Nr. 535 www.ateneu.info [email protected]Carmen MIHALACHE Premiere la Teatrul Tineretului pagina 11 Vasile SPIRIDON O nouã (v)ideologie literarã pagina 23 Nataºa MAXIM Domniºoara Andreea ºi spectrul lui Eliade pagina 5 Dialog cu scriitorul ªtefan Munteanu: „Am învãþat de la Constantin Noica sã nu mã odihnesc în George Cãlinescu“ pagina 12 Prozã de Eugen VERMAN Baia pagina 10 Adrian JICU Ioachim Giosanu - creºtinismul încotro? pagina 3 • Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • • Anul 51 (serie nouã) • martie 2014 • 3,00 lei • • Dorel Fãcãoaru
Transcript
Nr. 535
ww
w.a
ten
eu
.in
foa
ten
eu
bc
@g
ma
il.c
om
Carmen MIHALACHE
Premierela Teatrul
Tineretului
pagina 11
Vasile SPIRIDON
O nouã(v)ideologie literarã
pagina 23
Nataºa MAXIM
DomniºoaraAndreea
ºi spectrullui Eliade
pagina 5
Dialog cu scriitorul ªtefan Munteanu:
„Am învãþat de la Constantin Noica sã nu mã odihnesc
în George Cãlinescu“pagina 12
Prozã de Eugen VERMAN
Baiapagina 10
Adrian JICU
Ioachim Giosanu -creºtinismul
încotro?pagina 3
• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 51 (serie nouã) • martie 2014 • 3,00 lei •
• Dorel Fãcãoaru
Mai întâi este de notat o per-formanþã a celui despre caredorim sã scriem în continuare:lui Dumitru V. Marin i s-a acor-dat Diploma de excelenþã lacategoria „Carte de speciali-tate“ din cadrul Galei UniuniiZiariºtilor Profesioniºti dinRomânia pentru anii 2010-2011. Evenimentul are loc odatã la doi ani, iar ediþia din 18decembrie 2012 a beneficiatde un juriu alcãtuit din conf.univ. dr. Sabina-Larisa Pop(televiziune), Adriana Cãlian-Frãteanu (radiofonie),Alexandru Mironov (presãscrisã ºi on-line) ºi DanLupescu (carte de speciali-tate). Alãturi de Dumitru V.Marin, la aceeaºi categorie auprimit diplome de excelenþãNicolae Rotaru (Bucureºti),Alexandra Gorghiu (Reºiþa),Valentin Marica (Târgu-Mureº), Mihaela Albu ºi DanAnghelescu (New York),Gabriela Rusu-Pãsãrin(Craiova), Ilie Rad (Cluj-Napoca) ºi Florin Stama(Craiova). Premiul acestei ca-tegorii a fost acordat volumului„Românii, Basarabia ºiTransnistria“, de Ioan Popa ºiLuiza Popa, din Bucureºti.
În 2013, Dumitru V. Marinne-a oferit o carte al cãrei titlunu trãdeazã conþinutul: „Cu
Eminescu, dascãl de suflet“(Iaºi, Editura PIM). Nici primapropoziþie din prefaþã nu spunemai mult - „O viaþã în slujbalimbii române am început-orecitând Somnoroase pãsãrelela vârsta fragedã“ -, dar facelegãtura cu numele cãrþii.Urmãtoarele repere biografice– profesor de liceu ºi inspector,jurnalist, etnolog, editorialist(„cel mai vechi din România“),romancier, monografist – seîncheie cu destãinuirea cãîntreaga strãduinþã în slujireacuvântului scris ori rostit (laradio-TV) face parte „dinbãtãlia mea pentru limbaromânã, ca mereu ucenic alunicului nostru poet“.
Antologia de texte tipãrite înultimele decenii în publicaþiiieºene („Cronica“, „Studii ºicercetãri de istorie a presei“)ori locale (cele mai multe, în„Meridianul“ vasluian) esteurmarea unei selecþii þintind„apãrarea limbii naþionale, caresuferã atacuri distrugãtoare înultima perioadã“. Tonul neli-niºtitor se amplificã: „Aºa cumîn întregimea sa culturaromânã îºi pierde specificulnaþional, limba românã îºi«altoieºte» tot felul de implan-turi tehnice, lexicale, sintactice,morfologice, care o sub-mineazã“. Perspectiva e sum-
brã: „În ritmul acesta de modi-ficãri, [limba] va ajunge ca ºifolclorul: de nerecunoscut!“
Argumentele selecþiei deautor vin dinspre autoritateamarilor modele din culturaromânã: Dimitrie Cantemir(Hasdeu prezicea cã autorulinegalabilei scrieri DescriptioMoldaviae „va trãi cât însãºilimba românã“), VasileAlecsandri, I. L. Caragiale ºiîndeosebi Eminescu, dar ºi Al.Vlahuþã ori Tudor Pamfile (D.V. Marin a scos o carte desprerelaþia cunoscutului folclorist curevista „Ion Creangã“). Miza þinemai degrabã de sociolingvisticã,de vreme ce parcursul publicis-tic din 1973 pânã în 2013înregistreazã suficiente „do-vezi de evoluþia limbii“ pentru anu ne imagina „cã în condiþiileteleviziunii la purtãtor, princelulare, tablete etc., se schim-bã numai limba“. Oricum, tex-tele reproduse (inclusiv studiulde folclor din 1974, facsimilat,„Consideraþii privind cânteculpopular în cultura de masã“)exprimã diversele vârste alelimbii române în ipostazã ter-minologicã (în ultimul caz,etnologicã/etnograficã) sau jur-nalisticã. O simplã amintire alui Dumitru V. Marin are valoa-rea unei lecþii de viaþã ºi deconduitã intelectualã maiînsemnatã decât ne putemimagina. Când i-a prezentat luiConstantin Ciopraga un textdespre Vasile Alecsandri, i „l-acorectat cuvânt cu cuvânt,adãugând o mulþime de vir-gule“, conchizând: „Pentru oexprimare corectã, sã nu fugide virgule“.
Cercetãtorul interesat dedinamica limbii naþionale are încele circa 20 de texte un mate-rial de studiu generos. Laacestea se pot adãuga altele,din celelalte lucrãri aleaceluiaºi autor. Comentariilelui Dumitru V. Marin sunt eleînsele eºantioane de limbãromânã vie, dinamicã, purtândînsemne adesea neperisabileale actualitãþii pe care ºi-aaprop(r)iat-o constant ºi pro-ductiv.
Ioan DÃNILÃ
În februarie ºi martie, la Galeria „Frunzetti“, aajuns „10+1“, o expoziþie gânditã ºi îngrijitã deLiviu Nedelcu, o expoziþie pentru care curatorul aînceput un itinerar de la Focºani ºi Bucureºti, laBacãu, Iaºi ºi Chiºinãu. Proiectele, mereu deamploare ºi calitate, ale Centrului Cultural dinVrancea sunt binecunoscute. 10+1 a fost un astfelde proiect. În vara anului 2013, 11 artiºti dinRomânia ºi Republica Moldova s-au pus împreunãla Simpozionul Naþional de Artã de la Lepºa, înMunþii Vrancei, 11 artiºti ºi-au pus împreunã gân-durile, vorbele, gesturile ºi faptele mari.
Au fost pe simeze peisajele lui Liviu Nedelcu,neaºteptate pentru cei care îi cunosc figurativulmonumental, „Capriciile“ ºi „Agapele“ lui MihaiChiuaru, roz si galben, liniile de hieroglifã aleieºanului Felix Aftene. A fost Gabriela Culic ºiîntunericurile ei colorate, Dragoº Pãtraºcu, grafi-
cianul cu tãieturã suprarealistã, Nicolae Rãdvan,de la Focºani, cu portrete din alte vremi. De laChiºinau, Tudor Zbârnea a propus teoria desemne urcãtoare spre cer.
Gheorghe Zãrnescu ºi-a aurit regal toporul,unealta asta atât de dragã sculptorului, Ilie Bostana pus oglinda care deformeazã în faþa faptelor salede bronz. Alexandru Ioan Bostan a fãcut sã seîntâlneascã, în chip donquijotesc, marmura, cuprulºi lemnul. La sfârºit au stat cãlãtorii lui Aurel Vlad.
Au repetat o idee veche despre pictori la un locîn hanuri, lângã pãdurile ºi fântânile albastre dinvecinãtatea Parisului. ªi tot au pus în scenã opoveste despre un fel de republicã a artiºtilor,crezutã deplin suficientã sieºi. Rodul împreunãpetrecerii a fost expoziþia, baladesc numitã,„10+1“.
Iulian BUCUR
martie 20142
breviar
Vernisaj 10+1
•• VViioorr iiccaa ZZaahhaarr iiaa
Pentru limba noastrã
Bãtãlia pentrulimba românã,
dinspre jurnalism
SurââsullUn zâmbet frumos are prospeþimea unui trandafir ce abia ºi-
a deschis petalele sub roua unei dimineþi de varã. Zâmbetulleagã un suflet de altul, leagã iubiri.
Dacã un copil se rãneºte uºor, se îndreaptã cu braþele întinsespre mamã, aceasta îl ridicã la pieptul ei ºi îl priveºte cu infinitãdragoste, buzele i se deschid într-un surâs din care izvorãºteduioºia. Copilul râde, uitând durerea.
Un bãiat oferã un buchet imens de flori fetei de care s-aîndrãgostit. Florile îi ajung fetei pânã la bãrbie dar nu îi ascundsurâsul plin de încântare. Sub gura ei ca fraga, dinþii strãlucescdiamantin. Tânãrul îi rãspunde cu un surâs pereche. Poate fiînceputul unei frumoase iubiri. Pentru cã... „Douã zâmbete carese apropie, se terminã într-un sãrut“.
O pereche de bãtrâni, pe o bancã, stau de vorbã despre fii ºinepoþi. Se uitã unul la altul, se-nþeleg din priviri, cuprinºi demelancolie, zâmbetul lor e umbrit, la amintirile fericite, zâmbetule radios. Ridurile femeii ºi ale bãrbatului nu s-au aºezat la felîmprejurul ochilor dar zâmbetele au aceeaºi expresie, o luminãsufleteascã identicã.
La orice vârstã, zâmbetul întinereºte ºi înfrumuseþeazã chipulîn care sãlãºluieºte.
Când pierdem pe cineva drag, un zâmbet trist purtãm însuflet. Odatã mi s-a întâmplat sã vãd pe stradã o femeie, i-amzâmbit de la distanþã. Când s-a apropiat, mi-am dat seama cã eo strãinã. Nici nu avea cum sã fie persoana cu care o confun-dasem, aceea plecase de-o vreme dintre cei vii. Dar uitasemasta când i-am oferit zâmbetul. Întâmplarea mi-a demonstrat câtde viu rãmâne sufletul unui om.
Cel mai trist zâmbet este cel de nimeni nevãzut, care nici înoglindã nu se reflectã. Singurãtatea absolutã refuzã dublulimaginii.
Dar existã zîmbetul cu mister ce nu refuzã o vrãjitã reflexie...Într-o garã, la fereastra unui tren ce staþioneazã la linia întâi, unbãrbat rãsfoieºte un ziar. La un moment dat îºi aruncã privireaspre peron. Îi atrage atenþia o femeie frumoasã care aºteaptã unalt tren. Este iarnã ºi ea se aflã îmbrãcatã într-un palton roºu decaºmir. Femeia suflã în mâinile neînmãnuºate, când se simteprivitã, îºi coboarã lent braþele ºi zâmbeºte, cu gura uºor între-deschisã, timid ºi serafic. În acelaºi timp, ºi el zâmbeºte, larg ºifermecãtor. Trenul pleacã încet din garã dar preþ de câtevaminute zâmbetele celor doi vor rãmâne întipãrite pe chip.
Dacã ochii lumineazã ca soarele, zâmbetul este raza careîmprãºtie în jur cãldura inimii ºi speranþa.
Violeta SAVU
cronica literarã
martie 2014 3
Sub un titlu incitant, Creºtinismulabia începe (Roman, „Filocalia“, 2013),episcopul Ioachim Giosanu (IoachimBãcãuanul) a tipãrit o culegere de zecearticole care abordeazã probleme teo-logice extrem de actuale. Volumul esteo replicã la provocãrile contempo-raneitãþii ºi o încercare a unui înalt ie-rarh al Bisericii Ortodoxe Române de agãsi rãspunsuri dilemelor cu care insti-tuþia pe care o reprezintã le trãieºte.Într-un context deloc favorabil, dominatde ceea ce cliºeic se numeºte post-modernitate, „sfârºitul istoriei“ ºi soci-etate de consum, care au produs o rup-turã lentã, dar sigurã, de valorile spiritu-alitãþii, miza se dovedeºte importantã.
Într-o Europã care merge spreateizare ºi care riscã sã seprãbuºeascã tocmai sub greutatea pro-priilor valori (libertate, egalitate, frater-nitate, toleranþã, corectitudine politicãetc.), misiunea bisericii devineesenþialã. Nu întâmplãtor, interogaþiileprivind destinul acestui spaþiu sunt totmai numeroase, cãutându-se soluþiicare sã asigure contrabalansarea pre-ocupãrilor exclusiv materialiste. Europaa însemnat ceva în istoria umanitãþiitocmai prin spiritualitate. De aceea, totmai multe voci reclamã întoarcerea laaceastã spiritualitate (despre care vor-bea ºi Nichifor Crainic), vãzutã ca sin-gura alternativã viabilã în lupta cu ten-dinþele expansioniste tot mai evidenteale Islamului ºi ale diferitelor religii dinspaþiul asiatic.
Altãdatã în ofensivã, creºtinismul aintrat de ceva vreme în defensivã. Dacãpânã acum creºtinismul a fost cumvaprotejat, în condiþiile „satului global“ ºiale libertãþii de comunicare ºi de circu-laþie de astãzi, el se gãseºte în posturaingratã de a fi concurat de gândiri/cre-dinþe mai tinere, mai viguroase ºi maibine poziþionate economic ºi demogra-fic. Faptul nu constituie o premierã,cãci, de-a lungul secolelor, el a fostsupus periodic unor încercãri dintrecele mai diverse ºi mai dificile, însã deaceastã datã pericolul vine nu doar dinexterior, cât mai ales din interior. Nuîntâmplãtor, papalitatea dã uºoare
semne de relaxare, înþelegând probabilcã nu poate rivaliza cu religii mai „per-misive“, care au avantajul de a promo-va principii care nu intrã în contradicþiecu valorile lumii de astãzi: banul, ima-ginea, sexualitatea, puterea etc.
La rândul ei, biserica ortodoxã are derãspuns la numeroase întrebãri, cãci,spre deosebire de catolicism (univer-salist prin excelenþã), ea se dovedeºtemai naþionalã, mai legatã de specificullocal. Ecuaþiei i se adaugã caracterul eitradiþionalist, conservator, care seopune aparent direcþiei în care mergelumea. Toate acestea sunt motive deîngrijorare ºi, totodatã, provocãri cru-ciale pentru ortodoxie. Cartea semnatãde Ioachim Giosanu vine tocmai înacest sens, amintind, mutatis mutandi,de Rãspunsul împotriva catihismusuluicalvinesc al mitropolitului Varlaam, cuprecizarea cã ameninþãrile vin acum nu
din partea unor alte confesiuni creºtine,ci a altor sisteme ideologico-politice.Episcopul Giosanu înþelege prea bineacest aspect cãci volumul e scris într-un necesar spirit ecumenic, fiind o ple-doarie implicitã pentru strângerea rân-durilor, dincolo de divergenþele denuanþã dintre cultele creºtine.
Calendarul, o problemã încã nere-zolvatã este o mostrã în acest sensprobând disponibilitatea spre dialoginter- ºi trans-confesional, pornind de laîndemnul Pãrinþilor niceeni ca „toþicreºtinii sã sãrbãtoreascã Paºtile laaceeaºi datã.“ (p. 169) De aceea, dupão analizã amãnunþitã, autorul recu-noaºte, cu probitate ºtiinþificã ºi cumodestie teologicã, „faptul cã Orto-doxia utilizeazã în continuare calen-darul iulian, care aºa cum am arãtateste inexact.“ (p.167) E aici o dovadãcã raþiunea trebuie sã învingã orgoliile,care aminteºte de celebra vorbã a luiAristotel „Drag mi-e Platon, dar maidrag mi-e adevãrul!“, pe care aº adap-ta-o sub forma „Dragã mi-e ortodoxia,dar mai drag îmi e Dumnezeu!“ E unpas mic, dar o probã mare a disponibili-tãþii Bisericii Ortodoxe spre dialog ecu-menic, singura ºansã viabilã a creº-tinãtãþii de astãzi.
Nichifor Crainic sugera undeva cã„autoritate“ vine de la „autor“, explicaþiepe cât de discutabilã, pe atât de suges-tivã. Ea se potriveºte ca o mãnuºãepiscopului Ioachim Bãcãuanul, careºi-a construit un (re)nume prin cãrþilescrise, dar ºi prin fapte. Meritul acestuivolum este acela de a-ºi asuma încer-carea de a rãspunde provocãrilor lumiicontemporane, aºa cum IoachimGiosanu mãrturiseºte în Argument:„Aceasta este chemarea la care trebuiesã rãspundem cu toatã fiinþa noastrã,deoarece el (mesajul hristic, n.m.) neeste adresat în aceeaºi mãsurã, ca ºicelor care au trãit acum 2000 de ani, ºinouã celor ce cu greu mai reuºim sã neregãsim identitatea culturalã ca aparþi-nând modernismului, postmodernismu-lui sau oricãrui alt curent ce astãzi ar fiîn vogã.“ (p. 9) Editorialele incluse încarte sunt, deci, rãspunsuri, din un-ghiuri diverse, la aceste probleme strin-gente. Firul roºu care le strãbate estedragostea de Dumnezeu ºi dorinþa deapãrare a valorilor creºtine într-o lumetot mai înstrãinatã.
Dmitri Merejkovski atrãgea ºi elatenþia, la începutul veacului trecut,asupra pericolului, punând bazele neo-creºtinismului: „În omenire Dumnezeua murit, în om n-a murit totuºi; a murit întoþi, dar n-a murit în fiecare.“ Afirmaþiaîºi pãstreazã validitatea, cãci lumea deastãzi trãieºte aceeaºi crizã a spiritului,care se manifestã însã mai parºiv, sub
forme seducãtoare, care se cerdezvãluite pentru a putea fi înfruntate.Creºtinismul abia începe reprezintã oprelungire a ideilor teoreticianului rus,upgradate la realitãþile de astãzi. Nudoar în spaþiul european, ci ºi în celautohton pentru cã „panica mediaticã“despre care vorbeºte Ioachim Giosanue valabilã ºi în cazul românilor, care nufac excepþie de la ceea ce se numeºte„postcreºtinism“.
Discutatã în sine, cartea dovedeºte,prin bogãþia surselor citate ºi prin inter-pretarea nuanþatã a mesajului divin într-un context nou, erudiþia autorului ºi,totodatã, capacitatea acestuia de a-ºiadapta discursul, în funcþie de desti-natar. Pentru cã aceste eseuri au odublã finalitate. Pe de o parte ele seadreseazã specialiºtilor în domeniu(mai ales teologilor) ºi atunci discursulîmbracã un limbaj de specialitate, iar pede alta ele vizeazã ºi credinciosul derând, pentru care trebuie fãcut un efortde accesibilizare. Este momentul încare limbajul devine plastic, IoachimGiosanu recurgând la imagini sugestivecum ar fi comparaþia sufletului cu unmotor care trebuie sã funcþioneze binesau la aceea a analogiei dintre un pãs-tor spiritual ºi un GPS.
Oricât ar putea pãrea de paradoxal,Creºtinismul abia începe este, în fapt,un îndemn la luptã, o încercare pruden-tã de a flexibiliza poziþiile ortodoxieicare se vede tot mai ameninþatã:„Aºadar, nu trebuie sã definim rãul, nicisã-i scrutãm originile, ci sã luptãm, ca ºiIisus, împotriva lui, în toate zilele vieþiinoastre, pânã ce Hristos ne va primi înîmpãrãþia Sa ºi ne va rãsplãti cubunãtãþile cele veºnice pentru cã amfost capabili sã luptãm contra duºma-nului Binelui.“ (p. 97) Dincolo de retori-ca pe alocuri greoaie, mesajul elimpede ºi stã sub semnul lui „a lupta“,termenul-cheie al acestui volum. El tre-buie dublat de o existenþã exemplarã aclerului, dar ºi a creºtinilor, cãci nu vor-bele, ci faptele vorbesc.
Cu luciditate ºi pragmatism, IoachimGiosanu trece dincolo de aspecteleimediate ale realitãþii, cãutând soluþii petermen lung. E o încercare dificilã, cãciarmonizarea între dogma religioasã(prin excelenþã rigidã, concervatoare) ºispecificul lumii contemporane (înclinatãspre comoditate) nu e deloc facilã.Biserica (ortodoxã) trebuie sã iasã dinexpectativã, sã treacã la ofensivã, sã-ºiadapteze mesajul noilor condiþii socio-economice, sã-ºi revitalizeze, periodicºi sincer, trãirea, fãrã a pierde dinvedere componenta spiritualã, singuracare poate salva umanitatea. Acestaeste, de fapt, pariul cãrþii de faþã ºi,implicit, al bisericii ortodoxe de astãzi.
Dupã debutul din 1998 cu volumul deeseuri „Mister ºi literaturã“ (revãzut ºiadãugit în 2009) ºi trei volume depoezie („Poezia îmi stãtea pegenunchi“, 2005, „Toate-s cam de pecând“, 2008, „ªi toate celelalte cuvinte“,2011), având în spate o activitate publi-cisticã materializatã în vreo douã sutede articole, cronici, eseuri, mici studii li-terare, Dan Petruºcã ºi-a mai învins odatã „comoditatea balcanicã“ ºi aadunat într-un volum parte din acestedin urmã producþii. Opul, apãrut în2013, poartã titlul „Semne din cãrþi“ ºisubtitlul „Simptome, neliniºti, paradoxuri,deriziuni“ fiind dedicat prietenului sãuGheorghe Iorga. De fapt, volumul luiDan Petruºcã stã sub semnul prieteniei– în primul rând al prieteniei cu Cartea,dar ºi cu mulþi dintre confraþii sãi, cãci,recunoaºte autorul: „Personal, am uncult pentru prietenie, fie ºi pentru faptulcã ea este cea mai veche temã literarã,alãturi de aceea a nemuririi…“
Aºadar, semne (prevestitoare) care-ivin din cãrþi, semne pe care le-a lãsatlectura în modelarea personalitãþiiautorului? În orice caz, „semne“ care seîncheagã într-un tot, într-o (altfel de)„istorie“** – anunþatã, în primul articol(un soi de argument sau cuvânt-înainte), a fi „cu final previzibil“, spre ase dovedi, în încheiere, una „cu finalimprevizibil“, o istorie „în ramã“, prinurmare, ancadrament ce întãreºteomogenitatea cãrþii.
Unitatea volumului – cu tot eclec-tismul cronicilor/eseurilor publicate întimp de Dan Petruºcã în reviste dinspaþiul cultural bãcãuan – este datã de„migrarea“ de la un text la altul a ideilorºi atitudinilor autorului, cum singur orecunoaºte în articolul de deschidere.Sau, mai exact spus, liantul acestorcronici ºi eseuri îl reprezintã propriile-i„preocupãri“, „obsesii“ ºi „neliniºti“.Uºor detectabilã este complementari-tatea problematicii multora dintre arti-cole, scriitorul declarând cã nu s-atemut „de o posibilã redundanþã,deoarece, pânã la urmã, fiecare text, înmomentul redactãrii, avea obiectiveproprii, iar aici, împreunã cu altele, selumineazã reciproc“. Deºi textele suntscrise în diferite momente, gãsim infor-maþii, fraze, trimiteri ce se rostogolescde la un articol la altul, de fiecare datãpunând în luminã alt aspect, reluate –probabil (ºi) ca un reflex al pedagoguluicare ºtie cã repetiþia este mama învãþã-turii! ªi, nu de puþine ori, sunt aduse „lazi“, adicã la momentul adunãrii lor învolum, prin note aºezate în final sauchiar intercalate în text.
Fiecare eseu are ca punct de pornireo carte ºi s-ar pãrea cã vom avea de-aface cu o cronicã a respectivei lucrãri –acesta ar fi fost adicã „finalul previzibil“.Apoi, autorul „acomodeazã“ conþinutulcãrþii comentate cu „evenimente ºi idei“din cotidianul existenþei sale sau acunoscuþilor, cu propriile preocupãri, cuneliniºtile personale, care sunt ºi aleepocii, ajungându-se la „finalul impre-vizibil“, ieºit din tiparele unei recenziiobiºnuite.
Recunoaºtem câteva idei dominanteîn funcþie de care cronicile sunt grupate(delimitate grafic, prin blancuri, doar înCuprins) în secþiuni/capitole/pãrþi, fãrãa purta, totuºi, fiecare, un (sub)titlu,cum se declarã a fi fost tentat, iniþial,Dan Petruºcã („am renunþat […] laacele sugestii paratextuale, deoarececred cã cititorul prezumtiv ar putea sãrefuze ordinea textelor impusã demine.“): educaþia, avatarurile societãþiiromâneºti postcomuniste, prietenia,iubirea º.a.
Denumirile celor 37 plus douã eseuri(„«proxenetul» textului“, îi zicea Gérard
Genette titlului), în general, preiausecvenþe definitorii din lucrarea adusãîn discuþie, dacã nu chiar titlul acesteia,alteori poartã încãrcãturã metaforicã orisunt de-a dreptul didactice, totdeaunaînsã la obiect ºi sugestive.
Prima secþiune, ce conþine ºapte arti-cole, cea mai omogenã ideatic, se con-struieºte în jurul ideii de educaþie cu totcortegiul ei de probleme: confruntareacarte – computer (simbolizate prin celedouã personalitãþi de numele cãrora seleagã respectivele „obiecte“ –Gutenberg ºi Bill Gates), univers natu-ral – univers virtual, homo sapiens/cog-itans – homo videns, civilizaþia cuvântu-lui – civilizaþia imaginii. Printre autorii ºicãrþile ce constituie pretextul eseurilorse numãrã Marshall McLuhan – „Mass-media sau mediul invizibil“, Allan Bloom– „Criza spiritului american“, SolomonMarcus – „Paradigme universale“,Jean-François Mattéi – „Barbaria inte-rioarã: eseu despre imundul modern“,Hannah Arendt – „Criza educaþiei“,Giovanni Sartori – „Homo videns:Imbecilizarea prin televiziune ºi post-gândirea“.
Se vorbeºte despre criza educaþiei,despre „imbecilizarea prin televiziune“,despre eºecul metodelor moderne deeducaþie („ºcoala este «deschisã» spreviaþã, spre social, însã de acolonãvãlesc modelele negative“), despremanualele „obeze“, despre programeleºcolare. Pedagogul Dan Petruºcã (pro-fesor cu o îndelungã experienþã la ca-tedrã) cautã explicaþii ale situaþieiactuale din învãþãmântul românesc (ºinu numai), dar ºi soluþii. „Cred cã tre-buie sã dãm mereu tinerilor aceastãposibilitate de a învãþa lucruri nefolosi-toare prin ºcoalã, care e un spaþiu privi-
legiat, unde trebuie învãþat ºi respectulpentru marile valori creatoare aleomenirii.“
Dupã ce primele ºase articoleformeazã un adevãrat caleidoscop – vãmai amintiþi jucãria copilãriei! – în carelocul cioburilor de sticlã coloratã esteluat de cãrþile ºi autorii recenzaþi, lafiecare rotire piesele aºezându-se înaltã poziþie, imaginea de ansamblu fiindde fiecare datã alta, comentatorulscoþând în prim-plan alte ºi alte idei,ultimul text al secþiunii („Agresiuneaprin mass-media“, din 1999) se consti-tuie într-o concluzie: „GalaxiaGutenberg este în crizã. Cartea pierdeteren în faþa televizorului ºi computeru-lui. Civilizaþia cuvântului cedeazã înfaþa civilizaþiei imaginii“, „violenþa de peecran trece în viaþa de toate zilele“, „setrãieºte aici ºi acum“, „s-a tulburatechilibrul valorilor ºi existã un oarecaresentiment de rãtãcire în prezent“, „indi-vidualismul a fost înlocuit de trãirea încomun în faþa televizorului“. Dar, maitulburãtoare este nota din 2013 cecompleteazã articolul scris cu ceva timpîn urmã (pe vremea când, la noi, acce-sul la un computer nu era chiar facil):„N-aveam cum sã înþeleg pe-atunciimpactul psihologic ºi social al acesteitehnologii ºi nici cã tinerii lumii cautã peinternet mai ales divertismentul ºi cãinformaþia culturalã e la coada pre-ocupãrilor“. Desigur, nu putem sã nu neamintim aci aprecierea unui înalt dem-nitar ce considera cã un copil poatecãpãta cunoºtinþe ºi se poate formaintelectual accesând de unul singurinternetul, fãrã a mai avea nevoie deprofesori, de manuale, de lecturi, adicãde ºcoalã ºi profesori. Concluzia unuidascãl cu o substanþialã experienþãvine în totalã contradicþie cu cea prezi-denþialã: „când observ dimineaþa ochiiobosiþi ai elevilor mei, ºtiu deja cã fie aufost la vreun club, fie au stat noaptea peinternet“.
Urmãtoarea secþiune cuprinde totºapte articole ºi urmãreºte (folosim titlulprimului text) „avatarurile societãþiiromâneºti postcomuniste“. Sunt puseîn discuþie violenþa limbajului, expresiea celei comportamentale, intoleranþa,bulversarea scãrii valorilor, lipsa de ca-racter etc. Cartea RuxandreiCesereanu, „Imaginarul violent alromânilor“, îi dã prilejul lui DanPetruºcã sã constate degradarea lim-bajului, dar, mai ales, violenþa, intole-ranþa care a pus stãpânire pe poporulromân (s-a mai prãbuºit un mit – acela„al toleranþei poporului român“). LaMagda Ursache, „pesimoptimista“ de laIaºi – cum singurã se caracterizeazã –,autorul inventariazã problemele actualeabordate în eseurile sale: lipsa de va-loare/mediocritatea, minciuna, prostia,ipocrizia, nesimþirea, promovareaimposturii intelectuale, rãzboiul (laquerelle, ziceau francezii) dintre scri-itorii tineri ºi cei bãtrâni, inflaþia literarã.„Intelectualii“ lui Paul Johnson îi prile-juieºte aducerea în discuþie a carac-terului unui om de anvergurã intelectu-alã ºi mutarea în cotidian a întrebãrii,pe care ºi-au pus-o prin veacul al ºase-lea î.Hr. atenienii (atunci când l-audesemnat pe Solon drept cel mai bun ºi
mai înþelept) referitoare la cei îndrep-tãþiþi sã facã legi: „au aceleaºi calitãþicei care, azi, ne fac legi?“ – întrebareretoricã, desigur, dar mai ales penibilã,conchide eseistul. Stârnit de aceeaºicarte a lui P. Johnson ºi fãcând un ocol(„analepsã“, îi zice eseistul) prin editori-alele lui Mircea Dinutz, scriitorul DanPetruºcã nu putea sã rateze dialogul,intrat în istorie prin penibilul uneia din-tre întrebãri, dintre Gabriel Liiceanu ºiprozatorul ºi eseistul israelian AmosOz, ce-l conduce la inevitabila con-statare: „când unora dintre noi începesã ne «miroasã» urât þara ºi poporulromân, e sigur, nu poporul român are oproblemã“. Nu sunt omiºi nici cei care„n-au talent, n-au trãit «chinurile facerii»operei, n-au ratat cât mai multe genuri,cum zicea Cãlinescu, dar acordã uneori«indulgenþe» de la înãlþime, conside-rând orgolios cã scriitorul existã doardacã ei îl observã“.
Dascãlul de românã ajunge,inevitabil, ºi la subiectul Eminescu, iarcondeiul îi este mai ironic-virulent caoriunde, autorul provocându-ºi un ade-vãrat „disconfort sufletesc“ în timp cerememoreazã atacul la poetul naþionaldin revista „Dilema“: Eminescu „nu erafascinat nici de premii literare ºi nu credcã ar fi suferit, azi, cã nu ia premiulNobel, ca alþii. ªi asta pentru cã îºiînþelegea condiþia, ºtia cine este ºi pen-tru cã avea caracter“. Deºi recunoaºtea nu fi un iubitor „înfocat“ al acestuia,Dan Petruºcã este, ºi o demonstreazã,bun cititor ºi, în aceeaºi mãsurã, bunavocat al lui Caragiale, apãrându-lîmpotriva aserþiunii cã n-ar fi avutconºtiinþã artisticã, descifrând ºi „lumeaîn cãutare de principii“ a comediilor saleori modul genial în care se rezolvã con-flictul din „O scrisoare pierdutã“.
Un grupaj de patru texte mutã centrulde interes în zona de confruntare aOrientului cu Occidentul, care, „dincolode problemele economice, foarteimportante, a nãscut ºi naºte astãzirãzboiul, violenþa“, ºi se încheie cu con-statarea din 2013: „Nemulþumirea isla-mului tocmai s-a transformat în rãzboineconvenþional ºi periculos“.
Poemele, în versuri (dedicate luiConstantin Dram ºi lui Alexandru GeluFulga) ºi în prozã (evocându-i peGrigore Smeu, Mircea Dinutz,Gheorghe Iorga), fac, în subsidiar, unelogiu prieteniei – sentimentul care„presupune rãbdare, toleranþã, valori,tristeþi ºi aspiraþii comune ºi o continuãcomunicare, vorbind sau tãcând împre-unã despre acelaºi lucru“.
„Personajele“ ultimelor texte suntiubirea („singura moºtenire para-diziacã“), nebunia înþelepþilor, prostia,echilibrul, dar ºi Borges, AndreiCornea, José Saramago.
Volumul lui Dan Petruºcã este ocarte a „unui levantin trist ºi profund“(cum îl caracteriza cândva MirceaDinutz), seismograf atent al vremurilorsale, ce reuºeºte sã-ºi identifi-ce/recunoascã „neliniºtile“ în cãrþilecitite ºi sã le transfere cãtre lectorii sãi.Un semnal de alarmã, de bunã seamã.Închizând volumul de eseuri, îmi vinetotuºi în minte o frânturã dintr-un poemal autorului: „o carte / despre nimicuri înfond ºi ceva despre moarte“. Aceastasã fie sugestia din finalul „imprevizibil“al opului? În faþa morþii, „neliniºtile“ detot felul devin „deriziuni“?
____________
* Dan Petruºcã, Semne din cãrþi.Simptome, neliniºti, paradoxuri,deriziuni, Editura „Babel“, 2013
** În ultimul sãu volum de poezie, D.P.ne propunea, în alt registru, desi-gur, „O istorie cu Ea“.
Rodica LÃZÃRESCU
Dan Petruºcã – o altfelde „istorie“
• Tamara Antal
martie 2014 5
comentarii
În Prefaþa la Bucureºtiul lui MirceaEliade (Editura „Humanitas“, 2013), SorinAlexandrescu vede în geografia literarã,aceastã new kid on the block-ul criticiimoderne, un contrabalans la suprasatu-raþia produsã de analiza narativã. Iarautoarea, Andreea Rãsuceanu, traseazãliniile conceptuale, baza ºtiinþificã a studiu-lui sãu, situând geografia literarã în spaþiulconex al geocriticii, geopoeticii, geosimbo-licii: „studiul literaturii în spaþiu ºi al spaþiu-lui în literaturã“ (Franco Moretti),„înscrierea literaturii în spaþiu ºireprezentarea locurilor în textele literare“(Michel Collot) sau reprezentarea unui locîntr-un text, cea mai evidentã legaturã din-tre geografie ºi literaturã (Christine Baron).Pe meleagurile noastre, Cornel Ungureanuconferã geografiei literare un sens îndescendenþa ibrãileanã a specificuluinaþional, fiecare zonã istoricã reflectândinconºtient în scris, anumite teme, obsesii,vãzute în noul trend al globalizãrii.
Din cercetãrile de geopoeticã ale luiKenneth White ºi Moretti derivã ideea unorcorespondenþe între spaþiul geografic,spaþiul narativ ºi reprezentarea lor vizualãprin hãrþile literare. Simbioza dintregeografia obiectivã ºi geografia literarã,dintre spaþiul geografic, spaþiul mental ºispaþiul literar sau subiectivarea obiectivuluieste vizibilã în cultivarea anumitor genuri ºispecii literare, în teme ºi simboluri. Putemvorbi de o relaþie între morfologia spaþiuluiºi morfologia culturii, in extenso a literaturii,geografia obiectivã influenþând mentalul,psihologia, cultura, stilul ºi genurile literare,cultivarea lor preponderentã în anumite ariigeografice. Autoarea aplicã la creaþia luiMircea Eliade ideea lui Marc Brosseau deoraº-text, ºi cea a lui Westphal de oraº-carte, unde bulevardele sunt rândurilecãrþii, iar intersecþiile citadine sunt nodurilenarative.
De ce Bucureºtiul lui Eliade?Argumentele constau în oferirea uneiimagini complete a oraºului într-o dublãdimensiune: Bucureºtiul modern, „epilep-tic“, angoasa(n)t din romanele generaþio-niste: Întoarcerea din Rai, Huliganii, Viaþanouã (ªtefania) ºi Bucureºtiul patriarhal almahalalelor, al semnelor cãlãuzitoare, almisterelor din proza fantasticã: ªarpele,Domniºoara Christina, Pe stradaMântuleasa, În curte la Dionis...Personajele romanelor criterioniste trans-formã geografia urbanã într-o geografiespiritualã, interioarã, iar personajelenuvelelor fantastice vorbesc de o geografiemiticã a locurilor.
„Sã faac! Sã faac!“Cuvintele lui Petru Anicet din Huliganii
pot constitui un motto al romanelor gene-raþioniste situate sub ideologia faptei ºi acomportismului, trilogie axatã de AndreeaRãsuceanu ca, de altfel, întreaga cer-cetare, pe scindarea Bucureºtiului întremodern ºi patriarhal. Alþi poli ai trilogieisunt instituiþi de Calea Victoriei, axa pecare se deplaseazã Aniceþii, semnalândtotodatã ºi un „parcurs prin memoria per-sonajului: întreaga filosofie a acestuia, vizi-unea sa despre viaþã ºi frãmântãrile caredau glas vriei sufleteºti a unei întregi ge-neraþii“; peregrinarea lui Pavel Anicet peacest traseu reveleazã scindarea întreUna, tipul raþional, minervic de femeie celocuieºte în centru, simbol al reuºiteisociale, ºi Ghighi, un tip de femeie pasio-nal, banal, comun, dupã Eugen Simion, celocuieºte la periferie, simbol al mizeriei ºianonimatului social. În subsidiar, plasareageograficã a femeilor reflectã valoarea lorpentru Aniceþi. Autoarea comparã CaleaVictoriei cu Sena romanelor balzaciene,unde fetele bogate locuiau de o parte aSenei iar bãieþii, aspiranþi nu doar la iubire,ci mai ales la un statut social înalt, decealaltã parte, organizarea geograficãantiteticã a oraºului reflectând structurasocialã. Iubirea pentru Una ºi Ghighi pola-rizeazã romanul în jurul a douã tipuri deiubire: eros ºi agape, între intoxicare,
obsesie ºi pasiunea plenarã, dragosteacreºtineasã, între dezechilibru interior ºiunirea cu divinitatea.
Flanarea dezvãluie prin rememorare ºimonolog structura intimã a personajului,iar evadarea spre zona Salcâmilor, cufuncþia dilematicã de a mãri voluptatea saude autopedepsire, îl situeazã între virilitateºi ascezã, idei forte în eseistica lui Eliade,alcãtuind din peregrinare un „statement alpersonajului“, o marcã înregistratã PavelAnicet. Monologul acestuia „despre lipsade acþiune, despre inerþia spiritualã,despre lipsa oricãrui impuls activ, viril,atribut al omului nou“ însoþit de sunetulisterizant al sirenei de la Atelierele Griviþa,nãruie dintre idei ºi vise, întrucât îiaminteºte de teroarea bombardamentelordin rãzboi. Funcþia angoasantã a sireneidin Întoarcerea din Rai, îi revine înHuliganii ninsorii, zãpezii, tratatã tot bipo-lar. Astfel, ea deþine o funcþie de regene-rare spiritualã a personajelor, dar ºi psi-hopompã, anunþând moartea doamneiAnicet. Ninsoarea simbolizeazã în subtexteliberare, raþiune, oraº alb, apolinic, Petruºi Alexandru simt cã renasc în iarnã, pen-tru Miticã Gheorghiu ninsoarea înseamnãsperanþã iar la nivel social-eliminareaoricãror graniþe. Cum Calea Victorieidelimiteazã social, ninsoarea, element na-tural efaseazã contururile, iarna fiind prile-jul de eliminare a graniþelor, a tabuurilor.Ninsoarea are acelaºi rol ca ºi ploaia detoamnã, de ºtergere a contururilororaºului.
Serata datã de Felicia Baly e cadrulunde cavalerul Alexandru Pleºa îºi demon-streazã ideile legate de eroism ºi acþiune,pentru Irina Pleºa sau Felicia e scena unordezamãgiri amoroase „ambele înºelatereacþioneazã diferit, prima autoflagelându-se printr-un exerciþiu al umilinþei, a douarefugiindu-se într-o resemnare suveranã,cãzând apoi pradã deznãdejdii“. Furtuna ºiploaia au roluri diferite pentru personaje, înfuncþie de starea psihologicã, structurainterioarã, complexele sociale: dacã luiPetru Anicet furtuna îi provoacã neliniºtimetafizice, percepþia lui Dragu e a unei friciinstinctive de mizerie ºi consecinþele ei.Andreea Rãsuceanu, considerã cã pentruFelicia Baly sosirea toamnei ºi a ploilor eun prilej de „voluptate“ senzorialã,autoarea intuind aici senzualitatea autenti-cismului ºi trãirismului, ºi apartenenþa lahigh-class: „pentru bogata moºtenitoarecare îºi petrece verile în Italia ostilitateatoamnei bucureºtene e prilej pentru un jocal contrastelor, ce implicã doza demasochism aferentã unei femei tinere
aflate în cãutarea unei experienþeemoþionale decisive.“ Aici e interpretabil.Preferinþa pentru toamnã, ploaie, furtunã ºiretragerea în interior nu fac din Felicia ofemeie masochistã în cãutare de aventurifurtunoase la serate, ci un personaj perfectintegrat spiritului existenþialist interbelic.Însãºi retragerea ºi resemnarea ei suve-ranã, chiar cãzând pradã deznãdejdii,reflectã apartenenþa la spiritul masculin,activ al Huliganilor; acea „voluptate“ pro-dusã de ploaie þine de o anumitã spirituali-tate, de o anume structurã psihicã ºi maipuþin de senzualitate, erotism. Interpre-tarea comportistã, psihanaliticã a FelicieiBaly nu se încadreazã hãrþii interioare,spirituale a Huliganilor.
Nuntã în cer - romaanulunei misfit
Roman scris în lagãrul de la MiercureaCiuc cu Nae Ionescu tovar㺠de celulã,toamna, pe ploaia care „anunþa sfârºitulunui an, al unui ciclu, poate al unei vieþi“,Bucureºtiul din Nuntã în cer oferã imagi-nea unui oraº spart, oglinda unui suflet înbucãþi, dez-organizarea oraºului parcursde Mavrodin coincizând la nivel interiordegringoladei sufleteºti, haosului intern.Strãzile sunt situate la nivel conceptual totantitetic „bulevardele cu modernitatea lorþin de raþional ºi obiectiv. Strãduþeleînvãlmãºite, periferice þin de marginileconºtiinþei.“ De altfel, plimbarea pe bule-vard are rol terapeutic de a revitalizagândirea, de a combate blocajul mental, deredobândire a luciditãþii, pe când rãtãcireape strãduþele anonime, patriarhale are unrol catabasic, de afundare în propria fiinþã,de (auto)tãinuire. Din perspectiva geogra-fiei literare, Bucureºtiul din Nuntã în cer „eun oraº eclectic, cu bulevarde moderniste,tramvaie, clãdiri cubiste, dar ºi cu strãduþelãturalnice, vechi cartiere, clãdiri în stil LaBelle Époque, mahalale aproape rurale“,un mix de modern ºi patriarhal, organi-zarea spaþialã antiteticã reflectând, cre-dem, relaþia dintre Ileana ºi Mavrodin,amândoi rãmânând în cadrul cupluluientitãþi distincte, separate, avortul Ileneiconstituind dovada fizicã a incompatibi-litãþii spirituale.
Conceptul antitetic al lucrãrii ºi alromanului este subliniat de prezenþa per-sonajelor masculine: Mavrodin, scriitorulhiperlucid ºi Barbu Hasnaº donjuanul cinic,sau de opoziþia caracterelor feminineClody ºi Lena, drama ei fiind a unei
„inadecvãri sufleteºti, spirituale la lumea încare trãieºte, ca ºi cea a unei sensibilitãþiexcesive, care o face captivã unor legãturisufleteºti nepotrivite, apropiindu-se astfelde prototipul eroinei rusoaice AnnaKarenina“, critica subliniind încã de laapariþie mireasma de roman rusesc aNunþii în cer, prin importanþa considerabilãacordatã psihologiei, esenþei feminine.Prezenþã hieraticã, misterioasã, stranie,imagine a iniþiatei, femeia fãrã rãdãcini,anistoricã, evazivã, fuyantã, esenþa eiscãpând unei minþi lucide, Ileana e maimult un „arhetip feminin, decât o prezenþãconcretã.“ Cred cã cel mai bine a intuit-oPaul Cernat ce considera cã „Ileana e per-ceputã ca strãinã pentru cã ilustrând omentalitate veche, are un alt mod de aînþelege iubirea decât cel al partenerilorsãi.“ Diferenþele dintre ea ºi parteneri con-stau în principal în modul diferit de a seraporta la taina iubirii, ilustrând astfelantiteza arhaic-modern stabilitã la niveluioraºului.
Obiectele –– praaggde lume în prozaafaantaasticã
Centru al unei geografii spirituale ºi inte-rioare, al unei mitologii inepuizabile, spaþi-ul inimii, Mântuleasa este adevãratulBucureºti al lui Eliade. În capitolele ceabordeazã proza fantasticã, geografia inte-rioarã coboarã într-o geografie miticã, ide-alizatã, lucruri evidenþiate în analizanuvelelor Pe strada Mântuleasa, În curte laDionis, Uniforme de general, Incognito laBuchenwald. Obiectele care se reflectã,mediatoare, discriminatoare, obiecteleprag de lume, cum le-aº denumi, sautehneme „topos tripartit ce reuneºte treitipuri de spaþiu (interior, exterior, intermedi-ar)“: fereastra, oglinda, tabloul, fotografia,ochii, sunt tratate dintr-o perspectivã nouãa literaturii fantastice ce aparþine luiNathalie Prince.
În ciuda impresiei de scriere goticãlãsatã de Domniºoara Christina prinatmosfera morbidã, dark, stranie, grotescã,lugubrã, angoasantã, autoarea con-cluzioneazã în urma analizei semelorluminii ºi întunericului ºi a comparaþiei cusinistrul romantic din Aurélia lui Nerval saudin Vera simbolistului Villiers de L`IsleAdam, cã „lumea din Domniºoara Christinanu e una captivã întunericului sau nopþiiameninþãtoare.“ Structura antiteticã acercetãrii continuã cu dualitatea perso-najelor masculine: Egor (lunar, confuz) -Nazarie (solar, pozitiv). Scindarea perma-nentã, schizoidia ce contamineazã perso-najele e tradusã ºi la nivelul semanticiiluminii, stabilindu-se o finã relaþie întrestarea psihicã ºi calitatea luminii, întreinfluenþa peisajului asupra intimului.
În William Faulkner ºi misterele þinutuluiYoknapatawpha, Mircea Mihãieº porneade la premisa cã acest ciclu a contribuit laconstruirea unei autobiografii indirecte aautorului. Tot indirect, Andreea Rãsuceanuîºi propune, pe lângã retrezirea interesuluipentru geografia Bucureºtiului interbelic, ºiintuirea geografiei spirituale, intime a luiEliade, în urma analizãrii romanelor gene-raþioniste ºi a toposurilor din creaþiile fan-tastice. Cercetare POSDRU realizatã laSorbona cu sprijinul unor nume mari dingeografia literarã europeanã: MichelCollot, Barbara Piatti, conceputã bipolar(modern vs arhaic, intim vs extim, raþionalvs iraþional, eros vs agape, apolinic vsdionisiac, lunar vs solar), Bucureºtiul luiMircea Eliade este o lucrare ce va aveamulþi descendenþi ideatici, unii mimetici,alþii originali, încadrându-se în acelaºi timpgeografiei spirituale ale studiilor luiConstantin Cãlin, Mircea Mihãieº sauCorin Braga.
Nataºa MAXIM
Domniºoara Andreeaºi spectrul lui Eliade
• Carmen Voisei• Carmen Voisei
Ioan St. Lazãr
Vaaleriu Anaaniaa ––Icoaane de început
Un prim merit al vâlceanului nãscut laGiurgiu, septuagenar acum ºi cu o exis-tenþã rodnicã printre cãrþi, mulþi ani alã-turi de elevi ºi mai apoi de studenþi, esteacela cã ne oferã prilejul sã-l „revizitãm“pe strãlucitul teolog, cãrturar ºi scriitorValeriu Anania, printr-un „eseu biogra-fic“, care constituie primul volum dintr-unproiect generos ºi înflãcãrat de cinci vo-lume, consacrate existenþei, persona-litãþii ºi operei literare ºi teologicereprezentate de Bartolomeu ValeriuAnania – metropolitul de la Cluj. Autorulcãrþii, publicate la Editura „Rotipo“ (Iaºi,2013), era, se vede bine, pregãtit pentruo asemenea creaþie, dupã opt ani laBibliteca Judeþeanã Vâlcea, zece, profe-sor la liceu, ºaptesprezece, laUniversitãþile „Spiru Haret“ ºi Piteºti,recomandat ºi de un doctorat cu o temãde folcloristicã ºi etnologie la Alma Materbucureºteanã. De altfel, cu cele vreoºapte-opt cãrþi de eseuri pe teme deteorie, istorie ºi criticã literarã, mitologieºi literaturã comparatã, el ºi-a format unlimbaj elegant ºi dens, în care coexistãþinuta academicã, rigoarea ºtiinþificã,informaþia bogatã ºi familiaritatea cuscrierile din raftul întâi ale domeniilorenumerate; o probeazã ºi lista de zecepagini a unei bibliografii din care nulipsesc Gaston Bachelard, ArmandCãlinescu, Joseph de Maistre, GilbertDurand, Constantin Noica, VirgilNemoianu, Nichifor Crainic, OvidiuPapadima, ºi alþii din literatura românã ºistrãinã.
Prefaþatorul, Mircea Popa, calificãsugestiv lucrarea lui I. St. Lazãr, reco-mandã bune chei de lecturã, observândcã sunt captate „trãsãturile ºi trãirileomului aflat în comuniune cu sacrul într-o autenticã nãzuinþã teandricã“.Observãm ºi cã biograful ºi exegetul cãr-turarului ºi scriitorului de la Cluj ºi-a alesbine formula de eseu, cãci doar aºapoate sã-ºi permitã volute artistic-poe-matice ºi confesiuni de laborator aucto-rial apelând, în partea a doua, la formuladialogicã, în care instanþa auctorialã – cuveleitãþi polifonice, inventeazã niºteînvãþãcei inteligenþi ºi curioºi care sãfacã descoperiri convingãtoare, într-undialog euristic, în care sunt evocate suc-cesiv „Anii de formaþie“, „Frãþiile decruce“, anii de la Seminarul Central, „Înagora «Gândirii», nãzuinþe ºi dezamãgiriverzui“, „Þara bulversatã“ ºi „Uceniciileînalte“. Proiectul gândit de eseistul vâl-cean se dovedeºte deosebit de complexºi de dificil, ceea ce se resimte ºi în neli-niºtile exprimate direct în primul capitol,mai ales cã imaginea controversatã acelui care s-a manifestat ºi ca monah,ierarh ºi profan, fiind totuºi mereu, întremetanie, ascezã si rugã, a putut naºte ºibãnuieli dupã evenimentele din 1989.Itinerariul lui Valeriu Anania a cuprinsGlãvile copilãriei, Clujul studenþiei ºi tul-burãrilor din ’46, revelaþiile din Mãrþiºorcu Arghezi, chinurile Jilavei ºi Aiudului,orizonturile din Hawai, bucuriile dinVãratec ºi Cluj. Sunt, chiar pentru unasemenea om, niºte lumi atât de diferiteºi greu de aºezat alãturi, nici când I. ªt.Lazãr depune eforturi sã se apropie câtmai mult de metafora germinalã a cre-atorului Anania – poet, dramaturg,romancier, memorialist ºi eseist, sãdepãºeascã biograficul prin apeluri laGunther Grass, Berdiaev, Celine ºi EzraPound, sã descifreze reacþiile abisale aleromânului astracizat în þarã, dupã o
lungã stigmatizare, dar respins ºi de obunã parte a exilului când ajunge înSUA. „Ingrat destin!“ – exclamã, odatãcu cititorul.
Autorul nu-ºi poate stãpâni, uneori,reacþiile, situându-se în prim-plansubiectiv: „Mã simþeam afin cu scriitorulsi teologul; cunoscându-l pe el, mãcunosc pe mine.“ Abandoneazã completdetaºarea analistului obiectiv, alterneazãsecvenþele poematic-lirice cu definirileconceptual teoretice. Face incursiunicomparative între estetica mitului ºiestetica artei religioase. Acestea suntcorecte, dar nu realizãm cât câºtigãcartea, în întregul ei, cãci, mai încolo,autorul îºi exprimã speranþele cã vaputea finaliza acest proiect, pe careValeriu Anania l-a cunoscut doar parþial.Noi suntem optimiºti.
În contexte largi, profesorul I. St.Lazãr e seducãtor: explicã noþiunea degrijã prin Heidegger, îl „prinde“ peGoethe cã, odatã, a mãrturisit cã seîndeletnicea cu poezia ocazional, exhibãentuziasmul sãu pentru lecturile dinSadoveanu ºi Blaga. Navigând aºaimprevizibil, riscã oarece preþiozitãþi:„lecturasem“; „penetrasem“; „conviviali-tate“; dar, poate, o cereau ºi contextele,sau cine ºtie... chestie de gust; asta,dupã ce, exegetul lui Anania iºi exprimãrezervele faþã de formalism, structura-lism ºi textualism – „analize tehniciste“care ignorã adesea adevãrul spiritual,ceea ce este frecvent în unele lucrãri.Atent, nu-l cruþã pe Nicolae Manolescupentru „neaderenþa“ la opera lui Anania,dedusã din „Istoria criticã“... Stilul cere-monios ºi vibrant al cãrþii se potriveºte cutema acesteia.
Spre finalul cãrþii, în care cititorul aflãun eseu biografic original, expresiv ºicuprinzãtor, întâlnim ºi observaþia unuidascãl vâlcean de ºcoalã bunã: omulprovidenþial a fost, pentru BartolomeuValeriu Anania, patriarhul Iustinian, de lacare mitropolitul din Cluj învãþase „lecþiasinguritãþii, lecþia omeniei, a umilinþeicreºtine, a dreptãþii, ºi o seamã degreºeli omeneºti ce l-au costat ºi dincare ºi el a avut de învãþat“. Con-cluzionând, spunem cu satisfacþie, cãlectura acestei cãrþi oferã o bucurie in-telectualã pe care cititorul avizat otrãieºte deplin.
Grigore CODRESCU
Cecilia Moldovan
Mersul pe caantPoeta Cecilia Moldovan, pare un
alegãtor de cursã lungã, mereu temãtorsã se opreascã sã bea apã sau chiar sãrespire, un alergãtor dornic sã-ºi spunãpoemele, cu francheþe, dintr-o rãsuflare,de parcã ar rosti o sentinþã mult aºtep-tatã. ªi chiar o sentinþã este modul ei dea se exprima poeticeºte, modul ei de a-ºi alcãtui poemele în aceastã nouã cartea sa.
Mersul pe cant, aºa cum se intituleazãaceastã carte, publicatã în 2012 la editu-ra bucureºteanã Semne, în concepþia eieste un altfel de a cãlãtori spre inima citi-torului, un altfel de înaintare pe apacunoaºterii, ca un fel de exorcizare atrãirilor imediate.
Pentru împlinirea acestui demers liric,poeta Cecilia Moldovan, considerãinutile ornamentele stilistice, cele careîntr-un anume fel devin greoaie, ascun-zând miezul crud al cunoaºterii realitãþii.
În poezia Ceciliei Moldovan, aºa cumremarcam ºi în cazul altor cãrþi depoeme pe care le-a publicat ºi desprecare am scris, cum ar fi recent apãrutacarte la editura ieºeanã Junimea, Carteade identitate a privighetorii, se gãsescsuficiente construcþii lingvistice cu orna-mente stilistice dar ºi retorice, orna-mente care fac în aºa fel ca poezia sa sãse adreseze, aºa cum spunea cu 200 ºiceva de ani în urmã Goethe, inimii: „tre-buie sã porneascã de la inimã ceea ceeste destinat sã ajungã la inimã“.
Aspectul de lejeritate a versului oajutã pe autoare sã transmitã poezie înstare proaspãtã. A merge pe cant este oadevãratã probã de rezistenþã la tentaþiade a spune, prin poezie, despre sumaangoaselor care bântuie omul în generalºi pe poet în mod special.
Aºa cum lapidar, spune ºi poetulRadu Cârneci: „Autoarea este poetã dinsterpea nemulþumiþilor îndrãzneþi, propu-nând idei ºi dorind lãmuriri, depãºindcotidianul, ce devine puternicã prin eaînsãºi, prin armele-i psiho-intelectuale.Trãindu-ºi puþinul frumos, neliniºtea jur-împrejurului în care se implicã ºi, apoi,lehamitea, ea are uneori momente derenunþare: „nu mai vreau sã îndreptlumea/ voi cãuta sã-mi antrenez vãzul/sã pot zãri o clipã doar chipulPerfecþiunii“. Cartea – gânditã ºi trãitã înhar deplin – o aºeazã pe poetã între ceialeºi ai generaþiei sale“. ªi aceste
aprecieri venind din partea unui poet decertã valoare, din literatura românã, neîndreptãþeºte sã credem cã avem, ºi prinaceastã carte „Mersul pe cant“ un poetautentic, un poet care face parte din, aºacum s-a spus, „cei aleºi“ .
Poezia care este înainte de toatemuzicã a sufletului ºi se scrie cu sufle-tul, respinge nuditatea, dar asta nuînseamnã cã dincolo de aceste preceptnu ar fi poezie. Cecilia Moldovan chiarasta încearcã sã dovedeascã ºi reuºeºtesã ne arate cã ºi în lucrurile comune, înlucrurile cotidiene, de care vrând-nevrând ne atingem mereu, existã sufi-cientã poezie, ºi cã totul este cum ºtimsã o evidenþiem, cum ºtim sã scoatemesenþa. Contrar unor aparenþe, totuºipoezia Ceciliei Moldovan este compusãdin imnuri, din acele scrisori cãtre fiulmeu aºa cum remarcã ºi criticul literarMarius Manta în prefaþa care însoþeºtecartea Mersul pe cant. Acele Cont(r)actesolare vin sã-i defineascã gestul poetic.In aceste imne solare care sunt o ade-vãratã revoltã se cuibãreºte poezia ei.„Dinspre templele maiaºe pânã la cate-dralele/ care strãpung cerul strãbatimnele slovei“ rosteºte, în unul dintrepoeme poeta, anume pentru a arãta le-gãtura dintre poezie ºi templele maiaºe(acele temple din noi înºine), legãturãnaturalã, fireascã, fãrã asperitãþi.
Racordarea la poezia intertextualistã,amestecarea de citate, mai mult sau maipuþin celebre, cu propriile versuri, amal-gamarea de ziceri, frânturi de lecturã, cuzaþuri de memorie în textul liric propriuaduce o încãrcãturã liricã specialã, oîncãrcãturã care dã frumuseþe textuluisãu. Poemul este scos într-un anume feldin fluxul tragic ºi ancorat în fluxul ludic.Aceasta este de fapt eschiva pe careCecilia Moldovan o încearcã spre a nudramatiza inutil poemul ºi este îndem-natã, aºa cum se poate observa din ver-surile pe care le voi cita, sã se întrebe,retoric desigur. „Cine mai strigã azi înoraºul/ cotropit de bâlciuri de import?“ Înacest peisaj ludic autoarea încearcã sãascundã lucrurile grave care o încon-joarã spunând: „doar Tu poþi reda hârtieialbul/ sã nu se mai întindã pe masaoricui/ cã uite fluierã eco-recuperatorii/care vor sã recompunã copacii“.
Polemicã în multe dintre poeme,Cecilia Moldovan spune: „nu mã judecaþiprea aspru/ pentru toate câte nu le-amscris;/ cândva exultam la aventurabraþelor ºi minþilor oamenilor,/ plata lor înnesomn ºi duminici/ înaripa muzaimnelor mele“.
Acest joc de-a depersonalizarea, pen-tru cã acesta este un joc propus cititoru-lui, cu tentã marinsorescianã o prindefoarte bine pe Cecilia Moldovan ºi înaceastã carte - dar ºi în altele - pentru cãîi dã astfel posibilitatea de a-ºi desãvârºidiscursul liric aproape pe nerãsuflate.
Scrisoare cãtre fiul meu este una din-tre poeziile care se detaºeazã în modspecial din acest volum ºi pentru cã aicimersul pe cant pare imposibil: „ai privitînapoi doar o singurã datã/ ªi nu amînþeles…./ te-ai dus, vãrsãtorule,/ sã beiapã din Dunãre/ senin þi-ai încuiat visele/ºi ai predat primului trecãtor/ cheia tru-ditei case de ciment/ de la km. zero/ casã populezi templul liniºtii/ de capãt delume/ aºa cã þi-am trimis prin poºtã/partea de þarinã de la strãmoºi“.
Cred cã intimismul, insinuat ºi insinu-ant din fundalul cãrþii „Mersul pe cant“,intimism care, adeseori trece totuºi înprim plan, tonificã ºi revigoreazã poeziaCeciliei Moldovan, dându-i coerenþã ºisubstanþialitate aparte.
Emilian MARCU
autori ºi cãrþi
martie 20146
• Dionis Puºcuþã• Dionis Puºcuþã
Valeriu Marius Ciungan
Sisifpe caasaa scãrilor
Un poet atipic, care, în ciuda dimensiu-nii vãdit „antilirice“ reieºite din titlurilelucrãrilor – Poveste de toamnã (2008);Haina de molton (2009); Oameni în parde-sie (2011) ºi Sisif pe casa scãrilor (2013) -,aºa cum remarca în prefaþa ultimului volumLiviu Antonesei, se apleacã în chip particu-lar asupra realului, în încercarea unei repli-ci faþã de poetica optzecistã, este cel ce neatrage atenþia printr-o dicþiune aparte,printr-o formulã liricã proprie. Este vorbadespre Valeriu Marius Ciungan, un poetformat în afara grupãrilor literare (corectãobservaþia lui Silviu Guga pe marginealucrãrii Oameni în pardesie), dar ºi în afaramatricei filologiei, indiferent dacã luãm aiciîn consideraþie amprenta Facultãþii de literede la Bucureºti, de la Cluj-Napoca, de laIaºi sau, de ce nu, de la Braºov. Vorbim,aºadar, despre un poet care nu a pãtrunsprin profesie, prin activitatea cotidianã într-un spaþiu care sã dea seama de creaþia saliterarã, ºi nici prin activitatea cenaclierã,dar care, prin concursuri de întâmplãri ,ºi,mai ales, prin valoarea poemelor, ºi-aapropiat nume importante ale literaturii con-temporane în scopul însoþirii volumelor, ºimã gândesc aici, în primul rând, la criticulieºean Liviu Antonesei ºi la poetul clujeanAdrian Popescu.
Vocaþia cãii singulare se face simþitã nudoar în angajarea faþã de actul scriiturii, ciºi în scriiturã, iar mãrturie acestui fapt stãînsuºi ultimul volum de versuri, Sisif pecasa scãrilor. Poezia sa, una a urbanuluiredat dagherotipic, semnala GheorgheManolache în prefaþa precedentului volum,contribuie la crearea unei cartografierireale, fãrã ca numirea sã se insinueze sprea transforma peisajul populat de urme realeîntr-o geografie a vreunei urbe. În poemeledin acest volum nu o întemeiere heidegge-rianã a realitãþii prin cuvânt se instituie, cicontrariul, a cuvântului prin real: „credeamfrumos în ce avea sã fie/ frumoasa literã-ntr-un necunoscut frumos cuvânt/ fru-moasa noastrã insomnie“ (Insomnie, p.17).Ironicul inserat în jocul grav al reprezen-tãrilor cotidianului, sufocant dar deschizãtorspre performanþe textuale remarcabile,pare decupat din autodefiniþia caragialianã:„Simþ enorm ºi vãz monstruos, nu mai potprivi, dar tot ascult“, v. Frumoase formerosinante, p.30: „calculam superbele vo-lume/ pornind de la razã ºi/ pi er pãtrat,/aveai frumoase forme rosinante,/ nu price-peam aceastã geometrie/ de rahat“. Înacest spaþiu în care, aparent, metafizica nutenteazã, poezia însãºi e decupatã dincâmpul metafizic. Iatã, spre exemplificare,câteva imagini surprinse în poemul care dãtitlul volumului ºi care îl deschidedeopotrivã: „urcam pe casa scãrilor/ ºiparcã nu se mai sfârºea,/ vopseaua insalu-brã, de ulei, striatã pe betonul mizerabil,rece,/ spoiala varului, anume nedesã-vârºitã,/ o cenuºie umbrã nedesãvârºitãînsoþea/ (…)/ urcam pe casa scãrilor,/ varpe manºete, pe genunchii altruiºti, înþelepþi,spre casã/ ºi rezemat contemplativ lângãtabloul de contoare/ pãrea cã urc (urcam?)ºi poate chiar urcam/ o scarã nesfârºitã, totmai înaltã, mai frumoasã! (Sisif pe casascãrilor, pp. 9-10)
Prin urmare metafizicul rãmâne sus-pendat, invocat prin palparea realã acolounde întâlneºte coaja realului,nedesãvârºitã anume, ca realul însuºi. ªi înlipsa unei referinþe la orizonturile dinamice,cotidianul inserat în text permite oechivalare a metafizicului. Ludicul ºi ironiaîi þin locul. Aici se naºte poezia intimistã,amintind de cea a ieºeanului Emil Brumaru,a se vedea Vaillant, pp.18-19 : „fatã nea-grã/ suburbanã/ vrei sã fii tu suveranã/ înuscãtoria scãrii/ subteranã?/ vrei sã fii tu /debranºatã?/ sã îþi fiu calorifer/ de fontã
grea/ acum/ îndatã?“. Sau tot aici, coajarealului, modificatã de presiunea metafizi-cã, dã naºtere unor splendide imagini, deaceeaºi naturã, intimistã: Aveam fereastrala ºoseaua principalã/ Simþeam cumplit ºimã durea un soare ipocrit pe dale,/ Un puz-zle cenuºiu, abstract, între borduri, fãrã-nþeles era/ Iubita mea în pijamale.//Treceau maºini, caroserii fãrã ºofer, cuvise-ncorporate/ În sensuri unice, opuse,giratorii, îºi cãutau o cale,/ Treceau haotic,treceau, ci mã durea, ci fãrã înþeles era/Iubita mea în pijamale. (Etanº, p.15).
Chiar dacã poate fi perceputã drept con-trareplicã la poetica optzecistã, creaþia liri-cã a lui Valeriu Marius Ciungan e rezultatulprelucrãrii aceleiaºi materii. Limbajul ºirealul coexistã, ca în exerciþiile optzecistede textuare, dar modul de apropiere decele douã entitãþi ºi raporturile ulterioare cuacestea diferã. Lucrul asupra sintaxei poe-tice pare invizibil, ºi, cu toate acestea, efec-tul la nivelul dicþiunii capãtã autenticitate ºidevine diferit de cel al optzeciºtilor. V.M.Ciungan nu se supune textului, ci îlîmblânzeºte. Rezultatul e remarcabil, iarAdrian Popescu afirmã:
O sensibilitate contemporanã, carepriveºte cu mare atenþie realul imediat, sefocalizeazã pe detalii, urmãrind logicalucrurilor înseºi. Nimic mitologic, nimic miti-zant, doar privirea lucidã a unui iubitor alconcretelor. Un lirism aparte, care se struc-tureazã deseori în mici scenarii cotidiene.Este plãcerea de a trãi acum ºi aici, pre-simþind vag aburul misterios de deasupralumii vizibile. ªi, cu toate cã în înþelesulunui Levi Strauss nu putem vorbi despretrimitere la mitologie, cadrul general al con-figurãrii poemelor din Sisif pe casa scãriloreste cel al unei mitologii urbane, în înþelesbarthesian. Din care Sisif nu poate lipsi.
Adrian LESENCIUC
Cristina ªtefan
Jaazz Cub„De ce scriu azi întâmplãri trecute“...
este întrebarea pusã de Cristina ªtefancând, atrasã de luminã pâlpâitoare a mem-oriei, vrea s-o punã în slove pentru a-ºiscrie viaþa trecutã. ªi încearcã mai multerãspunsuri, dar niciunul nu poate fi definitiv.Ca pentru orice scriitor, explicaþia ultimã adorinþei de a scrie – amintire, imaginaþie ºiverb – scapã analizei. Pentru cititor e multmai uºor. El ia cartea în mânã ºi vededacã-i place sau nu s-o citeascã. VolumulCristinei ªtefan e o carte ce place. Sepoate rupe de propria-i memorie, pentru aintra în memoria altcuiva ca într-un vis. Darnu sunt vise ca ale lui Kerouac din „Carteaviselor“, vise visate cu straniile împerecheriproduse de forþa oniricã. Ci sunt vise ce vindintr-o realitate concretã, o realitate ce serecompune din fragmente reproduse dememoria autoarei. E timpul copilãriei – aºaîncepe cartea, cu amintirile copilãriei. Iarlumea descrisã în ea? E aceeaºi lume încare am copilãrit ºi eu. ªi mi-o amintescbine ºi e prima oarã când o vãd prin ochiialtcuiva. În acest fel, autorul rememorãrilorîþi devine un prieten al copilãriei. Teproiecteazã în zona sensibilitãþii ºi asta îþinarcotizeazã antenele critice. Nu maiciteºte criticul literar cartea, ci un prieten.Ce semn mai bun oare poate exista alreuºitei unei cãrþi? Lectura sã te ducã din-colo de judecãþi critice, cãtre sensibilitate.ªi dintr-o datã îþi dai seama ce lipseºte atâ-tor cãrþi din ziua de azi ºi atâtor martoriocazionali ai propriului lor „eu“ ceîmpestriþeazã filele Internet-ului. Unii cautãemoþii cu dinadinsul, cu emo, cu minimal-isme, dar nu reuºesc decât sã treacãemoþia în penibil (atunci când scopul nu epur comercial).
Cartea Cristinei ªtefan e calmã lasuprafaþã, fãrã parade stilistice, fãrãîntorsãturi retorice. Acest mod simplu de apovesti îi dã forþã. În interior se adunã
energiile sensibilitãþii, ce stârnesc emoþii încititor. Vezi „casa vagon“, vezi figura tatãluidecedat, vezi figura mamei, vezi pianul lacare o copilã cântã, vezi salonul de spitalunde a stat o vreme ºi parcã simþi cele osutã de injecþii ce i-au transformat carnea„într-o pungã de castane dureroase“.
„Jazz cub“ pare o carte de memoriiintime. Ce înseamnã „memorii intime“? Sãdepãºeºti acel prag înainte de care te cen-zurezi, pentru a te dezvãlui în totalitate. Sãtreci dincolo de întrebarea: „cât de sincersã fiu“, pentru te revela celorlalþi nu doar cafiinþã spiritualã (aºa cum reuºim cei maimulþi), ci ºi ca fãpturã de carne (ceea cereuºesc foarte puþini). Sã nu-þi fie teamã sãvorbeºti despre tine în ambele ipostaze,adicã sã nu ascunzi partea incomodã aexistenþei tale. Cristina ªtefan reuºeºte sãfacã asta, se aflã în cartea ei atât ca fiinþãspiritualã, cât ºi ca fãpturã de carne.
Dar un jurnal intim e un caiet în care scriidoar pentru tine, iar cuvintele scrise suntdoar pentru ochii tãi. N-ai vrea ca notiþeletale sã ajungã la altul, n-ai vrea ca ele sãdevinã carte. Pe când noi avem aici o carte.Avem literaturã ce reuºeºte performanþade-a apãrea cititorului ca un jurnal intim. M-am întrebat de ce „Jazz Cub“, de ce acesttitlu? Întâi m-am gândit la un joc de cuvinte,„Jazz Cub“ ºi „Jazz Club“ ºi la legãturaautoarei cu muzica. Sã fie sugestia cã intriîntr-un club de jazz, cu luminã scãzutã ºimuzicã în surdinã, unde se improvizeazãpe teme cunoscute (cãci asta este jazzul, oimprovizaþie pe teme date ºi asta îl face sãsemene cu viaþa: mai mult, nu spuneam laînceput cã-mi recunosc copilãria în aceastãcarte, viaþa mea fiind o variaþiune a uneiteme a vieþii trãite de generaþia mea?). Darcuvântul „cub“ te duce la o formã geome-tricã, la o formã aproape perfectã. Suntdouã cuvinte ce se alãturã din sfere cu totuldiferite. Improvizaþia vieþii ºi planul generalal vieþii dat de undeva din sfera divinã,adicã destinul. Improvizaþie a existenþei ºidestin, despre asta mãrturiseºte Cristinaªtefan în cartea ei.
Doamna Livia Ciupercã, o pasionatãcercetãtoare a biografiilor literare ºi ope-relor artistice mai puþin explorate din ori-zontul nostru cultural, încredinþeazã tiparu-lui (Editura „DOXOLOGIA“, Iaºi, 2013)cartea Alexandru Lascarov–Moldovanu,încorsetãrile unei vieþi. Volumul continuãstudii mai vechi ºi preocupãri de datã rela-tiv recentã, dintre care monografiile I. Al.Brãtescu-Voineºti (1996), Dominic Stanca(2011), Scriitori gãlãþeni de ieri ºi de azi(2012), Teodor Al. Munteanu (2013) sebucurã de o bunã vizibilitate. Dupã cumlesne se observã, Livia Ciupercã este pre-ocupatã de aducerea în actualitate aoperelor aproape uitate ale unor scriitoriimportanþi în momentul activ al creaþiei lor,iar temeritatea de a investiga editãri deodinioarã precum ºi manuscrise rãmaseinedite, în care se aflã, deocamdatãînchise, idei de viaþã perene, repere moraleºi valori estetice, trebuie de la bun începutsemnalatã. Ca ºi în precedentele studii,noul demers critic evidenþiazã particulari-tatea definitorie a stilului de lucru. Alãturi decontribuþiile filologului ºi istoricului literar,acesta constã în fervoarea de a recom-pune, odatã cu datele esenþiale, atmosfera(literarã) a epocii.
În volumul de faþã, Livia Ciupercã facetentativa de a reda integral imaginea opereilui Alexandru Lascarov-Moldoveanu.Ansambarea devine panoramã graþie
reconstituirii ei din fragmente disparate,unele provenind din arhiva urmaºilor scri-itorului, celelalte descoperite în fondurileMuzeului Naþional al Literaturii Românesau al unor biblioteci (Biblioteca AcademeiRomâne, Metropolitanã din Bucureºti,Biblioteca Centralã Universitarã din Iaºi,Biblioteca Sfântului Sinod). Dupã cum sepoate observa, cercetarea a fost, cu uncuvânt potrivit, laborioasã, iar efortul, însens apreciativ, rãsplãtit pe mãsurã.Peregrinarea prin þarã în cãutarea manu-scriselor scriitorului devine bun prilej de atrage concluzia cã rãspândirea acestordocumente nu este una întâmplãtoare, ci,dimpotrivã, revelatorie ca sens. PentruLivia Ciupercã restituirea este cu atât maipreþioasã cu cât documentele lasã loc inter-pretãrilor nuanþate. De pildã, în momentulînsumãrii lor, autoarea observã retrospec-tiv, focalizarea fiinþei scriitoriceºti, în carese oglindesc perfect opera, principiile lite-rare ºi sentimentul religios.
Zestrea literarã rãmasã de la Lascarov-Moldovanu este analizatã sub dubluaspect, al creaþiei de idei ºi sub auspiciiestetico-literare creatoare de valori. Dupãce confirmã cã rolul marilor critici în ceeace priveºte poziþionarea lui AlexandruLascarov-Moldovanu în cadrul epocii a fost,din punctul de vedere al istoriei literaturii,unul decisiv, Livia Ciupercã apeleazã lainstrumentele filologice ºi la datele istorico-literare, de aceastã datã cu scopul de asuscita interesul contemporanilor pentrupersonalitatea celui monografiat.Reconstituirea atmosferei epocii esteînsoþitã aproape filã cu filã, reaºezarea înpaginã a întregii creaþii, devenind unicaopþiune pentru înþelegerea operei din interi-or, capabilã astfel sã redea, din nou,mireasma textelor troienite de trecut. Dinnefericire, aceastã esenþã se pierde ireme-diabil atunci când istoria literarã îºi cernevalorile lãsând la vedere plasa de relaþii ºicorespondenþele dintre ideile vehiculate, caun du-te-vino între tradiþie ºi modernitate. Încorpusul critic al Liviei Ciupercã, constândîn prezentarea exhaustivã a operei edite ºiinedite a lui Alexandru Lascarov-Moldovanu, raþiunea ºi sentimentul devinafinitãþi indestructibile, lãsându-se însoþitede un paseism de bunã facturã memorialis-ticã, deoarece de la duiosul scriitor nerãmân, alãturi de factura sãmãnãtoristã afondului epic, nostalgia dupã acele vremuride odinioarã, caracterizate atât de explicitîn celebra sintagmã eminescianã, referi-toare la un trecut fabulos-idilic când se vor-bea o „limbã ca un fagure de miere“. Efec-tul este puternic, iar parfumul de epocãpregnant. Caracterizãrile succinte ºi camabstracte, care îl postau pe autor în sferade influenþã a unor mari scriitori contempo-rani cu el - în panoplia genurilor ºi speciilorcultivate de Mihail Sadoveanu, I. Al.Brãtescu-Voineºti ºi Bassarabescu – suntînlocuite aici de comentarii despre viaþaacestuia, scrutatã prin parcurgerea atentãa etapelor ei faste sau dureroase. În loc deconcluzie, Livia Ciupercã aratã cã, deºi„încorsetat“ de viaþã, Lascarov-Moldovanua reuºit sã lase o operã de mari dimensiunirãspânditã, dupã cum s-a vãzut, în maimulte locuri, unde memoria ei doarmeînveºmântatã de poveºti încã necunoscute.
Acestui tip de cercetare, Livia Ciupercãîi consacrã speciale energii intelectuale,prin intermediul cãrora reuºeºte sãdemonstreze, convingãtor în opinia noas-trã, cã, împotriva trecerii ireparabile atimpului, autorii ºi creaþiile altor vremisunt, de fapt, contemporani ai literaturiiromâne în integralitatea ei, cu condiþia sãavem acces la savorile acelor texte, laparfumul lor originar. Acesta este scopulmonografiei istorico-literare AlexandruLascarov–Moldovanu, încorsetãrile uneivieþi, studiu prin care Livia Ciupercã ridicãvãlul uitãrii de pe imaginea unui scriitorcare ar merita, mai mult de o clipã, atenþiacelor ce iubesc literatura.
Lucian CHIªU
martie 2014
autori ºi cãrþi
7
GGlyycon cu stelã (1)
Nu mã lua în palmã pânã ce Nu visezi aripi. În numeledãruit amintirii vei împãrtãºicãldura ierbiica trupul meu secerat.Þi-am spus cã nimic nu rãmâneîn afara sângelui. În afaralacrimii. Sufletul tãu e un mânzaºteptând zorii. De partea cealaltãrãmân florile pe cheu sã le strigi învierea.„Noroc bun, sfatul ºi poporul(au ridicat acest altar)în cinstea celui mai distins ºi protectoral metropolei“…Îþi ridic inima în cãuºul inimii meleºi nu pot s-o arunc:
e cuvântul cu care descui patria tomitanã.
GGlyycon cu stelã (2)
„Ascultã, strãinule,patria ºi numele meu loculmeu de baºtinã“ se numesc toatemãslin retezat în ºapte anide rãbdare. Pe mãri ºi oceanematelot rãtãcit în adâncuricând între noi se murea din talazuripoticniþi în minciunã.„...iar numele îmi este Epiphania“ºi pãrinþii mei ramuri verzi„...i-am aºezat cu mâini curateîn mormânt“.ªi toate buzele înecaþilor au râscu fântânã de umbre spre cernu mi se pãrea cã frigul vine dinspre dumnezeiescul foc din Atenaci numai cu numele ademeneaflãcãri sã se întoarcã sã mã strige pe nume.„Cu adevãrat fericitã îmi eraînaine viaþa“. Memoria oglinzilorîmbãtrânea pietatea„cã nu pe mãsura pietãþii...este soarta muritorilor“....“ºi þie salutare“, tu, care„te-ai oprit spunându-þi în gând:oare cine ºi de unde este acesta care zace aici?“
Singurãtatea-i un semn de-ntrebareºi tu-i semeni leit.
GGlyycon cu stelã (66)
Sunt urlete-n lupcând dorul de lunãle-ar adãpa noaptea.Nu cervânãtorului lacrimineºtiut le va prelinge pe ceruridin rana lui caldã. Adeseafuratã cu-ntâia din umbre.Ceva din firea oamenilor ascunde laba de iepurenecuprinsã în toate cu ochiul când foame de drumuri înfloreºtefãclia de fugã. Uneori te întrebic-o rãdãcinã în mânã, dacã nuÎntunericul, înþeleptul, seriosul, scânduritÎntuneric,mãsoarã,zgârcit ºi corect,zâmbind ca un oriental neinventatla „vrednicia celor morþi“.
GGlyyconcu stelã ungguentaarumªi li s-a nãzãrit celor din Nazaret cã el purta
povarã depietre, uscate ºi încinse, moabit sã fi fost,
calfã de dulghersau zvon cetluit de nouã furtunã,
deºi se vedea clar cã nu lãsa drept averi decât unele unelte
de rãstignit,smerite ºiacestea,ofilite de grija miilor de ani sângeraþi,
floare rarã de dafin, o fi oare, crescutã-n sihãstria unor
paraclise nesãbuite.Când a fost sã cadã prepus de zgripþori s-a
vadit iarfilã îngãlbenitã de balsam ºi de tainã,
în cor de bãrbi cuvioase, toate de magi, ºi ei întrebãtori
ºi nedumeriþi, dar iluminaþi în strãfunduri de-o purpurã stãpânitã:
el este deneam samaritean ºi leapãdã porunci
ºi veºmânt de mirenenuntit lasã dogilor primilor de pomanã,
spre pohvalã ºi hilarã mistificare.
Aºa cã peste veac ºi peste zâmbetu-i amar se-ascund
oglinde histriote, tot cãrate fãrã sfârºit,desluºite Golgote cu
miez de miere ºi mãsline purtate angelicla oblânc, de zi-i,
Doamne, mãgar, din treaptã în treaptã scrutatesenin de
purtãtorii de sapã, de data asta dinspre Egipet înspre Pont,
melancolic ºi inimi la pãmânt în cãsoaia zeilormirosind a vinaþ.
GGlyycon laa KelyykdereSunt seri agatârºe când aurul se bea
din pumni de mãicuþã trandafirie oficial ajutatã
sã-mpartã rapiþa adormiriipe sirepele roabe, neîntunecate încã în clinuri
cu raci dedesupt,cu maci cât risipa deasupra.Mai sunt seri cât spaimele sfântului Agafton
cel urnitcu pricini adânci sã zugrume urme
din copita strâmbului ºarpe dupã al sãu feleºag, totuna
ºi mereu aþinând caleaCãlãreþului Trac, chiar ºi pe feþe
de steaguri domneºti, ºi,rogu-te, suflete, cu mãtasea ta pãcãtoasã,
dã-mi un rãgaz sãpun punct, cã pânã în zori mai este
firmament de cercetatºi tristã-i faþa perinii cu broderii neîndurate
ºi petrecute dupã rãstignire.ªi mai sunt seri adâncite când moina
din sângelenostru odihneºte hoþiri din pãdure bolnavã,
secerând cublândeþe sãmânþa ce va fi sã fie rod
sau nenãscutã bãrbãþie,cu nume de mormânt, adormitoare boare
din lemn de pãrcrescut în stranã spre cuminþenia ºi bucuria
cea lumeascãce-o simþi numai tu, cu trupul tãu, ADEIA!
martie 2014
poesis
8
DanSANDU •ºaizeci •
•• eeddiiþþiiaa aa XXXXXXIIIIII-aa,, 1144-1166 iiuunniiee 22001144,, BBoottooººaannii ••
Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Botoºani, cu sprijinul ConsiliuluiJudeþean Botoþani, în colaborare cu Editurile Junimea ºi„Convorbiri Literare“ din Iaºi, precum ºi cu revistele de cul-turã „Convorbiri literare“, „Poezia“, „Dacia Literarã“, „Feedbeack“, „Viaþa Româneascã“, „Familia“, „Vatra“, „Euphorion“,„Steaua“, „Hyperion“, „Conta“, „Semne“, „Poesis“,„Luceafãrul de dimineaþã“, „Porto-franco“, „Ateneu“,„Cafeneaua Literara“, „Argeº“, „Bucovina Literarã“,„Antares“, Filiala Iaºi a Uniunii Scriitorilor din România,Uniunea Scriitorilor din R. Moldova ºi ARPE, organizeazã, înperioada 14-16 iunie 2014 Concursul Naþional de Poezie ºiInterpretare Criticã a Operei Eminesciene „PorniLuceafãrul...“, ediþia a XXXIII-a.
Concursul îºi propune sã descopere ºi sã promoveze noitalente poetice ºi critice ºi se adreseazã, astfel, poeþilor ºicriticilor literari care nu au debutat în volum ºi care nu audepãºit vârsta de 40 de ani.
Concursul are trei secþiuni:
1) Carte publicatã – debut editorial: – Se vor trimite 2(douã) exemplare din cartea de poezie apãrutã în intervalul10 mai 2013 – 5 mai 2014. Vor fi acordate 2 premii: a)„Horaþiu Ioan Laºcu“ al Filialei Iaºi a USR ºi b) al UniuniiScriitorilor din R. Moldova.
2) Poezie în manuscris (nepublicatã) - Se va trimite unprint (acelaºi volum ºi pe un CD – un singur exemplar!) în3 exemplare, care va cuprinde cel mult 40 de poezii semnatecu un moto. Acelaºi moto va figura ºi pe un plic închis în carevor fi introduse datele concurentului: nume, prenume, anulnaºterii, adresa poºtalã, e-mail, telefon. Se vor acorda douãpremii care vor consta în publicarea a câte unui volum depoezie de cãtre Editurile „Junimea“ ºi „Convorbiri literare“, cusprijinul financiar al ARPE. Juriul are latitudinea, în funcþie devaloarea manuscriselor selectate, sã propunã spre publicareºi alte manuscrise, în funcþie de disponibilitatea editurilorprezente în juriu (Editurile Vinea, Paralela 45 ºi PrincepsEdit) .
Manuscrisele care nu vor primi premiul unei edituri vorintra în concurs pentru premiile revistelor implicate înjurizare, reviste care vor publica grupaje de poezii alepoeþilor premiaþi. Un manuscris, cel mai bun, poate primi pre-miul undei edituri ºi al tuturor celorlalte reviste implicate înconcurs. Toþi poeþii selectaþi pentru premii vor apãrea într-oantologie editatã de instituþia organizatoare.
3) Interpretare criticã a operei eminesciene: - Se va trimi-te un eseu de cel mult 15 pagini în 3 exemplare (în copie ºipe un CD), semnat cu un moto. Acelaºi moto va fi scris peun plic închis în care vor fi incluse datele concurentului:nume, prenume, anul naºterii, adresa poºtalã, e-mail, tele-fon. Se vor acorda premii ale unor reviste literare implicate înorganizare. Eseurile premiate vor fi publicare în revistelecare acordã premiile ºi în antologia editatã de instituþia orga-nizatoare.
Festivitatea de premiere va avea loc la Botoºani în ziua de15 iunie 2014.
Organizatorii asigurã concurenþilor cheltuieli de masã ºicazare.
Lucrãrile vor fi trimise, pânã la data de 10 mai 2014, peadresa:
CENTRUL JUDEÞEAN PENTRU CONSERVAREA ªIPROMOVAREA CULTURII TRADIÞIONALE BOTOªANI,Str. Unirii, nr. 10, Botoºani. Relaþii la tel. 0231-536322 sau e-mail: [email protected].
Notã: Se primesc grupaje de pânã la 15 pagini ºi pee-mail!
Concursul Naþional de Poezieºi Interpretare Criticãa Operei Eminesciene
„Porni Luceafãrul...“
martie 2014 9
poesis
E martie. În sufrageria mea de profesoarã au apãrut,unele dupã altele, pâlcuri de flori: trandafiri de un roºu venosîncremenit în suluri ce se îmbrãþiºeazã strâns ºi încreþit unelepe altele; lalele fragede ce fac aerul sã se bombeze; frezii cuarabescuri ºi uscãþimi rarefiate; zambile grele ºi cãrnoaseascunse printre alte flori ca niºte copii durdulii ce se ascundzdupãind pe dupã mobile; un crin alb, imperios ºi agresiv; oorhidee cu ochi maliþioºi, cu lujer abscons ºi snob.
Volutele acestea perceptive nu vor dura mult: cuvintele încare le-am prins vor dura un pic mai mult decât florile. Aiputea spune cã florile nici nu mai conteazã: sunt un referentpierdut pe drumul dintre idei, sunete ºi litere. De altfel, nu mãpot uita la flori decât în reprize scurte, nu ar avea sens altfel.În câteva zile, senzaþiile se vor dilua rapid, pânã la completadispariþie (a lor ºi a florilor).
Cunosc însã niºte flori la care nu mã satur niciodatã sã mãuit. Le-a pictat un artist chinuit de multe întunecimi. Le am peecranul calculatorului: florile de migdal ale lui Vincent VanGogh. Le-am descoperit, într-o zi, pe un site ce face posibilãfolosirea unor picturi celebre drept fundaluri pentru desktop.De atunci, simt nevoia, periodic, sã le am în faþa ochilor, oride câte ori deschid sau închid calculatorul sau când vreau sãfac o pauzã, închizând toate fiºierele, ieºind din timpul nece-sitãþii, pentru a mã uita în sfârºit la imaginea eliberatã.
Plasma monitorului îmi permite sã îi admir cu acurateþestrania viaþã. Nu înceteazã sã mã surprindã: mereu descopãrcâte un colþiºor nou, câte o nuanþã, câte o întortochiere.Pictura pare inepuizabilã, deºi nu poate fi astfel decât dacão laºi sã vinã la tine în mod cu totul natural, dacã o laºi sã teînvãluie aproape inconºtient. Îmi aduce aminte de JohnStuart Mill, care spunea cã poezia e ceea ce auzi fãrã sãvrei, în timp ce elocinþa e ceea ce asculþi cu atenþie. Laaceastã naturaleþe cred cã se gândea ºi Van Gogh însuºi,atunci când îi admira pe japonezii (a cãror artã picturalã l-ainspirat, de altfel, în crearea migdalului) „care trãiesc înnaturã de parcã ar fi ei înºiºi flori”. Probabil ºi Ezra Poundnutrea gânduri similare când a decis sã taie câteva zeci derânduri dintr-un poem care a devenit apoi celebru în doardouã versuri: „Apariþia acestor feþe în mulþime/Petale pe oramurã neagrã ºi umedã” (Într-o staþie de metrou). Valoareaunei asemenea imagini poetice stã în paradoxala ºi infinita eimiºcare, în mecanismul acela capabil sã se declanºeze sin-gur în ochiul privitorului ca un perpetuum mobile.
Van Gogh mã ajutã sã înþeleg bine cum poate arta sãcuprindã viaþa mai bine decât se cuprinde viaþa pe ea însãºi.Creanga lui înfloritã vine dintr-un loc ambiguu, nu se ºtiedacã e aºezatã într-o vazã, undeva, sau dacã e o creangã aunui întreg copac, selectatã de ochiul artistului ºi proiectatãpe fundalul cerului. Eu cred cã nu e nici una, nici alta, ci unfel de vietate ce îºi locuieºte spaþiul în mod suveran ºi liber.Florile pline de lumina pe care visa pictorul sã o dãruiascãcelorlalþi stau lipite de rãsucirile dureroase ale crengilor,printre ascuþiºurile lor neaºteptate. Culorile încolãcite ºi taridau la ivealã, ici ºi colo, noduri alambicate ºi roºietice caniºte urechi mici (!) – noduri de unde au fost amputate posi-bilitãþile. Turcoazul fundalului face umbre de sine stãtãtoareprintre flori ºi frunze. Totul pare prins într-o lume din care nulipseºte nimic, unde echilibrul nu mai poate fi stricat. Ai sen-zaþia cã nu þi-ar lipsi nimic dacã ai exista înãuntrul acestuitablou, cã ai fi fericit pânã la capãt, pentru totdeauna.
Van Gogh a pictat creanga de migdal cu gândul la nepo-tul nou-nãscut, fiul fratelui sãu mai mic (pe care pãrinþiihotãrâserã sã-l numeascã Vincent, ca pe unchiul sãu, pic-torul), vrând sã împleteascã în tablou bucuria unei vieþi noi cuaceea a renaºterii naturii. Dupã propria mãrturisire, e ceamai minuþioasã lucrare a sa, fãcutã cu un calm ºi cu o fermi-tate a penelului cu atât mai surprinzãtoare cu cât ne dãmseama cã, la câteva luni distanþã, Van Gogh avea sã se si-nucidã, „pentru binele lui ºi al tuturor”. A apucat însã sãprimeascã de la cumnata sa scrisoarea în care aceasta îipovestea cum micuþul se uita captivat la migdalul înflorit pic-tat de unchiul sãu, atârnat deasupra pãtuþului. Nu cred cãaceastã picturã ar fi putut fi mai fericit întâmpinatã iniþial deun alt ochi decât de acela, pur, al copilaºului cãruia i sespunea astfel, dintr-o datã, întregul secret al universului, dardinspre partea lui de luminã. Iar migdalul înflorit îl conþineape copilaº de dinainte.
Elena CIOBANU
Secretulmigdalului
în floare
aascezã
prea leneºã ca sã fie mondenãprea sinuoasã ca sã fie cumintefloare carnivorã dedicatã ascezeitrãieºte ascunsã
suferinþa sa e pãcãtoasã
refuzã aroma micilor viermi ai succesului care defileazã fuduli în singura lor zi de viaþã
o, ce dulceaþã îi lasã în cerul gurii striviþi ºi câte otrãvuri
gata, îi ajung cearcãnele din tinereþe
ocoleºte ispita sau cum îi place sã spunã abisul închide ochii cu greutate rezistã sublim dar o înghite hulpav visul
numaai unul
într-o noapteziaristul l-a ucis pe poetcând stãteau amândoi ºi depãnau amintiri ultimul vorbea despre frunze de toamnã carepicurã pe trotuarºi fâºii de luminã care se zbat pe zidurile griziaristul a simþit cum vorbele celuilalt îi înmoaie sufletul luciditatea încrâncenareas-a fãcut ca plastilina ca smoala ca balta desânge scursã din pieptul poetuluicu peniþa i-a prins inima în calendarîn oglindã e acum numai unul
viaaþþaa neduioaasã
hodoronc-tronc te-ai apucat iar de scris luciditatea ºterge mânioasã fiecare verse doar un poem una bucatã oalã de lut în carefierbi impresiioricâte boabe ºi frunze ai pune, ele nu schimbãgustul sãlciu lãsat de vrãjmãºia veche te-ai mumificat ai încremenit în ceara tãcerii
de mâine va fi altfel îþi promiþi vei trãi bucuros propria ta viaþã neduioasã te vei trezi dimineaþã cu hotãrârea lipitã de faþãca o mascã de carne de iarbã ºi rouã de ziarplouat împãturitpe care cineva nu a avut timp sã-l citeascã
viulcaare nu putrezeºte
versul e tot ce rãmâne - aur curat - când facibilanþul zilei galbenul care nu-þi rupe buzunarelearmura care nu se degradeazã nu rugineºtepielea care nu se pãteazã haina care nu pute viul care nu putrezeºte
se faacdintr-oo daatãcenuºã
sunt nemaipomenit de frumoasã noapteae întuneric ºi nu vezi dar îþi spun am plete deiarbãochi de pãpãdie sunt aºa de bunã de caldã deînmiresmatãsufletul meu e salcie miez dulce de nucã necoap-tãe cuibul agãþat de vârful stâncii mângâierile mele sunt uºoare ca fragii te îmbatã nu te hrãnesc mor repede se topescºi lasã în urmã o câmpie de dor ºi parfum eu zbor cresc ºi plutesc în furtunãapoi iese soarele noaptea se scurge pe sub uºã lumina explodeazã ºi arde iar visele verzi se fac dintr-odatã cenuºã
nu vã opriþþi
intru în labirintul lui Lorcasunt atâtea vieþi în el atâta vrajã atâta adevãr uit nebunia de-afarã ura rãzboiul pe un depozituriaº de deºeuripipãi zidurile caut uºa acestei lumi în jurul meu egãlãgie oamenii merg în piaþã îºi umplu sacoºele îºi ghiftuiesc sufletul cu abþibilduri cu mici lupte targetul e sus viaþa e jos în stratul de ceapã pentru borº serviciile noastresunt minunate clienþii noºtri fericiþi sertarele pline de facturistrãzile de roboþi copiiilor li se aratã þoºca cu fân li se pun ochelariiînainte înainte consumaþi/produceþiconsumaþi/produceþi niciodatã invers îmbrânciþi-vã cuminte certaþi-vã dupã reguli visaþioceanul din pliantenumai în timpul liber ºi în niciun caz nu vã opriþi
cuplaatãlaa aapaaraate
trãieºti viaþa legatã cu lanþuri de doi-trei oameni ºi de durerile lor îi asculþi cu urechea dimineaþa sã vezi dacã le este bine dacã sunt întregi netezipufoºi ca niºte cozonaci tu oare ºtii dacã eºti vie te uiþi în oglindã ºi vezi o femeie-imortelã: scoici ruginii fire gãlbuiºi urechiuºe lilafemeia încã aºteaptã sã vinã vremea einu crezi cã asta eºti tu te þii minte tânãrã arzãtoare un snop de vibraþiimânz trezit târziu într-o lume bãtrânã
trecutul - iubirile cãrþile insomniile - palpitã ca oinimãcuplatã la aparate din faþã spaimele zilnice fru-mos ºlefuite sãbii de argint te strãpung
SilviaPÃTRêCANU
Aceasta este o poveste ade-vãratã. Poate n-aº fi scris-ovreodatã, dar, zilele trecute, m-a sunat, din oraºul copilãriei ºiprimei mele tinereþi, PiatraNeamþ, m-a sunat, zic, unuldintre tovarãºii de hârjoanã,Culiþã, despre care nu maiºtiam nimic de vreo cincizecide ani... Din una-n alta, amin-tindu-ne de copilãria noastrãatât de îndepãrtatã, a insistat,„dacã pot ºi am timp“, sã scriudespre întâmplarea aceea „curâsul ºi cu plânsul“, dintr-osearã din preajma unuiCrãciun rãmas în memoriamea, mai ales, datoritã aceluiepisod... ªi am luat hârtia înprimire ºi mi-am zis sã începcu... începutul... Aºadar, sâm-bãta seara, precum ºi în ajunulmarilor sãrbãtori de peste an,cum sunt Crãciunul sauPaºtele, în casa noastrã, toatãlumea face baie. Obiceiul s-atransmis, din câte am putut euafla de la tata ºi mama, de lapãrinþii lor, iar aceºtia îl aveaude la pãrinþii lor ºi tot aºa maideparte, spre „rãdãcini“. Nuexista nici o abatere de la re-gulã. Doar în timpul Rãz-boiului, în refugiu, la Strehaia,în Oltenia, au existat sâmbete„goale“, acolo n-aveam nicibalie, nici – de multe ori – apã.Mama ne fãcea, totuºi, un si-mulacru de scãldãtoare, un felde duº, ne turna apã caldã, pecap ºi ne sãpunea ºi ne usca,apoi, cu prosopul... Dar acasã,vreau sã zic la casa noastrãdin Piatra Neamþ, Lãpuºneanu42, nu exista sâmbãtã fãrãbaie. Balia – nu ºtiu cum s-o finumit prin alte locuri din þarã –era destul de încãpãtoare, darnu atâta cât ar fi trebuit sã fiepentru trei vlãjgani ca noi.Avea diametrul de peste unmetru, dar înãlþimea nu treceade trei ºchioape. Era o baliemoºtenitã de la bunici, din ste-jar, zdravãnã. Apa era fiartã peplitã, în oala aceea mare detuci, cumpãratã de la niºte cor-turari cu nu ºtiu câþi bani, era ooalã de vreo douãzeci de litri,iar când apa dãdea în clocotera turnatã în albia pusã înmijlocul camerei ºi potrivitã cuapã rece, sã nu ne opãrim. Nuºtiu cum se întâmpla, dar„potriveala“ era de aºa naturã,încât apa în care ne înghe-suiam era, de obicei, destul defierbinte, mama o drãmuia înaºa fel, încât, dupã noi, sã sespele ºi ea, tata mergând labaia de aburi de la „Mucava“ –fabrica de hârtie unde avea unprieten care-l lãsa un ceas înaburul acela încins... Era oplãcere greu de explicat.Închipuiþi-vã, iarna, când afarãcrãpau pietrele de ger, cândgeamurile erau bocnã, noi trei,în apa fierbinte ºi binefãcã-toare! Ce pãcat, însã, cã baliaaceea nu era destul de adâncãºi destul de largã sã necuprindã cu totul ºi sã neputem hârjoni în voie! ªi maiera ºi timpul, cãci mama erafoarte operativã, când cre-deam cã e mai bine, atunci nescotea din apã. Eu eram primulscos, deoarece eram cel maimare, mai lung ºi mai slab,dupã ce mã freca bine cusãpun ºi mã clãtea cu apa din
cãuºul mâinilor, îmi ºi puneaprosopul pe cap ºi... afarã, subplapumã... În camerã, eraudouã paturi, unul la Rãsãrit, încare dormeam noi, cei trei fraþi,vegheaþi de Icoana MaiciiDomnului cu Pruncul în braþe,iar celãlalt la Apus, unde seodihneau bieþii mei pãrinþi, dar„pãziþi“ de NapoleaonBonaparte, e adevãrat, foartetrist, cãci – cum se vedea întablou – se retrãgea, în 1812,de la Moscova, pe un gernãprasnic...
Auzisem cã în casele mariexistã bãi adevãrate, cu niºtecãzi special fãcute, din fontãsau din tablã mai groasã, curobineþi strãlucitori, pe undevine apa precum la pompaªuroaiei, vecina din curteacãreia cãram eu apa cu gãlea-ta, dar robinete speciale, apãcaldã, apã rece, ba ºi duº, ce-o fi ãla?, cã nu vãzusem nicio-datã. La noi, pe stradã, eracasa din colþ, un adevãratpalat, care avea o astfel debaie... Dar sã nu mã grãbesccu povestirea. O sã vã spunmai pe îndelete ºi în ordinecronologicã întâmplarea carem-a adus, în seara zilei desâmbãtã, 23 decembrie, pecând eram într-a ºaptea, înbaia aceea mare de carepomeneam. „Bã Jãnele, dis-earã vii sã faci baie la mine... Obaie adevãratã... Te fac om...!Dai tot jegul jos de pe tine, deo sã se înfunde canalizarea...“Când l-am auzit pe Culiþãspunându-mi vorbele astea,am rãmas nãuc. „Hai, bã, lasã-te de poante de asteaidioate...!“, i-am rãspuns imedi-at. „Ce, mã crezi troglodit...?Cine are curajul sã intre încasa boierului ãluia...“ Culiþãvenise de vreo doi ani în oraº.De loc, era din Dumbrava, unsat din coasta târgului nostru.Era nepotul lui Cãrãuºu, celcare locuia în cãsoaia desprecare vã spuneam mai înainte.Domnul Ion Cãrãuºu, instalatorsanitarist la bazã, membru departid, fusese numit, de maimulþi ani, director la Între-prinderea de locuinþe ºilocaluri. Origine sãnãtoasã, omde iniþiativã ºi de perspectivã.Aºa fusese caracterizat. Înalt,solid, cu o burtã proeminentãce-i dãdea ºi mai multã autori-tate, destul de distant faþã devecini – tata spunea cã „ãstuianu-i ajungi nici cu o prãjinã lanas“, iar alþii îl porecliserã„boierul“ – pãrea un deal înmiºcare. Aºa cum arãta, dar ºifelul sãu de a fi – uitasem sãspun cã avea ºi un glas ce
aducea mai mult a tunet înfun-dat -, inspira chiar teamã, darºi aversiune, lumea zicea cãera rãu, scãpãtat ºi dornic deputere. Asta spuneau mulþi dinmahalaua noastrã, deºi, penoi, copiii, nici nu ne lua înseamã. Venise, în oraº, imedi-at dupã Rãzboi, lucrase, de laînceput la ILL ºi, cum se evi-denþiase prin calitãþile amintite,la Naþionalizare a fost pusdirector. S-a mutat în casa dincolþ – de unde fuseserã alun-gaþi membrii unei familii careavusese o fãbricuþã de cherestea-, casã din care fãcuse un ade-vãrat palat. Culiþã, nepotu-su,mi-a spus, odatã, cã aveauvreo cinci camere, coridoare ºio baie cam de douã ori câtodaia în care locuiam noi, cincisuflete... Eu ºi frate-miu celmijlociu, Didi, ne-am împrieten-it repede cu bãiatul acesta dela þarã, care era mai mare cuvreo doi ani ca mine ºi urma oºcoalã profesionalã. Pãrinþii îimuriserã într-un accident înpãdure – a cãzut un brad pesteei - , iar directorul ILL-ului, fratecu maicã-sa, l-a luat el sã-l„facã om“, dupã ce ºi-a trecutpe numele lui casa ºi celelalteacareturi ºi pãmântul ce le deþi-nuserã pãrinþii bãiatului. Îndouã veri la rând l-am învãþatsã batã mingea, l-am purtatprin locurile pe care noi leºtiam de când ne nãscuserãm,l-am învãþat cum sã se caþere,pe zidul de la „Trianon“, sãvadã filme – da fapt, la cãþãrat,s-a dovedit mai ceva ca noi -,l-am îndemnat sã preþuiascãcititul cãrþilor de aventuri, pre-cum „O pânzã în depãrtare“,de Valentin Kataev sau„Cãpitan la 15 ani“, de JulesVerne, cãrþi pe care le aveamîn casã... „Moºul ºi baba –adãugã Culiþã – pleacã disearãla finii lui din Þãrãncuþa..., aude rezolvat o problemã... Aºacã, tot mi-ai spus tu cã tare þi-aidori o baie adevãratã... Vin ºite iau cum pleacã ei...“
Vã daþi seama cum au tre-cut, pentru mine, cele vreo treiceasuri pânã a venit prietenulmeu sã mã ducã la el. Maiîntâi, i-am anunþat, cu o anumetrufie, pe ai mei cã „disearã faco baie adevãratã, cum nici n-aþivisat“, dupã care am stat ca peghimpi. În închipuirea mea mãvedeam dus cu o caleaºcãimperialã, cu patru cai, apoi,condus, cu mare tãmbãlãu lareºedinþa mea unde se aflaacea baie regeascã, în careeram ajutat, cu mare grijã, sãpãºesc în niºte ape de smaralddin care ieºeau aburi auriþi...L-am zãrit imediat cum a intratîn ograda noastrã. Venea maimult fugind. Eram pregãtit – înpicioare bocancii, apoi izme-nele, pantalonii, cãmaºa ºihaina groasã ºi cãciula aiaalbã, ruseascã, pe care mi-oadusese tata de la domnulVasiliu, prietenul lui de laUzinã. Era o searã luminatã dezãpada ce se adunase înultimele sãptãmâni, ningealeneº, iar pe stradã þipenie deom. Becul de pe stâlpul dinfaþa casei lui Cãrãuºu luminaca ziua, drept lângã geamurilelargi ale bãii, cãci locul cu pri-cina se afla chiar la stradã. Pedrum, prietenul meu mi-a spuscã a deschis robinetele, haimai repede, bã Jãnele, sã nudea peste bord, aºa râdeaCuliþã, ºi mi se pãrea cã-i maifericit ca mine care trãiam dinplin feeria acelei seri, dar ºi unsentiment ascuns, de teamã...Nici nu ºtiu când m-am trezit înfaþa cãzii... Oo, ce minunatã elumea asta! Câte lucruri nusunt pe care eu nu le ºtiu! Uite,cada asta, în care încap vreotrei ca mine, strãlucitoare ºiprimitoare, apa asta copleºitorde caldã ºi mângâietoare, ºiduºul la care privesc cu oîncântare de-mi lãcrimeazãochii ºi nu cred cã vãd ceea cevãd... Am bãgat, mai întâi, cusfialã, piciorul drept, apoi stân-gul ºi apoi m-am culcat în bazi-nul acesta minunat... Mã întindcât pot, mã dau pe dreapta, mãîntorc pe stânga, apoi cu burtaîn jos ºi capul în apã ºi când îl
scot.... Doamne, mi s-a pãrut?Am auzit o sonerie, ceva mi-azgâriat urechile, ceva ce m-aîngrozit ca o presimþire neagrã.ªi glasul acela gros, de tunetînfundat: „Bãiete, vezi cã aiuitat lumina aprinsã la baie...“Se deschide uºa, Culiþã, lividca o portocalã stoarsã, ºoptin-du-mi „sãri pe fereastrã...“ ºiînchizând lumina... Ca un som-nambul, cu tact ºi calm, iauboarfele, trag pe mine izme-nele ºi pantalonii, aºa ud cumsunt, mã încalþ, fãrã a mai legaºireturile bocancilor, îmi pun ºicãmaºa ºi haina, deschid gea-mul ºi, deodatã, îmi dau seamacã am uitat sã-mi iau cãciula.Apa, cãlduþã, mi se prelinge,din pãrul netuns de vreo treiluni, spre ochi ºi pe faþã. Cebun e becul ãla de-afarã! Sevede ca ziua în încãpere. Mãîntorc ºi observ imediat cãciu-la, era cãzutã jos, din cuier, oiau ºi mi-o îndes pânã pe ochi.Buf!, sar în nãmeþi de laînãlþimea aceea de vreo doimetri... Când am aterizat înzãpada pufoasã, nu ºtiu cums-a întâmplat de am intrat cutotul în muntele acela, iar când,scremându-mã din greu, amreuºit sã mã ridic, eram alb dinvârful cãciulii pânã în bocanci.Spre nenorocul meu, tocmaitrecea pe acolo tanti LiliManolicã, ce avea casa gard îngard cu noi, îºi aducea copiii –pe Duþu ºi Jana – de la sora ei,care locuia mai la vale, lângãfarmacia lui Papa Sotir, cã ealucra pânã seara, la un atelierde croitorie. Când m-au vãzut,cei mici, elevi într-a-ntâia, au ºiînceput sã strige, cu sur-prindere, dar ºi cu o bucurieentuziastã, „Omul de zãpadã,omul de zãpadã, A cãzut dincer, a cãzut din cer...“ Înspãi-mântat de-a binelea ºi strã-puns, parcã, de milioane deace de gheaþã, o iau la goanãfãrã sã mai privesc în urmã.Cocioaba mea e la trei casedistanþã, abia acum încep sãtremur, intru în casã ºi, cummama tocmai îi bãgase pe ceidoi fraþi în balie, arunc tot ceam pe mine ºi sar direct înapã... Abia a doua zi am fost înstare sã le povestesc alor meice s-a întâmplat. Ghinionulmeu – am aflat de la Culiþã, pecare nu mã supãrasem deloc –a fost cã naºii nu-ºi gãsiserãfinii acasã...
...Au trecut, de-atunci, vreoºase decenii ºi chiar mai mult.Sã nu credeþi cã n-am respec-tat tradiþia. Sâmbãta seara ºi înpreajma marilor sãrbãtori depeste an mã bag în cadã. Da,am ºi eu baia mea, într-unapartament destul de modest,cu numai douã camere în caream trãit o viaþã întreagã. ªi sãnu vã miraþi când vã voidestãinui cã, întins în cadamea, cam micã, e adevãrat, nuo datã – ca ºi acum – mi-amamintit de baia aceea pe care„am încercat-o“ într-o searã dedecembrie, în preajma uneizile de Crãciun. O întâmplaretragi-comicã, tot mai îndepãr-tatã în timpul necuprins, dar vieºi nealteratã în sufletul unuiom, trecut biniºor prin viaþã,care, orice-ar fi fãcut, a rãmastot copil...
prozã
martie 201410
Eugen VERMAN
Baia
•• MMiihhaaii CChhiiuuaarruu
teatru
martie 2014 11
Primãvara a venit cu o vestebunã de la Piatra Neamþ, redes-chiderea teatrului. Aºa cã, dupão grea perioadã de pribegie,trupa revenea la sediu, invitân-du-ºi prietenii ºi publicul drag lanoi spectacole în sala proaspãtrenovatã. Chiar dacã lucrãrilenu sunt încã gata, lasã de doritîn unele privinþe ºi mai este ne-voie de anumite finisaje, ne-ambucurat împreunã de revenireaTT-ului acasã.
Prinºiîn copcã
Primul spectacol pe care l-amvãzut a fost cel cu piesa„Gãrgãriþele se întorc pe pã-mânt“ de Vasili Sigarev, în regialui Alexandru Mâzgãreanu.Sigarev este unul dintre cei maicunoscuþi dramaturgi contem-porani din fosta UniuneSovieticã. Autenticitatea ºi forþascrisului sãu au impresionatdintru început lumea teatralã, lanumai 25 de ani, siberianul cuverb tare, muºcãtor, cu ununivers dramaturgic dur, col-þuros, dar strãfulgerat ºi de opoezie specialã, primind impor-tante distincþii. Piesa de debut,„Plastilina“, apoi „Laptele negru“ºi „Gãrgãriþele se întorc pepãmânt“ au avut premiera laRoyal Court Theatre dinLondra, în 2002, 2003 ºi 2004.Considerat un maestru al tea-trului mizerabilist, Sigarev a cu-noscut succesul pe Broadway(cu „Laptele negru“), alte piesejucându-i-se pe mari scene alelumii. Principala sursã de inspi-raþie a dramaturgiei sale plinede originalitate este chiar pro-pria experienþã de viaþã. Unadeloc comunã, din moment ceVasili Sigarev a trãit într-o micãlocalitate din Munþii Ural, unde,dupã prãbuºirea regimuluicomunist, oamenii au ajuns sãscormoneascã prin gropile depe lângã o defunctã fabricã detitanium, trãind din vânzareadeºeurilor de metal gãsite.„Oamenii aveau o mulþime debani ºi nimic de fãcut cu ei, aºacã au început sã-ºi injectezedroguri. Apoi banii s-au terminatºi au rãmas drogurile. Fiecare atreia persoanã din oraº eradependentã, inclusiv fratelemeu, Yura, care-ºi injecta hero-inã“. Sunt mãrturisirile dra-maturgului, fãcute într-un inter-viu, unde mai povestea ºi detatãl suferind de alcoolism, ºi defratele implicat într-o crimã. Seînþelege cã el s-a salvat prinscris, dar traumele au rãmas însubteranã, au sãpat acolo, l-aumarcat puternic. Multe dintreamintitele elemente autobiogra-fice se regãsesc în „Gãrgãriþelese întorc pe pãmânt“, în perso-najele Dima, Tatãl, în Slavik.
Prima imagine din specta-colul pietrean este cea a unuispaþiu sordid. Ceva delabrat,mizer, cu ziduri invadate demuºchi, semãnând cu o vã-gãunã. Aflãm de la Dima, unvlãjgan blond, care îºi face delucru cu niºte cruci de metal, cãacolo este blocul „Viii ºi morþii“,de lângã un cimitir, ºi înþelegemcã el îºi câºtigã existenþavânzând crucile furate de pemorminte. În ceeaºi încãpere seagitã Slavik, un drogat în sevraj,care cautã disperat droguri ºi
sapã tunele, scurmând pestetot. ªi tot aici nãvãleºte Lera,împreunã cu o prietenã blondã,un soi de rubedenie. Lera, obondoacã zgomotoasã, facemare tam-tam cu norocul care adat peste ea. Naivã fiind, biatafatã crede cã a câºtigat o grã-madã de bani de la unEuroshop din Moscova, undetrebuie însã sã trimitã o mie dedolari, ca sã-ºi încaseze pre-miul. Se milogeºte la toþi sã-iîmprumute bani, ºi când vedecã nu are succes, recurge la ceºtie ea sã facã de obicei, adicãse prostitueazã, oferindu-i-se luiDima, care o refuzã, ºi apoi luiArkaºa, genul de mafiot mã-runþel, de ºmecher de cartier,bãgat în comerþul cu cruci. Fatavrea cu orice preþ sã ajungã laMoscova, sã scape din infernulde acasã, pentru cã maicã-sa o„terminã“. Viseazã o familie a ei,un soþ, copil, un magazinaº etc.ªi repetã mereu „existã unDumnezeu“, la care Dima ripos-teazã cu încrâncenare, „nuexistã“. ªi el cautã o soluþie desalvare, vrea sã plece înarmatã. Dar salvarea nu existãîn lumea realã, unde „totul e pebani“. ªi unde ei nu sunt decâtniºte „morþi vii“ sau, cu vorbeletatãlui lui Dima, sunt „prinºi încopcã“. Salvarea nu existãdecât în imaginaþie, în evadareaundeva, departe, într-un þinut devis, frumos ºi pur. La finalulspectacolului, zidurile se vorridica, iar Lera de mânã cuDima se pierd într-o poieniþã, întimp ce în aer plutesc feericpuzderie de roºii buburuze/gãr-gãriþe, ca în cântecelul acelainfantil: Gãrgãriþã – riþã/ Du-te-nzbor departe/ Du-te-n po-ieniþã....
Punând în scenã piesa luiSigarev, tânãrul regizorAlexandru Mâzgãreanu, cãruiaPiatra Neamþul îi poartã noroc(aici a luat cele dintâi impor-tante premii), reuºeºte un spec-tacol remarcabil, în care pãs-treazã o ambiguitate fertilã întreplanuri, între cel real ºi celimaginar, între realismul brutalºi visare. În montarea sa, seplimbã fantomele, a mamei luiDima (cu chipul LoredaneiGrigoriu), asistând îndureratã latot ce e petrece ºi, spre final, a
bãtrânei (figuratã de GinaGulai) omorâte de Slavik, unRaskolnikov al zilelor noastre,junckie. Dar ºi trupul acestuia(cãci Dima îl pedepseºte pentrumoartea nevinovatei ºi neaju-toratei bãtrâne, luându-i ºi luiviaþa) stã pe o nãsãlie, în prim-plan, alãturi de ceilalþi. Caresunt ºi ei niºte „morþi vii“, per-danþi în crudul joc al vieþii.
Alexandru Mâzgãreanu ºi-aales bine distribuþia. În Dimaevolueazã cu talent, siguranþãºi maximã tensiune dramaticãIoan Paraschiv, cãruia rolul i-amers mãnuºã, începând de lafizic. Foarte credibilã în perso-najul Lera este Ingrid Robu,care îºi susþine admirabil, cumultã energie, partitura. Amapreciat jocul inteligent ºi ex-presiv al lui Dragoº Ionescu(Slavik, drogatul jalnic amuzant,care nu e prost deloc ºi-i dis-treazã pe ceilalþi imitându-l peKermit) ºi aplombul cuceritor allui Cezar Antal în vesel-ciniculArkaºa. Un debut notabil are, laTT, Alexandra Suciu. Ea creio-neazã veridic o micã scorpie, peYulka, vânãtoare de senzaþiitari, perversã, provocatoare,diabolicã sub blonda ºi gra-þioasa ei înfãþiºare. Un izbutitmoment comico-tragic îi apar-þine lui Florin Mircea jr. (Kuliok,tatãl lui Dima), dansând lamba-da ºi recitând din Esenin.
„Gãrgãriþele se întorc pepãmânt“ (în scenografia inven-tivã a lui Romulus Boicu) estespectacolul unui tânãr regizorinteresant, care valorificã aiciîntr-un mod personal metaforateatralã, într-o construcþie sce-nicã atent elaboratã.
Hippolyytos,o viziuneestetizaantã
Un spaþiu auster, stilizat,epurat de elemente inutile. Multalb, coloane, un impunãtor fron-ton grec, iar în fundal, albastru.Marea. E liniºte, se aude doarþârâitul cicladelor. Atmosferarespirã calm, seninãtate. Deo-datã, în scenã apare un tânãratlet, trãgând dupã el un ciocan.Se joacã cu el, îl roteºte, ºidupã aceea îl agitã, ameninþã-tor, vrând parcã sã-l aruncepeste un grup de personaje. Eun semn rãu prevestitor, anunþãtragedia ce va urma, dezastrul.Tânãrul rãzboinic esteHippolytos, fiul Amazoanei ºi alregelui Theseus. E urmat de oþinutã de tineri, îmbrãcaþi înmantale albe. ªi tot albe suntveºmintele Phaidrei ºi aleînsoþitoarelor ei. Alb de linþoliu,de jale. Regina tace, ceva ochinuie cumplit, e bolnavã de-oboalã necunoscutã. Însoþitoa-rele ei sunt îngrijorate, iar doicao implorã pe Phaidra sã-ºideschidã sufletul. Când aceastao va face, teribilul ei secret vaieºi la ivealã. Vai, biata reginãeste victima unui sentimentnefiresc, e îndrãgostitã pãtimaºde fiul ei vitreg, frigidul, misogi-nul Hippolytus. Dar nu din voiaei, ci pentru cã aºa a vrut vani-toasa zeiþã Aphrodita, care aºa,indirect, se rãzbunã peHippolytos. Fiindcã acesta osfideazã ºi îi este fidel rivaleisale, zeiþa fecioarã Artemis. IarAphrodita este deasupra tuturorzeilor, e cea mai temutã, aºa nespune Euripide.
ªi aºa se vede ºi în specta-colul lui Horaþiu Mihaiu, carepune în scenã, cu un maximrafinament vizual, o versiunedrastic comprimatã a tragedieilui Euripide, „Hippolytos“. Careîl copleºeºte prin mãreþia ei,înmãrmuritoare, impunând tã-cerea. „Hippolytos sau despretãcere“, astfel sunã laconicelerânduri din caietul-program,scrise de regizorul-scenograf.Horaþiu Mihaiu ne spune tragicapoveste a unei iubiri vinovate,condamnate din faºã, într-omanierã elegantã, coregrafiatã,având pentru asta preþioasacolaborare a lui András Lórántpentru miºcarea scenicã. De-mersul sãu este unul estetizant,
aseptic cumva. Tragedia a muritdemult, catharsisul nu se maiproduce în zilele noastre, într-untimp al demitizãrii, fragmentaris-mului, al derizoriului, epider-micului, deconstrucþiei ºi aºamai departe. Dar idealul fru-museþii rãmâne, poate ea ºicompasiunea vor salva lumea.Sau poate asta e doar literaturã,artã, un refugiu, la urma urmei.„Hippolytos“ este un spectacolfrumos. ªi rece. Decorativ, cu osuccesiune de tablouri, decadre foarte plastice. E predo-minant vizual, ºi de aceea tre-buie vãzut, lãsându-se cu greutranspus în cuvinte. În specta-col, imaginile vorbesc, actorii aupartituri reduse la esenþial, chi-nul lor lãuntric, toate frãmântãri-le fiind exprimate prin expresivi-tatea corporalã, printr-o largãgamã de miºcãri. Phaedra, ne-fericita reginã care-ºi va punecapãt zilelor, alegând, cu dem-nitate ºi curaj, moartea salva-toare dintr-o situaþie imposibilã,e Loredana Grigoriu, o mascãvie a durerii, a neputinþei de ase împotrivi rãului. Expresivã,concentratã, mistuitã de patimãca de un foc interior. Este ceeace trebuie sã fie în rol, adicã untip strãin de pasiuni omeneºti,Rãzvan Bãnuþ, Hippolytos. κifac bine treaba, în codul stilistical montãrii, Lucreþia Mandric(Doica), Daniel Beºleagã(Theseus), Ecaterina Hâþu(Artemis), Dragoº Ionescu,Cezar Antal, Rareº Pârlog, DanGrigoraº (însoþitorii luiHippolytos), Adina Suciu,Corina Grigoraº (însoþitoarelePhaedrei). Care însoþitori, pe-rechi – perechi, de un ea ºi unel, compun, la un moment dat, oscenã savuroasã, comicã, încontrapunct cu tragedia. Segiugiulesc, iar ele îi hrãnesc peei cu linguriþa, în timp ce se audchirãieli ºi cotocodãceli ca dintr-opoiatã cu pãsãri domestice. Elumea mãruntã, obiºnuitã, ba-nalã, opusã celei a eroilor demit, de legendã. ªi tot din re-gistrul diurn face parte ºiCorifeul, întruchipat de VictorGiurãscu. E un bãrbat oarecare,îmbrãcat ºleampãt cu un costu-maº cafeniu, cu o servietã ºigesturi de conþopist. Dacã amînþeles acest contrapunct ironicºi m-am amuzat la scenelerespective, am rãmas, înschimb, nedumeritã de câtevamiºcãri de pãpuºã mecanicãale Aphroditei (potrivitã în rolCãtãlina Ieºanu, cu o sclipirevicleanã a ochilor ºi un zâmbetrãutãcios lipit de chip). Pentrucã mi s-au pãrut o gratuitate. Nueste oare ea zeiþa cea maitemutã, chiar de zei, ei înºiºicãzând pradã sãgeþilor luiEros? Aºadar, cine o poatemanipula, stãpâni pe crudadivinitate absolutã?
Dar e bine sã plecãm de laun spectacol cu întrebãri. Chiardacã „Hippolytos“ este, înprimul rând, o montare ceîncântã privirea. Horaþiu Mihaiunu se dezminte, el vede pro-porþii, volume, simetrii, are simþplastic, arhitectural, hybris-ulsãu fiind dragostea pentruforme frumoase în sine.
Carmen MIHALACHE
Premierela Teatrul Tineretului
•• „„GGããrrggããrr ii þþee llee ssee îînnttoorrcc ppee ppããmmâânntt““ ddee VVaassii ll ii SSiiggaarreevv
– Domnule profesor ªtefanMunteanu, ºtiu, încã de pecând eram studenta dumnea-voastrã, cã la fiecare începutde primãvarã vi se solicitãinterviuri, din motive aniver-sare. De data aceasta, dupã cevã transmit urãrile fireºti, cuocazia lui 5 martie, aº vrea sãvã propun un dialog în legãturãcu pasiunea care vã mânãspre Eminescu. Aºadar, cum aînceput „povestea“?
– Îmi place ideea depoveste, întrucât nu mã obligãsã numesc un început. Maiales cã pe acel început nu-lºtiu. Prin urmare, mã mângâicu gândul cã „a fost odatã caniciodatã“, un timp când, fãrãsã-mi dau seama, îmi cãutamun sens al existenþei, un„logos“ al meu, cum ar spuneSocrate. ªi, probabil cã atunci,când sigur scormoneam prinmituri, un fel de „noroc al sorþii“m-a ajutat sã-l descopãr peEminescu. Din acel momentam ieºit din poveste ºi amintrat în istorie. O istorie pecare am început sã o memo-rez, dupã ce împlinisemdouãzeci ºi cinci de ani, cândam devenit student la filozofie,în cadrul universitãþii ieºene.Sigur cã citisem multã poezieeminescianã ºi pânã atunci,însã dupã ce am început stu-denþia mi-am dat seama cã numai pot fãrã o asemenea porþiezilnicã. La început o fãceamîntr-un fel oarecum conspirativ,þinând cartea cu poeme înbuzunarul cel mai ascuns, orisub perna cãminului stu-denþesc. Trãiam un fel deiubire, pe care nu voiam sã oafle nimeni. Au fost ºimomente când trebuia sã-miînving timiditatea, ca în oricepoveste de iubire, sã acceptgândul cã nu comit nici oobrãznicie, cã chiar sãrmanfiind, merit sã mã adap la oasemenea comoarã. Aºa amînceput sã-mi chivernisescbursa pentru a cumpãra cãrþide ºi despre poet. Dar mareabucurie am trãit-o în anul treide facultate. Atunci, la cursulde filozofie româneascã a venitprofesorul Tudor Ghideanu ºi,aproape un an ne-a vorbitdespre filosofia lui Eminescu.Era o încântare sã descopãr,pe lângã muzicalitatea poezieiºi conþinutul ideatic al creaþieigeniului.
– Mai pãstraþi însemnãrilede la cursul respectiv?
– Din pãcate nu mai ºtiu ces-a întâmplat cu caietele melestudenþeºti. Probabil cã dincomoditate la un moment datle-am sacrificat. De fapt nici nueram prea mulþumit de va-loarea acelor însemnãri. Pre-feram, la cursuri, sã înþelegdiscursul ºi sã observ gesticaprofesorilor. Cu atât mai multcând era vorba de prestaþiaprofesorului Ghideanu. Iarexamenele le pregãteam, încea mai mare parte, pe bazabibliografiei tipãrite, orilitografiate.
– La terminarea Facultãþii deFilozofie aveaþi deja în proiectsã continuaþi cercetarea sis-tematicã a operei luiEminescu?
– Nici vorbã! Principala grijãa momentului, dupã obþinereaunei catedre într-un liceubãcãuan, era sã învãþ meseriade profesor. În paralel auapãrut ºi grijile de familist,adicã de soþ ºi pãrinte a doifeciori, în condiþiile în care mãambiþionasem sã urmez ºicursurile unei a doua facultãþi.Iar întâlnirile cu Eminescu eraudin ce în ce mai sporadice ºilipsite de orice speranþã încu-rajatoare. Vreau sã spun cãîncã nu visam cã voi putea vre-odatã sã pot scrie ceva despreopera lui. Dupã câteva tenta-tive, nereuºite, din raþiunipolitice, de a încerca un doc-torat, intrasem într-un fel derutinã destul de neproductivã.Noroc de evenimentele dindecembrie 1989, care aureaprins flacãra speranþei.Acele evenimente, prin trans-formãrile pe care le-au produs însocietatea româneascã, m-aurevitalizat spiritual. Deºi sunt ofire destul de emotivã, puternicstãpânitã de raþiuni morale, amînþeles atunci cã nu este sufi-cient sã ai doar ºtiinþã de carte,ci îþi mai trebuie ºi ceva curaj.Nu neapãrat obrãznicie, câtmai ales încredere în forþeleproprii.
– Punctez faptul cã sunteþi ofire emotivã pornind de la con-statarea cã atunci când vorbiþidespre Mihai Eminescu radiaþio tensiune care vine direct dinsuflet si atunci întrebareafireascã ar fi: aþi renãscut dupã`89 ?
– Se poate spune ºi aºa,dacã rãmânem la dimensiuneaspiritualã a sintagmei. Primaprovocare am primit-o în ianu-arie 1990, atunci când, celecâteva sute de profesori deºtiinþe sociale din judeþ, caredoreau schimbarea, au consi-derat cã este bine sã-i repre-zint eu la Inspectoratul ªcolarJudeþean Bacãu. Bineînþelescã nu am putut rezista decâtun an, dupã care am revenit lacatedrã. A fost un an foartegreu pentru învãþãmântulromânesc, ca de altfel pentruîntreaga societate. Uneori mãºi întreb cum de am reuºit sãrezist, în acel viespar deinterese, mai vechi ºi mai noi,susþinute prin cele mai abjectemijloace scrise, ori doar þipateprin înjurãturi ºi ameninþãri. Afost totuºi o experienþã intere-santã, chiar dacã a însemnatsacrificarea unui an. Dar avenit ºi compensaþia sacrificiu-lui. Pentru cã în toamna anului1991 a apãrut oportunitatea dea mã înscrie la doctorat. ªi nuoricum, ci cu o tezã legatã deopera lui Eminescu.
– Pentru cã mi se parefoarte interesantã aceastãoportunitate, aº vrea sã dez-voltaþi puþin explicaþia.
– Îmi este destul de greu sãexplic aceastã aventurã.Pentru cã aventurã a fost, saucel puþin aºa am trãit-o.Metaforic vorbind, aº puteaspune cã a fost un fel de cursãcu obstacole, pe ruta Bacãu-Iaºi ºi retur, timp de ºapte ani.A fost mai întâi admitere ladoctorat, pe cele câteva locuriscoase la concurs, deFacultatea de Filosofie, de laUniversitatea „Al. I. Cuza“, pecare am trecut-o cu bine. Am
primit, apoi, accepþiunea profe-sorului Constantin Marin, spe-cialist în filozofie veche, greacãºi orientalã, de a-mi fi con-ducãtor de doctorat. Dupã caream intrat în procedura cerutãde regulamentul universitãþii,referitor la aceastã formã depregãtire. Fãrã sã ºtiu preamulte în legãtura cu sarcina pecare mi-o asumam, am propusca teza de cercetare sã se inti-tuleze „Filosofia indianã ºicreaþia eminescianã“, propu-nere care a fost acceptatã deprofesorul coordonator ºi dedecanatul facultãþii. Nu maiinsist asupra dificultãþilor pecare a trebuit sã le depãºesc,întrucât le-am evocat cu alteocazii. Acum mai evidenþiezdoar faptul cã m-am bucurat deo frumoasã colaborare cudomnul profesor ConstantinMarin, în sensul cã mi-a îngã-duit totala libertate îndesfãºurarea cercetãrii. Altfelspus, mi-a lãsat libertatea sã-mi descopãr propriile greºeli ºi,eventual, sã ºi învãþ din ele.Important este faptul cã rezul-tatul final, marcat în septem-brie 1997, a dat satisfacþieîntregii comisii ºi tuturor celorprezenþi în ºedinþa publicã desusþinere a doctoratului. Tezaa devenit carte, în acelaºi an,la Editura Didacticã ºiPedagogicã din Bucureºti. Iarcartea a avut un destin noro-cos, întrucât a fost propusã decomisia universitãþii ieºenespre a fi premiatã de AcademiaRomânã. Iar AcademiaRomânã, prin Secþia deFilozofie a selectat-o ºi, pestedoi ani, a distins-o cu Premiul„Ion Petrovici“.
– Ce a însemnat, pentrudumneavoastrã, dobândireaacestui succes?
– Ca orice reuºitã, mi-aadus o clipã de bucurie ºi oocazie de bilanþ. Un bilanþ înurma cãruia am conºtientizatcã în ce priveºte devenireamea intelectualã, zarurile eraudeja aruncate. Nu mai existacale de întoarcere în cepriveºte pasiunea mea pentruEminescu. Nici o obligaþie nuîmi cerea sã continui cerce-tarea ºi nici o piedicã nu mãputea opri. Sub acest aspect,mai departe, am început sã facexact ce-mi place, când ºi câtîmi place. Am început atunci ºi
continui ºi în prezent sã-mi punla punct biblioteca personalãcu materiale ajutãtoare.Obiectiv care nu este delocsimplu de îndeplinit, în condiþi-ile în care reþeaua de difuzarea cãrþii s-a destrãmat.
– Aþi mai publicat ºi alte cãrþicu referire la opera luiEminescu?
– Am mai publicat, dar nucât aº fi vrut. Doar un volum destudii, intitulat „Fulguraþii emi-nescologice“, la Editura„Moldavia“, Bacãu, în anul2000. Textele scrise mai apoi,fie au apãrut în diferite reviste,fie sunt în stadiu de aºteptareºi permanentã prelucrare. Înultimii câþiva ani mã bucur de ofrumoasã colaborare cu revista„Ateneu“, unde lunar îmi esterezervatã o paginã pentru a-lsluji pe Eminescu.
– ªtiu cã depuneþi mareefort pentru a atrage ºi stu-denþii aproape de opera poetu-lui. Sunteþi mulþumit de rezul-tate?
– Dacã iau în calcul dor-inþele mele, desigur cã nu suntmulþumit. Însã când îmi a-mintesc faptul cã în Univer-sitatea „George Bacovia“, deºinu existã specializãri îndomeniile filologiei, funcþio-neazã un cenaclu literar stu-denþesc, unde vin tinerii sã dis-cute ori sã lectureze creaþii li-terare proprii, atunci devin maiîmpãciuitor cu realitatea. Cumsã nu fiu ºi un pic mulþumitcând ºtiu cã chiar tu, dragãMirela Toniþa (Crãciun), aizãmislit poezie de calitate pen-tru dezbaterile acestui cenaclu,dupã care ai mers la con-cursuri unde ai luat ºi premii,ori ai devenit coautoare înantologii de poezie? Îmiamintesc, apoi, despre mulþialþi foºti studenþi, foarte buni laînvãþãturã, care au activat ºi încenaclul nostru. Gândul îmifuge la Ramona Lichi, IonelaDiaconu, Simona Tincu,Lucian Checheriþã ori CãtãlinCercel.
– Ce proiecte de viitor aveþi,în legãturã cu opera luiEminescu?
– Prefer sã vorbim peste unan de rezultate, decât înprezent despre proiecte.Desigur cã am ºi proiecte, însãmi se pare cã, þinându-le maiascunse, mã stimuleazã maimult. Ceea ce pot sã deconspirînsã, este faptul cã am învãþatde la Constantin Noica sã numã odihnesc în GeorgeCãlinescu. Iar aceastã învãþã-turã îmi dã forþã, curaj ºideschidere.
– Vã mulþumesc frumospentru timpul acordat, vãdoresc sãnãtate si succes in ava vedea proiectele împlinite!
le Mircea-Radu Iacoban, v-amgãsit foarte greu aici, la margi-nea Iaºiului, pe strada OresteTafrali, cu câteva minutedisponibile, dupã ce tocmai aþiîncheiat un nou numãr din„Cronica veche“. Vã pândesc –spuneam mai înainte cã ãsta everbul cel mai potrivit – demultã vreme, pentru a vorbidespre „Hardughia“, o piesã deteatru care, în anii ’80, a fost oadevãratã revelaþie a dra-maturgiei noastre. Care estepovestea ei?
„Haardugghiaa“eraa chiaarAcaademiaaMihãileaanã
Mircea-Radu Iacoban: -Afost cât a fost, pentru cã dupãcâteva reprezentaþii, piesa afost opritã ºi la Teatrul Naþionaldin Iaºi, ºi la Teatrul Tineretuluidin Piatra-Neamþ. La Iaºi, o pu-sese în scenã regizorul DanNasta, un foarte bun cunoscã-tor al trecutului românilor, ºicare a fost primitã cu multãdragoste, aº putea spune. Darce s-a întâmplat? Eu eram stu-dent la Iaºi ºi fãceam armata învacanþã, dar într-o cazarmã, cutitlul de ªcoala de Ofiþeri înRezervã.
I. D.: -Unde asta?Mircea-Radu Iacoban: -
Convocarea a fost chiar în Iaºi,la cazarma din Copou. Într-obunã zi, am fost scoºi încolonaþiºi duºi ca sã efectuãm o demo-lare. Am ajuns în Piaþa Unirii,unde erau urmele – atât mai rã-mãsese – Academiei Mihãilene,clãdirea în care Kogãlniceanuºi-a þinut…
I. D.: …celebrul „Cuvânt pen-tru deschiderea cursului deistorie naþionalã“ din 1843.
Mircea-Radu Iacoban: …oclãdire care cred cã în alte pãrþiar fi fost pusã sub clopote desticlã. La noi a fost demolatã.Nu mai spun ce ºi cum, dar amfost printre cei care au partici-pat fizic la dãrâmarea ei, cutârnãcopul, fãrã sã ºtiu cedãrâm, cã nu mi-a spus nimeni.Am primit ordin.
Saalvaareaa,cu… pixul
Dupã aceea, am intrat înposesia – pentru jumãtate deorã, numai atât mi-a fost dat - aprocesului – verbal al ºedinþeiîn care s-a hotãrât demolareaAcademiei Mihãilene… Atuncimi s-a pãrut normal sã intervin,în scris, ºi sã încerc a repara cupixul ce am dãrâmat cu târnã-copul. ªi am scris piesa care senumeºte „Hardughia“, în carenu este vorba de aceastãclãdire, ci de demolãri aiuris-tice, în general, demolãriinculte, pentru cã asta are labazã incultura: dacã ºtia cine-va, cu adevãrat, despre ce estevorba, nu mai avea curaj sãdemoleze aceastã casã. Piesaa fost pusã în scenã, dar imedi-at au apãrut fel de fel de recla-maþii…
I. D.: -Ecouri negative.Mircea-Radu Iacoban: -Da,
dar din partea unor forurijudeþene, cãtre ComitetulCentral al P.C.R. A venit înanchetã, cu o trupã întreagã,Dumitru Popescu (Dumnezeu),care era secretarul cu propa-ganda în Comitetul Central, unom pe care nu pot sã-l sus-pectez de lipsã de culturã, înniciun caz. S-a fãcut un specta-col-lecturã. El venise foartemontat, ca sã zic aºa. Eramdirectorul Teatrului Naþional dinIaºi. Chiar directorul faceasemenea trãsnãi? Cum îi posi-bil acest lucru? Din toatã trupacu care venise el, pe mulþi îicunoºteam, cei mai mulþi mãcunoºteau, dar acum nu mãmai cunoºtea nici unul. Dãdeaunumai rãspuns la „Bunã ziua!“,nu se uitau la mine, mã rog…Începe vizionarea, sederuleazã, toþi încercau - trupalui - sã citeascã pe chipul luiDumitru Popescu ce impresieare, dar el are o figurã de sfinxde nu poþi sã citeºti nimic. Lasfârºit se face o pauzã lungã.Toþi aºteptau verdictul luiPopescu Dumnezeu, care mãîntreabã: „Ai probleme cu clãdi-rea Teatrului?“ Nu mã aºteptamla acea întrebare. I-amrãspuns, dupã care zice: „Amvãzut una dintre piesele celemai interesante din dramaturgiaromâneascã“. Ei, toþi ãia carenu mã mai cunoºteau auînceput sã mã cunoascã ºi sãmã felicite pe sub masã.Popescu mi-a devenit aliat - unlucru foarte straniu pe moment -ºi m-a sfãtuit ce sã fac. Toatãpiesa (erau douãsprezece per-sonaje; m-am gândit la celebrultext „Doisprezece oamenifurioºi“) se desfãºura în timpulunei ºedinþe de birou, la partid,organismul care hotãra demo-larea. Mi-a spus: „Mãi, mut-o!…“ (El îi tutuia pe toþi, din ple-care, aºa era stilul lui.) „Mutãºedinþa de la partid la ConsiliulPopular, îs alte semnificaþii.“„Bun, e posibil.“ Aveam douãpersonaje negative, care vor-beau olteneºte. „Fã-i sã nu maivorbeascã olteneºte!“ ªi mi-amai dat câteva astfel de su-gestii menite sã…
I. D.: …sã salveze piesa.Mircea-Radu Iacoban: …sã
salveze piesa, el care venise s-oopreascã.
Reconstrucþþiaapiesei
ªi am fãcut acele mici (cãerau mici totuºi; semnificaþiarãmânea aceeaºi) modificãri.Piesa a avut premierã, dupãcare au continuat reclamaþiile,de aceastã datã la Cabinetul 2.De acolo a venit hotãrârea deinterzicere. Aceasta este, pescurt, povestea. Ea e mult mailungã, e o istorie întreagã. Euam scris-o, a apãrut într-o post-faþã la un volum de teatru pecare l-am publicat recent.Trãiesc într-un oraº care esteîncãrcat de istorie ºi cred cãeste o datorie a fiecãrui ieºeansã-ºi apere aceastã zestre pecare a moºtenit-o de la înain-taºi. Nu cred cã datoritã pieseimele s-a schimbat cumva vizi-unea, dar trebuie sã spun cãdupã aceea s-au fãcut multelucruri pe care le considerremarcabile, în ceea cepriveºte refacerea vechilorobiective. Este vorba deMuzeul Unirii, de casele memo-riale care au fost reparate, darcare acum nu mai sunt. (La maitoate hârtiile care însoþescinsistenþele noastre pentrureparare, este aceeaºirezoluþie: „Proiect aprobat, fãrãfinanþare“. Cam asta este situ-aþia acum.)
Compensaaremoraalã
I. D.: -Imediat dupã pre-mierã, cred, sau dupã câtevaspectacole (eu am vãzut piesala Piatra-Neamþ, în 1982), s-acreat impresia cã hardughia dinpiesa dumneavoastrã esteCasa Dosoftei - cãrturarul dinsecolul al XVII-lea -, aflatã înfaþa Palatului Culturii, care afost cu adevãrat salvatã. Nu areo poziþie favorabilã, mãcar pen-tru ºoferi, dupã cum esteaºezatã.
Mircea-Radu Iacoban: -Ei,aflaþi cã în salvarea CaseiDosoftei - n-am spus pânãacum de prea multe ori lucrulacesta -, am fost profund impli-cat. Iatã cum, ºi aici este opoveste complicatã. CasaDosoftei - care, într-adevãr,este prost plasatã -, din punctulde vedere al edililor, urma sã fiedemolatã. Erau douã tractoareStalinet legate cu cabluri deziduri, cu care urma a doua zisã înceapã demolarea. Lucramatunci la revista „Cronica“ ºiam pus în paginã o pozã a trac-
toarelor ºi a cablurilor, pe caream dus-o la tipografie. Acolocenzura îºi punea ºtampila petexte, nu pe fotografii.Fotografiile veneau mai târziu(pe atunci se lucra pe zinc, carese punea în montaj ºi era maicomplicat). Deci rãmânea înpaginã un pãtrãþel gol. Acoloam pus ºi legenda: „Iatã ce seîntâmplã cu Casa Dosoftei!“, iarcenzura apucase sã ºtampilezepagina. A apãrut, dar am fostchemaþi a doua zi la primul-sec-retar, care era Miu Dobrescu -un om care a fãcut ºi destulbine la Iaºi, din acest punct devedere, cel puþin…
I. D.: -L-am cunoscut laCraiova.
Mircea-Radu Iacoban: …ºicare ne-a urecheat, dar amavut senzaþia, tot timpul, cã neface cu ochiul. Au dispãrut trac-toarele, ºi a rãmas CasaDosoftei.
I. D.: Înseamnã cã ceva,cevaera adevãrat în toatã povesteaasta.
Caasaa Dosofteinu e caasaalui Dosoftei…
Mircea-Radu Iacoban: -Aceasta a fost o casã care s-amenþinut ºi care, de fapt, sã vãspun drept, nu este Casa luiDosoftei. Este o casã din seco-lul XIX, a fost depozit de sare,dar este unul dintre puþinelemonumente de arhitecturãlaicã. Iaºiul are multã arhitec-turã religioasã veche, dar laicãnu prea are. Avea Casa luiAlecsandri, care a fost retroce-datã ºi era Muzeul Teatrului.Pe frontispiciul ei scrie mare:„De închiriat“, o chestiune iarãºipe care o s-o regretãm ºi o s-omai discutãm cândva, sper. Da,dar Casa Dosoftei este un mon-ument de arhitecturã româ-neascã, moldoveneascã însine, ºi merita sã fie pãstratã.
Alecsaandriulbãcãuaan,sub semnulmirãrii
I. D.: -Acum, cu o asemeneaexperienþã ºi pe un asemeneafundal, v-aº ruga sã pledaþipentru ca, la Bacãu, sã existeCasa-Muzeu „Vasile Alecsandri“.Vãd cã ºtiþi multe despre acestcaz ºi am simþit mâhnirea, chiar
neputinþa de a face mai multdecât poate face un scriitor ºiun gazetar.
Mircea-Radu Iacoban: -Nutrebuie sã mã rugaþi deloc.Pentru mine este o mare uimirecã într-un judeþ serios ºi destulde potent cum este Bacãul, dedouãzeci ºi patru de ani nu sepoate repara aceastã casã.Este aproape incredibil lucrulãsta. Nu ºtiu cum… ªtiu cãdumneavoastrã ºi alþii au fãcutdiligenþe, au apãrut articole înpresã. Cum, n-au niciun ecou lanivelul la care ar trebui sã-l aibãîn judeþ? Apoi, nu ºtiu cum sãvã spun, dacã în regiuneaMoldova va fi ºi Bacãu, ºi capi-tala va fi la Iaºi, sã ºtiþi cã o sãaparã o altã orientare în ceeace priveºte vechile monumente.Nu se poate! Alecsandriaparþine…
I. D.: -Este o ºansã, nu oameninþare.
Mircea-Radu Iacoban: -Lu-aþi-o cum credeþi. N-am cã-derea sã fac asemenea…
I. D.: -Nu, am glumit. Amar…Mircea-Radu Iacoban: …nici
ameninþãri, nici sugestii. Vãd cãaltã soluþie, deocamdatã, nu seîntrevede. Casa existã în vreunplan de recuperare? Existã unstudiu, un proiect de restau-rare?
I. D.: -Nu, este proprietateprivatã, a unui italian care vineo datã pe an în Bacãu ºi carenu a fãcut absolut nimic, nicimãcar pentru a semnala cãeste proprietate privatã, dinanul 2000, de când a cumpãrat-o.
Mircea-Radu Iacoban: -Da,înseamnã cã este aceeaºi situ-aþie cu Casa Alecsandri de laIaºi, care a fost MuzeulTeatrului ºi în care a copilãritpoetul. O altã casã, a lui IlieKogãlniceanu, care a fost aºa-numita Casã cu Absidã dinzona care acum se numeºteCentrul Civic, era tot în curs dedemolare, dar noi am izbutit sã-lmotivãm pe primul-secretar deatunci (era Ion Iliescu) sãaprobe demolarea, cu condiþiareconstruirii…
I. D.: -Se poate, legea per-mite.
Mircea-Radu Iacoban: …ºiacum este Casa Scriitorilor dinIaºi, care este legatã detinereþea lui Kogãlniceanu…
I. D.: …de perioadapaºoptistã.
Mircea-Radu Iacoban: …ºide tinereþea lui Alecsandri. Cesã vã spun? Faptul cã a fostretrocedatã complicã foartemult lucrurile, dar statul poatesã cumpere, sã rãscumpere;sunt modalitãþi. Dacã nu esteîntreþinutã, iarãºi statul poatesã intervinã, sã determine o ati-tudine din partea proprietarului.Nu se poate ca în Româniaanului 2014 sã rãmânem cu oruinã. Chiar dacã n-ar semnifi-ca nimic acea ruinã, tot n-oputem tolera ca pe o mãseastricatã aºa, în mijlocul unuioraº care aratã bine altfel,Bacãul, darãmite când ea esteo casã cu rezonanþã istoricã ºiculturalã formidabilã. Cred cãpânã la urmã Bacãul va gãsimodalitatea, mijloacele sã re-medieze aceastã situaþie careeste greu de tolerat.
I. D.: -Vã mulþumim ºi dãDoamne sã auzim de bine!
A consemnat Ioan DÃNILÃTranscriere: Alexandra BONDEA
interviu
martie 2014 13
Mircea-Radu Iacoban,despre Casa Alecsandri:
„Nu se poateca în România
anului 2014sã rãmânem cu o ruinã“
ateneu
martie 201414
Apropo...„Ministrul de Interne englez Winston
Churchill, cutezînd sã intervinã pe lîngãmagistraþi pentru achitarea unorsufragete, ºi-a atras din partea judecã-torului Grantham un violent rechizitoriu.
Domnul judecãtor ºi-a încheiat dis-cursul cu vorbele: «Magistraþii englezinu primesc ordine de la miniºtri. ªi decîtsã se supunã lor, preferã sã facãînchisoare»“ (vezi: „Judecãtori ºi...judecãtori“, în Facla, 2, nr. 26, 25 iunie1911, p. 460).
Ultimul vorbitor
Invitat sã figurez între prezentatoriiunor cãrþi, am fost întrebat de autori(politeþe cuvenitã celor bãtrîni): „Cîndvreþi sã vorbiþi – la început sau laurmã?“. Am rãspuns mereu cã la urmã.
De ce aleg acest loc? N-o fac pentrua marca o poziþie de guest special, lacare nici n-aº avea dreptul, sau dematador, ci dintr-un motiv banal: mã„încãlzesc“, mã „montez“ mai greu.
E un avantaj sau un dezavantaj sãvorbeºti „la urmã“?
Depinde de calitatea vorbitorilor dedinainte. Cînd aceºtia prind cum trebuie„obiectul“ ºi mai sînt ºi buni oratori, fap-tul te mobilizeazã sã cauþi rapid unghi-uri noi, formule noi, accente noi, sãrecurgi – dacã e cazul – la amintiri per-sonale ori la anecdote. Înviorat intelec-tual, vrei la rîndul tãu sã înviorezi.
Cînd însã cei ce te preced la cuvîntsînt din categoria limbuþilor, pedanþilorºi panegiriºtilor, dezavantajul e aproapeinsurmontabil. Întîi pentru cã intri încrizã de timp, al doilea pentru cã plic-tiseala pe care au generat-o pare denedislocat. Atunci te scoli greu de lalocul tãu ºi expediezi comentarea anu-mitor lucruri pentru o altã ocazie.Practica mea culturalã m-a învãþat sãmã adaptez publicului, nu sã-l excedez.
A opta sã vorbeºti la urmã nu e deci,de fiecare datã, o strategie cîºtigãtoare.Din contra, adesea, e un prilej de ener-vare. Numai eu ºtiu de cîte ori m-amîntors de la „lansãri“ blazat, cu gustulamar al celui ce ºi-a pierdut vremea.
Vorbe scurte
• Pedagogia nu se face cu citate, cicu exemple.
• Zeloºii sînt niºte ipocriþi agitaþi.• Nefolosite, calitãþile degenereazã în
defecte.• Munca e forma mea de smerenie,
iar cumpãtarea cel mai accesibil post.• Între mãgulitor ºi rãutãcios, oriunde
ºi oricînd, îl aleg pe acesta din urmã.• Cea mai urîtã dintre lumi: lumea în
care s-ar ºti totul.• Prefer o singurãtate decentã unei
concordii false.• Mon frere, mon semblable: insul la
care plãcerea refuzurilor o depãºeºtepe cea a acceptãrilor.
• Pe unii lipsurile, pe alþii opulenþa îiface triviali. Deºi-s greu de separat, maidezgustãtoare (fiind mai puþin sau delocmotivatã) e totuºi trivialitatea bogaþilor,nu cea a sãracilor. E ca jegul pe unguler alb de mãtase sau ca o patã denegreaþã pe un covor persan.
• Unde sînt vremurile cînd a vorbidespre bani în prezenþa fetei iubitepãrea o insultã?
• ªi azi, ca ºi ieri, unii înghit arici (cri-ticile) cum ar înghiþi sardine în ulei: cuzîmbete, plescãind de satisfacþie.
• Nu putem contracara „amintirile“contemporanilor decît cu documente.
• Moralistul nu-i omul cãruia sã nu ise poatã reproºa nimic, ci acela ce-ºivede mai clar „pãcatele“ în alþii.
Scrisoaarecãtre un „misionaar“
Bacãu, 5 august 2013
Dragã Domnule Robciuc,
Din cîte îmi amintesc, þi-am maispus-o: dumneata ilustrezi cu asuprade mãsurã vorba cã „omul sfinþeºtelocul“, lucrezi cît o instituþie, lucrezi pen-tru un autor, Tristan Tzara, a cãruicunoaºtere e încã – sã fim cinstiþi! –insuficientã, pentru mulþi limitîndu-se lacîteva anecdote. Mã uimeºti cã te ocupide un avangardist, deºi, ca ºi mine, parimai degrabã un tradiþionalist. Lucrezi cuabnegaþia unui convertit ºi cu priceperede specialist în ale literaturii. Aidescoperit un filon preþios, o industrie,ºi vrei sã le epuizezi. Tzara e una dinmãrcile unui produs din ce în ce maicãutat: avangarda, cãci în ciuda zvîrco-lirilor cotidiene, lumea de azi e con-formistã ºi are nevoie de amintirea ei cade un medicament care s-o înviorezeintelectual. Dumneata ai înþeles acestlucru ºi încerci sã i-l oferi. Ai venit cuideea realizãrii unei efigii a poetului,apoi a unui monument dedicat miºcãriiDada. Au fost douã gesturi de sensibi-lizare localã, mai exact de confruntarecu anumite prejudecãþi locale. Însã con-tribuþia dumitale esenþialã o constituiecele patru tomuri ale Caietelor TristanTzara, care, însumate, trec de 2500 depagini. Pentru unii ar fi ameþitor numaisã le rãsfoiascã! Ai meritul de a fi„provocat“ colaborãri internaþionale ºinaþionale de primã calitate (critice, plas-tice, muzicale), de a le fi sistematizat ºiredat în versiunile ºi formele graficecare sã le asigure cea mai largã circu-laþie. E o operã care îþi leagã definitivnumele de al lui Tzara ºi, totodatã,ridicã oraºul natal al poetului, „Moineºti-România“, la înãlþimea unor centre cul-turale. Dacã lucrai pe aria mea, te-aº fiinvidiat (chiar dacã din fire nu sîntinvidios), aºa te admir ºi, cînd mi seiveºte ocazia, te dau de exemplu. Spercã la fel fac ºi alþii, mulþi!
„Sîntem«en caartes»»...“
ªerban Cioculescu (7 septembrie1902, Bucureºti – 25 iunie 1988,Bucureºti) a publicat o singurã datã înAteneu: un rãspuns la ancheta„Literatura românã veche“ (nr. 3, 4 ºi 5/1968), pe care am realizat-o împreunãcu Corneliu Dima-Drãgan. Textul l-aobþinut acesta. În schimb, despreautorul Caragialienei s-a scris de mai
multe ori. Au fãcut-o: Vlad Sorianu, Al.Sãndulescu, Constantin Trandafir, Al.Piru, iar în 1987 i s-a acordat „Premiulspecial“. Cititor consecvent al rubricilorsale (din România literarã ºi Flacãra),eu am comentat numai cartea deamintiri ºi, dupã deces, i-am schiþat unportret final (v. Ateneu, 24, nr. 7, iulie1988, p. 10). Paginile celor douã arti-cole le-am reunit ulterior, sub titlulcomun „La despãrþirea de Eudoxiu“, învolumul Despre ºapcã ºi alte lucruridemodate (Ed. Agora, 2001, p. 124-132). În paragraful final, spun cã aveamfaþã de el „oarecari datorii derecunoºtinþã“, pentru cã s-a aplecatasupra antologiei cu Discursurile luiDelavrancea ºi a ediþiei din Cartea depiatrã de Eusebiu Camilar, pe care leîngrijisem. Ar fi trebuit sã le „plãtesc“direct, cãci îl vedeam la BibliotecaAcademiei, dar fiindcã nu era niciodatãsingur, n-am reuºit. De aceea m-amfolosit de ocazia apariþiei cronicii despreAmintiri: trimiþîndu-i numãrul de revistã,i-am ataºat o scrisoare cu mulþumirilemereu amînate ºi cu declaraþia cã-miplace sã revin la evocãrile sale. Înreplicã, am primit „epistola“ pe care oreproduc mai jos – scurtã – dar cu unpuls puternic. L-ai recunoaºte pe autor,dupã vioiciunea trãsãturii de condei ºimicile semne de rigoladã, chiar dacã nuºi-ar fi semnat cele cîteva rînduri.
„Bucureºti, 16 august 1982
Scumpe confrate,
Sîntem „en cartes“: aþi citit de maimulte ori Amintirile mele1) ºi eu am cititºi recitit prea frumosul d-tale „Jurnal delecturã“ 2), încîntat nu numai de preabinevoitoarele aprecieri, dar ºi denuanþatul „demers“, cum spune nouacriticã, al expunerii. Primiþi, odatã cumulþumirile mele cãlduroase, viguroasa,încã, strîngere de mînã a octogenarului(eheu fugaces!)
2) „Amintirile criticului“, în Ateneu,19, nr. 4, iulie 1982, p. 5.
RoniÎn urmã cu patru decenii, el (Roni
Cãciularu) era unul dintre cei maicunoscuþi ziariºti din Bacãu, rivalizînd înpopularitate cu ªtefan Olteanu, comen-tatorul sportiv al Steagului roºu. Scriadespre comerþ ºi alimentaþie publicã. Lafel ca Marius Mircu, putea spune cã s-anãscut reporter. Intrase în gazetãrieîncã din liceu. Recent, rãsfoind colecþiadin anii ’60 a Steagului, am descoperitcã, în timp ce eu ºi alþii, ca studenþi,frecventam cursurile ºi ne toceamcoatele zi-luminã prin biblioteci, el sevîntura prin diverse locuri în calitate de„corespondent“. Asta, chiar ºi în pe-
rioadele de sesiune. ªi lua examenele,uneori cu note frumoase! Cînd eu nupublicasem încã nici o notiþã, el aveadeja un dosar întreg cu articole.Devenind bãcãuan ºi urmãrindu-i acti-vitatea, mã impresiona uºurinþa cu carese metamorfoza: putea fi ºi „bãiat dealergãturã“, ºi realizator de interviuri, ºiziarist de investigaþie ºi cronicar alevenimentelor culturale. Ambiþios ºiiute, se manifesta abundent ºi multiplu(semnînd Roni Cãciularu, C. Roni, I.Nor, I. Noureanu, poate ºi cu altele,nume necunoscute mie); nu rãbda sãrãmînã pe o singurã „felie“ sau sã cul-tive o singurã specie jurnalisticã. Ilustra,la scarã localã, ideea de jurnalist uni-versal. Cu meseria în sînge, vedea înorice întîmplare un subiect de ziar. Eramereu în prizã, receptiv ºi reactiv. Ovreme specialitatea sa au constituit-o„blitzurile“, apoi s-a remarcat prin„acuarele“. ªi-a verificat posibilitãþile ºiîn „materiale“ cu dimensiuni mai mari.Este primul ziarist bãcãuan din gene-raþia afirmatã dupã ’60 autor al uneicãrþi de reportaje: Arc voltaic. A coborîtîn minã, a fost pe ºantiere, a vizitatferme, laboratoare, spitale. I-a evidenþi-at pe cei pasionaþi de munca lor,cutezãtori, ardenþi. Viziunea sa – sub-liniatã prin stilul dinamic – era a unuiromantic. ªi dintr-odatã cariera lui pu-blicisticã a fost întreruptã. Hotãrîrea dea emigra în Israel l-a scos din „joc“. S-afãcut agent de turism ºi s-a ocupat deproblemele evreilor originari dinRomânia. În sfîrºit, cam de un decenius-a întors la unelte. Rezultatul e carteaDragoste ºi parfum de portocalã (2013).Roni a tins permanent spre literaturã.Aci îl gãsesc aºa cum a vrut ºi cum vreasã fie: isteþ, asociativ, liric, proaspãt,colorat. ªi reuºeºte! Reþeta lui e tot ceaveche, dar îmbunãtãþitã: stil simplu,sacadat, uºor, cu accente bine puse ºicu armonice atent supravegheate.Dozajul e, de asemenea, cel potrivit. Pescurt, textele (evocãri ale unor „întîlnirimemorabile“, „amintiri de suflet“, por-trete, instantanee urbane) au atmosferãºi ritm, au pregnanþa lucrurilor care sur-prind ºi fundaluri adînci sentimentale.Sã mai adaug oare, sau las pe seamacelor ce o vor citi sã observe, cã Dra-goste ºi parfum de portocalã e carteaunei „axe“ promovate insistent: Tel Aviv- Bacãu? Cã are un gust dulce - acriºor,savuros, înviorãtor? Cã reporterul (unulde un gen ce nu se mai poartã) face îngeneral o figurã agreabilã, deºi cîtevadin afirmaþiile sale incitã la replicã? Arînsemna sã fiu plicticos tocmai cînd el eîn sãrbãtoare: a împlinit (fãrã a pierdesprinteneala ºi poftele vîrstelor ante-rioare) 75 de ani.
Caaraaggiaalescã
Ajunsã în faþa ghiºeului de„Mesagerii“, persoana din faþa mea, unbãrbat de vîrstã mijlocie, priveºte tãcutcum funcþionara aranjeazã, cu miºcãriiuþi, ca la jocul de cãrþi, niºte buletine deexpediþie. Ridicatã în picioare, dupãce-a terminat, aceasta aºteaptã cîtevasecunde, apoi întreabã:
• Ce aveþi?• Persoana: Un pachet.• Funcþionara: Pe ce nume?• Persoana: Pe-al meu!...• Funcþionara (zîmbind): De unde sã
ºtiu eu cum vã cheamã? • Persoana: Aaaa!... Mi-am uitat legi-
timaþia acasã!...ªi-a pipãit, sus ºi jos, buzunarele ºi a
dispãrut cum dispar, în filme, fan-tomele...
Constantin CÃLIN
Mozaic (3)
eseu
martie 2014 15
Începusem deja sã vorbescdespre Alain de Botton ºi decartea sa „Eseuri de îndrãgos-tit“, Humanitas, Buc., 2007.Spuneam cã aceasta este, defapt, un roman-eseu, excep-þional, scris de un filozof, fiind-cã, nu cu mult timp în urmã, amcitit o altã carte a acestuia, inti-tulatã „Consolãrile filozofiei“,care îi deconspirã aceastã altãdimensiune a personalitãþiisale. Dacã „Eseuri de îndrã-gostit“ e un roman subiectiv, vatrebui sã nu confundãm per-sonajul-narator cu autorul con-cret. Nu ne intereseazã aºadardacã „Eseuri de îndrãgostit“cuprinde o poveste de dragosteinventatã sau dacã elementedin substratul antropologic (alautorului) au trecut în roman,fie ºi transfigurate. Cele douã-zeci ºi patru de capitole aleoperei, numerotate cu cifreromane, cuprind mici eseuriconsecutive, numerotate cucifre arabe, care sunt în legã-turã cu sugestiile paratextualeale titlurilor, începând cu„Fatalism romantic“, „Idealiza-rea“, „Subtextul seducþiei“ etc.ºi sfârºind cu „Învãþãminteleiubirii“.
Ca în mai toate romanele deintrospecþie, miºcarea „ner-voasã“ a ideilor ºi senti-mentelor înlocuieºte miºcareaepicã, redusã în cazul nostru laschimbãrile de cronotop, con-turãri ambientale ºi foartepuþine dialoguri, semnificativeînsã în confruntarea dintre ele-mentele cuplului erotic. Excep-þional este modul în care per-sonajul-narator (care este arhi-tect) umanizeazã conceptele,folosind în meditaþiile sale(despre iubirea care tocmai i seîntâmplã) o bibliografie cople-ºitoare. În parte, voi indica doarîntr-o succesiune aleatorie su-gestiile bibliografice, pe carenaratorul bãrbat le foloseºte„firesc“, cu simplitatea celuicare cunoaºte bine despre cevorbeºte, de la Homer, Socrate,Platon, Aristotel, pânã la misticiºi revista „Vogue“; apoi Kant,Hegel, Spengler, Nietzsche,Marx, Lenin, John Stuart Mill,Shakespeare, Goethe,Robespierre, comunism, libe-ralism, Flaubert, hedonism,Oedip, Freud, „Biblia“,Stendhal (pentru care iubireaera „promisiunea fericirii“), LaRochefoucault (cel care afirmacã „Unii oameni nu s-ar fi îndrã-gostit niciodatã dacã n-ar fiauzit de dragoste“), sfârºind, încapitolul al XXIV-lea cu o criticãa stoicismului, despre esenþacãruia spune cã este dorinþa de„a te autodezamãgi înainte caaltcineva sã aibã ocazia sã ofacã“...
Acþiunea, cum afirmam, deºiinteriorizatã prin monolog, areritm, nerv analitic, ironie ºiautoironie; are haz, cel maiadesea (deoarece luarea înserios a aspectelor grave aleiubirii ar împinge povestea într-o zonã a penibilului), nu lipsescdesenele, precum rãþuºca-iepure a lui Wittgenstein.Romanul cuprinde povestea(dezamãgitoare, în fond) dedragoste, de la naºterea ei (ceidoi se întâlnesc întâmplãtorîntr-o cursã Paris-Londra,
având, în avion, locuri alãtu-rate), pânã la dispariþia senti-mentului. Dacã am lua eveni-mentele de la coadã la cap, înultimul capitol al romanului,„Învãþãmintele iubirii“, am puteatotuºi observa cã, cel mai ade-sea, filozofia, când e vorba dedragoste, încurcã ºi mai multlucrurile. „Învãþãmintele“ nu potfi definitive ºi nu se potrivesctuturor. Ceva tot putem reþineînsã... Citisem cândva un dic-ton latin din care aflam cãprimul suspin de dragoste esteultimul suspin al raþiunii.Personajul masculin, privindu-ºi retospectiv istoria eroticã,are dreptul sã se întrebe dacãnu cumva dragostea este com-plet antagonicã în raport cuînþelepciunea. Parafrazând peerou, spun cã este o diferenþãîntre a identifica o problemã ºia o rezolva; cã, cel mai adesea,iubirea genereazã „incapaci-tatea de a acþiona pe baza aceea ce ºtii cã e bine“. Suferinddin dragoste, dupã ce Chloe l-apãrãsit pentru Will Knott, uncoleg al protagonistului, arhi-tect ºi el, eroul vrea sã renunþedefinitiv la iubire, sã se retragã„într-o mãnãstire simbolicã“, sãtrãiascã frugal ºi sã se cufundeîn studii austere. Dar, la opetrecere, într-o searã, privindîn ochii altei femei, pe numeRachel (numele, cu rezonanþãbiblicã), ºi-a dat seama cât deuºor este de evitat filozofia sto-icã, „pentru a repeta toategreºelile“ pe care le fãcuse cuChloe. Personajul înþelege cãdragostea este o „nevoieemoþionalã“, cã face parte dinceea ce suntem, iar stoicismulneagã „legitimitatea unor nevoiumane potenþial dureroase, darfundamentale“. Viaþa e fãcutãpentru dragoste, nu pentrunegarea ei, astfel cã, atunci
când Rachel i-a acceptat invi-taþia la cinã, afirmã naratorul,chiar dacã tocmai ieºise cugreu dintr-o iubire nefericitã,„ºtiam bine [...] cã începusem,încã o datã, sã mã îndrã-gostesc“.
Tot în acest ultim capitol,protagonistul, meditând asupraiubirii sale nefericite cu Chloe,încearcã o teoretizare a senti-mentului, o filozofie a iubiriimature ºi a celei imature, noþiu-ni despre care spune cã nu aulegãturã cu vârsta biologicã.Astfel, iubirea maturã „estetemperatã, se opune idealizãrii,e feritã de gelozie, masochismsau obsesie, este o formã deprietenie cu o dimensiune sex-ualã, este plãcutã, paºnicã ºireciprocã“... Aceastã „rutinã“ ebunã, zice personajul, ºi seîmplineºte în cãsãtorie. Iubireaimaturã este o poveste „despreoscilaþia haoticã între idealizareºi dezamãgire“, iar apogeulacesteia este moartea, „simbo-licã sau realã“, fiindcã iubireaimaturã „nu acceptã niciuncompromis“, e o dragoste ab-solutã, iar refuzul compromisu-lui înseamnã „drumul spremoarte“. În schimb, apogeul iu-birii mature, mediteazã perso-najul, „este cãsãtoria ºi încer-carea de a evita moartea prinrutinã“. Interesantã ºi simpto-maticã este afirmaþia cã pentrucineva „care a cunoscut apo-geul pasiunii imature, cãsãtoriaeste un preþ insuportabil“...
Amestecul filozofiei îndragoste e benefic, dar, dincolode construcþia logicã, raþiona-mentul „scârþîie“, deoareceiubirea, tinzând spre rutinã,pare un nonsens. Ar lãsa la oparte chiar ideile din primelecapitole ale romanului din careaflãm cã dragostea nu existãfãrã un proces subtil, însã evi-
dent, de idealizare a parteneru-lui, devenit, orice s-ar spune,un obiect al adoraþiei. Îndrãgos-titul, asemenea unui mistic, vascoate începutul poveºtii deiubire din zona întâmplãrii, con-ferind faptelor o semnificaþie:„nu puteam accepta ideea cãîntâlnirea cu Chloe fusese osimplã coincidenþã“, zice nara-torul în primul capitol al roman-ului. Îndrãgostiþii ignorã „naturafortuitã a oricãrei situaþii“,atribuind întâmplãrilor o cauza-litate în legãturã directã cu des-tinul. Cei doi, îndrãgostiþi dejaºi privind retrospectiv, ºi-aumitologizat întâlnirea din avion.Calculând probabilitatea de asta alãturi în acea zi ºi în aceacursã Paris-Londra, ei constatãcã aceasta ar fi de 1 la5840,82: „Calculele, departe dea ne convinge prin argumenteraþionale (cã întâlnirea a fostmai degrabã sub semnulîntâmplãrii, n. n.), n-au fãcutdecât sã întãreascã întâm-plarea misticã a faptului cã ne-am îndrãgostit“.
Fascinaþia, mitizarea, ide-alizarea sunt, se pare, ima-nente iubirii, fiindcã apariþia eieste fãrã nicio logicã: „Nuexistã oare în fiecare coup defoudre o exagerare voluntarã acalitãþilor persoanei iubite?“ Lacoborârea din avion, la Londra,naratorul simte cã ar muri dacãn-ar reîntâlni-o pe Chloe decealaltã parte a sãlii, în aero-port. ªi privindu-i mâinile cumse jucau „cu cordonul jacheteibej“ (avea doi pistrui la încheie-tura degetului arãtãtor), el ºi-adat seama cã o iubeºte. Nimicnu e întâmplãtor pentru îndrã-gostiþi, totul este „fatalismromantic“, iar iubirea lor este,desigur, unicã. Astfel stândlucrurile, în capitolul al IX-lea,întrebarea naratorului are unrãspuns deschis: „O iubeam peChloe pentru cã era frumoasãsau era frumoasã pentru cã oiubeam?“ Ironic ºi parafrazân-du-l pe Proust, el afirmã cã„femeile frumoase ar trebuilãsate bãrbaþilor fãrã imagi-naþie“, deoarece perfecþiunea,care aminteºte de Platon ºi deabsolutul ideilor, „neagã privi-torului un rol în propria creaþie“.Îndrãgostitul „recreeazã“ unchip, un suflet, idealizându-l,încât, uneori, e greu de înþelesde cine este acesta îndrãgostit:de fiinþa concretã sau de oimagine lãuntricã, idealizatã?
Iubirea înseamnã „confir-marea eului“ (Capitolul al XIV-lea), fiindcã „nu suntem pe de-a-ntregul vii pânã nu suntemiubiþi“, iubirea altora confirmân-du-ne existenþa; dar înseamnãºi „teama de fericire“ (Capitolulal XVI-lea), naratorul reluând oaltã poveste a lui Proust, careamintea cã Mohamed al II-lea,simþind cã se îndrãgosteºte deuna dintre femeile din harem, aucis-o imediat, „pentru cã nu
dorea sã fie încãtuºat spiritualde cineva“. Asta-mi aminteºtede o mãrturisire a unui amic,nedumirit încã de povestea sade dragoste cu o tânãrã care îliubea. Simþind cã dragostea luitinde sã atingã paroxismul, într-o zi, a pãrãsit-o, deºi luni dezile, zicea el, a simþit cã i sedesprinde carnea de pe el cade pe leproºi. Când, dupãmultã vreme, a întâlnit-o, ºi-adat seama cã sentimentele luierau aceleaºi. Aproapetremurând, a încercat sã-iexplice. Dupã un timp, a primitde la ea un mesaj pe telefonulmobil, pe care-l mai pãstra ºipe care mi l-a arãtat: „Aºaînþelegi tu binele. Fii fericit,dacã poþi, cã ai avut puterea sãrenunþi!“ O aserþiune a lui Alainde Botton, de mai înainte, sepotriveºte aici, fiindcã amiculrefuzase ideea de cãsãtorie.Pentru cineva „care a cunoscutapogeul pasiunii imature, cãsã-toria este un preþ insuporta-bil“...
Naratorul, bãrbatul înºelat înaºteptãrile sale de Chloe, nuare puterea sã se sinucidã, nudin laºitate, ci din pricina uneiexaltãri: e vorba de „apogeulunde suferinþa te poartã învalea fericirii, fericirea martiru-lui“, apogeu pe care protago-nistul îl numeºte „complexul luiIsus“ (Capitolul al XXII-lea).Eroul începe sã fie vizitat deconvingerea cã Chloe, înhotãrârea ei de a-l pãrãsi pen-tru altcineva, a fost obtuzã ºicã, pânã la urmã, sufletul ºifiinþa ei n-au avut niciodatã va-loare cu adevãrat, iar conver-saþia ei amuzantã ºi zâmbetulplãcut n-ar fi trebuit sã constitu-ie un motiv real de a fi iubitã.Bãrbatului i se pare cã adevenit mai înþelept prin sufe-rinþã, cã o poate ierta pe Chloe,privind-o acum de sus pentrulipsa ei de judecatã. Fericireade a suferi, iatã ceva cedeschide problematica iubiriispre alte orizonturi. MarianaAlcoforado, cãlugãriþa por-tughezã celebrã prin scrisorileei de dragoste adresate iubitu-lui infidel, în finalul celei dintâiscrisori îºi îndeamnã iubitul:„fã-mã sã îndur chinuri încã ºimai mari“. E copleºitoare gene-rozitatea prin care cãlugãriþaîndrãgostitã îºi asumã suferin-þa, pe care o considerã obliga-torie în iubire: „Îþi mulþumesc,scrie ea, din adâncul inimii pen-tru deznãdejdea pe care mi-opricinuieºti ºi detest liniºtea încare trãiam înainte de a te ficunoscut“. Ortega y Gasset(Studii despre iubire,Humanitas, Buc., 2006)comenteazã aceste scrisoriafirmând cã iubirea înseamnãdrumul dinspre intimitate cãtreobiectul adoraþiei: „Iar aceastãstare perpetuã de emigrareînseamnã a iubi“. Acest lucruse întâmplã ºi atunci cândobiectul adoraþiei nu este defaþã (sau mai ales atunci), fiind-cã îndrãgostitul convieþuieºteontologic, în sufletul sãu, cufiinþa pe care o iubeºte.
Dan PETRUªCÃ
Despre iubire (2)
•• DDrraaggooºº PPããtt rraaººccuu
eseu
martie 201416
S-a scris mult ºi, uneori, cufolos, dar nu îndeajuns de pro-fund ca sã-þi dai seama ce auînsemnat cu adevãrat pentruomenire, despre momentele deiluminare (ale nopþii mai ales)pe care le-au trãit unii împãti-miþi de Dumnezeu, câþiva dintremarii filozofi sau scriitori, înzes-traþi nu numai cu har, ci ºi cugeniu tutelar. Astfel de revelaþii,cunoscute cu mult timp dupã ceau produs efecte, au provocatrupturi în ordinea spiritului, aumodificat moduri de gândire, ausfãrâmat tabuuri, prejudecãþi,habitudini ºi au prefigurat alteforme ºi sensuri ale reflecþiei ºicreaþiei. Dar ce e într-adevãrimportant de constatat e cãaceºti oameni ºtiau din ce„zonã“ a spiritului veneau, auºtiut cum sã fructifice momentulastral, adicã au înþeles ce teribile pasul urmãtor. Circumstanþele„virtuale“ în care unui mare gân-ditor sau scriitor i se reveleazãceva ieºit din comun în rostulpreocupãrilor lui le putem doarintui, judecând împrejurãrileprealabile concrete ce au deter-minat apariþia momentului deiluminare. Ne putem imagina cãel devine un altul („Je est unautre“?), cã dintr-odatã se simteeliberat de toate semnele ime-diatului, ale timpului ºi spaþiului,de pãrinþi, rude, prieteni, anturajetc., deveniþi într-o clipã formefãrã consistenþã, în timp ce spi-ritul pare a se naºte din nou, înlumina la fel de fericitã ca aceeadin prima zi regãsitã. Pare cã setrezeºte dispus sã respingã fãrãurã, însã cu o voinþã implaca-bilã, resturile încã fumegândeale unui prezent ce a devenitdeja cenuºa trecutului. Seridicã, priveºte în jur, ascultã, sepriveºte pe sine, poate se audevorbind. Se hotãrãºte, pentruprima datã sã se punã în slujbaa aceea ce e adevãrat, drept,bun, gata sã împingã posibilulînainte, sã-ºi desãvârºeascãfiinþa..., sã ajungã la altceva...Ne gândim la biletul abatelui deSaint-Cyran, invocat de Sainte-Beuve în „Port-Royal“, scris la odatã necunoscutã, într-o noaptecând rugãciunea se întâlneºtecu reflecþia: „În aceastã orã dinnoapte, subliniazã faimosul cri-tic literar, la cãldura singurãtãþii,în prezenþa îndepãrtatã ºiprosternatã a unui discipolsupus, el îºi elibereazã secretul:acest om care are mai multãambiþie decât cardinalul deRichelieu ºi care, opozantul sãuîntru totul, rivalul lui, serãzvrãteºte în umbrã, nu va finici sedus, nici intimidat, niciînvins...“. De ce? Abatele ameditat multã vreme asupravanitãþii puterii ºi bogãþiei rega-tului lui Dumnezeu. Nu existaatunci o ambiþie egalã cu a sa,mai sigurã ca aceea ce sespera de la „Monarhia lumii“.Tentaþia de despuiere a vani-tãþilor terestre, un moment deiluminare, i-a dat abatelui deSaint-Cyran o forþã de neclintit:cardinalul de Richelieu i-a oferitpostul de prim-capelan alreginei Angliei, Henriette-Mariede France, i-a propus succesivcinci dioceze (sau opt!).Zadarnic. Saint-Cyran, a cãrui„forþã secretã“ venea din fanati-ca iubire de Dumnezeu ºi desuflete, a rãmas de neînduple-cat. Faþã de o astfel deîmpotrivire, cardinalul l-a trimisla închisoare pentru cinci ani.
Abatele a ieºit mai puternic ºimai liber decât duºmanul lui.Totul s-a decis astfel, printr-orevelare nocturnã a unui adevãrsecret ºi puþin a lipsit ca abatelede Saint-Cyran sã nu ajungã unsfânt.
Dar Descartes? Filozoful s-abucurat de „naºterea“ spirituluisãu în faimoasa noapte de 10noiembrie 1619, când, noteazãcu îndreptãþire Paul Valéry, „celmai uimitor“ (sic!) e cã desco-perã ideea despre o metodã cei-ar conduce mai bine raþiunea:metoda implica o credinþã, oîncredere totalã în sine însuºi,condiþie necesarã pentru a ani-hila certitudinile ºi credinþeleoarbe în autoritatea doctrinelortransmise pânã la el. Descartesa avut revelaþia cã omul are unsine, dar nu-i poate atribui aces-tuia vreo certitudine decât prinîndoiala erijatã în sistem.Descartes a devenit Descartesîncepând cu acest minut al exis-tenþei sale, când a avut reve-laþia de a fi ºi de a vrea sã fie înrãspãr cu tot ce s-a gândit pânãla el, chiar împotriva metafizicii:nu ea îl modelase, nu ei i sesupusese prin rugãciune pânãîn noaptea hotãrâtoare?
Atâþia alþii au trãit aceastãrevoluþie interioarã fie înordinea gândirii, fie în cea aacþiunii: Pascal, dupã noapteade 23 noiembrie 1654, Nerval,poate în mod tragic sfâºiat întreputerea visului ºi forþele unuispirit în stare de fuziune,Rimbaud, când a încercat sã seelibereze arzându-ºi manu-scrisele, apoi renunþând lapoezie, Claudel, primindu-ºi„iluminarea“ la Notre-Dame, îndupã-amiaza Crãciunului din1886...
Pentru Valéry, în ciuda dis-creþiei ºi dând întâmplãrii unaspect anecdotic, a fost vestitanoapte petrecutã la Genova, dintoamna anului 1892, când treceprintr-o violentã crizã intelectu-alã ºi decide sã renunþe lacreaþia literarã, activitate nocivãexercitãrii corecte a intelectuluiºi practicãrii adevãratei cunoaº-teri de sine.
Genova, patria strãmoºilorsãi materni, fusese dintotdeau-na o atracþie pentru Valéry. În1892, dupã ce abandonaseParisul ºi cenaclurile sale, poe-tul rãmâne aici pentru mai multãvreme. Cu un an în urmã, în adoua scrisoare cãtre Mallarmé,lãsa sã se ghiceascã o neliniºteîn care desluºim, dupã întâm-plarea din decisiva noapte,sfâºierea pe care o aducea spi-ritul tânãrului poet pânã atunciispitit numai sã se defineascã.Iatã ce îi scria maestrului sãu:„...Atunci se impune con-ceperea supremã a unei înaltesimfonii, unind lumea care neînconjoarã cu lumea care ne
bântuie, construitã dupã o rigu-roasã arhitectonicã [...] ºi elibe-rând poetul de apãsãtorul sprijinal banalelor filozofii, de falseduioºii ºi de descrieri neînsu-fleþite...“. Valéry din aceastãperioadã e poetul îndrãgostit depuritate, vrea sã se defineascãprin artã: „o înaltã simfonie“, încare devoþiunea muzicii e pusãîn serviciul construcþiei spiri-tuale a omului; certitudinea ce îlurmãrea în legãturã cu reali-tatea posibilã a cotidianului„unind lumea care ne încon-joarã cu lumea care ne bântu-ie“; imposibilitatea de a consimþila supunerea „vitelor zãpãcitede fiinþele umane“ pe care ostigmatiza Mallarmé; cãutareanecesarã a unei existenþe au-tentice despre care am puteaavea o concepþie „construitãdupã o riguroasã arhitectonicã“.E interesant de observat preci-zia termenilor din sfera seman-ticã a cunoaºterii: „construitã“,„riguroasã“, „arhitectonicã“.Ceea ce vrea deja Valéry seaflã în ceea ce el refuzã : „apãsãtorul sprijin al banalelorfilozofii“ ºi „descrieri neînsu-fleþite“. Pe de o parte, alegereaunei filozofii e respinsã pentrucã universul e explicat în atâteamoduri de cãtre filozofi – iarexplicaþiile pot fi eronate –, ceeace rupe unitatea lui; pe de altãparte, filozofii n-au reuºit sãdescopere universul altfel decâtprintr-o întoarcere facilã lasoluþii imaginare, ce trebuierecuzate. Dacã ne referim la„falsele duioºii“ ºi la „descrierineînsufleþite“, tocmai în acestease complãceau inutil, ca lasfârºitul unei poezii, cei ce îºispuneau poeþi. Or Valéry, aflãmde la începutul aceleiaºi scrisoritrimise lui Mallarmé, vedea înpoezie cu totul altceva: „Poeziaîmi apãrea ca o explicare aLumii delicate ºi frumoase,reþinute într-o muzicã unicã ºicontinuã. În timp ce Artametafizicã vede Universul con-struit din idei pure ºi absolute,pictura, din culori, arta poeticã îlva considera îmbrãcat cu si-labe, organizat în fraze...“. Pã-truns de respect pentru cãutã-rile dezinteresate ale luiMallarmé, Valéry credea încã înpoezie. Îl vedea pe creatorul„Irodiadei“ uzând de reliefuri alecuvintelor pentru o aventurã înafara cãilor obiºnuite ale mânu-itorilor de limbaj. Se îndoiatotuºi cã ce scria el însuºi nuera decât un exerciþiu, demers,cãutare a unei cãutãri. Sufereadin cauza asta, îndepãrtat dince în ce mai mult de ideea deartist pe care o considera, cupuþin dispreþ, înfloritoare înmediile frecventate. Fãrã îndo-ialã cã nu judeca, evaluând-o,gândirea prietenilor sãi PierreLouÿs ºi André Gide, pe care îicunoscuse în 1890.
Valéry pãrãseºte Montpellierla 14 septembrie 1892, împre-unã cu mama ºi fratele sãu; vaîncepe sejurul genovez ce îi vamarca viaþa pânã la capãt.Genova era pentru el exaltareaunui fel de pax romana: mareaºi vapoarele în port, cerul lumi-nos deasupra acoperiºurilor,marea, oferind prilejul unei nes-fârºite contemplãri (asta îiamintea de Sète, unde se nãs-cuse, la 30 octombrie 1871),amintirile, în fond, ale sângeluiitalian ce þinea sã nu ºi-l renege– toate erau forme de duioºiepentru mama lui, nãscutã FannyGrassi. La Genova, Valléry sesimþea ca acasã. Locuia în casaunchiului sãu, o clãdire veche,cu o capelã din secolul al XII-leadând sub scarã ºi cu pereþiacoperiþi cu straturi de mar-murã, îngeri ºi tauri – simboluriale spiritului ºi cãrnii deopotrivã,imagini dintr-o lume banalã ºiviolentã, dar în egalã mãsurãimaterialã, adicã realã pentrutânãrul scriitor. Pe 29 octombrieºi pe 7 noiembrie, Valéry nu apãrãsit Genova. Îi scrie lui Gide,dar nimic din scrisorile sale nu îlfac pe corespondentul sãu sã-ºiimagineze mãcar cã un altValéry se nãºtea.
Schimbarea s-a petrecutdupã teribila noapte când furtu-na ce s-a abãtut asupraGenovei a însoþit furtuna inte-rioarã ce l-a bulversat peValéry. Se pare, contrazicândceea ce evocã vag poetul dupão jumãtate de secol, cã aceastãiluminare a avut loc în noapteade 4 spre 5 octombrie 1892. „Ela pãrãsit Montpellier dupã cetraversase o crizã sentimentalãacutã, noteazã fiica sa – AgatheRouart-Valléry –, ºi este atuncipradã îndoielii ºi unei mari des-curajãri. E gata sã renunþe sãurmeze o carierã literarã...Aceastã hotãrâre ºi voinþa lui dea nu lãsa sã-i atingã spiritulprintr-o sensibilitate prea vie seafirmã în cursul unei nopþi cufurtunã:« ...Noapte înfricoºã-toare – petrecutã în patul meu –furtunã peste tot – în cameramea orbitoare la fiecare fulger –ºi întreaga soartã mi se juca încap. Sunt între mine ºi mine»“.(„Introducere biograficã“ laOpere).
„Între mine ºi mine“. El ºi unaltul se manifestã simultan. Capoet, Valéry constata cã nuputea fi poetul, cã puterea de ascrie se fãcea þãndãri de acumînainte. Nici regretul, niciîntoarcerea nu erau posibile.Alegerea tãcerii. Abandonulunei cariere literare spre acâºtiga timp pentru reflecþie, însingurãtatea eului sãu torturatde a nu fi decât un eu irespon-sabil, condamnat la o recluziu-ne dezolantã, orgolios din cau-za secretelor imposibil de expli-
cat. Adevãrul vieþii lui se ridica,singur, slab, unicul adevãr ce-ºimerita numele.
Câteva sãptãmâni dupã în-toarcerea la Paris, angajându-ºispiritul în devenirea puterilorsale, Valéry analizeazã cu mi-nuþiozitate „Cãlãtoria lui Urien“ºi-i strigã lui Gide sã se lase deliteraturã. Nu renunþã la priete-nia cu autorul „Falsificatorilor debani“, dar dacã îi citim core-spondenþa... la lumina fulgerelordin noaptea de 4-5 octombrie1892, înþelegem mai bine sen-sul cãutãrii sale : „În toate zilele,luptã! Ieri abandonat în toatezilele lui mâine: Doamne, con-simte sã fim destul de puternicispre a ajunge, în integritateaspiritului, la bucuriile unei con-stante luciditãþi!“ (ultima frazã,în latinã, în original,n.n.).
Luciditatea, tentaþia cunoaº-terii, dorinþa absolutã de absolutsunt semnele unei alte epis-teme. Valéry se supune unuirefuz, dar nu unui refuz degândire. Va cultiva tristeþea maipuþin decât abnegaþia. Nu vamai simþi ceea ce Alain, studiindsentimente, pasiuni ºi semne,va numi mai târziu „prima atin-gere a acestor raze reci, careusucã speranþa“. Nu-i va fi tea-mã, nici lui, decât de violenþafãrã urmãri a celor slabi. Însãnu-l vom vedea închizându-seîntr-un turn de fildeº. Va practi-ca renunþarea la poezie conti-nuând sã urmãreascã ºi sãadmire efortul prometeic al luiMallarmé. Nu va ceda în privin-þa exigenþelor spiritului faþã delimbaj ºi, amintindu-ºi de exem-plul lui Poe, va dori ca în oriceexplicare a lumii sã se recurgãla rigoarea matematicã. Deaceea, când decide, în februa-rie 1894, sã se instaleze laParis, îºi va instala în camera luimicã, din strada Gay-Lussac, otablã neagrã, iar cei ce vor aveaprivilegiul de a-i fi în intimitate –Gide, Louÿs ºi Fargue îndeo-sebi – îl vor vedea deseori peValéry, cu creta în mânã, scriindformule algebrice ºi plãcându-iasta la culme! Certitudineamatematicã nu era o com-plezenþã pur ºi simplu, ci unmijloc pentru cel ce avea sãnoteze într-o zi cã interogaþia însine e singura problemã, ade-vãrata problemã a problemelor.Nu cãuta în numere ºi semne ocertitudine, ci o posibilitate de aînainta. Mãcar cu un pas.Literatura va avea temei dacã îlva putea salva de „pliscul prosti-ilor“!
Iatã un tânãr de nici 23 de anicare aspirã la o construcþie in-telectualã în care gândirea eechilibru, soliditate, vigoare,justeþe, rigoare. Noaptea cândSaint-Cyran se credea mai pu-ternic decât un monarh, liber sãdepãºeascã orice energieumanã, noaptea de iluminare a
Gheorghe IORGA
Între mine ºi mine, cu Leonardoºi domnul Teste (I)
ateneu
martie 2014 17
Te poþi uni cu muzica în douã feluri:activ ºi contemplativ. În încercarea de a teuni activ faci ca muzica sã trãiascã viaþata; în modul contemplativ te strãduieºti sãtrãieºti tu extatic, scos din tine, viaþamuzicii. Ambele ipostaze ascund o anumetulburare. În linii mari, muzica potenþeazãtrãirile omului întru dezechilibru.Deopotrivã bucuriile ºi tristeþile ne scotparcã din noi, creând dezechilibre. Însuºiextazul reprezintã o ieºire din sine.Paradoxal, el este o aspiraþie. Dar ºi ocale de comunicare sonorã. Existã con-strucþii sufleteºti, mai degrabã muzicale,exprimând stãri care se desfãºoarã unadintr-alta ca într-o exaltare ce nu se maicurmã. Este calea oricãrei mistici ºioricãrei cununii cu arta sunetelor. Cevacare creºte – cãtre moarte?, cãtre altãviaþã? – sau poate ceva ce se stinge dedurerea cã nu se stinge încã? E limpedecã aceastã durere se manifestã diferit lamelomanul avizat ºi la cel neofit.Bunãoarã, un meloman avizat ºtie cãascultând muzicã tristã, ia forma tristeþii,iar forma aceasta trece în propriul sine. Nude puþine ori suferinþa se preface în cân-tec. Mai exact, se organizeazã în cântec.Ce este mare parte din muzicã dacã nuexpresia unei astfel de organizãri a tot cereprezintã durere? Muzica tristã uneºte.Muzica veselã separã. Când vezi pestradã un ins fericit, eºti departe de a te
bucura împreunã cu el; dimpotrivã, poatechiar îl invidiezi. Când însã vezi pe cinevatrist, îl înþelegi ºi resimþi toatã tristeþea lui.Bucuria e exclusiv a aceluia care sebucurã. Tristeþea poate fi a tuturor. Iatã dece o muzicã tristã solidarizeazã ºi unificãîn timp ce o muzicã veselã creeazã doarinsule de oameni fericiþi. Din pãcate, obunã parte din muzica de azi nu maispecificã (nici sublimul durerii, nici cel albucuriei), ci doar generalizeazã. E lipsitãde densitatea care dãdea viaþã sunetelor.Detaliile s-au estompat; în unele împre-jurãri chiar au pierit. Ascultaþi o fugã deBach: ce densitate a detaliilor! Un opus deXenakis, din contrã, nu mai e organic, ciabstract. La Bach sensul organicitãþiiîntregului e girat de sensul amãnuntului; laXenakis, cucerirea atenþiei prin înþelesurilelocale ale detaliului duce, inevitabil, lapierderea a însãºi cheii lor. În generalvorbind, muzica nouã se caracterizeazãprin aceea cã partea pierde din înþeles înfavoarea întregului Dar oare întregulînsuºi nu se resimte de aceastã deficienþãa pãrþii? În muzica fusion, de pildã, detali-ul devine neinteresant. Viziunea deansamblu convoacã deplina atenþie aautorilor. Pe de altã parte, muzica actualã,prin specificul difuzãrii ei, creeazã noi dis-tanþe între receptori ºi lucruri. Tv-ul,Internet-ul, presa, mobilul stimuleazã dis-tanþarea noastrã progresivã de lume.
Melomanul modern a devenit, iatã, un omcare stã la o anumitã distanþã prudentã delumea sa, uneori chiar mândrindu-se deacest fapt. André Maurois spunea despreun fan a lui Voltaire cã n-o sã-ºi ierte nicio-datã idolul întrucât l-a fãcut sã înþeleagãlucruri pe care, altminteri, nu le va fi înþe-les niciodatã. În realitate, prin prismaînþelegerii muzicii, melomanii se împart îndouã categorii: cei ce vor sã fie lucizi,împreunã cu Voltaire, ºi cei care vor sãînþeleagã ce se poate percepe dincolo desunete. Melomanul de ieri þinea de a douacategorie; cel de azi – de prima. Trãiascãpapa Voltaire! Într-un fel ºi compozitorii segrupeazã cam le fel: pe de o parte suntcompozitori a cãror ideal e sã scrie aºacum vrea lumea sã asculte ceea ce com-pun ei, iar pe de altã parte întâlnim com-pozitori care vor sã scrie aºa cum simt ºigândesc. Cei din a doua categorie suntazi, mai mult ca oricând, purtãtori de idei,adicã „ideofori“, iar creaþia lor e o continuãpendulare între un maximum de certitu-dine ºi o deplinã rãsturnare a tuturor valo-rilor. E un paradox ce întruneºte, într-oaceeaºi entitate de conºtiinþã artisticã,dogmaticul ºi problematicul. Astfel, valo-rile relative, circumstanþiale, dar, oricum,consacrate se opun celor ce pun în dis-cuþie noþiunile rigide, înþepenite ºi vetuste.Poate de aceea existã muzici materiale încare poruncesc interesele compozitorilorºi muzici spirituale în care poruncesc ide-alurile lor. În definitiv, muzicile sunt fie cahainele frumoase, dar care nu þin de frig,fie ca straiele cãlduroase, dar care nu suntfrumoase. Totodatã, am ascultat destuleopusuri pline de viaþã, dar goale de înþelesºi opusuri pline de înþeles, dar goale deviaþã. Pentru a crea lucrãri încãrcatedeopotrivã cu înþeles ºi viaþã compozitorultrebuie sã sesizeze cã dacã vrei sã teplasezi dincolo de experienþã, mergi spretranscendent, în timp ce dacã vrei sã fiidincoace de experienþã, mergi spre tran-scendental. ªi mai e ceva: e bine sã înveþicã nu ºtii ºi sã nu ºtii cã înveþi.
mânios. Apoi lãsând uºadeschisã, a plecat mai departepe hol. Eu m-am uscat, mi-ampus cãmaºa de noapte ºi m-amdus la culcare. Am adormit ime-diat. Dimineaþa când m-am scu-lat totul în jur pãrea obiºnuit. Elera treaz, continuând sã batã lamaºinã. Mi-a dat doar un „bunãdimineaþa“ apãsat, ºi m-a între-bat cum se scrie un cuvânt.Cum fãcea deseori, cãci erammai bunã la ortografie decât el.I-am spus ce-l interesa ºi amadãugat cã ar trebui sã înveþecum se scrie corect, dacã tot secrede scriitor, ceea ce nu se maispera. Apoi, ceva mai târziu înacea zi, pe când spãlam vase-le, a apãrut exact în spatelemeu, iar eu am îngheþat. A zisdoar atât „Belle, îmi pare rãu“.Of, ºi tare n-aº fi vrut sã spunãasta. Asta m-a speriat. ªtiam cãîntr-adevãr regretã, dar a expri-mat-o într-un fel în care nuputeam sã-l trec cu vederea. Amzis simplu „okay“, dar n-am fostîn stare sã-mi gãsesc un tonneutru, ca ºi cum chiar era înregulã.
N-am fost în stare. Ar fi fostbine sã-i aduc la cunoºtinþã cã elne schimbase. M-am dus sãarunc apa de la vase ºi apoi m-am întors la ce mai era de fãcut,fãrã sã mai scot vreo vorbã. Maitârziu am sculat-o pe Mama din
somnul ei de dupã amiazã ºi ampregãtit cina ºi l-am strigat, darn-a apãrut. I-am spus Mamei cãpoate plecase la plimbare.Deseori fãcea asta când seîmpotmolea la scris. Am ajutat-ope Mama sã-ºi taie îmbucã-turile.
Nu ºtiu unde a putut sã seducã. Am pregãtit-o pe Mamapentru culcare, deºi asta cãdeaîn sarcina lui. Apoi am auzittrenul sosind ºi brusc zguduituraºi scârþâitul frânelor ºi probabilcã am ºtiut ce se întâmplase,deºi nu mai ºtiu exact când amºtiut. Þi-am spus asta maidemult. Þi-am zis cã a fost cãl-cat de tren.
„Dar nu-þi spun, nu-þi spunasta doar ca sã te tulbur. Laînceput nu puteam suportaideea ºi foarte mult timp m-amlãsat, de fapt, sã cred cãmergea pe calea feratã cumintea la ce lucra ºi nu a auzittrenul. Asta era povestea, înmod normal. Pe atunci nuaveam sã gândesc cã era vorbadespre mine sau despre ceeace era, în primul rând. Despresex. Doar acum se pare cã amajuns sã înþeleg bine ce-a fost ºicã n-a fost vina nimãnui. De vinãau fost instinctele omeneºti într-o situaþie tragicã. Eu, maturizân-du-mã prin preajmã, ºi Mama,cum era bolnavã, ºi Tãticu, înmod firesc, cum era. Nu a fost
nici vina mea, nici vinalui…Vreau sã spun cã ar trebuisã acceptãm niºte locuri undebãrbaþii pot merge într-o anumesituaþie. ªi sã nu se simtãruºinaþi sau vinovaþi de asta. Aidreptate sã crezi cã mã refer labordeluri. ªi iar ai dreptate dacãte gândeºti la prostituate. Înþele-gi? Jackson, uitându-se pestecapul ei, aprobã.“
„Mã simt eliberatã. Nu-i vorbacã nu simt tragedia, vreau sãspun cã într-un fel am ieºit înafara ei. Tragice sunt numaigreºelile omeneºti, înþelegi? Nutrebuie sã gândeºti cã dacãzâmbesc, nu simt compasiune.Îmi pare nespus de rãu. Dar tre-buie sã-þi spun cã mã simtuºuratã acum. Îþi mãrturisesc cãsunt oarecum bucuroasã. Spersã nu te simþi stânjenit cândasculþi toate astea“. „Nu.“ „Îþi daiseama cã mã aflu într-o stare unpic anormalã. ªtiu asta. Eaceastã limpezire anormalã. Întoate, vreau sã zic. Totul îmieste atât de clar. Sunt atât derecunoscãtoare pentru asta“.
(Femeia din pat n-a încetat sãgeamã în tot timpul ãsta.Jackson simþea cã-i intrase încreieri refrenul acesta. Auzipapucii silenþioºi ai asistentei pehol… ne spuse cã trebuie sã-idea lui Belle pastilele desomn…)
Nobel pentru povestiri despre/cu oameni obiºnuiþi
lui Pascal aduseserã cele douãpersonaje la acþiune conceputãsub semnul credinþei. Noaptealui Descartes fusese un pre-ludiu, o iniþiere în certitudineaunei gândiri fragile ce se îndoiade sine pentru a se gãsi maibine. Nerval ºi Rimbaud fuse-serã constrânºi în mod similarla o rupturã cu lucrurile uºoare,dar visul ºi nebunia, pentruprimul, aventura unei urmãririspirituale fãrã ieºire, pentru aldoilea, îi obligaserã sã evadezeîntr-o abandonare consimþitã caun sfârºit. „Convertirea“ luiClaudel îi reveleazã conºtiinþaunei cunoaºteri necesare a unuiunivers pe care voia sã-l înþe-leagã în totalitatea lui: „ªi eusunt plin de zeu“, citim într-unadintre ode, „Spiritul ºi Apa“.
Valéry nu suferise rãvãºireadin noaptea de 4-5 octombrie1892 chiar ca pe o exaltaresubitã, ca pe consecinþa uneifurtuni interioare ce ar fi trebuitsã-l poarte spre construcþiaimaginarã a gândirii, spre idolulsãu, Intelectul.
Crescut ºi educat în religiacatolicã, Valéry nu-ºi ignoradezvoltarea personalã exte-rioarã: savanta compoziþie arhi-tecturalã a edificiului (la 13 ani,citea „Dicþionarul de arhitecturã“al lui Violet-le-Duc ºi „Grama-tica ornamentului“ a lui OwenJones), fastul ceremoniilor, pu-terea incantatorie a cântecelor(a iubit mereu muzica pentruvaloarea sa sugestivã, în acordcu dorinþa lui de armonie ºievaluare) acþionau asupraacestui tânãr provincial, pentrucare catedrala era un elementintrinsec oraºului. Pe când îºidorea sã existe prin scrisulpoetic, unii termeni din arhitec-turã deveneau semnificaþii aleesenþialului, îi dovedeau nece-sitatea unei intenþii raþionale.Dar nu într-o catedralã de visadmira studentul la drept laMontpellier o mãrturie a con-strucþiei artistice. Pierdut printrecredincioºi sau, mai degrabã,singur printre ei, descoperea oparte din vis: lirismul, evocãrile,cântecele ºi desfãºurarea cere-moniilor îl incitau sã le apre-cieze ca pe farmecul unui vântcând tânguitor, când de temut.Ceea ce cãuta în religia catolicãaflãm citind începutul uneiscrisori trimise lui Gide înVinerea Mare: „Aþi fost, necinstitprotestant, în Duminica ramu-rilor de mãslin, la mareaLiturghie? Nu, [...] fiindcã iubiþicapelele neprimitoare. Aþi fiauzit cântându-se admirabilaPatimã a sfântului Matthieu“.Citind scrisoarea în continuare,gãseºti un Valéry surprinzãtorprin amestecul de percepþii ºiidei: simboluri liturgice, le-gende, amintirea unui ilustrufizician, o melopee – un ultimrest al unei tragedii greceºti – ,amintirea tragediei cu actorii sãi– Cristos, marele preot, procu-ratorul roman, poporul –, pozahieraticã a episcopului, opu-nerea sunetelor de orgã lacuvântul lui Iisus, toate acesteasunt poezie ºi teatru deopotrivã,duminica i-a dat câteva emoþiide ordin estetic. Dar nimic reli-gios. Era deja, de bunã seamã,fãrã sã fi hotãrât asta, agnosti-cul ce urma sã schimbe o lumeºi gândirea despre ea...
Liviu DÃNCEANU
Dincolode sunete
• Tamara Antal• Tamara Antal
(urmare din pag. 24)
ateneu
martie 201418
N. 27 martie 1937, în satulCãbeºti, comuna Podu Turcului,judeþul Bacãu. Plasticianã, pro-fesoarã, muzeografã. Este celde-al treilea copil al Anei (n.Berdan), croitoreasã, ºi alnegustorului Ion Opriºan.Copilãreºte în satul natal, iar dela 4 ani în Podu Turcului, undes-a mutat cu pãrinþii, tatãl sãudeschizând aici un restaurant.ªi-a început studiile la ºcoalaPrimarã din localitate (1944-1951), dovedind reale aptitudininu doar pentru studiu, ci ºi pen-tru desen ºi culori, din care afãcut o adevãratã pasiune.Neºtiind însã de existenþaînvãþãmântului artistic liceal, seînscrie dupã absolvirea cicluluigimnazial la ºcoala MedieTehnicã Financiarã din Bârlad(1951-1953), dar dupã doi anise retrage, pentru a urmacursurile ºcolii de Artã. Tran-sferul dovedindu-se destul deanevoios, în 1954 susþine con-cursul de admitere la ºcoalaMedie de Arte Plastice „OctavBãncilã“ din Iaºi, la afiºarearezultatelor fiind prima pe listacelor admiºi. Tot prima avea sãfie ºi de-a lungul celor patru anide studii, în 1958 absolvind caºefã de promoþie, cu mediazece. În pofida acestei evidenþeºi a legii care-i dãdea dreptul sãfie admisã la orice facultate fãrãexamen, n-a avut acces imediatla învãþãmântul superior dincauza dosarului, politrucii comu-niºti depist’ndu-i niºte unchideclaraþi chiaburi ºi pe care nu-imenþionase în cererea deînscriere. Cu câteva luni înaintede a se stinge tatãl sãu, la doar57 de ani, a izbutit sã devinãstudentã la Institutul de ArtePlastice „Nicolae Grigorescu“din Bucureºti (1961-1967), undea reuºit fãrã emoþii, mai întâi lasecþia sculpturã, apoi la cea depicturã. A studiat, între alþii, cuprofesorii Eugen Schileru(Istoria ºi teoria artei), Gh.Ghiþescu (Anatomia artisticã),Horia Teodoru (Perspectivã) ºiAnton Damboianu (Arhitecturã),iar în anii terminali a avut mareaºansã sã fie selectatã la grupaMaestrului Al. Ciucurencu, întâl-nire care a marcat-o pentru tot-deauna. Absolvã cu brio ºi, în1967, primeºte repartiþie minis-terial la Catedra de desen aLiceului Teoretic nr. 1 dinComarnic, judeþul Prahova,unde nu va rãmâne decât un an,întrucât, în urma cãsãtoriei cueconomistul Honorius Linte, semutã la Bucureºti. Silitã, în urmatransferului, sã renunþe la titu-laturã, obþine cu greu ore la maimulte licee ºi ºcoli generale dinCapitalã, vreme de 3 ani simþinddin plin stresul datorat deselorschimbãri ale locului de muncã.Se înscrie în Cenaclul Tinere-tului al Uniunii Artiºtilor Plasticiºi, în 1969, debuteazã într-oexpoziþie colectivã a acestuia,prezentatã de criticul de artãAdrian Petringenaru. În acelaºian e invitatã în Tabãra deCreaþie organizatã pe ºantierulTineretului din Târgu Jiu, pier-zând însã bursa „TheodorAman“, în urma interdicþiei soþu-lui de a ocupa un atelier de pic-turã. În pofida dezamãgirii,lucreazã cu sârg ºi, în 1971,
verniseazã prima expoziþie per-sonalã, cu picturã ºi graficã, înholul Teatrului Mic, giratã de cri-ticul de artã N. Argintescu-Amza.Cum, între timp, luase legãturacu artiºtii bãcãuani, în acelaºi anparticipã la Salonul Judeþean dePicturã ºi Sculpurã din Bacãu,unde va avea o prezenþã con-stantã pânã în 1980, iar în ian-uarie 1972 se mutã în oraºul luiBacovia, unde se înscrie înCenaclul „Nicu Enea“ ºi primeº-te un atelier de picturã. Pânã îndecembrie, când e angajatã camuzeograf la Muzeul Judeþeande Istorie ºi Artã, funcþioneazãca profesoarã la catedrele dedesen ale Liceului Teoretic„Vasile Alecsandri“ ºi LiceuluiPedagogic, participând la toateexpoziþiile colective iniþiate decenaclul U.A.P. ºi organizândprima ediþie a expoziþiei„Promoþia 67“ ºi ExpoziþiaNaþionalã „Tradiþii ºi Obiceiuride Anul Nou“ de la Casa deCulturã Slãnic Moldova. Un anfructuos, încheiat cu primaexpoziþie personalã deschisã înBacãu ºi vernisatã, la Galeriilede Artã ale muzeului bãcãuan,de criticul Grigore V. Coban,preºedintele cenaclului. Pânã în1988, participã apoi, an de an, laprincipalele manifestãri plasticejudeþene ºi naþionale, expunândlucrãri la Salonul Republican deGraficã (Bucureºti, Sala Dalles,1975, 1980, 1987), SalonulRepublican de Picturã ºiSculpturã (idem, 1975, 1978,1980, 1981, 1982, 1988),Expoziþia Naþionalã a CadrelorDidactice (Bucureºti, MuzeulNaþional de Artã, 1976), unde edistinsã cu Premiul al II-lea lasecþiunea picturã, ExpoziþiaNaþionalã de Graficã (Cluj-Napoca, 1977), SalonulMunicipal de Picturã ºiSculpturã (Bucureºti, MuzeulNaþional de Artã, 1980, 1981,1983), Expoziþia Interjudeþeanãa filialelor U.A.P. Bacãu, Brãila,Galaþi (Bucureºti, AteneulRomân, 1973), expoziþiile„Culorile Toamnei“ (Bacãu,Galeria de Artã, 1973) ºi„Promoþia ’67“ (idem, 1973;
Bucureºti, Cãminul Artei, 1987),„Armata Românã în ArtelePlastice“ (Ateneul Român,1974), „Omagiu lui Bacovia“(Bacãu, Galeriile de Artã, 1975),„Centenarul Independenþei deStat a României“ ºi „ExpoziþiaJubiliarã 1907“ (idem, 1977),„þãrãnimea - puternicã forþãsocialã ºi revoluþionarã“ ºi„Bienala de Picturã ºi Sculpturã“(Bucureºti, Sala Dalles, 1977,1985, 1987), „SãptãmânaCulturalã Bãcãuanã în Capitalã“(Muzeul Colecþiilor de Artã,1979; Sala „Tudor Arghezi“,1980), „Cântarea României“(Bucureºti, Muzeul Naþional deArtã, 1979), „ExpoziþiaComemorativã Partid, Popor, osingurã voinþã“ (idem, 1983),Târgul Naþional de Artã(Bucureºti, Sala Dalles, 1984,1985) º.a. Verniseazã, deasemenea, noi expoziþii person-ale la Institutul Pedagogic(Bacãu, 1982), Galeria Muzeuluide Artã (Bacãu, 1974), Casa deCulturã Slãnic Moldova (1974),Hotel Internaþional (Mamaia,1982), Hotel Perla (idem, 1983),Galeria Cãminul Artei(Bucureºti, 1986) ºi Galeriile deArtã (Râmnicu Vâlcea, 1986),precum ºi prima personalã înstrãinãtate (Düsserdorf - R.F.G.,Galeria Vieler&Bander, 1979).Remarcatã ºi apreciatã de crit-icii de artã, a fost invitatã înaceeaºi perioadã sã participe lataberele de creaþie plasticã de laLetea (Bacãu, 1974, 1975),Tescani (Bacau, 1977-1978),Deva (1981), Fãlticeni (1982),Râmnicu Vâlcea (1985) ºiIazurile (1985, 1988), orga-nizând, la rându-i, expoziþiile„Femeia ºi artele plastice“(Bacãu, 1975) ºi „Cinci artistebãcãuane“ (Galeria de Artã,Bacãu, 1979). În 1973 opteazãpentru o catedrã de profesoarãla ºcoala Popularã de Artã dinBacãu, în 1975 devine membrãa Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia, iar în 1980 se sta-bileºte definitive în Bucureºti,lucrând de acum ca artist liberprofesionist. κi lãrgeºte bagajulde cunoºtinþe profesionale,întreprinsând cãlãtorii de studiiºi documentare în R.D.G.(Berlin, Leipzig, Posdam, 1978,1987), R.F.G. (Düsserdorf, Köln,
Esen, 1979), U.R.S.S ºi OrientulMijlociu (Moscova, Samarcant,Buhara, Taºkent, 1982) ºiCehoslovacia (Praga, 1987). Oactivitate la fel de laborioasã ºide intensã a avut ºi dupã anul1990, când numãrul expoziþiilorpersonale s-a triplat. Cei maifavorizaþi au fost iubitorii de artãbucureºteni, care i-au pututadmira lucrãrile la galeriile„Cãminul Artei“ (1991, 2009),„Orizont“ (1995), Teatrului deComedie (1995), MuzeuluiLiteraturii Române (1996),„Simeza“ (1999, 2006), CerculuiMilitar (2002), „Galateea“ (mar-tie 2003, decembrie 2003-ian-uarie 2004), „T&C ART HT“(2006), „Atlantic Club“ (2006),„Ana“ (2007), Hotelului Hilton(2008), Institutului „Irecson“(2010) ºi Centrului Naþional deCulturã de la Mogoºoaia (1998),dar de aceeaºi bucurie au maiavut parte admiratorii lucrãrilorsale din Timiºoara (GaleriaCarola’s, 2004), Dej (GaleriaFrezia, 2004), Aiud (GaleriaInter Art, 2004), Bistriþa Nãsãud(Galeriile U.A.P., 2004),Râmnicu Vâlcea (GaleriileU.A.P., 2005) ºi Braºov(Biblioteca Judeþeanã, 2006).Cu 4 a sporit ºi numãrulprezenþelor peste hotare,deschizând tot atâtea expoziþiipersonale în Franþa (Amboise,Galeria „Le Point Tourne“, 1998)ºi Germania (2005, Koblentz-Berdorf, Galeria „HanterLeuchens Haus“, martie; Bonn,Consulatul Român, aprilie-sep-tembrie; Köln, Piazzeta desHistorichen Rathaus, octombrie-noiembrie), cu ecouri favorabileîn presa occidentalã.Impresionantã este ºi implicareaîn expoziþiile de grup, practicneexistând an în care sã nu fiparticipat la cel puþin douãasemenea manifestãri colective.E prezentã, astfel, cu lucrãri degraficã ºi picturã, la SalonulMunicipal de Artã (Bucureºti,1991, 1995, 1998, 1999, 2001,2002, 2003, 2004, 2010),Saloanele Moldovenilor (Muzeulde Artã Galaþi, 1991), SalonulNaþional de Picturã ºi Sculpturã(Galeria Teatrului Naþional,1992), Expoziþia de Grup(Bucureºti, Galeria Simeza,1992), Salonul Naþional deGraficã (Galeria TeatruluiNaþional, 1993), SaloaneleMoldovei (Bacãu ºi Chiºinãu,1993), Salonul Naþional de Artã(Galeria Teatrului Naþional,1994; Romexpo, 2001; Galeria„Constantin Brâncuºi“, 2006,2013), Expoziþia de Grup„Natura staticã ºi portretul“(Bucureºti, Galeria Galla, 1995),Expoziþia Municipalã (Bucureºti,Galeria Orizont, 1996), expoziþi-ile „Trei pictori“ (Bucureºti,Galeria ArTei, 1996), „Grafica“(Bucureºti, Galeria „ConstantinBrâncuºi“ a ParlamentuluiRomâniei, 1996), „Cinci artiºti
bucureºteni“ (Sinaia, CentrulEuropean de Culturã, 1996),„Patru pictori“ (Bucureºti,Galeria Artelor a Cercului MilitarNaþional, 1997), „Trei pictoribucureºteni“ (Botoºani, Galeria„ºtefan Luchian“, 1997;Râmnicu Vâlcea, Galeriile deArtã, 1997), Târgul Internaþionalde Arte Vizuale (Bucureºti,Galeria Auditorium a MuzeuluiNaþional de Artã, 1998; MuzeulCotroceni, 1999; Holul TeatruluiNaþional, 2001, 2002; Romexpo,2007), Salonul Internaþional deArtã (Reºiþa, 1999), Expoziþia-Concurs Naþional de Artã „N. N.Tonitza“ (Bârlad, 1999),„Conformism-Nonconformism“(Galaþi, Muzeul de Arte Vizuale,1999), Expozition retrospectiveLa retour des „ambassadeurs“(Braºov, Sala Victoria, 2000),„Studio opt“ (Bucureºti, Galeriade Artã a Municipiului, 2000),Salonul Naþional de ArtãContemporanã 2000 (Galeria„Constantin Brâncuºi“, 2000),„Totem“ (Târgu Mureº, Galeriilede Artã, 2005), ExpoziþiaMoldovenilor ºi Dobrogenilor(Bucureºti, Galeria Apollo,2007), Bienala „Ion Andreescu“(Buzãu, Galeriile de Artã, 2008,2012), „Presences de la pein-ture contemporaine roumaineen France avec Soleil de l’Est“(Bucureºti, Muzeul Municipiului,2008), „Gestul feminin“ (idem,Galeria Veroniki-Art, 2009),Salonul Anual de Iarnã al ArtelorVizuale (idem, MuzeulMunicipal, 2010), Salonul MicBucureºti (idem, GaleriaCentrului Artelor Vizuale, 2011;2012), Salonul Naþional de ArtãContemporanã (RâmnicuVâlcea, Centru de Expoziþii ºiEvenimente „Nicolae Sofianu“,2011), „West meet East aCultural Book exchange“ (Iaºi,Galeria „Nicolae Tonitza“, 2011;Bucureºti, Galeria „ConstantinBrâncuºi“, 2011; Focºani,Galeria de Artã, 2012),Expoziþia Naþionalã „Sunt euoare pãzitorul fratelui meu?“(2012, Timiºoara, GaleriaBastion; Focºani, Galeria deArtã), „Istorii rescrise“(Bucureºti, Muzeul Municipal,2012), „Carte-Obiect – operadeschisã“ ºi „Artistul ºi Puterea– ipostaze ale picturii româneºtiîntre 1950-1990“ (BibliotecaNaþionalã, 2012), „Carte pentruminte ºi suflet“ (Constanþa,Muzeul de Artã, 2012), Salonul„Arte în Bucureºti“ (CentrulNaþional al Artelor Vizuale,2012), Salonul de Iarnã alArtiºtilor bucureºteni (GaleriaMuzeului Municipal, 2012),„Grafica în pictura româneascãdin colecþii particulare“(Bucureºti, Galeriile MuzeuluiCotroceni, 2012), ExpoziþiaOmagialã „Mihai Eminescu“(Biblioteca Naþionalã, 2013),Expoziþia de Carte-ObiectEminescu (Iaºi, Galeria de Artã
Personalitãþi bãcãuane
Letiþia Opriºan
„Theodor Palady“, 2013),„Cãrãrile unor vocaþii 14“(Bucureºti, Galeria Dialog,2013), „Spaþiu ºi fervoare –Promoþia ’67“ (Râmnicu Vâlcea,Muzeul Judeþean de Artã, 2013)ºi „Reverii lucide“ (Mogoºoaia,Centrul Cultural PalateleBrâncoveneºti, 2013). Nu maipuþin bogat a fost ºi aportul lapopularizarea artei plasticeromâneºti în strãinãtate, fiindinvitatã ºi expunând în cadrulexpoziþiilor de grup itinerate înFranþa: „Artistes Russes etRoumains“ (GalerieSchateuneuf, Tours, 1997), „Ála decouverte de l’art des paysde l’Est“ (Galerie Atrium, Saint-Avertin, 1998; Chateau deTrousse-Bariere, Briare, 1999),„Soleil de l’Est“ (Salle de laBelle-Arche, Saint-Pryve-Saint-Mesmin, 1998), „Exposition-Artistes contemporains despays de l’Est“ (Espace Culturel„La Douve“, Langeais, 1999),„Art contemporain et art tradi-tional de Roumanie“ (Sale„Charles X“, Saint-Cyr-sur-Loire,2000), „Coleurs du Roumanie -11 peintre roumains“ (Chaute-Maritime, 2007), „ArtistesRoumains“ (Montmartre, 2007),„Exposition Retrospective Soleilde l’Est en Catalagne“ (ChateauRoyal de Colllioure, 2008).Graþie acestor izbutite mesajede prietenie, în 2006 a fost invi-tatã ºi la „Stages de Residencepour les Artistes Peintres Paysde l’Europe de l’Est“, Centrul deExpoziþii al Primãriei dinCollioure gãzduind apoi ºiexpoziþia de picturã rezultatã înurma stagiului. Prezenþe nota-bile de grup a avut, de aseme-nea, în Olanda (Wageningen,1991; Deventer, 1995) ºiGermania (Mannheim, 1996).Rãsfãþatã de critica de artã, carea inclus-o în albume ºidicþionare, a fost invitatã înacest ultim sfert de veac la maimulte tabere ºi bienale decreaþie, soldate de fiecare datã
cu câte-o expoziþie a partici-panþilor, între care amintimTabãra Naþionalã de Creaþie„Cozia“ (Râmnicu Vâlcea,1994), tabele de creaþieStrehaia (Mehedinþi, 1996),Mãgura (Bacãu, 1997), Ipoteºti(Botoºani, 1997, 1998, 2002,2005), Mogoºoaia (1999), Voina(Câmpulung, Argeº, 2001)Brebu (Prahova, 2002), TabãraInternaþionalã de Artã Plasticã„Inter-Art“ (Aiud, 2004), Tabãraºi Simpozionul Internaþional dePicturã „Lucian Grigorescu“(Medgidia, 2004, 2005), TabãraInternaþionalã Jupâneºti (Fãget,2006), „Monteoru-Art 2007“(Buzãu, 2007), Bienala-Concursde Artã Plasticã „GheorghePetraºcu“ (Târgoviºte, 2008,2009) ºi Tabãra Internaþionalãde Arte Plastice (Blaj, 2009).Membrã a Asociaþiei Internaþio-nale a Artiºtilor Profesioniºti dinanul 2000, a fost rãsplãtitã cupentru creaþia sa cu PlachetaProfesional Women’s Advisory,acordatã de A.B.I. în Anul inter-naþional al femeii de carierã(1999), Premiul Filialei U.A.PBuzãu (2008) ºi Premiul I pentrupicturã al Bienalei-Concurs deArtã Plasticã „GheorghePetraºcu“ (2008), cu alteplachete ºi diplome, a fost fostnominalizatã la Premiul Salo-nului Mic Bucureºti (2011), arenumeroase lucrãri în colecþii pri-vate ºi de stat în þarã ºi strãinã-tate, dar de-a lungul acesteiprestigioase cariere nu a primitnici mãcar o invitaþie pentru avernisa o expoziþie personalã laBacãu, deºi de la plecarea sa înCapitalã au trecut, iatã, pestetrei decenii. Anul aniversar 2012ar fi fost un bun prilej, dar ofi-cialitãþile bãcãuane aºteaptãpoate Centenarul, când nu seºtie dacã valoroasa artistã vamai putea rãspunde prezent.
Cornel GALBEN
ateneu
martie 2014 19
Am trãit în Bacãu de la patru la nouãsprezeceani ºi m-am întors aici cam pe la patruzeci ºicinci de ani. M-am întrebat uneori dacã Bacãuleste oraºul lui Bacovia, oraºul amurgurilor vio-let, al sicrielor de plumb, al copacilor albi ºinegri. În afarã de amurguri violet, n-am gãsitaltceva bacovian oraºului. Dar în spiritul poetu-lui îmi par a fi ciorile, pecingine, ce se foiescpeste tot, dar ele nu sunt cu adevãratbacoviene. Ar trebui niºte corbi mai degrabã,dar nici ei nu ºi-ar avea rostul, la Bacovia nugãseºti presentimentul morþii, ci o tonicã sepa-rare a vieþii de moarte, subiectul viu are ºtiredespre morþi ce putrezesc ºi despre degradareauniversului, simþit (dar nu ºi presimþit – starea sae eternã) prin mirosuri ºi sunete, adicã prinzvonuri. Un zvon e ºi mirosul morþilor ceputrezesc. Eul poetic bacovian ar fi doar unobservator, parcã neimplicat în nimic, dacã uni-versul poeziei sale ar imita pe cel real. Dar nuimitã, ci universul este scornit de poet ºi devreme ce-l produce, e implicat în el.
Bacovianismul – starea de spirit muzicalã ºicromaticã a unui mare poet ce auzea clavireastrale. Nu se naºte dintr-un spaþiu real ºi deaceea Bacãul n-ar putea da un al doileaBacovia autentic. Cine sã mai repete starea despirit a lui Bacovia, când stãrile de spirit sunt caamprentele, unice pentru fiecare om… Dar dacãar fi Bacãul oraºul bacovian, am putea trãi subapãsarea lespezilor ºi sicrielor de plumb, printrecopaci albi ºi negri ºi decoruri de doliu,ascultând melodia îndepãrtatelor clavire, cumâinile ºi picioarele rebegite ºi suferinzi de-onobilã singurãtate? Da, am putea trãi, fãrãîndoialã cã am putea trãi, altfel nu am acceptanici oraºul lui Bacovia, oraºul imaginar – oraºulepuizãrii, oraºul contrastelor funerare. Da, alcontrastelor, pentru cã acesta e semnul baco-vian, contrastul. Cadavrele se descompun subcãldura toridã, iar oameni vii sunt reci ca morþii.Alb ºi negru. Ba clavire celeste, ba fanfare fune-bre. Iar în viaþa realã, nu este Bacovia omulunor veritabile, ba chiar incredibile contraste?
ªi iatã marele secret al artei bacoviene ºi alartei în genere: sã creezi un oraº imaginar, maiautentic decât cel real.
Un oraº ce pare mai real decât cel real. Maibine conturat. Un oraº cu o viaþã a lui, mult maipregnantã ca viaþa sa realã, în totul anonimã.Un oraº memorabil, spre deosebire de paliduloraº real. Un oraº ce este atât de viu, încât pelângã el oraºul real pare mort.
Nu m-am gândit la Cântarea Bacãului ca la ocântare a obiectelor. Ci sã fie o cântare a oame-nilor. A acelui bãtrân ce-l vãd cã-ºi plimbãcâinele. Are un mers greoi, fãrã vlagã, dar e ºiun pic cam supraponderal. Pãrul parcã i-ar fivopsit. Mã opreºte într-o zi ºi-mi spune:
– Dom’le, nu te supãra, n-am fost cumvacolegi de liceu?
Da, îmi pãrea cunoscut, dar nu ºtiusem pânãatunci de unde sã-l iau.
– Da, ai dreptate, îi spun, am fost la C, tu eraila F.
Oare arãt ca el?Aº vorbi despre oameni, dar nu-mi pot repri-
ma, când vãd puhoiul lor pe stradã, sã nu-miamintesc versurile lui T.S. Eliot: pe câþi moarteai-a secerat! ªi îndatã apoi îi vãd ca ºi când bule-vardul s-ar întinde drept spre soarele în asfinþit,iar ei, parcã hipnotizaþi, s-ar duce înainte pânãla marginea pãmântului ºi la capãtul bulevardu-lui ar cãdea într-un hãu. Zburând ca aºchiile înjos, cufundaþi apoi în sângele apusului. Uniiînoatã, se scufundã, alþii urlã ºi ard. Dar oraºuln-are nici o vinã, la fel ni s-ar întâmpla ºi fãrã el.
Autobuzul e unul dintre cele mai preþioaselucruri din oraº. Burduhãnos, îl vezi cum vinesprinþar, dupã ce l-ai aºteptat jumate de ceas ºistaþia colcãie de inºi grãbiþi, ce-ºi privescornicele de la mâini, sau vorbesc, nervoºi, latelefon. Când autobuzul deschide uºile, masalor porneºte, ca un nisip miºcãtor, gata sã tetragã în adânc. Masa lor înainteazã spre uºi, caspre-o conductã. Se gâtuie acolo, auzi gemete,scâncete, înjurãturi. Celor ce-au trecut, le auzioftatul de satisfacþie, de uºurare. Aflã-te ºi tuprintre ei, urcã, sã nu rãmâi jos, eu, poetul,vreau sã-i urmãm mai departe. Intraþi debunãvoie, ba chiar victorioºi, în burta leviatanu-lui, câþi dintre ei pot, se aºazã pe scaune, ceilalþiiau barele în braþe, se agaþã în timp cenãduºesc. Autobuzul ne va duce negreºit unde-va, ne va duce, unde? Ne va duce la porþilelivezii de caiºi tot anul înfloriþi. Ne va duce îngrãdina narciselor. Autobuzul ne va purta, el neva duce… Dar, vai, pierd noþiunea timpului ºisimþul realului ºi, înconjurat de câteva tinere fetece mã apasã cu sânii lor, încep sã vãd cã, defapt, ne aflãm într-un tren ce goneºte prinnoapte, sub trandafirii albi ai stelelor. Goneºteprin noapte ºi nu se opreºte, nicicând nu seopreºte, goneºte prin noapte, singur rãmas înunivers, nu mai vezi nicãieri pãmânt. Încât nelegãm unii pe alþii la ochi.
– De ce, de ce vã legaþi unii pe alþii la ochi,mã întreabã una dintre fetele cãrora lepovestesc despre autobuzul din oraºul meu, caun tren ce goneºte prin noapte.
– Nu ºtiu, mãrturisesc eu, ce îmi imaginez ecã aºa se leagã la ochi condamnaþii la moarte,însã nu ºtiu cu adevãrat.
Când mã trezesc, Bacãul doarme. Nu de tot!Chiar ºi în inima nopþii cineva scotoceºte întomberoanele de gunoi. Nu, nu sunt câiniicomunitari. Ei apar, în haite, doar ziua, aleargãmereu unii pe lângã alþii, sau se opresc, ca lacomandã, uneori ºi adulmecã aerul. Cine ºtie cemiros de ceapã prãjitã le vine! Nu poþi scãpa,când umbli prin oraº, de mirosul de ceapãprãjitã. Întotdeauna cineva, într-o bucãtãrie,prãjeºte ceapã, gãteºte o tocanã… Dar iatã cãgândul la tocanã mi-a provocat o diaree. Pe tronstau (acum) ca un nabab ºi citesc (de obicei) orevistã. Vor fi câteva fraze sã-mi stârneascãatenþia. Dar de data asta n-am citit nimic, nu eranici o revistã în budã. Aºa cã mã pot gândi… ºifug cu gândul la observaþia cã municipalitateaiar a uitat sã aprindã lumina stradalã. E beznãafarã. Curând va veni duba municipalitãþii sãridice pubelele. Vine pe la 4.30 în fiecarenoapte, prin ceaþã, ca un vas fantomã ivit dinaltã lume. Pleacã apoi ca o gondolã maideparte, sfâºiind negura. Spaþiul dintre blocuri eînsã mic. Un spaþiu închis de pereþi. De beton eºi amfiteatrul pubelelor, tot de beton garajele,mulþimea garajelor înºirate pe axa acestuiperimetru îngust. Nu vãd niciodatã orizontul,doar un petic de cer. Mã mir cã, uneori, ciorileviziteazã acest loc. Oare ce le atrage?Gunoaiele? Câinii? Dacã ar fi pãsãri cãlãtoare,aº înþelege poposirea lor. Ar sta sã-ºi tragãsufletul. Dar aºa? Ciorile nu zboarã decât întreGherãeºti ºi Parcul Cancicov. Probabil le placeacest loc care-a acumulat din energia vitalã acâinilor ºi-a gunoaielor…
Dan PERªA
Este Bacãulun oraº bacovian?
lecturi
martie 201420
Probabil ar trebui sã fim deacord cã societatea contempo-ranã este în derivã! În parte,aceastã sumbrã realitate a fostprilejuitã de lipsa unei atitudiniferme de înfierare a greºelilortrecutului la timpul potrivit. Deºitermenul poate pãrea strãincontextului unei realitãþi „co-recte politic“, el ar fi presupus,desigur, o analizã (mãcar înparte) obiectivã a greºelilorînregistrate în anii instalãriicomunismului, dar ºi ulterior. Laurma urmelor, pânã ºi sintagmade „proces al comunismului“pare acum mai degrabã o sim-plã convenþie, un loc ale cãruisemnificaþii de adâncime se vorfi lãsat pierdute în cotloanelepostmodernitãþii. S-a bifat, tre-cem mai departe! Orbecãim înplanul imediat al realitãþii darsuntem maeºtri în teorii con-spiraþioniste. E clasica mascã aomului care îºi îngãduie difor-mitatea chipului oglindit. Dinpãcate, „chestiunea“ s-a jude-cat „cu uºile închise“, în sensulcã a fost lipsitã de o finalitateimediat vizibilã ºi oarecumcuantificabilã. A interesat spe-cialiºtii; a fost teoretizatã, darinsuficient mediatizatã. Elevulde liceu pãrãseºte sistemul deînvãþãmânt cu cel mult câtevaidei-cadru pe care nu ºi lepoate contextualiza. Mai mult,el se va întoarce într-o familie aicãrei membrii probabil vorregreta mare parte a trecutului.De câte ori nu mi-a fost dat sãaud - „mãcar aveam un loc demuncã…“, „toatã lumea aveace pune pe masã…“, „fiecarefamilie primea o locuinþã…“Vom fi oare capabili sã ges-tionãm asemenea întrebãriaparent retorice ºi în parteresentimentare?
Multe din valorile de neclin-tit ale trecutului ºi-au arãtat înultimul timp chipul hâd,devenind însemne ale ororilorstalinisto-bolºevico-comuniste.Am convingerea cã reechili-brarea societãþii actuale nupoate veni la pachet cu noilepolitici economice impuse ºigreu de digerat. Intuiesc cãsoluþia trebuie cãutatã înredefinirea statului individual.Sper sã nu greºesc, îmi vin înminte cuvintele Pãrintelui IustinPârvu, el însuºi întemniþat înmonstruosul malaxor al în-chisorii: „O þarã nu înfloreºte dinparlament, nici din guvern,înfloreºte din strãduinþa ºi dinconºtiinþa fiecãrui individ înparte“.
Nu ºtiu dacã MirceaStãnescu este un nume cunos-cut publicului larg. Acesta esteºi motivul pentru care îmi permitsã trec în revistã câteva datebiografice ale domniei sale.Este absolvent al Facultãþii deFilozofie a UniversitãþiiBucureºti, instituþie unde îºiobþine în anul 1999 ºi doctora-tul. A finalizat diferite stagii decercetare în istorie contempo-ranã ºi ºtiinþe politice - laUniversitatea Toulouse leMirail, Institut d’EtudesPolitiques, Maison desSciences de l’Homme, Paris. Înprezent lucreazã în cadrulBiroului de Arhive Contem-porane al Arhivelor Naþionale
ale României. Este autorul unuistudiu publicat în trei volume la„Polirom“ – „Reeducarea înRomânia comunistã“ ºi allucrãrii „The Reeducation Trialsin communist Romania, 1952-1960 (East European Mono-graphs, „Columbia UniversityPress“, 2011).
Ultimul sãu volum este editatîn condiþii excepþionale, laBacãu, de cãtre „Vicovia“ ºi cer-tificã pe de-a-ntregul eforturileunei munci de cercetare ce s-aîntins în peste douãzeci de ani.Practic, avem în faþã o apariþiede excepþie: prima carte dintr-oprobabil întreitã valorificare a„Documentelor reeducãrii“. Ne-fiind gândit neapãrat ca unpunct terminus al cercetãrilorpe acest subiect, primul volumdin aceastã serie pune la dis-poziþie documente ce vin însprijinul unor constatãri / afir-maþii, judecãþi de valoare / ana-lize, cu toate prezente în vo-lumele publicate la „Polirom“.Dupã cum însuºi autoruldeclara cu ocazia lansãrii,„Documentele reeducãrii“ punla dispoziþia omului de rândrealitatea nemediatã. E demer-sul în principal al unui istoric cenu cunoaºte partizanatepolitice, ce nu face jocul nici-unei tabere. Pentru o nimeritã„fixare în adevãr“, volumul îndiscuþie propune un studiuintroductiv dedicat fenomenului
concentraþionar al reeducãrii.Se regãsesc aci, în parte, câte-va elemente de noutate. Au-torul aminteºte puþinele lucrãrice au mãrturisit încã de dinain-tea lui 1989 realitatea reedu-cãrii – e vorba de eseul des-criere „Piteºti, centru de ree-ducare studenþeascã“ (Madrid,1963) a lui Dumitru Bacu,„Fenomenul Piteºti“ a lui VirgilIerunca, citit fragmentar laRadio Europa Liberã între 75-76, apoi de un studiu înfrancezã ce rãmâne necunos-cut publicului din România,semnat tot de Virgil Ierunca (defapt o postfaþã a romanului„Gherla“). Lista continuã cuexplicita mãrturie a reeducãriisemnatã la Munchen în 1978de Grigore Dumitrescu, urmatde Paul Goma - „Patimile dupãPiteºti“ (Paris, 1978) ºi deTeohar Mihadaº - „Pe munteleEbal“ (Cluj, 1990). IstoriculMircea Stãnescu oferã chiar odefiniþie întregului fenomen,echivalându-l cu procesul detransformare a opozanþilor realisau presupuºi în aderenþi.Experimentul a fost pus în apli-care la Piteºti ºi în alte cincilocuri de detenþie, la care seadaugã un precedent: reedu-carea de la Suceava. Esteprezentat cu minuþie întregulmecanism al reeducãrii, sta-bilindu-se diferenþe dar ºipuncte de tangenþã între reedu-
carea de primã generaþie ºiceea ce avea sã urmeze. Închip paradoxal, în cadrul peni-tenciarului de la Suceava, iafiinþã Organizaþia Deþinuþilor cuConvingeri Comuniste, organi-zaþie care imitã perfect struc-turile Partidului ComunistRomân. Însã momentul „ade-vãratei reeducãri“ se declan-ºeazã odatã cu „strãmutarea“lui Þurcanu de la Suceava laPiteºti. Figura acestuia devineemblematicã pentru toate oro-rile, în bunã mãsurã de neima-ginat. Drumul deþinutului cãtre„omul nou“ parcurge mai multeetape: vorbim despre demas-carea exterioarã, cu douã sub-componente – demascarea dininterior (sunt prezentate toateatitudinile ºi actele deviante aledeþinuþilor, precum ºi alecolegilor acestora), demas-carea din exterior (e surprinsãîn special activitatea din exteri-orul închisorii). Aceasta esteurmatã de cãtre demascareainternã, în cadrul cãreia deþi-nuþii realizeazã ruptura totalãde trecut, înlesnindu-ºi o auto-biografie care în nenorocitãmãsurã antrena afirmaþii false.Cu cât în autobiografie deþinutulse incrimina mai tare, cu atâtreeducarea acestuia pãrea maiplauzibilã. În unele cazuri s-avorbit ºi despre o fazã dedicatãpost-demascãrii, în cadrulcãreia se realiza analiza deevoluþie a subiectului. Tot înstudiul introductiv e creionat„omul-nou“, se realizeazã oanalizã comparatã a metodelordin gulagul sovietic ºi a celorexistente în spaþiul concen-traþionar românesc. Odatã cu1964 asistãm la o aparentãdetensionare. Totuºi, opozanþiisistemului vor fi confruntaþi cualte metode: avertizarea, influ-enþarea pozitivã, destrãmareaanturajului ºi izolarea lui, neu-tralizarea activitãþii, internareapsihiatricã.
Intrând efectiv în corpul volu-mului, trebuie amintitã dorinþaautorului de a transcrie textelecât mai fidel, pãstrând greºelilediverse de ortografie, punctu-aþie, stil, conþinut; pãstreazã unstil prolix ori ambiguu acolounde este cazul, din dorinþa dea arãta incultura grotescã acelor care ocupau funcþii-cheie.Nivelul de instruire al emiþãto-rilor este unul elementar, demulte ori fiind necesare inter-venþii din partea istoricului(semnalate prin paranteze)pentru a restabili sensul/ inten-þia. De menþionat este faptul cãtoate aceste documente suntinedite! De altfel, înainteaprezentei iniþiative a lui MirceaStãnescu, nu putem semnaladecât douã alte tomuri intere-sate de un asemenea demers:
Aici, documentele suntprezentate, inventariate. DinProcesul Grupului Þurcanuavem un singur document,declaraþia din 2 martie 1950 alui Cornel Pop, prima „demas-care“ de la Piteºti, datã cuscopul ca în baza acesteia sãse opereze viitoare arestãri.Poate cele mai interesante do-cumente se regãsesc în parteaa doua – e vorba de ProcesulGrupului Cadrelor M.A.I. – cenumãrã nu mai puþin de treizeciºi ºase de documente. Dintreacestea, trebuie desprinsãdeclaraþia lui AlexandruDumitrescu, fostul director alînchisorii Piteºti. Inculpat elînsuºi în proces, fostul directora scris-o în condiþii certe dedestabilizare psihicã (mãrturiepoate fi ºi fotografia sa aflatã înAnexã). Toate acestea (evi-dent, precum celelalte!) suntoferite sub presiune, urmã-rindu-se punerea la adãpost aunor nume grele. Documenteleaflate în partea a treia privescProcesul Grupului ValeriuNegulescu. De aceastã datãaflãm luãrile de poziþii ale unordeþinuþi ce nu îºi acceptãacuzaþiile false. Iosif V. Iosif ºiavocatul acestuia, David Prutul,constituie doar douã exemplede comportamente neviciate, înluptã pentru adevãr. Discursullor se aflã la polul opus cadrelorM.A.I. E un discurs construitdupã regulile argumentãrii,coerent, ce presupune o expri-mare aleasã. Apoi, tot acestedocumente din Lotul Negulescusunt poate cele ce antreneazãcel mai mult factorul emoþional.Voi cita, drept dovadã, un frag-ment mai amplu, semnat deviitorul preot Gheorghe CalciuDumitreasa: „În luna iulie 1958Opriºan Constantin a cãzut bol-nav la pat ºi nu s’a mai pututmiºca, [,] deºi dela Vãcãreºtivenise într’o stare aproximativbunã. Boala i s’a agravat cufiecare zi deoarece de laaceastã datã nu a mai primitabsolut nicio asistenþã medi-calã pânã în luna Martie 1959 ºiapoi o nouã vizitã medicalã înIulie, 1959 [,] ziua de 11. Cumîn Decembrie 1968 i[-]a fostsuprimat ºi regimul alimentarT.B.C. Opriºan C-tin a fãcut oformã foarte avansatã de ca-ºecsie care i-a emaciat pânã ladata morþii tot þesutul muscu-lar“.
Demersul lui MirceaStãnescu este unic ºi trebuieapreciat ca atare. Chiar dacãdocumentele nu divulgã decât oparte a „schizofreniei generale“,prin confruntãri ulterioare, vomputea spera la o mai bunã situ-are în tabãra adevãrului. Suntconvins, spre însãnãtoºirea pre-zentului, e un drum ce nu îºi vafi atins (deocamdatã!) capãtul!
Marius MANTA
Documentelereeducãrii
•• II ll iiee BBooccaa
martie 2014 21
ateneu
Evident, de mare importanþãîn desfãºurarea rãzboaielormoderne au avut-o serviciilesecrete de spionaj, care cãutausã penetreze serviciile similaredin þãrile adverse, sã le dezin-formeze, sã le punã pe pistefalse, apoi, sã le anihileze princompleta stoarcere de infor-maþii ce le-ar fi servit îndesfãºurarea cu succes a unoroperaþiuni militare de amploare.Dar nu e mai puþin adevãrat cãadesea au conlucrat, cum s-aîntâmplat, bunãoarã, în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, pen-tru a pune capãt conflictului saueventual pentru eliminarea luiHitler, deºi ºi Churchill urma sãfie asasinat la ordinulFührerului. Un astfel de serviciude spionaj s-a dovedit a fiAbwehrul german, condus deamiralul Wilhelm Canaris.Figurã enigmaticã a celui de-alTreilea Reich, cu un nume curezonanþã mai degrabã italianãdecât germanã – familiaCanaris era descendenta unoremigranþi italieni stabiliþi înGermania la începutul veaculuial XVII-lea, iar spre sfârºitulrãzboiului, Canaris a aflat cuplãcere cã Cesare Amé, omo-logul sãu italian, fãcuse cer-cetãri asupra genealogiei sale,ocazie de a descoperi cã unstrãmoº al lui Canaris fuseseun italian din Lombardia, p.315, deºi mai sus, la pagina 68,se precizeazã cã arborelegenealogic al familiei Canarispoate fi urmãrit pânã în secolulal XVI-lea, fãrã pretenþii militaresau aristocratice, iar printr-oîntâmplare a existat ºi un amiralgrec Canaris –, WilhelmCanaris a constituit obiectulunor cercetãri monografice deexcepþie datorate lui AndréBrissaud ºi Heinz Hoehne.Însã, avem în faþa noastrã oaltã lucrare aparþinând luiRichard Bassett*, din pãcate,volumul în chestiune nu conþineacea notiþã care sã ne informe-ze sumar despre autor, eventu-al ce cãrþi a mai scris. Aºadar,cartea pe care dorim s-oprezentãm conþine viaþa ºiactivitatea lui Canaris la con-ducerea Abwehrului unde fu-sese instalat în 1935, iniþial, unadmirator al lui Hitler, apoi,treptat, i se opune acestuiacând îºi dã seama ce personajmalefic este, conducând ladezastru Germania. WilhelmCanaris (1887 – 1945) prove-nea dintr-o familie a pãturii demijloc germane, mai avea unfrate (Carl) ºi douã surori (p.66), deºi la pagina 67 îi suntmenþionate trei surori. Altãinadvertenþã supãrãtoare: lapagina 35 ni se comunicã cã W.Canaris era poliglot, vorbind flu-ent ºase limbi, pentru ca la pa-gina 71 sã se precizeze numaitrei limbi. Din pãcate, multeinconsecvenþe în scrierea unornume ºi prenume germane, nule mai menþionãm din lipsã despaþiu, iar Henry Morgenthaunu e cuprins în Indice.Alegându-ºi cariera militarã înmarinã, Canaris devenea ofiþerde marinã ºi ia parte la PrimulRãzboi Mondial, remarcându-se prin ingeniozitate, intuiþie ºicapacitatea de a-ºi înºelaadversarul, reuºind, astfel, sãsalveze cuirasatul Dresda din
dezastrul din Insulele Falkland,unde escadra contelui vonSpee este scufundatã de flotabritanicã. Refugiat în apele teri-toriale chiliene, cuirasatulDresda este sabordat, însã,echipajul reuºeºte sã sesalveze, iar Canaris tra-verseazã America de Sud, iarde la Buenos Aires, pe cãi oco-lite, ajunge în Germania.Evident, pânã la instalarea luiCanaris în fruntea Abwehruluiau mai trecut douã decenii, daraflãm amãnunte adiacente carene dau de gândit asupra politiciigermane de la începutul seco-lului al XX-lea, când împãratulWilhelm al II-lea miza pe oalianþã cu Anglia (o vecheobsesie care-l va marca ºi peHitler), în tentativa de a bom-barda Manhattanul ºi de adebarca trupe la New York (pp.28 – 29), iar Walther Nicolaifusese însãrcinat de Ludendorffsã organizeze serviciul de infor-maþii militare („La fel ca majori-tatea ofiþerilor prusaci, consid-era rãzboiul ca fiind cel maiînãlþãtor destin al omenirii, fãrãde care aceasta s-ar cufundaîncetul cu încetul, dupã cumavertizase ºi Moltke, în materi-alism, ateism ºi trândãvie.Pentru Nicolai, rãzboaiele erau«zile de responsabilitate»“, p.50), încât Richard Bassettscrie: „Dacã ar fi sã ne luãmdupã Schellenberg, Nicolai afost cel care i-a sugerat luiLudendorff sã-l trimitã pe Leninînapoi în Rusia într-un trensecurizat via Germania, dupãce împãratul habsburg Carol,îngrijorat de efectele pe care orevoluþie în Rusia le-ar fi pututavea asupra imperiului sãu, arefuzat sã-i permitã lideruluicomunist sã se întoarcã dinElveþia în Rusia pe o rutã direc-tã, prin Austria“ (p. 51). Ce esterelevant e faptul cã asupraacestui lucru s-a scris ºi înpresa româneascã postdecem-bristã. În fine, în anii RãzboiuluiAl Doilea Mondial (1944),Henry Morgenthau (secretar alTrezoreriei americane) conce-
puse un plan de distrugere afacilitãþilor industriale germane,iar populaþia masculinã aGermaniei sub 40 de ani urmasã fie sterilizatã (p. 214). Dupãrãzboi, Canaris trãieºte deza-mãgirea ºi depresia majoritãþiipopulaþiei germane, estedetaºat pe nava Berlin, îºimanifestã vederile anticomu-niste, cunoaºte pe Hitler, apoi,pe Reinhard Heydrich, cadet penava Berlin, cu care ulterior vadeveni vecin, petrecând multeseri împreunã, coleg de serviciuºi rival, în sfârºit, Canaris estepromovat cãpitan al naveiSchleisen în 1932, iar înfuncþia de cancelar alGermaniei ajunge Adolf Hitler.Deºi Führerul avea o reþinerepentru vechii ofiþeri de marinã,a semnat totuºi în cartea deoaspeþi a cruciºãtorului Köln,unde fusese invitat de cãtrecãpitanul Schroeder: „În spe-ranþa cã voi putea ajuta lareconstrucþia unei flote care sãdevinã astfel demnã de Reich“.Din acest moment a reieºit clarcã Hitler dorea cu ardoarerevizuirea tratatelor internaþio-nale, refacerea armatei deuscat, a aviaþiei ºi a marineigermane, promovarea uneipolitici antisemite ºi antibol-ºevice, precum ºi obþinereaunui spaþiu vital (Lebensraum).În acest context, asemenea mi-lioanelor de germani frustraþi deconsecinþele Tratatului de laVersailles, Canaris „a vãzut înHitler un salvator“: „Indiferentde distanþa la care se va situape parcursul vieþii sale faþã deHitler, nu poate fi nici un dubiucã, în acel moment, Canariscredea în ideile cancelarului ºi,mai mult, se conforma joculuinaziºtilor, acceptând preju-decãþile acestora, inclusiv anti-semitismul“ (p. 100). În acelmoment, Abwehrul era condusde cãpitanul Conrad Patzig(care-l înlocuise pe colonelulBredow dispãrut în Noapteacuþitelor lungi, 1934), careintrând în conflict cu Heydrich,va fi schimbat cu Wilhelm
Canaris. Acum, intuiþia luiPatzig se confirmã „cã noulregim este condus de niºtegangsteri“ (p. 105). Devenindºef al Abwehrului la 2 ianuarie1935, cu sprijinul tacit al luiHeydrich („prin intermediul luiHimmler“, p. 105), Canaris vapendula între dragostea pentruGermania ºi trecutul ei imperial,protejarea subordonaþilor („Tre-ptat, unul câte unul, ofiþeriiAbwehrului au descoperit înfigura uºor neîngrijitã a amiralu-lui un protector puternic ºihotãrât al intereselor lor, dupãcum a apreciat unul dintreofiþerii Abwehrului, câteva sãp-tãmâni mai târziu: «Este un ommult mai profund decât îþi lasãimpresia la prima vedere»“, p.115), ºi câºtigarea încrederii luiHitler, pe care-l va fermeca princultura ºi cunoºtinþele salegeopolitice. Curând, Canaris îlva cunoaºte îndeaproape peFranco, un om la fel de austerca ºi Hitler: „Mai mult, Francoera un conducãtor militar înzes-trat, un om de un calm impertur-babil ºi, la numai treizeci ºi treide ani, cel mai tânãr generaleuropean de dupã Napoleon“(p. 134). Îndepãrtarea luiCanaris de Hitler s-a produs înmomentul când SD-ul, prinHeydrich, la sugestia lui Hitlerfalsificase o corespondenþãînchipuitã între Tuhacevski ºiofiþerii germani ce a dus la de-cimarea armatei sovietice, iarRichard Protze nota: „Acesta afost momentul în care Canaris aînceput sã se îndepãrteze deHitler“ (p. 155). Esenþa regimu-lui sãu a fost precizatã de cãtreHitler într-un discurs din varaanului 1938: „Nici eu nu m-aºda înapoi de la a elimina zecemii de ofiþeri, dacã aceºtia nus-ar supune voinþei mele... Ceînseamnã zece mii de oamenila un popor de opt milioane?(poate optzeci de milioane,n.m.) Nu am nevoie de intelec-tuali. Am nevoie de brute“ (p.157). Neavând oponenþi, Hitlera anexat Austria, Cehoslovacia,în fine, atacul contra Poloniei adeclanºat riposta Angliei ºi aFranþei, care au declarat rãzboiGermaniei. Ne preocupã între-barea ce s-ar fi întâmplat dacãPolonia era atacatã întâi deUniunea Sovieticã? De ceAnglia ºi Franþa nu s-au consi-derat începând cu data de 17septembrie 1939 (data ataculuisovietic asupra Poloniei), înrãzboi cu Uniunea Sovieticã? Înacest context, Canaris a trebuitsã facã faþã solicitãrilor multi-ple: sã menþinã o relaþie amia-bilã cu englezii, în pofidapregãtirii Operaþiunii Leul deMare, la care s-a renunþat, sã-idea generalului Franco anumitesfaturi utile la întâlnirea cuHitler de la Hendaye (23octombrie 1940), în Pirinei,
unde s-a discutat ºi ocupareaGibraltarului, însã presat detimp, Hitler a fost nevoit sãrenunþe pentru a-ºi pregãtiinvazia în Rusia. Acesteurgenþe nu au împiedicat oîntâlnire Mussolini – Hitler, laFrorenþa, apoi, pe 10 noiembrie1940, Molotov soseºte laBerlin, unde primeºte asigurãricã Anglia este învinsã, tocmaicând se desfãºura un atac alRAF-ului asupra Berlinului.Intervin, din pãcate, ºi altedefecþiuni care au întârziatcampania contra UniuniiSovietice cu câteva sãptãmâni:Grecia, Iugoslavia. Asemenealui Churchill, Canaris era scep-tic în privinþa rãzboiului cuRusia, iar Stalin a ignorat aver-tismentele premierului englez,fiind derutat ºi de dezinfor-marea produsã de Abwehr alcãrui ºef, Canaris, era socotitde sovietici ca „cel mai pericu-los om de spionaj din întreagalume; capabil sã manipulezeinterese internaþionale atât dindomeniul industrial, cât ºi dincel financiar“ (p. 276). În de-cursul rãzboiului au existat mul-te temeri, de-o parte ºi de alta,cã rãzboiul s-ar fi putut încheiaprin apariþia unor noi alianþe: unarmistiþiu între Germania ºiRusia sau o alianþã între Aliaþiºi Germania contra Rusiei,însã, dupã Casablanca (ianua-rie 1943), se pare, cã se miza-se pe înfrângerea totalã,necondiþionatã, a Germaniei:„Aceasta ar fi fost o oportuni-tate, dupã cum a sugerat unscriitor, de a pune la cale ceamai mare loviturã a rãzboiului:doi spioni – ºef gata sã înceapãnegocieri în vederea încheieriicât mai rapide a conflictului“ (p.285). În fine, spre sfârºitulrãzboiului la o convorbire întreHitler ºi Canaris, acesta dinurmã este acuzat de dezinte-grarea serviciului sãu, apoi, afost subordonat lui Himmler.Canaris este pensionat ºi i seoferã o slujbã compensatorie. Aurmat atentatul nereuºit din 20iulie 1944, arestarea luiCanaris, descoperirea celorcinci volume ale Jurnalului sãu,în care erau menþionate toatecontactele lui Canaris cu bri-tanicii, începând din 1938.Aceste probe irefutabile i-augrãbit sfârºitul lui Canaris, careeste executat în aprilie 1945. Înfinal, survine întrebarea în cemãsurã a reuºit autorul sãdescifreze figura impenetrabilãa amiralului Canaris? Conclu-ziile sunt edificatoare: Canarisºi-a închinat viaþa pentru sal-varea unei Germanii umaniste,civilizate, intelectuale, care s-aconfruntat mai bine de un dece-niu cu o conducere „pãgânã,criminalã ºi brutalã“. Un destininexorabil a condus-o spreruinã.
_____________
* RICHARD BASSETT, SPIONUL– ªEF AL LUI HITLER. MIS-TERUL WILHELM CANARIS.Traducere din limba englezãALEXANDRU RETEGAN, Ed.RAO International PublishingCompany, 2008, 380 p., 45 lei.
Ionel SAVITESCU
Destine paralele (I)
•• TTuuddoorr ZZbbâârrnneeaa
O aaiureaalã:Dostoievskieste compaaraatcu Hitler (II)
„Un leac nu-ºi atinge þelulîn dozã prea mare. La fel ºireproºurile ºi criticile, cânddepãºesc mãsura dreptãþii.“
În Enciclopedia universalã bri-tanicã (vol. V, Editura Litera,Bucureºti, 2010, pag. 165) citim:„«Jurnalul» i-a adus o recunoaº-tere imensã ºi recompense finan-ciare, însã a fost mai puþin reuºit caexperiment estetic, probabil deoa-rece Dostoievski, dupã câtevanumere mai complexe, a pãrut cãnu mai poate susþine complexi-tatea proiectului. În schimb, a fostatras sã îºi exprime viziunilepolitice, care, în timpul acestor doiani, au devenit din ce în ce mairadicale. În acest mod specific,Dostoievski a ajuns sã creadã cãEuropa Occidentalã era pe punctulde a se prãbuºi, dupã care Rusiaºi ortodoxia rusã aveau sã creezeun regat al lui Dumnezeu pepãmânt ºi, astfel, sã îndeplineascãprorocirea din Apocalipsã. (…) Aatins cel mai de jos nivel moralprintr-o serie de articole anti-semite“. Enciclopedia britanicãexagereazã atunci când vorbeºtedespre antisemitismul dostoiev-skian, despre „cel mai de jos nivelmoral“. Dupã episodul nefericit alocnei, Dostoievski s-a refugiat înplanul reflecþiei, ºi, ca jurnalist, caom al Cetãþii, ºi-a exprimat opiniile.Fire de o sinceritate dezarmantã,n-a simþit presiunea autocenzurii, adialogat cu o seninãtate imperialãcu oponenþii sãi, argumentându-ºimereu opiniile. Sinceritatea nu arenuanþe de antisemitism. ZiceDostoievski: „…eu sunt, totuºi,pentru deplina egalitate în drepturipentru cã aceasta este legea luiHristos, pentru cã aºa-i principiulcreºtin“( F. M. Dostoievski, Jurnalde scriitor, vol. II, Editura Polirom,1998, Iaºi, pag. 365). Iatã-l peDostoievski exclamând: „Fie ca sãse înfãptuiascã deplina unire spiri-tualã dintre popoare ºi sã nu maiexiste vreo inegalitate în drepturi!ªi pentru asta, înainte de toate, îiimplor pe criticii ºi oponenþii meievrei sã fie, dimpotrivã, mai îngã-duitori ºi mai drepþi cu noi“ (Ibidem,pag. 366). Unde este antisemi-tismul aici? E drept cã, invocândfaptul cã ar trebui sã nu mai „existevreo inegalitate în drepturi“,Dostoievski pune la zid ºi principi-ul discriminãrii pozitive, dar putemsã-l judecãm dupã standardeledemocraþiei secolului al XXI-lea?Dacã da, o facem cu rea-credinþã.Mai zice Dostoievski: „Pentrupoporul rus putem garanta; o, el îlva accepta pe evreu în deplinãfrãþie cu sine, fãrã a þine cont dedeosebirile de credinþã, respectândîntru totul faptul istoric cã acestedeosebiri existã; totuºi, pentru fra-ternitate, pentru fraternitatea de-plinã, trebuie sã existe frãþie deambele pãrþi“ (Ibidem, pag. 366).„Dar trãiascã fraternitatea!“, titlulultimei secþiuni al capitolului din„Jurnal de scriitor“, atât de incrimi-nat de cãtre unii, nu este întâmplã-tor. Aºadar, atitudinea luiDostoievski nu este una anti-semitã. Am putea-o denumi, curiscul de a atrage zâmbete, criti-cism fratern. O fraternitate carepune ºi degetul pe ranã, de multe
ori: „… se poate susþine cã, ori-unde, în «istoria lui», poporul rus arãbdat mai puþine necazuri ºi reledecât evreii? ªi se poate spune cãnu evreul s-a solidarizat adesea cucei care i-au persecutat pe ruºi, nuei luau în arendã de la þãrani ºi setransformau în prigonitorii acesto-ra? Cãci aºa ceva a fost, a existat,este istorie, fapt istoric, însã n-amauzit nicãieri ca poporul evreu sãse cãiascã pentru asta, învinuindtotuºi poporul rus cã îl iubeºte preapuþin“ (Ibidem, pag. 366). Scriito-rul-jurnalist avanseazã ºi idei caresunt „la modã“ ºi astãzi în unelemedii, nu neapãrat antisemite:„Aºadar, nu întâmplãtor, acoloevreii stãpânesc pretutindeni laburse, nu întâmplãtor manipuleazãcapitalurile, nu întâmplãtor suntstãpânii creditelor ºi nu întâmplã-tor, repet, tot ei sunt stãpânii între-gii politici internaþionale, iar ce va fide acum înainte, desigur, ºtiu ºievreii: se apropie împãrãþia lor,deplina lor împãrãþie!“ (Ibidem,pag. 362).
Dac-ar fi sã-i acordãm creditsubiectivului David Duke,Dostoievski ar fi un fel de jurnalist-profet. În „Trezirea la realitate“(vezi http://lupta-ns.info) acestaavanseazã, cu argumente statisti-ce, ideea cã evreii sunt cei care„stãpânesc“ totul: de la mass-me-dia ºi industria cinematograficã, lapoliticã. Câteva exemple ale luiDuke, deºi sunt utilizate cu carac-ter vãdit manipulator, nu par a fiinvenþii… Dupã ce Marlon Brandoa spus în emisiunea lui Larry Kingcã „Hollywood-ul este condus deevrei. Este proprietatea evreilor“,celebrul actor ar fi fost nevoit sãsolicite o audienþã la Wiesenthal,unde s-a spãºit, putând astfel sã-ºicontinue cariera. Deºi preºedinteleRichard Nixon era apreciat ca uncripto-antisemit, în Cabinetul sãu,funcþii-cheie precum cele deSecretar de Stat, Secretar alApãrãrii, Preºedinte al ComisieiRezervei Federale, ProcurorGeneral, Ministru al Justiþiei erauocupate de cetãþeni cu originievreieºti. Cabinetele Jimmy Carter,Reagan, Bush, Clinton au avutcontinuitate în acest sens. Un ziarisraelian, Maariv, a publicat în1994 un articol intitulat „Evreii careconduc Curtea lui Clinton“. Actualaadministraþie însã, Obama, esteacuzatã – dacã e sã respectãm…statisticile – de faptul cã nu areprezentat suficient minoritãþile înCabinet… A aºeza însã accentuldoar pe structura etnicã a unuiCabinet, fãrã a face trimitere ºi lacompetenþa profesionalã, implicã,pentru secolul nostru, ºi o nuanþãvãditã de discriminare.
Observator genial al firii insului,Dostoievski nu ezitã sã notezecâteva gânduri care l-au rãvãºit îninfernul siberian al ocnei. Refe-rindu-se la ocnaºii evrei, el scrie:„Ei bine, aceºti evrei îi evitau înmulte privinþe pe ruºi, nu voiau sã
mãnânce cu ei, mai cã nu îi priveaude sus (ºi asta la ocnã!) ºi, în gene-ral, îºi arãtau repulsia ºi sila faþã depoporul rus, «autohton»“ (Ibidem,pag. 357). Un timp, Dostoievski aîmbrãþiºat ºi cariera militarã. Niciobservaþiile din cazarmã nu suntde neglijat: „…vã asigur cã ºi încazãrmi, ºi peste tot, rusul de rândvede ºi înþelege prea bine (de fapt,nici evreii înºiºi nu fac un secret dinasta) cã evreul nu vrea sã mãnân-ce cu el, cã se fereºte ºi seizoleazã de el cum poate, ºi, în locsã se supere, rusul de rând spunecalm ºi limpede: «Aºa-i credinþa lui,aºa cere credinþa lui, sã numãnânce ºi sã se fereascã demine»“ (Ibidem, pag. 357). Apoi,scriitorul plonjeazã în ficþiune. Oficþiune care se revarsã, ce-i drept,prea mult peste þãrmuri: „Totuºi,uneori îmi trece o fantezie prin cap:ce s-ar întâmpla dacã în Rusia nuevreii ar fi trei milioane, ci ruºii, iarevreii ar fi în numãr de optzeci demilioane? Ei, bine, ce-ar face ei dinruºi ºi cum i-ar dispreþui? Le-arpermite sã aibã aceleaºi drepturica ºi ei? Le-ar permite sã se roagenestingheriþi în mijlocul lor? Nu i-artransforma imediat în niºte sclavi?Nu i-ar omorî; nu i-ar nimici pânã launul, cum au fãcut cu alte popoare,în vechime, de-a lungul istorieilor?“ (Ibidem, pag. 357). Fantezialui Dostoievski n-are acoperireistoricã.
Interesant (suspect?) ni se parefaptul cã niciunul dintre criticii (deserviciu?) acerbi ai lui Dostoievskinu aminteºte despre capitolul al III-lea din „Jurnalul unui scriitor“ (totdin volumul al II-lea), unde, înaceeaºi lunã martie a anului 1877,în douã secþiuni pilduitoare pentrurespectul pe care-l are pentru evrei– „Funeraliile unui «om universal»“ºi „Un caz singular“ – discursulsãu de jurnalist este eminamenteîn spiritul acelui „Dar sã trãiascãfraternitatea!“, amintit deja de noi.Emoþionat, Dostoievski comentea-zã o scrisoare a unei tinere evrei-ce, L., pe care o cunoscuse laPetersburg. Tânãra, sobrã ºiserioasã, dupã cum o caracteri-zeazã scriitorul, descrie funeraliileunui medic evreu, Hindenburg. „Lanicio înmormântare, scrie ea, n-ammai vãzut atâta durere, n-am maiauzit atâtea cuvinte izvorâte dininimã, n-am observat atâtea lacrimifierbinþi… A murit atât de sãrac,încât nici bani pentru înmor-mântare n-a lãsat (…) Când maiera încã în sicriu (în bisericã) nu afost, se pare, om care sã numeargã sã plângã la cãpãtâiul lui ºisã nu-i sãrute picioarele (Ibidem,pag. 369). „L-au înmormântat, scrieDostoievski, ca pe un sfânt (…) Întoate sinagogile s-au rugat pentrusufletul lui, ºi clopotele de la toatebisericile au bãtut cât a þinut proce-siunea“ (Ibidem). Când un om caDostoievski este emoþionat de fap-tul cã ºi „clopotele de la toate bi-sericile au bãtut cât a þinut proce-
siunea“, numai antisemit nu este.De ce l-a denumit Dostoievski pemedicul Hindenburg un „om univer-sal“? Pentru cã în oraºul M., undefusese înmormântat, „sunt mulþievrei, nemþi, ruºi, desigur, polo-nezi, lituanieni – ºi toþi, fiecare dinaceste seminþii l-a recunoscut de-al ei pe virtuosul bãtrân“(Ibidem,pag. 370). Comentariul dostoiev-skian continuã la fel de emoþionant:„Cot la cot, rusoaicele ºi evreicelesãrace i-au sãrutat picioarele, s-austrâns la un loc în jurul lui, au plânsîmpreunã. Cei cincizeci ºi opt deani de slujire a omenirii în acestoraº, cei cinci zeci ºi opt de ani deiubire neobositã i-au adunat pe toþi,mãcar o datã, în jurul sicriului lui, i-au unit întru aceeaºi admiraþie ºiaceleaºi lacrimi. Întregul oraº îlconduce pe ultimul drum: batclopotele tuturor bisericilor, se facrugãciuni în toate limbile (…) Da, înclipa aceea «chestiunea evre-iascã» era ca ºi rezolvatã!“(Ibidem, pag. 373). Cazul doctoru-lui Hindenburg, unul dintre cei„care vor uni totul“, îl ajutã sã for-muleze concluzia sa optimistã: „Eidau o idee, o credinþã, ei sunt oexperienþã vie ºi, ca sã zicem aºa,sunt dovada cã se poate. ªi n-arerost sã aºteptãm pânã când toþisau foarte mulþi vor deveni la fel debuni ca ei: aceºti oameni sunt atâtde puternici, încât, pentru a salvaomenirea, e nevoie de foarte puþinica ei. Iar dacã lucrurile stau aºa,cum sã nu sperãm?“ (Ibidem, pag.373).
Mi-ar fi plãcut ca autori precumGary Saul Morson sau Maxim D.Shrayer, spirite atât de elevate, daratât de subiective în evaluãrile dos-toievskiene, sã facã trimiteri ºi laasemenea atitudini dostoievskiene,chiar dacã le-ar aprecia ca fiind„accidente“, de pildã. Astfel, ne-ardemonstra deplina lor bunã-credin-þã. Aºa cum am spus, ºi discursullui David Luke este unul în exces.Aceste excese îmi aduc aminte dezisa lui Arthur Schopenhauer: „Unleac nu-ºi atinge þelul în dozã preamare. La fel ºi reproºurile ºi criti-cile, când depãºesc mãsura drep-tãþii“(„Parerga ºi Paralipomena.Omisiuni ºi adãugiri“, EdituraAntet, Bucureºti, pag. 111). O dozã(dar evident, mult mai micã) dinacest adevãr nu i-ar strica, uneori,nici lui Dostoievski.
Atitudinea lui Dostoievski faþãde „chestiunea evreiascã“ mã trim-ite la remarcabila carte a lui Adrian-Gelu Jicu, „Coordonate ale iden-titãþii naþionale în publicistica luiMihai Eminescu. Context româ-nesc ºi context european“ (EdituraMuzeului Naþional al LiteraturiiRomâne, Bucureºti, 2013), pre-cum ºi la unele repere bibliograficesugerate de autor. Eminescu ºiDostoievski au fost contemporani.Ambii au cãlãtorit ºi în Occident, aufost îndrãgostiþi (ºi) de istoria nea-mului lor, ºi-au câºtigat existenþa ºiprin jurnalism, au avut reacþii apre-
ciate, de unii, ca fiind antisemite.Contextul european comun, inter-secþiile dintre istoriile celor douãpopoare, rus ºi român, existenþaspiritului naþionalist (ca reacþieinstinctivã de apãrare/conservarela noi, ca doctrinã zãmislitã dinesenþa panslavismului, la ruºi)aruncã suficiente punþi între opini-ile celor doi scriitori. Tocmai deaceea, uneori, concluziile luiAdrian-Gelu Jicu (vezi op. cit, cap.V, „Recalibrarea publicisticii emine-sciene“, secþiunea V. 6.4,„Eminescu ºi evreii“) par a fi scrise(ºi) ca o aplicaþie la atitudinile…dostoievskiene. „Antisemitismul semutã din sistemul de referinþã rase-ologic, specific secolului al XX-lea,ºi este repoziþionat în grila speci-ficã veacului anterior, cãruia, defapt, îi aparþine. Din unghiul teori-ilor lui Quesnay, care distingeaîntre clasa proprietarilor ºi clasasterilã (comercianþii), evreii seîncadreazã în ultima categorie, acetãþenilor sterili, care dãuneazãorganismului social. De aiciatacurile împotriva acestor specu-lanþi, atacuri pe care Cãlinescu lepriveºte rezervat: «ªi fiindcã luiEminescu i se pare cã evreii prindefiniþie sunt traficanþi, atunci, înacest înþeles, condiþional, e anti-semit»“ (Adrian-Gelu Jicu, op. cit.,pag. 175/176). La Dostoievski, nualtfel trebuie judecate opiniile. LaEminescu, Adrian-Gelu Jicunuanþeazã fericit problematica unui„antisemitism defensiv“. Noi amoptat, la Dostoievski, cu argu-mente… dostoievskiene, pentruun „criticism fratern“, o atitudine încare sinceritatea, dublatã uneori derespect/admiraþie (vezi „Dar trãi-ascã fraternitatea!“) nu lasã, ce-idrept, prea mult loc pentru compro-mis. La fel de fericitã este ºi obser-vaþia-sintezã a universitaruluiAdrian-Gelu Jicu, plecând de la ungând al Martei Petreu: „Cândvorbeºte (…) despre contextulpublicisticii eminesciene, MartaPetreu ajunge la un diagnosticcorect: «Atitudinea sa faþã de evreiidin România se leagã firesc deaceastã concepþie politicã, socialãºi economicã. Eminescu a fost unantisemit motivat naþional ºi eco-nomic, iar nu religios ºi nu rasial.»Sunt aici douã asocieri comple-mentare, de fineþe, ºi foarteaproape de miezul gândirii poetu-lui-jurnalist“(Adrian-Gelu Jicu, op.cit., pag. 191/192). Reacþia emi-nescianã nu este, aºadar, anti-semitism în sensul clasic al ter-menului. Nici cea dostoievskianã,întrucât ºi aceasta este motivatãdoar naþional ºi economic.
Dostoievski este un pasional ºi,înainte de toate, un rus... Discursulsãu raportat la „chestiuneaevreiascã“ are ºi nuanþe de subiec-tivism pronunþat. Nici naivitãþiledostoievskiene nu lipsesc. Uneori,mi se pare cã el ar vrea ca evreiidin Rusia (ºi nu numai…) sãrenunþe la abilitãþile care i-au con-sacrat în concurenþa fireascã gen-eratã de istorie, în zona diviziuniisociale a muncii, ºi sã devinã niºtefermieri harnici prin stepele ruseºti,cântând la balalaikã, sau niºtepaºnici cowboy care încearcã sãîmblânzeascã bizoni prin preeriileVestului. Dar când Dostoievskispune cã „este de la sine înþeles cãpentru evrei trebuie fãcut tot ceeace impun umanitatea ºi echitatea,tot ce impun omenia ºi legeacreºtinã“ (Op. cit., pag. 360) numaiantisemit nu este. Antisemitismulînseamnã urã, iar Dostoievski, uncreºtin autentic, nu era capabil deurã.
eseu
martie 201422
Ion FERCU
Prin subteranele
dostoievskiene (25)
ateneu
martie 2014 23
Insolit în ochii multor filologi,un nou tip de literaturã îºi facesimþitã prezenþa de mai multãvreme pe piaþa bunurilor sim-bolice. Este vorba despre o li-teraturã constituitã din frag-mente de texte disparate îndiverse amplasamente alespaþiului virtual, care încearcãsã recicleze forme literaretradiþionale folosind tehnici deverosimilitate adaptate erei di-gitale ºi strategii insidioase deseducþie a cititorului. Mai multchiar, realitatea virtualã esteconsideratã ºi tratatã actual-mente de mai mulþi comentatorica formã literarã care, deºi via-bilã prin anumite mijloacetehnice, îºi disputã legitimareatot pe tãrâmul vechilor sau mainoilor metanaraþiuni, abun-dente în figuri ale ambiguitãþiispecifice.
Dintre toate semnificaþiileatribuite, de exemplu, matrixu-lui, sunt relevante urmãtoareleinterpretãri asociate: proiecþiaviitorului influenþat de tehnolo-gie, întruparea cinematograficãa cyberpunkului ºi, nu în ultimulrând, întrepãtrunderea de texteîn acest spaþiu al multor sur-prize ºi paradoxuri. Dar, celmai important este faptul cãapartenenþa la stilul cyberpunk,ca formã science-fiction, secontureazã prin iniþierea unuicontract critic ferm cu tehnolo-gia mereu de ultimã generaþie,ale cãrui clauze fac posibil joculcu lumile reale/virtuale, în logi-ca halucinantã a capitaluluinomad imens acumulat încyberspaþiu.
Lumea virtualã dezvoltã noitipare/„printuri“ lingvistice, cul-turale, sociale, în strânsã inter-dependenþã cu particularitãþilemediului pe care îl propune.Astfel, astãzi, în alcãtuirea ºischimbarea mesajelor elec-tronice se face uz de o gamãlargã de practici lingvistice ºistilistice (nu intrã aici în discuþievaloarea literarã propriu-zisã)în interacþiunea lor cu inter-feþele textuale ºi multi-funcþionale. În mediul virtualcaleidoscopic, constituit dintexte disparate, unite fatal-mente aleatoriu în timpul lec-turii, se deruleazã un proces dehibridare între uman ºi tehno-logic, în aºa fel încât umanul seregãseºte protezat la nivelmental (ºi câteodatã ºi fizic), iartehnologia se vede contami-natã de comportamente socialeredefinite.
Drept consecinþã, ecuaþiadintre imersiune ºi interactivi-tate va soluþiona un raportinvers proporþional: cu cât ca-racterul interactiv este maiaccentuat, cu atât imersiunease produce mai greu, din cauzapluralitãþii de lumi posibile careanuleazã suspansul. Rãmân,în schimb, curiozitatea ºi fre-nezia navigãrii, impulsionantespre cucerirea continuã de noiteritorii, mai mult sau mai puþinficþionale, dar cu efect narcoti-zant sigur ºi împinse de unii„internãuci“ pânã la limitelepatologicului. Disipat între ato-mizare ºi globalizare, omuldigital, branºat la pulsul plane-tar accelerat, se simte supusunui transfer de anxietate ºieste invitat sã trãiascã prinprocurã literatura „de flux“.
Urmãrirea evoluþiei formelorºi structurilor literare în cyber-spaþiu permite sesizarea princi-palelor modificãri de paradigmãdin ultimul timp. În acest sens,atenþia ne este atrasã în direc-þia redimensionãrii ºi reevalu-ãrii convenþiilor ºi strategiilor li-terare în lumea virtualã, dar ºiasupra modalitãþii prin careacestea faciliteazã seducereacititorului. Acesta va „naviga“ideatic ºi afectiv de la comuni-carea epistolarã prin e-mail laromanul digital epistolar, de labasm, legendã ºi mit la jocurilepe calculator, de la jurnal lablog, în cãutarea raporturilorsubtile ºi indecise dintre real,virtual ºi ficþional.
Totuºi, se impune, în acelaºimod, adusã remarca asupraextinderii realitãþii virtuale caspaþiu cultural ºi literar, cu ostructurã dependentã de meca-nisme care, în esenþã, îºi auoriginea tot în domeniul litera-turii. Forþa de seducþie exerci-tatã de cyberspaþiu îºi trageseva din fascinaþia declanºatãde ficþiune, drept liant dintre vir-tual ºi real, dar ºi dintre scriereºi lecturã. Dincolo de forme ºi
structuri, comunicarea mediatãde calculator este traversatã ºiea de posibilitatea unei experi-enþe catharctice. Eliberarea dezãgazul pus de barierele realu-lui, refuzul ludic al morþii prinafundarea în labirintul ficþional,acceptarea convenþiei tehnicepentru exprimarea eului – sunttoate faþete ale navigãrii încyberspaþiu care racordeazãfiinþa la un „modus vivendi“învecinat cu domeniul literar.
Trebuie reþinut un aspectlegat de faptul cã arta drama-ticã este adaptatã ºi ea, castrategie textualã, la lumea vir-tualã, unde se întâmplã o tea-tralizare a discursului, dar ºi aidentitãþii celor conectaþi la ea.Astfel, utilizatorii de forumuri ºichaturi devin personaje sauactori într-o scriere/piesã con-stituitã din texte disparate, careconstruiesc acelaºi subiect ºiocupã aceeaºi scenã în cyber-spaþiu. Mai mult, postãrile pot ficonsiderate drept replici, iardiferitele subiecte din cadrulunui forum – acte dramatice.Exemple numeroase pot fi pre-luate doar de pe forumuri, pen-tru cã chaturile reprezintã con-versaþii care cultivã intimitateaºi confidenþialitatea, iar carac-terul nepersistent al acestoraface anevoioasã reproducereaspre analizã. În orice caz, efec-tul scenarizãrii ºi predilecþiapentru „reality-shows“ duc la ocontinuã hibridare, la creareacondiþiilor pentru desfãºurareaunui joc ambiguu la graniþa din-tre factual ºi ficþional. Se des-chide astfel accesul spre o nouãlume, realitatea transformân-du-se în fenomen discursiv,fabulatoriu, sonorizat ºi spec-tacularizat.
În legãturã cu intimitatea ºiconfidenþialitatea, trebuie spuscã primul aspect ce iese în evi-denþã atunci când privim com-parativ jurnalul intim ºi blogurilese raporteazã la accesibilitateaacestora din urmã, atât din
punctul de vedere al scrierii,cât ºi al lecturãrii. Jurnalul intimtradiþional, în forma sa publi-catã (altãdatã, dupã 50 deani!), implicã, în diferite pro-porþii, o judecatã criticã prelimi-narã care, acceptând aprioricsubiectivismul inerent genului,taxeazã „diariumul“ ca fiind cul-pabil de împrumutarea unorconvenþii literare (EugenSimion a rãspuns elocvent, de-a lungul unui amplu studiu, laîntrebarea dacã existã o ficþi-une a jurnalului intim).
Blogurile însã nu pun preþ peun astfel de oficiu critic ºi peconstituirea principiilor de gen,ci doar pe popularitate prinexhibarea intimitãþii, împânzindo bunã parte a tãrâmului virtualfãrã a primi vreun gir prealabilal calitãþii (fie ºi aceea, primor-dialã, de a scrie corect în limbamaternã) de la cineva auto-rizat. ªi aceasta, drept con-secinþã fireascã a faptului cãorice posesor de calculatorpoate crea un blog. Singurajudecatã de valoare emisã –discutabilã ºi, la rândul ei,anonimã – este aceea a citito-rilor (aflaþi pe mãsurã), care sevãd îndrituiþi sã „valorizeze“ unblog sau altul prin accesãri re-gulate. Modalitatea tehnicã princare blogurile îºi mãresc numã-rul de accesãri este aproapeinaparentã celor strãini dome-niului, bloggerii putând folosidiferite strategii pentru a-ºi fi-deliza cititorii, iar cele maimulte nu au legãturã cu textelepublicate, ci cu forþa persuasivãa publicitãþii, cu frecvenþa pos-tãrilor, cu numãrul de hyper-linkuri de pe alte pagini etc.
Prin urmare, orice act deplonjare în virtual presupunededublare, adicã o reimaginarea lui „homo fictus“, care estepasibil de a întâlni simultancreaþia ºi vi(ru)sarea. În lipsaprincipiilor literare explicite, mairãmâne o brumã de ficþio-nalizare, de transcendere arealului care vine tot de pe tãrâ-mul literaturii. În afara acestuiaspect, cyberspaþiul rãmâneîntruparea conceptului post-modernist de rizom, în caredecodarea se face aleatoriu, înprezenþa a „n“ lumi posibile.Motivaþia imersãrii în aceastãlume nu mai este suspansul, cicuriozitatea citirii în dezordinea textelor de orice tip.
Cercetarea asupra jurnaluluielectronic scoate în evidenþãdiferenþele majore dintre celedouã categorii de scrieri confe-sive în ceea ce priveºte relaþiadintre autor (blogger) ºi cititor,precum ºi metamorfozele dis-cursului provocate de schim-barea mediului ºi de accele-rarea ritmului de exprimare.„Dialogului“ aparent (dintre
autor ºi cititor) din clasicul jur-nal literar îi va lua locul, încadrul jurnalului electronic, undialog efectiv, propriu-zis. Maimult decât atât, discursul careîºi mediatizeazã intimitatea înblogosferã poate suferi modi-ficãri determinate de comen-tariile în direct (inserþiile în flu-xul textual) ale cititorilor, gradulde cooperare al acestui(inter)locutor fiind cu mult maimare decât cel al „lectorului infabula“ al jurnalului scris înmanierã clasicã.
Întrebarea care se naºteeste dacã putem demonta pã-rerea potrivit cãreia bloggerii arfi niºte însinguraþi sau introver-tiþi ai începutului de mileniu trei.ªi-au pierdut ei abilitãþile decomunicare obiºnuite, în con-diþiile în care „mâna care scrie“a fost înlocuitã cu degetele –de la ambele mâni – carescriu? Oare se poate demon-stra cã jurnalul virtual pre-supune mai multã însinguraredecât o implicã þinerea la zi amonotonului ºi clasicului jur-nal? Îndoiala rezidã în faptul cãbloggerul poate (inter)acþiona,necondiþionat ºi nelimitat, îndirect cu cititorul ºi/sau (simul-tan) cu cititorii sãi.
Recursul în cyberspaþiu laficþiune – marcã a literaturii –este întreprins în scopul sedu-cerii cititorilor ºi a le crea uni-versuri alternative atractive înera simultaneitãþii. Evadareadin concret constituie o aspira-þie dintotdeauna a fiinþei ome-neºti, încã de dinainte de EvulMediu catolic ºi pânã la – aºacum spunea cineva – actualulev mediu catodic. Iar metodeleprin care aceastã evadaredevine posibilã în contempo-raneitate nu implicã doar sim-pla construire a toposului virtu-al, ageografic, atemporal, dis-continuu, fragmentar, ci ºi su-plimentarea mijloacelor tehnicede imersiune cu instrumentecare faciliteazã proiectarea înafara realitãþii.
Dar, dincolo de tehnologiespecificã ºi de aºa numita ºiamintita mai sus protezare afiinþei umane prin starea tot maiîndelungatã în faþa calculatoru-lui, dincolo de hardware ºi soft-ware, internet ºi pagini web,imersiunea devine posibilãdoar prin capacitatea de aimagina alternative drept via-bile, doar prin abolirea spirituluipragmatic care înþelege faliadintre real ºi virtual ºi îºi dãseama cã prin intersectareafluxului de mesaje se slãbeºtenoþiunea de realitate palpabilã.Numai astfel „omul terminal“întreprinde o aventurã prolificãasumatã în mod conºtient navi-gând în virtual, unde fiecarepoartã/portal deschide noi cãicare se leagã, în urma dife-ritelor opþiuni, una de alta, înaºa fel încât existã ºansa caitinerarul sã nu se repete vreo-datã. Doar cine ajunge la o con-cepþie unitarã despre formeleliterare virtuale poate înþelegeºi stãpâni cât de cât fenomenulproliferãrii necurmate a acestorfluxuri de ambiguitãþi ficþionaleîn cadrul civilizaþiei noastre„panoptice“.
Vasile SPIRIDON
O nouã(v)ideologie literarã
Revista internaþionala Starpress www.valcea-tur-ism.ro lanseazã CONCURSUL INTERNAÞIONAL DEPOEZIE PENTRU ROMÂNII DIN ÎNTREAGA LUME„STARPRESS“ 2014, ediþia a lV-a.
În acelaºi timp, organizeazã CONCURSUL INTER-NAÞIONAL DE PROZÃ PENTRU ROMÂNII DINÎNTREAGA LUME, STARPRESS 2014 - ediþia a ll-a.
Concursul Internaþional de poezie ºi prozã „STAR-PRESS 2014“ se desfaºoarã în parteneriat ºi colabo-rare cu peste 70 de ziare, reviste, posturi de radio ºiteleviziune din diaspora ºi România, în perioada01.02.2014 – 01.06.2014.
Premiile constau în sejururi în renumitele staþiunituristice româneºti de pe litoral, Eforie Nord – HOTEL„CASA ANDREI“ si Jupiter – HOTEL „RIO“.
Fiecare premiu constã în câte un sejur pentru douãpersoane (câºtigãtorul fiind însoþit de câte o persoanãdragã în sejur, ca ºi la ediþiile precedente).
Regulamentul concursului:POEZIE Concurenþii vor prezenta 5 poezii, un CV
ºi o fotografie în format jpg.LA SECÞIUNEA PROZÃ Concurenþii vor prezenta
5 fragmente de prozã (maxim 5 pagini A4), un CV ºi ofotografie.
Indiferent de rezultatul concursului, cele mai intere-sante lucrãri vor fi publicate în paginile revistei, pre-cum ºi în publicaþiile celorlalþi parteneri implicaþi înproiect.
Concursul internaþional de poezie ºi prozã STARPRESS
Oarecum surprinzãtoare a pãrutdecizia comitetului academic suedez –deºi mai fusese nominalizatã – când adecernat Nobelul pe 2013 Alicei Munro(82 ani), prozatoare canadianã de limbãenglezã. Venind dupã premiereachinezului Mo Yan – aceastã alegeredisipeazã acuza de eurocentrism cepãrea sã fie ataºatã acestui hipereveni-ment cultural. Este a 13 femeie-nobelistã ºi, practic, primul scriitor cana-dian, dacã þinem cont cã Saul Bellow aemigrat (în USA) la doar 9 ani (nu lamaturitate, ca Herta Miller, a cãrui tro-feu, în 2009, a trecut în contul þãrii adop-tive, cu lobby cu tot). Deasemenea, pre-mierea prozei scurte – consecutivãromanelor-fluvii ale lui Mo Yan – pare,cel puþin, compensatorie, Alice Munrofiind un autor prin excelenþã de nuvele,cuprinse în 14 culegeri, traduse în 11limbi (premiate mai ales în Canada, darºi cu internaþionalul Man Booker).Academia motiveazã alegerea simplu:„maestru al prozei scurte contempo-rane“ (departe de formulãrile anterioare,„realism halucinatoriu“, „ecstaziasimþurilor“ sau „imagini translucide ºitransparente“ (la T. Transtromer), etc.Oricum, un univers poate încãpea ºi înnumai 15 pagini bine scrise. Acþiuneaficþiunilor sale se petrece în regiuneanatalã a lacului Huron (unde, dupãperioada ºederii la Vancouver, revinedefinitiv). Diversele experienþe din celedouã cãsãtorii, din care rezultã patrufete, copilãria ºi adolescenþa la ferma denurci falimentarã a tatãlui ei, cu o mamãdificilã, îndelung bolnavã, sunt faptecare transpar frecvent în opera sa.Scriitoarea exploreazã cu subtilitatecomplexitatea fiinþei umane, cele maiascunse colþuri ale tensiunilor din fami-lie, ca ºi perspectivele comunitãþii încare vieþuiesc.
Primele trei volume Dansul umbrelorfericite (1968) Vieþi de fete ºi defemei(1971) ºi Cine te crezi ?(1978)
conþin ºi apecte complicate ale relaþieimamã-fiicã, dilemele adolescenþei, acþi-unea fiind plasatã la þarã, în locurimereu neelegante, bucãtãrii de þarãaglomerate, cu veºnica muºama ºilinoleum, sau pe câmp, cu animalele, iarvieþile personajelor sunt la fel de neîn-grijite ºi murdare, cu femei neîmplinite ºibãrbaþi extrem de duri.
Din 1980 Alice Munro publicã lafiecare 3-4 ani un volum de povestiri,dupã ce primele lor versiuni apãruserãîn diverse jurnale (mai ales în The NewYorker). Începînd cu Urã, prietenie,curtatul, dragoste, cãsãtorie/ Hateship,Friendship, Courtship, Loveship,Marriage (2001) ºi Fugara/ Runaway(2004), continuând cu Prea multã feri-cire (2009), autoarea îºi mutã interesulpe problemele specifice vârstei medii ºiale senectuþii. Coincidenþã sau nu curecãsãtorirea, povestirile încep sãincludã dragostea romanticã cu compli-
caþiile ei, (deºi autoarea nu e o senti-mentalã, de felul ei), ca ºi dilemelefemeii – în cuplu sau singurã – ca ºi celeale mamei nefericite din pricina relaþiilorcomplicate cu soþul ori copiii (ca înFugara sau Prea multã fericire. (apãrutãºi în româneºte la editura Litera, 2013):În Fugara, o absolventã de liceu îºipãrãseºte familia pentru o cãsãtorienepotrivitã, din care va încerca, fãrãsuces, sã se desprindã. În Prea multãfericire un adolescent îºi pãrãseºtefamilia din plictis ºi ajunge un vagabondrãzvrãtit; un tatã care ºi-a ucis copiii areo revelaþie, fiind vizitat de cãtre ei, de pecelãlalt tãrâm; Sophia Kovalevsky, per-sonaj inspirit de o matematicianã ºi scri-itoare rusã din sec. al 19lea, câºtigã unpremiu important, dar, chiar ºi aºa, soþulo vede mai curând o ciudatã decât omare personalitate, ceea ce le va afectadefinitiv mariajul. Personajele femininesunt mult mai complexe decât cele mas-culine, femei puternice, pasionale ºiindependente, care iau hotãrârineaºteptate sau care înfruntãprejudecãþile locului. Sub influienþa scri-itoarei irlandeze Barbara O’Brian, eaîncepe sã abordeze în povestirile salesexualitatea femininã, pe care Munro oanalizeazã cu subtilitate ºi decenþã. Deexemplu, The Bear Came Over theMountain. – dupã care Sarra Pulley afãcut filmul Away from Her – trateazãdoar aparent problemele alzheimer-uluiFionei, de fapt, urmãrirea unor vechifrustrãri sexuale face ca naraþiunea sãprogreseze.
Ultimul volum Dragã viaþã (2012)schimbã stilul narativ de la formatullung, naturalist de pânã atunci, cu unul
mai restrâns, aproape expresionist.Povestirea lasã sã se înþeleagã mai multdecât afiºeazã. Puþine lucruri se întâm-plã, naraþiunea este secundarã intro-specþiei. Dealtfel, autoarea (supranu-mitã „Cehov-ul Canadei“) recunoaºteinfluenþa lui Cehov, analistul condiþieiumane din Doamna cu cãþelul. Ca ºi laJoyce ºi Hemingway, nararea are rolulde a conduce viaþa personajului spremomentul epifanic, iluminarea bruscã aexistenþei sale, altminteri, plinã degreºeli, ocazii ratate ºi nesfîrºite regrete.La Munro, faptele anterioare sunt, une-ori, doar schiþate, lãsând cititoruluirefacerea episodului, alteori, firul nara-tiv este întrerupt pentru a aduce lasuprafaþã poveºti din trecutul protago-niºtilor. Este ºi cazul Bellei din nuvela„Trenul“. Întorcându-se de pe front, unsoldat coboarã, fãrã motiv, din tren. Seadãposteºte la modesta fermã a Bellei,cu care va rãmâne. Dupã mulþi ani, îndiscuþia celor doi din spital, asistãm laun asemenea moment epifanic: „Ei, cemai conteazã?“ spuse ea, ca ºi cum i-arfi urmãrit gândurile. „Aºa cã am încãlzitapã ºi am cãrat-o sus sã-mi iau buretelede baie. Normal, mi-am dat jos hainele.Era o oglindã mare deasupra chiuvetei,avea o chiuvetã ca o baie adevãratã.Toaleta era în altã parte. Ai imaginealocului, nu? Aºa cã am început sã mãspãl - desigur, eram goalã. Þi-am zis cãera varã? În cãmãruþa aia dinspre vest?Apoi am auzit paºi, desigur era Tãticu.Tatãl meu. Probabil cã terminase s-oculce pe Mama. I-am auzit paºii urcândscãrile ºi am observat cã erau apãsaþi.Altfel ca de obicei. Intenþionat zgomo-toºi. Sau poate asta a fost impresia meade dupã aceea. Paºii s-au oprit chiar îndreptul uºii de la baie, ºi dacã am gânditceva, of, am gândit cã probabil eraobosit. Nu exista nici zãvoraº la uºã. Sepresupunea cã era cineva înãuntrudacã uºa era închisã. El stãtea dincolode uºã, n-am dat atenþie. Apoi el adeschis uºa ºi stãtea aºa în picioare ºimã privea. ªi trebuie s-o spun. Se uita lamine în întregime, nu doar la faþã. Faþamea, privind în oglindã ºi el, privindu-mãîn oglindã ºi tot ce era în spate, nuvedeam. Nu avea deloc o privire nor-malã. Am sã-þi spun ce-am gândit. Amcrezut cã-i somnambul. N-am ºtiut ce sãfac, deoarece nu e voie sã-i trezeºti întimpul mersului. Dar atunci el a zis„Scuzã-mã!“ ºi am înþeles cã nu dormea.Dar vorbea cu un fel ciudat de voce,vreau sã zic cã era o voce bizarã. Pãreacã e dezgustat de mine. Sau, nu ºtiu,
meridiane
CCCCaaaannnnaaaaddddaaaa
NNoobbeell ppeenntt rruuppoovveesstt ii rr ii ddeesspprree//ccuu
ooaammeennii oobbii ººnnuuii þþ ii
• Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: [email protected] • Materialele nepublicate nu se restituie. •• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •
• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •
Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA,
