Nr. 538

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Carmen MIHALACHE

Comediala putere

pagina 11

Vasile SPIRIDON

În aºteptarearomanului „Henriette“

pagina 19

Ionel SAVITESCU

Gulagul vãzutde un ºef

pagina 23

Adrian JICU

Mihai Cimpoi – unEminescu enciclopedic

pagina 3

Ioan ªt. LAZÃR

Regina Maria în

memoriile Ceciliei

Cuþescu - Storck

pagina 12

Dan PERªA

Literaturbahn,cultura desnuda

pagina 5

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 51 (serie nouã) • iunie 2014 • 3,00 lei •

• G

heor

ghe

Zãrn

escu

– M

oarã

Biografia dramaturgului,eseistului, traducãtorului ºimemorialistului Ion Luca(1894–1972) suscitã interesulcercetãtorilor ºi istoricilor lite-rari spre o cunoaºtere com-pletã a unui destin ºi, mai ales,a unei opere ce se impune a firestituitã, comentatã ºi ier-arhizatã dupã alte grile critice.

Acest scriitor, consideratcândva un caz singular, ºi-aelaborat întreaga operã înprovincie, unde a avut liniºteanecesarã ºi unde a putut sãreflecteze ºi sã recompunãsecvenþe ale unui trecut, inci-tant, în ordinea spiritului.

O parte esenþialã a opereisale a fost cititã, reprezentatãºi apreciatã de Tudor Arghezi,Petru Comarnescu, AlexandruPiru, Mircea Mancaº, NicolaeCarandino, Valeriu Anania,Nicolae Barbu ºi alþii.

Relaþiile sale cu unii dintreconfraþi au fost episodice ºiaproape toate priveau itinerari-ul cãrþilor ºi pieselor de teatru,nu puþine la numãr, în jur decincizeci, pe care le-a scris ºipublicat într-un anonimat abso-lut.

Gândurile acestea mi-aufost sugerate de o preþioasãepistolã necunoscutã, pe careo transcriu aici, a lui Ion Luca,

ºi care a fost trimisã lui Ionªahighian (1897–1965), unuldintre cei mai importanþi regi-zori din perioada interbelicã.

Informaþiile din aceastãepistolã trimit la piesa de teatruFemeia Cezarului, care s-areprezentat pentru prima oarã,în luna ianuarie 1940, pescena Teatrului Naþional dinBucureºti.

Printre cei mai însemnaþiactori, care au jucat în aceastãoperã dramaticã, amintim peMarioara Zimniceanu, SoranaÞopa, Agepsina Macry-Eftimiu,Lilly Popovici, NicolaeBrancomir, Ion Manolescu, G.Demetru ºi Florin Scãrlãtescu.

Glosele sale privitoare lamenirea operei ºi, evident, acreatorului ei sunt de o pro-fundã actualitate.

*

Bacãu, 25 noiembrie [1]939Str[ada] Ardealului, nr. 2

Dragã ªahighian,

Trimit ºi adaosul fãgãduit.De monologul de la Scena IVmi-e fricã sã mã ating.

Lungimea sã nu ducã la...nici eu nu ºtiu cum sã-i spun,dar simt cã nu e artistic. Totuºi

voi încerca. Sã vãd. Dar sãcaut sã-þi mai aud glãsciorul latelefon.

Mi-e grijã sã nu cadã pre-miera la un timp nepotrivit sauprea târziu.

Ce zici de schimbãrileaduse la guvern? Aºa trecegloria lumii!

ªi noi, smeriþi truditori peglia neîmbãtrânitoare a sfinteiarte, rãmânem zâmbitori,bându-ne, liniºtiþi în siguranþanoastrã, paharul de dum-nezeiascã înºelare a gânduluiºi a simþului! Ce zici?

Poþi sã-mi dai câteva rân-duri?

Cu dragoste,Ion Luca

Notã: Originalul acesteiepistole, inedite, se aflã în bib-lioteca profesorului NicolaeScurtu din Bucureºti.

La Sala „Ateneu“ a Filarmonicii „MihailJora“ s-a desfãºurat ediþia a XI-a a Cursurilorinternaþionale de dirijat. Profesorii: RobertGutter (SUA), Ovidiu Bãlan (România) ºiCharles Gambetta (SUA), au instruit 13 stu-denþi din: SUA, Coreea de Sud, Singapore,Canada, Hong Kong, pe care orchestra i-asusþinut în 4 seri de concert. Astfel, publicul aascultat, în prima serie de concerte, lucrãridin creaþia clasicilor muzicii universale.

Sung Han (Coreea de Sud) ºi o searã maitârziu Melissa Biroun (Canada), au condusorchestra în Allegro vivace din Simfonia nr. 41în Do Major de W.A. Mozart ºi MaxwellPhillips (SUA) în Andante Cantabile dinacelaºi opus.

Allegro moderato / Lento din Concertul nr.1pentru pian ºi orchestrã în do minor de Dmitriªostakovici i-a avut ca protagoniºti pe diri-jorul Robert J. Garza III (SUA) ºi AdrianaMaier – pian.

Livia Gho din Singapore a dirijat Allegrodin Simfonia nr.5 în Si bemol Major de FranzSchubert, iar Joshua Klossner (SUA) ºi-aales Richard Wagner - Idila lui Siegfried.Aceeaºi secþiune din Simfonia lui Schubert afost adjudecatã ºi de Charles LawrenceAnderson (SUA).

Tânãra violonistã, de 15 ani ºi jumãtate,Mãlina Ciobanu a interpretat sub bagheta luiJoseph Rodgers (SUA), Tzigane pentruvioarã ºi orchestrã de Maurice Ravel ºipartea I Allegro moderato din Concertul pen-tru vioarã ºi orchestrã în re minor de P.I.Ceaikovski, la pupitru dirijoral; KennethYanagiasawa (SUA).

Orchestra a evoluat în Uvertura „Flautulfermecat“ de Wolfgang Amadeus Mozart

avându-l la pupitru pe Bryan Zaros (SUA).Nu a lipsit creaþia beethovenianã: Dana Ihm(SUA) cu Scherzo, Molto vivace din Simfonianr.9 în re minor ºi Jackson Leung (HongKong/ SUA), Allegro ma non troppo, un pocomaestoso din lucrare, iar Lauren Ramey(SUA) cu Uvertura Leonora nr. 3.

Concertele celei de a doua sãptãmâni auavut în program lucrãri din creaþia lui: J.Brahms, G.Enescu, Korsakov, J. Strauss Jr.,Bartok, Respighi, Verdi. Uvertura „Liliacul“ deJ. Strauss Jr., în versiunea lui JoshuaKlossner (SUA) ºi Bryan Zaros,(SUA),Brahms Simfonia I cu Maxwell Phillips(SUA), Charles Lawrence Andersen (SUA),Jackson Leung (Hong Kong/SUA), LaurenRamey (SUA), Melissa Biroun (Canada),Sung Han (Coreea de Sud).

Uvertura „Marele Paºte rusesc“ deKorsakov a fost dirijatã de Dana Ihm (SUA),Uvertura „Vecernii siciliene“ a lui Verdi deLivia Gho (Singapore), Concertul pentruorchestrã de Bela Bartok de Robert J. GarzaIII (SUA) ºi Pinii di Roma de OttorinoRespighi de Joseph Rodgers (SUA).

Pentru a doua oarã la Cursurile organizateîn Bacãu, Ken Yanagisawa (SUA) a dirijat olucrare româneascã, binecunoscutaRapsodie românã în La Major, op. 11, nr. 1a lui George Enescu.

O nouã ediþie de succes a cursurilor cutineri din întreaga lume ce doresc sã acceadãla porþile mãiestriei dirijorale, care sperãm cãva fi continuatã în iunie 2015.

Ozana KALMUSKI ZAREA

iunie 20142

breviar

Cursuride mãiestrie dirijoralã

Nicolae SCURTU

O epistolã necunoscutãa lui Ion Luca

cronica literarã

iunie 2014 3

Pe fundalul unei bibliografii enorme,Mihai Cimpoi ne propune iatã un nouvolum, Mihai Eminescu. Dicþionar enci-clopedic (Chiºinãu, Editura „Gunivas“,2013) în care ambiþioneazã sã sinte-tizeze, prin aplicarea unei „grile ontolo-gice“, tot ceea ce este relevant pentruviaþa ºi opera lui Eminescu, demonstrân-du-i astfel „unitatea“. Anacronic într-oepocã a fragmentarismului, temerarul opal academicianului de la Chiºinãu sehrãneºte din precedentele cãrþi dedicatepoetului, dar ºi literaturii române îngenere. Numai cã de data aceastã numai este vorba despre o abordare de tipeseistic sau critic, ci despre un pariu cusine, cãci, aºa cum subliniazã ºi EugenSimion (în Cuvânt-înainte), miza esteuna cu bãtaie lungã: „Eminescu estepentru toþi cei care gândesc ca el nunumai un mare poet, dar ºi un stâlp derezistenþã al spiritualitãþii naþionale.Dicþionarul pe care l-a alcãtuit vine sãreconfirme acest punct de vedere, dupãmine, just, pentru cã el exclude atât vani-tãþile ºi rãtãcirile localismului orb, cât ºicosmopolitismul arogant ºi represiv faþãde miturile spiritualitãþii naþonale.“

Dicþionarul enciclopedic semnat deMihai Cimpoi nu e aºadar doar undicþionar, ci un amestec de informaþie(specificã unui asemenea demers) ºi despirit critic, întrucât autorul nu-ºi poatedezminþi vocaþia de critic, care se insinu-eazã în paginile descriptive, dându-le oaltã coloraturã. Din acest motiv, volumule, în egalã mãsurã, un dicþionar ºi uneseu critic, iar structurarea materialuluivorbeºte de la sine despre nevoia de aîmpãca dimensiunea informativã cuaceea interpretativã. Aºa se face cãMihai Cimpoi pune laolaltã elemente deistorie literarã, sursologie, receptare etc.într-o interpretare personalã, echilibratã.Dacã informaþiile biografice sau cele pri-vitoare la cultura poetului sunt îndeobºtecele ºtiute, adevãratul Mihai Cimpoi eacela care pune în discuþie „eminescian-ismul“, care subliniazã importanþa publi-cisticii pentru înþelegerea gândirii emine-sciene sau care încearcã sã urmãreascã,pe urmele altor exegeþi, „odiseea recep-tãrii“, dar ºi prezenþa lui Eminescu în altedomenii.

Ca orice proiect de asemenea anver-gurã, cel semnat de Mihai Cimpoidovedeºte unele omisiuni documentaresau interpretative, care se cer remediatela o a doua ediþie. O lecturã atentã aTabelului cronologic, plasat în parteaintroductivã a cãrþii, dezvãluie astfel deinadvertenþe. În primul rând, existã oproblemã de metodã: recursul la operãpentru explicarea biografiei, când, defapt, lucrurile ar trebui sã stea invers. Unexemplu în acest sens îl constituie con-troversa referitoare la originea poetului(urmãritã, de altminteri, îndeaproape deG. Cãlinescu), pe care Mihai Cimpoi nu orezolvã prin trimitere la exegeza ante-rioasã, ci prin citarea unui pasaj din publi-cisticã: „Poetul spulbera, cu o vervãcausticã, toate contestãrile originii saleromâneºti: «Tot ce pomeneºte despreoriginea mea sunt pure minciuni iscoditedin fantazia bolnãvicioasã, precum ºi tre-buie sã aibã un redactor al Pseudo-Românului.»“ A lua un fragment depolemicã politicã drept argument pentrurezolvarea unei probleme de istorie lite-rarã mi se pare totuºi o întreprindereriscantã. Fragmentul invocat poate celmult pigmenta demonstraþia luiCãlinescu, pe care de altminteri Cimpoi oreia în arborele genealogic detaliat pecare îl întocmeºte el însuºi, urmãrind atâtevoluþia neamului Eminovici, cât ºi peaceea a Iurascilor, a cãror vechime oîmpinge pânã la marele vornicDumitraºcu ªtefan, menþionat la 1624.

Revenind la Tabelul cronologic, elconþine o bunã sintezã a informaþiilordocumentare, dar câteva scãpãri cum arfi includerea poeziei Venere ºi Madonãprintre textele tipãrite în 1869 în „Familia“sau a unor articole ca „Românii ºi Austro-

Ungaria“, „Dialismul (sic!) ºi Federalismulîn Austro-Ungaria, Planul unei Federaþiibalcanice“ etc., în anul 1876, rãmân. Câtpriveºte intrarea lui Eminescu în redacþia„Timpului“, ea este plasatã de MihaiCimpoi în jurul lui 20 octombrie 1877,deºi Dimitrie Vatamaniuc a demonstrat,în „Eminescu la Timpul“ (prefaþa volumu-lui X, din ediþia academicã) cu argumenteconsistente, cã ea s-a produs la sfârºitullunii octombrie: „Putem susþine, pe bazaacestor date, cã Eminescu pãrãseºteIaºul între 25 ºi 27 octombrie 1877 – numai devreme ºi nici mai târziu. Se verificãºi documentar informaþiile lui Slavici carefixeazã Sf. Dumitru data sosirii lui

Eminescu în Bucureºti (92, p. 168). Nupoate fi împãrtãºitã, sub nici un motiv,opinia privind prezenþa lui Eminescu înredacþia „Timpului“ înainte de 27octombrie 1877. Înainte de aceastã datãnu i se pot atribui articole fie ºi numaipentru motivul cã poetul nu se afla înredacþia cotidianului bucureºtean.“

Completãri s-ar fi cuvenit de aseme-nea la „Odiseea receptãrii“, prin includ-erea unor volume recent apãrute, dar ºiprintr-un subcapitol despre zelatorii luiEminescu (care sã corespundã celuidespre detractori). De asemenea, capi-tolul VIII, dedicat reprezentãrilor luiEminescu în diferite domenii artistice ar fitrebuit sã includã personajul demitizat pecare ni-l oferã Florina Ilis în romanul (citatla bibliografie de Mihai Cimpoi), Vieþileparalele, un splendid exerciþiu de lucidi-tate în efortul de curãþare a câmpuluiinterpretativ de cliºeele ºi poncifele prin-vindu-l pe Eminescu.

Ceea ce caracterizeazã acestDicþionar enciclopedic Mihai Eminescueste atitudinea echilibratã a autorului,care cautã o poziþionare obiectivã înabordarea unui subiect care nu mai este,de multã vreme, doar unul de istorie ºicriticã literarã, ci ºi unul de imagologiesau politologie, câtã vreme Eminescu adevenit, dupã expresia deja celebrã a luiIulian Costache, o imagine de negociat.Motiv pentru care Mihai Cimpoi se aratãrezervat atât faþã de detractori, cât ºi faþãde zelatori. Douã exemple sunt grãitoareîn acest sens. Problema „nebuniei“ poe-tului este tratatã nuanþat, fãrã a da credittaberei demitizante/deconstructiviste, dar

ºi fãrã a îmbrãþiºa teoria conspiraþieivehiculatã tot mai intens în ultima vreme.

La fel stau lucrurile în discuþia despreutopismul gândirii eminesciene, pe careMihai Cimpoi îl acceptã pe bunã drep-tate, comentându-l obiectiv, dincolo deinterpretãrile tendenþioniste ale celorcare þin morþiº sã demonstreze caracterulutopic, retrograd, inaplicabil al soluþiilorpropuse de gazetar, dar ºi dincolo decele a cãror mizã este respingerea deplano a oricãrei posibilitãþi de a concepegândirea lui Eminescu în asemenea ter-meni. Ei bine, nici vorbã despre aºaceva, exegetul ocolind capcana ºi con-statând, lucid, cã „...proza lui politicã sebizuie pe o veritabilã poeticã e refuzuluidublatã de altã poeticã a mitizãrii. Outopie în doi timpi ºi douã culori, într-opoeticã de tip maniheic.“ Admiþând cã„Soluþiile lui sunt impracticabile“ ºi cã„judecãþile sale politice sunt uneorinedrepte“, academicianul încearcã sã leexplice prin contextul dificil care le-a ge-nerat: „În vremuri de cumpãnã, aseme-nea accente ºi asemenea utopii suntinevitabile.“ Aº crede însã cã ele nu suntdoar inevitabile (ceea ce echivaleazã cuo scuzã), ci sunt necesare, întrucât arti-colele eminesciene au asigurat echilibrulnecesar într-o societate care traversa unproces de modernizare rapid, fãcut dupãmodel francez, dar care avea nevoie de ocontragreutate, care sã îi evidenþiezeneajunsurile. Iar Eminescu tocmai asta afãcut, într-o manierã ce aminteºte dejunimism, dar care poate fi explicatã maibine printr-un termen la modã azi, anti-modernitatea, pe care o ilustreazãconvingãtor.

În opinia mea, utopismul eminesciantrebuie explicat într-un dublu registru:construct teoretic ºi acþiune politicã.Privitã din aceastã perspectivã, publicis-tica eminescianã se dovedeºte para-doxalã: solidã în planul abstracþiunilorteoretice ºi inaplicabilã politic, într-un statcare urma un alt model al modernizãrii,cel liberal. Faptul cã o gândire profundãcum a fost cea eminescianã nu a reuºitsã impunã o practicã politicã imediatã seexplicã, într-adevãr, prin factori conjunc-turali. Ea a influenþat însã decisiv culturaºi chiar politica româneascã din deceniileurmãtoare întrucât principalele ideologiis-au raportat ºi chiar revendicat dinaceastã gândire pe care noi o conside-rãm astãzi utopicã. Privitã din unghiulacþiunii politice ºi al mersului istoriei, ease dovedeºte într-adevãr utopicã,stârnind nemulþumirea unui Cioran, careînsã datoreazã foarte mult tocmai acestuiutopism eminescian. Pentru cã utopiilenu sunt întotdeauna condamnabile, ci,uneori, necesare. Ele au asigurat, de-alungul istoriei, acel echilibru între antitezesau, dupã cum afirmã TheodorCodreanu, împãcarea antitezelor.

Ambiþionând o sintezã la zi a tot ceeace (mai) înseamnã Eminescu, MihaiCimpoi se dovedeºte un veritabil DonQuijote, pornit într-o temerarã încercarede a cuprinde în paginile unei singurecãrþi o uriaºã cantitate de informaþie, darºi de interpretare a unei biografii ºi a uneiopere generatoare de reacþii dintre celemai contradictorii. Într-o lume a demi-tizãrilor ºi a fragmentarismului, academi-cianul crede, cu superbie, în ceea ce s-anumit (iniþial serios ºi apoi parodic)nevoia de Eminescu, pe care o con-cretizeazã într-un volum pretenþios intitu-lat enciclopedic, dar solid prin spiritulcare filtreazã analizele ºi structureazãsintezele.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Mihai Cimpoi – unEminescu enciclopedic

• G

heor

ghe

Zãrn

escu

– P

urtã

toru

l de

foc

iunie 20144

ateneu

Mintea ºi sufletul omului aufost întotdeauna surse inepui-zabile de analizã ºi investi-gaþie, tocmai caracterul lor denecuprins dând un sens per-petuu cãutãrilor. În naturacontrastelor ºi utopiilor care nedefinesc fiinþial stã ºi ineditul,de fapt comunul necunoscut,ce declanºeazã o curiozitatecreatoare, imaginativã, experi-mentalã. Cum ar fi sã pãtrunziîn mintea unui om, sã cãlã-toreºti printre ideile lui, sãobservi geneza clipelor sale?Dar când acel om este unul deo genialitate recunoscutã, unpion marcant al evoluþiei uni-versale? Probabil cã la acesteîntrebãri se gãseºte rãspunsulîn romanul lui Irvin D. Yalom,Plânsul lui Nietzsche(„Humanitas“, 2006, 2010,2012, trad. Luana Schindu), cesurprinde elemente dinbiografia marcantului filozof ºia celor care l-au înconjurat,prelungite imaginativ ºi facticde psihoterapeutul care-ºi facedebutul ca romancier cuaceastã lucrare.

Singurãtate, suferinþã,moarte... probleme esenþialeale existenþei, teme fundamen-tale ale scriiturii, care, tratatecu talent, pot genera capo-dopere. Atunci când protago-niºtii sunt mari figuri ale culturii,succesul este iminent. Inti-mitatea gândurilor acestoracreeazã frame-ul magistral alunei poveºti ce incitã la raþio-nalizare, la sensibilizare. Îm-pletirea literaturii cu filosofia ºimedicina într-un echilibru per-fect ºi naraþiunea seducãtoarecreeazã imagini care nutresciluzii ºi paradoxuri. Frag-mentele cu un vãdit caracterºtiinþific puncteazã pe alocuripasajele uºor descriptive,fixând, ca niºte ace cu gãmãliafosforescentã, caracterul cva-sibiografic al scrierii pe panoulficþiunii. Este descrisã o con-sultaþie medicalã imaginarã,din 1882, a filosofului Friedrich

Nietzsche de cãtre reputatulmedic ºi psiholog Josef Breuer(mentorul lui Sigmund Freud).Aºa cum explicã în Notaautorului din final, aceastãîntâlnire fusese plãnuitã înrealitate, nefiind însã con-cretizatã. În spaþiul narativapar ºi alte personalitãþi cuexistenþã istoricã: SigmundFreud, Lou Salomé ºi Anna O.(Bertha Pappenheim). Deasemenea, autentice sunt ºi oparte dintre scrisorile repro-duse, cum ar fi cea a luiWagner (adresatã luiNietzsche) ºi cele ale filosofu-lui, adresate lui Lou Salomé,iubita sa.

Psihologul acceptã provo-carea de a-l vindeca peNietzsche de disperare ºi degândurile sinucigaºe, dar fãrãvoia acestuia, aºa cã foloseºtepretextul migrenelor filozofuluipentru a-l interna ºi acceptã, larându-i, sã fie ajutat, în reci-procitate, pentru a-ºi anihilaobsesiile ºi propria disperare.Inversarea rolurilor medic-pacient nu înseamnã o inver-sare a valorilor, ci o echilibrarea raporturilor interumane, ani-hilarea oricãror limite strict pro-fesionale; drept urmareNietzsche ºi Breuer devin pri-eteni, ca în definiþia datã defilosof prieteniei: „doi oamenicare se însoþesc în cãutareaunui adevãr absolut“. Reco-mandat atât raþionalului scep-tic, cât ºi visãtorului idealist,atât devoratorului de concret,

cât ºi celui ce pãºeºte printrehimere existenþiale, romanulsãvârºeºte o invadare a spaþi-ului intim al celebrelor perso-naje, cititorul fiind, alãturi depacientul-filozof la ºedinþele depsihoterapie, la dreapta sacând îºi face notaþiile pentrucunoscutele teorii, sau în faþaochilor ce se rãzvrãtesc împo-triva lumii prea mici pentru ide-alurile sale.

ªtiinþa alimenteazã meca-nismul generator de idei ºi stãricel puþin interesante, cititoriifiind martorii fundamentãrii te-rapiei conversaþionale, însem-

nãrile celor doi, psihologul ºifilozoful, luând forma unor fiºeclinice, fiecare având scopulde a-l vindeca pe celãlalt prinpropriile metode. Deºirecunosc ulterior cã s-aumanipulat reciproc, medicul ºifilozoful se adapã de la acelaºiizvor al intelectualitãþii pure,interiorizaþi paroxistic, iar apoiapropiaþi tocmai de forþa ima-nentã a minþii lor.

Nietzsche pare adesea a fiplãmãdit din aceeaºi materieca ºi Iona lui Marin Sorescu,claustrarea, nihilismul sau pa-siunea fiind armele ºi motivele

de sustragere, de evadare per-iculoasã din placiditatea sufe-rinþei ºi a obsesiei purgatoare.Regãsirea sinelui se face,însã, prin plâns, acesta avândun rol purificator, eliberator deenergii negative, un plâns caurmare a conºtientizãrii con-diþiei prea omeneºti pentruraþionalismul pur prin care sedefinea. Hipersensibilitatea ºihiperluciditatea aureoleazã fi-gurile intelectualilor ce folo-sesc spaþiul vienez al expansi-unii spirituale cu indiferenþã,punând accent pe ceea cesimt, ºi mai puþin pe ceea ce,cum, cât ºi unde trãiesc: „Înºtiinþã trebuie doar sã lucrezi,nu sã încerci sã trãieºti“. Pe dealtã parte, prin sustragerea dintimp ºi prin teoria eternei reîn-toarceri pe care o fundamen-teazã filozofic, protagonistul seînrudeºte cu personajele luiMircea Eliade, ca într-un vidistoric metempsihotic: „Nu sepoate evada din timp, asta epovara noastrã cea mai mare.Iar provocarea noastrã cea maimare este sã trãim în ciudaacestei poveri.“

Prin hipnozã (într-o prolepsãelucidatã ulterior), doctorulBreuer, pacient de conjunc-turã, experimenteazã fictivrenunþarea totalã, desprinde-rea legãturilor mundane, înscopul dobândirii unei libertãþiparadigmatice, ideale. Lectoruldevine, aºadar, complice lachinurile naºterii ideilor filo-zofice, parte din contextuldureros al beatificãrii destinuluicelebrului Nietzsche, al mân-tuirii ce anticipeazã apariþiascrierii închinate poetului per-san Zarathustra. Concluziapersonajului central, dar ºi aromanului, enunþatã ca un ver-dict, este simplã tocmai prinstatutul de panaceu care i sepoate atribui, dar este ºi sur-prinzãtoare, dacã ne gândimcã vine de la un filozof (chiarcel care l-a ucis în ideile salepe Dumnezeu): AMOR FATI!

Nu are rost sã descriem multi-tudinea de legãturi istorice dintrePolonia ºi þãrile române, cu accent,desigur, pe factorul cultural. E de ajunssã amintim cã primii noºtri cronicaris-au instruit în aceastã þarã: GrigoreUreche, cel dintâi, studiazã „artele li-berale“ la Colegiul Iezuit din Lvov, laînceputul secolului al XVII-lea, iarMiron Costin, un colegiu similar de laBar ºi Cameniþa. Cultura dobânditã aicii-a permis celui de-al doilea argu-mentarea ºtiinþificã a latinitãþii limbiiromâne ºi romanitãþii poporului nos-tru.

A venit vremea ca polonezii sãarate interes pentru limba ºi culturaromânã, dovadã fiind lectorateledeschise în câteva centre universitare,între care ºi Poznañ (a se citi [poz-nañi], în douã silabe).

L-a creat un entuziast filologpolonez, Henryk Misterski, care ºi-asusþinut doctoratul (sub conducerea luiI. C. Chiþimia, la Universitatea dinBucureºti) cu o temã previzibilã:„Miron Costin ºi Grigore Ureche –culmi ale vechilor legãturi culturaledintre Polonia ºi Moldova în secolul alXVII-lea“. El este de fapt fiul lui HenrykMisterski (sã-i spunem senior), profe-sor de ºcoalã generalã refugiat în

România în contextul zbuciumat alcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Vapoposi în Câmpulung-Muscel, unde vafi profesor, predând ºi germana laUniversitatea pentru Refugiaþi. Atât demult a îndrãgit limba ºi cultura noastrã,încât îl convinge pe fiul sãu – totHenryk – sã studieze la noi, ceea ce ºiface începând cu anul 1951. La 1octombrie 1956, va înfiinþa la cunoscu-ta Universitate „Adam Mickiewicz“ dinPoznañ un lectorat de limba românã, încadrul Catedrei de filologie romanicã.Multã vreme româna a fost una dintrecele douã limbi romanice oferitefilologilor din Poznañ; abia dupã aceeaau venit spaniola, italiana ºi por-tugheza. Se înþelege cã Misterski a fostcel mai activ dintre profesorii deromânã ai Catedrei, între timp de limbaºi literatura românã. Astãzi disciplineledin programele de licenþã ºi masteratsunt predate de foºti discipoli ai luiHenryk Misterski, iar secþia este parte

a Institutului de Limbi Romanice, dincadrul Facultãþii de Filologie aUniversitãþii „Adam Mickiewicz“. Esteunicul centru de studii de filologieromânã din Polonia, cu o viaþã ºtiinþi-ficã bogatã. Mãrturie stã cariera uni-versitarã a fondatorului Catedrei: doc-toratul în Filologie este centrat pe oprivire comparativã între „Psaltirea înversuri“ a lui Dosoftei ºi „Psaltirea“ luiJan Kochanowski (1966), pentru cadupã 11 ani sã-ºi susþinã teza de abi-litare. Obþine titlul de docent, iar în1989, de profesor universitar.(Informaþiile de pânã aici ne suntoferite de Emilia Ivancu, reprezentantaInstitutului Limbii Române la Poznañ.)

Am avut ocazia sã cunosc directviaþa Catedrei de românã, în cadrulunui stagiu de predare (10-20 mai) cir-cumscris Programului Erasmus. Niciacum nu-mi pot stãpâni admiraþia faþãde zecile de polonezi care au ales sãne înveþe limba ºi literatura, în condiþi-

ile în care nu au, ca la noi, dublã spe-cializare, iar ºirul anilor de studiu con-tinuã obligatoriu dupã licenþã cu 4 ºi 5– perioada masteratului. La fiecare din-tre cursurile þinute (în românã, evident)în faþa studenþilor ori a masteranzilor,le mãrturiseam consideraþia profundãpentru gestul de a se dedica unei limbiºi literaturi pe care eu însumi le(re)descopeream atractive. Am dedusaceasta din interesul arãtat temelorpropuse (universalitatea culturiiromâne; relaþia dintre folclor ºi literatu-ra cultã, cu o paralelã între VasileAlecsandri ºi Adam Mickiewicz, con-temporani; latinitatea limbii româneetc.), precum ºi din conþinutul între-bãrilor pe care mi le-au pus atât tinerii,cât ºi dascãlii lor. Cu aceºtia din urmãam realizat câte un interviu, pe stu-denþi ºi masteranzi i-am invitat sãviziteze urbea lui Alecsandri ºiBacovia, iar mie mi-am promis iniþiereaîn limba polonã. (La Wroclaw, am prinsuna dintre cele douã zile alocateConferinþei Internaþionale „Languagesin Contact“, aºa cã meritã un studiucomparativ al celor douã idiomurieuropene.)

Ioan DÃNILÃ

Ana-Maria TICU

Idei, obsesii, pasiuni:Plânsul lui Nietzsche„O perspectivã cosmicã atenueazã întotdeauna tragedia“

Pentru limba noastrã

Limba (ºi literatura) românã,la Poznañ

• Gheorghe Zãrnescu –Arheologie afectivã

iunie 2014 5

comentarii

Deºi un foarte apreciat interpret alcãrþilor în ipostaza de critic literar, faptce deschidea cititorilor un orizont deaºteptare în aceastã direcþie, MariusManta preferã sã-ºi publice prima cartealcãtuind o antologie de autor cu„piesele“ rubricii sale din revista„Ateneu“, „Literaturbahn“. Nu poateexista decât un motiv: considerã cã îlreprezintã mai bine „eseurile“ saledecât critica literarã. De ce? Am obãnuialã. Întotdeauna l-am suspectatpe Marius Manta de înclinaþii artistice,însã nu avem nicio dovadã cã ar fiscris, cel puþin pânã acum, poezii sauprozã. Nu sunt oare eseurile din„Literaturbahn“ (Editura „Timpul“, Iaºi,2014) un substitut al acestora?

În eseu, atitudinea este mai dega-jatã, colocvialitatea mai bine definitã,fluxul ideilor mai curgãtor (nebruscat denecesitatea aprecierilor de valoare imi-nente, ci condus de valoarea remanen-tã cultural). În fond, eseul este unmonolog adus din interior la suprafaþã –ºi ca orice are atributele interioritãþii,poate fi legat de „suflet“ sau „inimã“.Iatã deci pentru ce opteazã MariusManta: pentru „suflet“, faþã de mult mai„exterioara“ criticã literarã, un produsmai degrabã al intelectului. Suflet vsintelect pare sã fi fost dilema, întreacestea s-a fãcut alegerea ºi, pentrucine îl cunoaºte destul de bine peMarius Manta, alegerea sa nu este osurprizã: el va aprecia întotdeauna maimult sensibilitatea decât intelectul. Seva lãsa sedus de sensibilitatea artisticã,va institui dialogul cu literatura ºi autoriiei, va urmãri firele, pentru alþii invizibile,ce leagã cãrþile de cititor. Le apreciazãmai mult pe acestea, decât actul deobiectivare al judecãþii critice, care taieca un chirurg, fãrã frison, în carne vie.

Care sunt chestiunile ce îl atrag ºifac subiectul „Literaturbahn“? La modulgeneral, el comenteazã în jurul unorproblematici privind anumiþi scriitori ceîl atrag. Primul „articol“ îi este dedicatlui Andrei Makine ºi unul dintresubiectele ce vrea sã le discute eseis-tul, este cel al „realizãrii“ lui Makineîntru celebritate. Deºi Makine aparþineunei mari literaturi (poate cea maiimpresionantã de pe mapamod în cepriveºte proza), literatura rusã, MariusManta apreciazã cã: „realizez cã unscriitor rus precum Makine nu ar intere-sa aproape pe nimeni, în timp ce unstilist francez care sã aminteascãcumva vag de personalitatea primuluiar face furori“. Desigur, ca în mai toateabordãrile eseistice (dacã nu cumvaeseul este prin definiþie disputã), con-troversele nu pot fi evitate. Deºi a ajunssã fie cunoscut datoritã romanului„Testamentul francez“ (scris înfrancezã), Marius Manta se opreºteasupra romanului „rusesc“ mai timpuriuîn creaþia lui Makine, „Muzica uneivieþi“, un roman deloc mai prejos caromanul „franþuzesc“, sugereazã eseis-tul, dar care nu-i asigurã autorului vizi-bilitate europeanã, mondialã chiar.Poate fi o bãtaie aici spre literaturaromânã ºi vizibilitatea scriitorilor ei.Cine ar fi auzit azi de Cioran dacã ºi-arfi scris toate cãrþile la Rãºinari? Însã,dincolo de problematicã ºi sugestiileoferite cititorilor, adevãratul scop al luiMarius Manta este sã comenteze niºtescriitori „de suflet“ ºi ceea ce rãmâneesenþial este cãldura cu care îl învãluiepe Makine. Cam la fel se întâmplã în

comentarea lui Huysmans: chestiuneaeste decadentismul, dar importanþaeste a rezonanþei ce o produce operaliterarã în sufletul cititorului sãu.

„... nu am plecat de la un itinerariubine stabilit“, spune Marius Mantadespre „Literaturbahn“, însã este bineaºa, deoarece uneori ajunge pe cãi maipuþin previzibile, ca de pildã la „literatu-ra muzicalã“, printr-o monografie a luiJohn Coltraine, care îi provoacã eseis-tului o mare bucurie. Iatã, din nou ade-vãratul principiu al „Literaturbahn“:

bucuria sufletului, plãcerea secretã dea te afla în preajma cãrþilor, de apãtrunde în sufletul ºi spiritul unor cre-atori, de te împãrtãºi din ei ºi a-þiîmpãrtãºi plãcerea „ascultãtorilor“ tãi.Astfel îl descoperim pe Marius MantaManta în ipostaza de „cititor îndrãgos-tit“. De împãtimit al literaturii. Iubitor deautori ºi ficþiuni. ªi de realitãþile ce se as-cund în spatele ficþiunilor. Marius Mantaîºi mãrturiseºte, în „Literaturbahn“, plã-cerile secrete. Probabil de aceea apreferat sã debuteze cu aceastã carte,deºi avea, cum spuneam, o alternativãla fel de viabilã, publicarea unei cãrþi decronici literare.

Existã vreun pericol ce pândeºte oastfel de abordare? Cu siguranþã cã da,în epoca traversatã de noi. Unul este cãexistã o adevãratã inflaþie a literaturii deopinie intimã, publicatã mai cu seamãpe Internet, în majoritate de veleitari, deamatori ce vor sã-ºi spunã oful. O pro-blemã este cã ei satureazã „piaþa“acestui tip de abordare, care va fi privi-tã cu neîncredere sau mic interes ºi încazul autorilor autentici. Produc unbaraj, un blocaj. Pe de altã parte suntatât de mulþi aceºti amatori, din rândulcãrora, din pãcate, nu se nasc ºi cititori,încât rãmân, vai, incredibil de puþiniadevãraþi cititori. Adicã, volumul luiMarius Manta are nevoie de un anumecititor, destul de greu de gãsit în zilelenoastre. Un cititor rafinat, cu îndelung

exerciþiu de lecturã, capabil sã degusteplãcerile livreºti, dar, mai ales, capabilsã accepte opiniile altcuiva. Pentru cãaceasta este una dintre problemelezilelor noastre, majoritatea oamenilor,tineri sau bãtrâni, nu mai sunt capabilisã aprecieze ºi nu sunt deloc interesaþisã asculte opiniile altuia. Marius Mantagãseºte adevãratul sens al lecturii ºimãrturisirii: „Aflat între cãrþi, am consi-derat oportun acest drum al literaturii,un dialog intercultural ce a urmãritdisponibilitãþi estetice.“

„Marii stiliºti“ (numiþi ca atare), au labazã o farsã: fermitatea ideilor turnateîn propoziþii concise, iar subiectul leeste întotdeauna vorbirea despre sine.„Stilul“ înseamnã, la urma urmei, o lipsãde libertate asumatã, a unui egoexagerat. Marius Manta nu are propen-siune pentru „marele stil“. Dupã cum îlapreciazã profesorul sãu, ConstantinCãlin, el este „mai des dubitativ ºiinterogativ decât expansiv ºi afirmativ“.Este un om al interogaþiilor (exis-tenþiale, metafizice, poate ºi religioase),decât al afirmaþiilor (egolatre). Sensibil,legat de „suflet“, formulãrile sale capãtãmai degrabã fineþe ºi foºnet de mãtase,sau moliciune ºi cãldurã de catifea, darcu adevãrat important este cã eleconþin întotdeauna un adevãr greu decontestat, bine cântãrit. Dacã ai face ocolecþie din cele mai izbutite fraze alesale, ele au vaste rezonanþe culturale,nu sunt expresii ale unui „eu“ ce seexprimã cu acribie ºi aroganþã pe sine,ca ale „stiliºtilor“ (ºtiu o sumedenie deforþat-stiliºti, ce cad, de aceea, în cari-caturã). Am adunat câteva astfel defraze pentru deliciul meu ºi mãcar omostrã trebuie sã ofer: „... cultura tindesã fie tot mai mult semn al omului însin-gurat ce ºtie cum sã primeascã actulcreaþiei“. Sau: „... libertatea de carevorbesc este una mirobolantã, într-atâtde mirobolantã încât, paradoxal, ºi ease zbate în umbra luminii artificiale“.

Cum spuneam, în „Literaturnahn“,Marius Manta îºi probeazã disponibi-litãþile artistice. Acestea sunt subordo-nate însã tribulaþiilor unui intelectualautentic. În prefaþa volumului, semnatãde profesorul ºi criticul ConstantinCãlin, acesta mãrturiseºte cã MariusManta i-a fost cel mai bun student la„Literaturã românã veche, premodernãºi modernã“. Însã eseistul are vastecunoºtinþe ºi dincolo de disciplinele filo-logice. Vehiculeazã idei ºi noþiuni com-plexe, nu la îndemâna oricui, cum ar ficea despre alteritate ºi aminteºte, încontext, despre psihanaliza lui Lucansau filozofia lui Sartre. Marius Mantaeste, posibil, un artist corupt decunoaºtere.

Fiind o „carte de suflet“, echivalent alunei opere de artã, „Literaturbahn“ nueste urmarea unei planificãri, cu criteriisistematice, aºa cum sunt istoriile lite-rare sau cãrþile de criticã literarã. Eaurmeazã cursul unor întâlniri fericite cuunele cãrþi, la care se adaugã cãrþilerãmase în memoria de duratã – ºi nuare duratã decât ceea ce impre-sioneazã puternic. Autorii regãsiþi învolum, sunt dintre cei care l-au impre-sionat, de-a lungul timpului, pe MariusManta. El ne-a oferit, prin cartea sa,ceea ce îi este drag, apropiatsufleteºte, ceea ce, estetic, l-a impre-sionat ºi ceea ce, cultural, s-a adunat îngândul ºi spiritul sãu.• Gheorghe Zãrnescu – Monogramã

Dan PERªA

Literaturbahn,cultura desnuda

Cristina ªtefan

Punncttººi de la capãtt

„Cãlãtorie pe un ciob de sticlã“ a fostvolumul cu care a debutat editorial, în2010, Cristina ªtefan. A urmat o seriede alte cãrþi, atât poezie cât ºi prozã, „Înumbra lui Sisif“, „Andante“ (apãrute înacelaºi an 2010), „Cazier incomplet“(2011), „Dimineaþa @ltfel“ (2011). În2014, ea reconfirmã prin douã publicaþiinoi. Despre volumul de prozã „Jazzcub“, într-un articol recent, Dan Perºaspunea cã „pare o carte de memoriiintime“.

În volumul de poezii „Punct ºi de lacapãt“ (Ed. Art Book, Bacãu, 2014),Cristina ªtefan schimbã registre,alterneazã stiluri, textele sale au influ-enþe din curente literare comple-mentare, simbolism, expresionism,postmodernism. Fãrã a fi totuºi excesivlivrescã, poezia din acest volum esteuna de idei ºi meditaþii. Autoarea face oreverenþã artei scrisului în general(chiar titlul o denotã) ºi în mod specialpoeziei. Cartea care dispune de ochibzuitã construcþie, începe cu o„locuire“ ºi se încheie cu un „portret depoet“.

Un poem meritoriu, atât pentru ironiafin-amãruie cât ºi pentru sinceritateamãrturisirii din final, este „arºiþe arse“,atrãgând atenþia ºi prin titlul, deliberattautologic ºi evident, denotativ (trimi-tere la „ars poetica“, prin fonemulcomun „ars“): „vetustã eram când amscris despre moarte,/ am devenitbanalã scriind despre iubire/ ºi maimediocrã ºi fadã/ când mi-au spartîngerii cãlimara/ sau poate lacrimileviþei de vie de la bunici,/ m-am stafiditm-am aplatizat/ într-un hal fãrã halcând am scris/ despre bãtrâni arestaþi,despre poze în sepia/ ºi despre clopot-niþi/ ºi odatã am îndrãznit sã scriu/ cugreaþã despre întreaga normalitateexistenþialã/ atunci m-a covârºitmicimea/ puteam foarte bine/ sã urlu/sã zgârii/ puteam sã ruinez toatã reali-tatea/ sau sã vindec/ scleroza acestuivulcan numit poezie/ dar ºi acum înultimul ceas/ scriu cum scriu - / nu ºtiusã mint“.

În „impresie albastrã“, tribulaþiilesufleteºti ale artistului sunt puse peseama unei legãturi involuntare, misticeºi primejdioase, cu un „pãpuºar devise“, un duh ce sãlãºluieºte într-o lumea tenebrelor. Cel ispitit (pictorul, sculp-torul, inventatorul, scriitorul etc.) se vasalva în momentul creaþiei, concomitentva exorciza rãul. Desigur, rãmâne între-barea (retoricã) ce anume ar mai ficreat artistul dacã n-ar fi fost tulburat deacest demon?!

Uneori textele sunt construite ca unserial de imagini, „portrete de zãpadã“sunt marcate de sentimentulînstrãinãrii. O imagisticã puternicãregãsim ºi în „portrete de la fereastrã“,un poem cu accente expresioniste. Dealtfel, modelul poeziei expresioniste (înspecial, cea germanicã ºi mã gândescla Georg Heym sau Ernst Stadler), i sepotriveºte Cristinei ªtefan. În discursulei liric am identificat tensiunea lãun-tricã, dorinþa de a accede la absolut,capacitatea de a asocia imagini vii,ºtiinþa de a utiliza cuvinte contradictorii.

Autoarei nu-i sunt strãine nici stãrileconfuze, sentimentul claustrãrii sau alînsingurãrii, cultivarea sinesteziei ºi asugestiei, ceea ce desigur o apropie desimbolism. Referinþele din Bacovia suntenunþate („firesc bacovian“- „oraºulstrãnutã/ îi este frig“, „corbi urbani“,

„jazz cub“, „tablou infernal“); iar cele laMacedonski sau Minulescu, deºi maisubtile, pot fi recunoscute la o lecturãatentã. Spre exemplu, „Cheia“ este oposibilã parafrazã la una din romanþeleminulesciene: „cântam la monocord/ unpsalm de ordine/ curgeau note/ ca ofiloxerã a ierbii“. Poeta aminteºte ºi deNichita Stãnescu, Marin Sorescu,Lucian Blaga („eu ºtiu cã dimineaþa mi-rilor/ vine de departe/ din satul transil-van/ încãrunþit în duhul iubirii“) ºi chiarde Eugen Ionescu, atunci cândîmpleteºte ermeticul cu umorul amar.

Tot acest melanj nu este, cum s-arputea confunda, apanajul unei tehniciintertextualiste. În cartea „Punct ºi de lacapãt“ suntem purtaþi aproape fãrã sãne dãm seama prin istoria poezieiromâne, din care bineînþeles, nu aveacum sã lipseascã Mihai Eminescu.Numele lui este evocat în poemul cufilon patriotic „Chipurile“, dedicat mari-lor personalitãþi din cultura românã - li-teraturã, artã, ºtiinþã, istorie. Subliniezcã poezia socialã prezentã în volumeste animatã de spiritul de frondã.

Cartea se evidenþiazã ºi prin rafina-ment. Senzorialul „cântec de însinguratziua“, cu toate cã este scris în vers alb,are ritm. Sonoritãþi ºi cadenþe uneoriludice conferã o atmosferã plãcutã.Cristina ªtefan este ºi o finã cunoscã-toare a muzicii culte, admiraþia pentrujazz, pentru muzica clasicã romanticã(Schubert, Schumann, Chopin etc.) darºi pentru muzica experimentalã (cureprezentantul ei de seamã JohnCage), fiind evidentã în mai multe rân-duri, citãm din „zile de nisip“: „simbolulºi visul/ mânã-n mânã/ pe plajã/ iubeauaceeaºi lamã/ înfiptã-n trup/ sângelesuna/ impromptu/ în marea lumiimoartã./ un puºti/ înþelege tãcerea.“

N-aº vrea sã închei fãrã a menþionafrumosul poem „El este Bãrbatul“, încare autoarea alcãtuieºte, ca într-un fi-ligran, un alfabet al iubirii femeii pentrualesul ei.

Cristina ªtefan ne oferã într-unvolum armonios, ocazia unei cãlãtoriilivreºti, cu un jurnal de bord ce nu estedeloc lipsit de sensibilitate.

Violeta SAVU

Cãrrþilepennttrru copii

Recent, la Bookfest, au fost organi-zate mai multe ateliere pentru copii ºim-a bucurat acest lucru, pentru cãaceºtia trebuie atraºi spre lecturã ºispre creativitate. În mulþimea de astfelde manifestãri, pe care le-am urmãrit cumult interes cred cã ºi din perspectivaprofesiei didactice, am remarcat laEditura „Creative Publishing“ lansareaunei noi serii – Cartea care... Aceastase adreseazã copiilor între 8 ºi12 ani ºianalizeazã relaþiile dintre copii ºipãrinþi. Din aceastã serie au apãrutdouã volume semnate de FrançoizeBoucher: Cartea care te face super-mega fericit ºi Cartea care îþi explicã, însfârºit, totul despre pãrinþi. Sunt în cursde apariþie Cartea care îþi explicã, însfârºit, totul despre bãieþi ºi fete ºiCartea care te face sã iubeºti cãrþile.

Françoize Boucher este autoare,ilustratoare, redactor ºi consultant demarketing la Editura Nathan din Franþaºi le propune cititorilor un nou concept:cartea-motivaþionalã care apare pe fun-dalul unei apatii generale. De altfel,Editura Nathan explicã publicului con-textul acestor apariþii: cãrþile sunt indis-pensabile în raporturile familiale ºi vinsã contracareze criza râsului care semanifestã la toate generaþiile.

Prin Cartea care îþi explicã, în sfârºit,totul despre pãrinþi autoarea anunþã cã,la sfârºitul lecturii, copiii îi vor înþelegepe cei mari. Pentru a fi persuasivã, edi-tura plaseazã pe prima prima paginã unavertisment: Autoarea acestei cãrþi are22 de copii (printre care 3 perechi degemeni ºi 3 seturi de tripleþi), aºa cãºtie foarte bine despre ce vorbeºte!Acesta este însoþit de o ilustraþie carepresupune o privire sumarã la ea înbaie unde poþi vedea 24 de periuþe dedinþi ºi un tub cu pastã de 5 kg.Acþiunea cãrþii, cu un mesaj uºor deînþeles ºi cu imagini viu colorate, pre-zintã situaþii din viaþa de zi cu zi, darvãzute cu umor. Prin intermediuldesenelor, a culorilor ºi a sublinierilor,sunt evidenþiate cele mai importanteaspecte din relaþia pãrinte-copil:dragostea necondiþionatã, formareaunor deprinderi de viaþã, ataºamentulfaþã de familie etc. Sunt valori în caresocietatea din ce în ce mai superficialãaratã de multe ori cã nu le ia în seamã,iar mesajul exprimat în notaþii simple,dar cu valoare de sentinþe moraleatrage atenþia asupra stãrilor prin carecopiii trec adesea.

De cele mai multe ori este foartegreu sã spui ce te face fericit sau cumse defineºte fericirea, dar apariþia uneicãrþi care sã-þi dea sfaturi sau sã teajute sã-þi gãseºti o stare de invidiatpoate fi o provocare acceptatã uºor deoricine, la orice vârstã. Cartea care teface super-mega fericit se deschide cuun salut care te anunþã cã, în urma lec-turii, viaþa þi se va schimba radical. Dedata aceasta, autoarea împrumutã o„superbaghetã magicã“ ºi, prin inter-mediul ludicului, stabileºte „reguli“, îºisupune cititorii unor „teste“ ºi îi învaþãsã se accepte aºa cum sunt, sã sebucure de ceea ce vãd în jurul lor, sã fieoriginali, sã înveþe, sã viseze.Françoize Boucher ºtie cã fericirea con-stã în lucrurile simple ºi cã, uneori, seîntâmplã ºi copiilor ºi adulþilor sã uiteasta.

Dincolo de latura moralizatoare ºiludicã a cãrþilor, acestea îºi ajutã cititoriide toate vârstele, nu numai segmentulvizat de copii între 8 ºi 12 ani, sã-ºiredescopere sinele. Grafica ºi ideilenotate în culori vii îþi creeazã impresiacã poþi continua povestea sau îþi poþiscrie propria versiune. Asta înseamnãcã þi-ai pãstrat sufletul de copil ºi cã aidevenit – de ce nu? – super-mega feri-cit. Poate pãrea un abuz de superlative,dar avem nevoie toþi, mãcar din când încând, de o asemenea stare. De aceea,mulþumesc.

Gabriela GÎRMACEA

Marius Manta

LitterratturrbahnnLITERATURBAHN (Editura TIMPUL,

IASI, 2014) impresioneazã prin travaliuºi demers cultural. Criticul literar, decertã valoare, Constantin Cãlin observãdistincþia scriitorului Marius Manta: „..sedistingea între colegii sãi de laFacultatea de Litere din Bacãu nunumai prin alurã, ci ºi, mai cu seamã,prin faptul cã era dupã opinia unanimã– „un bãiat educat frumos“, punctual ºidecent, mai des dubitativ ºi interogativdecât expansiv ºi afirmativ.“ Trebuie sãadmitem cã într-un cenaclu sau ºcoalãde literaturã nimeni nu devine scriitordacã n-a fost de la început.

Scriitorul Marius Manta afirmã: „Înmomentul când mi-am propusrealizarea Literaturbahn-ului, nu amplecat neapãrat de la un itinerariu bine

stabilit. Nu am încercat nici pe departesã poposesc în apropierea a ceea ceeste mai reprezentativ fiecãrei literaturicontemporane ci, mai degrabã, respec-tând „plãcerea lecturii“, am îngãduit opseudo-infuzie subiectivã a temelor ceau circumscris, cu timpul, interesul pen-tru mai multe forme de expresie. ªi mi-am permis sã cãlãtoresc când metodicdecadent, când în ritm de jazz, preþiosori cu prea mult piper, când rãvãºit denebunia unei lumi ce nu se mai înþelegeºi al cãrei sfãtuitor refuzã sã le aratecalea celor îmbufnaþi, când invitat deonoare într-un Orient ale cãrei tradiþiiau devenit pentru prezent doar subiectede cafea; am dezvãluit arareori fãrãintenþie, dezamãgiri ori dimpotrivã,plãceri nedisimulate. Aflat între cãrþi,am considerat oportun acest drum al li-teraturii, un dialog intercultural ce aurmãrit disponibilitãþi estetice.“

Este o carte a cititorului de cursãlungã. Tensiunea spre regula de aur.Omul nu este o confuzie, ci o fiinþã cre-atoare. Suntem o flacãrã dusã întrepalme pe vânt, pe furtunã! Selectãmdintr-un articol reprezentativ (SylviaPlath –Selected Poems) pentru vizi-unea lui Marius Manta: „Prieteniile lite-rare ce îmi umplu spaþiul virtual suntlegate de aceeaºi nevoie de a marcaîntr-un fel sau altul moartea SylvieiPlath.“ „Bãnuielile metafizice sunttapiþate cu bucãþi de carne la fel dereale în irealitatea lor, noul univers cese revarsã prin acest fermoar depãºindnu doar trupul, ci ºi mediul în carefiinþeazã, din subacvatic, într-un fastuosdecor de ospãþ funest, la pas cu trupultrist... (...) Pentru cã, oricât ar încercaautorul sã se distanþeze de lumearealã, frânturi ale dramelor realitãþii per-sonale pãtrund prin pereþii poroºi aiceleilalte lumi...“

Mai citãm din „Ioan Pintea –Proximitãþi ºi mãrturisiri“: „Nu ºtiu câþidintre cititori s-ar putea sustrageplãcerii de a parcurge pagini de memo-rialisticã bine scrise! Îmi amintesc cum,în cadrul unei discuþii cu «oameni despecialitae», se ajunsese la ideea cãmarile noastre cãrþi «formatoare» suntîn bunã mãsurã jurnalele/memoriile.Cert este cã în ultimul timp constat atâto avalanºã a aducerilor – aminte, cãt ºiun soi de «heirupism» în editareaantologiilor de poezie. Rolul celor ceîntâmpinã astfel de cãrþi se complicãaproape în progresie geometricã – nuafirm nimic nou, însã numeroaseleapariþii pot conduce cãtre aºezarea înacelaºi rând a douã cãrþi completdiferite din punct de vedere estetic/va-loric.

Aflãm de pe coperta ultimã a volu-mului lui Ioan Pintea cã «Proximitãþi ºimãrturisiri» adunã o serie de notaþii cul-tural – teologice, reflecþii, amintiri orisimple însemnãri, toate scrise de – alungul anilor. În ciuda faptului cã sun-tem invitaþi la a înþelege cã «temele ºipersonajele (...) sunt retrezite ºi devincontemporane nouã», aº îndrãzni sãafirm cã marea temã a cãrþii în discuþieeste procesul de restaurare a Omului,aflat într-un continuum, surprinsdeopotrivã de vocaþia sacerdotalã ºiculturalã a autorului.“

Remarcãm þinuta tipograficã a cãrþii,eleganþa copertei realizatã de FlorinRadu ºi corectura realizatã de VioletaSavu. LITERATURURBAHN este uninstrument de informare generalãasupra unui segment cultural de certãvaloare, o modalitate de promovareineditã a unei culturi de substanþã.

Petru SCUTELNICU

autori ºi cãrþi

iunie 20146

FESTIVALUL NAÞIONAL DE POEZIE

„EMIL BOTTA“EEDDIIÞÞIIAA aa IIIIII-aa,, AADDJJUUDD

1133 –– 1144 SSEEPPTTEEMMBBRRIIEE 22001144

În zilele de 13 – 14 septembrie 2014,Casa de Culturã „Tudor Vornicu“Adjud, organizeazã ediþia a III – a, aFESTIVALULUI NAÞIONAL DEPOEZIE „EMIL BOTTA“.

Scopul festivalului este descoperireaºi promovarea tinerilor creatori depoezie.

REGULAMENT

1. La concurs pot participa autori carenu au depãºit vârsta de 30 de ani, nusunt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu audebutat editorial ºi nu au obþinut premiila ediþiile precedente ale concursului.

2. Sunt acceptate minim 5 ºi maxim10 poezii, în 5 exemplare, la un rând,font Times New Roman, dimensiuni 12,obligatoriu diacritice.

3. Lucrãrile dactilografiate în 5 (cinci)exemplare ºi, dacã se poate, pe suportCD sau DVD vor fi trimise pe adresaCasa de Culturã „Tudor Vornicu“ –Municipiul Adjud, strada Libertãþii, nr. 7,cod poºtal 625100, cu menþiunea pentruFESTIVALUL CONCURS DE POEZIE„EMIL BOTTA“.

4. Lucrãrile se trimit pânã la data de 1august 2014. Ele vor purta în loc desemnãturã un motto ales de autor. Încoletul poºtal va fi introdus un plic închis(având acelaºi motto), care va conþineun CV al autorului. Se va specifica:

- numele ºi prenumele autorului;- motto-ul pus pe plicul mic ºi grupa-

jul de poezii;- locul ºi data naºterii;- studii;- activitate literarã;- adresa completã;- numãrul de telefon ºi eventual

adresa electronicã.5. Lucrãrile nu se returneazã, ele

urmând a intra în patrimoniulConcursului „Emil Botta“.

6. Laureaþii vor fi anunþaþi pânã ladata de 1 septembrie 2014, pentru a fiprezenþi la festivitatea de premiere, careva avea loc la Casa de Culturã „TudorVornicu“ Adjud.

7. Juriul concursului va fi alcãtuit dinscriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor dinRomânia.

8. Juriul va acorda urmãtoarelor pre-mii:

- Premiul I – 700 lei- Premiul II – 500 lei- Premiul III – 300 lei- Trei premii de excelenþã pentru scri-

itori vrânceni care au publicatlucrãri în anul 2013. Juriul îºi va rezerva dreptul de a redis-

tribui anumite premii.Vor fi acordate în funcþie de posibi-

litãþi, premii ale unor reviste literare.

9. Organizatorii vor asigura cazarea,transportul ºi masa (diurna) invitaþilor.

Relaþii suplimentare: tel: 0744891319– prof. Catanã Ion, tel: 0723719439 -prof. Spirescu Paul.

O involuntarã culegeregreºitã a titlului rubricii pecare am þinut-o mai mulþi aniîn coloanele unei reviste li-terare - din CABINETUL DESTAMPE, prin cine ºtie ceanapoda rãsturnare, într-unnumãr de la sfârºitul anuluitrecut, s-a cules „colecþi-onarul de stampe“! - îmioferã, în ospitaliera ºi nouapentru mine casã aAteneului, un prilej nimeritpentru a glosa, fie ºi îngrabã, pe marginea respec-tivei asocieri de cuvinte…Lãsând la o parte adevãruldin vorba celebrã cã scri-itorul nu moare dintr-ogreºealã a firii cum moaredintr-o greºealã de tipar, aºvrea sã-l asigur pe cititor cãam meditat în prealabil sufi-cient ºi cunosc destul debine sensul sintagmei, o uni-tate semantico-gramaticalãcu evidente valenþe cãr-turãreºti, veche de vreodouã, trei secole… Prinaºezarea ei într-un titlu derubricã literarã, îmi pro-puneam ºi îmi doresc defiecare datã, din perspectivasubiectelor abordate, nunumai îmbogãþirea seman-ticii ocurente a acestei grilede lecturã (în fond), dar ºideplasarea ei, prin conta-giune, spre un sens modern,la zi…

O primã observaþie.Întrucât, datoritã uzajului,expresia în cauzã a începutla un moment dat sã fie re-simþitã ca un adevãrat idio-tism, recte, ca o formãimposibil de tradus mot-a-mot într-o altã limbã, pe vre-mea lui Kogãlniceanu,românii au împrumutat-o caatare de la francezi: Cabinetdes Estampes. Dar, deºigreu de desfãcut în compo-nente, fãrã ca sensul consa-crat al întregului lingvistic sãnu suporte alterãri, fie prinextensiune, fie prin compri-mare semanticã, acest lucrunu înseamnã cã, la începu-turi, expresia nu a fost unconstruct savant. Ceea ce vatranspare, cred, suficient ºiîn rândurile ce se vor înºiruiîn continuare…

Cuvântul cabinet, din lati-nescul cavea, cf. G. Guþu,Dicþionar latin-român, în-seamna la origini cavitate,scobiturã; împrejmuire, cuº-cã, colivie, stup, îngrãditurã;i.e. loc securizat; iar, figurat,la Cicero (106-43 î.e.n.), salãde spectacol, teatru: quiclamores tota cavea („cestrigãte în tot teatrul“).Pãstrându-ºi în bunã mã-surã, mai bine de un mileniuºi jumãtate, sensul primar, înpreajma Revoluþiei Franceze,termenul ajunsese sã de-semneze atât rafinatelepiese de mobilier destinatesã adãposteascã diverseobiecte preþioase, cât ºi loculîn care asemenea mobilierera la rândul lui atent expusºi protejat. În altã ordine alucrurilor, deºi nu se cu-noaºte cu exactitate istoriaevoluþiei formei cuvântului,de la etimonul latinesc cavea

la structura lingvisticã actu-alã, încã din secolul al XVII-lea italienii foloseau frecventforma gabinetto cu variantagabrinetto…

În zilele noastre, potrivitdicþionarelor Larousse, cu-vântul cabinet se referã lalocul unde se exercitã profe-siunea de notar, avocat,arhitect, medic etc. Maiînsemnã, de asemenea,ansamblul ministerelor unuistat; ansamblul colaborato-rilor apropiaþi ai unui ministrusau ai unui prefect.// obiectde mobilier cu multe compar-timente ºi sertare destinatpãstrãrii obiectelor preþioasede mici dimensiuni.// locul deexpunere a unor colecþii pu-blice ºi private, de unde,aºadar, cabinetele medali-ilor, cabinetele reproduce-rilor în cearã.// curiozitãþimuzeistice.// cabinete delecturã (sãli de lecturã); cabi-nete de afaceri; cabinete detoaletã; cabinete secrete;cabinete de studiu.// birouetc.

Începând cu secolul alXVIII-lea, când locurile deexpunere a colecþiilor (înmare, cabinetele) au începutsã fie deschise publicului, seapreciazã cã se poate vorbidespre primele muzee.Douãsprezece tablori(Gioconda de Leonardo daVinci, piese de Tizian, deRafael) aparþinând luiFrancisc I (rege între 1515-1547) constitue nucleulcolecþiei deschise la MuzeulLouvre în 10 august 1793, înurma creãrii Primei Republicide cãtre Convenþia NaþionalãFrancezã. Adãpost iniþial almarilor comori aduse pe

vapoare din îndepãrtatelecolonii, British Museum dinLondra fusese ínaugurat cu40 de ani mai înaintea omo-logului francez însã, sã nuuitãm, în privinþa întâietãþiiabsolute, cã uluitoareacolecþie a regilor francezi,adãpostitã iniþial în PalatulLuxembourg, era accesibilãacolo publicului, de douã oripe sãptãmânã, începândchiar din 1750.

Al doilea cuvânt din sin-tagma titlului rubricii noastre(de la stampa, la pl. stampe= „cabinetul de stampe“),potrivit Dicþionarului univer-sal al limbii române din1896, alcãtuit de ilustrulfilolog Lazãr ªãineanu, aravea ca sinonim cuvântultipar (de unde expresiaastãzi cu totul uitatã: a da înstampã = a tipãri), dar ºigravurã ºi, figurat, pecete,aºa cum îl gãsim atestat laOdobescu în metafora„stampa geniului“. PentruAlexandru Ciorãnescu, cu-rioasa locuþiune a da înstampã = a tipãri are uninteresant dublet în limbanoastrã (vezi Dicþionarul eti-mologic al limbii române,pag. 741) în expresia a da înstambã, care, dincolo deînþelesul prim de þesãturãuºoarã de bumbac, neîncredinþeazã lingvistul,apud. Vasile Bogrea, nuînseamnã altceva decât „aimprima, a publica“. În moddiscret, savantul pare sãsugereze cã termenul stam-pã (de toatã lumea ºtiinþificãconsiderat ca fiind de curatãprovenienþã italianã) are unconcurent foarte apropiat înromânescul stambã, termen

cu o poziþie neaºteptat deconsolidatã de cãtre alba-nezul stambë. În sfârºit,dupã Alexandru Ciorãnescu,care îi citeazã în chestiunepe Cihac, Tiktin ºi Galdi, ita-lianul stampa, ajuns la noidin neogreacã, este sinonimastãzi cu imagine gravatã.Dacã rãmânem consecvenþiºi apelãm la bunele dic-þionarele franceze, vomobserva cã ele insistã maiales pe înþelesul de impri-mare (image imprimée apresété gravée sur metal, boisetc., ou destiné sur supportlithographique. Outil pourestamper. În traducere:imagine tipãritã dupã ce afost gravatã pe metal, lemn,etc., sau destinatã pentrusuport litografic. Instrumentpentru ºtanþare). Tot acesteminunate instrumente delucru care sunt dicþionarelestãruie ºi asupra derivatelorcuvântului, precum „stam-pilã/ºtampilã“, „a ºtampila“,sau „stampeur“ (ouvrier quiestampe: lucrãtor careimprimã/ stampeazã). Înenciclopedia online Wikipediagãsim: „Stampã se numeºteo imagine imprimatã, de obi-cei pe hârtie sau mãtase,dupã un desen gravat pe oplacã de metal moale, cupruori zinc (gravurã), de piatrã(litografie) sau de lemn (xilo-gravurã), serigrafie“.

Ajuns la acest punct, spercã lectorului nu-i va fi delocgreu sã punã la un loc ºi sãsemnifice/resemnifice, dupãpropriul ground cultural,conþinutul semantic al uneisintagme forjatã de fraþiinoºtri de gintã latinã,francezii, cu câteva secole înurmã, o expresie împrumu-tatã ºi pãstratã de noi caatare: cabinetul de stampe;un titlu, în ultimã instanþã, cucare, cum spuneam, mi-aplãcut ºi mi-am permis sãbotez o rubricã literarã într-orevistã de culturã, convins,ca ºi Papini, cã nu existãlucru mai mare pe care l-amputea face noi literaþii decâtacela de a adãuga spirit spi-ritului…

iunie 2014

eseu

7

ªtefan Ion GHILIMESCU

Cabinetulde stampe

• Gheorghe Zãrnescu – Orizontalã

Nimmic nnoupe frronnttul de estt......

Privesc linia vieþii...Iscodesc acest regat al tãcerii,Acest regat al singurãtãþii fãrã leac...ªi caut, tot caut, nu dau de pajiºtea copilãriei,De balta ascunsã sub sãlcii,De uliþa ºi colbul neistovitelor iluzii...Nu vãd, cu nici un chip, singurãtatea înfloritã acâmpiei fãrã de sfârºit!Nici aburoasa, aeriana pãdurice!...Unde or fi înzãpezitele, neverosimilele dimineþi?!Pãstoasa paceA foºnitoarelor grãdiniCu dulcea, cu suava lor frivolitate?!...Când s-o fi topit vecinãtatea prietenoasã a pro-tectoarelor divinitãþiA zeilor focului, ai vetrei ºi-ai casei?!...Privesc linia vieþii... Sãrmanul meu Nil!Orbeºte croindu-ºi drum printre dune:De-o parte, þinutul descãrnat, zdrenþuit ºi sãratAl înfrângeriiDe alta, cel amar ºi obosit al lepãdãrii de sine;Amândouã vrãjmaºe, obscureÎnchipuind, împreunã o stranie, o netrãitã viaþã...Privesc linia vieþii... Niciun frãmânt, niciun palpit,nicio miºcare!Meandre, doar, ezitãri ºi sincopeÎmpietriteÎngropate adânc în nisip ºi uitare...Strâng pumnul, încet,ªi vãd cum se întunecã totulPe frontul de est,... pe frontul de vest,...Pe frontul de nord ºi de sudAl disperãrii

Nu-mmi amminnttescººi bastta

MMotto: „Voi fi bãtrân ºi singur,vei fi murit de mult!“

În faþã, se-ntinde-tãcut ºi alb-Neantul aºteptãrii,Neantul tãcerii ºi-al singurãtãþii absolute...Dureroasã, impasibilã ºi abrazivã e vecinãtateaO excrescenþã monstruoasãCu penumbre, colþuri ºi pliuri de stranietateSimt cum o liniºte tiranicã m-adulmecãMã absoarbe,... se resoarbe...Se scufundã în ea însãºi;Despre „moartea termicã“-mi amintesc, am cititStudiat, conspectat,Dar nu credeam s-apuc sã trãiesc eu însumiSfârºitul de veac ºi de lume, dar,Iatã-mã, astãzi, bãtrân anxiosExperimentând hic et nuncFormula bizarã a gerului cosmic,Formula bizarã a tãcerii universale...Înspãimântat, iau act, cum ea devine corp,Cum ea devine geometrie...În pustiul hulpav, dur, metalizat,Eul îºi dezvãluie textura lui fragilã-extensie graþioasã a absurdului ºi a gratuitãþii-Subit, inexplicabil, mã cuprinde o ciudatã ºiînvãluitoare duioºie-O milã nesfârºitã pentru tot ºi pentru toate-Timide, la început,Apoi tot mai îndrãzneþe, mai insistente,Se strecoarã –umbre tandre-Fantasmele trecutului,Ale nopþii, oboselii ºi senilitãþii................................................

Da!... Nu-mi amintesc ºi basta, de junele ce-ascrisVersetul pus ca motto pe-un colþ de manuscrisCe-mi pare, de-opotrivã, ºi limpede ºi-ocult:„Voi fi bãtrân ºi singur, vei fi murit de mult!“

Casa mmemmorrialãTu, lectorul meu de departe,Deºi pare straniu, insist:Sã nu te încumeþi!... AcoloE-atât de umil ºi de trist!

Nici vorbã, nici pomenealãDe ronduri, de-alei, ori de zid;Nici vorbã de tandra rumoareDe gazdã, arhivar, ori de ghid!

O tihãraie, doar, o desime:Salcâmi, mãrãcini, boz ºi socCât poate s-adune coºmarulTãcerii din noi la un loc...

Un bust?!... Poate ºcoala primarã!...În spate, spre nord ºi spre vântChircitã a rugã e casaPe jumãtate intratã-n pãmânt.

În uºi, în ferestrele oarbe,Zac scânduri bãtute cruciºªi-i spartã, ºi-i ruptã ºindrilaStrãvechiului acoperiº.

Cã stãruie, e-o mare minune!Ce-o þine-n picioare - nu ºtiu!(Sunt convins cã acum vei pricepe,De ce m-am grãbit ca sã-þi scriu!)...

Mulþi spun cã în aer s-ar frângeUn geamãt abia desluºit...Oh, lectorul meu de departe,De-ai ºti cât de mult mi-am dorit!...

Dar asprã-i lumina-n crepusculªi aspru e vântul prin pini;ªi-i milã, dispreþ, ironie,Însângerata-mi cununã de spini!

P. S.: Epistola-i veridicã!... Totuºi,Nu sunt pe de-a-ntregul convinsDe-mi aparþine, sau am luat-oDintr-un vechi º-anonim manuscris!

Dinn pânnda ei severrã......Mã prãbuºesc, de-o vreme, cu trupul-tot-surpatÎn muta, în temuta, în silnica oglindã.ªi caut, ºi tot caut c-un geamãt, c-un oftatSãrmanul crai de cupã, sãrmanul crai de ghindã!

Din pânda ei severã, nesigur, mã desprind-O grea singurãtate, o grea înstrãinare-ªi ostenite-s mintea ºi gândul sã surprindÎn palidul crepuscul, incerta lor culoare.

Neliniºti ºi fantasme m-adulmecã, mã sorbªi-mi tulburã auzul, nelãmurite ºoapteAºa cum sunt: pe jumãtate orb;Aºa cum sunt: pe jumãtate noapte...

În tâmple?!... În urechi?!- un straniu metronom!Vãd, e-un fel de-a spune, adesea, vorba vineCum rãsfoiesc, febrile ºi reci, al vieþii tomC-o nesfârºitã grabã, cinci degete strãine.

ªi, noaptea?!... Vine noaptea cu toate ale ei:Fântâni, pãduri, rãspântii ºi spâni ascunºi subglugã;Întoarceþi-vã îngeri, întoarceþi-vã zei,Întoarce-te ºi tu, tremurãtoare rugã.

iunie 2014

poesis

8

IonDINVALE

Când a început sã se joace cu ideea de „alogism“ (un„ism“ care derivã din cuvântul alogia, ce înseamnã absurddin punct de vedere raþional) pesemne cã John Cageajunsese în stadiul în care iraþionalul începuse sã contrazicãbunul-simþ, iar experimentele sale pe tema abnormitãþii erauîn acord cu spiritul avangardei futuriste, rezumatã în titlulmanifestului din 1913: „o palmã datã gustului publicului“. Atrebuit sã treacã mai mult de trei decenii pentru ca muzica sã„reconstituie“ escapadele artelor plastice. ªi, dacã în picturãori sculpturã avangardele s-au iscat în acele teritorii bântuitede straºnice revoluþii sociale – Franþa, Rusia -, în artasunetelor cele mai radicale primeniri se petrec, iatã, înAmerica de Nord, o zonã tradiþional seninã, fãrã prea multecrispãri în ordinea politicului. În principal, John Cage contes-ta faptul cã materialul – sunetul – îi dictase compozitorului,pânã în miezul secolului trecut, modul în care urma sauputea sã abordeze crearea unui opus. Materialul era întot-deauna pe primul loc, iar abia apoi creatorul avea permisi-unea sã-ºi proiecteze ideile pe el, prin intermediul genurilor,formelor, facturii muzicale etc. Cage voia sã schimbe radicalaceastã realitate. El considera cã materialul are o ponderesecundarã: în primul rând conta ideea. Numai dupã ceautorul alege un concept ºi îl dezvoltã este în poziþia de aopta pentru un material permeabil la exprimarea ideilor, chiardacã asta însemna utilizarea unui material meta- ori extra-muzical. Era, într-adevãr, o opticã revoluþionarã. Dar, oare ºiproductivã? De acum înainte muzica putea fi numai idee, nuºi obiect. Ba, mai mult: putea fi numai tãcere, ºi nu sunet. Caîn 4’33’’ (1952), unde unul sau mai mulþi interpreþi staunemiºcaþi un timp echivalent cu cel din titlu, fãrã a scoatevreun sunet. Desigur, prin aceastã, sã-i spunem, întâmplare,Cage se fãcea vinovat pentru întreaga dezbatere pe margi-nea întrebãrii: este sau nu aceasta muzicã? – ceea ce, sãrecunoaºtem, e tocmai ce ºi-a propus compozitorul ameri-can. Pentru el, rolul artistului în societate era analog cu cel alfilosofului; nici mãcar nu conta dacã se pricepe sã compunã,sã deseneze sau sã sculpteze. Rolul artistului nu era sãofere plãcere esteticã, ci sã priveascã lumea din cu totul altãperspectivã ºi sã cuteze a-i da un sens insolit, comentând-ograþie unor idei absolvite de orice scop practic, funcþional.Interpretarea lui Cage asupra esteticii muzicale a dus, în celedin urmã, la actualele valuri de performance-uri, care sunt nunumai debite abundente de idei, ci ºi mijloacele lor de expre-sie. Muzica a ajuns sã fie un paliativ, ceva ce poate, la oadicã, absenta. Conteazã gestul teribilist, ºocul vizual,impactul imediat, epidermic. Indiscutabil, performance-ul îºiare motivaþia ºi în epitoma modernitãþii tehnologice. În loc sãtransforme un obiect (de pildã, sunetul) într-un subiect (com-punând muzica), show-ul multimedia preia ceva subiectiv(ideea) ºi-o transformã în obiect (imagine). Nu de puþine orilipsa de îndemânare componisticã dã naºtere unui stil anost:o încruciºare între tipul de scriiturã simplistã ºi claritateapopulistã cu mare impact la publicul necultivat. Naivitateamultor autori de happening-uri sonore se traduce printr-unaparent avantaj: acela de a-l face mai puþin vulnerabil la cri-tici. Aºa se face cã aceºti pseudo-compozitori procedeazãprecum arhitecþii atunci când se confruntã cu un obstacolurât, ºi care nu poate fi înlãturat: transformã problema – nai-vitatea – în principala caracteristicã a lucrãrilor lor.Preponderent, aportul muzicii este unul minimal ºi repetitiv,genul performance-ului înlãturând detaliile întru crearea unuiabstracþionism infantil. Dintr-o Gesamtkunstwerk (operã deartã totalã) performance-ul se reduce la o întâmplare defec-tivã, în care teatrul, plastica, literatura, dansul ºi muzica nugenereazã, prin combinare sau osmozã, o entitate creativãsublimã. Este doar un exerciþiu futil în care producãtorul dehappening se evidenþiazã ca fiind sclavul insaþiabilelor noas-tre dorinþe de bazã: sex, hranã, siguranþã. Iar scopul acestuinou tip de spectacol nu este sã facã viaþa vizibilã (ca în artaconsacratã), ci doar sã reproducã vizibilul. Ca sã nu maispunem cã în cele mai multe dintre performance-uri aportulmuzicii e deopotrivã pal ºi echivoc. Aproape cã nu mai eceva de „auzit“. Ca într-un pãtrat de Malevici, în care nu maie ceva de vãzut. Totul a fost redus la nimic. Sau ca în 4’33’’a lui Cage, semnul unui cosmos perfect ordonat, dar gol, saual unei gãuri negre în care a fost aspiratã întreaga materiesonorã.

Liviu DÃNCEANU

Musicalogia

iunie 2014 9

poesis

Într-un timp în care cãrþile fundamentale de specialitate,mai ales cele din strãinãtate, au preþuri prohibitive pentrubietul cercetãtor român, sursele de informare online devinabsolut vitale. Internetul poate fi o minã de aur a cunoaºterii,dacã nu cazi în capcana datelor anonime neverificate de peWikipedia ºi dacã ºtii sã gãseºti locurile unde stau ascunse,în cotloane electronice onest construite, textele ziditoare saupunctele de pornire pentru instruire.

Într-unul din aceste locuri gãsisem un site despre poeziaamericanã, la care þineam ca la un fel de comoarã. Felul încare îmi oferea acces la date, conexiunile inteligente ºi ge-neroase, sugestiile corecte de lecturã contraziceau teoriilecare spun cã mediul virtual distruge cunoaºterea princrearea unui noian nediferenþiat de informaþii în care rãtã-cirea utilizatorului este un lucru aproape cert.

Recent, am descoperit cã site-ul a suferit schimbãri impor-tante care îl fac de nerecunoscut. La început, am crezut cã evorba despre o revizuire structuralã, compensatã, la o adoua privire, de câºtiguri de conþinut. Mi-am dat seama, cumultã dezamãgire, dupã repetate manevre de cãutare, cãaccesul anterior la o structurã epistemicã ramificatã ºi coe-rentã pe care îl oferea acel spaþiu nu mai e posibil, iar astanu e din cauza banilor, cum se întâmplã îndeobºte. Poþiregãsi aceleaºi date, dar mult mai greu ºi într-un mod dis-parat, amputat. O paginã în care se aflau, în meniurile late-rale, liste de link-uri directe cãtre tot felul de texte (artistice,teoretice, istorice etc.) legate de poemul sau de poetul saude teoria poeticã din partea centralã, a devenit acum unspaþiu sãrac, deghizat în ceva care se vrea mai elegant, maiabstract, „eliberat“, cum s-ar spune, de încrengãtura aceeainformaþionalã fãrã de care cunoaºterea îºi pierde, de fapt,miezul ºi strãlucirea.

Sã nu idealizãm: site-ul cu pricina nu ar fi înlocuit studiulconsecvent, din surse bibliografice multiple, dar era un punctfoarte bun de pornire, de fixare ºi de reamintire a unor liniiclare ale domeniului respectiv. Îþi dãdea sentimentul uneirãscruci de unde puteai porni cu încredere în mai multedirecþii. Situaþia nu mai este deloc aceeaºi, din pãcate. Nouaparadigmã favorizeazã privirea limitatã, trunchierea:ordonarea materiei nu mai e dominatã de idei, ci de o logicãbinarã impersonalã care nu mai oferã decât liste eterogenepe care nu mai ºtii sã le foloseºti adecvat decât dacã eºtideja un cunoscãtor al ariei de interes care te-a dus acolo. Nusunt uitate, însã, masele de ignoranþi care, dacã se întâmplãsã caute poezii, o fac ca ºi cum ar cãuta felicitãri, pentru totfelul de „ocazii“ (categorie poziþionatã la loc de mare cinste ºivizibilitate pe site): poezii de dragoste, de despãrþire, „pentrumami“, de Halloween, de beþie, de absolvire a ºcolii ºi multealtele.

Motivul schimbãrii? Desigur, cultivarea unui nou care aînceput sã devinã nociv. Într-un mod similar, cu câtva timp înurmã, a trebuit sã ne facem nervi cu toþii încercând sãînghiþim schimbãrile de pe www.yahoo.com, al cãrui serviciude corespondenþã electronicã a fost dat complet peste cap.Au avut mãcar inspiraþia sã lase utilizatorilor opþiunea de a seîntoarce la vechea versiune (care are acum, probabilintenþionat, caracteristici sãrãcite, dar care mãcar nu teîncurcã).

Obsesia noutãþii, manifestatã acut în mediul virtual, îmiaduce aminte de un dicton folosit de Ezra Pound la începutulsecolului al XX-lea: „make it new“ (în traducere aproximativã,„faceþi sã fie nou“, „creaþi noul“). Formula nu i-a aparþinutpoetului american, cum greºit se crede adeseori, ci provinedin istoria strãveche a Chinei. Pasiunea pentru culturachinezã l-a ajutat pe Pound sã afle de Ch’eng T’ang (1766-1753 î. H.), împãratul despre care se spune cã avea scris pevasul sãu de toaletã acest îndemn, pe care poetul americanl-a adoptat ca titlu pentru colecþia sa de eseuri publicatã în1935. Problema este cã atât versiunea francezã a textelormedievale chinezeºti, cât ºi cea englezã a lui Legge (pe carePound pare s-o fi ignorat) sunã puþin diferit. În tãlmãcirea luiGuillaume Pauthier, cea dupã care a lucrat Pound, dictonulsunã astfel: „Renouvelle-toi complétement chaque jour; fais-le de nouveau, encore de nouveau, et toujours de nouveau“.Accentul iniþial pus pe reînnoirea sinelui se pierde aºadaraproape complet în sintagma (ce-i drept, foarte carismaticã)a lui Pound. ªi, dacã e adevãrat cã acest îndemn a reprezen-tat una dintre temele dominante ale secolului trecut, el a fã-cut-o eradicând acel amãnunt esenþial. Iar asta se vede ºi azi.

Elena CIOBANU

Make it new

rruggãciunne

Doamneleagã-mi pãmântul de cerurisã nu-l pierd când te cautºi dã-mi ochi sã vãd îngeriicum sunt fãcuþi din inimica niºte pâiniîn aºteptarea gurilor flãmândeda-mi Doamne mâinisã pot atinge locul acelape care ochiiorbiþi de luminã nu-l pot zãrisã pot strãbate zidulºi-n trecerea meapodurile sã se facã aripi

zziuacãsãttorriei nnoasttrre

a fost o zi oarecarece bine cã trec podulºi apele curgam vârful de munte

în ochii tãi cresc solziºi mãri înãbuºite subdantele rupte

ce bine cã din gheareîmi cresc vulturicãci ziua cãsãtoriei noastremi-ai spusa fost o zi oarecarepreþ fixun tablou la vânzare

ttrreptte rrepettatte

mâna naturii semãnase þieochi albaºtrimai sãlbatici ca stâncilece te umbreauca fiarele ce-þi strãbãteaucodrii adânciþi în umbreînsã glasul tãupurta o melodiede mâhnire sau de bucuriece-þi îmblânzea sãlbãticiacu toate lumile în tine murindaºa m-ai locuit un timpte-aº fi bãgat în pãmânt pânãla glezneºi te-aº fi lãsat aºa îngropato veºnicieniciodatã coborâtdin cerul meumã întorc din noumai dureros de fiecare datã

asemmãnnarrea

mai întâi îmi primisem chipulapoiîmi pierdusem raiulatât de tare strâmtoratraiul meuîl purtam

într-o gaurãalbã micãextrem de tristã...

amintindu-micã îmi primisem chipulo sete de cermã cuprinseatât de tare mã uscamîmi crãpau liniile albastrecu care lipisem într-o noaptevasele meleliliputane

cãrasem marea în eleizbutisemsã-i vãd valurileatingându-mi malurile stinse

ºi te-am vãzutfiinþã rechematã

am gustat apoidin verdele inimii taleºi capul zdrobit al ºarpeluis-a topitîn apele însuliþatecãcimi-am primit asemãnareaºi graniþele raiului meu înverzescse tot lãrgesc mai însetateca marea

lannþulggrreººelilorr mmele

copacul se deschiseca o ranã ºi din ochiilui þâºnirã pãsãri

iatã o stea moartã venindcu scrisul pe dinãuntruºi pãsãrile împletind pe fruntea ei cununãdin grâul lor rãscopt ne leagã o minciunã

Cãuttammunn loc

îmi vorbeai necontenitvorbele tale se încarnauintrau în mine ca niºte limbi de ºarpese strângeau tot mai tareîn jurul gâtului meudar eu tot mai vroiam sã-þi vorbescdespre culorile curcubeuluiºi despre iubireaxul ºoselei strãlucea stridenttot mai nervos ºerpuind printre munþiºi totul dispãrea atât de repedeintra în noisau noi intram cu vitezã în tot ce venea dinainterepede repedeacceleram...nu ºtiam cum altfel sã ajungem la destinaþiecând vorbele tale roiau ameninþãtoareºoseaua se crispã deodatãºi din albul ei se nãºteau valuriinima se strângea tot mai tareca un ghimpe într-o palmã tandrãdar nu era palma ta...doar strânsoareaºi tot aerul zvâcneafluviul curgeaintra în noisau noi intram în el trudindsã facem legãturiîntre vorbele talesau între noiam ieºit cu ochiul pe fereastrãcãutam un refugiuun locîn care sã-mi înverzeascã privireaºi ghimpele din palmãsã se facã floare

VioricaMOCANU

Mã ce draci mi-a fãcut ºefu’ãsta! Se cacã pe el ºi nu vreasã-mi dea ºi mie un comisionmai ca lumea. Dupã ce cã intrupentru el în tot felu’ de rahaturi,nici nu mã plãteºte cum ar tre-bui. Pãi sã nu-l bag în pizdamã-sii? Ba poate ar fi mai binesã-l bag direct în iad! Ce mãmãnâncã degetele pe pistol.Am kilãrit alþii mai tari ca el! ªiºtiu ºi cum sã scap de pârnaie.Iote cã mã sunã pe mobil!Gând la gând cu bucurie. Cicãsã mã duc la el. Pãi cred c-ams-o fac chiar acum. Ia sã-mi ve-rific pistolul. E O.K.! Uite c-amajuns la uºa ºefului.

- Salut ºefu’!- Hai, intrã mai repede c-am

o chestie urgentã pentru tine!- ªefu’, da’ cu banii pentru

data trecutã cum rãmâne?- Care bani? Eºti tembel, nu

te-am plãtit ? Ce mai vrei ?- Pãi aia-i platã, ºefu’ ?- Te pomeneºti cã nu-þi mai

ajung banii acuma?- Pãi nu prea, ºefu’!- Ei, lasã c-o sã-þi ajungã! E

crizã, bã! Nu te holbezi ºi tu lateveu?

- Aºaaa, e crizã! Pãi de cenu zici aºa ºefule? Ia uite lamine!

ªeful se uitã mirat în direcþiamea. Nu-l mai las în dubiu.Scot pistolul ºi-l împuºc directîn frunte. Nu fac zgomot , amamortizorul pus. ªefu’ cade josca un lemn. Nu mai apucã sãzicã nimic. S-a murdãrit puþinmocheta, dar nu-i nimic. ªi aºaam nevoie de un ambalaj pen-tru cadavru. Îl împachetezrapid. Îl iau în spate ºi-l duc lamaºinã. Ies pe uºa din dos ºinu mã vede nimeni. E cazulsã-l fac dispãrut. ªi cred cã ºieu am sã mã dau la fund operioadã, pânã se liniºtescapele. Pun „pachetul“ în port-bagaj. Mai arunc o privire înjur. Se pare cã nimeni nu seholbeazã la mine. Asta-i bine.Scot sticla cu whisky din torpe-dou ºi trag un gât bun. Bagcheia în contact ºi demarezîntr-un nor de praf. Cel puþinaºa ar trebui, pentru cã eîntuneric ºi nu pot vedea pra-ful. Merg cu vitezã pe strãduþadin spate. Zãresc în depãrtaredouã umbre ce se apropierapid de mine. De fapt ele staupe loc ºi eu mã apropii de ele.Ei, dar sunt Bill ºi Bob, gorileleºefului. Stau în mijlocul drumu-lui ºi-mi bareazã ieºirea la stra-da principalã. Oare sã fi aflatcã i-am fãcut felul ºefului? Nuprea vãd cum.

Pe toþi dracii! Bulangii auscos pistoalele ºi le îndreaptãcãtre mine. Bag piciorul înacceleraþie, sper sã nu-mi iasãprin podea. În parbriz apare ogaurã ºi moartea îmi ºuierã pela ureche. Cei doi trag în mine.Frânez brusc ºi trag de volan.Îi secer cu laterala maºinii peindivizi ºi-i culc la pãmînt. Nicinu s-a oprit bine automobilul,cã ºi sar afarã cu pistolul înmânã. Trag întâi în Bill.Tresare, dupã care rãmânenemiºcat la pãmânt. Mã uitspre Bob. Tocmai s-a ridicat înpatru labe ºi îºi cautã înebunitpistolul.

- În locul tãu nu m-aº maiagita, îi ºoptesc eu la ureche.ªi îmi lipesc þeava pistolului decãpãþâna lui.

- Nu trage! Fac orice îmiceri!

- Daaa? Atunci fã-miplãcerea ºi crapã!

ªi apãs pe trãgaci. Chestiaeste cã acum m-am procopsitcu trei cadavre în loc de unul.Trag morþii la mine ceva desperiat, frate! Deschid portba-gajul ºi îl înghesui pe Bill lângãºef. Problema e cã nu mai amloc ºi pentru Bob. Scotocescprin maºinã ºi gãsesc un sacde plastic. Mã chinui sã-l bagpe Bob în el. Nu încape chiartot. Picioarele îi rãmân peafarã. Parþial. Mã lupt cucadavrul ca sã-l aºez pebancheta din spate. Al draculuide greu e Bob ãsta! De fapt, cea mai rãmas din el. Reuºesc însfârºit sã-l bag înãuntru.Tocmai la timp pentru cã treceo maºinã. Se pare cã o sã ame lucru noaptea asta. Trebuiesã fac dispãrute cadavrelecelor trei. Mã instalez la volanºi demarez spre margineaoraºului. ªtiu cã acolo e unºantier, unde este paznic unamic. Îmi e dator aºa cã o sãmã ajute sã scap de bagajulnedorit ce-l am la bord.

Caut la radio ceva muzicãcare sã mã mai înveseleascã.Gãsesc ceva ce-mi place. Ecelebrul ºlagãr „Sãrutã-mãiubite chiar dacã te grãbeºti!“.Conduc relaxat, aproapebinedispus. De parcã n-aºavea trei hoituri în maºinã.Deodatã tresar violent. În faþãe un filtru de poliþie. Se pare cãopresc toate maºinile. Îmi treceprin cap sã întorc ºi sã fug, darvãd o motocicletã de poliþietrasã pe dreapta. Nu am cumsã scap dacã sunt urmãrit demotorul ãla. Am cam bãgat-ope mânecã deoarece am treicadavre la bord ºi în plus ammai ºi bãut whisky ca sã-mi faccuraj. Bag repede în gurã olamã de gumã mentolatã.Pânã ajung la rând sper sã nuse mai simtã damful de tãrie.Dar ce dracu’ fac cu morþii,fraþilori?

Un ofiþer de poliþie vinelângã mine ºi-mi cere actele.Se uitã la ele cam nemulþumitcã sunt în regulã.

- Vã rog sã coborâþi dinmaºinã, îmi spune poliþaiul.

Mã execut deºi simt cã mise-nmoaie picioarele. O sã fiecam greu sã-i împuºc pe ceitrei poliþai care controleazãmaºinile. Sunt prea dispersaþi.Plus cã mai sunt ºi câtevamaºini oprite. Ar trebui sã-i

omor ºi pe martori. Cam multecrime pentru o singurã searã!

- Mergeþi vã rog pe liniaalbã! strigã omul legii.

Am bãut eu ceva dar nu suntbeat. Merg sigur pe mine pelinia indicatã de poliþai. Se parecã mã descurc bine pentru cãprimesc actele înapoi.

- Unde mergeþi? mã întrea-bã tipul în uniformã, uitându-sela sacul de pe bancheta.

- Ei, la dracu’! M-a trimisnevasta cu rufele la spãlãtorie,spun eu arãtând spre sacul depe banchetã, de parcã nuputeau sã mai aºtepte pânãmâine. Este o spãlãtorie non-stop dupã colþ.

- Ha,ha, bine cã nu-sînsurat, zice poliþistul foarteamuzat.

Mã urc în maºinã ºi accele-rez uºor. Mã uit în oglindã ºi vãdcu satisfacþie cã poliþaii nu-mimai dau atenþie. S-au adunatîn jurul unui ºofer care vocife-reazã nervos.

Am scãpat ca prin urechileacului. Ar cam fi cazul sã scapcât mai repede de bagajelecompromiþãtoare.

Conduc cu vitezã moderatã.Nu vreau sã atrag atenþiaasupra mea. Frânez brusc ºitrag pe dreapta. Cobor geamulde la portierã ºi strig:

- Hei, Sue!Tipa dupã care strig se face

cã nu aude ºi merge maideparte. O urmãresc ºi eu cumaºina. La un moment dat seîntoarce brusc ºi vine lângãportierã.

- Nu stau de vorbã cunecunoscuþi, mai ales la oraasta! îmi dã replica Sue.

Hai sã nu vã mai þin în tensi-une. Sue e prietena mea ceamai bunã. Mai am eu una dar ebine ca sã nu ºtie de ea. A fostplecatã câteva zile la mamã-sacã e bolnavã. Fata mi-a lipsit.Acum se joacã cu mine.

- Pãi atunci sã facemcunoºtinþã: eu sunt prinþul dinCartierul de vest ºi aº vrea sãfim prieteni. Da’ prieteniapropiaþi, dacã mã-nþelegi...

Sue deschide portiera, seaºeazã pe scaun ºi se lipeºtede mine.

- Aºa de apropiaþi, e bine?întreabã ea pe un ton languros.

- Cred cã pentru început ebine ºi aºa!

- Ei, dar ce ai pe banchetã?mã chestioneazã ea dupã cearuncã o privire în spate.

- Am de fãcut o livrare, mi-adat ºeful de treabã!

ªi chiar cã mi-a dat de trea-bã cu vârf ºi îndesat. Cu ochiila formele aerodinamice ale luiSue, uitasem complet de cele

trei cadavre cu care mã plimbîn noapte.

- ªi livrarea asta nu maipoate aºtepta pânã mâine? mãîntreabã ea cu subînþeles.

Mã uit la Sue. Doamne, da’bine mai aratã! Îmi vine sã lasbaltã totul ºi sã merg cu eaacasã, dar trebuie sã scap de„coletele“ ce le am în maºinã.

- Uite cum facem: te las lamine în apartament ºi eurezolv repede cu livrarea ºi peurmã vin ca sã ne facem decap.

- Ei, numai sã nu gãseºtilocul ocupat dacã întârzii.

- Nu cred cã se riscã cinevasã-mi ia locul. S-ar putea sã setrezeascã cu niºte gãuri înplus, zic eu agitând pistolul înmâna dreaptã.

- Vai dar se poate? Un prinþnu se comportã aºa, spuneSue cu o voce miorlãitã.

Nu ºtiu de ce, dar eu o gã-sesc grozavã ºi când se strâm-bã aºa.

- Un prinþ din Cartierul devest chiar aºa se comportã,scumpo!

Demarez în trombã sprecasã. E cam riscant pentru cãtrebuie sã ocolesc destul demult, dar ce nu fac eu pentruSue?

Ajungem fãrã probleme înfaþa casei mele. Ne sãrutãmlung ºi intens. Îmi vine iar sã uitde toate ºi sã intru cu ea încasã. Mã stãpânesc însã. Cugreu. Sue coboarã ºi se ducespre uºa de la intrare.

Eu demarez rapid, fãrã sãmã mai uit în urmã. Mãgrãbesc sã ascund cadavreleca sã mã pot întoarce cât mairepede.

Conduc cu vitezã spre desti-naþie. Am lãsat prudenþa deo-parte. Fie ce-o fi! Sunt uºorexcitat cu gândul la Sue. Ajungla ºantier. Cobor din maºinã ºimã îndrept spre rulota paznicu-lui. Dan aude zgomotul fãcutde paºii mei pe prundiº ºi ieseafarã.

Hopa! Dar ãsta nu e Dan!Individul ce vine spre mine enegru, pe când prietenul meu ealb. Plus cã e ºi mai înalt.

- Care-i treaba? mã ches-tioneazã el. Ce cauþi aici?

- Îl caut pe Dan. ªtiu cã el eîn tura de noapte.

- Înseamnã cã nu l-ai maivãzut demult.

- Cum adicã? mã mir eu.- Pãi, a fost dat afarã de

vreo douã luni. L-au prinsfurând de pe ºantier.

- Ei, atunci am sã-l cautacasã, zic eu pregãtindu-mãsã mã întorc la maºinã.

- Ia stai puþin! Ce te grãbeºtiaºa? Ce treabã ai cu el?

- Asta mã priveºte pe mineºi pe el. Nu vãd ce treabã ai tu.

Observ cã individul ducemâna la centurã unde are pis-tolul. Nu mai stau pe gânduri,scot ºi eu arma ºi trag fãrã sã-lmai avertizez. Cade jos.Buuun! M-am mai fãcut cu uncadavru. De parcã nu aº fi avutdestule pe cap!

N-am timp acum însã destat pe gânduri. Deschid poar-ta ºi intru cu maºina pe ºantier.În dreapta observ o groapãpregãtitã pentru fundaþie.Alãturi de ea vãd ºi o autobe-tonierã cu motorul pornit. Mãuit în cabinã dar nu vãd penimeni. Se pare cã ºoferul aplecat ºi a lãsat betoniera înfuncþiune ca sã nu seîntãreascã betonul. Asta-i bine!O sã am cu ce sã acopãrcadavrele.

Trag maºina lângã groapã ºidescarc cele trei corpuri. Mãpregãtesc sã dau drumul labeton dar îmi aduc aminte depaznic. Încep sã încurc bor-canele. ªi Sue care mãaºteaptã!

Mã întorc sã iau cadavrul,însã simt cum îmi sare inima.Corpul nu mai e unde-llãsasem! Scot repede pistolul.Aud un foc de armã ºi simt oarsurã mai jos de genunchiuldrept. Cad automat la pãmânt.Exact la timp pentru cã setrage din nou asupra mea.Simt cum glonþul îmi trece prinpãr. Am vãzut în schimb deunde se trage. Aºtept ca indi-vidul sã iasã din ascunzãtoare.Îi vãd capul ce apare de dupãrulotã ºi trag fãrã sã-i mai daudreptul la replicã. Se aude unstrigãt ºi zãresc o umbrã carecade. Mã apropii încet. Nici nuaº putea repede, pentru cã mãdoare piciorul. Paznicul e insulcare trãgea în mine. Acum emort de-a binelea. E vina meacã nu am verificat prima oarãdacã e mort.

Îl târâi pânã la groapã ºi-larunc lângã celelalte cadavre.Îmi studiez piciorul la luminafarurilor. Nu pare prea grav,dar totuºi am pierdut cevasânge. Îl leg cu o cârpã curatãdin portbagaj. Mã duc labetonierã ºi dau drumu labeton peste cadavre. Mã uit sãfie acoperite bine ºi opresccurgerea betonului. Îndepãrtare observ farurile de ladouã maºini. Se pare cã seîndreaptã spre ºantier.Probabil cã paznicul a chematajutoare. Mã urc la volan ºiscot maºina din ºantier. Oparchez dupã niºte tufiºuri. Arfi bine sã fac un pic de curãþe-nie. Iau o mãturã din rulotãpentru a ºterge toate urmele,mergând cu spatele spremaºinã. Piciorul mã doare de-mi vine sã urlu. Vãd cumfarurile se apropie din ce în cemai mult de mine. Arunc mãtu-ra pe câmp dupã care mã urcîn maºinã. Tocmai la þanc.Douã automobile apar în vitezãºi intrã pe ºantier. Într-unul dinautomobile îl recunosc pe RayDarnell. Pe toþi dracii! Ambãgat-o pe mânecã!

prozã

iunie 201410

Iulian SÎRBU

Cum mi-amlichidat ºefu’

(frraggmmenntt de rrommann)

teatru

iunie 2014 11

Cea de-a unsprezeceaediþie a galei buzoiene (17-24mai) a început cu noroc ºi voiebunã, mai exact cu spectacolul„Mazl-tov... and justice for all“(„Hai noroc... ºi dreptate pentrutoþi“) a Teatrului Evreiesc deStat din Bucureºti. Semnat deAndrei Munteanu, spectacolul,având în distribuþie câþiva din-tre cei mai cunoscuþi actori aitrupei, s-a bucurat de mult suc-ces la public ºi a imprimat fes-tivalului nota de bunã dispo-ziþie care s-a pãstrat pe toatãdurata lui. De altfel, aºa era ºifiresc, din moment ce aceastã„Galã a vedetelor“ ºi-a fixatdrept þintã comedia. Tot îndeschiderea manifestãrii aavut loc ºi vernisajul uneiatractive expoziþii de pãpuºi ºimarionete, prezentatã de CãlinMocanu, directorul Teatrului„Þãndãricã“ din Bucureºti. El aoferit ºi câteva demonstraþii demânuire a unor exponate, se-condat de prietenul sãu, ac-torul ºi regizorul Simon Wong(China). Ca o bunã gazdã, ca-re se respectã, Teatrul„George Ciprian“ a prezentat înGalã o premierã, „Angajare declovn“ de Matei Viºniec. ªi amai nuanþat astfel registrulcomic, alegând o tragi-come-die. Una care vorbeºte expre-siv, tulburãtor, despre condiþiaumanã. Despre bãtrâneþe ºijalnica stare de decrepitudinela capãtul cãreia pândeºteneantul. Cei trei foºti colegi decirc care se întâlnesc într-osalã de aºteptare (o ante-camerã a morþii, dupã cum s-aspus), în urma unui anunþ deangajare a unui clovn bãtrân,devin concurenþi, rivali, fiecare

dorindu-ºi, cu ardoare, sãobþinã acel post. În foculaprigei competiþii dintre ei, iesla ivealã o mulþime de lucruriurâte, acea mizerabilãgrãmãjoarã de secrete careînseamnã eul. Învechiþi în rele,clovnii sunt vanitoºi, cabotini,perfizi, meschini ºi agresivi.Bãtrâneþea lor nu este unaseninã, ci una plinã deneputinþe, de frustrãri. Clovniinu au cum sã fie „liberi deingerinþele corpului“, pentru cãei tocmai asta sunt, corpuri, înprimul rând. De unde ºi tragis-mul existenþei lor.

Principalul merit al specta-colului realizat de regizorulDaniel Bucur stã într-o bunãdistribuþie, el alegându-i pe

experimentaþii ºi cunoscuþiiactori Ionel Mihãilescu, MagdaCatone ºi Paul Chiribuþã pen-tru rolurile celor trei clovni.Spectacolul sãu se desfãºoarãîntr-un cadru scenografic mini-malist (conceput de ValeriuEugen Mladin ºi Carmen MariaPaiu), cu trei panouri, unul din-tre ele sugerând un tunel altimpului. Care-i va resorbi, înfinal, pe Filippo ºi Peppino.Numai cã, în timpul reprezen-taþiei, aceste elementescenografice nu „joacã“, elerãmânând doar decorative.Actorii îºi fac bine treaba, con-turând expresiv tipologiidiferite. Filippo (Magda Catoneîn travesti) e viclean, autoritar,antipatic ºi feroce. Peppino ecam nevrotic, foarte agitat ºiplin de orgolii, Ionel Mihãilescuinterpretându-l cu adecvare ºicu note juste. Dar cel maireuºit personaj mi s-a pãrut celcreionat de Paul Chiribuþã,care face un Nicollo farseur,„minable“, tragic amuzant.

„Angajare de clovn“ e unspectacol onorabil, dar fãrãstrãlucire. Mã aºteptam la maimultã inventivitate regizoralã,la o lecturã nouã, proaspãtã.

La mai mult mister, poezie ºifrison tragic, pentru cã, în fond,este vorba despre sfârºituljocului, despre moarte.

Dupã premiera Teatrului„George Ciprian“ a urmat unspectacol al CompanieiTeatrale Vouã, cu „ªcoala deagenþi“, foarte bine primit depublic, care ºi-a manifestatpatriotismul local, companiafiind condusã de un buzoian,Adrian Fetecãu. ªi specta-colele Teatrului „Nottara“,„Matrimoniale“ de Lia Bugnar(în regia Dianei Lupescu) ºi„Mobilã ºi durere“ de TeodorMazilu (regia, Alice Barb),având în distribuþie multevedete îndrãgite, au fostîndelung aplaudate. Spec-

tacole despre care am scriscând au avut premiera la„Nottara“. De altfel, „Matrimo-niale“ ºi-a adjudecat premiuloferit de juriul publicului laaceastã ediþie, spectatorii fiindcuceriþi de jocul actorilor AdaNavrot, Crenguþa Hariton,Lucian Ghimiºi, MihaiMarinescu.

În secþiunea oficialã a Galeiam mai vãzut un fermecãtorspectacol al Companiei Passe- Partout Dan Puric,„Necuvinte“, regia ºi scenariulAdrian Nour, ºi „Cinã cu pri-eteni“ de Donald Margulies, obunã producþie ARCUB -Centrul Cultural al MunicipiuluiBucureºti. Textul lui Margulies,despre crizele de cuplu, esteunul excelent (nu degeaba areun Pulitzer), iar Claudiu Gogal-a pus în scenã într-o manierãspiritualã, accesibilã ºi agre-abilã, partiturile actoriceºti fiindsusþinute, cu personalitate ºinerv, de Cerasela Iosifescu,Vlad Zamfirescu, NadianaSãlãgean, Marius Cordoº.

În schimb, anul acesta secþi-unea „Vedeta de mâine“ m-acam dezamãgit. Ce-am vãzutnu m-a convins deloc, ºi mãrefer mai ales la primele douãspectacole de licenþã Actorie(de la UNATC I.L. Caragiale,Bucureºti - clasa prof. univ. dr.Florin Zamfirescu) cu „Prânzulcel lung“ de Thornton Wilder ºi„Steaua fãrã nume“ de MihailSebastian. Ceva mai curãþel ºimai simpatic a fost jucatã onostimã comedioarã de NeilSimon, cu titlul haios „Îmi placecum miroºi“, interpretatã deCãlina Epuran, Vasile Revnic(care a câºtigat un premiu deinterpretare) ºi Cosmin Vijeu.

Lucruri interesante amascultat în secþiunea „Bucuriaochiului din ureche“ (coordo-natã de regizorul MihaiLungeanu), o componentã va-

loroasã a Galei vedetelor -VedeTeatru de la Buzãu,desfãºuratã la BibliotecaJudeþeanã „V. Voiculescu“. Aufost emoþionante momente deevocare a unor personalitãþi deprimã mãrime din lumeateatrului, ca ªtefan Iordache,Irina Petrescu, GeorgeConstantin, Cristian Munteanu.Moderatori ai acestor plãcuteîntâlniri (urmate de audiþiiradiofonice ale unor piese încare au jucat marii actoriamintiþi) au fost CarmenStanciu, Doina Papp, ElisabetaMunteanu, Diana Lupescu,Mircea Diaconu.

Ca de fiecare datã, la acestfestival generos, atent cu toatecategoriile de spectatori, copiiiau avut partea lor de bucurie,participând la spectacolele înaer liber din Parcul Crâng. Iarîn seara de galã, invitatã a fostCompania All’s Choir and

Ballet, cu „Click pe voci“, ominunatã „croazierã pe apelelimpezi ale muzicii“, care aîncântat publicul. Iar toateaceste manifestãri au fostprompt reflectate în gazeta„Spectacool“, realizatã de ungrup de studente de la teatrolo-gie, sub coordonarea MarieiSârbu ºi a Monicãi Matei. ªi laediþia din acest an am admirato nouã expoziþie de fotografiede teatru a artistului IonTãbãcaru, care ºi-a sãrbãtorit50 de ani de carierã cu acestprilej. El are grijã sã pãstrezeîn frumoase imagini memoriaacestei gale care îºi doreºte, ºireuºeºte sã fie, o plãcutã,reconfortantã întâlnire între pri-eteni, între oamenii careiubesc teatrul. De aceea îmi ºiplace cum „miroase“ galabuzoianã, parafrazând titlulpiesei lui Neil Simon.Organizatorii, forurile localebuzoiene, Teatrul „GeorgeCiprian“ (director, GinaChivulescu), Marinela Þepuº(selecþioner) ºi Dan-MariusZarafescu (directorul artistic alGalei) au fãcut treabã bunã, ºiau surmontat inerentele difi-cultãþi ºi neadecvãri, festivalulavând loc în sala de ºedinþe aConsiliului judeþean.

Cu siguranþã, ediþia din anulviitor va fi una de sãrbãtoare,pentru cã lucrãrile de reabili-tare ale teatrului sunt aproapegata, iar vedetele vor juca pe oscenã adevãratã, cu toatedotãrile.

Carmen MIHALACHE

Gala vedetelor de la Buzãu

Comediala putere

• Lia Sinchevici (Premiul de InterpretareFemininã) în „Prânzul cel lung“

• Actorii din „Matrimoniale“, la aplauze

• Vasile Revnic – „Îmi place cum miroºi“

istorie

iunie 201412

Nãscutã acum 135 de ani (înmartie 1879), pe malul Oltului,la Câineni, în judeþul Vâlcea,marea pictoriþã românã CeciliaCuþescu – Storck, prima profe-soarã la Academia de ArteFrumoase din Bucureºti, ne-alãsat, în volumul memorialisticFresca unei vieþi (v. ediþiaBucureºti, Ed. „Vremea“, 2006,din care vom cita), preþioasemãrturii despre Regina Maria aRomâniei, minunat exemplaruman, scumpa „Mamã arãniþilor“ din primul rãzboi mon-dial, contributoare de excepþiela fãurirea României Mari princampania diplomaticã desfãºu-ratã în strãinãtate, necondiþio-nat iubitoarea poporului românºi, nu în ultimul rând, protectoa-re a artelor lui. Aceste atributesunt reliefate cu deosebitã cãl-durã în paginile CecilieiCuþescu – Storck, care sedovedeºte artistã nu doar în pic-turile sale, ci ºi în evocãrile,descrierile ºi portretele literarecãrora le conferã o vibraþieaparte în confesiunile sale.

Apropierea ei de Alteþa SaPrincipesa Moºtenitoare ºi apoiRegina Maria, a început în anul1906, odatã cu întoarcerea dela studiile de profil urmate înBelgia ºi Franþa, prilejul concretfiind prima sa expoziþie perso-nalã în þarã, la Ateneul Român.În dimineaþa de toamnã însoritã,sosind la vernisaj dupã cumfãgãduise: Raza de luminã –scrie pictoriþa – s-a aºternut cudragoste peste obrazul blond,strãlucitor de frumuseþe alPrincipesei, care n-a ezitat sã-iadreseze câteva cuvinte mãgu-litoare pentru picturile mele (p.174), înainte de a dialogaîndelung cu sculptorul FredericStorck, viitorul soþ al Ceciliei.Aceasta, observãm, îºi exprimãcu sinceritate admiraþia faþã defrumuseþea distinsã aPrincipesei Maria – ceea ce vafi o constantã a evocãrilor dincarte –, dar artista relevã maideparte ºi un alt motiv alpreþuirii speciale pentru AlteþaSa, anume faptul cã, în frunteaSocietãþii Tinerimea Artisticã (aicãrei membrii marcanþi fuseserãla vernisaj ºi o primiserã curândîntre ei), strãlucea ca un astrude frumuseþe ºi inteligenþãPrincipesa Maria, preºedinta eide onoare ºi protectoareaartelor (p. 177). Continuândopera de mecenat ºi mentoriata Reginei Elisabeta – care, deºicam în vârstã ºi cam suferindã(p. 199), venea câteodatã laexpoziþiile Tinerimii Artistice,promovând interesul modernpentru artele decorative (pentrucare mã simþeam încurajatã ºimãgulitã – scrie artista la p.200) -, Principesa Maria a avut,la rândul sãu, un rol deosebit înstimularea miºcãrii autohtonede artã, în centrul cãreia se aflaSocietatea Tinerimea Artisticã,pe care o patrona: Cu însuºirileEi morale ºi intelectuale, cuextraordinara frumuseþe ºi culumina ochilor Ei albaºtri, aveaun ascendent covârºitor asupratuturor celor care o apropiau.Sub imboldul Ei, Societatea seafirma din ce în ce mai mult cuun prestigiu rãsunãtor (p. 203) –depune mãrturie (ºi) CeciliaCuþescu – Storck.

Interesul ºi dragosteaPrincipesei Maria pentru artiºtinu erau convenþionale. Ea

însãºi se exercita artistic.Acuarela – de obicei reprezen-tând flori –, opera PrincipeseiMaria, era expusã la locul deonoare ºi isca cea mai marecuriozitate (p. 204). ªi nu doaratât. Pentru a spori interesul ºirezonanþa expoziþiilor, adeseoriPrincipesa venea însoþitã de unalai regal, ceea ce confereavernisajului o atmosferã de sãr-bãtoare deosebitã (p. 204). Ceputea fi mai încurajator pentruartiºti – gloseazã memorialista –decât aceastã strãlucire, careîncununa silinþa ºi munca lor…Cât priveºte publicul, care nuputea intra decât invitat, cusiguranþã, nu venea numai pen-tru artã, ci ºi pentru a admiraprestanþa ºi eleganþa plinã dedistincþie a Principesei… (p.205) – nu înceteazã CeciliaCuþescu – Storck sã punãaccent pe iubirea ºi veneraþiacuvenite fiinþei de excepþie înapropierea cãreia destinul aadus-o ca sã devinã ca om ºi caartist. Un context pentruaceastã apropiere va fi fost ºiAsociaþia artiºtilor – ca partecomponentã a redutabilei miº-cãri feministe din anii de înflo-rire a României Mari -, asociaþiepentru care Regina (Maria)primise sã ne fie preºedintã deonoare ºi a expus Ea însãºiacuarele la Ateneu (p. 257).

Este de precizat cã, la admi-raþia cu care sensibilitateaCeciliei Cuþescu – Storck o per-cepea pe Alteþa Regalã, aceas-ta nu a rãspuns în reciprocitate,ci cu sinceritate necontrafãcutãºi-a pãstrat timp de un deceniu(pânã în 1916), o rezervãiniþialã faþã de pictura artistei.Lucrãrile mele – mãrturiseºteaceasta – nu erau pe atuncicâtuºi de puþin pe gustulReginei. Mã considera preamodernistã… (p. 295) – ceea ceera adevãrat, pentru cã, atunci,ca ºi mai târziu, numele ei va fiselectat alãturi de acela al luiBrâncuºi printre înnoitorii sub-stanþiali ai picturii ºi, respectiv,ai sculpturii din România. Înacest context, ºi Regina îºi varevizui dupã un timp perspecti-va asupra creaþiei artistei:Odatã, însã, mai târziu, amvãzut-o pe Regina Maria înso-þitã de Regele Ferdinand,privind mai cu atenþie lucrãrilemele ºi m-am mirat. Ce bucu-roasã am fost! – exclamã ºi înamintire Cecilia. De atunci înco-lo, mi-a vizitat toate expoziþiileparticulare, câteodatã aducândcu sine pe Prinþul moºtenitor ºipe fiicele sale, ba chiar reþinân-du-mi tablouri. Majoritatea pân-zelor din colecþia sa suntpeisaje (p. 295) – opþiune carele apropia pe cele douã fiinþe îndragostea lor pentru naturã ºicare se va confirma cu atât maimult în lungi sejururi lareºedinþele proprii din Balcic.

Într-adevãr, Cecilia Cuþescu– Storck – care, din 1916,devenise prima artistã profesor

la Academia de Arte Frumoaseºi apoi va oficia la catedrã „unpãtrar de veac“, dar nu ezitaseca, în anii rãzboiului, sã fie ºisorã de caritate – avea sã cu-noascã, în pitorescul Balcicului,o poveste minunatã a vieþii,cãreia Regina i-a imprimat opulsaþie pe cât de omeneascã,pe atât de nobilã, elevatã, iar,finalmente, tragicã ºi de neuitat.

Când ziua murea în braþeleîntunericului – rememoreazãartista –, din largul mãrii apã-reau câteodatã corãbii vechiturceºti care aduceau lemne deiarnã. Alunecau misterioase peluciul apelor cu atâta poezie ºiatâta maiestate, cu pânzele lorîntinse, de ai fi zis cã îi aduc cuele pe Tristan ºi Isolda. κi legã-nau frânghiile ºi catargele,chemându-ne cu nostalgie ºicâteodatã mergeam lângã ele,ca sã visãm spre veºnicie (p.316). Alteori, poezia era mai …concretã, în spe: … veneau dela Constanþa, sclipind de luminaSoarelui canoniere, sã cin-steascã venirea Reginei Maria,întregitoarea noastrã de neam,care, îndrãgostitã de acestemeleaguri, îºi clãdise Palat înmijlocul simfoniilor de ape ºi deflori, care o chemau pe nume ºio ridicau în slavã. Minunatelegrãdini ale Semiramidei eraucroite de Reginã însãºi.(p. 316)

Având o casã de vacanþã înapropierea Palatului Regal, soþiiStorck au trãit multe momentememorabile în preajma Reginei,care li s-a înfãþiºat în multipleipostaze, prezentate în carte cuindicibilã dragoste ºi melanco-lie. Duioasã, adesea ne vorbeadespre grãdinile Ei, plimbându-ne printre petuniile mirositoaresau trecând punþi rotunjite pesteapele zgomotoase ale cascade-lor. „Dupã ce nu voi mai fi“,ºoptea Ea, „se va spune cã înaceste locuri au fost grãdinileReginei…“ ºi apele gãlãgioaserepetau cuvintele Ei care sepierdeau în aerul tremurãtor,îmbãtat de miresme (p. 316).Se pierdeau, de fapt, în legendedãinuind ºi azi.

Ce de imagini pline de poeziemi-au rãmas întipãrite în min-te… - cãuta în atâtea amintiriartista. Cãreia îi reveni instanta-neu o imagine statuarã: Da, nupot uita apariþia plinã de maies-tate a Reginei, rezematã de ocoloanã!... Pãrea o statuie gre-ceascã descinsã din Acropole,care se desena puternic pe co-loritul mãrii de la Balcic. Cuochii inspiraþi ºi impunãtoare înfrumuseþea Ei de femeie ºi deReginã, mãrturisea emoþionatãdragostea statornicã pe care oavea pentru mare, încã dincopilãrie. (p. 317). Cecilia oprivea de fiecare datã cu ochiulsãu de artistã cu educaþie iniþialparnasianã ºi aceasta se întâm-pla chiar ºi în ipostaze inerentomeneºti, ca, de pildã, laceaiurile ºi prânzurile înreºedinþele regale; care nu sepot uita pentru simplicitatea ºinobleþea cu care Regina ºtiasã-ºi primeascã oaspeþii, pentruatmosfera plãcutã de liberãexprimare a gândului, ca ºi cumam fi fost numai între artiºti,peste care domina farmecul Einemuritor (p. 317).

Felul de a fi simplã ºi bunã înîmprejurãri ceremoniale, dar ºiîn cele cotidiene, cu oaspeþiisau mai ales, cu prietenii „încer-caþi“, îi fãcea pe aceºtia sã-ipoarte un respect ºi o dragostefãrã mãsurã. Odatã – îºiamintea Cecilia –, fusese invi-tatã cu soþul la un prânz laCotroceni, ultimul la care ammai luat parte, nu mult înaintede neaºteptatul sãu sfârºit, atâtde zguduitor pentru toþi (p. 317);atunci, dupã masã, a trãit unmoment rar: Nu ºtiu din ce felde sentiment, Regina mã luã demânã, iar eu, deºi sfioasã,îndrãznii sã alãtur buzelor melemâna albã a Reginei, ºi, sã-rutând-o într-o sincerã exaltare,o întrebai aproape în ºoaptã dece Dumnezeirea a împodobit-ope dânsa, unica între regine, cutoate darurile fãrã de preþ? (p.318). Delicatã (ºi, în interior,tristã), Regina nu rãspunse:Surâse ºi alunecã convorbireaasupra veºtii pe care o primisede cu ziuã cã smochinii dinBalcic degeraserã (p. 318). Va fifost ca o metaforã pentru însãºiviaþa Ei? Cecilia „alunecã“ ºi eapeste asemenea prevestire.Continuã în totalitatea admi-raþiei: Coroana cea mai de preþa Reginei Maria era simplici-tatea ºi umanitatea pe care ºtiasã le pãstreze în sufletul Ei, cutoatã gloria pe care ºi-ocâºtigase prin faptele ei deseamã ºi cu toatã mãreþia încare trãia. (p. 318)

Frazã esenþialã dupã care,poate, n-ar mai trebui sãurmeze nimic. Amintirile CecilieiCuþescu Storck despre ReginaMaria continuã, însã, împletin-du-se cu propriul traseu biogra-fic. Mai întâi, amintiri din Balcic,povestite Reginei: descrieri depeisaje (Singurãtãþi mãreþe ale

Balcicului, demne a servi cafundal celor mai frumoase com-poziþii de pictor… (cf. p. 318),itinerarii, întâmplãri… Reginaasculta toate istorisirile mele cudrag, îi fãceau plãcere, cãci sesimþise ºi Ea atât de fericitã ºi,iubind Balcicul cu pasiune, îºifãcea mereu proiecte noi pentruviitor (p. 319). Apoi, involuntarã,amintirea unei vizite a RegineiMaria cu Principesa Ileana lacasa din Balcic a soþilor Storck,pe când aceasta era un ºantier,vizitã în care, prietenoasã ºiconcesivã, Regina a cãutat sãvadã, din colþul acela necunos-cut, priveliºti inedite spre mare,smulgându-i artistei, spontanã,recurenta exclamaþie: Era atâtde simplã în mãreþia ei aceastãglorioasã Reginã (p. 336).Cecilia o vedea privind malulînalt de deasupra mãrii încãrcatcu plantaþii roºii, unde Reginavoia sã ridice ultima clãdire adorinþelor ei (p. 336). ªi urmã-rea cu emoþie gesturile ºi stãrileAlteþei Sale: Regina îºi îndreptãochii sãi albaºtri în depãrtãri,privind melancolic toatã aceastãregiune tristã în mãreþia ei,dealurile sterpe sculptate dinpãmânt la fel celor din Iudeea,pe unde odatã cãlcaserãpicioarele lui Crist, iar pe aicicãlcaserã ºi nu vor mai cãlcapicioarele Alteþei Sale. Reginaîºi întoarse ochii cãtre mareacare umplea orizontul ºi, tulbu-ratã, rãmânând singurã, seaºezã pe o piatrã, cu capul înmâini ºi plânse îndelung (p.337). Motivul era fundamental:Se simþea bolnavã ºi i se pãreagrea despãrþirea de locuriledragi, de care se legase pânã alãsa cu limbã de moarte cainima sa sã se aºeze în bise-ricuþa Stella Maris… (p. 337).

Ce a urmat s-a petrecutîntocmai prevestirilor ºi dorinþeisale. La Balcic, tulburatã, sensi-bilitatea Ceciliei resimþea exac-erbat absenþa ºi dorul dupãfiinþa care înnobilase ca nimenialtcineva aceste locuri. Cândbãtea vântul, auzeam vibrând înspaþii acordurile wagneriene cupreludii din „Lohengrin“, repe-tându-se neîncetat, ca o vocecereascã ce intona un imn deslavã Reginei. Locurile ei dragitrãiau înainte, dupã Ea, înarmonii de sunete! (p. 337) ºi îiproslãveau memoria. ªi artiºtii,pe care-i patronase cu dra-goste, vor þine, în anul de doliu1938, ca datorie pioasã ºi derecunoºtinþã, solemnitãþi cer-nite, sfârºite în jale ºi pietate (p.434-435). Apoi, din nou, aminti-rile legate de prezenþa RegineiMaria vor înflori, în ductul maideparte al vieþii, paginile autobi-ografice ale Ceciliei Cuþescu –Storck, fie reliefând admiraþiastrãinilor pentru personalitateaAlteþei Sale (precum, de pildã,muzeografii din Cordoba, vizitaþide mult – v.p. 382), fie evocândsusþinerea pânã la finalizare aunor proiecte grandioase, întrecare pictura plafonului din salatronului a Palatului Regal (p.454).

Din inima Ei mare, ReginaMaria a purtat luminã binefãcã-toare în sufletele celor ce aucunoscut-o, în sufletele româ-nilor, iar aceºtia o poartã veºnicîn amintirile lor (între care ºipaginile artistei Cecilia Cuþescu– Storck).

Ioan ªt. LAZÃR

Regina Maria în memoriileCeciliei Cuþescu – Storck

În noiembrie 2013 – adicã la78 de ani de la naºterea poetu-lui, 62 de ani de la debutul lite-rar ºi 57 de ani de la trecereasa neaºteptatã, neclarificatãîncã, în eternitate, la numai 21de ani – s-a produs un miracolliterar, o împlinire mult aºtep-tatã, un act de mare dreptate.Opera integralã a lui NicolaeLabiº, începând cu poezia,domeniul sãu preferat ºi celmai durabil, ºi continuând cutoate celelalte genuri literare ºipreocupãri ale scrisului pe carele-a încercat ºi în care s-amanifestat, cu mai mult saumai puþin succes, s-a materia-lizat într-o lucrare monumen-talã, de 1296 de pagini, cu oarhitecturã ºi viziune unicã(exemplare), un fel de ediþiecriticã, cvasicompletã, rigu-roasã, temerarã, necesarã ºi,în acelaºi timp, frumoasã carealizare graficã – OPERAMAGNA. Ea cuprinde tot ce ascris, tot ce-i aparþine ºi-lreprezintã pe Nicolae Labiº.Nu e o simplã adunare grãbitãdin ceea ce era lesne de strânsdin reviste, ediþii anterioare etc.Ci, dimpotrivã, rezultatul uneicercetãri migãloase, respon-sabile, rodul unei confruntãriîntre ceea ce a publicat, înediþii diverse, în publicaþiilocale ºi centrale, rãsfirate înîntreaga þarã, pe de o parte, ºi,pe de alta, ceea ce a lãsat încele peste 2.000 de file rãmaseîn manuscrisele sale (aflate înarhivele Complexului MuzealBucovina), stabilindu-se textulcuvenit, nu cel copiat cu greºelisau modificat ºi publicat frag-mentar ºi trucat de cenzuravremii. Confruntãrile între tex-tele publicate ºi cele adevãrateau scos, uneori, la ivealã ele-mente care abia acum pun înluminã adevãrata operã a poe-tului.

Artizanul acestei alcãtuiriºtiinþifice, cu o denumire adec-vatã, OPERA MAGNA, esteNICOLAE CÂRLAN, un vred-nic ºi talentat cercetãtor, ini-mos ºi ambiþios, istoric literarcu har, el însuºi scriitor, plin desensibilitate, orgolios ºi tenaceîn cãutarea Adevãrului ºi apã-rarea acestuia pânã-n pânzelealbe, fiu adoptiv al Bucovinei,cunoscut, preþuit, stimat ºiadmirat pentru multe ºi valo-roase contribuþii la identificareaºi valorizarea elementelor ine-dite, încã ignorate sau necer-cetate, ale bogatei moºteniriculturale din zonã.

Ce ne oferã, aºadar,OPERA MAGNA? Poezie –antumã ºi postumã. Prozã.Publicisticã. Eseisticã. Dra-maturgie. Traduceri. Folclo-risticã. Scrisori. Aºa cum seînþelege, cei mai mulþi dintrecetitori ºi mai ales specialiºtin-au putut sã aibã în faþã nicitoate poeziile sale corecte (cimai ales detrunchierile cauzatede cenzura vremii), dar, pânãacum, nici o imagine integralãa ceea ce a mai scris Labiº.Volumul mai adaugã – ºi astfeldevine un indispensabil instru-ment de lucru pentru studenþiiºi profesorii de limba românã –ºi un capitol dens de Referinþe

critice, cu selecþii bine moti-vate ºi concentrate, care apar-þin fie unor nume consacrate,cele mai autorizate din culturaromânã, precum: G. Cãlinescu,Tudor Vianu, Vladimir Streinu,Nicolae Manolescu, EugenSimion, Lucian Raicu, Alexªtefãnescu, Marian Popa, fieale unor buni exegeþi, care, de-ºi tineri sau mai vârstnici, s-auimpus prin analize pertinenteale creaþiei lui Labiº: EugenNegrici, Rãzvan Voncu sauNicolae Cârlan.

OPERA MAGNA se des-chide cu un Cuvânt înainte, opersistentã ºi consistentã cro-nologie ºi o notã asupra ediþieisemnate de iniþiatorul ºi rea-lizatorul lucrãrii, NicolaeCârlan, care include în final uninterviu, consemnat deFlorentin Popescu.

Privind, admirând, rãsfoindºi citind – fie ºi fragmentar, peîndelete – o astfel de lucrarede peste o mie de pagini ºi maiales meditând la necesitatea ºiînsemnãtatea unor astfel derealizãri ºi pentru alþi scriitoride seamã, mi-am formulat îninteriorul fiinþei câteva între-bãri, încercând, totodatã, sã lerezum ºi rãspunsul ce l-amaflat eu însumi. Întrebãrile ar fi:În ce împrejurãri apare cartea?De ce la Suceava? Care esteraþiunea ce l-a cãlãuzit pe iniþi-ator ºi realizator? Ce întrebãrimai lasã fãrã rãspuns carteade faþã? – nu pentru cã aº fiavizat în aceastã privinþã, cispre a-i incita ºi determina ºipe alþi cetitori ºi mai ales spe-cialiºti sã analizeze ºi sã eva-lueze o astfel de lucrare. Fãrãa fi exeget, critic, istoric literar,ci un cetitor – care întâmplãtoreste ºi profesor ºi încã un omcare are obiceiul sã mai ºiscrie despre ceea ce crede cãar fi bine sã se ºtie –, am numitapariþia acestei lucrãri o mi-nune, un miracol, în sens bun,omenesc, fiindcã, într-o vremede crizã economicã, politicã,socialã, spiritualã, moralã, încare cei mai mulþi aleargã dupãcâºtig gras fãrã muncã sau cuefort prea puþin, se gãsescOameni care ºtiu sã-ºi dediceforþele întregii lor fiinþe pentrurealizãri spirituale de referinþã,care înseamnã progres cultur-al, un însemnat bine pentruneam ºi þarã.

OPERA MAGNA apare într-un context în care interesulpublicului cetitor pentru scrisullui Labiº s-a menþinut, atât înanii vechiului regim instalat subsovietici ºi consolidat apoi dela sine, cât ºi dupã 1989, pânãazi. Astfel, între 1956 ºi 2011,deci vreme de 55 de ani, s-autipãrit în þarã 41 de ediþii, pânãîn 1989 aproape toate con-

stând din selecþiuni din operasa poeticã. Urmãrind ritmulapariþiei acestora pe etape, seconstatã cã s-au selectat ºipublicat din scrisul labiºian 24de ediþii în etapa de pânã în1989 ºi alte 17 ediþii din 1993 ºipânã în 2011, deºi s-au auzit,dupã 1989, destule voci alecâte unui sau altui extremistcum cã Nicolae Labiº trebuiedat deoparte, scos din manu-alele ºcolare fiindcã a fost„comunist“. Alte observaþii ar fiacelea cã, în prima etapã, subvechiul regim, aproape toateediþiile s-au limitat sã selec-þioneze din ce s-a publicat înreviste ºi ediþii anterioare. ªi înexclusivitate din poezia sa ºi,din tot ce s-a editat, 22 de ediþiiau ieºit la Bucureºti, iar altedouã la Iaºi. Dupã 1989, însã,la numai doi ani de la eveni-mentele din decembrie ’89,continuã sã aparã noi ediþii –douã la Bucureºti, una la Iaºi,dar se multiplicã numãrulapariþiilor ºi în alte centre cul-turale ale þãrii. La Suceava – 9ediþii, la Chiºinãu – 3, laTimiºoara ºi Galaþi câte oediþie. Cea mai importantãschimbare, în cea de-a douaetapã, este aceea cã Suceava– capitala administrativã (ceaculturalã fiind Fãlticenii) ajudeþului în care s-a nãscut ºi acopilãrit poetul – trece peprimul loc pe þarã prin numãrulde ediþii publicate. Însã schim-barea calitativã fundamentalãconstã în faptul cã ediþiileapãrute la Suceava aduc în cir-cuitul naþional cel mai marenumãr de poezii inedite,necunoscute, ale poetului,care sunt corectate, prin înlãtu-rarea unor greºeli de copieresau de tipar ºi mai ales suntcurãþate de denaturãrile cen-zurii, completate ºi autentifi-cate, legitimate prin ceea cepun în evidenþã manuscriselesale. Suceava a inaugurat, din1969, Concursul Naþional dePoezie „Nicolae Labiº“ (careîn acest an, 2014, va ajunge laa 45-a ediþie). În acelaºi timp,ediþiile apãrute la Suceava

propun, pentru prima oarã, sãse depãºeascã sfera exclusivpoeticã a selecþiunilor ºi sã sepãºeascã ºi „dincolo de frun-tariile poeziei“ (expresia foartepotrivitã, fericitã, îi aparþinerealizatorului ultimei ediþii lacare ne referim, OPERAMAGNA). În acest fel, graþie luiNicolae Cârlan, la Suceavaapar primele ediþii ce conþinprozã, dramaturgie, folclor,corespondenþã etc.; sepregãteºte astfel apariþialucrãrii monumentale din 2013.Realizarea OPEREI MAGNAla Suceava ºi nu în altã parte afost posibilã ºi pentru faptul cãfamilia poetului Nicolae Labiº –Eugen, Profira, Margareta ºiDorina – dupã ce a depãºitdurerea fãrã margini cauzatãde dispariþia poetului – a oferitMuzeului Judeþean Suceava(aºa se numea atunci) cãsuþadin Mãlini, manuscrisele poetu-lui ºi câteva lucruri ce se maiaflau întâmplãtor acolo. Iarproaspãtul filolog NicolaeCârlan (care funcþionase câtã-va vreme ca profesor de limbaºi literatura românã la Liceuldin Liteni Fãlticeni) a fost trans-ferat în aprilie 1975 la muzeuldin Suceava ºi însãrcinat sãorganizeze ºi Casã Memorialã„Nicolae Labiº“ la Mãlini. El s-aachitat în mod exemplar deaceastã misiune, încât la 2decembrie 1975, la a 40-aaniversare a lui Labiº, a putut fiinaugurat acest obiectiv.Alegerea lui s-a dovedit extremde potrivitã. Acest tânãrNicolae Cârlan – avea, în1975, 36 de ani – s-a îndrã-gostit în sensul bun de manu-scrisele Labiº, fiind el însuºi,încã de pe atunci, un intelectu-al deosebit, tobã de carte,onest ºi modest, foarte obiºnuitîn aparenþã, dar un pasionat deliteraturã, citea foarte mult,scria el însuºi; debutase în1974 în revista „Limba ºi lite-ratura românã pentru elevi“(anul I/nr. 2, 1974, Bucureºti)cu o analizã literarã a poemuluiCãlin – file din poveste – deMihai Eminescu.

Inimos ºi ambiþios, muncitorºi cinstit, animat de un spiritbenedictin, el s-a adâncit an dean în cercetarea manuscriselorlui Labiº, cu o tot mai perma-nentã ºi ardentã curiozitate pemãsurã ce descoperea lucrurinoi. Nicolae Cârlan a fost cuadevãrat Omul care a sfinþitlocul muncii sale; el adescoperit, de pildã, cã, dinpoemul Lupta cu inerþia, dincele 653 de versuri nu fuse-serã reproduse 255 de versuri,care criticau vehement noulregim; astfel cã, „dacã se vascrie cândva o istorie netrucatãa desidenþei în literatura româ-

nã contemporanã, primul ºi celmai semnificativ capitol nu-i vaputea fi rezervat altcuiva decâtlui Nicolae Labiº“ (p. 1241).

Aducând în circuitul naþionalun mare numãr de poezii ine-dite din manuscrise, corectândºi completând versurile publi-cate în diferite ediþii anterioare,strângând într-un singur volumpentru prima datã ºi pre-ocupãrile poetului din altegenuri literare (prozã, teatru,eseisticã, folcloristicã, scrisorietc.), el aduce o imagine cvasi-completã (e posibil sã se maidescopere încã unele însem-nãri, pagini disparate labiºi-ene), fãcând un act major recu-perator, justiþiar, extrem de utilºi necesar pentru generaþiilede azi ºi de mâine, care se vorapleca ºi vor cãuta sã înþe-leagã opera acestui genial ta-lent, care nu poate fi alãturat ºicomparat cu nimeni altcinevadintre precursori, la cei 21 deani, la care a plecat „dincolo“.Pe drept cuvânt, NicolaeCârlan nota: „Dacã MihaiEminescu, geniul nostru tute-lar, imposibil de contestat chiarºi de strãdalnicii dilematici cutoþi sateliþii lor, s-ar fi stins dinviaþã la aceastã vârstã (adicãpe la începutul lunii februarie1871), e problematic de admiscu certitudine cã noi am ºtiastãzi mare lucru despre exis-tenþa lui ca artist al cuvântului“(p. 7).

OPERA MAGNA lasãneclarificatã o singurã ºi mareîntrebare: cine e vinovat demoartea la 21 de ani a acestuigenial poet? Oare cine?...

Se cuvine, totuºi, sãadãugãm ceva. Pe lângãOPERA MAGNA, NicolaeCârlan s-a mai implicat ºiremarcat în valorificarea unoraspecte inedite, ce privescviaþa ºi activitatea altor perso-nalitãþi: Iraclie ºi CiprianPorumbescu, Eminescu încontext bucovinean, SimeonFlorea Marian, VasileBumbac, Eusebiu Camilar,Dimitrie Petrino, Ion Luca,Leca Morariu, Al.I.Odobescu, Radu Gyr, EugenLovinescu, Constantin Milicietc.

Însã poate nu greºim dacãapreciem cã OPERA MAGNArãmâne opera sa monumen-talã, ea exprimând în chipstrãlucit pasiunea ºi compe-tenþa de cercetãtor, exeget, is-toric literar. Membru al UniuniiScriitorilor din România, fostsecretar al Societãþii ScriitorilorBucovineni ºi redactor larevista „Bucovina literarã“,colaborator la numeroasereviste literare locale ºi maiales centrale, autor al multorlucrãri, care rãmân de referinþãpentru cei de azi ºi de mâine,sinteza prin care l-a adus peLabiº pe piedestalul ce i secuvenea reprezintã pentruînsuºi iniþiatorul ºi realizatorulei ºi cel mai frumos ºi durabilmonument ridicat acum, înanul în care Nicolae Cârlanîmplineºte 75 de ani de viaþã.Fie-i încã anii rodnici ºi panamereu neobositã!

comentarii

iunie 2014 13

Mihai IACOBESCU

De la CÃRÞILE lui Nicolae Labiºla CARTEA lui Nicolae Cârlan

ateneu

iunie 201414

Vorrbe scurrtte• Mã intereseazã cît de drept sînt eu, nu

cît de strîmbi sînt ceilalþi.• Aud des: „Fiecare are opinia sa“. Asta

e o dovadã cã nu se mai face diferenþaîntre opinie ºi pãrere. Pãrerile sînt spon-tane, oscilante, inconsistente, opiniile, dincontra, sînt ferme, cãci se bazeazã peinformaþie ºi reflecþie.

• Neîndoielnic, telefoanele mobile aufost inventate ca sã se demonstreze cãomul e „un animal eminamente vorbitor“.

• Îndatã ce parvine la putere, orice politi-cian se crede omniscient. În aceastarezidã atît comicul, cît ºi – nu o datã –drama sa.

• Cînd vorbesc de „bani europeni“, mulþiîºi freacã bãrbia precum þiganii cîndprimesc bacºiº. De aci, poate, euforia cucare îi cheltuiesc ºi faptul cã, nu o datã, „sealege praful de ei“.

• Aforismele nu þin seama de excepþii.• Comedia e receptatã cel mai bine de

oamenii de vîrstã mijlocie. Copiii ºi bãtrîniin-au simþul exact al comicului, ci rîd ade-sea fãrã noimã.

• Societatea în care numãrulpoliticoºilor se împuþineazã va fi o soci-etate nedreaptã.

• Liniºtea unui tatã depinde de simþulautocritic al fiilor sãi.

• M-am iluzionat (ºi încã mã iluzionez)cu promisiunea din psalm: „înnoi-se-vor caale vulturului tinereþile tale“.

• Ca sã rãmînã sãnãtoasã, mintea tre-buie ºi sã urce ºi sã coboare. A stãrui înpoziþii grave e la fel de greºit ca a fi în per-manenþã frivol.

SScrrisorricãttrre unn rredacttorr

Unul din bunurile rãmase de pe urmacelor peste trei decenii în care am fostredactor sînt scrisorile. Le public din teama– tot mai mare – pe care o am pentru soar-ta „hîrtiilor vechi“. Lipseºte încã educaþiacu privire la recunoaºterea valorii acesto-ra, atît în rîndul publicului, cît ºi – vai! – alunor scriitori. Altfel spus, lipseºte educaþiapentru arhive, dovadã uºurinþa cu carepersoane ºi instituþii le iau de-a valma ºi sedescotorosesc de ele. Lipseºte, apoi, rãb-darea de a clarifica relaþiile dintre partici-panþii la viaþa literarã, de a decela con-tribuþiile lor la dezvoltarea sau evoluþia cli-matelor culturale. Noi credem numai în ceicu „Operã“, cãrora le punem coroniþepeste coroniþe; de ceilalþi lucrãtori în „cîm-pul literaturii“ ne amintim rar ori nu neamintim deloc. Lipseºte interesul pentru„metamorfozele“ sau ratãrile unor proiecte,pentru cunoaºterea factorilor care le-auprovocat. Cercetãtorii animaþi de curiozi-tatea faþã de cauzele obscure ºi de amã-nunte, în stare sã dedice zile, sãptãmînisau luni ca sã le depisteze sînt din ce în cemai rari. Mulþi din breaslã au manºetele ºigulerele perfect curate. Scriu „eseuri“! N-aurespirat niciodatã aerul cu praf ºi bacteriidegajat de dosarele vechi ºi de colecþiilede reviste ºi ziare. Eseurile pot fi scrise ori-unde, pe falezã sau la poale de munte, pebaza unui minim de fiºe, fãrã vrafuri saulãzi de documente alãturea. În schimb,biografiile ºi anumite exegeze n-ar putea fivalabile, „exhaustive“, decît dupã rãsco-lirea a zeci dintre ele, inclusiv a unor cutii(scrinurile ºi cuferele nu mai sînt la modã)cu scrisori!

La mijlocul anilor ’60, cînd mi-amînceput meseria, a fi redactor la o revistãde culturã pãrea un privilegiu, o „boierie“.O fi fost, poate, pentru unii; pentru mine –sigur – nu. Regimul meu constant a fost demuncitor, cu sarcini mai multe decît alþiiîncã de la angajare. În consecinþã, amfãcut – cum se numea atunci – ºi „muncãde concepþie“ ºi „negrealã“. Fireºte, ca înorice redacþie, totul pornea de la sumare.Înjghebãri colective, sumarele nurãmîneau însã aproape niciodatã în forma

hotãrîtã. Comenzi de ultim moment aleeditorului, replieri „din mers“ pe anumiteprobleme, întîrzieri ale unor „materiale“,neînþelegeri interne în privinþa calitãþii sauoportunitãþii altora, inconveniente lapunerea în pagini, mici accidente „tehnice“etc. impuneau modificãri care aveauefecte în lanþ: înlocuiri, ajustãri, amînãri,renunþãri. Uneori colaboratorii ne cereauexplicaþii, alteori simþeam noi nevoia sã lile dãm. Cum? Prin corespondenþã, cãcipînã în anii ’70 nu toþi aveam telefoane.Deºi îmi lipseºte vocaþia epistolarã ºi nu-siute la scris, am acordat atenþie acestuiaspect. Încercam sã nu mã dezic de anga-jamentele asumate, sã-mi reafirm con-secvenþa în aprecieri faþã de cei afectaþi,eventual sã le propun alternative ori sã leofer compensaþii. Ca sã nu-i pierd, sã-i„leg“ de revistã – azi o pot declara – la nupuþini le-am cedat din subiectele ºi dinspaþiul meu pentru cronici ºi recenzii.Chiar dacã uneori, mai tîrziu, am regretataceste „sacrificii“, întotdeauna am pusdatoriile faþã de colaboratori înainteadatoriilor faþã de mine. Sentimentul depreþuire se reflectã – cred – ºi în faptul cãle-am pãstrat scrisorile, nu numai pe celecu vorbe bune, ci ºi pe cele cu imputãri.

Acum, cînd le revãd, întrebarea care-mivine în minte e cum s-a nãscut fiecare din-tre corespondenþe. Cine a iniþiat-o: eu saucelãlalt, ºi în ce împrejurãri? În unelecazuri, lucrurile îmi sînt limpezi, în altelenu. Sigur, de cele mai multe ori eu am fost„vinovatul“, fapt uºor de motivat. De re-gulã, redactorul de la „Literaturã“ primea„materiale“ ºi fãrã sã cearã, îndeosebi dela poeþi; redactorul de la „Criticã ºi istorieliterarã“ trebuia însã ca el sã-ºi gãseascãatît colaboratorii permanenþi, capabili ºidispuºi sã alimenteze rubricile, cît ºi sãapeleze la colaboratorii cei mai adecvaþipentru „colocvii“ ºi „dezbateri“, în epocarespectivã mai dese decît azi. În plus, sãfacã loc, selectiv, unora ce ofereau – neso-licitaþi – articole, note de lecturã, docu-mente inedite etc., aceºtia foarte nerãbdã-tori sã afle „verdictul redacþiei“. Eu amlucrat mereu la secþia de „Criticã ºi istorieliterarã“. Am fost deci nevoit sã efectuezdiverse corespondenþe, fie cu persoanecunoscute direct, fie cunoscute doar canume pe o carte sau sub niºte coloanedintr-o revistã, precum ºi, bineînþeles, sãrãspund celor ce au decis sã mã abordezeei pe mine. Pentru ca aceste lãmuriri sã fiecomplete, trebuie sã adaug cã deºi la origi-nea cîtorva legãturi epistolare n-a stat,strict, o problemã redacþionalã, ele au con-tinuat totuºi (sper sã nu sune pretenþios)datoritã statutului meu de redactor.Indubitabil, fãrã el o mare parte din scriso-rile pe care le posed n-ar exista.

În general, scrisorile cãtre oricareredactor se învîrt în jurul chestiunilor privi-toare la „soarta“ unor texte ce au fost sauurmeazã sã fie trimise: motivarea temeloralese (ori abaterea de la ele), relatareadificultãþilor de redactare, justificareaîntîrzierii de a le expedia etc. Prinfrecvenþã, acestea sînt „cliºeele“,„refrenele“ lor; partea scheleticã. Deºi fap-tul îmi pare mie însumi curios, corespon-denþa cu anumiþi autori s-a menþinut untimp la chestiuni de genul celor amintitemai sus. În prima fazã, adesea, scrisorileerau reci: expeditorii mi se adresau în ter-meni oficiali, distanþi, „þepeni“. Ele s-au

încãlzit ºi au devenit cordiale pe mãsurãce relaþiile cu destinatarul au cãpãtat con-sistenþã, iar acesta a fãcut dovada cã nu e„formalist“ ºi refractar, ci un om atent, un„semblable“, un potenþial „confrate“.Curînd, dupã dispariþia barierelor dintrenoi, cu unii dintre aceºti corespondenþi amdevenit prieten. O prietenie activã, mobi-lizatoare.

Corespondenþele – aspect asupracãruia n-am stat sã reflectez odinioarã –au o viaþã diferitã. Cele ocazionale sîntscurte. Unele, cu un început promiþãtor,merg un timp, apoi obosesc. Dupãmomente de însufleþire, altele au sincopeori se întrerup definitiv. Corespondenþelecu fir lung, continuu constituie raritãþi.Dacã mã gîndesc bine, dintr-ale mele, niciuna n-a fost aºa. Ar fi oþios sã arãt, exem-plu cu exemplu, ce le-a împiedicat sã fie.Un redactor cere, dar ºi i se cere. Oricît debinevoitor, el nu poate îndeplini exact totce îi pretind colaboratorii. Gintã bãnuitoareºi supãrãciosã, unii reacþioneazã extremde subiectiv ºi, nu o datã, din motiveminore, trec de la registrul amical la celostil. Nu spun cã, presat, n-am fãcut nicio-datã concesii, dar nu m-am subordonat ºin-am acceptat dictatura nimãnui.Independenþa e principalul punct de sprijinal unui redactor pentru a se menþine înpostul sãu.

Fie cît de multe, scrisorile cãtre unredactor (mã refer la mine ºi la cei de„talia“ mea) nu-l transformã pe acesta înaltceva decît este, indiferent de compli-mentele pe care le conþin. El nu e persona-jul central, cum ar putea sã i se nãzare dela o vreme. Expeditorii sînt cei ce dau va-loare unei atari corespondenþe. Printre ceipe care i-am avut s-au numãrat academi-cieni, profesori universitari, profesori deliceu, doctori, editori º.a. Norocul de a intraîn contact epistolar cu ei îl datorez, fireºte,Ateneului. Revista fiind bine vãzutã în þarã,o pãrticicã din prestigiul ei s-a rãsfrînt ºiasupra redactorului care eram. Noroculmeu a mai constat ºi în faptul cã mai mulþidintre cei la care am apelat proveneau dingeneraþia antebelicã, oameni cu pregãtiresolidã, trecuþi prin evenimente dramatice.Diferenþa de vîrstã se reflectã în lucrurilepe care mi le-au spus ºi în modul cum mile-au spus: viziune largã, judecãþi calme,aprecieri cumpãtate. Puse alãturi, scriso-rile primite de la ei alcãtuiesc un „fragmen-tarium“ substanþial ºi instructiv, din carepot fi desprinse elemente de conduitãeticã, profesiuni de credinþã, observaþii psi-hologice ºi sociale, mãrturii biograficesemnificative, informaþii ºtiinþifice ºi lite-rare. Convins de preþul sufletesc ºi intelec-tual pe care îl au, mã bucur cã am fost des-tinatarul lor, cã pe majoritatea am reuºit sãle pãstrez ºi cã le pot restitui.

Aceastã acþiune nu e nici simplã, nicilipsitã de riscuri. Ca ºi paginile de jurnal,scrisorile sînt pline cîteodatã de „otrãvuri“,de vorbe mînioase, de afirmaþii grave ºisarcasme, de caracterizãri maliþioase ºiporecle, de suspiciuni ºi pãreri exagerate,pe care – zic unii – n-ar fi bine sã ledezvãluim, cît încã mai trãiesc unele dinpersoanele vizate. Mã despart categoricde cei ce susþin asta. Teoria lor despre„oportunitate“ e oneroasã, o prejudecatãce anuleazã acumulãrile memoriei ºi înde-pãrteazã perspectiva aflãrii unor adevãruri.Din contra, ca istoric literar, mã consider

obligat sã le revelez. În note, nu caut însãsã fiu, pentru nimeni, nici procuror, niciavocat. Caut sã explic, pe cît posibil deobiectiv, tensiunile morale, conflictele ºianimozitãþile pe care scrisorile le evocã, sãreconstitui atmosfere, sã verific date, sãdescifrez aluzii. Deoarece în faþa unoradintre acestea am eu însumi ezitãri ºi difi-cultãþi de înþelegere, cum o sã admit cãcineva din viitor (în ipoteza cã l-ar preocu-pa) le va pricepe? E, aºadar, dreptul ºidatoria contemporanilor sã arate ceea ceºtiu despre ele, ºi eventual sã amendezeinexactitãþile de orice fel. Personal, m-amferit sã dau curs parti-pris-urilor sau propri-ilor mele aversiuni, dar mi-am folosit „cali-tatea de martor“ ºi n-am renunþat sã men-þionez ceea ce trebuia spus cu aceastãocazie. Spre deosebire de un editor neu-tru, am avantajul cã pot sã includ, pe lîngãinformaþiile de naturã biobibliograficã,amintirile de destinatar, de ins implicat –moral ºi afectiv – cu voie ºi fãrã voie – înunele din „poveºti“. Scopul e clarificareamobilurilor care le-au generat. Scrisorilesînt nu numai oglinzi ale autorilor lor, ci ºiale celor ce le primesc. Lîngã autoportretulcelor dintîi e ºi portretul (uneori difuz, alte-ori concentrat) al celor din urmã. Comen-tîndu-le, m-am vãzut ºi pe mine cel deodinioarã, lãudat ici, pus în cauzã dincolo.Aceasta m-a determinat ca, în lipsa repli-cilor epistolare date atunci, sã mã explicîntr-un mod similar, cu documente. Presu-pun cã am fãcut-o în limite rezonabile.

Fiecare dintre scrisori a avut la vremeaei un ecou particular. Unele m-au emoþio-nat, unele m-au enervat, unele m-au alertat,unele mi-au produs remuºcãri, unele – pealocuri – m-au amuzat. Nu sînt un senti-mental, înclin totuºi sã-i dau dreptate poe-tului care a spus, vorbind în numele celorsensibili, cã „La o anumitã vîrstã viaþa-ifãcutã din regrete, din însemnãri rãzleþe,pe margini de cãrþi, din scrisori vechi ºipagini uitate“. Eu sînt la vîrsta sugeratã înfraza de mai sus, dar nu sînt un cititorrecent de corespondenþã. Mai încoace, amþinut un curs despre „Jurnale, memorii,corespondenþã“, reuºind – cred – sã-miconving auditoriul de orizonturile umaneinedite pe care le deschid. Sînt – cunoscã-torii mã vor aproba – scrisori care au unefect psihologic similar, sau chiar mai pu-ternic decît al unor poeme ºi schiþe.Îndrãznesc sã afirm cã ºi între cele pe carele am se gãsesc dintre acestea.

SSchimmbarrede dirrecttorr

Cu trei zile înainte de 1 decembrie1928, aplicîndu-se regula schimbãrii direc-torilor de teatru odatã cu regimul politic,Liviu Rebreanu (care avea în spate ºi ocarierã de cronicar dramatic) e pus directoral Naþionalului bucureºtean, în locul luiCorneliu Moldovanu. Asemenea schimbãrise fac ºi azi – uneori discret, alteori zgo-motos –, însã n-am reþinut nimic nici dincuvîntul celor ce-au plecat, nici din al celorce au venit. La instalare, Rebreanu a vor-bit scurt ºi pregnant, un „mic discurs“învãþat pe dinafarã: „[...] Pînã la fapte,aduc intenþii curate ºi o voinþã de muncã.De aceea nu voi depune un program. Mãvoi ocupa de îmbunãtãþirea situaþiei mate-riale a artiºtilor. Þin sã se ºtie cã voi aveaun singur sfetnic: legea, pe care o voi apli-ca nu numai în pãrþile ei agreabile.Singurele criterii de care mã voi conducevor fi: talentul ºi munca“ (v. C.ª.„Instalarea lui Liviu Rebreanu la direcþiaTeatrului Naþional“, în Universul, 46, nr.280, 1 decembrie 1928, p. 2). Ca sã poþivorbi aºa în faþa unei trupe cu multe „tem-peramente irascibile“, obiºnuite a primi ºi aface temenele, înseamnã a fi un „suflettare“, un „caracter“. În teatru (ºi oriunde),discursuri linguºitoare rostesc numai ceislabi de fire ºi incompetenþi.

Constantin CÃLIN

Mozaic (6)

eseu

iunie 2014 15

În cea de-a treia categoriede creaþii lirice eminesciene,cea a poeziilor meditativ-sociale, Henrieta Sachelarieinclude urmãtoarele trei titluri:„Scrisoarea III“, „Împãrat ºi pro-letar“ ºi „Epigonii“. Poeme încare sunt poetizate durerilevieþii, dureri pe care „nu le potpoetiza însã decât poeþii cuadevãrat mari, ºi de aceea, citi-torii, chiar poetizate, nu le trã-iesc cu aceeaºi simpatie.Trebuie sã fie redate prea cap-tivant printr-o putere sugestivãexcepþionalã ca sã se impunãºi sã le lase impresiunea curatãa frumosului nealterat“ (p. 41).Convingerea autoarei eraaceea cã Eminescu, prin geniulsãu, reuºeºte aceastã perfor-manþã creativã ºi, drepturmare, prin aceste poeme,aduce un plus de valoare estet-icã pesimismului sãu. Altfelspus, valoare esteticã are ºipesimismul eminescian izvorâtdin poemele de dragoste, însãcel care izvorãºte din poeziilemeditativ-sociale are o valoareesteticã în plus, întrucât sepoetizeazã mult mai greu.

Dupã ce analizeazã „Scri-soarea a III-a“, acolo undeEminescu reliefeazã „distanþainfinitã între ce a fost ºi ceeste“, Henrieta Sachelarieconchide: „Pesimismul ce sedesprinde din «Scrisoarea III»,este un pesimism puternic,vehement, a cãrui cauzã esteclar exprimatã. El se gãseºte întrista situaþiune a scãderiimorale a societãþii contempo-rane, pentru care câºtigul fãrãmuncã e singura pasiune, vir-tutea o nerozie, iar geniul onefericire. Constatarea acestorintervertiri ale lucrurilor îistârneºte cu atât mai multindignarea. Aceasta, cu cât opune în comparaþie cu idealulsãu pe care îl transpune încadrul trecutului. În nici opoezie, în afarã de «Doina», nugãsim atâta vehemenþã ca înaceastã satirã. Pesimismulsocial care se desprinde aci,are pe lângã puterea lui pozitivactivã, complexitatea bogatãpusã în evidenþã, mai ales printehnica lui meºteºugitã, cãcipreparã reflexivitatea prin ta-blouri senine ºi strãlucitoare dela început. E un pesimismbogat în nuanþe amestecat cucea mai finã ironie, dar ºi cucea mai tristã durere: este pe-simismul dinamic care explo-deazã“ (p. 46).

Din analiza poeziei „Împãratºi proletar“ se impun a fireþinute douã idei. Prima:«Împãrat ºi Proletar» faþã de«Înger ºi Demon», cu care amfãcut apropierea de la început,e o trecere de la concepþiareligiei creºtine la concepþiareligiunii budiste, pe care aici olasã sã se întrezãreascã vagde tot, dar care-ºi va gãsi pedeplin valorificarea în poezia«Rugãciunea unui Dac»“. Adoua, cu privire la pesimism:„Din cele ce am arãtat pânã aicireiese cã pesimismul ce sedesprinde din acest poem esteun pesimism în care ideologiase alãturã simþirii, devenindvehement ºi tot mai dinamic înprima parte, rãmânând ca,

dupã ce trece prin pesimismulmelancolic dintr-a doua, sãajungã la ideea dezvoltatã încea de-a treia, cea din urmã…Ceea ce a pierdut în miºcare,pesimismul câºtigã în profun-zime ºi în complexitate“ (p. 49).

Cu privire la pesimismulpoeziei „Epigonii“, HenrietaSachelarie remarcã: „Reflexulpesimist în «Epigonii» se car-acterizeazã pe una din cele maiimportante laturi – pe laturaistoricã a evoluþiei. Vina oame-nilor trece asupra veacului pecare Eminescu îl vede, în toatemanifestãrile, abãtut de lacalea naturalã“ (p. 52). ªi, înîncheierea acestui al treileacapitol, autoarea mai adaugã:„Faþã de pesimismul poeziilorerotice, pesimismul acestaprezintã o caracteristicã maiimportantã pe aceea a unuipesimism cu origini sociale înconºtiinþa poetului, care-ºicautã un mediu potrivit cugenialitatea lui. Este totuºi unpesimism mai nehotãrât aici,decât în poeziile unde – inde-pendent de genul în care sepun ele în chip firesc – îºiextinde pesimismul la însãºienigma universului… Astfelfiind, pesimismul lui Eminescurãmâne sã se desãvârºeascãdin punct de vedere aladâncimii ºi lãrgimii ideii, casursã de energie în poemelesale filosofice“ (p. 52).

În cel de-al patrulea capitolal cãrþii, intitulat „Poeziilefilosofice“, sunt grupate urmã-toarele plãsmuiri: Scrisoarea II“(ca punte de trecere de lapoeziile meditativ-sociale lacele propriu-zis filosofice),„Mortua est…“, „Rugãciuneaunui Dac“ ºi „Scrisoarea I“.Încercând sã justifice dificul-tatea selecþiei, autoarea face oremarcã despre care cred cãmeritã reþinutã: „Aceasta, pen-tru cã mai în toate poeziile sale

– în afarã de câteva cânteceerotice, or intime – se gãseºtesubstanþa unei idei filosofice“(p. 53). O afirmaþie ce pare a fiun semn cã HenrietaSachelarie ºtia foarte binecredinþa poetului: „cum cãpoezia nu are sã descifreze, cidin contrã are sã încifreze oidee poeticã în simboalele ºihieroglifele imaginilor sensibile– numai cum cã aceste imaginitrebuie sã constituie haina uneiidei, cãci altfel sunt colori a-mestecate fãrã înþeles… Ideeae sufletul ºi acest suflet poartãîn sine ca inerentã deja cuge-tarea corpului sãu… sufletul,ideea unei poezii poartã în sinedeja ideea corpului sãu, astfelcum cauza poartã în sine ourmare neapãratã a ei“ (MihaiEminescu, Literatura popularã,Editura Scrisul Românesc,ediþia a II-a, pp. 34-35).

Imediat însã, atunci cândanalizeazã „Scrisoarea a II-a“,autoarea uitã sã caute ideeaeminescianã ºi afirmã rãspicat:„Sentimentul care se desprindedin aceastã scrisoare satiricãeste adânca nemulþumire faþãde deºertãciunea vieþii, ce nu-irezervã unui suflet ales nimicatrãgãtor pentru a-i stimula, învreo direcþie nouã, puterea cre-atoare“ (p. 54). ªi explicaþia,continuatã în aceeaºi notã,vrea sã ne convingã asuprafaptului cã nici dragostea n-armai putea nutri puterea decreaþie a poetului.

Trecând la „Mortua est…“,autoarea afirmã: „În aceastãpoezie, starea sufleteascãpregãtitoare pesimismului are otensiune foarte puternicã, pecare am mai gãsit-o în«Scrisoarea III» ºi «Epigonii».Pesimismul, ce se desprindedin «Mortua est», se prezintãsub forma unei stãri sufleteºtide un dinamism remarcabil ºiadânc filosofic. Eminescu în

aceastã poezie întrupeazã sbu-ciumarea sufletului omenesc înfaþa soartei, ce nu se poate pri-cepe, a omului. De aceea, casã ajungã la punctul culminantal deznãdejdei, poetul seopreºte asupra diferitelor con-cepþii filosofice care i-ar puteadezlega problema“ (p. 56). Estevorba de problema morþii latinereþe, în special, ºi a morþiica fenomen, în general. Iarmeditaþiile poetului, în jurulacestei probleme, trimit, dupãcredinþa autoarei, mai întâi ladoctrina creºtinã, apoi la con-cepþia budistã. Dincolo de une-le pure speculaþii, HenrietaSachelarie, când a ajuns cuanaliza la strofa a unspreze-cea, face o observaþie foarteinteresantã. Iatã strofa: „Sepoate ca bolta de sus sã sespargã,/ Sã cadã nimicul cunoaptea lui largã,/ Sã vãd cerulnegru cã lumile-ºi cerne,/ Caprãzi trecãtoare a morþiieterne“. ªi iatã ºi opinia au-toarei: „Strofa atinge culmeafilosoficã a poezii dar ºi culmeapoeticã a filosofiei în caracteri-zarea celei mai grozavetragedii a dramei universale.Aici poezia îºi pune ultimul eicuvânt, dar pentru filozofieproblema rãmâne prin eaînsãºi deschisã“ (p. 60). Iarconcluzia analizei la întregulpoem este urmãtoarea:„«Mortua est» e prinsã înîntregime de tonalitatea pesi-mistã, atât de caracteristicãoriginalitãþii elementare a luiEminescu. Sufletul delicat alpoetului, nereuºind sã supunãobiectul în jurul cãruia inte-ligenþa lui dã o groaznicã luptã,dã expresiune suferinþei în faþaimposibilitãþii de a-ºi adaptarealitatea morþii cu imaginilevieþii din afarã. De aici, con-cluzia dureroasã cã singurafericire stã în inexistenþã.Sufletul poetului nu se poateînsenina, cu atât mai mult, cucât nu i se ilumineazã ideea, iarinteligenþa sa se simte veºnicturburatã de lupta sufleteascã.Într-o continuã cãutare a unuiechilibru, frãmântarea atâtorcredinþe, care nici una nuparvine sã-i dea rãspunsul, decare are nevoie, sufletul sãu nuse poate liniºti niciodatã… Pe-simismul, din aceastã poezie eîntunecat, ºi notele de senin, cele întâlnim în desfãºurarea ima-ginilor plastice, sunt atât detrecãtoare cã nu reuºesc sã înlã-ture deprimanþa ideii“ (P. 61).

Dar expresia cea mai în-tunecoasã a pesimismului emi-nescian o descoperã HenrietaSachelarie în „Rugãciunea unuiDac“. Iatã concluzia inter-pretãrii: „Poezia în sine e unamestec de concepþii religioaseºi mistice, între care triumfãprincipiul Nirvanei. Ca plãmã-dire a sufletului lui Eminescu,ea este însã oglinda acelui tot

de dorinþe de viaþã ºi de durere,care a ajuns sã învãluie înneant simþirea, aspiraþiile,nãdejdile poetului… Stareasufleteascã din aceastã elegieeste o adâncã ºi întunecatãdeprimare; ea reiese cu atâtmai caracteristic cu cât, înprima parte, poezia ne dã im-presia de odã prin tendinþa deadorare, care însã nu e pusãdecât ca sã reliefeze dorinþa denimicire a poetului simbolizatprin Dac. Imaginile plastice ale-se ca sã exprime starea sa su-fleteascã, sunt prin însãºi sim-plitatea lor expresiuni minunateale unei dureri crude, cruzimecare prin ele ajunge – într-o fru-moasã gradaþie – pânã la celmai întunecat pesimism“ (p. 63).

Cu referire la „Scrisoarea I“,exegeta noteazã: „În acestpoem, Eminescu adânceºtefilosofia lui misticã. ªi aici, ca ºiîn celelalte poezii, Eminescupleacã de la contemplaþianaturii, dând impresia cã faceun simplu pastel pentru ca sãajungã apoi la reflexivitatea ceamai adâncã. Punctul de plecareeste, ca în atâtea alte poezii alelui, tot luna; dar descrierea însine a tabloului, în care ea-ºidesfãºoarã lumina, nu e decâtun prilej de la care porneºtecugetarea lui filosoficã“ (p. 63).Astfel cã, sub lumina argintie alunii, când melancolia primea-zã, meditaþia poetului cugetãtorîncepe sã scruteze tainele exis-tenþelor particulare ºi constatãcã toate trimit la deºertãciune,ceea ce înseamnã cã nu dinele izvorãºte realitatea crudã avieþii, ci din mizeriile ºi sufe-rinþele comune tuturor oame-nilor. Pentru aceasta apeleazãla înþelepciunea bãtrânuluidascãl ºi înfãþiºeazã sbuciumulcosmic. „Este evident cã aºacum se desfãºoarã gândireapoetului asupra problemei exis-tenþei, a universului, ne dã maiîntâi impresia micimii omeneºti,apoi pe aceea de nimicnicie aveºniciei, aceste douã etapedescurajatoare, ºi ne lasãimpresia unui profund pesi-mism. Imaginile vii, alese pânãaici au contribuit ca sã colorezeacest pesimism fãcându-l ºimai sugestiv“ (p. 67). Tot înaceastã perspectivã este abor-datã ºi soarta geniului înaceastã lume, dupã care serevine la tabloul iniþial alpoemului. „Prin aceastã reve-nire la tabloul iniþial, de la carepornise, cugetarea dascãlului,poetul dã impresia clarã a uneimeditaþii care, neputându-setermina într-un chip satisfãcã-tor la întrebãrile fireºti ale sufle-tului omenesc – aceasta dintr-onevoie sufleteascã de împã-care a conºtiinþei cu ea însãºi –nu poate fi înlocuitã decât curevenirea la impresia primor-dialã de unde isvorâse“ (p. 69).Din pãcate, Henrieta Sachelarienu a luat în calcul ºi aspectulpaideic al creaþiei lirice emine-sciene, ca pe o dimensiuneesenþialã a filosofiei poetului-gânditor. S-a strãduit frumossã-l înþeleagã pe Eminescu,dar a câºtigat mai puþin decâtpromitea. Oricum, a reuºit maimult decât alþi exegeþi, uniichiar cu pretenþii.

ªtefan MUNTEANU

Henrieta Sachelarie desprepesimismul eminescian (II)

• Gheorghe Zãrnescu – Direcþii

eseu

iunie 201416

Dupã ºtiinþa noastrã, Alcman(secolul al VII-lea î.Hr.) e primulpoet care le invocã pe fecioare:„... Muza ºi sirena,/ ªi cântulînalt ºi pur, ºi plânsul lor senin/Mai puþin mã inspirã ca voi,fecioare...“ Cu mult înainte deRonsard („Sonete pentruElena“), înainte de „Stanþe pen-tru marchizã“ ale lui Corneille,poetul grec a adus în liricãdureroasa confruntare dintrebãtrâneþea sa ºi strãlucireatinerelor Spartei: „O copii zgo-motoºi, bãtrân sunt ºi-s ostenit;/Printre voi, când dansaþi, zadar-nic paºii mi-i târãsc./ Alcionulde sunt, prinþ al limpezilor va-luri,/ Senil ºi prea greu pentruaripile-mi nesigure,/ Pãsãrilemele, plângând zborul sfârºitprea devreme,/ Apropiindu-ºitrupurile mi-ar înjgheba uncuib./ ªi, sub penele moi agalepurtate,/ Eu, pasãrea primãveriiºi a verii liniºtite,/ Albastru caapa mãrilor, voi pluti...“ (apud„La Couronne et la lyre“, poemetraduse din greacã deMarguerite Yourcenar,Gallimard, 1984). Am fi tentaþisã credem cã aceste versuri l-auinfluenþat pe neoclasicul AndréChénier (1762 – 1794), în„Tânãra din Tarent“ (1801):„Plângeþi, blânzi alcioni; blânzialcioni, plângeþi“ – vecheaelegie greacã ar fi luat formaelegiei moderne, într-o neaº-teptatã continuitate. Dar evorba, mai degrabã, de o „întâl-nire“ literarã inexplicabilã, cumsunt atâtea: Alcman a fost târ-ziu descoperit graþie unuipapirus pe care arheologulMariette l-a dezgropat în 1855,în apropiere de cea de-a douapiramidã de la Saqqara. Totuºi,cum aminteºte Philippe Brunet(„Naºterea literaturii în Greciaveche“, 1997), Goethe, con-temporan cu Chénier ºi hãrãzitunei vieþi cu mult mai lungidecât a victimei Terorii, acunoscut douã sau trei frag-mente din opera lui Alcman,„suficient de remarcabile pentrua da naºtere unuia dintre celemai frumoase poeme ale limbiigermane («Cântecul nocturn aldrumeþului»)“. Tributar neocla-sicismului ºi redescoperind cupasiune Grecia anticã, precumChénier, Goethe a preluatbucuros în poeziile sale figurimitologice („Prometeu“,„Ganymed“), forme ale lirismu-lui antic, oda, mai cu seamã, ºia împrumutat motive ºi temedin literaturã greacã. Darmarele poet german ne-a lãsatºi o problemã: douã texte cuacelaºi titlu: „Cântecul nocturnal drumeþului“. Primul e scrispentru Charlotte von Stein, cumenþiunea: „Pe pantele de laEttersberg, 12 februarie 1776“.Poemul e aºadar contemporancu „Suferinþele tânãruluiWerther“ (1774): „Tu, care dincer cobori,/ Mângâi orice dor ºichin,/ Cel lovit de douã ori,/ Tude douã ori l-alini./ Ah, mi-epasul tot mai greu!/ Chin,plãcere, ce-mi pot face?/ Dulcepace,/ Vino, vino-n sânul meu!“(trad. Maria Banuº, în „Opere.Poezia, I, Ed. Univers, 1984). Aldoilea, subintitulat „Un altul[Peste coame de munþi]“, a fostscris la 6 septembrie 1780 peperetele despãrþitor al cabaneide lemn pentru vânãtori de peGickelhahn, aproape deIlmenau: „Peste coame de

munþi/ E liniºte-adâncã./ Prinramuri asculþi/ Cum stãruieîncã/ Un murmur blând./ În co-dru glasul pãsãrilor piere./ As-cultã-n tãcere:/ Dormi-vei ºi tuîn curând“ (trad. Al. Philippide,ed. cit.). Cele douã poeme aufost prelucrate muzical deFranz Schubert (1815, respec-tiv, 1823). Primul e aproapestaþionar, admirabilã invocaþielansatã seninãtãþii de cãtredrumeþul rãtãcit. Întregul liedurcã spre acest cuvânt. Aldoilea are gravitatea religioasãa unei muzici corale celebrândodihna, pacea. Bãtaia aproapeimperceptibilã a vântului încodri, tãcerea pãsãrilor pregã-tesc, în aºteptarea momentuluicând cãlãtorului îi va veni rân-dul, venirea marii odihne, amorþii.

Alcman era originar dinSardinia. Venise în Sparta casclav, dacã îl credem pe istori-ograful Heraclid, pentru a resta-bili pacea în cetate (dupã prezi-cerea unui oracol). Talentul i-aadus eliberarea din sclavie. Amurit bãtrân, plin de onoruri,dupã ce s-a bucurat de o repu-taþie îndelungatã pe lângãlacedemonieni ºi a fost consa-crat de cãtre aceºtia ca unuldintre poeþii lor naþionali.Poligraful Suidas ne spune cãopera lui Alcman a fost adunatãmai târziu, în ºase cãrþi, dintrecare, una cuprinde poeme ero-tice. Dacã, aºa cum scrie Jean-Michel Maulpoix, în „Desprelirism“, „lirismul exprimã depla-sarea subiectului în limbaj“,Alcman ilustreazã de douã oriacest lirism: când îi celebreazãpe zeii care animã omul ºi cândglorificã iubirea ce-i dã uneorisentimentul sublimului. Alcmana compus, în general, peani(imnuri în cinstea lui Apollo,salutat ca Paian, cântece vese-le cu refren, unde încredereatriumfã asupra fricii) ºi hipor-cheme (cântece corale maigrave, în cinstea lui Apollo sauArtemis, ºi însoþite de dansuri).Dar poetul grec a fost mai alesmaestrul unor poeme lirice cân-tate de un cor de fete, destinatesã acompanieze procesiuni.Interesant e cã aceste poemelirice puteau celebra la fel debine pe Dionysos ºi pe Apollo.În primul caz, fetele purtaucurmei de viþã ºi ciorchini destruguri; în al doilea, crenguþede lauri. „Un fel de galanteriegraþioasã era oportun în asta“,scrie Alfred Croiset (Alfred ºiMaurice Croiset, „Istoria litera-turii greceºti“, 1913; volumul aldoilea , „Lirismul. Primii oratori.Herodot“ e scris de AlfredCroiset). ªi mai departe: „Corulavea partea sa de laude careerau datorate mai întâidivinitãþii. Acest caracter pejumãtate religios, pe jumãtateprofan era considerat de ceivechi atât de esenþial [...], încâtProclus (gramaticianul, n.n.) îl

foloseºte ca pretext, în clasifi-carea genurilor lirice, pentru aaºeza acest gen de poeme într-o categorie mixtã, între imnurileexclusiv consacrate zeilor ºiencomia (elogii), consacrateoamenilor“. Dar ºi alþi poeþi aucompus poeme despre fecioa-re: Simonides din Keos,Vachilide, chiar Pindar. Alcmana excelat în acest gen ºi s-adovedit înnoitor. Cântãreþ laþiterã, pe care se lãuda cã omânuieºte ca pe o sabie,îndrãgea mai mult fluierul saunaiul, ce se potrivesc cu nuan-þele vocii feminine. Ca OlivierMessiaen, în secolul trecut,Alcman pretindea a cunoaºtetoate cântecele pãsãrilor ºi afir-ma cã potârnichile l-au învãþat,la þarã, sã cânte. Yves Battistini(„Lyra erotica“, 1992) regãseºte„triluri, freamãte ºi licãriri,strãlucire ºi mângâieri ale ima-ginilor, reverberãri ºi parfumuri“în papirusul descoperit deMariette, miraculos conservat,mutilat cum e ºi plin de obsce-nitãþi. „Nu e uimitor, scrieBattistini, cã Alcman ºi-adescoperit vocaþia ascultândcântecul pãsãrilor pe coline.“ ªiriscã o comparaþie cu Sonata aX-a pentru pian a lui AlexandrSkriabin (dedicatã fluturilor,despre care spunea cã s-aunãscut când soarele a sãrutatpãmântul). Traducerea propusãde prietenul lui René Char nuignorã efervescenþa grupului defete, în colivia fecioarelor-pãsãri. Însã zeii sunt aici, ga-ranþi ai ordinii, cum se întâmplãîn muzicã, ºi fecioarele nu ezitãsã se creadã superioare sire-nelor prin cântecul lor (sã nereamintim cã în episodul din„Odiseea“ ºi în reprezentãrilefigurate, acestea din urmã erauînzestrate, într-adevãr, cu aripi,nu cu înotãtoare. Dupã Suidas,Alcman a fost primul poet carea renunþat la hexametri înpoemele cântate. De aceea mise pare cã e, mai degrabã, o„trãdare“ decât o traducere ademersului pe care îl faceMarguerite Yourcenar cândtãlmãceºte poemele lui Alcmanîn alexandrini. E adevãrat, i s-aîntâmplat poetului grec sã uti-lizeze hexametrul, dar astafãcea parte din strãdania lui dea cãuta varietatea metrilor,lejeritatea tonurilor, astfel încâttotul sã concure la ceea ceAlfred Croiset numeºte „o sãr-bãtoare a tinereþii ºi a graþiei“(op.cit.). Cel mai adesea, strofae scurtã. În mod excepþional,poate atinge lungimea de 14versuri. Poetul nu ezitã sãamestece diverse tipuri destrofe când crede cã e necesar.Nu urmeazã o schemã fixatãdinainte. Îl anticipeazã, într-unfel, pe marele Pindar: poemulîºi inventeazã liber forma.„Totul þâºneºte în acelaºi timpdin gândirea poetului“, noteazãAlfred Croiset, ºi nouã ne vine

în minte o stranie apropiere deo imagine a lui Claudel din„Muzele“ (prima dintre cele„Cinci mari ode“, scrisã, dupãpropria mãrturisire, între 1900ºi 1904): „Secretã vocalã! Însu-fleþire a cuvântului ce se naºte!modulaþie cu care orice spiritse- armonizeazã!“ Alcman cele-bra zeii, dar, spune un comen-tator de opere vechi, un scol-iast, o fãcea cu o fire de îndrã-gostit. Recunoaºte chiar el, înunele fragmente ce ne-au par-venit. I se întâmplã sã o cântepe „blonda Megalostratã“. Ilus-treazã astfel cele douã aspecteale lirismului, aºa cum recurgela modurile lidian ºi dorian înmuzicã: lirismul vechi, coral,prin care o comunitate îºi cin-steºte zeii; un lirism nou, intimºi personal. Claudel va urmaacelaºi traseu în prima dintreodele sale, trecând de la cele-brarea celei de-a noua muze lanoua Erato, Rosalie Vetch,„Rose“ sau „Rosie“, femeiaiubitã cu pasiune.

„Irodiada“ lui Mallarméeînflorea în deºert. Proust vaîmpleti ghirlanda „fetelor înfloare“. Paul Valéry e maiaproape de poezia fecioarelorcând, în primul text din„Farmece“ (în ediþia din 1922,dar publicat prima datã la 16octombrie 1917, în „Mercure deFrance“) asociazã visul sãu cucel al unui grup de fete ori detinere femei. Acestea nu maisunt dansatoare, ci þesãtoareºi, în acelaºi timp, urzitoare: eleþes pânze de pãianjen în tene-brele eului, brodeazã sori demãtase pe voaluri de umbrã,întind fire iniþiale peste adân-curi. E o „pânzã spiritualã“ pecare poetul vrea sã o destramepentru a regãsi izvorul vieþii,senzualitatea ºi dorinþa, toatezgomotele fragile în lume, ha-zardul pe care nimic nu-l poatesuprima. În epoca modernã,Rainer Maria Rilke, în nume-roase texte pe care le-a consa-crat „fetelor în floare“, a „confis-cat“, poetic vorbind, aproape înîntregime, poezia fecioarelor.Astfel, în „Despre fete“, din„Cartea imaginilor“ (1902-1906), poem scris laWorpswede, în Germania denord, când marele poet eraîmpreunã cu artiºti ca PaulaBecker ºi cu viitoarea lui soþie,Carla Westhoff, nu mai exprimão melancolie, o întunecare ajudecãþii provocatã de cavaleruliubire, ci evocã surâsul lor,închipuie lecþia singurãtãþii lor:„Ce sunteþi voi, fete solitare,/ dela voi poeþii-nvaþã-a spune/ ºitrãiesc la voi adânca zare,/ cumsunt seri ce lângã stele clare/cu vecia ºtiu sã se-mpreune“(Rilke, „Opera poeticã“, ed.Paralela 45, 2007, trad. MihailNemeº). În culegerea ante-rioarã, „Pentru sãrbãtoareamea“ (1899), poetul dezvoltãchiar o „teorie“ a fetelor, pe care

trebuie s-o punem în legãturãcu un pasaj din „Jurnalul flo-rentin“ (28 mai 1898) destinatscriitoarei Lou Andreas -Salomé, cu care a avut o relaþieîn egalã mãsurã eroticã ºi spiri-tualã (cu 15 ani mai în vârstã):„În cursul unei lungi plimbãri înpineta în sãrbãtoare, am primitcele trei cântece despre fete, acãror fervoare mã copleºeºte,ca marele tãu imn [...]. Cu ade-vãrat mi-era inima la sãrbã-toare; dar pentru mine nu poatefi sãrbãtoare fãrã tine“.Înaceastã culegere, se aflã douãcicluri consacrate fetelor înfloare: al treilea, „Figuri de fete“,al patrulea, „Cântecele fetelor“.Apoi poeticitatea se desãvâr-ºeºte cu ultimul ciclu, cel mailung, „Rugile fetelor cãtreMaria“. Printre textele acestuia,existã unul în care fetele searatã ca niºte sirene printre va-luri, amintind de Mallarmé.Sirenele nu sunt nici mute, niciînecate. Ele reprezintã melodiamãrii ºi melodia lumii, din carese nasc poeziile, cele care une-ori se întunecã sub efectuldurerilor din dragoste. Alteori,fetele sunt prezentate dreptniºte bãrci sau ca blonde arti-zane care fabricã obiecte dinîmpletituri de nuiele; altelemerg la întâlnirea cu soarelespunând adio celor bãtrâni.Aºteaptã nu se ºtie ce, pânã laultimele versuri, perfect expli-cite: „Ne simþim cu toate surori./Dar sunt seri când ne e frig [...]//Mamele noastre nu ne spununde suntem/ ºi ne lasã petoate singure –/ unde temerilesfârºesc, unde începeDumnezeu,/ poate cã acolosuntem.“ În „Sonetele cãtreOrfeu“ (1923), Rilke evocãmâinile fetelor (II, 7): „Flori,care rânduitoarelor mâini înru-dite/ sunteþi (mâini de fete deazi ºi de ieri)/ ºi de la un capãtla altu-aþi zãcut blând rãnite/ pemasã-n grãdini, ºi fãrã puteri,//voi, apã-aºteptând sã vã vinde-ce încã o datã/ din moartea-n-ceputã –, ºi-acum/ din nou sãvã-nalþe-ntre polii magneticiîndatã/ ai simþitoarelor degete,blânde, – aºa cum,// uºoarelor,n-aþi presimþit cã-s în stare/când vã regãseaþi în urcior,/domol rãcoroase ºi, ca spo-vedanii, dogoare// de fete dinvoi rãspândind ºi ca tulburipãcate/ comise de rupereavoastrã, uºor,/ punþi iarãºi spreele ce vi se unesc, înflorindîmpãcate“ (ed.cit.). Le va lua camartori în „A ºaptea elegie“(„Elegiile duineze“, 1923): „Sãfii aici e-o splendoare, ªi voi aþiºtiut-o, voi, fetelor,/ care-aþi duslipsã, se pare, ºi v-aþi scufundat–, supurând/ pe cele mai relestrãzi ale oraºelor, sau hãrãzitecãderii“ (ed.cit.). Pentru Rilke,celebrarea e esenþa lirismuluicu o astfel de tematicã. În„Despre lirism“, Jean-MichelMaulpoix a fãcut din el poetul

Gheorghe IORGA

La poezia FETELOR ÎN FLOARE

N. 17 iunie 1934, în Târgu Ocna, judeþulBacãu - m. 24 decembrie 1991, laTimiºoara. Actor, regizor. Este fiul Aglaei(n. Antohi), casnicã, ºi al lãcãtuºuluimecanic Gheorghe Simionicã. A copilãritîn cartierul Vãleni, începându-ºi studiile înoraºul natal ºi numãrându-se printreabsolvenþii merituoºi ai actualului ColegiuNaþional „Costachi Negri“ (1948-1952).Pasionat deopotrivã de picturã ºi deteatru, a reuºit încã din prima sesiune laexamenul de admitere organizat deFacultatea de Arte Plastice „NicolaeGrigorescu“ din Capitalã, urmând timp dedoi ani cursurile secþiei picturã (1952-1954). Tot mai vrãjit însã de mirajulscenei, abandoneazã aceastã pistã profe-sionalã ºi îºi încearcã ºansele la Institutulde Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I. L.Caragiale“. În pofida talentului nativ, nuizbuteºte ºi imediat este convocat lacãtãnie (1954-1956), dupã efectuareastagiului militar pregãtindu-se intens pen-tru o nouã confruntare cu comisia dejurizare ºi interpretând diverse roluri încadrul trupei de teatru din localitate.Remarcat pentru evoluþia sa în cadrulprimei ediþii a Bienalei de Teatru pentruAmatori „I. L. Caragiale“ (1957), obþinePremiul I de interpretare la faza republi-canã ºi este încadrat ca actor la Teatrul deStat din Bacãu (în prezent, TeatrulMunicipal Bacovia), evoluând fãrã trac înrolul Gligorea (Arcul de triumf de AurelBaranga, regia Val Mugur), alãturi demaeºtrii scenei bãcãuane Ion Buleandrã,Ion Niculescu-Brunã, Silviu Stãnculescu,Florin Gheuca, Nicolae Roºioru º.a. I-aufost de ajuns mai puþin de doi ani de expe-rienþã pe scena profesionistã ºi în 1959devine student al I.A.T.C., absolvind clasaprofesorului universitar Dinu Negreanu(1963, lector Virgil Popovici, asistent GhiþãPopovici-Poenaru). Dupã reuºita la exa-menul de producþie cu Othello, din piesaomonimã de W. Shakespeare, dar ºi curolurile Vedernikov, din Ani de pribegiede A. Arbuzov, ºi Giri, din Ascensiunealui Arturo Ui poate fi opritã de BertoltBrecht, este repartizat la Teatrul Dramaticdin Oradea (1963-1964). De-a lungul celoraproape trei decenii dedicate Thaliei a maievoluat pe scenele Teatrului Dramatic dinConstanþa (1964-1977) ºi TeatruluiNaþional din Timiºoara (1977-1991), dar acolaborat ºi cu opereta, televiziunea ºi ci-nematografia, interpretând peste 60 de

roluri. Dintre acestea, cu adevãrat memo-rabile rãmân Groza (Luceafãrul de B. ªt.Delavrancea, regia I. Deloreanu, 1964),Mihai (Dacã vei fi întrebat de DorelDorian, regia Ion Olteanu, 1964), Fiul lui Ill(Vizita bãtrânei doamne de FriedrichDürrenmatt, regia Sanda Manu, 1964),Petru Ursu (Prietenii de Lucia Demetrius,regia Constantin Dinischiotu, 1964),Eminescu (Hyperion de GeorgeSãlceanu, idem, 1965), Ion (A douadragoste de Corneliu Leu, idem, 1965),Mircea (Io, Mircea Voievod de DanTãrchilã, idem, 1966), Tuciu (Iubesc pe al7-lea de Coman ªova, idem, 1966), Joe(Când nu ne vede nimeni de GaborThurzo, regia Raul Serrano, 1966), AndreiSava (Prietena mea Pix de Valeriu EmilGalan, regia Cãlin P. Florian, 1966), DonCarlos (Don Juan de Moliere, regiaConstantin Dinischiotu, 1967), Hector (Nuva fi rãzboi în Troia de J. Giradoux, regiaI. Maximilian, 1967), Vasca Pepel (Azilulde noapte de M. Gorki, regia MarietaSadova, 1968), Thomas Colman(Diavolul la Boston de L. Feuchtwanger,regia I. Maximilian, 1968), Marele Croitor(Croitorii cei mari din Valahia deAlexandru Popescu, regia Mihai Berechet,1968), Shannon (Noaptea iguanei deTennesse Williams, regia N. Toia, 1969),Ferdinando (Vilegiatura de C. Goldoni,regia David Esrig, 1969), Mihalcea Hîncu(Sãgetãtorul de Ion Omescu, regia GeoBerechet, 1969), Aziz (Þãrmuri pustii deMar Baidjiev, regia Gh. Jora, 1969), JuliusCaesar (Nunta din Perugia de Al.Kiritescu, idem, 1970), Dolojman(Legenda Frumoasei Agigea deAlexandru Mitru, regia Val Mugur, 1970),Straforel (Romanþioºii de EdmondRostand, regia I. Maximilian, 1970), C.H.de Histangua (Puricele în ureche de G.Feydeau, regia Barechet, 1970), Iason(Medeea de Euripide, regia Gh. Jora,1970), Veniamin Flaviu (Camera de alã-turi de Paul Everac, regia Geo Berechet,1971), Ibis (Ovidius de Grigore Sãlceanu,regia Marieta Sadova, 1971), ªeful (Omulcare... de Horia Lovinescu, regiaGheorghe Jora, 1972), Mircea (Io, MirceaVoievod de Dan Tãrchilã, regiaConstantin Dinischiotu, 1972), Arbenin(Mascarada de Lermontov, regia I.Maximilian, 1972), Rãzvan (Rãzvan ºiVidra de B. P. Hasdeu, regia Mihai Dimiu,1973), Vintilã ªova (Divorþul de

Alexandru Sever, regia Gheorghe Jora,1974), Micu Petculescu (Rãsplata deGhiþã Barbu, regia Silviu Purcãrete, 1974),Luca Arbore (Viforul de B. ªt.Delavrancea, regia Gheorghe Jora, 1974),Rougier (N-am ucis! de Jacques Robert,Henri Jeanson ºi Julien Duvivier, regiaSilviu Purcarete, 1975), Papurã Împãrat(Sânziana ºi Pepelea de VasileAlecsandri, regia Anca Ovanez-Doroºenco, 1976), Prospectorul (Nebunadin Chaillot de Jean Giraudoux, regia IonMaximilian, 1976), Decebal (TropaeumTraiani de Grigore Sãlceanu, regiaGheorghe Jora, 1976), Vãrul Alexandru(Tatãl nostru uneori de EugenLumezianu, regia Ion Maximilian, 1976),Visarion (Marele soldat de Dan Tãrchilã,idem, 1977), Vasile Mirea (A cincealebãdã de Paul Everac, regia Emil Reus,1978), Deþinut (Moartea lui Alfredo Grisde Rudolfo Santana, regia Ioan Ieremia,1979), Andu (Cum de-a rãmas Catincafatã bãtrânã de Gelu Ionescu, idem,1979), Arzãreanu (Plicul de LiviuRebreanu, regia Dan Radu Ionescu,1980), ªtefan (Nu ne naºtem toþi laaceeaºi vârstã de Tudor Popescu, regiaFlorin Fãtulescu, 1981), Rãzvan (Rãzvanºi Vidra de B. P. Hasdeu, regia EmilReus), Golubev (Între patru ochi de Al.Ghelman, regia N. Toia, 1982), EmanueleGiri (Ascensiunea lui Arturo Ui poate fiopritã de Bertolt Brech, regia Emil Reus,1983), Delifãzeanu (Cartea lui Ioviþã dePaul Everac, regia Mihai Manolescu,1983), Ursul (Cocoºelul neascultãtor deIon Lucian, regia autorului, 1983),Sudakov (Turnul de fildeº de V. Rozov,regia E. Reus, 1984), Vlad (Iubirile de-oviaþã de Platon Pardãu, regia Mihai Raicu,1985), Aghiotantul (Vrãjitorul din Oz deLyman Frank Baum, regia ªtefanIordãnescu, 1986), Pampon (SpectacolCaragiale, regia Horia Ionescu, 1986),Baldovin (Noþiunea de fericire deDumitru Solomon, regia ªtefanIordãnescu, 1987), Ferapont (Trei suroride A. P. Cehov, regia Alexa Visarion,1988), Tokuzan (Trei sãgeþi de IrisMurdoch, regia Ioan Ieremia, 1989),Gabor (Moara de pulbere de D. R.Popescu, regia I. Ieremia, 1989), PastorulNiemoler (Teroare ºi credinþã de MichaelBlack, regia Dan Alexandrescu, 1990), O.Pludek (Garden Party de Vaclav Havel,regia ªtefan Iordãnescu, 1991) ºi El (Plajade Guy Foissy, regia Laurian Oniga,1991). Prezenþe remarcabile a avut, deasemenea, în serialul Rãzboiul de inde-pendenþã (regia Sergiu Nicolaescu, Gh.Vitanidis, Doru Nastase), în filmele Vlad?epeº (1979), Burebista (1980) ºiPãdureanca (1986), în opereta My FairLady (Colonelul Pikring, Opera dinConstanþa), iar ca regizor a montat spec-tacolele El, ea ºi corul de Gyurko Laszlo(Studioul 72-82, Constanþa) ºi Vârsteledragostei de Tudor Muºatescu (TeatrulNaþional Timiºoara). Cu Straforel a cucer-it juriul Festivalul de Teatru de la PiatraNeamþ, care i-a acordat, în 1971, Marelepremiu, dar ºi pe cel al FestivaluluiInternaþional de Teatru de la Madrid(Spania, 1971), iar pentru rolul din Marelesoldat de Dan Tarchilã a primit, ex-aequo,Premiul ATM pentru interpretare mas-culinã (1977). „Prea multe n-am fãcut pen-tru teatrul românesc – declara înainte destupidul accident ce avea sã-i curme viaþaîn ajunul Crãciunului –, dar dramaturgiaoriginalã am slujit-o pentru câteva gener-aþii de aici încolo.“ Actor de forþã ºi de col-oraturã, cu prestanþã ºi þinutã verticalã învremurile grele ale ceauºismului, a lãsat înurmã o amintire ce va dãinui ºi o familiece-i continuã visul, atât soþia, Aurora, câtºi fiica, Ada, fiind actriþe.

Cornel GALBEN

ateneu

iunie 2014 17

Personalitãþi bãcãuane

Sandu Simionicã

elegiei, poetul umanului, „uma-nul prin excelenþã“, în opoziþiecu oda, ce are ca proiect „cele-brarea oricãrui eroism ºi, prinurmare, orientarea spre divin“.Elegia „este prin excelenþãpoemul fiinþei care face faþã“,„poem al conºtiinþei sau, maidegrabã, poem ce aminteºte cãomul e simultan o fiinþã dori-toare ºi conºtientã.“ Poate cã,în felul acesta, încarcã preamult o formã cu intenþii filo-zofice sau etice. Elegia poate fieroticã (Paul Veyne, „Elegiaeroticã romanã, 1983), fune-rarã (de la „Epitaful lui Seikilos“la poemele de doliu ale luiMichel Deguy sau ClaudeEsteban („La ceea ce sesfârºeºte, bocet“, 1995, „Elegiamorþii violente“, 1989). Prima,gravatã în piatrã (sec.I d.Hr.), eun model de fineþe. S-a doritdeseori sã se facã o apropiereîntre elgie ºi epitaf, elegia tre-buind atunci sã se confunde cuevocarea unui mort (notiþadespre elegie, în cartea luiPatrice Soler, „Genuri, forme,tonuri“, 2001). Dar Ronsardnotase deja cã „Iubirea, ca sãdomneascã, a gonit moartea“.De altfel, elegia e greu dedefinit din punct de vedere for-mal, pentru cã poate trece de laaºa-zisa strofã elegiacã (strofade ºase versuri, în care doialexandrini alterneazã de douãori cu un vers mai scurt, octosi-labic sau hexasilabic), frecventsolicitatã de Lamartine, Hugosau Musset, la scurte para-grafe, în „Elegii“ (1967), volu-mul lui Jean Grosjean. Suntemmai îndreptãþiþi sã credem cãelegia se pãtrunde de un lirismelegiac, dominat de o expresieefuzivã. Nu se confundã cugemetele sau cu fluxul necon-trolat al inimii. Poetul invitãemoþia sã meargã la pas sau sãdanseze dupã reguli, ca feteleîn floare. Rilke a înþeles astafoarte bine, dar, într-o manierãimediat frapantã, ºi Valéry, pecare îl admira atât de mult poe-tul praghez, într-un alt poem din„Farmece“, „Psalmul coloane-lor“. Aceste fete în piatrã oriaceste pietre ce vorbesc cafetele „în floare“ reunesc celedouã inspiraþi ale lirismului, fãrãa se confunda cu niciuna:coloane ale templului, elemerg, dar „fãrã zei/ spre divini-tate“; pe ele „cade ºi adoarme/Un zeu de culoarea mierii“,soarele; se expune pe fruntealor, dar ele rãmân fecioare,„incoruptibile surori“; îºi iaudrept dansatori brize ºi frunzeuscate ºi, totuºi, rãmân nemiº-cate. E adevãrat, au conºtiinþacã „merg în timp“, cã fac niºtepaºi inefabili pe care rimaînsãºi o asociazã cu povestea.Sentimentului de melancolie ceîl încerca pe John Keats, cândpoetul englez contempla bucã-þile de marmurã smulse dinParthenon de cãtre Lord Elginºi transportate la Londra(„Aceste minuni provoacã ºi-odureroasã/ Ameþealã, în carese-ntrepãtrund cu mãreþiaaticã/ Ravagiile timpului, unvijelios ocean,/ Un soare ºiimaginea unei imensitãþi“) i sesubstituie viziunea luminoasãcu „trupuri strãlucitoare“. •• CChheeoorrgghhee ZZããrrnneessccuu –– UUnneell ttee

lecturi

iunie 201418

Cel ce a trãit ºi a scrisdespre comunismul dinEuropa Centralã ºi de Estîn romanul „Gulagul din um-bra palmierilor“ (Junimea,Iaºi, 2011) ne propune în„Bãtrânul ºi Cuba“ (RovimedPublishers, Bacãu, 2014) oviziune asupra comunismu-lui creat de Fidel Castro ºi aconvingerii nestrãmutate aacestuia cã Lumea îl „vaierta“, deºi concepþia curen-tã este cã „istoria nu iartãdictatorii“. Cum ne-a obiº-nuit în cele zece cãrþi ante-rioare, pentru scriitorul DoruCiucescu, important rãmâ-ne documentul literaturizat,dialogat, cu detalii de multeori picante, pentru a þinetreazã atenþia cititorului. Elface ºi desface Istoria… Elºtie cã totul devine, maidevreme sau mai târziu,Text. Pentru el regimuriletotalitare (comunismul, na-zismul, postcomunismuletc.) nu trebuie sã fieprezentate ca o povestefãrã început ºi fãrã sfârºit,în care realitãþile crude sãaparã estompate sau chiarneglijate. În „Bãtrânul ºiCuba“ miraculos mi separe nu atât destinul insuleimilionarilor, învinsã de co-munismul castrist de sor-ginte stalinistã, cât modulcum se întrepãtrunde ºi seinsinueazã contrapunctic,de-a lungul întregii scriituri,viaþa celebrului ErnestHemingway.

Desigur, propagandacastristã, mult mai profe-sionistã decât cea a luiCeauºescu, a construit„prin halou“ personalitatealui Fidel Castro, întreþinândpermanent în Cuba, cultulcelebrului autor al parabolei„Bãtrânul ºi marea“(Premiul Pulitzer, 1953,Premiul Nobel, 1954).Conflictul dintre cubanezulobiºnuit, de tipul profesoru-lui „de istorie care îºi com-pleta veniturile, pedalând laun cocotaxi“ sau al ispiti-toarei Linda Peligrosa, ºidimensiunea naturii dictato-riale a comunismului, ia însubtext dimensiuni de tragi-comedie ionescianã. DoruCiucescu încearcã sã sub-stitue cu subtilitate în con-ºtiinþa cititorului, umbra luiFidel Castro, cu umbra luiErnest Miller Hemingway.„Bãtrânul“ din noua carte auniversitarul bacãuan nueste numai „el comandanteen jefe“, ci ºi autorul roman-ului „Adio arme“, care aavut inspiraþia (ºi dolarii) sã-ºi cumpere în Cuba, în1940, o reºedinþã de 6,6hectare (casa era construitãdin 1886) cu numai 12.500dolari, imediat dupã ce s-acãsãtorit cu Marta, cea de-atreia soþie. Naþionalizareacastristã a acestei reºe-dinþe, dar poate ºi cele celepatru soþii l-au adus în sta-rea de a se sinucide. Acestsfârºit tragic rãmâne unmister.

Autorul romanului „Pentrucine bat clopotele“ a fost cuadevãrat un mare noroc allui Fidelan („acum la vârstade 87 de ani“). Lumea lãun-tricã, dramaticã ºi poeticã acãrþii „Bãtrânul ºi Cuba“,despre comunismul cuba-nez, este consemnatã deautor în ritm de salsa, inspi-rat fiind, poate, ºi deprezentarea fãcutã deLinda Peligrosa, o angajatãdin „Museo HemingwayFinca Vigia“, care trece dela lucruri importante la amã-nunte nerelevante, de genulnumãrului pisicilor saucâinilor crescuþi de laureatulPremiului Nobel. Prin au-torul romanului „Zãpezi peKilimanjaro“, scriitorul D. C.încearcã sã alunge umbralui Castro, sã atenuezerinocerizarea Cubei, sãdemonteze mitul unei pre-tinse prietenii (propãvãduitede propaganda castristã)între scritorul american ºi„el lider maximo“, între lau-reatul Premiului Nobel ºiiniþiatorul realitãþii comu-niste de esenþã sovieticã. Înacelaºi timp pentru propri-etarul vasului de pescuit„Pilar“ cumpãrat cu 7.495de dolari (Ciucescu areobsesia detaliului), FidelCastro a fost un „noroc“absurd, ce i-a asiguratlongevitatea literarã ºi cele-britatea atât în Occident,cât ºi în Orient. Mitizându-lpe Hemingway, scriitorul,vânãtorul ºi pescarul,Castro a încercat sã seeternizeze pe sine ºi sis-temul lui comunist, cultivat,oare, din convingere?

Dar, ni se sugereazã cãcei ce de la care a plecatcelebritatea autorului roma-nului „Adio arme“ au foststudenþii germani de ori-entare nazistã, care au ars25.000 de cãrþi, pe 10 mai1933, dupã ce Goebbels, înPiaþa Bebel din Berlin, adeclarat „Nu decadenþei ºicorupþiei morale“. Pentrucuvintele obscene din „Adioarme“, Ernest Hemingway afost pus pentru prima oarã– ne spune Doru Ciucescu,dupã cele aflate de la unvorbitor de englezã, care nuputea sã greºeascã întreesenþã ºi existenþã, dupãcinci „papá doble“ (daiquiricu o cantitate dublã de rom)– alãturi de clasicii literaturiiuniversale: Henry Miller,James Joyces, CharlesBaudelaire, RichardsLawrence etc. Au fost ºicâþiva scriitori români peaceastã „listã neagrã“…

„Dialogurile“ lui Doru C.cu Fideloso AlejandroCastrado, cu Euridciónito,cu barmani de la „Bodeguitadel Medio“ ori de la„Floridita“, cu LindaPeligrosa, cu „doamna cupãlãrie enormã“ etc. suntscrise într-un stil colocvial,aparent fãrã nici un fel deefort, dar strãbãtute sub-marin, parcã în ritm desalsa, de ironie, umor,satirã, cu scopul, evident,de a se obliga/ ºi a neobliga la o descinderelucidã în infernul comunistdin Cuba castristã, ce areîncã inteligenþa politicã (da,

politicã!) de a mitiza scri-itorii, artiºtii, personalitãþile,legându-le numele ºi prenu-mele chiar ºi de o cârciumãaparent banalã. De pildã, în„Bodeguita del Medio“ aubãut mojito nu doar „PapáHemingway“, ci ºi columbia-nul Gabriel Garcia Márquez,laureat în 1982 al PremiuluiNobel pentru Literaturã,chilianul Pablo Neruda, lau-reat al aceluiaºi premiu, în1971, Salvador Allende etc.

Cititorul aflã, citindaceastã carte cu un titluinterogativ, nu doar desprefurtul generalizat ca „moda-litate de supravieþuire încomunism“ („dacã furtul dela stat este generalizat,toatã lumea câºtigã ºi, evi-dent, nimeni nu pierde“), ciºi despre aventurile sinuci-gaºe ale lui Che Guevara,despre existenþa unui fals„teritoriu fãrã analfabeþi“,despre salariul mediu ce seînvârte în jurul sumei de 20de euro, despre cubaneziicare ar emigra în S.U.A. „ºide pe patul de moarte dacãar putea“, despre sfatulrecepþionerului de la hotel:„Nu rãspundeþi nimãnui,mergeþi fãrã sã vã opriþi“,despre intonaþia melodi-oasã din apelativul „Amigo!“al femeilor „singuratice,îmbrãcate sumar“, desprecriza rachetelor detectatede nord – americani ºi prie-tenia lui Castro cu NicolaeCeauºescu, despre EvgheniEvtuºenko, care a debutatca stalinist ºi a sfârºit caanticomunist, despre JohnKennedy ºi tancul sovieticSU 100, despre dinastiaFidelan, Fidel ºi Fidelito ºiposibila „apocalipsã nucle-arã“, despre „colþul cretini-lor“ din Muzeul Revoluþiei,despre Bill Clinton din tim-pul scandalului sexgate ºidespre sinuciderea luiHemingway survenitã pe 2iulie 1961, despre senzaþiade „déjá vu“ a comunismu-lui castrist, despre trestia dezahãr… etc… etc…

Peste cele vãzute ºi con-semnate de Istorie, DoruCiucescu nu uitã cã sub-marin se aflã infernul stali-nist guvernat de „teoria opti-mului comunismului prinfurtul generalizat de la stat“,de mitul economiei centrali-zate ºi al despotului lumi-nat. Un singur lucru nu amînþeles: de ce „furtul gene-ralizat din avutul statului“,încã se mai practicã înRomânia postcomunistã?Sã fie doar efectul mituluiprieteniei Castro –Ceauºescu – Moscova?!Pe când autorul romanului„Gulagul din umbra palmie-rilor“ ne va oferi o scriiturãdespre efectul tragico-ab-surd al stalinismului din post-comunismul est-european?

Mihaela Bãbuºanu Amalanci

SStteejjaarruullccuu fflloorrii ddee cciirreeºº

Cartea bilingvã (românã/ englezã), cu un titlude-a dreptul surprinzãtor „Stejarul cu flori decireº” (Ed. „Derzis Eruditio”, Bacãu, 2014),scrisã de Mihaela Bãbuºanu Amalanci, este adoua apariþie editorialã a poetei ºi cuprindehaikuuri, a cãror tematicã este cu precãderenatura în toate anotimpurile, cu care umanulîncearcã sã se armonizeze.

Sensibilã la frumuseþea ºi la misterul schim-bãrilor fenomenale, autoarea cautã sã-l atragãpe cititor în aceastã lume fantasticã prin diversi-tatea imaginilor: „Iarãºi cod galben:/ chiciurã ºiburniþã-/ doar ciori în vãzduh”.

Poemul minimalist al Mihaelei BãbuºanuAmalanci încadreazã cu talent, spaþialitatea ºitemporalitatea momentului haiku („hai-i” – spiritulhaiku), care scoate din anonimat un evenimentneînsemnat al naturii: „Primul ghiocel-/ lastreaºina casei azi/ nici-un þurþur”.

Yugen (misterul singurãtãþii) specific poezieiorientale se interfereazã aici cu tematica univer-sului liric occidental: patina vremii, scurgerea tim-pului, melancolia, iau forma unor imagini cu oîncãrcãturã poeticã deosebitã: „Amurg de varã-/o fereastrã de nalbe/ dar fãrã mama” sau„Vacanþa mare-/ visez frecvent, în tindã,/ bunici ºigreieri”, acest din urmã haiku sugereazã discrettristeþea singurãtãþii trãite în clipe de meditaþie.

ªi totuºi uneori eul liric trãieºte profund ºibucuria clipelor: „Desculþã în iarbã-/ nimic nu mã-nfioarã/ ca roua rece”. Verbul la prezent, „nu mã-nfioarã” realizezã transferul din lumea fenome-nalã/ realã, plinã de neprevãzut sau chiar prime-jdioasã, într-o lume irealã care-i trezeºte senzaþiinebãnuite.

Fiind atentã la structura haikuului, autoareaare texte fie cu o singurã temã: „Lacul îngheþat/azi pãrãsit de pescari/ dar plin de sãnii”, fie cudouã: „Rafale de vânt/ pãrul atins de tine/ solitar,albind”.

Wabi (frumuseþea austerã), mei (frumuseþeanaturii ºi a inteligenþei umane), karumi (simpli-tate, eleganþã), aware (stare emoþionalã inten-sã), mushin (negativitate, conotaþie din filozofiaZen) sabi (tristeþea singurãtãþii), toate acesteprincipii estetice specifice poeziei haiku, ledescoperim în bijuteriile lirice ale autoarei.„Soare arzãtor-./azi doar umbra nucului/ mai put-ernicã.” Lectura lor va fi o plãcere pentru cititor.

Laura VÃCEANU

Petre ISACHI

„Bãtrânul ºi Cuba“de Doru Ciucescu

•• CChheeoorrgghhee ZZããrrnneessccuu –– DDoouuãã ccaappeettee

ateneu

iunie 2014 19

Henriette Yvonne Stahl facedovada faptului cã rãmâne opersonalitate importantã a vieþiiliterare româneºti din secolul alXX-lea, biografia ºi opera sameritând a fi puse în discuþie ºireanalizate. Cu atât mai mult cucât interesul prozatoarei noas-tre s-a canalizat ºi asupradiferitelor aspecte ale proble-maticii feminine, restrânsa saoperã literarã având o tematicãdezbãtutã des, acum când stu-diile de gen ºi cele culturale îngeneral sunt în centrul preocu-pãrilor ºtiinþifice ºi intelectualeeuropene. În aceasta constã ºiactualitatea cãrþii „HenrietteYvonne Stahl. Între misticã ºimondenitate“ (Bucureºti, Ed.Muzeul Literaturii Române,2014), scrisã de Constanþa-Valentina Mihãilã.

Deºi Henriette Yvonne Stahlnu este o scriitoare de prim raft(scrierea îi este monotonã, fãrãmare profunzime ºi cu repetiþiea personajelor ce denotã faptulcã ea nu este o foarte bunã cre-atoare de tipuri), Constanþa-Valentina Mihãilã este conºtien-tã cã excursul sãu monograficîntâmpinã aceleaºi dificultãþi caîn cazul oricãrei abordãri filolo-gice de amploare. Lucrarea în-cepe în orânduirea tradiþionalãa monografiilor, autoarea pro-punându-ºi sã creioneze înprimul capitol profilul biografic alscriitoarei, reconstituit din mãr-turiile proprii ºi ale celor care aucunoscut-o (asupra cãrora întâl-nirea cu ea a avut un impactdeosebit). În acest scop, se ia însprijin ºi o afirmaþie a EleneiZaharia-Filipaº, potrivit cãreia„n-a fost scris încã romanul inci-tant ºi autentic a cãrui eroinã sãfie chiar Henriette“. În plus,existã, pe de o parte, o operãholograficã (în care fiecareparte reflectã întregul, caz unicîn literatura românã) ºi polifon-icã (chiar dacã fiecare voceeste aceea a scriitoarei), iar, pede altã parte, din documenteleexistente la Arhiva C.N.S.A.S.se poate reconstitui un romancu accente macabre pe bazã dedeclaraþii (cu caracter autobi-ografic), procese-verbale ºiinterogatorii (ce reprezintã ade-vãrate scene dramatice, legatede anchete, cercetãri ºi torturi).

Prin urmare, primul capitol vaavea ca obiect romanulHenriettei scris mai ales de eaînsãºi, de-a lungul vieþii sale.Astfel, opera în cauzã estevãzutã a oscila între autobi-ografie ºi ficþiune. Naratoarea,deºi are statut diferit faþã de„personajele“ sale, se confundãadesea cu ele, le cunoaºte,cum este ºi normal, viaþaîndeaproape, dar se detaºeazãsubtil ºi treptat de mãrcile dis-cursului subiectiv, aºa încât, laun moment dat, vocea ei sepierde într-o istorie obiectivã.Intercalarea de reflecþii cu unevident caracter subiectivdenotã implicare afectivã, pusãpotrivit în evidenþã.

Multe pagini sunt dedicateoriginilor familiale cosmopolite,formãrii ºi afirmãrii scriitoareipuncteazã etapele vieþii sale,ale activitãþii, ale debuturilor înplan publicistic ºi literar pe fun-dalul unei perioade dramaticedin istoria României. Cerce-tãtoarea pleacã de la premisa

cã scrisul Henriettei YvonneStahl este atipic pentru orien-tãrile literare din perioada inter-belicã. În primul rând, pentru cãnu se integreazã climatului lite-rar respectiv, deºi se manifes-tase în cadrul cenaclurilor saual revistelor literare. În al doilearând, ea scrie la debut, în celmai bun roman al sãu, Voica,despre viaþa satului, într-unmoment în care majoritateaprozatorilor îºi îndreptau atenþiacãtre universul citadin. Totuºi seremarcã aici câteva procedeede facturã modernistã, retro-spectiva cinematograficã, re-flectorul, contrapunctul ºi finaluldeschis. Tematica ruralã abor-datã în „Voica“ – într-o formulãromanescã mai mult de creaþie,decât de analizã psihologicã,aºa cum se consacrã în literatu-ra femininã – rãmâne circum-scrisã exclusiv acestui roman,ea nerepetându-se în operascriitoarei.

Prezentând un inventar altipurilor personajelor feminine,fiecare cu specificul sãu,Constanþa-Valentina Mihãilãobservã, fãrã a forþa nota, cãcele mai multe dintre eroineleprozatoarei tind spre depãºireaacestui statut, de femeie mãri-tatã sau de mamã, ori depen-denþa faþã de un bãrbat. Res-pectivul tip, uman ºi autobi-ografic în acelaºi timp, opresatsocial ºi moral, îºi afirmã liber-tatea de alegere ºi de configu-rare a propriului drum. Con-sideraþiile relevã, în fond, tiparulmental românesc din secolultrecut ºi sugereazã începutulprocesului de emancipare afemeii: erosul ºi cuplul sunt di-secate ºi reconsiderate din per-spectiva noilor situãri ontologiceale omului modern, cu libertãþileasumate care încalcã graniþelemorale. Fãrã a fi o feministãdeclaratã, cu atât mai puþin oactivistã manifestã, HenrietteYvonne Stahl promoveazã indi-rect, prin scrierile sale, dreptulfemeii la tratament egal într-oepocã în care exista o anumitãtendinþã de descalificare va-loricã a literaturii feminine, ge-neratã de persistenþa unor pre-concepþii de gen. În orice caz,mesajul general al operei saleeste considerat a fi unul coerentºi vitalist, scriitoarea recunos-cându-se în eroii lui F. M.Dostoievski: îi regãseºte în eulsãu profund ºi, în oglinda pro-priei opere, se identificã înfiecare din personajele sale.

Constanþa-Valentina Mihãilãîncearcã – ºi reuºeºte – sãmodifice, foarte convingãtor,catalogarea Henriettei YvonneStahl de a fi fost colaboraþio-nistã a regimului comunist.Potrivit consemnãrilor din do-

sarele de reþea ºi penal cerce-tate în Arhiva C.N.S.A.S. lamomentul actual, fosta deþinutãa îndeplinit rolul ingrat de infor-matoare/agentã a securitãþii,activitate pe care a derulat-oîncepând exact de la ieºirea dinînchisoare (1961), pânã în anul1974, când organele abilitate aurenunþat la serviciile ei. În urmaadeziunii ca informatoare aSecuritãþii, „eliberata“ a obþinutpromisiuni cã va avea drept desemnãturã, fapt ce nu s-aîntâmplat, ca ºi în cazul altorscriitori. Notele agenþilor cu carevenea în contact consemneazãnemulþumirea ei cã acest lucrunu se producea. Autoarea seîntreabã, pe bunã drepate, cealtã cale ar fi putut alege fiinþafragilã, delicatã ºi cultivatã, carenu s-a gândit la exil, deºi aveaatâtea rude ºi cunoºtinþe înafara þãrii, fiind, în consecinþã,victimã a experienþei carcerale(din cauza plecãrii definitive dinþarã a lui Petru Dumitriu, a fostpusã sub acuza de complicitatela infracþiunea de trãdare depatrie ºi omisiunea denunþãrii latrãdare de patrie). În fine, semai întreabã dacã a plãtit eaunei ordini politice un preþ înordine umanã ºi artisticã sau afost o colaboraþionistã ordinarã,dispusã la compromisul cola-borãrii cu puterea politicã pen-tru salvare de sine.

Constanþa-Valentina Mihãilãîºi ia ca pe o datorie moralãexpunerea faptelor cât maiobiectiv cu putinþã în ceea ce opriveºte pe cea racolatã, cu do-sar de reþea ºi informare, urmã-ritã ºi cercetatã, ºi pe seamacãreia se întocmeau rapoarte ºinote informative. O explicaþie aopþiunii ºi comportamentului eieste gãsitã în schimbarea cares-a produs în mod cert în men-talul scriitoarei atunci când aînceput sã aibã o înþelegerecorectã a durabilitãþii orânduiriisocialiste, conjugatã cu absenþadorinþei de a pãrãsi þara.

Aflãm din paginile cãrþii cã,dând informaþiile solicitate des-pre intelectualii cu care veneaîn contact, Henriette YvonneStahl nu a intervenit deformantasupra lor, graþie talentului lite-rar sau a fanteziei (aºa cum afãcut un Ion Caraion). A con-semnat doar fapta brutã,nestilizatã, nesemnificativã. Nurespecta instructajele primite,aºa cum se aºtepta de la ea,furnizând informaþii cu totulsuperficiale. Mai aflãm cã rapor-turile ei cu securiºtii erau cutotul atipice. Astfel, cei careintrau direct în contact cu eaerau foarte galanþi, îi fãceaumici cadouri, iar scriitoarea sep-tuagenarã îi considera ca peniºte nepoþi cãrora le aducea

câte ceva când se întorcea dinþãrile imperialiste, de exemplu…câte o sticlã de whisky.

Marele compromis îl repre-zintã un articol în oficiosul„Glasul Patriei“ (gazeta regimu-lui comunist pentru românii dinexil), în care prozatoarea adeclarat cã ea ar fi scris operalui Petru Dumitriu apãrutã înain-te de fuga din þarã. Declaraþiileei nu conþin nicio contradicþiedin acest punct de vedere,Petru Dumitriu fiind descris cumulte tare de caracter, carica-turizat, cu accente groteºti, darnu ca un impostor în literaturã.Cercetãtoarea susþine cu argu-mente pertinente cã, nici îndetenþie, nici în articolul din„Glasul Patriei“, HenrietteYvonne Stahl nu a afirmat aºaceva, nici mãcar aluziv. Pe de oparte, în repetate rânduri, îndeclaraþiile ei a întãrit ideea cãnu i-a scris opera celui cu carea convieþuit timp de un deceniu,argumentele aduse fiind legatede diferenþele de stil, de con-strucþie a frazei, de topicã a ei,de gândire. A fost pusã doar sã-lsemneze, dar nu l-a scris ea, civreun redactor-informator. Pede altã parte, cã i-a stilizat tex-tele, l-a îndrumat, informat, edu-cat, introdus în cercurile înalteºi canalizat pe drumul succesu-lui literar, social, politic ºi mon-den pe rãsfãþatul regimuluicomunist în anii în care nu aveavoie sã scrie din cauza fugiifratelui sãu în Occident este lafel de adevãrat.

Propunându-ºi sã analizezecât mai corect posibil luminile ºiumbrele din creaþia ei din epocaopresiunii ideologice, Constanþa-Valentina Mihãilã resimte greu-tatea de a trage vreo concluzieîn legãturã cu motivele realepentru care Henriette YvonneStahl nu a scris, în ciuda con-vingerilor ferme în legãturã cumisiunea artistului, care nuexistã în absenþa cititorilor sãicontemporani. Este posibil ca,într-o primã etapã în acele vre-muri crâncene, HenrietteYvonne Stahl sã-ºi fi impustãcerea în plan literar, în aºtep-tarea unei liberalizãri ideolo-gice. Dar, în egalã mãsurã, estela fel de posibil ca ea, fãpturãfragilã, sã nu fi avut timpul ºistarea de concentrare necesarescrisului, întrucât preocupareadominantã a fost cizelarea ta-lentului ºi impunerea lui PetruDumitriu în lumea literarã.Iniþial, Henriette Yvonne Stahlºi-a propus sã trãiascã din scrisºi sã ajungã o mare scriitoare,însã, treptat, scrisul a reprezen-tat pentru fragila sa fiinþã caleade a depãºi boala ºi de a secamufla din faþa agresiunilorsociale sau morale. De remar-

cat în cartea de convorbiri cuMihaela Cristea („Despre reali-tatea iluziei. De vorbã cuHenriette Yvonne Stahl“ –1996) este onestitatea scri-itoarei, care mãrturiseºte cã aavut sãnãtatea prea ºubredã casã-ºi permitã sã aparþinã aceleicategorii umane care sfideazãcenzura ºi posedã vocaþia mar-tirajului.

Este cert în optica autoareicã proza Henriettei YvonneStahl a marcat o evoluþie subimpactul ideologiei comuniste,iar unele scrieri nu sunt viabiledin punct de vedere estetic.Însã acestea pot fi interesanteºi meritã analizate sub aspectdocumentar. Prozatoarea a nu-trit din familie convingeri socia-liste, a manifestat tot timpul osimpatie faþã de drama celorobidiþi ºi a celor torturaþi, a fostpreocupatã de figura ilegalistu-lui ºi a comunistului entuziast,dedicat cauzei. Deci, cât com-promis a fãcut aceastã scri-itoare, dacã este sau nu tribu-tarã ideologiei comuniste, cât apreluat de complezenþã ºi câtcorespunde felului sãu de a fi,propriilor convingeri, sunt între-bãri la care cercetãtoarea în-cearcã sã gãseascã un rãs-puns. Dupã propriile mãrturisiri,existenþa ei literarã înregis-treazã mai multe perioade,când, din motive mai presus devoinþa ºi principiile ei, s-a situatsub interdicþia scrisului (cuexcepþia traducerilor, domeniuîn care a muncit foarte mult ºisingurul din care scriitorii puºi laindex îºi puteau câºtiga exis-tenþa). Prin urmare, privitã înansamblul ei, literaturaHenriettei Yvonne Stahl dedupã venirea comuniºtilor laPutere prezintã o unitate aabordãrii problematicii profundea cunoaºterii ºi a evoluþiei aces-teia, o constanþã în ceea cepriveºte raportarea femeii lafericirea prin iubire.

Ultimul capitol al cãrþii estededicat versurilor HenrietteiYvonne Stahl (de gãsit numai înbiblioteci particulare), care cu-prind o poezie plinã de vitalitate,de o religiozitate camuflatã denaturism, într-o atitudine aproa-pe pãgânã, ilustrând, la fel ca înprozã, acelaºi spirit holistic, departe care reflectã un ansamblucoerent, cu influenþe biograficeºi deschideri filosofice.

Marele merit al cãrþii„Henriette Yvonne Stahl. Întremisticã ºi mondenitate“ este cãne stimuleazã interesul pentru oscriitoare astãzi practic necu-noscutã mediilor extraliteraresau cunoscutã doar în urmalegãturilor ei cu Ion Vinea ºi,mai ales, cu Petru Dumitriu.Demersul Constanþei-ValentinaMihãilã, de recuperare, nu tre-buie vãzut ºi ca o revalorizaresau supradimensionare a pro-zatoarei avute în vedere, operaacesteia rãmânând totuºi oprezenþã discretã în cadrul isto-riei literare. Autoarea nu pro-cedeazã, spre meritul ei, la opledoarie „pro domo“, la o situ-are în rândul sau înaintea scri-itorilor de o valoare recunoscutãa fi în mod evident peste nivelulHenriettei Yvonne Stahl.

Vasile SPIRIDON

În aºteptarea romanului„HENRIETTE“

lecturi

iunie 201420

Poate cã orice oraº îºi arestrãzile sale viu colorate, carete binedispun, dupã cumacelaºi oraº poate sã te impre-sioneze la rãstimpuri printr-uncenuºiu monoton, de-a dreptulobositor. Odatã cu lectura unuimaterial publicat în numereleanterioare de cãtre Dan Perºa,mi-am adresat la rându-miîntrebarea dacã Bacãul esteîntr-adevãr un oraº bacovian.Mãsurând, comparând, cãu-tând motive onorabile pentru a-l socoti întru totul bacovian, amostenit; m-am lãsat ademenitde ideea conform cãreia, pânãla urmã, totul stã în ochiul critical celui care priveºte. Maideparte, am admis cu simpli-tate cã Bacãul pe care îlcunosc ar putea echivala cu omicã excepþie – el nu esteneapãrat un oraº al con-trastelor! De pe feþele trecãto-rilor lipseºte jovialitatea, cal-mul, poate chiar firescul. M-afrapat într-una din zilele trecutenervozitatea afiºatã de untânãr care, oprit pentru cevamomente în faþa unei vitrine,ºi-a gãsit de lucru cu tabletadin dotare, pânã când o mânãi-a întins buchetul de garoafepe care acesta îl comandase.„Schema e simplã“ – nefiindnici ziua de Halloween, nicivreun Dragobete rãsuflat,þinând cont ºi de „apetenþa“pentru garoafe, mi-am spus oricã este un elev rãtãcit careîncã mai sperã la o medie detrecere, ori se aflã în drum sprespital, florile înscriindu-se într-un soi de ritual cu neputinþã deexorcizat. Dar una peste alta,mi-am dat seama cã atitudineasa þine de normalitatea prezen-tului. A dãrui un buchet de florie de cele mai multe ori un soide a bifa o obligaþie. Adoles-centul a început sã-mi devinãdeodatã simpatic – nu depuþine ori voi fi refuzat eu însu-mi cu bunã ºtiinþã gesturileforþate. Mai mult, în momentulcând, cu sinceritate, îmi decla-ram „dragostea“ pentru diferitespecii de arbori, mai ales pen-tru conifere, fie eram luat pestepicior, fie eram taxat dreptinsensibil. Din pãcate, trebuiesã admit – nu-mi plac florile –ori mai bine zis – nu-mi placflorile „smulse“ din mediul lor.Atunci când a fost posibil,privirea mi s-a îndreptat cãtreflorile de munte ori (poatechiar) de câmpie. Vai mie, numi-au plãcut niciodatã tran-dafirii! I-am gãsit de o carnali-tate revoltãtoare, degajândmultã artificialitate. Cu cât eraumai bogaþi, cu atât mã îndepãr-tau mai tare. Sunt de pãrere cãpânã în final gusturile ar trebuicomentate! Nu mi-am îngãduitpânã acum decât o excepþie:laleaua. Sunt extrem de nu-meroase motivele pentru carem-am ataºat de existenþaacestei flori – unele ar putea fienumerate aici, altele þin desertarele noptierelor…

Primãvara începe pentrumine ori în momentul cândpiaþa e inundatã de lalele, oricând ajung pe unul dintre tãrâ-murile ursului brun, abia ieºitdin bârlog. Anul acesta a fostunul îngãduitor – am avut

parte, din plin, de amândouã! Pe lângã un buchet viu colo-

rat, am putut oferi în dar ºi ocarte splendidã – „Manialalelelor. Povestea celei mairâvnite flori din lume ºi a pasiu-nilor ieºite din comun pe carele-a stârnit“ (autor Mike Dash,Editura „Humanitas“). Trebuiezis cã m-am aºteptat mai de-grabã la o gãselniþã editorialã,însã sumbrele aºteptãri s-audovedit neîntemeiate. Volumuleste în fapt un studiu mono-grafic, scris dupã toate rigoriletimpului în care ne aflãm. MikeDash e un istoric englez,absolvent al ColegiuluiPeterhouse - Cambridge.Dupã succesul rãsunãtorobþinut prin cartea de faþã,Mike Dash este autorul altor

trei cãrþi bine primite de moftu-rosul public britanic. Mai mult,coeziunea textelor sale vine ºidin exerciþiul de gazetar pecare îl exerseazã în cadrul pu-blicaþiilor „Sunday Telegraph“,„Daily Mail“, „The Guardian“,„The Independent“. Numeleautorului le poate fi cunoscutinternauþilor de pe celebrulblog Smithsonian.

„Mania lalelelor“ parcurgeun drum deosebit de atractivdar sinuos, dinspre poveste ºilegendã cãtre realitate. MikeDash e interesat deopotrivã deaspectele istorice, de realitãþilecomerciale, de dispariþia ºirenaºterea unor influenþe geo-politice. Sunt avansate diferitepremise, luate în calcul tot felulde ipoteze; sunt urmãritediferite argumente ori contra-argumente, întreaga manierãde lucru reuºind sã contextua-lizeze fericit istoria fantasticã alalelei. ªi astfel aflãm cumlaleaua nu îºi are originea înÞãrile de Jos, dupã cum greºita rãmas încetãþenit. Ea þine derenumitele vãi ale Tianshan-ului, Asia Centralã. Primelelalele pare sã fi apãrut printrearbuºtii Pamirului ºi s-auînmulþit acolo unde China oriTibetul întâlnesc Rusia ºiAfghanistanul. Chiar dacãprimele flori erau în mod certdiferite de cunoscutele lorsurate de mai târziu, acesteaaveau sã îºi demonstrezerezistenþa deosebitã în faþa

condiþiilor vitrege ale naturii.Momentul exact al cultivãriiacestor flori a rãmas în neguraistoriei. Totuºi, putem admitecã în jurul lui 1050, tulipeleerau deja la mare preþ înPersia. Lalelele erau printreflorile care înfrumuseþau grã-dinile Bagdadului ºi apãreau înpoezia lui Omar Khayyam cametaforã a frumuseþii feminine,pentru ca mai apoi sã fie de-adreptul adulate, metamor-fozându-se într-un simbol alnemuririi. Ulterior, florile auînceput sã aparã în artanomadã, mai precis odatã cuturcii selgiucizi, care spresfârºitul secolului XI avansauspre vest, pentru a cuceriAnatolia bizantinã. Treptat,floarea avea sã intre însufletele luptãtorilor; o vom aflaîn posturi surprinzãtoare. Deexemplu, în secolul al XIV-leaturcii o purtau sub forma unuitalisman, fiind încredinþaþi cã îiva apãra de nenorociri. Dacã laînceput tulipele nu erau decâtbrodate pe lenjeria ce nu sevedea (întrucât ceea ce creaseAllah nu putea fi imitat demâna omului), laleaua ajungesã câºtige în imagine,devenind chiar emblema unorfiguri istorice importante,împodobind coifuri, caftane,sãbii. E interesantã imagineaIstanbulului din timpul luiMohamed – „Cãlãtorii europenicare au trecut prin Istanbul înaceastã perioadã de înflorire

datoratã lui Mahomed ºi suc-cesorilor lui erau uimiþi nuneapãrat în faþa dimensiunilorºi opulenþei acestui oraº, ci destilul ºi bunul-gust dovedite demeºterii autohtoni. Era un oraºal culturii ºi al cafenelelor,unde diversitatea religioasã alocuitorilor era toleratã într-omanierã de neconceput înEuropa“ –, urmând ca strãne-potul acestuia, cel supranumitSoliman Magnificul sã legife-reze statutul deosebit al tulipei.De altfel, primii grãdinari careaveau sã se dedice cu totullalelelor ºi care au obþinut celemai timpurii hibridizãri au trãitîn vremea lui Soliman. E peri-oada în care se vorbeºte des-pre soiuri celebre a cãror fru-museþe reiese din denumirilece li s-au dat: „Lumina raiului“,„Perla nepereche“, „Sporulplãcerii“, „Stârnirea pasiunii“,„Ciuda diamantului“, „Rozazorilor“.

De acum înainte, laleaua vacuceri Europa. Nu au rãmasdate exacte despre cine a aduspentru prima datã bulbii pebãtrânul continent, dar printrenumele vehiculate s-a aflat ºiOgier Ghislain de Busbecq(primul european care a apre-ciat cu adevãrat frumuseþeaacestei flori); acesta îndeplineala Istanbul funcþia de ambasa-dor al Sfântului ÎmpãratRoman. Totuºi, cu certitudine,aflãm cã prima mãrturie desprecea dintâi lalea ce avea sãînfloreascã în Europa dateazãdin anul 1559 – floarearãsãrind în grãdina unui anumeJohann Heinrich Herwart, înBavaria. Carolus Clusius va fiînsã botanistul ce îºi va dedicarestul vieþii studierii tulipelor.Evident, partea cea mai con-sistentã a cãrþii e interesatã deapariþia lalelelor în Amsterdam,Haga, Leiden º.a.m.d. Dintretoate aceste toposuri, seremarcã Haarlemul ºi celebralicitaþie de la Alkmaar, momentîn care tulipomania luase pro-porþii colosale, pe care nimeninu ºi le imaginase. Aici, un sin-gur vlãstar avea sã se vândãcu 5200 de guldeni; acelaºicumpãrãtor înstãrit avea sãscoatã din buzunar în urmaunei singure zile de tranzacþiisuma de 21000 de guldeni –bani suficienþi pentru a cum-pãra douã case impozante încentrul oraºului. Cartea ne pro-pune ºi alte tranzacþii uluitoare.Mike Dash explicã crahul dedupã momentul de vârf, pre-cum ºi aventura altor tulipeaflate la graniþa cu legenda,precum „Semper Augustus“ oricelebra „lalea neagrã“.

Am marea bucurie cã dupãcirca opt ani, închid aceastãpreumblare, prin rosturile„Literaturbahnului“, cu o cartece ne vorbeºte în chip ºtiinþificdespre frumuseþe, fragilitate,despre pasiune dar ºi desprecontinuitate. În tot acest timpmi-am dorit „cuvinte cronofia-bile“, care sã reziste dinspremarginaliile unui întipãritamurg violet. Pentru cã reali-tatea rãmâne a celui cepriveºte.

Marius MANTA

Laleaua. Dinspre mit,în realitate

•• GGhheeoorrgghhee ZZããrrnneessccuu –– ªªaarrppee llee

Jean d’Ormesson este opersonalitate hors de communprintre aleºii Academiei fran-ceze, „les immortels“; un foar-te îndrãgit ºi cunoscut scriitor,apreciat apoteotic drept un pa-trimoniu, el însuºi. Ultima saapariþie editorialã (2013), careîn reputate sondaje se aflã peprimul loc la reînceperea sta-giunii literare 2013-2014, dinseptembrie trecut, cuprinde treicãrþi într-o carte. În ordine sunt:Totul trece (Heraclit), Nimic nuse schimbã (Lucreþiu), Deasu-pra noastrã existã sacrul, cuun motto din Evanghelia dupãIoan: „Eu sunt calea, adevãrulºi viaþa.“ Tehnica de asambla-re una intr-alta, potrivitã pro-fuziei informaþiiilor, aminteºtede pãpuºile ruseºti care des-cind una din alta, pe care ne-oindicã chiar autorul. Vrând sãspunã tot, ambiþionând o isto-rie a universului într-un roman,care sã includã ºi pe cea aºtiinþei, se ocupã de multesubiecte, în pagini de o mareconsistenþã. „În teatrul vieþii, pea treia planetã de la Soare, peaceastã Terra, unde locuim,scriu eu aceste cuvinte.“Înainte sã fi existat scena lumii,scriitorul, Marie, cea cudimineaþa pe frunte, ºi frumo-sul bãtrân, bunicul Sosthène,pe scena fãrã limite a univer-sului ºi-a fãcut intrarea strã-moºul îndepãrtat al ADN-ului,pulberea de stele. Cartea scri-itorului francez nu se deschide,însã, astfel, ci cu o motivare aopþiunilor sale literare, într-unstil nu mai puþin încântãtor.Prima remarcã este cã „s-a ter-minat cu romanul, iar cartea epe moarte“. Urmeazã elogiuldefunctului, romanul, care seîntinde pe o paginã de carte,atâta ar reþine posteritatea dincei trei mii de ani de viaþã aicãrþii. Sunt numite personajeleiubite de multe generaþii, întrecare Gargantua ºi Pantagruel,Forsyte, Buddenbrook, Rastignacºi încã vreo ºaizeci. Aceºtiasunt cei pe urmele cãrora ierbiiîi este greu sã-ncolþeascã, olume cu fantome de uriaºi, per-sonaje ºi autori, ce se înde-pãrteazã în trecut. Le succede„toatã lumea scrie“ ºi nimic nudureazã : „cuþitaºele s-agitã,falsificatori apar grãbiþi, seinstaleazã afectaþii…“ un pam-flet pentru scrisul în derutãluat de triumful imaginii. Dificildupã un astfel de crochiu îndouã rânduri sã anunþi încã ocarte. Cartea proprie. „Quelleaudace!“ Autoprezentarea cãr-þii este bine venitã, cãci cinepoate îndrãzni mai la obiectdecât însuºi autorul, în spiritulacelui bon ton franþuzesc : „unroman sau ceva, ºtiþi dum-neavoastrã, care seamãnãunui roman: întâmplãri, câtevadeliruri, fãrã descrieri slavãDomnului, un pic de teatru – dece nu? – ºi amintiri, ici ºi colo,adunate dintr-o viaþã care seîncheie ºi dintr-o lume care dis-pare. Poate cã aceastã grã-madã de lucruri adunate lao-laltã va reuºi, în ciuda a tot cese întâmplã, sã arunce pestetimpul nostru incert o subþire ºiultimã razã? ªi chiar, cine ºtie?sã-i dea, în fine, un pic din

aceastã încredere care îi lip-seºte atât?“ De la chestiunealiteraturii trece în sfera ce ocuprinde ºi ne cuprinde:„Suntem veveriþe ce aleargãdin ce în ce mai repede într-oroatã fãrã capãt unde îºimuºcã cozile…evenimentele,cãrþile, spectacolele, ideile trecca iarba ºi ca vântul. Unii þipãcã vor sã coboare ºi încearcãsã se scoatã/sã iasã. Dar a ieºieste interzis. Suntem închiºi însistem, lumea ce am tricotat-otoþi împreunã ºi unde suntemcondamnaþi sã trãim înainte dea face ca ceilalþi care au dis-pãrut.“ Amintirile presãrate,cum spunea, în carte sunt dinepoca „multã vreme am fosttânãr“ ºi sunt localizate pe untãrâm între real ºi oniric cu totcu cãrarea cea pierdutã.Paradisul de dinaintea potopu-lui de fier ºi foc, care a luattotul-progresul-ºi care existãîncã doar când închizi ochii,are un nume, Plessis–lesVaudreuil, domeniu ºi castel ceînchid o realitate imobilã.Capitolul, de o mare consis-tenþã, prezentând un secol cubulversãrile ºi traumele ºtiute,prin prisma unei strãvechifamilii, abundã în formulãri degenul noi nu iubim, noi iubim,noi preferãm, noi avem senti-mentul, noi suntem convinºi,care exclud orice ezitare sauîndoialã, certitudini transmisede cei de mai înainte ºi caredau siguranþã ºi fermitate vieþii.Nu monarhia e apãratã, niciNapoleon : „El încarnã un soide catastrofã necesarã dinProvidenþa negativã. Numai cãîn acel timp cu regii sau cuÎmpãratul se ºtia a trãi ºilucrurile nu mergeau pericli-tate, în voia curentului“. Dãruitpentru a opri clipa, în paginilededicate vieþii tribului, retrã-ieºte cu acuitate acel aca-sã/chez nous. Preþioase deta-lii, ce þin de senzorial ies lasuprafaþã, recompunând cen-trul lumii unde a avut noroculde a trãi multã vreme : gongul,orologiile, ceasornicarul, miro-sul castelului cu cele 20 decamere; „tot“ cu alurã de eter-nitate, despre care Apollinaire,descoperit deja de la vârsta detreisprezece ani, îl avertizeazã„passons passons puisque toutpasse“, cã totul trece. Rãz-boiul, în forma a patruzeci detancuri germane rânduite încurtea pavatã cu argilã roºie,vine peste regatul bunicului.Pentru verva causticã a scri-itorului redãm rândurile ceurmeazã : „Salvatorul nostruse numea Stalin. În stepeleinterminabile ale Rusiei, el eraapãrãtorul patriei, al drepturiloromului, al civilizaþiei. Acestaera un umanist. Noi ridicampumnul în onoarea sa. Lumeaîºi pierduse culorile ºi ºarmul.“Tot acum soseºte ºi tânãra

adolescentã, Marie, desprecare Jean d’O vorbeºte ºi înalte cãrþi ale sale, ºi cu careîncepe romanul de dragostedin canavaua scrierii. Un altpersonaj ce ne introduce înþara Elefantului ºi în regatulDragonului, un tânãr budist,este ºi el o nouã apariþie odatãcu intriga ce se þese acum. Ocãlãtorie în India maharajahilorpe cal, elefant sau cãmilã,povestea extravagantã a mãtu-ºii Françoise în castelul ocupatde germani, care spune desprecopilul adoptat din mânãstireabudistã, este parte a firului scurtce leagã subiecte ºi epoci,fãcând deliciul acestei scrieri.Pama, budistul-fermier-comu-nist-traficant de droguri varãmâne totodatã în peisaj ºi capersonaj de sine stãtãtor,ocupând o bunã parte dineconomia cãrþii, une autrepoupée russe, ca ilustrare arãului ce-l face banul când estezeu. Este citat Cioran carespunea cã „banul a ruinatlumea.“ Exemplificã din scri-itorul român ºi în capitoluldespre lecturile din scriitorii înviaþã :“Fiecare se agaþã cumpoate de steaua lui cea rea“,„Copiii pe care nu i-am avut nuºtiu tot ce îmi datoreazã“, „Amcunoscut toate formele unuimoral scãzut, inclusiv succe-sul.“ Firul povestirii se desfã-ºoarã la persoana întâi ceeace permite bucuria acelui„partager“ a romanelor autobi-ografice, fãrã a fi aceasta.Capitolele scurte, douã-treipagini, sunt asemenea unorferestre luminoase deschisespre subiecte diferite au subti-tluri-fraze care incitã la lecturã,creând o tensiune a aºteptãrii.Este procedeul inspirat de„capodopera islamului“, O Mieºi Una de Nopþi, undeSheherazada dupã fiecarenoapte ºi poveste are grijã sãarunce momeala începutuluialtei istorisiri ce iese din ceaanterioarã. În capitolul rezumatprin „Unde portabilul ia loculmãtãniilor,“ când ochii sedeschid, castelul, locatarii ºitimpul lor dispar, imensitatease contractã pentru a pãtrunde

în foaiere prin microproce-soare. Scriitorul dã mãsuracapacitãþii sale de a concentragândirea celor mai bune minþice au existat vreodatã asupradrumului vieþii ºi al omului. Pealocuri expozeul este întreruptde autoironie ºi de câte o bunãanecdotã. Învãþãtura înþeleptu-lui evreu, de pe patul demoarte „Viaþa este o sãgeatã“este schimbatã de acelaºi, fãrãnicio emoþie, adãugând nega-þia la verb ºi odatã cu ultimasuflare, devenind „Viaþa nueste o sãgeatã“. „Într-o zi voipleca …“ un vers împrumutatdin Louis Aragon, ca titlul pro-priei scrieri, trimite la o decrip-tare subiectivã a conþinutului,una din modalitãþile de citire ascrierii. Confesiunea autoruluidespre neliniºtile legate delucrul la acel tot se adreseazãunei Marie din gând : „Nu scriusã mã amuz. Încerc sã salvezce pot din cele câteva primã-veri petrecute aici, pe pãmânt.“Se mai poate accede, la încão alternativã de interpretare,prin adãugarea versului anteri-or celui citat, din poemul luiLouis Aragon : „C-est unechose étrange a la fin que lemonde/ Un jour je m-en iraisans en avoir tout dit“. ªansade a mai spune este ºansa dea nu pleca, plecarea fiindciudãþenia sfârºitului lumii încare am fost : „Unic. De neîn-locuit. Singurul pentru totdeau-na din specia mea. ªi de obanalitate de plâns. La modula miliarde de muritori care nufac decât trec.“ Douã suntizvoarele de resursare a scri-itorului-narator, de care nu s-adespãrþit niciodatã. Unul esteacel tãrâm miraculos,Plessis–les Vaudreuil, de undepornesc ºi spre unde se întorctoate cãrãrile, continuând sãtrãiascã în amintire, oAtlantidã, undeva în adâncuri,ºi un altul este lectura. Multepagini din carte împãrtãºescbucuriile lecturilor! Grupeazã ºidepartajeazã trei capodopere:Biblia unde le Verbe esteDumnezeu (Dumnezeu a creatlumea numind-o), Iliada ºiOdiseea care întrupeazã limba

greacã, Homer fiind tatãl logo-sului grec, ºi O mie ºi Una deNopþi, „unde viaþa þine de ºirulcuvintelor pe mãsurã ce seîntrupeazã“. În capitole aparteîncearcã sã explice miracolulieºirii din tenebre a materieicãrþilor, în care „între impos-turã ºi har autorul se transfor-mã în maºinã de combinare acuvintelor.“ Timpul, o obsesie,ca tot ce se sustrage înþele-gerii, este abordat prin prismatuturor informaþiilor câºtigatede oameni în secole ºi, simplu,prin simpla observaþie :„Adesea îl uitãm. Ne întrebãmcu un aer distrat : Cât e ora?sau (ºi formula ajunge ca sãarate cât de mult ne identi-ficãm cu timpul) Ce zi e astãzi?Apreciem cã pleacã cu paºimari ºi tot mai repede pemãsurã ce îmbãtrânim. Neabandoneazã ºi nu ne pãrã-seºte niciodatã. Intrãm aicigraþie mamei noastre ºi debar-cãm în vijeliile lumii pentru adeveni pompier, notar,coafezã, cioban, mecanic,bonã. Cel puþin pânã-n zileleacestea, este încã singurulmijloc de a coborî în tenebrelenoastre luminate de soare.Vom ieºi de aici la moarteanoastrã.“ O altã modalitate delecturã a carþii o oferã iubirea:„Iubirea, în orice caz – amajuns a ne întreba dacã simplafolosire a acestui cuvânt esteîncã autorizatã în orice cartecare se respectã – trebuie sãfie mânuit cu o extremã re-zervã“. Aici iubirea se numeº-te Marie ºi abordând subiectulscriitorul mizeazã pe directeþe,simplitate, sinceritate :“Ea mi-aredat apa, arborii, lumina, seni-nãtatea, speranþa. Ea m-aîntors la ea. Ea m-a întors lamine însumi“. Ea este un pre-text pentru dialog. Marie,sufleur într-o piesã de teatru,alter ego sau sosie, iubitasecretã, consolatoare, aparepe pragul plecãrii tinereþii.Marie este vocea din off, ce-lconfruntã, ce rezumã, ce-l veri-ficã. Marie, o soluþie pentru unaddagio la conºtiinþa ºi raþi-unea iubitului, mon pauvrechéri, o posibilitate de arãspunde încã altor întrebãri.Marie, fiind însãºi iubirea dinpoemul dedicat vieþii. Revine înDeasupra noastrã existãsacrul, asupra esenþei tuturorîntrebãrilor de pe parcurs ºitrecând într-un alt registru dãformã Crezului ºi unei rugã-ciuni spusã ca de la om la om,ca de la om la Dumnezeu.

Jean d’O, cum este rãsfãþatîn mediile literare, în carteaÎNTR-O ZI VOI PLECA FÃRÃSÃ FI SPUS TOT, trece enci-clopedii prin filtrul propriilorconvingeri ºi reflecþii ºi, ca unnemuritor al Academiei fran-ceze, ne descrie un periplu cuînvãþãturile dobândite, oferin-du-ne o lecturã agreabilã, prinºtiinþa ºi talentul de comunicasimplu ºi lejer.

Angela SCARLATParis, mai 2014

iunie 2014 21

ateneu

Jean D’ORMESSON:

„Într-o zi voi plecafãrã sã fi spus tot“

Dosttoievskiººi Descarrttes

„Vedeþi dumneavoas-trã: raþiunea, domnilor, eun lucru bun, nu încapeîndoialã, dar raþiunea nu-i decât raþiune ºi-i satis-face omului numai capa-citatea de a raþiona, pecând vrerea este mani-festarea întregii vieþi,adicã a întregii vieþi aomului, cu tot cu raþiuneºi cu toatã sensibilitateala piºcãturi (…) Eu, depildã, absolut firesc,vreau sã trãiesc ca sã-misatisfac toatã capacitateamea de a trãi, nu ca sã-misatisfac doar capacitateamea de a raþiona, adicã adouãzecea parte din toatãcapacitatea mea de atrãi.“

Dostoievski,„Însemnãri

din subteranã“

Descartes este pentru filosofieceea ce Galilei, Newton sauEinstein sunt pentru fizicã. E unreper. Hegel îl preþuia foarte mult:„Descartes este unul dintreoamenii care au început din nou,cu toate de la capãt, ºi cu elîncepe cultura, gândirea epociimoderne“ (G.W.F.Hegel, Prele-geri de istorie a filosofiei, I, 1818).Exigentul Arthur Schopenhauer îlconsidera pe Descartes aproapepe aceeaºi linie cu Platon ºiKant, denumindu-l „pãrinte alfilosofiei moderne“. Revendicatdeopotrivã de matematicieni, fizi-cieni ºi filosofi, René Descartesimpune o veritabilã revoluþie îngândire. În „Istoria filosofiei mo-derne. De la Renaºtere pânã laKant“ (vol. I., Editura SocietateaRomânã de Filosofie, Bucureºti,1937, pag. 189), tânãrulConstantin Noica îºi începe eseuldespre Descartes subliniindu-ioriginalitatea ºi angajamentulsãu antiscolastic: „Nu se lepãdael oare, în chip deschis, de toatãînvãþãtura filosofilor dinainteasa? Nu râvnea el sã întemeiezedin nou toate ºtiinþele, reformânddisciplina care stãtea la temelialor, metafizica? Nu dãdea el ometodã cu desãvârºire nouã?“ Înesenþã, doctrina sa considerãraþiunea drept unic izvor alcunoaºterii. În „Discurs despremetoda de a conduce bine raþi-unea ºi a cãuta adevãrul înºtiinþe“ („Descartes“, EdituraAcademiei Române, 1990), elargumenteazã cã adevãrul nupoate fi decât unul singur,întrucât nu pot exista douã saumai multe adevãruri privindaceeaºi problemã. Îndoiala me-todicã, propusã de Descartes caatitudine epistemologicã, a maifost experimentatã în filosofiaeuropeanã, dar noutatea acestuiDubito, ergo cogito; cogito, ergosum constã, la Cartezius, în radi-calismul îndoielii, în faptul cãaceasta vizeazã fundamentareape baze absolut certe a cu-noaºterii. Metoda sa presupunepreluarea unor reguli ferme alematematicii, „pentru îndrumareaminþii“ (Op. cit., pag. 122). Astfel,prima regulã, cea a evidenþei,impune acceptarea ca adevãratenumai a ideilor simple care aparclar ºi distinct intelectului, printr-un act de cunoaºtere nemediat,respectiv prin intuiþie. A doua re-gulã, regula analizei, presupuneexplicitarea detaliatã a conþinutu-

lui conceptului despre lucrul com-pus. Astfel explicitat, conceptulva fi reunit prin metoda deducþiei,în mod strict raþional, rezultândun concept pe deplin inteligibil ºideci posibil de cunoscut ºi deverificat intersubiectiv, ceea ceformeazã conþinutul penultimeireguli, regula sintezei. În sfârºit,regula enumerãrii („de a facepeste tot enumerãri atât de com-plete ºi revizuiri atât de generale,încât sã fiu sigur cã n-am omisnimic“) presupune verificarea ri-guroasã a analizei ºi demon-straþiei prezentate anterior. Îneconomia acestui eseu, evidenþi-ind doar o singurã perspectivã afilosofiei carteziene, ne intere-seazã mai ales faptul cãDescartes argumenteazã cã ade-vãrul nu poate fi decât unul sin-gur, întrucât nu pot exista douãsau mai multe adevãruri privindaceeaºi problemã.

Sã ne amintim de faptul cãSchopenhauer, exprimându-ºipreþuirea faþã de Descartes, îlsitua pe axa Platon-Kant.Nietzsche, un admirator al luiSchopenhauer, vorbeºte însãdespre Platon ºi Kant (FriedrichNietzsche, „Amurgul idolilor“,Editura Eta, Cluj-Napoca, 1993)în termeni deloc mãgulitori.„Platon este plictisitor (…) În faþaîntregului fenomen Platon aº dorisã folosesc mai degrabã expre-sia durã «ºarlatanie superioar㻓(Op. cit., pag. 72). Nietzsche îºiargumenteazã susþinerea:„Platon este un laº în faþa realitã-þii – prin urmare el se refugiazã înideal“ (Ibidem, pag. 72). Asupralui Kant, autorul lui „Dincolo debine ºi de rãu“ aruncã un potopde acuzaþii: „un creºtin perfid“,„cel mai strâmb schilod al noþiu-nilor care a existat vreodatã“, unfilosof care i-a înºelat pe germanicu „filosofia sa «a uºilor din dos»,cum o numesc eu“ (Ibidem, pag.19, 41, 49). Într-un fel, îl aflãmaici pe Nietzsche chiar pe acelaºifront deschis de Dostoievskiîmpotriva raþionalismului ºi, evi-dent, împotriva raþionalismului detip cartezian. Pe acelaºi front îlgãsim, desigur, ºi pe Pascal, celcare se opunea raþionalismuluistrict al lui Descartes ºi apreciadrept arogantã pretenþia filosofieiteoretice de a oferi o explicaþieexistenþei omului, existenþei luiDumnezeu.

Nichifor Crainic avea sã nespunã, fãrã echivoc, faptul cãDostoievski este un adversar alraþionalismului. Un adversar cumetodã, cu argumente, persua-siv: „Dostoievski nu crede în raþi-une. Ceva mai mult, Dostoievskicrede cã raþiunea este sursanenorocirilor omenirii, cã aceastãraþiune, libertatea arbitrarã aomului, este sursa din care por-nesc crimele, sinuciderile ºicrimele în masã, care sunt revo-

luþiile, precum ºi nebuniile oame-nilor. Remediul este întoarcereala sensul primar al vieþii, adicã laiubirea divinã, iubirea în liber-tatea haricã. Fiindcã raþiuneaeste ceva de ordin secundar,este o valoare secundarã. Iubireae valoarea primordialã, esenþialã,iar raþiunea este o valoare secun-darã, o valoare neglijabilã“(Nichifor Crainic, „Dostoievski ºicreºtinismul rus“, Editura „SfinþiiMartiri Brâncoveni“, 2013, pag.96). Esenþa nu trebuie cãutatã, înordine dostoievskianã, în araþiona, în a opera savant cujudecãþi ºi raþionamente, ci în atrãi. Descartes pare sã spunã:„Eu sunt ca sã gândesc!“Dostoievski îmi pare cã-i replicã,aidoma stareþului Zosima: „Eusunt sã iubesc.“ Descartes ºiDostoievski locuiesc pe continen-te diferite ale fiinþãrii. Descarteseste flãmând de cunoaºterearaþionalã a realitãþii. Foamea luiDostoievski este de alt gen: ºi elvrea sã înþeleagã lumea, dar ºtiecã înþelegerea este imposibilãdacã nu picuri ºi suflet în curiozi-tatea ta. Indubitabil, pentruraþionalistul Descartes 2 x 2 fac 4ºi numai patru. PentruDostoievski, 2 x 2 = 4 nu estenimic altceva decât formulamorþii. Omul Subteranei zicerevoltat: „Dar doi-ori-doi-fac-patrueste, totuºi, ceva nesuferit. Doi-ori-doi-fac-patru nu-i, dupã pã-rerea mea, decât o impertinenþã.Doi-ori-doi-fac-patru se uitã ca unfilfizon, îþi stã în drum cu mâinileîn ºolduri, nu te lasã sã treci ºiscuipã. Sunt de acord cã doi-ori-doi-fac-patru este un lucru exce-lent; dar dacã ne apucãm sãlãudãm totul, atunci ºi doi-ori-doi-fac-cinci este un lucruºor nemai-pomenit de drãguþ“ (Dostoievski,Însemnãri din subteranã, în volu-mul Jucãtorul ºi alte microro-mane, Editura Polirom, Iaºi,2003, pag. 65). Spuneam cândvacã personajul dostoievskian este,prin excelenþã, un negator delimite: dacã existã un zid, nu tre-buie sã te împaci cu el; nu trebuieacceptatã niciun fel de imposibili-tate de a-l strivi. Provocareaimaginaþiei, cultivarea creativi-tãþii, acestea sunt reþetele pentrumântuirea întru frumos ºi sublim.Pentru el, 2 x 2 = 4 este începutulmorþii, începutul încremenirii înproiect. Viaþa se discutã pornindde la 2x2=5. Omul este o veºnicãneliniºte, cãutare, un risc mereuasumat. Raþionalizarea excesivã– încremenirea în 2 x 2 = 4 – îlîndepãrteazã pe om de esenþasa. Zice omul Subteranei: „Vai,domnilor, cum sã mai fie vorbade propria ta voinþã, când seajunge la tabel ºi la aritmeticã ºicând numai doi-ori-doi-fac-patruva avea cãutare? ªi fãrã voinþamea doi ori doi va face patru.Mulþam de aºa voinþã proprie!“

(Dostoievski, Însemnãri din sub-teranã, în volumul Jucãtorul ºialte microromane, EdituraPolirom, Iaºi, 2003, pag. 61). Sãnu uitãm cã idealul fiinþãrii dos-toievskiene este suferinþa,aceastã ranã a frumuseþii umane,cea care într-un palat de cristalnu este de conceput, pentru cã„suferinþa înseamnã îndoialã,înseamnã negare ºi ce palat decleºtar mai e acela de care te poþiîndoi? (…) Suferinþa – pãi ea esingurul mobil al conºtiinþei noas-tre (…) Conºtiinþa e, bunãoarã,infinit mai presus decât 2 x 2.Dupã doi ori doi, fireºte, nu-þi mairãmâne nimic, nici de fãcut, nicichiar de aflat. Nu va mai fi posibildecât sã-þi blochezi cele cincisimþuri ºi sã te cufunzi în contem-plaþie“ (Ibidem, pag. 65).

Îl putem considera peDostoievski un întemeietor deºcoalã rusã în domeniul anti-raþionalismului, de vreme ce ºi unLev ªestov, de pildã, este cuceritde maniera dostoievskianã de aînþelege lumea? În 1905, ªestovpublicã „Apoteoza lipsei detemeiuri. Eseu de gândire adog-maticã“. Volumul este structurataidoma unui colaj de gânduri ºiidei aparent fãrã vreo legãturãîntre ele, precum o casã fãrãacoperiº cum însuºi autorulspune în Introducere: „O casãfãrã acoperiº, este exact, nu ebunã de nimic… Dar gândurilenefinite, dezordonate, haotice,neducând spre þelul dinainte sta-bilit de cãtre raþiune, contradic-torii ca însãºi viaþa – nu sunt eleoare mai apropiate sufletului nos-tru decât sunt sistemele, fie elechiar mãreþe, dar ai cãror creatoris-au preocupat nu atât decunoaºterea realitãþii, cât de«înþelegerea» ei?“ (Op. cit.,Editura „Humanitas“, 1995).Þintele lui ªestov sunt evidente:filosofii raþionaliºti: Socrate,Platon, Descartes, Kant, toþi ceicare, asemenea acestora, vor sãne facã sã credem cã „legile“,„ºtiinþa“ sau cultul întru silogismsunt adevãrurile imuabile aleacestei lumi, uitând cã viaþa oferãtot atâtea întrebãri, neliniºti,insomnii. „Cã ordinea la careviseazã filosofii existã numai însãlile de clasã, cã mai curândsau mai târziu pãmântul temeinicîi fuge omului de sub picioare ºicã, dupã aceea, omul continuãsã trãiascã ºi fãrã temei, sau cuunul care se clatinã fãrã încetaresub el, ºi cã atunci va înceta sãconsidere axiomele cunoaºteriiºtiinþifice drept adevãruri care numai necesitã demonstraþii, cã vaînceta sã le considere adevãruriºi le va denumi minciunã“, scrieªestov. Cei cãrora ªestov leoferã credit sunt artiºtii… vii, caremai ºi greºesc, dar care îºi maischimbã pe parcursul vieþiiconvingerile, care nu eºueazã

într-o moralitate ramolitã, fiindplini de har ºi de pãcat. Cine suntaceºtia nu este greu de ghicit:Nietzsche, Pascal, Shakespeare,Cervantes, Goethe, Puºkin,Gogol, Tolstoi, Dostoievski,Scedrin, Cehov º.a. Cu bine-cunoscutu-i stil cizelat, de un rafi-nament aparte, Lev ªestov îºistructureazã volumul amintit peprincipiul dualitãþii, expunândconvenþionalismul ºi filistinismulmoralei scrobite a metafizicienilorpozitiviºti faþã de imanentul greuîncercatei vieþi a fiecãrui individ.

Pentru Dostoievski, certitudinilearogante ale ºtiinþei sufocã ade-vãrul. Rãspunsurile general-admi-se îi par inacceptabile. El paremereu sã întrebe: „V-ar convenisã rãmâneþi mereu în companiaunui Aristotel moderat, riguros,sclavul principiului magister dixit,sau alegeþi tovãrãºia mea?“Principiul noncontradicþiei pre-cizeazã cã nu putem nega ºi afir-ma acelaºi lucru în acelaºi timp:~ (A & ~ A). Dostoievski însã îlsfideazã cu bunã ºtiinþã, cãutândalte orizonturi ale cunoaºterii.Toate strãdaniile sale au dreptscop rãsturnarea acestui princi-piu, care, „odatã cu Aristotel, estesocotit drept fundamentul însuºial gândirii. Dar aceasta nu-l îm-piedicã pe Dostoievski, nici nu-lînspãimântã; el îºi aminteºte cã(…) doi ori doi fac patru e un prin-cipiu al morþii pe care omul l-acules de sub pomul ºtiinþeiBinelui ºi Rãului“ (Lev ªestov,Revelaþiile morþii, InstitutulEuropean, Iaºi, 1993, pag. 84).Sã ne amintim în acest contextde ceea ce spunea Eliade:„Trebuie însã curajul de a crearevolta împotriva argumentãrii, aconformitãþii: exemplul luiKierkegaard, al lui Dostoievski,Heidegger“ (Mircea Eliade,Oceanografie, Editura Humanitas,2003, pag. 201).

Revenim la Nichifor Crainic, celcare este, probabil, primul româncare a perceput profund dimensi-unile filosofiei dostoievskiene.„Concepþia lui Dostoievski estetot ce poate fi mai opus cartezi-anismului“ (Nichifor Crainic,„Dostoievski ºi creºtinismul rus“,Editura „Sfinþii MartiriBrâncoveni“, 2013, pag. 96).Raskolnikov se dezvoltã din acelgravid de rigoare Dubito, ergocogito; cogito, ergo sum. Faptelesale duc la crimã, pentru cã elcugetã numai ºi numai dupãmetoda cartezianã, dupã raþiuneaeuclidianã. Primul Raskolnikov,Raskolnikovul crimelor, este golitde suflet, n-are în el niciotresãrire umanã autenticã. E unalgoritm al morþii. CelãlaltRaskolnikov, Rodka al Soniei,angajat pe Golgota unei suferinþesincere pe care ºi-o asumãnecondiþionat, care sfideazãorice dogmã, începe sã fie locuitde suflet, de îndoialã, de sufe-rinþã, de rãni, devine om. In-stinctiv, Rodka izgoneºte din elalgoritmul cartezian. PrimulRaskolnikov este sclavul lui2x2=4: doctrina napoleonianã apãduchelui care trebuie nemilosstrivit; doctrina ºi numai doctrina.Ultimul Raskolnikov, sincerulspãºit, îngãduie cã 2 x 2 poate sãfacã ºi cinci. El lasã din braþetratatul cartezian despre metodãºi se apropie de „Învierea luiLazãr“ pe care, dupã cum ºtim, ociteºte tot în noua cheie a lui2x2=5…

eseu

iunie 201422

Ion FERCU

Prin subteranele

dostoievskiene (28)

ateneu

iunie 2014 23

Se dedicã acest expozeu grupului deelevi de la Liceul Dimitrie Sturdza dinTecuci, foºti deþinuþi politici între anii

1948 – 1953 ºi 1959 – 1964

Despre Gulagul sovietic s-au scris mãr-turii cutremurãtoare, între care Soljeniþîn,ªalamov ºi Evghenia Ghinzburg suntprintre cele mai cunoscute, cei trei au tre-cut prin lagãre de muncã ani îndelungaþi,iar cercetãtoarea americanã AnneApplebaum a realizat o istorie a Gulagului(Humanitas, 2011), carte recompensatãcu prestigiosul premiu Pulitzer (2004).Între aceste mãrturii lipsea o carte care sãprezinte Gulagul, din punctul de vedere alunui activist de partid sovietic, al unuimembru NKVD, care sã fi lucrat în Gulagºi a coordonat munca deþinuþilor. Aparent,aceste lagãre au fost create, de timpuriu,de noua putere sovieticã cu scopul încar-cerãrii opozanþilor politici, dar foartecurând ele au cuprins în perimetrul lor ºipe deþinuþii de drept comun (infractori ºioameni certaþi cu morala sovieticã), ºidacã în teorie, lagãrele au fost create pen-tru reeducarea ºi recuperarea unor ele-mente decãzute prin muncã, în realitate,se cãuta exterminarea acestora. Ei bine, oaltfel de lacunã este suplinitã de volumullui Feodor Mociulski (1918 – 1999)*,despre care Anne Applebaum scrie urmã-toarele: „O incursiune unicã ºi fascinantãîn mintea ºi moralitatea celor care au con-dus lagãrele de concentrare sovietice“.Citind, astfel de mãrturii, oricine s-ar puteaîntreba, pe bunã dreptate, de ce procesulcomunismului întârzie sã se facã?Stigmatizat – la fel ca ºi nazismul german,fascismul italian ºi legionarismul româ-nesc –, comunismul are pe conºtiinþã zecide milioane de victime din diverse þãri ºipe continente diferite (v. „Cartea neagrã acomunismului“ de Stephane Courtois,istoric francez, participant la simpo-zioanele de la Sighet ºi autor, printrealtele, a unui Dicþionar al comunismuluiºi a unei cãrþi consacrate lui Hitler ºiStalin, care sunt puºi pe picior de egali-tate). În acest context, apare ºi cartea luiFeodor Mociulski care a servit regimulsovietic în calitate de brigadier ºi ºef deunitate de lucru în lagãrul de muncã de laPeciorLag, în apropiere de Vorkuta, timpde câþiva ani. În acel timp, teritoriul imensal Uniunii Sovietice era înþesat de lagãrede muncã, mai mici sau mai mari, înfuncþie de obiectivele economice urmãrite,unde se muncea continuu în schimburi decâte 12 ore, în condiþii de climã asprã,adesea deþinuþii dormind sub cerul liber,construindu-ºi bãrãci insalubre de celemai multe ori, apoi, hrana era în funcþie derealizarea planului zilnic, asistenþa medi-calã era aproape inexistentã, iar la expi-rarea termenului de pedeapsã, deþinuþiirãmâneau adesea sã munceascã în lagãr.Între aceste locuri de detenþie aºa-numitecentre de reeducare, trei excelau prin celemai dure condiþii de viaþã ºi de muncã:Vorkuta, Norilsk, Kolîma, localitãþi aºezatedincolo de Cercul Arctic. Evident, dinaceste lagãre s-a încercat adeseaevadarea, unele dintre acestea încu-nunându-se cu succes, bunãoarã, aceearelatatã de Slavomir Rawicz „Întoarcereaacasã“. Astfel stând lucrurile, aceste

lagãre de muncã, deºi erau socotite cafiind de reeducare a omului nou sovietic,erau, de fapt, de exterminare a opozanþilornoului regim inuman ºi barbar ºi chiardacã se ºtia care este destinaþia lor,lumea sovieticã nu comenta, teama ºi fricaerau rãspândite în toate mediile sociale,suspiciunea generalizatã fiind promovatãca o condiþie a supravieþuirii. Aºadar, m-am întrebat adesea cum se explicã în isto-rie cã la cârma statelor ajung indivizi taraþi,care dãuneazã þãrilor lor, umanitãþii, îngenere, mari daune, provocând dezastreincalculabile, insurmontabile, a cãrorremediere se face adesea cu efortul altorgeneraþii de sacrificiu. Dar, nu e mai puþinadevãrat cã dupã instalarea unor regimuridemocratice, în toate aceste þãri în caretotalitarismul de dreapta sau de stânga ºi-alãsat amprenta, au apãrut tot felul de indi-vizi corupþi care contribuie prin com-portarea lor sã dezamãgeascã, sã spo-reascã neîncrederea maselor în demo-craþie, încât constatãm cu insatisfacþie cãumanitatea este continuu într-o carenþã decomportare în care nici mãcar precepteleDecalogului biblic nu sunt respectate.Cu aceste reflecþii am început cartea luiFeodor Mociulski, precedatã de oIntroducere datoratã cercetãtoarei ameri-cane de la Universitatea Princeton,Deborah Kaple. Aflatã la Moscova laînceputul anilor 1990, Deborah Kaple l-acunoscut pe Feodor Mociulski, care dupãce servise timp de câþiva ani ca angajat alNKVD-ului în lagãrele PeciorLag ºiLagãrul nr. 93, de importanþã militarã,apoi, ca diplomat în China, în fine, retrasdin activitate îºi scrie memoriile în 1988.Nereuºind sã le publice în Rusia,Mociulski încredinþeazã manuscrisulcercetãtoarei americane, care-l publicã înlimba englezã, în speranþa ca aceste mãr-turii tardive vor interesa o vastã categoriede cititori. Nãscut în Bielorusia, Mociulskis-a mutat împreunã cu familia la începutulprigoanei staliniste la Moscova (tatãl luiMociulski, reputat filolog, scrisese unstudiu despre poemul medieval „Cântecdespre oastea lui Igor“), unde urmeazãInstitutul de cãi ferate, iar în 1940, laabsolvire, visa sã facã studii postuniver-sitare, dar este recrutat de NKVD ºi trimissã lucreze într-un lagãr de muncã forþatã,deºi era foarte tânãr ºi chiar dacã aveanumai o muncã de supraveghere ºi coor-donare a activitãþii deþinuþilor, Mociulski nua fost scutit de privaþiunile întâlnite: climaasprã, condiþii de viaþã (masã ºi cazare)precare, continua supraveghere ºiraportarea efectuãrii normei zilnice adeþinuþilor, controalele inopinate etc., încâtlectura ne întãreºte convingerea cã soci-etatea sovieticã era astfel structuratã,încât de la bazã la vârf toatã lumea trãiaîntr-o permanentã supraveghere poliþe-neascã. Începând cu 1936, UniuneaSovieticã este zguduitã de marile procesecãrora le cad pradã Zinoviev, Kamenev,Buharin, apoi Iagoda ºi Ejov (foºti ºefi aiNKVD-ului), elita ofiþerilor sovietici, în fine,Troþki este asasinat în Mexic, încât neîntrebãm ce a gândit în 1940, tânãrulMociulski despre toate acestea? Cartea închestiune este segmentatã în patru pãrþi –Gulagul privit din exterior, Gulagul

privit din interior, Câteva poveºtiinteresante ºi Sfârºitul –, 27 de capitoleºi trei Anexe. Instructajul la care a fostsupus înaintea deplasãrii la PeciorLag ºicãlãtoria de 45 de zile impresioneazã:Mociulski, împreunã cu doi colegi de insti-tut, Nikolai Gradov ºi Volodea Kravþov,cãlãtoreºte cu trenul, vaporul, pe jos, cucaii. Cãlãtorie iniþiaticã spre un þinutinospitalier: „De cum am intrat în zonaunde se aflau deþinuþii, m-a cuprinsgroaza. Nu exista nici mãcar o baracãîn care aceºtia sã poatã locui. Stãteauîntinºi direct pe pãmânt. Dãduserã la oparte zãpada de pe câþiva metri depãmânt îngheþat, desenând un fel depãtrate, ºi îºi întinserã acolo niºteaºternuturi formate din mai multeramuri tãiate din copaci. Erau întinºi peaceste crengi în hainele lor de armatãºi cu ghetele în picioare, «odihnindu-se» dupã 12 ore de muncã în acea zi...Fiecare brigadã avea un anumitperimetru alocat pentru dormit, dardeþinuþii îºi schimbau frecvent locurileîn funcþie de direcþia din care bãteavântul... În apropiere de poartã la capã-tul lagãrului, o brigadã de tâmplarifãcea sicrie“ (pp. 91 – 92). Abãtându-sede la îndatoririle lagãrului, Mociulski ºiVolodea Kravþov hotãrãsc construcþia debarãci, în douã sãptãmâni reuºind sãridice niºte adãposturi dotate cu cantinã,baie cu saunã, „exterminator de pãduchi“,spãlãtorie, deºi existase primejdia de a ficondamnat ºi exclus din partid pentruîntreruperea lucrului. Transferat în Lagãrulnr. 93, Mociulski se confruntã cu noi pro-bleme, între care ºi refuzul deþinuþilor de aieºi la muncã ºi iminenþa unei revolte.Izbucnirea rãzboiului în iunie 1941 adeterminat conducerea sovieticã sãgrãbeascã construcþia liniei ferate pânã laVorkuta, pentru aprovizionarea cu cãr-bune. Boala, diagnosticul greºit, trecereaprin Moscova, vizitarea tatãlui, petrecereatimpului liber, atât cât exista, sunt altemomente ale vieþii de lagãr. Sarcina de aconstrui un pod peste Peciora, folosireaprizonierilor de rãzboi germani, cunoºtinþacu un vechi inginer de cãi ferate care-idezvãluie lui Mociulski aspecte neobiº-nuite ale muncii lor, între care ºi cauzapentru care ecartamentul liniilor ferateruseºti este mai mare decât standarduleuropean (în Japonia este mai mic), înfine, avansarea lui Mociulski pe liniepoliticã (secretar al Comsomolului, apoi,instructor) îi sporesc îndatoririle, iar trimi-terea sa la o ªcoalã superioarã a NKVD-ului este vãzutã ca o mãsurã de com-pletare a golurilor produse de epurãrileanterioare. Trãind, câþiva ani în RSSAKomi, Mociulski gãseºte necesar sã pre-zinte câteva amintiri referitoare la acesteþinuturi ºi a oamenilor sãi, apoi desprefemeile din lagãr ºi unii deþinuþi care l-auimpresionat. În final, Partea a patra(Sfârºitul) conþine încheierea relatãrilorsale ºi o încercare de a supune adevãruldespre Gulag, fãrã sã gãseascã o expli-caþie plauzibilã a atrocitãþilor comise deregimul sovietic contra propriului popor.Scrise, aºadar, la distanþã în timp de câte-va decenii de la ºederea în Gulag, mãr-turiile lui Feodor Mociulski conþin, evident,multe lacune ce pot fi completate cu datedin lucrãrile similare ale foºtilor deþinuþi.Oricum ar fi, ele dovedesc cã, de multeori, personalul de supraveghere a deþi-nuþilor putea gândi altfel decât puterea so-vieticã.

_________________

* FEODOR MOCIULSKI DEBORAHKAPLE, ªEF ÎN GULAG. AMINTIRILEUNUI OFIÞER SOVIETIC. Traducerede Cristina Ispas. Cuvânt – înainte deLaurenþiu Constantiniu, Postfaþã deDoru Dumitrescu, Ed. CORINT,2013, 350 p., 29,90 lei.

La Dostoievski, IvanKaramazov pare a fi întrupareaspiritului euclidian, al raþiunii ex-clusiv discursive. Fãrã a citasursa, acesta aminteºte de car-tezianul „Cogito, ergo sum“, învreme ce stareþul Zosima pro-pune o formulã în care sinte-tizeazã esenþa, rostul, farmeculfiinþãrii: „Sunt sã iubesc“. PentruDostoievski, esenþa vieþii nu estecogito, ci sum. Nichifor Crainic asintetizat admirabil aceastãperspectivã dostoiesvkianã: „…ecorectura genialã pe careDostoievski o face la eroareacomisã de raþiunea discrursivã“(Op. cit., pag. 249). Autorul„Nostalgiei paradisului“ avansea-zã ideea cã Dostoievski, prin ati-tudinea sa anticartezianã, poatefi propus în galeria marilor gândi-tori mistici care începe cuDionisie Areopagitul, trece princugetãtorii clasici ai patrologieicreºtine ortodoxe, pânã la ceimoderni, ajungând la SimeonNoul Teolog ºi la gânditorii cares-au desprins din ºcoala desimþire dostoievskianã: Berdiaev,Merejkovski º.a. Pe alocuri, dis-cursul lui Nichifor Crainic, teologortodox, între altele, un pãtimaºal fiinþãrii, este eminamente su-biectiv. Apreciind cã „Descartese filosoful care în epocã a fostconsiderat de lumea apuseanã,ºi în special de catolicism, unfilosof eminamente catolic“ (Op.cit., pag. 254), Crainic aplaudãindirect, amestecând zone filoso-fice, ºtiinþifice ºi religioase, ºi cu-noscutele, uneori pãtimaºeleporniri dostoievskiene care au caþintã catolicismul occidental.

Subteranistul lui Dostoievskine îndeamnã obsesiv sã dãmnaibii cuminþenia lui doi-ori-doi-fac-patru, pentru cã a ajuns denesuferit, o adevãratã imper-tinenþã. El ne apucã de guler, nezgâlþâie ca pe niºte inocenþi ºi nestrigã în faþã: „Vedeþi dumnea-voastrã: raþiunea, domnilor, e unlucru bun, nu încape îndoialã, darraþiunea nu-i decât raþiune ºi-isatisface omului numai capaci-tatea de a raþiona, pe cândvrerea este manifestarea întregiivieþi, adicã a întregii vieþi a omu-lui, cu tot cu raþiune ºi cu toatãsensibilitatea la piºcãturi (…) Eu,de pildã, absolut firesc, vreau sãtrãiesc ca sã-mi satisfac toatãcapacitatea mea de a trãi, nu casã-mi satisfac doar capacitateamea de a raþiona, adicã adouãzecea parte din toatãcapacitatea mea de a trãi“(Dostoievski, Însemnãri din sub-teranã, în volumul Jucãtorul ºialte microromane, EdituraPolirom, Iaºi, 2003, pag. 57). ªicu toate cã dintr-o asemeneaafirmare a fiinþei viaþa noastrãiese uneori cam ºifonatã, mize-rabilã, e totuºi viaþã, zice Subte-ranistul, nu o simplã extragere arãdãcinii pãtrate… Probabil cã,sobru cum îl ºtim, mãcinat deperegrinãri, boli, hulit uneori,Descartes i-ar rãspunde imper-turbabil, spunându-i cã lui îi vor fisuficiente, pentru o fiinþare…raþionalã, cele „patru reguli cucondiþia de a nu mã abate de lahotãrârea fermã ºi statornicã dea le respecta întotdeauna“ („Dis-curs despre metoda de a condu-ce bine raþiunea ºi a cãuta ade-vãrul în ºtiinþe“, în „Descartes“,Editura Academiei Române,1990, pag. 122). Descartes ver-sus Dostoievski? Pe Descartes îlrespect mult. De Dostoievskisunt îndrãgostit.

Ionel SAVITESCU

Gulagulvãzut de un ºef

Dacã musulmanii au, se ºtie,datoria ca mãcar o datã în viaþãsã ajungã la Mecca ºi sã seînchine la locul naºterii profetu-lui Muhammad, creºtinii, cu atâtmai mult, ar trebui sã-ºi impunãsã calce pe urmeleMântuitorului Iisus Hristos ºi sãpoposeascã la locurile depelerinaj ale Þãrii Sfinte,binecuvântate de ÎnsãºiPersoana a doua a SfinteiTreimi, Fiul lui Dumnezeu, venitca Fiu al Omului sã ne scape depãcate ºi, prin jertfa Sa peCruce, sã ne mântuiascã.

N-am idee de câte ori epomenitã Mecca în Coran, daroricine consultã SfântaScripturã va întâlni numeleIerusalimului de nu mai puþin de656 de ori, semn cã „oraºulpãcii“, pe care „DomnulDumnezeu l-a pus în mijloculneamurilor ºi al þãrilor dimpre-jur“ (Iez. 5,5), are o importanþãaparte nu doar pentru poporulales, ci pentru întreaga creºtinã-tate ºi omenire.

Deºi distrus de 17 ori de-alungul veacurilor, Ierusalimul nuºi-a pierdut nicio clipã statutulde centru spiritual ºi cultural alevreilor de pretutindeni, însã ela devenit, aºa cum afirmã ºipsalmistul David, „mamã“ pen-tru fiecare om în parte (Ps.86,4), indiferent dacã acestaeste creºtin, iudeu, musulmansau de altã confesiune.

„Mama tuturor Bisericilor“ ºi„locul sãlãºluirii slavei“Dumnezeului Întrupat,Ierusalimul, alãturi de Nazaret,Betleem, Ierihon ºi de alteaºezãri descoperite mai întâi înSfânta Evanghelie, este, neîn-doios, un „început al bucuriei“noastre, o „cetate a luiDumnezeu pe pãmânt“, în care,fie ºi doar preþ de o clipã, fiinþaumanã se sfinþeºte ºi devine„asemenea cu Dumnezeu“.

Dupã o primã excursie efec-tuatã, total nepregãtit sufleteºte,în urmã cu douã decenii, lajumãtatea lui ianuarie am avutºansa, nesperatã, de a reveni înCetatea Sfântã ºi de a participala un pelerinaj cu adevãratfascinant, alãturi de ieromonahiiIoan ºi Casian, de ierodiaconulGherman, toþi de la Mãnãstirea„Sfântul Ioan Casian“ dinDobrogea, ºi de domnul Narcis,managerul firmei constãnþeneNedcon Maritime, fãrã de careacest vis nu s-ar fi împlinit,poate, niciodatã.

Ajunºi la Tel Aviv în plinãnoapte, dupã un zbor în care

am testat mãiestria piloþilor ºiconfortul a douã aeronave, darºi vigilenþa vameºilor ºi aagenþilor de securitate israelieniaflaþi la terminalul Aeroportuluidin Istanbul, ne-am transferattoate bagajele într-un autotu-rism închiriat de la o agenþieaflatã chiar în incinta clãdiriiAeroportului „Ben Gurion“ ºi,dupã un drum rapid, fãrãperipeþii, pe moderna autostra-dã ce leagã Capitala de centrulspiritual al Israelului ºi al lumii,am descins în Cetatea Sfântãînainte de a i se închide porþile.

Un somn la fel de rapid, denumai douã ore, ne-a fost sufi-cient pentru a trãi emoþiileprimei Sfânte Liturghii oficiate înacea dimineaþã la Biserica„Mormântul Maicii Domnului“,nu înainte însã de a ne strecuraprin labirintul de strãduþe, încãneanimate, ºi de a face un scurtpopas la Biserica SfântuluiMormânt, unde ne-am închinatcu pioºenie.

MorrmmânnttulMaiciiDommnnului

Trecând prin Poarta Leilor,am ajuns în câteva minute lapoalele Muntelui Mãslinilor, înpartea nordicã a GrãdiniiGhetsimani, acolo unde, într-ogrotã din Valea lui Ioasaf, a fostaºezat, pentru trei zile, trupulMaicii Domnului. Transformatãdupã înãlþarea sa la cer într-ocapelã subteranã, a devenit uncãutat loc de pelerinaj mai alesdupã ce Sfânta ÎmpãrãteasãElena a construit deasupra ei,în anii 325-337, o bisericã, ren-ovatã mai târziu de patriarhulJuvenalie al Ierusalimului ºi dis-trusã de perºi, în 614.

Renãscutã, capela a fost încele din urmã înglobatã de cru-ciaþi, în secolul al IX-lea, într-obisericã pe jumãtate îngropatãîn stâncã ºi scufundatã de-alungul ultimului mileniu din ce înce mai adânc în pãmânt, aºaîncât, pentru a ajunge azi la pia-tra mormântul trebuie sã coboriun lung ºir de trepte, cam pe lajumãtatea lor având posibili-tatea sã te închini la icoaneledin paraclisele situate de oparte ºi de alta, dedicate drep-tului Iosif ºi Sfinþilor PãrinþiIoachim ºi Ana.

Înaintând spre adânc, pãtrun-zi în biserica în formã de cruce,în spaþiul braþului de la rãsãritzãrind imediat baldachinul încare se aflã mormântul gol alSfintei Fecioare, protejat de unpanou de sticlã transparentã.Ca sã intri în spaþiul îngust tre-buie sã te apleci, smerindu-teastfel, întrucât deschizãturaeste mai degrabã potrivitã pen-tru un copil de 8-10 ani, dar, cuo oarecare strãdanie, e accesi-bilã chiar persoanelor mai cor-polente. Meditând la cele întâm-plate în urmã cu douã milenii, tesimþi oricum atât de mic, încâtnu mai conteazã decât faptul cãDumnezeu ºi Maica Domnuluite-au binecuvântat cu o aseme-nea fericire. Dublatã apoi deîntâlnirea, în partea de rãsãrit acriptei, cu poate cea mai fru-moasã icoanã a Nãscãtoarei cuPruncul în braþe, cea a MaiciiDomnului Ierusalimitiþa.

GrrãdinnaGhettsimmanni

Situatã în imediata apropiere,Grãdina Ghetsimani e legatã,dupã cum aflãm de la evanghe-liºtii Matei, Marcu, Luca ºi Ioan,de trei dintre cele mai importan-te momente din ultimele zile aleexistenþei pãmânteºti aMântuitorului: rugãciuneadinaintea calvarului, sãrutul trã-dãtorului Iuda ºi arestarea luiIisus, deconspirat pe aceastãmârºavã cale.

În mijlocul acesteia se aflãacum, înconjuratã de mãsliniimultiseculari, Biserica Naþiunilor,cunoscutã ºi ca BisericaAgoniei, iar în interiorul ei pele-rinul descoperã, în partea din-spre altar, o împrejmuire cuspini metalici, ce marcheazãlocul stâncii în care genunchiiDumnezeului-Om s-au plecatspre rugãciune în noaptea vin-derii Sale.

Nu departe de bisericã seaflã peºtera în care au stat ºiadormit ucenicii, deºi cu sufletulSãu îndurerat le spusese: „Întri-stat este sufletul Meu pânã lamoarte. Rãmâneþi aici ºi priveg-heaþi împreunã cu Mine.“ Totaici i s-a arãtat îngerul, încura-jându-L atunci când „sudoareaLui s-a fãcut ca picãturi desânge care picurau pe pãmânt“.

Cutremurãtoarele scenesunt, de altfel, ilustrate de pic-tura bisericii, care surprindmomentele deja amintite, mai

puþin pe acela legat de vinde-carea lui Malhus, cel cãruiaApostolul Petru îi tãiase ure-chea, imediat dupã sãrutulparºiv ºi înainte ca Iisus sã fiepreluat de ostaºi, spre a fi dus lacasa arhiereului Caiafa.

Drrummul CrruciiAcuzat de blasfemie de cãtre

Sinedriu ºi condamnat la moar-te, Iisus a fost închis peste noap-te într-o temniþã din apropiere,urmând ca dimineaþa sã fie adusîn faþa lui Pilat, guvernatorulroman, singurul care putea întãrisau anula sentinþa juraþilor evrei.Deºi acesta nu I-a gãsit niciovinã, încercând chiar sã-Lelibereze, pânã la urmã ºi-a datgirul, nu înainte de a se spãla pemâini ºi de a-l salva, la cerereamulþimii înfierbântate, peBaraba, tâlharul.

Batjocorit ºi bãtut cu biciul,epuizat dupã o noapte în care afost þinut în butuci, fãrã hranã ºiapã, îmbrãgat într-o hlamidãroºie ºi încoronat cu o coroanãde spini, Mântuitorul a pornit dinPretoriu spre Golgota, purtândpe umeri greaua cruce pe careurma sã fie rãstignit.

Lungul drum al supliciuluiavea sã fie reconfigurat apoi ºiîmpãrþit în 14 staþii, ilustrând,fiecare în parte, principalelemomente scurse de la con-damnarea la moarte (I) ºi pânãla punerea Domnului în mor-mânt ºi Învierea din a treia zi(XIV). Marcat de câte o capelãsau o simplã inscripþie, DrumulCalvarului e parcurs an de anîntr-o procesiune solemnã ºiimpresionantã, iar de cãtre uniidintre creºtinii locului în fiecarevineri, care fie recitã dinEvanghelie, fie mediteazã întainã.

Pentru un timp, ne-am lipit ºinoi de un grup aflat într-oasemenea procesiune, darspaþiul nu ne îngãduie sã deta-liem fiecare moment în parte,aºa încât ne vom limita doar laenunþarea celorlalte 12: pune-rea Crucii pe umerii lui Iisus (II),

prima (III), a doua (VII) ºi a treiacãdere sub povara ei (IX), întâl-nirile cu Maica Domnului (IV),Simon Cirineanul (V), Veronica(VI) ºi fiicele Ierusalimului careplângeau (VIII), dezbrãcarea dehainele Sale (X), pironirea (XI),moartea (XII) ºi pogorârea depe cruce (XIII).

Dintre aceastea, ultimelecinci figureazã în interiorulactualei Biserici a SfântuluiMormânt, situatã în partea denord-vest a Sfintei Cetãþi ºiinclusã într-un ansamblu declãdiri alipite, care au în centrullor cupolele uriaºe ale SfântuluiMormânt ºi ale Bisericii Învierii,vizibile din toate direcþiile, dea-supra cãrora se înalþã maies-tuoase imensele cruci îmbrã-cate în foiþã de aur.

Timp de douã nopþi, am be-neficiat de ºansa nesperatã dea rãmâne în interiorul BisericiiSfântului Mormânt dupã ce s-auînchis porþile pentru vizitatori,astfel încât am avut bucuria dea-I mulþumi pe îndelete bunuluiDumnezeu pentru toate câte mile-a dat în aceastã viaþã ºi de amã ruga în liniºte chiar laMormântul Mântuitorului, laPiatra Ungerii ºi la capela dinvârful Golgotei, unde a fostrãstignit, precum ºi la celelaltesanctuare legate de Rãstignire,Punerea în mormânt ºi ÎnviereaDomnului: locul femeilor miro-nosiþe, de unde, alãturi de Ioan,au privit Rãstignirea, ºi locul„Nu te atinge de Mine“, în careIisus Hristos i S-a arãtat MarieiMagdalena dupã Înviere, mor-mântul lui Iosif din Arimateea,stâlpul Biciuirii, închisoareaDomnului ºi capelele Plângerii,sutaºului Longinus, Împãrþiriihainelor Lui, Sfintei Elena ºiPeºtera aflãrii Sfintei Cruci,Biciuirii ºi a Cununei de Spini, alui Adam.

O sãptãmânã de vis, pe carepãcãtosul de mine nu am meri-tat-o, dar care îmi va rãmânevie în memorie, urmând ca abiade acum încolo sã meditez înprofunzime la cele vãzute ºitrãite.

Cornel GALBEN

meridiane

IIII ssss rrrraaaaeeee llll

„Captiv“ în BisericaSfântului Mormânt

• Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA,

Violeta SAVU, ªtefan RADUContabilitate: Alina GRIGORAª • Secretariat / culegere text: Andreea ANDRIEª

5 948465 000072 64