradoxuri, rãz-boaie ºi egoism. Înþelesurile ei artrebui sã se constituie în punþi delegãturã între discrepanþele exis-tente, punctul nostru de echilibru,înþelegere ºi armonie a proprieinoastre fiinþe...a înãuntrului dinlãun-tru.
Te simþi cumva aproape de cul-tura româneascã prin traduceriletatãlui tãu?
Da, mã simt foarte aproape. Maiales pentru cã iubesc atât de multarhitectura din vechile oraºe dinMoldova ºi Valahia, Dobrogea,Transilvania, Maramureº ºiBucovina, datoritã muzicii luiGeorge Enescu, a concerteloransamblului Archaeus din festivalulde la Kromeriz, a muzicii lui ªtefanNiculescu ºi a lui Liviu Dãnceanu pecare am auzit-o anul trecut laacelaºi festival, a interpretãrii pianis-tice a lui Dinu Lipatti. Din pãcatemuzica româneascã este aproapenecunoscutã în þara mea, cuexcepþia lui George Enescu. Credînsã, cã acum ar fi momentul cel maifavorabil de a face cunoscutã muzi-ca voastrã în Slovacia. Bisericileortodoxe ca ºi cimitirele dinMaramureº ne-au cucerit deja inimi-le. Cred cã muzica româneascã cufundalul sãu bizantin, neprofanatîncã nici de atingerea comunismului,va avea o putere de penetraþieextraordinarã. Zonele Suceava,Neamþ, Bacãu ºi în special NordulMoldovei ºi Transilvania poartãmesajul cel mai bogat al tradiþieivoastre - al sacrului ºi al sacrificiului.
A consemnatRodica DÃNCEANU
Sub semnul sacruluiºi al sacrificiului
Pe Elena Letnanova am cunoscut-o înCehia, în anul 2005, cãnd am participat cuansamblul Archaeus la cea de a XVI-a ediþie afestivalului Forfest de la Kromeritz. Aceeaºifiinþã delicatã, hotãrâtã, modestã, de ointeligenþã sclipitoare am regãsit ºi la Bacãuanul acesta în cadrul festivalului Zilele MuziciiContemporane , ediþia a XXII-a. Am ascultat ointerpretare sensibilã a concertului pentru piande Henryk Mikolaj Gorecki (compozitor ceaparþine noii ºcolii poloneze) ºi un recital care acuprins lucrãri de John Cage, Klement Slavicky,Roman Berger, Miro Bazilik, Jaroslav Stastny ºiIris Syeghy. Elena Letnanova s-a nãscut laBratislava ºi a urmat cursurile UniversitãþilorComenius ºi a Slovak Technical University dinoraºul natal iar ulterior a studiat la ChopinAcademy din Varºovia, la Hochschule fur Musikdin Munchen ºi la University of Dayton dinOhio. Este una dintre figurile proeminente alemuzicii contemporane slovace, distingându-seatât în domeniul interpretãrii pianistice cât ºi al
esteticii muzicale ºi al gândirii filozofice în gen-eral. A susþinut peste 300 de recitaluri ºi con-certe în cadrul unor prestigioase festivaluri(Roma, Viena, San Francisco, Gent, Bratislava,Katowice) precum ºi recitaluri în Munchen,Varºovia, Washington D.C., Londra, Zagreb,Praga, Ljubljana, Bordeaux, Dallas, Denver,Oxford, New York (Carnegie Hall), Berkeley,Rochester, Cortland, Zurich, Eisenstadt, Graz,Bolognia etc. A publicat numeroase articoledespre muzicã ºi literaturã ºi a scris 3 cãrþi careau fost publicate la New York, Jefferson, ºiBratislava. În anul 2000 a fost director al festi-valului Flemish Music Festival din Bratislava, iaracum, este profesor la UniversitateaPolitehticã, unde predã, culmea, tehnologiamotoarelor cu ardere internã. Cu modestia-icaracteristicã, Elena a acceptat cu bucurie sãrãspundã câtorva întrebãri pe care mi-am per-mis sã i le adresez.
Versiunea în limba românãAndreea CÂTU
Când a debutat în 2005 cu volumul„Poezia îmi stãtea pe genunchi” (IaºiEd. „Universitas-XXI”), Dan Petruºcã afost întâmpinat cu extaz de cei cu ade-vãrat interesaþi de calitatea creaþiei, pede o parte, dar cu vãdit scepticism deaceia care numãrau ghioceii de la tâm-plele poetului, mai interesaþi, parcã, devârsta la care a avut loc debutul, decâtde probitatea valoricã a produsului cul-tural în sine. Ca ºi atunci, ºi azi, con-sider cã aceste reacþii (umane, ºi, maiales, româneºti) ne fac tributarii uneimentalitãþi pãguboase.
Ceea ce este cu adevãrat importantînsã, constã în impactul fulminant pecare versurile lui Dan Petruºcã l-a avutulterior, mai cu seamã în rândul tinerilorcare l-au transformat într-un adevãrat„bard”, recitându-l în diverse cluburi ºiadunãri culturale din Bucureºti.Aceasta a fost o demonstraþie aipotezei „augurale”, ce poartã semnãtu-ra d-lui Gh. Iorga: „Dacã va mai scrie,Dan Petruºcã are toate ºansele sã sefacã simþit în literatura de astãzi. Are totce-i trebuie unui poet valoros ºi ceva pedeasupra: culturã poeticã. Volumul deversuri, cu care debuteazã atât de târ-ziu, încheie o îndelungatã ºi sinuoasãetapã de cãutãri ale identitãþii de sine ºide clarificãri ale parcursului poetic. O«înnodare» a firelor trecutului cât oîmpãcare. Semn cã viitorul are noimã.”(cf. contracoperta 8 – vol. „Poezia îmistãtea pe genunchi”, Iaºi 2005).
ªi iatã cã la Simpozionul de Esteticã– ce a fost gãzduit de FundaþiaCulturalã „George Apostu” Bacãu – s-alansat de curând într-un fast culturaldemn de invidiat cel de-al doilea volumsemnat de Dan Petruºcã: „Toate-scam de pe când” (Iaºi, Ed.„Universitas-XXI” 2008), ediþie pre-faþatã de Constantin Dram ºi postfaþatãde Cassian Maria Spiridon.
Înregistrând adevãrate performanþeîn stil, deturnând tonul baladesco-ludicdin primul volum spre o metaforã interi-orizatã, spre o asociere contemplativ-ironicã a matricei fiinþei ºi modul deredare scripticã a emoþiei celei maipure, poetul aduce de aceastã datã oreplicã valoricã de graþie scepticilor,cãrora le demonstreazã (fãrã intenþie –la cum îl cunoaºtem) cã praful timpuluidevine pulbere de stele când geniulnativ dubleazã efortul creator!Charismatic, un adevãrat om-spectacolatrage atenþia esteticianului GrigoreSmeu: „…am întrebat în dreapta ºi-nstânga cine-i Dan Petruºcã. Aºa seface cã, la sfârºitul lui noiembrie 2007,l-am cunoscut /…/ ªi prezenþa fizicã alui Dan Petruºcã m-a ºocat. În loc sãam în faþã ludicul guraliv din unele ver-suri, mi-a fost prezentat un blond înalt,aºa, cu «moacã» de lord stilat, cãruianu-i plac strãinii, retractil, prea puþincomunicativ. La urma urmei, un ins sur-prinzãtor ca propriile-i versuri. Care teademeneºte, fãrã sã se lase ghicitpânã la capãt. (…) Una din trãsãturilecele mai personalizante ale liricii luiDan Petruºcã o constituie puritatea cat-ifelatã a stilului, a limbii.” (cf. op. cit.- p.83-84).
Dacã unii au identificat în volumul dedebut unele „preluãri” sau adaptãri demotive din lirica modernã anterioarã, dedata aceasta, cu noul volum DanPetruºcã impune detaºat un stil curat,nou, încãrcat de un patos moderat darprofund aºezat într-un limbaj incon-fundabil, imposibil de imitat care-l car-acterizeazã ºi în comunicãrilesavuroase cotidiene.
Iubita-decupatã parcã din toateformele imaginarului artistic, seoglindeºte pur în adâncurile afectiveale eului liric; fiziologicul se-mbinã cuplanul spiritual ºi cu cel sentimental,rãsãrind apoi imaculat ca-n zorii mituluiadamic: „Eram cu ea în mirosuri/ iuþi înpapile cu zimþi în /incendiate secreþii/ne jucam în oglinzi într-o carte/ care înniºte pagini cuminþi/ dintr-odatã ziceadespre moarte// tocmai când mai mult oiubeam/ ca un nap ºtii tu ca o/ þelinãadormitã timid/ într-un arbore decacao// asemenea unui strugure gureº/îi stropeam cerul gurii în iureº/ dacã înbibliotecã nu mã-ntâlnea/ sau dacã/ mãiuþea o ceapã afrodiziacã// leneº cãlãreþîntre brusturi tineri/ promoroaca i-o scu-turam într-o/ noapte de vineri/ ºi uneorirãtãcit într-o piele/ de vânãtã// în patulde sâmbãtã/ ºtiu îmi spuneai mireas-ma/ de scorþiºoarã e mai veche/ toate-scam de pe când sub duº/ sau în raieram o pereche// o iubeam mai þipauniºte strãzi/ alergând de-afarã în casã/ce frumoasã era sânii ei ce zãpezi/fierbinþi suspendate/ deasupra mesei înbucãtãrie/ unde trupul mi se desface/ în
simþuri ºi-nvie// în grãdini mai/nechezau niºte meri o iubeam/ înfloritîn canalizare/ sau în zid cu fructe pedealuri/ în zare// mâinile ei mã cojeaufoarte/ încet pânã la miezul albastru ºipânã/ la sâmburi ca o stãpânã.” (op. cit.– p. 27-28)
O alegorie a simþurilor, un evantai deemoþii, o suitã de simboluri mascateîntr-un ezoterism transparent pe alocuriºi un iz de amintire, o smulgere dinneant prin iubire – vãzutã ca unicã raþi-une pentru a mai face faþã zilei cevine… toate formeazã o poezie vie,densã, cochetã stilistic: „Atât de miceram atât/ de prost ºi de firav pânã-ngât/ sãtul de viaþã ºi mimam/ iubireamoartea pânã m-am/ rãstãlmãcit pe
limba mea/ ºi-a apãrut pe lume ea// nuc-ar fi fost/ nici cã era/ insinuatã fãrãrost/ în carnea mea/ ºi fãrã tâlc// tãceaprivind la mine mâlc/ ca roua se þinea carâia/ pânã la ultima dintâia/ zi nesãtulãcu venin/ legat ºi liber sã mã-nchin// unlapte galeº stã sã-mi placã/ din þâþa eide promoroacã/ frumoasã Doamne mãmai muºcã/ sub pleoape-ntinsã goalãpuºcã/ ºi ploi de sfârcuri ºi cu nuri/ ºimiere-având la-ncheieturi/ ºi a pãºuniduhnind a flori/ dupã urechi la sub-suori// din gând nu mã puteam trezi/ lã-trau ºi orele-ntr-o zi/ þipa ºi-n coaste-unhoþ de junghi// moþ delicat în nord deunghi/ catifelat ºi umed tot/ îl gust cudegetul îl pot/ stârni apoi cu vârful lim-bii// se-aprind frisoane pe la stinghii/ ºislãbiciuni pe la genunchi/ prin oase tul-buri prin rãrunchi/ ºi nici nu ºtiu ce eºti/miºto putoare din poveºti/ din cecoclauri te iveºti// ºi te nãºteam de nuerai/ în iadul meu fãcut din rai.” (op. cit.– p.29-30)
Ludicul pare subordonat senzorialu-lui, contemplaþia este „trezitã” printr-ofrenezie a cãrnii transpusã în cel maisincretic mod posibil într-un oximoroncald, straniu ºi catifelat. Melosulbaladesc, aceastã cadenþã ce cores-punde miºcãrii trupeºti, pare a sereflecta în poemele lui Dan Petruºcãîntr-un tragism al limitãrii fiinþei la untimp al iubirii ºi un timp al morþii – întrecare nu au loc alte coordonate. Însuºiverbul „a fi” este un auxiliar al lui „aiubi”, „a adula” etc. „Eu” nu existã decâtca reflectare în oglinda perfectã a lui„tu” – care devine, astfel, unitate demãsurã a personalitãþii celui veºnicîndrãgostit: „Tu care eºti care nu/ eºtipipãibilã ºi cu/ imagini otrãvit frison/ ºi-unbip scurmând în telefon/ sã vii din nousã te invoc/ din pat strãin din nenoroc/sã te conjug sã te declin/ cu vorbe tul-buri cu pelin// haide ieºi aratã-mi-te/rupe-mi carnea ºi trimite/ semne vreas-curi firmituri/ cu desuuri cu prescuri/când nu-i nici þipenie/ de om sau vede-nie/ într-o noapte/ tac ºi spun// cât eramde rãu de bun/ te iubeam pe scãri ºi-ngând/ prin biserici ºi flãmând/ dezgolitãºi în rochii/ te sorbeam gemând cuochii/ toatã dintr-o rãsuflare/ ce-aveai tuºi alta n-are/ nici acum ºi nici atunci//fãrã lege ºi porunci/ sã mai joc cu tineîncã/ te lipeai–mi dãdeai o brâncã/trupul tãu cu mirodenii/ m-ameþea iscavedenii/ jar râdea adânc sub spuzã/precum þâþa ta sub bluzã/ o minune ºi-ncãlcâi/ dulce acru sã rãmâi// stam înrând cu pãcãtoºii/ limba printre buzeroºii/ o simþeam/ pe o vertebrã// gheaþãpe buric ºi febrã/ astãzi ieri trecea ºimâine/ piele de cãþea de câine/ sã mãgudur latru uºi/ pe la inventând mãtuºi/te între imagini pierd/ tocmai când sã tedezmierd// (…) arzând pe-un rug dinevul mediu/ sã joci în flãcãri belalii/ ºistrânsã-n blugi sã pleci sã vii/ c-o limu-zinã c-un tramvai/ sã te trimit la naibahai.” (op. cit. – pp.31-34)
Tot ce pot spune … dincolo de pato-sul evident al lexicului, este cã poetulDan Petruºcã redefineºte poezia,restabileºte o metafizicã a tragismuluifiinþei, privind constant efemeritatea cape o platã pentru fericirea paradisiacã;iubirea însãºi este nimic altceva decâto rãstignire altruistã, o rãstãlmãcire aeului, o rupere de banal ºi caduc, uncarnaval al simþurilor o adiere aprimãverii ce înfloreºte sãlbatic, acerb,etern…
ianuarie 20094
cronica literarã
• Alina CozmaAntoane
Carletta - Elena BREBU
Dincolo de surâsulMonalisei
ianuarie 2009 5
cronica literarã
Nãscut din coasta romanuluiSupunerea (2006), Cât ar cântãri unînger dezvoltã filonul simbolic deschisanterior, reluând de la un anumit punctpovestea straniului Basarab Zapa, înjurul cãruia se învârte acum întreagaþesãturã narativã ºi de semnificaþii.Bãtrânului cerºetor, mort în urmabãtãilor primite cu prilejul unei anchetecondusã de Nicolae Crãciun, i sereconstituie traseul existenþial, prilejpentru autor de a trimite la evadarea sadin îndepãrtata Siberie, la experienþelesale labirintice tibetane, unde DorjiLama îl iniþiase în tainele trupului ºi alesufletului, la Germania lui Hitler dispusãa investi sume uriaºe pentru o expediþiecare urma sã afle secretele cãlugãrilorbudiºti. Considerat un cunoscãtor alOrientului, de unde reuºise sã scape înmod miraculos, întorcându-se teafãrdupã câþiva ani, inginerul de poduri esteracolat la Cernãuþi ºi adus în Berlinulanilor premergãtori Celui De-Al DoileaRãzboi Mondial, unde i se va atribuirolul de cãlãuzã în expediþia condusãde profesorul Beger. Înþelegând cã, defapt, totul era o încercare de a aflasecretele lumii tibetane (cum sã te facinevãzut sau cum sã zbori cu vitezavântului) pentru a fi folosite în scopurimilitare de armata germanã, el fuge,ascunzându-se la Peta, unde încearcãsã treacã neobservat. Întâmplare saunu, aici îl va întâlni pe Cezar, copilul-minune al Petrei, cãruia îi va deveniprotector, ajutându-l sã se întoarcã înpropriul corp dupã momentele în carese dematerializeazã.
AA ººttiººi a puttea
Se poate spune cã romanul sesitueazã, într-un anumit sens, între a„ºti” ºi „a putea”, paradigme esenþialepentru valoarea lui simbolicã. IniþiatulBasarab Zapa ºtie, are acces la tainecare depãºesc înþelegerea oamenilorobiºnuiþi ºi a autoritãþilor comuniste,ceea ce îi va provoca, în cele din urmã,moartea. Însã nu poate. Încercarea dea se ascunde la capãtul þãrii, la Peta,sub masca unui umil cerºetor caretrãieºte din mila Petrei, eºueazã printr-o fatalitate care îl leagã de destinul luiCezar. Singurul capabil de a-l readucepe bãiat înapoi din cãlãtoriile sale para-normale, în care spiritul i se detaºeazãde trup, Basarab uimeºte ºi atrageatenþia preaputernicului tovar㺠TodorGrancea, care îi încredinþeazã luiNicolae Crãciun misiunea ultrasecretãde a-l cerceta pentru a preveni orice i-arfi putut periclita cariera strãlucitã care îlaºtepta la centru.
Încercãrile activistului de a afla cevade la Petra, pe care o ajutã, fãcându-irost de alimente de la cantina partidului,eºueazã întrucât femeia pare a nu ºtinimic despre evenimentele neclarepetrecute în oraº în vremea rãzboiului,când un grup de manifestanþi fuseseatacat cu camioanele de cãtre comu-niºti, iar Poºta, prãdatã de o sumãimportantã. Nici Basarab nu cedeazã lainterogatoriu, stãpânindu-ºi tentaþia dea spune ce ºtie prin practici învãþate dela Dorji Lama. Aºa cã jaful va rãmâne oenigmã, iar autorul, Grancea, îºi vaputea urma cariera mãreaþã înBucureºti.
Pe de altã parte, Cezar este înzestratcu puterea de a prevedea viitorul, faptcare îi înspãimântã pe cei din jurul sãuºi care ridicã semne de întrebare.
Aceastã putere îl apasã, bãiatulneºtiind sã o controleze ºi avândnevoie de protecþie. Moartea bãtrânuluisãu prieten cauzeazã ºi moartea bãia-tului întrucât, pãrãsindu-ºi trupul deadolescent, nimeni nu îl va mai ajuta sãrevinã. Dupã muºamalizarea cazului,Crãciun se întoarce liniºtit la Bucureºti,unde va putea raporta îndeplinirea mi-siunii sale ºi, mai mult, va aºtepta cunerãbdare ca ultima profeþie a lui Cezar
(aceea cã marele Grancea va fiîmpuºcat ºi înlocuit chiar de cãtre cei încare a crezut) sã se împlineascã.
Ocrrottittorriººi suprravegghettorri
Problematica romanului poate fi dis-cutatã ºi din perspectiva relaþiei ocroti-tor-supraveghetor în funcþie de care secontureazã valoarea simbolicã a per-sonajului Cezar. Deºi nu îºi înþelegeexact puterile, bãiatul conºtientizeazãcã acestea îl pot pune în pericol, între-bând ºi întrebându-se: „ – Basarab ºtia,dar nu putea. Eu pot, dar trebuie sãaflu. Pe mine cine mã apãrã, cine mãocroteºte de acum pânã la sfârºit?” Selumineazã astfel unul dintre aspectelefundamentale: acela al relaþiei dintreocrotit ºi ocrotitor, al simbiozei ciudatedintre „bãiatul nãscut, iar nu fãcut” alPetrei, ºi cerºetorul Basarab, aciuat laPeta de nu se ºtie unde. Rolul de ocroti-tor ºi-l asumã însã ºi Crãciun. Inutil,întrucât Cezar simte ameninþarea ºi îlrespinge constant. Pretinsul protectore, în fapt, un supraveghetor, blând cuPetra ºi copilul, de la care sperã sã afleceva despre trecutul lui Grancea, sauviolent pânã la brutalitate cu Basarab,de la care nu reuºeºte sã scoatã nimic.
Înnttunnerricººi lumminnã
Într-un anume sens, romanul poate fivãzut ºi ca o parabolã construitã perelaþia dintre luminã ºi întuneric. Cât arcântãri un înger propune un alt modde percepere a celor douã, sugerândcã în anumite situaþii ele pot avea o va-loare inversã celei pe care le-o atribuimîn mod obiºnuit. Nu întâmplãtor,Basarab deprinde în Tibet taina de a seînvãlui în întuneric, de a se demateria-liza, sustrãgându-se suferinþei. Astfel,folosirea becului de 150 de waþi laanchetã nu îl deranjeazã câtuºi depuþin, el reuºind sã emane un întunericprotector care îl uimeºte pe anchetator.Obiºnuit cu întunericul, pe care îl cautãºi de care se foloseºte, bãtrânul seopune luminii ºi rezistã, conºtient cãunele adevãruri nu pot fi spuse întrucâtnu pot fi suportate sau înþelese.
Mult. Chiar foarte mult prin compara-þie cu situaþia prozei actuale. Parte aunei serii „care promite cã va dezlega ºialte enigme ale sufletului omenesc”,Cât ar cântãri un înger se încadreazãîn categoria romanelor parabolic-sim-bolice care abordeazã evenimentecomplicate din istoria relativ recentã aRomâniei. Dincolo de tematica ofertan-tã (sunt convins cã scriitorul nu se vaopri aici), am avut totuºi sentimentulunei erodãri, al tocirii mijloacelor, aldiluãrii mesajului, semne cã prozatorular trebui sã dezvolte cãtre alte zoneraportul dintre Individ ºi Istorie. O vaface întrucât are puterea de a extragemiezul, de a merge la þintã, la sensurileultime ale existenþei, de a aborda pro-blemele complexe ale sufletului uman.
Chiar dacã mai puþin reuºit decâtSupunerea, romanul de acum pãs-treazã marca inconfundabilã impusã deEugen Uricaru, care, orice s-ar spune,rãmâne unul dintre prozatorii contem-porani importanþi. Prin încercarea de asurprinde consecinþele nefaste alevieþuirii individului care trãieºte în epocitulburi, scriitorul este comparabil cuMircea Daneliuc, ambii ilustrând cu suc-ces ºi cu forþã epicã o preocupare aromanului românesc postdecembrist:aceea de a vorbi despre dramelecauzate de regimul comunist.
_____________
* Eugen Uricaru, Cât ar cântãri unînger, Bucureºti, Editura „CarteaRomâneascã”, 2008
Circulã de o vreme în mediul stu-denþilor filologi cartea lui Ioan Dãnilã,cadru didactic la Facultatea de Litere aUniversitãþii Bacãu, Româna corectã(prin întrebãri ºi rãspunsuri).
Apãrutã la Editura Bic All, Bucureºti,2005, dupã difuzarea normelor dinDOOM2, are avantajul de a fi fost ela-boratã în timp (1994-1997 ºi 2002-2003), pe mãsurã ce testele au fostpublicate în pagina „Culturã-învãþã-mânt“ a ziarului „Deºteptarea“, dar de-afi respectat ortografia actualã (autoruloperând modificãrile de rigoare).
Cu o sferã largã de preocupãri, spredeosebire de majoritatea lucrãrilor deacelaºi tip recent apãrute, aceasta estegânditã pentru intelectualul de orice felcare preþuieºte limba românã, aspirã são cunoascã ºi sã o foloseascã perfor-mant ºi competent.
Ne-a atras atenþia introducerea„Norma lingvisticã, între ºtiinþã ºi con-venþie“ (expunere de þinutã universi-tarã, dar accesibilã), care îºi propuneelucidarea conceptelor de normã,normã lingvisticã, normã ºtiinþificã,normã convenþionalã. Consideraþiile seadreseazã, în principal, profesorilor,institutorilor, studenþilor, adicã practi-cienilor, pentru ca aceºtia, în demersuldidactic, sã aibã siguranþã ºi, la nevoie,sã ofere explicaþii clare celor pe care îiinstruiesc. Din aceeaºi introducere(„Româna normativã, hic et nunc“),reþinem explicaþiile privind folosireamaterialului care a fãcut iniþial obiectulrubricii „Din «capcanele» limbii române“din cotidianul bãcãuan, intenþia de aurma drumul „de la simplu la complex,de la cunoscut la necunoscut, de laapropiat la depãrtat“, precum ºi respon-sabilitatea autorului, care are perma-nent în vedere sistemul limbii ºi legileei.
Aºa cum promite, testele sunt echili-brate, de naturã sã estimeze mai multecompartimente: ortoepie, ortografie,morfologie, sintaxã, lexic etc. Conþincerinþe diversificate, cele mai multeurmãrind „corectitudinea ºi greºeala“sau „limba românã, între corect ºiincorect“: „Alegeþi forma corectã“,„Extrageþi forma greºitã“, „Alegeþi pro-nunþia incorectã“, „Anulaþi formaincorectã“, „Descoperiþi greºeala“,„Corectaþi enunþurile greºite“ etc.Rãspunsul adecvat ar putea veni aicidin partea oricui stãpâneºte foarte binelimba maternã.
Gradul de complexitate al proble-melor creºte însã dacã este vorba deanaliza unei fraze cu ambiguitãþi, destructuri sintactice complicate, enunþurieliptice, sensul unor cuvinte livreºti,ortografierea unor xenisme.
Fac obiectul întrebãrilor ºi rãspun-surilor texte de facturã diferitã, literareºi nonliterare: poezie, prozã, fragmentede editoriale din „România literarã“, ºtirimondene din „V.I.P“, cronici sportive,regulamente de ordine interioarã,monologuri cu scop de divertisment,texte de muzicã uºoarã, scrisori aleunor celebritãþi, dezbateri din emisiunilede radio ºi televiziune.
Cartea profesorului Ioan Dãnilã ne-aamintit limba românã din toate regis-trele ºi perioadele ei de evoluþie; ne-ambucurat sã revedem, pentru analize saucomentarii, texte populare sauaparþinând lui Eminescu, Coºbuc,
Creangã, Delavrancea, Sadoveanu,Nicolae Iorga, Camil Petrescu, MarinPreda, Nichita Stãnescu etc.
Este lucrarea „Româna corectã (prinîntrebãri ºi rãspunsuri)“, din câtecunoaºtem, o tentativã rarã de punereîn discuþie a unor aspecte lingvisticeexistente în manualele de limba ºi lite-ratura românã sau de alte specialitãþi.Uneori, se simte adeziunea la propu-nerea autorilor ºi acceptarea soluþiilor,insistându-se asupra aspectului forma-tiv al exerciþiilor, alteori transpare vi-gilenþa lingvistului care semnaleazãinterpretãrile plurivoce sau rezolvãrilegreºite. Experienþa didacticã îl conducepe profesorul Ioan Dãnilã la o abordarepertinentã a faptelor de limbã, facilitândtransferul ºi prevenind interferenþa. Elexplicã, de exemplu, pluralelezmei/zmeie ale substantivului zmeu„personaj fantastic, din basm“, „jucãrie“ºi aratã confuzia rezolvitorilor careindicã pluralul zmee, prin analogie cuprocedeu/procedee, ignorând istorialimbii.
Ni se pare beneficã insistenþa asupraderivatelor de la toponime, cãci nu depuþine ori vorbitorul obiºnuit, conºtientde o posibilã eroare, evitã sã spunãsofiot, bruxellez, ciadian, napolitan,madrilen (ceea ce înseamnã un voca-bular mai sãrac) sau nu recunoaºtesensul neologismelor monegasc, ivo-rian, malgaº, bordelez, levantin, deºi aauzit de Monaco, Coasta de Fildeº,Madagascar, Bordeaux, Levant.
Oportune ni s-au pãrut exerciþiileaxate pe scrierea compuselor carecomportã dificultãþi; complicaþiile, exis-tente oricum, cresc dupã modificãrileintroduse de DOOM2 (datoritã unorinconsecvenþe, semnalate de spe-cialiºti). Cel care parcurge testele areavantajul de a-ºi verifica cunoºtinþelechiar în cazul unor cuvinte neînregis-trate, din pãcate, în DOOM2, dar carefigureazã în dicþionarele de neologismesau sunt nume proprii frecvent utilizate,cu forme multiple.
Se pun în discuþie, bine selectate,
subiecte pentru concursuri de admitereîn licee ºi ºcoli profesionale, conþinutulprobei de limba ºi literatura românã dela Facultatea de Litere a UniversitãþiiBacãu, subiecte pentru bacalaureat dinRepublica Moldova, rezolvarea unorcerinþe din culegerile de analize gra-maticale mai vechi, calitatea ºtiinþificã aîntrebãrilor ºi rãspunsurilor din revista„Robingo“, editatã de Redacþia „Jocuriºi concursuri“ a Televiziunii Românesau din rubrica „Ghid radiofonic deexprimare corectã“ de la „România -Actualitãþi“.
Cartea face educaþie lingvisticã, pen-tru cã rãspunsurilor care se dau la pro-blemele controversate li se adaugã ex-plicaþia, demonstraþia, argumentul „au-toritãþii“, trimiterea la sursa bibliograficãºi invitaþia la... meditaþie (exemplu:„Legea pentru folosirea limbii române înlocuri, relaþii ºi instituþii publice“).
Lucrarea profesorului Ioan Dãnilã sebucurã ºi se va bucura de circulaþie ºiaudienþã, pentru cã limba românã tre-buie exersatã, iar maniera propusã esteagreabilã.
Laura ANGHEL
Horia Gârbea
Trrecutte vieþi de fannþiººi de birrlici.. Viaþa ººi,unneorri, operra perrsonn-ajelorr
În cel mai recent volum al sãu,Trecute vieþi de fanþi ºi de birlici.Viaþa ºi, uneori, opera personajelor(Editura „Cartea Româneascã",Bucureºti, 2008), Horia Gârbea face oscurtã ºi superficialã indexare a litera-turii române, din punctul de vedere alreprezentativitãþii unor personaje litera-re pentru epoca în care se desfãºoarãacþiunea anumitor romane, nuvele sau
piese de teatru. Intenþia autorului esteanunþatã încã de la început: „Paginilece vor urma încearcã sã rezumecondiþia personajelor semnificative aleliteraturii române. Sunt cuprinse celeale prozei ºi teatrului, mai puþin alepoeziei epice, deloc cele ale prozei fan-tastice, basmului etc.” Motivul? Cele dinurmã „nu opereazã cu fiinþe reale, ci îºiasumã din start irealitatea persona-jelor".
Trebuie spus cã efortul lui HoriaGârbea nu este unul concentrat, iarideea acestui volum nu a apãrut pestenoapte, dupã un vis inspirat de nu ºtiuce muzã poznaºã. Aceastã cartereprezintã, de fapt, rezultatul puneriicap la cap a unor eseuri publicate în„România literarã", eseuri pe care, per-sonal, le-am urmãrit cu interes încã dinanul 2006, fãrã a mã aºtepta sã le gã-sesc, la un moment dat, reunite într-unvolum, sub un titlu jucãuº. Trecând dela aºteptãrile mele, irelevante în acestcaz, direct la aºteptãrile cititorului,putem spune cã încercarea lui H. G.încântã ºi dezamãgeºte deopotrivã, înfuncþie de poziþionarea pe care alegefiecare sã o aibã înaintea acestor ese-uri. Retuºate într-un stil aproape cara-gialesc, personajele alese de autor facdeliciul cititorului, obligându-l, într-unfel, sã se opreascã asupra unoraspecte livreºti, pe care altfel, la o lec-turã nedirijatã, le-ar fi trecut cu vede-rea.
Horia Gârbea vorbeºte fãrã com-plexe despre aceastã „istorie a vieþiipersonajelor literare", cu moravurile ºitabieturile sale, cu prãbuºirile ºi mo-mentele ei de excelenþã. Mai mult,eseistul se aventureazã ºi în uneleaprecieri pseudocritice, numindu-l peRebreanu „un campion al descrieriiactelor erotice produse prin înþelegereapãrþilor sau prin violenþã", ori referindu-sela relaþia stabilitã între personajele cla-sicilor, relaþie vãzutã ca un „rezervor desenzualitate neconsumatã". Cu alteocazii, autorul nu ezitã sã loveascãnãprasnic prin vreo sentinþã, cel puþinpripitã: „În concluzie, sexul face partedin viaþa personajelor mai mult totuºidecât din cea a oamenilor reali. Deaceea literatura place!”. Acum, nuputem ºti sigur dacã sexul face parte, înmai mare mãsurã, din viaþa persona-jelor, decât din cea a oamenilor reali;dupã cum nu cred, chiar dacã ar fi aºa,ca acest lucru sã constituie motivulpentru care „literatura place".
Pe de altã parte, cazuistica lui HoriaGârbea, oricât de ingenioasã ºi abilã arfi, se reduce, indiferent de scopulurmãrit, la aceleaºi lucrãri, ale aceloraºiscriitori: Rebreanu, Marin Preda, CamilPetrescu, I. L. Caragiale, MateiuCaragiale, Sadoveanu, G. Cãlinescu,Ionel Teodoreanu, Mihail Sebastian,Cãrtãrescu, Kiriþescu, Eugen Barbu ºialte câteva nume de care H. Gârbea sefoloseºte în joaca sa de-a literatura.
Trecute vieþi de fanþi ºi de birlici.Viaþa ºi, uneori, opera personajeloreste, pânã la urmã, un volum care seapropie de stilul sprinþar al publicisticiiºi mai puþin de cel sobru, scorþos, alstudiului literar. Dincolo de unelescãpãri inerente stilului, rãmânem cu olecturã încântãtoare, uºoarã, deduminicã dupã-amiaza. Nimic mai mult.
Ovidiu CAPÃTÃ
autori ºi cãrþi
ianuarie 20096
• Io
n M
ihal
ache
- P
ortr
et „
Rob
ert
Vra
ciu“
Sânziana Mureºeanu
Ulttimma Medinnã
În a cincea carte de versuri, UltimaMedinã (Editura „Casa Cãrþii deªtiinþã”, Cluj-Napoca, 2008), SânzianaMureºeanu îºi construieºte discursulpoetic pe arhitectura unui loc mirific,aparþinând oraºului Marrakech (Maroc).Partea veche a oraºului se numeºteMedina ºi este renumitã pentru grã-dinile monumentale ºi o arhitecturãpitoreascã, atrãgãtoare prin labirintul destrãduþe ce adãpostesc o lume exoticã,în care viaþa freamãtã la maximum. Ladrept vorbind, punctul itinerant alMedinei este pentru autoare mai mult ometaforã, întrucât spectaculosul de aicise proiecteazã în fiinþa autoarei, care,la rândul ei, amprenteazã prin eaînsãºi, prin fascinaþia poeziei, sufletulunui þinut inedit, în care verbul primor-dial este Viaþa. Piaþa din Marrakech euna din piesele de rezistenþã ale volu-mului de faþã: „Strigã Viaþa/ Ca din gurãde ºarpe/ Strigã/ ªi nu are cine s-oopreascã/ Fragilã ghirlandã/ Gâtul ei seroteºte,/ Se înalþã.../ Nimeni nuîndrãzneºte/ Sã-i punã pumnul în gurã/Muºcãtura ei e ucigãtoare// Moartea ºi-a astupat urechile/ ªi-a rupt-o la fugã/Peste zidurile roºii/ Germinare usturã-toare/ Câinii s-au lipit de pãmânt/Pãsãrile de cer.../ Ca argintul rece/Trece viaþa prin toate.../ Le separã/ Leîmbracã în Singurãtate,/ În A Fi leîmbracã/ Arde Moartea/ Ca un tãciune/La focul ei/ Nu ne mai putem încãlzi.”
Apropierea Sânzianei Mureºeanu deBacovia s-a fãcut deja de cãtre anumiþicritici. Retorica din Ultima Medinã nueste bacovianã, dar registrul tematiceste sub incidenþa simbolismului ºi apostsimbolismului. Gãsim aici tristeþi,singurãtãþi apãsãtoare, clipe dedeziluzie, de disperare, litanii sepul-crale. Materia ºi spiritul sunt privite ºi înfaza lor inferioarã de descompunere,de despiritualizare. La fel ca la sim-boliºti, erosul nu împlineºte, „nu aducefericire”, ci dimpotrivã melancolii, e uneros apãsãtor: „Dragostea ta/ Eînspãimântãtor de grea.../ Ca o pãdurepustie/ Ca o gramaticã moartã//Dragostea ta/ Nu aduce fericire/ Esteflãmândã de suferinþã// Îmi dã târcoale/Periculoasã,/ Nu dã semne/ Cã m-arrecunoaºte// Dragostea ta/ Este roºie,/Desfãcutã din sine/ Þesutã pe dos,//Prin lungile ei/ Canale interne/ Sufletulmeu/ Rãtãceºte,/ Piele ºi os!” (Sagamediteraneanã). Dar, deºi hãrþuitoare,egoistã, posesivã, totuºi aceastãdragoste este împãrtãºitã ºi autenticã,vie („roºie”) prin chiar febrilitatea ei.
Sânziana Mureºeanu recunoaºtedualitatea firii umane, dar nu o face curesemnare, ci cu revoltã, ea se mirã decoexistenþa elementelor telurice ºimetafizice în propria-i intimitate ºi leautentificã drept „ireconciliabile”. Arvrea sã fie numai spirit învãluit înluminã, îºi acceptã realitatea de-a fiplãmãditã ºi din lut, ca pe un blestem.Sânziana Mureºeanu cultivã sim-bolurile, idealul ei este Marea Tainã.Dintr-un astfel de univers liric nu putealipsi limbajul metaforic, metafora cusensul ei grav: „unghiul lacrimal alzãrilor”, „Fluviul revãrsat al Însemnelor”,„Brusc, într-o singurã noapte,/Zâmbetul obiectelor/ A dispãrut.”,„Frumuseþea/ Nu are nevoie deEternitate.” O altã poezie – în care lim-bajul este înzestrat artistic prinnumeroase figuri de stil, metafore,epitete, metonimii, repetiþii ºi chiar sub-tile personificãri – este intitulatã
Singapore. Titlul însuºi trebuieºte de-codificat, pentru cã numele oraºuluiSingapore este dat de unirea a douãcuvinte de origine sanscritã: singa (leu)ºi pura(oraº). Din poemul de o întinderemai largã, citãm aici partea a V-a:„Soare sãlbatic,/ Soare cu limbã roºie,/Tribalã,/ Soare exaltat,/ Soare ce serepede/ Ca un orfan/ În braþele fiecãreifemei,/ Soare-Ied/ Soare-Miel/ Soare-Leu,/ Soare nesãrat,/ Soare spasm,/Soare peste toate...// Soare Dincolo/Ne-soare Aici/ Mintea mea:/ O confuziesolarã/ Carnea mea:/ Coridã cu capitelcorintic// Singapore:/ Conºtiinþã aSoarelui!”.
Cele mai frumoase texte ale volumu-lui mi-au pãrut cele în care autoareadevine confesivã. Când reprimarea desine dispare cu desãvârºire. Când secautã pe sine, se autoanalizeazã, trecespontan de la stãri de tandreþe ºi graþiela stãri de revoltã expansivã. Firea îieste când calinã, când vulcanicã, dupãpropriile spuse „ceas cu bombã!”. Eretractilã, dar depãºeºte ca sã folosimtot o expresie ineditã aparþinândautoarei, „limitele frunzei”: „M-am prefã-cut în Cerc,/ M-am înconjurat/ Denenumãrate ori/ Ca o livadã,/ Ca o zi devarã/ Cu turmã ºi cuc.../ Mi-am aprinsfoc sub limbã,/ Foc sub tropicul umed alcreºtetului./ Am pãºit timid,/ Ca preotul/În odaia rãsfrântã/ A celui pe ducã// Euºi cu Mine,/ Ce Joc nesfârºit/ Ce gân-duri/ Ce taifas,/ Ce gossip planetar/ Cezodie plinã de fruct/ Ce noapte deCrãciun!// Eu împreunã cu Mine.../ Câtãnestatornicie,/ Ce joc,/ Ce mai ceas cubombã!”. (Joc)
Sânziana Mureºeanu e o autoarerafinatã, cu forþã imagisticã. În versurileei nu lipsesc savuroase elementelivreºti. Ea devine poetã pentru cã seînchinã cu graþie Cuvântului, îirecunoaºte sacralitatea ºi îl foloseºteîntr-un stil cât se poate de personal,scriind „Despre tot ce trece/ Desprevântul uscând amintirile/ Despre sem-nãtura/ Sacrã/ Sãratã/ De la începutulfiecãrei pagini.”
Violeta SAVU
Cornel Galben
PerrsonnalittãþileBacãului
Bun cunoscãtor al trecutului culturallocal ºi pasionat cercetãtor al arhivelor,Cornel Galben a profitat de împlinirea a600 de ani de la atestarea documentarãa Bacãului, tipãrind în 2008, la Editura„Corgal Press”, lucrarea intitulatã uºorpretenþios Personalitãþile Bacãului.Spun asta pentru cã unii dintre ceiincluºi în volum nu au ce cãuta acolo,fiind departe de ceea ce dicþionarul dãca sens al cuvântului „personalitate” (fiecã ne referim la ideea de valoare într-unanumit domeniu, fie la notorietateacuiva), iar pe de alta, fiindcã alþii, carear fi meritat-o, au fost omiºi. Fie cã neplac sau nu, mã gândesc cã ºi politi-cienii sau preoþii ar fi meritat sã fie luaþiîn calcul. Cred cã formula Personalitãþiale Bacãului, mai modestã ºi lipsitã depretenþia de exhaustivitate (pe care opresupune folosirea articolului hotãrât),ar fi fost, în acest caz, mai nimeritã.
Cartea însumeazã 96 de profiluri,acoperind domenii diverse, de la sportsau avocaturã la medicinã sau liter-aturã. O fi mult, o fi puþin? E de discu-tat. În orice caz, autorul precizeazã cã„…din cele (sic!) mai bine de 200 debãcãuani valoroºi nãscuþi în Bacãu,doar jumãtate se regãsesc în profilele
(sic!) inserate în cuprinsul paginilor defaþã.” (p. 6). Ceea ce vrea sã însemnecã s-a recurs la un criteriu valoric, pebaza cãruia a fost fãcutã o selecþie rigu-roasã. Privind doar cuprinsul, amîndoieli cã lucrurile au stat întotdeaunaaºa. Mã întreb dacã toþi cei aleºi suntreprezentativi ºi dacã numele lor spunceva cititorului avizat sau bãcãuanuluide rând. Unii dintre cei incluºi înpaginile cãrþii sunt absolut necunoscuþi,iar altora li s-ar potrivi sintagma pe carea consacrat-o Al. Piru, „personulitãþi”.Din fericire, numãrul acestor persona-litãþi de carton este redus în comparaþiecu acela al oamenilor cu adevãratimportanþi pe care i-a dat Bacãul de-alungul anilor.
De regulã, prezentãrile sunt perti-nente, bine documentate, cu bibli-ografia actualizatã ºi cu referinþelenecesare. Mai ales în cazul celor undelucrurile s-au aºezat. Când vine însãvorba despre tineri, situaþia se schimbã.Locul informaþiei exacte pare a fi luat deaproximãri. Citind profilurile unora din-tre ei (câþiva îmi sunt chiar colegi:Camelia Cmeciu, Violeta Preda,Bogdan Pãtruþ etc.), am avut senzaþiade citare din C.V.-urile lor. Soluþieextrem de comodã, dar discutabilã dinpunctul de vedere al obiectivitãþii ºi alacurateþei ºtiinþifice. O probabilã (nuînsã ºi scuzabilã) grabã, trebuie sã-l fiîmpins pe Cornel Galben sã preia, cubunã credinþã, informaþiile. În schimb,când vine vorba despre personalitãþi deodinioarã (aleg la întâmplare nume caVictor Anestin, George Bacovia,George Bãlãiþã, Mircea Cancicov,Ovidiu Genaru etc.) mâna profesionis-tului se simte. Informaþia este bogatã,luatã de la sursã, cu trimiteri exacte, cureferinþe critice abundente sau chiarcomplete. κi fac loc uneori ºi judecãþide valoare exacte, care dovedesc vir-tuþile critice ale autorului. Lui EugenBudãu, spre exemplu, i se alcãtuieºteun portret echilibrat, bazat pe activi-tatea sa de profesor ºi publicist, tuºafinalã stabilindu-i cu exactitate rolul înistoria culturalã a Bacãului: acela de a fiscris o operã capitalã, Bacãul literar.
Dincolo de scãpãrile inerente,Personalitãþile Bacãului rãmâne olucrare meritorie ºi necesarã unui oraºcu o existenþã de secole cum esteBacãul. O carte de identitate ºi, înacelaºi timp, o carte de vizitã. Iarautorul, Cornel Galben, confirmã cã edin stirpea aleasã a trudnicilor întrucunoaºterea trecutului ºi a adevãrului.
Adrian JICU
Dumitru Brãneanu
Pe mmuchie de poemm
Poetul crede în forþa purificatoare acuvântului, iar Pe muchie de poem(Editura „Ateneul scriitorilor”, Bacãu,2008) surprinde prin profunzimea dis-cursului liric ºi prin acuitatea imaginiisusþinutã de firul ideatic. O atmosferãlivrescã aduce cuvântului noi conotaþii,dar în volum dominã ºtiinþa regizoralã:„mã caþãr-nãlucã/ spre lumina din mine/stafii green-peace/ îmbãlsãmeazãultimul fir de iarbã/ pe muchie de poem/memoria morþii / prinsã de pãianjenulvisului/”. Poetul se desprinde de para-digma optzecistã, dezvãluind o vocepoeticã originalã: „sorb dimineþi desânziene/ ºi-n necunoscut mã afund/pânã la roua izvorului/ sãmânþa pre-lungeºte ziua/ cu o floare/ dar nimeni nuºtie/ lipsa noastrã/ hoþeascã frumuseþe/femei înnopteazã/ în atrium dinspremâine/ un ºarpe galben/ muºcã diniubire/”.
Dumitru Brãneanu este un poet pro-fund. κi construieºte poemul cu inte-ligenþã ºi luciditate: „timpul s-a diluatprelung/ ultima amintire respirã/ foc degutui/ confuzia zilei fãrã ieºire / ce mãobligã sã trãiesc pe strãzi nevãzute/n-am sã fug niciodatã/ sã fiu cel cen-am fost / în propria-mi captivitate/” .Lumea poemului este evanescentã:„întunericul împinge stelele/ tot maiadânc în necuprins/ înserarea sângelui/peste sânii pãmântului/ spaþiul rotund/zbor întrerupt/ de curbura ochilor tãi/despletiþi în cântec/ înfrunzesc poienile/în palma dorului tãu/ când moarteafrânge / ultimul petic de cer”. Angoasaexistenþialã rãzbate prin versuri precum„din lucruri pe furiº/ curg lacrimi/ n-aitimp sã mã regreþi/ un prunc se-ntoarceîn sãrut/ precum lumina în fecioarã/mirosul lumii l-am uitat/ zãpadãputrezind în ceasuri/ pe când vecia mãîncearcã / ninsori pulseazã-n gând /memoria de apã.../”. Autorul îºi constru-ieºte universul poetic cu ajutorulmetaforei, ajungând la un anume rafi-nament expresiv: „ochiul þãranului/ îninima casei/ izvor de luminã/ biciuie tim-pul nãlucã/ întâmpinând dimineaþa/ dela un capãt la altul / al insomniei / lacumpãna satului/ se cuibãreºte vara/ învisul fântânei / despicã lumina/ cerulmeu subþire/.”
Poetul se apropie de textualismprintr-o tentã ludicã, el lasã cuvintele sãalcãtuiascã imagini-surprizã, iar alteoricolindã prin durerea lumii: „Foaie verde,foi de calapãr, / sã vã spun un cinicadevãr: / creºte fagul pe la þarã, / vine„Still-ul” ºi îl doboarã / ºi din cioatã ieseo cioarã, / din cioarã curge o varã /aprinsã cu o lãcrãmioarã, / arde cerulîntr-o searã/ galben ca o primãvarã, /sprijinit de un vultur alb, / dragoste demãr curat./”
Dumitru Brãneanu scrie o poeziedensã, care surprinde mereu prin pro-funzime ºi originalitate.
Petru SCUTELNICU
ianuarie 2009
autori ºi cãrþi
7
• Cristina Ciobanu
zziggurratt
o frontierã pe crestele munþilorºaptezeci de cetãþi antice
îmi amintesc rotundurile dintre pigmentãriºi folosim
câte puþin amfiolitic deasupraiar dupã zigurat se profileazã
începutul frigului cu o stareþãînainte de-a recunoaºte umbra singurului om
dinncolo de arrººiþã
pe o remurã se întreabã cuvântulpe-o rânduire care pãtrunde
adâncºi se înnoadã toate obstacolelevânzãtorii nu se mai vãd iertarea
poartã jambiere ºi negre panglicieste cucerirea dincolo de arºiþã
un exemplar refractariar dobândirea are un singur moºtenitor
expedieri curente texte cu o rostire strâmbãpresupunerea
are acelaºi motiv iar din uitare cad bucãþi rupteeste aproapele împreunã cu întârzierea
facem spaþiu pentru o altãgãzduirenimeni nu întreabã iar cei care posedã
singurul avantajse desprind de locul vãmuit
ºi existã o datorie care se repetã
dârrã sonnorrã
ivirea printre fluturãrile zdrenþuitecu o unealtã veche
într-o singurã descoperire este forma medievalãºi cutezanþa are o despicãturã
pe mijlocul încercuit de câtevanodozitãþise formeazã ceva dur cum ar fi o creastã alungitãiar fiecare armare lasã în urmã o dârã sonorã
errmmetticele deggajãrri
diminuarea cu efortul unei ieºiri pe partea lateralãexistã fondul întoarcerii peste starea ambiguã
ºi se concentreazãde mai multe ori o soluþie eterizatã
cu scãparea ramificatãiar într-o defalcare sunt ºapte mãsuri ondariene
cu cuplarea rãmasãînãuntrurareori se întîmplã o deschidere
prin care se lipeºte stângãciacu ermeticele degajãri
înncrruciººarre
patimi isoscelice o refacere cu puþine ºanseiar pãtrunderea
delimiteazã cât este-al trecutuluiºi lungimea unei instanþe
se micºoreazã dupã ultimul verdictexistã o încruciºare care dezvãluie nocturnele
un substrat
cu ascunse ramificaþii iar dintr-o singurã viaþã
se ajunge la suprafaþã
cu o spatã care susþine destule anacronisme
mmâinnile
carre aduc pommennirrea
cum ar fi trecerea dincolo de pavaj o serpentinã
mãrgineºte eterul
ºi-i noapte megaliticã
un susþinãtor intermediar cu o cuvã înfloratã
se desparte de sprijinul ancestral
este forma unui apodict trei mese
anunþã parastasul
iar cei sosiþi privesc mâinile care aduc pomenirea
rrãsucirrea unnui punnctt
existã aºa cum ar fi deschiderea
cu o arcadã adusã pe dupã deget
ºi se vede ca printr-o pâslã deasã
uneori se îndepãrteazã cu rãsucirea
unui punct deasupra grilei care
se închide
un fapt care ajunge linia despãrþitoare
dintre turela împinsã înãuntru
ºi cele cuprinse în exterior
douã sunt urmãrile unui miracol
iar descendenþele apar mãrunte
corecturi fãcute asupra unui scris indescifrabil
schimmbarrea unnivocã
recunoaºterea este posesivã un cadru pronominal
iar decoraþiile
aparþin unei epoci revolute
este continuarea cu forme indirecte
ºi cu restituirea ciobitã
are un adaos ºtirb o conformaþie care aduce
cu obezitatea
ºi se împarte unui ciclu preenumeral
o cataplasmã de ºtiri un reîntors
pe-aceeaºi proporþie
iar din compãtimire se apropie
cu o schimbare univocã
ianuarie 2009
poesis
8
C. D. ZELETIN
IancuGrama
Orade gimnasticã
Pe terasã, la cafeaua de dimineaþã. Tomy aºteaptã sã-l limpezeascãlicoarea amarã ºi-i lucesc deja ochii, în timp ce Maricica (aºa o alintãmoldoveanul Tomy pe ardeleanca Mary) se leagãnã în reflecþii:
- Dacã stau sã mã gândesc, toatã viaþa am respins mâna pe care mi-aîntins-o resemnarea. Nu ºtiu dacã am fãcut bine. Noi, ãstea grasele, nu ne dãmuºor bãtute. Trebuia sã mã împac mai devreme cu ideea cã sunt trupeºã defelul meu, ºi gata ! E o prejudecatã ºi chestia asta… Femeia scândurã, femeiafitil, femeia ºnur. Obsesii. Renoir le-a întors o viaþã spatele ºi a pictat femeisãnãtoase. ªi ce-i sãnãtos e ºi frumos.
- Frumoasele foci ale lui Renoir! îºi fãcu intrarea Tomy în acest subiect-petardã.
- Foci, foci, dar le-ai vãzut cum înoatã în ocean? Graþia în forma cea maipurã! Cu siguranþã anticii tãi le-au luat drept prototip al sirenelor.
- Apãi, fiindcã vorbeai de prejudecãþi: ºi cu castitatea fetelor mã întreb dacãnu-i o prejudecatã. Nu ºtiu dacã, de-a lungul timpului, erezia fecioriei a adusspor mai mult moralei ori mai mult suferinþei. Aº fi înclinat sã cred cã acesteiadin urmã… Pe de altã parte, „cinstea” era – vai, era ! – o normã care consolidaschelãria moralã a familiei. Un element comic însã tot existã în polisemantismulacestei noþiuni privitoare la cel dintâi conflict sexual. Aveam zece ani cândgazda mea de la Bârlad, aspra Madam Anton, fãcea cu ochiul atunci cândvenea în discuþie gingaºa situaþie a unei fete care a greºit, folosind trei expresiipe care nu le-am înþeles atunci, dar cãrora aveam sã le descopãr mult mai târ-ziu formidabila forþã sugestivã: a da boii pe gheaþã, domniºoarã la cap ºi avedea lumina cea adevãratã ! Nu-i nevoie sã le explic: îºi pierd savoarea… Înfond, bieþii copii: victime ale fierberii hormonale. Ei, Podul verde, Podul verde!ªuieratul limbii de ºarpe al informaþiei apocrife transmitea din generaþie îngeneraþie faptul cã sub ocrotirea lui, în urmã cu mai bine de 100 de ani, licea-nul Alexandru Vlahuþã ºi Ida Pagano, fiica profesorului de italianã al tânãruluide la Liceul Codreanu, s-au cunoscut de-adevãratelea! Urmarea a fost o cãsã-torie trecãtoare ºi nimic altceva, îºi încheie Tomy punerea în paginã bârlãdeanãa subiectului. Ida ºi cu fata ei pe care avea s-o aibã cu alt bãrbat au crezut toatãviaþa în fantome, le întâlneau ºi chiar vorbeau cu ele. Vezi ce scrie GalaGalaction în Jurnal.
- Se refugia probabil în suprarealitãþi, zise Maricica, în realitatea imaginarã.Eu, cu ºuncile mele, sunt fixatã în realitatea cea mai realã cu putinþã! Cinevami-a spus odatã cã sunt multã. Auzi, multã! Sunt, ce sã-i faci, sunt multã…
- Maricico, multã ãsta e cam pervers: te consacrã cantitãþii ca sã te sustragãaprecierii calitative, reflectã mãgulitor Tomy, sorbind o gurã de cafea ºi amintindindirect cã e filozof.
- E bun ºi monstrul ãsta la ceva. Geniul omenesc descoperã sau inventeazãutilizãri la orice. Ar fi izbutit oare, în demersurile lui, Harap-Alb dacã nu s-ar fiasociat cu monºtri ca Setilã, Strâmbã-Lemne, Sfarmã-Piatrã, Flãmânzilã oriPãsãri-Lãþi-Lungilã?! glisã Maricica în rolul de avocat al osânzii.
Bine cã veni vorba de monstruozitatea necesarã.Sã-þi povestesc, dragã Tomy, una nemaipomenitã cu dolofanele grupei, pe
vremea studenþiei mele, în prejma ºi-n tensiunile unui congres al tineretuluicomunist. Cum ºtii, eu am urmat facultatea la Cluj. E vorba de o anumitã orã degimnasticã. Noi, planturoasele, coborâm din ºerpariul din care ardeleanul îºiscoate custura ºi taie tacticos din slanã ºi din pitã, aºa cã profesoara aveadestule fete rotofeie pe care sã le aleagã dintre silfide, pentru o gimnasticã spe-cialã de slãbire. Exerciþii cam stranii, deoarece am aflat ulterior cã, în ascuns,ele o vizau doar pe Lavinia, care chiar cã nu era prea grasã, fiicã a unei pri-etene de familie a profesoarei. Ai cunoscut-o ºi tu, precis, în anul care l-ai urmatla Cluj. Ea, întâi de toate, trebuia sã facã aceastã curã; noi, celelalte corpolente,fuseserãm alese ca acoperire. Mantà… Atletã de tip ascetic ºi nezâmbind nicio-datã, profesoara era lipsitã de grozava putere a zâmbetului de a deschidesufletele. Un geniu al mecanicii corporale ºi atât.
- Zâmbetul ! L-aº numi zeu al comunicãrii dintre oameni! completã Tomy.Maricica parcã nu-i auzí reflecþia.- ªi frecuº, soro, frecuº pânã la nãduºealã, pânã la sleire, pânã la lehamite,
pânã în apropierea nebuniei. ªi iar de la capãt. Late. Leoarcã. Disperare.Nedumerire. ªi Iar de la capãt, de data asta punându-ne sã alergãm, cu câteun halter în fiecare mânã…
- Un fel de lampadedromía, alergarea cu torþe din palestrele Greciei antice!Numai cã torþele erau de data asta alergãtoarele, torþe vii! Le mai lipsea lopãþi-ca de bronz, strigilis-ul, cu ajutorul cãreia sã-ºi dea jos amestecul înfierbântatde ulei, sudoare ºi praf, adevãrate cruste! completã literar ºi erudit Tomy.
Ceas cu toate rotiþele angrenate într-o singurã miºcare, Maricica era furatãde apa iute a povestirii:
- Când am terminat – vreau sã spun când ne-a terminat – toate am rãmasuluite de ceea ce se întâmplase, afarã de Lavinia, care a zbughit-o la duºuri ºidusã a fost. N-a mai stat sã-ºi dea jos crustele de pe trup cu strigilis-ul tãu,Tomy, cãci în jos altceva pornise, marele ei secret, al prietenei de familie ºi alprofesoarei de gimnasticã: sângele ºi sarcina…
Un frison scurt îl scuturã pe Tomy, fãcându-l rapid sã pãleascã. Din colþulliniºtii lor, strigã cãtre chelnerul care tocmai strãbãtea în diagonalã terasa:
- Nota de platã, vã rog!
ianuarie 2009 9
Unneorri, sorra-ººefãa acesttui azzil
îmi dã voie sã-mi rezem tîmpla de sînul ei stîng ºi rotund precum
un pîntece de pãianjen, astfel încep cãlãtoriile mele prin marile
monetãrii ale lunii, strãlucitoarea ºi plina de ea, luna cu cap de copil.
Astfel restitui eu cerului nemaisfîrºita-i singurãtate.
Aº putea da în vileag formula chimicã dupã care se plodesc îngerii sau aº putea desena locul
în care se aflã singura arterã ce duce direct în inima lui Dumnezeu,dar eu ascult nebunii lumii
în sînul stîng al sorei-ºefe, strigînd:„Luna lehuza! Luna lehuza! Aduceþi uneltele ºi pregãtiþi dalta înfrîntãde un al treilea semn cardinal,frunþile noastre nu mai pot ieºi din noapte...!“
Aºa începe istoria mea, aºa încep a reconstitui facerea lumii pentru care ¯ pot sã mãrturisesc aici
am ºi alte surprize:înghit vipere, scriu scrisori de recomandare
pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani
la picioarele sfinþilor, îmi încãlzesc mãruntaiele tinere
la focul tainicei remuºcãri,storc taina din icrele negre
ale celebrelor pergamente,jupoi pielea de pe spinarea marilor speranþe,consiliez diavolul ca pe o bãtrînã cãmãtãreasã...Restiui ºi eu, în felul meu,
aºa cum spuneam, cerului marea-i singurãtate.
Am bãut, am dansat, ne-am jucat în tainã cu sexul,ne-am înfiorat de penajul principiilor eterne,am vestit lumii prin cîntec de cocoº scoarþa de mãr domnesc
a dogmei,am desenat pe pîntecul femeilor scene din viaþa ºi moartea poetului anonim,am privit prin gaura cheii mãºtile
celui mai îndepãrtat viitor,am cîntat la gratiile ferestrei
recviemul pumnilor strînºi,în vreme ce luna se împlinea,iar sora-ºefã umplea cu sîngele ei perfuziile.
Pot în astfel de clipesã ascut lama briciuluide limba sopranicã-a lumii...
Oxizi de fier cad de pe trupul infirmierei denoapte...Penisul meu în erecþiestrãluceºte-n lumina postmodernistã a lunii...Scuip ecumenic orice fereastrã închisã...
O muºc pe infirmierã de sînul ei stîng,abia cãzut în rugã,
o dobor la pãmînt, o rostogolesc prin tatuajele transmodernistecu care am acoperit podeaua din lemn,
o înãbuº la focul mic al liturghieiîi scrijelesc cu gheara de cocoºhieroglifa secretã a lunii pe pîntece.
Mercurul din termometru îºi izbeºte coada grea de somon, iscînd vîrtejul înaltei febre.
Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicinã,
în timp ce vena sihastrei tinereþise zbate pe tîmpla infirmiereimã rãstoarnã, scoþîndu-mi argintul din oase ºi rãstignindu-mã de-a-ndoaselea crucii,într-un tîrziu...
Nebunii îmi bolborosesc numele, mã nãpãdesc rãscrucile,în curtea cimitirului mormintele au intrat în cãlduri. Femeile uºoare ale oraºului îºi leapãdã puii
dinaintea unui zeu venit pe catalige-n oraº.
Încerc sã-mi scot pãmîntul din vis,pãmîntul peste care nu a cãzut nici o cortinã,ºi liliecii.
Am un amar de început în gurã.
Nu mai cred în cel care-ºi duce durerea în munþi,Nu mai cred în cel care-mi gospodãreºte sufletul,Nu mai cred în cel care-mi sprijinã moarteacu propriul sãu trup.
Am obosit sã mai privescrealitatea ridicatã-n douã picioareca o iapã urinînd îndelung pe picioarele mele.
Nu mai cred cã metafizicaºi folosirea în exces a poziþiei misionaruluimai pot explica mareelenebuniei mele.
Demult, de foarte demult febra meaa ridicat la grad de general
mercurul termometrelor.
De cînd l-am aflat pe Dumnezeu în mine,crescînd ca un prunc,m-a cuprins ºi febra asta blestematã.De cînd a trosnit Dumnezeu în mine,ca o ramurã ruptã, de atunci a spart ºi coconul febrei.
Larva febrei a nãscut în mineun iepure ºchioppe care ai mei l-au numit mai tîrziu Dumnezeu.Mama mi-a povestitcã atunci cînd mã purta în pîntece
a auzit o pocniturãca de os rupt.
Nu mai ºtiu al cãrui fiu sunt,nu mai ºtiu dacã limba iepurelui
mai îngînã un cîntecde durere în mine.Nu mai ºtiu dacã maica mea încã m-a nãscutsau dacã sunt un mormînt risipit
într-un alt mormînt,nu mai ºtiu dacã febra acestui iepure
cu piciorul ruptîmi mistuie mie mãruntaiele.
Aº putea da în vileag formula chimicã dupã care se plodesc îngerii sau aº putea desena locul în care se aflã
singura arterã ce duce direct în inima lui Dumnezeu,dar eu ascult nebunii lumii
în sînul stîng al sorei-ºefe, strigînd:„Luna lehuza! Luna lehuza! Aduceþi uneltele ºi pregãtiþi dalta înfrîntãde un al treilea semn cardinal,frunþile noastre nu mai pot ieºi din noapte...!“
Cocoºul încã nu a cîntat,dar cîntecul sãu îmi stã rãstignit pe tâmplã,ºi eu restitui, în felul meu, dupã cum spuneam,cerului marea-i singurãtate,aºteptînd zorile.
poesis
MarianConstandache
Crizã. Putin nu mai dã gaz Europei. Se uitã ca o vulpeînspre România ºi îi spune mieros cã o sã trateze direct cuea. Merkel e supãratã cã Sarkozy se manifestã faþã de eaprea galant, cu sãrutãri de mâini ºi pupãturi pe obraji. Leulse prãbuºeºte. Obama a promis cã se lasã de fumat, darnu a putut sã reziste. Circulaþia maºinilor este restricþionatãla Budapesta. Un bãrbat ºi o femeie au cãzut sinucigaº dela etaj ºi au murit. Nu se ºtie de ce, dar se ºtie cã seiubeau. Poliþiºtii au dat multe amenzi în ziua de 13.
Cicã sinuciderile cresc în timpuri de crizã severã. Dejaau fost înregistrate câteva legate de pierderi financiareuriaºe. În Gaza e rãzboi, Hamas, Hezbollah, evrei, români,strãini, moarte, fugã. Azi m-am uitat pe geam ºi am vãzutjos, în zãpadã, o pasãre îngheþatã, cãzutã probabil în tim-pul nopþii. Nu, ieri am vãzut-o. Bãsescu îi ceartã pe magis-traþi. Boc vrea sã facã economii, vorbeºte despre salarii ºipensii.
Au spus la televizor cã nici zodiile nu mai sunt cum erau,cicã ar fi una nouã, micã ºi nebãgatã în seamã pânã acum,care le devanseazã pe toate. Omul cu ºarpele, prin noiem-brie, parcã. Sunã cam rãu. De unde a mai apãrut ºi ºarpeleãsta cu omul lui? Un astrolog explicã drumul soarelui prin-tre zodii. Gheþarii se topesc, planeta se încãlzeºte, peste osutã de ani zãpada ºi ninsoarea vor fi doar poveºti dedemult. Nu mai gãsesc nici un fir, nici o logicã.
Existã un film, Babel, chiar aºa se numeºte, care mergepe ideea asta, a lucrurilor care existã paralel, aparent fãrãnici o legãturã, dar care în final se leagã unele de altele,dar tragic, din cauza lipsei de comunicare sau doar a ha-zardului, cine ºtie. Doi copii marocani pãzesc caprele ºi sejoacã cu o puºcã pe care tatãl lor a cumpãrat-o de la un altmarocan care a primit-o în dar de la un japonez (care areºi el povestea lui, cu o nevastã sinucigaºã ºi o fatã adoles-centã handicapatã, care îºi expune trupul, dezbrãcându-seîn faþa bãrbaþilor de la care aºteaptã dragoste ºi care orefuzã). Unul dintre copii împuºcã în joacã o turistã ameri-canã ce se afla cu soþul ei într-un autobuz ce trecea prinzonã. Femeia nu moare, dar trece prin niºte momente difi-cile pânã ajunge în siguranþã la ambasada americanã.Copiii gemeni ai americanilor sunt supravegheaþi, înAmerica, de o bonã fãrã forme legale care, neputând sã-ilase singuri ºi dorind sã participe la o nuntã în familie, înMexic, îi ia cu ea. ªirul sinuos al întâmplãrilor face ca vieþiletuturor sã fie puse în primejdie, unele chiar sã fie pierdute.Cele patru fire narative par a nu avea prea multe în comun,dar pânã la urmã iese la ivealã faptul surprinzãtor cã ele seîmbinã pe undeva, în ciuda limbilor ºi a culturilor diferite.Evenimentele se nasc unul pe altul, aºa cum în teoria hao-sului se spune cã miºcarea aripilor unui fluture poate sãstârneascã o furtunã în partea cealaltã a globului.Dragostea pare a fi unicul antidot la toate acestea, pare asugera filmul, dar nu e sigur. Trebuie sã mã mai gândesc.
Mã întorc, fãrã legãturã, la ziua de azi. Trebuie sã terminde corectat niºte lucrãri, sã pregãtesc un curs, sã scriu unarticol, sã refac alt articol, sã traduc niºte documente nein-teresante, sã muncesc la redactarea unor texte, sã trimitemailuri cu documente finalizate, sã inventez niºte pro-grame pertinente, sã le îmbunãtãþesc pe cele vechi, trebuiesã vorbesc în românã, trebuie sã vorbesc în englezã, tre-buie sã aduc la zi alte hârtii pe care le-am mai adus la zi devreo câteva ori în ultimele douã luni, trebuie sã mã duc laore, apoi sã plãtesc niºte facturi, apoi iar niºte ore, apoi iarsã pregãtesc un curs ºi tot aºa. ªi totul se poate repeta lanesfârºit. Lumea parcã e un disc vechi, stricat ºi carerepetã în gol, cu ton spart, o melodie fãrã sens. O zi per-fectã pentru peºtiibananã, cum ar zice misteriosul Salinger.Dar despre Salinger, cu altã ocazie...
Elena CIOBANU
Babel
prozã
ianuarie 200910
La fel de mult m-a iubit ºi Vasilica pecare am gãsit-o în spital, cu o vechimeacolo de peste douãzeci de ani.
S-a lipit de mine ca ºi umbra mea,mã însoþea peste tot, îmi înlesneaintrarea la profesori, doctori ori asisten-tele de care aveam nevoie ºi nimeni nuo refuza, fiindcã ea aparþinea spitalului.
Era de un voluntariat admirabil,simþea imediat când era nevoie de ea ºiapãrea ca din senin lângã mine, pe ter-men nelimitat.
Toata lumea ºtia cã medicamentelelipsesc cu desãvârºire în spitalele dinRomânia, numai eu o puneam peseama pensionarilor þicniþi care nu pottrãi decât cu sacoºa de medicamentelângã ei ºi credeam cã refuzul doctorilorera un tertip, ca sã-i opreascã de ladopaj!
Am simþit adevãrul pe pielea meaîntr-o noapte, când sufocãrile ºi durerilede cap deveniserã insuportabile, iar înspital era imposibil sã gãsesc mãcar unantinevralgic.
Mai mult, o þãþicã de asistentã, ciu-fulitã ºi nervoasã cã am trezit-o dinsomn în timpul gãrzii, mã certa cãvenisem atât de nepregãtitã într-un spi-tal de stat, fãrã sã am mãcar o aspirinãde acasã!!!
Începând de a doua zi, Vasilica eraclienta farmaciei pusã „întâmplãtor” ºide-a dreptul ostentativ în faþa spitaluluide unde cumpãra: medicamente, plas-turi, tuburi de dren, calmante, mai puþinbisturiurile ºi anestezia pe care le-am„onorat” separat, în plic.
În afarã de cafea ºi þigãri, pe Vasilicanu aveam cu ce sã o rãsplãtesc, ea nucunoºtea valoarea banilor noi ºi, decâtsã se încurce, mai bine îi refuza.
Dupã operaþie, în nopþile fierbinþi,fugeam din salonul încins ca un cuptor,în curtea spitalului, transformatã înºantier de câþiva oameni cu stare carese gândiserã cã ar fi binevenitã o biser-icuþã pentru cei care rãmâneau pânã înultima clipã aici, din cauza bolilor lungiºi urâte.
Printre schele ºi maldãre de moloz,pe niºte bãnci putrezite, eram ascunºide vãzul lumii de un gard înalt ºi decopaci uriaºi ale cãror crengi acopereauca o cortinã urâþenia spitalului ºilocatarii lui.
Aici i-am destãinuit povestea meaacestei prietene de circumstanþã,Vasilica, o þigancã simplã ºi directã,care spunea lucrurilor pe nume.
M-a ascultat, a fãcut o pauzã de câte-va minute ºi, cu mâinile strânse ca pen-tru rugãciune, a zis scurt:
-„Fãcãturã de urât”, din asta poþi sãmori.
-Ce-i asta?-Ce sã fie, mânca-þi-aº curu’ tãu, cã
frumoasã eºti, deºteaptã nu mai zic, þi-afãcut curva farmece ca sã te urascãomu' tãu. Câte rele e pã lumea asta, pãtine sã te urascã, el sã-nnebuneascã ºisã vã spargã casa.
-Eu nu cred în prostiile astea,Vasilico!
-Crezi, nu crezi, uite unde-ai ajuns!Dacã nu s-atinge dã tine, înseamnã cãi-e urât dã tine, asta-i „fãcãtura”!
Auzeam pentru prima datã aseme-nea enormitãþi ºi le-am pus pe seamapoveºtilor fantastice de spital.
Vasilica nu vãzuse niciodatã marea,nu putea sã ºi-o închipuie ºi întreba înfiecare searã dacã marea e aºa fru-moasã ºi aºa de mare cum zice lumea.
Îi promisesem cã am sã o iau cu mineºi sã i-o arãt exact peste o lunã, dar înziua în care am revenit, era de negãsit,parcã intrase în pãmânt, nimeni nu ºtiaunde dispãruse.
Cum o lãsasem în spital, fiindcãacolo trãia de zeci de ani ºi ºtia tot ce seîntâmplã, aflase cu mult înaintea mearezultatul biopsiei ºi nu a avut putereasã mã vadã.
Foarte curând a mai apãrut povesteacu “fãcãtura de urât” ºi pe aeroport,când plecam spre clinica din Pisa.
Ajunsesem înainte de ora de îmbar-care ºi mai era destul timp pentru ocafea ºi o þigarã la barul aeroportului,singurul loc unde încã se mai fuma.
Ne-am aºezat la o masã la care maiera un bãrbat dar nu mã deranjaprezenþa unei alte persoane, mai alescã noi nu prea aveam dialog.
Pe bãrbat îl remarcasem încã de laintrare pentru cã mã þintuia cu priviriinsistente, mai târziu a spus cã apariþiamea îi trezise amintiri legate de soþia lui.
Pentru cã împãrþeam aceeaºi masãºi pierdeam acelaºi timp, am intrat învorbã, era din Moldova (Republica) ºipleca în Portugalia, la muncã.
- Sunteþi singur acolo sau cu familia ?-Sunt singur, familia mi-am pierdut-o.Am început sã-l privesc cu atenþie:
avea ochii obosiþi, înceþoºaþi, poate din
cauza oboselii, faþa un pic rãvãºitã, cu obarbã neîngrijitã, ca un semn de doliu.
Nu am mai avut curaj sã întreb nimic,pentru cã el începuse sã povesteascãîn cuvinte dulci, moldoveneºti, lucruriînfiorãtoare:
-Eu eram un om tare bogat, darinvidia prietenilor ºi vrãjile care s-aufãcut asupra mea m-au ruinat. Pe soþieam pierdut-o, a înnebunit ºi a dispãrut,s-au salvat doar copiii, pe ea n-a fostchip s-o mai gãsesc nici pânã în ziua deazi.
- Nu pot sã cred ! Cum ai reuºit sãscapi de vrãji?
- Nu credeam în vrãji ºi mã simþeamun om foarte puternic. Când am pierdut-o pe ea ºi s-a ales praful de toatãaverea, am început sã intru la bãnuieli.Mai mulþi oameni îmi spuneau cã nu-ilucru curat sã cadã atâta necaz pestefamilia mea ºi mã trimiteau la o vrãji-toare în oraºul Bãlþi.
De cum am ajuns acolo, femeia aînceput sã-mi destãinuie discuþii pe caredoar cu soþia mea le avusesem, apoimi-a povestit viaþa, de la vârsta de patruani.
Nu mã vãzuse niciodatã, nu aveacum sã ºtie atâtea lucruri despre mine ºinu avea de ce sã spunã cã prietenii, dininvidie, îmi fãcuserã vrãji grele, cu apade la mort.
Mi-a dat o bãuturã dupã care am vãr-sat douã zile ºi mi-a prezis cã voi plecadin Republica Moldova sã lucrez în altãþarã.
Nu am crezut o iotã, mi se pãreapoveste ºi am plecat la altã vrãjitoare, laChiºinãu ºi aceasta mi-a repetat tot ceauzisem la Bãlþi.
Era prea de tot ca sã nu cred niciacum, am plecat acasã, am urmat tot ceîmi spusese, dupã trei ani am ajuns înPortugalia ºi am întâlnit persoanele pecare mi le descrisese vrãjitoarea dinBãlþi.
Soþul meu, care privea neîncrezãtorºi puþin ironic m-a grãbit spre îmbarcareºi am plecat, parcã vrãjitã ºi eu de celeauzite, fãrã sã-i cer mãcar un numãr detelefon.
Cele douã episoade, auzite într-uninterval scurt ºi de la persoane diferite,mi-au dat de gândit ºi au tras semnalulde alarmã în mintea mea.
*Simþeam nevoia sã mã confesez,
aveam nevoie de soluþii din partea unorstrãini, care nu mã cunoºteau ºi nu ºtiau
nimic despre mine, cãutam imparþiali-tatea cuiva care ar fi pus poate lucrurileîntr-o altã luminã, poate una mai favora-bilã.
Am avut trei tentative: preotul, psiho-terapeutul ºi ghicitoarea, dar nu mi-audat reþeta magicã ºi nu mi-au amelioratstarea de neliniºte, cu toate cã au încer-cat, fiecare cu metode proprii, sã mãfamiliarizeze cu lumi de care eu mãþinusem la distanþã.
Cu preotul am avut o discuþieaproape filozoficã despre viaþã ºimoarte, despre suferinþa psihicã caredeclanºeazã suferinþe fizice ºi mi-a plã-cut, chiar mi-a fãcut bine.
Se vedea cu ochiul liber cã psihotera-peutul era un ºarlatan care se strãduiasã practice o terapie de grup, cu per-soane în stadii terminale ale unor boliincurabile.
Pe un fond muzical sinistru, fãceauexerciþii de respiraþie, dupã care intrauîn transã, ºmecherie care la mine nu aþinut: lui nu i-a reuºit hipnoza iar eu nuam intrat în transã.
La finalul ºedinþei, când aºtepta sã-iplãtesc pentru înºelãtoria grosolanã, aînceput sã turuie despre criza vârstei labãrbaþi, despre andropauza care sigur îlatinsese pe soþul meu ºi a insistatobraznic cã absenþa actului sexualpoate fi “reglatã” ºi cu un alt partener,sau dacã mã încãpãþânez, cu mastur-barea, tâmpenie pentru care nu a maiprimit niciun ban ºi a rãmas sãpriveascã lung la poºeta mea.
Am încercat-o ºi pe Sanda, careghicea în cafea, dupã o metodã indianã,ºtiutã numai de ea ºi asta mi s-a pãrutchiar o „fãcãturã”.
Avea destulã imaginaþie ca sã-ºisuplimenteze pensia de handicap cumici atenþii, primite de la femeile decondiþie foarte bunã care treceau pe laea.
Cu aluzii subtile îºi lãuda„suvenirurile” pãstrate la gât, urechi ºipe degetele de la cele douã mâini,crezând cã aºa îi creºte faima de prezi-cãtoare.
Îmi pregãteam înainte niºte întrebãri,la care ea rãspundea prin da sau nu ºipe lângã rãspunsurile cele mai neaºtep-tate, aflam ºi ce se mai întâmpla în oraº:divorþuri, privatizãri, moºteniri, retro-cedãri sau procese de paternitate.
Prima datã am înghiþit-o, a doua oarãam început sã mã joc cu ea ºi a simþit, atreia oara am ghicit-o eu pe ea ºi nu m-ammai dus.
Dacã „bãieþii” de la guvernare ar fimãrit pensiile, aºa cum promiteau dinpatru în patru ani, Sanda nu s-ar mai fimaimuþãrit cu ghicitul în cafea, ar fi avuttimp sã-ºi citeascã cartea de rugãciuni,cum ar fi trebuit sã facã la vârsta ei, darasta e o altã poveste tristã.
Dupã aceste trei încercãri care îmiaminteau de Coºbuc „Trei Doamne, ºitoþi trei...” am tras concluzia cã reme-diul se afla numai în noi doi ºi în dorinþade a mai fi sau nu împreunã.
Poate cã el din slãbiciune sau dinprea multã bunãtate, a cãzut în plasamanipulãrilor din care nu a mai putut sãiasã la fel de uºor cum a intrat, dar pemine nu putea sã mã schimbe nimenifãrã voia mea.
Jeni Bujini
Sãrutul(fragment)
• Mihai Bejanariu
ateneu
ianuarie 2009 11
În urmã cu câþiva ani, editu-ra Humanitas inaugura cu„Regele Carol I al României”,de Paul Lindenberg, colecþiaCasa Regalã, o suitã de mono-grafii dedicatã regilor românidin familia de Hohenzollern –Sigmaringen. Despre Carol alII-lea apãrut monografia con-ceputã de Lilli Marcou la editu-ra Corint, 2003. Cam tot peatunci, Carol I a constituit tem-atica unui numãr special alrevistei „Dilema veche” (nr. 40,15-21 octombrie 2004). Iatãcã, avem din nou prilejul de aconsemna o apariþie editorialãde excepþie: volumul întâi(1881-1887), dintr-o serie depatru tomuri, al Jurnalului luiCarol I al României.* Ediþia, ceapare de astã datã la edituraPolirom, este realizatã de dlVasile Docea, care semneazãtotodatã ºi un consistent studiuintroductiv. Despre existenþaacestui jurnal se ºtia – un frag-ment fusese publicat încã dintimpul vieþii lui Carol I (1902),de cãtre maiorul germanJustus Scheiberg, iar în 1914,dupã moartea regelui, NicolaeIorga se exprima astfel: „fericiþiaceia cari le vor avea întregi ºivor putea înfãþiºa tinerilor cumpoate sã fie întâia tinereþe aunui om adevãrat, vrednic devoinþa superioarã care i-a datviaþã!” (p. 7) - , în 1947 arhivafamiliei regale din Româniaeste confiscatã de noileautoritãþi comuniste ºi abiadupã 1990 accesul la acestedocumente devine accesibil.La sfârºitul jurnalului sunt dateo listã a Guvernelor Românieiîntre anii 1881 – 1888, ilustraþii,note, ºi indice de nume. Având
un program riguros de viaþã,deprins din familie, apoi de laºcoala de ofiþeri din Münster,Carol I noteazã zilnic, în modlapidar, toate activitãþile înfãp-tuite. Conþinutul jurnalului sur-prinde, aºadar, printr-o seriede notaþii succinte asupravremii (multe însemnãri despreploile torenþiale, viscole,cutremure, inundaþii sausecete prelungite pe tot cuprin-sul þãrii, recolte mediocre),starea sãnãtãþii perechii regale(moartea unicului lor copil,principesa Maria), primiri deminiºtri (despre Teriachiu,Carol I scrie: „e foarte slab caministru de Interne”, p. 54),audienþe, menþionarea unorevenimente politice inter-naþionale, promenade, vizite înþarã ºi în strãinãtate, persis-tenþa unor zvonuri desprerãzboi: „Cãldurã enormã. Înîntreaga þarã e o asemeneasecetã, încât tot porumbul estepierdut. Mare calamitate. ÎnUngaria tulburãri împotrivaevreilor. În Croaþia dezordini...Lumea se aºteaptã la unrãzboi ºi vrea sã-ºi asigurealianþele... Au izbucnit tulburãriserioase ºi persecuþii împotrivaevreilor în Ungaria. În Croaþia orãscoalã, din cauza supre-maþiei Ungariei”, pp. 248-249.
A se vedea ºi însemnãrile de lapaginile 365 ºi 533-534. Toateaceste notaþii sunt într-un stiltelegrafic, Carol I încheindu-ºiadesea ziua cu lecturã (fãrã amenþiona ceea ce citeºte) ºiscris, sau adesea cu partide debiliard, whist ºi piquet.Personal, ne-am aºteptat cajurnalul sã cuprindã mai multeinformaþii despre membriiJunimii, despre poetul MihaiEminescu – Maiorescu estemenþionat de câteva ori înlegãturã cu discuþiile de naturãpoliticã ºi despãrþirea de soþiasa, Clara. Apoi, mai suntpomeniþi Alecsandri ºi Slavici(p. 512, însã în Indice denume, Slavici nu este trecut).Se ºtie cã Mihai Eminescu fu-sese primit în anul 1882 decãtre Carmen Sylva, între ceidoi având loc un dialog peteme literare, poetul com-portându-se ca un rege alpoeziei, Regina, dovedind, înschimb, lipsã de înþelegere lalectura Luceafãrului (socotit oimitaþie dupã Alecsandri),binevoitoare faþã de Scrisori. Înprivinþa tratatului secret în-cheiat în 1883 de cãtre Carol Icu Puterile Centrale (iniþial, înEuropa existase o alianþã întreGermania, Austria ºi Rusia – v.Dostoievski „Scrieri politice”,
Polirom, 1998 ºi „Jurnal descriitor”, III, Polirom, 2000,pentru ca apoi, Germania sãabandoneze Rusia, care sealiase cu Franþa) se potmenþiona articolele potrivniceale lui Eminescu, caredevenise membru al SocietãþiiCarpaþi, lucru surprinzãtor pen-tru poet, care ºi-a fãcut studiilela Viena ºi Berlin, dar justificatede starea de oprimare aromânilor din Imperiul habs-burgic. Însã, nu trebuie omisfaptul cã, dacã Titu Maiorescupublicase în 1881 un studiu încare se argumenta necesitateaapropierii de Puterile Centrale,spiritul public românescmergea cãtre Franþa, încã din1870, când în urma înfrângeriide la Sedan, manifestaþiileostile, din faþa Palatului Regaldin Bucureºti îl puneau încumpãnã pe prinþul Carol careera înclinat sã abdice. O altãchestiune tratatã superficial decãtre Carol I este participareasa la dezvelirea statuii luiªtefan cel Mare din Iaºi, înziua de duminicã 5/17 iunie1883 (deºi revine asupra inci-dentului de la Iaºi, în carePetru Grãdiºteanu þinuse undiscurs fulminant în care-l invi-ta pe Rege sã-ºi completezecoroana cu „diamantele” lipsã:
Bucovina, Basarabia, Transilvania.În schimb, Mihai Eminescu,deºi se afla în Iaºi, a preferatsã se refugieze la Bolta-Rece,seara citind la Junimea„Doina”, poezie ce stârneºteentuziasmul celor prezenþi,mulþi dintre ei îmbrãþiºându-lpe poet): „Ora 1 vizitat încãBiserica Sf. Nicolae a luiªtefan, acolo Te Deum ºi pro-cesiune pe jos, cu tot clerul, lastatuie, unde se aflã 20.000 deoameni în tribune etc., toatãlumea oficialã a României,Camera, Senatul, Curtea deCasaþie etc., delegaþi. Cor ºifanfarã militarã. Eu þin primuldiscurs, care electrizeazã,bãtrâni ºi tineri plâng. Statuia edezvelitã. Cântã toate fan-farele. Gane, Negruzzi, C.Rosetti, Ionescu, care vorbeºteliber, foarte frumos. D. Sturdzaºi Haºdeu. Sunt depuse toatecoroanele. Elisabeta atelegrafiat ºi a trimis o coroanã.Cãldurã enormã. Defilare aºcolilor, delegaþiilor, armatei.La ora 4 se încheie... Mareentuziasm, la statuia lui ªtefan,apoi în Copou, unde e foc deartificii, soare electric, pânã laora 101/2” (pp. 230-231). Lasfârºitul aceleiaºi luni, iunie1883, Eminescu cade bolnav,iar Macedonski publicase cele-bra epigramã, anticipatã încãdin 1882, în Literatorul de sati-ra „Viaþa de apoi” unde existãaceste versuri defãimãtoare:„Greoiul Eminescu – poet dinºcoalã nouã/ Era într-o ciuper-cã schimbat ca sã nu-l plouã”.Vizitarea Universitãþii din Iaºieste un prilej de constatare:„Gãsit localul într-o stareinfamã” (p. 231), cu altã ocaziedespre pictura lui Tãtãrãscu dela Mitropolie „slabã” (p. 396).Despre sfârºitul lui Davila,Carol I scrie: „A murit Davila înBucureºti, o pierdere enormãpentru noi, stat ºi armatã...Davila a fost înmormântat cumare ceremonie ºi adâncã tris-teþe” (p. 319). În fine, câtevainadvertenþe: la pagina 527este amintit istoriculPapadopol – Calimah fãrã a ficuprins în Indice de nume. Lapagina 553, nota 2, anul dece-sului contelui de Stillfried(Rudolf Maria Bernhard), 1822este greºit, mai jos în notarespectivã se aminteºte cã în1843 era maestru de ceremoniial regelui Prusiei, apoi alîmpãratului Germaniei. La pag-ina 562, nota 49, anul decesu-lui consulului americanEugene Schuyler este 1890,iar în cuprinsul notei se spunecã a murit în Italia în 1899. Lapagina 598, nota 339, sespune despre ZizinCantacuzino cã a tradus dinSchopenhauer. În realitate,Zizin Cantacuzino realizeazãprima traducere în francezã afilozofului german.
______________
*Carol I Al României –Jurnal, Volumul I 1881-1887. Stabilirea textului, tra-ducere din limba germanã,studiu introductiv ºi note deVasile Docea, Polirom, 2007
Directoarea Bibliotecii Judeþene „C.Sturdza”, doamna Gabriela Muraru, este iniþi-atoarea unui proiect cultural sub egida cãruiase va desfãºura anul acesta o suitã de con-ferinþe, adresate unui public de elitã. Cum erade aºteptat, urmând firul aniversãrilor cultura-le, prima conferinþã a avut loc pe data de 15ianuarie 2009 ºi s-a desfãºurat sub aura luiMihai Eminescu. Evenimentul s-a deschis cuun moment liric emoþionant, prin interpretareaactorilor Constanþa Zmeu, Stelian Preda ºiNicolae Roºioru. Constanþa Zmeu a interpre-tat cu însufleþire mai ales poezii de dragoste,iar vocile actorilor Stelian Preda ºi NicolaeRoºioru au impresionat prin gravitate ºi forþade sugestie.
La propunerea doamnei Gabriela Muraru ºia bibliotecarului metodist Ioan Enache (publi-cist, poet, om de carte), universitarul ªtefanMunteanu a rãspuns invitaþiei de a susþine oprelegere despre Mihai Eminescu. ªtefanMunteanu este autorul a numeroase cãrþi,cunoscut ºi apreciat eminescolog, premiat deAcademia Românã pentru volumul „Eminescuºi India”. Domnia sa ºi-a început discursulexplicând de ce a intitulat Conferinþa, „Mirarealui Eminescu”. „De ce mirarea?! Pentru cãmirarea este un ceva misterios ce se con-sumã cu mãsurã, din timp în timp. Am ocolitsintagma filosofia lui Eminescu deoarece amobservat o anumitã reþinere a publicului în faþaacestei formulãri. Filosofia lui Eminescu esteliricã, dar consecventã, întemeiatã. În filozofialui, poetul cautã Absolutul pornind de la ideileîntâlnite în filozofia greacã veche, cea clasicã
germanã ºi cea indianã. Dar originalitateaconceptului de Absolut în perspectiva emines-cianã este datã de influenþa culturii române.Studiindu-l pe Eminescu, am ajuns la pãrereacã mirarea este un cuget devenit ontologie,care are la bazã arheul.” ªtefan Munteanu arãspuns apoi unui ºir de întrebãri formulatedin public. S-a creat astfel un dialog viu, con-ferinþa a cãpãtat un caracter interactiv. Dinformulãrile, pe care cu modestie oratorul le-aautodefinit improvizaþii, spicuim (întrebãrile sesubînþeleg): „Toatã cultura românã a secoluluiXX sub aspect literar, poetic mai ales, poartãmasca lui Eminescu./ Eminescu ne-a demon-strat cã nu e suficient sã fii numai poet, saunumai filozof. Nu-l vor înþelege filozofiiînþepeniþi în principii reci, nici poeþii care nucreeazã pe baza unui fundament./ Eminescua fost naþionalist, dar într-o manierã justã deinterpretare a realitãþii timpului sãu./ Da, s-aspus cã filozofia lui Eminescu este sub influ-enþa lui Schopenhauer. Dar eu sunt de pãrereºi pot sã argumentez cã Eminescu s-adesprins de Schopenhauer ºi l-a ºi depãºit.Eminescu, în comparaþie cu Schopenhauer,se salveazã de pesimism. Aºa cum aratãSergiu Al. George, ceea ce unii au interpretatca fiind pesimism eminescian este de fapt unsentiment profund melancolic./ Articolele luiEminescu nu erau antisemite. El a scris prin-cipial, pentru a apãrea interesele poporuluisãu, este adevãrat cã de pe o poziþie politicãmai mult conservatoare, ºi nu progresistã./Eminescu nu poate fi situat într-o confesiunesau alta, el este geniu, se situeazã deasupra.
El ne vorbeºte despre absolut ºi perfecþiune.”Dând o dimensiune misticã personalitãþii luiMihai Eminescu, atrãgând atenþia cã este ris-cant de a ne mãrgini sã-l studiem doar sub as-pecte strict religioase, ªtefan Munteanu s-aretras în faþa marelui poet. Pentru cã la chiaro întrebare din public care suna astfel: „Ce i-aþispune lui Mihai Eminescu dacã ar fi acum aicide faþã?!”, ªtefan Munteanu a rãspuns cu sfi-alã, dar ºi cu subtilitate: „Pãi, nu i-aº zicenimic. Dacã Eminescu ar fi aici de faþã, eu aºpleca.” Aplaudat cu simpatie de cei mai mulþidin public, totuºi unii l-au privit nedumeriþi peprof. ªtefan Munteanu care s-a simþit obligatsã se explice: „M-aº retrage...”.
În încheiere, Ioan Enache a prezentat ocarte abia scoasã de sub tipar, intitulatã„Timpul lui Eminescu”, de Andrei Vartic, publi-catã în Bacãu la Editura „Vicovia”. „Dinaceastã carte semnatã de Andrei Varticreiese cã Eminescu este un erou naþional, untemei pentru identitatea naþionalã a românilor.Românii se pot coagula, strânge în jurul aces-tei idei.” a afirmat Ioan Enache. ªtefanMunteanu, care a parcurs cartea lui AndreiVartic, a conchis: „Dincolo de unele greºeli detipar ºi a unui naþionalism cam exagerat,cartea este valoroasã pentru cã ne propune oidee curajoasã: aceea cã timpul lui Eminescuabia acum începe!”.
ªi noi ne retragem... pentru a lãsa timpul luiEminescu sã înceapã!
A consemnatVioleta-Mihaela SAVU
Ionel SAVITESCU
Jurnalul unui monarh
Conferinþele Bibliotecii Judeþene „C. Sturdza” Bacãu15 ianuarie 2009 - „Mirarea lui Eminescu”
Timpul lui Eminescu abia acum începe
scena
ianuarie 200912
Metafora, în cazul spectacolelormele, se leagã întotdeauna de vizual(fie cã este la nivelul textului, fie lanivelul spectacolului finit). Existã acel„ceva” care mã stârneºte, ºi de celemai multe ori mã trezesc într-odimineaþã cu un „semn” de undeva dedincolo de mine... poate din visul alecãrui contururi nu mi le amintesc preabine, dar existã o stare care îmi dãcuraj sã continui, sã îndrãznescpunerea în scena a unui text... apoiîncet-încet, de cele mai multe ori vin ºicelelalte elemente care alcãtuiescspectacolul. Graniþele dintre metaforãºi simbol sunt permeabile, existând o„aglutinare” jungianã pe care mi-e greusã o teoretizez, dar sunt fericit ori decâte ori mã aflu aproape de mister, ma-gie ºi miracol. Locul metaforei într-unspectacol este „obligatoriu”, fãrã ea(ele) un text se transformã în ceva mor-tificat, care plictiseºte sau enerveazãspectatorii.
„Destinul metaforei”…?! Aparent,datoritã haosului globalizãrii (parteaurâtã!) în care trãim, metafora pare a fidesuetã, sunt o mânã de oameni carese încãpãþâneazã sã creadã în putereaºi miracolul ei. Dar metafora esteprezentã, ce-i drept acoperitã de zguravieþii, în fiecare clipã pe care o trãim.Trebuie sã ai ochi s-o vezi... oameniide teatru ar trebui doar s-o „restituie”într-o formã / formulã care sã atingãdirect sufletul spectatorului. Dincolo deaparenþe existã misterul, emoþia.
În România teatrul de animaþie esteprivit ca o formã de artã dedicatã maiales (dacã nu exclusiv) copiilor. Înteatrul de animaþie aproape totul estemetaforã: pãpuºile, decorul, muzica,chiar ºi interpretarea actorilor pãpuºari.Specificitatea metaforei în teatrul deanimaþie þine de esenþializare. Opãpuºã este esenþã (simbol al) perso-najului „încremenit” într-o clipã a exis-tenþei sale, ãsta este un avantaj – ca-racterul personajului se poate „citi” dela începutul spectacolului ºi îl ajutã pespectatorul-copil. Actorul ºi pãpuºasunt UNUL, legãtura dintre ei þine de unmister care se descoperã în ani depracticã scenicã. Decorul „viu” ºi muzi-ca / ilustraþia muzicalã din animaþiecompleteazã aceastã ecuaþie care estespectacolul-metaforã. Teatrul de ani-maþie fãrã metafora descrisã mai suseste MORT.
Nu este nimic rãu în faptul cã înRomânia animaþia se raporteazã /adreseazã ...copiilor. ªi adulþii (pãrinþiiºi bunicii) dacã nu au acoperit sufletulde praful ºi mizeria cotidianului, sunt totCOPII ! Evident cã sunt spectacolecare se adreseazã strict copiilor, dar sãnu uitãm cã toate poveºtile ºi basmelesunt pline de acele arhetipuri ºi sim-boluri care îl ating cu siguranþã ºi peadultul care însoþeºte pe copil la teatru.Spectacolele mele (la animaþie):„Cãlãtorie la capãtul singurãtãþii”,„Oraºul mincinoºilor” ºi „Neghiniþã” (ºi)datoritã celor arãtate mai sus poartãmenþiunea pentru toate vârstele ºi aufost foarte bine primite de bunici, pãrinþiºi nu în ultimul rând de copii. Încã maivisez sã fac strict spectacole pentruadulþi la animaþie : Beckett, Ionesco.
În România, ca oriunde în lume,„socialul” ºi „nebunia” care a cuprinsomenirea, ating ºi deformeazã pulsato-riu TEATRUL. Despre teatru s-a spusmereu cã moare sau cã e pe moarte.TEATRUL se muleazã pe vremuri, peoameni. Va dispãrea odatã cu ei...
Teatrul de animaþie pânã în 1989 a avutcu adevãrat o evoluþie ! Dupã aceastalucrurile au început sã se amestece,ajungându-se acum (2008) la o stare(parþialã) de confuzie a valorilor, unamestec cu de toate pentru toþi sub loz-inca : orice miºca pe scenã este ANI-MAÞIE ...se confundã „instrumentele”,se amestecã periculos genurile, televiz-iunea ºi computerul - dintr-un exces demodernitate sau avangardã prost înþe-leasã, se face din spectacolul de ani-maþie o „varzã” greu digerabilã pentruspectatori. Actorul – pãpuºar, cu foartepuþine excepþii, nu este actor de dramã,dar este pus sã joace „ca la dramã”rezultând spectacole pretenþioase,fade. Se amestecã nefiresc pãpuºi (deorice fel – sã dea bine!), actori „lavedere”, video-ul, computerul ºi orice letrece prin minte regizorilor cãrora cusiguranþã le lipseºte în primul rândechilibrul interior; critica de „speciali-tate” încurajeazã aceste rãtãciri carefac, în opinia mea, rãu spectatorilor ºi-iîndepãrteazã de teatru. În teatrul dedramã avalanºa de pseudo-actori pebandã rulantã, a diluat calitatea specta-colului în România. Deocamdatã suntdoar câteva „flori”, iar primãvara existãîn teatrul românesc tot datoritã celorcare au fãcut o ºcoalã adevãratã ºi auºcoala „scândurii”. Sunt semne cã înînvãþãmântul superior (Bucureºti, Iaºi,Galaþi, Târgu Mureº) au apãrut viitoriactori care nu vor lãsa ANIMAÞIA sãmoarã. În teatrul de dramã evoluþia, laaceastã orã, este mimeticã, se reinven-teazã roata avangardei occidentale deacum 20-30 de ani! Mi se pare cã neînvârtim într-un cerc (vicios, evident!)dintr-o lipsã totalã de SINCERITATEOMENEASCà ºi ARTISTICà !
Prin formaþia ºi structura mea credcã pot vorbi ºi despre rolul scenografu-lui (ºi) în teatrul de animaþie. El este(trebuie sã fie!): un COPIL, sã ºtie sã sejoace, sã fie sincer, sã facã o bunãechipã cu regizorul ºi actorii, sã fie unprofesionist al scenei (sã aibã în sângemicrobul spaþialitãþii, al decorului „viu” –personaj). Nu ºtiu dacã existã o grilã încare trebuie sã încapã scenograful, ºtiucã un bun ºi adevãrat scenograf, repettruismul, „mãnâncã pâine cu teatru”.Este un ALES, dar în acelaºi timp – catoþi oamenii de teatru adevãraþi, un OMcare suferã ºi este fericit pe scândurascenei. În animaþie, scenograful inspirat„face ºi desface” (împreunã cu regi-zorul!) pãpuºi, decoruri ºi orice ar puteacrea emoþie care ajutã la a spune opoveste.
...O poveste/ basm presupunerenunþarea la cliºee ºi truisme teatrale,sinceritate totalã în creaþie, o echipãprofesionistã (actori, scenograf, com-pozitor, regizor) – care sã aibã, atât câteste posibil, calitãþi umane. Nu existã oreþetã, ºi nimeni nu poate fi genial înfiecare clipã, mai sunt ºi eºecuri. Credcã important este sã nu-þi fie ruºine deceea ce ai fãcut! Cu siguranþã, un spec-tacol care porneºte de la cele arãtatemai sus va fi un spectacol bun, iar dacãîngerii pãzitori ai teatrului cred de cuvi-inþã (ºi dacã meritãm!), câteodatã,reuºim un spectacol plin de mister,magie, emoþie care tulburã ºi bucurãsufletele spectatorilor.
Spectacole pentru adulþi...?...de la„NOCTURNELE” din anii 70 de laTeatrul Þãndãricã Bucureºti, teatrul deanimaþie pentru adulþi, în România,
este practic inexistent! Nimeni nu are„curaj” pentru acest gen de spectacole.Sunt câteva spectacole de animaþie,datoritã poveºtii ºi abordãrii regizorale,care intereseazã (aproape) în egalãmãsurã pe adulþi ca ºi pe copii : „Aliceîn þara minunilor”, „Vrãjitorul din Oz”,„Micul Prinþ”, „Sinbad marinarul”,„Neghiniþã”, „Pasãrea albastrã” etc.
Spectacole ºi regizori-creatori careau atins în primul rând sufletul meu ºiapoi zona mea de profesionist în aleteatrului: toate spectacolele lui PetruValter (Teatrul de Animaþie Bacãu) –parte din microbul meu pentru teatru ise datoreazã, apoi cu siguranþã CristianPepino – care prin spectacolele lui mi-adat mai multã încredere în ceea ce fac,Margareta Niculescu, ªtefan Lenkish,Pal Antal, Maria Mierluþ, Ildiko Kovacs,Dan Hândoreanu. Mai sunt cu sigu-ranþã ºi alþi creatori de spectacole deanimaþie pe care memoria nu mã ajutãacum sã-i numesc. Toþi aceºti minunaþioameni de teatru mi-au rãmas undevabine aºezaþi în suflet ºi datoritã actorilorpãpuºari care au dat viaþã specta-colelor. Din pãcate, din generaþia carele urmeazã, existã doar câþiva oamenide teatru care sã facã „ºcoalã” în artateatrului de animaþie. În convingereamea, teatrul adevãrat de animaþie se vaîntoarce la rãdãcini, chiar dacã haina„nouã” se numeºte (post)modernismsau nu ºtiu ce fel de …(trans)avan-gardã!
Cred în spectacolele despre miº-cãrile ºi substanþa sufletului nostru,spectacole despre moarte ºi viaþã,despre fragilitatea fiinþei, despre efe-mer. Reacþia spectatorilor la acest fel /gen de spectacole mã îndreptãþeºte sãcred cã TEATRUL, meseria deACTOR, REGIZOR, SCENOGRAFsunt ºi fac parte din lucrurile plãcute luiDumnezeu ºi protejate de îngerii ceibuni...
Este o „tainã”, þine de alchimia carenu se lasã prinsã, teoretizatã în cuvinte.Din aproape în aproape, nici nu-þi daiseama cum ºi când ia naºtere specta-colul, cum personajele sunt mai vii, maiadevãrate decât „morþii vii“ care umblãpe strãzile lumii astãzi.
Gheorghe BALINT
Poveºti, oameniºi metafore
• „Regele moare“, în regia lui Geo Balint
• Geo Balint
comentarii
ianuarie 2009 13
Absolvirea, în 1957, a Facultãþii deFilologie din Bucureºti nu a însemnatpentru Florenþa Albu sfârºitul privaþiu-nilor generate de stigmatul originiinesãnãtoase, ci începutul altora, acuti-zate cu timpul, pe fundalul unui lung ºirde experienþe nefericite. Dupã câtevaluni de muncã necalificatã ca ucenic laFabrica ADESGO, angajarea într-oredacþie ºi publicarea versurilor risipiteîn câteva carnete îi pãreau tot atât dedeparte ca vremea copilãriei din satulnatal.
Deºi pãrãseºte ADESGO cu referin-þe pozitive ale mai multor elementesãnãtoase, începând cu 1958, vremede ºapte ani Florenþa Albu a cunoscutmizeria ºomajului. Nevoia supravieþuiriis-a împletit acum cu o alta, mult maiimperioasã: aceea de a scrie, conformunor mãrturisiri timpurii, versuri „care sãnu se rezume la feminitate, gingãºie,stupizenii suave ori senzualitate”, cidespre „drama celor amãrâþi”, adicã acelor cãrora noua istorie le luase totul.Însã pânã la apariþia primului volum(Fãrã popas, 1961), viitoarea poetã afost – cum se denumeºte, autoironizân-du-se - „reporter cu ziua” sau „ziaristzilier”.
Ani întregi, aºadar, Florenþa Albu acutreierat þara ºi a scris reportaje pentrudiverse publicaþii ale vremii. Dar reali-tãþile de pe teren nu corespundeauniciodatã cu celelalte „realitãþi oficiale”,pe care le inventau ºi le trâmbiþauautoritãþile timpului. Frustrarea de apune pe hârtie altcumva ºi altcevadecât îþi înregistreazã ochiul ºi simþireatrebuie sã fi fost pentru Florenþa Albuextrem de dureroasã, odatã ce, paralelcu reportajele redactate cu prudenþã,astfel încât sã-i fie acceptate ºi plãtiteici-colo „la bucatã”, ea a simþit nevoiasã scrie, numai pentru sine (ºi pentrualte timpuri) adevãrul. Aºa se face cãdin perioada 1958-1963 dateazã zecide pagini impresionante prinîndrãzneala exprimãrii, prin mãrturi-sirea experienþelor nefericite pe caretânãra reporterã le-a trãit pe drumurileþãrii. Sunt pagini inedite, intitulate su-gestiv Antireportaje, care, alãturi dejurnalul Zidul martor apãrut în 1994,au reprezentat pentru Florenþa Albu oformã de manifestare a revoltei inte-rioare împotriva imposturii ºi, totodatã,o încercare (aº spune, nereuºitã) de a-ºi împãca, de a-ºi ostoi deznãdejdea.
Primele observaþii reportericeºti dincele douã caiete pãstrate cu sfinþeniede sora mai mare a scriitoarei, doamnaavocat Victoria Radu, sunt despre pro-priul sat, Floroaica, situat în CâmpiaBãrãganului. Pe 14 septembrie 1957(datã la care autoarea nu-ºi începuseîncã activitatea propriu-zisã dereporter), dezolatã de stareadeplorabilã în care au ajuns þãraniicolectivizaþi, Florenþa Albu scria: „N-amsã înþeleg mersul firesc al vremurilorniciodatã. Firescul acesta, cât denefiresc este, de atâtea ori! (...)Ideologia marxist-leninistã mã face sãcred cã ceea ce e nou se impune, cãroata istoriei va trece înainte peste ceicare se opun, care nu înþeleg. ªiaproape cã recunosc teoretic ºi aprobacest adevãr. Dar când vin în sat ºivãd, acest adevãr vãzut zdruncinã teo-ria ºi, oricum, o incrimineazã. E o luptãpe viaþã ºi pe moarte, dar urâtã, lipsitãde sublimul frazei, teoriei care sub-limeazã. Aici se dau ultimele asalturipentru colectivizare. Mai ieri-alaltãieri, oechipã întreagã a umblat sã strângãimpozitul, autoimpunerea ºi nu mai ºtiuce, prin sat. Cu puþin înainte, banca ºi-
a încasat datoriile ºi majorãrile ºidobânzile. Oamenii, oricât de sãraci, autrebuit sã plãteascã. Cam un sfert dinsat a vândut vacile cu lapte – hranacopiilor – sã scape de datorii. Acum,perceptorul a luat pentru impoziteleneplãtite grâu, haine din case ºi, maiales, butoaiele pregãtite pe o bãtãturãpentru culesul viilor. A fost jale în totsatul. Unii au apucat sã mai ascundã încâmp sau în ºirele de paie câte ceva.Acum e ºi bâlciul. Nimeni nu s-a maidus. (...) Acum au venit în sat vreo 30de propagandiºti sã-i lãmureascã peoameni sã intre în TOZ ºi-n colectivã. Înacelaºi timp, de la Fisc, încep sã umbleinspectorii pentru impunerea de anulãsta – urmãtorul - pentru pãmânt. Oadevãratã ofensivã a satului! Nu ºtiucum se va sfârºi lupta de-acum, dar epe viaþã ºi pe moarte...”
Paginile despre Bãrãgan suntextrem de numeroase. Reportera con-semneazã aspecte sumbre ale exis-tenþei þãranilor din Fãcãieni, satul natalal bunului prieten ºi confrate ªtefanBãnulescu, ºi Cegani, Jegãlia, GuraVãii, Grãdiºtea, conchizând într-oînsemnare târzie, din 25 noiembrie1964: „Continuã procesul de proleta-rizare a þãrãnimii, de dezrãdãcinarecare ucide lumea apropiatã mie (…) Mise pare cã satul nostru merge cu unpicior mai lung ºi unul mai scurt, ca uninfirm care se poate prãbuºi dintr-oclipã în alta. (…) Mi-e ruºine când vãdþãranii fãcând salahorie pe strãzile înreparaþie, ca niºte sãrãcani ai istoriei.Mi-e ruºine cã, pentru ziua – muncãprimesc te miri ce, atât cât sã nu moarãde foame. E ruºinos sã-i vezi prin gãri,
cãrând pâinea în saci, pâinea pe careei o seamãnã ºi o secerã, dar ajung são cerºeascã pe strãzile ºi în centrele depâine ale oraºelor ca niºte paria ai soci-etãþii. Mã urmãresc multã vreme feþelelor supte, hainele sãrãcãcioase, mizerialor. (…) Nu, pentru þãrani nu s-a fãcutnimic. Pentru sat nu s-a fãcut altcevadecât s-a perfectat un sistem deexploatare. S-a ridicat o chiaburimesocialistã – preºedinþii de gospodãrii,rubedeniile lor ºi alþi câþiva…”
Însemnãrile din aceeaºi paginã com-pleteazã tabloul deplorabil al þãrãnimiiromâneºti din timpul epocii totalitare cudate despre o anchetã secretã între-prinsã de câþiva medici, în urma cãreias-a constatat scãderea natalitãþii, dinpricinã cã, la sate, copiii mici sunt oadevãratã pacoste, atâta vreme câtpãrinþii nu au cu ce-i hrãni, nu primescalocaþii, mamelor nu li se dã concediude naºtere plãtit etc.
În zonele industriale, Florenþa Albugãseºte aceeaºi sãrãcie lucie, aceiaºioameni copleºiþi de muncã ºi prostplãtiþi, speriaþi ºi ostili când un strãinpretinde cã vrea sã le afle grijile. Cândcineva se întâmplã sã aibã îndrãznealaexprimãrii, reportera are sentimentul cãse aflã, în sfârºit, în faþa unui interlocu-tor pe mãsurã. O impresioneazã, depildã, „eroul primului reportaj de laHunedoara, inginerul Grigore Mihai”,despre care vorbeºte într-un antirepor-taj datat 3 noiembrie 1959. Inginerul searatã plictisit ºi iritat de convenþionali-tatea interviurilor: „Voi, cei de laUniunea Scriitorilor, cunoaºteþi totulsuperficial, mai bine zis, nu cunoaºteþinimic. Veniþi la noi, întrebaþi ce e mai
deosebit - pentru noi nu e deosebitceea ce e deosebit pentru voi – noi vãspunem ce vrem sau nu avem sã vãspunem nimic. Voi plecaþi ºi scrieþi. Defapt, nu cunoaºteþi nimic, domnilor scri-itori. Dacã aþi fi mers cu noi prinnoroaiele Hunedoarei, în 1954, pânã lagenunchi, dacã aþi sta cu noi aici, înfaþa cuptoarelor, sã asudaþi cu noi,dacã aþi ºti prin câte trecem noi...”
Patru ani mai târziu, într-un alt centrusiderurgic, la Reºiþa, Florenþa Albu are,poate, cea mai nefericitã experienþã careporter. Este martora unui accidentterifiant, evocat, evident, în caietele desertar: „În noaptea aceea, un om acãzut într-un furnal. Era un muncitorcalificat de curând, unul din acei þãranicare fug de la sat ºi nimeresc în cineºtie ce meserie înfricoºãtoare. Toatãnoaptea (...) am alergat cu o maºinã aProcuraturii - de la Furnale la Comitetulde Partid ºi iar la uzinã ºi iar sus, acolo,pe pasarela pe care vin furgoneþii ºioamenii, foarte aproape de focuri – nu,nu înþeleg, deºi a fost reluatã explicaþiaºi martorii oculari repetã gesturileceluilalt ºi toþi aratã foaia NTS iscãlitã ºise neagã ºi se întãreºte, martoriiapãrãrii ºi martorii acuzãrii se înfruntã –dar cine sunt martorii acuzãrii? (...) Mise fãceau recomandãri oficiale sã nuscriu – ca ºi cum aº fi putut sã scriu! Caºi cum mi-aº fi putut începe reportajulde la Reºiþa cu o asemenea con-semnare seacã: «În noaptea de atât,anul 196 ºi …, un om a cãzut în furnal.ªarjele acestea erau, în tradiþia oþelar-ilor reºiþeni, altãdatã, duse la groapã,înmormântate cu slujba morþilor. Acum,ºarjele de fontã sau oþel în care au fosttopiþi, lichefiaþi, decantaþi, scrumiþioamenii merg mai departe, în fumulindustrial. Folosiþi cu încredere fonta,oþelul, maºina, roata, motorul Diesel,locomotive, turbine…A fost fabricatãdin oþelul, din fonta nopþii de atât spreatât, anul 196 ºi…» Am scris aici, pen-tru mine, «Nopþile oþelului»: o ºarjã încare s-a topit mortul – nu-i ºtiu numele– în fontã ºi în poemul meu, s-a topitomul care se chema Gheorghe sau Ionsau vreun alt nume nemþesc sauunguresc – dar nu, era precis român,precis venea de la plug, precis iscãliseNTS aºa cum se obiºnuieºte, ca o for-malitate, sã fii angajat mai repede, sãintri în pâine ºi în moarte...”
Antireportajele Florenþei Albu nudezvãluie aspecte neºtiute despre con-secinþele, în plan social, ale unui sistemabject. Existã ºi alte nenumãrate mãrturiipostdecembriste (jurnale, memorii, docu-mente) cutremurãtoare despre ceipatruzeci ºi cinci de ani de comunism,care depãºesc graniþele comprehensiunii.
Aceste antireportaje sunt însã unprotest individual împotriva cliºeelorimpuse în reportajul românesc (îngenere, în toate speciile literare) ºi,totodatã, o dovadã în plus a dezastrelorpe care le-a înregistrat istoria noastrãîn a doua jumãtate a secolului trecut.Ele dezvãluie aºadar nu doar una din-tre etapele dificile ale destinului scri-itoarei (care-ºi considerã aceste scrieride sertar drept „confruntãri cu timpulmeu, o altã biografie a mea; foi de pri-pas” care au ascuns ani de-a rândul„stãrile de suflet, procesele deconºtiinþã, luptele cu mine însãmi”), ciºi imaginea deplorabilã a unei lumicuprinse în vârtejul cataclismului comu-nist.
Ruxandra-Elena PETRE
AntireportajeleFlorenþei Albu
• Luminiþa Radu - X ºi 0
26 noiembrie, Bucureºti
Una dintre marile mele ratãri a fost aceea aunui dialog intens, sistematic cu Dinu Ciocan,un om al crestelor inaccesibile ºi alpovârniºurilor înalte, acolo unde poate respiraaerul tare al realitãþilor suficiente ºi necesare.Mi-a fost profesor de contrapunct, dar mã temcã pe vremea aceea nu prea înþelegeam cãeste necesar sã deprinzi tainele polifoniei,armoniei ori formelor muzicale, ºi cã, oricum,nu-i suficient. A trebuit sã treacã ani, poatechiar decenii ca sã pricep cã mai presus decum e fãcutã muzica se aflã întrebarea: cetransmite ea? A pãtrunde muzica, nu cu vigu-rosul pikamer, nici mãcar cu cel mai fin bis-turiu, ci cu acea pâlnie imensã care sã-icapteze sensul ºi semnificaþiile, adicã mesajul– iatã doleanþa ultimã a, probabil, singuruluisemiotician autentic (de mare performanþã)din muzica româneascã. O teorie semioticã ainterpretãrii muzicale se cade a fi Bibliaoricãrui restitutor bigot ce se închinã sincer laicoanele artei sunetelor. Nu ºtiu cîþi dintreinterpreþii noºtri au realmente acces la arse-nalul de concepte ºi la toposul ideatic al aces-tei potrivite ºi profitabile lucrãri. ªtiu însã cãdacã unui compozitor (de geniu?) îi esteîndeajuns inconºtientul, prin clipa haricã cesãvârºeºte capodopera, unui interpret acestdeclic îi este necesar dar nu ºi suficient.Pentru a re-crea capodopera mai trebuie sã-þichemi de partea ta ºi conºtientul. Adicã, pu-terea de obiectivare, legitimare, explicitare ºi,mai ales, comprehensiune.
27 noiembrie
Sunt cucerit de averea referinþelor muzicaleplatoniciene administratã ca nimeni altul deEvanghelos Moutsopoulos în Muzica în operalui Platon. Condiþia muzicii ºi factorul uman,divinitatea muzicii, utilitatea muzicianului,efectele armoniei asupra sufletului, euritmia ºienarmostia, evoluþia instrumentelor, muzicã ºipedagogie, despre autoritãþile educaþiei muzi-cale, axiologia frumosului muzical sau deon-tologia muzicalã sunt doar câteva dintretemele pe care anticul filosof le-a scormonit ºipuricat cu fler ºi erudiþie, dar ºi cu un aer mitic,deopotrivã misterios ºi fabulos. Oricât ar fiînsã de senzaþionalã recolta ideaticã a timpu-lui, înclin sã cred cã niscaiva Platoni s-ar maiputea gãsi, dar Moutsopouloºi nu prea.
30 noiembrie, spre graniþa de vest
Mâine va fi ziua naþionalã a României, þarãpe care tocmai ne strãduim (drumurile, fir-arsã fie) sã o pãrãsim. O zi în care ar trebui sãse audã imnuri ºi nu manele. Deh, metehneleunui popor educat în ultimii douãzeci de ani sãfie iresponsabil. Sau absolvit de responsabi-litãþi. Nu-i nimic. Mergem spre vest, aºa cumodinioarã coloniºtii britanici înaintau spresoare-apune. Un vest de cucerit ? Mã îndo-iesc...Mai degrabã de îmblânzit ºi lepãdat deprerogativele modelului tutelar.
1 decembrie, München
Plouã. Ca ºi cum nori bãrboºi l-ar plângepe fratele Acker. Cel care a fost ca un nor plinde muzicã revãrsat peste semeni, cu ardoare,dar ºi cu candoare. O candoare pe care sestrãduia sã o disimuleze atunci când neaºtepta la ora ºase dimineaþa, cu sticla deNapoleon (ºi, bineînþeles, cu pahare cores-punzãtoare) în Hauptbanhof, ori când neistorisea hâtrele lui bancuri cu ardeleni (sau cuunguri: tot aia-i), din care þâºnea o melancolieimposibil de tratat alãturi de concetãþenii sãi,fie ei chiar ºi bavarezi. În sufletul archaeilor,München-ul va însemna întotdeauna DieterAcker, pentru care, iatã, ne-am dus cu o floareîn gând la hotel Flora, acolo unde, cu fiecare
descindere a noastrã la Hochschule für Musik,puneam la punct detaliile concertelor. Înaceastã searã plouã ºi ne plimbãm prinMünchen doar, doar îl vom reîntâlni peDomnul Acker...
2 decembrie, Blois
Dupã trei zile de stat cu genunchii la gurã,teºiþi într-un microbuz ca sprotul din conserve,suntem aºteptaþi la un hotel din lanþul„Première Classe” (pe care, în mod normal, nul-aþ închiria nici mãcar cu ora), de cãtre DanielKientzy, prost dispus, cu gura mare, mizândpe efectul ascendenþei stârnite de cel ce strigãmai tare. Pe Kientzy l-am cunoscut cuaproape trei decenii în urmã când a venitprima oarã în România ca sã testeze poftacompozitorilor noºtri de a scrie pentru armatalui de saxofoane, Quasiconcerto fiind, proba-bil, cea dintâi lucrare indigenã dedicatã repu-tatului interpret francez. Au urmat alte ºi alteopusuri, din ce în ce mai numeroase (poate ºidin ce în ce mai expediate), astfel încâtaproape cã nu existã azi compozitor româncare sã nu fi scris, vrând-nevrând, vrute ºinevrute, pentru instrumentul inventat deAdolph Sax. În orice caz, Daniel, nefiind capa-bil sã refuze ceva sau mãcar sã evite compro-misurile, situaþiile penibile, are tot mai pro-nunþat comportamentul unui câine (incontesta-bil, de rasã) credincios deopotrivã tâlharului ºivirtuosului, escrocului ºi onestului. Mã întrebdacã ºtie sau a ºtiut vreodatã sã deosebeascãgrâul de neghinã, ori dacã îºi dã seama deceea ce reprezintã grâul ºi ceea ce reprezintãneghina.
3 decembrie
De câte ori sunt în prezenþa unor vestigiicopleºitoare pentru prezentul nostru infatuatmã întreb ce ºi-ar fi închipuit creatorii lordespre cei ce le moºtenesc truda ºi imagi-naþia. Probabil cã orgoliul lor era infinit maiinflamat decât al nostru, aºa cum vanitãþilenoastre vor fi cu mult mai consistente decâtcele ale urmaºilor noºtri. Cu toate acestea nucred cã cei ce ne vor urma vor mai fi în staresã edifice zgârie-norii contemporani, aºa cumnici noi, cei de azi, nu mai suntem capabili sãînãlþãm un Château de Blois - un castel for-mulat ºi re-formulat succesiv ºi simultan în celmai galic stil gotic, flamboiant, renascentist ºiclasic -, precum Thibaut al VI-lea în secolul 13cu a lui fascinantã Salle des Etats. Pe de altãparte care dintre compozitorii timpului nostruse considerã inferiori, bunãoarã, lui Beethovenºi care dintre compozitorii deceniilor viitoarevor avea îndoieli asupra propriilor creaþii atun-ci când se vor compara cu Stockhausen sauMagnus Lindberg ? Sunt întrebãri la carearchaeii au rãspuns astãzi prompt ºi irevoca-bil, restituind, la Conservatorul din Blois, famil-iarele deja Exerciþii de admiraþie: prezentul enu numai al nostru, ci ºi al celor ce l-au pre-meditat ori al celor ce-l vor invoca fãrã emfazã.
10 decembrie, Bucureºti
Câþiva studenþi m-au interpelat la un semi-nar în legãturã cu resturile posibile dintrecunoaºterea ºtiinþificã, cea religioasã ºi ceaartisticã. Le-am rãspuns apelând la cuvintelelui Petre Þuþea referitoare la jocul ipotetic din-tre om ºi lume, joc petrecut în afara triunghiu-lui Dumnezeu-om-lume: „deosebirea cunoaº-terii dogmatice prin revelaþie, de cea aproxi-mativã, sau aporeticã a cãutãrii constã în fap-tul cã omul religios primeºte, iar cel nereligiostrãieºte neliniºtea cãutãrii perpetue, fiind ab-sentã Divinitatea”! Cunoaºterea artisticã e ºirevelaþie ºi cãutare. Depinde câtã revelaþie in-vesteºti în cãutare ºi câtã cãutare în revelaþie.
ateneu
ianuarie 200914
Liviu DÃNCEANU
Jurnal parþial sonor (II)
Deºi în ultimele douã decenii este unactor important al vieþii literare din spaþiulbãcãuan, a trecut aproape neobservatãaniversarea celor 70 de ani de existenþã,momentul ce s-ar fi dorit sãrbãtoresc fiindratat atât de comunitatea literarã, cât ºi deedilii locului, atenþi la cu totul alte eveni-mente.
Nãscut la 22 noiembrie 1938, în satulBerbinceni, comuna Secuieni, judeþulBacãu, fiul lui Ion ºi al Eugeniei Castravete,agricultori cu ascendenþã rãzeºeascã, ºi-aînceput studiile la ºcoala din localitatea debaºtinã (1945-1952), beneficiind de îndru-marea unor dascãli de notorietate aiînvãþãmântului bãcãuan, precumGheorghe Banu ºi Vasile Grosu, personali-tãþi prestigioase, formate în învãþãmântulpedagogic antebelic. Încã din anii de gim-naziu începe sã versifice ºi sã scrie prozã,citind în cenaclul literar al elevilor ºi pu-blicând la „gazeta de perete” a ºcolii.
Admis la ªcoala Pedagogicã de Învãþã-tori din Bacãu (în prezent, ColegiulNaþional Pedagogic „ªtefan cel Mare”,1952-1957) devine premiant încã dinprimul an, dar moartea tatãlui, în 1953, laPoarta Albã, dupã ce în 1952 fusese ares-tat ºi declarat „duºman de clasã”, inclus înrândul chiaburilor ºi deportat la CanalulDunãre-Marea Neagrã, l-a silit sã întrerupãun an studiile, iar examenele finale sã lesusþinã în particular, întrucât mama sa,rãmasã vãduvã cu ºase copii, nu l-a maiputut întreþine. În pofida situaþiei tot maidificile din familie, a continuat sã înveþe lafel de bine, luându-ºi ca model pe unul dindascãli, profesorul de limba românã EmilLeahu, cel ce l-a „apãrat de demonii anilor’50, care mai bântuie încã prin lume”.Alãturi de profesorul-diriginte RemusVrânceanu ºi cel de psihologie Emil Tudor,care i-au fost, la rându-le, modele, acesta i-astimulat aptitudinile literare, invitându-l laºedinþele cercului literar ºi trimiþându-icolaborãrile la ziarul local.
Încã înainte de absolvire este, rând perând, învãþãtor la ºcolile bãcãuane dinlocalitãþile Viforeni, Prãjeºti ºi Berbinceni(1956-1957), iar dupã efectuarea stagiuluimilitar devine directorul ªcolii de 7 ani dinPetreºti, judeþul Bacãu (1959-1962), împre-unã cu o parte din colegii de cancelarie, fiiai satului, punând în funcþiune Bibliotecasãteascã ºi Cinematograful rural ºi, pe planprofesional, conferind funcþionalitate sãlilorde clasã ºi laboratoarelor ºcolare.
Cu toate cã mama lui dorea sã ajungãpreot, preocupãrile literare ºi vremurileneprielnice studiilor teologice l-au îndem-nat sã opteze pentru Facultatea deFilologie a Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi(1962-1967), ale cãrei cursuri reuºeºte sãle urmeze la învãþãmântul de zi, evidenþiin-du-se ca unul din cei mai activi studenþi nudoar ai facultãþii. Desfãºoarã, astfel, oactivitate susþinutã în cadrul cercurilor stu-denþeºti de Folcloristicã ºi Istoria literaturii,participã la întrunirile cenaclului literar alFacultãþii ºi la sesiunile ºtiinþifice, una dinlucrãrile sale – Visul în creaþia poeticã alui Al. Philippide – fiind inclusã în sumarulpublicaþiei periodice a Universitãþii ieºene,Caiete selective ale cercurilor ºtiinþificestudenþeºti (Iaºi, 1967). Semn alrecunoaºterii capacitãþilor sale de studiu ºiale celor organizatorice, este solicitat ºiacceptã sã fie preºedinte al AsociaþieiStudenþilor din Facultatea de Filologie(1964-1967), perioadã beneficã pentrurevigorarea componentelor ºtiinþifice ºi cul-turale, cu atât mai mult cu cât apãruserã ºiprimele semne ale „dezgheþului” ºi „desovi-etizãrii”.
În acelaºi interval ºi-a continuat activi-tatea literarã, în 1965 debutând în revistaieºeanã Cronica, publicaþie cãreia i-a pro-pus cronici ºi recenzii la cãrþile de literaturãcontemporanã. La sugestia redacþiei, a
acceptat pseudonimul Gr. Cumpãnã, folositun timp ºi la alte publicaþii la care a colabo-rat de-a lungul anilor, între care amintimrevistele Ateneu, Convorbiri didactice,Plumb, Pro Saeculum, 13 Plus, Tribunaînvãþãmântului, Vitraliu.
Repartizat la Liceul Teoretic din Adjud(azi, Emil Botta, 1967-1969), s-a integratrapid într-un colectiv dornic de perfor-manþe, modelând câteva clase de eleviinteligenþi, încã necontaminaþi de dogma-tismul ºi toxinele specifice epocii. Dupãnoua împãrþire administrativ-teritorialã, setransferã la Bacãu, activând ca inspector alComitetului de Culturã ºi Artã (1969-1975),timp în care a controlat ºi îndrumat instituþiiculturale din judeþ, a înfiinþat o staþie-pilotpentru cultura de masã ºi a elaborat studiiºi articole de sociologia culturii pentrurevista Ateneu.
În 1973 ºi-a schimbat numele de starecivilã în Codrescu, încercând astfel sã-ºiprotejeze familia ºi pe sine de reproºurileoficialitãþilor, care-l acuzau cã nu-ºi decla-rase rudele din S.U.A., deºi acestea eraudintr-o altã ramurã a neamului din carefacea parte. Cu nostalgia catedrei în suflet,revine în învãþãmânt, mai întâi ca profesorde limba românã la Liceul Industrial (azi,Colegiul Tehnic „D. Mangeron”, 1976-1980), apoi, în aceeaºi specialitate, laLiceul „Vasile Alecsandri” (în prezent,Colegiu Naþional, 1981-1988) ºi, în cele dinurmã, la Liceul Teoretic „George Bacovia”(actualul Colegiu Naþional „Ferdinand I”),instituþie pe care o conduce, între anii1994-1998, ca director, ºi de unde se pen-sioneazã.
În aceastã perioadã a îndrumat elevii încadrul cercurilor ºtiinþifice, al cenaclurilorºcolare ºi al revistelor de profil, participândla sesiuni de referate ºi comunicãri ale pro-fesorilor cu lucrãri ºtiinþifico-didactice, înparte publicate în reviste ºi culegeri(Ziaristul Mihai Eminescu la 1877,Bacovia – singurãtatea poetului,Factorii agresiunii împotriva lecturii, G.Ibrãileanu – profesorul Liceului„Principele Ferdinand”, Resursele dra-matice ale teatrului lui Lucian Blagaº.a.).
Ales de colegii de specialitate capreºedinte al Filialei Bacãu a Societãþii deªtiinþe Filologice din România (1977-1990),a izbutit sã organizeze activitãþi ºtiinþificede þinutã, cu invitaþi prestigioºi de laUniversitãþile din Bucureºi, Cluj ºi Iaºi (C.Ciopraga, L. Leonte, C. Parfene, M. Zamfir,D. Scãrlãtescu…), o sesiune republicanãdedicatã Centenarului George Bacovia(noiembrie 1981) ºi etapele Olimpiadei deLimba ºi Literatura Românã „MihaiEminescu”, a stimulat prezentarea perio-dicã a noutãþilor editoriale ºi revuistice despecialitate etc.
În 1990, s-a alãturat profesorului MihaiSemenov ºi grupului de profesori din gim-nazii ºi licee bãcãuane, punând bazelerevistei Convorbiri literare, publicaþie de-dicatã învãþãmântului preuniversitar ºi pecare o conduce în prezent, în calitate deredactor-ºef.
Debuteazã editorial în 2001, cu volumulLimba ºi literatura românã la bacalaure-at (Editura Plumb, Bacãu), lucrare ºtiinþifi-co-didacticã urmatã de prefeþe ºi postfeþece au însoþit cãrþile unor autori bãcãuani.Cu o energie creatoare debordantã, defini-tiveazã în prezent un volum de prozãscurtã ºi un roman, cãrora le poate adãugaoricând un volum consistent de eseuri ºicronici literare, risipite deocamdatã înpaginile publicaþiilor din þarã.
Cornel GALBEN
Personalitãþi bãcãuane
Grigore Codrescu
ateneu
ianuarie 2009 15
Dupã publicarea fiecãrei pãrþi a acestei cronici,am fost întrebat de ce îi acord atenþie d-lui Eugenªendrea. Dupã pãrerea interlocutorilor mei, nu meri-tã. Celor mai mulþi le-am rãspuns cu o vorbã a luiTudor Arghezi: „Nu mi-e prieten, nici admirator…Minunat prilej sã-i zic ciupercii pe nume”. „Ciuperca”la care mã refer a crescut, protejatã de umbra celorce, sub cuvânt cã ar fi pierdere de vreme, „nu ºi-aupus mintea” s-o cerceteze îndeaproape, barem odatã, iar acum are pãlãrie mare, aranjatã fudul,baºca niscai distincþii. Eu o privesc rezervat de cînda început sã prindã rãdãcini în presã. Pe atuncisemna: „prof. Eugen ªendrea de la Oficiul Judeþeanpentru Patrimoniul Cultural Naþional”, cãutînd sãîmprumute propriului nume ceva din autoritateainstituþiei (una aflatã în strînsã comunicare cu Miliþiaºi Securitatea). Totodatã, se silea sã lase impresiacã-ºi cunoaºte subiectele pînã în cele mai miciintime detalii, dar la prima verificare s-a dovedit cãnu-i ceea ce vroia sã parã. De pildã, în articolul„Cinstind memoria revoluþionarului comunistLucreþiu Pãtrãºcanu” („Steagul roºu”, 35, nr. 6940, 8noiembrie 1980, p.2)1), scria, negru pe alb, cã aces-ta s-a nãscut „în ziua de 4 noiembrie 1900, orele15”. A spune nu numai data, cum de regulã seobiºnuieºte, ci ºi ora naºterii cuiva, trece dreptprobã de mare precizie. Intimideazã: crezi cã ai de-aface cu un ins imbatabil în domeniul sãu, atent ºiscrupulos. Pe mine nu m-a intimidat însã. Citisem„Actul de nascere” al lui Pãtrãºcanu (ArhiveleNaþionale Bacãu, Registrul Stãrei Civile pentruNãscuþi, Dos. 423, fila 216) ºi mi-am dat seama cã,zelos sã se arate hiperexact, a comis o eroare carereflecta modul sãu superficial de a se documenta.Lucreþiu Pãtrãºcanu s-a nãscut, într-adevãr, în ziuaamintitã, dar la „oara opt dimineaþa”. „Orele 15” (înact „trei post meridiane”) corespund momentului încare, peste douã zile, respectiv pe 6 noiembrie,tatãl, profesorul Dimitrie Dimitrie Patraºcan(u),însoþit de martori, a declarat naºterea. Întîmplaream-a determinat ca, ulterior, sã mã îndoiesc de ceeace scrie d-l ªendrea, mai ales cã majoritateasubiectelor sale erau bizare. Publicînd mult, fãrãcontrol, „ciuperca” s-a umflat. Azi, cum am mai spus,d-l ªendrea se recomandã (vezi, din nou, coperta):„scriitor ºi istoric”. Cei care i-au deschis coloaneleziarului local sau ale unor almanahuri au stimulat,din pãcate, ce el are mai criticabil în manifestãrilepublicistice: urechismul ºi mitomania. Pînã undemerge cu acestea am putut vedea într-o pretinsãreconstituire biograficã din volumul Iubiri vestite(Ed. Egal, 2003), „Maria, frumoasa fatã de mahala”,singura pe care i-am citit-o. Titlul e împrumutat dinpoemul în prozã „De Paºti” al lui Bacovia, careevocã o viaþã distrusã, cea a prostituatei MariaLazu. Mã aºteptam ca povestioara d-lui ªendrea sãfie o „contribuþie”. Nu-i, pentru cã autorul o ia raznarãu: o prezintã pe „eroinã” ca fiind vie dupã un dece-niu de la moarte, ordonanþeazã pentru ea reþete,citeazã dintr-un ziar care încã nu apãruse etc. L-amtras de mînecã, discret, într-o notã din DosarulBacovia (vol.2, p. 473-473). Degeaba, iatã, recidi-veazã ca „ficþionar” în Istoria Municipiului Bacãu.Aºa stînd lucrurile, descrierea „ciupercii” a devenit oobligaþie moralã, pentru adevãr. Inevitabil, însã, dincauza multitudinii de aspecte ce trebuie corectatesau nuanþate, aceastã operaþiune a ajuns sãsemene cu un exerciþiu de rãbdare, lung, pe caretotuºi sunt decis sã-l execut pînã la capãt.
Ce scoate d-l ªendrea din istoria postbelicã aBacãului? O (tot am pomenit de „ciupercã”)„tocãniþã”, o mîncare de cantinã popularã, încropitãla repezealã, inconsistentã, dar cu un pumn deingrediente, care sã-i acopere defectele. Nu maidescrie haiduci ºi galopuri, ci indivizi „cu ºapca à laLenin”, brutali, þigani ursari, mahalagii cu bîrfa-n gît,ºefi de restaurante etc. Folosite alandala, ele-mentele de „viaþã cotidianã” duc fie cãtre un pitorescartificial, fie cãtre caricaturi nemeritate. D-l ªendreanu vede pãdurea din cauza copacilor. Înainteazã, caºi pînã aci, în zigzag, fãrã busolã, adicã fãrã idei. Nusimþi nici o clipã cã mediteazã, cã discerne, cã eva-lueazã. Analiza lipseºte. N-are maturitate în atitudi-ni ºi echilibru în aprecieri. În general, dar mai ales înpartea dedicatã acestei epoci, Istoria sa e o listã de
primari: „Învãþãtorul Gheorghe Niþã devine primar alBacãului (1947-1948)”; „David Vãtafu devine primar(1948-1949)”; „Ca primar intrã Constantin Livinþ(1952-1956)”; „Dupã ce ºi-au ºters lacrimile dupãMarele Stalin, Vasile Acatrinei, preia conducereaBacãului (1956-1959)”, frazã din care rezultã cãAcatrinei era multiplu, cã lacrimile dupã Tãtucul i-aucurs trei ani ºi cã autorul, mîndru de ironia sapoliticã, a uitat iarãºi, pentru a doua sutã oarã, cã nuse pune virgulã între subiect ºi predicat!; „Alt primarla Bacãu: Pavel Bursuc (1961-1964)”; „Emil Donici,va fi primar al Bacãului, do(a)r doi ani de zile 1968-1969”; „Ioan Ichim, a fost primar în perioada 1969-1979”; Valerian Ghineþ, a fost primar în perioadanoiembrie 1979 – iunie 1981. În timpul mandatuluisãu…”; „Vasile Albu, a fost primar în perioada 1981-1986. În timpul mandatului sãu…”; „VasileSãndulache a fost primar în perioada 1986-1989. Întimpul mandatului sãu…”; „Vasile Chiþac a fost pri-mar din octombrie 1990 – pînã în februarie 1992. Întimpul mandatului sãu…”; „Lui Vasile Chiþac îiurmeazã Iosef Ioan Liciu (1992-1996). În timpulmandatului sãu…”; „Dumitru Sechelariu preiafuncþia de primar al municipiului Bacãu în legisla-turile 1996-2000 ºi 2000-2004. În timpul celor douãmandate…”; „Romeo Stavarache (în zilele cãruia aapãrut lucrarea – n.m.) ºi-a început mandatul înurma alegerilor din 6-20 iunie 2004 cînd a reuºit sãocupe locul I în primul tur de scrutin ºi apoi sãcîºtige detaºat turul al II-lea în faþa contracandidatu-lui sãu fostul primar Dumitru Sechelariu. Fãrãîndoialã cã bãcãuanii au preferat de aceastã datãcompetenþa, profesionalismul ºi moralitatea”. Meritãobservat: pînã la Romeo Stavarache, Istoria d-luiªendrea e una de rapoarte („în timpul mandatu-lui…”); de la Romeo Stavarache ea devine futuristã,o istorie a lui „va fi”: „direcþia de bazã va fi aceea”;„prioritarã va fi”; „se va construi”; „interesul pentrusport va fi ºi el concretizat”; „se va înfiinþa unConsiliu consultativ” etc.
Luîndu-i pe primari drept jaloane pentru para-grafele cãrþii sale, d-l ªendrea coboarã istoria la vizi-unea unui condicar. Nu ºtiu ce sã-i reproºez maitare: neînþelegerea a ceea ce trebuia sã facã saucomoditatea? Istoria nu se mai scrie stînd cu ochii lapreºedinþi2), la prim-miniºtri sau la primari. Apoi,dacã d-l ªendrea s-a referit la aceºtia din urmã, eranecesar (cazul celor dinainte de 1990) sã explicelocul ºi rolul lor în ierarhiile socialiste. Ei erau depen-denþi de conducerile judeþene ºi, un timp, regionale.Într-un regim în care totul era planificat, „Municipiul”avea ºi fãcea, adesea, ceea ce i se dãdea ºi i sezicea de la „Judeþ”. Nu exista aºa-zisa „autonomielocalã”. Cert, dezvoltarea municipiului nu-i operaexclusivã a primarilor. Din aceste motive, paterni-tatea multora din iniþiativele ºi realizãrile pe care d-lªendrea li le atribuie aparþine, nu o datã, altora:prim-secretari ºi secretari de la „Judeþ”. Exemplulcel mai notoriu: Gara e legatã de numeleAlexandrinei Gãinuºe, nu de cel al lui Vasile Albu,chiar dacã el era primar la inaugurarea noii clãdiri.
_________________
1) Deºi Lucreþiu Pãtrãºcanu a fost printre puþiniioameni politici de talie naþionalã nãscuþi la Bacãu, înIstorie, d-l ªendrea, care-l „cinstea” în 1980,aminteºte numele lui o singurã datã, sub o fotografiea bustului (sculpturã de Vasile Gorduz) din ParculLibertãþii (azi Cancicov) vandalizat dupã „Revoluþie”,cu explicaþia stupidã: „Pãtrãºcanu a cãzut”.
2) Vînãtor al celor ce-au scris despre N.Ceauºescu, d-l ªendrea îºi întrerupe la un momentdat expunerea (tocmai notase efectele cutremuruluidin 4 martie 1977) cu aceste rînduri de mementoinutil, pline de salivã: „Sã nu uitãm! În luna mai1970, absolvea Liceul nr. 4 din Bacãu, un tînãr ado-lescent, firav ºi modest. ªtiþi cine era ? Nimeni altuldecît actualul preºedinta(e) al României, TraianBãsescu”. Am reþinut „mesajul” ºi, îndeosebi, felulsubtil în care d-l ªendrea rãspunde la propria-i ghici-toare: „Nimeni altul decît…”. Întreb la rîndu-mi: nu-iaºa cã bãiatul acela era frumos ºi bun la carte ?
În 2006 avea loc la Slãnic-Moldovaprima Conferinþã Internaþionalã aAsociaþiei Române de Studii Semiotice(AROSS), o reuºitã prin anvergurã, forþatematicii, valabilitatea concluziilor ºiaplicabilitatea soluþiilor. În octombrie2008, acelaºi oraº-staþiune a gãzduit adoua ediþie, cu tema „Transmodernity:Managing global Communication“[„Transmodernitatea: manageriabilitateaprocesului comunicaþional într-o lumeglobalã“], structuratã pe ºase secþiuni(„Semiotica“, „Provocãrile multicultura-litãþii“, „Transdialogul“, „Mass-media“,„Comunicarea în transmodernitate“,„Memoria vie a unui loc moldav: Bacãul“)ºi agrementatã cu expoziþii de carte ºipostere, atelier/ workshop: o pledoariepentru identitate culturalã în diversitateaeuropeanã ºi globalã. Au participat mem-bri AROSS din România (Bucureºti, Iaºi,Braºov, Cluj-Napoca, Suceava, Ploieºti),Republica Moldova, Danemarca, Italia,S.U.A., Georgia, Grecia, Bulgaria,Ungaria, Polonia, Israel, Africa de Sud,Marea Britanie, totul sub auspiciileAsociaþiei Internaþionale pentru StudiiSemiotice. A reþinut atenþia, între alþii,prestaþia semioticianului John Deely, alecãrui lucrãri („Patru epoci ale înþelegerii“– 2001; „Bazele semioticii“ – 2005;„Definind fiinþa semioticã“ – 2005;„Descartes ºi Poinsot“ – 2008) suntunanim apreciate în lume. Organizatoriiefectivi au fost Facultatea de Litere aUniversitãþii din Bacãu ºi Centrul EuropeDirect Bacãu.
Am solicitat câtorva participanþi impre-siile provocate de ediþia 2008 aConferinþei. (Traducerea a fost asiguratãde Andreea Suciu ºi Floria Florinela).Lorenzo Magnani (Italia; profesor asociatîn China): „Conferinþa a abordat prob-leme importante privind gestionareacauzelor ºi efectelor negative ale globa-lizãrii, elemente importante pentru politi-cieni, manageri ºi în general decidenþi înviaþa social-economicã a þãrilor euro-pene. Din nefericire nu existã respectsuficient, chiar ºi în Uniunea Europeanã,pentru cercetarea academicã ºi cred cãaceastã situaþie trebuie urgent depãºitã,pentru a spori democraþia, în daunademagogiei. Perspectiva semioticã arecalitatea de a aborda problemele într-oformã integratoare ºi largã, pentru cãsurprinde evenimentele ºi situaþiile într-omanierã cu adevãrat interdisciplinarã“.
Zdzislaw Wasik (Polonia): „Astfel deîntâlniri nu sunt ermetice, ci deschiselumii întregi. Câºtigul este al tinerilor doc-toranzi, care au ocazia sã se per-fecþioneze, ca sã nu mai vorbim despreapropierea culturilor ºi a manierelor degândire.“
José Maria Paz Gago (Spania), secre-tarul general al AROSS: „Acest al doileacongres a fost o nouã expresie a reuºiteireflecþiei semiotice în Europa Centralã.Lucrãrile audiate au adus noi perspectiveasupra problemelor comunicãrii socialeîn lumea contemporanã. Moda,tehnologiile comunicãrii, globalizareaculturalã, raporturile politice au gãsit unspaþiu generos în dezbaterile care auurmat, dominate de spirit critic ºi de realintelectualism.“
Traian D. Stãnciulescu (Iaºi),preºedintele AROSS România: „Per-formanþa întâlnirii pe care am împlinit-oacum a fost aceea de a vorbi cu toþiiaceeaºi limbã: a semnelor, a sensurilorînþelese ºi aplicate în beneficiul vieþiiumane. Am reuºit ca dincolo de spaþiulspiritual din care fiecare a venit, sã con-turãm valorile unui nou concept, acela al
transmodernitãþii, care înseamnã înaintede toate recuperarea unitãþii din diversi-tate. Astfel am apropiat spiritualitatea decunoaºterea ºtiinþificã, valorile teoreticede cele practice, prezentul de viitor, val-orificând o datã mai mult puterea de a ºtiºi de a face a semioticii. Poate cã know-how-ul ºtiinþei generale a semnelor vaconstitui subiectul unei viitoare întâlniri,care va semnifica puterea românesculuide a penetra în lume“.
Kristian Bankov (Bulgaria): „Impresiageneralã este pozitivã: un evenimentfoarte bine organizat, din care toþi parti-cipanþii au avut de câºtigat. Ne-am com-parat standardele academice ºi am iden-tificat modalitãþi de a supravieþui în uni-versitãþi domeniul ºtiinþelor socioumane,viitorul instituþiilor academice. Voi oferi larândul meu aceastã informaþie stu-denþilor, cercetãtorilor tineri, care suntavizi de cunoaºtere ºi, în unele privinþe,mai bine informaþi.“
Acad. Solomon Marcus (Bucureºti),preºedintele de onoare al AROSSRomânia: „Cei doi organizatori principali- Traian Stãnciulescu ºi Doina Cmeciu –au dat viaþã din nou Asociaþiei Românede Semioticã. Aceasta a mai existat înanii '60-'70, dar din cauza dificultãþilor deordin birocratic a funcþionat sub formaunui Grup Român de Semioticã, încadrul Societãþii Române de Lingvisticã.Dacã la prima ediþie, în 2006, au adusmulþi semioticieni de marcã din lume, în2008 numãrul lor este dublu, poate. Aºsugera pentru viitor sã se orienteze maimult spre ºtiinþele fundamentale, îndefavoarea celor din domeniulsociouman. Sunt aºteptaþi specialiºti îndomeniul informaticii (calculatorul deþineun loc esenþial în comunicare), alinteligenþei artificiale, al ºtiinþelor cogni-tive, dar ºi al ºtiinþelor vieþii – biologia,genetica. John Deely a atras atenþia ºi elasupra transdisciplinaritãþii, LorenzoMagnani a asociat informatica cu psi-hologia, biologia, informatica, ºtiinþelecomunicãrii, antropologia etc., iar o con-ferinþã în plen a adus în atenþie problemamultilingvismului. Pe noi, ca intelectuali,ne intereseazã nu numai globarizareaeconomico-financiarã, ci ºi globalizareaculturalã, care nu este bine înþeleasã ºide aceea este de multe ori contestatã,pretinzându-se cã de fapt cultura nu seglobalizeazã.“
Acad. Alexandru Boboc (Bucureºti):„Este a doua oarã când particip laConferinþã ºi mã declar extrem de mulþu-mit de calitatea organizãrii ºi a comu-nicãrilor ºtiinþifice prezentate. Pro-vocãrile identitãþii într-o lume globalã,strategiile cognitive, impactul ºtiinþeiasupra vieþii sociale sunt teme perma-nente, care îmbie la reflecþie filozoficã.“
Doina Cmeciu (Bacãu), secretar gen-eral al AROSS România: „Manifestareaa fost încã un prilej pentru a evidenþianivelul ridicat al cercetãrilor româneºti îndomeniul semioticii. De aceea am ºi per-fectat contracte de colaborare cu centresimilare din Polonia ºi Ungaria. S-a su-bliniat cã învãþãmântul universitar trebuiesã joace un rol tot mai important într-olume marcatã de discursul pieþei.“
Ioan DÃNILÃ
Conferinþa AROSS,la a doua ediþie Constantin CÃLIN
Cronica unui eºec (V)
arte
ianuarie 200916
Când eºti martor la un festivalde teatru trebuie sã te bazezi pememorie. În câteva zile trãieºti unadevãrat asalt, vezi spectacole unuldupã altul, fiecare rânduindu-se alt-fel în baza ta de date, ca sã-i spunaºa. Bazã necesarã pentru croni-cile pe care-þi propui sã le scrii.Oricum, într-un singur articol nuizbuteºti sã cuprinzi tot ce ai vãzutîntr-o perioadã festivalierã decâtcomprimând mult notaþiile, impresi-ile, judecãþile de valoare. Poþi sãrevii însã asupra unor spectacolecare nu-þi dau pace, pentru cã aurãmas întipãrite în mintea ta ºi simþinevoia sã spui ceva despre ele din-colo de strictele obligaþii profesio-nale, de consemnare. Douã astfelde spectacole de la Festivalul deTeatru de la Piatra Neamþ (dinsecþiunea Pledez pentru tineri) aufost, pentru mine, „Femeia ca uncâmp de luptã“ - Teatrul Dramatic„Fani Tardini“ Galaþi ºi „Omulpernã“- Teatrul „Maria Filotti“Brãila.
De la spectacolul gãlãþean ºiacum mã urmãreºte muzica, îmibântuie prin gând. „Vai vedrai“, uncântec aspru, rãscolitor, un vaiet cuaccente puternice, de un drama-tism conþinut. Maestrul de cere-monie e un clovn ghebos îmbrãcatîn roºu, având un rictus diavolesc.Fleur este numele acestui personajmisterios, sardonic, insinuant, lu-gubru, cu o mascã teribil de expre-sivã (întruchipat excelent deCristian Gheorghe) care va comen-ta ºi reasambla întâmplãrile tragicede pe scenã, imaginile crudesmulse dintr-un rãzboi absurd, cuma fost cel din Balcani. Piesa luiMatei Viºniec, cu un titlu scurtat,este cititã cu un ochi proaspãt ºifoarte atent la detaliile semnifica-tive, la potenþialul spectacular.Regizorul Eugen Fãt redimen-sioneazã relaþiile dintre personaje,sporeºte numãrul acestora (textuloriginal are doar douã eroine), mu-tã ºi amplificã accentele cu dorinþaexpresã de a construi un spectacolde atitudine, cu valoare generalumanã. În universul concen-traþionar (delimitat scenografic de osârmã ghimpatã) se petrec ororigreu de imaginat, cruzimea, dezu-manizarea atingând limite insu-portabile pentru sensibilitatea privi-torului. De altfel, nici nu mai poþirãmâne doar un simplu privitor ca
la teatru la vederea imaginilor tra-gice, groteºti, care te înfioarã. ªiaici e principalul merit al regiei,Eugen Fãt semnând o montare detip manifest, care te zgâlþâie, tesmulge din apele calme ºi cãlduþeale nepãsãrii. Rãzboiul, care ter-feleºte orice urmã a demnitãþiiumane, umilinþa extremã a violului,deznãdejdea ajunsã la þipãtcutremurãtor, teroarea fricii ºispectrul morþii sunt realitãþiînfãþiºate pe scenã în imaginidense, agresive, de un mareimpact. Întru totul remarcabile înaceastã viguroasã montare suntinterpretãrile feminine, surorilegemene Lidia ºi Cristina Uja, alã-turi de Ana Maria Ciucanu fãcând overitabilã demonstraþie de forþã, ta-lent, sensibilitate fin nuanþatã.„Femeia ca un câmp de luptã“ esteun spectacol de echipã (binesudatã), care vorbeºte în chipdirect, convingãtor despre fragili-tatea condiþiei umane, teroareaistoriei ºi a politicului, vinovãþie ºiispãºire, dar ºi speranþã, reuºindsã transmitã o vie emoþie.
Ce se întâmplã când condamniun scriitor? Când ororile din reali-tate depãºesc ficþiunea? ªi când,într-un stat de tip poliþienesc, drep-turile omului sunt inexistente înfapt, el putând fi terfelit ºi anihilatca persoanã. În „Omul pernã“,piesã a dramaturgului irlandezMartin McDonagh, pusã în scenãde Radu Afrim la Brãila, ni se aratãpânã unde pot merge lucrurile, cegrad de absurd ºi de terifiant atingele într-o realitate dominatã deforþele Rãului atotcuprinzãtor. Rãule chiar lângã noi, în imediata noas-trã apropiere, în noi înºine, ºi arenenumãrate chipuri, mãºti. Per-sonajul principal din textul luiMcDonagh este un autor depoveºti crude despre copii dispãruþiºi uciºi cu bestialitate. Katurian(aºa se numeºte tânãrul scriitor)este arestat, fiind bãnuit a fifãptaºul unor crime istorisite de elºi care semãnau izbitor cu câtevacazuri aflate în cercetare.Anchetatorii, unul dur, Ariel, celãlaltaparent binevoitor, Tupolski, ambiiperfizi, jucând un scenariu cunos-cut de altfel, îl supun unor înde-
lungi suplicii vrând sã-i smulgãmãrturisiri complete. Adevãratulasasin se dovedeºte a fi Michal,fratele debil mintal al lui Katurian,care aflã târziu despre existenþalui, pãrinþii ascunzându-i durerosuladevãr. Urzeala piesei e compli-catã, în decursul anchetei (folositãca procedeu dramatic revelator)ieºind la ivealã traume, frustrãri,revolte, violenþe din surse multiple,urmãri funeste ale exercitãrii puteriide dominaþie, ale manipulãrii per-soanelor vulnerabile, neajutorateetc. Ca sã-ºi salveze scrierile plinede ciudãþenii, de atrocitãþi, dar ºi decandoare, de lirism, Katurian faceo înþelegere cu poliþiºtii ºi îºi asumãcrimele (dupã ce îl omoarã pefratele asasin, într-un act personalde justiþie). „Omul pernã“ este unspectacol asumat în întregime de oechipã tânãrã care joacã debor-dant, cuceritor, Eugen Jebeleanu,Emilian Oprea, Alin Florea, LiviuPintileasa fãcând risipã de energieîn creaþii de o vervã scenicãscãpãrãtoare. Cum era de aºteptatdin partea unui regizor noncon-formist cum este Radu Afrim, spec-tacolul nu se desfãºoarã într-unregistru comod, faptic, figurativ,realist, ci într-o formulã agitatoricã,de cabaret politic. De sub pojghiþasubþire a divertismentului, de subentertainment (care pare a invadatotul acum) ies însã la ivealãmesaje deloc plãcute, dimpotrivã,deranjante ºi alarmante, ce mergdrept la þintã. Oare rãul ºi urâtul dinlume, din viaþa noastrã chiar, vio-lenþa, absurdul, dezumanizarea înnenumãrate, perverse forme, sepetrec fãrã ºtirea ºi acceptareaoamenilor? Întrebarea dãinuie ºi tetulburã dupã ce dã peste tine pur ºisimplu un spectacol ca „Omulpernã“ (în care existã ºi tema sacri-ficiului creatorului, a puterii cuvân-tului, poveºtii cu sens fecund,izbãvitor), care nu te poate lãsarece sub nici un chip. Pentru cã sevorbeºte aici (ca ºi în spectacolulgãlãþean, de altfel) nu despre altce-va decât despre adevãruri care neînglobeazã, ne privesc direct, devreme ce þin de condiþia umanã întrecãtorul ºi derizoriul ei.
Carmen MIHALACHE
Festivalul de Teatru de la Piatra Neamþ
Chipurile diformeale Rãului
Mihai Chiuaru, „Picturã, instalaþie”,Centrul de Culturã
„George Apostu” Bacãu
Mai vechile texte despre pictura lui Mihai Chiuarunu mai au mare relevanþã în faþa noului canon pro-pus la ultimele ºi la ultima expoziþie a artistului dela Centrul de Culturã „George Apostu” Bacãu.Cuvântul canon îl folosim cu semnificaþiile similarepe care le va fi avut în pierdutul, dar des citatul tratatdespre regulã, elaborat în perioada construiriiParthenonului, de sculptorul grec Policlet. Canonînsemna, mai ales, un raport numeric între cap ºitrunchi. Un raport raþional în care, statuar, capul tre-buia sã mãsoare 1/8 din corpul uman, altceva nu erade reprezentat, alfel, în afarã, nu exista frumuseþe…
Mai vechile lucrãri ale lui Mihai Chiuaru, înrâurite,spuneau exegeþii, de tipul figurativ bizantin, înscriauomul într-un raport, în care capul reprezintã maipuþin de 1/8. Ajungeau, artistul bãcãuan ºi un prede-cesor ilustru, El Greco, pânã la 1/10 ºi chiar 1/12.Înãuntrul acestei raþiuni, trupul uman, eviscerat,alungit ascetic, era lipsit, pânã la urmã angelic, deatributele bãrbãþiei sau feminitãþii.
Mai vechile lucrãri erau sofisticate rituri eroticedespre culoare, despre cum rozurile, ocrurile ºi
brunurile se ating ºi se maculeazã. Mai noile au altãraþiune, alt canon, capul însemnând 1/7 din trup, dintrupul feminin cu toate ale sale limpede închipuite.Limpezime care se tulburã. O tulburã în ordineaunui tip de gândire manierist propriu artistuluibãcãuan, artist altãdatã alãturat de istoricii de artãaºa numitului curent „bad (mad!) painting” ºi apoi„Capriciul” ºi „Grotesca” s-au nãscut în timpul luiArchimboldo. Iar manierismul devine manifest, deexemplu, în între-creºterea frumosului ºi urâtului nuîn interiorul unui tablou-scenã, ca sã folosin termeniipoeticii aristotelice, ci în statura aceluiaºi personaj(feminin). Feminin ca o „Baie turceascã”, exclusivfemininã este ultima de la Centrul de Culturã„George Apostu”. Artistul recapituleazã, practic,toate ipostazele trupeºti ale femeii, carne roz ºiumbre verzi, texturi aderente ºi, oximoronic, respin-gãtoare, siluete emfatice ºi, oximoronic, stângace.Un raport raþional în care, statuar, capul trebuia sãmãsoare 1/8 din al corpul uman mãsoarã 1/7 ºiexistã atâta expresie…
Dany Zãrnescu, „Minimal art”,Galeria Nouã, Bacãu
Ca sã facem cuvenita clarificare teoreticã, vomspune cã, în înþelegerea noastrã, arta minimalã se
înscrie în acea definiþie particularã care spune cãopera de artã interceseazã între douã lumi, una aideilor în care s-ar gãsi ingenue toate posibileleopere ºi alta, adicã aceasta, în care trãim noi ºiartiºtii, ultimii având privilegiul sã ne-o medieze peprima.
Pe peretele alb strãlucitor al galeriei noi, DanyZãrnescu panoteazã fragmente rectangulare, sub-þire vrâstate din sobrele ºi verticalele catrinþe aleÞãrii de Sus a Moldovei. Tãind vrâstele din urzeli,uneori, o linie intensã acrilicã merge în sensul lungal firelor de pe urzoiu, roºie, dezleagã noduriledrepte ale labirintului.
Punctul, linia ºi planul organizeazã, de obicei,opera de artã bidimensionalã. Aici numai liniagenereazã narativ pe câmpul negru, incolor, atât depersonal al artistei, linie dreaptã, egalã în tensiune,complet neobiºnuitã în textura vegetalã.
În acest context (vã reamintesc, totuºi, „contex-tul” este doar un mit) Dany Zãrnescu asociazã titluriabsolute concrete (de exemplu, „Amurg”) unorlucrãri care se abstractizeazã, drept, suprem geo-metric. În clarificarea cuvenitã spuneam de prejude-cata celor douã lumi, care face acest discurs artisticsã fie coerent. Asocierea univocã între concret ºiabstract, mai ales aceasta de la Galeria Nouã,destramã urzelile ºi bãtelile ºi transformã expoziþiaîntr-o imaterialã frescã, transparentã stare de graþie.
Iulian BUCUR
Carnet plastic
Geanina Ivu Vlad:„Dansul urºilor”În luna decembrie, luna sãr-
bãtorilor de iarnã, la Muzeul deArtã Bacãu, pictoriþa GeaninaIvu Vlad ne-a propus, prin te-matica aleasã, o expoziþie sur-prinzãtoare care integreazã întimpurile moderne, fascinaþiaarhaicului, a tradiþiilor populare.Artista a ales din multitudineaobiceiurile de iarnã, care semai pãstreazã în mod fericit înunele zone rurale, grandiosulDans al Urºilor. Întreagaexpoziþie se aflã sub mãreþiaUrsului - animal pe care geto-dacii îl considerau sacru.Lucrãrile Geaninei Ivu Vlademanã prin culorile foarte vii,aprinse, o stare de euforiespecificã sãrbãtorilor, o atmos-ferã ce cucereºte fiind foartevie, înflãcãratã, dinamicã.Pozitiv este cã tumultul acestanu este unul exagerat, exaltat,iar echilibrul este realizat prinsusþinerea petelor de alb(„Marele urs alb”) ºi prin unelelucrãri foarte liniºtitoare, ceilustreazã meºteºugurile popu-lare, intitulate „Olãrit”. În afarãde lucrarea deja pomenitã(„Marele urs alb” care neaminteºte chiar prin modul dereprezentare, ºi de îndrãgitapoveste „Fram, ursul polar”,povestea lui Cezar Petrescudespre un urs alb, „puternic,dar blând ºi glumeþ”), urºii suntreprezentaþi prin puternice tuºede roºu. Sunt impresionantesecvenþele în care reinter-pretând un alt mit popular, urºiipar a avea trãsãturi umane:„Puiul ursoaicei”, „Gemenii”.Geanina Ivu Vald ne-a captatîntr-un spectacol de iarnã, încare simbolul Ursului invitã labucurie dar ºi la meditaþieasupra regenerãrii timpuluiîmbãtrânit.
Expoziþia a fost prezentatãde Carmen Istrate Murariu carea afirmat: „Geanina Ivu Vlad aizbutit sã redea plastic, cu sin-ceritate, autenticitate ºi profun-zime, bucuria sãrbãtorilor.Culoarea din lucrãri e un ade-vãrat elogiu adus minunatelortradiþii populare. Ursul, cel maispectaculos dintre toate ani-malele ºi mai folosit de ceataurãtorilor, este ipostaziatjucãuº ºi spectaculos plastic.Utilizând tehnica flashului,artista aduce în prim plan semi-otica faptului cotidian al sãrbã-torilor; pãstrând sensibilitatepentru culturalitate, obiceiuri ºitradiþii. Proliferând structuralul,artista s-a angajat într-omigãloasã caligrafiere a stãriiinterioare. Roºul folosit, nelipsitdin tablou, este o culoare aprin-sã, foarte caldã, stimulatoare,care provoaca ºi incitã la acþi-une, activeazã ºi faciliteazãasociaþiile de idei, descriind ofeerie a bucuriilor de iarnã.”
Violeta SAVU
Jurnalul galeriilor
• „Omul pernã“ de Martin McDonagh
jurnal
ianuarie 2009 17
9 decembrrie 2007
* Decolãm de pe aeroportulHenri Coandã. Dinspre un inginercelebru, pionier al aviaþiei, zburãmspre un nume emblematic în mareamuzicã (... chiar a sferelor, s-arputea spune!) – aeroportul din capi-tala polonã poartã numele luiFryderyk Chopin; cognomenuliniþial-internaþional (îmi vine sã zic:de mirean...) al aerodromului a fostOkecie. De altfel, ºi cel dinBucureºti e cunoscut, „lumeºte”,mai ales ca: Otopeni.
De la Varºovia, ne va prelua unmicrobuz – în programul vizitei esteindicat pânã ºi numele ºoferului:Robert Komarowski – care ne vaduce spre Poznan ºi, ca un locote-nent al lui Hermes, zeul cãlãtoriilor,va fi cu noi pe durata întreguluiperiplu (o sãptãmânã).
Dupã decolare, sus, suntemîntâmpinaþi cu o tautologie: „Bunvenit la bordul navei noastre dezbor”. Schimb priviri cu criticul lite-rar Mircea Martin, care se aflã înfotoliul din dreapta. Zice: „Cum aispune: cãruþã de drum”. Domnia saar fi ca ºi decanul de vârstã algrupului, iar eu, în ierarhie-cronolo-gie, – cam prodecan, ceilalþi colegide echipã fiind tineri.
Avionul ia înãlþime. La unmoment dat – vin îngeraºii ºi undefac – poc-poc! – în timpane cu cio-cãnele de cristal, schimbându-miregimul auditiv. Deja aud uºor însurdinã. Ar fi un lucru obiºnuit pen-tru unul care, de la un timp, ia doarun avion o datã la un an-doi? Întinereþe zburam mult mai des.
Strãpungem perdeaua de nori –cortina dintre iarna terestrã ºi (mai)iarna celestã – aceasta friguroasãnon-stop, dar ºi mereu luminoasã –însoritã sau înstelatã, înlunitã. Apoinorii dispar ºi se deschide panora-ma ºerpuitoare, parþial înzãpezitã aCarpaþilor Meridionali. Dacãamintirãm de Chopin, poþi asociamunþii cu niºte fabuloase portativecare ar conþine notele (partiþiile)muzicii... sub-sferelor. Mã rog,petele de zãpadã, pe creste, prinprãpãstii, de ce nu ar putea fiasemãnate notelor muzicale?Cineva chiar le-ar putea descifra ºizice cu arcuºul...
Nu, nu este exclusã involuntara,chiar nedorita interogaþie ce se iscãîn sinea ta ºi – fii sigur – firile maimultora de la bord: dar dacã ar fi sãcadã avionul?... Sigur, în munþi emai dificil de... Dar, sã lãsãm asta...(ªi ea pe noi, cum s-ar (mai) zice.)
* La Bucureºti, pânã în dupã-amiazã (14.35), când am decolat,mi s-au întâmplat lucruri imprevi-zibile, confuze, dureroase...
S-o iau pe rând. Dimineaþa, învagon, constat cã a fost din noumodificat cursul trenului Chiºinãu-Bucureºti, care nu mai soseºte la 7fix, ci la 6 ºi 32 de minute. (Uite, îmidau seama cã, în forfota gãrii, amuitat sã precizez dacã ora plecãriiar fi cea de care ºtiu, 19.53.)
Intru în una din cafenelele-expres din Gara de Nord, unde, cade obicei, beau un ceai (douã), casã mai treacã din timp (nu vreausã... omor timpul, fiinþa lui), citesc„Dilema Veche”.
Pe la 9 jumãtate, intru laUniunea Scriitorilor, depun bagajulla gardian, ies la o plimbare, sã maiprocur una-alta, sã mai vãd ce ºicum. Inspecþie de... basarabean.Apoi, trecând pe strada Mendeleevspre Piaþa Romanã, încerc sã gã-sesc o cartelã pentru telefon. Eºecrepetat. Ioc! Duminicã. Miºcarepuþinã. Uºi de tot felul, dupã care,
de obicei, se vinde ceva, – azi,închise. Revin la Calea Victoriei,intru în biserica (Sf. Nicolae, zisã ºiBiserica Albã) situatã vizavi deAcademie, mejieºã cu pãrculeþul încare e instalat bustul (cam... tupilat;postament neadecvat, cred) luiNichita Stãnescu. Prin 1993, mãîntâmplasem pe acolo exact atunci,când se dezvelea. Se împlineau 60de ani de la naºterea ºi 10 de lamoartea poetului. A vorbit LaurenþiuUlici. Alþii. Seara, la Ateneu, – fes-tivitate dedicatã poetului. În scenãapar Leopoldina Bãlãnuþã, IonCaramitru (citeºte din poemelepentru copii). Mi se oferã ºi miemicrofonul. Marea actriþã þine sã-mispunã câteva cuvinte calde. Sprepalatul ªtirbei, unde eram cazat,mã duse cu maºina o tânãrãpereche, cãreia „îi era în drum”.(Apropo: îmi amintesc cã o casã deculturã din centrul oraºului Focºaniavea pe o aripã de mur, pe dreap-ta, la intrare, numele LeopoldineiBãlãnuþã, dar, peste un timp, cândmai trecui pe acolo, observai cutristeþe cã literele alea mari, aurii,dispãruserã; literele din numelecelebrei actriþe, nãscutã chiar înjudeþul Vrancea...).
Intru în bisericã, ascult predicace se apropia de sfârºit, pãrintele-cuvântãtor pãrându-mi-se nu preamare meºter la cuvânt. Aproape caîn Basarabia, ceea ce nu mi separe potrivit ºi pentru Bucureºti,unde cuvântul predicatorului ar tre-bui sã sune... cum? – mai binearanjat, stilizat, potrivit, cum ziceaArghezi. (Am avut ºansa sã-icunosc pe pãrintele Galeriu ºi mo-nahul Cleopa, ambii cu aurã dealeºi predicatori.)
Preotul vorbeºte despre rãul înlume, ispita celui viclean... În pofidaa orice, „sã nu-l acuzãm peDumnezeu” etc. Pe scurt, slãbuþslujitorul. Pun lumânãri – decedaþi,vii. Ies, dar mai am timp pânã sãmerg la Institutul Polonez. Unde o fistrada Al. Constantinescu? Pare-se,pe lângã bulevardul Aviatorilor. ªtiuei taximetriºtii...
O iau din nou spre Piaþa Amzei,din biserica de aici rãsunã un corfrumos, psalmi cântaþi pãtrunzãtor,înãlþãtor. Brusc, îmi vine în imagi-naþie chipul lui Laurenþiu Ulici!Anume la aceastã bisericã i s-afãcut prohodul. Þin minte limpede:nenorocirea, intoxicarea sa cu gazmetan undeva în Maramureº, s-aîntâmplat în noaptea de 16 noiem-brie. Acum ºapte ani. La bisericãsicriul a fost adus de la UniuneaScriitorilor, cale de cel mult cinciminute. Atunci, am vorbit dupã V.Vosganian care, cu Ulici, eracopreºedinte al unui partid politic.
Dar azi, când revin la UniuneaScriitorilor, vãd ceva ce-mi scãpasedimineaþã devreme: o pânzã nea-grã, lungã; o fâºie arboratã pestetreptele pragului de la intrare înCasa Monteoru-Catargi. Întreb gar-dianul:
- A murit cineva?... - Domnul Tufan.- Tupan?!
- Nu, Tufan.- A existat un atare scriitor,
Tufan?...- Da.- Cam câþi ani avea?- ªaizeci ºi puþin.E totuºi voba de Marius Tupan!
Nu pot sã cred, dar neagra certitu-dine deja mã copleºeºte. Plus cãgardianul mai zice:
- A lucrat dincolo, arãtând cumâna spre blocul unde se aflã ºiredacþia revistei „Luceafãrul”, vâr-fuitã de Marius, alte redacþii, ºi oparte din administraþia USR. Cums-a întâmplat? A cãzut pe stradã –inima! Îl înmormânteazã chiarastãzi, însã eu nu mai reuºesc sã-lvãd, pentru eternul: „Adio, Marius!”.Îndatã îmi scânteiazã în memorieun moment: pãi, pe stradã întâlnii odoamnã în negru, cu flori în mânã,ce mergea spre „Dincolo”, cum zisegardianul, – neºtiind nici ea, proba-bil, cã nu de acolo va fi dus Marius.Se vede cã mã cunoºtea, ca ºi cumse opri pe o clipã, ezitai ºi eu cupasul suspendat, parcã vrând sã nespunem ceva, dar – nu ne-amhotãrât. Mi se pãruse cã era – dejaaveam certitudinea – cã a fost V. T.,o autoare care publica frecvent în„Luceafãrul”.
Dupã Marius Tupan, revista vamai rezista? Eu cred cã ºi ea,revista, l-a surmenat mult, el,redactorul-ºef, fiind un pasionat, un„apucat” ardent al acestei publicaþii.Egocentrist-constructiv. De fapt,mai mult de unul singur, ani de zilea editat „Luceafãrul”. Nu cred sãmai existe, azi, vreo analogie deatare aplicare întru redactare,editare ºi publicare literarã.
Îmi amintesc cum, în ianuarie1993, când am fost invitat – ce sur-prizã! – de Laurenþiu Ulici sã iauPremiul Revistei „Luceafãrul”, m-agãzduit chiar el, redactorul-ºef, înapartamentul sãu, – familia îi eraîncã la Paris, urmând sã soseascãpeste o zi. Tupan era adjunctul sãu,chiar ºi vecin de scarã, locuindceva mai sus, acolo, pe stradaApolodor. Laurenþiu l-a rugat sã-miprepare un ºniþel. O fãcu cu mareîndemânare, gospodãreºte. Mai þinminte cã în acea zi Laurenþiu primi-se, drept onorariu, 75 de mãrci ger-mane, de la postul de radio „Europaliberã”... Iar premiul a fost sã-l iaualãturi de un mare poet, CezarBaltag, cu care, a doua zi, am real-izat un dialog în sediul revistei„Viaþa româneascã”, al cãrui redac-tor-ºef era. Om de înaltã ºichibzuitã þinutã în toate.Interlocutor... blând, cumpãnit,miezos în rãspunsuri... Da, era în 8ianuarie 1993. În Basarabia se sãr-bãtorea încã anul nou pe vechi... ªiiatã, „aici”, sus, mai aproape deîngeri, îmi aduc aminte de trei co-legi, trei prieteni... CarpaþiiMeridionali par mai întunecaþi; niºteportative sumbre cu note dezãpadã...
* La aeroportul Chopin dinmetropola polonezã dna LuizaSãvescu, reprezentanta InstitutuluiPolonez, ghida noastrã grijulie,
competentã, gãseºte fãrã problememicrobuzul care trebuie sã ne ducãspre Poznan. La Varºovia vomreveni abia peste cinci zile, dupã cevom mai vizita ºi Cracovia. Avemde parcurs peste 300 de kilometriºi, de cum ieºim din Varºovia,înþelegem cã drumul va fi destul dedificil: circulaþia mai cã e barã labarã. Drumul – doar în douã benzi,dar maºini – mamã, mamã! În spe-cial automobile. Polonia, fiindgraniþã-n graniþã cu Occidentul, cuGermania, a suportat o invaziecopleºitoare a limuzinelor la mânaa doua, dar, sigur, mult mai perfor-mante decât cele sovietice abiaieºite din uzinã.
Mai constatãm cã, în lung deautostradã, localitãþile, cel puþin –rânduri de case disparate, seînºiruie non-stop, astfel cã ºi vitezade deplasare e limitatã. Plus ploaiaaproape torenþialã care sedeclanºeazã. Depãºirea – ca ºiimposibilã. Calea ne va lua timpdublu, faþã de ce ar fi sã fie firescîntr-o situaþie normalã. Aflasemºtirea despre exodul ºoferilorpolonezi în alte þãri. Doar în Londras-ar afla peste 1 500 de taximetriºtiºi conducãtori de autobuz polonezi.Dânºii au plecat nu atât din cauzasalariilor – deja ºi în Polonia secâºtigã bine, ci din cea a dru-murilor. Drumurile – problema pro-blemelor în post-comunism.
Ceilalþi membri ai echipei noas-tre, purcese deja în vizita de docu-mentare, – toþi tineri, sunt în prin-cipiu ziariºti. Buni. Nume de refe-rinþã: Ovidiu ªimonca (ieºean),redactor-ºef adjunct la„Observatorul cultural”, ArinaPetrovici, Radio „RomâniaActualitãþi”, Adina Popescu de la„Dilema Veche” ºi CristianPãtrãºconiu de la „Cotidianul”. Nuavem probleme de integrare îngrup, deoarece majoritatea necunoaºtem înde noi, sau ne-am ºicitit prin presã. Lipsiþi de complexe,dar – important! – ºi de ifose. Existãun ataºament necondiþionat, ca ºifiresc între oamenii scrisului.
Drum lung, dar, mai ales, dificil.ªoferul microbuzului – RobertKomarowski – vorbeºte ruseºte. Cutoate cã eu, la o încordare a me-moriei spre arealul lingvistic slavon,pricep, în mare, ce discutã Luiza cupolonezul nostru. La primul popas,cam pe la jumãtate de cale, într-unloc special ºi civilizat amenajat, îispun lui Robert cã tatãl meu fusesedecorat, în ianuarie 1945, cumedalia „Za osvobojdenie Varºavî”(„Pentru eliberarea Varºoviei”).Robert rãspunde scurtisim, politi-cos, – fãrã... politicã! Dar, poate cãdin considerentul cã românii auauzul muzical foarte dezvoltat, învocea lui – în cele câteva cuvinteruseºti pe care le rosteºte – sur-prind o notã de oarece ezitare sau– cum sã mai spun? – distanþare.Da, de pãstrare a distanþei faþã deacest subiect. Dupã care îmi ºiamintesc cã, precum spun istoricii,în eliberarea Varºoviei armatelesovietice au tãrãgãnat-amânat, cu
gând ascuns, începerea ofensiveigenerale, care a dus la moartea amii de rãsculaþi polonezi, chiar ºi ladistrugerea masivã a oraºului.Fireºte, Robert e de înþeles... Ca ºitatãl meu, Domnul sã-l odihneascãîn pace, care nu benevol (ºi...nesilit de nimeni) a ajuns în foculacelei bãtãlii absurde, încadrat într-oarmatã care, de fapt, cucerise ºiBasarabia, ºi România, sub pretex-tul cã elibereazã, fericeºte ºi totnoroceºte lume de pe lume. Nu, nudin vina tatãlui meu ºi a zecilor demii de basarabeni – da, din mai1944, au fost recrutaþi deja ºibasarabenii care, pânã atunci, erauconsideraþi nedemni de încredereasovieticilor, însã, odatã ce Molohularmatei roºii cerea alte noianuri dejertfe, 25 de mii de prutonistreni aufost trecuþi prin mlaºtinile beloruse,foarte mulþi din ei acolo ºirãmânând. „Noroc de cei care maifãcuserãm instrucþie militarã laromâni,” – zicea tata. – „Iar ceilalþicãdeau ca potârnichile”. Cei rãmaºiîn viaþã, au ajuns la Varºovia, deacolo, la început de februarie, – laOder-Nesse, unde, la forþarea râu-lui, tatãl vãzu cum, dintr-o barcã, cese afla la cinci-ºase metri depãrtarepe apa în rece clolot, se prãbuºi,tãiat la piept de o rafalã demitralierã, veriºorul sãu ªtefãnelZmuncilã, fiul nanei Irina, sorabunicii mele... Mi-am zis cã, la unalt popas, sã reiau cu Robertsubiectul, pentru a ne lãmuri cã, defapt, nu-i spusesem de medaliatatãlui meu cu titlu de osanaprosteascã, pentru cã ºi eu maicunosc ceva din adevãrul pe care l-autot muºamulizat sovieticii, ba chiarºi aliaþii, în propaganda lor aberan-tã, interminabilã... terminatã doarodatã cu prãbuºirea imperiului„atoateeliberator”, chiar ºi de elînsuºi – eliberându-se, dispãrând,adicã... Îi mai spun lui Robert cã, laUniversitate, avui un coleg ce purtaacelaºi nume – Komarovski, –Petru, scria versuri, era eminent,fusese lãsat la catedra de jurna-lism, dar, pe urmã, i s-au pierduturmele... Era cam straniu, imprevi-zibil... Zic, s-o fi tras ºi acel PetruKomarovski, tânãr poet român dinChiºinãu, din viþa voastrã depolonezi...
În fine, dupã miezul nopþiiajungem la Poznan, Eliza ºi cuRobert cautã pe harta oraºuluiunde ar fi sã fie „Novotel”-ul la carene sunt rezervate locurile. ªi, la unmoment dat – mamã, mamã! –microbuzul o ia pe niºte hudiþe...pãcãtoase, încât eu avui certa sen-zaþie cã aº fi revenit pe undeva prinsuburbia Munceºti din Chiºinãu,prin zona care, odinioarã, senumea Shaghaiul capitalei moldave– chichineþe, aºa ceva. Dar, aici, laPoznan?!... ªi de ce ar fi de mirare,mã rog?... Mai existã ºi în Poloniaracile de pe timpuri de înflorirecomunistã... Însã rãtãcirea, în tre-cutul... imediat, se curmã repede, înfaþã deschizându-se panoramanocturnã, luminatã, a sectoruluiurban mãrginaº, unde troneazã„Novotel”. Suntem aºteptaþi chiar ºicu o cinã frugalã post-miezul-nopþii.Duºul, pãtulul. Pânã vom trece dela „dobry wieczór” (bunã seara) – la„dzyien dobry” (buna ziua).
Leo BUTNARU
Carnet polonez (1)
comentarii
ianuarie 200918
Pentru Paul Iruc, autorul cãrþii„Eminescu ºi devenirea poezieieuropene moderne“ (Constanþa, Ed.„Europolis“, 2008), sentimentul con-ºtiinþei poetice moderne rezidã la atât decatalogatul nostru poet în folosirea unuilimbaj ale cãrui semnificaþii suntdescifrate de cãtre receptor printr-unefort de intuire ºi înþelegere ºi care nusunt strãine acelor expresii contorsio-nate ale limbajului criptic. Într-adevãr,poezia modernã a instituit ºi lirismul caatare (a se vedea spusele lui E.Lovinescu), evoluþia ulterioarã a litera-turii române confirmând aceastã opþiunea lui Eminescu, vizibilã prin eforturile deînfrângere a discursivitãþii epice ºi reali-zabile prin puterea imaginaþiei ºi a visu-lui de a reface armonia pierdutã a lumiioriginare ºi a universului.
Profet ºi vizionar, Eminescu suferãdrama îndepãrtãrii de naturã ºi depoezia începuturilor, atunci când fan-tezia forma un tot cu gândirea, amân-douã tinzând, prin substanþa mitului cucare se confundau, la înþelegerea unitãþiicosmice ºi a omului. Poetul modernaspirã la identificarea cu imaginea fabu-loasã a acestei lumi, dar inspiraþiei ºi ide-alismului viziunii li se adaugã luciditateaspiritului. În plus, Eminescu nu a crezut,asemenea modernilor europeni ai timpu-lui sãu ori de mai târziu, cã originalitateapresupune distrugerea formelor tradi-þionale. Dimpotrivã, conºtiinþa sa artisticãºi-a asumat critic ºi afectiv tradiþia, atâtîn latura viziunii, cât ºi prin limbajul su-blimat. Se constatã de-a lungul citiriicãrþii „Eminescu ºi devenirea poezieieuropene moderne“ cã nu putem vorbide o prelungire esteticã a romantismuluiprintre jaloanele distincte pe care le-afixat Eminescu, ci de un ecou prelungit alspiritualitãþii eminesciene, care constitu-ie o parte integrantã a fenomenuluiorganic de istorie literarã. În pofidaoricãrei statuãri, dincolo ºi dincoace deromantism, Eminescu rãmâne poet mo-dern, de aici deducându-se ºi moderni-tatea a ceea ce romantismul sãuconþinea „in nuce“.
Paul Iruc ne pune încã din Introducereîn faþa unui paradox: Eminescu este celmai cunoscut, dar ºi cel mai necunoscutpoet român, aceastã din urmã con-statare frapându-l în timpul studierii ver-surilor „considerate cândva postume“.Pe bunã dreptate, nu greºim deloc dacãafirmãm cã nu se mai opereazã de multtimp cu împãrþirea creaþiei eminescieneîn antume ºi postume ºi cã putem (ºi tre-buie) sã facem abstracþie de ea în cer-cetare, însã la fel de evident este faptulcã, orice am face ºi oricum am consi-dera-o, aceasta nu înceteazã sã rãmânãpublicatã în timpul vieþii poetului ºi dupãaceea. A vedea astãzi în Eminescu doarun poet romantic i se pare autorului anutri o viziune restrictivã; deºi se iveºteîn cadrul Romantismului ºi este pãtrunsde sentimentul orfismului, i se insinu-eazã schisma la nivelul limbajului ºideopotrivã sub aspect tematic.
Totuºi, Eminescu nu a ajuns la oobscurizare voitã a limbajului, la o totalã„dereglare a simþurilor“ sau la scindarealãuntricã, pentru a putea fi comparat, însensul deplin al cuvântului, cu poeþiimoderni ai secolului al XX-lea.(Interesantã este aici analiza în ana-gramã a pseudonimului „Eminescu“,unde se oglindeºte metafora „lumii pedos“, a privirii pieziºe proiectate atâtasupra lumii, cât ºi asupra limbajului).Paul Iruc evitã acest risc ºi îl comparã pepoetul nostru în primul rând cu marii luicontemporani din spaþiul francez CharlesBaudelaire, Arthur Rimbaud, StéphaneMallarmé ºi abia apoi cu Paul Valéry.Replierea înspre datele istoricitãþii ºiîntre cadrele naturii, de pildã, cu care el
se identificã în virtutea unei atracþii con-genitale, îl feresc de sentimentul de acu-tizare a alteritãþii. Prin cunoaºterea oni-ricã se cautã o compensaþie ºi totodatã orefacere a legãturilor cu armonia naturiioriginare, refuzatã de raþiunea reflexivãa omului modern.
Impasul ideatic al poeziei emines-ciene constã, pentru Paul Iruc, în încer-carea zadarnicã de refacere a armonieiprin Cuvânt, la fel cum se întâmplã ºi încazul operei lui Rimbaud, care, pre-simþind pericolul aventurii limbajului,înceteazã sã mai scrie ºi începe alt fel deaventuri. Eminescu continuã însã aven-tura poeticã pânã la ultima limitã, pânã laalteritatea totalã a eului, trãdatã cum nuse poate mai bine în tulburãtorul poem„Melancolie“. Multe dintre secþiuniledemersului comparatist se axeazã peasemãnãrile cu Stéphane Mallarmé:aspiraþia spre totalitate, de realizare aCãrþii; aspectul ludic dar ºi tensionat allimbajului sau „alchimia verbului“; frag-mentarea care duce la absenþã ºi laexperienþa din imperiul tãcerii; cãutareacãii de ieºire din labirintul existenþial;conºtiinþa scindãrii dintre eul poetic ºilume, care se adânceºte în melancoliascriiturii; aventura cãutãrii limbajuluiabsolut, a dinamicii relaþiilor semnificat –semnificant. Însã multe dintre acestedemersuri se preteazã ºi la o comparaþiecu ceilalþi mari poeþi francezi aleºi pentrudemonstraþie – ceea ce ºi face autorul cumultã minuþiozitate.
De obicei, poeþii romantici recurg laordinea gândirii mitice spre a cuprindeuniversul cu candoarea proprie arhaicu-lui. Visul eminescian, de pildã, este diri-jat înspre o mozaicare de imagini alereveriei ºi fanteziei, infinitul lãuntricaflându-se în comuniune cu viaþa tainicãa întregului univers, a cãrui ritmicitatecosmicã este condiþionatã de putereaorfismului. Orfismul eminescian esteconsiderat a se manifesta în douãdirecþii: una este aceea a cãutãrii lui„acelaºi“, adicã a memoriei pierduteprintre straturile temporale ale eului; adoua îndreaptã fiinþa problematizantãînspre o imagine a deriziunii, deopotrivãa lumii ºi a metamorfozelor eului. Dereþinut sunt cele douã metafore orfice ale„panoramei deºertãciunilor“ prezente înîntreaga operã: Orfeu împreunã cuEuridice ºi Orfeu pierzând-o pe Euridicesunt vãzute a fi sintetizate în „Odã (înmetru antic)“.
Tradiþia este apreciatã prin prismadinamismului absolut, Eminescu apã-rând în lumina unui nonconformism cedefinea miºcarea modernistã însãºi, laun moment dat fiind considerat anticipa-tor al dadaismului ºi suprarealismului.Ba chiar, alãturi de Rimbaud ºi deMallarmé, nu numai cã proiecteazã liniilede forþã ale modernismului, ci ºi antici-peazã postmodernismul prin frag-mentare ºi deconstrucþie poetico-filosofice, în sens derridian, leacul ºiotrava fãcând casã bunã în eterna duali-tate a „pharmakon“-ului. Ar fi fost mainimerit ca titlul cãrþii sã fie „MihaiEminescu ºi devenirea limbajului poezieieuropene moderne“, ºi aceasta întrucâtPaul Iruc susþine ideea cã poetul nostruare o reacþie promptã nu doar la doctrina
romanticã din interiorul acesteia, ci ºi laîntregul sistem european al naturii comu-nicãrii literare. Eminescu rãmâne, de-alungul lucrãrii, poetul care, sintetizândutopia romanticã, anticipeazã ºi apoi îºiînsuºeºte semnificaþia dramaticã arelaþiei dintre „parole“ ºi „langue“, dintre„rostire“ ºi „logos“.
Cele mai multe dintre interpretãrilecritice de pânã la a doua jumãtate a se-colului al XX-lea ar rãmâne – în opticaautorului – tributare spiritului istorist ºiîntârzierii culturale româneºti în generalfaþã de ceea ce se întâmpla în Europa,dar ºi comparatismului simplist, al mo-delelor ºi surselor, indiferent cã era vor-ba despre literaturã, filosofie sau istorie.Una dintre prejudecãþile criticii ºi istorieiliterare româneºti ar fi aceea a situãrii luiEminescu în contrast cu poezia moder-nã, cu ideile acesteia despre limbajulpoetic. Or, din intenþia de a dovedi nece-sitatea demersului propriu, nu trebuie sãnegi dintr-o trãsãturã de condei impor-tante contribuþii anterioare, cum ar fi ace-lea ale lui I. Negoiþescu, Mihai Drãgan,Marin Mincu ori Ioan Constantinescu,pentru a aminti doar câteva nume (me-moriei ultimului dintre acestea dedicân-du-i-se, în fond, cartea). Însuºi autorulremarcã undeva „neliniºtea apariþiei altorinterpretãri, care au sesizat, ºi prin noileviziuni critice asupra textului literar,modernitatea“. Ca sã nu mai amintimfaptul cã, în ultimul timp, exegeþi precumPompiliu Crãciunescu ºi TheodorCodreanu vorbesc în cãrþile lor despre„transmodernul“ Eminescu.
Aºa încât nu se poate afirma cãexegeza poeziei eminesciene a rãmas înurma a ceea ce opera cuprinde: aparte-nenþa la Romantism. „Eminescu ºidevenirea poeziei europene moderne“pare a fi o tezã încremenitã cândva înstare de proiect ºi reluatã dupã o bunãbucatã de vreme cu aceleaºi câtevareferinþe bibliografice. Altfel nu se poateexplica reproºul în bloc adus istoriei ºicriticii noastre literare, care nu ar fidescoperit încã modernitatea luiEminescu. În acest sens, Paul Iruc ne dãimpresia unui cercetãtor aflat în con-tratimp cu cercetãrile de eminescologie(atât de puþin utilizate sau citate în text,încât pot fi numãrate pe degetele a douãmâini!), dar sincron cu tendinþele pro-tocroniste sintetizate, în ceea ce îlpriveºte pe poetul nostru, în cartea„Eminescu – Dialectica stilului“, apãrutãîn 1984 sub semnãtura lui TheodorCodreanu. Lucrarea respectivã ar fi me-ritat sã fie citatã mai mult decât o singurãdatã, având în vedere unele afinitãþi aleautorului cu un astfel de demers. Iatãdouã ilustrãri: „Prin Eminescu putemvedea ceea ce a devenit spiritualitateaeuropeanã în contact cu întreaga spiritu-alitate anterioarã“ (p. 98); „Poezia emi-nescianã depãºeºte, prin complexitateaîn care redimensioneazã mitul orfic, totceea ce s-a scris pânã astãzi“ (pp.200–201). ªi, fiindcã tot am ajuns ladomeniul propoziþiei ºi al frazei, am notatºi câteva neglijenþe stilistice: „El estepoetul care suferã stindardul moder-nitãþii“ (65); „Determinarea precisã aoperei operatã de clasici va fi repudiatãde romantic“ (p. 90); „Când lumea apare
drept o aparenþã...“ (146); „Noul Orfeu seºi vede pe sine vãzând ºi scriind ºi îºiasumã în întregime eºecul“ (228).
Nu se poate afirma, aºa cum gãsimundeva în lucrare, cã nu existã o conti-nuitate a romantismului în paradigmamodernismului, întrucât ºtim cã unii teo-reticieni literari gãsesc rãdãcinile moder-nitãþii literare (generatoare de moder-nism) chiar înainte de înflorirea episte-mei romantice. Ceea ce devine extremde important – lucru de altfel subliniatde-a lungul demersului – este faptul cãpoezia eminescianã se detaºeazã deRomantism tocmai prin exprimarea unuisentiment tragic al conºtiinþei ºi limbaju-lui poetic.
Douã direcþii obsesive ar caracterizademersul eminescian: una, a lui Narcisnecontemplator al propriului chip, care îlcontemplã pe „celãlalt“ în oglinda carese îndepãrteazã tot mai mult. TheodorCodreanu, în cartea despre careaminteam, punea pertinent în legãturãmitul lui Narcis cu acela auditiv al luiEcho. De real ajutor ar fi fost aici ºiapelarea la „complexul Lear“, referitor ladegradarea cuvântului în tãcere, dinmoment ce autorul afirmã cã poeziamodernã reinventeazã mitului poetuluinu prin rostire, ci prin tãcere ºi structurãabsentã. Cealaltã direcþie careexpliciteazã opera eminescianã o consti-tuie mitul orfic. Iar aprofundarea melan-coliei orfeic-narcisiace se regãseºte întragismul insinuat în structurile limbajuluipoetic. Aºa se explicã faptul – sesizat ºide Paul Iruc – cã, prin poezia eroticã,imaginatã drept formã sublimatã ºi prin-cipiu divin prin trãirea sentimentului lascarã cosmicã, Eminescu a dobânditsentimentul gãsirii identitãþii capabile sãcomunice cu forþele tainice ale naturii ºiale universului, pe care poetul modernvrea sã le asume la modul orfic. „Îndeosebire de mitul orfic, la Eminescu,poetul nu coboarã în Infern pentru a oafla pe Euridice, ci o închipuie în coordo-nate paradisiace, angelice“ (p. 224).
Demersurile comparatiste asupraoperei eminesciene au acordat un locdestul de important raportãrilor la culturafrancezã ºi amintim mai vechile studiiresimþite astãzi ca fãcând datã: D. Al.Nanu, cu „Le poète Eminescou et lapoésie lirique française“, din 1930, saustudiile lui I. M. Raºcu din anii1920–1937, culese mai târziu în volumuldin 1976, „Eminescu ºi cultura francezã“.Mai rãmâne de referinþã, dar cu pasibilecompletãri, studiul cãlinescian „Limba ºiliteratura francezã“, din „Opera lui MihaiEminescu“. Lor li se adaugã importantacarte a Marinei Mureºanu Ionescu, din1990, „Eminescu ºi intertextul romantic“(tradusã de curând în limba francezã),unde „þinta“ francezã o constituie Gérardde Nerval. În rest, articole sporadice încare comparaþia cu poeþii francezi sesprijinã pe aducerea în analizã a câtorvapoeme sau a unor eºantioane lexicalerestrânse. În chip firesc, poezia emines-cianã a fost raportatã la creaþia romanti-cilor francezi (inclusiv la proza lor):Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny,Victor Hugo, Théophile Gautier. Nu aulipsit nici apropierile de poezia baude-lairianã ca placã turnantã între roman-tism ºi modernitate, iar în alte studii s-aufãcut unele tentative de raliere a luiEminescu la poezia modernã, mai alesprin intermediul contemporanilor poetu-lui: Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé,Paul Verlaine, Leconte de Lisle, SullyPrudhomme. Odatã cu apariþia cãrþii„Eminescu ºi devenirea poezieieuropene moderne“, Paul Iruc seîncadreazã acestor ultime încercãri prindemersul sãu mai amplu, dar nu ºi maiconvingãtor.
Vasile SPIRIDON
Tardomodernisme
comentarii
ianuarie 2009 19
În 1902, Maiorescu preda AcademieiRomâne celebra ladã cu manuscriseeminesciene: 44 de Caiete. Acestora lis-au adãugat de-a lungul anilor încãºase. În 1933, Perpessicius începeeditarea ediþiei de Opere, ediþie carevalorificã miile de file de manuscris (aziarhiva numãrã peste 15.700!) ºi e ilus-tratã cu reproduceri facsimilate dinCaiete. Încã de prin anii 60, ConstantinNoica înþelege cã Arhiva Eminescu e înpericol, filele îngãlbenite – scrise cucernealã, cu creion, cu tuº – având aînfrunta un duºman neiertãtor: timpul.Avertismentul sãu repetat ºi oarecumpatetic (se recunoaºte el singur atins deeminescianitã) rãmâne, însã, fãrã efect.Nu existã aparate performante, nu segãsesc fonduri. Existã, însã, micro-filmele realizate de Academie în anii’50. În anul Centenarului, 1989, la Clujse iveºte o iniþiativã memorabilã. Unadintre scrisorile-manifest ale lui Noicaajunge la Biblioteca Judeþeanã„Octavian Goga”. Traian Brad reuºeºteaducerea la Cluj a microfilmelor ºireproducerea lor, cu sprijinul BiblioteciiCentrale Universitare „Lucian Blaga”,pe hârtie fotograficã A4: peste 14.000de file de manuscris în douã exem-plare, unul pentru fiecare bibliotecã. LaCluj, Eminescu era acum în siguranþã!
În 2004, la mai mult de o sutã de anide la intrarea lor în inventarul sãu,Academia Românã îºi ia în sarcinã fac-
similarea tuturor manuscriselor.Editarea, în condiþii grafice exemplare,a ajuns de curând la cel de-al 14-leavolum. Un colectiv de specialiºti coor-donat de Eugen Simion promiteîncheierea ediþiei, o datã cu volumul 24,în 2009. Este/va fi fapta fireascã de aapãra, gospodãri ºi pune în valoareaverea. Coordonatorul îºi asumã ºiavertismentul aceluiaºi Noica: o datã cupunerea în circulaþie a tuturor manu-scriselor, s-ar putea ca românii sãpiardã o zeitate, dar sã câºtige în loc unom deplin, un educator.
Caietele eminesciene nu sunt doar
laboratorul unui mare scriitor, ci ºimodel de trudã, de temeinicie, deveghe faþã în faþã cu limba românã ºi derespect faþã de litera scrisã. „Miºcãrileºi purtãrile” vârstelor eminesciene selasã ghicite printre rânduri, în volutasolemnã a unei iniþiale ori în frângereanervoasã a unei silabe. Silabisind opaginã mai puþin lizibilã simþi cãlduramâinii pe care icoana de multe orireprodusã a filei originale o maipãstreazã încã. File caligrafiatecuminte, încrezãtoare în rotunjimea lini-ilor înflorite ºi înfiorate, traduc, uneori,plãcerea plasticã a scriiturii. Pagina
freamãtã încã sub imperiul gânduluimetamorfozat în cuvânt. Ici-colo vârstesuprapuse pe o aceeaºi paginã: câtevarime caligrafiate într-un colþ în tihnaunui condei senin; tãind în diagonalãfila, strofe într-un scris grãbit sã prindãclipa, aproape ilizibil; peste amândouãºiruri nesigure, atinse de umbrele bolii.
Eminescu locuieºte în limba românã,ea îl conþine, tot aºa cum îi conþine petoþi marii scriitori ai generaþiilor succe-sive. Moºtenirea literarã de excepþie astârnit dintotdeauna situãri excesive. Ooperã, o idee poate fi contestatã vehe-ment ori lãudatã deºãnþat. Detractorii ºiadulatorii, nu-i nici o îndoialã, fac partedin aceeaºi tabãrã. Sãrind peste cal, eise exclud singuri din chestiune, nu par-ticipã la „cursã”.
Lucrurile cu adevãrat importantecând e vorba de Eminescu, Blaga,Bacovia, Arghezi, Barbu, NichitaStãnescu, Sorescu ºi aºa mai departese întâmplã exclusiv la nivelul inter-pretãrii operei. Pe ea se întemeiazãstatura identitarã. Iar interpretarea e lafel de importantã indiferent cã e vorbade lectura singuratecã a degustãtoruluide poezie/literaturã ori de lectura profe-sionistã ºi împãrtãºitã a exegetului,autor de studii ºi cãrþi. Ele nu laudãdeºart ºi nu contestã nesãbuit, ci cân-tãresc ºi asumã în durata lungã a isto-riei literare.
Irina PETRAª
Eminescu, locuitorullimbii române
Lumea e un teatru, la caretrebuie sã te uiþi ºi pe care tre-buie sã-l judeci fãrã tulburare,recomanda Eminescu: „Pri-vitor ca la teatru / tu în lume sãte-nchipui…” (Glossã).
Într-un sens, aceastã vizi-une pare azi schimbatã: lumeae un spectacol ºi totul e spec-tacol. Am vãzut spectacolele(televizate) ale unei revoluþii ºiale unui rãzboi; aselenizãrilenavelor americane au fost, ºiele, spectacole urmãrite demulte milioane de oameni. S-auscris ºi se scriu cãrþi desprestatul-spectacol ºi ºtim bine cesoi de spectacol este o cam-panie electoralã. Pe stadioane,sportul se face tot în vedereaspectacolului. ªi aºa maideparte, la nesfârºit.
Aºadar, ideea de spectacola copleºit mentalul public.Chiar ºi atunci cînd aceastãstare de fapt nu ni se pare(întru totul) explicitã. Dar cinenu rîvneºte, astãzi, sã „se deaîn spectacol”? Neprivind cãtreriscuri !
În acest context, Teatrul numai este gen, ci doar o specie:a show-ului. Chiar dacã anteri-oritatea lui e lesne de recunos-cut în frecvenþa noþiunilor pecare le-a împrumutat în dreap-ta ºi-n stînga, în tot felul deexpresii: culisele (politicii),actorul principal (al pieþei cred-itului), scena (dezastrului eco-logic), rolul (preºedintelui),ieºirea la rampã (a purtãtoruluide cuvînt); ºi încã. Cît despreteatral ºi teatralisme, ele aufãcut carierã ºi într-un plannefericit, indicînd nesinceri-tatea, emfaza, afectarea (careau ruinat suficient de multeinterpretãri, de vreme ce pînãºi Limba le consemneazã ast-fel).
În ipostaza de specie aspectacolului, importanþaTeatrului se vede diminuatã. El
a fost despovãrat de misiuneade a fi îndreptar moral, de a-i„þine lumii oglinda în faþã”(„Hamlet”); iar purificareamoralã (aristotelicul catharsis),dacã s-o fi petrecînd, nu trecede pragul sãlii.
Ar mai fi un pas (unii îl fac,alþii nu) pînã-n teritoriul diver-tismentului. Deºi nici acesta numai e ceea ce a fost. Pentrucã, acum, divertismentul adevenit o industrie. Care cere
mijloace tehnice tot mai sofisti-cate ºi (s-o recunoaºtem) totmai multã creativitate. În totcazul, ar fi o greºealã sãsubestimãm statutul ºi mutaþi-ile din sfera divertismentului.
Ei bine, în acest spaþiuevolueazã Teatrul, silit sã con-cureze ºi cu mulþimea formelorde divertisment. Iar competiþiae aprigã, chiar dacã Teatrul numai trebuie sã dãscãleascã, sãmoralizeze pe nimeni; ºi nici
pentru cã Publicul e suprasatu-rat de sfaturi ºi de lecturi. Ci,mai ales, pentru cã în mintea ºiîn mîna spectatorului a apãrutun instrument binecuvîntat saudrãcesc (pãrerile sunt împãrþite!) numit telecomandã. Astfelcã, dacã e sã numim uncîºtigãtor al competiþiei, acestae spectatorul. Pentru el se batgenurile ºi speciile artei ºidivertismentului, el e „adrisan-tul” pe care îl cautã, în dispe-rare, cu toþii. El e arbitruljocurilor ºi disputelor. Pentrucã mulþimea privitorilorînseamnã rating, înseamnãbani.
Ce poate face Teatrul ca sã-icîºtige pe spectatori ori sã-imenþinã în plasa lui pe cei dejacuceriþi? Mai cu seamã atuncicînd concureazã cu televizi-unea?
Sã ne înþelegem bine: tele-viziunea e un mijloc, un inter-mediu. Dar unul uluitor, careaduce speciile artei ºi divertis-mentului la proprietarul tele-comenzii. Vreme de un secol,a pãrut cã Teatrul e ameninþatde cinematograf. ªi uite cãcinematograful e pe cale depieire. ªi-a pierdut casa,locuinþa lui, care s-a mutat laaltã adresã. Aceea a specta-torului. În vreme ce Filmul arãmas pe piedestalul sãu.Întîmplãrile de pe peliculã pot fiurmãrite la fel de bine ºi dinfotoliul de-acasã. Ba chiar fãrãînghesuialã ºi ore fixe. Maimult: pe alese!
Întrebarea e dacã Teatrul varezista în casa lui. Pentru cãteleviziunea poate aduce (ºiaduce) ºi spectacolul de teatrula domiciliul spectatorului.
Depinde.Depinde, cum spuneam, de
timpul, de rãgazul pe care-l vaavea Teatrul ca sã-ºi poatãpãstra alãturi minoritateacãreia i se dedicã. Spunminoritate, pentru cã termenulde elitã e ºi supãrãtor, ºiinadecvat. Teatrul va trebui sãmizeze pe ea, chiar dacã evorba de o minoritate întrucîtvasnoabã. Dar se gãsesc maipeste tot minoritãþi ce se con-sacrã unei sau altei forme deartã din motive ce rãmîn, ade-sea, impenetrabile. De pildã,opera pãrea multora o speciedefunctã. Dar ea întîrzie, însala de reanimare. Un frag-ment de public cautã ºi poatecã ºi gãseºte satisfacþiiascultînd nu doar arii ºi coruri(care, sã zicem, sunt mai rezis-tente la coroziunea timpului), ciasistînd, de la un cap la altul, lafastidioasele reprezentaþii.
Depinde ºi de cîtã vreme vorputea ºi vor dori comunitãþilesã subvenþioneze Teatrul. Cuobservaþia cã atît posibilitãþilecît ºi entuziasmele lor au, fatal-mente, creºteri ºi descreºterice se conjugã cu ciclurileEconomiei.
Depinde ºi de moralitatea ºicapacitatea de inovaþie aleoamenilor de teatru. Chiar înce priveºte propriul lor statut.Poate cã mînuitorii decorurilorvor trebui sã fie, totodatã, ºirealizatorii, confecþionerii aces-tora. Poate cã directorul va tre-bui sã se considere maidegrabã un producãtor (înaccepþia definitã în industria fil-mului), care îºi asumã efecteleartistice ºi financiare ale opþiu-nilor sale repertoriale. ªi totaºa. Pentru cei din Teatru, e lafel de constrîngãtor îndemnuluniversal: prevedeþi viitorul, înloc sã fiþi surprinºi de el!
Atît cît poate fi prevãzut.Dumitru IGNAT
Etimologic, digresiunea e plecare, pãrãsire, despãrþire, deviere de la drumulmare, al tuturor, încãlcare a unei datorii. Toate constrângerile ivite când citeºti ocarte cu creionul în mânã se vindecã prin digresiuni. Nimic mai încântãtor decâtvisarea lãturalnicã, ispitirea unei cãrãrui personale în rãspãr faþã de unicalea tex-
tului celuilalt. Rândurile din acest colþ de paginã sînt astfel de încântãri.
Privitor (ca) la teatru
• Ioan Lãzureanu
comentarii
ianuarie 200920
„E clar, pânã la apariþia«Testamentului francez», AndreiMakine nu a existat pentru pu-blicul occidental. Abia odatã cuapariþia romanului mai suspomenit au început sã curgãlaudele cele înalte, premiile, ºi«oficialitãþile» cu aspect depodium. Desigur, la urmaurmelor, nimic anormal într-olume în care nu rezistã decâtceea ce stã sub ºtiinþa mar-ketingului. Medicis, Goncourtsunt premii importante, însãromane de substanþã erau câtpe ce sã fie înghiþite detãvãlugul timpului în situaþia încare autorul nu s-ar fi gânditmai repede, ca într-un joc mor-bid, la un testament estetic-existenþial. Este punctul zero dela care pleacã constant rese-mantizãrile operelor întregi.Este acel nod care controleazãîntregul ºirag de chei, atât deutile în decriptarea mesajelor.Gândesc «Testamenul francez»nu sub forma unui exerciþiustilizat ci dimpotrivã drept unstrigãt conceptual (deºi mi seva imputa sintagma !) de aevada din ºirul prea cangrenatal scriitorilor contemporani,aserviþi politicilor culturale ºieconomice mondiale”.
Din câte îmi aduc aminte, camaºa începea „Literaturbahnul” cumulte numere înainte. Îldescoperisem pe Makine maimult dintr-o joacã dar, treptat, aînceput sã-mi fie scriitorul celmai apropiat din rândurile litera-turii contemporane. Am convin-gerea cã în ciuda unor temeprea de actualitate, prin fineþeaºi modul neobiºnuit de aînfãþiºa dramele oamenilor,Makine va rãmâne pentruvreme considerabilã înconºtiinþa cititorilor ca un altDostoievski. Deºi am gândit-oimediat dupã primele douãvolume citite, nu am avut tãriade a pune tranºant în evidenþão asemãnare precum aceasta.Un exerciþiu ulterior probabil cãºi-ar gãsi rãgazul de a scormoniprin hrubele textelor celor doi ºiar gãsi acel suflu cu totul spe-cial ce deocamdatã vã este pro-pus doar la nivel intuitiv.
ªi cum descoperirea unuiscriitor prodigios îºi are propria-ipoveste, mã rezum doar la a-miarãta nedumerirea în faþa faptu-lui cã cel din ultim volum cititeste ºi primul scris de cãtreautor. Acum mi-am putut daseama cu adevãrat de forþaprozei acestui rus convertit înspaþiul public ºi reconvertit lanivelul celor mai intime gânduri.
„Fiica unui Erou al UniuniiSovietice” e romanul ce mãr-turiseºte cu durere tãvãlugulnefast al istoriei, o încercaredisperatã de reumanizare aunor locuitori ce ºi-au pierdutpentru totdeauna capacitateade a rãspunde firesc provo-cãrilor aduse de evenimentelecelui de-al doilea rãzboi, apoide „zilele lui Stalin” ºi de comu-nismul sovietic. Harta unei soci-etãþi deviante niveleazã „dife-renþele specifice” în timp ceharta fiecãrui suflet ni se aratãdin ce în ce mai vag conturatã.Într-o lume a fatalitãþii în care
speranþa însãºi e damnatã închipul cel mai grotesc, persona-jele cheie amintesc de Kafka.Ele mãrºãluiesc cãtre nicãieriavând conºtiinþa cã nimic numai serveºte la nimic dar lãsân-du-se paradoxal surprinse înscenele minore ale unei vieþitrucate.
Andrei Makine îºi începeacest livresc rechizitoriu lãsândimpresia cã el însuºi iese dincarte. Din acest punct devedere, oferta autorului – per-sonaj nu este legatã de tehniciliterare complicate. Saltul întimp, scurte replici, un amestecal destãinuirilor cu imagini de ofrumuseþe stranie, imagini cetransmit simplu datele crudeirealitãþi, compun toate un arse-nal de un lirism aparte. La urmaurmelor, ca în fiecare volum,povestea este simplã: protago-nistul, Ivan, aflat rãnit înapropierea Stalingradului estemiraculos ºi in extremis salvatde asistenta Tatiana, alãturi decare îºi va petrece restul vieþii.Ivan va obþine în urma episodu-lui consumat lângã Stalingradcea mai înaltã distincþie mili-tarã. Recunoaºterea statutuluiacestuia are loc dupã înche-ierea rãzboiului mai mult deformã. Medalia nu îi poateaduce decât beneficii iluzoriicare în mod cert deservesc ide-ologia momentului ºi nici pedeparte caracterul înalt al
oamenilor. Exemplele oferite deAndrei Makine sunt elocvente,cunoscute de atlfel în rândulþãrilor din Blocul de Est: vete-ranii îºi pot procura bilete laspectacolele Teatrului Balºoi,au privilegiul de a nu sta lacoadã pentru cele mai penibileobiecte etc. Ce li se cere înschimb ? Nimic mai mult decâtpropriul trecut; prin urmare, pro-priile suflete. Societatea nu aremecanisme redutabile de areacþiona în faþa unor aseme-nea terifiante încercãri, dreptpentru care oamenii se lasãînghiþiþi, cu o ultimã speranþã dea mai salva ceva prin... iar aiciîncepe adevãrata tragedie a luiIvan: rãmas între timp vãduv,mândru de faptul cã în ciudatuturor obstacolelor reuºeºte sãîºi vadã propria fatã ocupândun loc în înalta societate extremde invidiat, cu un trai cu multpeste media oamenilor obiº-nuiþi, personajul construit deMakine va suferi o ultimã ºidefinitivã înfrângere. În acestpariu existenþial cu monstruozi-tatea unei lumi delirante, elajunge printr-o banalã întâm-plare sã afle ce se ascunde înspatele meseriei practicate defiica sa. ªantajatã cu mulþi aniînainte de KGB, aceasta nu arede ales ºi acceptã sã joace unrol dublu: sarcina ei este aceeade a întâmpina personalitãþi din
Occident pentru ca mai apoi sãîºi ofere serviciile complete deghid ºi translator. Noaptea, pre-cum într-o poveste cititã invers,„prinþesa” îmbracã haina prosti-tuatei pentru a intra, mãcarpentru câteva clipe, în posesiadocumentelor deþinute de per-soanele cu care intra în contact.ªi aceste pagini surprinddeoarece naraþiunea e învãluitãîntr-un lirism aparte. Olia, alã-turi de prietenele ei, viseazãcãtre eliberarea totalã, mai pre-cis calculeazã fãrã încetareorice artificiu care le-ar ducedincolo de Barierã. Ca ºi încazul lui Ivan ori a camaraziloracestuia, totul rãmâne un visimposibil de atins.
Finalul romanului este unulgradat, forþând pânã la ultimalimitã resorturile fiinþei. Pepunctul de a fi condamnat înurma unui gest gratuit pe care îlcomisese într-un magazin alFederaþiei, Ivan este adus însala de judecatã doar pentru unbanal spectacol, tribunaluluicomunicându-i-se cã are de-aface cu un erou al UniuniiSovietice ºi, prin urmare, dic-tându-i-se sã se poarte cuînþelegere. Realizând cã totuleste pierdut, bãtrânul moare înurma unui stop cardiac; îi esteîncredinþat fiicei acestuia care,sub forma unui omagiu adustimpurilor de altãdatã, aran-jeazã sã îi transporte corpul în
oraºul copilãriei, Borisov. Fatal-mente, ca ºi când niciun ase-menea final nu ar fi fost deajuns, nimeni în Borisov nu maidorea sã aibã de-a face cu tre-cutul, drept pentru care femeiase aflã în imposibilitatea de a-ºiînmormânta tatãl. Soluþia vinetot din zona grotescului: Olia,deºi plinã de remuºcãri, estenevoitã sã vândã medalia lacare tatãl sãu þinea cel maimult, promiþându-ºi sã revinã ºisã facã tot posibilul pentru a orecupera. Sunt acum potrivitealte câteva rânduri pe care lescriam în „Andrei Makine –Marcã înregistratã a literaturiiruse”: „Makine joacã rolul unuisupranarator care are grijã depersonajele sale. Le înþelegedisperarea deºi lasã sã seîntrevadã ºi ideea conform cã-reia el instituie voit secven-þialitãþile unei memorii de careprea adesea s-a abuzat. De alt-fel, e ºi cazul celorlate romane,Makine revine cu câteva teme –nucleu care îi populeazã spaþi-ile livreºti ºi care nu lasã locpreþiozitãþilor criticilor. Makinerãmâne un pãpuºar trist, cu omemorie ce îi joacã feste dintrecele mai nedorite. În final - atin-gerea unei colectivitãþi ce ºi-apierdut cu totul cadenþa, res-pirând o anormalitate vicioasã”.Rândurile din finalul romanuluimãrturisesc toate acestea:„Doar râul Moscova era negru.Deasupra apei, din toate pãr-þile, înãlþându-se în vãzduh saurãmânând nemiºcat în aer, zbu-rãtãcea un vãl alb. Dintr-odatã,în profunzimea aceea înzãpez-itã ºi îngheþatã, tremurã sunetulînfundat al clopotelor. Nu eraorologiul Kremlinului, ci erauniºte sunete subþiri ºi îndepãr-tate. Veneau din clopotniþa uneibisericuþe pierdute sub zãpadaliniºtitã, undeva pe lângãTaganka. «Fiecare cu crucealui...» îºi aminti Olia”.
Marius MANTA
Fiica unui Eroual Uniunii Sovietice
Rãspunzând invitaþiei Ambasadei Românieila Abu Dhabi ºi a Ministerului Culturii,Tineretului ºi Dezvoltãrii Comunitare dinEmiratele Arabe Unite, Ansamblul Folcloric„Busuiocul“ a participat la douã importantemanifestãri, organizate în perioada 30 noiem-brie – 5 decembrie 2008.
Prima manifestare s-a datorat iniþiativeiAmbasadei noastre de a organiza „ZileleCulturii Româneºti în Emiratele ArabeUnite“, proiect consacrat, în mod explicit, sãr-bãtoririi Zilei Naþionale a României.
A doua manifestare – având ca promotorMinisterul Culturii din E.A.U. – a fost FestivalulInternaþional de Folclor la care, alãturi deAnsamblul „Busuiocul“, au participat formaþiidin: Bahrain, Croaþia, Mauritania, Norvegia,Oman, Sudan, Turcia, Ungaria ºi þara gazdã.Acest prestigios festival s-a desfãºurat subsemnul împlinirii a 37 de ani de la momentulistoric – 2 decembrie 1971 – când federaþiaemiratezã ºi-a proclamat Independenþa.
Ansamblul „Busuiocul“ ºi-a început seria dereprezentaþii, la Abu Dhabi, susþinând un spec-tacol muzical-coregrafic de cca. 80 de minute încadrul recepþiei organizate de Ambasadã pen-tru marcarea zilei de 1 Decembrie – ZiuaNaþionalã a României. Scenariul sãrbãtorii afost inspirat conceput ºi desfãºurat (de la pri-mirea oaspeþilor pânã la felicitãrile din final) decãtre domnul ambasador Nicolae Goia ºi dedomnul ministru-consilier Gheorghe Epure, dis-tinse personalitãþi ale diplomaþiei româneºti.
Festivitãþile s-au derulat pe esplanadamãrginitã de palmieri a celebrului hotel-restau-rant Intercontinental, un loc de o frumuseþe
aparte. Momentul de deschidere a fost rezervatprezentãrii imnurilor naþionale ale þãrii gazdã ºiRomâniei. ªi cât de mãreþ ºi de rãscolitor s-arevãrsat imnul þãrii noastre cãtre cei peste 450de români din diasporã, aflaþi la acest eveni-ment, imnul fiind interpretat, live, de compo-nenþii Ansamblului „Busuiocul“! Subliniem cã larecepþie au fost prezenþi, de asemenea, mem-bri ai Guvernului ºi Parlamentului E.A.U., oa-meni de afaceri, personalitãþi culturale ºi din di-verse domenii artistice, ziariºti etc. Aceºtia s-auarãtat încântaþi de frumuseþea cântecelor, jo-curilor ºi a costumelor noastre populare, rãs-plãtind evoluþia artiºtilor bãcãuani cu aplauzefrenetice. S-a dovedit ºi cu acest prilej cã pen-tru a ne face mai bine cunoscuþi în lume estenevoie de o tot mai susþinutã promovare a fol-clorului, a creaþiei populare tradiþionale.
Spectacolele susþinute în zilele urmãtoareau fost cuprinse în agenda FestivaluluiInternaþional de Folclor, organizatorii pro-gramând Ansamblul „Busuiocul“ în emirateleUmm al-Qaiwain, Abu Dhabi ºi Dubai.
Astfel, marþi, 2 decembrie, ne-am deplasatîn oraºul Umm al-Qaiwain, capitala emiratuluicu acelaºi nume, unde am prezentat un spec-tacol de peste o orã, pe terasa unui impozantcentru cultural. Reprezentaþia noastrã s-abucurat de interesul unui public numeros,întregul program fiind oferit drept omagiu ZileiNaþionale a Emiratelor Arabe Unite. Dupã cumse ºtie, la 2 decembrie 1971, federaþia emi-ratelor de la intrarea în Golful Persic, aflate subprotectorat britanic, ºi-au dobânditIndependenþa.
Locuitorii emiratelor îºi petrec Ziua Naþionalãcu multã însufleþire. Cãtre searã bulevardeleoraºelor sunt strãbãtute de nesfârºite coloanede maºini împodobite cu drapelul þãrii, parcurilesunt pline de lume, care danseazã ºi cântã,peste tot eºti întâmpinat cu flori ºi confetti.Momentul culminant al sãrbãtorii este ºi aicispectacolul multicolor al focurilor de artificii.
Miercuri, 3 decembrie, parcurgem din noucei 200 km pânã la Abu Dhabi. De data aceas-ta spectacolul nostru se va derula într-o zonãcentralã a Capitalei (unde semeþesc hotelurileMillenium, Sheraton ºi Hilton), mai precis în„Parcul Doamnelor“. Timpul de trei ore, rezer-vat între 17.00 – 20.00, îl împãrþim cu ansam-blurile din Ungaria ºi Mauritania. Dupã specta-col, ca o onoratã recompensã, însoþiþi de dom-nul Gheorghe Epure, vizitãm Emirates PalaceHotel (Palatul Emiratelor), renumit monumentde arhitecturã unde vom susþine câtevamomente folclorice.
Joi, 4 decembrie, a fost ziua rezervatã pen-tru Dubai. Deºi a plouat în câteva reprize (peaici plouã destul de rar), seara ne-am pututdesfãºura spectacolul în cele mai bune condiþii,pe o scenã montatã în parcul supranumit„Oraºul Copiilor“. Împreunã cu noi ºi-au prezen-tat programele un grup folcloric emiratez ºi unansamblu din Turcia. Apoi ne-am deplasat lacelebra construcþie Burj al-Arab, simboluloraºului Dubai.
Negreºit, prin spectacolele susþinute înEmiratele Arabe Unite, Ansamblul Folcloric„Busuiocul“ ºi-a adãugat în cartea sa de vizitãun nou succes, iar folclorul românesc ºi-a aflat,într-un spaþiu cultural mai puþin cunoscut, unpublic deosebit de receptiv ºi entuziast. (C.D.)
„Busuiocul“ în Emiratele Arabe Unite
ianuarie 2009 21
revista revistelor
nr. 81, decembrie 2008
La despãrþirea de Paul Miron,paginile revistei gãzduiesc o seriede articole care, atrãgând atenþiaasupra unei opere valoroase, orimãrturisind caracterul nobil alscriitorului, recompun o imaginesobrã, adecvatã momentului.Printre semnatari, Alexandru Zub,Florin Faifer, Ioan Holban,Grigore Ilisei, Emanuela Ilie, IoanRãducea, Ovidiu Lazãr, FlorinCântec.
În seria interviurilor, CãlinCiobotari obþine dinspre oameniai teatrului (Petru Ciubotaru,Sergiu Tudose, Florin Mircea) oimagine panoramicã, ce pre-supune ºi o boemã aparte. Întresemnatarii rubricii de poezie amdescoperit versurile lui GeorgePopa ºi Nicolae Mihai; reþin pen-tru pagina de faþã câteva rânduri:„Cãci rãdãcinile viseazã cerul,/secretã-n beznã-avânturi ºi lumi-nã,/ ºi-mprumutând suiºul din tul-pinã,/ mireasma face punte cu e-terul// Mesteacãnul un înger a vi-sat./ ªi a fost alb: tãgadã ºi-nceput./Negarea-a tot ce nu e preacurat/ºi nouã încercare de-Absolut”(George Popa – „Mesteacãnul”);„Mai întâi au fost/ de trupurijefuite/ apoi de o frânghie/spânzurate/ din sufletele lor/stoarse aud uneori/ cum cade îniarbã/ câte o vorbã douã/ udeleoarcã” (Nicolae Mihai – „Rufepe frânghie”).
nr. 12, decembrie 2008
Gabriel Chifu este prezent cu„Alergãtorul care rãmâne gol pedinãuntru”, un fragment ce anunþãpseudo-jurnalul „Fragmente dinnãstruºnica istorie a lumii deGabriel Chifu ºi tot de elpovestitã”. Mergând cãtre formeleclasice, notele de jurnal ale luiGabriel Dimisianu ori rãzleþelecugetãri despre solitudine ale luiGheorghe Grigurcu. Lucru mai rarîntâlnit în revistele literare, amdescoperit traduceri de foartebunã calitate. Dacã ClaudiuKomartin ni-l prezintã pe MaltePersson, Simona-Grazia Dimarealizeazã o paginã întreagã cupoeþi scoþieni de expresie galezã.
Totuºi, prezentul numãr are capunct de interes interviul lui HoriaGârbea cu Eugen Uricaru.Dialogul este prilejuit de apariþiaîn ultimii ani a celor douã volumede la Editura Cartea Româneascã,acolo unde Eugen Uricaru paresã cunoascã reþeta prin inter-mediul cãreia, cel puþin fictiv, rãuldin trecutul nu prea îndepãrtat arputea fi alungat din memoriacolectivã. Transcriu, oarecum îninversa desfãºurare a interviului,urmãtoarele: „Trecutul oferã cre-dibilitate, dar mai ales legitimi-tate”, „Pornim de la o constatare –rãul existã. Este o parte consti-tuentã a lumii, fãrã acest rãudefinit, o parte a binelui ar trebuisã-i ia locul. Problema care se
pune este aceea a poziþionãriiomului faþã de el. Rãul este atâtde insinuant, atât de versatil, atâtde proteic încât o chestiune difi-cilã este aceea de a-l identifica”.
nr. 130-131-132,oct.-nov.-dec. 2008
Extrem, extrem de interesantãancheta celor de la „Discobolul”,referitoare la nevoia unui altfel deadevãr. Dacã mai înainte,îndosariau rãspunsuri venite dinexil, în acest triplu numãr avemexilul „de acasã” sau exilul „deinterior”. Întrebãrile formulategãsesc rãspunsuri prin intervenþi-ile „la obiect” ale lui GheorgheGrigurcu, Alexandru Vlad, IrineiPetraº, Leo Butnaru, RaduMareº, Gheorghe Schwartz, TituPopescu, Nicolae Prelipceanu,Virgil Diaconu, Ion Zubaºcu,Silviu Lupaºcu, Gabrielei Creþan,Marianei Codruþ, Mihai Posada,Mariei ªleahtiþchi, Doinei Jela,Radu Aldulescu, Teofil Rãchi-þeanu, Radu Ciobanu, MarcelMureºeanu, Constantin Cubleºan,Paul Tumanian, Ion Maria,Marianei Gorczyca, MarianDrumur, Dan Bogdan Hanu, IoanRadin, Kocsis Francisko, AdrianGrãnescu, Vitalie Ciobanu, GheorgheJurcã, Dumitru Hurubã, SerafimSaka, Mircea Stâncel.
Flavia Cosma prezintã con-tribuþia scriitorilor de origini etnicediferite la identitatea culturalãcanadianã. Avem poeme de AurelPantea, Leo Butnaru, TeofilRãchiþeanu. Din pãcate, paginilede prozã nu impresioneazã cunimic, dintre toate acesteadetaºându-se totuºi George L.Nimigeanu „Desculþ prin nedrep-tãþile vremurilor”.
nr. 12, decembrie 2008
Cassian Maria Spiridon se rali-azã, prin comentariile pe care leface, ideilor volumului apãrut în2008 la Editura Logos – „A treiaforþã: România profundã” deMircea Platon ºi OvidiuHurduzeu. Cu punct de plecare îndoctrinele „clasice” ce au aca-parat istoria scenei politiceeuropene, autorii descoperã, caposibilã variantã pentru revigo-rarea þãrii la nivelul tuturor com-partimentelor, o forþã „înfrânatã”ce ºi-ar gãsi chip cuvenit într-odreaptã autenticã. Parcã în con-tinuarea celor prezentate,Nicolae Stroescu Stîniºoarã ºiVintilã Horia dialogheazã desprepragurile dintre nihilism ºi spe-ranþã. Un alt interviu ne supuneatenþiei calmul parcã nefiresc alDoinei Cornea. Respectãmopinia acesteia conform cãreia„patriot este cel ce îºi respectã ºicinsteºte valorile neamului”, apoireþinem ceea ce ar trebui sã facãun om de-a lungul fiecãrei zile:„...sã-ºi propunã sã rãmânã elînsuºi de dimineaþã pânã seara.Sã nu-ºi trãdeze propriile aspi-raþii, însã trebuie sã aibã aceleaspiraþii. În al doilea rând avemobligaþia ca în fiecare zi sã
nãzuim sã devenim fiinþe umaneºi sã ne ridicãm spiritual. Dacã înfiecare zi facem un lucru bunputem sã dormim liniºtiþi. Fãcândun lucru bun facem un serviciualtora ºi, implicit, ºi nouã”.Impunãtorul roman al lui CaiusDobrescu („Tezã de doctorat”)este „luat sub lupã” de cãtreAntonio Patraº care, cu instru-mentele specializate ale criticuluiliterar, revalorizeazã edificiul.
nr. 50-51,decembrie 2008
Furturile au invadat cultura.Am aºezat un simplu punct dupãafirmaþie deoarece nu constituiepentru nimeni vreo surprizã faptulcã ºi în lumea cãrþilor suntveleitari fãrã scrupule. OvidiuPecican este cel care analizeazãcazul Carmen Andraº, privind ºiprin ochii lui Alex Drace-Francis.În spaþiul destinat „croniciiideilor” avem alocuþiunea rostitãla Accademia di Romania, Roma,de cãtre Marco Mancini, Rector alUniversitãþii din Viterbo. Revistane mai propune un dosar intere-sant, bine argumentat, supraintit-ulat „Cultura românã - dudehors”. Structura acestor opinii /serii de interviuri aratã cam aºa:1. Conceptul culturii (VirgilNemoianu, Edward Kanterian,Mihai I. Spariosu), 2. Tiparele cul-turii (Matei Viºniec, NormanManea, Mãdãlina Vârtejanu-Joubert), 3. Vârstele culturii(Victor Ivanovici, Doina Lemny,Basarab Nicolescu), 4.Societatea culturii (AurelianCrãiuþiu), 5. Politicã a culturii(Teodor Baconsky), 6. Strategiileculturii (Magda Cârneci), 7.Receptarea culturii (MarcoCugno), 8. Dimensiunile culturii(Moshe Idel), 9. Sensul culturii(Cristian Bãdãliþã, Anca Vasiliu,Lucian Turcescu).
nr. 12 / 2008
Înspre sfârºit de an se poartãanchetele literare ! Nici colegii dela „Viaþa româneascã” nu facexcepþie. Prin vocea lui MarianDrãghici, se cautã atuurileBasarabiei de a ieºi din starea
dilematicã în care a intrat ºi capunct de plecare se vor a fi inven-tariate mãcar o parte din tradiþiile,instituþiile ori personalitãþile cuvocaþie europeanã. Personal,cred cã atitudinea cea mai corec-tã este cea a lui Liviu Antonesei.Dintre toate plusurile, domnia sase opreºte în special la prezenþa,inclusiv pe piaþa româneascã, acâtorva edituri de þinutã, din plu-tonul cãrora evadeazã Cartier.Amintindu-ne de o idee maiveche a lui Mircea Vulcãnescu,Ion Bogdan Lefter se aratã oripi-lat de aceastã plãcere tipicromâneascã de a face scenarii,de a se întreba în permanenþã„ce ar fi fost dacã s-ar fi scrisvolumul cutare...” Cu alte cuvinte,o minimã schiþã a unui demers ces-ar anunþa de succes: o istoriecontrafactualã a literaturii. Maigãsim în revistã o lecturã diferitãNichita Stãnescu. Cel ce ne prop-une subiectul nu face o demon-straþie ieºitã din comun ºi nuþinteºte senzaþionalul ci, maidegrabã, ne conduce cãtre micitruisme. De acord, poezia „nupoate fi restricþie. Nu mai e formãprestabilitã, îngheþatã ºi limita-toare. […] Ea e vie ºi în perpetuãmiºcare”. Se va vorbi din ce în cemai mult, în ceea ce o priveºte peConstanþa Buzea, despreipostaza de poet. De aceastãdatã o face Simona-Grazia Dima,cu prilejul antologiei „Roua plu-ral”, apãrutã la Editura Vinea ºiprefaþatã de Nicolae Manolescu.La Meridian, Leo Butnaru ne-oprezintã pe Anna Ahmatova.Vom reþine: „În tainicã prieteniecu el, chipeºul - / Tânãr vultur cunegri ochi, - / Parcã-ntr-o florãriedin ajunul toamnei / Eu intrasemcu mers lin, paºi plutitori. / Acolomai erau cele din urmã roze / ªiluna limpede se legãna / Pe noriisuprapuºi în straturi cenuºii”.
nr. 11-12,noiembrie-decembrie 2008
Ion Beldeanu deplângereceptarea defectuoasã de cares-a bucurat literatura bucovineanã.Amintind de mai multe cãrþi dedi-cate zonei, acest adevãratfenomen literar a fost, se pare,cel mai bine portretizat de MirceaA. Diaconu. De altfel, materialulse doreºte mai mult a stabili un
nou reper pentru eventuale istoriiliterare viitoare: SocietateaScriitorilor Bucovineni. Mi-au plã-cut gândurile lui ConstantinCiopraga cu referire la imagineacriticului literar, gânduri prilejuitede întrebãrile lui TheodorCodreanu. Constantin Ciopraga:„La drept vorbind, obiectivitatecriticã în absolut nu e de gãsit.Criticul, oricare ar fi el, orice sis-tem ar profesa, e un complex deinterioritãþi ºi de distanþãri.Important e ca, dincolo de parti-pris-uri, de grupãri ºi curente,criticul sã se apropie, persuasiv,de opere, sã sublinieze autentici-tatea mesajului, sã reveleze sub-stanþa comunicãrii”. Mai sem-nalãm douã pagini de poezieIancu Grama, o cronicã a lui IonRoºioru la ultima carte de versuride Arthur Porumboiu, un eseubine organizat despre „Etic ºiestetic în gândirea lui ªtefanLupaºcu” – Theodor Codreanu,N. Georgescu – „Eminescu înDobrogea”, pentru ca din arhivapersonalã, Constantin Cãlin sãne prezinte pagini de corespon-denþã, mai precis eforturileEcaterinei Tr. Chelariu (soþia luiTraian Chelariu) de a valorifica ladreaptã valoare memoria ºiopera soþului.
nr. 12 / 2008
Din fericire, în ultimul timpîntâlnesc din ce în ce mai multereviste de o calitate neîndoiel-nicã. „Oraºul” se înscrie înaceastã categorie ! E mai mult unproiect ce îmbinã perfect literatu-ra cu acele arte ce adesea suntocolite. Se regãsesc ºi elementede arhitecturã, prin stabilirea uneiposibile relaþii de ordin arhitectu-ral-vizual între Cluj ºi Paris. Totulla sugestia lui Ionel Vitoc. VasileMitrea e preocupat de „Recon-siderarea opticii de abordare acelei de-a III-a generaþii dePlanuri Urbanistice Generale” iarAnita Zãrnescu Leguay ni-l prez-intã pe Dominique Perrault, arhi-tectul Bibliotecii Naþionale Paris.De la Cluj la Sibiu nu e chiardeparte, fapt pentru care PetruPoantã ne vorbeºte despre„estetica” Sibiului. AndreeaNeacºu – „Centre ale artei bizan-tine din Italia – Veneþia”, VasileLechinþan – „Retrocedãrile dincentrele urbane transilvane”,Ioan Aurel Pop – „Clujul ºi MatiaCorvinul”, Mircea Petean –„Þinutul exotic al Gorjului”. Pestetoate, reþin atenþa paginile dedi-cate lui Marcel Mureºeanu.Astfel, avem un interviu iniþiat deMircea Popa pentru ca, tot dom-nia sa, sã realizeze o cronicãantologiei de versuri MarcelMureºeanu, ce apare la împli-nirea celor ºaptezeci de ani.Daniela Gîfu reuneºte elementedin biografia autorului, pentru aavea un portret cât mai apropiatde realitate.
LecTop• Carmen Poenaru
Una dintre biruinþele anului 2008: am intrat în„Cartea recordurilor“; ºi nu doar pentru unsuperlativ, ci pentru trei!
Dintre acestea ne intereseazã primul, din ziuade 21 decembrie, când 3996 de bucureºteni,costumaþi ca Moº-Crãciun, au invadat PiaþaConstituþiei, doborând precedentul record, de laTaipei, cu 3618 figuranþi. Nu putem trece cuvederea riscurile unui astfel de eveniment:despiritualizarea (Moº-Crãciun este totuºi unicºi imaterial sau mãcar invizibil, aºa cum s-ainstalat în conºtiinþa nenumãratelor generaþii),dar ºi precaritatea bucuriei recordului (oricând,în decembrie, o altã þarã poate aduna chiar4000 de voluntari, care pentru câteva ore joacãun rol pasager). Pe noi ne intereseazã con-secinþele lingvistice ale cazului în sine: mãcaracum, ar trebui sã acceptãm cã tentativadesacralizãrii a atras dupã ea modificareaortografiei, adicã o... demajusculizare, prin tre-cerea din categoria substantivelor proprii în ceaa numelor comune. De fapt în anii din urmã amînregistrat semne ale „demajusculizãrii“: de laºase astfel de personaje („Reper românesc“,Quebec), la „100 de viitori moºi-crãciuni, careau participat la un curs de training“ ori la „peste150“ (Suceava, 21 dec. 2007) ºi „circa 150 demoºi-crãciuni ºi spiriduºi din întreaga lume, cares-au reunit în cadrul celui de-al 51-lea congresal profesiei lor“. (Ortografia compusului ne
aparþine.)Aºadar, de mult trebuia sã aplicãm norma
ortograficã specificã substantivelor comune:moºi-crãciuni, nu Moºi-Crãciuni, ca în cazulperechii Fãt-Frumos – feþi-frumoºi (DOOM1,2),dar caracterizându-l pe Fãt-Frumos dintr-unbasm, vom pãstra majusculele. (Radio RomâniaActualitãþi a difuzat în acele zile piesa „Moº-Crãciun sau... Fãt-Frumos?“) La fel trebuie pro-cedat în cazul lui Moº-Crãciun: vom scrie cumajuscule numele personajului mitologic unic,cel aducãtor de daruri pentru copii, dar cuminuscule când vorbim de un moº-crãciun saumai mulþi moºi-crãciuni.
Am urmãrit presa care consemna evenimen-tul din 21 decembrie 2008 ºi nu am gãsit nicimãcar o datã scris corect numele compus. Peinternet, din cele 49000 de semnalãri ale plu-ralului, doar câteva au fost ortografiate cuminuscule („... mai putea face economie ºi dinrenunþarea la spectacolul ãla cu 4000 de moºi-crãciuni“ - „România liberã“, 23 dec. 2008).
Tacit, am prezentat ºi scrierea corectã a com-pusului, la singular: Moº-Crãciun, cu cratimã, caorice nume de personaj istoric, literar sau reli-gios, alcãtuit dintr-un termen generic, „Moº“, ºiun nume de sãrbãtoare, „Crãciun“. (DOOM nu-lbagã în seamã pe Moº-Crãciun, ci doar pe Moº-Ajun, pe care-l ortografiazã cu cratimã.)
Ioan DÃNILÃ
Actualul guvern beneficiazã de o largãsusþinere parlamentarã de peste 70 lasutã, fapt fãrã precedent în istoria noastrãde dupã anul 1989. Covârºitoarea majori-tate parlamentarã întrunind puterea s-arpãrea cã lasã fãrã glas firava opoziþie.Pânã ºi preºedintele Traian Bãsescu adeclarat entuziast cã ºi-a vãzut visulîmplinit, motiv de a cãuta în memoria vre-unui ziarist, pus pe ghiduºii, sintagmamemorabilã a lui Mihai Viteazul: „pohta ce-am pohtit”… Dar, în fond, majoritatea par-lamentarã, chiar asigurând ieºirea ca pebandã a legilor, nu înseamnã prin aceastacã asigurã guvernanþilor un trai liniºtit.Sunt nori vineþii la orizont ºi chiar maiîncoace, reducând din seninul cerului.Deocamdatã, în schimbul de replici sepetrece doar un joc despre mult invocatacrizã, dar sunt ºi voci care invocã þãri pu-ternice afectate, ceea ce presupune cã ºiþara noastrã va intra în cumplitul malaxor.Semne prevestitoare sunt: se închid unitãþieconomice, se disponibilizeazã personal,aluviunile taxelor ºi impozitelor scad simþi-tor, cu repercusiuni alarmante în formareaºi susþinerea bugetului. Nu e vorba aicidoar de plata salariilor ºi a pensiilor, ci desusþinerea fermã a investiþiilor în vedereadezvoltãrii economice. Un program deguvernare înseamnã cu mult mai multdecât punerea în operã a promisiunilorelectorale, care, fie vorba între noi, daunãdejdi doar celor ce nu-ºi pun mintea latreabã. O a doua serie de promisiuni (fã-cute mai cu ferealã) e cu mult mai severã.Sunt promisiunile fãcute de învingãtoriacoliþilor lor, veºnic flãmânzi ºi neadormiþi.De obicei, avem a face cu douã întoarcerisuccesive: una este întoarcerea la popor,de ochii lumii, în plinã campanie elec-
toralã, când se promit pânã ºi lansãri înspaþiul extraterestru, alãturi de cele teres-tre ºi de micile îndeletniciri domestice.Acestea sunt mici cadouri ºi atenþii, pre-cum fãinã, ulei, zahãr, împãrþite eternuluielectorat care s-a învãþat sã tot aºteptecãpãtuiri, dupã cãpãtuiri. Pe un plan maiavansat sunt cumpãrãrile votului cu bani.Aceste pãcãleli electorale sunt uneoriagrementate de datul la oase. Urmeazãîntoarcerea la clienþii tãi, în cazul în care aiînvins, mult mai responsabilã ºi mai con-strângãtoare. Ea poate dura mai multdecât prima întoarcere, uneori chiar peîntinsul întregului mandat. Cãci pe câtãvreme la centru marea împãrþealã se facecu oarecare grabã ºi emoþii, în teritoriusacul e mereu neumplut, iar baronii localitrebuie sã-ºi stãpâneascã cu autoritatefeudele. Nu e un fapt de neglijat. S-a vãzutde curând ce forþã centripetã se exercitãasupra centrului, oarecum excedat de tru-fia potentaþilor locali.
Într-acestea, ruºii încetarã sã neaprovizioneze cu gaz, determinândintrarea þãrii noastre în situaþie de urgenþã.Guvernul nostru ne dãdu asigurãri cã situ-aþia e (totuºi) sub control. Vom trãi ºi vomvedea. Dacã criza economicã nu vamuºca din buget, atunci mai treacã-meargã, dar dacã se va adânci ºi va deter-mina ca alãturi de firava opoziþie dinParlament sã se afirme ºi cea a strãzii,care ºtim cã e cu mult mai fermã, situaþiase poate deteriora.
Toate acestea ne-amintesc de prece-dentul creat în anul 1928. Acum 80 de ani,cu prilejul alegerilor parlamentare dindecembrie, Partidul Naþional-Þãrãnesc areuºit sã obþinã 77,76 la sutã din totalulvoturilor, un rezultat zdrobitor reprezen-
tând procentajul cel mai consistent obþinutla alegeri din toatã istoria democraþieinoastre parlamentare de pânã la aceadatã. Þãrãniºtii au sprijinit dezvoltareaagriculturii, înlesnind obþinerea de creditede cãtre þãrani, introducerea progresuluitehnic în agriculturã, extinderea ºi moder-nizarea infrastructurii. Adepþi ai „porþilordeschise”, în deosebire de politica „prinnoi înºine” practicatã de liberali, þãrãniºtiiau avantajat pãtrunderea masivã a capi-talului strãin în economia româneascã, curepercusiunile cunoscute. Pe de altã parte,þãrãniºtii au procedat la succesive împru-muturi externe pentru a întãri finanþanaþionalã. (Tot ce se poate ca ºi în zilelenoastre sã cãdem din nou în mrejeleFondului Monetar Internaþional, cãruia nu-icade tocmai rãu declanºarea crizei mondi-ale). Din pãcate, þãrãniºtii au trecut ºi laconcesionarea unor sectoare din avereastatului român (reþeaua telefonicã, pro-ducþia de chibrituri), cum, de altfel, s-a pro-cedat cu multã largheþe (ºi interes) ºi dupã1989, încât te întrebi ce mai deþine caresurse strategice (ca sã þinã pieptactualei crize) statul român. Guvernãrileþãrãniste au recurs ºi la alte mãsuri,înlesnind „libera circulaþie a pãmânturilordobândite prin legile de împroprietãrire”(1929), ceea ce a dus la înstrãinareasuprafeþelor primite prin reforma agrarã.Datori vânduþi, þãranii erau nevoiþi sã-ºivândã pãmânturile în nãdejdea achitãriidatoriilor cãtre bãnci. Acele guvernãri aufãcut faþã cu greu crizei economice ºi auþinut piept amplelor miºcãri grevisteapelând adesea la forþa militarã. Meritã,prin urmare, sã reþinem ºi sã revedemacest precedent (privitor la succesul extra-ordinar la alegerile din 1928) care nu aavut urmãrile scontate în dezvoltarea þãriiºi în îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã.Acum dupã trecerea aproape a unui secol,condiþiile în care ne aflãm fiind cu totulaltele, putem lua mãsurile cuvenite pentrua ne feri pe cât cu putinþã de primejdii.Cãci dacã în campania electoralã afuncþionat cu oarecare moderaþie principiul„dã la oase ca sã apuci ciolanul”, acum ebine sã reformulãm acest îndemn impera-tiv: „drãmuieºte ciolanul ca sã ai ºi la anul”.
ateneu
ianuarie 200922
Victor MITOCARU
Totuºi,precedentul existã
Gheorghe Antochi (Agricola Internaþional), Constantin Avram (ConsizoServ), Mihai Banu (Agribac Com), Daniela Burlacu (B.R.D.-G.S.G. Grup
Bacãu), Ioan Chiriac (Rolex), Petru Cimpoeºu (Direcþia Judeþeanã pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional), Neculai Lupu (Universitatea„George Bacovia“), Gheorghe Popa (Centrul „G. Apostu“), Mircea Nicolae
Rusu (Hidroconstrucþia, Sucursala „Moldova“ Bacãu),dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu).
CONSILIUL EDITORIAL
Un mic tâârgde carte
Mic pentru cã oraºul Bacãu nu e ometropolã. ªi pentru cã un astfel deeveniment, dacã ar fi sã-l organizezi„ca la carte”, costã, sunt imperiosnecesari partenerii care sã vinã cusprijin financiar. Cineva critica eveni-mentul, spunând cã dumnealui a fostla Târgul Internaþional Gaudeamus ºiprin comparaþie, cel din Bacãu lasãmult de dorit. Comparaþie cât sepoate de nepotrivitã. L-aº invita pedomnul respectiv sã acceseze inter-netul pentru a afla ce parteneri greiau avut organizatorii Târgului decarte Gaudeamus. ªi apoi nu poþicompara un eveniment de acest gendin Bucureºti, cu unul din Bacãu.Capitala poate aduna toatã floareacea vestitã din întreaga þarã. Editurilemari sunt în primul rând în Bucureºti,de notorietate mai sunt ºi câteva dinIaºi, Timiºoara, Cluj. Ceea ce nuînseamnã cã editurile mici nu pot pro-duce cãrþi bune. În acest sens, con-siderãm salutarã iniþiativa BilioteciiJudeþene Bacãu de a fi adunat lao-laltã edituri din Bacãu, Oneºti, PiatraNeamþ. Micul târg de carte s-adeschis în data de 4 decembrie 2008,orele 1000 ºi a durat doar o zi.Animatorii culturali ai acestui eveni-ment au fost dna Gabriela Muraru,directoarea Biliotecii ºi dl IoanEnache, biliotecar metodist ºi om decarte, publicist ºi poet, un maresufletist, datoritã cãruia au rãspunsinvitaþiei de a-ºi prezenta cãrþile pestandurile Bibliotecii urmãtoarele edi-turi: SC Docuprint SRL, AristarcOneºti, Ateneul Scriitorilor Bacãu,Bunavestire Bacãu, Conta PiatraNeamþ, Corgal Press Bacãu,Crigarux Piatra Neamþ, Egal Bacãu,Magic Print Oneºti, Proplumb Bacãu,Rovimed Bacãu, Grigore TabacaruBacãu, Vicovia Bacãu.
Au fost prezenþi importanþi oamenide litere, precum Calistrat Costin, C.Th. Ciobanu, Liviu Chiscop, IoanDãnilã, Cornel Galben, Ioan Neacºu,Cristian Livescu, Viorel Savin. Aususþinut prezentãri de carte distinºiiprofesori Grigore Codrescu ºi DanielNicolescu.
Sigur cã este loc ºi de mai binedar acest târg de carte a fost doar unînceput, cu mici stângãcii inerente.Un târg de carte s-a mai organizat înBacãu acum ºase ani, tot la Biliotecã,organizatorul de atunci a fost dra-maturgul Viorel Savin. Urmaºã a unuimare iubitor de carte, fiica dlui IonLazan, actuala directoare a Bilioteciia declarat: „Am cheltuit mai multpasiune, decât bani în organizareatârgului. Existã un interes al publicu-lui bãcãuan pentru cultura localã. N-am dispus de posibilitãþi pentru aasigura paza cãrþilor aduse de edi-turi, sã þinem târgul deschis maimulte zile. Vom învãþa din experienþaacestui an. Bilioteca îºi doreºte sãdevinã un reper în cultura bãcãuanã.Târgul l-am gândit ca o mediere întreeditori, ºi producþia de carte pe de oparte, ºi biliotecarii din judeþul Bacãupe de altã parte. De asemenea, a fostun bun prilej pentru oameni de a sefamiliariza cu ultimele noutãþi editori-ale. Acest tip de manifestare sper cãva deveni o tradiþie în oraºul nostru ºiaºteptãm cu interes cât mai multepropuneri.”
V. SAVU
Cum vorbim, cum scriem
Acei moºi-crãciuni, ca niºte feþi-frumoºi
• Dionis Puºcuþã
varia
ianuarie 2009 23
Biografii lui Dostoievski cred cã 1849 afost pentru scriitorul-filosof un momentcrucial al fiinþãrii, al devenirii sale careper al spiritualitãþii universale. Acuzatde participarea la întrunirile unui cerc detineri fourieriºti (condus de Petraºevski, li-terat ºi militant al epocii), în cadrul cãroraautoritãþile considerau cã aveau loc dez-bateri subversive care vizau structurilestatale gestionate de þarul Nicolae I,Dostoievski a fost condamnat la moarte.Condamnaþii - unii dintre liber-cugetãtoriiRusiei - erau acuzaþi, între altele, de„comploturi criminale”, „idei dãunãtoare” ºi„liberalism infam”. Dostoievski a fost con-dus, împreunã cu toþi ceilalþi condamnaþi,în piaþa unde trebuiau sã aibã loc execuþi-ile. Dupã citirea sentinþei, în ultimulmoment însã, s-a anunþat cã þarul a comu-tat pedeapsa în muncã silnicã ºideportare în Siberia. Dupã patru ani deocnã, urmaþi de alþi cinci ani de serviciumilitar obligatoriu, ca simplu soldat,Dostoievski a revenit la Petersburg, undeºi-a reluat activitatea literarã.
Istoria arestãrii, condamnãrii ºi ispãºiriipedepsei este dramaticã. Dostoievskipovesteºte: „La 22 sau mai exact la 23aprilie 1849, m-am întors acasã pe la ora4 dimineaþa, venind de la Grigoriev; m-amculcat ºi am adormit imediat. N-a trecutcred mai mult de o orã când, ca prin vis,am observat cã în camera mea au intratniºte oameni suspecþi ºi neobiºnuiþi. Osabie a zãngãnit, lovindu-se de un obiect.Ce se întîmplã? Cu mare greutate deschidochii ºi aud o voce moale, tandrã, simpa-ticã: «Sculaþi-vã !» Mã uit: un comisar cuniºte favoriþi frumoºi. Dar nu vorbise el;vorbea un domn îmbrãcat în albastru, cuepoleþi de locotenent-colonel. - Ce s-a în-tâmplat, am întrebat eu, ridicându-mã dinpat. - Conform ordinului... Mã uit: într-ade-vãr, «conform ordinului...» La uºã stãteaun soldat, de asemenea în albastru. Lui îizãngãnise sabia... «Aha, asta este» - am
constatat eu. - Permiteþi-mi..., am început.Nu-i nimic, nu-i nimic, îmbrãcaþi-vã. Vomaºtepta, a adãugat locotenent-colonelul,cu o voce ºi mai simpaticã. Pe când mãîmbrãcam, ei au început sã scotoceascã;de gãsit, n-au gãsit cine ºtie ce, dar auscotocit peste tot. Manuscrisele ºi cores-pondenþa au fost legate foarte pedant cu osforicicã. Cu ocazia percheziþiei comisarula dat dovadã de multã prevedere: el s-avârât în sobã ºi a rãscolit cu luleaua meacenuºa. La invitaþia lui, subofiþerul de jan-darmi s-a urcat pe scaun ºi apoi pe cuptor,dar corniºa sobei sfãrâmându-se, el acãzut pe scaun ºi de acolo cu scaun cutot, pe podea. Cu preþul acestui accident,domnii cei perspicace s-au convins cã pesobã nu era nimic” (Conform ValeriuCristea, Tânãrul Dostoievski, EdituraCartea Româneascã, pag. 223/224).Împreunã cu alþii, Dostoievski va rãmânetimp de opt luni închis în fortãreaþaPetropavlovsk, unde o comisie coordo-natã de generalul Nabokov a anchetat„cazul Petraºevski”. A urmat, pentru mulþidintre cei arestaþi, verdictul: con-damnarea la moarte.
D. D. Ahºarumov, unul dintre con-damnaþi, povesteºte (vezi Valeriu Cristea,lucrarea citatã, pag.230/231): „Ne-au dusla eºafod, dar nu direct, ci ocolind de-alungul rândurilor de soldaþi alineaþi încareu. Un asemenea ocol, dupã cum amînþeles mai târziu, era prevãzut pentru edi-ficarea armatei, ºi mai ales a regimentuluiMoskovski, deoarece printre noi se aflauofiþeri care au servit în acest regiment -Mombelli, Lvov... Preotul, purtând crucea,pãºea în faþã; dupã el, ºi noi toþi, unuldupã altul, de-a dreptul prin zãpadã.Careul fiind alcãtuit, pare-mi-se, din câte-va regimente, ocolul nostru pe lângã toatecele patru rânduri a fost destul de lung(...)Toþi ne întrebam ce se va întâmpla cu noi.Atenþia ne-a fost atrasã în curând de niºtestâlpi cenuºii, ºi, dupã cât mi se pãrea,
numeroºi, înfipþi în pãmânt în dreptuluneia din laturile eºafodului; mergeamvorbind: «Ce vor sã facã cu noi? - De cene duc prin zãpadã?- Ce-i cu aceºti stâlpide lângã eºafod? - Ne vor lega de ei,justiþie militarã. - Pedeapsã prinîmpuºcare? - Nu se ºtie ce va fi, probabilne vor trimite la ocnã...». Asemeneapãreri, rostite cu voce tare, se fãceauauzite, ba din faþã, ba din spate, în vremece încet, încet, mergând prin zãpadã neapropiam de eºafod(...) Ne-au aºezat pedouã rânduri, perpendiculare faþã demeterezul orãºenesc. Rândul mai mic,care începea cu Petraºevski, a fost aºezatîn partea stângã a eºafodului ºi era formatdin: Petraºevski, Speºnev, Mombc-Ili,Lvov, Durov, Grigoriev, Toi, Iastrjemski,Dostoievski( ...) Pe urmã ni s-a ordonat sãne descoperim, dar cum aproape nimeninu a executat comanda, a fost repetatordinul: «Descoperiþi-vã, se va citi sen-tinþa»; celor care întârziau sã se executesoldaþii le smulgeau ºepcile(...) Func-þionarul în uniformã a început sã citeascãexpunerea de motive, postându-se, perând, în faþa fiecãruia dintre noi. Nu seputea înþelege mare lucru, fiindcã citearepede ºi neclar, ºi pe lângã asta tremu-ram prea tare de frig.(...) Dupã expunereavinei fiecãruia, s-a citit sentinþa: «Curteamarþialã condamnã pe toþi inculpaþii lapedeapsa cu moartea prin împuºcare, as-tãzi, 19 decembrie, însuºi þarul cu propriasa mânã a scris : „Aºa sã fie”». Am rãmascu toþii stanã de piatrã; funcþionarul acoborât de pe eºafod. Ni s-au dat halatealbe ºi cãciuli, cuvenitele linþolii: soldaþiicare stãteau în spatele nostru ne-au pusîn grabã îmbrãcãmintea premortuarã.Când ne gãseam deja eu toþii în giulgii,cineva a remarcat: «Bine ne-au mai împo-dobit!»(...) Mâinile le-au fost rãsucite pedupã stâlpi, frânghiile trecute în jurul cor-pului. Apoi s-a dat ordinul ca glugile sã fietrase peste ochi, ceea ce a fost îndeplinit.S-a auzit o comandã, dupã care un grupde soldaþi, în numãr de 16, ce stãteauchiar lângã eºafod, au îndreptat armelespre Petraºevski, Speºnev ºi Mombelli...Momentul a fost într-adevãr teribil. Sãasiºti la pregãtirea unei execuþii, mai alescând e vorba de cea a unor oameniapropiaþi, sã vezi îndreptate spre ei þevilearmelor ºi sã aºtepþi - iatã, dintr-o clipã înalta, va curge sânge ºi ei se vor prãbuºimorþi, e într-adevãr teribil, îngrozitor...Inima mi s-a oprit în aºteptare; acestmoment teribil a durat cam jumãtate deminut. În acest rãstimp nici nu mi-a trecutprin gând cã ºi pe mine mã aºteaptã
aceeaºi soartã, într-atât de mult toatãatenþia mi-era absorbitã de spectacolulsângeros ce se apropia. Indignarea mea acrescut ºi mai mult când am auzit bãtãi detobã, a cãror semnificaþie, eu, ca unul cenu fãcusem armata, nu am priceput-o.Iatã, aºadar, sfârºitul!» Dar, spre sur-prinderea mea, am observat cã armelecare erau în poziþie de tragere au fost ridi-cate în sus. Dintr-o datã, mi-a venit inimala loc, de parcã aº fi aruncat o piatrã de peea. Petraºevski, Speºnev ºi Mombelli aufost dezlegaþi ºi duºi din nou la locurile lorde dinainte, pe eºafod. Dintr-un echipaj acoborât un ofiþer, aducând un mesaj,înmânat de îndatã spre citire. Prin el ni secomunica cã þarul ne-a dãruit viaþa...”. Sãascultãm, din aceeaºi sursã (ValeriuCristea, op. citatã, pag. 233/234) ºizguduitoarea mãrturisire pe careDostoievski o face într-o scrisoare trimisãfratelui sãu, M. M. Dostoievski (arestat, ºiel, iniþial), „Frate, scumpul meu prieten!Totul s-a decis! Am fost condamnat lapatru ani de muncã în fortãreaþa (laOrenburg, se pare), ºi, apoi, sã fiu soldat.Astãzi 22 decembrie ne-au dus în piaþaSemionovski. Acolo ne-au citit con-damnarea la moarte, ne-au pus sãsãrutãm crucifixul(...) ºi ne-au fãcut toale-ta premortuarã (cãmãºi albe). Apoi, treidintre noi au fost puºi la stâlp pentru a fiîmpuºcaþi. Ne chemau trei câte trei. Mãaflam în rândul al doilea ºi nu mai aveamdeci decât un minut de trãit. Mi-am adusaminte de tine, frate, de toþi ai tãi; înaceastã clipã, tu, numai tu singur te aflaiîn cugetul meu ºi abia atunci am aflat câtde mult te iubesc! Am mai avut timpul sã-l îmbrãþiºez pe Pleºceev ºi pe Durov, carese aflau lângã mine, ºi sã-mi iau rãmasbun de la ei. Pentru a sfârºi, s-a bãtutretragerea, au fost readuºi înapoi cei pecare îi legaserã de stâlpi ºi ni s-a citit cãmajestatea sa imperialã ne oferã viaþa. Auurmat adevãratele verdicte. Numai Palm afost graþiat...” Tot dintr-o epistolã a luiDostoievski, aflãm care a fost starea sa despirit în vreme ce se îndrepta, în lanþuri,spre supliciul siberian: „Nu mã simt niciabãtut, nici descurajat. Viaþa este pretutin-deni viaþã, viaþa este în noi, ºi nu în afaranoastrã. Voi fi înconjurat de fiinþe umane ºisã fii om printre oameni ºi sã rãmâi mereu,orice nenorocire s-ar abate asuprã-þi, sãnu te laºi doborât, sã reziºti - iatã viaþa ºiproblema ei. Am înþeles foarte bine asta.Aceastã idee a intrat în carnea ºi în sân-gele meu. Da! E adevãrat! Acest cap caregândea, care participa la viaþa superioarãa artei, care a luat cunoºtinþã de cele mai
înalte exigenþe ale spiritului, adaptându-se, acest cap a cãzut deja de pe umeriimei. Îmi mai rãmân memoria, imaginilecreate ºi încã neîncarnate! Ele mã vorsfâºia, o ºtiu! Dar îmi rãmâne ºi inima, ºiacest trup, ºi acest sânge întotdeauna înstare de a iubi ºi de a suferi, de a plângeºi de a-ºi aminti, ºi asta înseamnã, totuºi,sã trãieºti. Soarele va mai strãluci pentrunoi!” (Conf. Valeriu Cristea, op. citatã,236/237).
În Jurnal de scriitor (vol al II-lea,Editura Polirom, Iaºi, 1998), Dostoievskirevine asupra acestei dramatice expe-rienþe de viaþã, asumându-ºi responsabili-tatea opiniilor sale: „Noi, petraºeviºtii, amstat pe eºafod ºi am ascultat sentinþa fãrãcel mai mic sentiment de cãinþã(...)Sentinþa de condamnare la moarte prinîmpuºcare, cititã tuturor în prealabil, n-afost o glumã(...) În aceste ultime minuteunii dintre noi (ºtiu sigur), adâncindu-seinstinctiv în sine ºi trecându-ºi într-o clipãîn revistã întreaga viaþã atât de tânãrãîncã, poate cã s-au ºi cãit pentru unelefapte grave ale lor(...); dar cauza pentrucare am fost noi judecaþi, ideile, noþiunilece ne-au dominat spiritul ni se pãreau nunumai a nu avea nevoie de cãinþã, ci chiarle considerãm purificatoare pentru noi, unmartiriu pentru care ni se vor ierta multe!”(pag. 167). Dostoievski a luat mereuapãrarea petraºeviºtilor, admirându-leidealurile, chiar dacã, mai târziu, va privicu detaºare ºi va zâmbi cu îngãduinþãcãtre unele dintre avânturile lor teoretice:„Printre noi, petraºeviºtii, nu au existatnici «monºtri», nici «escroci» (lucru vala-bil ºi pentru cei care au stat pe eºafod ºipentru cei de care nu s-a atins nimeni). Nucred cã cineva mi-ar contrazice afirmaþia.Cã printre noi au fost oameni culþi, cumam remarcat deja, nici acest lucru nu va fiprobabil contestat de nimeni(...). Eramcontaminaþi de ideile socialismului teoretical vremii. În Europa, pe atunci nu existasocialismul politic ºi liderii europeni care îlrespingeau” (pag. 162/163).
Dupã perioada trãitã în Siberia,Dostoievski renunþã la ideile radicale,devenind conservator ºi profund religios.Ion Ianoºi scria: „La întoarcerea sa dinexil, Dostoievski regreta sincer juvenilelesale rãzvrãtiri politice, spera sã le rãs-cumpere printr-o activitate închinatãordinei existente, solicita, în spiritulsupunerii absolute, clemenþa maiestãþii-sale imperiale, dorea cu ardoare orenaºtere sufleteascã în sânul obºteipravoslavnice. În locul armoniei visate, ela nimerit însã într-o viaþã mai haoticãdecât oricând înainte, în care nici vorbã nuputea fi de pace lumeascã sau lãuntricã,într-o viaþã scuturatã de frigurile morþii,cuprinsã de spaime ºi spasme. Criza erala ordinea zilei, pãtrunsese peste tot, nuera chip s-o nesocoteºti. Cu atât mai puþinputea fi ea ignoratã de cãtre artistul, care,în cele din urmã era doar a vieþii slugãumilã.” (Ion Ianoºi, Tragedia subteranei,Editura pentru Literaturã Universalã,Bucureºti, 1968, pag. 14/15). Unii înclinãsã creadã cã etapa post-siberianã acreaþiei dostoievskiene este radical schim-batã faþã de cea anterioarã: „E vorba defaimoasa «fracturã» siberianã, de discon-tinuitatea ce ar împãrþi în douã opera luiDostoievski: cea a tinereþii, anterioarãocnei ºi rezidenþei forþate în Siberia, ºi ceacare începe cu Însemnãri din subteranã.Odatã acceptatã, aceastã fracturã atragedupã ea alte disocieri. Nu doar aceea aunei semi-renunþãri la scrierile începu-turilor, romancierul luând, s-ar spune, totulde la capãt, reconstruindu-se dupã aniisiberieni, ci ºi acceptarea unei inferioritãþizdrobitoare a operelor produse în primaetapã, faþã cu marea perioadã de dupã1859-1860”, scrie Ilie Constantin (În uni-versul dostoievskian, România literarã, nr.11 / 17 martie 2006). Acelaºi autor evi-denþiazã ºi opinia lui Valeriu Cristea,care, împotriva curentului criticiitradiþionale, în Tânãrul Dostoievski(Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,1971), argumenteazã cã opera luiDostoievski reprezintã un întreg organic,ºi cã ruptura din biografia scriitorului nuare efecte automat categorice în scrierilesale, care se dezvoltã conform unor legiproprii.
Socotim, în mod copilãresc, cã pe stradãputem face orice, cã, nu-i aºa, cine necunoaºte? În primul rînd, cînd nu te-aºtepþiapare vreun hãbãuc care þi-e vecin, ori colegde birou, ºi a doua zi te ºtie tot cartierul (ser-viciul). Apoi, existã un termen sfînt pentrunoi, profesorii de maniere alese : autocon-trolul. Ce, ne comportãm civilizat ca sãfacem impresie? Nu, dragele moºului, cipentru cã avem cei 7 - 8 ani de-acasã. Cînd,prin absurd, nu-i avem (persoanele impli-cate-n lecturã, se exclud!), nu-i bai, mergemla un pension ºi, în schimbul unei sumemodice, urmãm cursurile þinute de madameZambila Colonel Mãtãsaru, licenþiatã aUniversitãþii de Comportament Impecabil dinDorohoi – UCID (faptul cã semneazã colonelnu-nseamnã cã e transexualã, ci cã e numaisoþie de colonel; amuzant e cã n-am vãzut,pînã azi, doamne care sã semnezeKrimhilda Plutonier Scarabete, poate undesubofiþerii se cãsãtoresc cu femei lipsite develeitãþi literare...).
Donc, sã revenim la oiþele noastre :- dacã ni s-a desfãcut ºiretul, la un pantof,
nu ne lãsãm imediat jos, sã ni-l legãm(cãutãm un loc retras, pustiu, cum ar fi o bi-bliotecã judeþeanã, ori muzeul sticlelor delampã); la fel, doamnele, cînd ies de la otoaletã publicã (sau... privatã), e bine sã nu-ºiridice ciorapii în faþa domnilor care trec, cupriviri hulpave : ºi-aºa rata violurilor e îngri-jorãtoare, în România (mã uimeºte, la emisi-unea de culturã ªtirile de la ora 17, faptul cãtineri în putere, de 20-25 de ani, violeazã,prin comunele patriei, bãtrînici de 75 - 80 de
cotolani; eu am momente în care nu ºtiudacã aº fi în formã cu Nicoleta Luciu sauLaura Andreºan – paceaure infinit mai ten-tante decît decrepitele peizane!);
- nu vã tãiaþi nici unghiile în public, pemotiv cã ºi-aºa metroul nu e suprapopulat;sau, dacã o faceþi, într-un impuls de inexpli-cabil patos igienic, aveþi grijã ca resturile sãnu zboare prin tot vehicolul, traumatizîndebrietaþii, care vor credea cã au apãrut iarOZN-uri...;
- sã nu mîncaþi pe stradã gogoºi, foie grasde canard, floricele, imambaialdî, seminþe debostan, sparanghel cu roquefort sau hotdog’s, chiar dacã sunteþi grãbiþi : mai bineintraþi în bucãtãria primului restaurant apãrutîn cale ºi cereþi voie bucãtarului-ºef sã termi-naþi gustarea, sub pretext cã sunteþi onepoatã a fostei sale soacre; pînã-ºi face elharakiri, apucaþi sã gãtaþi cîrnatu’;
- cînd traversaþi printr-un loc nemarcat,dacã sunteþi însoþit de o doamnã, nu-mpingeþi femeia în faþa maºinilor, ca sã tes-taþi dacã opresc la timp: asumaþi-vã dvs.rolul de viteaz ºi ieºiþi în faþa TIRului cu piep-
tul înainte, ca-n filmele cu partizani sovietici;existã ºanse sã supravieþuiþi, iar doamna,sigur va lãcrima ºi va povesti la cimitir, cît aþifost de curajos ºi ce v-ar fi oferit ea, în cazulîn care aþi fi avut noroc;
- la fel, cînd observaþi o necunoscutã care-ncearcã, stîngaci, sã traverseze o bãltoacãfãrã sã-ºi ude pantofii, nu vã ruºinaþi,îndrãzniþi s-o luaþi în braþe ºi depuneþi-o, dupãce prospectaþi terenul, într-un loc perfectuscat; ce, filme cu Superman n-aþi vãzutniciodatã?... (e adevãrat cã pentru asemeneagesturi pe Superman nu-l pocnea nevasta cuumbrela, dar viaþa bate filmul – vorba uneiemisiuni tv la care nu se uita nimeni);
- Pe munte, de asemenea, cînd urcaþi, numergeþi în spatele doamnei bînd rom ºiexclamînd „mamã, ce marºarier ai,cocoanã!”; în primul rînd, femeia e-n treningºi nu oferã privirii dvs. libidinoase ceea cesperaþi; apoi, cavalereºte e sã daþi primulochii cu ursul ºi sã-l puneþi pe fugã, cu poc-nitori & petarde sustrase din puºculiþa copi-ilor; dacã nu fuge la pocnitori, încercaþi cupoze de politicieni...
Impardonabile greºelide comportament monitorizat
Bogdan ULMU
Ion FERCU
Condamnarea
lui Dostoievski
În mijlocul albastrei Mediterane,Dumnezeu ºi oamenii au ridicat o fortãreaþãde un alb scânteietor: Malta. Spre aceastãfortãreaþã se îndrepta acum patru secole ocorabie venind de la Neapole. La primavedere era asemenea sutelor care strãbãteauzona, dar istoria avea sã caute pe puntea eiun cãlãtor talentat ºi violent, urmãrit de legi ºide propriile fantasme. Se numeaMichelangelo Merisi ºi îºi spunea Caravaggiodupã numele aºezãrii lombarde în carevenise pe lume, la un sfârºit de septembrie, înpreajma sãrbãtorii Arhanghelului Mihail. Orbitde soare ºi de strãlucirea mãrii, moleºit decãldurã, a tresãrit doar când apropiindu-se deinsulã i-a desluºit nuanþa mierie a zidurilor depiatrã calcaroasã. Printr-o asociere careîntrece imaginaþia noastrã, ea îi evoca, sur-prinzãtor, carnaþia personajelor sale, efect alluminii asupra unor materii diverse. Apoi aadormit brusc, eliberat de teamã ºi oblojit debrizã.
Ca ºi astãzi, ºi la începutul veacului alXVII-lea, Malta respira prin plãmâniiMediteranei. Ca ºi celelalte insule din arhipe-lag (cu excepþia izvorului Fontana, din Gozo),nu are râuri, nu are lacuri, nu are apã. ªi cumîntâlnirea pietrei cu soarele este incendiarã,unda de rãcoare a mãrii a intrat de la sineînþeles în calculul arhitecþilor oraºului-cetate,„Humilissima Civitas Vallettae”, visat deMarele Maestru Jean Parisot de La Valette,pe o limbã stâncoasã, între douã golfuriadânci, cu Portul Mare ºi Portul Marsamxett.Cel dintâi, trimis de Papa Pius al IV-lea, a fostinginerul militar Francesco Laparelli, urmatde colaboratorul sãu, genialul maltezGerolamo Cassar. Oraºul a fost croit „în gri-laj”, toate strãzile ducând spre mare, astfelcã, intrând prin poarta de sud, pe oricare aipãºi, îi zãreºti în capãt oglinda azurie.Desigur, era la vremea aceea ºi o posibilitateîn plus de a observa apropierea navelor ina-mice, dar la fel de importantã a fost ºi„captarea” brizei, aducerea ei pe strãzi, larându-le suficient de strâmte ca umbracaselor sã-i intensifice efectul. Tradiþia vreaca piatra de început sã fi fost aºezatã, în1566, pe locul unde a fost construitã, dupãplanurile celor doi, biserica Notre Dame desVictoires, primul edificiu al noului oraº, unde,La Valette, la trecerea sa la cele veºnice, în1568 (eveniment comemorat de aºezare, la440 de ani, pe 21 august 2008), a ºi fost înhu-mat, dar unde nu a rãmas decât pânã la strã-mutarea osemintelor în cea care din 1577avea sã devinã celebra co-catedralã a arhi-pelagului maltez, Sf. Ioan, ctitorie a MareluiMaestru Jean de la Cassière ºi operã dereferinþã a lui Girolamo Cassar. La origine,locaºul conventual al Ordinului Cavalerilor deMalta, co-catedrala (declaratã astfel de papã,alãturi de vechea catedralã din Mdina, în1816, pentru a o feri de tentaþia schimbãrilorla sosirea britanicilor) este o construcþieînºelãtoare, ca atâtea altele din La Valletta.Mare, de fapt un veritabil complex, cu 57 mlungime, 35 m lãþime ºi 20 m înãlþime, nu etotuºi, privitã din afarã, uriaºã cum odescoperi în interior. Cu un aspect extrem desobru, nu te lasã sã bãnuieºti nicio clipãbogãþia care îþi taie respiraþia de cum i-ai tre-cut pragul. O parte se datoreazã comorilor deartã care trãiesc aici dupã o altã mãsurã atimpului decât a noastrã, iar alta alegeriiOrdinului, în momentul în care i-a încredinþat
decorarea imaginaþiei debordante a lui MattiaPreti. Chemat din Calabria natalã, acestartist, pe care talentul îl ridicase la rangul deCavaler de Malta – de unde ºi supranumelede Cavalerul Calabrez -, considerat deistoricii de artã drept unic în pictura meridion-alã a secolului al XVII-lea, i-a imprimat fastul,opulenþa, strãlucirea barocã, într-o manierãatât de impresionantã, încât a avut parte decomenzi în bisericile arhipelagului (astãzi înnumãr de 365) pânã la sfârºitul vieþii.Neîncadrabil în vreo ºcoalã, fãrã pereche,Mattia Preti nu a fost însã ºi fãrã rãdãcini:seva care a hrãnit harul dramatic al luiCaravaggio a urcat pânã în creaþiile saleremarcabile, „Botezãtorul în faþa lui Irod”,„Sfântul Ioan dojenindu-l pe Irod” ºi altele.
În oratoriul acestei co-catedrale se aflãceea ce maltezii considerã capodoperaMaltei, specialiºtii, capodopera luiCaravaggio, ºi nu puþini istorici de artã, ceamai importantã picturã a secolului al XVII-lea:uleiul pe pânzã „Tãierea capului SfântuluiIoan Botezãtorul”. Ca în orice spaþiu religios,ºi aici se vorbeºte puþin, în ºoaptã (explicaþi-ile ghizilor, pentru grupuri, se ascultã lacãºti), se pãºeºte pe vârfuri. Larma, cãlduracamerelor video, fulgerul blitzurilor suntinterzise. Lumina care l-a orbit pe Caravaggioºi pe care turiºtii o înfruntã aproape fãrãexcepþie cu ochelari de soare a rãmas afarã.Aici este blândã, scãzutã ºi deºi aurul deco-raþiunilor din naos ºi din capele a pregãtit tre-cerea, impulsul de a deschide larg ochii esteirepresibil. Înaltã de aproape 4 m ºi lungã depeste 5 m, oferindu-se aºadar copleºitorvederii, lucrarea lui Caravaggio aºazã întresutele de priviri care o sãgeteazã în fiecaresecundã ºi scena ei zidul transparent ºi pro-tector al unui mister. În semiobscuritateaocrotitoare, cât din ceea ce aveam deja înminte se suprapune peste ceea ce existã aie-vea? Cât rãscoleºte performanþa artisticã însine ºi cât gândul generat ºi întreþinut de eacã de 400 de ani Salomeea se apleacã sãprimeascã pe tavã capul Botezãtorului, de400 sute de ani cãlãul, care nu a reuºit sã-ldecapiteze pe Sfânt cu sabia, se pregãteºtesã-l termine cu cuþitul, de 400 de ani doi pri-zonieri urmãresc cu lãcomie ce se întâmplã,nevrând sã piardã nici un amãnunt, de 400 deani temnicerul se implicã poruncitor în cumpli-ta execuþie ºi numai o femeie (o însoþitoare aSalomeii?) aratã, dacã nu durere, neîndoiel-nic, spaimã, groazã. ªi tot de 400 de ani,sângele curge din trupul învins alBotezãtorului fãrã sã se închege, scriind pen-tru prima ºi ultima oarã numele pictorului pevreo picturã: f michelan – fecit michelangelo –fãcut de Michelangelo Merisi da Caravaggio.Un pas înainte, ochii se deschid mai larg, deparcã rãspunsul ar depinde de aceste gesturi,dar nu bara pune distanþa, pictura singurã seaparã, iar miºcarea urmãtoare e una de recul,de mers cu spatele, îndãrãt, pânã ce, simþitinstinctiv, capãtul spaþiului te smulge acestuiefect hipnotic, colectiv. Te întorci, ºi, acumnepregãtit, dai peste singurul lucru care poatesã te elibereze de pictura lui Caravaggio: oaltã lucrare de Caravaggio, de asemenea demare valoare, pictatã tot în 1608, dar poatefãrã faima celei dintâi: „Sfântul Ieronim”,emanând o nespusã melancolie. Or tocmai eii-a fost datã o poveste în spiritul vieþii autoru-lui: expus iniþial în Capela Limbii Italiene (ceamai frumoasã dintre capelele co-catedralei),
„Sfântul Ieronim” a fost mutat în 1968 înmuzeul locaºului, de unde a fost furat îndecembrie 1983 ºi gãsit de poliþie abia patruani mai târziu. Aceasta era întâlnirea de careaveai nevoie, fie ca sã urci iar pe scara tim-pului ºi sã întârzii asupra sfinþilor de pe pereþiilaterali ai paraclisului sau la Dumnezeu Tatãl,de pe bolta principalã, pictaþi de Mattia Preti,fie ca sã cobori, pe aceeaºi scarã, la „SfântulSebastian îngrijit de femei”, a maltezuluiGiulio Cassarino, primul discipol al luiCaravaggio. Mai existã un drum pe care mer-itã sã-l parcurgi, pentru ca sã asimilezi în sin-gurãtatea pe care o creeazã uneori mulþimeaimpresia puternicã produsã de „Tãierea capu-lui Sfântului Ioan Botezãtorul” ºi de „SfântulIeronim”, una cu forþa dramatismului, cealaltãcu rãscolitorul sãu influx meditativ, revenindde pe Strada Negustorilor, unde te-a scosieºirea din co-catedralã, pe Strada Republicii,ca sã intri în Hanul Cavalerilor din Provencede odinioarã, azi Muzeul Naþional deArheologie al Maltei. Nu existã, bineînþeles,nici comparaþii, nici concurenþã între valorileartei, dar dacã ai venit în Malta pentruCaravaggio, sã nu pleci fãrã sã cunoºti, aici,minunea preistoriei sale intitulatã „Femeiedormind”, descoperitã în hipogeul Hal Saflienide Paola. Micuþã cât s-o þii în palmã, statuetaemanã gingãºie ºi un abandon dulce în lumeasomnului. Exponat unic într-o salã fãrã feres-tre a muzeului, „Femeia” viseazã sub un conde luminã blândã, ocrotitoare.
Dar dacã „Sfântul Ieronim” ºi-a recãpãtatlocul cuvenit în oratoriu, alte douã picturi reali-zate în cele 15 luni cât a stat Caravaggio înMalta, „Sfânta Maria Magdalena” ºi un portretMarelui Maestru Alof de Wignacourt, au dis-pãrut, însã nu fãrã urmã. În cazul amânduro-ra, „urma” ar putea fi „Sfânta Magdalena” ºi„Marele Maestru Alof de Wignacourt”, picturilelui Giulio Cassarino, dintr-un muzeu dinRabat, oraºul care înconjoarã fosta capitalã aMaltei, Mdina, considerate de unii specialiºticopii autentice ale originalelor pierdute ale luiCaravaggio. Oricum, despre „Marele MaestruWignacourt” se poate spune cã nu a dispãrutcu totul, de vreme ce, cumpãrat în 1670 deLudovic al XIV-lea, mai existã un portret alacestuia la Luvru, portretul unui om al bisericiicu suflet rãzboinic. Probabil cã MareleMaestru nu cunoºtea trecutul aventuros alartistului ºi nici faptul cã pedeapsa cumoartea îl alungase din Italia în Malta, dupã oaltercaþie încheiatã cu omucidere (ceea ceavea sã nascã legenda cu trupul SfântuluiIoan Botezãtorul având ca model victima pic-torului). Îi admira în schimb talentulexcepþional, în virtutea cãruia l-a ridicat rapidla rangul de Cavaler de Malta, aºa cum 40 deani mai târziu va deveni ºi fabulosul MattiaPreti. Era o onoare sã aparþii acestui ordin de„sanitari” ºi militari, întemeiat în secolul al XII-lea la Ierusalim, alungat de turci întâi în Cipruºi apoi în Rodos, pentru ca din 1530 sã sestabileascã în Malta ºi sã o transforme într-ofortãreaþã inexpugnabilã pentru douã secoleºi jumãtate. De aceea, chiar dacã, atuncicând îi evocã, Eminescu se referã la perioadaîn care ioaniþii se aflau în Rodos, chemându-i„cavalerii de la Malta” preia numele purtat înepoca maximei lor strãluciri, cu care de alt-minteri, Ordinul, cu Stãreþia azi în Roma(unde, recent, s-a bucurat de vizita preºedin-telui României), a intrat în mileniul trei.Caravaggio apreciazã din plin aceastã
onoare ºi vrând sã-ºi exprime recunoºtinþapicteazã vestitul sãu tablou dedicat patronuluiOrdinului, Sfântul Ioan Botezãtorul, pe care îlsemneazã, susþin alþi specialiºti, f michelan –fra – fratele (cavalerul) Michelangelo Merisida Caravaggio. Cu toatã mândria, firea saimpulsivã are ultimul cuvânt. De data aceastaconflictul cu un cavaler de rang superior(Caravaggio era „cavaler de graþie”, pentru afi „cavaler de drept”, originea nobilã era obli-gatorie) se soldeazã cu închisoarea. Reuºindsã evadeze, pãrãseºte Malta în octombrie1608. În decembrie este expulzat din Ordin.Revoluþionarul Caravaggio moare în 1610, la38 de ani.
Nu numai co-catedrala Sfântul Ioan esteînºelãtoare în Malta. Clãdiri multicentenare,cu înfãþiºarea vremii în care au fost edificate,în care nu te miri dacã descoperi un muzeu,ca Muzeul de Arheologie în Hanul Cavalerilordin Provence sau Muzeul Rãzboiului în FortulElmo, îþi oferã ºi surpriza celor mai neaºtep-tate instituþii: în Hanul Castiliei ºi Leonuluisunt birourile primului ministru, în PalatulMarilor Maeºtri – ambele purtând însemnultalentului lui Girolamo Cassar – funcþioneazãPreºedinþia ºi birouri parlamentare (dar acce-sul turiºtilor nu se limiteazã la lectura plãcilordin jurul intrãrii, dintre care una aminteºtedeclararea independenþei pe 21 septembrie1964, ci cuprinde o bunã parte din mãreaþaconstrucþie, care l-ar fi inspirat pe Caravaggioîn pictarea fundalului capodoperei sale, deºiartistului nu-i era deloc strãin mediul tem-niþelor), în Spitalul Cavalerilor, CentrulMediteranean de Conferinþe. Dar aceasta nueste totul. Pe Strada Republicii, cu statuiaReginei Victoria strãjuind Biblioteca Naþionalãºi umbrelele multicolore ale meselor dinGrãdina Cordina, deschizi uºa unui mic ma-gazin, fãrã sã bãnuieºti cã o vei închide în altãstradã. Treci treptele altuia, la fel de modest,cu ilustrate ºi suveniruri – cruci malteze, ca-valeri, medalioane din sticlã de Mdina – fãrãsã îþi închipui nici mãcar o clipã cã te va ducespre scara rulantã a unui luxos spaþiu comer-cial, construit în adâncime ºi în înãlþimedeopotrivã. Într-o zi am luat masa într-unpitoresc sat de pescari, Marsaxlokk, în careprivirile îþi sunt atrase de bãrcile colorate, cuochiul norocului la provã. Mai târziu am aflatnu numai cã în largul lui avusese loc întâl-nirea (schimbãtoare de istorie) dintre Bush ºiGorbaciov, ci ºi cã se deschide spre un portcare întrece cu mult prin mãrime nevoile arhi-pelagului, destinat schimburilor de mãrfuri, decontainere între navele comerciale carepreferã astfel sã strãbatã numai pânã la jumã-tate calea dintre Europa ºi Africa. Cu vestitelesale „trompe l oeil”, care existã ºi la MattiaPreti, ba chiar închipuind cupola uneia dinbiserici, Adormirea Maicii Domnului, dinGozo, barocul adus de Caravaggio s-a potriv-it spiritului Maltei, pânã la cea mai stranieconsecinþã a sa: în fortãreaþa de un alb scân-teietor din mijlocul albastrei Mediterane, trãi-esc de patru secole douã din capodoperelemaestrului clar-obscurului ºi, atât de vie,amintirea sa. Iar Malta le intensificã splen-doarea.
Doina CERNICA
meridiane
MaltMalt aa
DDee 440000 ddee aannii ,, CCaarraavvaaggggiioo
• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: [email protected] •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 •
• Cititorii se pot abona prin RODIPET ºi, direct, la redacþie. • Poziþia în Catalogul Publicaþiilor Interne RODIPET: P1938 •
Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)
Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ
