Nr. 561

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 53 (serie nouã) • mai 2016 • 3,00 lei •

Adrian JICU

George Bãlãiþã,master

of puppetspagina 3

Silvia MUNTEANU

Solenoid: iniþiereîn arta levitaþiei

pagina 5

Iulian BUCUR

Un autobuz simbolic, cu o povestepictatã de Ion Mihalache

pagina 19

Ionel SAVITESCU

Mãrturiile

secretarei lui Hitlerpagina 14

Festivalul Internaþionalal Recitalurilor Dramatice „ValentinSilvestru“ – Bacãu 8-14 aprilie 2016

Haine noi pentruo galã cu tradiþie

paginile 12 – 13

Ana Maria TICU

Jihadulpe hârtie

pagina 6

•• DDrraaggooºº BBUURRLLAACCUU –– VViiaaþþãã

Revista de culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

La Centrul de culturã„George Apostu“, primãvaravine, de douãzeci ºi unu deani, odatã cu sãrbãtoareaSfântului Gheorghe cel atot-biruitor. „Zilele CentruluiApostu“, un etalon al mani-festãrilor culturale din Bacãu,care adunã sute de spectatoridornici sã se împãrtãºeascãdin azima spiritualã oferitã depersonalitãþi ale artelor literare,muzicale, plastice sau teatrale,au devenit, cu fiecare nouãediþie, o opþiune certã pentruintelectualitatea Bacãului.

ªi de aceastã datã, în zilelede 22 ºi 23 aprilie ale anotim-pului renaºterii, instituþia deculturã din Bacãu a oferit unprogram inspirat, structurat petrei incitante propuneri. Laprima reuniune, desfãºuratã înaula Universitãþii „GeorgeBacovia“, sub genericul „Întâl-niri esenþiale“, Gheorghe GeoPopa l-a prezentat pe reputatulregizor de teatru ºi film, sce-narist ºi profesor, AlexaVisarion. L-au susþinut aca-demic, cu discursuri argumen-tate, profesorul universitar doc-tor Neculai Lupu, filosofulMarin Aiftincã, scriitoriul LucianVasiliu ºi criticul de teatruªtefan Oprea.

Dupã-amiaza zilei a fostmarcatã, în sala de marmurã aCentrului, cu de-acum con-sacratul Spectacol al cãrþii, în

care academicianul AlexandruBoboc ºi scriitorul GheorgheIorga l-au interpretat pe avo-catul bãcãuan Octavian Opriº,marcând lansarea impresion-antelor sale opere „Hegel.Filosofia moral-politicã“ ºi„Libertate, moralã ºi politicã“,apãrute recent la editura IdeeaEuropeanã.

Spectacolul s-a întregit cuprezentarea captivantã pe careMarin Aiftincã a rostit-o, înmânã cu primul volum – „De laDescartes la Hegel“ – din seriapromisã de acad. AlexandruBoboc, „Raþiune ºi spirit în re-construcþia modernã în filo-zofie“ (Editura AcademieiRomâne).

Evenimentul a fost coloratmuzical cu excelenta evoluþie acvintetului „GRUPETTO“ (CiprianSicinschi, Alexandra Onofrei,Iulian Bolog, Liviu Mera ºiStelian Dima Resmeriþã) carea delectat auditoriul cu unrepertoriu de miniaturi dincreaþia compozitorilor: W. A.Mozart, J. S. Bach, A. Vivaldi,J. Massenet.

În cea de-a doua zi, dupãomagiul cuvenit patronuluispiritual George Apostu, „celmai vrednic urmaº al luiBrâncuºi“, evenimentul culturala continuat cu vernisajulexpoziþiei de ceramicã „Amar“a artistului Emil Cassian

Dumitraº, prezentat de istoriculde artã Vasile Duda. Cuacelaºi prilej a fost lansat albu-mul de artã „cassian“, editatsub îngrijirea Centrului„George Apostu“ ºi prezentatde poetul Val Mãnescu.

„Lucrãrile din Amar poartãmesaje misterioase, iar exer-ciþiul descifrãrii lor în logica ºimaniera canoanelor clasiceeste sortit eºecului. M-ammulþumit aºadar sã vãd, sãadmir ºi sã simt masa deceramicã aparent informã,purtãtoare de simboluri carestrigã despre splendoarea uni-versului în care respirãm:pãmântul, marea ºi cerul,focul, nisipul sau vegetalul sãl-batic. ªi sã descopãr, incitat ºide textele lui Marin MãlaicuHondrari, cã în toate acestea,palpitã mãiastru ºi coerent câteo fãrâmã de suflet.

Avem acum, graþie Centruluide Culturã „George Apostu“din Bacãu, eleganta ilustrare aoperei tânãrului Emil CassianDumitraº, unul dintre exponen-þii referenþiali ai noii generaþiide artiºti plasticieni români.

Minunatul album editat subauspicii bãcãuane, în condiþiigrafice de excepþie, este unghid în complicatul cosmoscassian ºi propune, cu o per-versiune care excitã dorinþa dea privi din toate unghiurile, întrei dimensiuni, imaginea bidi-mensionalã a volumelor subju-gate spaþiului de tânãrulCassian. Din fericire, prin efor-

tul amfitrionului acestei mani-festãri, chiar avem ocazia sãsimþim vizual, în sala în carene aflãm, forþa sugestieispaþiale pe care o propuneAmarul lui Cassian.“

„Zilele Centrului de CulturãApostu“, în care au fost decer-nate ºi Diplomele de Onoare ºiTitlul de Prieten al Centrului„George Apostu“, sunt parteintegrantã a programului cul-tural al Centrului pentru anul2016, care se desfãºoarã subgenericul „Pe urmele luiApostu“.

Val MÃNESCU

mai 20162

breviar

Zile de primãvarãla Centrul „Apostu“

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • • e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHERedactori: Adrian JICU, Marius MANTA,Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Secretariat/ culegere text: Delia GRIGORAª • Contabilitate: Alina GRIGORAª •

5948465000072

56

Casa Municipalã de Culturã «Geo Bogza»Câmpina organizeazã Concursul Naþional deLiteraturã «Geo Bogza», ediþia a VII-a.

Pot participa tineri scriitori (limita de vârstã 35de ani) care nu au publicat un volum propriu.

Se acceptã grupaje de minim 5 ºi maxim 10poezii, editate la un rând, cu Arial 14, obligatoriucu diacritice (textele fãrã diacritice sunt eliminatedin concurs), în 3 exemplare imprimate pe hârtieA4, trimise în plic A4 închis, pe adresa: CasaMunicipalã de Culturã „Geo Bogza“, Str. Griviþei,nr. 95, 105600 Câmpina, jud. Prahova cu menþi-unea „Pentru Concursul Naþional de Poezie«Geo Bogza»“ pânã la 16 iulie 2016, datapoºtei. În loc de semnãturã, va apãrea pe fiecarepaginã un moto ales de autor. În plicul cel mare,va fi introdus un plic mic închis (având scrisacelaºi moto), care va conþine un scurt curriculumvitae al autorului: numele ºi prenumele; locul ºidata naºterii; studii; activitate literarã; adresacompletã; numãrul de telefon ºi adresa de e-mail; motoul de pe plicul mic ºi de pe filele gru-pajului de poezii.

Lucrãrile nu se returneazã, ele urmând a intraîn patrimoniul Concursului. Laureaþii vor fianunþaþi pânã cel târziu la 20 august 2016, pen-tru a fi prezenþi la festivitatea de premiere, careva avea loc sâmbãtã, 27 august 2016, orele11.00, la Casa Municipalã de Culturã „GeoBogza“ Câmpina.

Juriul concursului va fi alcãtuit din scriitori,membri ai Uniunii Scriitorilor din România.

Se vor acorda urmãtoarele premii: Marelepremiu ºi Trofeul «Geo Bogza», Premiul I,Premiul II, Premiul III, premii ale unor reviste lite-rare ºi ale altor publicaþii sau instituþii culturale.

Juriul îºi rezervã dreptul de a redistribui anu-mite premii ºi de a acorda premii speciale.

Lucrãri ale autorilor premiaþi vor fi publicate în«Revista Nouã» ºi revista „URMUZ“.

Contact: Casa Municipalã de Culturã «GeoBogza», str. Griviþei, nr. 95, 105.600 Câmpina,judeþul Prahova, tel./fax 0244.336.291, e-mail:casabogza@gmail.com.

Concursul Naþionalde Literaturã «Geo Bogza»

• eediþia a VII-aa •

cronica literarã

mai 2016 3

Roman doar cu numele, Învoialaeste o abilã re-scriere a unuia dintretextele canonice ale literaturii române,Povestea lui Stan Pãþitul. Miza nu esteparodierea în spirit postmodern a scri-itorului humuleºtean, ci, pur ºi simplu, oaltã naraþiune, aºa cum observã, înprezentarea de pe coperta a patra,Nicolae Manolescu. Distanþa ironicã,specificã optzeciºtilor, lipseºte, accen-tul fiind mutat pe surprinderea a ceeace este dincolo. Spre deosebire deCreangã, care urmãrea sã ilustreze, cuumor, reflexe ale unor cliºee mentalevizând relaþia sacru-profan ºi problemafemeii/cãsniciei, Bãlãiþã porneºte de lapremisa cã e posibil ca „în om sã seafle tot atâta parte din diavol cât îndiavol din om.“ Fabulosul popular cren-gian, de sorginte folcloricã, lasã astfellocul unei „filosofii“ demitizante, denaturã sã reconsidere basmul originar.

Învoiala este, aºadar, o re-inter-pretare a poveºtii lui Creangã dinunghiul prejudecãþilor misogine pe careBãlãiþã le demonteazã, insinuând supe-rioritatea femeii, care, aparent înfrântã,reuºeºte sã triumfe. Ea devine principi-ul ordonator al noii lumi pe care proza-torul contemporan o construieºte:„Femeia se lipeºte de bãrbat, sestrânge lângã el. El nu o respinge, nicinu ºi-o apropie. Ea e stãpâna. Surâsulei viclean ºi liniºtitor totodatã.Feminitatea ei victorioasã, problema-ticã este ultima imagine a poveºtii.“ (p.209) Catrina îl convinge pe Stan Ipatesã-l cheme pe Chiricã de pe tãrâmulcelãlalt, prin intermediul acelui ºesar decaro, ºi se rãzbunã aruncând cartea înfoc, pentru a rupe definitiv legãturile cudemonul care o cetluise, scoþându-icoasta de drac, ºi îi luase apoi „tãlpoiulde babã“ ca simbrie.

Joc(urri)de rrol(urri)

Rolurile sunt, în textul lui GeorgeBãlãiþã, inversate. Stan Ipate nu mai ece a fost... Flãcãul tomnatic s-a coptacum la minte ºi are o atitudine în carese topesc înþelepciunea ºi scepticismulunui individ care e pe deplin conºtientde statutul sãu, despre care vorbeºtecu o strãinã gurã: „De pe unde amorbecãit m-am ales cu lada asta ºi cubiciul. Nu mã puteam scãpa de el. Eraun semn al rãului ce trebuia sã-l port cumine, dupã o întâmplare din tinereþe pecare nu vreau s-o spun nimãnui, acumºi niciodatã. Mult rãu am fãcut cu el, nuºtiu dacã mã voi putea rãscumpãrapânã la adânci bãtrâneþi. Era unblestem; scãpam de el dacã biciuiamun diavol care s-ar fi uitat la lada astafãrã ºtirea mea...“ (p. 200)

Acelaºi Stan se aratã a fi un buncunoscãtor al condiþiei umane ºi almecanismelor puterii, vorbindu-i luiChiricã despre forþa Logosului primor-dial: „Eram supus, ascultãtor ºi camnãtãrãu. Eu vedeam tot ce se întâmplãîn jurul meu. Dar nu aveam cuvânt.Eram nimeni, fiindcã nu puteam vorbi.Omul e om, Chiricã, numai atunci cândpoate da pe gurã tot ce are în cap ºi eascultat. Altfel nu e om, e un fel depãpuºã de lemn pe care o miºcãpãpuºarul ºi vorbeºte pentru ea.“ (p.159)

Încercând sã surprindã nota speci-ficã a cãrþii, Nicolae Manolescu credecã „personajul principal nu mai este

Stan, ca la Creangã, ci Chiricã (sau, mãrog, cei doi ajung pe picior de egalitate,fraþi). Acest Chiricã împãtimit de jocuride noroc ºi pãpuºãrii, ba chiar cãzândîn ispite erotice, este delicios, profundºi totodatã insesizabil un personaj com-plet nou.“ Afirmaþia este discutabilã.Dacã la Creangã Chiricã era mesagerullumii de dincolo, acum el apare conta-minat de atributele umanitãþii, aºa cumse plânge în final: „M-ai îmbolnãvit,stãpâne, de o boalã a sufletului pe carenumai oamenii o au, fireºte. Fiindcãsuferinþa asta mare ºi neînduplecatãcare este sufletul e semnul dintâi alomului. Sufletul e boala cea mare ºi denevindecat, la rândul ei bolnavã denenumãrate alte boli mai mici. Cea maimicã, dar ºi cea mai parºivã estecuriozitatea stãpâne. Pofta omului sãºtie ce nu se vede ºi sã mestece ce nu

se poate.“ (p. 201) Demonologia luiCreangã (despre care discutã EugenSimion) lasã aici locul unei antropologiicare face din Chiricã un personaj cãruianimic din ceea ce e omenesc nu îiscapã. El frecventeazã bâlciurile, estefascinat de spectacolele de teatruambulant ºi nu ezitã sã îi arunceocheade trupeºei Anghelina.

Ceea ce nu a sesizat însã NicolaeManolescu este cã „originalitatea“ sce-nariului nu vine din inversarea raportu-lui dintre Stan ºi Chiricã, ci din creareaaltor douã personaje extrem de intere-sante, Pãpuºarul ºi Scribul. Cel dintâiapare, fantomatic, încã din primelepagini ale cãrþii, ca avertisment vizândexistenþa unui regizor universal, carecontroleazã destinele celorlalþi. Cel de-aldoilea, Scribul, este un alter ego al scri-itorului, asumându-ºi misiunea de avedea dincolo de aparenþe, dupã cum îimãrturiseºte lui Ipate: „Eu sunt poet,sunt un cãrturar cu oarecare nume. Mãintereseazã literatura, dar ºi filosofia ºimai ales, nu ºtiu dacã mã înþelegi, legã-turile, împletitura, mã rog, care nu sevede ºi care leagã oamenii între ei ºi peoameni de naturã, adicã tot ce este înjurul nostru, tot ce se vede este la felde, de... adevãrat ca ºi ce nu se vede.“(p. 173)

PãpuººarrulGeorrgge Bãlãiþã

Se poate vorbi în acest text despreun subtil pact ficþional, potrivit cãruiaCreatorul e figurat în text prin imagineaPãpuºarului, personaj straniu, care co-lindã prin sat, trãgând sforile într-o lumearhetipalã în miniaturã, cu roluri binedistribuite de un regizor universal. În

definitiv, metafora Pãpuºarului nu estealtceva decât un avertisment referitor lafragilitatea existenþei ºi la caracterul ilu-zoriu al lumii: „Lume, lume... Suntempãpuºarii. Noi din lacrima noastrãfacem sã râdã lumea cu lacrimi. Noiavem ochi ºi pentru bun , ºi pentru rãu.Din nimic, noi zidim o lume pe placulnostru. O facem din albã neagrã ºi dinneagrã albã.“ (p.137)

Dacã anterior scrisul însemna, aºacum mãrturiseºte în Domino (Marocco,II), consemnarea ºi relatarea poveºtii:„Nu sunt nici «inventatorul» poveºtii.Nici «stãpânul» ei. Eu sunt scribul. Unfel de administrator sau distributor alpoveºtii omului, a lumii care nu esteproprietatea nimãnui.“ (II, pp. 58-59),acum proza lui George Bãlãiþã seaºeazã sub semnul puterii de a ordona,de a (re)stabili coerenþa lumii. Spredeosebire de romanele precedente,Bãlãiþã nu se (mai) mulþumeºte custatutul de Scrib, ci aspirã la acela dePãpuºar, de regizor care, din spateleculiselor, controleazã destinele propri-ilor personaje.

Una dintre cele mai inteligente prozepe care le-am citit în ultimii ani, Învoialase dovedeºte o naraþiune multistratifi-catã, care nu doar reconfigureazã pozi-þiile ºi semnificaþiile textului crengian, ciîl reinventeazã, transformându-l înaltceva. Pe schelãria veche a basmului,este construitã o lume nouã. Discursulºãgalnic este înlocuit de unul adânc,plin de aluzii. Laconismul naratoruluigenereazã o tensiune specificã teatru-lui, avertizând cititorul asupra unor înþe-lesuri de profunzime pe care trebuie sãle caute. Din acest unghi, volumul nu ealtceva decât un spectacol de mari-onete, abil jucate de un pãpuºar aflatîndãrãtul cortinei/textului. El ne oferã unalt Bãlãiþã, un master of puppets.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

George Bãlãiþã,master of puppets

Juriul alcãtuit din membrii redacþiei a hotãrît acordareaurmãtoarelor premii:

Premiul pentru reviste literare: Revistei „Cronica veche“Premiul pentru promovarea poeziei prin programul QPOEM, domnului CÃLIN VLASIE, directorul Editurii Paralela 45Premiul pentru DEBUT: ARTHUR SUCIUPremiul pentru POEZIE: ION CRISTOFOR, IANOª

ÞURCANUPremiul pentru PROZÃ: VIRGIL TÃNASEPremiul pentru ISTORIE LITERARÃ: ELENA

VULCÃNESCUPremiul pentru Criticã literarã: ªTEFAN BORBÉLYPremiul pentru Eseu: DAN TOMULEÞPremiul de EXCELENÞÃ: MIRCEA ANGHELESCUPremiul OPERA OMNIA: ADAM PUSLOJIÇ

TITLUL DE „AMBASADOR CULTURAL AL IAªULUI“ acordat de Primãria Municipiului Iaºi în cadrul ediþiei

a XX-a a Zilelor revistei(la propunerea revistei „Convorbiri literare“)

CRISTIAN LIVESCUGHEORGHE GRIGURCU

MIRON KIROPOLNICOLAE BREBANCHRISTIAN W. SCHENKMIHAI CIMPOIEUGEN SIMIONMIRCEA MARTINADAM PUSLOJIÇGEORGE VULTURESCUSORIN ALEXANDRESCUBASARAB NICOLESCUEUGEN NEGRICIVIRGIL NEMOIANUILEANA MÃLÃNCIOIUARCADIE SUCEVEANUAUGUSTIN BUZURAANA BLANDIANADUMITRU RADU POPESCUNICOLAE MANOLESCU

PP RR EE MM II II LL EE RR EE VV II SS TT EE II „„ CC OO NN VV OO RR BB II RR II LL II TT EE RR AA RR EE ““• acorrdate înn cadrrull ZZILELOR REVISTEI,ediþia a XX-aa, IAªI, 21-223 APRILIE 2016 •

Plecatã de curând (nedrept derepede!) dintre noi, Elisabeta Lãsconi afost o profesoarã care a marcat hotãrâtordestinul intelectual al multor elevi, atâtprin activitatea la clasã, cât ºi prin manu-alele de excepþie la care a fost coautor.Activitatea de critic ºi de eseist s-a con-cretizat în teza de doctorat despre SorinTitel, publicatã în 2000, în substanþialeprefeþe ºi în peste 400 de articole.Studiile comparatiste publicate iniþial înRomânia literarã ºi Viaþa româneascãapar acum într-un volum de excepþie:Cãrþi pereche în literatura românã ºi uni-versalã (Bucureºti, Editura „Meronia“,2016).

Dupã aprecierea proprie, autoarearecurge la un „fals comparatism“ sau un„anticomparatism“, se dedã unor „fan-tezii comparatiste“. Mai precis, nu dis-pune de o metodã strictã, nu practicã uncomparatism pozitivist urmãrind influ-enþe directe, asigurându-se, pe bazã dedocumente, cã un scriitor a citit operaconfratelului sãu. Ea concepe cititorulîmpãtimit sau criticul ca pe un „înotãtorsinguratic“ în „oceanul de cãrþi“, ca pe unLeandru, personajul ovidian, care tra-verseazã Helespontul spre iubita lui,Hero, conducându-se dupã lumina feli-narului salvator sau înºelãtor. „Unasemenea cititor fantezist poate gãsipeisaje similare între cãrþi plasate îngeografii culturale ce nu se ating întreele, poate sesiza analogii de-a dreptulmirobolante între autori separaþi de con-tinentele unor mentalitãþi, de fundalulunor epoci incompatibile. Curentele ce-lduc pe lectorul împãtimit pe valurile tim-pului traverseazã, nepãsãtor ºi sfidãtor,celelalte curente, ale culturii sau litera-turii...“

Dacã Elisabeta Lãsconi acceptã ometodã, aceasta este doar „metodacãrþilor paralele sau a cãrþilor pereche“.Aceasta înseamnã „un soi de zigzag“printre cãrþi care „se joacã între ele ºipactizeazã dupã reguli ce ne depãºesc“.Totuºi autoarea cautã explicaþii pentruasemenea paralelisme. Una constã în„spiritul secolului“ (formulã lovinescianã),ca în cazul prozelor realiste ale lui IoanSlavici ºi Vicente Blasco Ibánez. Alteasemãnãri se explicã prin frecventarea,de cãtre autorii lor, a aceluiaºi mare scri-itor; este cazul influenþei lui Edgar AlanPoe asupra prozei fantastice a luiEminescu ºi a lui Julio Cortásar. Celemai multe paralelisme rãmân însã inex-plicabile, „sub pecetea tainei“, cum arspune Mateiu Caragiale, iar ElisabetaLãsconi se simte tentatã, în spirit bla-gian, sã potenþeze misterul.

Volumul este structurat în patru pãrþi.Primele trei sunt organizate dupã undublu criteriu: istoric ºi al speciilor lite-rare (Secolul al XIX-lea. Întemeieri ºicapodopere: basm cult, nuvelã ºi roman;Secolul al XX-lea. Aventurile prozeiscurte: povestire, nuvelã, micro-roman;Secolul al XX-lea. Perioada interbelicã.Triumful romanului). Ultima parte esteconsacratã unui singur scriitor român -ºi, în acelaºi timp, universal -, MirceaEliade, ale cãrui creaþii sunt puse înrelaþie cu operele unor scriitori proveniþidin spaþii culturale diverse: chinez,maghiar, japonez, indian, grec ºi ger-man.

Refuzul unei singure grile de lecturãînseamnã, pentru Elisabeta Lãsconi,refuzul rigiditãþii dogmatice ºi supunerela obiect, sensibilitate pentru specificulfiecãrei opere literare. Abordarea sa estepredominant tematistã, fãrã sã excludãpsihanaliza jungistã sau naratologia.Lectura atentã ºi intuiþia îi permit sãdepisteze cea mai bunã cale de acces,comunã celor douã cãrþi „pereche“, iarobservaþiile sunt, de cele mai multe ori,uimitoare ºi deplin convingãtoare.

Comunã celor douã opere poate fi ocifrã, de exemplu 47, numãrul boieriloruciºi de Lãpuºneanu în cunoscutanuvelã a lui Negruzzi ºi numãrul samu-

railor care îºi rãzbunã stãpânul în legen-da japonezã prelucratã de Borges înnaraþiunea Necuviinciosul maestru deceremonii Kotsuké no Suké. Autoareanu se limiteazã însã la erudite conside-raþii de numerologie, ci identificã similitu-dinile celor douã creaþii de pe meridianediferite, dar ºi asemãnãrile lor, prinreferiri la istoria socialã, evenimenþialã ºia mentalitãþilor.

Alte opere au în comun un mod nara-tiv: picarescul. Nimic neobiºnuit; existãvaste studii comparatiste despre roma-nul picaresc sau despre nuvela picares-cã. Numai cã Elisabeta Lãsconi desco-perã douã texte ai cãror eroi ce parcurgmedii sociale diverse nu sunt oameni, ciun galben olandez ºi o bancnotã por-tughezã de cinci sute de escudos. Estevorba, bineînþeles, despre povestirea luiAlecsandri, Istoria unui galbân ºi a uneiparale, dar ºi de romanul, mai puþincunoscut la noi (deºi tradus încã din1974) al scriitorului portughez din secolulXX, Joaquim Paço d'Arcos, Memoriileunei bancnote.

Altãdatã, onomastica este aceea caresemnaleazã asemãnãrile dintre opere:Ottilia (cu doi t), personajul goethean dinAfinitãþile elective, ºi Otilia (cu un singurt), eroina cãlinescianã. În viziuneaElisabetei Lãsconi, amândouã reprezintãAnima, conceptul lui C. G. Jung cereprezintã „aspectul feminin alinconºtientului personal“. Le uneºte pre-ocuparea pentru muzicã: Ottilia luiGoethe cântã la clavecin, fiind acompa-niatã la flaut de Eduard, însã pianistaOtilia nu este acompaniatã de nimeni,deºi Pascalopol cântã ºi el la flaut, darnumai solo: „În lumea burghezã aBucureºtiului muzica nu poate reiteramiracolul goethean, regãsirea unitãþiipierdute...“

Tema vieþii ca vis ºi cea a existenþeica eternã reîntoarcere apropie nuveleleeminesciene Sãrmanul Dionis ºi Avatariifaraonului Tla de povestirile lui JulioCortázar, Noaptea, cu faþa spre cer,respectiv, Toate focurile, focul. Aici,similitudinile dintre creaþiile unor autoripe care îi desparte un secol au o expli-caþie acceptabilã ºi de comparatismul„ºtiinþific“: un model comun ce„acþioneazã ca un catalizator“: E. A. Poe.Tot în spiritul comparatismului clasic se

face apropierea dintre operele a doi scri-itori contemporani între ei ºi ilustrândacelaºi curent, realismul: Ioan Slavici ºiVicente Blasco Ibánez. Moara cu norocºi Casa blestematã au în comun nunumai reþeaua de invariante (autohtonii,intrusul, martorul nenorocirii, cronotopulcasei rãului), ci ºi „mutaþia tragicului“ dindramaturgie în nuvelã, respectiv roman.Asemãnãrile dintre Povestea porcului deI. Creangã ºi povestea lui Amor ºiPsyche din Mãgarul de aur de Apuleiusau mai fost observate, dar ElisabetaLãsconi dã o atenþie deosebitã simbolis-mului din basmul românesc. Astfel,Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri ºi SfântaDuminicã ar putea fi asociate zeitãþilordin mitologia romanã Mercur, Venus ºiZeus (prin asociere cu Soarele). Se con-tureazã, de aici, corespondenþe cu celetrei cercuri ale iniþierii din tradiþia gnos-ticã. Am adãuga observaþia cã ºi IonBarbu se raporteazã la acestea înRitmuri pentru nunþile necesare.

Surprinzãtor, dar perfect justificat,descoperã autoarea eseului o Mara fãrãMara, adicã romanul fãrã personajuleponim, într-un roman indian, Devdas deSaratchandra Chattopadhyay, undesoarta lui Parvati, îndrãgostitã deDevdas, prezintã similitudini cu soartaPersidei ºi a iubitului ei Naþl: „Ambelecupluri ilustreazã iubirea interzisã delumea proprie, în care tradiþia ºicutumele regleazã toate relaþiile ºi expe-rienþele umane.“ Celebrei scene asãrutãrii pãmântului de cãtre Ion înromanul lui L. Rebreanu, ElisabetaLãsconi îi descoperã corespondentul înromanul din 1933, Cãtre un zeunecunoscut de John Steinbeck. Pentrueroul acestuia, fermierul Joseph Wayne,ca ºi pentru tânãrul þãran din Pripas,pãmântul este ca un zeu ascuns carecere jertfe. Cu atât mai mult cu cât nueste posibilã o influenþã a uneia dintreaceste opere asupra celeilalte, sunt tul-burãtoare analogiile de profunzime: soþiaca victimã sacrificialã sau agentul desti-nului întrupat într-o femeie: Savista,respectiv Rama.

În capitolul consacrat romanului inter-belic, incontestabilã este ºi apropiereadintre Nopþile de Sânziene de MihailSadoveanu ºi Secretul Pãdurii Bãtrânede Dino Buzzati, datoratã supraperso-

najului, pãdurea, simbol al naturii care seapãrã de intruziunea civilizaþiei mercan-tile devastatoare. Ni se atrage atenþia nunumai asupra posibilelor coincidenþeexterioare, ci ºi asupra acelora inte-rioare, „ce þin de substanþa epicã“(subiecte paralele, personaje simetrice)ºi care sunt, ne spune autoarea, „sus-pect de numeroase“.

Mai puþin evidentã, dar seducãtoareeste comparaþia dintre Povestea babeicârne din volumul Crâºma lui moº Precuºi Povestea nevestei blestemate dinCastelul destinelor încruciºate de ItaloCalvino. Pentru a demonstra similitu-dinile dintre scrierea tânãruluiSadoveanu ºi textul postmodern al scri-itorului italian, Elisabeta Lãsconi faceerudite incursiuni în simbolistica joculuide tarot, folosit de Calvino ca procedeunarativ.

Similitudinile dintre opere s-ar puteadatora ºi asemãnãrilor dintre autorii lor,pertinent identificate în eseuri: pe V.Alecsandri ºi J. Paço d'Arcos îi unescpasiunea cãlãtoriei ºi cariera diploma-ticã, pe I. Slavici ºi V. Blasco Ibánez –studiile de drept, descoperirea de sineîntr-o capitalã europeanã, debutul cubasme ºi legende, faptul cã adevãratulimpuls le-a fost dat de modele strãine,implicarea politicã ºi activitatea deziarist, care le aduce, amândurora, con-damnarea la închisoare. Pe G.Cãlinescu îl apropie de Goethe (în afarafaptului cã sunt niºte spirite universale)preocuparea pentru... zodii.

Eseul desfãºoarã o fascinantãerudiþie, permanent incitantã, niciodatãplictisitoare, vãdind totodatã interesulautoarei pentru fantastic, ermetism, miticºi magie, precum în comparaþiile pe carele întreprinde între Moara lui Cãlifar deGala Galaction ºi Biografie indianã deHerman Hesse ori între Ultimul Berevoide Vasile Voiculescu ºi Aducãtorul deploaie, legenda din finalul romanuluiJocul cu mãrgelele de sticlã, al scriitoru-lui elveþian amintit.

Pe teren psihanalitic, Jung este unreper important în eseurile despre cãrþilepereche: dacã cele douã Ot(t)iliireprezentau Anima, Fãt-Frumos dinPovestea porcului este identifcat cuAnimus, iar pãdurea este privitã ca sim-bolul inconºtientului, ea provocând ospaimã ce exprimã, conform discipoluluieretic al lui Freud, „frica în faþa revelaþi-ilor pe care le-ar putea aduce inconºtien-tul“. Nu este departe nici psihanaliza ele-mentelor în viziunea lui Bachelard. Într-un asemenea eseu, consacrat cãrþilor înoglindã, este de înþeles frecventa evo-care a acestui obiect, cu toate conotaþiileei de straniu, mister ºi neliniºte.

Autoarea manifestã o admirabilã pre-ocupare pentru traducãtori ºi pentru ca-litatea muncii lor, cãrora le dedicase,anterior, seria de interviuri, Cei fãrãnume pe copertã. Se aduce de pildã, unelogiu, traducãtorilor ºi editorilor lui ErnstJünger, care „are norocul sã-i ajungã jur-nalul la noi, chiar dacã atât de târziu,datoritã filologului de excepþie VioricaNiºcov, tot aºa cum traducerea romanu-lui Pe falezele de marmurã, apãrutã în1971, este o bijuterie de nepreþuitdatoratã regretatului Ion Roman“.

Are deplinã dreptate autoarea când,în textul final al volumului, îºi exprimãsperanþa cã aceste paralelisme pot con-tribui la impunerea literaturii române înlume, fãcându-i pe cititorii strãini maireceptivi la operele scriitorilor noºtri prinstabilirea genului proxim cu ajutorul unorscrieri mai familiare lor.

Elisabeta Lãsconi a pãrãsit aceastãlume la prea scurt timp dupã apariþiacãrþii sale fundamentale ca sã fi avuttimp sã-i mulþumim cum se cuvine pentruîncântarea intelectualã pe care ne-alãsat-o în dar ºi pentru fertilele întrebãripe care ni le împãrtãºeºte. Îi mulþumimacum, prea târziu. Putem spera cã totuºiva ºti ?...

mai 20164

comentarii

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

Gheorghe LÃZÃRESCU

Elisabeta LÃSCONI – Cãrþipereche în literaturaromânã ºi universalã

O nouã carte, cu un titlu insolit,poartã semnãtura lui MirceaCãrtãrescu. ªi amprenta scriiturii sale.Autorul nu s-a reinventat, nu ºocheazãprintr-un stil cu totul nou, ci continuã sãinventeze lumi paralele, situate laintersecþia dintre realitate, vis ºi haluci-naþie. Prin recursul la digresiuni atem-porale ºi onirice se accentueazãsubiectivitatea discursului epic, exac-erbându-se acel „eu“ cu rol de naratorcu voci multiple, care transgreseazãplanurile narative aproape impercepti-bil.

Solenoid este un roman masiv, depeste 800 de pagini, în care lectoruleste provocat sã descopere, împreunãcu naratorul, multiple raporturi senzori-ale cu realitatea înconjurãtoare dinlumea ficþiunii. Personajul se întru-peazã dintr-o þesãturã de tensiuniconºtiente ºi inconºtiente interrelaþio-nate astfel încât aparent banalul profe-sor de românã de la ªcoala 86 trebuiereceptat ca o entitate individualizatãdin substanþa secretatã atât din interi-or, cât ºi din exterior, dominat de do-rinþe ºi trãiri obscure ce contravinlogicii obiºnuite. Mircea Cãrtãrescu areconºtiinþa ficþionalitãþii ºi se joacã înmod deliberat cu textul ºi cu cititorulacestuia. Inventând contra-coduri pen-tru a demitiza ºi demistifica, autorultraseazã contururi precise, directracordate la cotidian, creând o ficþiunelucidã în care spaþiul devine timpîncorporat pentru a reunifica trecutulcu prezentul (ºi chiar viitorul) subpecetea visului.

TTraseeeelabirinticee

Lectura romanului ne conduce,inevitabil, spre lumi paralele, din careglisãm, pe neaºteptate, ghidaþi de unpersonaj atipic, un experimentatexplorator, care intuieºte existenþaaltor lumi subterane, camuflate discretºi perceptibile doar de cei iniþiaþi. M-amdus cu gândul la nuvelele eliadeºti.Numai cã pe profesor nu-l mai cheamãGavrilescu ºi nici nu predã muzica, ci eprofesor de limba ºi literatura românã.Iubeºte literatura, ficþiunea, e pasionatde lecturã. Aºa intrã în contact cuPalamar, bibliotecarul, care îi vadeschide calea spre o altã dimensi-une.

Lumea subteranã, prefiguratã înnuvela Gemenii, capãtã aici noi pro-porþii. Vizita la fabrica pãrãsitã delângã ºcoalã devine o descindere înInfern: ºi aici erau primiþi doar cei iniþi-aþi „Numãrul ce deschisese intrareaera 95276“ (p. 138). Sau amintirea ten-tativei de fugã de acasã dupã bãtaiaadministratã de tatãl sãu: în beznanopþii, copilul descoperã cã trupulblocului sãu avea zeci de etaje ºi, totcoborând, „strãvedea o viaþã intensã ºiconfuzã“ (p. 332), animatã de „bubuitulîndepãrtat al unei inimi“ (p. 332).

Personajul trãieºte într-o casã înformã de vapor, în care se rãtãceºtedeseori datoritã culoarelor ei labirinticeºi zecilor de camere, mereu altele.Doar dormitorul rãmâne acelaºi, acestspaþiu echivalând cu un centrummundi, legat ombilical de solenoidulsubteran ce propagã energii nebãnu-ite. Treptat, profesorul intuieºte, la

nivel senzorial, cã nodul magnetic dincasa proprie nu era singular, ci comu-nica permanent cu ceilalþi solenoiziamplasaþi în diferite locuri din oraº.Morga, templul pichetiºtilor, poseda unastfel de centru magnetic. Toposulmacabru ºi ritualul descris sugereazãeterna confruntare a fiinþei umane culimitele impuse fie de societate, fie denaturã. Asistãm la o mutilare tacitã aindividului, care îndrãzneºte sã serevolte doar într-o altã lume.

Nu lipseºte nici episodul Voila,spaþiu-matrice al devenirii personajelordin proza cãrtãrescianã. Rememoratca vis în vis, sanatoriul deschide fe-reastra spre teritoriul halucinaþiei ºifabulaþiilor nocturne. Ghidul de aicieste Traian, copilul investit cu putereacuvântului, care ne trimite cu gândul laMendebilul sau Herman.

ªcoala unde predã personajul apareºi-n ipostaze labirintice: nesfârºite cori-doare, etaje, sãli prin care rãtãceºti oreîntregi. De la cancelarie pânã într-oclasã oarecare, pe care n-o ºtia sau n-o nimerea niciodatã din prima, suntempurtaþi prin mai multe lumi, experimen-tând senzaþia de pãpuºã ruseascã,supusã unor dezgoliri succesive.Brusc, se nimereºte uºa clasei cãutateºi starea oniricã se sfârºeºte înaceeaºi realitate sordidã.

Bucureeºti – imagineeapeerifeerieei

Conturând identitatea dintr-o per-spectivã situaþionalã, MirceaCãrtãrescu integreazã oraºulBucureºti în contextul autodefiniriifiinþei umane, depãºind stadiul de purãimagine contemplativã prin con-semnarea acþiunilor pe care le între-prinde individul în acest spaþiu închis ºidefinitoriu în formarea individualitãþiisale. Legat parcã prin mii de firenevãzute de oraºul pe care îl explo-reazã necontenit, personajul pare adezvolta o relaþie oximoronicã, dedragoste ºi urã, cu Bucureºtiul sãu.Realitatea sordidã se rãsfrânge, în vis,ca imagine idealã a unui spaþiu urbancapabil sã comunice cu locuitorii sãi lanivel organic.

Dacã în Orbitor oraºul cãpãtaatributele arhetipului matern, în acestroman Bucureºtiul se relevã ca toposîn ruine, este convertit într-o imensãmaºinãrie de fabricat roboþi, lipsiþi devoinþã proprie, pe care autorulîncearcã sã-i salveze într-un universparalel – ficþiunea. Oameni ºi locurivechi, familiare cititorului, revin ca unlaitmotiv al disperãrii, sãrãciei ºimonotoniei absurde: locuinþa de peSilistra - (Sinistra), blocul muncitorescdin ªtefan cel Mare, Voila, dispensarulsau cabinetul stomatologic. Dar nesunt înfãþiºate ºi locuri noi: periferia

oraºului sau ºcoala de cartier, capa-bilã sã (de)formeze caractere. E orealitate cruntã, descrisã cu obiectivi-tate extremã, a unei lumi care a exis-tat, care a respirat ca-ntr-un furnicar înblocurile cenuºii sau casele dãrãpã-nate. Cuvântul ce-l defineºte pare a fimasificarea, realizatã prin uni-formizarea destinelor ºi lipsa de liber-tate.

Lipsiþi de orizont, oamenii refuzã sãmai comunice între ei în plan real ºicautã sã evadeze în lumi posibile.Incomunicarea desemneazã teamaacestei majoritãþi faþã de putereacomunistã, teroarea generatã de senti-mentul cã rãzvrãtirea de orice fel arputea conduce spre consecinþe grave.Neexprimându-ºi propriile gânduri,omul se interiorizeazã ºi afiºeazã doaro mascã, ce-i ascunde adevãrateletrãiri. Conturat asemenea unui punctnodal al identitãþii comuniste, oraºulBucureºti revalorizeazã cu subtilitate,prin memoria de tip urban-gospodãresc, ideologia sistemuluitotalitar, ce a marcat existenþa neamu-lui românesc: „Bucureºtiul nu e unoraº, ci o stare de spirit, un oftatadânc, un strigãt patetic ºi inutil. Easemenea bãtrânilor ce sunt doar rãniumblãtoare, nostalgii închegate cumse încheagã sângele pe pieleazdrelitã“ (p. 557).

Proiecþie postmodernistã a detaºãriisau prelungirii mâinii care scrie sin-gurã, stiloul devine instrumentul careplãsmuieºte în Solenoid ficþiunea,lumea paralelã care ia naºtere ºitrãieºte paralel cu banalitatea: „Ar fifost ca ºi când stiloul, în mâna autoru-lui, ar fi-nceput sã se opunã degetelorcare-l ghideazã ºi sã-ºi scrie pe paginaimaculatã propria poveste, alta decâtcea pornitã dintr-o minte, revãrsatã-ndelta nervilor motorii din braþ“ (p. 707).

Transcriind fragmente rupte dincotidian sau vise notate în jurnal, tre-cute prin filtrul vizionar, impregnat cuimaginaþie ºi halucinaþie, autorul post-modern ia locul unui personaj al sãu:arhitectul, specializat în proiectareafabricii de vise. Simboluri recurente(copilãria, visul, pãianjenul, fiinþaandroginã, labirintul etc), chiarobsesive de-a lungul prozelor sale,sunt revalorificate sau amplificate pealte paliere de interpretare. Este evi-dent cã autorul plaseazã în centrulacestui roman un alt nucleu energetic,care înlocuieºte visul; ca ºi cum ar fisãpat mai adânc (poate cu ajutorul luiVaschide), a vrut sã reveleze centrullãuntric al formãrii viselor: o serie decurente circulare de acelaºi sens ºiintensitate la distanþã egalã unul dealtul aºa încât sã formeze o suprafaþãcilindricã. Aceasta ar fi o cheie deinterpretare a titlului ºi, implicit, aromanului.

Un imaginar fascinant, înþesat decapcane (pentru un cititor naiv) ºi inter-textualitate, fragmentat prin inserþii deun realism usturãtor captiveazã chiarde la primele pagini. Finalul e deschis,facil, omenesc, prea omenesc, amputea zice: dar nu banal, cãci ºi trage-dia shakespearianã claseazã iubireamai presus de toate valori umane. Dece nu iubirea ºi ficþiunea sã-l salveze ºipe omul post-postmodern de banali-tate? Solenoid reprezintã o altã dimen-siune a realitãþii, o posibilã evadare dinmundan, cum însuºi autorul pare a odefini „nu m-aº putea descurca fãrãlentila asta energeticã, fãrã poartaasta între lumi atât de strãine unaalteia“ (p. 757).

mai 2016 5

comentarii

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

Silvia MUNTEANU

Solenoid: iniþiereîn arta levitaþiei

lecturi

mai 20166

Dincolo de orice cliºeu ver-bal, lumea este o oalã sub pre-siune ce fierbe la foc din ce înce mai mare. În contexul politicactual, în care dominã con-flictele interetnice ºi intercultu-rale, este fireascã ºi reflectarealiterarã a acestor efervescenþe.Cartea, apãrutã în 2015, laPolirom, semnatã cu pseudoni-mul Anna Erelle ºi tradusã deNicolae Constantinescu, arecaracter de anchetã, augmen-tându-ºi, prin veridicitate, tra-gismul. intitulatã simbolic Înpielea unei jihadiste, are unsubtitlu ce dezvãluie tema volu-mului, O mãrturie despre fili-erele de recrutare ale StatuluiIslamic.

Trebuie sã recunosc scepti-cismul pe care l-am manifestatcând am auzit prima datãreferiri la aceastã carte, celpuþin în ceea ce priveºte va-loarea ei literarã. Lectura esteînsã captivantã, chiar ºi (saumai ales) pentru un neiniþiat înceea ce înseamnã ISIS ºi orga-nizaþiile extremiste, ce re-cruteazã din ce în ce mai multepersoane din vest pentruîmplinirea scopurilor teroriste.Dacã am auzit doar la ºtiridespre Abu Bakr al-Baghdadi,citind aceastã carte primim maimulte detalii despre statutulacestui lider al Statului Islamic,despre subordonaþii lui ºidespre practicile radicale dinzonele Siriei ºi Irakului. Deasemenea, aflãm despreDaesh (acronimul arab al orga-nizaþiei Statul Islamic), careîncearcã sã creeaze un statislamic, un califat sunit, undevaîntre Irak ºi Siria. Spre deose-bire de al-Qaida, care se con-centreazã pe diminuarea forþeioccidentalilor, Daesh eliminãereticii din zona ei geograficã.

Firul narativ al cãrþii estecaptivant, desprins parcã dinsfera romanelor poliþiste. Seprezintã o realitate dureroasã aultimilor ani, în care, din ce înce mai mulþi tineri sunt ade-meniþi în cadrul organizaþiilorteroriste, prin mirajul islamuluiºi profitându-se de naivitateacelor mai mulþi dintre ei.Evenimentele se petrec în

primãvara anului 2014.Jurnalista Anna Erelle, intere-satã de subiectul ISIS pentrudiverse articole despre pãrinþiiai cãror copii se integraserã înorganizaþie, intrã în legãturã peFacebook chiar cu Abu Bilel, unemir din organizaþie, mânadreaptã a liderului Baghdadi.Cu un cont fals, sub numele deMélodie, o tânãrã de 20 de ani,convertitã la islam, îºi mani-festã interesul pentru mujahe-dinul Bilel, care imediat îideclarã iubire ºi îºi manifestãintenþia de a se cãsãtori cu ea.Promiþându-i o viaþã deprinþesã în Siria, admirându-idevotamentul pentru religiaadoptatã ºi deschiderea pentruînfãptuirea jihadului, apreciin-du-i vestimentaþia specificãfemeilor musulmane (burka,hijab, sau sitar), bãrbatul nulasã nicio secundã impresiaunei recrutãri: „Te iubesc cumn-am iubit pe nimeni niciodatã.Nu mi te pot imagina nicio zi înplus departe de mine...“ (p. 11)

Bineînþeles, acestea sunt ter-tipuri pentru racolare, Bilel maiavând acasã deja 3 soþii ºicopii.

Abundenþa detaliilor ºi ter-menilor oarecum strãinieuropenilor fãrã cunoºtinþe îndomeniul islamului, dar ºi vehe-menþa ºi gravitatea replicilorinterlocutorului de pe Skypeformalizeazã scriitura cãrþii,anulându-i caracterul artistic,descriptivismul fiind fad, uºorhaotic. Ancorarea în real con-trabalanseazã valoric scrierea,relatarea atacurilor sângeroaseºi a planurilor terifiante aleorganizaþiei fiind adevãratepuncte de fixare a naraþiunii încotidianul reperabil. Ceea cetensioneazã cititorul ºi îistârneºte ºi interesul este peri-colul real la care s-a expus jur-nalista, în urma convorbirilor ºiplanurilor de cãsãtorie cu Bilelîncercând sã afle detalii dinorganizaþie ºi nume care sã-islujeascã anchetei. Disimulândcu fricã, având susþinerearedacþiei în care lucra ºi aju-

torul unui fotograf în timpul con-vorbirilor video cu teroristul,Anna/ Mélodie pare a se confe-sa în paginile cãrþii, observân-du-se ºi o succesiune a frag-mentelor de text cu titluri alezilelor sãptãmânii, obþinându-se efect diaristic. Nu trebuieneglijatã nici autoanaliza,încercându-se o detaºare apersoanei reale de mascatinerei aspirante la jihad: „Mãîntreb pentru prima oarã dacãnu dau în schizofrenie întreaceste momente, în fond ridi-cole, care þin de comic ºi celeîn care spaima pe care o înã-buº rãsunã în mine“ (p. 111).

Cu toate acestea, ea alegesã porneascã înspre Siria pen-tru a fotografia persoana caretrebuia sã o aºtepte la aero-port, însã Bilel, prevãzãtor,schimbã traseul ºi locurile deîntâlnire, iar rezultatul nu estecel aºteptat, ancheta fiindabandonatã, din cauza peri-colului major din zona de con-flict: „am intrat în pielea unuidansator pe sârmã, cãruia îieste fricã de înãlþime“ (p. 184).Înainte de publicarea articolu-lui, sub ameninþãrile grave aleteroristului care bãnuia cã afost trãdat, în urma telefoanelor

suspecte, care o fac sã creadãcã identitatea ei este pe cale dea fi descoperitã, Anna primeºtevestea morþii lui Bilel. Lipsafotografiilor cadavrului (obiº-nuite în atacurile teroriste) ºiinsistenþele glorificatoare alemembrilor ISIS, o fac sã segândeascã fie la ipoteza uneiînscenãri a morþii, fie la cea aunei crime, organizaþia lichi-dându-l pe cel care îi pusese înpericol liderii prin legãturaeºuatã cu femeia.

Finalul sporeºte drama-tismul, jurnalista fiind nevoitãsã fugã din cauza unei fatwapronunþate împotriva sa, pebaza unei capturi foto (oare-cum neclare din cauza vãlului)din timpul convorbirilor, oricemusulman care o întâlneºtefiind îndemnat sã opedepseascã: „Fraþii mei dinîntreaga lume, chemare lafatwa împotriva acestei fiinþeimpure care ºi-a bãtut joc deAtotputernic. Oriunde o vedeþipe pãmânt, respectaþi legileislamice ºi omorâþi-o. Cucondiþia ca moartea ei sã fielentã ºi dureroasã. Cine îºi batejoc de islam va plãti con-secinþele cu propriul sânge. Emai impurã decât un câine, vio-laþi-o, lapidaþi-o, ucideþi-o!Inshallah!“ (p.217) Pericolul nueste trecut, jurnalista ºi-aschimbat adresa, telefoanele,locul de muncã, nu-ºi aratãniciodatã faþa în emisiuni saureportaje, luna în care ºi-aderulat ancheta schimbându-iîntreaga viaþã.

În pielea unei jihadiste esteun text dur, care contureazã olume urâtã, dar realã, vie, careîºi întinde plaga prin recrutareasoldaþilor acestei reþele aterorii. Copii ºi adolescenþiaflaþi în derivã ideologicã ºispiritualã îºi construiesc unscop extrem, se jertfesc pe eiînºiºi ºi îi sacrificã ºi pe cei dinjur unei cauze, pe care, de celemai multe ori, n-o înþeleg preabine. Devenitã bestseller inter-naþional, stârnind controverseºi chiar conflicte grave, maiales dupã atentatele din ultimulan, cartea oferã, cel puþin, niºteexplicaþii. Fie ºi numai pentruaceste didascalii ale joculuimorþii, ea meritã cititã.

S-au împlinit, la 1 aprilie, 150 de anide la înfiinþarea Academiei Române,recunoscutã cu o sintagmã neperisabilãdrept cel mai înalt for ºtiinþific ºi culturalal þãrii. Purtând însemnul LocotenenþeiDomneºti, s-a numit iniþial SocietateaLiterarã Românã ºi, aparent bizar, aveatrei obiective pur lingvistice: stabilireaortografiei limbii române, elaborareagramaticii ºi, respectiv, publicareadicþionarului limbii române. În primul ande activitate gãsim ca membri aiSocietãþii oameni de frunte din toateprovinciile în care trãiau români: VechiulRegat (V. Alecsandri, C. Negruzzi, I.Heliade-Rãdulescu, A.-TreboniuLaurian), Transilvania (T. Cipariu, G.Bariþiu), Bucovina (A. Hurmuzachi) ºiMacedonia (I. Caragiani). Data de 1august 1867 marcheazã un alt început:S.L.R. devine Societatea AcademicãRomânã, cu trei secþiuni: literar-filolog-icã, istorico-arheologicã ºi a ºtiinþelornaturale. La 29 martie 1879, îºi reducetitulatura la Academia Românã.Actualmente, are patru filiale (Iaºi, Cluj-

Napoca, Timiºoara ºi Târgu-Mureº) ºipeste cincizeci de institute ºi centre decercetãri ºtiinþifice.

Dintre proiectele asumate („de adetermina ortografia limbii române; de aelabora gramatica limbii române; de aîncepe ºi realiza lucrarea Dicþionaruluiromân“, cel mai dificil s-a arãtat a fiprimul. Latiniºtii au cerut o ortografie eti-mologicã, greoaie însã, pe care o vacombate Titu Maiorescu în studiul„Despre scrierea limbii române“ (1866).El propunea o scriere foneticã, abunului-simþ adicã („sunetul logic“ nu eidentic cu „produsul brut al gâtlejului“),promovatã în paginile revistei„Convorbiri literare“ de marii scriitori aivremii: V. Alecsandri, M. Eminescu, I.Creangã, I. L. Caragiale, I. Slavici º.a.Primenirile ortografice din 1881, 1895,

1904 ºi 1932 au întãrit direcþia scrieriiconforme cu tradiþia de sute de ani. În1953, Academia R.P.R. publicã „Miculdicþionar ortografic“ (ediþia a doua,1955), iar dupã trei ani, un „Îndreptar depunctuaþie“ ºi un „Dicþionar ortoepic“.Reunite, în 1960 au devenit „Îndreptarulortografic, ortoepic ºi de punctuaþie“,ajuns în 1995 la a cincea ediþie.

În acest punct avem de transmisAcademiei Române, prin Institutul deLigvisticã „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, odeja veche doleanþã a celor ce vor (ºisunt foarte mulþi) sã se exprime corectîn limba românã. Dacã „Dicþionarulortografic, ortoepic ºi morfologic al lim-bii române“ (DOOM1), din 1982, a fosturmat aproape instantaneu de o nouãediþie, a VI-a, a „Îndreptarului ortografic,ortoepic ºi de punctuaþie“ (IOOP6), în

1983, varianta din 2005 a DOOM-uluinu-ºi are „compendiul“ corespunzãtornici dupã 11 ani de la apariþie. Pierderilepe frontul apãrãrii normei lingvisticesunt majore ºi numeroase: pe de oparte, este încurajat diletantismul, iar pede altã parte autoritatea ºtiinþificã aAcademiei este ºtirbitã. Cine poatepurta (mereu) cu el DOOM-ul, o tipãrit-urã de 900 de pagini, în format… aca-demic, cartonatã? În varianta de peinternet nu poþi avea încredere, iarDEX-ul – ultima ediþie – nu este acomo-dat în totalitate cu normele din 2005.Celebrarea din 2016 a instituþieinaþionale care ºi-a propus de la începutstabilirea ºi promovarea ortografiei lim-bii române ar trebui sã constituie unmotiv de speranþã. (Bãnuim cã între 21ºi 23 septembrie, când la Iaºi va fi a XV-a ediþie a Simpozionului Internaþionalanual al Institutului de Filologie Românã„A. Philippide“, se va discuta ºi despreIOOP7. Manifestarea este dedicatãaniversãrii a 150 de ani de la înfiinþareaAcademiei Române.)

Ioan DÃNILÃ

Ana Maria TICU

Jihadul pe hârtie

Pentru limba noastrã

DDor de ÎÎndrepttar

mai 2016

lecturi

7

„Trrãiascã Mai!““Poeþii nu mai þin seama de anotimpuri. Dacã citeºti

poezia publicatã în cursul unui an, observi cã acesteanu mai conteazã ca surse de inspiraþie. Au slãbit orichiar s-au rupt legãturile cu calendarul naturii. Iatã: „EMai, e Mai, frumosul Mai“!... Pariez însã cã nimeni nu-lva „cînta“ într-un poem nou. Sîntem incapabili sã ne maientuziasmãm ca autorul din care am citat, în titlu ºi maisus (Const. Mironescu, „În luna Mai“, Viaþa literarã ºiartisticã, nr. 17, 6 mai 1907, p. 137), sã notãm, cu sufle-tul senin, ca Duiliu Zamfirescu, în „Flori de Paºti“:„Dimineaþa idealã/ Rîde-n floare de migdalã“, ori sãrepetãm celor din cercul nostru, cum fãceam pînã nudemult, chemarea din începutul „Nopþii de Mai“ deMacedonski: „Veniþi: privighetoarea cîntã ºi liliacul e-nflorit!“ (Tare-aº vrea sã-l cunosc pe poetul de azi carea stat treaz o noapte ca sã asculte privighetoarea! Cîtdespre liliac, din cauza schimbãrilor climei, în ultimii aniînfloreºte la mijloc de aprilie.) Unde-i fericitul – mã întreb– care sã exclame acum, în mai, ca personajul uneischiþe a lui Vlahuþã: „Ce dulce-i viaþa!“? Cert, poeþii numai sînt „fiii lui Virgil“, nu mai au înclinaþii bucolice ºi nicinu se mai comportã ca „poeþi“. Cui i s-ar putea spune,cum îi spunea Charles Guérin lui Francis Jammes: „Enmai tu lis des vers dehors, a demi-voix“?

Dar nu numai ei sînt altfel, ci ºi noi, cititorii.

Ce rrãmmînneDe la olar, dupã ce face un vas, lîngã piciorul roþii,

rãmîne lut; de la tîmplar, în jurul bancului, rãmîn bucãþide scîndurã, surcele ºi rumeguº; de la sculptor – aºchiide piatrã, de lemn sau de metal.

Ce rãmîne însã de la criticul ºi istoricul literar, dupã ocronicã, un articol, o evocare ori un eseu?

Rãmîn capete de idei, fraze duse pînã la jumãtate,cuvinte. Rãmîn sublinierile pe cãrþile pe care le-a folosit,tãieturi din ziare ºi, mai încoace, „xeroxuri“.

Olarul, tîmplarul, sculptorul curãþã locul ºi uitã derãmãºiþe.

Spre deosebire de ei, criticul ºi istoricul literar sedesparte greu de fiºele ºi bruioanele sale. Eu le-am pãs-trat aproape pe toate.

Chiar dacã, pe moment, am extras din ele ceea ce mis-a pãrut necesar ºi interesant, ceva nu mã lasã sã learunc. Mereu am sentimentul cã mai conþin niºte re-zerve neexploatate.

Cînd le revãd, se iscã în mine o micã dramã, dar ºi osperanþã. Drama e cã ies în evidenþã ratãrile formeloroptime. Unele lucruri – îmi dau seama – ar fi putut fispuse mai direct ºi mai expresiv, iar altele argumentatemai dens. Expresivitatea þine adesea de un cuvînt, desinonimul mai sugestiv; argumentarea de cîteva amã-nunte. Fiºele relevã posibilitãþi de revizuiri ºi completãri.

Aparþin categoriei celor ce nu-ºi „închid“ niciodatãsubiectele. Nimic din ce-am publicat nu e – din punctulde vedere cel mai intim – ne varietur. Sînt rare paginileîn care n-aº mai avea ceva de schimbat: un semn depunctuaþie, un cuvînt, o analogie. Sau de adãugatexemple, de ilustrat mai convingãtor o tezã. Nu cunoscbucuria lucrului finit; dimpotrivã, totul (de la notiþã pînã lastudiu) mi se pare neterminat. Preocupãrile noi nuanuleazã amintirea preocupãrilor vechi, a „recurenþelor“.

Din aceastã cauzã, materialelor de care nu m-amîndurat sã mã despart li se adaugã mereu altele, înideea, prezentã nu o datã în minte, a reluãrilor ºirevizuirilor: e speranþa la care mã refeream mai sus,mereu amînatã. Trebuie, la aproape orice – mã încura-jez – de gãsit timp ºi pentru „ediþia a doua“, unde, dupãcaz, sã nuanþez sau sã consolidez. Fiºele nu-mi daupace...

Vorrbe scurrtte• Totul trebuie sã fie curat în omul care se declarã

cinstit.• „Am sã-i vorbesc strict“, adicã direct, fãrã ocoluri,

ritos, e ceva ce se întîmplã foarte rar. Perifrazele parmult mai la îndemînã.

• Lapsusurile sînt micile farse ale excesului de sigu-ranþã.

• De la o vîrstã, momentele bune pentru scris trebuiepîndite aºa cum pîndeºte un leu flãmînd vînatul.

• Fereºte-mã, Doamne, de exaltãri, cãci, în loc sã edi-fice, devasteazã!

Constantin CÃLIN

Cu ceva timp în urmã mi-am adusaminte de fericita perioadã când, încadrul unor emisiuni difuzate deTVR, pe cel de-al doilea program,undeva în searã, creºtinul aveabucuria întâlnirii cu apariþii duhov-niceºti de primã importanþã, oamenicare aveau sã declanºeze o redeº-teptare a spiritului (naþional-)ortodox,într-atât de înfierat ºi oprimat de-alungul anilor comunismului. În ter-menii prezentului, emisiunea echi-vala cu un regal sufletesc: numeroºidogmaticieni, preoþi, cãlugãri cu viaþãîn Hristos, pânã la oameni de culturãa cãror probitate moralã nu ar fi pututfi pusã la îndoialã, redimensionauparadigma vieþii din acea actualitate.Evident, fiecare ar merita rânduri deaducere-aminte, pentru o mai bunãsituare în contextul unei contempo-raneitãþi laice ce pare sã fi pierdutcontactul cu trecutul. Totuºi, materi-alul de faþã îi este dedicat PãrinteluiGaleriu – aºa cum, cu simplitate eracunoscut în popor!

Primele întâlniri cu figura domnieisale au fost prilejuite de micul ecran,mai precis de acele întâlniri memora-bile menþionate mai sus. Încã deatunci am putut compune figura unuipreot care se aflã în luptã cu „moda“timpului. Aceastã luptã se ducea însãcu argumente viabile, înveºmântateîntr-un limbaj coerent, aparent sim-plu, accesibil ºi celui nespecializat.Intervenþiile domniei sale aveau locdupã un anume „protocol“: pãrintelecunoºtea mai bine decât mulþi teoreti-cieni bunul-simþ al dialogului netru-cat. De fiecare datã, combãteaplecând de la afirmaþia co-locutorului.Prelua informaþia pe care mai apoi odemonta fãcând mereu apel laînvãþãtura Sfinþilor Pãrinþi. Interesulsãu nu se afla în imediat – PãrinteleGaleriu nu era un „om de spectacol“;îmi dau seama acum, dupã atâþia ani,cã pentru domnia sa partenerul saupartenerii de discuþie se aflau înmiezul argumentãrilor sale. Argu-mentele ºi exemplele þinteau nuneapãrat publicul din spatele miculuiecran, ci chiar individul care se afla înfaþa pãrintelui. Aº putea în chipsubiectiv sã afirm cã una dintre mari-le ºi frumoasele taine ale ortodoxieise leagã ºi de aceastã disponibilitatea marilor duhovnici de a se adresaindividului, omului, þinând cont dedimensiunea duhovniceascã ºi cul-turalã a acestuia. Acest interes ma-nifestat în faþa fiecãruia avea sã seîntoarcã într-un preaplin al iubirii,manifestate de credincioºii ce ºi-auurmat ºi încã îºi mai urmeazã pãrin-tele duhovnicesc.

Deºi dogmatician cu studii înalte,pentru Pãrintele Constantin Galeriupare-se sã nu fi contat titluri precumcele de doctor, apariþiile sale avândloc sub semnul smereniei. Din câtecunosc – sper sã nu greºesc – operascrisã pe care a lãsat-o stã (din punctde vedere strict cantitativ!) în spatelefigurii pãrintelui, figurã care cu sigu-ranþã s-a întipãrit în conºtiinþa pu-blicului ortodox. Lucrãrile pe care leputem enumera sunt „Iubirea dum-

nezeiascã ºi judecata dinurmã“ – 1959, „Mitropolitul Filaret alMoscovei ca teolog“ – 1960,„Rabindranath Tagore, poet ºi filosofindian“ - 1961, „Mahatma Gandi –spiritualitatea creºtinã ºi problemelevremii“ - 1962, „Sensul creºtin alpocãinþei“ - 1967, „Jertfã ºi rãs-cumpãrare“ - teza de doctorat, 1973,„Problemele actuale în religiilecreºtine“ - 1975, „ChipulMântuitorului Iisus Hristos în gândi-rea lui Mihai Eminescu“ - 1991.

Necunoscut aproape a rãmas vo-lumul editat în condiþii grafice deo-sebite de cãtre Fundaþia Anastasia:„Tâlcuiri la marile praznice“. Lecturacãrþii în discuþie mi-a prilejuit toateaceste amintiri / opinii pe care leexpun cu doza de subiectivitatespecificã omului „laic“ dar angajat cumaximã seriozitate în recuperareaIdentitãþii sale. Paginile adunã înacelaºi loc texte pe care pãrintelele-a dedicat de-a lungul a zece anipublicaþiilor „România liberã“ ºi„Ziua“. Din pãcate, nu pot sã trec maideparte fãrã a semnala dispariþiaaproape în totalitate a acestei formede „gazetãrie duhovniceascã“. Reve-nind, textele sunt la jumãtatea dru-mului dintre predici ºi tâlcuiri, împru-mutând practic ceva din ambele for-mule. Extrem de fericitã ºi ordonareatextelor, de care rãmâne rãspunzãtoreditorul – nu înfãþiºeazã învãþãturileîntr-o ordine cronologicã, ci acesteiaîi preferã un urcuº duhovnicesc binegândit, plecând de la aspecte ce þinde identitatea uman-generalã ºi con-ducându-ne cãtre tainica experiere aDuhului Sfânt. Încã de la primulmaterial ne aflãm in situ, obârºiaomului fiind apropiatã de obârºia luiHristos. Pãrintele Galeriu mãrturi-seºte în linia Sfinþilor Apostoli douãgenealogii Hristice: ca Fiu alDomnului dar ºi ca Fiu al Omului.Poate ideea cea mai generoasã cese desprinde din acest prim cuvânteste aceea cã dintru început am fostmeniþi înfierii divine, aceastã calitatefiind primitã prin „asistenþa“ lui IisusHristos. Temele tâlcuirilor sunt diver-se, noutatea nu intereseazã printr-uninsolit spectacular, dar decripteazã înmãsura posibilului mistica înaltã, pecare o aduce în imediata apropiere aomului-aflat-în-cãutare (minunate pa-ginile consacrate Maicii Domnului!).Peste toate, Pãrintele Galeriu nedemonstreazã pentru încã o datã cãBiserica e Acasã ºi cã individul tre-buie sã îºi reaminteascã de cuvinteleMântuitorului care propunea „nevi-novãþia caracteristicã pruncilor“.Drumul pe care trebuie sã îl avem învedere este un drum al întoarcerii, nuîn detrimentul tehnologiilor ºi cunoº-tinþelor ºtiinþifice, ci pentru o maifireascã înþelegere ºi interpretare aputerii pe care omul o poateredescoperi în acord cu planul divin.În afara lui Dumnezeu nu se justificãfiinþa iar mofturile zilei scot la ivealãnimic altceva decât chipul traumat alunui umanism decãzut: „RãspunsulDomnului adresat acelor fecioare ºinecinstiþi lucrãtori ne priveºte ºi pe

noi. Reveleazã oare astãzi feþelenoastre «Faþa lui Hristos?». A dãinuitºi, dureros, dureazã încã o lume se-cularã, stãpânitã de «înþelepciunea»veacului acestuia care ne desfi-gureazã, veac ce a voit sã plãmã-deascã, sã rezideascã chipul omuluiapelând la «lupta pentru existenþã»,«lupta de clasã» ºi «selecþia natu-ralã», propunând «supra-omul» înextaz teluric, care, aºa cum aratã unanalist contemporan, W. Pfaff, «aprodus», în timpul din urmã, o crimi-nalitate politicã, mai rea decât totceea ce cunoaºtem din epocile ante-rioare ºi decât tot ceea ce a fost nãs-cocit, apoi justificat în numele unoraºa-zis idei progresiste ºi ºtiinþifice.Altfel spus, a înfãptuit umanismul,poate cel mai inuman curent din isto-rie. Acelaºi secol XX a generat formetot mai aberante ale erosului ºi vio-lenþei, mediatizate în filme porno ºide exaltare a crimei, ce îmbolnãvescºi schimonosesc demonic feþelenoastre“. Sã nu ne rãtãcim însã,acelaºi Pãrinte Galeriu ne atenþio-neazã cã „Toate fãpturile îºi au logo-sul, raþiunea lor, sensul, rostul exis-tenþei în sânul lui Dumnezeu. ªtiinþade azi spune limpede cã fãpturilenu-ºi au sensul în ele însele, de undeºtiinþa însãºi recunoaºte cã nu ea echematã sã dea sens existenþei.Sensul lumii, al fãpturilor, se aflã înDumnezeu, Creatorul ei“. În conti-nuarea tuturor acestor explicaþii,autorul ne înfãþiºeazã chipul hâd alviitoarelor inginerii genetice ºi scoateîn evidenþã lipsa de logicã a dorinþeiomului de a fi nemuritor. Din mijloculacestei lumi fãrã busolã PãrinteleGaleriu gãseºte Drumul cãtre Chipuldintâi. Teologia sa vãdeºte urcuºul ºieste într-o oarecare mãsurã ineditã,deoarece se înfãptuieºte într-unprezent al trãirii. De partea cealaltã ahârtiei îþi poþi lesne imagina credin-cioºii veniþi la Liturghie, avizi deCuvântul viu. Sorin Dumitrescu con-sidera nimerit cã aceastã teologieparohialã are ceva din mãreþiamuzicii cu caracter religios a lui Bach.Merg pe aceastã linie ºi spun pentruîncã o datã cã discursul PãrinteluiGaleriu întrebuinþeazã parcã vestiteleorgi Silbermann – totul se desfãºoarãîntr-un calm imperturbabil, dar ºi în-tr-o notã gravã sub semnul cãreia seîntrupeazã o gândire asociativã deun farmec aparte.

Voi folosi - drept invitaþie la o posi-bilã viitoare lecturã - un fragment dinpostfaþa lui Sorin Dumitrescu: „Dinpunct de vedere formativ, aceastãantropologie a «omului ciudat» gale-rian, în care germineazã cert «fãp-tura nouã în Hristos» poate fi consi-deratã rezultanta unei giganticesinapse, însumând peste 50 de anide discurs teologic, punte care arti-culeazã într-un tot eficient ºi perfectarmonizat pnevmatologic experiereapatristicã, suflul teologiilor diasporeiruse, mãrturiile psihologiei abisale ºitriada de aur a teologilor divinaþieinecreate – Maxim Mãrturisitorul,Grigore Palama ºi Calist Patriarhul“.

Marius MANTA

Pãrintele Galeriu, mãrturisitoral Chipului Treimic

mai 2016

poesis

8

Prroblemmaorriennttalã

Ca un fel de rãspuns veselia acelui ºir de nuntaºirãscolind ordinea duminicii adormite

în propria sa istoriedespre indulgenþã ºi SudPãianjenii strâng în plasa lor finã

picãturile ploii þârâitoareºi sub turnul scorojit cu ceas se produc

mici abjururiEcoul devine metalic ºi cade prin grãdini ºi saloane unde întrerupãtorul lampadarelor

s-a blocat pe aprinsºi se povestesc lucruri vechidespre cordonul sanitar al continentuluiºi despre cum nimeni nu poate

sã rãmânã strãin sieºi pânã la capãtîn aceastã parte a atlaselor de geografieunde fluviul pare un braþ lichid de femeieocrotind pieptul de lut ºi cremene

al grãdinii publice unde tristeþea clovnului din magazinul de jucãriiva face sã tremure de spaimã

armatele multinaþionaleºi unde toate patimile sunt suficient de mici

sã încapãîn ochiul unei pãsãri dodo ce ne tot cautã ºi noi suntem aici ºi aici este atât de departe

O simmplã zzide AAprrilie

Pielea lucioasã a urbei în primele ore dupã ploaiecând lumina se unduieºte pe stãzi

ca un ºarpe transparentiar sinceritãþile devin de o extremã senzualitateFluturi albaºtrii ni se topesc în vene Candori se clatinã în privirea taprecum pastilele generice în blisterºi poate un câmp de lavandã se va ivi un hinterland plin cu zile de mâine la alegereunde tot ce am pãrãsit va suferi crunt ºi va întoarce ºi obrazul celãlaltaflând cã iubirea internalizeazã

o parte din viaþa celuilaltiar adevãrul este cel mai fidel amant

al singurãtãtiicând marea se refugiazã în scoiciîntr-o simplã zi Apriliedozând onorabil gramajul de calciul din ghiarele hoitarilor ce împing noriiprin vãzduhuri

Mizza

ªi aceste clipe ale tale ce vrei sã le trãieºtiaºa cum trecutul vrei sã-þi aparþinãodatã cu fumul þigãrilor Havana împrãºtiindu-se difuz în gerul

acestui început de Martie când fãrã tine duminicile sunt ca un manechin fardat cu stridenþãiar zâmbetul meu încurcã bobina amiezii

în desfãºurareºi cred cã e nevoie de o inimã mare sã poþi conta

tu pe tine însutiprecum un pelerin dincolo de zidurile unei cetãþi pe care a înconjurat-o dar nu intrat înãuntru când ai vrea sã poþi fi mãcar copilul

din „Hoþul de biciclete“mizând pe bunãtatea oamenilorîntr-o asprã dupã-amiazã aºa cum ai putea paria pe forþa de regenerarea unui þesut viu strãbãtut de tãiºuri

SSã mmai ttrreci

Prin lumina arhaicã ce o împing în lume ploilesã mai treciodatã cu declinul ideologiilorîn bluza de muselinã

ca dupã o cãlãtorie lungã cu multe escaleîn care dragostea ne-a ocolitaºa cum în la începutul gimnaziului

într-un oraº din Sudunde Dvorac ºi Mahler pãreau zidiþi în ferestreºi unde totul pãrea cã se nãruie în buchetele

de crizanteme ºi-n compotul de viºine ori de câte ori

buzele simþeaufiecare zvâcnet ºi caznã a verii abia pierdute

între târziu ºi curând

Prin oboseala finã a unei gãriabandonate de trenurile acceleratsã mai treci dupã ce furnicile au strâns ultimele frimituri ale ospãþlui balcanicsã-mi spui cã absenþa este un simplu laborator de eroism sau laºitatedincolo de micile orgolii cu fleacurile

ºi gravitatea lorsã stiu cã sângele zilei de mâine irigã cu înþepãturi braþele urbei dimineaþa

Poatte cânndva

Atunci când afli faþa nevãzutã a iernii devii puþin complice

cu funigerii în care se ascund îngeriisã vãtuiascã ferestrele

zilei de iericu aºteptarea lungã ca o meduzã transparentã

din palma unui tãrm sã devinã mamifercu cel ce în depãrtare sau preajmã

te aºteaptã fãrã sã-l veziori de câte ori este nevoie sã cerem clemenþã de la istorie sau de la trandafiriºi cu teama ce intrã uneori în aripa pãsãrilor apoi în arbori ºi în roºeaþa soareluice se s-a topit în smârcuri ºi liveziºi peste merele coapteca niºte lãmpi arzând înaintea serii ºi oraºelorunde suntem doar strãmoºiiunor evenimente sublime ce poate cândvaor sã se întâmple

Iarrnnammilei nnoasttrre

Ca un Brunelleschi nevãzut frigul taie în pojghiþa zilei o capelãºi amintirile nu umplu nici un goldoar te vor ºi mai mult pentru elecând boabe de mercur se unesc ºi urcã pe lama unei sãbii de galãºi cifra unu îi urmeazã lui doi toatã muzica lumii se zãvoreºte în cheia sol de laînceputul partiturilorOglinzile încearcã sã ne arate o altã ranãca sã putem alege din noi douã jumãtãþi trãind pe jumãtatedin anotimpul ce se comportã mimeticnetrimiþând fumul papal cãtre hornuri nici hexametre cãtre epopeidoar animale mici deasupra câmpului înzãpezitca niºte semne de punctuaþie fugite din frazece ne privesc din orizont îndelung ºi atent cu ochii lor albaºtrii cruzi ºi miloºi deopotrivãdorind parcã sã ne înþeleagãtrecând o vreme de partea noastrã

AlexandruCAZACU

29 februarie. Se spune cã un beduin a vrut sã-ºicumpere pantofi de la un pantofar care se numeaHunayn, dar nu s-au înþeles la preþ. Pantofarul s-a înfuri-at ºi i-a întins o cursã. A aruncat cei doi pantofi la o oare-care distanþã pe drumul de întoarcere al beduinului ºi s-aaºezat la pândã. Beduinul a vãzut primul pantof ºi nu l-aluat. Când l-a vãzut pe cel de-al doilea ºi-a legat cãmila ºis-a întors dupã primul. Între timp, pantofarul i-a luat cãmi-la cu toatã povara ºi a fugit cu ea. Aºa ºi eu: mã duc sãvãd Uffizi. Ocazie unicã, din pãcate ratatã, cãci e luni, decirelaº. M-am întors cu pantofii lui Hunayn, ceea ce mã facesã nu mai cred cã eºecul e temelia reuºitei. Mãmulþumesc cu priveliºtea acestui ansamblu de birouri con-ceput de Vasari ca o structurã din armãturi de fier pentrua crea un perete aproape continuu din sticlã la etajulsuperior, acest spaþiu excelent luminat fiind cãminulcomorilor artistice ale dinastiei Medici. O dinastie inaugu-ratã de Cosimo il Vecchio, în timpul cãruia s-a construitSan Lorenzo. Pe strãzile din jurul palatului se întinde opiaþã uriaºã, cu copertine intens colorate, inundatã de ocolcãialã ce face sã treacã în plan secund falnicele mo-numente din zonã. Exuberanþa din Mercato Centraledeconspirã abundenþa de mãrfuri tradiþionale toscane ºinu numai, de la preparate precum porchetta (purcel delapte fript), la apetisantele produse din peºte, carne saubrânzã, de la îmbrãcãmintea din piele, tricouri ºisuveniruri, pânã la linte, pâine de casã, produse de pati-serie, þesãturi ºi feþe de masã ori haine secondhand.Tarabe ºi biserici, negocieri ºi basoreliefuri, toateoferite turiºtilor ce sufocã Piazza di San Lorenzo, la acãrei extremitate vesticã, se aflã statuia lui Giovanni delleBande Nere, mercenar ºi tatã al primului Mare DuceMedici. Când a sculptat-o, Bandinelli nu a ºtiut cã rea-lizeazã o operã invizibilã. Da, invizibilã, cãci, ca o sitãdeasã, forfota ºi peisajul pieþei o tãinuieºte îndeajuns caea aproape sã nu existe. Or, cine nu vede prin sitã estede-a dreptul orb. Iar cei ce sunt conduºi de orbi, se pierdiremediabil.

1 martie. M-am dus sã-mi iau rãmas bun de la SantaMaria Novella, catedrala goticã în care sunt prinse, caniºte mãrþiºoare, unele dintre cele mai valoroase opere deartã florentine. Lângã bisericã se aflã un cimitir doldora deavelli (cripte funerare), care continuã de-a lungul faþadei ºia zidului exterior. Arcadele alcãtuiesc realmente unmuzeu. Aici, frescele din Capela Spaniolã îi aratã pedominicani sub înfãþiºarea unor ogari – domini canes –adunând oile rãtãcite. Mai rãtãcesc ºi eu pe strãzile dinpreajmã, adunându-mã în cele din urmã la hotelul ClubFirenze, gazda acestor zile pline. Rãmâi sãnãtoasã coanãFlorenþo, îmi iau geamantanul ºi plec.

Maggio MusicaleFiorentino

(File de jurnal – 2)

Liviu DÃNCEANU

mai 2016 9

poesis

Înn prragguldimminneþii

Cu soarele în sufletÎn fiece momentÎn pragul dimineþiiCântã un poet.

Tu îi eºti aproapeCu raze de cuvinteÎncât lumina taIubirea i-o aprinde.

Izvorul care curgeÎn lume valuri, valuri,Aduce-n dânsul doruri,Virtute, idealuri.

Parfumul primãveriiSe rãspândeºte-n voi,Trãinicia vieþiiRâde cu buze moi.

Pãtrunºi de încercareVã-mbrãþiºaþi cu flori,Aducând cu barzaNoi zboruri pe sub nori.

Mai vine-o dimineaþãBunã peste prag,Poetul cântã, cântãLa pieptul tãu, cu drag!

Femmeia înn rrazzede lumminnã

Potrivim în soartã ceasornice stelare;De ziua ta femeie sã fii fãrã-ncetareIubirea noastrã scumpã, oriºicine ºtieCã eºti o pâine rarã coaptã-n poezie,Dulce cum este mierea florilor de tei,Frumoasã, o zeiþã pentru copiii tãi;Eºti prinsã în icoane de îngerii din noi,Minunate vise din strãmoºesc altoi.

Atingem flori cu floarea surâsului sublimCa sã-þi aducem zorii în totul ce iubim,Rimele se-adunã în strofe sã rãmânãPoezie sfântã în limba mea românã,Vreau inima-mi sã fie zbor de fericireÎn ochii generoºi din propria iubire,Doamne, doar femeia în raze de luminã,Prin puterea Ta, noi o simþim divinã!

Prrinnd arripi cânnd iubirreae sprrijinnul mmeu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,Dispar dureri profunde, în bucurii mã scald,Visez în plinã noapte cum îngerii în zborÎmi pãtrund în suflet cu farmec ºi fior.

Totu-i frumos, mã strigã viaþa-n forme noi,Necunoscute fapte rodesc peste noroi,Împletesc cununã de flori viu colorate,Mã mulþumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spiþa la roata care duceÎn ceasul veºniciei clipa cea mai dulce,

Sãrutul care soarbe speranþa din pãcateªi mã-nalþã iarãºi în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mã-nalþã la nou rang,La inima frumoasã a omului meu dragSã pot visa în noapte toþi îngerii în zbor,Sã vã pãtrund în suflet cu farmec tuturor!

SSunntt semmnnul ttãude înnttrrebarre

În mine-mboboceºte timpulVenit din ochii tãi de stele,Mã tot cuprinde, creºte dorulªi ne ascundem printre ele.

Mã nãpãdesc din amintireFrumoase clipele trãiteªi sufletul mereu mã arde, Rãmân pe cãi nedesluºite.

Urmeazã raza lungã-a rugii,Devastatoare în chemare,Deºi rãmâi iubirea mea,Sunt semnul tãu de întrebare!

SSã nnu iubeººtticu dus ººi-nnttorrs

În viaþã taci dacã iubeºti,De te încearcã cinevaZâmbeºte larg, fãrã sfialãªi dragostea n-o divulga.

Motivu-i inima ºi visul,Râde, nu plânge pe furiº,Aleargã, prinde steaua nopþii,Ascunde-o bine-n aluniº.

Fã-þi buzele cupe de-amor,Sãrut în dulce primãvarã,Sublimul cer îþi va cântaLumina cerului de searã.

În viaþã viaþa e doritã,Trãieºte-o sincer ºi frumos,Zâmbeºte larg ºi ea va ºtiCã nu iubeºti cu dus ºi-ntors!

Poemmfãrrã ttinne

Doamne, sunt strãin de mineCând în oase bate vântul,Când pe calea fericiriiPierd afurisind cuvântul.

Sunt un strop din galaxiePlin de gãuri încercate,Inima mea visãtoareE mister plin de pãcate?

Sunt ca turla pãrãsitãDe luceferi credincioºiªi-s strivit în nopþi cu lunãDoar de ochii ei frumoºi.

Pleoape puse-n mângâiereaLumii cu bãtãi de vântIzvorãsc din vraja vieþii,Ea mi-i floare pe pãmânt!

Inima mi-i o scânteie,Chiar de sunt strãin în mine,Bate vântu-n oase rupteªi poemu-i fãrã tine!

MarinMOSCU

Elena CIOBANU

Imposibilitateade a nu scrie

Mã aflu într-o încãpere neagrã, fãrã geamuri, îngustã, lungã.De o parte ºi de alta, sertare mari, negre, de sus pânã jos,lucioase, identice. Unul e deschis, se vãd înãuntru documenteaºezate meticulos. Nu le poþi atinge, au deasupra un ochi de sti-clã. Nici sertarul nu se poate închide, e blocat aºa, deschis.Undeva, între douã sertare, e agãþat un telefon negru, lucios, cufirul atârnând fatidic. Într-o parte a camerei, un birou îngust, pecare stã o lampã cu abajur negru, din care iese o luminã deinterogatoriu nazist. Lumina cade brutal pe birou, pe tocul descris, pe fila de hârtie îngãlbenitã de lângã el. Te aºtepþi în oricemoment sã sune teribil acel telefon: prin el nu poate veni nimicbun. Se aude, în încãperea stãpânitã de duhul crepusculului,croncãnit de corbi, vâjâit sinistru de vânt, sunete grave, adânci,ale unei angoase neprecizate.

Am, ca niciodatã pânã acum, sentimentul cã nu e o claustro-fobie contrafãcutã, cã aº putea sã mã rãtãcesc fãrã urmã, defin-itiv, în acest coºmar. Mã uit în jur, surprinsã de o panicã, sã cautconfortul vizual al altor forme umane: ºtiu cã sunt pe acolo, peundeva, le-am vãzut puþin mai înainte intrând aici. Merg pânã lacapãtul încãperii, de acolo dau în alt culoar, la fel de lugubru,unde nu e nimeni. Mã întorc, ies ºi intru iar, pentru a fi sigurã cãsenzaþia e realã. E realã.

Toate încãperile acestui loc sunt cufundate într-o întunecimedifuzã ºi am mereu senzaþia cã mã aflu într-un spaþiu caretremurã din toate încheieturile, ca o corabie în furtunã. Nu e frig,dar am senzaþia de frig. Pe ziduri, ici ºi colo, texte scrise într-ogermanã intransigentã, inconturnabilã, stau imobile, înaºteptarea ochiului în care sã pãtrundã. Engleza, ca alternativã,pare un adevãrat refugiu. Te învârþi cumva pe loc, e un fel delabirint ireversibil de încãperi. Cutii slab luminate, cu cãrþideschise, fotografii ºi obiecte, stau uneori atârnate la nivelulumerilor: iluzii de-o clipã, iubiri neîncepute sau neterminate.

Sunt la Praga. În muzeul Franz Kafka. În Oraºul lui K., cumeste denumitã toatã aceastã punere în scenã inubliabilã. Nu e oînºiruire convenþionalã de documente, imagini ºi lucruri, ci ometaforã reificatã. O stare de spirit emanatã de materia ºi struc-tura locului. La început, te întâmpinã imagini sepia din Pragasecolului al XIX-lea, clãdiri care nu au aproape nimic din lumi-nozitatea ordonatã, clasicã ºi curatã a celor de azi. Au ziduriscorojite, murdare, dãrãpãnate, linii grosolane, umbre accentu-ate, neregularitãþi, trecãtori mici ºi întunecaþi. Dintr-o datã, mãconectez la un trecut care nu e al meu, dar pe care îl simt cuacuitate ºi care îmi clarificã prezentul. Acum abia, dupã câtevazile de cutreierat metropola, mã eliberez de mica angoasãneconºtientizatã pe care mi-au indus-o strãzile îngrijite, destul deînguste, mãrginite mereu de case înalte, cu stil, de o frumuseþeperpetuã, omniprezentã. Strãzi care, imediat ce mã abãteam dela traseul prestabilit al hãrþii, încrezãtoare cã nu am cum sã mãpierd, mã ademeneau prin asemãnare ºi prin promisiunea mis-terului de dupã nenumãratele colþuri ºi curbe, fãcându-mã sã mãînvârt, nu odatã, în jurul câte unui loc prin care mai trecusem, darpe care, deºi era imediat în apropiere, nu-l mai gãseam.

Abia când am trecut pragul Oraºului lui K. (unde am aflat cã,etimologic, numele capitalei cehe vine chiar de la noþiunea deprag) am înþeles acel efect claustrofobic ºi tot atunci a devenitPraga mult mai mult decât oraºul unei hãrþi turistice, mult maimult decât compoziþia arhitecturalã minunatã care este oricum.Atunci s-a suprapus peste drumul meu prin Praga drumul chinu-itor cãtre ºcoalã al unui fiu de negustor evreu (acesta din urmãîºi alesese imaginea unui corb pentru a-i reprezenta afacerea –în cehã, kavka, pronunþat kafka, înseamnã corb). Supravegheatde servitorul nesuferit al tatãlui, firavul elev trãia tortura perpetuãa acestui parcurs, în umbra dominatoare a unui tatã aspru,sobru, insensibil, umbrã care l-a urmãrit pânã la sfârºitul scurteisale vieþi (a murit la 40 de ani, de tuberculozã). Niciodatã cãsã-torit (a avut câteva relaþii, dar ele nu au putut niciodatã treceînaintea dorinþei sale de a face artã din scris), publicat aproapedeloc în timpul vieþii, scriitorul a lãsat cu limbã de moarte pri-etenului sãu, Max Brod, sã-i distrugã toate scrierile, lucru care,din fericire, nu a fost dus la îndeplinire.

Întoarsã în modestul meu (prin comparaþie) oraº provincial dinRomânia, mã gândesc, în timp ce merg pe lângã blocuri de obanalitate ucigãtoare, la cele trei imposibilitãþi ale scriitorilor evreidescrise de Kafka într-o scrisoare cãtre prietenul sãu: „imposibi-litatea de a nu scrie, imposibilitatea de a scrie în germanã [pecare el o considera limba sa maternã falsã] ºi imposibilitatea dea scrie diferit“, la care adãuga o a patra: „imposibilitatea de ascrie pur ºi simplu“. ªi visez la (im)posibilitatea ca, într-o zi, unstrãin sã iasã din casa lui Bacovia (regânditã în acest scop) fãrãsã mai poatã sã-ºi ºteargã din minte scârþâitul unor coroane deplumb, amurguri violete ºi un verde crud, la care sã se gân-deascã în timp ce trece, în þarã la el, pe lângã edificii cu mult maiimpunãtoare...

arte

mai 201610

Expoziþia „Back to the roots“a lui Dragoº Burlacu, deschisãpe 7 aprilie, la Galeria „Nouã“ aFilialei Bacãu a U.A.P., s-ar maiputea traduce ºi prin „în-toarcerea spre fundamente“.Aºa cum „la început a fostcuvântul“ se poate traduce prin„la început a fost raþiunea“.

Utilizând instrumentele mo-derne de comunicare, DragoºBurlacu ºi-a avertizat publicul,postând pe reþele de socializareun text despre acest nouproiect al sãu, divulgând cã „sedezvoltã pe douã axe, una tem-poralã în care sunt reevaluateamintiri ºi însemnãri timpurii ºicea de a doua, geo-fizicã, prin

pãrãsirea spaþiului urban popu-lat de figuraþie ºi regãsireanaturii.“

Psihologia adâncurilor spunecã existã câteva imagini carene tulburã mereu, care într-unfel le avem tot timpul cu noi ºide care nu putem scãpa nicio-datã. Aceste imagini nu estecomplicat sã le recunoaºtem înoperele artiºtilor plastici. Nu ecomplicat de exemplu sãvedem o pasãre, umbra uneipãsãri ºi sã ºtim cã acestarhetip (sau altul) ne-a urmãrit,chiar ºi fãrã sã-l fi vãzut cu ochiifizici vreodatã. Aceastã psiholo-gie a adâncurilor se-ntâlneºte ºiîn expoziþia lui Dragoº Burlacu.Sunt patru tipuri de imagini care

ne urmãresc, unele sunt de foc,unele sunt de pãmânt, unelesunt de aer, unele sunt de apã.Despre aceasta vorbeºte ºiDragoº Burlacu, despre imag-inile adânc sedimentate.Imagini de pãmânt, de apã, defoc, de aer. Imagini care stau laînceputuri, la rãdãcini, la funda-mente.

Dragoº Burlacu vine cu oconstrucþie de idei, o con-strucþie de concepte. DragoºBurlacu crede foarte mult ºi înputerea cuvintelor. El crede cãfiecãrui tablou i se potriveºtefoarte bine un cuvânt. El pre-supune, împreunã cu Platon, cãexistã douã lumi, o lume aideilor curate, pure ºi o lumematerialã în care artiºtiievolueazã. De acolo ei trag ºiaduc înspre privitori idei. Înexpoziþia „Back to the roots“,Dragoº Burlacu aduce cele demai jos, cele mai profunde, celemai abisale, cele mai puþintransparente dintre ideile care l-au construit ºi mântuit. Numelelui Dragoº Burlacu se aflã într-o

revistã, care se numeºte „Studiiºi cercetãri de istoria artei“. Afost o mare surprizã sã-l des-copãr acolo unde intrã foartefoarte puþini, revista fiind coor-donatã de Academia Românã.

Dragoº Burlacu, tot împre-unã cu Platon, crede cã existãun spaþiu ºi timp care au mate-rialitate. El nu crede aºa cumeu cred cã noi suntem doar noicei de acum, de aici. Ci credecã în afarã existã un loc nes-fârºit de unde poate sã-ºiaducã poveºtile. Crede cãexistã un fir, în care eu nu cred,care se numeºte Timpul. Dinacel fir Dragoº Burlacu aduceimagini ºi le aºazã în faþa privi-torilor convingându-i cã suntamintirile sale. Eu nu cred cãvin din spate, de undeva... Eucred cã amintirile suntem chiarnoi, acum. Nu suntem altcevadecât o colecþie de lumini, caresunt amintirile. Peste acestelumini, Dragoº Burlacu a pusecrane de culoare ºi le-a datnume, oferind astfel o cheie deinterpretare. ªi textul cu care

prefaþeazã expoziþia este deasemenea o cheie de inter-pretare. E recomandabil caexpoziþia sã fie cititã prinaceastã cheie, o cheie a cãlãto-riei în timp ºi spaþiu, sprelocurile ºi timpurile de început.De la începutul creºterii unuicopac. Dar eu consider cãfiecare privitor este liber ºiacolo unde tiltul este Mãslin sãvadã un mãslin, dar ºi sã sevadã pe sine. Existã aceastãposibilitate rarã de a te priviîntr-un tablou ºi a te regãsi.Artistul plastic, dincolo decuvinte, el dãruieºte imagini,dãruieºte sentimente, care une-ori sunt susþinute de raþiuni.Putem presupune cã raþiunilesunt chiar cuvintele cu careDragoº Burlacu însoþeºtetablourile aduse în expoziþie. Olucrare mare se numeºte„Viaþã“. Viaþã. E atât de mare,atât de larg acest cuvânt, încâttoþi am avea loc sã intrãm ºi sãne simþim actori în aceastãpiesã care se numeºte„Întoarcere spre rãdãcini.“

Prin ce se deosebeºte romanul desucces, de romanul literar? Prin sintag-ma „roman de succes“ înþeleg acelroman scris cu conºtiinþa precisã a uti-litãþii lui practice: este un produs van-dabil, prin care se câºtigã niºte bani. Eum-am îndoit întotdeauna cã la noi sepoate scrie roman de succes, altfelchiar aº fi încercat într-o vreme, ca sãadun ceva pitari la teºcherea. Mã îndo-iesc, de fapt, de cititorul nostru, nu de„specie“. S-ar putea sã-l intereseze pecititor un roman de succes la fel de multca un roman literar. Adicã deloc...

Romanul de succes îºi are calitãþilelui, fãrã doar ºi poate. Care ar fi carac-teristicile ce îl deosebesc de proza lite-rarã, altfel spus, care ar fi reþeta lui(pentru cã are o reþetã). Prima luicondiþie este sã fie captivant. Sã aibã otemã captivantã. Sã aibã personajesimpatice. Sã aibã mãcar un strop deumor. Sã eludeze orice încercare descriere artisticã. În loc de fraze, sã aibãpropoziþii. Cât mai succinte, cât maidirecte. Cu vocabularul cât mai restrânsla cel uzual, ca sã aibã cuvinte înþeleseoricui. Fãrã regionalisme, fãrã neolo-gisme (ba neologismele merg, cã sun-tem în epoca limbii româneºti stâlcitede împrumuturi americãneºti ºi leînþelege tot poporul), dar invenþii lexi-cale, ioc. Totul trebuie redus la o tramãepicã tentantã. Metafora ºi viziuneasunt excluse. Ar zãpãci lectorul. Fãrãprofunzimi existenþiale. Doar dramesimple, directe, din viaþa de zi cu zi...Dacã acestea sunt diferenþele, ceaseamãnã romanul de succes ºiromanul literar este ceea ce le animã:viaþa oamenilor. ªi unul ºi altul vorbescdespre viaþa oamenilor, doar cã o pre-zintã prin mijloace diferite ºi cu un gradal profunzimii diferit.

E uºor sã scrii un astfel de roman?Pãrerea mea este cã deloc, e chiar difi-cil, cei care o fac sunt niºte adevãraþieroi. Le trebuie ºi talent, ºi judecatã cri-ticã, ºi conºtiinþã treazã, ºi cunoºtinþeserioase despre scrierea prozei, desprece este proza... ºi despre cum poþi þinetreaz interesul cititorului. Aºa cã, atuncicând am vãzut romanul lui RobiCiobanu, „Iustopia“ (Ed. Integral, 2015),mi-am spus cã autorul trebuie sã fieunul dintre prozatorii noºtri versaþi...sau cel puþin un talent literar autentic,cu ceva kilometri literari la bord, darcare nu are chef sã-ºi piardã vremea cuproza literarã ºi veºnicele ei problemede orgoliu suscitate (ºi resuscitate) dechestiunea valorii, valoare la care fiecescriitor „serios“ aspirã mai cu îndrep-tãþire sau în van. N-am aflat cine seascunde în spatele pseudonimului, daraºa cred, cã este un pseudonim (m-amîntrebat de n-o fi editorul!), însã asta num-a împiedicat sã citesc. Cu o marecuriozitate chiar. Robi Ciobanu aretoate acele calitãþi necesare scrieriiprozei. ªi cunoaºte foarte bine ºi reþetaromanului de succes. Captiveazã, areenergie, umor, detaºare, e simpatic... ºispun „Robi Ciobanu are“, pentru cãeste el autor, dar acelaºi nume îl poartã

ºi personajul sãu... care este ºi narator.Amuzant de la bun început, cel puþin pemine mã distreazã grozav aºa ceva,chiar dacã ºtiu cã e o abatere de lareþetã, pentru cã, nu-i aºa, intri în sferaliteraturii cercetate de critici ºi teoreti-cieni literari cât se poate derespectabili, uneori cu rang academic,privind relaþia autor-narator-personaj.Dar, poate cã pentru cititorul simplu emai uºor, el identificã autorul cu per-sonajul cãrþii ºi va spune: omul se con-

feseazã, asta este, îºi pune sufletul petavã, sã i-l vãd... ºi nu vorbeºte aiurea(adicã nu face ficþiune, ca prozatoriiãilalþi, „serioºi“), ci istoriseºte ce-a trãitel, fãrã sã ne înºele! Asta deoarece,cititorul simplu citeºte o poveste, nutoatã þesãtura aflatã în spatele ei. Nuvede toate acele mecanisme aidomacelor din spatele scenelor din teatre,care fac oamenii sã zboare, fac sãaparã îngeri ºi zeii sã coboare din hâr-zob. Într-un fel, cititorul novice, e la felde naiv ca primii spectatori ai primuluifilm. Un tren gonea pe ecran cãtre eiºi-au luat-o la fugã. El, cititorul novice,trãieºte din plin, cu patimã, întâmplãrileînfãþiºate, cascã ochii la o scenã degroazã ºi îºi trage sufletul... cu unoftat...l când totul se rezolvã. Aºa cãîntre literatura literarã ºi literatura deconsum nu sunt aºa mari diferenþe cums-ar putea crede, ci sunt douã categoriide literaturã, pentru douã categorii decititori. Eu citesc de obicei romane lite-rare, dar cu aceeaºi pasiune citesc unAsimov sau o Agatha Christie... romansf ºi poliþist... ca ºi acest roman cu titlul„Iustopia“... titlu ce-mi spune, iar, cãprozatorul ascuns dupã pseudonim, aderapat cãtre literaturã... mai ales cã,nu-i aºa, romanul „Iustopia“ e unul con-struit... pe scheletul unei simfonii mo-derne, „Wish You Were Here“ de PinkFloyd. ªi nu mã las, de n-o fi editorul,cin sã fie, cin sã fie... prietenul meuHoria Gârbea? El ar avea în mâneca-ide magician toate mirajele acestea!Sau Pan Derºa? Nu-i exclus! Sau,poate-o fi... Nu, nu l-ar amuza aºaceva, are mult prea puþin umor...

Iulian BUCUR

Psihologia adâncurilorîn expoziþia pictorului DragoºBurlacu, „Back to the roots“

Dan PERªA

Carttea de succesºi cittittorul ei

(sau Robi Ciobannu ºi derrapajelle llui lliterrarre)

•• DDrraaggooºº BBuurr llaaccuu –– IInntteerrvveennþþ iieeuummaannãã

•• DDrraaggooºº BBuurr llaaccuu –– CCoorrooaannãã

A treia ediþie a expoziþiei defotohaiku „Declic în silabe“ afost vernisatã pe 12 mai 2016,în Galeria „Hol“ a ComplexuluiMuzeal „Iulian Antonescu“ dinBacãu. Dupã cum anunþaserãorganizatorii, proiectul, care-ºicontinuã tradiþia din anii prece-denþi, a adus anul acesta înatenþia publicului 50 de imaginidin naturã, semnate defotograful Constantin Broºu (eleste iniþiatorul acestui proiect).43 de haijini români din þarã ºistrãinãtate au scris haiku pemarginea fotografiilor. S-auadunat 1204 de poeme, dincare au fost selectate 150.Versurile le-am putut parcurgedimpreunã cu vizualizareapeisajelor fotografice. Ver-nisarea expoziþiei s-adesfãºurat în colaborare cuproiectul „Japonia departe-aproape de Bacãu“.

Spre deosebire de ediiþileanterioare, Constantin Broºu,de profesie paraºutist, a alesca anul acesta sã vinã în faþapublicului cu ceea ce el însuºile-a definit drept „crâmpeie derealitate“. Din aceste realitãþi,mai impresionante decât celedure asupra cãruia artistulatrãgea atenþia în discursulsãu de la vernisaj, ni s-au pãrutcele de notaþie metafizicã:stiva de lemne, treptele de pia-trã încadrate de iarba uscatã,ochiul de apã al liniei moarte,pictorul la ºevaletul sãu în pleinair, tinerii alergând la malulmãrii spre pescãruºul îngropatîn nisip, bãtrâna din livadã.Eforturile fotografului ºi hai-jinilor trebuiesc apreciate cumse cuvine, pentru perseverenþalor, pasiunea pentru inedit, ºimai ales pentru continuitateadialogului între douã arte,fotografia ºi poezia haiku. Prinaceasta, proiectul „Declic însilabe“ nu are rival, este maideparte unic în þarã. Expoziþiade anul trecut a fost itineratã înmai multe locuri din þarã, credcã o soartã asemãnãtoare arputea fi posibilã, ºi pentruexpoziþia curentã, însã desigurar fi nevoie de sprijinul unorsponsori.

La vernisaj, pe masa albã aprotocolului cineva a aºezat unaranjament floral deosebit.Fermecãtor a fost faptul cãmacii, amestecaþi în vazã cualte flori proaspete de primã-varã, aveau corespondent cu

florile roºii situate, în paralel, pesimeze, unde se afla o minu-natã lucrare a regretatei plasti-ciene Dany-Madlen Zãrnescu,în Galeria „Hol“ fiind expusemai multe tablouri din seria cugrãdini a artistei. Un dialog,subtil ºi poetic, între viaþã ºimoarte, între alb ºi negru, ten-sionat de pulsiunea roºului.Aceastã secvenþã magicã mi-aamintit de cuvintele poetuluienglez Jon Silkin: „Sã iei oanumitã specie de floare, ºi sã

priveºti foarte atent floarea.Încerc aºadar sã caracterizezfloarea ºi procesul pe care-ldefineºte floarea ºi, dându-lesubstanþã, caut sã sugerezanumite corespondenþe cutipuri ºi situaþii omeneºti.“

Corespondenþe între ele-mente din naturã cu tipuri ºisituaþii omeneºti gãsim ºi înexpoziþia de fotografie ºi haiku.Din cele 150 de poeme reþinempentru cititori urmãtoarele:„singurãtate-/ discuþie în

livadã/ ca între bãtrâni“(Adelina Popovici), „trepte sprezare-/ parfumul primãverii/urcã la ceruri“ (TincuþaHoronceanu Bernevic),„ºevalet uitat -/ prin fereastradeschisã/ cântecul mierlei“(Letitzia Iubu), „în vecheahaltã-/ dintre traverse de lemn/Acarul Pãun“ (MihaelaBãbuºanu), „dansul zorilor-/ uncufundac viseazã/ pe nisipulfin“ (Lenuþa GabrielaOcneanu), „ultima luptã-/ cân-tecul greierilor/ în loc de pro-hod“ (Cezar Florin Ciobîcã),„cântecul cobrei-/ desfãcându-se încet/ mugurii pe ram“(Oana Gheorghe), „amurgluminos-/ prin puful ciulinului/rãzbate luna“ (Iulia Ralia),„râpa lui vodã-/ cãutând osãmânþã/ printre rãdãcini“ (AnaUrma), „promoroacã-n pomi-/pe tot cuprinsul/ doar un lãtratde cîine“ (Corneliu TraianAtanasiu), „vechea fântânã -/ciutura se umple-ncet/ cu frun-ze moarte“ (Virginia Popescu),„pãstrând distanþa -/ mândrã-ntre lumini de bal/ reginanopþii“ (Mioara Bãluþã).

Cei 43 de haijini, care s-auînscris cu versuri la aceastã atreia ediþie, sunt: Ana Olimpia,Corneliu Traian Atanasiu,Mihaela Bãbuºanu, MioaraBãluþã, Tincuþa HoronceanuBernevic, Sorin Toma Boc,Ioana Bud, Mihail Buraga,Cezar Florin Ciobîcã, MihaelaCojocaru, Cornel Costea,Magdalena Dale, Ana Drobot,Genovel-Florentin Frãþilã,Petru Ioan Gârda, OanaGheorghe, George Gîtlan,Vasilica Grigoraº, FlorinGrigoriu, Luminiþa Ignea,Letitizia Iubu, IldikoJuverdeanu, Ioan Marinescu,Mihai Mateiciuc, Dan Norea,Lenuþa Gabriela Ocneanu,Daniel Onaca, Maria Oprea,Mara Paraschiv, VirginiaPopescu, Adelina Popovici,Rafila Radu, Iulia Ralia,Speranþa Lucreþia Rubin,Argentina Stanciu, ElenaStãnescu, Valeria Tamaº,Maria Tirenescu, Violeta Urdã,Ana Urma, Daniela Varvara,Carina Elena Vãdãvoiu,Daniela Zglibuþiu.

Nu putem încheia fãrã a-ifelicita din tot sufletul pefotograful Constantin Broºu ºipe toþi haijinii care s-au implicatîn acest proiect, un rol aparteavându-l Laura Vãceanu (cares-a ocupat de prezentarea cri-ticã, ea a fãcut parte ºi din juri-ul care a selectat textele),Oana Gheorghe ºi MihaelaBãbuºanu. Nu ne rãmânedecât sã aºteptãm pentru anulviitor o nouã ediþie, cel puþin lafel de reuºitã.

Opþiunea pentru lirica de dragostepoate pãrea, în contextul actual, cel puþinhazardatã. A scrie un imn dedicat fru-museþii/misterului feminin implicãasumarea unei poze, iar Florin Dochia nuezitã sã împrumute, în volumul Cântecepentru Inanna (Bucureºti, FundaþiaCulturalã Libra, 2015), masca detrubadur, unul atipic pentru lumea deastãzi. Dublate de grafica semnificativã aLidiei Nicolae, textele incluse în aceastãplachetã au rezonanþe de Orient îndepãr-tat, amintind de stampele/miniaturilejaponeze care celebreazã amorul.

Uneori convenþionale, versurile luiFlorin Dochia se salveazã printr-o lucidi-tate care îi permite sã evite derizoriul: „ºiiar curge pe mine/ ca o manta de hârtieacel/ cald sentiment al zãdãrniciei/ decare am tot vorbit, am þinut/ ºi conferinþelepe la case mari/ ori am colindat cu el pe lacasele mici“. E interesant de observatcum se întâlnesc, în lirica sa, elogiul femi-nitãþii ºi sentimentul zãdãrniciei, care tre-buie sã-l fi condus pe autor cãtre ideea,frust exprimatã în motto, cã nimic nudureazã: „în fond, nu existã decât sex ºimoarte; restul e decor.“ E un soi de cinismtonic, benefic în cazul unor cântece dedragoste pândite mereu de perspectivaedulcorãrii sau a sentimentalismului.

Dintr-o altã perspectivã, cele ºai-sprezece poeme incluse în aceastã pla-chetã dezvãluie o conºtiinþã frãmântatã de

gândul neîmplinirii, de regretul de a fi ratatºansa de a fi înþeles: „ai construit ziduri înjurul inimii,/ strada mea nu te-a recunos-cut.// dacã te-ai fi oprit sã-mi asculþitãcerea,/ ai fi ºtiut totul despre mine.“ Nu eo dramã eroticã, ci, mai degrabã, durereaunei pierderi iremediabile: „trântisem uºapentru totdeauna,/ drumurile noastre nuse vor mai încruciºa...“

Dincolo de sonoritãþile ºi suavitãþile deCântarea cântãrilor, se ascunde însã undifuz misoginism. Pe fundalul acordurilorde chimval ºi harfã, se profileazã ima-ginea femeii într-o dublã ipostazã: capromisiune intangibilã ºi ca motor alsuferinþei: „o schiþã în cãrbune ºi sângepeste care sã întinzi/ ºuviþedin pãru-þiverde, sã nu se vadã/ pumnalul înfipt îninimã încã din naºtere.“ Promisiunea „pa-radisului pedestru“ blocheazã însã acce-sul la cunoaºterea prin eros: „ai înghesuitîn pântec toate cuvintele“ sau „pãstrez îndegete amprenta buzelor tale/ pe buzegustul metalic al sigiliului/ cu care ai închis

toate drumurile oricãrui cuvânt“. Banalaimagine a oglinzii sparte sau ideea iubiriifãrã de înþeles alterneazã cu sugestii mer-itorii, într-un volum inegal.

În definitiv, Cântece pentru Inanna e unmix între poezia de dragoste tradiþionalãºi atitudinile ludico-lucide specifice sensi-bilitãþii contemporane. Un volum de o sen-sibilitate lucidã.

Adrian JICU

arte

mai 2016 11

Violeta SAVU

Crâmpeie de realitatela a treia ediþie

a proiectului„Declic în silabe“

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

Florin Dochia

Câântecepentru Inanna

eveniment teatral

mai 201612

Dintru început, cel mai bun lucru pecare-l pot spune este acela cã o mani-festare teatralã, organizatã de TeatrulMunicipal Bacovia ºi Primãria Mu-nicipiului Bacãu, care pune oraºul peharta festivalurilor importante din þarã acontinuat. Fãrã stele pe asfalt ºi foc deartificii, de data aceasta. ªi cu un altnume, deºi îºi reclamã o tradiþie.Aºadar, „Gala Recitalurilor Dramatice“,iniþiatã în 1972 de câþiva factori impor-tanþi de la acea orã, printre care revistade culturã „Ateneu“, ºi asta în primulrând, dupã ce a trecut printr-o schim-bare la faþã dupã anii '90, devenind„Gala Star“, acum se intituleazã„Festivalul Internaþional al RecitalurilorDramatice «Valentin Silvestru»“. Mãrog, dacã tot numãrãm de la început,vorbind de cea de-a 22-a ediþie, mi sepãrea mai potrivit sã pãstrãm denu-mirea iniþialã, fãrã sã ne mai com-plicãm. E drept, sunt niºte noutãþi, inter-naþionalizarea ºi diversificarea oferteispectaculare, prin includerea unor noisecþiuni, dar esenþa rãmâne aceeaºi -un actor, un performer, mai nou, într-oreprezentaþie care-l pune, la singular(în timp ce arta teatralã este una colec-tivã) în valoare. Cu atât mai mult, dacãeste o galã a recitalurilor actoriceºti,parcã era mai nimerit sã poarte numeleunui mare actor care a excelat în acestgen. De ce nu? Emil Botta, care era ºide prin pãrþile locului, de la Adjud,aproape de Bacãu, ºi care a participatla a doua ediþie, din 1973, luândPremiul criticii. Dar, dincolo de chestiu-nile de formã, de ambiþiile ºi nevoia deînnoire, fireºti ºi ele, cã doar lumea nustã în loc, faptul cã la Bacãu existã oastfel de întâlnire teatralã, cu un speci-fic, o identitate ale ei, este foarte impor-tant. Cu drept deplin la instituþiona-lizare ºi permanenþã. Revenind la actu-ala ediþie, ea a a avut, dupã cum amspus deja, o ofertã bogatã, generoasã,diversificatã, fiind conceputã pe cincisecþiuni: monodramã, teatru-dans ºipantomimã, improvizaþie/stand-up co-medy, animaþie, visual ºi digital art,ceea ce sunã bine, modern, updatat ºicât se poate de atrãgãtor pentru public,fiind de unde alege, potrivit celor maidiferite gusturi.

Ceea ce am apreciat la actuala ediþiea fost selecþia recitalurilor, care arespectat criteriul valoric, deºi a maiavut unele scãpãri, puþine, e drept, daraici e vorba ºi de o chestiune de gust,

de subiectivitate. Nicio alegere ºi niciopremiere nu va mulþumi pe toatã lumea,ºi e normal sã fie aºa. Cert este cã juri-ul de preselecþie, alcãtuit din AncaSigartãu ºi Doru Mareº a lucrat serios,avizat, profesionist, astfel cã am vãzut,ºi asta e semnificativ, recitaluri gânditerotund, unitar, ca un spectacol (chiardacã unele au fost mai modeste va-loric), ºi nu simple însãilãri, nivelul ge-neral al Festivalului fiind unul remarca-bil. Un câºtig notabil a fost acela cã maitoate recitalurile din concurs au avutregizori, ceea ce le-a asigurat coerenþãºi viziune de ansamblu.

Voi trece acum în revistã, cât voiputea de concis, temerarii participanþi(cãci arta recitalului nu este unauºoarã) la festivalul bãcãuan. Care,anul acesta, au fost în numãr foartemare, nu mai puþin de douãzeci ºi patrude concurenþi fiind atraºi de miza marea unui concurs dotat cu premii sub-stanþiale, de mii de euro.

SSttarrttul commpettiþei

În prima zi am vãzut o tânãrã actriþãde la Teatrul Bacovia, Adina Iftime,care a prezentat un recital intitulatCabiniera, o adaptare dupã IrinaMuhanetova, în regia Simonei Baicu.Aceasta, fiind coregrafã de profesie, ainserat câteva elemente de dans înevoluþia interpretei, care nu au ajutat-oînsã prea mult pe aceasta. În rolul uneicabinere bovarice, visând gloria sceneiºi urând-o de moarte pe actriþa înumbra cãreia trãieºte, ºi care, culmea!,i-a furat ºi soþul, actriþa e mai curândstângace, neconvingãtoare. ªi cu multeaccente melo. Mai ales când partitura(în momentele ei de iluzie, când seimagineazã jucând personaje celebre)îi cere sã fie Catarina, cunoscuta scor-pie a lui Shakespeare sau „pescãruºul“Nina Zarecinaia, inexperienþa actriþei evizibilã, deºi încercarea ei este unameritorie. A urmat, în Sala Studio,recitalul susþinut de Dragoº Huluba(Teatrul Arca al Fundaþiei CulturaleParteR ºi Arcub) cu Nu, mulþumesc,dupã Rodrigo Garcia, în regia lui VictorScoradeþ. Care a mai umblat la text,aducându-l la zi prin acide trimiteri laimediata realitate. Clovnul de laMcDonald, din cunoscuta piesã a insur-gentului dramaturg argentinian, foartereactiv la adresa hidrei capitaliste aconsumismului, este foarte ataºant îninterpretarea dinamicã, expresivã aactorului, care a captat atenþia publicu-lui. Am vãzut apoi, pe scena mare ateatrului, pe Inna Andriucã (TeatrulMunicipal Baia Mare) într-o partiturãcomplexã, dificilã. Ea s-a transpus,extrem de convingãtor, în mai multepersonaje din monodrama Albastru,Galben, Roºu, al cãrei autor este RaduMacrinici, semnatar ºi al regiei recitalu-lui. Un text interesant, rãscolitor, despreistoria noastrã recentã. Actriþaîntruchipeazã trei personaje (un sinistrutorþionar, pe soþia ºi fiica acestuia)diferenþiindu-le în mod nuanþat, cu odeplinã ºi maturã stãpânire amijloacelor de expresie teatralã. Unlucru serios, bine lucrat, o prezenþãnotabilã în Festival. În finalul primei zilea fost programat un spectacol non-ver-bal, de miºcare, Requiem Pandora(producþie independentã, Bucureºti,scenariu ºi regie: Alexandru AmatisChifu) a cãrui protagonistã a fost AlinaRadu. O arãtoasã ºi plinã de graþiegimnastã (multiplã campioanã, aflãmdin caietul-program, la gimnasticã aero-bicã, continuându-ºi acum studiile laUNATC), care a susþinut cu brio un

spectacol tensionat dramatic, energicdecupat, alternând stãri antagonice. ªiprima zi, dominatã de interprete, s-aîncheiat.

Ziua a douaDe data aceasta, raportul s-a inver-

sat, cãci am vãzut trei bãieþi ºi o singurãfatã. Începutul l-a fãcut Dan Andrei(Asociaþia Culturalã Da Piteºti), care s-a încumetat sã atace Însemnãrile unuinebun dupã N.V. Gogol (acest dupã adevenit o agasantã permanenþã înteatru, la ora actualã). Regia îi aparþinelui Alexandru Nagy. Dupã ce am vãzutcâþiva memorabili Popriºcini (ultimulfiind Marius Manole, venit, off concours,chiar la Gala STAR, cum se numeamanifestarea bãcãuanã în anii trecuþi)pot sã spun cã am apreciat curajul con-curentului. Dan Andrei încearcã o altãcheie pentru celebrul text ºi face efor-turi apreciabile de a-l aduce în chipconvingãtor pe scenã, dar rezultatul nue pe mãsura intenþiilor ºi eforturilor.Actorul, cu o înfãþiºare foarte sãnã-toasã, de bãrbat puternic, ºi chipeº pedeasupra, interpreteazã un fel denebun „calculat“, distant (în pozãteatralã, cum de altfel îºi ºi începeactorul , din hol, recitalul), aseptic, carenu te impresioneazã.

Cu ªtefan Huluba (Asociaþia JamaisVu, Bucureºti) ne-am distrat ºi nu prea.Actorul ne-a propus un joc interactiv,botezat ...ISH, pe care ºi l-a imaginatchiar el însuºi. Adicã un show care sefoloseºte de improvizaþie, capitol lacare Huluba stã foarte bine. Show-uleste detectivistic, deci te poate prinde,mai ales la început, pentru cã sunã ten-tant ce-þi propune, dar mai apoi lucrurilese cam repetã ºi acþiunea treneazã.Dar actorul este absolut extraordinarprin inventivitatea lingvisticã, având ºimult farmec personal. Pe mine m-apierdut însã în partea a doua a show-ului sãu, foarte aplaudat însã de ado-lescenþii din salã, cãrora actorul le estefoarte simpatic ºi apropiat, el fiind unuldintre animatorii unui cunoscut festivalde teatru al liceenilor.

Dupã atâta râs gratuit, a urmat unrecital care te cam întorcea pe dos. El afost susþinut de Ovidiu Ivan, care ºi-aales un text dupã dramaturgul francez

B.M. Koltes, Noaptea dinaintea pã-durilor (producþie independentã, Iaºi,regia Cristi Avram). Dramaturgul, unmarginal care a trãit periculos ºi s-astins la tinereþe (viaþa e ceva inutil,spunea el), a practicat un teatru alrevoltei extreme, vorbind despreînstrãinarea de societate ºi de sine, delipsa de comunicare, de absurdul exis-tenþei. Singurãtatea extremã, frigulexistenþial, sentimentul acut de a fi exi-lat în aceastã lume, aºteptarea sumbrã,frica, hãituiala, primejdia, iminenþamorþii, toate acestea se simt aproapefizic în interpretarea actorului. Unmonolog cutremurãtor, care-i dã prilejullui Ovidiu Ivan sã-ºi demonstreze talen-tul, forþa ºi intensitatea acestuia. O altãfrumoasã demonstraþie de talent a fãcutIlona Brezoianu (Godot Cafe-Teatru,Bucureºti). Ea a fost, timp de o orã ºiceva Fata din curcubeu (text ºi regieLia Bugnar). Evoluând pe muchie detragi-comedie, cu inima în palmã, fra-gilã, vulnerabilã ºi puternicã, în acelaºitimp, actriþa a întruchipat cu vie emoþie,transmisã instant publicului, un perso-naj complex, minable, care stârneºtemilã, dezaprobare, transformate apoi încompasiune. Ilona Brezoianu ºtie sãpovesteascã, sã cânte, ºtie sã þinã pu-blicul în mânã, având extraordinarul atual unei cotropitoare naturaleþe. De alt-fel, tânãra actriþã a cucerit pe toatãlumea, câºtigând, la Bacãu, Premiul celmare, împãrþit cu actriþa totalã care esteOfelia Popii.

Ziua a ttrreiaDe la Teatrul M. Eminescu din

Botoºani s-a prezentat în FestivalMihai Donþu, cu o tristã povestedespre declinul unui dansator (Balerinulturbat dupã D. Panfilov, în regia actoru-lui ºi a Victoriei Bucun). Un interpretsensibil, cu un recital în care doar amîntrezãrit momente frumoase, dar care,pe ansamblu, nu a fost o reuºitã. Cevanefast a plutit în aer. Nu m-a convinsnici recitalul Mihaelei ªerban (GodotCafe-Teatru). „Sub geana mãrii“ dupãA.P. Cehov s-a dorit un spectacol deteatru-dans dupã monologurile câtorvacelebre eroine cehoviene. Desprepodurile de dragoste ºi podurile con-struite de iubire. N-am înþeles legãtura

Festivalul Internaþional al Recitalurilor Dramatice„Valentin Silvestru“ – Bacãu 8-14 aprilie 2016

Haine noi pentru

•• II lloonnaa BBrreezzooiiaannuu(((( ffffoooottttoooo:::: VVVViiiioooorrrreeee llll CCCCoooojjjjaaaannnn))))

•• OOffee ll iiaa PPooppii ii(((( ffffoooottttoooo:::: VVVViiiioooorrrreeee llll CCCCoooojjjjaaaannnn))))

eveniment teatral

mai 2016 13

dintre personajele cehoviene ºidansurile orientale, de cadânã, propusede actriþã ºi nici reinterpretãrile aces-teia, uneori rãstite, agresive (mai cuseamã în cazul Arkadinei). Seara, amfost convocaþi la Ultima conferinþã depresã a lui Vivien Leigh, dupã MarcyLafferty (Teatrul Excelsior, Bucureºti).Un one-woman-show al LamieiBeligan, în regia Lilianei Ceterchi. Cumera vorba despre o actriþã ºi un person-aj care m-au fascinat, ºi nu numai pemine, britanica „din aer ºi foc“, cu fru-museþea ei de porþelan, cu sfâºietoareaºi deliranta ei viaþã înfierbântândmintea, imaginaþia multora, am avutmulte aºteptãri. Dar, deºi LamiaBeligan a declarat cã o simte în ea peVivien, n-am vãzut decât un recital nar-ativ, ilustrativ, cam desuet. Noroc cã m-a scos din toropealã Ofelia Popii(Teatrul Radu Stanca Sibiu). I-amrevãzut poveºtile din Felii, text ºi regieLia Bugnar, cu aceeaºi încântare caprima oarã. Cameleonicã, sigurã petoate mijloacele de expresie, cu o inter-pretare nuanþatã, intens vibratã, cunote incandescente, trecând uimitor derepede ºi uºor de la un monolog la altul,actriþa ºi-a fermecat publicul intrând înpielea mai multor femei, extrem dediferite, legate de un singur bãrbat,acum defunct. Actriþa, care deþine ºiPremiul UNITER pe 2011 pentru acestrol, ºi-a adjudecat ºi de astã datãMarele Premiu.

Ziua a pattrraUn actor bãcãuan a deschis penulti-

ma zi a concursului, bãcãuanii având ofoarte bunã prezenþã la aceastã ediþie.Valentin Braniºte ne-a fãcut pãrtaºi lasordidele aventuri londoneze ale unuiplayboy autohton. London escort ( pro-ducþie independentã, Bacãu, text ºiregie Vali Bolat) este povestea unuiemigrant român care se pierde pe sine„închinându-se la lira sterlinã“, cumbine se zice în caietul-program. Actorul,care e ºi autorul textului (folosind unpseudonim) îl pune adecvat în valoareprintr-o interpretare realist crudã. Poateuºor exageratã pe alocuri, cumva con-torsionatã. Dupã acest text amar rãu detot, care-þi lasã un gust neplãcut,frunþile ni s-au descreþit ºi am râs cu

poftã la recitalul Infantilitãþi (dupãRaymond Cousse, regia TapasztoErno). Protagonistul, Lung Laszlo Zsolt(Compania Aradi Kamaraszinhaz), afost „foarte superb“ (i-am împrumutathazoasa expresie pe care a folosit-o încuvântul de mulþumire de la decernareapremiiilor, spunând cã aºa s-a simþit laBacãu). În savuroasa lui interpretare,puberul dolofan care dã glas la tot soiulde „infantilitãþi“ pline de tâlc, multe din-tre ele neliniºtitoare, dezarmant denaiv, sincer, autentic, ne-a cucerit fãrãdrept de apel. Drept pentru care actorula plecat acasã cu Premiul pentrucreaþie masculinã.

Din recitalul Geaninei Alecsoaie(Teatrul Municipal Bacovia) ceea ce amreþinut cu plãcere a fost doar muzica(Cristina Hudici). Acesta a sunat bine,nu ºi textul Ce doriþi? dupã Bartlett Sher(un text ironic, inteligent) pe care actriþal-a spus alb, aton, fãrã nicio modulaþie.M-am mai dezmorþit dupã asta privindun înfocat spectacol de flamenco cuInhof Katalin (La Kati CuadroFlamenco, Ungaria, Uniunea TeatrelorMinoritare din Ungaria ºi AradiKamaraszinhaz). Guernica 80 – Totîntregul s-a spart (regia TapasztoErno) e un scenariu despre ororilerãzboiului, despre experienþele tragicetraversate de o simplã femeie, InhofKatalin ºi formaþia ei de muzicieni tra-ducând toate acestea prin plasticitatea,învolburarea pãtimaºã a dansului ºiprin sonoritãþile aspre, guturale, rãsco-litoare.

Ziua a cinnceaAlte crize, de astã datã provocate de

amor, s-au bulucit peste noi ascultândînºiruirea de pãþanii groteºti dinDragostele unui fante (dupã MihaelaMihai, regia Andrei Mihalache)„Suferindul“ a fost Nicolae Vicol(Teatrul I.D.Sârbu, Petroºani), cu oprestare modestã, oarecare, redundan-tã. Ba chiar ºi cu niscaiva bâlbe. O nou-tate în festivalul bãcãuan a fost show-ulmultimedia marca personalã a regi-zoarei Carmen Lidia Vidu Eu, o casãde pãpuºi, dupã Henrik Ibsen. AuraCãlãraºu (Teatrul Odeon & AsociaþiaRomânã pentru Promovarea ArtelorSpectacolului) este o Nora foarte origi-nalã, cu o interpretare de puternicimpact emoþional. Emoþie amplificatãde miºcare, de muzicã ºi impresionanteefecte vizuale. Dupã acest festin ima-gistic am vãzut un recital realizat cueconomie de mijloace, dar bine„cãptuºit“ actoriceºte. Cãtãlin Babliuc(Casa Artelor, Bucureºti) este în mareformã în acest moment, fãcând roluriimportante pe scenele bucureºtene. Elºi-a ales un text scris de colegii de ge-neraþie, Conrad Mericoffer ºi MihaelaUlaru, intitulat Box FM , regia fiind asi-guratã de Radu Iacoban. În rolul unuiDJ de radio (care lucreazã la domiciliu),David, pe numele lui, care con-verseazã, între douã piese, cu diverºiascultãtori ºi ascultãtoare, CãtãlinBabliuc traverseazã diverse stãri, trãiri,iritãri, mirãri, îngândurãri etc. Cinismulpersonajului, unul de faþadã, care-iascunde singurãtatea ºi vulnerabili-

tatea, se topeºte într-un final, în carenevoia de comunicare sincerã, realã,nevoia de dragoste ies la suprafaþã.Cãtãlin Babliuc, direct, firesc ºi dezin-volt, sigur pe el, a câºtigat Premiulonorific „ªtefan Iordache“. Premiu acor-dat de juriul elevilor din liceelebãcãuane, adolescenþi pasionaþi deteatru pe care actorul i-a încântat cujocul sãu modern, lipsit de artificii.

Foarte fresh, de o feminitatejucãuºã, zglobie ºi autoironicã a fostNicoleta Lefter în monologul Aleargã,dupã Ana Maria Sandu, regia SilviaCãlin (producþie Working Art Space andProduction, Bucureºti. Actriþa a alergatprin salã, a intrat în dialog cu specta-torii, fiind caldã, simpaticã, dezvãluind,cu sensibilitate ºi simplitate, frânturi dinexistenþa unei femei singure încãutarea fericirii, a echilibrului su-fletesc. „Candoare este singurul cuvântcare mai poate salva lumea într-o zi deprimãvarã“ , aºa se încheie, frumos, cusperanþã recitalul pe proaspãtul, necon-venþionalul text ( infuzat de un discretlirism) al Anei Maria Sandu.

Ziua a ººaseaA venit ºi ultima zi a Festivalului. Ea

a fost deschisã de Valentina Zaharia,care s-a prezentat în concurs cu WorldWithout Worship, dupã John Elsom(producþie independentã, Bucureºti),regia Catinca Drãgãnescu. Autorul tex-tului este un cunoscut critic de teatru ºiscriitor britanic, monologul fiind extrasdintr-o povestire având drept personajprincipal o femeie numitã Eva, caresuferã de un grav sindrom aflându-se,la un moment dat, între viaþã ºi moarte.În acest rol dificil, actriþa a avut o bunã,profesionistã evoluþie, un joc inteligent,atent supravegheat.

O altã noutate în Festival a fost secþi-unea dedicatã teatrului de animaþie. Lacare s-au prezentat douã actriþe. Primaa fost Petronela Purima (CompaniaPur Anima Bucureºti), cu un one-woman show care-i aparþine în totali-tate, Do Mi NO. Este o poveste com-plexã ºi dramaticã despre devenire,cãutarea identitãþii ºi pãstrarea sufletu-lui de copil, a prospeþimii acestuia.Petronela Purima este o actriþã foartetalentatã, preocupatã mereu de noimijloace de exprimare, de depãºirealimitelor profesionale. Are o bunãtehnicã, mânuind cu mãiestrie diferitetipuri de pãpuºi, ºi este o prezenþãfoarte plãcutã, caldã, tonicã. Ea acucerit auditoriul cu recitalul sãu,dobândind ºi recunoaºterea juriului,care i-a acordat Premiul pentru explo-rarea mijloacelor de expresie din limba-jul animaþiei.

Cea de-a douã actriþã-pãpuºar,Mihaela Murafa (Teatrul MunicipalBacovia, Bacãu) a prezentat ºi ea ocreaþie personalã, veselã, seninã,Rogvaiv . Ea „s-a jucat“ serios, a fãcuttot felul de ghiduºii, a reinterpretatmotive din cunoscute poveºti, fãcândcu ochiul spectatorilor prin aluzii la rea-litãþi curente, reuºind sã creioneze oistorioarã nouã, cu miez ºi plinã de haz.

Aºteptat cu mare interes ºi vienerãbdare de cãtre publicul bãcãuan afost recitalul uneia dintre cele maiîndrãgite actriþe ale Teatrului Bacovia,Eliza Noemi Judeu. Ea ºi-a ales untext care i-a valorificat pe deplinpotenþialul, maturitatea artisticã, Ich binOfelia dupã Gertrud Fussenegger. Caaliat preþios l-a avut pe regizorul SorinMilitaru, care a mai pus în scenã acestinteresant text de facturã postmodernã,cu o scriiturã densã, cu profunzimi desens. În personajul unei actriþe, aflate lavârsta senectuþii, care a întruchipat-ocândva pe Ofelia, Eliza Noemi Judeu astrãlucit, creând clipe de magie. Ea s-atopit în personaj, s-a contopit cu el, tra-versând, cu subtilã gradaþie, un labirintde stãri. Masca tragicã, machiajul stri-dent, gesturile, privirea, tãcerile, con-centrarea, ardenþa interpretãrii ei aufost seducãtoare, magnetice. Pentruacest rol, lucrat cu fineþe de filigran,Eliza, o mare împãtimitã a profesiei ei,cãreia i se dedicã necondiþionat, acâºtigat Premiul pentru creaþie femi-ninã.

Cam acesta a fost filmul, derulat perepede înapoi, al Festivalului. Care afost bine, rotund gândit, cuprinzând ºiConcursul de dramaturgie-monodramã,la care au participat Ada Lupu (cuPovestea pãsãrii din cuib), Violeta Savu(Clara ºi Robert. Hârtie cu portative)Victor Nicolae Ciobanu (E-urile diniubire), laureata ediþiei fiind Ada Lupu(juriul acestei secþiuni a fost alcãtuit dinMonica Andronescu, Crista Bilciu ºiDoru Mareº) ºi un colocviu sub gene-ricul Monodrama, însingurare saucomunicare? Din juriul Festivalului,care a avut o sarcinã destul de grea, aufãcut parte criticul de teatru OctavianSaiu, actorul ºi pedagogul de teatruMiclos Bacs, criticul de teatru AkosTörök (Budapesta).

Recitalurile extraordinare, pe care eule-am vãzut la alte manifestãri, nefiindtocmai noi, au fost susþinute de HoraþiuMãlãele - Sunt un orb, RãzvanVasilescu – Profu. În premierã l-amvãzut pe Hársanyi Attila cu un elec-trizant spectacol Vîsoþki, ºi pe AdaSaltelechi, foarte expresivã în mono-drama Pe jumãtate cântec (Premiul„Valentin Nicolau“ 2015) al CristeiBilciu. În regia autoarei, spectacolul afost unul demn de toatã atenþia.

* * *În fine, adaug cã Festivalul l-a avut

ca prezentator pe simpaticul BogdanMatei (secondat, intermitent, de colegasa Alina Simionescu), cu uºoare, totuºi,glisãri spre glumiþe ºcolãreºti, ºi cãdirectorul artistic al manifestãrii, criticulde teatru Doru Mareº, managerul inte-rimar, Tiberiu ªerban, ca, de altfel,întregul staff al Festivalului ºi-au fãcutmai mult decât onorabil treaba, fiindbune gazde. Aºteptãm cu interes urmã-toarea ediþie a Festivalului (sau Galei,dar nu scrise împreunã, ca într-o for-mulare pleonasticã rãtãcitã pe câtevarãzleþe afiºe de la recitalurile extraor-dinare, pentru cã un afiº al manifestãriinu a existat) fiindcã teatrul este o expe-rienþã comunã, care ne atinge, nedãruieºte emoþie, ne face sã ne simþimmai puþin singuri.

Carmen MIHALACHE

o galã cu tradiþie

•• EEll ii zzaa NNooeemmii JJuuddeeuu(((( ffffoooottttoooo:::: VVVViiiioooorrrreeee llll CCCCoooojjjjaaaannnn))))

•• LLuunngg LL .. ZZssooll tt(((( ffffoooottttoooo:::: VVVViiiioooorrrreeee llll CCCCoooojjjjaaaannnn))))

comentarii

mai 201614

„Influenþa lui Hitler seresimþea pretutindeni:nimeni n-avea pãreripersonale ori nu îndrãz-nea sã le rosteascã. Cinecuteza sã aibã o opiniepersonalã era exclus dincerc. Hitler constituiaforþa motrice pentru toþioamenii din jurul sãu“

Christa Schroeder

Dupã mãrturiile lui HeinrichHoffmann, Erich Kempka,Heinz Linge privitoare la Hitler,iatã cã apar ºi însemnãrileuneia dintre secretarele sale,Christina Schroeder, care alucrat în serviciul lui Hitler timpde 12 ani: „Emilie (acesta erade fapt prenumele) Schroedernu era un om obiºnuit ºi nu sepotrivea niciunui cliºeu. Eracultivatã, cu înclinaþii spre artãºi permanent în cãutarea ade-vãrului ºi a sensului lucrurilor,dar în acelaºi timp dificilã ºicriticã cu oamenii, cu mediulînconjurãtor, cu propria per-soanã ºi cu trecutul ei. Uneoriputea chiar rãni cu felul ei de afi, dar sub aparenta duritate seascunde un om extrem de sen-sibil, câteodatã nesigur“ (p. 7).Trãitoare între 1908 - 1984,Christina Schroeder se sta-bileºte în 1930 la Münchenunde câºtigã un concurs destenografie organizat deNSDAP („Dacã atunci, în 1930,anunþul din ziar n-ar fi fost de laNSDAP, ci de la KPD, probabilcã aº fi devenit comunistã!“, p.8), apoi, în 1933 este mutatã laBerlin unde este remarcatã deHitler ºi-i devine secretarã,luând parte astfel la toateevenimentele importante dintre1933 - 1945, însã dupã opiniaeditorului, Anton Joachimsthaler„pentru doamna Schroeder,anii petrecuþi lângã Hitler aufost ani pierduþi ºi cã, în adân-cul sufletului ei, nu a fost nicio-datã fericitã în preajma lui,deteriorându-ºi grav sãnãtateaîn încãperile umede ºi mu-cegãite ale buncãrelor de lacartierele generale, fãrã a maipune la socotealã detenþia carea urmat“ (pp. 14/15). Într-ade-vãr, aceste observaþii ale edi-torului cãrþii Christei Schroedersunt veridice, dar fãrã aceastãrecluziune ºi fãrã aceste mãr-turii, noi, oamenii de astãzi, amfi lipsiþi de observaþii care sãcontureze personalitatea (figu-ra) enigmaticã ºi atât de con-troversatã a Führerului ger-man. Nu trebuie omis faptul cãaceeaºi recluziune exista,bunãoarã, ºi în anturajul luiStalin. În fine, dupã pãrãsireaBerlinului în mai 1945, ChristaSchroeder a fost arestatã,interogatã de cãpitanul francezBernhard cãruia îi furnizeazã osumedenie de informaþii des-pre Hitler, iar intervalul dintreanii 1945 - 1948 este petrecutîn detenþie, în diferite lagãreale Aliaþilor, ultimul dintre aces-tea, Ludwigsburg, trece subadministraþie germanã. În1949, cãpitanul Bernhard, de

astã datã, Albert Zoller a infor-mat-o pe Christa Schroeder cãvrea sã publice sub numele eiînsemnãrile fãcute: „12 ani cuHitler“. Nedându-ºi acordul, în1949 Zoller publicã în francezãaceastã carte, care se traducecurând în germanã sub titlul„Hitler privat“ („Mãrturia se-cretarei lui Hitler“. Observaþi-ile ºi notele editorului sunt osursã inepuizabilã de informaþiidespre diferite personalitãþi aleepocii naziste). Aºadar, în cen-trul cãrþii Christei Schroeder*se aflã Hitler, surprins îndiferite ipostaze: când dicta, încãlãtorie, ziua de naºtere,femeile din anturajul sãu,portrete ºi nu sunt exclusenotele despre eliminarea luiRöhm, campaniile militare dinPolonia, Franþa, Rusia, noteledespre reºedinþele lui Hitler,despãrþirea de acesta, însfârºit, anexe, observaþii ºinote ale editorului ºi un bogatindice de persoane. Aºadar,Hitler, în pofida unor obsesii caantisemitismul, spaþiul vital ºidorinþa ca Germania sã devinãprima dintre naþiuni, era, îngenere un individ politicos cumembrii anturajului sãu, carac-terizându-i pe fiecare, dorea caGermania sã fie strãbãtutã deo reþea de autostrãzi, sã fa-brice o maºinã popularã,Volkswagen, accesibilã oricã-rui cetãþean, în sfârºit, erapasionat de muzicã, picturã,artã, culturã, arhitecturã,domenii despre care îi plãceasã peroreze la nesfârºit.Preocupat, de asemenea, derolul Bisericii ºi al religieicreºtine, de provenienþa raseiumane etc. Aceste consideraþiisunt completate ºi cu portretulfizic al lui Hitler: „Cu umeriicãzuþi ºi haina militarã largã,Hitler nu se remarca prin ele-ganþã, dar impunea, totuºi,respect... Vocea lui Hitler aexprimat întotdeauna, cu exac-titate dispoziþia Führerului...Nasul lui Hitler era mare ºidestul de ascuþit. Cât despredinþi, nu pot spune cã i-a avutvreodatã frumoºi, dar cel puþinpe la sfârºitul lui 1945, eraugalbeni ºi îi mirosea gura... Înschimb, gãsesc cã Hitler aveamâini frumoase, ºi atunci cândgesticula, ºi când le þineanemiºcate... Hitler refuza biju-teriile. Chiar ºi ceasul sãu deaur îl purta desprins, în buzu-narul hainei militare“ (pp. 67,68, 69). Hitler era preocupat deigienã, era dotat cu o voinþãputernicã, nu practica sporturi,deºi fãcea exerciþii cu exten-sorul, nu iubea caii, zãpada îidisplãcea, la fel soarele, înfine, puþini oameni l-au vãzut

sumar îmbrãcat sau fãrã haine.Pasionat de lecturã încã dinanii copilãriei, Hitler cãpãtasecu timpul darul oratoriei. Prinpersuasiune îºi convingeainterlocutorii: „Hitler avea ºarmºtiind fãrã îndoialã sã vrã-jeascã oamenii în timpul uneiconversaþii. Era în stare sãexplice, simplu ºi clar, chiar ºicele mai întortocheatesubiecte. În plus, le expuneacu o atât de mare forþã deconvingere, încât îºi fascinaaudienþa. Poseda o putere desugestie ieºitã din comun, încâtcei care intrau la el deznãdãj-duiþi plecau plini de încredere“(p. 70). Preocupat de siluetã,evita îngrãºarea. Ziua denaºtere (20 aprilie), Hitler ºi-osãrbãtorea cu mare fast:recepþii, parade, primirea dedaruri. Aflatã în permanenþã înpreajma lui Hitler, ChristaSchroeder scrie prietenei saleIohanna Nasser impresii dinBerlin, Berghof, cartierele ge-nerale etc. Extrase din acestescrisori sunt reproduse înpaginile acestei cãrþi. Fran-cheþea ºi curajul notaþiilorimpresioneazã deoarece core-spondenþa celor de pe frontera, în genere, cititã de servici-ile de cenzurã germane. În1938 când a anexat Austria,Hitler este întâmpinat la Vienacu urale ºi entuziasm de popu-laþia oraºului: „Un popor, unstat, un conducãtor“, „Vrem sã-lvedem pe Führerul nostru!“,„Drag conducãtor, îndurã-te dejalba noastrã ºi aratã-þi chipulla fereastrã!“ (pp. 80-81).Decrierea campaniilor militaredin Polonia ºi Franþa impresi-oneazã prin forþa distrugerilor,în fine, într-un cerc restrâns,Hitler explicã ce s-a întâmplatla Dunqerkue: „Armata ecoloana vertebralã a Angliei ºia Imperiului. Dacã am fi nimicitForþa Expediþionalã Britanicã,imperiul ar fi cãzut. Pentru cãnu vrem ºi nici nu putem sã-ipreluãm moºtenirea, trebuie

sã-i acordãm aceastã ºansã.Generalii mei n-au priceputacest lucru“ (p. 99). Victoriaasupra Franþei l-a determinatpe Keitel sã þinã un discurs încare Hitler era proclamat „cafiind cel mai mare mareºal altuturor timpurilor“ (p. 99).Campania din Rusia esteînceputã, în mod inexplicabil,fãrã a se cunoaºte prea multedespre aceastã þarã imensã ºinici despre insuccesele prede-cesorilor în a supune Rusia.Hitler cãtre Christa Schroeder:„Pentru cã nu se ºtie aproapenimic despre Rusia, ar putea fiun mare balon de sãpun, dar,pe de altã parte, ar putea fiexact pe dos“ (p. 106). Hitlercredea cã în patru sãptãmâni,sau în patru luni va fi laMoscova. Din scrisorileChristei Schroeder rezultã cãsoldaþii ruºi luptau cu îndârjire,preferau moartea decât capti-vitatea: „Dacã separi conduce-rea, rãmâne în urmã o gloatãsãlbaticã. Sunt în totalitateprimitivi, dar luptã cu îndârjire,ceea ce, fireºte, reprezintã unpericol în sine ºi va duce laînfruntãri crâncene. Francezii,belgienii etc. au dat dovadã deinteligenþã ºi au renunþat laluptã în momentul în care ºi-audat seama de inutilitatea ei, darruºii se bat în continuare caniºte nebuni, tremurând deteamã cã familiilor lor vor aveade suferit dacã s-ar preda - celpuþin, aºa i-a ameninþatMoscova“ (pp. 107/108). Pen-tru Christa Schroeder viaþa înaceste buncãre situate încartierele generale ale armateigermane era apãsãtoare,dezolantã. Lipsa de activitateo deprima. Sosirea iernii1941/1942 a surprins prinasprimea neobiºnuitã, Hitlerera total lipsit de vlagã, dar,totuºi spera într-o victorieapropiatã. Programul cotidianeste perturbat, monologurileinterminabile ºi aceleaºi ale luiHitler încep sã devinã plictisi-

toare. Îndrãznind sã-l contra-zicã pe Führer în problemafumatului ºi a alcoolului,Christa Schroeder noteazã:„Din acel moment, eu n-am maiexistat pentru el“ (p. 134). Aniise scurg fãrã ca ofensiva ger-manã sã fie finalizatã, iarMoscova, Leningradul ºiStalingradul nu pot fi cucerite.În preziua atentatului din 20iulie 1944, Hitler i-a spus se-cretarei sale: „Ar trebui sã numi se întâmple nimic, acum,cãci nu existã nimeni care sãpoatã continua acþiunea“ (p.137). Enigmaticã rãmâne com-portarea lui Hitler faþã de femei.Din anii Primului RãzboiMondial dateazã informaþia cãHitler ar fi avut un fiu: Jean-Marie Loret, conceput cu ofranþuzoaicã, nãscut în 1918 ºitrãitor pânã în 1985, dupã cumrezultã din emisiunile de peNational Geographic. Cert e cãdupã toate probabilitãþile GeliRaubal, nepoata sa, s-a sinu-cis din cauza sa, iar Eva Braunºi Unity Mitford ºi-au ratat sinu-ciderea: „atunci când îl auzeamspunând în Camera Scãrilor «aexistat o singurã femeie cu carem-aº fi cãsãtorit...», n-aveamnici un dubiu cã Geli fuseseacea femeie... Repet, singurafemeie pe care a iubit-o ºi cucare, mai târziu, cu siguranþãs-ar fi însurat a fost nepoata savitregã Geli Raubal“ (pp.144/145). În privinþa relaþiei luiHitler cu Eva Braun, ChirstaSchroeder scrie: „Da, pânã ºirelaþia sa cu Eva Braun a fostuna de faþadã... aceasta aapelat, cu viclenie, la tentativede sinucidere“ (pp. 144/145).Mai târziu, Eva Braun mãr-turisea cã Hitler fusese hotãrâtsã-i redea libertatea. Peripeþiilepãrãsirii buncãrului lui Hitler dinBerlin, detenþia în diverselagãre încheie acest volum demãrturii ale Christei Schroeder.Din anexe, observaþii ºi noteale editorului aflãm alte infor-maþii cu privire la Hitler. În nota167 (p. 335) atacul asupraUniunii Sovietice a fost începutla 22 iunie 1941, nu 22.7.1941.La paginile 381/382, nota 395,Werner von Blomberg nu s-acãsãtorit cu domniºoaraBlomberg, ci cu MargaretheGruhn. În concluzie, un volumce furnizeazã noi date desprepersonalitatea complexã aFührerului german.

_______________

CHRISTA SCHROEDER„Hitler a fost ºeful meu.Din însemnãrile lãsatemoºtenire de secretara luiAdolf Hitler“. Traduceredin limba germanã de Ionªerban Ciornei. Ed.Meteor Publishing, 2015,399 p, 32 lei

Ionel Savitescu

Mãrturiile secretarei lui Hitler

•• CChhrr iissttaa SScchhrrooeeddeerr ((ddrreeaappttaa))îîmmpprreeuunnãã ccuu GGeerrddaa DDaarraannoowwsskkii ((11993399))

arte

mai 2016 15

„Captain America: Civil War“este al treisprezecelea film alUniversului CinematograficMarvel ºi al treilea film din trilogiace îl are în prim plan pe CaptainAmerica/ Steve Rogers (ChrisEvans), de data aceasta însoþitde o distribuþie de ansamblu for-matã din personaje precum IronMan/ Tony Stark (Robert DowneyJr.), Black Widow (ScarlettJohansson), Falcon (AnthonyMackie) ºi multe altele, pe caream avut ocazia sã le vedem înacþiune în filmele anterioare pro-duse de studiourile Marvel. Defapt, „Civil War“ poate fi conside-rat în multe privinþe ca fiind atât odestinaþie finalã, cât ºi un punctde plecare. Aici se regãsesc atâtconsecinþele evenimentelor dinfilmele anterioare ce determinãacþiunea din „Civil War“, dar ºiingredientele menite sã ghidezeacþiunea din filmele ce vor fi rea-lizate de Marvel.

Regizorii, fraþii Anthony ºi JoeRusso, se întorc dupã succesulpe care l-au avut cu filmul anteri-or din trilogia lui Captain America(„Captain America: The WinterSoldier“), având misiunea de arealiza un film care trebuie sãîndeplineascã multiple funcþii.„Civil War“ trebuie sã fie,bineînþeles, o continuare a apre-ciatului film „The Winter Soldier“,dar ºi o continuare a dezamãgi-torului film „Avengers: Age ofUltron“ regizat de Joss Whedon.În acelaºi timp, fraþii Russo tre-buie sã construiascã o fundaþiesolidã pentru alte cinci filme cevor apãrea începând cu anul2017, dintre care douã vor firegizate tot de aceºtia. PentruUniversul Cinematografic Marvel,succesul acestui film este vital.Pe lângã aceste „probleme“, regi-zorii mai au sarcina de a intro-duce personaje noi, de a reintro-duce personaje necesare acþiunii,de a forma ºi de a dezbina anu-

mite relaþii dintre aceste person-aje ºi, a nu uita cã, în ciuda dis-tribuþiei generoase, filmul estetotuºi despre Captain America.Pare complicat, nu-i aºa?

Acþiunea filmului este concen-tratã asupra unor documente(Acordurile Sokoviei), realizate înurma distrugeriilor cauzate desupereroii noºtri în Sokovia, unstat fictiv Est-European din filmul„Avengers: Age of Ultron“. Defapt, distrugerile în acest statreprezintã doar picãtura care aumplut paharul, deoarece în efor-turile acestora de a salva vieþi (fiede invazii extraterestre, fie deorganizaþii teroriste) în filmeleanterioare, supereroii noºtri aucauzat pagube materiale ºiumane enorme în multiple oraºeºi þãri. Astfel, aceste acorduri pre-supun înregistrarea tuturorsupereroilor ºi a persoanelor cuabilitãþi pentru a lucra sub autori-

tatea unui guvern internaþionalcare îi va controla ºi îi vasupraveghea, trimiþându-i sã„lucreze“ în locurile pe care leconsiderã necesare. Fireºte, nutoate personajele sunt de acord,împãrþindu-se în douã tabere cese vor confrunta pe parcursul fil-mului.

Prima tabãrã susþine imple-mentarea acestor acorduri ºi estecondusã de Iron Man/ Tony Stark,care se simte vinovat, deoareceobsesia sa pentru arme ºitehnologie a dus la crearea nu-meroºilor antagoniºti cu care s-aconfruntat pe parcursul anilor,fiind direct responsabil pentru dis-trugerea statului Sokovia. Acestamiliteazã pentru necesitateaimplementãrii unor reguli în ve-derea controlului activitãþiisupereroilor. A doua tabãrã estecondusã de Captain America/Steve Rogers, situându-se

împotriva acestor acorduri înurma experienþei sale neplãcutecu organizaþii ºi guverne coruptece doresc sã îºi implementezepropriile agende (exemple ilus-trate cu succes în cele douã filmeanterioare ale personajului).Captain America afirmã cã aces-te organizaþii îi pot trimite în misi-uni suspicioase, ignorând necesi-tatea de a merge în locurile undeeste neapãratã nevoie. Este evi-dent cã aceºtia nu sunt de acord,dar situaþia se complicã în urmaunor evenimente tragice, a unordecizii dubioase luate de guvernºi a unei neînþelegeri legatã deacþiunile lui Bucky (SebastianStan), prietenul lui Steve Rogers,acuzat pe nedrept în urma unuiatentat terorist.

Una dintre reuºitele cele maiimportante ale filmului estecapacitatea acestuia de a te facesã înþelegi ambele perspective.

Motivaþiile protagoniºtilor suntilustrate foarte clar, încât nu estedificil sã observi de ce au acesteconvingeri, iar filmele anterioareale acestor douã personaje teajutã sã realizezi acest lucru.

În primul film al trilogiei „IronMan“, Tony Stark este prezentatca un fabricant de succes dearme de rãzboi, urmând sãrenunþe la aceastã profesie cânddescoperã faptul cã armele pecare le fabrica erau folositeîmpotriva sa ºi a þãrii sale. Acestase reinventeazã, folosindu-se detehnologie pentru a-ºi crea cele-brul costum de oþel, o armã pecare o poartã în luptele cu anta-goniºtii. Însã, tehnologia pe careo deþine ºi incapacitatea de a seopri din crearea armelor pentru aanticipa antagoniºtii, cauzeazã înmod paradoxal existenþa acesto-ra. Antagoniºtii lui Iron Man dese-ori fac pagube materiale sauumane pentru a intra în posesiatehnologiei sale sau sunt creaþichiar de acesta. Din acest motiv,Tony Stark simte cã imple-mentarea acestor acorduri îl vacontrola ºi cã îi va alina uºor vinape care o simte pentru toatevieþile pe care le-a distrus în efor-tul sãu de a le salva.

Pe de altã parte, în UniversulCinematografic Marvel, existenþalui Steve Rogers a fost determi-natã de lupta continuã pe care apurtat-o împotriva organizaþieiteroriste Hydra încã din Al DoileaRãzboi Mondial. În primul film dinseria Captain America, acesta sesacrificã pentru a distruge organi-zaþia, rãmânând îngheþat înOceanul Arctic timp de 70 de ani.Este gãsit ºi readus la viaþã însecolul al XXI-lea de cãtre organi-zaþia antiteroristã formatã de pri-etenii sãi din rãzboi, numai sãdescopere cã aceastã organizaþiea fost infiltratã de cãtre Hydratimp de decenii, iar rãzboiul pecare l-a dus de fapt nu s-aîncheiat. La bazele deciziilor saleîn „Civil War“ stau neîncredereaîn guverne ºi instituþii, dar ºi do-rinþa de a-ºi menþine identitateaprin a-ºi apãra singurul prieten cei-a rãmas din viaþa sa anterioarã.

„Civil War“ combinã cu succesmomentele emoþionante cu celede acþiune ºi comedie. Este unfilm intens, cu multe interacþiuniîntre personaje neaºteptate ºimulte schimbãri în cele douãtabere. Lupta finalã este emoþio-nantã ºi, ca privitor, te întrebi cumse vor rezolva lucrurile. Nu este oluptã triumfãtoare ca în filmeleobiºnuite de acþiune, ci una caredistruge prietenii pentru a salvaalte prietenii.

Tot ca privitor, realizezi cãmotivul pentru care poþi înþelegeperspectivele celor douã tabereeste legat de faptul cã ai petrecutopt ani alãturi de aceste perso-naje, de la apariþia primului filminclus în Universul Cinema-tografic Marvel pânã în prezent.Pe parcursul acestor opt ani aiavut ocazia sã cunoºti persona-jele, sã vezi cum evolueazã ºi,prin urmare, poþi empatiza cuacestea. Confruntarea nu estebruscã, ci este rezultatul a multorani de conflicte ºi ciocniri dintreorgolii. Într-un mod interesant,„Civil War“ este o deconstrucþie afilmului tipic cu supereroi: nuexistã nicio confruntare cu un per-sonaj malefic unde eroul învingeºi nu existã nicio acþiune fãrã oconsecinþã. Fiecare erou esteduºmanul sãu.

Antonia GÎRMACEA

Cinema

Un film intens ºi emoþionant

Cum ai putea sã transpui miracolul încuvinte? Ai putea sã slãveºti taina, altfeldecât ºi mai mult tãinuind-o? Legat de om,ce altã tainã este mai mare decât naºterea?Aproape cã nu poþi vorbi despre autoriidouãmiiºti fãrã sã pomeneºti despre detaliileautobiografice din textele lor. Mai puþini s-auîncumetat însã de a vorbi în cãrþile lordespre propriii copii, riscul de a cãdea însentimentalism fiind major. Avem însã mi-nunate excepþii, ca „Sebastian în vis“ deRadu Vancu, „Dicþionarul Mara“ de DanComan, „Ghinga pe înþelesul tuturor“ de...Nina Coman , „Tatã ºi fiu“ de Marius Manta,fragmente din „Puþin sub linie“ de Robertªerban, volumul „Poveºti cu scriitoare ºicopii“, în care un grup de scriitoare rãspundla întrebãri legate de relaþia dintre scris ºimaternitate, iar Ana Dragu a scris o carte tul-burãtoare „Mâini cuminþi“ despre copilul eiautist.

Maternitatea este un subiect marginal înliteraturã. Autointitulat „roman“, putând fiindconsiderat deopotrivã amplu poem narativsau roman poematic, pânã acum „Cerul dinburtã“ al Ioanei Nicolaie rãmâne unic în lite-ratura noastrã. Ioana Nicolaie a fost primascriitoare care a îndrãznit sã scrie despreetapele graviditãþii. Naºterea a învãluit-o îndeplin mister. Este un adevãrat curaj sãîncerci sã mai scrii despre graviditate. MirelaBãlan îndrãzneºte ºi o face bine în„Alintpoeme“, Ed. „Casa Cãrþii de ªtiinþã“,Cluj-Napoca, 2016. Pãstrând proporþiile,vom spune cã, realmente înduioºãtoare,cartea Mirelei Bãlan nu atinge valoarea celeiscrisã de Ioana Nicolaie, dar demersulautoarei trebuie apreciat. A ales o temã difi-cilã, evitatã în literaturã din cauza dificultãþiipe care o presupune desãvârºita intimitate

ºi, ca structurã, a ales sã meargã maideparte de cele nouã luni, graviditatea fiindrelatatã în capitolul „Raiul cu un singurînger“, iar perioada imediat urmãtoarenaºterii, în cel de-al doilea capitol, „Intrareacopilãriei, colþ cu ceasornicului“.

Primul capitol conþine poeme de respiraþiescurtã, enigmatice, lapidare, învãluite într-oatmosferã de stranietate. Metafora se poateasocia cu imagini vizuale, într-o nouãgeografie a propriului trup: „un muntepleºuv/ ºi douã dealuri/ despãrþite de-o valenumitã stern// în adâncul muntelui/ într-uncocon/ se însufleþeºte zãcãmântul de om// înadâncul dealului/ într-un filon/ se preparãseva pentru puiul de om“. Lumina ºi întune-ricul, viaþa ºi moartea devin, deodatã, con-substanþiale. Vulnerabilitãþile, în faptfragilitãþile, din acea perioadã suntdezvãluite; descoperim natura delicatã afemeii, înclinatã spre visare ºi melancolie.Senzorialitatea este exacerbatã ºi femeiagravidã, în perioada ei de aºteptare, devinemai sensibilã ºi atentã la problemele celordin jur. Lupta pentru viaþã pe care o dã prun-cul încã nenãscut se defineºte, cu nedisimu-latã exaltare, ca unul dintre acele „rãzboaiecare nu-ºi petrec sensul cu moartea“.

În cel de-al doilea capitol, suntem pãrtaºila bucuria nemãrginitã a primelor luni de ziledin viaþa celei al cãrei nume, „Brânduºa“,fusese ales, cu importanþã simbolicã, înaintede naºtere. O infinitate este dragostea demamã pentru prunca nou-nãscutã ºi tot o

infinitate este dragostea pentru primul copil,Tudor. „Infinit la pãtrat“ afirmã poeta, caremã prevenise când mi-a oferit cartea cã înprima parte a pus poeme, iar în a doua gân-duri. E-adevãrat sunt gânduri, dar firul lornarativ nu le absoarbe lirismul. Poemeleminimaliste din prima parte sunt ºi ele gân-duri. Cele douã pãrþi se deosebesc prinordinea cronologicã a evenimentelor, înceea ce priveºte caracterul, diafanulguverneazã prima parte, iar în partea a douane aflãm într-o zonã a concretului. E multteluric îmbinat cu mult ludic. Motivul timpului,cu simbolul ceasului, este recurent. Dupãnaºtere, dorinþa ca timpul sã se opreascã înloc poate fi exprimatã într-un strigãt disperat.În tatãl copiilor femeia gãseºte un real spri-jin, ceea ce se întâmpla ºi-n „Cerul dinburtã“, amintit mai sus. Ca un paradox alcomplementaritãþii, Ioana Nicolaie îlnumeºte pe soþul ei, Mircea Cãrtãrescu,„Mir“, iar Mirela Bãlan îºi semneazã uneoriscrisorile cu numele ei de alint, „Mir“. Darmãrturiseºte ea în „Alintpoeme“: „dacã ar fisã spun adevãrul adevãrat, mã cheamãTudor ºi Brânduºa“.

„Alintpoeme“ a apãrut în condiþii graficedeosebite, cu o copertã realizatã artistic deIoana Haraga, Margareta Todericã ºiDaniela Cherecheº. Dupã ce s-a fãcutremarcatã, încã de la debutul din 2011, cuvolumul „Un sãrut mai adânc“, urmat apoi de„Supradozã“, „Tirania cercului“ (ambeleapãrute în 2014), acum cu „Alintpoeme“,carte unitarã, scrisã cu seducãtoare sinceri-tate, Mirela Bãlan confirmã o poetã rafinatã,autenticã. Cu „Alintpoeme“ putem spune cãpeisajul poeziei tinere bãcãuane s-aîmbogãþit.

Violeta SAVU

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

Mirela Bãlan

Alintpoeme

ateneu

mai 201616

Portrete din cuvinte (dia-loguri elective) de Vasile Procaeste o carte-document, apãrutãla Editura „Junimea“, lasfârºitul lui 2015. Autorul ointegreazã în literatura confe-siunilor cu angajamentul unor„exerciþii de sinceritate“ ºi aspi-raþia de a analiza/interpretainformaþii ºi opinii ale unor per-sonalitãþi ale vieþii culturalecontemporane. Portretul fie-cãrui scriitor este reprezentatde o fotografie recentã cu sem-nãturã, o biografie actualizatã,un ºapou distins, util ºi agre-abil, interviul propriu-zis, oselecþie de comentarii critice ºicâteva texte, incluse într-un„Atlas liric“.

Conºtient cã „Spre deose-bire de vin, informaþia nucâºtigã în calitate dacã seînvecheºte“ (David Randall),autorul publicã 11 interviuricare vor rãmâne, cu siguranþã,mãrturii despre epoca în caream trãit sau trãim, am gânditsau gândim, am simþit sausimþim. Conversaþie ºi demersinvestigativ, interviul este unschimb informaþional care tre-buie sã conducã la o înþelegeresuperioarã a unor aspecte, atâtpentru jurnalist, cât ºi pentrusubiect, fiind în continuare osursã credibilã pentru ceilalþi.În cazul personalitãþilor, opþi-unea faþã de persoane de-vanseazã tematica, iar VasileProca recunoaºte „afiºareapublicã a afecþiunii mele pentrufiecare scriitor în parte“. Atenþiacade pe teme de larg interes,dar întrebãrile sunt persona-lizate, dupã o atentã docu-mentare. De fiecare datã infor-maþia se topeºte în întrebareiar rãspunsul apare ca premisãpentru o noua investigaþie,care conduce intr-o direcþieinteresantã.

Remarcãm asocierea dintreinterviul-portret, interviul-rela-tare, interviu-mãrturie, interviulde opinie ºi interviul de analizã.Scopul este atins pentru cãrãspunsurile memorabile con-tribuie la imaginea publicã aintervievatului. Cunoscându-ºibine interlocutorii, Vasile Procaºtie cã ei pot contribui la recu-perarea unui trecut interzis,cenzurat, malformat, cosmeti-zat, cã ei se simt îndreptãþiþi sãdevoaleze realitatea, cã po-sedã un acut simþ al valorilormorale ºi estetice.

O mare parte a confesiunilorpriveºte lumea scrisului ºi acãrþii: vocaþie, studiu, debut,edituri, festivaluri, reviste,colocvii, simpozioane, cena-cluri, muzee, provincia literarã,boema literarã, premii literare,traduceri, trivialitatea în poezie,moravuri de la UniuneaScriitorilor etc. La întrebarea„Ce e poezia?“ rãspunsurilesunt surprinzãtoare: „Emoþie,trãire, extaz, meditaþie, vizibili-tatea invizibilului“ (OvidiuGenaru); „Uneori este… merspe ape! Alteori…mers pesârmã ghimpatã!“ (LucianVasiliu). Întrebat fiind dacã„poate fi judecatã opera unuiscriitor luându-se ca argu-mente întâmplãri ce þin debiografia lui sau compro-

misurile fãcute la un momentdat“, Gheorghe Grigurcu aduceîn discuþie „aripa culturalã aregimului comunist“ ºi „conser-vatorismul postdecembrist.“

Interesante pentru cititorulromân sunt ºi opiniile luiArcadie Suceveanu, care aratãcã poeþii basarabeni s-au situat„în avangarda luptei pentrurecâºtigarea valorilor sociale ºinaþionale în anii ‘80-‘90 ºi aucontribuit la „schimbarea me-canismului politic ºi social“,fiind apreciaþi ºi iubiþi. Gu-vernanþii de acum îi ignorã sauîi marginalizeazã, iar comuni-tatea i-a uitat.

Eugen Simion, în schimb,considerã cã „Politica ºi culturanu se vor împãca pânã lasfârºitul istoriei“. CalistratCostin, invitat sã comentezecinismul celor care nu dau doibani pe culturã, replicã: „Larândul lor, scriitori demni deacest nume, adicã cei ade-vãraþi, nu dau niciun ban(necum doi!) pe politicienii cupricina!“ Ovidiu Genaru, fostparlamentar o legislaturã,spune cã a trãit patru ani într-olume „surdã“, „aculturalã“,cãreia îi face un portret dur: „Oadunãturã de interese diver-gente, foºti activiºti «repan-

saþi», þãrãniºti atemporali,securiºti liberali, inocenþi ºiveleitari, carieriºti etc. care sesfâºiau reciproc grotesc une-ori sau comic pentru mizemãrunte.“

Cei trei intelectuali carereprezintã spiritualitatea româ-neascã în afara graniþelor, laChiºinãu (Iurie Matei, ArcadieSuceveanu) ºi la Cernãuþi(Vasile Tãrâþeanu) sunt stimu-laþi prin întrebãri pertinente sãexprime adevãrul despre vre-muri „tulburi“, care ºi-au pusamprenta asupra oamenilor ºilocurilor, despre un prezentincert ºi un viitor cu puþinesperanþe. „În Basarabia suntsigur cã eºti de acord cu mine,cuvintele «fricã», «foame»,«frig» au conotaþii speciale. Decând ºi de ce aceastã situ-aþie?“ (întrebare pentru A. S.);„Aºadar, ce înseamnã sã fiiromân, sã locuieºti la Cernãuþi– în Ucraina de azi – ºi sã aicuraj?“ (întrebare pentru V. T.).

Rãspunsurile sunt veritabilelecþii de istorie, din care trebuiereþinut cã Basarabia ºiBucovina au beneficiat „de operioadã extrem de scurtã decãldura ºi protecþia Patriei-mame, România, de înveliºulembrionar al naþiunii române,

trecând prin îndelungi ºi ruinã-toare procese de decimare,deznaþionalizare, înfometare…(A. S.)“. În expunere, întâlnimfrecvent termenii: „deportare“,„genocid“ , „masacru“, „ gulagulstalinist“ etc. Amãrãciunea ºirevolta nu se sting fãrã citareaversurilor lui DumitruMatcovski: „Trecutã prin foc ºiprin sabie/ Furatã, trãdatãmereu/ Eºti floare de dor,Basarabie,/ Eºti lacrima nea-mului meu…“ La întrebarea„Ce fel de naþionalism se prac-tica în Ucraina de azi? Spunetot ce ai pe suflet“, V. T.rãspunde: „De-aº putea sã-þispun mãcar o parte din gân-durile ºi dorurile ce m-apasã,ar trebui sã-mi aduci pesmeþi lapenitenciarul din Cernãuþi. Saualte locuri mai îndepãrtate.Bine cã Ucraina nu are oSiberie a ei“.

Personalitãþi singulare întreinterlocutori sunt CarmenMihalache ºi Iurie Matei.Prezenþã femininã, „singurãîntre poeþi“, rectorul-ºef alrevistei „Ateneu“, înzestratmanager cultural ºi critic teatralreputat, îºi construieºte din dia-log un portret discret ºi elegant.Recitind fragmentul Urât maitrãiþi, domnilor! ne înnoim

admiraþia pentru doamnelecare, preþuind viaþa ºi teatrul,amendeazã realitãþile contem-porane.

Iurie Matei este un artistcomplex (pictor, scenograf,poet) din Chiºinãu. La Iaºi, înParcul de Culturã Copou, întreteiul lui Eminescu ºi Muzeul„Mihai Eminescu“, unde a avutloc expoziþia sa în 2008, poartãdialogul incitant cu VasileProca. Din acesta se desprindepovestea devenirii sale (plecatdintr-o familie basarabeanãmodestã ºi format la ºcoalarusã de picturã), mesajuloperei, receptarea de cãtrepublic ºi criticã a artei sale. Lasugestia partenerului de dialog,pictorul relateazã întâlnirea cuCezar Ivãnescu, ale cãruicuvinte („Iurie Matei este unpictor genial.“) l-au impresionatºi i-au transmis energie cre-atoare. Convins de geniul sãu,ºi provocat în continuare,explicã sensurile ascunse aletablourilor din expoziþie. Secontureazã pentru noi imagi-nea unui artist cu „o imaginaþiefabuloasã“, „nonconformist“,„ludic“, „cu atitudine“. Cum fo-tografiile reproduse în Portretedin cuvinte sunt insuficiente,rãmânem cu dorinþa de a trãipe viu emoþiile transmise deacest „Dali basarabean“.

Duhovnicul literar al luiVasile Proca, cel cãruia i sededicã volumul, CezarIvãnescu, se bucurã de oprezentare elogioasã, careintenþioneazã sã-i fixeze oimagine meritatã în conºtiinþapublicã. E o confesiune mar-catã de dispariþia prematurã aunui mare poet, care l-a avutca maestru pe Marin Preda cu„rol decisiv în viaþa lui“.Evocarea încearcã sã poto-leascã „foamea de destine“,ratate sau împlinite în condiþiilecomunismului ºi postcomunis-mului. Pentru istoria literarã,memorialistica este o sursã, iarîn cazul lui „don Cezar“ aduceun plus de luminã. Afirmaþia„Autorul monumentalului volumde poeme La Baaad iradiaforþã, inteligenþã, era o perso-nalitate complexã, incomodã“ne-a trimis la o lecturã repetatãa versurilor selectate în „Atlasulliric“.

Cartea lui Vasile Proca aremeritul de a consemna faptecare pot intra în istoriile literare:mãrturiile lui Stanley H. Barkan(scriitor ºi editor american)despre Nina Cassian, ajunsã înAmerica, care i-a inspirat princomportament, aforismul „Oa-menii iþi pot ierta orice, maipuþin nerecunoºtinþa“; aminti-rile lui Cezar Ivãnescu despreVirgil Mazilescu etc. sunt câte-va exemple în acest sens.

„Radiografie“ a realitãþiiromâneºti contemporane, re-zultat al dezbaterii dintre in-telectuali care dovedesc impli-care în viaþa Cetãþii, Portretedin cuvinte se remarcã nudoar ca sursã credibilã ºi veri-ficabilã de cunoaºtere, ci ºiprin culoarea empaticã a con-fesiunilor.

Raluca Miruna SOISUN

Radiografiiale prezentului: 11 interviuri

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

comentarii

mai 2016 17

Demonstraþia lui G. Bogdan-Duicã, privind originalitatea luiEminescu, în legãturã cu tre-cerea de la zmeul din basm laluceafãrul din poem, se ba-zeazã ºi pe cultura mitologicã apoetului. „Eminescu era ºi uncunoscãtor al mitologiilor vechi:orientale ºi greco-romane; iarîn acestea luceafãrul era o fru-museþe care de tânãr trebuiesã-l fi fermecat“ (G. Bogdan-Duicã, Eminescu. Studii ºi arti-cole, p. 94). Chiar dacã riscã sãfie mai puþin convingãtor, atuncicând propune probabile conexi-uni între mitologia greco-romanãºi luceafãrul eminescian, exege-tul continuã: „Luceafãrul luiEminescu: tânãr, frumos, iu-bind, jertfindu-ºi nemurireapentru un suflet muritor s-aîntrupat, aºadar, dupã chipul ºiasemãnarea celui greco-ro-man, dezvoltat din sâmburiiprimitivi ai vieþii arice“ (p. 96).Bogdan-Duicã are în vedere,ca argumente, modalitatea încare Eminescu dã luceafãruluidenumirea de Hyperion, modulîn care este pãstratã legãturadintre luceafãr ºi mare, precumºi felul de înzestrare a lu-ceafãrului cu aripi. Pe bazaacestor presupuneri, el conchi-de: „Conchid, aºadar, cã vorbaHyperion din versurile 296, 321,342 ºi 365 ne silesc a admite cãtot basmul greco-roman (maimult grec, decât roman) îi va firãsãrit poetului român în memo-rie, luminându-i concepþia ºi cãpe-aceasta tot basmul grec ainfluenþat-o“ (p. 98).

Tot în spiritul mitologieigreceºti, Bogdan-Duicã încear-cã sã explice ºi dimensiuneateogonicã a creaþiei emines-ciene. „Basmul Kunisch nu arenici o teogonie; zmeul lui arenumai prefaceri. La Eminescu,însã, luceafãrul se naºte de do-uã ori om… O datã el este fiulcerului ºi al mãrii; altã datã estefiul soarelui ºi al nopþii“ (p. 98).Dar ce gãsea Eminescu înmitologia greacã? „ªi în mitolo-gia greacã Hyperion era fiulCerului-Uranus, dar mamã nu-iera marea (de gen feminin), cipãmântul Ge ori Gaia soþiacare-i nãscu ºase titani ºi ºasetitane, printre ei pe Hyperion“(p. 98). În aceastã situaþie,crede istoricul literar, trebuieavutã în vedere fantezia poe-ticã: „Libertatea teogonicã afanteziei lui Eminescu este unrod al suveranitãþii poetice.Greceºtile figuri deveneauinstrumentele alegoriei sale; elle alegea dupã cum sepotriveau frumuseþii basmuluisãu“ (p. 99).

Vocaþia enciclopedicã a luiG. Bogdan-Duicã se probeazãºi atunci când se preocupã sãsublinieze posibilele conso-nanþe dintre creaþia emines-cianã ºi mitologiile orientale. Încentrul acestor încercãri estesituatã ideea contrastului dintreluminã (simbolul cerului, sau alsoarelui, ca pãrinþi ai luceafãru-

lui) ºi întuneric (pãmântesculduh, chip al lutului), idee cen-tralã a acestor mitologii. „ÎnLuceafãrul lui Eminescu sepetrece aceeaºi luptã, dar înfelul lui: încheiatã blând, cu osimplã, mândrã respingere alutului, din partea fiului-ceruluiºi al soarelui“ (p. 100). În acestsens, exegetul nu exclude niciposibilitatea cã Eminescu,cunoscându-l pe Max Müller, arfi pãstrat în Luceafãrul mesajulunor vechi legende din culturaunor popoare indo-europene.Pentru a fi convingãtor,Bogdan-Duicã noteazã: „Teoriacontrastului luminei ºi întune-ricului, binelui ºi rãului aplicatvieþii erotice, sexuale, o avem,deci, în mãrturii mitologicestrãvechi“ (p. 104). Pentru cã,zice criticul, este tocmai con-trastul care se constatã ºi înpoemul eminescian.

Dintre mitologiile orientale,în viziunea lui G. Bogdan-Duicã, de un loc privilegiat sebucurã cea persanã, mai alesîn ce priveºte genialitatea luiZoroastru. Autorul crede cãatunci când Eminescu a scris,pe manuscris, „Mi s-a pãrut cãfiinþa Luceafãrului din povesteseamãnã mult cu soartea geni-ului pe pãmânt ºi i-am datacest înþeles alegoric“, a avutîn vedere: „Eu cred cã un geniula care, atunci, s-a gândit poe-tul a fost Zoroastru, cu careîmpreunã venirã apoi ºi bunelespirite persane, luptãtoare con-tra rãului; nu mai cred, ci ºtiu cãal doilea a fost Buda, al treileaPlato, al patrulea GiordanoBruno; despre Buda, Plato ºiBruno nu mai cred, cãci potdovedi. Iar dacã pot dovedi cãla cei trei poetul s-a gândit,pentru ce nu s-ar fi gândit ºi laZoroastru ºi la alþii?“ (p. 107).Oricum, criticul insistã asupraacestei ipoteze. Se ºtie, cel pu-þin din însemnãrile lui I. Slavici,cã Eminescu cunoºtea esenþaînvãþãturii legatã de numele luiZoroastru, încã din 1869. Motivîncurajator pentru Bogdan-Duicã sã considere cã, dacã învariantele Luceafãrului, rãma-se în manuscrise, se aminteºtede Platon ºi Buda, se subîn-þelege cã gândirea poetului l-aavut în vedere ºi pe Zoroastru.„Este limpede, Poetul segândise la toþi genii sãi, la ceice lui îi erau genii. Avem dova-da despre Platon ºi Buda (ma-nuscrisele 2275, p. 62 ºi 2277,p. 126v), repetez: pentru ce n-ar fi considerat ºi pe Zoroastru,deºi nu-l numeºte în variante?“(p. 108). Bogdan-Duicã su-gereazã cã sunt mai multeposibile dimensiuni compara-

bile între viziunea lui Eminescuºi mitologia persanã. O primãasemenea dimensiune are învedere metamorfozele luceafã-rului-geniu eminescian. „Fru-mosul tânãr persan ºi mândrultânãr eminescian, amândoi cutoiagul maiestatic-dumneze-iesc, sã nu fie acelaºi fragmentdin biografia aceluiaºi geniu?“(p. 109). Un al doilea posibilmotiv persan, scrie G. Bogdan-Duicã, „se gãseºte în con-vorbirea luceafãrului cuDumnezeu“ (p. 109). Chiar ºidoar dupã aceste douã pre-supuneri, Bogdan-Duicã îºicontinuã ºirul interogaþiilor: „ªiacum putem face un pas maideparte, putem zice: luminosulºi întunecatul, curatul ºi necu-ratul care se aflã-n fondulLuceafãrului nu fac acelaºidualism persan, ce nu segãsea nici la greci, nici la inzi?Deci, fondul cel mai vast alpoemei nu este persan?“ (p.110). Deºi este puþin credibil,exegetul continuã: „Afirmaþiacã Eminescu crea în limiteleconºtiinþei sale despre con-trastul: luminã-întuneric, bine-rãu, ca în parsism, o fortific ºicu alte (douã) amãnunte, dinvariantele netipãrite. Astfel, înmanuscrisul 2275, p. 44,Cãtãlina nu-i aºa de nevino-vatã, de curatã, ca în textultipãrit… Iar Cãtãlin, ca sã aibã,ºi el un stigmat al urâtului,apare într-o strofã ca – copil«buzat»! Cele douã amãnuntearatã alar cã în concepþia pri-mordialã a Luceafãrului con-trastul era definit mult mai bine“(p. 111). Observaþii intere-sante, în aceeaºi manierã,propune un alt cercetãtor, înzilele noastre: „Nu aº aminti aicidecât Gânduri despre Ormuz ºiAhriman, editorialul publicat deH. P. Blavatsky în propriul«Lucifer» (martie 1891), sau destrigãtul blasfemic al unuia dincapii masoneriei americane,poetul Albert Pike: «Da, Lucifereste Dumnezeu»“ (RaduCernãtescu, Eminescu desprebine ºi rãu, în revista Românialiterarã, nr. 14, 8 aprilie 2016).

Pentru a câºtiga în credibili-tate, Bogdan-Duicã aduce caargument faptul cã Eminescuobiºnuia sã valorifice ºtiinþa sade carte în creaþiile sale poe-tice. Exemplificã, în acest sens,cu citatul din poezia Epigonii,scrisã în 1870. „În Epigonii, ver-sul 97 este aºezat între sem-nele citaþiunii: «Moartea suc-cede vieþii, viaþa succede laviaþã», iar versul 98 continuã:Alt sens n-are lumea asta, n-arealt scop, altã soarte“ (p. 111).Ideea este cã Eminescu

plecând, de la un text budist allui Burnouf, „a luat un vers,numai unul, ºi l-a înfeudat uneimeditaþii care are a face cubudismul, dar are a face ºi cupesimismul poetului“ (p. 113).Fapt este cã la capãtul acesteiargumentaþii, criticul conchide:„Mi se pare cã ºi pentru influ-enþa persanã în Luceafãrul –dovada este reuºitã. Fireºte,este o înrâurire discretã; fãrãmãrturia pentru Zoroastru a luiI. Slavici, eu nici nu aº fi cãutat-o,nu cãutând-o anume pentruLuceafãr, ci cercetând, în vagce-i va fi rãmas din Zoroastru ºidin zoroastrism acestui mi-nunat de enigmatic încã poetromân“ (pp. 114-115).

Mai departe, studiul luiBogdan-Duicã se opreºteasupra felului în care Eminescus-a raportat la concepþiadespre geniu, rãmasã de laGiordano Bruno. Acest capitolal studiului, remarcat ca foarteimportant, care va avea multi-ple implicaþii ulterioare, în cerc-etarea eminescologicã. Nu tre-buie sã uitãm cã, un cunoscuteminescolog, D. Caracostea,încã din 1926, aprecia, dreptimportante, din întregul studiu,semnat de Bogdan Duicã, doarreferinþele privitoare la influenþalui Giordano Bruno (Douã bas-me necunoscute din izvoarelelui Eminescu, Bucureºti, 1926).G. Bogdan-Duicã observã, cuîndreptãþire, cã Eminescu, stu-dent la Viena fiind, audiindcursurile lui Karl EugenDühring, s-a lãsat atras de vi-ziunea lui Giordano Bruno. ªicã, încã de la timpul respectiv,poetul a consultat cel puþindouã lucrãri ale filosofului itali-an. Este vorba de volumul desonete De l’infinito universo emundi, ºi de scrierea intitulatãDella causa principio ed una.Exegetul se strãduieºte chiarsã schiþeze posibile reacþii alepoetului la întâlnirea cu acestelucrãri. „Scrierea despre Del’infinito universo e mundi i-aplimbat privirea, fantazia jude-catã prin spaþiul cosmic...Concepþia cosmicã afectivã alui Bruno a fost o încântare apoetului român, care înLuceafãrul sãu întinde gigan-tice aripi de fantezie, îmbrã-þiºând universul, genunile,fãcând drumuri prin el ºi prinele, fiind sublime. DacãLuceafãrul ºi-a ales ca scenãperspectivele cosmice ºi Brunoeste desigur o cauzã“ (p. 117).„Della causa, principio ed una l-apreocupat chiar mai mult. Dintr-ostrofã rãmasã-n variantã ne-tipãritã se poate dovedi cãînsuºi titlul scrierii lui Bruno, cã

însãºi forma cea mai contrasãa ideii operei, poetul o prinseseîn versuri (Manuscrisul 2275, p.132), pe care nu le-a pãstrat întextul tipãrit: «Dar dacã unul eîn tot/ ªi toate sunt în una..»“(p. 117). În prelungirea acestoripoteze, Bogdan-Duicã, dupãce observã cã, în exerciþiulraportãrii la ideal a celor doicreatori geniali, conºtiinþa luiBruno este mai extaticã decâtcea a lui Eminescu, noteazã:„Eu nu pot exclude pãrerea cãla concepþia filosoficã dinLuceafãrul Eminescu a ajuns ºipe alte cãi, nu numai pe a luiBruno dar nici nu mã-ndoiesccã Bruno a fost printre cele maihotãrâtoare, el având ºi acealature poeticã-pateticã, de careºi azi ne simþim influenþaþi toþicei ce avem mintea ºi inimadeschisã spiritelor îndrãzneþe,frumoase“ (p. 122). Sun þintitedouã componente ideatice,respectiv concepþia cosmicã ºifelul în care aceastã concepþiese prelungeºte în viziuneaasupra femeii. Ca argumentprincipal este amintitã con-semnarea eminescianã, rãmasãîn manuscrisul 2257, fila 429v:„Legenda Luceafãrului (mo-dificat ºi cu mult…?...sfârºitul ala Giordano Bruno)“. Con-tinuând analiza, Bogdan-Duicãobservã cã, în ce priveºte con-cepþia cosmicã, prezentã învariantele Luceafãrului, arãmas puþin în forma tipãritã apoemului. Apoi, încercând sãexplice însemnarea luiEminescu, cea cu trimitere laGiordano Bruno, exegetulnoteazã: „Luceafãrul are douãvariante mai complete. Într-unastrofa finalã lipseºte (Manu-scriptul 2275, p. 39); în a doua(Manuscriptul 2261, p. 198) seaflã; este varianta datatã:Aprilie 10, 1882, unde: «Trãindîn cercul vostru strîmt/ Noroculvã petrece/ Ci eu în lumea meamã simt/ Nemuritor ºi rece»sunt versurile care aduc amintede un sonet – al treilea – al luiGiordano Bruno, din De l’infini-to universo e mundi“ (p. 115).

Peste multe decenii, un alteminescolog, George Popa,trecând pe lângã explicaþia luiBogdan-Duicã, exagerând, vaîmpinge mult mai departe pre-supusa provocare pe careEminescu ar fi primit-o de laBruno. Într-o prezentare a pro-priilor cercetãri, George Popanoteazã: „A strãbate creaþiapoeticã eminescianã – petre-cutã în extasi mentis – constitu-ie una din cele mai înalte expe-rienþe ale spiritului. Acestvolum sintetic încearcã sã fieun ghid în aceastã privilegiatãcursã. Un îndemn de a urmaacea chemare a poetului lazborul fulgerãtor în universulsãu unic – dincolo de absolut“(Eminescu sau dincolo deabsolut, Editura Princeps Edit,Iaºi, 2011, p. 30). O carte caretrebuie studiatã cu foarte mareatenþie.

ªtefan MUNTEANU

G. Bogdan-Duicã desprefilosofia lui Eminescu (II)

restituiri

mai 201618

Notele, ºtirile ºi informaþiile,pe care Agatha Grigorescu-Bacovia ni le comunicã înaceastã dramaticã biografie alui George Bacovia, sunt con-forme cu realitatea ºi nu conþinnici mãcar un dram de subiec-tivism, aºa cum ne-am fi aºtep-tat, dacã luãm în considerarespecificitatea genului.

Poeta, publicista ºi profe-soara Agatha Grigorescu-Bacovia a cercetat, cu interes ºipasiune, aproape toate surseleºi izvoarele de documentare înceea ce priveºte aceastãbiografie, deloc comodã pentrusine ºi pentru ai sãi.

Relatãrile privitoare la întâl-nirea cu poetul GeorgeBacovia, recitarea unei poezii,Declin, cererea în cãsãtorie,precum ºi temporizãrile sale, înacest sens, sunt momentedecisive pentru ea ºi poet.

Impresioneazã în acest dis-curs narativ luciditatea extraor-dinarã a biografei, care nuezitã, nici un moment, în ceeace priveºte finalizarea studiiloruniversitare, promovarea exa-menului de capacitate ºi titu-larizarea pe o catedrã de spe-cialitate.

Opacitatea ºi chiar rezistenþaunor înalþi funcþionari dinMinisterul de Instrucþie faþã deprofesoara Agatha Grigorescu-Bacovia, nu au condus laresemnare, ci au sporit demer-surile pe care aceasta le-aîntreprins cu ºi mai multã fer-voare.

Accentele de simpatie faþãde Liviu Rebreanu, CorneliuMoldovanu, Emanoil Bucuþa,Pamfil ªeicaru ºi Aida Vrionisunt perfect justificate deoa-rece aceºtia au înþeles poeziaºi drama personalã a luiGeorge Bacovia ºi au izbutit sãgãseascã unele oportunitãþipentru acest mare nedreptãþit.

Gândurile privitoare laDimitrie Gusti ºi Petre Andreisunt de gratitudine ºi înþelegerea unei situaþii speciale.

*Singuratic, mizantrop ºi

aproape misogin, poetul evitavizitele, cunoºtinþele, prieteni-ile, admiratorii.

În anul 1916, data apariþieiprimului ºi epocalului sãuvolum, Plumb, poetul facecunoºtinþã, în redacþia revisteiCronica Moldovei, redactorfiind Aurel Savela, cu AgathaGrigorescu, pe atunci ocupân-du-se ºi ea cu chest[iuni] deredacþie ale revistei la care,totuºi, nu colabora deºi scriaversuri.

Bacovia avea 35 de ani,pãrea foarte istovit de suferinþemorale ºi fizice, blazat, înfrântde viaþã. Deºi era mare dife-renþã de vârstã dintre poet ºitânãra dar vechea admiratoare,ce-i cunoºtea versurile dinFlacãra, o comuniune sufle-teascã se leagã între ei. Ea nucuteza sã publice nici sã leciteascã din versurile sale.

Prin 1918, într-o zi, o întâlnipe stradã, prin dreptul Poºtei. Oconduse spre casã ºi o rugãsã-i spunã o poezie. Se decisecu greutate.

Îi spuse poezia Declin, ceadintâi ce a publicat mai târziu înScena. Poetul o rugã sã i-o

repete de 2-3 ori, ceea ce i sepãru ciudat, dar prin aceasta îidovedi cã-i plãcuse ºi o apre-cia. Stãrui apoi sã publice ºidânsa.

Se vedeau f[oarte] rar.Poetul apãrea la rãstimpuri,timid ºi grav. Recita din poeziilelui, începu sã facã vizite familieiprietenei sale ºi-i propuse într-ozi simplu ºi scurt sã se cãsã-toreascã.

Dar Agatha Grigorescu nuavea pãrinþi, nu avea avere, nicititluri, ºi era încã sub tutelã.Urmase cinci ani într-un pen-sion, un curs liber, ce nu-ideschidea nici o carierã. ªovãi,pricepea ºi admira pe poet, nuse putea hotãrî aºa lesne la unpas atât de mare.

Cum trece de 21 de ani,însã, ea se apucã sã prepareliceul, nu se mai opunea nimenisã-ºi ia o funcþiune.

Independenþ[a] materialã ºicu ce mai avea numerar de lapãrinþi, o ajutã ca, din1918–1927, sã absolve liceul înparticular (la „Sfântul Sava“), sãia licenþa în Litere ºi Filosofie –Magna cum laude; absolventã aFacultãþii de Filosofie, capacita-tea la L[imba] Românã, toate învederea unei catedre, ce trebuiasã le fie sursã de existenþã pen-tru mai târziu, dat fiind lipsa deenergie ºi posibilit[ãþile] materi-ale ºi ale viitorului logodnic.

În acest interval, adicã dupãcele opt clase, familia poetuluiinterveni ca dânsa sã seopreascã la bacalaureat, sã iao slujbã la Bacãu, ºi sã secãsãtoreascã, ceea ce nu voi.

În 1923 poetul veni laBuc[ureºti] ºi o sãpt[ãmânã]încercã sã o înduplece ca sãrenunþe la studiile universitare.Dar Agatha Grigorescu nu seputea opri la mijlocul drumuluidupã atâtea încordate eforturi.

Fãgãdui solemn cã de îndatãce ia licenþa ºi o catedrã se vorcãsãtori. Cam descurajat, oare-cum, poetul insistã pentru ologodnã.

Prietenia artisticã ºi afini-tatea puternicã le ajutarã sã

ajungã la un final dacã nustrãlucit cel puþin convenabil.

În 1923 Agatha Grigorescu,în urma invitaþiei insistente afratelui poetului, Eugen, faceprima vizitã la Bacãu, la soracea mai mare, Tufescu.

Cunoaºte pe pãrinþi, cãrorapoetul le vorbise mult despredânsa ºi dacã atunci nu s-afãcut „logodna“ în sensulcomun al cuvântului, s-a dat deambele pãrþi cuvântul ce-iangajau pentru mai târziu.

Abia peste cinci ani, în 1928,când Agatha Grigorescu obþi-ne, în sfârºit, o catedrã desuplinit în Capitalã, se fãcucãsãtoria cu toatã dârzaîmpotrivire a familiei ei.

Trecând peste presentimen-tul ce avea faþã de greutãþileunei atari cãsãtorii, îºi luã eroicrãspunderea pentru preferinþaºi sentimentele ce poetul îi pãs-trase 12 ani.

Era o datorie de onoare, desentiment ºi de devoþiune artis-ticã peste care nu putea trece.Deºi... fatalitatea pândea ºi nuîncetã sã-ºi arate colþii.

În ziua de 3 ianuarie 1928, înprezenþa mamei, surorilor ºi acomitetului de redacþie al revis-tei Zãri senine avu loc, laBacãu, logodna oficialã.

În ziua de 24 iunie 1928cununia civilã la PrimãriaSectorului Albastru dinBucureºti, martori fiind: AdelaXenopol (sora istoricului) ºi C.Vasiliu Langa, ziarist, fratelepoetului.

În ziua de 29 iunie cununiareligioasã, în casa fratelui,ziarist, adicã într-o salã declasã din ºcoala unde cumnatapoetului era directoare.

Ceremonia a fost f[oarte]simplã: câþiva prieteni ºi admi-ratori, naºi fiind d[oam]na AidaVrioni ºi fiul ei.

Greu s-a decis poetul sãîmbrace smochingul pentruacest prilej, modest ºi urândorice protocol, aceasta îlsupãra dar nu putu ceda insis-tenþei familiei.

De la aceastã datã soþiiBacovia se stabilesc înBucureºti. Era însã dat poetuluisã peregrineze mereu întreBacãu ºi Capitalã.

Aci venise cu promisiunipentru o slujbã. Nu au, aproapedoi ani, decât decepþii, umilinþi,jigniri. Se îmbolnãvi grav denervi. Soþia abia mai obþinusuplinirea unor catedre încã doiani. Între timp ea pregãti a douacapacitate.

În 1930 e numitã titularã, ºicum nu avea altã localitate con-venabilã, alese Bacãul.

Dar, în 1930, graþie energiceiintervenþii a d[omni]lor ªeicaruºi Rebreanu, e numit, în sfârºit,într-un post, acum creat pentruel, la Direcþia Culturii Poporului,cu un salariu de 8000 lei.

Pãrea cã viaþa vrea sã maisurâdã poetului. Se mai în-tremã, deºi boala de nervi nu-itrecuse de tot, cu toate îngriji-rile din sanatorii, cu toatesforþãrile soþiei de a-i ridicamoralul, de a-l susþine.

În sept[embrie] 1930, AgathaBacovia trebuie sã se prezintela catedrã. Avea toate drep-turile sã fie detaºatã (medii,soþul la stat din ianuarie 1930),avea ore disponibile pentrudetaºare.

Ministerul Instruc[þiunii] refu-zã. Cu rea voinþã ºi interesepers[onale] un puternic Directorgeneral îi ia orele pentru o pro-tejatã numai suplinitoare, ºicând i se spune cã neadmiþân-du-i-se detaºarea d[oam]neiBacovia, poetul riscã sã-ºipiardã slujba ce abia a cãpãtat,i se rãspunde apãsat, sã-lnumeascã S[ocietatea] S[criito-rilor] R[omâni] la Bacãu. N-amce face.

Rãutatea ºi nedreptatea pro-cedeului atinse greu pe soþiiBacovia. Agatha Bacovia luptãcu navetele câteva luni ceeace-i istovesc puterile, Bacãulfiind atât de departe.

Concediul i se refuzã, sur-veni maternitatea. Poetul trebuisã se sacrifice. Obþinu el unconcediu. Risipirã menajul

înjghebat în cei doi ani ºi sestabilirã la Bacãu, din nou încãsuþa bãtrânei mame, caremuri chiar în acel an, gãzduiþi înacea faimoasã camerã în careîºi trãise poetul ani de boalã ºisuferinþe; odaia ce a imortalizatîn versurile: „Odaia mea mãînspãimântã cu brâie negrezugrãvitã, aici n-ar sta nici oiubitã“, etc., era în adevãr cu untapet.

Acum stã cu tovarãºa degreutãþi ce aºteaptã pe viitorullor Gabriel.

Urmã dezastrul... Pierdu sluj-ba, singur cu viaþa de restau-rant la Buc[ureºti] nu putearãmâne.

Surveni copilul. Lefurile sereduceau, moare mama, tre-buie sã închirieze sau sã sevândã casa.

Catedra de la 10.000 lei, câtaducea soþiei, cu orelesupl[imentare], se reduc la5000 lei ºi nici aceia primiþi latimp (epoca calvarului Iorga).Pentru poet nici un mijloc deproducþie.

Oraºul care-i proiectase unbanchet ce i l-am refuzat, îirefuza cel mai modest loc pen-tru existenþã.

Boala de nervi reapãru,gravã, înfiorãtoare, copiluldebil. Nici o îndreptare.

Zadarnice toate încercãrilepentru o transf[erare] înBuc[ureºti], unde soþia aveafamilie ºi alte posibilitãþip[entru] lecþii particulare sau lavreun pension.

Minist[erul] Instrucþiunii, carecomisese acest dezastru fami-liar, nu voia sã-l repare cu niciun preþ.

În 1932, poetul obþinu dinpartea S[ocietãþii] S[criitorilor]R[omâni], preºed[inte] fiindbunul prieten ºi generos admi-rator, Corneliu Moldoveanu,1000 de lei pensie lunarã.

Demoralizarea poetului des-pre care se scria atât de admi-rativ în presã atinsese culmile,când, în sfârºit, prin energia ºibunãvoitoarea înþelegere ad[omnu]lui ministru Gusti,sesizat de d[omnu]l Bucuþa,Secretar General la Arte, ºi ad[omnu]lui Petre Andrei,Subsecretar de Stat laInstrucþie, cu sforþãrile uriaºeale subsemnatei, soþii Bacoviasunt readuºi în Buc[ureºti], prindetaºarea d[oam]nei la o cate-drã de L[imba] Românã cedeþine ºi azi, în detaºare, laªc[oala] „Protopopul Tudor“.

Coincinzând cu vânzareacasei pãrinteºti, de la care secuveni ºi poetului 75.000 lei,soþia având un teren înCapitalã, ºi graþie unui împru-mut la C[asa] C[orpului]Didactic, familia Bacovia îºiconstruieºte o modestã locu-inþã în cartierul Bellu, undelocuiesc în prezent.

____________

Notã

• Originalul acestei biografii,necunoscute, se aflã în bibliote-ca profesorului Nicolae Scurtudin Bucureºti.

Nicolae SCURTU

O biografie necunoscutãa lui George Bacovia [V]

ateneu

mai 2016 19

de-a lungul anilor, iar cuvintele pe care le schimbãcâºtigã, cu timpul, o importanþã crescândã. La început,gesturile sunt suficiente, apoi dialogul câºtigã în întin-dere. Trebuie ca el sã câºtige ºi în profunzime.Cuplurile mor pentru cã nu mai au nimic a-ºi spune.

El. E adevãrat cã n-am fost niciodatã vorbãreþ. Darþi se întâmplã destul de des sã întrerupi vreuna dinpoveºtile mele tocmai pentru cã nu te intereseazã.

Ea. Pentru cã ai povestit-o deja de o sutã de ori.Poveºtile tale le ºtiu pe toate pe de rost ºi le povestescchiar mai bine decât tine. Un povestitor bun trebuie sãºtie sã le reînnoiascã.

El. Nu chiar. Repetiþia face parte din joc. Existã unritual al poveºtii pe care copiii îl respectã, de exemplu.Fãrã sã se îngrijoreze de noutatea poveºtii, ei cer sã lise povesteascã aceeaºi istorie, cu aceeaºi termeni.Orice schimbare îi face sã tresarã de indignare. La feleste ºi ritualul vieþii cotidiene: sãptãmâni, anotimpuri,sãrbãtori, ani. Viaþa fericitã ºtie sã curgã în aceleaºimatrice, fãrã sã se simtã îngrãditã, limitatã.

Ea (...) Mã întreb în mod cinstit: aº avea inima sãascult aceeaºi poveste spusã la infinit cu aceleaºicuvinte? Aº avea oare imaginaþia copilãreascã careeste necesarã pentru aºa ceva?

El. Sunt convins cã o idee redutabilã, bine spusã,poate ucide dialogul unui cuplu. Dacã un bãrbat îºischimbã partenera, o face ca sã gãseascã la cea nouão ureche virginã pentru poveºtile lui. Don Juan nu eranimic în plus decât un incorigibil palavragiu, un fan-faron – cuvânt de origine spaniolã care se traduce prina vorbi frumos. O femeie nu-l interesa decât un timp –vai, atât de scurt, din ce în ce mai scurt – timp în careea credea în aceastã flecãrealã. Atunci el pleca, plecasã caute altundeva rafinata ºi calda credulitate, pe caresingurã o dã adevãrata greutate a acestor flecãreli.Toate acestea aratã importanþa cuvintelor în viaþacuplului (...).

El. În definitiv, tu ºi cu mine trãim nefericirea de aaparþine unor sexe opuse, neavând nimic a ne spune,nu mai rãmâne decât sã ne despãrþim. S-o facem, celpuþin, cu fast, cu strãlucire. Sã reunim toþi prieteniinoºtri la un dineu nocturn, departe de lume.

Ea. Un dineu nocturn, aºa cum se spune în spa-niolã. Noi le vom vorbi, ei ne vor vorbi la rândul lor, vafi cea mai mare trãncãnealã despre cuplu ºi dragoste.Un dineu despre dragoste ºi mare, ºi atunci când ulti-mul invitat va fi plecat, vom pune pe uºa de la casã unanunþ: De vânzare. ªi ne vom îndrepta, la rândul nos-tru, în direcþii diferite (...)

Un grup de musafiri s-a adunat pe terasa de sus acãror stâlpi de susþinere înaintau pânã la prundiº. NiciNadege nici Oudalle nu ar fi putut spune cine a avutideea de a povesti prima istorie. S-a pierdut în noapteºi a doua ºi a treia.

Dar, surprinºi de ceea ce era pe cale sã se petreacãla ei acasã, cei doi au fãcut în aºa fel ca poveºtileurmãtoare sã fie înregistrate ºi pãstrate. Aceste pove-stiri începeau cu magicul ºi tradiþionalul „a fost odatã“sau cu nuvele spuse la persoana întâi, felii de viaþãadesea sângerânde ºi sordide. Nadege ºi Oudalleascultau miraþi, la auzul acestor construcþii imaginare,pe care le vedeau clãtinându-se în propria lor casã, ºicare dispãreau începând cu ultimul cuvânt spus, pen-tru a face loc altor evocãri la fel de efemere. Urmãreauamândoi schimbarea pe care aceastã succesiune deficþiuni o realizeazã în ei. Li se pãrea cã nuvelele vio-lente, realiste, pesimiste, distrugãtoare contribuiau lasepararea lor, la ruinarea cuplului, în timp ce poveºtilesavuroase, calde, cordiale, din contra, îi apropiau.Dacã nuvelele s-au impus, mai întâi, prin adevãrulsufocant ºi melancolic, poveºtile au o atmosferã magi-cã prin frumuseþea ºi forþa lor. Atingeau, în sfârºit, ostrãlucire ºi un ºarm irezistibil. (...)

Ceea ce ne lipsea cu adevãrat era o casã de cuvinteîn care sã locuim împreunã. (...) Aceastã construcþie nelipsea. Prietenii noºtri ne-au dat toate materialele.Literatura ca panaceu pentru cuplurile ajunse lapierzanie.

Ea. Nu te-ai ridicat, nu ai mai lovit paharul cu cuþitulºi nu i-ai mai anunþat pe prietenii noºtri vestea tristã adespãrþirii noastre, spuse Nadege.

El. Totul se explicã prin faptul cã fatalitatea acesteidespãrþiri nu îmi mai apare la fel de clarã, de evidentã,de când toate aceste poveºti mi-au intrat în cap,rãspunse Oudalle.

Ea. Orice dineu pe mare era rafinat, adãugãNadege. Te numesc bucãtar ºef al familiei noastre. Tuvei fi cel care sfinþeºte preparatele noastre ºi conser-vatorul riturilor culinare care conferã mâncãrii dimensi-unea sa spiritualã.

Aº compara expoziþia pe care adeschis-o recent Ion Mihalache, laGaleriile „Frunzetti“ ale FilialeiU.A.P. Bacãu, cu un autobuzimens, cu multe ferestre colorate.Îmi pot imagina cum acest autobuzar porni de pe loc, ar merge, armerge, ar merge... ºi cãlãtorii vorasista la un miracol vãzut pe geam.Ei, cãlãtorii ar respira încet ca sãaudã cum vibreazã pictura. Acestautobuz se miºcã încet nu spretablourile fãcute de Ion Mihalache,în multele tabere de picturã la carea participat în ultima vreme, cichiar în oceanul pe care artistul îlpoate crea. Acest ocean poate sãscufunde o galerie. Numai un artistpoate sã re-creeze în acest felrealitatea, sã o punã alãturi de ceabanalã, vulgarã de afarã ºi sã nefacã sã credem într-o poveste înimagini, pe care eu încerc sã otranspun acum prin cuvinte. E opoveste despre cum niºte semne,niºte pete, se pot transforma în noirealitãþi. Iar povestea se desfã-ºoarã într-un imens autobuz, sauun submarin cu hublouri pictate.

Remarcabilã este desãvârºitaunitate. Existã o anumitã dimensi-une a tuºei, care se repetã de latablou la tablou, existã o anumitãdimensiune a petei, o anumitãenergie a petei, care trece ºi ea dela tablou la tablou, de la secvenþãla secvenþã, de la fereastrã la fer-eastrã, de la hublou la hublou.Povestea despre un submarindevine astfel o poveste realã.Privitorii sunt scufundaþi într-unocean de culoare, un ocean defiriºoare care sunt linii, un oceande firiºoare care sunt penumbre,un ocean de firiºoare care sunt pla-nuri. Liniºtea este potrivitã cuaceastã poveste. Iar povestea esteexpoziþia de picturã a pictorului IonMihalache, care crede cu tãrie îndestinul sãu artistic. El este atât demult, nu ºtiu dacã ºi mare, darmult, da, este artist!

Puterea artei este sã ne facã sãcredem lucruri care nu existã. Opatã nu este decât o patã. Dar

atunci când credem cu generozi-tate cã pata poate fi semn, pata vadeveni semn. Punctul, planul, linia,spaþiul devin locuri de poveste.

Ion Mihalache vede monumen-tal pentru cã el este monumental, astudiat tipul de picturã care în ma-nual se numeºte picturã monu-mentalã. De acolo vine cu o dimen-siune mare a tuºei care se repetãca un laitmotiv ºi în lucrãrile dinexpoziþia de la Galeriile Frunzetii,vernisatã pe 1 aprilie. Expoziþiecare ne poartã cumva prin istoriaartei. Existã un moment când pic-tura mare/monumentalã dispare ºiniºte olandezi s-au retras înbodegile lor, chiar aºa se chemau,nu cârciumi, ci bodegi. Erau un felde magazii unde olandezii seretrãgeau sã picteze. Olandezii auinventat magazinele de picturã.Atelierele lor s-au deschis ºi ceiinteresaþi veneau sã cumpere. Daracei olandezi de atunci nu mai cre-deau în sfinþii pe care-i puteaureprezenta pe pereþi, lemn saupânzã. Acei olandezi au început sãdescopere cât de frumoase, buneºi adevãrate pot fi lucrurile mici înpicturã, genuri care nu existaupânã atunci decât în mod artificial:

natura staticã ºi peisajul. În secolulal XVII-lea niºte olandezi suntdezamãgiþi de Dumnezeul lor cuchip ºi atunci încearcã sã-Ldescopere în lumea foarte mãrun-tã, în lucrãri intime cum suntnaturile statice ºi peisajele. Înacele timpuri ne transportã acestautobuz minunat al lui IonMihalache care este precumVermeer. Aceastã expoziþie per-sonalã, de naturi ºi peisaje, a luiIon Mihalache are 110 de ferestrecolorate.

Cu acest autobuz minunat neputem duce încã ºi mai departe întimp, chiar acolo de unde începepictura, unde nu avem decât niºtesemne simple, frumoase prin eleînsele. Acolo începe pictura, atuncicând un om descoperã cã mâna cunoroi poate sã lase o urmã peperetele peºterii. Copleºitoareaenergie a acelui gest se aflã ºi înlucrãrile lui Ion Mihalache. Oenergie ne-creatã. Cu acest auto-buz putem ajunge ºi într-o peºterã.E o peºterã în care, undeva înspate, feritã de lumea de afarã,este o flacãrã. În faþa flãcãrii stãartistul ºi povesteºte aºa cum ºtieel sã o facã despre adevãrurilesale, despre raþiunile ºi senti-mentele sale.

O pânzã este pentru artist þinutulabsolut. Artistul ºtie ca ºi acelacare ºtia cã întunericul este abso-lut, dar lumina nu, liniºtea da ºisunetul nu, cã pictura poate sã fiesau mãcar sã se apropie de ceeace se cheamã absolut.

Iulian BUCUR

Amanþii taciturni

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

• urmare din pag. 24

Altãdatã numai poeþii boemi aveau aspect deboschetari. Acum…

Arta ne-ar putea înnobila mãcar o parte din timpulrisipit.

Nu-i accept pe toþi oniricii. Unii parcã au mâncatgãini zãpãcite.

Mã tem cã drumul de la Bach spre manele e cusens unic.

Mulþi creatori de artã pierd pariul despre care nicinu ºtiu de ce le-a ocupat toatã viaþã.

Într-o carte sunt, de fapt, cel puþin trei: cartea scrisãde autor, alta visatã de el ºi cea a cititorului.

În artã, prestigiul este dictat de unicitate.

Absenþa, pe termen lung, a contactului cu arta nepoate schimba regnul.

Artistul trebuie sã fie un disident perpetuu, un Gicãcontra al vremii lui.

Boema poate fi o plãcutã acoladã între viaþã ºi artã.

La masa de lucru, toþi creatorii de artã sunt colegicu Dumnezeu.

Tradiþia este memoria artei.

Scriitorul – acest star de apartament confort redus.

Arta îþi aduce mai aproape cerul.

Vasile GHICA

AArrttãã

Un autobuz simbolic,cu o poveste pictatã

de Ion Mihalache

Este pentru a treia oarã când, laBacãu, dupã plecarea pentru totdeaunadintre noi a regretatei Dany–MadlenZãrnescu (în toamna lui 2014), soþul ei,sculptorul Gheorghe Zãrnescu, a imagi-nat iarãºi o expoziþie comunã, deschisãpublicului pe 20 aprilie 2016, la GaleriileFrunzetti ale UAP, filiala Bacãu, în salamicã ºi cochetã de la parter. Atunci auspus câteva cuvinte de suflet pictorulDionis Puºcuþã, preºedintele filialeibãcãuane, apoi pictorul Mihai Chiuaru,poetul Val Mãnescu, iar eu am citit câte-va versuri pe care le voi transcrie,neconvenþional, în finalul acestor rân-duri. Mãrturisesc faptul cã relaþia pro-fundã dintre cei doi artiºti, cât o viaþã deom (ºi chiar mai mult), mi-a adus înmemorie discursul lui Aristofan, din„Banchetul“ lui Platon, despre mitulandroginului. ªi Doina Cernica era mar-catã, prin toamna anului 2015, de posi-bilitatea, tulburãtoare în fond, ca doiartiºti sã expunã împreunã „fãcându-nesã ne întrebãm dacã am mai vizionatexpoziþii cu un autor plecat dintre noi ºicelãlalt continuând menþinerea cupluluicu lucrãrile lui pe simeze“.

Însã Dany ºi „Georgicã“, aºa cum îispun prietenii, au expus împreunã ºiînainte de „plecarea“ ei. Aºa s-a întâm-plat în 2005, de exemplu, când cei doiexpuneau la galeria „Artis“ de la parterulTeatrului Naþional din Bucureºti.Veronica Marinescu, într-o cronicã aevenimentului, observa atunci comple-mentaritatea celor doi artiºti, care, cumateriale ºi modalitãþi diferite, construi-serã o „simfonie în negru“, cum numeaexpoziþia aceea criticul de artã CorneliuAntim, la deschidere. Colajele lui DanyMadlen conþineau monocromii în negru„executate cu tuºuri ºi culori acrilice pehârtie manualã – matã sau poroasã –închipuind aripi, icoane, amurguri,dimineþi, locuri de tainã, cruci, geometriiafective, dialoguri interioare“, aºa cumconsemna în cronica ei VeronicaMarinescu. De asemenea, absolutremarcabile ºi surprinzãtoare erau struc-turile din lemn ars ale lui GheorgheZãrnescu, închipuind pe „Christ“,„Chivotul zburãtoarelor“, „Moara“ etc.

Tot astfel, pe la sfârºitul lui iulie 2009,Dany–Madlen ºi Gheorghe Zãrnescuexpuneau împreunã la Suceava. Criticulde artã Valentin Ciucã îi numea atunci„Cel mai frumos cuplu de artiºti“ pe carel-a cunoscut, remarcând caracterul atipical expoziþiei, cât ºi originalitatea expre-siei artistice a fiecãruia.

Problema negrului în colajele lui DanyMadlen a fost comentatã în fel ºi chip.Marin Gherasim afirma cã, în colajele ei,„negru este culoare“ ºi cã acesta, înforme geometrice, „devine o forþã ordo-natoare“. Carmen Mihalache observa,într-o cronicã din revista „Ateneu“, cãartista are „un stil al ei, unic, inconfun-dabil“ ºi cã negrul din tablourile ei esteun „mediu germinativ, din care irumpformele, viaþa“. Artista însãºi mãrturiseacu vreo zece ani în urmã cã negrul îiaratã „calea spre locul de tainã, unde sedezvoltã lumina interioarã“. Ea maiadãuga atunci cã negrul nu este nici pedeparte un semn al pesimismului ºi cãel, de fapt, are legãturã cu obiectele de-

corative din vremea copilãriei ºi ado-lescenþei sale trãite în Bucovina natalã,unde se puteau vedea la tot pasulcovoare negre cu flori roºii, catrinþenegre cu fir auriu sau vasele negre de lutde la Marginea, cu incizii în tonuri denegru...

Pe de altã parte, Corneliu Antim, celcare a vernisat expoziþia de la Bucureºtiamintitã mai sus, spunea cã pentruGheorghe Zãrnescu nu existã obiect„care sã nu-ºi poatã afla rostul într-oconstrucþie imaginarã“. În acelaºi spirit,cu prilejul unei expoziþii personale a luiGheorghe Zãrnescu deschisã la Centrulde Culturã ºi Arte „George Apostu“Bacãu, cu vreo câþiva ani în urmã, criti-cul de artã Pavel ªuºarã susþinea cã unpunct de plecare, pentru sculptor, îl con-stituie gesturile avangardiste ale luiMarcel Duchamp. Adaug aserþiunea cãsculptorul român s-a îndepãrtat deDuchamp prin reconfigurarea obiectuluiîn spaþiu, astfel cã un Isus pe cruce dinlemn ars expus pe simezã, dincolo deideea de jertfã, sugereazã arderea desine, purificarea. Sau un scaun, careare, din cele patru, un picior dintr-omãturã, poate sã susþinã ideea de zbor...

Sã mã întorc, în câteva rânduri, laexpoziþia comunã a celor doi artiºti de pe20 aprilie 2016, de la care am pornit.Pictorul Mihai Chiuaru remarca atuncioriginalitatea operei regretatei DanyMadlen Zãrnescu, simplitatea, rafina-mentul, cât ºi capacitatea artistei de a ficreat, cu economie de mijloace, unmaximum de expresivitate. Negrul dincolaje, mai spunea Mihai Chiuaru, esteun semn al smereniei, arta ei având ocoordonatã asceticã. Apoi, poetul ValMãnescu, într-o prezentare poematicã,adãuga faptul cã „Dany–MadlenZãrnescu a adus în lumea artei plasticeceva nemaivãzut: negru pe negru penegru pe negru“ ºi cã artista a reuºit sãfacã „demonstraþia frumosului distins,

creat în niºa de negru, cu nuanþele luimisterioase, puternice ºi protectoare“...

Înainte cu vreo orã de a mã duce lavernisaj, am scris câteva versuri care arputea constitui o poezie. Acel text, pecare l-am citit cu prietenie în public, atun-ci, nu avea titlu, ci doar aceastã dedi-caþie: „Pentru Dany ºi GheorgheZãrnescu. Bacãu, 20 aprilie 2016“. Iatã-l:

Dany simþea nevoia de negruºi asta pentru cã în sufletul eiaduna un vârtej de luminãuneori, ca din întâmplare, în mijlocultabloului, din ape întunecate ieºeaualbastrul sau violetulalteori, ca viaþa în clocotse vedea o patã de roºuîntotdeauna mi s-a pãrut cãnegrul din tablou aspirã luminadin încãpereºi când ea se aduna la obârºieîn Bucovina, toate se filigranauîntr-o catrinþã cât zarea pãmântului

însã George locuia printre lucrurilocuia în ideea de lucru aruncatde care mai nimeni n-are nevoieîl vizitase cândva pe Duchampdar s-a întors cu spatele la elca sã se întâlneascã în sfârºitel ºi lucrurilede care nimeni n-are nevoieºi de-atunci ia crengi buºteni scânduriþevi stopuri mãturi scaune

ºi alte nimicurile unge cu mir

ºi le conferã ceva metafizic

Dany ºi George sunt într-un balansoar

de o parte ºi de alta a lumiiei vorbesc tot timpul, fiindcã auîn dicþionarul lor, cuvintepe care noi nu le ºtimsau pe care, pur ºi simplunu ni le aducem aminte

Dan PETRUªCÃ

NNoottee ddeesspprree uunn vveerrnniissaajj ddee ssuufflleett

Prietenia este acea înlãnþuirede idei în perfectã comuniune,cheia de aur care, rãsucindu-seîn sufletul unor fiinþe, descoperãsimilitudini – în primul rând –temperamentale, ºi în cazurifericite, ºi de naturã intelectualã.E cazul lui Jeni Acterian (1916-1958), care a atras în jurul eispirite luminate ale unor timpuride o încãrcãturã istoricã demnãde a fi cunoscutã. Prea bine seºtie, curiozitatea (sã nu spunem,indiscreþia), fire a umanului, ne-ndeamnã spre Jurnalul unei fetegreu de mulþumit, în care vomdescoperi reflecþii din perioada1932-1947. Prima impresie esteaceea de încãlcare a intimitãþiiunei adolescente, apoi a uneitinere traversând inedite trepteale existenþialului. Însã majori-tatea consemnãrilor sale neîndreptãþesc sã apreciem uncondei de o sensibilitate purã, cujudecãþi de valoare, cu frazãri deo poeticitate ornamentalã ºimetafizicã, uneori, de uºoarãprofunzime filosoficã. Expansivã,imprevizibilã, exigentã ºi(auto)ironicã.

Descoperim o Jeni Acterianzbãtându-se în lanþurile iubirii.Descoperim o Jeni neliniºtitã,rostind: „Viaþa are... gust decenuºã...“ Descoperim o Jeni aesenþelor analitice (gândind ladiversitatea lecturilor sale) sau laprofesorii sãi, pe care-i încrus-teazã în linii, nu de puþine ori,dure (ºi-un singur exemplu ºipare relevant, dacã ne gândim la

Tudor Vianu, considerat, pedrept cuvânt, un „obsedat depoezia purã“). Iubeºte natura ºiBalcicul. Iubeºte marea ºi plim-bãrile cu bicicleta. E fidelã pri-etenelor sale (în inima ei, un locspecial ocupându-l Alice Botez –„Alisica“, cea care „are oroare deorice sensibilitate ºi teama de anu cãdea în ridicol“. 28.07.1936).

Jeni se dovedeºte un buncunoscãtor al sufletul uman, unprofund ºi glacial analist, maiales dacã este portretizat un bãr-bat, în diverse ipostaze: „bãrbaþiiãºtia au niºte înfumurãri deneînghiþit“ (20.08.1935) sau undomn care are mâna moale „ca oplãcintã“ (20.09.1938). Portre-tele sale devin trasãri de umbreºi lumini, de o sobrietate rig-uroasã, neoclasicizantã. Un vio-lonist e „viguros ca un stâlp“, alþii„spurcã pãmântul cu prostia lor“(9.01.41). La Nae Ionescu apre-ciazã „felul lui de a privi reali-tatea în ochi...“ (14.08.45).Mircea Vulcãnescu „vorbeºte cusimplitate, cu voluptate, stãpânpe el, pe ideile lui, pe subiectulpe care-l dezvoltã cu subtilitateºi claritate logicã“ (23.03.42).Emil Botta este „tânãrul bard“

(1938). Nuni Dona devine, une-ori, „agitatã ca o Julietã“(12.03.46). Pe „S“ (marea eiiubire), când îl detestã, când îladorã. Un alt „S“ devine, nici maimult - nici mai puþin, decât o„bestie“ (11.01.46). În adevãr,Jeni pare intransigentã: „Mãdoare-n cot de toþi S. din lumeºi-n acelaºi timp îi ºi ador“(10.07.46).

La doar 19 ani, ea citise dejamultã literaturã, încât recunoºteaimediat un text plagiat ºi, firescsã devinã drasticã, neiertãtoare:„Iatã încã o dovadã a ignoranþeipersonalitãþilor noastre liter-are...“ (20.08.35) E durã ºi cusine: (sunt) „rece ca o piatrã“(5.06.41) sau „ca un Stradivariuspe care ai cânta sârba þigã-neascã...“ (21.11.41) ºi obse-datã, încã din fragedã ado-lescenþã, de sãnãtatea ei: „E ovreme în care omul e bine sã fieun animal sãnãtos“ (14.03.1946)sau „Tare-i bine, Doamne, sã fiisãnãtos ºi tânãr...“ (10.07.46)„Am o teamã animalicã de tot cese apropie de moarte...“(18.03.1942) De aici, înstrã-inarea ei de lume. Premoniþiile einu au dat greº. Din pãcate!

Trecerea s-a produs... cu marisuferinþe! Astfel explicãm ºidezamãgirile care i-au înnoratexistenþa: „Viaþa asta pe care otrãiesc între oameni e o marepãcãlealã...“ (18.08.38)

De fapt, toatã generaþia ei acunoscut, deopotrivã, „gustul decenuºã al vieþii“, dar ºi pe cel almorþii care „subîntinde toatãstrãlucirea de feerie, ca ºi toatãmizeria acestei lumi“, dupã cummãrturiseºte în al sãu jurnal,fratele ei, Arºavir (Jurnal. 1929-1945/1958-1990).

Acest „gust de cenuºã alvieþii“ ne duce cu gândul la Spo-vedania unui condamnat, dincare reproducem câteva versuri,care se potrivesc perfect, ºi-arputea mângâia amintirea „uneifete greu de mulþumit“: „Iubesciluziile ºi visele/ ªi luminile fãrãsfârºit / Iubesc timpul... cã tot nuexistã/ Iubesc clipa în care seascunde viaþa/ ªi destinul cucapcanele lui/ Iubesc simplitateamorþii/ ªi lucrurile care nu seexprimã prin cuvinte/ Iubescoamenii/ ªi tot ce existã pe lume/Iubesc cerul, respiraþia ºi tot ceîmi dã imposibilul/ IubescIUBIREA...“ (Chris Simion, Dece nu suntem ceea ce putem fi?)

Rãnile suferinþei s-auîmbrãþiºat, mereu, mereu, con-stant, cu rãnile singurãtãþii. Oînfrãþire despre care Jeni ar fidorit sã se topeascã în neuitareo datã cu fiinþa sa. Cât de greune este a accepta (dupã ce i-amsimþit trãirile) cã dezvãluireanotaþiilor sale intime a rãnit-oºi-n împãrãþia lui Dincolo... JeniActerian nu ºi-ar fi dorit sã-i fiecitit jurnalul. De nimeni. O spuneîncã din 1935: „n-aº vrea ca acelcineva sã ia cunoºtinþã de toateascunziºurile... ºi secretelemele“. Sperãm sã-l ierte pefratele ei, Arºavir, ºi pe noi, pen-tru aceastã plãcut-dureroasãindiscreþie!

Livia CIUPERCÃ

Preþul singurãtãþii

ateneu

mai 201620

•• GGhheeoorrgghhee ZZããrrnneessccuu

mai 2016 21

eseu

II.. Experriennþaparrizziannã: cumm înncepisã fii Rilke (1)

„Eu poate merg prin munþii greimereu/ în vine, singur, ca un minereu;/ºi-atât de-adânc, cã nu vãd nici sfârºit,/nici zãri: aproape-i totu-n jurul meu,/ ºi-apropierea piatrã-a devenit“ (ed.cit.)Sunt primele versuri ale cãrþii a treia(„Cartea despre sãrãcie ºi moarte“) a„Ceaslovului“, scrise în aprilie 1903, întimpul unei scurte ºederi la Viareggio,când Rilke are 18 ani. Spaþiu obscur,bucurându-se de libertate ºi vastitate,Dumnezeul primelor douã cãrþi adevenit, aici, piatrã, munte. De ce zids-a izbit poetul? Rãspunsul îl aflãm înaceeaºi „Carte despre sãrãcie ºimoarte“: „Cãci, Doamne, marile oraºesunt/ pierdute ºi în destrãmare;/ ºi ca deflãcãri fuge cel mai mare, –/ ºi sã le-aline nu e alinare,/ ºi curge timpul lormãrunt.// Trãiesc acolo oameni, greu ºirãu,/ ºi-s în adânci odãi, cu gestul frânt,/mai speriaþi ca turma de curând;/respirã-afarã treaz pãmântul tãu,/ eiînsã sunt ºi nu mai ºtiu cã sunt“(ed.cit.).Rilke s-a „izbit“ de Paris ºi, pre-cum Kleist în urmã cu aproape un secol,a fost copleºit de uimire ºi anxietate.Clarei, rãmase în Germania, principaluldestinatar de atunci, îi scrie, dupã treizile de la sosire, la 31 august 1902: „...Parisul, care este într-adevãr un mareoraº strãin, foarte, foarte strãin pentrumine. Spitalele ce se vãd aici pretutin-deni mã neliniºtesc. Înþeleg de ce revinfãrã încetare la Verlaine, Baudelaire ºiMallarmé. Pe toate strãzile observi bol-navi care umblã, pe jos sau în maºinã.Îi vezi la ferestrele de la Hôtel-Dieu înciudatul lor costum, trista ºi livida unifor-mã a bolii. Ghiceºti imediat cã în acestimens oraº se aflã regimente de bol-navi, armate de muribunzi, popoare demorþi. Nu mai încercasem aºa ceva înniciun alt oraº ºi e ciudat cã mi seîntâmplã chiar la Paris, unde (cum scriaHolitscher) nevoia de viaþã e mai puter-nicã decât oriunde în alt loc. Nevoia deviaþã este ... viaþa? Nu, viaþa e ceva ceþine de calm, de vast, de simplu. Nevoiade viaþã e grabã ºi gonire. E nevoia dea avea viaþa, de îndatã, întreagã, într-oorã. De asta Parisul e plin ºi de aceea eatât de aproape de moarte. Un oraºstrãin, strãin...“ Aceastã prezenþã apã-sãtoare a mizeriei, a decãderii, a morþii,conjugatã cu tumultul unei false vieþi,constituie prima impresie parizianã a luiRilke. Cartea pe care o va scrie înaceºti ani, „Însemnãrile lui MalteLaurids Brigge“, deopotrivã sfidare ºidepãºire a acestei stãri „pariziene“, e ºitraducerea unei intensitãþi aproapeinsuportabile: „Când ºed acum în chiliamea, pot încerca sã mã gândesc liniºtitla ce mi s-a întâmplat. E bine cã nu lasnimic nesigur. Deci am intrat ºi amvãzut la început cã masa la careobiºnuisem sã ºed era ocupatã dealtcineva. Am salutat spre micul bufet,am comandat ºi m-am aºezat alãturi.Dar iatã cã l-am simþit, deºi nu semiºca. Exact nemiºcarea lui am simþit-oºi am înþeles-o dintr-odatã. Legãturadintre noi era stabilitã ºi am ºtiut cã eraînþepenit de groazã, o groazã de cevace se petrecea în el. Poate se rupsesevreo venã, poate chiar atuncipãtrunsese vreo otravã, de care setemea mai mult, în ventricule, poatecreºtea o tumoare mare ca un soare pecreier, schimbând pentru el faþa lumii.Cu o încordare de nedescris m-am silitsã-l privesc cãci mai speram ca totul sãfie închipuire. Dar s-a întâmplat cã amsãrit în sus ºi m-am repezit afarã; cãcinu mã înºelasem. ªedea într-un palton

gros, negru ºi figura lui cenuºie ºi încor-datã atârna în jos, într-un fular de lânã.Gura îi era închisã, ca ºi cum i-ar fipecetluit-o o greutate mare, dar nu seputea spune dacã ochii priveau încã:ochelarii aburiþi, fumurii îi acopereau ºitremurau puþin. Nãrile erau dilatate, ºipãrul lung se ofilea ca de cãldurã pestetâmplele devastate. Urechile erau lungi,galbene, aruncând umbre mari înapoialor. Da, el ºtia cã în acel moment seîndepãrtase de toate; nu numai deoameni. Încã o clipã ºi totul îºi va fi pier-dut sensul, ºi aceastã masã, ºi ceaºcaºi scaunul de care se agãþa. Tot ceeace era cotidian ºi apropiat va fi devenitde neînþeles, strãin ºi greu. Astfel ºedeaacolo ºi aºtepta sã se întâmple. ªi nu semai apãra“ (Ed.Univers, 1982; trad.Lidia Stãniloae). În Parisul de atunci, numai exista un loc unde sã scapi deteroare: „Existenþa e ceva îngrozitor înfiecare pãrticicã de aer. Îl inspiri cutransparenþa lui, în tine devine precipi-tat, tare, ascuþit, ia forme geometriceprintre organele tale; cãci groaza ºichinurile suferite pe eºafod, în camerelede torturã, în casele de nebuni, în sãlilede operaþie, pe sub bolþile podurilor întoamna târzie, totul are o tenacitatenepieritoare, toate existã ºi se agaþãgeloase de înspãimântãtoarea lor reali-tate, de tot ceea ce este. Oamenii arvrea sã poatã uita multe dintre spaime;somnul lor ºlefuieºte blând aceste urmedin creier, dar visele îl alungã ºi le refac.ªi ei se trezesc rãsuflând greu, ºi lasãsã se topeascã în întuneric raza uneilumânãri ºi beau, ca pe o apã îndulcitã,liniºtea semiobscurã. Dar vai, pe cemuchie stã aceastã siguranþã? Cea maimicã miºcare e de ajuns ºi privirea trecedincolo de ceea ce-i cunoscut ºi pri-etenos; iar conturul cel mai mângâietordevine doar o muchie a groazei“(ed.cit.). Nu ne mai surprinde nici cãRilke îi scrie lui Lou, în 1903, cã expe-rienþa parizianã e similarã, pentru el, cucea cãpãtatã în ºcoala militarã, sus-citând în inima sa, aceeaºi spaimã uimi-tã în faþa a „ceea ce se numeºte viaþã“.Din nou, ciocnirea de enigmaticaobscuritate a lumii, dar, de data asta,multiplicatã la nesfârºit: fiecare zgomotori fiecare întâlnire îl traverseazã pescriitor, îl sfâºie, îl ameninþã cudoborârea. Dar, dacã se refugiase,

copil, în visele fãrã consistenþã, dacãtânãrul poet gãsise azil în imensitatearusã, apoi în calda comunitate dinWorpswede (cu speranþa, o clipã, aunei vieþi „normale“), Rilke, cel din1902, pe care fiece an îl întãreºte îninterior, gãseºte împotriva anihilãrii,sufocãrii în acest munte de piatrã, oapãrare mai asprã, însã mai eficace:exemplul lui Rodin, alãturi de care ocomandã de la un editor de artã trebuiasã-i permitã a trãi câþiva ani. În 13 feb-ruarie 1912, Rilke îi scrie lui Norbert vonHellingrath, tânãrul editor al luiHölderlin, aflat la Paris: „... de mai multeori mã întrebasem dacã Parisul vã eraabsolut necesar. [...] Fãrã îndoialã cãam fugit de el în mai multe rânduri, darabia aveam siguranþa cã îmi oferea,fãcut inofensiv prin distanþã, o imaginelimpede ºi durabilã în care, revenin-du-mi curajul, descopeream ºi recu-noºteam motive ce mã priveau atât deaproape, încât odatã întors aici, aveammereu scuza de a fi acolo doar dincauza lor. Înþeleg la fel de bine, acum,cã multipla sa completitudine, în caretotul pãrea sã se anuleze, astfel încâtnu mai rãmâne decât o plutire, o vibraþieamestecate în aer, un fel de tentaþie deceva ce ar dispãrea într-o clipã, – cãaceastã multiplicitate [...], acest roizumzãind, niciodatã n-aº fi putut sãmi-l fac profitabil dacã Rodin nu m-ar fifãcut mai întâi sã-l uit cu totul. Mulþumitãlui, mulþumitã operei sale vii, pe aceastãcolinã aproape campestrã dominândSevres, m-am obiºnuit cu fiinþaincomensurabilã pe care el o înfruntaseatât de diferit [...] ºi, în timp ce el îmipermitea sã mângâi coama Parisuluisãu, presentimentul se nãºtea puþincâte puþin în mine din specia de sãlbãti-cie, de pericol ºi de ricoºeu pe careputeam s-o aºtept de la al meu...“ Cuma putut Rodin sã cântãreascã, pe subti-la balanþã interioarã a lui Rilke, la fel degrea ca oroarea unui oraº aparent des-tinat morþii? Rãspunsul e într-o scri-soare, din 8 iulie 1903, având destinatarpe aceeaºi Lou Andreas-Salomé:„Când am venit pentru prima oarã laRodin ºi am prânzit la el, la Meudon, cupersoane pe care nu le prezenta, strãiniaºezaþi la aceeaºi masã, am înþelesatunci cã propria casã nu era nimic pen-tru el, poate o mãruntã necesitate mi-

zerabilã, un acoperiº pentru a dormi ºi ase adãposti de ploaie: cã nicio grijã nuexista pentru el, cã nicio greutate nu-istânjenea singurãtatea ºi concentrarea.Doar în interiorul lui însuºi purta obscu-ritatea, refugiul ºi liniºtea unei case pedeasupra cãreia era el însuºi devenitcer ºi pãdure de jur-împrejur ºi orizontîndepãrtat ºi mare fluviu curgând fãrãîncetare. O, ce singuratic e acest bãtrâncare, plonjat în el însuºi, se menþine plinde sevã ca un bãtrân arbore în toamnã!A devenit profund; a sãpat o profunzimeîn inima sa ºi palpitaþiile sale rãsunã defoarte departe ca din mijlocul unuimunte.“ Dacã muntele poate fi aceastãmasã de suferinþã anonimã la care s-arezumat Parisul mai întâi (în ochii luiRilke), tot muntele e greutatea suve-ranã a unei imense opere, de fapt, ocontrapondere. „Imnurile“ închinate luiRodin rãsunã încã în multe scrisoriadresate Clarei. Nu mai puþin, scrisorilemãrturisesc cã oprele din aceastãperioadã sunt de o adâncime a privirii ºide o consolidare a expresiei în egalãmãsurã admirabile. Dumnezeul puter-nic, obscur, fãrã limite, pe care Rilke îlvãzuse in nuce în inima ºi în spaþiulruseºti, Bãtrânul suveran din„Ceaslovul“, îl gãseºte chiar în momen-tul când violenþa realitãþii riscã sã-l ni-miceascã, incarnat în Rodin, inepuizabilcreator de „lucruri“ artistice.

Ceea ce Rilke vede în opera luiRodin, sfidând timpul ca o catedralã, echiar modelul pentru ceea ce ar trebuisã facã el prin intermediul cuvintelor: sãtransforme angoasa în „lucruri“ de artã,în statui, în tablouri, în poeme. Or el nupoate spera sã ajungã la asta, ºi Rodini-o spune limpede, decât prin „meserie“,printr-o modificare radicalã a metodeisale de lucru. Deja, în schiþa „Cãrþiidespre viaþa monahalã (prima a„Ceaslovului“), în 1899, notase pe mar-ginea manuscrisului uneia dintre rugãci-uni: „Aici, cãlugãrul a devenit aproapeun artist. Deºi se lasã construit încã deversurile sale în loc sã le construiascã.“Exemplul lui Rodin e munca fãrã preget,tot timpul, e rãbdarea artizanului. Darunde e unealta, ciocanul artei lui? LouAndreas-Salomé, mereu clarvãzãtoare,îi reaminteºte cã limbajul nu se com-portã niciodatã ca lutul. Însã esenþialulconvingerilor sale se afirmã; în primulrând, arta nu e o activitate ilegitimã:„Obiectul e determinat, obiectul de artãtrebuie sã fie mai mult, sustras celui maimic hazard, celei mai mici incertitudini,ieºit din timp ºi încredinþat spaþiului, adevenit durabil ºi apt pentru eternitate.Modelul nu-i decât aparenþã, obiectulde artã existã. Astfel, acesta constituieindicibilul progres faþã de celãlalt, înfaptul de a fi tãcuta ºi crescândarealizare a dorinþei de a fi, care înnaturã urcã începând cu toate lucrurile.La fel e îndepãrtatã eroarea ce voia sãfacã din artã meseria cea mai arbitrarãºi cea mai pretenþioasã; e actul cel maiumil de a sluji ºi în întregime susþinut delege“ (dintr-o scrisoare cãtre LouAndreas-Salomé). E o profesiune decredinþã ce se va dovedi decisivã pânãla sfârºit: „O, Lou, într-un poem ce-mireuºeºte, e mult mai multã realitatedecât în nu ºtiu ce relaþie ori înclinaþiepe care aº putea-o resimþi; acolo undecreez, eu sunt adevãrat ºi mi-ar plãceasã gãsesc forþa de a-mi întemeia viaþaîn întregime pe acest adevãr, peaceastã naturaleþe ºi pe aceastãbucurie infinite ce, uneori, îmi sunt acor-date“ (din aceeaºi scrisoare).

Gheorghe IORGA

Rainer Maria Rilke – 90 de ani de la moarte

Rilke. Din avatarurilebiografiei interioare

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

ateneu

mai 201622

EEccoouurriiddoossttooiieevvsskkiieenneeîînn rreevviissttaa„„GGâânnddiirreeaa““ ((44))

Atitudinea lui Crainic faþã deDostoievski, pe care-l acuza cãar fi admis ca þelurile spiritualeale ortodoxiei sã fie una cu þe-lurile imperialiste ale autocra-tismului þarist (vezi „Gândirea“ ,nr. 5/1923, „Politicã ºi orto-doxie“), pare sã fie una efe-merã sau puþin confuzã. Este oaserþiune puþin rãtãcitã în dis-cursul general al lui Crainicraportat la Dostoievski, o afir-maþie care nu este însoþitã deprobe. Între 1849–1854,Dostoievski a cunoscut supliciulocnei. ªtim cã Pobedonosþevi-a solicitat lui Dostoievski, în1876, sã-i trimitã þareviciuluiAlexandru articolele sale careerau consemnate în „Jurnal“.Constantin PetroviciPobedonosþev a fost cel maiimportant sfãtuitor al þaruluiAlexandru al III-lea, mentor alal fiului acestuia, Nicolae al II-lea, ºi conducãtorul SfântuluiSinod, din 1880 pânã în 1895.El propovãduia, între altele,teama raportatã la libertateacuvântului ºi ura democraþia.Dostoievski nu l-a ocolit peprinþul moºtenitor, cel cãruia,cu vreo trei ani înainte, îi tri-misese/dedicase o copie aromanului „Demonii“. Însuºiþarul Alexandru al II-lea îl roagãsã discute cu fiii sãi, pentru a-iinfluenþa benefic. Aplecarea luiDostoievski cãtre casa imperi-alã este evidentã, dar nu cre-dem cã ideile imperiale l-aufascinat pe romancierulDostoievski, ci viceversa…

Fericit, Nichifor Crainicrevine în „Gândirea“, nr. 8, 9,10/ianuarie, 1924 (studiul„Parsifal“, pag.181-186), cu oanalizã în care atitudinea dos-toievskianã faþã de ortodoxismeste reaºezatã în matcafireascã. Aceastã reevalureeste realizatã pornindu-se dela o opinie formulatã cumvaîmpotriva cursului aplauzelorcare însoþesc discursul prag-matic de reformator al lui Petrucel Mare. Scrie Crainic: „Rusianu avea încã «oraºe». Aveatârguri, pieþe de schimb. Petrucel Mare creazã oraºul dupãmodelul apusean, adicã împru-mutã formele de viaþã zãmislitedintr'o lungã evoluþie culturalãºi voieºte ca în aceste forme,definite, create pe mãsurasufletului occidental, sã încapãsufletul haotic ºi nemãrginit alRusiei. E ceeace Spenglernumeºte fenomen de pseudo-morfozã – captarea unui sufletprimitiv în formele strãine aleunei culturi înaintate. Petri-nismul, curentul de europe-nizare, ºi-a continuat silnicopera de falsificare. El a creatsufletul oraºului, strãin desufletul satului rusesc, a creatîn oraº «societatea» în al cãreiultim strat au clocit ideilebolºevismului, a cãutat sãdenatureze caracterul magic alreligiei transformând-o în pro-

blemã etic-socialã prin Tolstoi.Revoluþia din 1917 ar fi, în ori-ginea ei, opera lui Petru celMare. Sufletul haotic al Rusieia refuzat totuº sã încapã înforme strãine. Pentru ade-vãraþii ruºi, opera petrinismuluie opera diavolului ºi tot astfelEuropa care a hrãnit petrinis-mul. Petersburgul e oraºul luiSatan. «Întâia condiþie de eli-berare a simþirii poporului ruseste: sã urâm din toatã inima ºidin tot sufletul Petersburgul»scrie Aksakow lui Dostoievski“.Când Crainic acceptã gândulcã „mileniul apropiat aparþinecreºtinismului lui Dostoievski“– ºi nu acelui creºtinism aso-ciat cu „cu þelurile imperialisteale autocratismului“ –, atuncicând afirmã cã acest creºti-nism este „ortodoxia sufletuluisimplu, þãrãnesc“, percepþiadiscursului dostoievkian estenetrucatã: „Iar Dostoievski,elementar ºi apocaliptic, e pen-tru Spengler adevãrata întru-pare a þãrãnimii ruseºti: ade-vãratul rus «e o bucatã dinDostoievski». El refuzã bol-ºevismul ºi doreºte o formãproprie de viaþã, o religiuneproprie, o istorie viitoare pro-prie. Bolºevismul e opera occi-dentalului fãrã sã vrea: Tolstoi.«Creºtinismul lui Tolstoi era oconfuzie. El vorbia de Cristosºi se gândea la Marx. Mileniulapropiat aparþine creºtinismuluilui Dostoievski». («Untergangdes Abendlandes», vol. II, p.236.) Creºtinismul lui Dostoievskie ortodoxia sufletului simplu,þãrãnesc. Întreaga rezistenþãrusã faþã de Occident are ocoloraturã puternic ortodoxã.Problema Rusiei în raport cucivilizaþia europeanã e proble-ma tuturor popoarelor de regimpatriarhal din sânul ortodoxiei“.

Se cuvine sã precizãm însãcã percepþia dostoievskianãraportatã la Petru cel Mareeste sensibil diferitã de cea alui Nichifor Crainic. Reforma luiPetru este privitã deDostoievski ca fiind esenþialãpentru devenirea Rusiei: „Însãîn aceasta a ºi constat reformanoastrã, toatã opera lui Petru.Într-un secol ºi jumãtate ne-amales de pe urma ei cu lãrgireaorizontului, lucru fãrã prece-dent, poate, la niciun alt popor,nici în antichitate, nici în epocamodernã“. („Jurnal de scriitor“,vol.II., pag. 28, EdituraPolirom, Iaºi, 1998.) În„Jurnal…“, Dostoievski insistãîn mai multe rânduri asuprareformei lui Petru, evidenþiin-

du-i esenþa. „Ce înseamnãpentru noi reforma lui Petru?(…) Cã doar n-a însemnatnumai adoptarea costumelor,obiceiurilor ºi a descoperirilordin ºtiinþa europeanã. Da, separe cã Petru s-o fi iniþiat maiîntâi doar în acest sens utilitar,imediat, dar ulterior, dezvoltân-du-ºi ideea, Petru s-a supusfãrã îndoialã unei intuiþiisecrete, care l-a dus, înlucrarea sa, spre þeluri viitoare,indiscutabil mult mai vastedecât utilitarismul imediat“.(„Jurnal de scriitor“, vol. III.,pag. 334-335, Editura Polirom,Iaºi, 2000.)

Pamfil ªeicaru, cel conside-rat a fi cel mai important ziaristinterbelic, personalitate contro-versatã, oferã în nr. 12/martie1924 al revistei „Gândirea“(pag. 273- 275) ºi perspectivaasupra competenþelor sale desociolog, de spirit preocupat deavatarurile literaturii europene.În eseul „Neobonjurism ºi au-tohtonism în culturã“ el formu-leazã interogaþia: „În ce mã-surã o literaturã, de o pildã, îºipoate realiza nãzuinþele deexpansiune?“ În 1873,Dostoievski i-ar fi rãspunssceptic lui Pamfil ªeicaru laaceastã întrebare. Expansi-unea se realizeazã ºi prin tra-duceri. Referindu-se la tradu-cerea lui Gogol în limbafrancezã, Dostoievski notaamar: „Din aceastã traducere aieºit o asemenea ciudãþenie,încât eu, deºi presimþeamdinainte cã Gogol va fi trans-pus în francezã, nu mã aºtep-tam totuºi la un asemenearezultat (…) Literalmente,Gogol a dispãrut. Tot umorul,tot comicul, toate detaliile ºimomentele principale aledeznodãmintelor (…) s-aupierdut ca ºi cum nu ar fi fost(...). Pe scurt, tot ce ne estespecific, tot ce ne e naþionalprin excelenþã (deci, tot ce estecu adevãrat artistic), dupã pã-rerea mea, rãmâne o necunos-cutã pentru Europa“. (F. M.Dostoievski, „Jurnal de scri-itor“, vol I, pag. 83, Polirom,Iaºi, 1998.) ªi, ca sã fie ºi maiconvingãtor, Dostoievski ada-ugã: „Traduceþi nuvela Rudinde Turgheniev (vorbesc de d-lTurgheniev deoarece este celmai tradus dintre scriitorii ruºiºi despre nuvela Rudin,deoarece, dintre toate scrieriled-lui Turgheniev, seamãnã celmai mult a ceva nemþesc) în celimbã europeanã doriþi, ºi nicimãcar nu va fi înþeleasã.

Esenþa principalã a lucrurilorva rãmâne chiar cu totul nebã-nuitã“. (Ibidem). Intervalul1873-1924 a adus însã schim-barea acestei viziuni dos-toievskiene. În acord cu eco-urile europene, Pamfil ªeicaruscrie: „Astãzi literatura euro-peanã este cuceritã, stãpânitãde literatura ruseascã“. Nulipsesc argumentele: „S'arputea crede cã revoluþia care adoborît strãvechiul imperiuþarist a provocat un interesdeosebit pentru literatura naþieicare se înfãþiºa ca propovã-duitoare a unei noui evanghelii.Apusul cautã în literaturã sen-sul, explicaþia tuturor tainelorce învãluiau revoluþia rãsãritu-lui. Cu mult înainte, la 1886Vogüe înfãþiºa în «Le romanrusse» o literaturã nouã, pro-fund umanã ºi specific naþio-nalã. Dela acea datã începecucerirea Europei de spiritulrusesc. ªi cât s'a «desperso-nalizat», «desnaþionalizat»Tolstoi, Gogol, Dostoiewski; arputea cineva sã ne spunã?Tocmai revelaþia unei nouisensibilitãþi cu totul specificã,naþionalã, tocmai revelaþia uneiumanitãþi care aducea unconþinut sufletesc cu totul nou,o viziune a vieþii aºa de ciu-datã, a provocat curiozitateaspiritului european. (În treacãtamintim pe Tourguenef: celmai european scriitor rus estecel mai puþin valoros litera-riceºte)“. O anume inocenþã,un val rãvãºitor de inedit, oprospeþime a firii, o altfel derevoltã a spiritului i-a cucerit peeuropenii cantonaþi în cliºee li-terare-artistice care-ºi sleiserãmult din darul provocãriloriniþiale. „Ce barbar, scriePamfil ªeicaru, a rãsunatglasul rusesc în armonia arteieuropene, cum a acoperit ca oavalanºã bietele controverseale estetismului! Totalizareamoralã a istoriei poporului rus;mujicul, bisericile cu auritele lorcupole îºi prelungirã umbradeasupra Europei. Ca odini-oarã în preajma anului o sutã,când Asia arunca apusului onouã ideologie, astãzi po-poarele Europei primescexpresia literarã a sufletuluirusesc. Conlucrarea culturalãinternaþionalã se face fãrã capoporul rus sã elimine elemen-tul etnic din arta lui, ci tocmaidatoritã reliefatelor caractereetnice, arta ruseascã ºi-adeschis un drum biruitor.Sufletele crescute în preajmabisericilor aduc Europei

obosite de scepticismul comodá la Voltaire – cãruia AnatoleFrance i-a adãugat doar ostrãlucire nouã – fiorul devieaþã a celor cari au aruncat opunte misticã între singurã-tatea tristã a sufletului lor ºimajestatea cosmosului. Pentrurãtãcitorii obosiþi prin deºertulunei arte fãrã mistuitoareadâncimi umane, arta ruseas-cã se înfãþiºeazã ca o nouãrevelaþie a vieþii, a infinitului, alui Dumnezeu“.

Pamfil ªeicaru sesizeazã cãspiritualitatea europeanã tre-buie sã admitã gândul cãaccente devenite universale,precum rusul Dostoievski saunorvegianul Ibsen, privite cusurprindere de cãtre unii, nusunt doar „accidente de creº-tere“, ci, necesar, fac parte dinfrumoasele rãvãºiri ale spiritu-lui: „Spiritul rusesc devineeuropean, se universalizeazãprin înãlþimile noui pe care leridicã, înãlþimi de unde sepoate vedea o nouã înfãþiºarea vieþii. Am repetat cu insis-tenþã caracterul cu totul naþio-nal pe care îl pãstreazã sufletulrusesc revãrsat ca o lavã, pen-tru a înþelege eroarea acelorcari îºi închipue cã vom puteapãºi în cultura umanã, cu imi-taþiile conºtiincios fãcute dupãmodelele trimise din Parisodatã cu jurnalele de modã.«Scrupulele etnice sunt unaccident de creºtere!»Dostoievski «un accident decreºtere» al literaturii ruseºti;sau Ibsen «un accident decreºtere» al literaturii norve-giene? Marea frumuseþe anaturii stã în numeroaseleaccidente geologice care aubrãzdat pãmântul cu pitoreºti«accidente» de teren în loculunei nesfârºite ºi dezolanteîntinderi ca o tipsie“.

Pornind de la „ofensiva“europeanã a literaturii ºi culturiiruse, Pamfil ªeicaru ne oferã ointeresantã lecþie ºi pentrumodul în care ar trebui sãabordãm cu înþelepciune,astãzi, dialogul civilizaþiilor:„Cultura celorlalte popoare îþipoate fi o verificare ºi un stimu-lent, dar nicidecum o sursã dedisciplinã ºi de creaþie. Evidentcã în domeniul ºtiinþific ele-mentul etnic dispare, dar îndomeniul artei ºi al filozofiei elformeazã axa. Peste hotareputem peregrina, ne vom gãsipe noi nu atât în ceeaceacceptãm cât, mai cu seamã,în ceeace refuzã «eul» nostru.Din succesivele rezistenþe alespiritului nostru, ni se va contu-ra personalitatea. Ar fi o lipsãtotalã de înþelegere dacã amsocoti tendinþa spre o accentu-are a elementului autohton,drept o înclinare spre izolareanoastrã culturalã. MahatmaGandhi, marele animator alnaþionalismului indian, scria:«Nu vreau sã-mi fie casa meaîmpresuratã din toate pãrþile ºiferestrele sã-mi fie astupate.Vreau ca sufletul culturilortuturor þãrilor sã circule liberstrãbãtându-mi casa, dar refuzsã mã las smuls, Religia meanu este o religie deînchisoare».“

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (47)

„Creºtinismul lui Dostoievski e ortodoxiasufletului simplu, þãrãnesc. Întreaga rezis-tenþã rusã faþã de Occident are o colo-raturã puternic ortodoxã. Problema Rusiei

în raport cu civilizaþia europeanã e proble-ma tuturor popoarelor de regim patriarhaldin sânul ortodoxiei.“

Nichifor Crainic

ateneu

mai 2016 23

N. 28 aprilie 1941, în satulGiurgiuoana, comuna PoduTurcului, judeþul Bacãu. Pro-fesor, prozator, ziarist, edi-tor, etnograf, întreprinzãtor,politician. Este cel dintâi fiu alþãranilor Tudora (n. Popa) ºiVasile Marin, o familie de gos-podari cu trei copii, care s-austrãduit sã-i ofere toate condiþi-ile pentru a învãþa ºi a izbuti înviaþã. A copilãrit în satul natal,începându-ºi studiile la ªcoalaPrimarã Giurgioana (1948-1952), în perioada când luptacu analfabetismul abia înce-puse ºi când procentul analfa-beþilor în totalul populaþieiMoldovei încã era în jur de 60la sutã. A urmat apoi cursurileciclului gimnazial ºi ale celuiliceal la Podu Turcului, absol-vind ªcoala Medie (în prezent,Liceul Teoretic „AlexandruVlahuþã“, 1952-1959) în primapromoþie cu 11 clase. S-anumãrat an de an printre ceimai silitori elevi, începând dinclasa a VII-a punându-ºi în va-loare ºi abilitãþile literare, la oîntâlnire cu scriitorii bãcãuanifiind rãsplãtit pentru creaþia sacu o... cutie de bomboane.Membru activ al cenaclurilorliceului, coordonat de profe-soara Elena Tudorache, ºi alBibliotecii Comunale, a câº-tigat toate etapele Concursului„Iubiþi cartea“, la cea naþionalãduelându-se, de la egal laegal, cu viitorul mare prozatorFãnuº Neagu. Cu acceptulprofesorului de limba românãDamian Minea, care nu agrealiteratura proletcultistã a vremiiºi nici noua literaturã sovieticã,a citit fãrã teamã cãrþile aflatela index ºi a rãmas fascinat deliteratura lui Stendhal, Hugo,Baudelaire, Balzac, Dickens.Preºedinte al cenaclului licee-nilor, la ºedinþele cãruia parti-cipau adeseori scriitorii bã-cãuani Radu Cârneci, Gh.Anghelache, Ion Ghelu-Destelnica, a girat în jur de 25de numere ale unei publicaþiiliterare scrisã manual, iar întandem cu Mihai Sîrghi aprezentat lunar, în salaCãminului Cultural, atractiveproiecþii cinematografice. Încu-rajat de acest gen de întâlniri,în 1958 a debutat ca publicistîn paginile ziarului regionalSteagul roºu, afiºând încã dinstart un acut spirit critic. Dublulicenþiat al Facultãþii deFilologie a Universitãþii „Al. I.Cuza“ (1961-1965) ºi alFacultãþii de Filologie, secþialimbi strãine, a UniversitãþiiBucureºti (1970-1974), a dedi-cat învãþãmântului gimnazial ºiliceal peste patru decenii,activând ca profesor de limbaromânã la ªcoala GeneralãMãcãreºti, judeþul Iaºi, laliceele 2, 3, 4 ºi „MihailKogãlniceanu“ din Vaslui, laprima fiind ºi director vreme de6 ani. Începând cu 3 martie1970 a fost promovat inspectorla Comitetul de Culturã aljudeþului Vaslui, recent înfi-inþat, ºi pânã în martie 1974,când, în urma unei delaþiuni, afost silit sã revinã înînvãþãmânt, ºi-a fãcut simþitãprezenþa în 388 dintre cele 436sate vasluiene, îndrumând atâtactivitatea culturalã, cât ºi ceade la staþiile de radioficare ºi

biblioteci, în care a introduscataloagele alfabetice ºi tema-tice, precum ºi clasificareazecimalã. În acest interval aîndrumat, de asemenea, con-strucþia cãminelor culturale dela Berezeni ºi Dragomireºti, afost diriginte de ºantier la Casade Culturã din Vaslui, a partici-pat la sesiunile de comunicãride la Bucureºti, Craiova,Reºiþa ºi Târgoviºte, a fost invi-tat în juriul Festivalului „MariaTãnase“, unde a descoperit-ope solista Ionela Prodan, aorganizat primele trei ediþii aleFestivalului Umorului, cãruiai-a atribuit numele luiConstantin Tãnase, a propul-sat Vãlãretul de la Voineºti laFestivalul Obiceiurilor de Iarnãde la Muzeul Satului (1971).Totodatã, a reluat cercetãrileetnografice ºi folcloristice dinstudenþie, când a început va-lorificarea tezaurului moºtenitde la Tudor Pamfile, publicândnoi studii despre acesta ºidespre Dimitrie Cantemir,fãcând investigaþii ºi culegeride folclor în comunele vaslu-iene, concretizate apoi în arti-cole de specialitate ori publicis-tice. Între acestea, amintimdoar câteva dintre cele publi-cate în Vremea nouã(Frumuseþile poetice ale sãte-nilor îi stãpâneau sufletul, 90de ani de la naºterea lui T.Pamfile; O prestigioasã revistãde folclor: Ion Creangã. 65 deani de la apariþie; Valorificareafolclorului local în miºcareaartisticã de masã), Scînteiatineretului (Dimitrie Cantemir -Un precursor în sociologie),Cronica (O prestigioasãrevistã de folclor, Ion Creangã;Argumentul folclorico-etnogra-fic), Clopotul (Etnograful. 300de ani de la naºterea mareluipatriot ºi cãrturar român D.Cantemir) ºi Tribuna ºcolii(Dicþionar de pseudonime). Cu

studii ample despre istoria fol-cloristicii ºi etnografiei naþi-onale a fost inclus, de aseme-nea, în volumele colectiveCântecul popular românesc,studii de folclor, II (Con-sideraþii privind cântecul popu-lar în cultura de masã,C.C.E.S., Craiova, 1974) ºi III(Consideraþii preliminare pri-vind promovarea cânteculuipopular la revista de folclor IonCreangã, idem, 1975), care aumarcat o primã activitate edito-rialã, intensificatã mai ales înultimele decenii. Reintegratfortuit în procesul didactic, adat un nou sens vieþii sale,continuându-ºi cu asiduitatecercetãrile etnofolclorice ºiextinzându-le în sfera învãþã-mântului, perfecþionându-ºi ande an pregãtirea profesionalãºi obþinând, în 1998, titlul dedoctor în filologie alUniversitãþii Bucureºti, cu tezaImportanþa revistei IonCreangã în folcloristica ro-mâneascã (îndrumãtor, prof.univ. dr. Mihai Pop). Presti-gioasei reviste ºi lui TudorPamfile i-a consacrat, de altfel,cele mai multe studii ºi articole,culminând cu îngrijirea ediþieide Basme (Editura Junimea,Iaºi, 1976) a acestuia ºi cumaterializarea tezei de docto-rat în volumul Tudor Pamfileºi Revista Ion Creangã(Editura Cutia Pandorei,Vaslui, 1998). Un amplu studiua dedicat ºi ºcolii vasluiene(Evoluþia învãþãmântului vas-luian pânã în 1859, publicat înAnuarul Institutului A. D.Xenopol, 1980), urmat pesteun deceniu de monografiaLiceul Mihail Kogãlniceanu,centenar: 1890-1990, realiza-tã în colaborare cu Cornelia C.Alexandru (Vaslui, 1990), ºi dealte articole inserate în publi-caþiile vasluiene ºi din altezone ale þãrii, între care

amintim, alãturi de cele dejapomenite, Adevãrul, Api-cultura în România, Albina,Baadul literar, Clepsidra,Convorbiri literare, EcouriLiterare, Gazeta de est,Îndrumãtorul cultural, Me-ridian Vaslui-Bârlad, 13 Plus,Studii ºi Cercetãri de Istoriea Presei º.a. Publicist fervent,a devenit el însuºi ctitor ºi fãu-ritor de presã scrisã ºi audio-vizualã, fondând publicaþiileVlãstarul (1990), Teleradiodi-vertisment (1994), Meridianul(1996), TV Vaslui (1990),prima televiziune privatã dinMoldova, Unison RadioVaslui (1994) ºi, apoi, Bârlad,primele posturi de radio vas-luiene, Meridianul CulturalRomânesc (2015). Reunite înTrustul de Presã Cvintet Te-ra,acestea ºi-au cîºtigat rapidnotorietate, în studiourile lorpoposind numeroase perso-nalitãþi din toate domeniile,începând cu cele ale locului ºisfârºind cu mai mulþi preºedinþide stat, prim-miniºtri ºi miniºtri.O bunã parte dintre materialelede presã difuzate sau publicateau fost reunite apoi în volumeleTVV-15 în explozia cultural-informaþionalã din judeþulVaslui (Editura Tiparul, Bârlad,2006), Meridianul (Vaslui-Bârlad) axã cultural-infor-maþionalã (Editura PIM, Iaºi,2009), distins cu Diploma deexcelenþã a Uniunii ZiariºtilorProfesioniºti (2011), FestivalulNaþional al Umorului„Constantin Tãnase“ Vaslui– 40 (idem, 2010), Tv. V.-Vaslui - România - Europa.File de istorie, presã ºi cul-turã. Curentul Cultural-Informaþional (idem, 2011),Giurgiuoana - Bacãu, Sat -Bisericã - Oameni (idem,2011), Editoriale valabile dinvremuri regretabile (idem,2013), Cu Eminescu, dascãlde suflet, studii ºi adnotãriistorico-literare (idem, 2013),„Spirale“ internaþionale -Vasluieni pe spiþe din roataistoriei (idem, 2013), Primarii,ca niºte oameni acolo, ºi ei(idem, 2014), Ceauºescu - …- Bãsescu, Mitterand -Snegur - Iliescu, Lucinski -Constantinescu - RegeleMihai I (evocãri de reporter) -idem, 2014, Prima clasã... depe Valea Zeletinului (idem,2014) ºi 25 – TV.V. istorie ºiculturã (idem, 2015). La aces-tea se adaugã romanulZãpada pe flori de cireº înspaþiul pentru iubire (Vaslui,1999, ediþia a II-a, revãzutã ºiadãugitã, idem, 2014), cele treicãrþi care i-au fost consacrate,MARIN 70 (70 de autori, 70de mãrturii, 70 de autografepentru 70 de ani), îngrijitã deVal Andreescu (Editura PIM,2011), Marin D. V. Opera încâmpul critic ºi valoricnaþional (Th. Codreanu, C.D.Zeletin, N. Constantinescu

etc.) – idem, 2013) ºi DumitruV. Marin-Zeletin - Om, operã,prezenþã (idem, 2014), pre-cum ºi studiile incluse în an-tologiile colective Interferenþe(O datinã spectacol la sãrbãto-rile de iarnã în Moldova: Ursul,Inspectoratul ªcolar, Vaslui,1980) ºi Nichita Stãnescu,Album memorial (Ninge pen-tru Cati, Viaþa Româneascã,1984). Deºi acaparat aproapeîn totalitate de munca redac-þionalã ºi de responsabilitãþilece decurg din calitatea sa depatron ºi de director general altrustului de presã, s-a implicatîncã de la începuturile ereipostdecembriste ºi în viaþapoliticã, numãrându-se printrecei 5 fondatori ai MiºcãriiEcologiste din România, deve-nind primul preºedinte al orga-nizaþiei judeþene, consilierjudeþean ºi membru al Delega-þiei permanente, calitate încare a fost prezent ºi lalucrãrile Internaþionalei Ecolo-giste de la Budapesta (2001),unde a sprijinit admitereaPartidului Ecologist dinChiºinãu în acest for.Preºedinte, apoi, al AcþiuniiPopulare, a candidat laalegerile pentru desemnareaprimarului ºi pentru Parlament,a fost delegat la întâlniri inter-naþionale, a reprezentat intere-sele cetãþenilor în forurilelocale. În tot acest timp a spri-jinit cele peste 40 de ediþii aleFestivalului Internaþional deUmor „Constantin Tãnase“, ainiþiat manifestãrile „ZileleMeridianului“ ºi „Omagiu cãrþiivasluiene“, numeroase alteacþiuni de difuzare a cãrþii, dedinamizare a activitãþilor dincãmine culturale, ºcoli ºi bibli-oteci, a organizat întâlniri cuscriitorii, lansãri de cãrþi, dez-bateri cu redactori ºi alþi invi-taþi. Promotor al UniuniiNaþionale a TeleviziunilorPrivate, a fost ales de colegiide breaslã ca vicepreºedinte alUniunii Ziariºtilor Profesioniºti,for care l-a rãsplãtit pentrulaborioasa lui activitate depresã nu numai cu Premiul deExcelenþã în Jurnalism (2013),cu diplome, ci ºi cu OrdinulZiariºtilor, Clasa I. La acestease adaugã numeroase diplo-me, distincþii ºi premii acordatede Consiliul Judeþean ºi de alteforuri vasluiene, precum ºi titlulde Cetãþean de Onoare alcomunelor Podu Turcului (29martie 2011), Prisãcani, judeþulIaºi (24 august 2014) ºi Þepu,judeþul Galaþi (30 septembrie2014). Invitat la BBC ºi laTeleviziunea Canadianã, in-clus în dicþionarele de speciali-tate, devenit personaj al lungmetrajului lui CorneliuPorumboiu, A fost sau n-afost?, premiat la Cannes, lasecþiunea „Quinzaine desRealisateurs“, cu PremiulCamera d’Or pentru Cel maibun film, scriitorul ºi omul depresã nu ºi-a spus încã ultimulcuvânt, pregãtind concitadini-lor sãi noi surprize publicisticeºi nu numai. La ceas aniversar,numai gânduri de bine!

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Dumitru V. Marin

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

Amanþiitaciturrni

Ea. Mã cheamã Nadege.Oare sînt drãguþã? N-am pusîntrebarea oglinzii, ci mamei.Aveam unsprezece ani. Ea îmilua ochii cu frumuseþea ei, ele-ganþa ºi ºtiinþa de a fi mondenãºi rafinatã. Ieºeam de la oculistcare tocmai îmi pusese pe vâr-ful nasului o pereche groasã deochelari; ramele se coºcoveauca niºte solzi de peºte. Amajuns la convingerea cãaceastã întrebare nu avearãspuns. Mã uitam în toate vi-trinele de pe stradã pentru aîncerca sã-mi surprind imagi-nea. În mod normal ar fi trebuitsã întreb: ochelarii aºtia groºiîmi vin bine? Sînt drãguþã? Audºi acum rãspunsul mamei mele.S-a lipit ca un tatuaj în inimamea: „Nu, dar ai un aer nostimºi inteligent, ºi asta înseamnãcu mult mai mult.“ Eram dispe-ratã. Pentru cã simpatia ºiinteligenþa nu însemnau nimicpentru mine. Nu exista decât oalternativã: drãguþã sau neferi-citã(...). Cum aerul meu inteli-gent ºi ochelarii m-au sortitstudiului, am fãcut o licenþã înlitere clasice la facultatea dinRouen. Aici l-am întâlnit peAlexis care se pregãtea pentruexamenul de agregat înfilosofie. Filosofii sunt profe-sioniºti ai inteligenþei. Dacã uniicultivã cu amatorism spiritul,subtilitatea, fineþea, profun-zimea ideilor, intuiþia, viziuneasinteticã, licenþiaþii în filosofiefac din asta o profesie. Aºa m-acucerit. Puþine fete, cred, aufost seduse de lectura comen-tatã a unor pagini din Leibniz,Kant, Hegel, Heidegger. Acestaa fost ºi cazul meu. Cu câtprivesc înapoi, îl gãsesc maicaraghios, dar nu mi-e ruºine.Ne-am cãsãtorit. Mult preatineri, dupã pãrerea familiilor

noastre. Miºcãrile din Mai 1968ne-au apropiat, apoi ne-amdespãrþit. Este greu pentru uncuplu tânãr sã supravieþuiascãunei asemenea experienþe. Nuconteneam sã ironizez patosulrevoluþionar al lui Alexis. Estefoarte adevãrat cã a conceputmereu rolul sãu de profesor defilosofie într-un sens socratic.ªtia sã creeze neliniºte, tulbu-rãri, sã ne atragã atenþia asupraunor momente din Mai 1968. Asalutat evenimentul ca pe ourcare pe tron. Într-adevãr, totulse rezolva pentru el în discur-suri, un val verbal, de nestã-pânit care mãtura totul: obsta-cole, contraziceri. Eu vedeamlucrurile cu totul altfel. El con-funda a lua puterea cu a luacuvântul, iar eu nu ezitam sã-lfac atent asupra acestui lucru.

Copleºitã de ridicol, m-amretras la Fécamp, în sânul fami-liei. Cel care locuieºte în þinutulCaux, trece drept un om tãcut,ºi aceasta este calitatea pe careo apreciem cel mai mult dupãverbiajul din ’68. M-am odihnit,am mâncat pâine cu apã; îmipãstrasem obiceiul, preluat înCartierul Latin, de a petrece oreîntregi în cafenele. Mediile edu-cate din Fécamp se scandali-zau vãzându-mã plimbându-mãagale prin bistrourile din centruºi port. Acolo l-am întâlnit peOudalle. κi alegea echipajulpentru un vapor cãruia laSecherie (nume dat, familiar,companiei generale de pescuit)îi încredinþa comanda (...).Masiv, cu mersul lent, privireaalbastrã ºi sprâncene blonde,Oudalle pãrea la fel de vorbãreþca un urs alb de la Polul Nord.M-am îndrãgostit de el pe datã.Mai târziu, mi-a amintit cã nuera prima noastrã întâlnire. Cudouãzeci de ani în urmã, în tim-pul unei croaziere pe care ofãceam în familie cu un iaht alCompaniei, tata ne-a trimis pemine ºi pe fratele meu, sã petre-cem timp de douã zile, pe o

ºalupã a flotei noastre carelucra în apropiere. Asta fãceaparte din educaþia noastrã. Încãde la început, am fost descura-jatã de atmosfera de o tristeþebrutalã care domnea în aceastãtemniþã plutitoare. Am fost mar-tora unei scene de violenþã:secundul l-a pãlmuit cu lovituride morun pe un mus, care eracât pe ce sã-i ardã faþa, în timpce-ºi aprindea þigara de foi. Cusiguranþã, n-aº fi recunoscutadolescentul în ursul alb, dar elîmi auzise prenumele – destulde rar pentru a nu-l uita în cir-cumstanþe, ele însele, destul demarcante. Am avut ocazia sãvorbesc cu el despre senti-mentele, prin forþa împrejurãrilorostile, pe care muncitorii de pemare le nutresc faþã de aceºtiarmatori care sug sângelepescarilor. Dar noi, copiiiCãpcãunului, eram crescuþi încultul oamenilor din GrandMétier; aceºti pescari dinIslanda celebraþi de o pleiadãde scriitori de la Victor Hugo laRoger Vercel, trecând prinscrierile lui Pierre Loti ºi JosephConrad (...).

El. Ignor, nu ºtiu mai nimicdespre viaþa copiilor în uzinã,gândeºte Oudalle, sau în strã-fundurile minelor de cãrbune,sau poate, izolaþi pe pãºunile

nesfârºite în mijlocul turmelorde oi. Singurãtatea unui marinarîncepãtor în ale marelui pescuit,era infernul însuºi. La articolulsouffre-douleur, dicþionarulLarousse, pe vremea aceea,nota: marinarul era cel careîndura suferinþa pentru totechipajul. Pentru a-l exploata,a-l cãlca în picioare, a-l bate, a-lchinui, oamenii aveau douãargumente: „Toþi am trecut prinasta. El va face ca ceilalþi.“Meseria o cere. „Meseria“ careconsta în curãþirea peºtelui,adicã a-i scoate sângele, a-lspãla într-un hârdãu cu apã,înainte de a-l arunca în calaºlepului. Acest lucru forþamâinile sã stea cufundate înapã de mare, timp de ºais-prezece pânã la douãzeci deore, atât cât dureazã ziua depescuit. Îþi imaginezi îngrozi-toarele cioturi vineþii, crãpate,zbârcite de saramurã, niºtemâini care nu mai aveau nici unaspect omenesc. Port ºi astãzistigmatele acestei teribileucenicii (...). Armatorul, un sim-plu câine terra-nova, nu-l vedeniciodatã, el este cel care sugesângele, un vampir ascuns.

Ea. Toate acestea cântãreaumult în sentimentele mele pen-tru Oudalle. A plecat timp de treisãptãmâni la pescuit dupãprima noastrã întâlnire. În urmã-torii cinci ani m-am exaltat, l-amaºteptat, m-am gândit la el, i-amscris, fãrã ca o parte din minesã mã sâcâie din cauza acestuirol de soþie de pescar, o vãduvãpotenþialã, cãlcând pietriceleletriste de pe plajã. ªi totuºi îmiplãcea sã mã joc cu ele (...)

El. Sunt obligat sã constat cãîn conversaþie se manifestã difi-cultatea unui marinar de a trãi încuplu. Trãind mereu despãrþiþi,nu mai avem ce sã ne spunem.Toþi aceºti ani petrecuþi în com-pania bãrbaþilor, un echipaj înfond, nu constituie o pregãtirepentru viaþa conjugalã. Laînceput, aveam un anume capi-

tal mitologic în inima luiNadege. Ea a fost crescutã însânul acestei dinastii de arma-tori, în cultul pescuitului. Mãasculta cu pasiune când evo-cam campaniile de pescuit.Apoi acest capitol sentimentals-a epuizat. Pasiunea ei s-atransformat în respect, în celedin urmã, nu mai rãmãsesedecât rãbdare. ªi rãbdarea arelimitele ei (...)

Ea. Aceastã falsã tãcere nuþi-a reuºit. La Fécamp, am iubitun om taciturn. Exista în tine unfel de condamnare a întregiivorbãrii convenþionale de carese înconjoarã oamenii. Bonjour,bonsoir, ce mai faceþi, foartebine, ºi dumneavoastrã, cevreme de câine...! Onorai toatãaceastã vorbãrie fãrã noimã cuo privire grea, nemulþumitã. Aiciai devenit tãcut. Existã multãnemulþumire în tãcerile tale, unfel de bombãnealã în aparteuri.

El. Descopãr multã poezie,mult lirism în buletinele meteo.Cuvintele pe care le pronunþitrebuie sã fie în armonie cucerul ºi marea.

Ea. Ne-am despãrþit în acestpunct printr-o imensã plajã deliniºte. Marea logoree din Mai1968 m-a fãcut sã visez cu oînþelepciune laconicã la auzulcuvintelor cu greutate, rare, darpline de sens în acelaºi timp.Cãdeam într-o muþenie apãsã-toare ºi goalã întocmai caflecãreala studenþeascã.

El. Aº vrea sã ºtiu ce doreºti.Nu încetezi sã-mi reproºezitãcerea mea. Nu dai înapoi înfaþa nici unei agresiuni oricât dejignitoare ar fi.

Ea. O fac tocmai pentru a tescoate din starea asta. Cautcriza, explozia, scenele demenaj. Ce înseamnã, de fapt, oscenã casnicã? Este triumfulfemeii. Atunci când femeia areuºit, în cele din urmã, printr-omulþime de hãrþuieli, sã-ºi smul-gã bãrbatul din tãcere. Estemomentul când el þipã, tunã ºifulgerã, profereazã injurii, iarsoþia se lasã voluptos scãldatãîn aceastã aversã verbalã. (...)

Ea. Nu te-am înºelat nicio-datã. Dar, îþi amintesc cã acestminim necesar de cuvinteschimbate, ca sã nu intrig penimeni, þi se întâmplã sã nu mile spui. Duminicã mergem înmod obiºnuit sã mâncãm împre-unã la un restaurant de pecoastã. Câteodatã, mi-e atât deruºine de muþenia mea, încât îmimiºc buzele în tãcere, ca sã-i facpe ceilalþi clienþi sã creadã cã îþivorbesc.

El. Era într-o dimineaþã cândluam micul dejun.

Ea. Îmi amintesc. Eraiabsorbit de lectura jurnalului.Dispãruseºi în spatele ziaruluidesfãcut ca un paravan. Cumpoþi fi oare atât de mitocan? (...)Un cuplu se construieºte încet,

meridiane

FRANÞAFRANÞA

MMiicchheell TToouurrnniieerr

• continuare în pag. 19

„Le médianoche amoureux“(Gallimard, 1989) evocã spaþiul (i)limitat)al Povestirii. Mitul iubirii îºi gãseºte în„Les amants taciturnes“ o altã cale deinterpretare. Personajele, Nadege ºiOudalle, dar ºi altele, invitate pe o insulãpustie, nu trãiesc decât dacã îºipovestesc propria lor istorie conjugalã. Eaîi cunoaºte pe de rost toate istorisirile depe mare. El îºi dã seama cã a pierdut totcapitalul mitologic de iubire din inimasoþiei sale.

L’effet - de - couple s-ar traduce, defapt, prin plictis, monotonie ºi minciunã –un ritual al vieþii cotidiene – luni marþimiercuri joi vineri sâmbãtã..., în acelaºiritm (Albert Camus, „Mitul lui Sisif“).Importanþa dialogului în viaþa cupluluipoate fi comparatã cu istorisirile lui DonJuan, în cãutarea unei urechi virgine, dis-pusã sã-i asculte vorbele frumoasedespre iubire. Numai astfel dialogul „numoare, nu este ucis“, spune taciturnulpescar. Amândoi decid cã, neavând mainimic a-ºi spune, nu le rãmâne decât sãse despartã. Un médianoche amoureuxadicã un dineu nocturn îi uneºte pe toþipovestitorii aflaþi în aceeaºi situaþie.

Þesãtura textului o constituie întocmaipoveºtile fiecãruia, evocãri efemeredespre cuplu ºi dragoste. În fine, cei dois-au decis sã punã capãt mariajului. Casalor este De vânzare. Le-a lipsit mereu oaltã casã, care sã-i protejeze de agresiu-nile din exterior ºi de tumultul vieþii cotidi-ene -, o casã fãcutã din cuvinte, legende,poveºti, al cãror incipit este expresia arhi-cunoscutã „a fost odatã“. Titlul tematic alcãrþii „Le médianoche amoureux“ trimiteprin conþinut la seducþia poveºtilor menitesã umple golul unui dineu nocturn.Cititorul este invitat într-un spaþiu alînchiderii-deschise, simbol al relecturii ºial poveºtii nesfârºite, repetate, (re)scrise.În fond, farmecul cãrþii constã în seducþiaPovestirii.

Cititorul va remarca discursurilesolitare care devin din ce în ce mai scurte,asemenea monologurilor dialogice, încare întrebãrile ºi rãspunsurile se topescîn aceeaºi istorie, cu aceleaºi tristeþi, ace-leaºi ritualuri ale plecãrilor pe mare ºiîntoarceri fericite. Naufragiul sentimentaldevine totuºi iminent. Aceastã insulã încare gãsim aluzii livreºti, intertexte, ace-leaºi istorii de dragoste din Tabla de

materii sugereazã odatã în plus circulari-tatea naraþiunii cu care Tournier ne-aobiºnuit. O lecturã a rebours, un parcursal Cuprinsului ne îndeamnã sã fim maiatenþi: aceleaºi titluri ale povestirilor, ace-leaºi personaje: Pierrot ºi Colombine,Blondine ºi Lucie revin în interiorul cãrþii.Astfel, subtile ºi magice intertexte careºterg frontierele dintre dehors ºi dedanscreeazã un ritm al repetiþiei ºi al simila-ritãþii, definind jocul romanesc al scriitoru-lui. Criza reuneºte poveºtile unui mus,Oudalle, un þap ispãºitor al întâmplãrilorde pe un vas de pescuit ºi al unei tinere,fiica armatorului. Altfel spus, poveºtile Luiºi ale Ei – o combinaþie de voci ºi istorii –îi transformã în co-autori. Povestea esteUna – povestea lor – un panaceu pentrules mal – aimés, dar ºi spaþiul cititoruluicreator, care asemenea unui bricoleurintellectuel se retrage pe insula saîncepând sã re-scrie o altã poveste.

Traducere ºi prezentare deMaria GRIGORIU