Adrian JICU

Fetiºurile

lui Horea Sibiºteanupagina 3

Marius MANTA

Luciditatea exemplarãa poeziei

lui Ovidiu Genarupagina 7

Nr.603 – 604

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 (serie nouã) • noiembrie – decembrie 2019 • 4,00 lei •

• Ilustraþia acestei ediþii: reproduceri din expoziþia Vasile Crãiþã-Mândrã, MariusCrãiþã-Mândrã – Descriptivul ºi alte forme corolare

Prozã de Andreea RÃSUCEANU

Vântul, duhul,suflarea

pagina 6

Elena CIOBANU

Rictusul de tipInstagram

pagina 8

SSããrrbbããttoorrii ffeerriicciittee,,SSããrrbbããttoorrii ffeerriicciittee,,ppeennttrruu ttooþþ ii cc ii tt ii ttoorr ii ii

ºº ii ccoollaabboorraattoorr ii ii nnooººttrr ii !!LLaa mmuullþþii aannii!!LLaa mmuullþþii aannii!!

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

Vineri, 29 noiembrie 2019, aavut loc la Galeriile „Alfa“ dinBacãu vernisajul expoziþieipersonale Constantin Ciosu.Caricaturist de marcã, avândîn palmares numeroase premiiinternaþionale ºi naþionale(totalul depãºind 170, ºi cucele necontabilizate s-ar puteasã fie chiar... 200), el a oferitvineri searã un regal, selec-tând din vasta sa operã 200 dedesene. Expoziþia a fost orga-nizatã de Muzeul de Artã alComplexului Muzeal „IulianAntonescu“, sub egidaConsiliului Judeþean Bacãu.Curatorul expoziþiei este artis-tul plastic Dionis Puºcuþã.Acesta, în cuvântul dedeschidere, l-a descris pe sãr-bãtorit ca fiind „maestru aldesenului umoristic, un mareartist, un artist desãvârºit, opersonalitate a Bacãului“. Unportret minuþios a creionatcriticul literar Constantin Cãlin,admiraþia acestuia fiind cunos-cutã ºi din tableta publicatã încartea „Cãrþile din ziar“ (Bacãu,Ed. „Babel“, 2015, vol. III),unde realizeazã ºi o autenticãdescriere a trãsãturilor fizice:„un bãrbat înalt, drept, îngrijit,faþa regulatã, sprâncene dese,îmbinate în ºa deasupra nasu-lui, ºi niºte ochi retraºi înumbra arcadelor, pânditori, darnu rãi. Privirea – interogativã,înþelegãtoare, ironicã [...].Consecvenþa ºi discreþia suntatributele sale. În conversaþiinu manifestã acelaºi aplomb

ca în desen: evitã unele lucruri,pe altele le lasã în suspensie.Ciudat, nu l-am auzit niciodatãspunând anecdote. Spiritul sãucomic se consumã integral îndesen“. La vernisaj, EugenVerman a completat cu sensi-bilitate imaginea acestui mareartist.

La vernisajul care s-a bucu-rat de o mare afluenþã de pu-blic, Constantin Ciosu a mãr-turisit cã ºi-a propus sã aducãprin aceastã personalã un tipde caricaturã pe care DomniaSa o realizeazã ºi este diferitãde cea pe care o oferã de re-gulã presei scrise. O caricaturãfãrã cuvinte, realizatã doar dindesene ºi culoare. Deºi ne-a

invitat sã zâmbim, puþine dintrecaricaturi ne-au dus într-o dis-poziþie de jovialitate. Umorul luiConstantin Ciosu este coroziv,satiric, negru, uneori chiarmacabru. Dar desenul artistu-lui este desãvârºit, dispunândde tehnicã ºi compoziþie fãrãcusururi. Gândirea-i frizeazãgenialitatea: Ciosu e capabilde analizã profundã, e foartesintetic, ancorat la actualitate,modern. Poanta sa nu e întot-deauna uºor de prins, umorulcu nuanþe subtile fiind determi-nant pentru reflecþie. Cu toateacestea sau tocmai de aceea,caricatura lui Constantin Ciosueste puternicã prin universali-tate. (Red.)

noiembrie – decembrie 20192

eveniment

Ciosu – 200FFrraaggmmeennttaarr iiuumm600. Comuna Poduri a împlinit ºase secole de existenþã.

Conferinþa preotului Constantin Necula, acordarea titlului deCetãþean de încredere al comunei sunt doar douã puncte tariale programului imaginat de primarul Diana Albu.

SIMILITUDINE. Colegiul Naþional Pedagogic Bacãu a sãrbãtoritcentenarul. ªcoala însã e mult mai veche, adicã din 1860. Caºi Revista „Ateneu“ (1925-1927, prima serie; 1964 – ºi înprezent, serie nouã), Colegiul Pedagogic are cadenþa 1860-1862, urmatã de 1890 ºi 1917, când se înfiinþeazã o ºcoalãpedagogicã pentru educatoare, respectiv o ºcoalã pregãti-toare.

MEDICUL ªI SCRIITORUL. La Cãminul Cultural din comunaSãrata, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale a pus „Conexiunile culturale“ sub semnsadovenian, dar finalul l-a adus în scenã ºi pe dr. ConstantinIstrati, al cãrui nume ar putea sta pe vreo firmã de instituþie dincomunã.

CALENDAR. De 28 noiembrie, români din Bucovina de nord (azi,în Ucraina), alãturi de profesori, artiºti, elevi, iubitori de culturãdin Bacãu ºi din judeþele Suceava ºi Botoºani, au vorbit caîntre fraþi. Organizatori: Colegiul Naþional „Vasile Alecsandri“ ºiorganizaþia Bacãu a Societãþii pentru Cultura ºi LiteraturaRomânã în Bucovina.

VERNISAJE. Un pictor naiv (Catinca Popescu) ºi un membru alUniunii Artiºtilor Plastici din România (Aurel Stanciu) au fostprezenþi cu tablouri încântãtoare la Biblioteca Judeþeanã„C. Sturdza“, respectiv la romanART Gallery din Roman. Auprezentat Carmen Mihalache, Iulian Bucur ºi Adrian Jicu, iar laRoman, Lucian Strochi ºi Georgeta Nechita-Burculeþ.

SPRE CENTENAR. Constantin Zavati (n. 1923) a primit vizitacomandantului Colegiului Naþional Militar „ªtefan cel Mare“ dinCâmpulung Moldovenesc, care i-a înmânat însemnele sãrbã-toririi a 95 de ani de la înfiinþarea liceului. Am fost de faþã cândºi-au urat sã se vadã la centenar.

7-8=29. Sala Ateneu. Dialog spontan cu Dan Puric: „Vã maiamintiþi de un interviu pe care mi l-aþi acordat acum 7-8 anidespre salvarea Casei Alecsandri din Bacãu?“ „Nu mai ºtiu.Dar ce s-a fãcut cu Casa?“ „A fost salvatã.“ „ªi pentru asta autrebuit atâþia ani?“ (De-ar ºti cã cei 7-8 ani au fost 29...)

GENEROZITATE. Valeriu Traian a donat Bibliotecii Judeþene„C. Sturdza“ colecþia Ziarele României Mari. 1918-1947(numerele 1-42). Mulþumiri!

LUNA OCTOGENARILOR. Un estetician (Ioan Neacºu), un poet(Daniel Nicolescu) ºi un eseist (Petre Isachi) au împlinit înnoiembrie 80 de ani. Mulþi ºi spornici sã fie!

ZONARE. Acoladele de la RRC din 13 noiembrie s-au oprit ladouã reviste moldoveneºti: Conta (Piatra-Neamþ) ºi Ateneu(Bacãu). Constantin-Cristian Bleotu a citit un fragment din arti-colul lui Vasile Spiridon despre Cornel Regman (din Ateneu) ºiun altul din textul dedicat de Adrian Alui Gheorghe lui NicolaeManolescu (în Conta).

IN MEMORIAM. Ne-au pãrãsit în aceeaºi lunã, noiembrie, uni-versitarii ieºeni C. Gh. Marinescu ºi Traian Diaconescu.Colaboratori, printre altele, ºi la Revista Ateneu, cei doi aulãsat în urmã o operã ºi o amintire frumoasã.

Al. IOANID

Revista de Culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./Fax: 0234-512497 • • e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia ELENA Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHE

Redactori: Ioan DÃNILÃ, Adrian JICU (redactor asociat),Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru • 5948465000072

09

Reuniunile Culturale „Alecsandriada“ din2019 au fãcut sã renascã Revista „FântânaBlanduziei“, fondatã în 1888 ºi reapãrutã înBacãu, cu ocazia centenarului trecerii în eterni-tate a lui Vasile Alecsandri (1990). Pe primapaginã ne întâmpinã un amplu interviu, inedit,cu prof. univ. dr. Maria Platon, realizat în cadrulemisiunii „Univers cultural“ (TELE M Iaºi) deVasile Fluturel, la 19 iulie 1998. „Hora Unirii“,tradusã în limba englezã de Mariana Zavati-Gardner ºi John-Edward Gardner, completeazãfericit paginile acestui dialog. „Kogãlniceanu ºiNegruzzi, «pionieri ai artei culinare»“ e un altarticol interesant al publicaþiei, semnat deSimona Lazãr. Borzeºtiului îi sunt dedicate treitexte, despre ºcoala primarã aflatã la centenarºi despre biserica ºtefanianã, redactate deSorin Braºoveanu, Ioan Dãnilã ºi înv. NeculaiGeanã (în 1965; din caietele dascãlului, aflate la

Biblioteca Municipalã „Radu Rosetti“ Oneºti).Centenarul Zborului Marii Uniri din 2018 (20noiembrie 1918) e consemnat într-un articol viude Constantin Zavati, iar Alecsandri este evocatde Mircea Martin, titularul Premiului „Operaomnia“ al „Alecsandriadei“ din 2018. Mai sem-nalãm poeziile Cristinei Cîmpeanu, portretul luiIon Frunzetti creionat de academicianulAlexandru Boboc ºi cel al lui Vasile Conta, deKarina-Ingrid Cojocariu. Cronica Marii Uniri înilustrate poºtale îi aparþine lui Aurel Stanciu, iarmedalionul lui Yin Yuguo, Sorinei-RoxanaConstandache. De remarcat cooptarea stu-denþilor filologi (aici, Mãdãlina Lisnic) în activi-tatea de transcriere a unor interviuri, ca formã apracticii de specialitate ºi, de ce nu, ca prilej dea-ºi evalua deprinderile ortografice.

Theodor-George CALCAN

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

„„FFâânnttâânnaa BBllaanndduuzziieeii““Seria a IV-aa, annul I, nnr. 1-22/2018-22019

cronica literarã

noiembrie – decembrie 2019 3

Despre Horea Sibiºteanu am auzit,trebuie sã recunosc, relativ târziu. A tre-buit sã publice câteva proze în „Ateneu“ºi „Iocan“ sau în volumul colectivScrisori din Cipangu. Povestirijaponeze de autori români (2016) ca sãîmi dau seama cã e bãcãuan ºi cãdebutase, încã din 2004, la Editura„Psyhelp“, cu A ºaptea viaþã. Cartea atrecut neobservatã ºi a fost nevoie demai bine de un deceniu ca autorul sãrevinã, spectaculos, cu Fetiº, încolecþia „n’autor“ a Editurii „Nemira“, ocolecþie coordonatã de Eli Bãdicã.

Fetiº (2019) este, înainte de toate, ocarte a ostentaþiei. Nu doar prin titlul-cârlig ºi prin coperta provocatoare, câtmai ales prin conþinutul celor 21 depovestiri, catalogate drept „o colecþiede decupaje cotidiene surprinzãtoare“.Ceea ce nu e chiar departe de adevãrîntrucât Horea Sibiºteanu are, în ciudavârstei, certe calitãþi de observator. Dinfericire, nu ºi de moralist. De altminteri,poza de moralist nici nu l-ar prinde cãciar intra în contradicþie cu modul detaºatîn care se raporteazã la situaþiileprezentate. Indiferent cã scrie desprelumea niponã sau despre cearomâneascã, autorul rãmâne fidel unuicrez implicit: acela de a surprindecazuri. Ostentaþia despre care vorbeamþine de abordarea iconoclastã a unorteme ca prostituþia, homosexualitatea,drogurile, habotnicia etc. E, de fapt, oviolentare a unor pre-judecãþi ºi a unortabuuri (de viaþã ºi de lecturã), pe careSibiºteanu le submineazã relaxat,conºtient cã trãim într-o societateipocrit-pudibondã, care n-a fãcut încãpasul decisiv cãtre acceptarea unorrealitãþi pe care preferã sã le ascundã,în continuare, sub preº.

Existã în scrisul lui Horea Sibiºteanuceva din minimalismul cinematografieiromâneºti contemporane. „Scurtme-trajele“ pe care ni le propune surprinddrame ce depãºesc ceea ce s-ar puteanumi, în limbajul de lemn al presei,cadrele strâmte ale actualitãþii.Doctoriþa credincioasã care îºi ucidetatãl (bolnav incurabil), vecinii de labloc care þin îmbãlsãmatã în cadã obãtrânã moartã pentru a-i încasa, încontinuare, pensia, prostituata jefuitãde un client sau dealerul de droguricare cãutã ciuperci prin pãdure suntmostre ale unei realitãþi nefardate. Orealitate pe care prozatorul o ficþionali-zeazã fãrã retuºuri ºi fãrã milã. Iar astaplace tocmai pentru cã vine în con-tradicþie cu mainstreamul. Cel maiconvingãtor exemplu în acest sens ni-loferã Mitu, o povestire care mi-a amintitde realismul brut(al) din prozele scurteale lui Preda. Cazul tovarãºei Maia,care i-o suge tovarãºului director Popa(în speranþa unei promise promovãri),vine dintr-o lume în care nu exista noþi-unea de hãrþuire sexualã, deºi aseme-nea practici erau curente. El nu e înfie-rat cu mânie proletarã, în numele vre-unei ideologii de gen, dar nici exhibatde dragul exhibiþiei, ci înfãþiºat ca simp-tom social ºi mentalitar.

ªi mai atractivã se dovedeºte dimen-siunea niponã a volumului, cãci parte apovestirilor din Fetiº sunt rodul expe-rienþei academice a autorului înJaponia. O Japonie trãitã pe viu, pecare o percepe ºi o reconstituie dezin-hibat, pentru a ne vindeca de cliºee.Japonia lui Sibiºteanu e departe deimaginea idilicã pe care i-o atribuim noi,în mod arbitar, pe baza unor lecturi saupresupuneri. Nu e un spaþiu exotic încare totul decurge ideal, cu oameniprimitori ºi politicoºi, gata sã te ajuteoricând, în virtutea unei tradiþiimilenare. Nici pomenealã. E o þarã

încremenitã, la rândul ei, într-un con-servatorism feroce, în care xenofobia ºimisoginismul sunt legi nescrise. E sufi-cient sã amintim în acest sens poves-tirea care dã ºi titlul cãrþii, în care oamericancã este urmãritã de un psi-hopat, care se masturbeazã în faþa fe-restrei ºi îi lasã urmãtorul mesaj pe preº:„Go back to Amerika stupit bimbo!“ Nue un caz singular. Studenþii strãini suntpriviþi fie cu reticenþã, fie ca bucãþi decarne numai bune pentru a satisfacefanteziile erotice (deopotrivã ale bãr-baþilor ºi ale femeilor). Pentru cãJaponia nu e doar þara zgârie-norilor ºia disciplinei severe, ci ºi þara cu hotelurisexuale, dotate cu automate de prezer-vative ºi de chiloþi. E ºi þara con-trastelor, unde se poate trãi în lux, dar

ºi muri de foame, aºa cum se întâmplãîn unul dintre cele mai puternice textedin volum, Sake. Ceea ce subliniazã unasemenea text nu e doar drama în sine(moartea unui tânãr ºomer ºi apãrinþilor sãi), ci mai ales percepþiaacestei drame, care devine o simplãºtire, un fapt divers, la ºtirile dimineþii.Monologul personajului-narator dinBeþiºoare o spune explicit, demitizândJaponia: „Mã aflu într-o þarã strãinãunde sunt adoptat doar de formã. ªtiucã lucrez în compania asta multinaþio-nalã doar pentru cã dã bine la porto-foliu. Sunt un fel de mascotã. Când sesemneazã un contract important, hop ºieu, sã se vadã cã firma are ºi un anga-jat strãin. Pe o funcþie mai înaltã nu o sãajung niciodatã, pentru cã sunt un

strãin care ar lua locul unui japonez;oricât de bun aº fi, ei þin la ai lor“. Dinacest unghi, Fetiº e o distopie în ade-vãratul sens al cuvântului.

Dacã ar fi sã sintetizez acest volumîn douã cuvinte, aº spune naturaleþe ºiumor. Naturaleþe fiindcã e în scrisul luiHorea Sibiºteanu un firesc pe care l-aºsitua la întâlnirea talentului cu munca.Oricât de cliºeic sunã asta. Majoritateatextelor sale curg firesc, fãrã ca lucrãtu-ra sã se vadã/simtã, într-un limbajcolocvial, lipsit de efuziuni sau depreþiozitãþi. Cât despre umor, el se tra-duce nu doar în consemnarea unorapucãturi pur româneºti, cum ar fi încli-naþia spre bârfã a ortodocºilor adunaþila biserica din Tokio sau interviul pri-marului cu fes, venit la locul unui acci-dent însoþit de mama PR, cât mai alesîn capacitatea fabulatorie a autorului,care imagineazã un parastas în cinsteapapei, pe care îl organizeazã nuVaticanul sau niscaiva autoritãþi eclezi-astice, ci un bulibaºã de la noi: „Facebulibaºa parastas de un an pentruPapã. Cã tare bun a fost el cu þiganii. ªis-a gândit cã, dacã nu-i face nimeni depomanã acolo la el, la Roma, sã fim noiîmpãcaþi cu noi ºi sã-l pomenim“.

Comercial ºi provocator (fiindcã aºao cere piaþa), titlul cãrþii trimite ºi cãtre oproblematicã metaliterarã. Fiindcã pen-tru Horea Sibiºteanu scrisul nu e unsimplu capriciu sau obiect al unei vani-toase oglindiri narcisiace. E un ade-vãrat fetiº, cu tot ce implicã asta.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Fetiºurilelui Horea Sibiºteanu

Mariana ZAVATI-GARDNER

În expoziþiade tablouri

„Barcã în ceaþã“Xavier o porni din zori ca sã ajungã la malul râului.

Cizmele i se afundau în noroi ºi se simþea transpirat caun mistreþ în cãlduri. Cerul se fãcea mort pe mãsurã cedispãrea dincolo de norii de plumb. Cum se apropia demalul râului, Xavier observã urme în noroi.

Ajuns la malul râului, Xavier aflã barca unchiului sãufixatã cu funii groase. Bruma zgâria iarba de lângãbarca întunecatã în lumina estompatã. Barca era de unalbastru cobalt închis ºi avea ferestrele închise.Bicicleta Unchiului Benedict era proptitã în faþã.

Xavier pãºi pe puntea bãrcii cu ochii fixaþi îndepãrtare. κi simþi inima zbãtându-se în adâncul piep-tului umflat. Treptat, faþa-i dobândi consistenþa laveitopite. Tremurã la strigãtul ascuþit al unui pescãruº.„Xavier, eºti aºa de tânãr ºi de impresionabil!“, îiamintea la fiecare întâlnire de familie Myfanwy,veriºoara lui. Atunci, gândurile lui Xavier se transfor-mau în cioburi. Se simþea atât de intimidat, încât nu-iputea replica, ci rãmânea pierdut, cu privirea în gol.

Xavier gãsi uºa bãrcii întredeschisã. Pãºi înãuntrucu grijã. Trupul sãu suplu ºi înalt stãtu încremenit.Involuntar, îºi trecu degetele de pianist prin pãrul cas-taniu ondulat. Ochii lui întunecaþi mãsurarã spaþiul. κiacoperi gura; voi sã urle, dar fãrã rezultat. O luã lasãnãtoasa din barcã. La mal se împiedicã de bicicletaunchiului sãu. Cu faþa ascunsã-n ceaþã, Xavier seridicã ºi începu sã alerge de-a lungul malului urlând dinadâncul laringelui, în timp ce barca unchiului sãu setransformã întâi într-un punct ºi apoi în nimic.•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

noiembrie – decembrie 20194

interviu

– Ce ne puteþi spune desprelimba maltezã, mai puþincunoscutã în România?

– Limba malti sau maltezaprovine din limba arabã, care afost introdusã în Malta de ocu-panþii arabi în anul 870 d.H.Începând de atunci s-a formattreptat limba maltezã modernã.Aºadar, la început a fost undialect arab, care s-a transfor-mat ulterior într-o limbã de sinestãtãtoare. Prin urmare, origi-nea sa e arabã, dar apoi multecuvinte ºi structuri, aspectemorfologice ºi idiomuri auderivat din limbile romanice,provenind în principal din sicili-anã, latinã, italianã, francezã ºichiar englezã, care face partedintr-o altã familie de limbieuropene. Din acest amestec arezultat o limbã nouã, curãdãcinile în limba arabã, darfolosind în scris caracterelatine. Deºi rãdãcinile noastresunt arabe, noi avem o culturãeuropeanã. E o sintezã. Înstudiile mele am încercat sãarãt cã Malta se aflã laîntretãierea a douã culturidiferite: cea arabã ºi cea euro-peanã, legate împreunã ºi for-mând un tot unitar prin lite-raturã. De aceea iubescpoezia, deoarece cred cã prinea poþi sã-þi arãþi originile ºi, înacelaºi timp, sã fii în legãturãcu alte lumi.

„Literatura nnoasstrãdateazã doarde circa 100 de anni“

– Consideraþi cã malteza e olimbã adecvatã pentru poezie?

– Da, desigur. În cazulpoeziei, prefer sã folosesc demulte ori cuvinte mai vechi,care pot fi încã înþelese. Credcã un poet trebuie sã utilizezeaceste cuvinte mai vechi, caresunt încã foarte comune, pecare oamenii le cunosc, dar nule folosesc. E ca ºi cum ai aveaceva în sacoºã, dar fãrã a ºtiacest lucru. Poetul e cel caretrebuie sã-þi reaminteascã fap-tul cã acolo se aflã ceva, el arerolul de a te face conºtient deasta. Aºadar folosesc cuvintecomune, dar care au o aromãsemitã, arabã ºi care au fostîmbogãþite de-a lungul se-colelor prin contactele noastrecu cuvintele europene. E sin-teza despre care am mai vor-bit.

– Din ce perioadã se poatevorbi de o literaturã în limbamaltezã?

– Abia din secolul al XIX-lea,din perioada romantismului,fiindcã operele literare ante-rioare au fost scrise în limbaitalianã. Dar, odatã curedeºteptarea sentimentuluiromantic, mulþi universitari ºiscriitori au descoperit cã mal-teza e o limbã la fel de bunãpentru literaturã ca toate cele-lalte ºi au început sã seexprime în aceasta. Iatã de ceputem afirma cã literaturanoastrã dateazã doar de circa100 de ani. Prin cercetãriîndelungate ºi studii publicate

în Malta ºi în strãinãtate, eu amîncercat sã recuperez aceastãliteraturã pe care o aveam, darde care nu eram conºtienþi cãexistã.

– Cred cã a fost o experienþãimpresionantã. Este un exem-plu foarte instructiv pentru scri-itorii români. Deºi reprezentaþio þarã atât de micã, prin autoride valoarea dvs. Malta sepoate impune ca o mare cul-turã. Este acesta un miracol?

– Nu este un miracol.Problema este cã o lungãperioadã noi nu am avut struc-turile necesare pentru a nedezvolta în acest sens, daracum cred cã putem mergemai departe. Ne pot ajuta ºiastfel de întâlniri internaþionaleîntre scriitori, unde putem sta-bili metode de cooperare. Nueste important dacã eºti poetromân sau maltez; problemaeste dacã credem cu toþii înpoezie ºi în puterea ei decomunicare. Cred cã se poateimpune pe scena literaturiieuropene chiar o þarã atât demicã. De aceea, încerc sãmerg din douã în douã luni ladiverse întâlniri internaþionalecu scriitori, pentru a cunoaºtealþi poeþi ºi a schimba mesaje.În felul acesta, se poateîmbogãþi o limbã de micã circu-laþie, precum malteza, ºi credcã acelaºi lucru e valabil ºipentru România.

„Dacã nnu ai poezieînn ºtiinnþã, atunnciai rãzboi, rãzboiºi rãzboi“

– Aþi remarcat cumva noitendinþe în poezia lumii dinultimele decenii?

– Cred cã poezia a devenitdin ce în ce mai neajutoratã.Evenimentele, istoria ºi ade-

vãrurile au un impact mai mareca poezia. Tradiþia poeticã sebazeazã pe transformarealumii în propria sa imagine, aºacum ºtim. Am remarcat însã cãa prins contur tot mai multideea ca poetul sã se exprimepe el însuºi, sã-ºi creeze pro-pria sa viziune despre lume ºiviaþã, dar cu mândrie ºi demni-tate. Poetul ºtie cã nu poateschimba lumea, dar în acelaºitimp îºi poate schimba viziuneasa despre lume.

– Credeþi cã în viitor întreculturã ºi ºtiinþã ar putea existamai multe legãturi? Dar întrepoezie ºi ºtiinþã? Este posibilão poezie a computerelor?

– Nu cred în astfel de ten-dinþe. Admir computerele, darnu cred cã sunt în stare sã facãmiracole. Dacã eºti un scriitorfãrã valoare, nu poþi deveni unscriitor mai bun utilizând com-puterele; poþi deveni doar unscriitor mai rapid fãrã valoare.Indiferent dacã un poetfoloseºte pana sau computerul,întrebarea care se pune esteaceea dacã el este sau nu unpoet adevãrat. Asta e tot. Pede altã parte, se poate vorbitotuºi de o relaþie între ºtiinþã ºipoezie. Acum omul a devenithomo scientificus ºi poetului îi

revine sarcina de a garanta cãacesta nu devine o fiinþãautodistructivã, alienatã desine însãºi. Poetul trebuie sãscrie poezie fiindcã homo sci-entificus nu are nevoie deºtiinþa pe care a obþinut-o, ciare nevoie de poezie.Contribuþia pe care poetul opoate aduce savantului estetocmai aceea de a-i inoculaacestuia un sens al poeziei.Dacã nu ai poezie în ºtiinþã,atunci ai rãzboi, rãzboi ºirãzboi. În faþa computerului nuai nevoie de un savant pentru aspune cuvântul final, ci de unpoet; altminteri vei avea dis-trugere, rãzboi ºi urã. Acesta erolul poeziei.

– Care sunt maeºtrii poezieieuropene a secolului al XX-lea,dupã opinia dvs.?

– Am un mare respect pen-tru Ritsos, Seferis, Ungaretti,Quasimodo ºi Rilke. Am tradusmulþi poeþi moderni dinenglezã sau italianã, aºa încâtpot menþiona ºi scriitori con-temporani, precum americanulA. Ginsberg, brazilianul CarlosNejar ºi alþii. Oamenii trebuiesã continue sã citeascã ºi sãscrie poezie, iar poeþii trebuiesã fie atenþi ca sã nu creezesituaþia în care oamenii sã

creadã cã nu mai au nevoie depoezie ºi cã pot obþine senti-mentul poetic prin cinema, obãuturã, o prietenie sau odragoste. Poezia trebuie sã sefacã plãcutã, utilã. Utilitate ºiplãcere, nu numai utilitate ºi nunumai plãcere. Plãcerea e unsentiment de bazã al umanitãþiiºi poezia nu poate faceabstracþie de ea; altfel nu areniciun viitor.

„E ffoarte immportanntpenntru toþissã vedemm legãturiledinntre mmetafforeºi realitate“

– Sunteþi pentru prima oarãîn România. Cum gãsiþi atmos-fera culturalã de aici ºi ce neputeþi spune despre contactelecu literatura românã?

– Sunt foarte bucuros sãvizitez þara dvs., în care cu aniîn urmã am publicat ºi eu ocarte, „Minciuna“, la Editura„Facla“ din Timiºoara. Am cititmultã poezie româneascã ºiam ascultat muzica voastrã,care îmi plac foarte mult. Amascultat de multe ori compoziþi-ile lui George Enescu ºiGheorghe Zamfir ºi am tradus,de asemenea, câþiva poeþiromâni în limbile italianã ºifrancezã. Recitesc poeþi pre-cum Nichita Stãnescu, IonDeaconescu, ªtefan Damianº.a. Sunt bucuros cã am venitaici, unde am întâlnit prietenivechi ºi am reuºit sã-mi fac pri-eteni noi ºi vã includ printre eiºi pe dvs. Cred cã vom menþineaceste contacte. Un poet arecuvinte, cuvinte ºi cuvinte, darel trebuie sã le transforme într-un mesaj. Fiind un insular, pen-tru mine poezia este un mod dea lega sinele meu de lumeaexterioarã. Sunt inspirat deideea cã un poet îºi poartãinsula în el însuºi, aºa încât eltrebuie sã meargã ºi sã întâl-neascã alte lumi ºi sãdescopere cã ºi alþi oameni aupropria lor insulã interioarã, fiecã locuiesc în România sau înaltã parte. Poezia este podul ºiea poate cu adevãrat sã joacerolul de a transforma acesteinsule într-un arhipelag, în niºtepãrþi reunite într-un întreg.Umanitatea are nevoie depoezie. Omul nu poate trãi fãrãsimþul poeticului, atât de pur,de religios ºi de profund.Opusul poeziei este rãzboiul ºiinvers. Sunt conºtient cã trã-iesc într-o micã insulã, înconju-ratã de mare. Marea emetaforã, mister, e infinitul,necunoscutul, dar în acelaºitimp e o cale pe care poþiajunge în alte lumi. E foarteimportant pentru toþi sã vedemlegãturile dintre metafore ºirealitate.

Dialog deConstantin SEVERIN

(„Monitorul de Suceava“,anul IV, nr. 243, vineri, 16octombrie 1998; din cartea deinterviuri în lucru „Autoportretprin ricoºeu“)

Oliver Friggieri (Malta):

„Omul nu poatetrãi fãrã simþul

poeticului“

Profesor de literatura maltezã ºi teoria li-teraturii ºi ºef al Departamentului de limba mal-tezã la Universitatea Malta din Msida, prietenulmeu Oliver Friggieri, un intelectual erudit, distinsºi elegant, cu un aer aristocratic (n. 27 martie1947, în Furjana), este cel mai cunoscut scriitordin Malta. El este autorul a numeroase cãrþi(poezie, romane, povestiri, criticã literarã), printrecele mai importante numãrându-se: „Karma“(Italia, 1978), „O învârtire a roþii“ (Scoþia, 1987),„Istoria literaturii malteze“ (Italia, 1986), „RebelulGentile“ (Italia, 1988), „Vânturi încruciºate“(Scoþia, 1982), „Ritualul crepusculului“ (Franþa,1991), „Minciuna“ (România, 1990) ºi „Istoriepentru o searã“ (Italia, 1994).

Pânã la momentul realizãrii acestui interviu în1998, operele sale erau traduse în limbileenglezã, francezã, italianã, macedoneanã ºiromânã. Oliver Friggieri a tradus, la rândul sãu,diferite lucrãri din latinã, englezã ºi italianã. Apublicat numeroase eseuri critice în jurnaleacademice din toatã lumea, precum „WorldLiterature Today“, „Arcadia“, „Critica letteraria“etc. A fost distins cu variate premii literare, inclu-siv prestigiosul Premio MediterraneoInternazionale (Palermo, 1988), ºi este membrual Asociaþiei Internaþionale a Criticilor Literari dinParis. A prezentat comunicãri la 57 de congreseinternaþionale din diferite þãri ºi a fost invitat lanumeroase universitãþi din strãinãtate ºi larecitaluri de poezie în oraºe importante dinEuropa.

Neîndoielnic, Bacãul a fost onorat de a figazda (la drept vorbind, ºi iniþiatorul, prin strã-daniile fostului secretar de stat în MinisterulCulturii ºi Identitãþii Naþionale, Gheorghe GeoPopa, directorul Centrului de Culturã „GeorgeApostu“) primei ediþii a unui eveniment cu rezo-nanþã naþionalã ºi europeanã. Propunerea îiaparþine dramaturgului Mircea M. Ionescu(prezent la manifestare): la 13 noiembrie 1884,avea loc premiera cu piesa „O scrisoare pier-dutã“, de I. L. Caragiale. La atâtea vorbe caldeºi meritate, despre seara de 13 noiembrie 2019,adãugãm câteva fericite conexiuni cultural-istorice:

• Bacãul l-a dat pe întemeietorul teatruluiromânesc, Vasile Alecsandri (nãscut în aceastãurbe, la 14 iunie 1818), fapt subliniat ºi în luãrilede cuvânt ale participanþilor la prima ediþie aZilei Dramaturgiei Româneºti.

• La 15/27 nov. 1836, ia fiinþã la IaºiConservatorul Filarmonic ºi Dramatic, condusde Gh. Asachi, Vasile Alecsandri (tatãl poetului)ºi ªtefan Catargiu.

• În 1819, deci în urmã cu 200 de ani, are locprimul spectacol în limba românã, cu „Hecuba“lui Euripide (traducerea, A. Nãnescu). Tot atuncia citit Iancu Vãcãrescu celebrul sãu prolog înversuri „La deschiderea teatrului întâiaºi datã înBucureºti, în anul 1919“: „V-am dat teatru, vi-lpãziþi,/ Ca un lãcaº de muze;/ Cu el curând veþifi vestiþi,/ Prin veºti departe duse.// În el nãravuriîndreptaþi,/ Daþi ascuþiri la minte;/ Podoabe lim-bei noastre daþi/ Cu româneºti cuvinte“ (dinpoezia „Saturnu“; autorul noteazã cã Saturneste „zeul timpului sau însuºi timpul, cu ceasor-nicul de nisip ºi secera, în poziþie de sosirevestitoare. Din cea din fund parte a teatrului sescoboarã Astrea, cu cornul îmbilºugãrei înmînã, din care se revarsã toate fericirile asuprabinevoitorilor buni patrioþi români“). De atunciavem ºi admirabilul testament al PoeþilorVãcãreºti: „Urmaºilor mei Vãcãreºti!/ Las vo[u]ãmoºtenire:/ Creºterea limbei româneºti/ ª-apatriei cinstire“. (Am pãstrat sublinierile autoru-lui pentru ultimele douã versuri ºi am introduspuntea vocalicã pentru rostirea literarã, adicãnemunteneascã, a pronumelui personal„vo[u]ã“.)

• Proiectul artistic de cuprindere europeanã„Rezidenþa internaþionalã de teatru America de-acasã“ asumat de Centrul de Culturã „GeorgeApostu“, menit a promova limba românã încomunitãþile din provinciile istorice, se asociazãcu Programul „Limba latinã, prima instituþie aEuropei“ (propunãtor, Radu Boroianu), în cadrulcãruia a avut loc un spectacol fascinant susþinutde craioveanul Emil Boroghinã. Bãcãuanii auaproape de ei instituþii din Serbia (TeatrulNaþional „Sterija“ Vârºeþ), Republica Moldova(Teatrul Muzical-Dramatic „Bogdan-PetriceicuHasdeu“ Cahul ºi Teatrul Naþional „MihaiEminescu“ Chiºinãu,), Austria (Teatrul„Pygmalion“ Viena) ºi desigur România (TeatrulMunicipal „Bacovia“ Bacãu).

Felicitãri ºi succes!Ioan D.

• Romeo Pivniceru, Memoriile unui necunoscut, V, ed. îngrijitã deIon N. Oprea, Adjud, Ed. „Armonii culturale“, 2019

• Ioan F. Pop, Solilocvii inutile, Zalãu, Ed. „Caiete silvane“, 2019• Serghei Coloºenco, 101 prozopoeme, Bârlad, Ed. „Sfera“, 2019• Constantin Juncu, Profesori ºi poeþi, Bacãu, Ed. „Smart aca-

demic“, 2019• Serghei Coloºenco, Vasile Alecsandri - viaþa ºi opera, în rebus,

Bârlad, Ed. „Sfera“, 2019• Liliana Aron-Ene, Oameni ºi locuri din Argeº, Piteºti, Ed.

„Tiparg“, 2016• Eugen Negrici, Literatura românã sub comunism, Iaºi, Ed.

„Polirom“, 2019• Cezar Straton, Basarabia ºi Bucovina, I-II, Odobeºti, Ed.

„Salonul literar“, 2018• Nicolae Iorga, Scurtã istorie a Albaniei ºi a poporului albanez,

Craiova, Ed. „Asdreni“, 2019• Rodica Lãzãrescu, Zigzag printre reviste, Bucureºti, Ed.

„Semne“, 2019• Petru Ioan, ªcoala literarã de la Huºi, Iaºi, Ed. „ªtefan

Lupaºcu“, 2019• Ioan Þicalo, Nebãnuitele cãi…, Iaºi, Ed. „Junimea“, 2019• Virgil Rãzeºu, Viaþa ca o apã curgãtoare, Piatra-Neamþ, Ed.

„Rãzeºu“, 2018• Petre Isachi, Cartea-sfinx ºi deriva hermeticã, Bacãu, Ed.

„Rovimed Publishers“, 2019• Petru Botezatu, Reflexiuni de pe coclauri, Bacãu, Ed. „Ateneul

scriitorilor“, 2019• Ion N. Oprea, Curtea de Argeº, România, Adjud, Ed. „Armonii

culturale“, 2019• Anton Achiþei, Strãjer la Împãrãþia cântecului, Bacãu, Ed. „Egal“,

2019• Dionisie Vitcu, Între scorpion ºi capricorn: ridicã-te ºi mergi mai

departe..., Iaºi, Ed. „Danaster“, 2019• Zeno Fodor, Dan Alecsandrescu, un împãtimit de teatru, Târgu-

Mureº, Ed. „Vatra veche“, 2019• Ioan Hada, Cartea cãrþilor mele: antologie 2004-2019, Baia

Mare, Ed. „Eurotip“, 2019• Dumitru Ivan, Carte frumoasã,…, Botoºani, Ed. „Quadrat“, 2019• Elena Bostan-Delavicov, Evadãri multiple, Bacãu, Ed. „Ateneul

scriitorilor“, 2018• Elena Bostan-Delavicov, Fulgi de oþel, Bacãu, Ed. „Egal“, 2019• Elena Bostan-Delavicov, Vârstele inorogului, Bacãu, Ed. „Egal“,

2019• Alexandru Dumitru, Poeme în filigran, Cluj-Napoca, Ed.

„Limes“, 2019• Alexandru Dumitru, Buchetul 77+7 poeme florale, Iaºi, Ed.

„Junimea“, 2019• Alexandru Cazacu, Mesaje pentru Iulia, Braºov, Ed. „Libris

Editorial“, 2019• Cristian-Ioan Dimofte, Secundele iubirii târzii, Botoºani, Ed.

„Geea“, 2019• Alin ªtefãnuþ, Dramaturgia lui Horia Lovinescu: explorãri ale

abisului, Cluj-Napoca, Ed. „Casa cãrþii de ºtiinþã“, 2018• Anca Haþiegan, Dimineaþa actriþelor, Iaºi, Ed. „Polirom“, 2019

noiembrie – decembrie 2019 5

educaþie

Manuale (III)Limmba ºi literaturarommânnã. Mannual

penntru classa a II-aa

Ciclul achiziþiilor fundamen-tale (grupa/clasa pregãtitoare,clasele I ºi a II-a) s-a întâmplatsã aparþinã, prin conþinutulînvãþãmântului (aici, man-ualele), ºcolii filologice bãcã-uane. Dupã preabecedarulpentru grãdiniþã ºi abecedar,se aºeza în mod firesc manu-alul de limba ºi literaturaromânã pentru clasa a II-a.Sintagma pare îndrãzneaþã,dar s-a considerat cã acoperãcu mai multã precizie obiec-tivele ºi conþinutul acestuiinstrument de lucru fundamen-tal pentru însuºirea deprinde-rilor primare ale ºcolarului mic.(Manualele din urmã cu câtevadecenii se numeau „Citire“ sau„Carte de citire“, ceea ce pãreasã ignore celelalte laturi ale tri-adei educaþionale: a citi – ascrie – a vorbi.) În 2001,„Limba ºi literatura românã.Manual pentru clasa a II-a“ alEditurii All (de Ioan Surdu ºiIoan Dãnilã; din nou, scuze

pentru menþionarea celui de-aldoilea autor, dar ne forþeazã laaceasta obiectivul prezentat înfinalul serialului de faþã) veneaca o continuare naturalã a

abecedarului. Ambele manu-ale au fost rezultatul câºtigãriilicitaþiei organizate de Minis-terul Educaþiei ºi Cercetãrii prinUnitatea de Coordonare aProiectului de Reformã aÎnvãþãmântului Preuniversitardin România. Învãþãtorii (ceimai mulþi din Transilvania, iardin Moldova, cei din judeþeleBacãu ºi Neamþ) au apreciatlegãtura strânsã cu programaanaliticã aprobatã de Ministerîn 1998, dar ºi elementeleajutãtoare: îndrumarul învãþã-torului (o metodicã în minia-turã), caietul elevului (ca pre-lungire a secvenþelor aplicativedin manual), ca ºi sugestiilemetodice. Printre acestea,unele priveau prelucrarea pri-marã a unui text, prin identifi-carea cuvântului-temã, afiºat

în partea dreaptã sus a paginii,ºi a replicii-cheie, transcrisã înimaginea care precedã textul.S-a colaborat cu douã apreci-ate învãþãtoare din municipiulBacãu: Elena Rotaru ºiBrânduºa Popescu, care sem-neazã câte o prelucrare detext, ºi s-a reuºit ca proba defoc sã fie trecutã într-un chipinedit. Elevii clasei terminale aLiceului Pedagogic s-audeplasat la ºcoala din comunaLipova (singura localitate

bãcãuanã atinsã de pasul revi-zorului ºcolar Mihai Eminescu,la 1876), unde o colegã a lor asusþinut, la clasa a II-a, lecþiademonstrativã pe baza lecturii„Învãþãtorul copiilor“, cuprinsãîn proiectul de manual. Citireamodel a fost... auzitã dintr-oînregistrare cu autorul textului,Nicolae Dabija (redactorul-ºefal Revistei „Literatura ºi arta“de la Chiºinãu), iar organi-zarea lecþiei a urmat clasiculCEAPDOFERT. Cuvântul-temã era „dascãl“, iar replica-cheie, „Voi sunteþi bãieþi dezahãr!...“, adresatã de învãþã-torul Ion Creangã copiilor dinPãcurarii Iaºiului.

_______________

* Serie de materiale menite apleda pentru reintroducerealimbii române în programa despecialitate a liceelor/claselorcu profil pedagogic, inclusiv labacalaureat

Bacãul (pre)primar* (XVIII)

Ioan DÃNILÃ

Eveniment

Ziua Dramaturgiei Româneºti

CC ãã rrþþ ii pp rr ii mm ii tt ee ll aa rr ee dd aa cc þþ ii ee

Câteodatã se întâmplãceva, ceva care spargepeisajul perfect, încremenit peplaca de sticlã a memoriei tale,peisajul familiar pe care-l veziîn fiecare zi de pe balconul dela etajul opt, dar care nu aratãniciodatã la fel când þi-laminteºti. Ca într-o fotografiestricatã pentru cã se vãd pixeliisau un ecran de laptop undecâteva puncte luminoaseapãrute într-un colþ anunþãmoartea întregului sistem.Blocurile de vizavi, despre aicãror locatari vorbiþi în familieca despre niºte cunoscuþi, careau porecla lor fiecare. Turnulunde se verificã ascensoarele,cândva cel mai înalt din zonaasta a Bucureºtiului, în spatelecãruia moare în fiecare searãun soare roºu, de sfârºit delume. Dansul bizar alpoliomieliticului care tra-verseazã în fiecare dimineaþãbulevardul. Umbrele pãsãrilorpe acoperiºurile de þiglã aleultimelor vile din cartier. Corbiuriaºi, negri, care taie fumulînserãrii în drum spre câm-purile de la marginea oraºului.Luna ca o meduzã uriaºã înspatele pereþilor de sticlã aizgârie-norilor. Jocul nesfârºital transparenþelor pe fundalulcerului întunecat, cerul e oiluzie, dragul meu, mi-a zis G.într-o searã, culoarea lui albas-trã nu existã, e o iluzie opticã,o convenþie, dacã lungimea deundã a culorii roºii era maimicã, cerul ar fi fost roºu, nualbastru, înþelegi. Nu înþe-legeam mare lucru, dar n-amîndrãznit sã-i spun, eraoctombrie ºi venise sã mã iade la ºcoalã, aproape seîntunecase, mergeam amân-doi prin seara umedã,alunecam uneori pe frunzelemoi, transformate de ploaieîntr-o mocirlã gãlbuie, miroseaa oþet fiert, parcã tot cartierulpune murãturi în seara asta, amormãit ºi eu nu m-am încu-metat sã deschid gura ºi sã-izic cã mie-mi plãcea mirosulînþepãtor, cum îmi mai plãceauºi alte mirosuri ciudate, ca alpaltonului lui aspru, de stofãgri, ca blana unui ºobolan.Paltonul pe care nu l-a luatcând a venit sã-ºi aduneultimele lucruri, ºi mai târziu,când tu nu erai acasã, mãduceam în debara ºi mã înve-leam în el, braþele mele scurtenu ajungeau niciodatã pânã lamanºete, poalele zãceau pejos ca niºte animale blânde,întunecate, ridicam gulerul înjurul urechilor ºi stãteam aºa,zgomotele strãzii ajungeau lamine mai moi ºi amestecate.Aº fi vrut sã nu se termineniciodatã drumul ãla, sãmergem la nesfârºit aºa, prinseara densã, prin fumul careieºea din coºurile caselor demahala, pe sub pinii de laprimãrie de pe care sescurgeau, scuturate de vânt,picãturi mari de ploaie, erauaproape îngheþate, aºa cãatunci când vreuna îminimerea în golul mic ºi calddintre gulerul hainei ºi pieleagâtului mã cutremuram de unfrison plãcut, mã þineam demâna lui mare ºi învârteam, cade fiecare datã când ne plim-

bam împreunã, verighetastrãlucitoare în jurul degetuluilui subþire, inelul juca puþin pefalangã, uneori gestul ãsta îlenerva dar acum era preaabsorbit de gândurile lui ca sãmã bage în seamã, cãlcadeseori în bãltoacele mari ºistropii murdari îi udau pan-talonii, înjura scurt, abia audi-bil, mama mã-sii de treabã,asta ne mai lipsea, ca ºi cumploaia de octombrie era ceamai mare dintre nenorocirileposibile, dar eu nu ºtiam cã defapt la altceva se referea, altaera treaba la care se gândea.În jurul nostru ziua de dezinte-gra rapid, obiectele îºipierdeau forma, deveneaualtceva, se risipeau unele-naltele ºi toate se scurgeau înmine, le simþeam în piept ca peo materie lichidã care mãumplea, senzaþia de fericireera insuportabilã, mã sufoca,mã gândeam cu groazã cã neapropiem de scara blocului ºiacolo, inevitabil, îmi va da dru-mul la mânã, iar dacã eu voiprotesta se va încruntaspunându-mi doar nu þi-e fricã

de întuneric, du-te ºi apasãîntrerupãtorul, ºi asta aveamsã fac, imediat ce aº fi simþitsub degete arcul care fãcea sãse lumineze brusc pe scarãtotul avea sã se termine, dru-mul cu liftul nu era decât încã ostare de provizorat, etajul doi,cinci, ºapte ºi eram acasã, înfaþa apartamentului cu numãrul96. Mi se pãrea cã nu noi nemiºcam prin seara aia, ci eaera în noi, cu trotuarele ude ºichiar cu faþa lui care apãreadin când în când în lumina unuifelinar, cu un aer strãin, ca ºicum ar fi fost de fiecare datãaltcineva. Uneori în jurul luilumina se aduna discretã, seculca alãturi ca un animal decasã, dar altfel decât te încon-jura pe tine, tu o emanai, cupielea ºi cu pãrul tãu blond, elpãrea cã o supune, aveanevoie de lumina aia, ºi ea îlurma pretutindeni. Felinareleerau rare ºi becurile lor rãspân-deau un fel de reflexie galben-neon, o nuanþã cadavericã, darmie mi se pãrea cã seara dinjur are ceva feeric, cã areascunsã în ea o promisiune, un

secret legat de viitorul nostruîmpreunã, ignoram preocu-parea lui ºi învârteam ne-buneºte verigheta, ca înpoveºtile fermecate, acumavea sã o transforme pe bãtrâ-na care se apropia, învelitã înpardesiul ei vineþiu, într-opisicã tãrcatã, pe nepotul ei cugheata dezlipitã într-o pasãrealbastrã, uriaºã, care-ºi va luazborul peste bulevard. Pe mar-ginea strãzii se formase un micºuvoi de apã, curgea nãvalnicspre grilajul unui canal acoperitde frunze, clipocitul apei aveaceva vesel, care m-a fãcut sãmã gândesc la vacanþã, l-amîntrebat dacã vom merge la C.iarna asta, de Crãciun, cumfãceam uneori, când nugãseaþi bilete la vreo cabanãONT, la Timiºul de Sus sau laCãpitanu, el s-a uitat la mine ºiºi-a dat seama cã ploaia reîn-cepuse ºi pãrul mi-era udfleaºcã, pune-þi gluga, hai cãaproape-am ajuns.

Paºii noºtri decupau bucãþitot mai mari de întuneric, dupãtrecerea noastrã noaptea numai era la fel, atmosfera se

schimbase definitiv, era cevaimpur, amestecat în aerul vân-turat de atâtea siluete grãbite,ceva ce nu avea sã se reaºezedecât spre dimineaþã, în miro-sul tare, umed al zorilor, ºiacum îmi place sã mã trezescînainte de rãsãrit ca sã-mi potfuma prima þigarã la geam. Numi-am dat seama cã înprezenþa lui era deja oabsenþã, ca primul colþ bluratdintr-o fotografie de pe careurmeazã sã se facã nevãzutesiluetele imprimate, cã dispa-riþia lui era ceva inevitabil, atâtde aproape cã ar fi putut la felde bine sã se facã nevãzutchiar atunci. Era ceva, unbruiaj fin, abia perceptibil, decare abia acum îmi dauseama, în seara aia, un bâzâitsubþire, cum scotea uneoriDiamantul nostru, fãcându-nesã ne þinem respiraþia mai alesdacã se întâmpla în timpul pro-gramului de desene animatede la bulgari, recognoscibildoar pentru urechea formatã,urechea expertã a MareluiDepanator, chemat de urgenþãsã ciocãneascã în lãmpile desticlã cu senzorii lor ca tenta-culele unor insecte metalice,eram sigur, PL 500. Dar eueram surd în seara aia, mãbucuram cã încã mã þinea demânã, cã fãceam împreunãdrumul iubit, de la ºcoalã sprecasã, ºi nu pe cel detestat, dedimineaþã, în sens invers, cãmã lãsase chiar sã-i învârtverigheta mare ºi grea.

În faþa scãrii era un fel debloc de ciment care ieºea înafarã, cândva în mijloc eraamenajatã o grãdiniþã de flori,regina-nopþii înflorea pânãtârziu, în octombrie, deºi de laun moment dat încolo nu maimirosea, fetele de pe scarã sejucau cu pãpuºile plimbându-lepe sub florile uriaºe, uneori nelipeam cu burta de cimentulfierbinte, era varã, aerul vibrade prezenþe nevãzute, asfaltulse lãsa sub greutatea maºinilorcare treceau rareori pe bule-vard. De ani de zile nu maiplantase nimeni nimic acolo,pãmântul se pietrificase, eracenuºiu ca cimentul din jur, plinde chiºtoace de þigarã ºi derahaþii câinilor din cartier. Pemargine stãtea dimineaþa câteun bãtrân din bloc, curând amobservat cã mai ales cei maiprãpãdiþi se aºezau acolo,avizi de soare, de luminã, loculse încingea ºi aerul din jur eracãlduþ, în preajmã era forfotãtoatã ziua, copiii plecau ºiveneau de la ºcoalã, vecinii seopreau mereu la aviziere, une-ori rãmâneau de vorbã în faþauºilor mari de sticlã de laintrare, un fel de anticamerã amorþii, care cum simþea cã îivine sfârºitul venea ºi stãteaacolo dimineþile, de la unmoment dat încolo nu-i maivedeai, dar multã vreme uitaicã fuseserã acolo, ºi dacãîntrebai pe cineva ridica miratdin umeri, cine, dl X, dar amurit acum doi ani. Acolo s-aoprit, mi-a strâns haina în jurulgâtului, de parcã atunci nepregãteam de plecare, ºi amvãzut cã avea lacrimi în ochi.

Sau poate era doar ploaia.

prozã

noiembrie – decembrie 20196

• Vasile Crãiþã-Mândrã

Andreea RÃSUCEANU

Vântul,duhul,

suflarea• FFrraaggmmeenntt ddiinnttrr-uunn rroommaann îînn lluuccrruu •

Vântul, duhul, suflarea porneºte de la para-doxul biblic al preferãrii mezinului, îndefavoarea celui dintâi nãscut: în întreagaBiblie, de unde a fost ulterior preluat ºi dezvoltatde literaturã, existã motivul misterioasei, inex-plicabilei alegeri a celui de-al doilea fiu.Romanul urmãreºte destinele câtorva perso-naje, fiinþe nedreptãþite ºi private de dragosteaparentalã, sau dimpotrivã, relaþiile obsesive, dedragoste ºi putere, care se dezvoltã între copiiºi mamele lor. Cele câteva poveºti se leagã deacelaºi spaþiu care apãrea ºi în romanul Oformã de viaþã necunoscutã, C., un sat de pe

malurile Prutului: una dintre ele se petrece înperioada antiunioniºtilor moldoveni, la jumã-tatea secolului al XIX-lea, altele între anii ’60 ºi2000, în preajma unor întâmplãri cu implicaþiipolitice ºi sociale majore – printre acestea,foametea de dupã rãzboi, schimbãrile radicaleprin care trece România în timpul lui Gheorghiu-Dej, perioada cruntã a comunismului din anii’80. Peste toate aceste întâmplãri, ca un laitmo-tiv al romanului, adie vântul, trece suflareanevãzutã, abia simþitã, suflul secret al lumii,care i-a însoþit pe oameni de la începuturile tim-pului.

noiembrie – decembrie 2019

comentarii

7

Pentru cã tot s-a transformatîntr-o adevãratã isterie, desigurmotivatã, succesul peliculei„Joker“ ar trebui sã dea de gân-dit în primul rând celor carerisipesc ºansele unei lumi nor-male în politici ce urmãrescexclusiv interesele financiare,de mult înstrãinate de morali-tate. Pe de altã parte, e naivcine crede cã lumea mai poatefi împãrþitã simplu în Est/ Vest,în ei/ noi, în aproape/ departe.Clipa hotãrãºte fãrã resenti-mente în faþa unor destinevãduvite ºi alienate. De soartaunui jester, asumat doar deculturi ori maniere minore, semai aratã interesaþi câþivaapropiaþi ai fenomenului artis-tic, ºi aceºtia din ce în ce maipuþini! Poate mã înºel, însãestablishmentul nu are simþuripentru aceastã nouã apariþie,un produs al postmodernismu-lui ºi al dezumanizãrii forþate.Povestea lui Arthur Fleck nutrebuie musai legatã de totistoricul DC Comics ori Marvel;mai ales pentru european,acestea nu sunt decât eventualcontexte ce ar putea multiplicafeþele jokerului. Ceea cerãmâne totuºi viabil dincolo detoate aceste considerente etocmai personajul în discuþie,care pare sã fie singurul ce îºipoate permite sã ia existenþa înmâini, sã coboare de-a lungulcoridoarelor rãului ºi într-un actal gesturilor inversate, para-doxal, sã redea firescul de altã-datã. Am putea exclama: iatãbasmul dintotdeauna, un jesteraparent neînsemnat, dar careconsumã energiile unui trick-ster – un salvator, unsupererou, cum ar zicepartenerii strategici!

De o luciditate exemplarã,Ovidiu Genaru îºi permite luxulde a tãia în carnea supurândãa prezentului, arãtând alegoricvinovaþii, fãrã sã îi pese deconsecinþe. Pierdut într-uncvartal de blocuri, de laînãlþimea etajului opt (sper sãnu greºesc!), discursul liric ecomparabil cu salva unuilunetist antrenat ce nu-ºi vagreºi þinta. Implicit, îi vãd pe ceidoi – Ovidiu Genaru ºi ArthurFleck – ducând o luptã deaceeaºi parte a baricadei. Eisunt cei ce sunt, greu de con-

textualizat, aproape imposibilsã fie fixaþi în categorii sociale.În parte voci saturniene, uneoriexecutã rãul prin rãu, prin lipsamoderaþiei. Personajul pe careîl agreeazã e un Robin Hoodcontemporan, aºadar unjustiþiar. E o lume lipsitã desecuritate, în care persoana eînlocuitã fie de AI (inteligenþaartificialã), fie de un numãr cutrimitere directã la alteperioade nefericite aleomenirii. Individul e înghiþit deun colectiv amorf, lipsit de pre-tenþii ori idealuri. Mai mult,devine speriat în faþa teroriiexercitate de timp: „A venit vre-mea sã semnãm declaraþia/ cãsuntem plictisiþi/ de moarte./Mâna scoasã pe geam iese dintimp/ ºi când o retrag e dejafoarte bãtrânã.// Problema e lamine/ încã sunt viu.// Oricepasãre e binevenitã pe balcon/Statul ne-a dat puþinul ºi ne-aluat multul“. Fuseserã anunþatetoate încã din mottoul care pre-

faþeazã volumul, ideea reluatãdestul de explicit ºi în seriapoemelor – de fapt, ni seatrage atenþia cã uneori liber-tatea se poate defini ºi existaori rezista tocmai prin pere-chea ei antiteticã. Sugestiatrimite cãtre un sens înalt alsuferinþei, e ceva din nobleþeaprinþului dostoievskian, dar ºidin Bakunin: „Am deschis uºacoliviei: Hai du-te o implor/Pasãrea mea captivã bâjbâiespaþiul/ se izbeºte de trans-parenþe/ plânge ºi-i este milãde libertate// Hai fugi unde vezicu ochii/ eu repejor voi sigilaportiþa/ Dar pasãrea intrã iarãºiîn carcera ei/ în lumina pri-zonierã îºi pune cãtuºa/ Efericitã ºi cântã jelind/ cântã canoi/ dorinþa de a fi afarã“. Maimult, „pasãrea“ poate sã fieconsemnul pentru întreaga ati-tudine poeticã, o operã ce nuºi-a dimensionat înþelesurilefinale.

„La opt, gaura cheii ºi altepatimi“ e ultima carte de poeziisemnatã de Ovidiu Genaru,apãrutã la Editura „Junimea“.Tot la opt, în fiecare zi, viaþaporneºte ca un agregat progra-mat. Circul e la el acasã – olume care deºi genereazã înfiecare clipã ºtiri-bombã(demne de breaking news), nupare sã fie interesatã de nimicîn chip serios: „la opt/ vor fi bilerostogolite pe parchet/ Vor figândaci de bucãtãrie din Asia./Doar nu locuim în vid.// La ºasevecinul dã gãuri în pereþi sãatârne/ pozele de cununie./Chiar ºi la cutremure mici astfelde/ tablouri cad primele.// […]Trãim fãrã nume ºi prenume./Avem acte doar pentru/ dece-sul colectiv./ Noi gloata formãmceva compact materie presatã/nu viºin înflorit. Un calup deproteine./ Îmbãtrânim privind lamicroscop o lume/ care aparela capãtul þevii ca amintireaaltei lumi“. Revin – în bunãmãsurã, prezentul se dilueazãîn trecut, doar obiectivareaacestei existenþe mai poate

echivala cu o speranþã ilicitã.Omul nu-ºi mai înþelege rostulîn niciun fel, sentimentul depeºterã combinându-se cu oeroticã maladivã, contorsionatã– aici nunta e mai degrabã unsimbol al decãderii: „Va fi/ ºi unanume sentiment de peºterã/cu care ne-am obiºnuit“, „Maicomplicat e cu liniºtea careface scandal/ când scârþâiepatul de nuntã/ dar ãsta nu-i unmotiv de plâns./ Deflorarea eun buchet de lãcrãmioare înfaþa uºii“. Dupã cum spuneam,„aici“ nu existã nicio ºansã de asupravieþui: „Jos/ o salvaretransportã o altã salvare/legate una de alta cu cabluri ºidrugi formeazã/ o coloanã deurgenþe/ ºi claxoane/ pene-trând celofanul subþire alnopþii“. Într-un asemenea garajapocaliptic, doar poetul mai arecurajul de a rosti singurele ade-vãruri rãmase. Evenimentele,deºi golite de sens, sederuleazã frenetic: „Dar bãtrâ-neþe de ce atâta grabãucigaºã?/ O clipã ºi/ oul e dejapasãrea pasãrea deja e oul“.„Cicã/ un Satir bãtrân dinBacãu proorocea/ cã mulþimeaanonimã se va avea/ în vedere/N-a menþionat vreun termen“ –Satirul e reflex al înstãpâniriiabsurdului. Iatã dovada, odatãcu câteva accente ionesciene:„Chiar aici m-a pãrãsit ofemeie/ cu cinci ani în urmã/care semãna cu dumneata./Nu cred sã mã înºel./ În multelocuri am fost pãrãsit.// Aicim-am despãrþit cu cinci ani înurmã/ de un bãrbat leit dum-neata.// Era dupã-amiazã oîntreb. Într-o sâmbãtã./ Da eradupã-amiazã. Într-o duminicã.//Atunci suntem aproape noi nerãspundem/ ºi plecãm aproapeîmpreunã“. Discursul se întru-peazã în amintirea unei poli-fonii vag celeste, dar nu iveºtealtceva decât fragmente voitdizarmonice, atonale. Aflat lapsihiatru, Arthur Flecker,îngreþoºat de întrebãrile stan-dard ce i se adreseazã („Are

you having any negativethoughts?), rãspunde tãios,accentuându-ºi condiþia: „All Ihave are negative thoughts“.Cum sã nu fie lumea o caceal-ma ce trebuie opritã, cât timp„Dacã/ baþi la uºa psihiatruluinu-þi rãspunde nimeni/ fiindcãpsihiatrul/ recurge la alt psihia-tru/ ºi aºa mai departe pânã lasfârºitul veacurilor“. Versurilelui Ovidiu Genaru sunt profe-tice, ele vorbesc despre unpostpostmodernism sumbru, încadrul cãruia între viu ºi mortnu mai existã diferenþe nota-bile: „Degeaba vã prefaceþi cãnu vã pasã ºi cã pipota/ voas-trã e aurie bine mersi/ cã diges-tia voastrã e memorabilã/ cã nuaveþi nici în clin nici în mânecã/cu rãposatul// Jucaþi barbut beþiºi petreceþi/ Umblaþi cu vata înnãri ºi în gurã// Pânã nurecunoaºteþi cã mortul existã/ºi e al vostru/ el pute. Tot de unportret „în cuþit“ beneficiazã ºimahalaua, care ne apare dreptun „târg izraelit cu mari flori debalegã pe caldarâm/ singureleadevãrate/ creiere ale metabo-lismului proºtilor ºi suficienþilor“– acesta întruchipeazã însã unalt palier al cãrþii, un spaþiupoetic ce aduce aminte debelle epoque, de „patimiledupã Bacovia“. În aceeaºi linie,cu totul notabil, imposibil dereþinut integral în aceastãprezentare, este „Licean“, unmetapoem intertextual, cu ele-mente biografice. Chiar trãimun continuum aflat sub con-semnul terorii, „Licean“ lasã seîntrevadã (fie ºi pentru o clipã!)alternativa.

Sigur, tot ce am reþinut de-alungul acestor rânduri mãr-turiseºte doar una dintre posi-bilele lecturi ale volumului; la oadicã, Ovidiu Genaru provoacãcu aceleaºi instrumente cucare am fost obiºnuiþi: o poezieludicã, un poet care nu sedesparte de urbea în care atrãit, varietate stilisticã, dar fãrãa cãdea într-un manierismasfixiant. O poezie al naibii debunã (mã iertaþi!), a superla-tivelor! Un ultim volum ce vinefiresc în continuarea antologieide la „Cartea Româneascã“.Ca ºi în „Trandafir cu veneletãiate“, poetul îºi provoacãhistrionismul, e un obiºnuit alscenei, îºi cunoaºte valoareaºi, precum în teatrul elisabetan,îi convine rolul jesterului ce îºipoate motiva sau, din contra,invalida propria apariþie încetate.

Marius MANTA

Luciditatea exemplarãa poeziei lui Ovidiu Genaru

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

Preotul din sat inclusese sãlciile plângã-toare în rândul bocitoarelor care, uneori, erauangajate la înmormântãri. Astfel cã din oriceloc al Negurenilor ar fi fost ridicat ºi prohoditrãposatul, preotul cârmea numaidecât corte-giul funerar ºi pe sub revãrsãrile încremeniteale sãlciilor plângãtoare de pe malul Rãutului,cu jelirea lor bocitoarele cam deranjândpescarii de la buza apei.

La un moment dat, preotul le fãcea semnbocitoarelor sã se opreascã din jeluire, pentruca întreg ºirul de sãteni, care îl petreceau peunul de-al lor, sã asculte o vreme foºnetul

sãlciilor plângãtoare ce intrau în ritualul cupsalmodieri tânguioase ºi cãdelniþãrifumegoase neliniºtitor aromitoare.

Odatã, de la un mic cãrbune sãrit din cãdel-niþã, se aprinsese frunziºul scuturat al sãlciilorplângãtoare, uscat în toamna secetoasã, iarcâþiva þãrani din cortegiul de prohodire s-auîntors îndãrãt ºi au stins începutul de pãlãlaiede la poalele sãlciilor plângãtoare, incluse depreotul satului în rândul bocitoarelor prelungjeluitoare. Iar unul dintre ei, mai aprig la stinsulpãlãlãii, chiar a fost poreclit Pãlãlãu...

Asta e: fiecare sat cu preotul, obiceiurile ºisãlciile sale...

Leo BUTNARU

Sãllcii pllânngãtoarre

noiembrie – decembrie 2019

poesis

8

TTintoretoO stea de pe cer o poþi luacu vârful degetelor ºi s-o muþidintr-un loc în altul, nimeni nu te opreºte,nimeni nu zice cã faci un lucru rãusau cã înfãptuieºti o fãrãdelege.Atât trebuie, doar atât trebuiesã nu-þi tremure mâna ca nu cumvas-o strângi prea tare ºi s-o striveºti,ºi-apoi repede s-o pui pe pãtrãþelul cerescla care te-ai gândit înainte.Poþi ºi puþinã apã sã-i dai,cât sã-i umezeºti buzele, iar polenul eisã rãmânã neatins ºi sã strãluceascã.

AleluiaaAzi s-au fãcut alegeri pentru plutonul de exe-cuþie.S-au bulucit pretendenþii! Îl vezi pe unul acolo,în colþul pãianjenului, cum plânge în hohote?E din pricinã cã n-a fost ales!Tocmai el, nepotul celui care urmeazã sã fieîmpuºcat?!Ce va zice tovarãºul Stalin? Îl va crede, oare,cã s-a zbãtut ca leul în cuºcã sã ajungãîn Constelaþia celor Cinci Trãgãtori?Ah, lume amarã! Ah, nesfârºitã taiga!

CaafeggraamãLas timpul sã treacã pe lângã mine,nu-mi pasã de el ca de câineleuitat afarã în ploaie ºi care încãn-a învãþat sã batã la uºãsau n-are neruºinarea aceeaa oamenilor sã te scoale din somnla miezul nopþii, venind pe douã cãrãriºi lovind cu degetul de piatrã în fereastrãchiar pe mijlocul sticleiacolo unde se sparge mai uºor…ªi dupã ce-l las, îmi pare rãucã nu l-am întrebat nimic,nici mãcar unde se duce ºi cu cineºi ce vrea el de la minede trece aºa nepãsãtor ºi nemernicfãrã sã spunã ceva,dar cum nu mai pot face nimic,acum cã s-a dus, mã aºezpe muºuroiul negru din grãdinãºi simt deodatã cum se miºcã pãmântulsub mine. Trebuie sã fie cârtiþa,îmi zic, ºi chiar ea este, voia sã iasãºi sã asculte orga orelor, cu aura ei neagrãca a unui ºeic al întunericului,dar a dat de mine ºi s-a oprit.Loviturile ei m-au tulburat ºi-am vãzutlutul cel nou, umed ºi lucitor.Ziua nu se terminase, dar nu mai ºtiam ce sãfac,se opriserã toate, rãmãsesem singur cu mine,noroc cã au început sã cadã din cer,odatã cu ploaia ºi vântul, broaºte ºi peºti,pânã seara cu greu le-am gãsit adãpostapoi am ridicat cu un scripete mânzul meu albdeasupra casei, faþã în faþã cu Cocoºul de Tablã.Cei doi s-au înclinat unul celuilaltîn vreme ce eu am intrat în casã,m-am stropit cu somn ºi mi-am dat foc.Am ars mocnit pânã dimineaþãcând m-am trezit odihnit.Cocoºul de Tablã ºi Mânzul Albau rãmas acolo pânã a venitFotograful!

Daar cucul,unde e cucul?

Locul pe care a cãlcat Dumnezeuse numeºte Urma lui Dumnezeu,acolo se gãsesc mãri ºi oceane,vãi ºi munþi, râuºoare, pãduriºi iederã subþire, peºti mãrunþica niºte bigudiuri, albine ºi fluturi…Dintre animalele domesticenumai leneºa raþã ºi calul mãrunt!

Oi, capre ºi vaci nu, nici câini, pisiciºi caracatiþe, unde ºi unde oameni veselicare duc în spinare câte un mãgãruº alb.La o margine a Urmei suntcâþiva oameni care cosesc iarbã,dar cum ajung ei la un capãt al ierbii,alta a ºi crescut în spatele lor.Când trec, dimineþile, prin Urmã,sun din clopoþel ºi toþi îmi rãspund.Corãbiile mute ale norilorzadarnic încearcã sã dea ocol Urmei!

Un eºec

Zidul de piatrã s-a dãrâmat,a venit apa ºi l-a luat.Vom face altul încã pe-atât,unul mai mare ºi mai urât!

ªi mai mulþi paznici ne vor oprisã încercãm zidul a-l cãlãri,numai cã zbirii ºi fraþii lornu ºtiu cã pana încinsã-n mohor

e de mult arsã, de mult uscatãºi cã azi nimeni nu se aratãa vrea sã-ºi treacã trupul prin zidºi sã mai verse sânge lichid.

Stã fiecare pe partea luiCum ºade haina prinsã-ntr-un cui.Când vede zidul cã nu-i în cale,singur pe vreme în jos se prãvale.

Stâlpiºori

III

ªi dupã ce ne va omorî pe toþimoartea va mai avea pe cine ucide:amintirea noastrã!Pânã va rãmâne singurã.De-abia atunci se va arunca în gol.Va fi ziua în care ºi Dumnezeuva rãmâne singur.Meritatã odihnã!

Sã ne punemhaainele ggroaase

A pornit toamna sã caute bãtrâniîi scuturã ca pe niºte copacicad zilele din ei ca frunzele udeunde e flacãra care încãlzea inimaºi sângele care pe toate le miºca?S-au umplut lagãrele lui noiembriezbirii trag trupurile prin noroiunde e lupul sã urle în numele nostru?Cârtiþa tânãrã în bezna ei se întindeºi adoarme de somncând va ieºi la luminãse va rãtãci printre atâtea morminte.

MarcelMUREªEANU

încã o banalã povestecu el ºi cu ea

se iubeauca ieri prin apele mãrii

valuri mulþimeîmbrãþiºau

trupul tãutrupul meu

ca ierisau ca mîine

pãºim/ am pãºit prin poieniprintre siluete înalte

de arbori

ca ierisau ca azi

fruntea umbritã de gîndîþi plecam la picioare

ce repede anii se ducºi toatã a mea tinereþe

10/2019

În numãrul din octombrie, Cassian Maria Spiridon îºi con-tinuã preumblarea printre „pãcatele capitale“ ale lumii – altfelspus, despre bucurie ºi suferinþã într-o rezolvare eseisticã.Deºi nu mã aºteptam sã fie atât de savuros, interviul realizatde George Motroc cu Mircea A. Diaconu aduce în faþa citi-torului aspecte ce þin deopotrivã de istoria literaturii, cât ºi deactul critic, urmãrind ºi comentând câteva dintre reperelesolide ale culturii noastre. Apoi, de reþinut rândurile desprementorul „Junimii“, în contextul în care revista prezintã ºicâteva fragmente din jurnalul maiorescian (Maiorescu inte-gral, în premierã). Tot în rândul articolelor cu greutate se aflãconsiderentele lui Ion Papuc asupra filozofiei lui Hegel, per-ceput cel mai adesea ca având un limbaj excesiv deabstract, dar care în acelaºi timp rãmâne un referent cugreutate în orientarea mecanismelor filozofice contempo-rane. Despre determinãrile comunicãrii estetice, grotesc ºifiresc, ne vorbeºte Mircea Muthu, printr-un extras din volu-mul „Cochilia ºi melcul în esteticã“. Sub semnul inedituluisunt ºi „«Scrisorile de învãþãturã» cãtre Prinþul Carol“,prezentate de Constantin Bostan – un mare plus pentrurevistã! Adrian-Dinu Rachieru comenteazã florilegiul depoeme ale lui Nicolae Dabija, volum apãrut în colecþia „DinBasarabia“ a Editurii Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti. Luãmaminte cã în faþa multor detractori, „într-o epocã subjugatãde realismul «de comandã», N. Dabija a contribuit la reabi-litarea poeticului“. Poate pe nedrept lãsate în „linia a doua“,construcþiile romanelor lui Alexandru Ecovoiu sunt decon-struite cu obiectivitate de Vasile Spiridon, care traseazã toto-datã ºi câteva repere de lecturã-înþelegere a personajelor.Un material foarte bun este cel al lui Ioan Lascu despre „per-manenþa criticii literare“, cu aplicabilitate deopotrivã în me-diul universitar ºi cel liceal. Constantin Coroiu se opreºteasupra altui Constantin, Cãlin, subliniind doza semnificativãde luciditate pe baza cãreia este construitã o întreagã operã.Despre spiritualitate, duhovnicie, urcuº: „Analogia Entis sauEx Nihilo“ (Dan Tomuleþ), „O nouã ediþie criticã din scrierileSfântului Maxim Mãrturisitorul“ (Florin Crîºmãreanu),„Practica unei arte ca rit metafizic“ (Bogdan-MihaiMandache). Din pãcate, nu m-a impresionat din cale-afarãniciun grupaj poetic, fapt pentru care am ales sã semnalezdoar „suplimentul“ poetic marca Dan Anghelescu.

Marius MANTA

• revista revistelor • revista revistelor •

Cassian Maria SPIRIDON

încã

noiembrie – decembrie 2019 9

poesis

1. cum se împerecheazã urangutanii? dar peºtelelunã mola-mola? avea sâni voluptuoºi þigancacu pepeni de vânzare îi plãceau bãrbaþii aveadraci în ea o mie. de astãzi strada tecuci e lumi-natã n-o sã mai orbecãi.

2. am ajuns la aceastã paginã ºi mã gândeam sãmã opresc. ce e puþin e mai bun, când renunþiprimeºti. nu ºtiu de ce mi-am adus aminte deglasul mierlei de la Pogor era una frumoasã ºiarþãgoasã îi spuneam Ira. curios, nu ºtiam cã Iraînseamnã „urã“.

pe 14 martie m-am nãscut prematur cu o aluniþã pemâna stângã între degetul inelar ºi arãtãtor, dece n-o mai am acum? mama Liz îmi spunea cããla e norocul meu.

3. la vagonul de clasa I merg în picioare de 6 orele-am numãrat. cum dracu sã mai scriu. mãnânco gogoaºã rece nu e ca aia mâncatã în portuldin balcic cu gem de cireºe amare. de acolomi-ai luat pãlãria mare de paie era pe manechinîn vitrinã „drumurile noastre poate/ se vor întâlnivreodatã/ drumurile ºi iubirea/ gândurile, feri-cirea“… dan spãtaru n-a murit, piesa asta estehit!

4. mai povesteºte-mi cum era la 2 Mai, nu mã plic-tiseºti când îmi spui aceleaºi lucruri, pãi de câteori nu mi-ai spus tu bancul cu „o supã-i o supã“mereu e altfel, mai lung, ºi supa tot mai groasã.

5. la piraþi încheiam sezonul. ºi iar fumam apoialergam goi în marea cea mare. am învãþatrepede sã fac pluta (culmea, tu nu poþi!) sã înotpe spate mi-e mai greu, tot de la mâna stângãmi se trage. iubesc locul ãla din coºul pieptuluitãu.

6. mai ºtii când ne-a prins ploaia lângã Cibin eualergam cu sandalele în mânã fãrã sã ne pesecã era marþi trei ceasuri rele. am mers cu toatetrenurile cu inter city, cu rapidul (ce o mai fifãcând Pancu?) cu personalul nu am mai mersde mult. am scris pe genunchi, în cuºete de dor-mit, pe bãnci, în dormitorul Irenei, pe foile dinbonierul lui Adi de la „casa magica“ (ce era sãfac, îmi pierdeam ideea). am mai scris ºi înVama când te duceai dupã þigãri ºi ascultam„comandante Che Guevara“ beam absint fumamtrabuc ºi fãceam prostii.

7. cureaua de la poºeta neagrã s-a rupt. „pentru cãîþi iei toate prostiile de la second-hand“ zici o legcu un elastic aºa cum târgoveþele (ce cuvânt amgãsit ºi eu!) leagã mãrarul în piaþã ºtiþi cã s-afãcut 2 lei. ºi guliile s-au scumpit. politica nu maiface nici cât o ceapã degeratã. vino lângã mine!începe filmul la HBO

8. „n-ai o þigarã, ºefu?“ ºi mâna curvei aluneca dejape pantalonii tãi. reclama la firma dedescarcerãri de pe trotuarul celãlalt suna cam

aºa: „noi vã tragem cel mai bine, sunã acum“.am sunat. am citit anunþul. stop. corectaþigreºeala. stop. noi v-o tragem cel mai bine. stop.

9. la „legend“ m-am adãpostit ieri de lapoviþã (tu airãmas acasã, n-ai vrut sã mergi cu mine la Iaºi)chelnerul roºu la faþã zbiera la zidar. eu beaucafea tu bei cafea ei/ele zidesc. pe Ana. darm-am îndepãrtat de la subiect. pe stâlpul dinmijlocul cârciumii 5 potcoave atârnau, ca sãvezi. „un aperol spritz, vã rog“. de cai morþi. saucai verzi pe pereþi.

10. era vreo 3 noaptea. te aºteptam la orendi. lunaca un cap de lup. ai plecat sã cumperi vin. bici-cleta era în acelaºi loc chiuveta spartã în curteºi flori uscate.

11. bunã dimineaþa, T! sunt jucãuºã azi, te-ambãtut la table cu 7 la 1 (ce-i drept, doar o datã)vezi ce faci. fugi disperat spre uºa ce dã în bal-con. am scris pe bilet „te iubesc“ ai râs ca deluna aia plinã când þi-am arãtat-o. fumai camel ºimã sunai de la telefonul public cu fise.

12. la cimitir era pus lacãtul. cum mama mã-sii eraînchis. limuzina neagrã se opreºte în dreptulporþii nu tu dric nu tu mort. ca un cod morsefarurile se joacã. pe bancheta din spate femeianu poartã chiloþi.

13. în dupã-amiaza aia cu tine am þinut pentruprima datã în mânã un bumerang. vânzãtorulîmi explica cum sã-l þin. pentru stângaci n-aveþi?n-aveau. dar puteam sã încerc. o datã, de douã,degeaba bumerangul meu se ducea direct încopacul din faþa castelului, odatã era sã tenimereascã chiar în frunte. râdeai. „balerin ucisde bumerang“ titrau ziarele.

14. „i-a crescut un clop în cap domnului Kaufmann“ai zis în biserica aia veche din Iaºi femeilestãteau pe stânga, eu cu bãrbaþii pe dreapta„vezi cã eºti pe partea ailaltã a lumii“ ai mai spus

15. în gara de nord babilon, haloimãs cum se zice.Þigãncuºa vine glonþ la mine, pe cutia de lemndoi papagali Tase ºi Lambada se agitã „hai sã-þighicesc, frumoaso, Lambada o sã-þi tragã biletulnorocos, numa 10 lei“. Lambada îmi sare în capmã trage de pãr în loc sã tragã de bilet. degustibus

16. „a vrut sã se arunce din turnul sfatului“povesteºte cerºetoarea cu o bere în mânã.„îl chema paul, era frumos, era al meu“.

17. limaxtârându-sejoi

(Din volumul în pregãtire „Mic dejun la Frida“)

AngelaBACIU

Recent, managerii reþelei sociale Instagram au decis sãascundã, mai întâi în câteva þãri, apoi, experimental, întoatã lumea, numãrul de like-uri prin care postacii compul-sivi de fotografii, imagini sau videouri obiºnuiau sã-ºimãsoare succesul ºi, nu în ultimul rând, veniturile (datorateprezenþei reclamelor în spaþiile lor digitale).

Schimbarea survenitã se pare cã a fost motivatã de unnumãr de studii care au arãtat cã aplicaþia duce la depen-denþã ºi la probleme psihice serioase, mai ales la cei foartetineri ºi deci foarte vulnerabili când vine vorba de constru-irea imaginii personale. Ideea de bazã este de a forþa oare-cum utilizatorii sã punã mai puþin preþ pe aprecierea facilã,rapidã ºi cuantificatã simplist printr-un numãr de like-uri ºide a-i motiva sã se concentreze mai mult pe „conþinut“.Dincolo de faptul cã titularii de conturi Instagram vor con-tinua sã-ºi vizualizeze lista de like-uri primite (efectul scon-tat fiind astfel diminuat), renunþarea, chiar ºi în aceastãformã prudentã deocamdatã, la unul dintre elementeledefinitorii ale reþelei, este semnificativã.

Mie îmi aduce aminte de unul dintre cele mai apreciateepisoade (Nosedive/ Cãdere liberã, realizat în 2016) aleserialului Black Mirror, ajuns la sezonul al cincilea anulacesta, serial ce îºi propune sã exploreze, într-o atmosferãdistopicã, obsedantã, efectele negative ale noilor tehnologiiasupra existenþei umane. Protagonista filmului, Lacie, otânãrã de treizeci ºi ceva de ani, foarte sensibilã la numãrulde voturi (în valoare de minimum unul, maximum cincipuncte) pe care le primeºte pe telefon de la ceilalþi,încearcã sã-ºi gãseascã o locuinþã ºi o poziþie socialã maibunã. Cum punctajul ei general pe reþeaua devenitã moda-litate suveranã de evaluare a personalitãþii umane nu estesuficient de mare încât sã-i ofere acces la apartamentul ºiviaþa visate, începe sã vâneze voturi printr-o generozitatenediscriminatorie, care nu îi impresioneazã prea mult peceilalþi: ea le dã, exaltatã, cu un zâmbet beatific, nota maxi-mã; ei, mai ales cei din clasa privilegiaþilor cu rating-urimari, nu îi întorc gestul. ªansa ei nesperatã vine odatã cuinvitaþia la nunta unei foste colege de ºcoalã, obsedatã ºiea în aceeaºi mãsurã de voturile sociale, ca toþi cei din cer-cul ei de snobi, deþinãtori de scoruri superioare. O vedem,prin urmare, pe Lacie ignorând remarcile lucide ale frateluiei, care îi reproºeazã comportamentul deviant ºi încercânddin rãsputeri sã-ºi construiascã o imagine artificialã perfec-tã. Zâmbeºte ostentativ, de-a dreptul chinuit, colegilor debirou sau þipã isteric, cu o bucurie pretinsã, prietenei ei,deja complet dezumanizatã, care o abandoneazã imediatce îºi dã seama cã Lacie a devenit o proscrisã (ajunsã,adicã, datoritã unui ºir de incidente nefericite, la un punctajminuscul), interzicându-i sã mai vinã la nuntã cadomniºoarã de onoare. Disperatã, Lacie ajunge totuºi laevenimentul exclusivist ºi dã un spectacol penibil, dar tul-burãtor, prin discursul ei violent ºi necontrolat, fiind, în celedin urmã, arestatã ºi închisã, deposedatã de tehnologiafatidicã (implantul ocular ºi telefonul). Faþã în faþã cu altdeþinut, ea regãseºte, cu o uºurare supremã, satisfacþia dea arunca celuilalt insultã dupã insultã, eliberatã, în sfârºit,de tirania voturilor ºi a ochiului nemilos al unei societãþiinsuportabile.

Senzaþia de eliberare finalã îi aparþine deopotrivã spec-tatorului, a cãrui revenire la realitate este însoþitã de gân-dul liniºtitor cã, cel puþin deocamdatã, voturile de pereþelele sociale de tip Instagram nu au nicio relevanþãatunci când vrei o vacanþã mai ieftinã, o casã mai bunã, unîmprumut mai avantajos, un zbor mai scurt cãtre o desti-naþie. Numai cã e un gând deja umbrit de realitatea careîncepe sã semene cu filmul. În China, spre exemplu, apli-caþia Peeple, lansatã în 2015, îþi permite sã faci „reco-mandãri“ despre cei cu care ai avut relaþii (profesionale saupersonale). Tot în China, guvernul lucreazã intens lalansarea, în 2020, a unui aºa-zis Sistem de CrediteSociale, prin care se vizeazã standardizarea evaluãrii repu-taþiei economice ºi sociale a persoanelor ºi a companiilor.Prin comparaþie cu astfel de realitãþi, renunþarea lavizualizarea de like-uri pe Instagram apare din ce în ce maimult ca o slabã consolare.

Elena CIOBANU

Rictusul de tipInstagram

Existã poeþi ce-ºiînstruneazã lira la tinereþe ºicântã pe ea acelaºi cântecpânã la adânci bãtrâneþi, chiarfãrã sã observe, uneori, cã eas-a dezacordat. Poezia lor senaºte din talentul poetic ºi þineatâta vreme cât vitalitatea ta-lentului se pãstreazã. EmilianGalaicu-Pãun nu are niciolegãturã cu acest tipar. S-arputea spune cã poezia sa nuse naºte când e pusã pe hâr-tie, ci cu mult înainte; se naºtedin trãirile lui ºi îl inundã. Îlumple ca pe un recipient subpresiune. Ce-i umple? Mintea?Inima? Desigur, ºi pe acestea,pentru cã sunt parte a „sis-temului“ omenesc, dar izvoruleste fiinþa lui, ºi pentru a fiizvor, fiinþa îi este inundatã. Amzis cã îl umple poezia? Retragce-am spus; îl umple trãirea.Trãirea venitã din viaþã, dinexistenþa cotidianã, din întâm-plãrile ce se abat asupra con-tingentului de oameni ce-i suntcunoscuþi ºi a cãror soartã îideschide privirea spre adân-cimi ºi-i stârneºte meditaþia,ducându-l în acel loc unde stãascuns Îngerul. Cum îlnumeºte ªestov? ÎngerulMorþii! Acel înger cu milioanede ochi. ªi acest Înger,înspãimântãtor ca toþi îngerii,nu pierde clipa ºi plaseazã înfiinþa poetului alþi doi ochi, din-tre ai sãi, ochi ce vãd moartea.Aþi avut vreodatã sentimentulsfârºitului? Dacã nu, înseamnãcã nu aþi primit pânã acum aceiochi. Poate aveþi noroc ºi nicin-o sã-i primiþi. Nu este delocuºor de suportat. Vorbea, într-ovreme, Nichita Stãnescudespre suferinþa poetului,spunea de Eminescu ºi între-ba: vreþi sã scrieþi ca el, dar aþifi dispuºi sã suferiþi ca el? Nu,Nichita n-a primit ochii morþii,n-a vãzut prin ei, doar a trecuto clipã prin tunelul oranj ºisuferinþa lui era cu totul alta,din alte sfere. Probabil cã, întermenii cãrnii, în planul fizic,sentimentul sfârºituluiechivaleazã martiriul lui Doja:aºezat pe un tron înroºit în focºi cu fruntea încinsã de-ocoroanã de parã. ªestovspune cã ochii daþi de ÎngerulMorþii nu-i porþi decât o clipã. Eclipa unei Revelaþii. Nici nu aisuporta mai mult arderea. Oclipã doar. Însã rãmâne senti-mentul. Când l-am avut, l-amnumit sentimentul sfârºelii. Nual sfârºitului, pentru cã lumeanu sfârºeºte, ci o vezi brusclipsitã de Fiinþã. ªi ea seefileazã în neant, vieþuindtotuºi mai departe, într-omiºcare bufã, fãrã sens. Viaþanu mai are nici un sens. Acestsentiment l-a trãit EmilianGalaicu-Pãun cândva, nu cumult timp în urmã. ªi fiinþa lui s-aschimbat. ªi cum lui din fiinþã îiizvorãºte poezia, ºi poezia luis-a schimbat. O schimbare lafaþã neanunþatã înainte denimic. Era un poet bine ancoratîn lumea sa, de o originalitatefrapantã, cu un intelect uluitor,de o inventivitate artisticã fãrãegal ºi bântuit de viziuni... ºibrusc vine schimbarea.

Desigur, pãstreazã tot ce avea,pentru cã toate veneau dinfiinþa lui, dar dupã „crizã“, crizaîntâlnirii cu Îngerul Morþii, ve-derea i se schimbã... Vedeîmprejmuirea morþii ca pe-oogradã în care, peste cranii ºischelete, troneazã ºi toarce caun pisoi apocaliptic Kali, vedeepuizarea lumii ºi aude strigã-tul hidos al corbului ca pe ochemare a toatã fiinþa înmoarte. Ce poate face atunciun scriitor, un poet? În vremece va arãta partea neagrã alumii, va cãuta antidotul ge-nerând un soi de gigantomahii.Aºa se nasc cele douã volumegemene de poezii: A(II)Rh+euºi Apa.3D (Chiºinãu, Editura„Cartier“, colecþia „Rotonda“).Gemene: viaþã ºi moarte, fiinþãºi nefiinþã, alb ºi negru, eu ºicelãlalt, celãlalt ºi eu. Uluitor,în aceste binoame ce par sã seanihileze reciproc, el desco-perã antidotul: posibilitatea caeu sã fiu celãlalt, iar celãlalt sãfie eu! Fapt ce nu este posibildecât dacã existã iubirea.

ªi iatã cã am ajuns dejaîntr-o zonã în care explicaþiileraþionale nu par sã mai aibãsorþi de izbândã. Faþete aleaceleiaºi fiinþe se întrepãtrund,umbre se perindã fãrã sã lepoþi ghici locul, miºcãrile suntpline de mister, nu mai ºtiicând e noapte sau zi. Parcã aiintrat în acel tãrâm numit deistoricii religiilor „obscuritateaireductibilã a mitului“. DarEmilian Galaicu-Pãun nu apornit cu gândul sã creezemituri, ci sã scrie poezie, însãprivirea sa îndreptatã nu înafarã, ci înapoia osului frunþii,în sine – acel sine care estemicrouniversul, echivalent alUniversului –, descoperã acea

lume descoperitã ºi de tibetaniîn „Cartea tibetanã a vieþii ºi amorþii“, de egipteni în „Carteaegipteanã a morþilor“ ºi o intu-ieºti în figura Sfinxului, acestparadox de gen feminin, carete iscodeºte ºi te ispiteºte cumisterele ultime ale existenþei,sau în figura lui Tiresias pro-rocul, bãrbat cu sâni defemeie, ºi-o regãseºti oriundemitul pãrãseºte tãrâmul vieþiidiurne, materiale, pentru apãtrunde în enigmele fãrãrãspuns ale existenþei umane.Nu, raþiunea nu îþi este de folosaici. Trebuie sã simþi. Simþi saunu aceste spaþii unde tenebra,ºi lumina se amestecã, fãrã amai putea fi separate, undesexul masculin ºi cel femininse întrepãtrund, unde parcãauzi vocea Parcelor torcând ºivocea Graielor profeþind. Aºaîncât m-am mirat foarte tarecând am vãzut cã unii îl con-siderã un poet cerebral, cândel de fapt trece de pojghiþaaparenþelor, de pielea ce ne dão formã ºi un chip. Credem cãele sunt identitatea noastrã ºitrece dincolo de toate iden-titãþile, falsele identitãþi alemateriei, pentru a descoperiadevãrata identitate a fiinþelorºi lucrurilor, într-o viziune princare redescoperã vedereaancestralã a speþei umane, oactualizeazã ºi îi dã din nouînþeles. Se dã astfel un nousens existenþei noastre, atuncicând îl receptãm, deºi nu avrut decât sã dea un sens pro-priei sale existenþe. Iar celorcare îl considerau cerebral, ledã tot un rãspuns vizionar, oviziune sublimã ºi profundãasupra structurãrii omului:emisferele cerebrale sunt tes-ticulele noastre gânditoare!

Altfel spus, cerebralul e doarmediul de transmitere, cu aju-torul cuvintelor, a seminþeifecunde rãspândite de simþireanoastrã când fiinþa ni se acu-pleazã cu tainele incalculabileale universului. Taine incalcu-labile pentru cã altfel, tot ceþine de materie, poate fimãsurat, cântãrit ºi calculat.Poate fi înþeleasã poezia sa oriîmplineºte visul lui IonMureºan, care gândea„poemul care nu poate fi înþe-les“? Da, poate fi înþeleasã, înaceeaºi mãsurã în care, în anilungi de cercetare, istoriciireligiilor au înþeles ºi ne-au aju-tat sã înþelegem miturile. Auluminat pe ici pe colo câte unaspect. Obscuritatea lorrãmâne veºnicã ºi, vorba luiCioran, singurul dezastru carene pândeºte este acela de a fiînþeleºi. ªi are dreptate, pentrucã de înþeles, înþelegi doarceea ce este limitat, ceea ceeste fix. Când treci de limitavederii materiale, devii specta-tor la teatrul de umbre al iden-titãþilor fluctuante, între-pãtrunse, de care nu poþi daseama decât vizionar. Aºaîncât splendide sunt cele douãcãrþi gemene, produse ale unuiextraordinar efort de a con-cretiza în planul comprehensi-unii omeneºti ceea ce nu poatefi înþeles, ci doar simþit. Arputea avea Emilian Galaicu-Pãun epigoni? Mã îndoiesc. Elexprimã în poezia sa ceva ceomului de rând nu-i este acce-sibil. Iar epigonismul sebazeazã pe accesibilitate.Eminescu, da, are epigoni,pentru cã din poezia sa e acce-sibilã mulþimii forma. ªi epigo-nii sãi imitã forma, dar nusimþirea ºi gândirea. Probabil

ºi limbajul poeziei lui EmilianGalaicu-Pãun poate fi imitat,dar ce ar rezulta ar fi doar niºtecuvinte înºirate fãrã sens, carenici mãcar nu ar avea însuºireaca „din coadã sã sune“, pentrucã poetul nu foloseºte rima.

ªi iatã cãrþile gemene: unaalbã, alta neagrã. Albã, neagrãºi totuºi ele se aflã în osmozã,pentru cã aºa este în tãrâmulaflat dincolo de simþul comunbazat pe mãsurãtorile cu sis-temul metric. Acele mãsurãtoridespre care Dostoievskispunea: „2+2=4 înseamnãmoarte“. Pentru cã atunci cândnu vedem decât partea materi-alã, mãsurabilã, suntem defapt morþi, golemuri aflate înmiºcare bufã pe scena însoritãa Terrei. Abia când pãtrundemîn adâncul penumbric al fiinþei,descoperim cu adevãrat viaþa,iar adevãrata viaþã este tot unacu veºnicia, fãrã de carevieþuirea n-ar avea sens ºi ar fiegala morþii. ªi tot astfel. Aºacum se pãtrund mica moarte(din A(II)Rh+eu) cu MareaMoarte (din Apa.3D), adicãmoartea omului terestru, aflatîntr-un anume contingent, trãi-tor în materie, cu MareaMoarte, adicã moartea univer-salã, fiecare dintre ele se între-pãtrund, prima, cu viaþa teres-trã, cealaltã cu viaþa eternã ºi,pentru cã Marea Moarte/Viaþaeternã dã naºtere lumii teres-tre, ce fãrã ea nici nu ar existaºi nici nu ar putea fi descrisãaltfel decât ca miºcare bufã, încontingent ºi factice, îºi trimitvectorii încruciºaþi unele altora:mica moarte se umple de viaþãveºnicã, iar Marea Moarte cusimþirea celui ce trãieºte efe-mer. Dar mai existã o condiþie –ºi aceasta este ce aduce nou,faþã de mitologiile arhaice,Emilian Galaicu-Pãun –, iar ease intuieºte din versurile: „cumpoa’ sã-ºi rateze fiinþa/ cinevacare nu a ºtiut sã rãspundãiubirii“. „la fel, unui vis…“Iubirea ºi visul, iatã ce dã con-sistenþã fiinþei noastre claus-trate în materie. Fiind claus-tratã în materie, noi aici, pepãmânt, ne trãim viaþa întreefemeride ºi pentru a trãi ast-fel, avem nevoie de hranã pen-tru fiinþã. Iubirea ºi visul, iatãhrana. Astfel poetul uneºtecontingentul ºi efemerul cuîntregul (Totul) ºi eternul.

Am avut mare noroc cã mi-auparvenit aceste douã cãrþi,cãrþile gemene, cã am statasupra lor ºi le-am analizat ºianalizându-le le-am înþeles ºiacum le pot citi iar, cu o multsporitã plãcere, cãci vãd,recitind, cã fiecare vers spuneceva, fiecare vers semnificã,fiecare vers transmite o emoþievie.

Aºa încât cãutaþi cãrþile ºicitiþi ºi pãtrundeþi ºi nu o sã vãparã rãu!

____________

* Da, am propus un noucuvânt, penumbric, inspirat decãrþile gemene ale lui EmilianGalaicu-Pãun; o flexiune, defapt, a cuvântului „penumbrã“.

eseu

noiembrie – decembrie 201910

Dan PERªA

Sentimentul penumbric*al fiinþei

sau cãrþile gemene:un exerciþiu de admiraþie

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

ateneu

noiembrie – decembrie 2019 11

Stilul sprinþar ºi ritmul alertfac ca recentul roman al luiDumitru Crudu, „Ziua denaºtere a lui Mihai Mihailovici“(Bucureºti, Ed. „Humanitas“,2019), sã fie parcurs cuplãcere. Dar chiar dacã lecturaeste agreabilã, chiar dacãumorul este prezent, acestroman nu este deloc vesel; din else degajã tristeþea Basarabiei,þinutul pierdut al României...Pe coperta a IV-a romanul esterecomandat astfel: „O istoriepersonalã, reconstituitã într-unpuzzle existenþial, ce are calaitmotiv ziua de 28 iunie, sesuprapune peste cele maiimportante momente din istoriaBasarabiei. Povestea lui MihaiMihailovici, recompusã frag-mentar, din momentele celemai acute ale vieþii sale, e ocronicã indirectã a unei lumiaflate într-o permanentãfrãmântare – oglindã a feluluiîn care Marea Istorie cople-ºeºte ºi distruge destine indi-viduale –, scrisã ca o farsãîntunecatã, cu momentele eide umor ºi speranþã“.

Romanul se poate citi ca osaga basarabeanã, autorulprezentând patru generaþii alefamiliei Lebãdã-Ciuntu. Celemai multe povestiri se concen-treazã în jurul lui MihaiMihailovici, care se naºte laChiºinãu, în fatidica zi de 28iunie 1940, când UniuneaSovieticã ocupã Basarabia.Cartea e cronica unei familii,dar ºi cronica unei date din ca-lendar, pentru cã toate capi-tolele se vor desfãºura în datade 28 iunie, din 1940 ºi pânã în2018. Autorul face o micãabatere în cronologie, inver-sând momentul morþii perso-najului principal cu cel alnaºterii. Romanul începe cu oîntâmplare din 2018, un fel deºarjã, o povestire hazlie ºi carenu are foarte mare legãturã curestul cãrþii, în afara faptului cãse menþioneazã, oarecum întrecere, moartea lui MihaiMihailovici. În povestirea dinintroducere se vede talentul dedramaturg al lui DumitruCrudu. Utilizând umorul desituaþie, autorul ironizeazãegocentrismul, oportunismul,excesul de ambiþie ºi dorinþade celebritate de care suferãcei mai mulþi dintre scriitori. E oschiþã care ar putea funcþionafoarte bine ºi de sine stãtãtor,conþinând multã acþiune carese desfãºoarã în avalanºã,având în centru un personajcomic – grãdinarul englezMartin, confundat la Chiºinãucu scriitorul David Lodge.Ager, autorul basarabean îºidesãvârºeºte umorul prin auto-persiflare: „De pe Facebook auaflat ºi romancierii europeni dinMoldova cã un romancierenglez a venit la Chiºinãu casã scrie un roman despreModova, ºi toþi au þinut sã-lcunoascã, pentru a putea profi-ta de ocazie, ca sã pãtrundã ºiei în Anglia. M-am uitat în jurul

meu ºi am vãzut cã nu era omsã nu mã priveascã admirativ.În frunte cu Dumitru Crudu, seapropiau pe rând cu romanelelor în mâini, pentru a mi leînmâna ca eu sã le duc înAnglia ºi sã le dau traducãto-rilor ºi editorilor englezi“.

Cu Mihai Mihailovici ºi cupãrinþii acestuia Liza ºi MihailFeodorovici Lebãdã facemcunoºtinþã abia în capitolul aldoilea, acþiunea petrecându-seîn data de 28 iunie 1943, însatul Flutura. Când împlineºte4 aniºori, Mihãiþã, jucându-seîmpreunã cu alt copil „de-afumatul“, va da foc casei buni-cii Dochia, în care el ºi familialui locuiau în acel moment.Odatã ce casa a ars dintemelii, familia lui Mihãiþã semutã la mãtuºa Ileana, poatecel mai tragic personaj al cãrþii,violatã de doi soldaþi sovietici,în 1945. Degeaba a cerut dis-peratã ajutorul fratelui ei:badea Mihai, din teama de anu-ºi expune copiii (agresi-unea se petrecea în camera dealãturi), nu o salveazã. Trau-matizatã, Ileana va dispãrea;deºi nu se spune explicit, sesubînþelege actul sinuciderii.

La 28 iunie 1946 îºi faceapariþia un personaj cu profun-de influenþe în destinul familieilui Mihail Lebãdã. E vorba depreºedintele sovietului sãtesc,Radu Gavrilovici. Acesta îldenunþã în mod fals pe MihailLebãdã, cã ar fi furat o „turbãde fãinã“. Tatãl lui Mihãiþã estecondamnat la ºapte ani depuºcãrie. Rãmasã singurã,Liza e nevoitã sã-ºi apere copi-ii de flagelul foametei ºi secompromite devenind amantalui Radu Gavrilovici, asupritorulpropriului ei soþ! Mihail Lebãdãeste eliberat mai devreme, în1951, dar viaþa asprã dinînchisoare ºi-a pus puternicamprenta, iar copiii nu numaicã nu-l recunosc, ci sunt speri-aþi de înfãþiºarea acestuia.Dureroasã e ºi întâlnirea cusoþia; descoperirea cã în loc decinci copii a gãsit ºapte îl con-trariazã, fiind dispus totuºi sãierte infidelitatea. Cel mai multîl descumpãneºte detaºareasufleteascã a femeii, iar zgo-motele de uºi ruginite relevãruptura, ce pãrea definitivã,produsã între cei doi: „Bãrbatul

se codea în faþa uºii ºi baapuca mânerul decolorat, baîºi dezlipea mâna de pe el,când a ieºit ºi femeia. Stãteauîn prag ºi se mãsurau din cappânã-n picioare unul pe altul,fãrã a scoate o vorbã, iar înspatele lor scârþâia uºarãmasã deschisã“. Abia dupãun an de zile, Liza e dispusãsã-l primeascã pe soþul eiacasã. Relaþia nu va merge, ladata de 28 iunie 1954 ea fiinddeja cãsãtoritã cu RaduGavrilovici.

Construcþia epicã este ine-ditã, jurnalul evocând nu doarîntãmplãrile zilei, ci acoperind,de regulã retrospectiv ºi desi-gur concentrat, momentele im-portante din vieþile perso-najelor care au avut loc îndecursul timpului care a trecutde la un capitol la altul. Sunt ºicâteva capitole care se finali-zeazã cu o privire în viitorulimediat. Astfel, în data de 28iunie 1954, Tamara, Valentin,Ivan ºi Anatol îl viziteazã la spi-tal pe tatãl lor, MihailFeodorovici, care era internatîn urma unui accident grav.Mihai nu-ºi însoþeºte fraþii pen-tru cã la vestea cãsãtorieimamei lui cu Radu Gavrilovici,face o crizã nervoasã ºi spargecu toporul ferestrele casei,drept urmare va fi arestat depoliþie. La finalul acestui capitoleste menþionatã moartea luiMihail Feodorovici Lebãdã,fãrã a i se preciza data.

Tinereþea lui MihaiMihailovici cuprinde noi ºidiverse aventuri; e admis lafacultatea de Politehnicã, dupãpuþin timp e înrolat în armatã ºitrimis tocmai în Kamceatka.Prima sa dragoste e Ludmila,pe care o pierde din cauzaprejudecãþilor pãrinþilor aces-teia. Destinul i-o va scoate încale pe uzbeca Barno, cu carese va cãsãtori ºi vor locuiîmpreunã în Chiºinãu. Dar nureuºeºte sã-ºi întreþinã finan-ciar familia. Fãrã studiile fina-lizate, refuzând sã se înscrie înpartidul comunist, nu-ºi gã-seºte de lucru ºi, deºi are unbãiat, iar soþia e însãrcinatã cual doilea copil, Mihai trãieºtedin banii pe care doar femeia îiaduce în casã. Dupã o con-fruntare violentã între el ºiBarno, care-i reproºeazã pasi-

vitatea, se angajeazã într-unserviciu care nu se potriveanici cu pregãtirea sa intelectu-alã ºi nici cu structura fizicãdestul de fragilã, devenindhamal în garã. Mai târziu, prinintermedierea fratelui vitregVladilen (numit aºa în cinstealui... Vladmir Ilici Lenin; desi-gur, o ironie), va ajunge într-unpost mai bun: zeþar latipografie.

Nu ºtiu dacã e sau nu unpuzzle acest roman, dar esteadevãrat cã mici piese rezumãistoria Republicii Moldova.Cartea mi se pare arhitec-turalã, bazatã pe ramificaþii.Ziua de 28 iunie este trunchiulde unde se dezvoltã tot felul derãmurele, multe dintre eleconþinând în universul lor epicmomente istorice: rupereaBasarabiei de România, inva-zia ruseascã, foametea din1946-1947, deportãri, gulagulsovietic, comunismul, conflictuldin Transnistria, câºtigareaindependenþei RepubliciiMoldova, rãzboiul ruso-geor-gian, emigrãrile din zilele con-temporane etc. De MihaiMihailovici se leagã istoriilepersonale ale celorlalte per-sonaje: pãrinþii, fraþii ºi sora,tatãl vitreg, soþia, nepoþii,colegii de serviciu, vecinii, pri-etenii, funcþionarii de stat etc.Admirabilã este unitatea defamilie: fraþii, chiar dacã nu auacelaºi tatã, se sprijinã lanevoie. Inclusiv tatãl vitregevolueazã, arãtându-ºi o faþãumanã, ajutându-i nu doar pecopiii sãi, ci ºi pe cei ai luiMihail Feodorovici. Dar roatavieþii se întoarce ºi actele jos-

nice comise cândva nu rãmânneplãtite. Vrând parcã sã nespunã cã existã o justiþie di-vinã, autorul ni-l prezintã peRadu Gavrilovici la bãtrâneþe,trãind în singurãtate, boalã ºisãrãcie. Moartea sa nu arenimic eroic: face un infarct înmomentul când un tânãrvagabond îl ameninþã cu cuþitulîn propria casã. RaduGavrilovici mi s-a pãrut cel maiconturat personaj secundar.De altfel, toate personajelesunt foarte bine creionate.Dumitru Crudu nu ºi-a propussã creeze caractere puternice,ci credibile; eroii sãi sunt aºacum îi întâlnim ºi în viaþa realã,cu bune ºi cu rele. Cele maireuºite mi s-au pãrut persona-jele masculine; într-un fel mi-arfi plãcut o analizã mai amplã apersonajului Liza, mama luiMihai Mihailovici. Totuºi oatenþie deosebitã i se acordãuzbecei Barno, fãcând dinaceasta un personaj memora-bil. Ea este frumoasã, inteli-gentã ºi exoticã, dar ºi conflic-tualã, dispusã la compromisuripentru beneficii materiale, une-ori chiar istericã sau intoleran-tã. În felul ei, e o luptãtoare.Tabloul în care o vedem alãturide Mihai Mihailovici invalid încãrucior (îºi pierduse pi-cioarele în 1992 la Tighina, deatunci boala lui progresând, în2001 ajungând aproape la sta-diul de legumã, cu majoritateafuncþiilor vitale alterate) nearatã devotamentul ºi dra-gostea de care femeia estecapabilã.

Nãscut într-o zi tristã pentruBasarabia, eroul nu-ºi va sãr-bãtori aproape niciodatã ziua;rareori, la insistenþele priete-nilor, organizeazã câte o petre-cere, dar care din diversemotive fie nu mai are loc, fie,alegoric, se transformã în cevagrotesc. Caracterele perso-najelor reies nu atât dindescrierile trãsãturilor sau dinfragmente introspective, câtmai ales din faptele ce ne suntprezentate uneori ca pe oscenã de teatru. Din acestpunct de vedere, volumul „Ziuade naºtere a lui MihaiMihailovici“ poate fi citit ca unroman de acþiune. Nu cred cãDumitru Crudu ar exclama:„Mihai Mihailovici c'est moi!“,dar existã un personaj în careintuiesc cã se întâlnesc multedintre caracteristicile autorului,ºi anume Rãzvan, fiul erouluiMihai Mihailovici.

Concizia expresiei, acurate-þea limbajului presãrat ici-colocu savuroase regionalisme,conflictele între personaje, al-ternanþele bine-rãu/ pozitiv-ne-gativ, fineþea detaliilor, atmos-fera mereu în concordanþã cutimpul istoric sunt calitãþi aleunui roman reuºit. Sã maispunem, în final, cã DumitruCrudu realizeazã în aceastãcarte portretul unui personajcolectiv, surprinzând chipultragic al basarabenilor.

Violeta SAVU

Portretul lui MihaiMihailovici în rama

zilei de 28 iunie

arte

noiembrie – decembrie 201912

Apãrutã cu sprijinul ConsiliuluiJudeþean Bacãu, la Editura „Ateneulscriitorilor“, Revista „Armonii în timp“a ªcolii Populare de Arte ºi MeseriiBacãu rãmâne o publicaþie-emblemãpentru peisajul publicistic bãcãuan ºinu numai.

Binemeritat elogiu al acestei insti-tuþii culturale de prestigiu, la cei 65 deani de la înfiinþare, acest numãr e unimpresionant portret ale cãrui „linii deforþã“ sunt consonanþele reverenþialeºi referenþiale ale unor personalitãþi:Sorin Braºoveanu, preºedinteleConsiliului Judeþean Bacãu („În lungaistorie de peste ºase decenii,comoara tradiþionalã a meºteºuguluiºi artei populare a fost preluatã, cabun inestimabil, de cãtre ºcoalã, sprea fi promovatã ºi infuzatã în noilegeneraþii de potenþiali artiºti populari,interpreþi ºi creatori“), DumitruBrãneanu, preºedintele filialei Bacãua Uniunii Scriitorilor din România:„ªcoala, numitã cândva UniversitateaPopularã, reprezintã un reper întreamatorism ºi profesionalism în dome-niul artelor, în favoarea celui de-aldoilea termen al ecuaþiei“), VasileCorpodean, managerul ªcolii de Artedin Cluj-Napoca („Aº fi foarte încântatºi m-aº simþi împlinit dacã relaþiile de

colaborare între ºcolile de arte dinBacãu ºi Cluj-Napoca s-ar înteþi“),Carmen Mihalache, directoareaRevistei „Ateneu“ („Aici, la ªcoalaPopularã de Arte ºi Meserii, sedeprind multe lucruri bune, folosi-toare, se ºlefuieºte sensibilitatea,descoperindu-se astfel artistul dinfiecare elev“), Gabriela Gurãu, ma-nagerul Complexului Muzeal deªtiinþele Naturii „Ion Borcea“ („Este oºcoalã a pasiunilor, în care oameniiînvaþã sã iubeascã cultura prin artã,în toate formele ei“), Maria ªalaru,profesoarã, clasa de canto popular(„Aici gãseºte oricine are talent omodalitate de petrecere a timpuluiliber în mod plãcut...“), PavelIonescu-Ambrozie, managerul Fi-larmonicii „Mihail Jora“ („Nimic nu areuºit sã-mi eclipseze sentimentul deapartenenþã la un grup special, unit înjurul fenomenului artistic, o garanþie aparcursului ascendent al vieþii cultu-rale a Bacãului, în care ªcoala popu-larã de Arte are un loc privilegiat“),

Gabriela Voinea („La Bacãu potspune cã m-am format ca un ommatur, cu responsabilitate, având aju-torul unor mari oameni de culturã“),Robert Costrovanu, referent clasã

externã dansuri populare („Considercã ºcoala (ºi în special aceastã secþiede dansuri populare) este foarte utilãla nivelul judeþului Bacãu, fiind forma-toare de caractere puternice ºi de ta-lente“ º.a. Pentru împlinirea „tablo-ului“ sunt douã „armonii“-dialog rea-lizate de Ioan Dãnilã cu FlorinZãncescu („Sã ne pãstrãm specificulspiritual!“) ºi Carmen Voisei/OlguþaPâþu („Viaþa impune o diversificare aactivitãþilor noastre“), o privire înoglinda timpului de cãtre fostul ºiactualul director al ªcolii.

Copertele interioare oferã o sintezãnominalã a celor care s-au aflat, de-alungul anilor, în slujba instituþiei:directori, profesori, personal adminis-trativ ºi elevi excelenþi. Colectivulredacþional este unul de elitã:Carmen Voisei (coordonator),Carmen Mihalache, Ioan Dãnilã,Daniela Pricopie. Tehnoredactarea ºigrafica: Ioan Prãjiºteanu, respectivCarmen-Maria Pâþu.

Timpul se supune miºcãrii pentrucã îºi cunoaºte condiþia eternã. Înrelaþie cu revista în prezentare, elacceptã însã ºi supremaþia„Armoniilor“.

Constantin JUNCU

Copiii, mai ales ei, îºi ima-gineazã diferite forme cândprivesc norii. ªi iarãºi, copiii,mai ales ei, seara, la luminadiscretã a lãmpii, folosindu-ºimâinile, fac din umbre desenepe pereþi. Sunt jocuri fãrãjucãrii, dar pline de imaginaþie.Maxim Dumitraº face trimiteriîn arta sa la astfel de jocuri,înnobilându-le cu o dimensiunemetafizicã. El a imaginat o„Instalaþie de uscat norii“; dupãun timp a fãcut un performance„Dansând cu norii“, dupã alttimp ideile s-au materializat ºiîn sculpturi – nori albaºtri. De laconceptual la concret calea nu-iuºoarã. Probabil cã, la unmoment dat, artistul va treceexperimentul sãu ºi-ntr-o altãzonã, studiind umbra.

Umbra fiind imaterialã ºi efe-merã, nu are forþã, dar are mis-ter ºi vrajã. Cine nu s-a speriatmãcar o datã în viaþa lui dedansul umbrelor? Trebuie însãspus din capul locului cã expe-rimentul sculptorului nu esteunul cinematic. Mai întâi s-aconstruit ºi fixat o instalaþie cupiloni ºi verigi din furnir de ste-jar, apoi artistul s-a lansat într-ourmãrire a umbrelor obiectelor.ªi, dacã mi s-ar permite un jocde cuvinte, aº spune cã umbraa fost urmãritã din umbrã. Darnu ºtiu cât de potrivitã emetafora aici, conceptul artisticavând ca þintã metabolismulumbrei, ritmul ºi metamorfoza.

Existã artiºti contemporanicare fac sculpturi din umbre:Diet Wiegman, KumiYamashita, Tim Noble, SueWebster º.a. Dar aceºtia folo-sesc instrumente opticeurmãrind alcãtuirea unor ima-gini schiþate deja. MaximDumitraº nu îºi propune sã diri-jeze umbrele pentru a realizadesene (poate pentru cã astadeja s-a fãcut); el urmãreºteîntotdeauna în studiile sale o

anumitã filozofie. Spirit liber,respectã ºi libertatea celuilalt,chiar ºi individualitatea pe careo poate avea o „simplã“ umbrã.El a creat un fel de „serã“ cuumbre pe care le cultivã pentrua observa ºi înþelege transfor-mãrile prin care acestea trec.Dupã ce instalaþia a fost mon-tatã în aer liber, pe mirificuldeal din Dosul Gârciului, doarnatura mai putea sã acþioneze.Iarba întunecatã din loc în locde umbrele obiectelor, albastrulde pe suprafaþa exterioarã averigilor pus în oglindã cu se-ninul cerului din „Maxonia“ –împreunã redau liniºtea. Înproiecþiile lor pe pãmânt, multeverigi, mai ales cele care auformã de inimã, îºi pierd liniilecurbe. Amprentele lor sunt seg-mente de linie dreaptã. Dardacã privim în interiorul verigi-lor, umbra de pe propriul corp

se moduleazã ca o panglicã,sublim ºi extrem de feminin,unele contururi chiarsemãnând cu pãrþi gingaºe aleunui trup de femeie.

La momente diferite ale zilei,obiectele au umbre diferite.Evident, conteazã ºi punctuldin care priveºti, acelaºi obiectputând avea chiar în aceeaºisecundã o umbrã mai mare saumai micã. Chiar aspectul eipoate fi distinct, ceea ce mãface sã privesc umbra ca pe unserios vector al relaþiei dintrespaþiu, formã ºi timp.

Una dintre verigi seamãnãun pic cu un leagãn. E compu-sã dintr-un placaj puþin curbat,legat de un semicerc con-fecþionat dintr-o rãmuricã. Credcã e o referinþã aici ºi la unstudiu mai vechi, „Absenþaîncercuitã“, prin care MaximDumitraº a demonstrat, celor

care poate se mai îndoiau, cãnu existã gol, nu existã vid. Cãnimicul nu existã. Am citit unde-va cã de curând niºte fizicienis-au contrazis pe aceastã temã.Unul dintre ei a devenit faimosprin vehemenþa cu care-ºisusþine ideea „originalã“ cumcã nimicul nu existã. Interesant,din moment ce disputele suntatât de aprinse, probabil cãsunt destui care nu au auzit deabatele medieval Fredegisuscare a spus cã „nimicul pare sãfie ceva“. Sau mãcar deHeidegger, dar asta e deja altãdiscuþie ºi ne îndepãrtãm preamult de la subiectul nostru.Aºadar, veriga despre care ampomenit are un gol, care defapt e plin cu ceva, de vreme ceavem posibilitatea sã vedem înacel inel imagini, detalii dinland art-ul din Dosul Gârciului.Maxim Dumitraº închide acestearcuri pentru a încercui, aºacum spune el, o absenþã. Darcine sau ce lipseºte? Dacã amgãsi rãspunsul la aceastã între-bare, oare absenþa nu ºi-arpierde integritatea? Nefascineazã ceea ce nu reuºimsã cunoaºtem, sã cuprindemcu mintea, sã definim saudescifrãm. Nimicul, absenþa...La fel de stranie este ºi „urma“a ceva ce nu pare sã existe.

Deºi puse în relaþie, verigilefiind suspendate de grinzi, seîntâmplã sã se obtureze, câteuna dintre ele fragmentândumbrele obiectelor din jur. Saudimpotrivã, umbrele lor seunesc, se suprapun, obþinân-du-se o umbrã/ un desen alunei forme care de fapt nuexistã. Umbra unei absenþe.

Maxim Dumitraº a analizatdin perspectivã abstractã toateefectele obþinute, rezultând unhaiku fãcut nu din cuvinte, cidin linii ºi tuºe. În schiþele intitu-late haikuul umbrei, intersecþiilede segmente ºi linii curbe alcã-tuiesc un fel de ideograme aleunei scrieri totalmente noi.Haikuul umbrei, imaginat deMaxim Dumitraº, fascineazãprin simplitatea elegantã ºi ca-racterul criptic.

Privesc din nou umbrele cape niºte decupaje dintr-o viaþãsecretã a obiectelor. Dacãumbra unei fiinþe vii – om sauanimal – are, mãcar subliminal,legãturã cu moartea; în con-trast, umbra pe care o lasã unobiect pare sã sugereze cãacea materie are un suflu, otainã, un nevãzut care numaiatunci când este pus sub oanumitã luminã se lasãîntrevãzut.

Violeta SAVU

Umbra absenþei

„Arrmonnii înn timp“2/2019

•• MMaaxxiimm DDuummii tt rraaºº –– UUmmbbrraa aabbsseennþþee ii

•• MMaaxxiimm DDuummii tt rraaºº –– HHaaiikkuuuull uummbbrree ii

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

arte

noiembrie – decembrie 2019 13

Masa la care stau este unalungã de tot, a strâns în jurul eio aglomeraþie din care în per-manenþã vine sau pleacã cine-va. Nu ºtiu dacã e o întâmplaresau nu, dar se continuã încafeneaua muzeului cuapãsarea insuportabilã dinsãlile de expoziþie. Stareaaceasta e datã de colectivis-mul agresiv promovat pretutin-deni, te însoþeºte precum un„fir roºu“, de la intrare pânã laieºire. Nu pot spune dacã ebine sau rãu, am constatatînsã cã, într-un anumit fel,spaþiul intim a fost anulat fãrãdrept de apel. Nu ai posibili-tatea fizicã sã te retragi dacãsimþi nevoia. Poate la limitã,doar în carapacea proprie.Oricât s-ar încerca apropierilesilnice, îndesate pe gât, cuforþa, oamenii tot alienaþirãmân, n-ai ce face. Cred cãnu întâmplãtor au ajuns cutotul absorbiþi de lumea lorinterioarã, conectaþi doar virtu-al cu cei de alãturi sau dedeparte. Am revenit acolo demulte ori în rãgazul de o lunãde zile pe care mi l-am acor-dat. De fiecare datã mi s-aîntãrit ºi mai mult convingereacã nu mai este vorba câtuºi depuþin despre formã, armonie,compoziþie, ideea de frumos îngeneral, aºa cum credeam laînceput. Acum tot ce conteazãse referã la drepturi, reinter-pretãri, reaºezãri, supremaþie,rescrierea istoriei, propa-gandã. Unde nu e posibil, vor figãsite alternative, contrastulprodus banalizeazã lucrurile.Sentimentele de indignare ºirevoltã sunt mult mai puternicedecât orice altceva. Prin com-paraþie cu acestea, simpla con-templare esteticã a unui obiect,chiar cu semnãturã celebrã,devine ceva cãlduþ, aproapedus în derizoriu. Probabilîmpins de anumite resorturipsihologice compensatorii, îmipar mult mai interesanþi vizita-torii care se deplaseazã încoloºi încoace prin încãperi, mi-arplãcea sã ºtiu ce înþelegefiecare din ceea ce i se pune înfaþã. Unii sunt cu totul remar-cabili, nu numai datoritãfizionomiei ºi atitudinii, ci maiales felului în care ºi-au alesvestimentaþia, accesoriile sauelaboratele intervenþii asupracorpului. Sã recapitulez: înholul central aºa-numit alTurbinei, un monument imensdintr-un material compozit facereferire la imperialism ºisclavie, imagine parcã luatãdin oglinzile deformate. Grupuloriginal e în faþa palatului, lacâteva mile depãrtare. Acolo erãu, aici e bine, trecutulreacþionar, viitorul idealizat.Citesc anumite cuvinte care auo putere greu de subliniatîndeajuns, sunt mantra noiireligii, cea a egalitarismuluidus pânã în cele mai micidetalii ale absurdului. Luminanu mai vine de la rãsãrit, ci dela apus. „Struggle, identity, his-tory, citizens, nation, protest,migration, witnessing, Utopia,hope, activism, liberation, revo-

lution, democracy, empower-ment.“ Citesc ºi dincolo este ungol absolut, înþelesurile suntmereu altele. „Prin respingereatrecutului ºi adoptarea noilorforme de expresie, abstractul afost asociat la modul direct cuideea de schimbare socialã.“Schimbarea este singurulaspect al vieþii care nu seschimbã vreodatã.

Descriptivul ºi alte formecorolare

Marius Crãiþã-Mândrã.Face o picturã aparent

abstractã; nu cu mult în urmãexperimenta un hiperrealismîntotdeauna cu un ceva ascunsîn pãrþile mici, uneori anecdo-tic, alteori moralizator sau chiarmilitant. Trecerea de la oextremã la alta s-a fãcut gra-dual, un moment de referinþãfiind legat de autoportretul sãu,unde deja opereazã cu simpli-ficãri ºi renunþãri la detaliineimportante. Nu avem decâtsã încercãm, dacã e cu putinþã,sã descoperim cauzele care audus la aceastã schimbare radi-calã cu reverberaþii atât deadânci, posibil ceva greu defixat pe un loc anume. Uneorichiar ºi o întâmplare aparentbanalã poate fi momentul decotiturã cu urmãri nebãnuite.Modul de operare dupã regulibine stabilite, trei pãtrimi dinsuprafaþa pânzei o reprezintãculoarea uniformã, chiar dacãvibratã, un fel de ramã, intro-ducere, incintã pregãtitoarepentru ce se întâmplã în spaþiulrãmas la interior, aici tensiunilesunt exacerbate ca într-un tai-fun întors pe dos, cu ochiul fur-tunii la exterior, emoþia pro-fundã, neîmblânzitã, prizonierãoarecum calmului înºelãtor ceo îmbracã din toate direcþiile.Linii orizontale strãbat aproape

întotdeauna câmpul vizual,dintr-o parte în cealaltã, aces-tea creeazã turbulenþe, la rân-dul lor adãugând o nouã pre-siune pe arcul întins deja lalimita suportabilului. O astfelde picturã dã posibilitateaaranjãrii sale pe module înspaþiul ales. De fapt întreagaexpoziþie în complexitatea eiajunge sã fie o singurã lucrarede sine stãtãtoare. Trebuierespectate anumite exigenþe,este aici o dictaturã datã decompatibilitãþi sau respingeri.Culoarea, forma, intervalul,accentul, textura, linia, cele-lalte aspecte au cerinþele lorimperative. Simpla rocadã adouã lucrãri alãturate va pro-duce un dezechilibru major cenu poate fi rezolvat. Aºa cumartistul a stabilit principiile dupãcare se desfãºoarã jocul de laînceput pânã la sfârºit, cel careîºi propune sã punã la un locmai mult de cinci pânze (poatechiar trei) va trebui sã þinã contde toate particularitãþile exis-tente. Bineînþeles cã este per-misã o anumitã libertate, cumar fi de unde sã începi. Odatã

pornit, nu mai e loc denegociere, ca într-o problemãde matematicã: soluþia nupoate fi decât una singurã.Restul sunt aproximãri sortiteesecului.

Artistul se devoaleazã: „Unupe patru, (1/4), aºa se numeºtenoua etapã, de fapt, continuatãdintr-o serie precedentã. Nouapropunere pare mai puþin ge-neroasã în privinþa formelor,aruncate pe pânzã, eliminândaproape total aglomeraþiaobiectelor, volumelor, fãcândca modul de organizare a ele-mentelor sã respire, creândgolul (3/4) ºi plinul (1/4), careiniþial minimizeazã compoziþia.Pãtratul, dreptunghiul, în formãregulatã sau neregulatã, mare-mic, gol-plin, perfect-imperfectºi multele contraste aplicate înlucrare îmi creeazã structurainternã ºi externã a unuiconþinut. Echilibrul se produceprintr-un simplu punct saugest, printr-o linie dreaptã sauimperfectã care traverseazãaproape întreaga lucrare,lângã centrul geometric alpânzei, lãsând impresia delinie finalã, plicticoasã, amorþii“.

Vasile Crãiþã-Mândrã.Suntem condamnaþi sã ne

miºcãm în cerc sau, ºi mai rãu,sã ne prindã alþii în strânsoareprin strãduinþa lor obsesivã dea repeta aceleaºi greºeli, lanesfârºit. Viaþa artistului a fostmarcatã de regimul totalitar, înmulte privinþe nu a avut preamulte de ales, a fost mereucineva care a hotãrât pentru el.Câtã ironie dulce-amarã, ceamai veche lucrare din expo-ziþie, dar ºi nod esenþial careface trecerea de la figurativulde jos la abstractizãrile de sus(vorbim de lucrarea „Carnetede partid“, realizatã în anul1972), ne dã ºi cheia citiriiîntregului. În acelaºi timpapare foarte proaspãtã, chiarcontemporanã, calitate rarîntâlnitã, ºi cu atât maipreþioasã. Cu puternicã încãr-

cãturã emoþionalã, posibil otrimitere directã la Revoluþiaculturalã a lui Mao. Fãrãîndoialã o lucrare de sertar,fiindcã nu putea fi expus aºaceva în epocã, incriminareaeste evidentã, se evidenþiazãuniformizarea ºi dezuma-nizarea populaþiei, anulare atuturor într-un egalitarism tira-nic unde individualismul nupoate fi decât subversiv. Nuîntâmplãtor în activitatea sa decaricaturist a intrat în conflictcu autoritãþile vremii, uneori lalimita siguranþei personale. Uncaz particular i-a marcat viaþapânã în cele mai neînsemnateaspecte, cu influenþe simþite ºiîn prezent. Publicarea în anul1974 a unui desen în care uºadeschisã a unui frigider aratãcã era rãcit de caloriferul dinspate va determina pierderealocului de muncã ºi imposibili-tatea de a supravieþui. Laaceastã rãscruce a vieþii inter-vine Ilie Boca. Ajutat de aces-ta, Vasile Crãiþã-Mândrãajunge în Bacãu, primeºtecasã, atelier ºi restul este, cumse spune, istorie. Ion Barbu, nuºtiu dacã în glumã sau înserios, deplângea „trãdarea“fãcutã de Vasile Crãiþã-Mândrãprin trecerea sa de la cari-caturã la picturã. Desigur, leface pe amândouã la fel debine, nu a renunþat la una înfavoarea celeilalte. „ªcoala depeisaj bãcãuanã“ ar fi fostmult mai sãracã fãrã el, cinear fi ºtiut însã asta în acei anicând caloriferul ºi frigiderul totuna erau… Într-o anumitãmãsurã pictura sa a plecat dela simplificãrile abstractului, atransformat-o apoi încetul cuîncetul în figurativul exprimatpe diversele sale niveluri,acum este prezentã din nouacea renunþare de la început,cu revenire la esenþa lucrurilor.

Ca introducere la ultimaexpoziþie de la Galeriile „Karo“,el aratã câteva aspecte impor-tante ale artei sale: „În ariaartei figurative, conflictul dintrerealitatea seducãtoare amotivului abordat ºi imposibili-tatea de a-l reda pe pânzã cuaceeaºi convingãtoare expre-sivitate te obligã sã recurgi lafrecvente ºi inventive artificii.Atât în peisaj, cât ºi în portretremarcãm o specificã expre-sivitate a locului sau a perso-najului pe care nu o poþitranspune pe pânzã princopiere ca într-o fotografie. Casã atingi acea intensã expre-sivitate, vei folosi culori ºiforme proprii picturii tale, darnegreºit armonizate în fazãfinalã. Este inevitabil deoareceprin aceastã ultimã fazã aarmonizãrii ne apropiem despecificitatea expresiei pei-sajului sau a personajului. Amexclus detaliile ºi am ajuns laforme simple, esenþializate,aºa încât structura finalã alucrãrii sã se apropie maicurând de o interpretareabstractã. Peste toate acestea,culoarea dominã suprafeþe ºileagã ordonat elementelerebele“.

Constantin ÞÎNTEANU

Vremurile pe care le trãim• Expoziþie Vasile Crãiþã-MMândrã, Marius Crãiþã-MMândrã –

Descriptivul ºi alte forme corolare;;Galeriile „Karo“, 26 sseptemmbrie - 09 nnoiemmbrie 2019 •

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

comentarii

noiembrie – decembrie 201914

Profesoara Mariana Velisar-Codrescu, ajunsã la vârstapropice memoriilor, a prinscurajul destãinuirilor, spreuimirea celor care o cunoscsau care o vor cunoaºte dinlectura unei cãrþi autobi-ografice: Povestea adevãratã astrãbunicilor Safta Iuraºcu –Dumitrache Velisar. Metodabiograficã are farmec, iar „cap-tatio benevolentiae“ se faceprin autor ºi titlu.

Sigur cã viaþa lui Eminescueste cunoscutã din scrierile luiG. Cãlinescu, care pãreauexhaustive; cã au fost urmãritecu interes cercetãrile luiAugustin Z. N. Pop, care aucondus la volumul Contribuþiidocumentare la biografia luiMihai Eminescu (1962), cã toþimarii istorici ºi critici literari auavut tangenþe cu biografia,încercând sã stabileascã sursade inspiraþie a unei scrieri, loculsau timpul elaborãrii unui text,influenþe, variante etc. S-a cãu-tat adevãrul, dar au apãrut ºiinterpretãri eronate sau misti-ficãri, s-au iscat polemici. Oreevaluare criticã a întregiibiografii a celui mai mare poetromân este Legendã ºi adevãrîn biografia lui M. Eminescu, deIon Roºu (1989). Am aflatacum cã documente din arhivafamiliei doamnei profesoare aufost trimise la Ipoteºti sauîncredinþate bãcãuanului IonRoºu, admirabil urmaº al luiPerpessicius.

Înþeleg discreþia anterioarãmileniului trei (explicabilãistoriceºte) ºi admir pasiuneaunor reconstituiri necesare:„Ani întregi m-am sfiit sã mãr-turisesc cã am strãmoºi comunicu Mihai Eminescu. Mi sepãrea o impietate sã spun cãsunt rudã cu marele poet“.Actele doveditoare din arhivafamiliei, confirmând cã SaftaIuraºcu (sora RalucãiEminovici), cãsãtoritã cuDumitrache Velisar, a foststrãbunica profesoarei.Genealogia onoreazã ºi explo-rarea ei e un act de istorie lite-rarã care deschide o fereastrãdãtãtoare de lumini noi asupraunor timpuri vechi. Ne reîm-

prospãteazã metoda biogra-ficã, foarte activã în formareanoastrã intelectualã din a douajumãtate a secolului XX. I-amredescoperit farmecul citindvolumul I (Eseuri despre om ºioperã) din Dosarul Bacovia(1999) al lui Constantin Cãlin.Am reþinut din preliminariileacestui studiu un citat dinVasile Alecsandri: „Tot cepriveºte viaþa unui autor esteinteresant“. Nu m-a surprins cãunii profesori de la Facultateade Filologie a Universitãþii „Al. I.Cuza“ din Iaºi o întrebau pestudenta Mariana Velisar ceºtie despre „interferenþelefamiliilor Iuraºcu ºi Velisar“.Urmând aceeaºi facultate câþi-va ani mai târziu (1966 – 1971),în perioada temporarului„dezgheþ ideologic“, îmi explicacum conduita lor didacticã.Metoda biograficã era consi-deratã ca foarte utilã în înþele-gerea operei ºi se renunþase lainterpretãrile tendenþioase saula omiterea unor aspecte „com-promiþãtoare“ din viaþa marilorspirite ale culturii naþionale.

Din cartea strãnepoateiaflãm cã Raluca Iuraºcu,„blânda ºi frumoasa mamã alui M. Eminescu“, a avut o sorã,Safta, care a trãit la Bacãu,fiind cãsãtoritã cu un mic boier,clucerul Dumitrache Velisar. Însatul Fundeni, comunaSecuieni, de pe drumul spreVaslui, acesta avea o moºie.Prima atestare a aºezãriidateazã din 1591 (în timpuldomniei lui Petru ªchiopul), iarfamilia Velisar îºi recunoaºtepe aceste meleaguri cel maivechi strãmoº, PetracheVelisar. Descendenþii sãi sunt:Dumitrache Velisar (strã-bunicul), Nicolae Velisar

(bunicul) ºi Constantin Velisar(tatãl Marianei). Familia eraconºtientã de înrudirea cugenialul poet, fapt care explicãºi pãstrarea unor dovezi aleacesteia. Nu toþi românii au cul-tul strãmoºilor, dar în cazulcelor geniali, existã excepþii.

Aflãm din capitolul „Acasã lastrãbunicii mei“ ce i s-a povestitdespre strãbunici ºi locul undeau trãit, despre celelalte suroriale Saftei, Olimpiada ºiFevronia, devenite cãlugãriþe lamãnãstirea Agafton, unde aales sã trãiascã ºi nepoata lor,Xenia. Din biografii mai vechicunoaºtem cã poetul se bucurade afecþiunea mãtuºilor, pecare le vizita în pitoresculaºezãmânt monahal de lângãBotoºani.

Frânturi din viaþa familieiIuraºcu-Velisar apar în recon-stituirea strãnepoatei, trecutãprin ºcoalã ºi formatã ca spe-cialist în literaturã. Nu cred cãs-a confesat elevilor desprerudele celebre, dar cred cã l-apredat totdeauna cu emoþie pe

Eminescu. Mariana ºi soþul ei(cunoscut profesor ºi critic lite-rar, Grigore Codrescu) aufãcut, cum ni se aratã, ce seputea pentru clarificãri ºi com-pletãri la biografia poetului.

Bãcãuanii se implicã înconexiunile culturale ale spaþiu-lui moldav. Ca revizor ºcolar pejudeþele Vaslui ºi Iaºi,Eminescu a inspectat ºcoaladin Lipova. Profesorul IoanDãnilã este autorul unordemersuri de anvergurã în ace-eaºi direcþie (bustul poetului, îniunie 1989, creaþie a sculptoru-lui Gheorghe Zãrnescu, peleri-najul anual, recitaluri etc.).

Doamna profesoarã practicãliteratura de frontierã: memorii,jurnal, impresii de cãlãtorie. Nepovesteºte vizita la Ipoteºti, din2014. Doi ani mai târziu, amredescoperit atmosfera emi-nescianã, evocarea avândreverberaþiile pe care le producpentru noi, profesorii, textelecitite, audiate, memorate,comentate, analizate. Selecþiiledoamnei Mariana Codrescudeclanºeazã memoria involun-tarã: ºcoala, elevii, decodarea,medierea înþelegerii textuluipoetic. M-a bucurat asociereaIpoteºti – Weimar, care cred cãa stat în mintea iniþiatoriloraºezãmântului românesc deculturã. Am fost la Weimar(R.D.G.) în 1972, dupã vizi-tarea casei memoriale de laIpoteºti în 1969, cu prilejul par-ticipãrii la festivalul de poezieocazionat de împlinirea aoptzeci de ani de la trecereapoetului în eternitate. Mi-lamintesc pe Laurenþiu Ulici,care a discutat cu noi, studenþii,ºi cu profesorii noºtri. N-am sãuit niciodatã „Doina“, recitatãde Ludovic Antal pe scãrile

casei din Ipoteºti (în plinã dic-taturã comunistã, acum 50 deani). Cred cã Memorialul„Eminescu“ s-a bucurat deactivitate culturalã ºi ºtiinþificãmulþi ani dupã renovarea casei,prin apariþia construcþiilor noi ºiaportul unor muzeografipasionaþi ºi a eminescologilor.Împãrtãºesc opiniile autoareicãrþii de memorii, cãci în 2016,prestaþia ghidului a fost mo-destã; n-am gãsit niciun pliant,iar la sfârºit de august eramsingurii vizitatori (patru). Eraînsã ceva sacru în încãperilecasei, la mormântul pãrinþilor ºiîn bisericã. Drumul cãtre „laculcel albastru“, amenajat neos-tentativ, ºi vegetaþia erau dinnou o invitaþie la reverie. L-amsimþit pe Eminescu acolo, ca peGoethe la Weimar. Paginilecãrþii autobiografice au meritulde a reînvia o lume, care estenu numai autenticã, darexercitã stimulul autenticitãþii ºial trãirii emoþionale. Amintirilecheamã amintiri. M-am co-nectat la universul eminescian,la seminarele cu lectorul deatunci, Mihai Drãgan, devenitreputat eminescolog, ºi lavibraþia unei superbe zile detoamnã, când profesorulConstantin Ciopraga ne-a con-dus prin Iaºiul lui Eminescu(Casa Pogor, bojdeuca luiCreangã, Copou).

Fiind o „poveste adevãratã“,cartea lasã sã se vadãafinitãþile elective ale profe-soarei: femei distinse, cunos-cute în lumea bãcãuanã (SoniaVlad, Lia Malschi, MagdalenaSimion), directoarea de laAdjud sau femei simple, daradmirabile (Sanda, gazdabinecuvântatã).

Aspectele din trecut au rele-vanþã pentru eventualul cititortânãr, dar ºi pentru contempo-ranii vârstnici. O carte careevocã, determinã trãiri pe carenu le poate furniza o lucrareonorabilã ca Enciclopediajudeþului Bacãu (ed. a II-a,2008; coord., Emilian Drehuþã).Eugen Budãu reuºeºte pro-movarea spaþiului nostru cultu-ral prin Bacãul literar (2004),într-o abordare de critic ºiistoric literar.

Cartea este în mare parte oautobiografie a autoarei, careparcurge drumul de viaþã alunui intelectual desprins dinmediul rural, unde o familie deoameni energici ºi întreprinzã-tori oferã copiilor o viaþã sãnã-toasã ºi o educaþie adecvatãafirmãrii personalitãþii lor. Ceizece copii urmeazã ºcoli ºi fa-cultãþi, ajung oameni apreciaþiºi stimaþi în locul unde trãiesc.Ei confirmã, peste ani, cãaparþin unui neam viguros demoldoveni, unde calitãþilenative nu se irosesc. Autoareamizeazã ºi pe simetria cu fami-lia Eminovici. Profesoara nu sedezminte: textul e clar, accesi-bil, fãrã ambiguitãþi; conteazãpe efecte, prevenind even-tualele interpretãri deforma-toare.

Rodica MIRON

Un recurs la memorie:rudele lui Eminescu de la Bacãu

În cele 144 de pagini ale sale, revistaieºeanã ne delecteazã cu un bogat ºi variatconþinut. La rubrica „Poemul desenat“, citimversuri de Emil Hurezeanu ºi DragoºPãtraºcu. Tot poezie semneazã EmilianMarcu, Vlad Muºat, Nicolae Panaite, VasileGribincea (un tânãr ºi talentat poetbasarabean). În paginile de prozã, un altinvitat de la Chiºinãu: Ion Þurcanu.

Revista „Scriptor“ îºi propune ºi în acestnumãr sã satisfacã toate gusturile livreºti,publicând studii de filosofie ºi istorie socialã,eseuri ºi cronici literare, note de teorie lite-rarã, interviuri º.a.

Menþionãm câteva dintre numeroasele ºiexcelentele cronici literare. Horia Bãdescuse aratã surprins de virarea lui EugenUricaru spre poezie, subliniind cã, ºi înacest gen, redutabilul prozator oferã lite-raturã de calitate. Comentând cartea luiMircea Cãrtãrescu „Melancolia“, CristinaHermeziu face o curajoasã trimitere la MihaiEminescu: „(noul) Mircea Cãrtãrescu – celpe care îl întrezãrim bine în Melancolia –continuã pe o altã spiralã ce n-a avut timp ºinici destin sã împlineascã, în proza sa,Mihai Eminescu. Copleºitor“. Ioan Holban

prezintã cea mai recentã carte de poezie alui Liviu Antonesei, remarcând: „Un frapantsentiment al naturii, amintind de starea desuflet a romanticilor ori [...] de înãlþãtoarelebucolice, îmbracã poezia lui LiviuAntonesei, în opoziþie însã, mereu, cuoraºul expresionist, furnicar sau, dimpotri-vã, îngheþat în metal ºi beton“. Desprerigoarea ºi exigenþa poetului MarianDrãghici, probate de acesta ºi în volumul„Pãhãruþul“, aflãm de la Sonia Elvireanu.Ioan Rãducea îºi exprimã fãrã rezerveadmiraþia faþã de poetul bãcãuan Ioan TudorIovian, concluzionând despre recenta carte a

acestuia „ºi omul n-a mai scos niciun cuvânt“:„Excelent se prezintã însã volumul ca ediþie,cu solid aparat critic, constând într-o bunãprefaþã, nucleu de studiu chiar, trecînd înrevistã întregul parcurs liric al lui I. T. I.(Adrian Jicu), cãreia i se adaugã antologiacriticã, bibliografia ºi tabelul biografic –creaþie auctorialã, cuprinde preþioase confe-siuni. Elocvente se dovedesc a fi ºi ilustraþiile,eteroclite (totuºi) ca subiect ºi tehnicã, darcare intrã în rezonanþã cu gestica textualã“.

O interesantã lecþie de gramaticã oferãEmina Cãpãlnãºan în articolul „Ce (nu) ºti-am despre cuvintele mici ºi mari“: „Corect –Premierul, respectiv Cãlin PopescuTãriceanu vor face evaluarea fiecãrui mi-nistru în parte. Evident, acordul se face laplural (fiind vorba despre douã persoanecare înfãptuiesc acþiunea). Greºit – «Bene-ficiarul, respectiv Primãria Focºani va supor-ta, toate costurile cu taxele ºi tarifele nece-sare avizãrii documentaþiilor la OCPI.»(https:// www.ziaruldevrancea.ro) Verbul lasingular trãdeazã intenþia de a explica/ defi-ni beneficiarul, iar virgula pusã nejustificat(între verb ºi complement) – pricepereaaproximativã sau nepãsarea deplinã“. (V. S.)

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

V, 11-12 (59-60), nov.-dec. 2019

eseu

noiembrie – decembrie 2019 15

Într-un editorial destul devechi din „România literarã“ (nr.45/2001), intitulat Mâna carescrie, Nicolae Manolescu mãr-turisea preocuparea sa – caredata de mai multã vreme –pentru problema scrisului demânã. Legând existenþa aces-tei strãvechi îndeletniciri scri-itoriceºti de existenþa manu-scrisului, ca formã originarã(astãzi, pe cale de dispariþie) aunei opere literare, înlocuitã dedactilogramã ºi apoi de printulde computer, editorialistul afir-ma în respectivul text: „Scriitoriiepocilor anterioare, cel puþin dela o datã încoace, ne-au lãsatmanuscrisele ca pe niºte docu-mente personale excepþionale(era sã spun de primã mânã!).E destul sã vedem o paginã deEminescu ori de Proust ca sãînþelegem valoarea psihologicãºi artisticã a unui manuscris.Neutra dactilogramã sau im-personalul print nu ne maispune nimic despre autorii lor.Un capitol foarte important dinistoria scrisului se încheie“.

Nicolae Manolescu a scristoatã viaþa cu creionul, custiloul ºi cu pixul, aºa cum afãcut întreaga breaslã scri-itoriceascã pânã aproape deanul 2000, dar, spre deosebirede alþii, nu a avut niciodatãmaºinã de scris. Dintr-o cartede convorbiri, aflãm despremaniera – de neînþeles pentrugeneraþiile mai tinere – în caremarele critic redacta cãrþile:„Prima formã a cãrþii o scriamcu pix albastru, iar forma finalã,cu pix negru. Pãstrez manu-scrisele în douã culori alecâtorva din cãrþile mele. Poateºi fiindcã nu se gãsea decâtcernealã albastrã, am preferatpixul. Motivul pentru care pro-cedam aºa este urmãtorul: mãobligam sã scriu de douã ori,fãrã a transpune niciun pasajdintr-o versiune într-alta! Îþi daiseama cã, din comoditate,eram deseori tentat sã triºez.Aºa cã pânã ºi citatele le scri-am din nou“ (Daniel Cristea-Enache, Convorbiri cu NicolaeManolescu, Bucureºti, Editura„Cartea Româneascã“, 2017,p. 6). Numai cã, stând aproapezece ani în Franþa, caambasador al României laUNESCO, Nicolae Manolescua fost silit de împrejurãri sãscrie la computer, pentru afacilita trimiterea a câte douãtexte pe sãptãmânã la revistedin þarã. De-a lungul a mai binede 50 de ani, manuscriselecronicilor sale (dar ºi ale

temelor) rãmãseserã, în mareparte, în redacþiile revistelor„Contemporanul“ ºi „Românialiterarã“. El a pãstrat ºi ma-nuscrisele cãrþilor, pânã la re-dactarea Istoriei critice a litera-turii române. 5 secole de litera-turã, moment din care nu maiposedã decât printurile (ceea ceodinioarã se numeau ºpalturi).

Dupã ce a purtat întreagaviaþã manuscrisele, dintr-un felde obligaþie neconºtientizatãpe deplin faþã de copiii sãi (înideea cã vor dori sã-i ºtie când-va scrisul de mânã), NicolaeManolescu s-a gândit sã ledoneze Bibliotecii Judeþene„George Coºbuc“ din Bistriþa. Înurma acestui gest generos, aapãrut cartea Amurgul manu-scriselor. Album NicolaeManolescu (Cluj-Napoca, Edi-tura „ªcoala Ardeleanã“, 2018),conceputã de directorul Bibli-otecii, poetul Ioan Pintea.Fondul documentar, format dincãrþi, eseuri, cronici literare,articole (adicã din manuscrise,dactilograme, imprimate ºi foto-copii), însumeazã 14000 depagini. Pot fi consultate file dela rubricile permanente asigu-rate de-a lungul anilor, precum„Cronica literarã“ (unde auapãrut, de asemenea, prefeþe,cuvinte-înainte ºi postfeþe lacãrþi în curs de apariþie),„Teme“, „Cartea strãinã“,„Aperto libro“ (publicate înRevista „Ateneu“ – 12 articole,însumând 94 de pagini),„Editorial“, „Actualitatea lite-rarã“, „Ochiul magic“, „Revistarevistelor“.

Au mai fost inventariate labiblioteca bistriþeanã paginifotocopiate dupã manuscrisulIstoriei critice a literaturii româ-ne. 5 secole de literaturã, ma-nuscrisul la Introducere înopera lui Alexandru Odobescu,precum ºi la Arca lui Noe. Eseudespre romanul românesc. Maisunt de semnalat fragmentedintr-un jurnal (67 de pagini),un interviu pentru Revista„Flacãra“ (21 de pagini, din

1981), caiete cu conspecte,efemeride, discursuri, câtevapagini din corespondenþã, pre-cum ºi articole pentru revistele„Cronica“ ºi „Ateneu“ (întrenoiembrie 1987 ºi decembrie1989). Desigur cã voi conside-ra repetarea a douã pagini deinventar o simplã neatenþie, iarnu un truc ieftin fãcut cuintenþia de a lãsa o mai bunãimpresie asupra cantitãþii ma-nuscriselor donate. Oricum, lanumãrãtoarea finalã, totaluliese la fel: 599 de manuscriseînsumând 14000 de pagini, din-tre care peste 400 de pagini facparte din „Caietele Lovinescu“.

Înclin sã cred cã decizia luiNicolae Manolescu de a facedonaþia manuscriselor Bibli-otecii Judeþene „GeorgeCoºbuc“ ºi-ar gãsi explicaþia înparagraful final al editorialuluidin care am citat deja: „Seco-lele al XIX-lea ºi al XX-lea con-stituie vârsta de aur a manu-scrisului de autor, a ciornei, cumultiplele ºi expresivele eicorecturi, ºtersãturi, adaosuri,care fac bunãoarã dintr-o pagi-nã de Camil Petrescu oglindafidelã a unui mod foarte per-sonal de a concepe ºi redactaun roman. Sfârºitul perioadeicoincide cu sfârºitul practiciimanuscrise ºi, implicit, cumoartea ciornei ca documentliterar. O întrebare, pe care nupoþi sã n-o pui, este aceeadespre sãrãcirea surselornoastre de informare privitoarela geneza unei opere, odatã cuscrisul pe calculator. Nici ourmã nu mai rãmâne de peurma efortului sau uºurinþei dea scrie, a ezitãrilor, frãmân-tãrilor, euforiei, lapsusurilor ºirevenirilor unui autor asupratextului. În plus, operei i se iauna dintre amprentele cele maicaracteristice: înainte de aapela la stil, aveam scrisul.Stilul e omul, dar la figurat;manuscrisul este la propriu.Printul de computer nu maioferã nici acea minimã notã depersonalitate pe care o gãseamîntr-o dactilogramã, rezultatãacolo din felul particular în carefiecare dintre noi apasã clapelemaºinii de scris. Impersona-lizarea scrisului aruncã un aerde indiferenþã asupra textului.La prima vedere, el nu mai esteal nimãnui. Va trebui sã cãutãmîn altã parte dovezi referitoarela cum scriu autorii ºi la genezaoperelor lor. Mâna care scrieiese definitiv din scena literarã“.

Parcurgând inventarul dona-þiei, am observat ºi existenþacâtorva pagini de scrisori. Nuºtiu cum de s-au rãtãcit printre

filele de inventar, însã certrãmâne faptul cã ºi ele facparte din seria speciilor pe calede dispariþie, alãturi de manu-scrise. Corespondenþa primitã(dar ºi aceea expediatã) deNicolae Manolescu ar puteaconstitui obiectul unei alte...donaþii, deoarece însuºi criticuldeclara în urmã cu douãdecenii cã are probleme cuordonarea scrisorilor: „Încer-cam nu de mult sã-mi punordine în hârtii. Am dat, cuacest prilej, peste câteva sute(poate, mii) de scrisori pe carele-am primit în decursul timpu-lui de la tot felul de lume.Destule au astãzi valoare docu-mentarã. Printre autori senumãrã scriitori cunoscuþi dinvechile generaþii, care nu maisunt în viaþã. Locul scrisoriloreste în cadrul operei fiecãruia.Cineva va trebui sã le aºezeunde se cuvine, dupã ce eu voigãsi timpul ºi rãbdarea sã leclasez ºi sã le comunic“ (Speciipe cale de dispariþie, în„România literarã“, nr. 49/2000).Nici nu mã îndoiesc de faptulcã s-ar gãsi editori care sã seangajeze în a pune ordine înscrisorile respective.

Numeroasele pagini de cores-pondenþã primitã, fiind cândvapuse la dispoziþia cititorilorinteresaþi, ar putea stârni uninteres aproape similar celuiresimþit de destinatarul însuºi lao relecturã a lor: „Le-am recititnu numai cu încântare, dar ºicu melancolie. Unele scrisorisunt emoþionante, prin par-fumul altor vremi, care serãspândeºte din paginile lor.Dar nu doar atât. O scrisoareeste omul care o scrie. Înce-pând de la literã ºi de la hârtie.Mã uitam la felul cum se aºternrândurile, la foaia de hârtie ºi lachenarul ei, la grafie ºi lacaligrafie. Sunt unii corespon-denþi care scriu frumos la pro-priu. Le citeºti printre rândurifirea. Unii par, judecând dupãscris (deºi n-am idee degrafologie), agitaþi, anxioºi,temãtori; alþii, cuminþi, plini derãbdare, înþelepþi; unii dove-desc exces de personalitate,temperament energic, hotãrât;alþii au structuri feminine, deli-cate; literele unora dintrescrisori se rotunjesc, ale altorase ascut; cuvintele se urmãresccâteodatã ca oile când le mânãciobanul sau se împrãºtie altãdatã ca potârnichile ameninþatede puºca vânãtorului“ (Ibidem).

Ilustraþiile din album cupaginile manuscrise ale luiNicolae Manolescu vin sã con-firme ceea ce spune donatorul înAutoportret în paradoxuri, dintr-un Fragmentarium 1973–1983:„Scriu greu, de douã-trei ori,fiecare text (am publicat rareoriunul alla prima), deºi mulþi mãsocotesc spontan. Spontanei-tatea mea e rezultatul unui efortepuizant, fizic ºi sufletesc, caremã îndepãrteazã adesea demasa de scris ºi mã face sãprivesc cu îngrijorare viitorul încare nu voi mai avea voinþa deazi. Îmi înving comoditateaînnãscutã, silindu-mã sã ducpânã la capãt ce am început.Transcriu ca sã ºterg ºi urmeleacestei sile. Transcrierea mi separe mai lesnicioasã, fiindcãam eboºa, în marginea cãreiapot fantaza, pe care o pot dez-volta. De unde se vede cã suntun prelucrãtor ºi cã am o ima-ginaþie condiþionatã. Condiþi-onatã, însã gata a o lua raznaºi a construi castele de nisip.Am o manie a ordinii care sebate cap în cap cu aceea de aîncãlca orice ordine“ (p. 24).

Cercul „biblioteconomic“ în-ceput de Nicolae Manolescu lavârsta de nouã sau zece aniîncepe sã se închidã înmomentul când au ajuns sãclaseze oamenii de meserieceea ce copilul începuse când-va: „Biblioteca se compuneadintr-un raft din dulapul unde îºiþinea tata cãrþile lui de peda-gogie. [...] De unde le aveam egreu de spus. Nici una nu eranouã. Mi le însuºisem, ca-revasãzicã, dar nu-mi amintescîn ce împrejurãri. Modificammereu numãrãtoarea, probabilîn cãutarea unui sistem efica-ce, fiindcã de C.Z.U., fireºte, nuauzisem ºi nici nu ar fi fostaplicabil puþinelor mele cãrþi.Eram departe de a-mi daseama cã, vorba lui Borges,«sã pui în ordine o bibliotecãeste un mod tãcut de a exersaarta criticii». Cred cã nu ºtiamnici mãcar ce e critica. Mãjucam? Mie mi se pare cã mãluam foarte în serios. Îmidãduse cineva ideea? PeSartre l-am citit douãzeci de animai târziu. Ceea ce îmiamintesc foarte clar este senti-mentul de proprietate pe caremi-l trezeau cãrþile mele.Înainte de a fi un cititor ade-vãrat, eram, iatã, posesor decãrþi. Asta îmi plãcea nespus.Proprietatea privatã era pe calede dispariþie în România, dareu mã simþeam, la cei nouãsau zece ani, proprietar. Decãrþi“ (Prima carte pe care amcitit-o, p. 39). În zilele noastre,când dreptul asupra proprietãþiiprivate îi este asigurat, NicolaeManolescu a decis sã sedespartã de manuscrisele pecare le mai deþinea prin casã,acestea devenind acum „bunurinaþionalizate“. La cei 80 de aisãi, îi urãm marelui critic „Lamulþi ani!“ ºi la mai multe „ma-nuscrise“ de naþionalizat!

SSIIMMPPOOZZIIOOAANNEE„Satul rãcovean, între ieri, azi ºi mâine“ (ªcoala Gimnazialã

„Ion Borcea“ Racova) ºi „Satul românesc, vatrã a bisericii“(Asociaþia Profesorilor de Religie „Sfânta Paraschiva“, ªcoalaGimnazialã „Ion Creangã“ Bacãu) au fost ocazionate de progra-mul „2019 – Anul omagial al satului românesc“. • La Valea luiIon, comuna Blãgeºti, Primãria ºi ªcoala Gimnazialã au regizatexemplar sesiunea de comunicãri „Ion Rotaru, reper al culturiiromâne“. • Asociaþia Culturalã „Ca la noi“, sprijinitã de ConsiliulJudeþean ºi de Primãria municipiului Bacãu, a gãsit o formulãineditã de orânduire a punctelor din program: între momenteleartistice, a fost aºezat câte un medalion cultural sub genericul„Personalitãþi bãcãuane ce au influenþat tradiþiile locale“. (D. I.)

Vasile SPIRIDON

Bunurinaþionalizate

teatru

noiembrie – decembrie 201916

Am ales acest titlu pentrucronica mea de festival, pornindde la inspiratul motto Vã punempe râs, ca sã vã punem pe gân-duri, ales de entuziasta echipãa Teatrului Nottara pentru toateediþiile, fiecare îndreptându-ºiatenþia asupra unei anumitecrize. Iar anul acesta, peBulevardul Comediei s-a vorbitdespre Criza feminitãþii.

Organizat în colaborare cuPrimãria Capitalei, cu sprijinulMinisterului Culturii ºi IdentitãþiiNaþionale ºi al Uniter, FEST(in)-ul (desfãºurat între 11 ºi 20octombrie) a avut ºi la aceastãa VII-a ediþie secþiunile dejacunoscute, pe lângã cea numitãdeja: „Bulevardul comediei“,„Invitaþi speciali“, „Premiere înFestin“. Mi-amintesc primaediþie a Festivalului, din 2013,tot pe vremuri de crizã, când amfost întâmpinaþi, în faþaTeatrului, cu „Teatru pe pâine“,veselul eveniment stradal imag-inat de regizorul MihaiLungeanu. Care, de fiecaredatã, pregãteºte un alt eveni-ment plin de plãcute surprize,cel din acest an numindu-seTeatru…NUD (în scenografia luiVictor Diaconu). Festivalul acrescut mult în timp, s-a fãcutcunoscut, a cãpãtat un meritatprestigiu, astfel cã oferta despectacole a fost una deosebitde bogatã ºi diversã la ediþia cunumãrul 7, iar tema principalã afost „atacatã“ într-o variatãgamã stilisticã. Peste 30 de pro-ducþii au venit la întâlnirea cupublicul, fiind selectate de direc-toarea Teatrului Nottara ºi aFestivalului, criticul de teatruMarilena Þepuº, ºi pentru secþi-unea internaþionalã de NarcisaMocanu. Foarte întinsa paletã acuprins spectacole de dramã,de marionete, monodramã,teatru-dans, music-hall, atelierde creaþie, docu-dramã, drama-tizãri, în fine, toate reflectândaspecte þinând de condiþiafemeii.

Unn affiº atractiv,cu mmulte tenntaþii

Cum Teatrul Nottara estemembru din 2015 în platformaEurope for Festivals, Festivalsfor Europe (EFFE), iniþiatã deAsociaþia Festivalurilor Eu-ropene (European FestivalsAssociation – EFA), el are

strânse legãturi cu toate teatreledin România, dar ºi din alte pãrþiale lumii: Republica Moldova,Bulgaria, Germania, Rusia,Israel, acestea fiind prezente înFEST(in) cu spectacole. Înaceastã toamnã au participatteatre din Bucureºti (TeatrulMic, Odeon, Excelsior,Þãndãricã, Teatrul Evreiesc deStat), iar din þarã, colective aleteatrelor din Arad, Brãila, Deva,Piteºti, Ploieºti, Târgoviºte,Satu Mare, Târgu-Mureº(Teatrul „Studio“ al Universitãþiide Arte), acestea acceptândcondiþii de turneu (din cauzabugetului de austeritate), dupãcum precizeazã Marilena Þepuºîn foaia Festivalului. TeatrulNottara a adus în faþa publiculuinu mai puþin de 12 producþii pro-prii (un veritabil tur de forþã!),câteva dintre ele fiind în colabo-rare cu Teatrul Naþional „MarinSorescu“ din Craiova (ºi aicinotez vibrantul recital depoezie popularã Cânteculvârstelor, susþinut de EmilBoroghinã; regia, Alina Hiristea,care a deschis manifestarea depe Bulevard), cu unteatru(Yonkers, în regia Andreei Vulpeºi scenografia Cristinei Milea),cu Teatrul Maghiar de Stat dinCluj-Napoca (Iona, de MarinSorescu, în viziunea lui Gábor

Tompa, cu Gabriel Rãuþã). Oaltã coproducþie, cu TeatrulClasic „Ioan Slavici“ din Arad,s-a materializat în cadrul unuiatelier de creaþie care ºi-a luatdrept obiect de studiu piesa luiCehov Trei surori, conducãtorulatelierului fiind regizorul rusSemion Serzin. Trupele dinstrãinãtate au fost din Germania(Girls Boys Love Cash – Fetelorºi bãieþilor le plac banii gheaþã,producþie a Citizen. KANEKollektiv, în colaborare cuJungesEnsemble, Stuttgart),Bulgaria (Frumoasa ºicneazul, dupã o povestire deF. Dostoievski; Teatrul Dramatic

ºi de Pãpuºi din Vraþa), Rusia(O zi de varã, de Jon Fosse, înregia lui Farid Bilkhantatyev),Teatrul Naþional AcademicTãtar (Kamal, Kazan) ºi Israel(Soþii de revoluþionari, regiaDalia Shimko; EnsembleAspamia, Tel Aviv).

Publicul, care a fãcut sãlipline în cele 10 zile de sãrbã-toare a teatrului, a mai pututvedea Vrãjitoarele dinSalem, de Arthur Miller, în regialui Vlad Cristache; Totul desprefemei, de Miro Gavran; Prinþesade cartier, de Andrei Ivanov;Legãturi primejdioase, deChristopher Hampton, dupãromanul lui Choderlos deLaclos; Fecioarele noastregrabnic ajutãtoare, de Lee Hall,dupã romanul Sopranele, deAlan Warner; Sonata Kreutzer,dupã nuvela lui Lev Tolstoi, înmoderna viziune a lui McRanin,autor ºi al scenografiei;Cenuºãreasa, dupã FraþiiGrimm; scenariul ºi regia, FelixAlexa – Teatrul Þãndãricã;Republica Melania, de IrinaNechit, cu admirabila RodicaMandache – Teatrul Odeon;Bunã seara, domnule Wilde!,dupã Oscar Wilde, un musicalîn regia lui Andrei Mãjeri –

Teatrul Evreiesc de Stat, ºialtele.

Dupã cum spuneam, teatrulgazdã a fost campion absolut alnumãrului de spectacoleprezentate, dintre care amurmãrit, în intervalul de timppetrecut de mine la Bucureºti,doar câteva: Cum vã place, deW. Shakespeare, pus în scenãde Alexandru Mâzgãreanu, într-omanierã luminoasã, încãlzitã desperanþa unei salvãri (a perso-najelor, a lumii) prin artã ºiiubire, valori esenþiale, opusevulgaritãþii ºi violenþei; MiticãPopescu, de Camil Petrescu, înregia lui Dan Tudor, un specta-col agreabil, curat, care tebinedispune; Figaro, dupãBeaumarchais, în direcþia descenã a lui Mihai Lungeanu, omontare elegantã, spiritualã, ºiTriburi. Codul bunelor maniere,de Nina Raine, regizat de VladCristache.

Alte înntâmmplãridinn ffesstival

Manifestare complexã, pluri-semanticã, policromã, Festivalula cuprins ºi spectacole-lecturã:Magnificul, de Mihai Ispirescuºi Nunta, de Cehov, care vorintra în repertoriul TeatruluiNottara, colocvii, expoziþii(cea a Mariei ªtefãnescu, aelevilor de la Liceul Tonitza ºi oalta, de costume, a AlexandreiMâzgãreanu, de la InstitutulBalassi), lansãri de carte, întâl-niri cu personalitãþi din domenulculturii. Cum am fost obiºnuiþidin ediþiile anterioare, mareafamilie a Nottara-ului ne-a fãcutpãrtaºi ai unor emoþionantemomente de suflet, în cursulcãrora au fost sãrbãtoriþi AndaCaropol (eroina din Repetiþiavieþii mele, sensibil spectacolcare i-a fost dedicat), AlexandruRepan (un adevãrat, magnificsenior, ambilor fiindu-le dedi-catã ºi o expoziþie de fotografie)ºi Ioana Crãciunescu, protago-nistã a spectacolului Contract(Ultima dorinþã).

În cadrul secþiunii Colocvii aufost douã dezbateri interesante,sub genericul Criza feminitãþii(în colaborare cu Institutul deIstoria Artei) ºi Prietenul sigur îlcunoºti în împrejurãri nesigure.ªi criticii de teatru, membri aiAICT.RO s-au întâlnit, dis-cutând pe marginea mai multorsubiecte, unul dintre acesteafiind Regie, substantiv de genulfeminin (organizare ºi concept,Oltiþa Cîntec, preºedinta Asoci-aþiei Internaþionale a Criticilorde Teatru, secþia românã).

Nu a lipsit secþiunea Inmemoriam, în cadrul cãreiareluarea Cumetrelor (în regiaCorinei Dragomir) a fost unprilej de aduceri aminte, de ce-lebrare postumã a lui PetreBokor.

În totul, a fost o nouã ediþiereuºitã a FEST(in)-ului, care s-abucurat de succes la public,acesta rãmânând, de multe ori,în teatru, la sfârºitul reprezen-taþiilor, pentru a purta discuþii curealizatorii. Semn cã teatrul,singura artã vie, una a dialogu-lui, are multe de spus ºi mult dedãruit oamenilor.

FEST(in) pe Bulevardºi comedia care te pune

pe gânduri

•• IIooaannaa CCaalloottãã ºº ii DDaannii PPooppeessccuu îînn FFiiggaarroo

•• FF lloorr iinn PPiieerrss iicc JJrr .. ,, SSii llvvaannaa MMiihhaaii ºº ii DDiiaannaa CCaavvaall ll iioott iiîînn LLeeggããttuurr ii pprr iimmeejjddiiooaassee

Juriul, alcãtuit din criticii de teatru DoinaModola, Oltiþa Cîntec, Claudiu Groza, IrinaIonescu, teatrolog, ºi actorul Emil Boroghinã(preºedinte), a acordat urmãtoarele premii:

Premiul pentru cea mai bunã actriþã în rolprincipal: Diana Cavallioti, pentru rolulMadame de Merteuil, din spectacolulLegãturi primejdioase, de ChristopherHampton, regia Cristi Juncu; producþiea Teatrului Mic;

Premiul pentru cel mai bun actor în rolprincipal: Florin Piersic-jr., pentru rolulValmont, din spectacolul Legãturi primej-dioase, de Christopher Hampton;

Premiul pentru cea mai bunã actriþã în rolsecundar: Ana-Bianca Popescu, pentrurolurile Doamna de Volanges, din specta-colul Legãturi primejdioase, deChristopher Hampton (regia, Cristi Juncu) ºiFionnula, din spectacolul Our Ladies ofPerpetual Succour (Fecioarele noastregrabnic ajutãtoare), de Lee Hall (regia ºicoregrafia, Rãzvan Mazilu; producþiea Teatrului Excelsior Bucureºti);

Premiul pentru cel mai bun actor în rolsecundar: Alex Popa, pentru rolul Jay din

spectacolul YONKERS, de Neil Simon(regia, adaptarea ºi ilustraþia muzicalã:Andreea Vulpe; coproducþie a TeatruluiNottara Bucureºti cu unteatru Bucureºti);

Premiul pentru cea mai bunã regie:Andreea Vulpe, pentru spectacolulYONKERS, de Neil Simon;

Premiul pentru scenografie: RomanaÞopescu ºi Dragoº Trãistaru, pentruspectacolul Our Ladies of PerpetualSuccour (Fecioarele noastre grabnicajutãtoare), de Lee Hall (regia ºi coregrafia:Rãzvan Mazilu; producþie a TeatruluiExcelsior Bucureºti);

Premiul special al juriului: Girls BoysLove Cash (Fetelor ºi bãieþilor le placbanii gheaþã), regia: Christian Müller; pro-ducþie a Citizen.KANE.Kollektiv, în colabo-rare cu Junges Ensemble, Stuttgart,Germania;

Premiul pentru cel mai bun spectacol:Legãturi primejdioase, deChristopher Hampton (regia: Cristi Juncu,scenografia: Cristina Milea, muzica: AdaMilea; producþie a Teatrului Mic).

La rândul sãu, juriul spectatorilor ºi-a alesastfel laureaþii la secþiunea Bulevardulcomediei:

Premiul pentru cea mai bunã actriþã în rolprincipal: Ioana Calotã, pentru rolulSuzanne din spectacolul Figaro, dupãBeaumarchais (regia ºi traducerea: MihaiLungeanu; producþie a Teatrului NottaraBucureºti);

Premiul pentru cel mai bun actor în rolprincipal: Dani Popescu, pentru rolulContele Almaviva, din spectacolul Figaro,dupã Beaumarchais;

Premiul pentru cel mai bun spectacol:Bunã seara, domnule Wilde!, un musicalde Eugen Mirea ºi Henry Mãlineanu, dupãpiesa Ce înseamnã sã fii Onest?, deOscar Wilde (regia: Andrei Mãjeri; producþiea Teatrului Evreiesc de Stat Bucureºti).

Palmaresul ediþiei 2019

Cea de-a 29-a ediþie aFestivalului Naþional de Teatru(18-27 octombrie) a avut unmotto superb: „Teatrul, clipamagicã a istoriei“, marcândcele trei decenii scurse de larevoluþia din 1989. „Mi s-apãrut cã e un gest obligatoriu,moral ºi firesc sã dedicaceastã ediþie memoriei noas-tre recente, ideii de libertate,libertate interioarã de creaþie,de expresie“, a spus MarinaConstantinescu, directoareaFNT-ului. Acest tip de libertate,necesarã artiºtilor ca aerul, s-avãzut în cele 41 de spectacoledin þarã, în cele mai diverseformule, pe registre stilisticecât mai diferite. Iar ideeaurmãritã în selecþia acestora afost ca publicul care a venit laspectacole, dar a fost invitat ºila o întreagã serie de întâlniricu personalitãþi excepþionale ºila expoziþii de o facturã spe-cialã, sã reflecteze pe margi-nea celor vãzute, toate eveni-mentele putând mesaje puter-nice. Festivalul s-a constituitîntr-un vast spaþiu de dialog, înprogram fiind incluse multedezbateri, cu intrare liberã,întâlniri deosebit de intere-sante, cum a fost aceea cu„douã figure mitice“ ale postu-lui de radio Europa Liberã,N.C. Munteanu ºi EmilHurezeanu; notez apoi dialo-gurile Marinei Constantinescu,substanþiale, incitante, cuGeorge Banu ºi SilviuPurcãrete. De menþionat suntºi lansãrile de carte ºi amintescacum doar pe cele care ni l-aureadus în memorie pe unregretat regizor, de care ne-amdespãrþit de curând:„Alexandru Darie – spectacolede poveste“, de Doina Papp ºisplendidul album de fotografie„Coriolanus – un spectacol deAlexandru Darie“, de MihaelaMarin. Conferinþele, specta-colele-lecturã, workshop-urile,mai cu seamã cel susþinut deMarius Mihalache despre„Rolul muzicii în teatru ºi film“,au întregit imaginea unui festi-val deosebit de complex,având la bazã un concept clar,atent elaborat.

Cum am ajuns la ediþia dinacest an mai spre sfârºit, amvãzut puþine spectacole, dar nuam ratat nicio expoziþie, toatefiind deschise pe întreaga peri-oadã a manifestãrii. ªi de la fie-care am plecat cu o bogãþie deimpresii, cu imagini care mi s-aimpregnat în memorie ºi mãurmãresc încã. Cele mai multe

expoziþii au fost în spaþiile de laTeatrul Naþional „I. L. Caragiale“,ºi anume: Doina Levintza –Experiment teatral, May B(fotografie), Paul Bortnovski,architect, scenograf, profesor.Altele ºi-au aºteptat vizitatoriila HUB FNT: FNT – O retro-spectivã a libertãþii ºi Rãcnet5.0 Expo afiº sociopolitic:Poate un poster sã provoace oschimbare? Iar alte douã auavut un seducãtor timbru foartepersonal: Cristian Pepino –Omul care trage sforile(graficã) ºi Dragos Galgoþiu –2 Camere cu nisip – specta-cole, desene, obiecte, prieteni.Mi-am purtat agale paºii prinaceste expoziþii, erau spaþiimiraculoase înfãþiºând cãutãripasionante, transformãri, deve-nire, trasee emoþionale care îþitrezeau gândirea, îþi stârneauimaginaþia ºi te prindeau într-unvârtej de senzaþii. ªi amzãbovit, într-o melancolicãdupã-amiazã, în sãliþa de laOdeon, privind îndelungobiecte, forme veºtejite,fanate, ieºind dintr-un dulapBiedermeier, schiþe, desene,fotografii vechi, vãzând cum sescurge nisipul, semn al treceriia toate ºi a tot, în acea fasci-nantã incursiune în lumea unuiartist cu viziuni originale,impregnate de estetica barocu-lui, a decadentismului. DragoºGalgoþiu ne-a oferit un alt gende spectacol teatral, în formaunei expoziþii, care nu este osimplã alãturare de obiecte, ciun act de gândire, un adevãrateseu în acest caz, având catemã timpul care înghite, sfâºietotul. Aprigul „dinte al vremii“,despre care vorbeaShakespeare, nu are iertarepentru nimeni ºi nimic. „Nisipulaºteaptã sã înghitã tot ceînseamnã încã aventura meateatralã, imagini ale specta-colelor, imagini cu prieteni ºimentori, afiºe, obiecte, nisipulaºteaptã sã înghitã ºi ceea cee material, gânduri, emoþii sauºi mai fragil decât asta, imagi-

narul ascuns în expoziþie, unspectacol în care timpul aîngheþat în întunericul adânc alviselor mele“, mãrturiseºteDragoº Galgoþiu.

Despre condiþþiaaºi menireaaaartistului

Aceasta a fost marea temãa întregului FNT, în care s-adiscutat mult (în afarã de spec-tacolele care aveau privireaîntoarsã spre interior, având casubiect chiar actul artistic ºidestinul creatorului) despre li-bertatea exterioarã ºi cea inte-rioarã a unui artist, despreavatarurile condiþiei acestuia îndiferite contexte sociale. ªiimaginea aleasã dreptemblemã a festivaluluivorbeºte despre condiþia artis-tului, despre transfigurare,dãruire. O imagine ciudatã, deo extraordinarã concentrare.Este chipul unui dansator carese pregãteºte de spectacolul încare va evolua, Ulises Alvarez,membru al Companiei MaguyMarin, care a prezentat în fes-tival producþia May B. Creaþie alui Maguy Marin, directoareacompaniei, acest tulburãtorspectacol ne aminteºte cã sun-tem fãcuþi din þãrânã ºi de

aceea interpreþii poartã unmachiaj pa bazã de lut, argilã.Inspirat din universul pieselorlui Samuel Beckett, May Brefuzã orice iluzie, arãtând oimagine deloc frumoasã, darplinã de emoþie, a trecerii, acãlãtoriei oamenilor prin viaþã.Un spectacol-meditaþie, grav,cu o mare bogãþie de sugestii,de o frapantã expresivitate.

Tot despre o cãlãtorie,„cãtre pierire, cãtre sfârºit“,este ºi montarea lui AndreiMãjeri cu Las Meninas, regi-zorul dorindu-ºi ca spectatorii„sã plece cu o poveste, sã aibãîntrebãri, dar sã nu plece curãspunsuri“. Desigur, rostulartei nu este sã dea soluþii lavreo problemã a oamenilor, cisã ridice semne de întrebare.De pildã, despre destinul unuiartist de geniu vieþuitor în tim-pul sumbru al Inchiziþiei spa-niole, Diego Velásquez, dinpiesa dramaturgului mexicanErnesto Anaya, jucatã deexcelenta trupã a TeatruluiMaghiar din Cluj-Napoca.Spectacolul este creaþia unuiregizor care mizeazã pe forþaexpresivã a imaginii, pe magiaei. „Lumea este imagine“, iar„imaginea e totul“, aceastaeste credinþa realizatorilor uneitranspuneri scenice de o com-plexã, rafinatã teatralitate. Încare toate elementele, decorul

stilizat al Irinei Chirilã, cujocurile sale de oglinzi, somp-tuoasele costume ale desig-nerului Lucian Broscãþean, cuimprimeurile lui Ágnes Keszeg,accesoriile Dianei Flore, con-ducerea muzicalã a lui KatalinIncze G. (sunt câtevamomente absolut superbe înspectacol, susþinute atât decor, cât ºi de câþiva actori, cuadmirabile calitãþi vocale),sound designul lui AdrianPiciorea, au dus spre o deplinãreuºitã.

Având ca pretext exe-cutarea unei comenzi primitede Velásquez, ºi anumemarele tablou intitulat LasMeninas, piesa scoate laivealã un încâlcit ghem de con-flicte, în prim-plan fiind compli-cata relaþie a creatorului cuepoca sa, lipsa de libertate aartistului de curte, frãmântãrilesale interioare, gândurile saleprivitoare la destinul operei înposteritate. În Spania secoluluide aur domnesc Inchiziþia,fanatismul religios, teroarea, ºide aici decurge ipocrizia, falsi-ficarea raporturilor umane.Sunt ºi alte conflicte puternice,cel dintre bisericã ºi stat, dintrerigiditatea protocolului ºi fires-cul vieþii etc. În fine, ideea cen-tralã a spectacolului este cã nuexistã altã salvare decât prinartã, prin imagine, celebrultablou al pictorului, cu micuþeleinfante, stând mãrturie despreo lume dispãrutã.

Închei cu câteva rânduridespre Itinerare. Într-o zilumea se va schimba, specta-colul din ultima searã aFestivalului Naþional. O copro-ducþie româno-francezã (Pri-mãria Capitalei, prin ARCUB,ºi Compagnie des Ogres), peun text de Yann Verburgh, înregia lui Eugen Jebeleanu.Amestecând ficþiunea cupoveºti reale, rupte din actuali-tate, spectacolul – manifestlanseazã în dezbatere o seriede probleme reale, de interessocial major, cum ar fi con-strucþia identitarã ºi modali-tãþile prin care indivizii se strã-duiesc sã facã faþã realitãþilorbrutale – corupþia, migraþia,schimbãrile climatice, ºi multealtele – cu care suntem con-fruntaþi. Sunt multe sceneintense în spectacol, incandes-cente chiar, amestecul ºi abun-denþa de semne vizualenãvãlind asupra spectatorului.Existã ºi un monolog, susþinutde Ilinca Manolache la o tensi-une maximã, despre moarteateatrului, dar asta nu se vaîntâmpla câtã vreme existãoameni. Iar teatrul e viu, pentrucã e o întâmplare cu oameni ºipentru cã el nu a fost niciodatãun martor pasiv, ci unul impli-cat în mersul societãþii, aºa cãpoate deveni un factor deschimbare, un modelator deconºtiinþe. Iar lumea oricum seschimbã sub ochii noºtri, nustã în loc, numai cã noi nedorim sã fie o schimbare înbine.

teatru

noiembrie – decembrie 2019 17

Festivalul Naþional de Teatru

Gustul bun al libertãþii

•• II tt iinneerraarr ii ii .. ÎÎnntt rr --oo zz ii lluummeeaa ssee vvaa sscchhiimmbbaa

•• LLaass MMeenniinnaass

Pagini realizate deCarmen MIHALACHE

eseu

noiembrie – decembrie 201918

În ultima vreme, am fostbântuit de ideea cã eseurilepe care le-am scris despreEros în ultimii ani ar putea fiadunate la un loc. Dacã ar fisã încropesc o carte „despreiubire“, nu cred cã aº facefaþã competiþiei cu marilenume. Simpla enumerare acelor care au gândit ºi auscris despre iubire cople-ºeºte ºi dezarmeazã peoricine: Platon, „Banchetul“;Stendhal, „Despre dragoste“;Arthur Schopenhauer, „Meta-fizica dragostei“ (un „capitol“din „Lumea ca voinþã ºireprezentare“); GeorgesBataille, „Erotismul“; Denisde Rougemond, „Iubirea ºiOccidentul“; Octavio Paz,„Dubla flacãrã“; PascalBruckner, Alain Finkielkraut,„Noua dezordine amoroasã“;Michel Onfray, „Prigoanaplãcerilor“; Aurel Codoban,„Amurgul iubirii“... Enume-rarea aceasta este doar opicãturã – importantã, ce-idrept – dintr-un ocean biblio-grafic pe aceastã temã ºi cuneputinþã de stãpânit înîntregime. Iar la toate acestease pot adãuga diversele mito-logii, erotismul oriental spiri-tualizat, apoi Freud, dar ºiMarchizul de Sade sauprãdãtorii sexuali GiacomoCasanova ºi Don Juan.Surse pentru o astfel de carteîl reprezintã ºi numãrulenorm de opere artistice dintoate timpurile care s-aunutrit din sfera sexualitãþii,erotismului ºi iubirii.

Nu ºtiu cum ar putea arãtaînceputul unei astfel de cãrþiscrise dupã ce totul pare sã fifost spus. Pe de altã parte,mai toþi oamenii au impresiacã ºtiu ceva despre dragoste.La asta se adaugã certi-tudinea fiecãruia cã expe-rienþa sa eroticã are un aerde unicitate. Se pare cã nutoþi simþim la fel, iar aceastãrealitate, dacã e adevãratã,face din fiecare experienþãeroticã una singularã. Confun-datã adesea cu dorinþa (sexu-alã), iubirea a suscitat intere-sul omului încã din zorii civi-lizaþiei. Cu „dorinþa“ ne naº-tem, fiindcã ea are legãturãcu instinctul (de reprodu-cere), cu programul genetical speciei. În schimb iubirea,e foarte posibil, se învaþã. Încartea sa de „Maxime“, înaceea cu numãrul 136, LaRochefoucauld preciza unfapt simptomatic: „Existãoameni care nu s-ar fi îndrã-gostit niciodatã dacã nu ar fiauzit vorbindu-se despredragoste“. Îmi place sã credcã acest adevãr se poategeneraliza când vorbimdespre iubire, când trecemde la sexualitate la senti-ment. Dragostea pare sã fieun semn de „indisciplinã“ înfirea speciei om, pentru cã eane smulge din animalitate.

Altfel spus, odatã cu naº-terea, animalul este „progra-mat“ sã se perpetueze, nu sãiubeascã. Ceea ce înseamnãcã iubirea este totuºi altcevadecât dorinþa (sexualã), esteceva ce omul are sau poatecã i s-a dãruit, cum cred unii,din altã lume.

Vorbind sau scriind despreiubire, oricine poate sã devi-nã penibil. Nici marile per-sonalitãþi validate de istorienu au epuizat subiectul.Viaþa, moartea, iubirea, divi-nitatea ºi toate celelalte parsã fie mereu pãlãrii cam maripentru orice cap. Miturile aufãcut din iubire o zeitate.Neputând s-o defineascã,sfinþii ºi poeþii au mãrturisit-opur ºi simplu. Cei dintâi aususþinut cã iubirea deDumnezeu e superioarãiubirii de oameni. Unul dintreei susþine sinonimia dintreDumnezu ºi iubire, cum seîntâmplã în „1 Ioan, 4,8: «Celce nu iubeºte n-a cunoscutpe Dumnezeu, pentru cãDumnezeu este iubire»“. Ni

se sugereazã cã iubirea esteconsubstanþialã condiþieiumane ºi cã divinitatea nupoate fi cunoscutã decât prinea. ªi fiindcã Dumnezeu estecel ce este, cum afirmãvocea biblicã, iar cunoaº-terea raþionalã a divinitãþiieste cu neputinþã, înseamnãcã iubirea este enigmaticã ºicã semnificaþia ei nu vomputea-o niciodatã desluºi pedeplin. Ni se spune tacit cã a-liubi pe Dumnezeu înseamnãa-i iubi pe oameni. Reciprocan-ar fi valabilã, chiar dacãpare a fi adevãratã. Asta îmiaminteºte de anticulProtagoras, a cãrui zicere(„Omul este mãsura tuturorlucrurilor“...), interpretatãneglijent, a generat în istorieun orgoliu nemãsurat al„creaturii“. Omul s-a aºezatpe sine însuºi de-o vreme înmijlocul preocupãrilor sale,îndepãrtându-se orgolios ºichiar cu dispreþ de divinitate.Astãzi, tocmai trãim într-oastfel de lume.

IIuubbiirreeaaººii ffrruummuusseeþþeeaa

În „Banchetul“ lui Platon,Socrate, cel care a recunos-cut în faþa prietenilor sãi cãtot ceea ce ºtia despe Erosînvãþase de la Diotima,preoteasã a unui templu dinCetatea Mantineii, le spunea„banchetiºtilor“ cã iubireaeste aspiraþia omului cãtrefrumos. Iar aceastã aspiraþiear avea un drum al ei: „Sãîncepem prin a iubi fru-museþile de aici, dupã caresã ne ridicãm pânã la iubireafrumosului suprem“ (op. cit.,211c, în traducerea lui CezarPapacostea). Iubirea de fru-mos, ca punct de plecarepentru întrezãrirea frumosuluiabsolut, ar fi singura moti-vaþie a vieþii noastre: „Cãcidacã viaþa meritã prin cevas-o trãiascã omul, numai pen-tru acela meritã, care ajungesã contemple frumuseþea în-sãºi“ (ibidem, 211d). Îndatãce omul va reuºi sã întrevadã

ideea de frumos, nici banii,nici aurul, nici celelalte„umbre“ din lumea concretãnu vor mai fi pentru el impor-tante. S-ar zice, mutatismutandis, cã omul meritã sãtrãiascã doar în mãsura încare este în stare sãiubeascã.

Cele spuse de Diotima pringura lui Socrate par sã fieadevãrate. Sau poate cã miemi-ar plãcea ca lumea noas-trã sã existe sub acest semn.Dacã vom considera banii,aurul, foamea, setea, sexua-litatea etc. manifestãri aleinstinctului de a poseda, caretrebuie satisfãcut, atunciînclin sã cred cã este ade-vãratã aserþiunea lui UmbertoEco, din „Istoria Frumuseþii“(Bucureºti, Grupul EditorialRao, 2006, p. 10): „Cel înse-tat se repede sã bea din apaizvorului, de care a dat însfârºit, fãrã sã-i admireFrumuseþea. O va face dupãaceea, de îndatã ce dorinþa ise va fi potolit. De aceeasemnificaþia Frumosului estediferitã de cea a dorinþei.Fiinþele umane pot fi socotiteºi ele nespus de frumoase,chiar dacã nu reprezintãobiectul dorinþei noastresexuale sau ºtim cã nu ne vorputea aparþine niciodatã“. Seva spune aºadar cã omul sepoate bucura de frumuseþenu când este dominat deinstinct, ci atunci când areuºit sã se scuture de el,adicã dupã ce necesitatea afost satisfãcutã.

Cândva, un amic mi-a mãr-turisit o întâmplare cu „iubita“lui... Se întâlneau adeseaacasã la ea ºi fãceaudragoste. Dar imediat dupãaceea, paradoxal, el simþeanevoia sã se ridice din pat, sãse îmbrace ºi sã plece. Acestsimþãmânt bizar se repeta, iarpentru el pãrea inexplicabil.I-am spus atunci, fãrã sã-mitescuiesc prea mult în mintecuvintele, cã n-o iubeºte pefemeie, fiindcã, dacã ariubi-o, s-ar bucura s-o þinã înbraþe ºi dupã aceea. Astãzi,dupã atâta vreme, i-aº argu-menta folosindu-mã ºi de osecvenþã din Ortega yGasset, din „Studii despreiubire“ (Bucureºti, Editura„Humanitas“, 2006, p. 11),care mi se pare adevãratã:„Dorinþa moare automatodatã cu dobândirea, dispareodatã cu satisfacerea.Iubirea, în schimb, esteveºnic nesatisfãcutã“...

Dan PETRUªCÃ

Dacã ar fi sã încropesco carte

„DESPRE IUBIRE“ (1)

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

ateneu

noiembrie – decembrie 2019 19

Mutaþiile survenite în societateaactualã impun o regândire a cercetãriloretnologice de teren. Urbanizarea, glo-balizarea, migraþia, expansiunea mass-mediei ºi a internetului au dat noi formenevoii de integrare, de afirmare a iden-titãþii, conducând la reconfigurarea ideiide teren în cazul cercetãrilor etnolo-gice. La civilizaþia ºi cultura popularã,adicã „lumea satului“, s-au adãugat altemedii (urban, semiurban, grupurilesocioprofesionale, grupurile margina-lizate social, minoritãþile etnice, comu-nitãþile din diaspora, comunitãþile vir-tuale).

Obiectivele cercetãrii etnologice s-aurecalibrat în funcþie de relaþia cu terenulde cercetat. De la formulele etnograficeale secolului al XIX-lea, care ilustrauvocea comunitãþii etnice, operând cugeneralizãri ale experienþei individualela nivelul unor macromodele, actual-mente putem vorbi despre o etnologie afragmentelor, a vieþii cotidiene, a omu-lui ca om. Se înregistreazã reorientareadinspre cercetarea unitãþilor socialeînspre subiectivitãþile intelectuale. Acrescut interesul pentru ilustrarea unorelemente de distribuþie de gen ºi destatus social, a unor fapte de intercul-turalitate ºi aculturaþie. Toate acestease întâmplã prin transparentizarearelaþiei de colaborare dintre actoriicomunicãrii etnologice, dintre cercetã-tor ºi informator ºi publicul receptor.Terenul se construieºte astãzi dinexperienþa de comunicare, fãcându-sevizibile mecanismele sale.

Cercetarea de teren se realizeazãacum sub alte auspicii decât în urmã cucâteva decenii. Dinamica relaþiei obser-vator (cercetãtor) – observat (subiect)s-a schimbat în condiþiile în care lumilecelor doi sunt, din mai multe puncte devedere, aceleaºi: orizonturile deaºteptare ale subiecþilor de azi faþã deceea ce reprezintã cercetãtorul sunt

altele, felul în care subiecþii îºi constru-iesc propria viziune despre tradiþie ºifelul în care o expun cercetãtorului ediferitã. Conºtientizarea unei presu-puse valori pe care o are tradiþia astãziconduce la un fenomen de autopatri-monializare (costumarea în „þãrani“ cuprilejul interviului, recuperarea esteticãa instrumentarului tehnic þãrãnesc,adicã oale, care, roþi, expuse în

gospodãrii), marketizarea tradiþiilor,nevoia de recunoaºtere a subiecþilordrept cunoscãtori/ purtãtori ai tradiþiei.

Etnologia astãzi pare sã aibã maiales un caracter reflexiv, fiind preocu-patã de maniera în care se poate vorbidespre terenul cercetat. Problema tex-tualizãrii faptului etnologic a reprezen-tat o preocupare de la începuturile dis-ciplinei. Odatã cu antologia Graiul nos-tru. Texte din toate pãrþile locuite deromâni, vol. I-II (1906-1908), de I. A.Candrea, Ov. Densusianu ºi Th. D.Speranþia, s-a creat o adevãratã tradiþiea punerii în text a discursului informa-torului. Astãzi, creºterea interesuluipentru recuperarea elementelor decontext, a situaþiei de comunicare caîntreg, implicarea, pânã la solidarizare,a cercetãtorului în comunicarea cuinformatorul pun mari probleme lanivelul transmiterii discursului etnologiccãtre publicul larg.

Digitalizarea resurselor de patrimo-niu pare sã fie o soluþie. Crearea unorbaze de date cu documente de tip foto,audiovideo ºi text, accesibilizarea lor caresurse on line conferã o cu totul altãdimensiune cercetãrii etnologice. Înmediul virtual, relaþia dintre patrimoniuºi comunitate capãtã alte dimensiuni.Acesta poate fi retrãit, completat ºi con-textualizat. Acest tip de cercetare poateimplica comunitatea, stimulând-o sã

participe la valorificarea propriului patri-moniu. Cercetãtorul însuºi are prilejulsã reviziteze terenul în mediul virtualdupã criterii pe care nu le poate urmape terenul realitãþii; alþi cercetãtori potavea acces la baze de date on line ºi îºipot dezvolta cercetarea. Publicul largare acces la cercetare, informatoriiînºiºi pot încãrca informaþii on line, potadãuga comentarii. Cercetãtorul, infor-matorul, publicul care comunicã înspatele unui avatar modificã însãºi pa-radigma cercetãrii ºi reconfigureazãideea de teren. Digitalizarea pare sã fieo manierã de democratizare a etnolo-giei ºi a patrimoniului ºi de returnare încomunitãþile de provenienþã. Patri-moniul devine trãit de cãtre cei care îlutilizeazã, iar patrimonializarea devineun exerciþiu digital în acord cu lumeaactualã.

Încheiem reflecþiile noastre cuprivire la cercetãrile etnologice de tereninvitându-vã sã vizitaþi platformaeCULTFOOD (http://ecultfood.ub.ro/),care a reprezentat rezultatul ProiectuluiDigitalizarea patrimoniului cultural ali-mentar. Regiunea Bacãu (2016-2018),coordonat de Universitatea„Vasile Alecsandri“ din Bacãu, înparteneriat cu Universitatea „AlexandruIoan Cuza“ din Iaºi ºi AsociaþiaCulturalã „Artã. Tradiþii. Patrimoniu fãrãfrontiere“ Bacãu. Baza de datecuprinde 1278 de resurse, reprezen-tând discursuri audiovizuale desprereþete culinare tradiþionale, rezultate dinanchetele de teren din 34 de localitãþidin judeþul Bacãu. Platforma are cores-pondent un canal pe youtube, toateresursele putând fi accesate ºi de pu-blicul larg. Actualmente, atât din punc-tul de vedere al cantitãþii de resurse, câtºi din punctul de vedere al funcþiona-litãþii, aceastã tehnologie este unicã îndomeniul studiilor patrimoniale dinRomânia.

Acest modest, dar sincerexerciþiu de admiraþie, cum arzice Emil Cioran, îºi are izvorulîn nevoia irepresibilã de ado-raþie, atât de rar prilejuitã ºi cul-tivatã în iarna acrelilor ºi gri-maselor, în iarna solitudinii ºiînvrãjbirii noastre. Robit de cer-titudinea incertitudinii, de tiraniaunui ademenitor ºi intangibilideal – al cãrþii totale ºi alînceputului continuu, cu poeti-ca ºi febrilitatea aºteptãrilor –,Petre Isachi dovedeºte, dacãmai era nevoie, ce resursã derezistenþã moralã o reprezintãcapacitatea de autoiluzionare,de ficþiune programatã, capaci-tatea de a ceda fascinaþiei pecare o exercitã visul, mirajul,jocul secund barbilian, din purºi mântuit azur... Îl ispitesc po-teci de tainã ºi de vise,/Tenebrele pãdurilor de brazi,/ Încãutarea cãrþilor nescrise:/ Demâine, poate, dacã nu de azi!...

În labirintul sufocant, neli-niºtitor, numit de el „infernulsimulacrului generalizat“, alie-nant este fenomenul îngrijorãtoral multiplicãrii oglinzilor, mulþilãsând sã se înþeleagã cãspargerea lor ar fi, paradoxal,dovadã de sãnãtate ºi igienãmentalã. Dar nu, criticul nostruse opreºte în dreptul fiecãreioglinzi, prubuluieºte meºte-ºugul maestrului, îi verificãfidelitatea ºi transparenþa, îºiscruteazã îndelung chipul, pen-tru cã nu se ºtie dacã cel cejudecã o operã de artã nucumva o ºi creeazã, nu o ia înstãpânire ºi nu-i influenþeazã, înmare mãsurã, destinul.

Trãdând un generos ºiempatic orizont de aºteptare, elvede în fiecare autor o promisi-une, o speranþã, o revelaþie,fiecare reuºitã fiind întâmpinatãcu bucurie, cu entuziasm, ca oizbândã personalã. Te miri deunde atâta cãldurã, atât freamãtºi atât altruism! Pentru cã, tre-buie sã recunoaºtem, criticul îngenere ºi Petre Isachi îndeo-sebi acceptã condiþia deaservire, de robie asumatã ºirisipire îndatoritoare, de trecereîn plan secund, în semiobscuri-tate, fãrã gândul folosului pen-tru sine ºi certitudinea succesu-lui garantat. „V-am citit pe toþi“ –o mustrare grea, venind parcãdin transcendenþã, trãdând unaerian, un pãrelnic suspin.Explorând ºi exploatândzãcãminte, adesea sãrace, i s-areproºat o anumitã largheþe, oprea mare generozitate înaprecierea producþiunilor litera-re, îndeosebi ale autorilor dinÞara de Jos a Moldovei. E unreproº ce aminteºte de mus-trarea pe care i-o aduceau pri-etenii lui Nichita Stãnescu, careprimea pe oricine cu îngãduinþãºi generozitate. Autorul Elegiilorrãspundea invariabil: „Dacã-mibate la uºã Eminescu?!... Sãnu-i deschid?!“ Într-adevãr, cine

poate revendica certitudineaabsolutã a evoluþiei ulterioare,cine poate face distincþia dintrepotenþialitate ºi act, cine-i înstare sã dea mãsura cuvenitãpornirilor germinative, adeseanaive, genuine?!... Rãmâne catimpul, necruþãtorul Cronos, sãcearnã ºi sã discearnã, în loculnostru ºi pentru noi toþi. De vorfi fost decepþii, aºteptãri înºe-late, pronosticuri riscate, autorulnu lasã sã se întrezãreascãvreo urmã de ironie, autoironie,sarcasm sau amãrãciune. Nimicresentimentar, nimic vindicativ.

Poate prea deschis, preageneros, prea entuziast, PetreIsachi ne oferã spectacolul unei

vitalitãþi, al unei expansiuni de-adreptul nãucitoare: reviste, festi-valuri, jurii, lansãri de carte –proprii sau strãine –, interviuri,cronici etc. Aliat de nãdejde alcandorii, al prospeþimii inspi-raþiei într-o epocã prozaicã, sar-casticã ºi cinicã, vlãguitã devise ºi de speranþã, el þine susflacãra credinþei cã minunile sepot produce oricând, inclusiv învremurile noastre amãrâte ºiprãpãdite. Înduioºat „pânã lalacrimi“, mã gândesc ce durerosmemento va fi stârnit în rân-durile agramaþilor de azi avertis-mentul: „Nu existã rãzbunaremai mare decât cea a cãrþilornecitite!“ Sau câtã nedumerire,

neliniºte ºi perplexitate în afir-maþia orgolioasã: „Nimic din cee scris nu mi-e strãin!“ Pentru elfinalul celebrului eseu al luiCamus ar trebui rescris. Nu tre-buie sã ni-l închipuim pe Sisiffericit!... El este cu adevãrat, devreme ce s-a înstãpânit pe stân-ca ce o rostogoleºte; ºi-a alessingur muntele, ºi-a hotãrât,într-un cuvânt, destinul!...

Pentru a duce la bun sfârºitodiseea cãutãrilor febrile a cãrþiitotale, nu sunt de ajuns 80 deani. E nevoie de mult mai mult.Aº zice de o eternitate ºi încã ozi sau cum se spune în minuna-ta limbã a lui Shakespeare, fo-rever and a day. Rãmâne devãzut cum va reuºi sã se sus-tragã legilor implacabile ale tim-pului, „orologiului ce ne mã-soarã destrãmarea“. „La mulþiani!“, Don Pedro, cãci cuvântuldin poveste: înainte mult maieste!... Eºti singurul om pe careîl cunosc ce simte nevoia acutãde duºmani, dar pe care nu-llasã inima sã ducã pânã lacapãt îndemnul lui Umberto Ecode a-ºi „construi“, de a-ºi procu-ra un duºman; acolo, unul oricâtde mic, aºa de leac – fidel ºi plinde zel kara iflak. Iar dacã maivine ºi Dan Sandu cu un mi-nunat „cântec de prieten“, s-amântuit. Sunt sigur cã acestcântec îl vei resimþi ca un eºecîn aceastã tentativã – unicã – înistoria litraturii române (de laorigini pânã în prezent).

Petronela SAVIN

Cerrcettãrrile ettnnologgicede tterrenn...... asttãzzi

Ion DINVALE

Petricã Isachi, la 80 – Plus

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

comentarii

noiembrie – decembrie 201920

În „Le principe dialogique“(1981), optând „fãrã prea multeezitãri“ pentru douã superlativecuvenite lui Mihail Bahtin(1895-1975), Tzvetan Todorovafirmã cã „e cel mai importantgânditor sovietic (ne aflãm în1981, n.n.) în domeniulºtiinþelor umane ºi cel maimare teoretician al literaturiisecolului al XX-lea“. Iar canadi-anul André Belleau, în „NotreRabelais“ (1990), defineºte ºievalueazã contribuþia luiBahtin la teoria esteticã mo-dernã ºi contemporanã „într-operspectivã sociocriticã“,fãcând din asta una dintre„chestiunile pasionante“ decare ar trebui „sã ne ocupãm încurând“.

De mai bine de jumãtate desecol, scrierile lui Mihail Bahtinexercitã o influenþã din ce în cemai mare asupra teoriei litera-re, mai ales în spaþiul literarfrancez (parþial) ºi în celcanadian (Québec). Îndomenii diverse ca stilistica,naratologia ºi istoria genurilor,gânditorul rus a elaborat con-cepte de care un numãr însem-nat de critici se folosesc cuasiduitate astãzi pentru a ana-liza o mare varietate de texte,chiar dacã teoreticienii literaricontinuã sã discute valoarealor ºi chiar sã le incriminezesupoziþiile. Ideile lui Bahtins-au rãspândit, prin strãdaniilecunoscuþilor teoreticieni JuliaKristeva ºi Tzvetan Todorov,dincolo de limitele restrânseale studiilor rabelaisiene ºiocupã, în prezent, un loc legi-tim printre bazele teoretice pecare se întemeiazã analizaimanentã a textului literar.Motivele sunt uºor de gãsit.Pentru Todorov, Bahtin e „unadintre figurile cele mai fasci-nante ºi mai enigmatice în cul-tura europeanã a mijloculuisecolului al XX-lea“ („Critiquede la critique“, 1984). Astãzi,datoritã cercetãrilor biograficeale lui Michael Holquist, viaþalui Bahtin are mai puþine mis-tere decât în urmã cu aproape45 de ani, dar statutul real ºisemnificaþia precisã a con-tribuþiilor lui la problematicateoriei literare moderne rãmânsã fie determinate. Cum a su-gerat M. Pierrette Malcuzynski,în „Crtitique de la (de)raisonpolyphonique“ (1984), „fantas-tica – cuvântul nu e prea tare –proiecþie a persoanei ºi ascrierilor lui Mihail Bahtin peavanscena teoriei ºi a criticiicontemporane“ ridicã proble-me numeroase la care de-abiaîncepem sã rãspundem.

Gândirea lui Bahtin sesitueazã, în plan teoretic, laintersecþia mai multor mari cu-rente ale criticii literare moder-ne: stilisticã, semioticã, istoriea mentalitãþilor. Ca majoritateateoreticienilor importanþi ai li-teraturii secolului trecut, celcare a scris „Esthétique etthéorie du roman“ (1978) aelaborat teze ce vizeazã înmod direct unele ºtiinþeumane, mai ales lingvistica ºisociologia. Plasându-se subsemnul unei pluridisciplinaritãþiriguroase, Bahtin s-a interesattotodatã de analiza textualã

(conceputã ca o formã particu-larã ºi privilegiatã a analizeidiscursului) ºi de istoriagenurilor ºi formelor literare.Teoriile sale sunt, în multe pri-vinþe, o reacþie visceralãîmpotriva formaliºtilor ruºi,dominaþi de ideea de a nuvedea în textul literar decât unansamblu de structuri lingvis-tice a cãror descriere ar fi fostsuficientã. În concepþia luiBahtin, critica literarã n-ar tre-bui sã separe vreodatã formaºi conþinutul. Obiectivul princi-pal al cercetãrii literare „nu tre-buie sã fie materialul, ci arhi-tectonica sau construcþia saustructura operei, înþeleasã caun loc de întâlnire ºi de inter-acþiune între material, formã ºiconþinut“ (Tzvetan Todorov,op.cit.). Un astfel de demers„postformalist l-a determinat peBahtin sã inventeze concepte(precum noþiunea de cronotop)spre a descrie funcþionareatextului literar ca pe un procesextrem de complex, în cursulcãruia producerea sensuluirezultã din interacþiunea dintreformã ºi conþinut ideologic. E,aici, un loc comun al teoriei li-terare moderne, dar opiniile luiBahtin despre aceastãchestiune, în mod curios, aufãcut sã curgã mai multãcernealã decât cele ale altorvedete ale teoriei, care totuºiau spus esenþialmente acelaºilucru.

Pentru cã teoreticianul rusconcepe orice discurs, cu atâtmai mult discursul literar, ca pe

un instrument dinamic, Bahtintinde sã insiste asupra abun-denþei de raporturi pe carediferite limbaje le întreþin unelecu altele în interiorul aceluiaºitext. Interacþiunea dintre toateaceste limbaje e un fenomenpe care Bahtin îl numeºte poli-fonie. Aºa cum subliniazãAndré Belleau în „NotreRabelais“, polifonia e una din-tre contribuþiile fundamentalepe care Bahtin le-a adus teorieiliterare moderne ºi contempo-rane: „Datoritã lui Bahtin sun-tem de acum înainte în mãsurãsã iniþiem o indubitabilã reali-tate literarã în privinþa cãreianu se ºtia prea mult prin cemijloc trebuia abordatã. Aºnumi-o multiplul, nume subcare se pot apropia unele maritexte ce îºi rãspund în modciudat, în ciuda diferenþeloradânci de inspraþie ºi de vizi-une ºi în legãturã cu careexistã obiceiul de a folosi ter-meni ca polifonie, plurivalenþã,eterogenitate, calitate caleido-scopicã sau contrapuncticã“.Ceea ce Bahtin numeºte „pluri-lingvism“ e o caracteristicã fun-damentalã a oricãrui discurs,dar rãmâne un fenomen strânslegat de istoria romanului(„Gargantua“, „Ulise“, roma-nele lui Hubert Aquin, deexemplu). Pentru gânditorulrus, existã „douã linii stilistice“în istoria romanului: romanulpolifonic (mai cu seamã dupãDostoievski) ºi romanul omo-fonic (Doamna de la Fayetteori Tolstoi, de exemplu). Pe de

o parte, Bahtin a fost primulcare a descris aceastã „con-fruntare a limbilor“ (Belleau) ºii-a trasat evoluþia de la originilegenului romanesc pânã lavârsta barocã; pe de altã parte,a deschis calea numeroºilorcritici care au plecat încãutarea polifoniei ºi au reuºitsã o gãseascã mai peste tot;pânã într-acolo cã ne putemîntreba uneori ce vrea sãspunã termenul.

În Canada (Québec), AndréBelleau a înþeles imediat perti-nenþa conceptului de polifoniepentru studiul romanului delimbã francezã, domeniu încare practica literarã a devenit,ca pe vremea lui Rabelais, „unloc conflictual de interacþiune alimbajelor ºi codurilor“ („NotreRabelais“). Mulþimea limbajelorîn romanele lui GérardBessette ºi ale lui HubertAquin, ca ºi „confruntarea“englezei cu franceza din celeale lui Jacques Godbout ºiJacques Polin ilustreazã deminune conceptul bahtinian depolifonie. Deºi s-ar putea stu-dia aceastã „eterogenitatelingvisticã“, despre care scrieAndré Belleau când analizeazã„La Bagarre“, romanul luiBessette, în „Le romancier fic-tif“ (1980), dintr-un punct devedere pur lingvistic (fenomenpe care lingviºtii îl numesc„code-switching“), noþiunea depolifonie are avantajul cã puneîn evidenþã strânsa legãturãdintre activitatea literarã ºi con-textul social pe care îl reflectã

aceastã practicã. În „NotreRabelais“, Belleau subliniazãnumeroasele asemãnãri dintresituaþia lui Rabelais ºi cea ascriitorului din Québec: „Con-textul lingvistic extrem de com-plex ºi confuz al secolului alXVI-lea permite, desigur, sã-þidai seama într-o oarecaremãsurã de bogãþia nesfârºitã alimbajului rabelaisian, de vari-etatea discursurilor ce se con-fundã în textele sale, de carac-terul sãu veritabil polifonic. [...]Interacþiunea lingvisticã epoate mai puþin complexã înQuébec, dar nu rãmâne maipuþin intensã ºi realã“... În ter-meni bahtinieni, romanul cana-dian de limbã francezã ar fi,prin urmare, prelungirea uneilungi tradiþii europene, cea aromanului polifonic. Dupã cumau arãtat Belleau ºi alþi criticicare i-au urmat, e posibil sã segãseascã alte analogii întrepractica literarã a lui Rabelaisºi cea a romancierului canadi-an de limbã francezã, în rapor-turile dintre operele respectiveºi culturile populare care le-auhrãnit.

Procedeele prin care „cul-tura popularã penetreazã ºiimpregneazã cultura serioasã“(André Belleau, op.cit.), laRabelais ca ºi la Roch Carrier,constituie un fenomen de tex-tualizare pe care Bahtin îlnumeºte „carnavalizarea“ lite-raturii. Spre deosebire de mulþitermeni curenþi în critica lite-rarã modernã, conceptul decarnavalizare (scriiturã car-navalizatã) a fost clar definit deBahtin în „Poetica luiDostoievski“. În analiza car-navalului ca fenomen sociocul-tural, insistã asupra diverselorfestivitãþi, asupra caracteruluisãu ritualic ºi, înainte de toate,asupra limbajului „simbolurilorconcrete ºi sensibile“. În pri-vinþa eventualei carnavalizãri atextelor literare, e semnificativ,precizeazã Bahtin, cã pe tim-pul carnavalului „se suspendãbuna derulare a vieþii normale“ºi „se începe prin rãsturnareaordinii ierarhice“, fiindcã un textcarnavalizat e un text în careprocedee analoage sunt uti-lizate, la nivelul imaginilor saustructurilor narative, cu scopulde „a transpune“ carnavalul înliteraturã. Precum carnavalul ºidiferitele lui festivitãþi, un textcarnavalizat „apropie,reuneºte, asociazã, amestecãsacrul ºi profanul, înaltul ºijosul, sublimul ºi insignifiantul,înþelepciunea ºi prostia etc.“Bahtin a gãsit elemente car-navaleºti în texte atât dediverse, cum sunt „Candid“ ºi„Idiotul“, dar la Rabelaisdescoperã, fãrã îndoialã, celemai bune exemple de scriiturãcarnavalescã ºi de tematicã pecare Bahtin i le asociazã, inclu-siv corporalitatea. Dupã

Gheorghe IORGA

Din moºtenirea lui Mihail Bahtin

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

comentarii

noiembrie – decembrie 2019 21

Bahtin, un numãr de exegeþi auvãzut în dimensiunea car-navalescã (ºi polifonicã) aromanelor lui Rabelais ceea ceAndré Belleau numeºte „unmodel figurativ al oricãruicurent literar actual, caracteri-zat prin varietate, amesteculcontrariilor, rupturile de oricefel“ (op.cit.). Aceastã tentativã,poate prematurã, de a fondamodernitatea lui Rabelais pebaza teoriilor lui Bahtin a revo-luþionat studiile rabelaisiene, cese împotmolesc de multã vre-me în interminabile dezbateridespre locul lui Rabelais în is-toria ideilor secolului al XVI-lea.Lucrãrile lui Bahtin despreRabelais (reunite sub titlul„Opera lui François Rabelais ºicultura popularã în Evul Mediuºi pe vremea Renaºterii“) auavut cel puþin un efect impor-tant pentru istoria literarã: auatras atenþia specialiºtilorasupra contextului social ºiasupra bogãþiei de limbaj aromanelor sale.

Încã din anii '70 ai secoluluitrecut, critica s-a strãduit sãaplice conceptele de polifonieºi de scriiturã carnavalescãunor romane franceze alevârstei baroce, cum e„L'histoire comique deFrancion“ (1623) al lui CharlesSorel (cf. Robin Howells,„Carnival to Classicism: TheComic Novels of CharlesSorel“, 1989). Atunci încep a sedesluºi câteva obstacole posi-bile ºi a se întrevedea limite laceea ce Pierre Popovic a numit„bogata moºtenire bahtinianã“(„Littérature et sociocritique auQuébec: horizons et points defuite“, în: François Dumont etLouise Milot – „Pour un bilanprospectif de la recherche enlittérature québécoise“, 1993).Neîndoielnic, noþiunea de lite-raturã carnavalizatã explicãnumeroase elemente ale unuiroman ca „L'histoire comiquede Francion“, inclusiv multcomentata scenã a orgiei, ceeace ne face sã credem cã Sorelera un mare admirator al luiRabelais. Nici n-am putea negaîn vreun fel cã Sorel întreþinerelaþii importante cu o parteesenþialã a culturii populare,atât de prezente în epocã. Însãnoþiunea de baroc literar, aºacum a fost definitã de JeanRousset ºi, acum mai bine de30 de ani, de Guy Scarpetta(„L'artifice“, 1988), explicã,mult mai bine cã teoriile luiBahtin, extraordinara eteroge-nitate lingvisticã pe care oaflãm în romanul lui CharlesSorel. E o dilemã de fond pen-tru teoria literarã modernã:care e cel mai bun mijloc de a

explica diversitatea de stiluri cecaracterizeazã romanul baroc:o metodologie care provine dinsociologie (Bahtin) sau din isto-ria artei (barocul)?

În contextul studiilor apãruteîn Québec, „transferul brutal,fãrã dezbatere ºi fãrã amenda-mente, al unor concepte bah-tiniene“ (Pierre Popovic, „Lefestivalesque: la ville dans lesromans de Réjean Ducharme“– comunicare la un colocviu dela Montréal, 1993, n.n.) privindo literaturã nãscutã într-o cul-turã ºi în condiþii destul dediferite de cele care au produsromanele lui Rabelais ºi ale luiSorel, ale lui Dostoievski ºi alelui Joyce a ridicat problemenumeroase. Dupã modelul luiAndré Belleau, exegeþilorromanului canadian contempo-ran de limbã francezã le-a fostcomod sã stabileascã analogiiîntre situaþia scriitorului dinQuébec din anii '60 ai secoluluial XX-lea ºi cea a scriitorilorrenascentiºti. Astfel de analogiiau sfârºit, pe plan literar, prin aatinge „carnavalizarea eroului“la Marie-Claire Blais, JacquesGodbout ºi Réjean Ducharme(cf. Maroussia Hajdukowski-Ahmed, „The Unique, ItsDouble and the Multiple: TheCarnavalesque Hero in theQuébécois Novel“, în „YaleFrench Studies“, 1983). Chiardacã analogia dintre „primã-vara din Québec“ ºi Renaºteree întemeiatã pe dezbaterilegenerate de „Insolences duFrère Untel“ (Jean-PaulDesbiens, 1960, carte cu unimpact major asupra„Revoluþiei liniºtite“ din Québecºi asupra reformelor edu-caþionale de aici), acest „trans-fer brutal“ al conceptului decarnavalizare în texte atât dediferite, ca romanele lui RochCarrier ºi cele ale lui HubertAquin, riscã nu numai sã ledeformeze, ci sã le obscuri-zeze funcþionarea ca texte lite-rare.

Ne putem întreba acum, pebunã dreptate, de ce teoriile luiBahtin ºi-au gãsit atâþia parti-zani. Mai întâi, ºi spre deose-bire de conceptele folositecurent în critica literarã deastãzi, noþiunile de bazã alecritii bahtiniene au fost clardefinite de teoreticianul rus:polifonia, de exemplu, în eseul„Pluringvismul în roman“, ºicarnavalizarea literaturii, încâteva pagini din „Poetica luiDostoievski“. Apoi, ideile luiBahtin au beneficiat de statulmediatic al teoreticienilor JuliaKristeva ºi Tzvetan Todorov,douã dintre marile vedete aleteoriei moderne. În sfârºit, pen-tru cã se pot aplica uºor con-ceptele bahtiniene în analiza atot felul de texte, acestea aumarcat profund învãþãmântul ºiliteratura atât în Franþa, cât ºiîn Québecul canadian. În ultimiiani, o nouã generaþie de criticiºi teoreticieni literari ºi-a însuºit– cum altfel? – teoriile luiBahtin. Ne aºteptãm ca dezba-terile despre valoarea lor sãcontinue multã vreme. Cufolos, desigur!

Cãrturan, debutul lui Liviu Sãndulescu înregia de lungmetraj (produs de studioulMandragora, care îi girase ºi scurtmetrajulBetoniera, ºi filmat de Oleg Mutu) este, în maimulte privinþe, surprinzãtor. Mai întâi pentru cãpare (doar pare) tern. Impresia cã totul e prea lalocul lui în acest film (cum ar spune unii comen-tatori), cã nu pãstreazã niciun loc pentru con-flicte mai puternice, pentru intrigi ºi personajemai complicate poate fi cauzatã ºi de o anumenerãbdare a privitorului. Adevãratul conflict e,(ºi) în acest caz, nu între personaje, ci întreautor ºi spectator.

Cãrturan (Teodor Corban) este un om (înru-dit – nu doar prin vârstã, ci ºi prin impasul exis-tenþial – cu Watanabe din Ikiru, filmul lui AkiraKurosava inspirat din Moartea lui Ivan Ilici, deLev Tolstoi) ce aflã cã e pe moarte ºi ar vreasã-ºi rezolve douã probleme: pomana (la caredoreºte sã participe, încãlcând astfel rânduialaBisericii) ºi nepotul sãu de 14 ani, rãmas (nuaflãm din ce pricinã) fãrã pãrinþi, cãruia îidãduse o bunã creºtere ºi pentru care încearcãacum sã-i gãseascã un loc la orfelinat (sau,dacã s-ar putea, la o casã familialã, iar pentruaceasta ºtie cã trebuie sã-ºi vândã casa).Rezolvarea (ºi de aici, poate, sentimentul deînºelãtoare monotonie, chiar de uºoarã iritare)vine din altã parte: de la un „pescar de oameni“.Mai exact, singurul care se aratã necondiþionatdispus sã-l ajute pe Cãrturan (inclusiv în privinþanepotului, pe care e doritor sã-l înfieze ºi sã-lcreascã mai departe) este chiar preotul (AdrianTitieni) comunei argeºene unde locuieºteCãrturan. Acesta, cu duhul blândeþii, îºidojeneºte enoriaºul (care, deºi se considerã un„bun creºtin“, dã pe la slujbele bisericii doar deCrãciun ºi de Paºti) pentru îndãrãtnicia cu carecautã sã-l convingã sã-i facã slujbã depomenire încã din timpul vieþii, pentru cã „reli-giozitatea“ pe care o afiºeazã (în numele datiniidin tatã-n fiu, aºa cum e transmisã ea în locurilesale natale din Severin) „nu e creºtineascã“ (estrãinã de învãþãtura Bisericii), pentru cã fugede spovedanie – adevãrata tãmãduire a sufletu-lui. Poate cã unul din sensurile ascunse dinCãrturan este chiar meditaþia (implicitã) peseama unei forme de „religiozitate“ (de lega-lism, de „punere în regulã cu Dumnezeu“, deauto-pãcãlealã, pânã la urmã) ce se vrea a þineloc de conºtiinþã eclezialã. Tema se regãseºtela Cristian Mungiu (Dupã dealuri), Radu Jude(O umbrã de nor), Cristi Puiu (Sieranevada),Gabriel Achim (Visul lui Adalbert, Ultima zi),Andrei Cohn (Maica Domnului de la parter)1.

Povestea din Cãrturan trimite spre modeluliniþial (care este pilda), însã fãrã stridenþe ºiaccente moralizatoare. În filmul lui Sãndulescu,aºa cum se întâmplã la o serie de alþi autori dinNoul Cinema Românesc, ideea e dizolvatã „casarea în apã“ în masa naraþiunii, fãrã excesedidacticiste. Rezultatul: o recuperare – cumijloacele cinemaului minimalist – a firescului, aunei atitudini de viaþã numitã omenie pe care,fiindcã ne-o refuzãm adesea, tindem s-o tãgã-duim. Surprinzãtoare sunt, în Cãrturan, ºi dia-logurile (puþin numeroase), din care – fãrã sã fieartificiale, preþioase – lipseºte orice urmã delicenþiozitate. Eventualele reproºuri la adresabunei-cuviinþe (în fapt, firescului) din ele suntmai degrabã pentru deprinderea noastrã de aauzi sau de a folosi, în vorbirea curentã, cuvinte(altãdatã socotite mãscãri) de mult devenitecliºee.

Surprinzãtor (ºi îmbucurãtor) este ºi dialoguldintre tatã ºi fiu pe tema cititului. ªi, în general,relaþia lor lipsitã de conflicte. Nepotul luiCãrturan este un adolescent cuminte, carejoacã fotbal, dar ºi citeºte. Parcã þi-e greu sãsuporþi atâta cuminþenie ºi uiþi cã, de fapt, peecran e un personaj ameninþat de „clipa cearepede“, gata sã plece în „vacanþa cea mare“.Dar nu oricum ºi nu de capul sãu, ci dupã ce –într-un fel nebãnuit – a aflat rãspuns la ambelegriji care îl frãmântau. ªi poate cã aceastã mi-nune (cum am spune, folosind un cuvânt pecale de dispariþie) este însuºi darul pe careomul îl primeºte atunci când, orbit de supãrare,îºi înfrânge pornirea spre mânie, spre scandal,spre revoltã. Dacã s-ar traduce în cuvinte, ulti-ma scenã (fãrã dialog) din Cãrturan, cu perso-najul principal rãmas singur în noapte dupãpomana fãrã slujba preotului, când toþi au ple-cat la treburile lor, ar arãta cam aºa: Facã-Sevoia Ta!…

______________

1. Tema se regãseºte ºi în Dreptate înlanþuri, filmul lui Dan Piþa din 1984. Acolo,dezertorul Nãstase îºi pune capãt zilelor (erasinucigaº) ºi haiducul-ºef, Pantelimon, merge laun fel de stareþ ºi-i cere sã-l îngroape. „N-amvoie!“, zice. „Nimeni nu poate sã spele pãcatulsãvârºit.“ „Poate cã n-a fost mai pãcãtos decâtnoi doi!…“, încearcã Pantelimon sã-l convingã.Stareþul e ferm: „Sunt pãcate a cãror tainã n-oputem pricepe, iar rãul lor nu-l putem cuprinde.O sã-l înmormântãm aºa cum se cuvine, însãfãrã slujbã.“ Când Pantelimon îi oferã bani,stareþul îi rãspunde: „Banii n-au ce cãuta aici.Pãcatul ãsta e fãrã rãscumpãrare“.

Marian-Sorin RÃDULESCU

Farmecul discretal unui film cuminte

ateneu

noiembrie – decembrie 201922

C. D. Zeletinn

– Era un om foarte inteligent.Avea o inteligenþã care se ma-nifesta în toate actele prinmiºcare, înainte de toate;miºcarea minþii, însoþitã de ofricã pe care þi-o transmitea cainterlocutor prin oriºicarecuvânt pe care þi-l va fi spus.Inducea o sfialã. Nu puteai sã-lvezi bun, fiindcã nu era sufi-cient de cald ca sã-i poþi simþitrãirile de care era capabil.Pãrea critic, dar pe de altãparte avea o slãbiciune pe carenu reuºeai sã i-o pipãi. Þi-erafricã sã te apropii de el. N-aº fivrut sã-i fiu vãr sau frate, dar aºfi vrut sã vorbesc permanent cuel. Dacã aº fi un sculptor, depildã, ºi mi-aº alege, în liber-tatea asta modernistã pe careºi-o asumã toþi artiºtii, materi-alul care ar corespunde spiritu-lui lui, ar fi... lamele de ras.Îmbrãþiºeazã-l! Admirã-l!Sãrutã-l! Spune-i cã ai sã maivii la el! Sã-ºi deschidã gura! (Eo metaforã în ce spun. Sã nuse înþeleagã cã-l vorbesc derãu!)

– Ne-au rãmas cãrþile lui depoezie, traducerile dinShakespeare...

– Sunt foarte bune.– Eseurile despre artã...– Ei, aici a excelat. Dar el e

un mare intelectual, într-ocãutare veºnicã. Semãna într-un fel cu Petru Comarnescu.

– Sau cu Mihai Ralea...– Cu Ralea mai puþin sau alt-

fel. Petru Comarnescu, carevorbea ºi el destul de repede,avea un ton puþin mai blând ºiel gãsea totdeauna aserþiunea,afirmaþia ºi-þi oferea materialpalpabil. Dar vorbea aºa derepede, încât nu puteai sã-lprinzi. Frunzetti avea spirit criticdezvoltat, pe care þi-l impuneaºi þie.

Mircea M. Ionnesscu

– Þin sã felicit ºi sãmulþumesc oraºului Târgu-Ocna (unde mi-am petrecut treivacanþe din ºcoala elementarãla unchiul meu, pe drumul spreSalinã) pentru cã rãsplãteºtecum meritã nestematele dintezaurul cultural românesc.Profesorul Frunzetti este unnume de rezonanþã ºi a danumele lui unei instituþii în fru-mosul oraº Târgu-Ocna mi separe un dar pe care cinevaacolo, sus, l-a fãcut urbei de peTrotuº.

GabrielaAdammeºteannu

(n. 2 apr. 1942, Târgu-Ocna)

– Mi se pare foarte bine-ve-nitã ideea ca ºcolile dinRomânia sã pãstreze numelemarilor intelectuali: scriitori,critici de literaturã, de artã plas-ticã. Totul mi se pare cã înflo-reºte atunci când apare unnume în loc de un numãr.

Nicolae Fleissssig

a) – Nu am amintiri foartevaste despre Ion Frunzettidecât ca profesor în facultate.

I-am fost student la istoria artei,la critica de artã. Ne-am vãzutla vernisaje º.a.m.d.

– Era un om care îmbinalivrescul cu firescul...

– În afarã de ce a scris, eraun foarte bun orator. Vorbeaextraordinar de frumos, liber ºila obiect. Nu bãtea câmpii. Erafoarte direct, fãrã niciun fel desofisticare.

b) – Mã gândesc cã e foartebine ca ºcoala din Târgu-Ocnasã-i poarte numele, pentru cã eun om care a lãsat o urmã încultura româneascã. Sã aduciun nume într-o unitate care seocupã de educaþia viitoarelorgeneraþii este extraordinar pen-tru memoria celui care îi dãnumele, dar la fel este pentruaceia care vor absolvi. Mândriava fi pentru prima generaþie, adoua generaþie, a treia gene-raþie... Conteazã foarte mult.

Eugennia Anntonnesscu

a) – Pe Ion Frunzetti îl ºtiude o sutã de ani... Mai precis,de 50-60 de ani; de mult, adicã.Dupã absolvirea facultãþii, mu-zeografã fiind, fãceam cursuride specializare, ºi Ion Frunzettine preda. Îl mai cunosc de ladiferite conferinþe, dar ºi decând a rãspuns dorinþei melede a-mi face prefaþa la cata-loage de artã. Am chiar manu-scrisul vorbelor lui, care auapãrut în catalogul Diaconescuºi poate ºi-n altceva. Cu dragvi-l pun la dispoziþie, pentru a-lpromova, deoarece cuvântul luieste deja publicat.

b) – Meritã din plin sã poartenumele lui ºcoala respectivã,pentru cã el de câte ori vorbeadespre trecut nu pregeta sãaminteascã despre Târgu-Ocna, despre ºcoala la care afãcut ciclul primar, despre

meleagurile acelea. La unmoment dat mã gândeam cãeste un lãudãros, dar acum vãdcã eu am devenit o povestaºã.

– A fost unul dintre cei maiimportanþi critici de artã pe carei-a avut România.

– Aºa este. A fost un omjovial, un om apropiat, care ºtiasã-þi transmitã din ºtiinþa lui decarte. În jurul anului 1990, erainternat, ca ºi soþul meu (IulianAntonescu, n.n.), la Spitalul„Elias“, unde s-a prãpãdit dra-gul de el. I-am cunoscut soþia,l-am vãzut implicat în organizarede expoziþii, de muzee, predafrumos la Institutul de Artã, decia fost un om preþios. M-a frapatcând l-am auzit povestinddespre el ºi m-am trezit cã-l imitla ora actualã. Am devenit ºi euo povestaºã: când întâlnesc unobiect, îi spun povestea luidupã 20 de ani, dupã 5 ani,imediat... Dacã vreþi sã ºtiþi maimulte lucruri despre el, vã su-gerez sã vã adresaþi unei fostedirectoare de muzeu, FloricaPostolache, din Constanþa,care a adunat tot ce a scris el,în 2-3 volume. Procuraþi-le, cã

ar trebui sã intre în bibliotecaacelei ºcoli.

Paula Rommannesscu

a) – Ca sã te edifici asupraunei culturi, trebuie neapãrat são raportezi la oamenii care auformat acea culturã, care auadus ulterior contribuþia maimare sau mai micã laîmbogãþirea ei, pentru cãzestrea culturalã a unei naþiidepinde de adaosul pe carefiecare om îl creeazã. IonFrunzetti a fost un intelectualde marcã, de forþã ºi de esenþã,pe care l-aº asocia cu zicereadin catrenul lui Omar Khayyam,din „Nimicnicia ºi absurdulvieþii“: „Ivirea mea n-aduse nici-un adaos lumii,/ Iar moartea n-o sã-i schimbe rotundul ºisplendoarea./ ªi nimeni nu-isã-mi spunã ascunsul tâlc allumii:/ Ce sens avu venirea?ªi-acum – ce sens plecarea?“Depinde de fiecare om în partecare este în mãsurã sã aducãadaos lumii, sã o facã. Este dedatoria noastrã sã nu nesoco-tim acel adaos ºi sã facem dinel un prag nou, o treaptã spre oluminã alta, care sã semene cunoi. Chipul unui om – aici, IonFrunzetti – se redã din aceleinflexiuni ale gândului ºi alecomunicãrii cu cei din faþa sa.Discursul pe care-l avea el,raportat la literaturã (ºi nunumai, cã fãcea asocieri sur-prinzãtoare), te fãcea sã teplimbi tu în timpi diferiþi, în lumidiferite, în idei diferite. Terecunoºteai în ideile acelea pecare nu le avuseseºi niciodatã.Acesta este chipul adevãrat alunui intelectual de forþã: de a tedetermina sã crezi cã faci partedin acea minune care estechintesenþa unei culturi, a unei

naþii, a unei limbi.b) – Este o cinste pentru

ºcoalã. Nu cred cã ar puteacineva de acolo sã spunã: „ªtiþice? Sã ne mai gândim“. Sã tegândeºti la ce? Sã te gândeºtisã dai nobleþe unui loc comun?!

Ilie Boca

a) – Ion Frunzetti s-a nãscutîn Bacãu. Era în timpul rãzboiu-lui ºi taicã-sãu a trimis-o pemamã mai în spatele frontului,sã fie mai liniºtitã. S-a întâm-plat pe Strada CimitiruluiCatolic, în nordul Bacãului,spre Câmpul Poºtei. Nu maiexistã.

– În vecinãtatea DirecþieiSanitare Veterinare de peStrada Bucovinei s-a inauguratîn anii 2000 un monument reli-gios, romano-catolic.

– A cãutat ºi el casa (ºtianumãrul), dar nu a gãsit-o.Frunzetti a fost în conducereaUniunii Artiºtilor Plastici mulþiani ºi a sprijinit înfiinþarea filialeiBacãu, împreunã cu Berdilã,apoi a cenaclului filialei. Voiasã se mute la Bacãu, cã înBucureºti avea nepoþi, eragãlãgie... I se oferise ºi unapartament aici. La un momentdat mi-a propus sã-l însoþescîntr-o vizitã în U.R.S.S., dar nuam reuºit sã obþin paºaportul.

– Intervenþiile lui la vernisajeerau adevãrate lecþii de edu-caþie artisticã.

– A fost un profesornemaipomenit, cunoscãtor acinci limbi, propus sã predea înSpania. Era cunoscut deja înItalia. Ca vorbitor era formida-bil, solicitat în toatã þara. Esteun personaj important al culturiinoastre.

– Despre dv. a spus în vre-mea aceea cã sunteþi una din-tre marile achiziþii ale Bacãuluidin ultimii 25 de ani.

– Da, m-a flatat. Aprecia lamine o oarecare originalitate,expresivitatea... Îmi vãzuseexpoziþia la „Apollo“, vizavi deTeatrul Naþional din Bucureºti.Eram cu încã doi pictorimoldoveni: Baciu ºi Secrieru.

– Se simþea apropiat deBacãu.

– Îl însoþeam prin galeriiledin oraº ºi îmi spunea desprefiecare lucrare câte ceva. ªtiatot. Pãcat cã nu au fost înregis-trate întâlnirile cu el. În 2006am propus ca Galeriile sãpoarte numele lui Ion Frunzetti.L-am invitat odatã la Tescani,ca sã jurizeze Expoziþia„Umorul în artã“, organizatã deU.T.C., la care participau mulþitineri.

– Unii au ajuns nume în ca-ricatura româneascã.

– Da. Premiul I l-a luat MihaiStãnescu, pentru o lucrare cuun personaj care se uita pesteun zid. N-am avut probleme cuorganizarea, în ceea ce-lpriveºte, adicã nu a aplicatrestricþii tematice.

b) – Mi se pare normal caªcoala din Târgu-Ocna sãpoarte numele uneia dintremarile personalitãþi ale locului.Trebuia fãcut de mai mult timpacest botez.

Un nume-efigie –Ion Frunzetti

• De la dreapta: Ilie Boca, Ion Frunzetti, Viorica Filimon,Dumitru Gârea, I. Ursache (Bacãu, Muzeul de Artã,

anii '70; fotografie din arhiva Octavian Voicu; custode,Dionis Puºcuþã)

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

L-am omagiat la centenarul naºterii (înBacãu, la 20 ian. 1918; d. 11 sept. 1985,Bucureºti), îl pomenim ori de câte ori intrãm înGaleriile de pe strada Mãrãºeºti, dar nu e sufi-cient. Propuneam ca ªcoala Gimnazialã Nr. 2Târgu-Ocna, unde între 1924 ºi 1927 a urmat

cursul primar, sã-i poarte numele, aºa cã amsolicitat opiniile (înregistrate audio) unor per-sonalitãþi artistice, privind locul lui Ion Frunzettiîn cultura naþionalã (a) ºi oportunitatea botezu-lui ªcolii (b). (Ioan Dãnilã)

eseu

noiembrie – decembrie 2019 23

Bãtrâneþea începe la vârstade 65 de ani. Rostite de Ioana,la cei 11 ani ai sãi, cuvintelesunau aproape impersonal;citea cu voce tare din manual,oarecum mecanic ºi indiferent.La acest capãt al vieþii, astfelde lucruri par ca fiind ceva dinaltã lume. Îmi amintesc destulde bine senzaþia de uimire ºineîncredere când, copil fiind,am aflat cã cineva tocmaiîmplinise 38 de ani. În minteamea de atunci, deºi nu auzisemîncã de Matusalem, pentrumine era cu siguranþã maivechi decât el.

Cum se mai modificã per-spectiva atunci când schimbipoziþia pe rotitoarea Scarã avieþii! Auzi adeseori cã 40 estenoul 20 sau cã x e noul y, apoi,din dorinþa de amânare cu oricepreþ a inevitabilului, mulþirecurg la cele mai de negânditacþiuni. Omul modern, trãitor îninevitabila sa alcãtuire, a fostblestemat, condamnat sãexiste într-un trup cu datã deexpirare la vedere, fãrã opþi-unea salvãrii sufletului nemuri-tor ºi atemporal. Totul sepetrece aici, acum ºi doar odatã.

Despre moarte se vorbeºtemereu; umbrã însoþitoare afiecãrui pas, îi ajunge pe toþi încele din urmã. Cu bãtrâneþeane înþelegem mai greu, prefe-rãm sã nu ne gândim la ea.Poate cã ºi din aceastã cauzã,scriitorul Florin Toma e untemerar; în ultima sa carte,„Depozitul de bãtrâni“(Timiºoara, Ed. „Brumar“,2019), deschide larg uºa poftin-du-ne sã aruncãm mãcar oprivire înãuntru. El ºtie bine cãapoi se va zãbovi atât cât estede trebuinþã ºi puþin mai mult.Dar totul este ciudat; deºi uºa edatã de perete, senzaþia e cãtot pe gaura cheii ne uitãm. Laintimitãþi negândite, vom punemâna la ochi.

Încã de la început, autorul neatrage în povestea lui cuinteligenþã, cãci nu poþi sã nu teîntrebi ce e acela depozit debãtrâni. Vrei sã afli amãnunte.Cine a mai pomenit aºa ceva?!Mã gândesc la versurile din„Acuarela“ lui Ion Minulescu:„Un bãtrân ºi o bãtrânã –/ Douãjucãrii stricate –/ Merg þinându-se de mânã“. Anulându-i, golin-du-i de umanitate, poþi apoifoarte uºor sã-i arunci într-uncolþ de halã sau magazie, înabandonate grãmezi anonime.Doar trebuie numiþi. Am cititundeva cã omul contemporan,tot mai singur pe mãsurã ceînainteazã în vârstã, va ajungela final un balast, chiar ºi maibrutal spus, gunoi. Pare ºocantdesigur, greu de acceptat ºineadevãrat de cele mai multeori; cu toate acestea, nu poþitrece cu vederea.

Florin Toma vorbeºte desprebãtrâni cu simpatie ºiînþelegere; ei se salveazã cutoþii prin dragoste, aratã cã suntcapabili de sentimente puter-nice, chiar dacã uneori suntorbiþi de patimi duse pânã lagrotesc. Domnul Anton, per-sonajul cel mai complex altuturor povestirilor, ne face sãrâdem ºi sã suferim împreunãcu el. Suntem, fãrã sã dorimasta, pãrtaºi ai mãrturiilor de totfelul, momentelor stânjenitoaresau de-a dreptul oribile. Intrãmîn secrete ascunse custrãºnicie, aflãm ceea cenimeni nu cred cã ar vrea sãºtie. Ultimul voal a fost dat la oparte, dezvelind chipul hâd al

goliciunii, cu piei atârnânde,netezimi putregãioase ceînþeapã aerul stãtut. Nu putemdecât sã dãm la minimum toatesimþurile ºi, luând cu noi cât sepoate de mult, sã mergem înpas grãbit mai departe, într-unloc sigur, unde sã digerãm peîndelete.

Cartea e structuratã dupã oformulã anume, cele zece pãrþiale sale fiind ilustrate de zeceartiºti contemporani, buni pri-eteni ai autorului. Ei au primitfiecare câte o povestire pe careau redat-o într-o sintezãvizualã. „Ispitirea domnuluiAnton“ a fost provocarea pri-mitã de Florin ªuþu; apoi, înordine, perechi, perechi:„Somnolenþe“ – Ioan Iacob;„Ora de vârf“ – Silviu Oravitzan;„Fabulã“ – Aurel Vlad;„Subsolul albastru“ – NikolausOtto Kruch; „Depozitul debãtrâni“ – Suzana Fântânariu;„Vizita“ – Mircea Roman;„Interval (62 de cm)“ – FloareaÞuþuianu; „Talisman“ – MaximDumitraº; „Sold out“ – NicolaeFleissig.

Într-o notã de la începutulcãrþii, „autorul atrage atenþia cãcele zece imagini sublime ceapar în carte nu sunt lucrãri lacomandã, ci revelaþiile artiºtilorîn relaþia cu textul dat. Fiecarenãlucire plasticã a lor este undar. Un dar din har. ªi ele suntmult mai multe decât ceea cevedeþi Dvs.“ Cartea este dedi-catã „lui F. T. ºi tuturor împre-jurãrilor sale“. Nu l-am întrebatcine-i în spatele acestor iniþiale,dar nu poate fi decât el însuºi;astfel a gãsit o formulã perfectã

pentru a-i cuprinde pe toþi dintr-odatã. Cineva spunea cã atuncicând un simþ oarecare îºipierde acuitatea, sarcina lui vafi preluatã de celelalte; deve-nind miop, migrarea în hiper-acuzie îl fãcea sã audã prinziduri ºi cele mai mici zgomote;asta nu îl fãcea deloc fericit.Poate ºi aceasta ar fi o expli-caþie a faptului cã personajelelui Florin Toma abordeazãrelaþiile sentimentale fãrã nicioopreliºte. Fiecare detaliu seconsumã frenetic ºi bolnãvi-cios, cu disperarea celui carenu are de pierdut mare lucru.Prezenþele feminine sunt peextreme: fie la apogeul puteriilor de seducþie, irezistibiledorinþei dureroase aflate înimposibilitatea împlinirii; fiedecrepite, cu „piei reptiliene“,reumatisme cu picioare defor-mate, blazãri eºuate în meschi-na rutinã a zilelor fãrã de niciunrost.

Domnul Anton („Profesor deistorie de bazã, talia 54,înãlþime 173 cm“) nu se poateliniºti nici acum, la sfârºit... Pemãsurã ce posibilitãþile de amai cuceri pe cineva se apropiede zero, dorinþa îi creºte tot maimult, ducându-l aproape înpragul nebuniei. O spioneazãpe Nana cu toatã fiinþa sa,aproape ca o epidermicã pre-lungire a ochiului lacom ºicercetãtor de fiecare ascunziº.Dezgustãtor ºi înduioºãtor înacelaºi timp, îl îndrãgeºti sau îldeteºti la fel de mult. Cum arputea supravieþui acest carac-ter grotesc în lumea corectãpolitic a zilelor noastre nu poatefi decât întrebare fãrã unrãspuns uºor de gãsit.

Chiar dacã lucrurile s-ar fioprit aici, tot ar fi fost prea mult.Inevitabil, trecutul îl va ajungedin urmã, la un moment datieºind la ivealã secrete scan-daloase. Finalul nu poate fidecât apoteotic: foc de artificiispectaculos, simfonie wagneri-anã.

În altã povestire, ni se propu-ne o paralelã cu „Metamorfoza“lui Franz Kafka. Aici, eroul prin-cipal se trezeºte dimineaþa întrupul obosit al tatãlui sãu, cupielea pergamentoasã, dureride spate ºi toate celelalte„binecuvântãri“ ale vârstei de74 de ani. Cu iscusinþã, secreeazã o confuzie; nu maiînþelegem exact la sfârºit cinemai e tatãl ºi cine fiul, cinerãmâne abandonat în cameraaproape mortuarã ºi cine îºiface drum spre luminã, acolounde viaþa trepideazã ameþitorîn ademenitoare promisiuni. Nuputem decât sã încercãm sãghicim. Posibil sã fie mai multevariante, la fel de plauzibiletoate, consumabile pânã la ulti-ma firimiturã. Nimeni nu poatepãºi peste umbra sa.

Periodicul Centrului Cultural Inter-naþional „George Apostu“ Bacãu (director,Gheorghe Geo Popa) continuã tematicanumerelor 48, 49 ºi 50, propunândsubiecte legate de evenimente impor-tante (istorice, literare, culturale, reli-gioase, socioeconomice etc.) care audesãvârºit procesul Marii Uniri de la 1918.Astfel, Alexandru Surdu scrie despre„România dupã 1 Decembrie 1918 pânã în1920“, Cãtãlin Turliuc despre contribuþia luiPetre P. Carp în „politica externã aRomâniei în preajma primei conflagraþiimondiale“, iar Alexandru Zub despre operalui P. P. Panaitescu. Un medalion aniver-sar dedicat lui Alexandru Zub la cei 85 deani îi dedicã Gheorghe Cliveti: „AlexandruZub s-a afirmat ca nume de prim-plan alliterelor româneºti“. Cartea lui Ioan-AurelPop „Transilvania, starea noastrã deveghe“ este comentatã pe larg de IonelSavitescu. Alin Popa, în studiul sãu„România mea, a ta ºi «a mai multor nea-muri»“, continuã sã prezinte pas cu pas„Drumul României Mari de la proiect larealitate“. Marius Manta îl portretizeazã peierarhul academician Melchisedec ªtefã-nescu, citând ca principal document o„carte bine tocmitã, articulatã dupã toaterigorile înalte“, a arhimandritului PimenCostea.

Cele peste 200 de pagini conþin materi-ale diverse, de calitate ºi sunt superb ilus-trate cu fotografii de la simpozioane ºi alte

evenimente deosebite organizate deCentrul Cultural Internaþional „GeorgeApostu“. Mircea M. Ionescu îi dã limbiiromâne statutul de personaj principal într-osuitã de spectacole din ceea ce GheorgheGeo Popa numeºte „Teatrul nostru cel detoate zilele...“

La 75 de ani de la moarte, BenjaminFondane este evocat de George Bondor ºiNicoleta Popa-Blanariu, care subliniazã:„Fondane repune în discuþie vastructuraînchisã – strict codificatã – a tragediei a lagreque, care ar falsifica, în opinia lui, situ-aþia existenþialã a omului aflat în voia unuimister angoasant“. Eseuri despre TristanTzara, George Bacovia, Ion D. Sîrbu, PetruComarnescu semneazã Mihai Botez,Daniel Corbu, Antonio Patraº, respectivNicolae Cârlan. Opinii foarte interesantedespre marii clasici ai literaturii românelanseazã Marin Aiftincã („Douã axe idea-tice în universul poetic eminescian“),ªtefan Munteanu („Mihai Ciurdariu, desprefilosofia lui Eminescu“), Livia-LilianaSibiºteanu („Mihai Eminescu – militantnaþional“), Gellu Dorian („Poetul, în spaþiulidentitar al României“), Irina Petraº

(„Eminescu, Creangã, Veronica Micle),Constantin Trandafir („Ion Creangã. Scenalumii, scena literaturii“), Nichita Danilov(„Creangã ºi Topîrceanu“). Nici literaturauniversalã nu este neglijatã, GheorgheIorga continuând analiza operei lui PaulValéry. Tiberiu Ionescu semneazã tradu-cerea ºi comentariul întru totul remarcabile„Nikita Hruºciov ºi România“, iar Theodor-George Calcan prezintã o lucrare de refe-rinþã: „Impresionismul – fascinaþie ºiculoare“, de Vasile ºi Claudiu Doroº.

George Enescu este evocat de MirceaColoºenco ºi Ozana Kalmuski-Zarea, careafirmã: „Copil, Enescu a trãit într-o lumefabuloasã, magicã, cunoscând, dupã cumse confesa, evadarea în miraculos prinmijlocirea sunetului“.

Cele mai recente cãrþi ale scriitoruluiEugen Uricaru sunt comentate de TheodorCodreanu ºi Iacob Florea. Poet de sorgintebacovianã, Ion Tudor Iovian scrie un eseudespre nimeni altul decât Constantin Cãlin,exegetul lui George Bacovia. Ion Fercu dãtextului sãu filozofic un titlu poetic: „A-fi-întru-viaþã-moarte“.

La rubricile de artã ne-au atras atenþiaarticolele lui Pavel ªuºarã despre picturalui Dumitru Macovei, Petru Bejan despreVictor Ieronim Stoichiþã ºi cronica aceluiaºidespre Rezidenþa internaþionalã de sculp-turã „Albastru“ 2019. Emoþionante suntconfesiunile sculptorului Nicolae Fleissig:„Am fãcut emigraþia cu George Apostu“.

Despre dragostea chinezului Yin Yuguopentru România, dar ºi despre moartea satragicã vorbesc cu sensibilitate IoanDãnilã, Vasile Spiridon, Venera-MihaelaCojocariu, Constantin Cãlin, CristinaCîmpeanu, Dan Petruºcã, Mihaela Hriban.

În paginile de beletristicã, am avutocazia de a ne delecta cu poezie contem-poranã: Gellu Dorian, Evelyne-MariaCroitoru, Emil Nicolae, Nichita Danilov,Lucian Vasiliu, Ion Tudor Iovian, FlaviaAdam, Ioan-Bogdan ªtefãnescu, NicolaeMihai, Dan Petruºcã. Iar marea noastrãpoetã Nora Iuga e prezentã cu un fragmentde prozã, „Hipodrom“, remarcabil prinintrospecþie. Alte semnãturi pentru altetexte notabile: Simona-Grazia Dima, LeoButnaru, Ioan Holban, Val Mãnescu,Adrian Alui Gheorghe, Traian Diaconescu,Mihaela Perciun, Alexandru Boboc, Robertªerban, Daniel Pocovnicu.

Sperãm cã ideea ca „Vitraliu“ sã devinãun buletin informativ al Centrului este unsimplu zvon... (V. S.)

Constantin ÞÎNTEANU

Scara vieþii

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

„Vitraliu“XXVII, 51, octommbrie 2019

Filiala Bacãu a Uniunii Scriitorilor dinRomânia a ales genericul de mai suspentru o manifestare necesarã atâtmembrilor ei, cât ºi comunitãþii locale.„Alecsandriada“ din mai-iunie are acumun pandant autumnal, mãcar pentru arãspunde provocãrii devenite slogan:„A-ul ºi B-ul literaturii române s-au ivitîn Bacãu“. „De când cunosc eu aceastãfilialã – noteazã Gh. Bãlþãtescu în„Deºteptarea“ –, nu am vãzut atâþiascriitori la un loc, veniþi sã-i cinsteascãpe George Bacovia ºi pe VasileAlecsandri“. Iniþiativa aparþine preºe-dintelui filialei, Dumitru Brãneanu, carea obþinut asocierea ConsiliuluiJudeþean Bacãu într-un proiect imagi-nat pe paliere diverse ºi cuprinzãtoare:lansãri de carte, prezentãri de reviste,decernarea premiilor filialei ºi colocviul„Percepþia poetului George Bacovia înconºtiinþa ºi cultura europeanã“.

Au fost pomeniþi scriitorii trecuþi laDomnul, s-a depus o ghirlandã la statu-ia lui George Bacovia ºi s-au rostit ver-suri. Anterior, s-au prezentat revistele„Convorbiri literare“ (Emilian Marcu),„Bucureºtiul literar ºi artistic“ (FlorentinPopescu), „Expres cultural“ (Dan-Bogdan Hanu), „Bucovina literarã“(Doina Cernica), „Ateneu“ (VioletaSavu), „Asachi“ (Lucian Strochi),„Plumb“ (Dumitru Brãneanu), „Spaþii

culturale“ (Valeria Manta-Tãicuþu),„Cafeneaua literarã“ (D. Brãneanu),„Salonul literar“ (Culiþã-Ioan Uºurelu),„Cadran cultural“ (Cornel Galben), „13Plus“ (Petre Isachi), „Liter-Club“ (PetruºAndrei), „Fântâna Blanduziei“ (IoanDãnilã). Interesante puncte de vedere

au exprimat Mircea Coloºenco, DoinaCernica, Adrian-Dinu Rachieru,Florentin Popescu º.a.

Premiile acordate de filiala Bacãu aU.S.R. ºi înmânate de SorinBraºoveanu, preºedintele ConsiliuluiJudeþean:

Premiul Opera omnia: Ovidiu GenaruPremiul „Cartea anului 2018“:

Docuficþiuni critice, de Petre IsachiPremiul „Cartea anului 2019“: Prin

subteranele dostoievskiene, de IonFercu

Premiul „Cartea lunii“: Maria Cuºnir,Neculai Pogonaru, Doina Cernica,Nicolae Tãicuþu, Gheorghe Iorga,Adrian Botez, Vasile Proca, GrigoreCodrescu, Gheorghe-Andrei Neagu,ªtefan Munteanu, Alexandru Dumitru,Calistrat Costin.

Premii speciale: Culiþã-Ioan Uºureluºi Ion Tudor Iovian

Premiul „In memoriam“: SorinaMunteanu, Doru Kalmuski

Premiul pentru debut: Ion UleanuRevista „Plumb“ i-a premiat pe

Cecilia Moldovan, Emil Ariton, Miriam-Paraschiva Ichim ºi Livia-Ioana Retea.

În acest cadru au fost înmânate me-daliile Bicentenarului „Vasile Alecsandri“(al naºterii, în Bacãu, la 14 iunie 1818,ºi al botezului, la 22 iunie 1818, laBiserica „Precista“) ºi volumul al doileaal lucrãrii „Vasile Alecsandri – polimor-fismul vieþii ºi operei“ (coordonatori-edi-tori, Dumitru Brãneanu ºi Ioan Dãnilã).

Ne revedem în 2020, sub semnulaºtrilor tutelari: Alecsandri ºi Bacovia.(Ioan D.)

ateneu

noiembrie – decembrie 201924

Ovidiu Ungureanu, membrual Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia, filiala Bacãu, SecþiaFoto-Video, este unul dintreacei oameni rari care, înaintede a se întreba ce face soci-etatea pentru ei, se gândescîntâi ce pot face ei pentru soci-etatea în care trãiesc. Seîmplinesc anul acesta zece anide când, ca fondator alStudioului de creaþie foto-video„Chromatique“, ºi-a urmat con-stant, cu profesionalism, unparcurs coerent în mediul artis-tic bãcãuan, sub douã impera-tive, de la care nu s-a abãtut:„Creaþia, ca memorie cultural㓺i „Fãrã urã ºi fãrã discri-minare“. Pentru artistul fotografOvidiu Ungureanu, creaþia nueste un gest egoist, ci undemers de recuperare a unuifragment de istorie culturalã.Are o foarte pregnantã intuiþiea clipei prezente ºi viitoare ºi înorice proiect artistic s-a impli-cat, a urmãrit factorul cultural,ca marcã a identitãþii localesau naþionale. OvidiuUngureanu nu „bifeazã“, are„sindromul“ perfecþionistului ºipune în sprijinul proiectelorsale artistice o „risipã“ deresurse, o „risipã“ de sine, unpic de „nebunie“ ºi de adoraþiepentru viaþã ºi pentru creaþie:„La un moment dat am bãgatîn sertar trecutul meu înfotografie, cel temerar, cufotografie de tot felul – ceprinzi, ce-þi place, pentru cãfotografia, în definitiv, e o starepe care o ai ºi o imagine careîþi induce un sentiment –, ºiam optat pentru un alt tip deabordare, pentru cã, dacã vreisã ieºi puþin din rânduri, ºi vreiîntr-adevãr sã laºi ceva înurma ta, chiar într-un fel mic,minuscul, trebuie sã te implicimai mult. Dacã vrei sã ai unstil, un tip de amprentã, îþi cauþiun sens, o cheie personalã deinterpretare a fotografiei, un fel

diferit, distinct, de a vedealucrurile. Sunt zece ani decând fac asta, zece ani decând am început drumul aces-ta de artist vizual“.

A produs în ultimii ani,împreunã cu membrii echipei„Chromatique“ ºi cu parteneriisãi, proiecte reper, precumalbumul „Ateliere bãcãuane.Portrete de artiºti“, în care aeternizat, în imagini decolecþie, momente unicat deistorie a artei contemporanebãcãuane; „Sinestezii vizuale“,un proiect realizat în formãcolaborativã cu maestrul IlieBoca, în care pictura s-a întâl-nit cu fotografia, într-un dialogcare depãºeºte prin semnifi-caþie graniþele vizualului, saufilme documentare, precum„George Apostu – sufletul din

daltã“, a cãror valoare a fostrecunoscutã de specialiºti îndomeniu. A iniþiat ºi/sau coor-donat tabere de creaþie (ex.:Pralea, Tohani, Tescani) ºi asemnat albume de artã ºi filmecare documenteazã prezentulistoriei artei contemporane.

Tot astfel a fost, pentru artis-tul vizual Ovidiu Ungureanu,anul 2019 în care, împreunã cuechipa „Chromatique“, împre-unã cu parteneri locali, naþio-nali ºi internaþionali, a realizatproiecte care trec de graniþa„Imagine“, spre tãrâmul „Sens“.A organizat cea de-a II-a ediþiea Rezidenþei Internaþionale deArte Vizuale de la Tescani, înparteneriat cu Muzeul Naþional„George Enescu“ dinBucureºti, cu specialiºtiiComplexului Muzeal „Iulian

Antonescu“, proiect care areca finalitate, de când l-a prelu-at, nu doar o expoziþie, ci ºi unalbum ºi un film documentar alfiecãrei ediþii. În parteneriat cuAsociaþia „Conºtiinþa euro-peanã“, condusã de dr. EmilianBerceanu, a produs filmul do-cumentar „Momentul în carelumea a spus DADA“, dedicatfenomenului Dada ºi creatoru-lui sãu, Tristan Tzara, unproiect realizat cu sprijin finan-ciar oferit de ConsiliulJudeþean Bacãu ºi cu partici-parea unor specialiºti dindomeniul artelor, din Româniaºi Spania. Tot în anul 2019,Ovidiu Ungureanu a fost dis-tins cu Premiul pentruFotografie, în cadrul Expoziþiei-Concurs „Saloanele Moldovei“.Finalul de an 2019 înseamnãpentru el ºi pentru echipa sacea de-a doua ediþie a proiec-tului fotografic „O fotografie câtun film“, prin care oameni dinviaþa publicã a Bacãului, înspecial din mediul cultural, vinºi devin personaje „de film“, înstudioul „Chromatique“, carãspuns la invitaþia lui OvidiuUngureanu de a se juca puþinde-a nemurirea prin fotografie,într-un tip de instrospecþie cuajutorul imaginii. Pe 19 decem-brie, creatorii bãcãuani incluºiîn proiect se vor reîntâlni, lainvitaþia lui Ovidiu Ungureanu,în studioul „Chromatique“, pen-tru un dialog al artelor, la un

„Crãciun al artiºtilor“, iar în anul2020, lucrãrile realizate în acestproiect vor fi incluse într-o lici-taþie de artã, care sã aibã cabeneficiari copii fãrã familie,instituþionalizaþi în centre deplasament din Bacãu.

Tot în 2020, OvidiuUngureanu va organiza ceade-a III-a ediþie (de când a pre-luat proiectul în grija sa) aRezidenþei Internaþionale deArtã de la Tescani, la care vaadãuga – în premierã – un târgde artã, cu participare inter-naþionalã. Îi va fi partener, încalitate de curator, ca ºi laediþiile precedente ale eveni-mentului, artistul vizual DionisPuºcuþã. În parteneriat cuAsociaþia „Conºtiinþa euro-peanã“ pregãteºte pentru anulurmãtor filmul documentar„Toaca“, iar împreunã cu artis-tul ceramist Ovidiu Ionescu,lect. univ. dr. la Academia deArte din Bucureºti, lucreazã laun proiect de fotografie peceramicã, în care va fireprezentat artistic nudul femi-nin. „Am ºi un proiect defotografie cu artiºti vizuali dinFlorenþa ºi îmi doresc foartemult sã fac o expoziþie la NewYork“, a punctat artistul vizualOvidiu Ungureanu, pentru care„curajul“ ºi „asumarea“ suntimperative ale creaþiei. Are alã-turi de el, în tot acest parcursprofesional, asumat cu deplincuraj, conºtient de misiuneaartistului în societate, oîntreagã echipã, din care facparte membrii studioului„Chromatique“, specialiºti îndomeniul artelor vizuale,parteneri din mediul artistic ºiacademic, dar ºi familia, soþiaºi fiica sa, care, mãrturiseºteartistul, sunt criticii sãi cei maioneºti.

Laura HUIBAN

Artistul vizual OvidiuUngureanu, creator

de memorie culturalã

Toamna Bacovianãa Scriitorilor• ediþia I (1-22 nnov. 2019) •

ateneu

noiembrie – decembrie 2019 25

Abãtut, cuprins de griji, cumintea umblând fie în Academie,fie pe coridoarele strâmte ºiîntunecoase ale spaþiului politic,fie pe holurile cine ºtie cãrui insti-tut de cercetare din þarã ori dinstrãinãtate sau, pur ºi simplu, întaina cuvântului sãu interior,Nicolae Iorga gãseºte rãgaz sãnoteze în jurnal, în dreptul zilelorde 24-26 decembrie: „Sãrbãtoride liniºte ºi pace“ („Jurnalul ulti-milor ani: 1938-1940. Inedit“,Bucureºti, Editura „Humanitas“,2019). Scurt, clar ºi adânc, deparcã fiecare sunet al gânduluisãu te coboarã în strãfundurilefiinþei. Nu gãseºti altundeva înexpunerile sale personale un textmai concis decât cel consemnatla sãrbãtorile de iarnã. Aceasta încondiþiile în care jurnalul e înþesatde amintiri, de observaþii, detemeri.

Sigur, Naºterea Domnului din1939 a fost pentru marele Iorgaceea ce ºi-a dorit, ceea ce aveanevoie în acele timpuri tumul-tuoase. A primit în duhul sãrbã-torii Naºterii Domnului din acel anliniºtea ºi pacea care aveau sãprevesteascã grozãviile tulburã-toare ale anului 1940. Însã acest„uriaº“ al culturii române a crezutcã e suficient sã lase posteritãþiidoar acest gând: al liniºtii ºi pãciipe care, creºtineºte vorbind, legãsim consemnate ca momentede înaltã trãire spiritualã doar îndreptul oamenilor cu adevãratîmbunãtãþiþi sufleteºte.

Jurnalul sãu ni le aratã aºasimple, fãrã alte comentarii, fãrãadãugiri ºi explicaþii. Citind, teîntrebi: oare nu cumva, în tainasufletului, cineva i-a ºoptit discretcã e ultimul Crãciun? Cã parcã,adesea, liniºtea ºi pacea suntcele mai dorite, mai cãutate stãriinterioare ale fiinþei ºi nu vinoricând? Cã avându-le ori

dobândindu-le, poþi gândi, poþiacþiona altfel în raport cu lumea,cu societatea? Privind înapoi, pescara alunecoasã ºi întortocheatãa istoriei, ne este aproape imposi-bil sã cugetãm la cele dinãuntruale acestui „om-civilizaþie“, dupãcum îl definea Mircea Eliade. Nuvom ºti niciodatã mai mult decâtne-a lãsat.

Noi însã, oameni simpli fãrãpovara unei þãri pe suflet, fãrãconºtiinþa responsabilitãþii pentruatâtea ºi atâtea chestiuniesenþiale, copleºiþi de atâtea grijitelurice, mai avem oare rãgazulde a ne asculta tãcerile ºi a nesimþi liniºtiþi ºi în pace? Maiumblãm, mai cãutãm noi ceea ceNicolae Iorga simþea la momentulNaºterii Domnului din 1939?

Înþelegem însã cã ceea cene-a lãsat în scris este mãrturi-sirea adevãrului ºi cã, în ciudanumeroaselor probleme, greutãþiºi provocãri pe care le-a întâm-pinat, a ºtiut sã trãiascã frumossãrbãtoarea Naºterii Domnului. Alãsat deoparte tumultuoasa ºifrãmântata viaþã social-politicã ºiculturalã, regãsindu-se alãturi defamilie, în tihna maiestuoasã amomentului când S-a ÎntrupatDumnezeu Cuvântul.

Îl vedem cu ochii inimii lãsân-du-se cuprins de frumuseþeainefabilã a festinului spiritual alã-turi de cei dragi ai sãi. Cãci, sã nuuitãm, un an mai devreme, în1938, la 25 decembrie, nota la felde solemn: „Trist Crãciun, de boliºi grozave griji“. Tot puþinecuvinte, cu multe sensuri ºi pro-

funzimi adânci precum cerulsenin. Astãzi, la peste optdecenii, citindu-i memoriile,gândim cã, probabil, Dumnezeui-a rânduit ca ultimul Crãciun sã-ifie dupã cum se cuvine.

Sãrim peste ani, mai precis în1967. Un timp, o epocã pe caremarele Iorga nici mãcar nu ºile-ar fi putut imagina. Chiar dacãs-a resimþit o vreme de revigorareculturalã, oamenii lucizi ºi realiºtiai vremii au rãmas retraºi, închiºiîn cãmãruþele strâmte alesufletelor prigonite. Cãci perver-tirile interioare arareori redevinceea ce au fost. Atunci gãsimgândurile de Crãciun ale unei altepersonalitãþi a vieþii româneºti:Alexandru Mironescu – om deºtiinþã, intelectual creºtin de primrang, trãitor al credinþei, prietencu Mircea Eliade, VasileVoiculescu, Paul Sterian, pãrin-tele Andrei Scrima ºi alþii aseme-

nea. Acesta a trãit izolat, retras,dupã ani de temniþã grea din vre-mea de început a regimuluicomunist. Hotãrât sã nu abdicede la principiile sale, omul deºtiinþã a cãrui existenþã, în altcontext istoric, ar fi fost funda-mental diferitã, nota în jurnalulsãu: Mã adresez vouã, tinerilorcare veþi citi aceste rânduri.Reînviaþi tradiþiile acestui neam,cãci nu poate fi o comunitate cre-atoare fãrã tradiþii vii! Lipsa lor vãîmpuþineazã, vã sãrãceºte pefiecare în parte. Retrãiþi poeziaprofundã, covârºitoare aCrãciunului! Credeþi ori nu cre-deþi, nu mã intereseazã aici, darbiruiþi Omul din voi, chiar înmijlocul pãcatelor ºi neputinþelorpersonale. Nici ele nu mã intere-seazã aici. Mã intereseazã sã vãbucuraþi ca oameni aºa cum sun-teþi, de bogãþia ºi frumuseþea uneitradiþii care împodobeºte oraºul,

casa, masa, ochiul, urechea, sen-sibilitatea. Existenþa cu zile carenu se deosebesc cu nimic unelede altele evocã neantul. Nu intraþiîn rezonanþã cu Viaþa lui Iisus,sãrbãtoriþi-l cu fast pe Beethoven,pe Pasteur, pe Rembrandt, peModigliani, numai viaþa voastrãsã nu fie o apã ºi-un pãmânt. Vãimplor! (Alexandru Mironescu,„Admirabila tãcere. Jurnal“, Ed.„Eikon“, 2014).

Sunt doar douã îndemnurimari, grandioase, pe care le-amputea alãtura povestirii luiCharles Dickens „A ChristmasCarol“, pe care pãrintele NicolaeSteinhardt o recitea în ajunulfiecãrui Crãciun, ca amintire sauîndemn la bunãtate, generozitateºi schimbare în bine. Astfel, peacordurile silenþioase ºi hrãni-toare de suflet ale unor cãrþi decalitate, ale unor muzici pentruinimã, omul încorsetat în mentali-tatea individualisto-utilitaristã amileniului al III-lea, în care totul,dar absolut totul, trebuie sã fie omarfã, poate încerca sã sfidezeimaginile moºneguþilor roºii ºi aleclopoþeilor ori brãduþilor plini dekitsch, care sufocã reclame TV ºiprodusele din marketuri, ºi sãrevinã la ceea ce îi conferã liniºteºi pace, la ceea ce îi poartãmintea mai sus de propria saþi-etate. Cãci trãirea frumoasã asãrbãtorilor Naºterii Domnului, azilei când Dumnezeu Cuvântul seîntrupeazã înseamnã ºi unîndemn spre deschidere a inimilornoastre cãtre generozitate, bunã-tate ºi dãruire. Pentru cã, atei saucredincioºi, oameni politici saureprezentanþi ai societãþii civile,cu toþii trãim la finele anului ca-lendaristic dorul de a redevenioameni aºa cum au fost bunicii ºistrãbunicii noºtri.

Gaudí scrise cu cretã în catalanã. Seaºazã într-o bancã, privesc tãcuþi, suntgata sã asculte, sã întrebe, sã înþe-leagã, sã înveþe. Construcþia TempluluiIspãºitor al Sfintei Familii a început în1882 ºi m-a emoþionat întotdeaunagândul cã ideea lui i-a aparþinut unuilibrar, unui om trãind printre cãrþi, aºacum mã emoþioneazã perseverenþa cucare Gaudí a adus natura în bisericã.Pentru micuþii noºtri ºcolari, buburuzeleºi melcii pe care nu s-au mai sãturatsã-i mângâie cu privirea la intrarea înSagrada Familia vor fi mai prezenþi întradiþionala compunere despre cumºi-au petrecut vacanþa decât semnificaþiacelor 18 turnuri pe care le va numãra înfinal, glorificându-i pe apostoli, peevangheliºti, pe Fecioara Maria ºi peIisus, în viziunea lui Gaudí cu mielul,simbolul Mântuitorului, în vârf, turn acãrui cruce o va face cea mai înaltã bi-sericã din Europa, dar mai puþin înaltãdecât cel mai înalt deal al Barcelonei,deoarece, spirit profund religios,Arhitectul lui Dumnezeu a considerat cãlucrarea sa nu trebuie sã o întreacã pea Celui de Sus. ªi desigur nu vorpomeni, pentru cã nu li l-am arãtat, demormântul simplu, sobru din cripta bi-sericii, acolo unde, condus pe ultimuldrum, omagiat de o mulþime care ainundat strãzile Barcelonei, Gaudí îºidoarme somnul de veci. Dar poate,îndemnaþi de amintirile de acum, însãcu alte curiozitãþi ºi altã înþelegere, vorfi prezenþi aici ºi în 2026, la sãrbãtorirea

unui veac de la stingerea sa din viaþã,când poate va fi terminatã ºi SagradaFamilia, deºi, în cele peste patrudecenii de viaþã pe care i le-a închinat,Gaudí, atât de doritor de perfecþiune ºila nivelul amãnuntului, ºi la cel alansamblului, le-a reamintit nu o datã,surâzând, contemporanilor nerãbdãtori:„Clientul meu nu se grãbeºte.Dumnezeu are tot timpul din lume!“

Aºteptãm sã rãsarã soarele. Aºtep-tãm sã înceapã Crãciunul. Pe pãmântcatalan, cu un arhitect care ºi-a asumat

întotdeauna cu mândrie condiþia sa decatalan, Sagrada Familia este o valoarea Cataloniei ºi deopotrivã valoare a pa-trimoniului umanitãþii ocrotit deUNESCO. Pe uºile sale sunt gravateversete din Biblie în diferite limbi. Lamiazãnoapte, scris în nenumãrategraiuri, „Tatãl nostru“ este dãltuit ºi înlimba românã. Suntem mai mulþi, dintoate pãrþile pãmântului decât poatecuprinde piaþa care poartã numele luiAntoni Gaudí, cum au fost ºibarcelonezii la blânda sa aºezare sub

marmura încãlzitã de candelele care nuse sting niciodatã. Suntem creºtini,ortodocºi, catolici, protestanþi ºi deatâtea alte credinþe, agnostici, atei. Înliniºte desãvârºitã, aºteptãm sã rãsarãsoarele, înainte ca zgomotul maca-ralelor, plantate aproape peste tot, darmai ales spre miazãzi ºi spre mare,acolo unde þesãtura schelelor ascundelucrul la faþada Slavei, sã ne destrametãcerea.

Un cor uriaº numãrã în gând: trei,doi, unu, ºi ochii noºtri care au privit-ode atâtea ori în aceste zile de sfârºit deaugust încep sã o vadã. Buna Vestire,Încoronarea Fecioarei Maria ºi, maiaproape de noi, Naºterea Domnului, cuAdorarea Magilor în stânga ºi AdorareaPãstorilor în dreapta. Privitã cu bunã-tate de Iosif, Maria îl scaldã pe PrunculSfânt. Dedesubt, sub poarta credinþei,iubirii ºi speranþei, buburuzele îºi des-fac aripile, melcii îºi înalþã corniþele,brotãceii sar într-o parte ºi alta, la bazacoloanelor, broaºtele þestoase deschidochi bãtrâni ºi înþelepþi. Îngeri înalþãtrâmbiþele trimiþând Vestea cea Mare.Alþii þin pocalele Euharistiei ºi împreunãcu un pelican, fãptura jertfei de sine,susþin Pomul Vieþii, cu o cruce roºie încreºtet, cu literele numelui lui Hristos ºicu pasãrea Duhului Sfânt. Pomul Vieþiieste un chiparos de un verde ca alpãdurilor de brad de acasã. Porumbeide zãpadã i se aprind în ramuri.Soarele înteþeºte lumina Naºterii, carese rãsfrânge pe chipurile noastre.

Constantin GHERASIM

Crãciunuri

Sãrbãtoarecu Sagrada Familia

• urmare din pag. 32

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

[Carte poºtalã]

I

P[iatra] Neamþ, 30 sept[embrie] 1963

Dragã Costache,

O varã întreagã s-a scurs, apucîndfiecare în rosturile lui. „Culorile toam-nei“ îmi amintesc cu ºi mai multã durerede atmosfera Iaºului transfigurat în fru-mos.

Eu, cãtanã bãtrînã, îmi amãrãsczilele, zilele ºi nopþile ºi mã legãn, cucrengile speranþelor în altã viaþã, totmai la pãmînt...

Îþi doresc, în aceastã zi de 1 octom-brie, cînd sper cã te vor nimeri acesterînduri, tot ceea ce numai sufletele dinnoi mai tind sã aspire. Fii fericit,Costache, succes ºi noroc deplin!

Nu mai am rãbdare sã-mi depãncaierul ghinioanelor (acum cînd îþi scriu,mã aflu rãcit straºnic, la infirmerie) ºineºansele deocamdatã cu plasarea.Trecînd cu bãieþii pe 15 octombrie prinîmbietorul Bacãu, ne vom spune multe.Principalul e sã mã vãd iarãºi liber capasãrea cerului...

Salutãri de la Costache T[randafir]1)

ca ºi de la toþi colegii. Pe 9.X. începe ºiaici „Statul“2).

Cu mult dor ºi drag, al tãuFlavius

___________

1) Constantin Trandafir (n. 4 iunie1939), critic ºi istoric literar, autor alunor lucrãri bine apreciate despre PaulZarifopol, Ion Creangã, Bacovia,Hortensia Papadat-Bengescu º.a., cît ºial unor cãrþi de prozã (cel mai recent,romanul Trei crai plus Infernul).

2) Examenul de la sfîrºitul stagiuluimilitar pentru „teteriºti“.

II

[Iaºi], 31 mai 1965

Dragã Costache,

Mi s-a ivit tocmai azi o neaºteptatã ºiplãcutã ocazie de a nu mai amîna cunimic mãcar cîteva rînduri cãtre tine.

În jurul foilor de hîrtie pe care le-amscos acum din buzunar ºi a[l] cîtorvasticle cu bere, aci în grãdina din inimatîrgului, se aflã cîþiva din colegii tãi din

amfiteatrele de altãdatã: Victoriþa1),Remus-Hulpavu2), Conu’ S[andu]Mihãescu3) ºi „scriitorul“ acestui începutde epistolã.

Mai întîi, dragul meu, îþi mulþumescnespus de mult pentru promptitudineaºi grija cu care mi-ai facilitat primireafotografiilor trimise Ateneului. Sincer sãfiu, nu descifrez a cui e semnãtura rîn-durilor care însoþesc pozele, deºi îlbãnuiesc pe tehnoredactorul vostru4),cãruia (sau cine o fi în cauzã) îimulþumesc. Totuºi, plicul s-a plimbatoleacã prin Iaºi pînã s-a ferfeniþit, dincauzã cã îi lipsea strada (Simion

Bãrnuþiu nr. 4), în ciuda faptului cãtoatã lumea de aici pretinde cã ºtieunde e bojdeuca... Mi-a pãrut bine cãau ajuns în perfectã stare pozele princi-pale, piese din muzeu ºi cîteva împru-mutate de la teatru. Cele cîteva pier-dute sînt fãrã importanþã.

Dar uite cã iar se închinã. De dataasta ºi pentru iubitul TasacheAteneuanul, gîndindu-ne la cele trecutevremi ºi la noi cei de altãdatã ºi deacum. Sã ºtii cã am vorbit ºi de tine ºide izbînzile5) tale (de rãu, bineînþeles,R.). Regret ºi eu ºi Remus cã de curîndcînd ai venit la Iaºi, n-ai putut zãbovimai mult sã stãm mai aproape devorbã. Din una în alta, uite cã Grecul6)

ne propune un circuit pentru viitorulconcediu, în faþa cãruia idealistul deConu’ Hãescu ºi cu mine ne ºi entuzi-asmãm. Ce-o ieºi, însã, nu ºtiu, deo-camdatã ne bucurãm de unanimitateavotãrii principiului!

ªi pentru cã dulcile noastresporovãieli au adus înserarea, în timpce verva dezlãnþuitã a grecoteiului (peteme sportive)7) se dovedeºte la fel destrãlucitã ca pe vremuri, mã pregãtescsã transmit condeiul mai departe ami-cilor, spre a-þi scrie ºi ei cîte ceva. Dacãnu-mi vor mai lãsa loc pe foaia urmã-toare, deºi ei mã acuzã chiar acum de„imperialism“ în scrisoarea asta, tesalut cu drag, gîndindu-mã, o datã maimult, cã un plic mai amplu tot oi apucasã-þi trimit eu cîndva.

Flavius

P.S. Spune-i lui Ioanid Românescu8)

(dacã el e în cauzã) sã fie mai atent cunoua grafie a lui român ºi a derivatelorsale, nu numai pe prima paginã aAteneului. Acelaºi – F.

[...] Dupã cum vezi, Conu‘, amabil ºigentil ca totdeauna, a mai lãsat loc ºipentru revãrsãrile mele. Am convenit,acum, înainte de a-l conduce pe Sandyla tren, sã facem o plimbare laBojdeucã. Þin sã le-o arãt cum subochii de foc ai reflectoarelor montate decurînd, cãsuþa bãtrînã din beznaÞicãului, înconjuratã de verdeaþã ºi

istorie literarã

noiembrie – decembrie 201926

Constantin CÃLIN

„Gîndindu-ne la noi,cei de altãdatã“ (I)

Revãzîndu-mi arhiva cu scrisori, mi s-a conturatideea publicãrii, sub titlul de mai sus, a unor pãrþi dincorespondenþa primitã de la colegii cu care am avut încomun pasiunea pentru literaturã. Sînt „documente“despre o perioadã marcatã de alte probleme decîtcele ce le întîmpinã absolvenþii de azi: terminareastagiului militar, fixarea pe post, gãsirea unei locuinþeetc. Categoric, material, începuturile de drum erau,atunci, mai dificile, însã starea noastrã moralã eratotuºi bunã. Pãstram ceva încã din modul de a jubilaca studenþi, doream cu sinceritate sã ne vedem maides, croiam planuri comune. Avîntate, discuþiile noas-tre erau despre autori, cãrþi, reviste. Nimeni n-ar fipierdut un minut sã discute, ca acum, despre tipuri pecare le consideram caraghioase ºi le detestam dincauza ºmecheriilor repetate ori a exprimãrilor analfa-

bete. Ostilitatea faþã de „regim“ a apãrut, la cei maimulþi, tîrziu dupã intrarea noastrã în „cîmpul muncii“.

Primul grupaj de astfel de scrisori provine de laFlavius Sabãu (n. 11 octombrie 1937), o naturã maiaparte, între introvertit ºi impulsiv, funciar liricã. A fostmuzeograf la „Bojdeucã“ ºi la „Mãrþiºor“. Drama luis-a produs în 1990, cînd a devenit victima primei„Mineriade“. Figura sa cu ochelari groºi ºi mapãdoldora sub braþ le-a cãºunat cîtorva ortaci, care l-auacostat ºi l-au bãtut cu sãlbãticie, în timp ce mergea lalocul de muncã: Muzeul Literaturii Române.Traumatizat fizic ºi zdruncinat nervos, viaþa i-a fostafectatã iremediabil. Supravieþuieºte, în condiþiidecente (cum mã asigurã o colegã), în Cãminul deBãtrîni „Speranþa“, din sectorul II al Capitalei, oscilîndîntre urã ºi silã.

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

freamãt, parcã ºopteºte poveºti… ªi cao ultimã surprizã de sfîrºit de mai, sãºtii c-au înflorit salcîmii, în tãcere…

___________

1) Victoria Zãstroiu, cercetãtoare laSectorul de lingvisticã al Institutului deFilologie Românã „A. Philippide“ Iaºi,coautoare la Dicþionarul limbii române(literele ª ºi V) al Academiei ºi laDicþionarul universal al limbii române(aceleaºi litere) scos de Mydo Center –Iaºi.

2) Remus Zãstroiu (n. 18 ianuarie1936), istoric literar, doctor în Filologie,cercetãtor ºtiinþific gradul I la acelaºiInstitut. A colaborat la Dicþionarul litera-turii române de la origini pînã la 1900(partea despre ziare ºi reviste) ºi laDicþionarul general al literaturii române,ediþia I ºi ediþia a II-a (contribuind ºi larevizia unor articole). „Hulpavu“ – ometaforã pentru curiozitatea sa în variidomenii.

3) Alexandru Mihãescu, figurã de in-telectual distins ºi distant, atunci bibli-otecar în Buzãu.

4) Tehnoredactor al Revistei eraCicerone Ionescu (pseudonim:Cicerone Cernegura). Dupã „modul deoperare“, cel ce a returnat fotografiile(cu lipsurile menþionate) a fost – cred –Stelian Nanianu, secretarul general deredacþie.

5) „Izbînzi“ e un termen exagerat, darplauzibil în contextul respectiv, cînd a fiprezent fie numai ºi cu cîteva recenziipãrea o bravurã.

6) Alt cognomen al lui RemusZãstroiu, care îi punea în evidenþãascuþimea de minte (pe care a pãstrat-o).

7) Publicistic, ºi-a valorificat aceastãpasiune abia dupã 1990, þinînd o cro-nicã sportivã în Monitorul de Iaºi.

8) Ioanid Romanescu (14 octombrie1937 – 20 martie 1996), poet cu ceamai autenticã fibrã, autor al unui lungºir de volume (Singurãtatea în doi,Favoare, Magie, Flamingo etc.), atuncicorector la Ateneu.

IIIIaºi, 16 iunie 1965

Dragã Costache,

Parcã anume s-au petrecut lucrurileîn ziua cînd ai venit din nou la Iaºi, sãfiu ocupat ºi sã nu sosesc acasã decîttîrziu. Am hãlãduit prin Iaºi cu douãcolege de meserie venite în docu-mentare de la Bucureºti ºi de a cãrorsoartã a trebuit sã am grijã timp de treizile. Voiam, deºi am auzit cã iar ai fostgrãbit, sã mai stau de vorbã cu tine.Apoi voiam sã te duc la o cunoºtinþã, unfost profesor universitar de istorie careare o serie de materiale foarte intere-sante despre Iaºi, despre Moldova ºialte locuri – istorie, eseu ºi pînã la lite-raturã. Se numeºte Gh. Bãileanu1) ºieste înrudit cu familia lui Kogãlniceanu,în a cãrui casã ºi locuieºte. Ar fi dornicsã colaboreze la Ateneu, materialelefiindu-i de mult redactate.

Din cîte mi-a citit, mi-a reþinut atenþia,între altele, un interesant divertismentistoric asupra vestitei cîrciume „BoltaRece“ care în august, ca urmare a rea-menajãrilor, se va redeschide aci înIaºi. (E scris pe 10 pagini de maºinã ladouã rînduri.) Apoi are materiale valo-roase privind istoria presei democraticebãcãuane (în procesul antidinastic lacare participã Beldiceanu2)...), o suitãde articole asupra istoriei Iaºului,nuvele cu caracter istoric etc. În plus deastea, este un om admirabil.

De aceea, te rog, fii bun ºi comu-nicã-mi cînd mai vii la Iaºi, pentru cã,înainte de toate, autorul ar vrea sã stea

de vorbã. N-ai putea oarecum înaintede 1 iulie, cãci dupã aceea dînsulintenþioneazã sã plece într-o cãlãtorieîn strãinãtate?

Scrie-mi o carte poºtalã fiindcã ºtiucã eºti ocupat cu sesiunea. Vreau ºi eusã te rog dacã mai ai vreun numãr depe martie (3) al Ateneului, adu-mi-l,cãci e singurul care îmi lipseºte.

În Iaºi, de vreo sãptãmînã, plouã înfiecare zi ºi de cîte trei ori, ºi plouã ºinoaptea. Aveam o „searã Eminescu“ labojdeucã, acum marþi, dar n-a fost chips-o mai þin. Þin puntea de la intrarea înbojdeucã drept stavilã torenþilor. Acasãvine altã furtunã – aceea a începutuluide mutare, cãci sînt ameninþat cu eva-cuarea. E puþin trist, dar o las pe seamaploii.

Mai sînt ºi lucruri frumoase. Teiul,aºa de punctual, în ciuda întîrzierii deanul acesta, ºi-a deschis primelemiresme sfinte în seara de 14 iunie.Tulburat de aromele teilor, Iaºul parcãrespirã cu plãmînii trecutului.

Grecu ºi Victoriþa – unicii mei prietenide aici – te salutã.

Asearã am avut surpriza întîlnirii cuMac3), descins la Iaºi pentru stat.Rotofei ºi frumos, dar tot fãrã þigãri ºi„în panã de parale“.

De cîteva zile sînt cãutat insistent decãtre o persoanã ciudatã (care dupãspusele oamenilor mei nu mi-o puteamimagina) ºi abia azi m-a gãsit: eraRony4), care a aflat probabil de trecereanoastrã la muzeele de clasa I-a ºi avenit sã mã întrebe de posturi. E destulde amãrît.

Pa tataia Hãescu îl aºteptãm sã tre-murãm cu el la uºa lui Moº Gafiþeanu5),de-o putea aduce þidulã bunã de laBãlan. Nu-i aºa cã acum ar fi stupid unexamen pentru noi toþi... ºi anume lalimbã?!?

Respectuoase sãrutãri de mîiniDoamnei. Te salut. Cu bine.

Flavius

P.S. Salutãri lui „moº Bodrîngã“ 6)

etc. F.___________

1) Gheorghe Bãileanu (18 aprilie1901 – 10 iulie 1975) a pus bazeleMuzeului Memorial „MihailKogãlniceanu“ ºi a fost custodele lui.Nu a figurat printre colaboratoriiAteneului.

2) Corect: Alexandru Beldiman(1832-1898), primul director alAdevãrului.

3) Ionel Mina Macovei, profesor laLiceul „Ion Borcea“ din Buhuºi.

4) Rony Cãciularu (8 martie 1939),ziarist, a cãrui activitate e legatã deSteagul roºu (Bacãu), iar în ultimeledecenii, de publicaþiile româneºti dinIsrael; autorul unor cãrþi de reportaje.

5) Moº Gafiþeanu: profesorul de gra-maticã a limbii romîne D. Gafiþeanu.Exigenþa sa era proverbialã. Despre eaa scris cîteva rînduri aspre AdrianMarino în Viaþa unui om singur (Iaºi,Ed. „Polirom“, 2010, pp. 24-25). LaMarino: M. Gafiþeanu.

6) „Moº Bodrîngã“ – colegul nostruConstantin Cojocaru (1939-1994),mare cititor de Creangã, Sadoveanu,Eminescu.

IV

B[ucureºti], 26.VI.1973

Dragã Costache,

Am plãcutul prilej al plecãrii la Bacãua Domnului Vasilescu-Capsali1), distinsprieten nu numai al nostru, ci ºi alBacãului, spre a-l ruga sã-þi transmitãþie ºi colegilor, acum, cu un momentmai devreme de revederea noastrãaºteptatã, un frãþesc salut al celor cîþisîntem pe aci ºi al meu.

Sus inimile, deci, ºi sã ne revedemcu bine la „Putna“ noastrã! 2)

Cu întîrziere îþi salut revenirea laAteneu (am fost plecat o lunãjum[ãtate] la Moscova), bucurîndu-mãpentru tine ºi urîndu-þi numai izbînzi!

Te îmbrãþiºez cu mult dor ºi drag,Flavius

___________

1) N Vasilescu-Capsali, colecþionarde documente literare. A colaborat laAteneu cu diverse „inedite“, între care„Scrisori din închisoare“ ale lui IonSlavici ºi Tudor Arghezi cãtre C. G.Costa-Foru (v. nr. 6, iunie 1973, p. 7).

2) Pentru întîlnirea „de zece ani“ dela absolvirea facultãþii.

V

B[ucureºti], 30.IV.1980

Dragã Costache,

Mã grãbesc sã-þi expediez volumelecerute ºi am în vedere ajutorul pentrususþinerea numãrului vostru cuArghezi1). (Oricum, un grupaj foto-docu-mentar îþi trimit.)

Dar, toate astea, dupã 12-13 mai,cînd mã voi întoarce în Bucureºti.Fiindcã acum sînt pe picior de plecarespre satul pãrinþilor, moºilor ºistrãmoºilor mei, tocmai în M[un]þiiApuseni, la Lupºa, dupã o aºteptareinsuportabilã de 1 an ºi jumãtate!

Am emoþii, deºi acolo, vai, nu mã maiaºteaptã decît crucile din þintirim ºicasa pustie...

M-am bucurat cã þi-am auzit vocea înmarea asta poluatã în care vieþuiesc.

Te îmbrãþiºez cu mult drag,Flavius

P.S. Referitor la Centenarul T[udor]A[rghezi], nu te-ar interesa niºteamintiri despre Arghezi în contextul ºiambianþa Mãrþiºorului º.a.2)?

1) Revista fiind trimestrialã, n-a fostun „numãr“ (monografic), ci ceva maimult de douã pagini, cu articole sem-nate de Gheorghe Grigurcu, IonApetroaie, Constantin Trandafir,Cristian Livescu, Gh. Pãtrar, ErnestGavrilovici ºi „echivalenþe“ în francezãºi italianã de Elena Bulai ºi, respectiv,Geo Vasile (v. Ateneu, nr. 2 (242), iunie1980, pp. 1, 4-5).

2) Nu le-a scris ori nu mi le-a trimis.

VI

B[ucureºti] 4.VI.1980

Dragã Costache,

Dupã cum þi-am comunicat, îþi trimitcîte ceva dintr-un documentar Arghezi.

Doamna Mitzura1) mi-a încredinþat,înainte de toate, o fãrîmã de manuscrisinedit2) pentru Ateneu ºi douã portrete 1ºi 5, mai rare3), dimpreunã cu amabili-tatea ce-o caracterizeazã. Toate aces-tea – într-un zor teribil, fiind pe punctulplecãrii în Italia cu o expoziþie omagialãlegatã de Centenarul T[udor] A[rghezi],pe care muzeul abia a isprãvit-o.

Acestora le adaug cîteva ilustraþiipentru a alege ce v-ar putea interesapentru revistã. Menþiunea de pe dactilo-grama manuscrisului inedit am fãcut-oeu în ideea cã poate ar fi bine sã fieprecizatã chestiunea.

Între altele, îþi mai trimit numãrulomagial al Biletelor de papagal scos denoi în colaborare cu UniuneaScriitorilor.

Urîndu-þi succese în aceastã treabãºi pe toate fronturile, transmit respec-tuoase sãrutãri de mîini Doamnei ºi tesalut cu mult drag,

Flavius

P.S. Am întîrziat o zi p[en]t[ru] cãD[oam]na Mitzura înaintea plecãrii mi-acomunicat cã-mi mai dã un portret (celdin tinereþe) pe care nu-l gãsea iniþial,fiind împrumutat, astfel cã a trebuit sã-lprocur. Îþi alãtur ºi lista ilustraþiilor,rugîndu-te însã dupã utilizare sã mi letrimiþi.

___________

1) Mitzura Arghezi (10 dec. 1924 –27 oct. 2015), fiica poetului.

2) ªapte versuri scrise în 1964:„Prea dibace cãutare/ Te-aveai bine ºicu el/ ªi cu mine, prin urmare./ Ce-aiavut de cîºtigat/ Dupã ce ne-am împã-cat?/ Mãsluind tot alte cãrþi/ Pierzimereu în douã pãrþi“.

3) Am ales: Portret 1910-1911 ºi Lamasa de lucru (f.d.). A treia ilustraþie e:În grãdina Mãrþiºorului, cu Zdreanþã.

istorie literarã

noiembrie – decembrie 2019 27

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

ateneu

noiembrie – decembrie 201928

Anul 1917, când MirandaCarter îºi începe relatareaevenimentelor din aceastãcarte, nu fusese deloc favorabilmonarhiilor implicate în MareleRãzboi. Astfel, campania dinvara anului 1917 pentru ger-mani se încheiase cu înfrân-gerile de la Mãrãºti, Mãrãºeºtiºi Oituz, George al V-learenunþã la dinastia de Saxa-Coburg, ºi Gotha în favoareacelei de Windsor, iar Nikolai IIa abdicat nebãnuind ce-laºteaptã. În treacãt fie spus,nu Nikolai II fusese ultimulmonarh al Rusiei, ci fratele sãuMihail. Aºadar, avem în faþanoastrã tomul masiv al acestuiistoric britanic, MirandaCarter*, consacrat celor treiîmpãrãþii, volum structurat înpatru pãrþi (Trei copilãrii, treiþãri, Legãturi de familie,întreceri între imperii, Unsecol nou ºi luminos,Armaghedonul) ºi 17 capitole,urmate de Epilog. Cartea maiconþine hãrþi, arbori genealo-gici, ilustraþii de epocã înfãþi-ºând membri ai familiilor impe-riale. Primul portret este con-sacrat viitorului Wilhelm II(Willy), nãscut la 27 ianuarie1859, ca fiu al lui Friedrich ºiVicky. De la bun început sepoate face observaþia cã ceitrei viitori împãraþi – Wilhelm II,George V ºi Nikolai II – nu aufost niºte oameni prea înzes-traþi: Wilhelm II era orgolios,infatuat, în pofida deficienþeifizice, George era neinteresatde cãrþi, dar prin stilul sobru deviaþã a fost un model pentrunaþiunea englezã, iar Nikolai II,în ciuda unor reale calitãþi pen-tru limbile strãine, nu-ºi dorisesã fie þar, dupã cum Georgeera indiferent dacã e prinþ saunu. Din pãcate, naºterea luiWilly a fost dificilã: era palid,lipsit de vlagã, iar braþul stângîi era atrofiat. În acel moment,Germania domina Europa înºtiinþã, tehnologie, culturã,nivel de trai. Cele trei rãzboaiepurtate cu Danemarca (1864),Austro-Ungaria (1866) ºiFranþa (1870-1871) îi sporirãprestigiul ºi teritoriul. Germaniase unificã în jurul Prusiei(1871), iar Wilhelm I esteîncoronat kaizer în Salaoglinzilor de la Versailles. Lavârsta de 7 ani, educaþia luiWilly începe cu GeorgHinzpeter, care dorea cavlãstarele imperiale sã nucreascã fãrã a cunoaºte lip-surile ºi interesele pãturilor dejos (p. 32), însã la 11 ani,mama sa, Vicky, îl caracteri-zeazã astfel: E foarte arogant,extrem de infatuat ºi foarte fer-mecat de el însuºi. Se supãrãla cel mai mic comentariu, facepe victima, iar adesearãspunde obraznic; mai mult,este incredibil de leneº ºi deneglijent... În schimb, este maivioi ºi mai plin de viaþã decâttoþi tovarãºii lui de joacã, maiafectuos ºi mai plãcut decât ei(p. 32). În 1874, Willy este tri-mis la gimnaziul din Kassel, pecare îl absolvã al zecelea din16 elevi. Dupã gimnaziu esteînscris la Universitatea dinBonn, unde este astfel carac-terizat de un profesor: Ca toþi

cei de neam regesc care aufost linguºiþi excesiv, întinereþe, prinþul credea cã leºtie pe toate fãrã sã fi învãþatnimic (p. 34). În pofida efor-turilor familiei, Willy rãmâne unstudent ºi un soldat mediocru.În fine, la 22 de ani, se cãsã-toreºte cu Augusta Viktoria(Dona), o femeie inofensivã,convenþionalã ºi supusã...Wilhelm petrecea însã cât maipuþin timp posibil cu soþia luideoarece i se pãrea groaznicde plictisitoare ºi de provincialã(pp. 35-36). Wilhelm ºi Donaau avut ºase fii ºi o fiicã, deºiIorgu Iordan scrie în Memorii (I,Ed. „Eminescu“, 1976, p. 224)cã în 1911, aflat la Berlin,asistã pe 2 septembrie la oparadã militarã în frunte cuKaizerul (Wilhelm II) ºi cei 7 fiiai sãi. În 1884, Wilhelm cãlã-toreºte în Rusia la majoratulvãrului Nikolai, înmânându-i luiAlexandru III o misivã dinpartea lui Bismarck, prin carecancelarul german dorea reîn-noirea vechii alianþe întreGermania, Austro-Ungaria ºiRusia, alianþã despre carevorbeºte ºi Dostoievski înScrieri politice. Eveni-mentele internaþionale(„Polirom“, 1998). Din pãcate,alianþele se vor consolida în altmod: Puterile Centrale(Germania, Austro-Ungaria, lacare au aderat Italia ºiRomânia) ºi Antanta (MareaBritanie, Franþa, Rusia). PesteCanalul Mânecii, în MareaBritanie, se nãºtea în 1865George de Saxa-Coburg ºiGotha, viitorul George V careîn 1917, în plin rãzboi, schimbãnumele dinastiei engleze în deWindsor, de la numele unuicastel medieval. (A se vedea ºiJean des Cars, Saga dinastieide Windsor, Buc., Ed. „Trei“,2018.) În acel moment MareaBritanie era cea mai urbaniza-tã þarã a lumii ºi o putere finan-ciarã, iar flota maritimã brita-nicã (militarã ºi comercialã)

domina oceanele planetare.Fire retrasã, George se deose-bea total de vãrul sãu german,Willy, care dorea sã domineorice societate. Un prim pre-ceptor este Dalton, care nureuºeºte sã ridice nivelul inte-lectual al lui George, deficitarcu ortografia ºi gramatica, ºi nuconversa uºor în francezã ºigermanã. În schimb, de la 13ani pânã la moarte (1936),George þinuse un jurnal, lacu-nar ca informaþie spiritualã. Însfârºit, în 1887, regina Victoriaîºi sãrbãtoreºte jubileul (50 deani de domnie), unde au fostinvitaþi oaspeþi din þãrile înru-dite: Regina era sigurã cã pri-etenia strânsã dintre monarhiapropia naþiunile. A fost oteorie pe care nici istoria, nicirelaþiile de familie nu au confir-mat-o (p. 56).

În extremitatea esticã aEuropei, Rusia era cea maimare þarã a Terrei, cu o popu-laþie de peste 100 de milioanede locuitori ºi o numeroasãarmatã permanentã. Imperiulrus începe sã se afirme ca pu-tere mondialã odatã cu domnialui Petru cel Mare, aflat în riva-litate de secole cu ImperiulOtoman, totodatã disputându-ºicu englezii, germanii ºi aus-tro-ungarii preponderenþa înAsia Centralã ºi în Balcani.Dinastia Romanov conduceaRusia din 1613, iar þarii ruºi îºiadministrau imperiul ca pe omoºie personalã. Nikolai(Nicky) se naºte în 1868 ca fiual lui Alexandru III, careînãsprise viaþa în Rusia, libera-lizatã de Alexandru II, asupracãruia se comit atentate: 1866;apoi, în 1881 este ucis.Educaþia lui Nikolai este defici-tarã, în pofida memoriei buneºi a înzestrãrii pentru limbile

strãine. Nikolai vorbea fluentengleza, franceza, germana.Familia imperialã rusã se mutadin palat în palat, în funcþie deanotimp, iar deplasãrile înDanemarca erau îngreunatede imensitatea bagajelor. Unprim educator i-a fost GrigoriDanilovici, însã profesorulpreferat i-a fost acela deenglezã: Charles Heath, carel-a învãþat bunele maniere,spunându-i: Aristocrat te naºti,gentleman devii, iar ministrulWitte s-a exprimat: Rareoriîntâlnisem un tânãr mai binecrescut decât Nikolai al II-lea.Buna lui creºtere ascundetoate defectele (p. 63). Înschimb, KonstantinPobedonosþev nota: Am obser-vat doar cã era completabsorbit de scobitul în nas (p.71). Dacã Nikolai nu-ºi dorisesã devinã þar, Wilhelm îºidorea nespus sã fie împãrat.κi perfecþionase întreaga per-sonalitate pentru a proiectaimaginea regelui-soldat charis-matic, masculin, încrezãtor înreuºitã: purtarea aspru-glu-meaþã, vorbirea sacadatã, þinu-ta studiatã, expresia deliberatfioroasã pe care o afiºa în pu-blic. Îi plãcea sã se creadã unalt Friedrich cel Mare: politi-cian, soldat, strateg, filosof,arbitru cultural; cineva care,prin simpla forþã de caracter,avea sã facã din democraþieceva depãºit (p. 75). Domnialui Wilhelm II fusese bine pri-mitã în Germania, lumeaovaþionându-l: Trãiascã regelemuncitorilor! (p. 76). În sfârºit,deºi familiile imperiale dinMarea Britanie, Germania,Rusia se înrudeau, între eleexista o neîncredere totalã,complotau una împotriva alteiaºi se ciocneau în obiective

politice ºi teritoriale. DacãGermania ºi Austro-Ungarias-au unit într-un pact de nea-gresiune în 1879, la care ulteri-or au aderat Italia ºi România,pentru realizarea AntanteiCordiale, Edward VII, devenitrege în 1901, va depune marieforturi, tenacitate ºi rãbdare.Pentru a-ºi tatona rudele,Wilhelm viziteazã Rusia(1888), Grecia (1888) ºi MareaBritanie (1889). Evenimentelemondene nu lipsesc: Missy(viitoare reginã a României)este mãritatã cu anostul regeFerdinand al României (p. 98),cu observaþia cã, în acelmoment, Ferdinand eraprincipe moºtenitor. Moartealui Alexandru III (1894) îl des-cumpãneºte pe Nikolai, carenu-ºi dorise domnia. Edwardviziteazã Rusia pentruîmbunãtãþirea relaþiilor cuaceastã þarã dupã RãzboiulCrimeii ºi încheierea uneialianþe în faþa primejdiei ger-mane. Însã, în Germania, dupãdemisia lui Bismarck (1890),politica este îndreptatã spreMarea Britanie, orientarematerializatã prin Tratatul de laHelgoland, Wilhelm sperândcã englezii vor adera la TriplaAlianþã. Wilhelm sedeplaseazã în Anglia (1889),iar flota francezã face o vizitãîn Rusia. Încoronarea luiNikolai II (1896) este umbritãde accidentul de la Hodînka,cãruia Nikolai nu i-a acordatimportanþa cuvenitã ºi par-ticipând la un bal la ambasadafrancezã. În sfârºit, reginaVictoria îºi serbeazã jubileul dediamant (1897) cu serbãrigrandioase ºi slujbe de mulþu-mire la Catedrala „SfântulPaul“. Între cei trei monarhiexistau deosebiri evidente încontactul cu societatea:Wilhelm era dornic de a seexpune, Nikolai era anxios, iarfamilia regalã britanicã se con-forma constituþiei, întâlnindu-se cu oameni de rând sau cupoliticienii aroganþi. RegineiVictoria îi va succeda în 1901Edward, iar acestuia, în 1910,George V, adept al vieþii defamilie, pasionat filatelist ºivânãtor. Nu vorbea nici o limbãstrãinã. Ca ºi Nikolai, Georgeera timid, prefera viaþa la þarãºi vânãtoarea. Germania erapreocupatã sã devinã o mareputere maritimã care sãegaleze ºi sã întreacã flotaregalã britanicã. Suprinzãtor,

Ionel SAVITESCU

Trei împãraþi, trei imperii

Cartea de faþã spune povestea acesteischimbãri, prin intermediul vieþii lui George,a lui Wilhelm, ultimul kaizer, ºi a lui Nikolai,ultimul þar, ºi a felului în care au influenþatºi ultimii ani ai vechii Europe dinastice ºi

izbucnirea Primului Rãzboi Mondial (eveni-mentul care a pus Europa secolului XX înpoziþia de cel mai violent continent din isto-ria lumii).

Miranda Carter

•• EErr iicchh vvoonn FFaallkkeennhhaayynn,, ccuu ppeerrssoonnaalluull ssããuuppee ff rroonnttuull rroommâânneesscc ((11991166))

noiembrie – decembrie 2019 29

comentarii

Nikolai II propune în 1898 oconferinþã internaþionalã pen-tru dezarmare ºi pace univer-salã. O altã conferinþã pentrupace a fost þinutã în mai 1899la Haga. Marea Britanie re-uºeºte sã atragã Franþa într-oalianþã (Antanta Cordialã),cãreia, mai târziu, i se va alã-tura Rusia. În pofida teritoriuluiuriaº ºi a unei armate perma-nente imense, Rusia se com-portase lamentabil în RãzboiulCrimeii ºi în Rãzboiul Ruso-Turc (1877-1878), fãrã a semenþiona aportul românesc înobþinerea victoriei. Rusia nuavea resursele necesare unorrãzboaie de anvergurã, iarrãzboiul cu Japonia (1904-1905) a fost un eºec total.Ministrul de Interne Plehve(Miranda Carter îl ortografiazãPleve, op. cit., p. 205), spuneOrlando Figes în RevoluþiaRusã, 1891 – 1924, Tragediaunui popor (2016, p. 178) i-arfi sugerat lui Nikolai II un micrãzboi victorios care sã taiearipile revoluþiei, Rusia dorindsã se extindã în ExtremulOrient, în Asia Centralã ºi înBalcani, sã-ºi menþinã influ-enþa, intrând în conflict cuAustro-Ungaria. KaizerulWilhelm II încuraja fantezia ori-entalã a vãrului sãu Nikolai IIpentru a-i abate atenþia de laBalcani. Primul deceniu al se-colului al XX-lea este marcatde impresia generalã cã rãzbo-iul era de neevitat în Europa.Helmuth von Moltke, noul ºefde stat-major german, consi-dera rãzboiul ca fiind inevitabil,de proporþii, provocând secã-tuirea tuturor beligeranþilor, ºicã Germania trebuia sã ataceprima. În 1908, prin anexareaBosniei ºi Herþegovinei decãtre Austro-Ungaria, se pro-duce criza balcanicã, continu-atã prin cele douã rãzboaiebalcanice, al doilea încheiat cupacea de la Bucureºti, careaduce României câºtigareaCadrilaterului. În 1910, EduardVII se stinge, gãsindu-lnepregãtit pentru domnie peGeorge V: De la bun început afost limpede cã George nuavea de gând sã-ºi asume unrol activ, aºa cum fãcuserãtatãl ºi bunica lui. Nu avea nicienergia, nici imaginaþia, nicifarmecul necesare pentru aface asta... Ca rege, el avea sãpunã pietre de temelie, sãviziteze ºcoli, oraºe miniere,lucrãri feroviare ºi, ocazional,casele unor muncitori, deºi jur-nalele sale nu dezvãluie cegândea el despre aceste locuri

(pp. 258-262). Au loc viziteruseºti în Marea Britanie(1911-1912) ºi întâlniri întrekaizer ºi Nikolai II (iunie 1912),urmate în 1913 de întâlnireacelor trei împãraþi – Wilhelm II,George V ºi Nikolai II –, cuocazia nunþii fiicei kaizerului,Viktoria Louise. Wilhelmîmplinea 25 de ani de când erakaizer, iar Nikolai II sãrbãtorea300 de ani ai dinastieiRomanov. Întâlnirea celor treimonarhi a fost marcatã de sus-piciune generalã. Rãzboiul eraaºteptat ºi dorit, dar nu se iviseîncã motivul oferit în 1914 deasasinatul de la Sarajevo. Îniunie 1914, Nikolai II s-a întâl-nit la Constanþa cu regeleCarol I ºi principele Ferdinand.Vestea asasinatului paralizãEuropa, iar Wilhelm, George ºiNikolai se arãtarã îngrijoraþi.Numai Franz Joseph ºi-a pãs-trat stãpânirea de sine, dorindtotuºi ca Serbia sã fie pedep-sitã, lucru acceptat ºi de kai-zer. S-a crezut iniþial într-unrãzboi de scurtã duratã, deºiimplicarea Rusiei de parteaSerbiei îngrijora PuterileCentrale. Ultimatumul austriaceste respins de sârbi, austrieciideclarã rãzboi Serbiei, iar întreWilhelm ºi Nikolai se poartã unschimb de mesaje pentru aîmpiedica rãzboiul. Existatemerea cã rãzboiul punea înpericol civilizaþia europeanãpentru decenii (p. 286). Deºis-a crezut cã Marele Rãzboi seva limita la Estul Europei,pãtrunderea armatei germaneîn Luxemburg ºi în Belgia adeterminat Franþa ºi MareaBritanie sã declare rãzboiGermaniei, conflictul devenindunul european. Capitolul al17-lea (Un rãzboi, 1914-1918)al pãrþii a patra, Armaghedonul,urmãreºte desfãºurarea con-flagraþiei: Invadarea Belgiei agenerat poveºti oribile în ziareca Daily Mail despre femeiviolate, copii cu mâini tãiate,preoþi omorâþi, biblioteci arseºi chiar ºi un soldat canadiancrucificat de trupele germane.Nici una dintre acestea nu eraconfirmatã. Wilhelm, care îºidorise atât de mult ca britaniciisã-l iubeascã, a fost transfor-mat în þinta urii tuturor,portretizat ca întruchipareatuturor relelor militarismuluigerman ºi considerat de mulþivinovat pentru rãzboi (p. 300).În Hitler (Buc., Ed. „MeteorPress“, 2012, de IanKershaw), ilustraþia a ºaseasurprinde mulþimea dinMünchen care salutã izbuc-

nirea rãzboiului (2 august1914); în medalion, Hitler.Curând, se constatã adevãratafaþã a conflictului: în Vest,armatele germane se împot-molesc, în Est, obþin victoriirãsunãtoare asupra ruºilor(confruntaþi cu lipsa de ali-mente, de muniþii, de puºti), înfine, Wilhelm, George ºiNikolai trec prin mari suferinþefizice ºi morale. În august1916, dupã doi ani de neutrali-tate armatã, România se alã-turã Antantei (din pãcate, par-ticipare nemenþionatã deMiranda Carter). Dacã în 1916campania s-a soldat cu ocu-parea Bucureºtiului de cãtretrupele germane conduse deMackensen, în vara anului1917, la Mãrãºti, Mãrãºeºti,Oituz, armata românã s-aacoperit de o glorie nepieri-toare, oprind ofensiva ger-manã din Moldova. Anul 1917este nefast pentru Rusia:izbucneºte revoluþia, Nikolai IIabdicã ºi în numele fiului sãu,Alexei, moºtenitor rãmânândfratele lui Nikolai, Mihail, caredupã o zi abdicã, presat demulþimea din Petrograd (p.311). Îniþial, Marea Britanie s-aoferit sã acorde azil þarului, darulterior ºi-a retras oferta.Nikolai este trimis la Tobolsk,apoi la Ekaterinburg, undeeste asasinat cu întreaga fa-milie (iulie 1918). AfacereaAnastasia nu este abordatã deMiranda Carter. Între timp,Lenin revenise în Rusia, prelu-ase puterea, încheiaseTratatul de la Brest – Litovskcu Germania ºi dezvãluie ade-vãrata faþã a noii puteri. ÎnVest, kaizerul este convins sãabdice, se refugiazã înOlanda, iar rãzboiul se încheieîn noiembrie 1918. George alV-lea este singurul monarhrãmas pe tron. Rãzboiul aprovocat dispariþia a patruimperii: Habsburgic, Rus,German ºi Otoman. Epilogulsurprinde evenimente ºi amã-nunte despre cei care ausupravieþuit Marelui Rãzboi.Hãrþile, arborii genealogici,ilustraþiile completeazã olucrare de excepþie din bibli-ografia uriaºã a PrimuluiRãzboi Mondial. Totuºi, în1906 (pp. 224-225), Wilhelm IIîmplinea 47 de ani, nu 42, fiindnãscut în 1859, iar la pagina255 Miºa (Mihail, n. m.) urmasã fie omorât la o zi dupãfratele sãu, în 1918. Dupã altesurse, Mihail fusese împuºcatde comuniºti la 13 iulie 1918 laPerm, pentru a se testa reacþiapoporului la comiterea uneicrime odioase.

___________

* Miranda Carter, Cei treiîmpãraþi, trei veri, trei imperiiºi drumul cãtre PrimulRãzboi Mondial, traducerede Mihaela Negrilã, Ed.„Polirom“, 2015, 388 p.

Petru-Constantin Teodor

Dincolo de cuvintePentru Petru-Constantin Teodor „timpul e necruþãtor“, continuã „sã

curgã“ la fel de implacabil, ca pentru noi toþi, de altfel, aºa cã, „bãtrândeja“ fiind, trãieºte „într-o deplinã aparenþã“, mai ales dupã ce a fostpãrãsit de fiinþa cãreia îi declarase iubirea, purtând în continuare„greaua povarã a lumii“ ºi încercând sã ajungã, fie ºi pe final, „în miezulcelor ce sunt“.

Sãtul ºi „ostenit/ De-atâta inerþie“, hotãrãºte într-o noapte de nesomnsã se învingã ºi, dupã ce se identificã, se ia la trântã cu „aia care umblaca o rãsculatã/ Cu coasa în spinare/ Bãtrânã, urâtã, fãrã dinþi/ ªicocoºatã“, considerând cã moartea este „doar un cliºeu“, cã ea nu are„doar un singur chip/ ªi câte unul/ Pentru fiecare dintre noi“ ºi cã, celpuþin pentru el, aceasta „E-o tânãrã femeie/ Frumoasã, dezbrãcatã/Care interpreteazã la violoncel/ Ceva de Bocherrini“.

Decis sã uite tot ce a lãsat în urmã ºi s-o ia „de la-nceput“, nu scapãtotuºi de gândurile care-l bântuie ºi de stihurile ce-l hãrþuiesc, îl ard, îlchinuie ºi-l dor, „nãluca“ fãcându-i noaptea zi ºi sufletul pustiu: Ahpoezie! Duh rãu/ Ce-mi umbli noaptea-n pridvor/ Du-te pe pustie/ Lasã-mã sã dorm// ’Geaba-mi tulburi tihna/ ’Geaba-mi dai târcoale/ Eu înnemurire/ Nu am cãutare// Du-te! Bate câmpii!/ Umblã unde vrei/ Cândcãdea-va toamna/ Vino sã mã iei.

„Lup flãmând“ ºi fiarã, cum se considerã, porneºte pe „umbritecãrãri“, doar de el ºtiute, ºi pe „dâra de sânge/ A lui Roº-Împãrat“, îºiînfige colþii în grumazul prãzii ºi o þine zãlog, ca „Leac împotriva urâtu-lui –/ În vremurile de restriºte/ Ale sufletului“. Iar acestea se ivesc ade-sea, întrucât iubirile l-au „pãrãsit deja“ ºi chiar dacã trudeºte „din zori ºipânã în searã“, nostalgia îi dã târcoale nu de puþine ori, îndemnându-lsã-ºi înece oful în licori sfinte: Toarnã paharnice Ulea/ Toarnã din vinulcel sfânt/ Vreau sã mã bucur pânã la ziuã/ Din rodul acestui pãmânt//Sã mã ridic ºi sã închin cupa/ În cinstea mâinilor noduroase/ Ce demilenii trudesc/ Sã þinã viile acestea mãnoase// Toarnã paharnice,toarnã/ Licoarea aceasta e viaþã/ Simt cum putere îmi dã/ ªi cum pânãla cer mã înalþã// Toarnã paharnice Ulea/ Numai din vinul cel bun/Aºazã-te apoi lângã mine/ Cãci am o vorbã sã-þi spun// Înlãturã colbulde pe cãrþile sfinte/ ªi spune-mi ce scrie sub titlu/ Mai avem timp de-opoveste/ Sau vine sfârºitul?// Toarnã paharnice, umple pocalul/ Fii dar-nic, nu te zgârci/ Vreau sã fiu sigur cã de va fi mâine/ Treaz nu mã vagãsi// Trimite s-aducã o cobzã/ ªi un bãtrân lãutar/ Sã rupã strunazicându-mi/ De jale, de dor, de amar// Toarnã paharnice, toarnã/ Vreausã mã-mbãt, nu te opri/ ªi aflã cã ce-o va sã fie/ Oricum va veni.

Singurãtatea îl pândeºte la fiecare cotiturã ºi-i induce gânduri negre(Sunt singur/ Parcul e pustiu/ ªi banca-i rece/ E târziu,/ E prea târziu//Sã te mai sun?/ Dar la ce bun/ Cãci nu prea ºtiu/ Ce-aº mai putea/ Sã-þispun// Poate doar cã/ ªi anul ãsta/ Toamna m-a gãsit/ La fel ca-ntot-deauna/ Complet nepregãtit// Singur în tot parcul/ Doar frunze galbene/Îmi dau târcoale/ Planând uºor, uºor/ Mi se aºazã-n poale// ªi se întrea-bã-n sinea lor/ Da’ ãsta când mai moare?), obligându-l într-un fel sãintre în dialog cu egoul sãu, care-i aduce aminte cã a „cam îmbãtrânit“ºi cã e vremea sã se mãrturiseascã, pentru a nu „pleca/ Cu sufletulîncãrcat“ de pãcate „dincolo“.

Conºtient de ele ºi de faptul cã nu va putea sã se strecoare fãrã a daseamã de cele fãcute (Nimic nu vesteºte a mea izbãvire/ Un licãr doare cãlãuza ochilor mei), încearcã o reconciliere cu divinitatea, în spe-ranþa cã astfel îºi va gãsi liniºtea ºi va scãpa de zbucium: Am cutreieratuniversul întreg/ L-am strãbãtut în lung ºi în lat/ Dar n-am întâlnitliniºtea, Doamne,/ Pânã ce nu te-am aflat// Din spaima ancestralã ºi chi-nuitoare îndoieli/ Nãscutu-s-a credinþa în tine/ Când raza din lumina-þitrimis-ai/ Sã pãtrundã ºi sã-ncolþeascã în mine// De ce continui însã sãcaut/ Chiar ºi dupã ce te-am gãsit/ Fã-þi, Doamne, treaba pânã la capãt/Scapã-mã de acest neastâmpãr cumplit// Lasã-mã doar cu tine-în chilie,asemeni monahului/ Dã-mi, Doamne, pacea acestuia/ Îndestuleazã-mãcu iubirea de tine/ Sã nu mai fiu rob ºi-altuia// Sã-mi mãrturisesc zi dezi/ Crezul înainte a tot ce urmeazã sã fac/ ªi-apoi în liniºtea nopþii/ Înge-nuncheat sub cruce sã îl tac.

ªi cum „Iubirea e fãrã de saþiu/ Pentru cei ce cu ea se hrãnesc“, seîntoarce (fie ºi cu gândul) la vremurile când „Acele ceasornicelor seînvârteau invers/ Se închidea pasãrea-n ou/ Talazurile se-ntorceau înlarg/ Nisipul piatrã devenea din nou// Apele se uneau iarãºi cu pãmân-tul/ Pe boltã stele se stingeau/ Lumina se pierdea-ntuneric/ Luna ºisoarele în mare se-necau// O luase timpul înapoi/ De parcã Cel de Susse pregãtea/ Sã fãureascã o altã lume/ În locu’ acesteia pe care-oretrãgea“ ºi doar ei se plimbau nestingheriþi, nepãsându-le cã în jur se„nãruia întregul Univers“.

Pe urmele menestrelului cãruia i-a „amuþit de mult lãuta“, îºi cântã, larându-i, munþii sãi cu „coamele-împietrite“, anotimpurile, obiceiurile ºidatinile din vechime, haiducii, bãciþele, sãrbãtorile, ploile, ninsorile,poveºtile orientale, îºi pune zeci de întrebãri ºi, în cele din urmã, seascunde în vis „ªi-ncremenit în starea de veche“ rãmâne tot cu viaþa sa,înþelegând cã „nu-i decât o cale/ În faþã“, aceea de a-ºi înfrunta exis-tenþa ºi a evita „orice refugiu“ în care ar putea sã se afunde.

Dacã a reuºit sau nu, veþi întrezãri „Dincolo de cuvinte“ (Bacãu,Editura „Ateneul scriitorilor“, 2018), mai exact în acest al doilea volumde poezie, prefaþat de Marius Manta ºi ilustrat, între alþii, de Ion Mãric,Ion Panaitescu ºi Corina Chiriþã. O carte „despre tãcerea din proximi-tatea Adevãrului, a Binelui“, cum o defineºte criticul, ce aduce în atenþieun nume intrat destul de târziu în competiþia literarã, dar care meritã a fiurmãrit, întrucât poemele sale sunt deja „preþuri bine tocmite la începutde mileniu trei“.

Cornel GALBEN

•• GGeenneerraa lluull PPaauull vvoonn HHiinnddeennbbuurrgg,, WWii llhheellmm aa ll II II -- lleeaaººii ggeenneerraa lluull EErr iicchh LLuuddeennddoorr ff ff

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

ateneu

noiembrie – decembrie 201930

MMoottttoo:: Fiecare cuvânteste o prejudecatã.FFrriieeddrriicchh NNiieettzzsscchhee

În concertul celor care nuvor sã încheie niciun armistiþiucu prejudecãþile, vocea luiFrancis Bacon este cea a unuiprim-solist. Pe filosofii care-lprecedaserã îi caracterizeazãîntr-o manierã care îl pre-vesteºte, parcã, pe Nietzsche,cel din „Amurgul idolilor“.Platon este un cârcotaº, unpoet îngâmfat, un teosof îndelir. Aristotel, un sofist dez-gustãtor orbit de o deºartã sub-tilitate, netrebnicã jucãrie acuvintelor. Lui Thomas dinAquino îi zãmisleºte un portretde neruºinat care pare sã ficoborât sub nivelul sofiºtilor.Lui Hipocrat îi aruncã anatemade sofist, în vreme ce Galenuseste privit ca o canalie, ociumã care s-a întovãrãºit cuturma netrebnicã a sectarilormoderni… Despre vitriolantulsãu discurs, Francis Baconspune cã încã nu este laînãlþimea adevãratei vinovãþiia… „acuzaþilor“. Filosoful en-glez crede cã vechile concepþiifilosofice trebuie pãrãsite,întrucât sunt surse ale preju-decãþilor. În partea introductivãdin „Novum Organum“23, elavanseazã gândul potrivitcãruia filosofia ºi ºtiinþa con-temporanilor sãi se bazau pe ometodã stupidã de cercetare,fiind, în mare parte, o preluarea ceea ce au creat cei vechi,îngrãmãdiri de dispute nerod-nice ºi rezultate ale unor ob-servãri vulgare, de prejudecãþiºi superstiþii. Cu toate acestea,el nu a negat în totalitate va-loarea deducþiei silogistice,aºa cum avea sã susþinãPierre Gassendi. ªi-a propuselaborarea metodei inductivecare, în opoziþie cu scolasticasterilã, trebuia sã favorizezecercetarea ºtiinþificã, în gene-ral, cunoaºterea ºi dominareanaturii. Demersul a fost inau-gurat prin critica tuturor cunoº-tinþelor existente, eliberareaspiritului de prejudecãþi ºi iluziidenumite de el idoli sau fan-tome. Idolii tribului24 îºi au sursaîn natura umanã, în credinþa cãsimþurile pot asigura o cunoaº-tere absolutã. Idolii peºterii25

sunt cauzaþi de educaþie, lec-turi, conversaþii, autoritateaunor persoane. Neadecvate,acestea pot deforma spiritul ºi-lînchid ca într-o peºterã. Idoliiforului 26 au ca sursã obiºnu-inþele de limbaj. Uneori, multedintre noþiunile utilizate înºtiinþã nu au niciun înþeles,întrucât ar fi simple ficþiuni(norocul, primul mobil etc.),cãrora nu le corespunde niciorealitate. Idolii teatrului 27 suntgeneraþi de autoritatea tiranicãa vechilor sisteme filosofice.Bacon comparã aceste sis-teme cu niºte piese de teatrupe care cei vechi le-au jucatpentru a atrage simpatia con-temporanilor. Francis Baconnu a negat rolul pe care-l au,alãturi de experienþã, operaþiilelogice ale gândirii. Cu limbajulsãu asediat de plasticitate,spunea cã trebuie sã unimexperienþa cu raþiunea printr-un himen fericit, pentru a

fecunda datele uneia prinactivitatea celeilalte. N-aîncheiat Francis Bacon niciunarmistiþiu cu prejudecãþile?Charles S. Pierce crede cãexistã un asemenea „pact“, deºibuna-credinþã a lui F. Baconnu poate fi pusã la îndoialã:„…în prima sa carte dinlucrarea sa Novum Organum,ºi-a prezentat clar concepþiaasupra experienþei, care, dupãel, era ceva ce trebuie sã fiedeschis verificãrii ºi reexa-minãrii. Dar, deºi concepþia lor-dului Bacon este superioarãconcepþiilor anterioare, un citi-tor modern care nu se lasãimpresionat de grandilocvenþasa va fi izbit mai ales de insufi-cienþa viziunii sale asuprametodei ºtiinþifice“28. Chiar ºispiritele care inaugureazãepoci de cugetare revoluþiona-rã nu sunt scutite de curtoaziaprejudecãþilor...

René Descartes, cel desprecare Hegel spunea cã esteunul dintre oamenii care auînceput din nou, „cu toate de lacapãt, ºi cu el începe cultura,gândirea epocii moderne“29, astârnit mereu admiraþia filo-sofilor. La 350 de ani de lapublicarea cãrþii sale ,,Discursdespre metoda de a ne con-duce bine raþiunea ºi a cãutaadevãrul în ºtiinþe“, Descartesera privit, ca ºi astãzi, firesc, totca un spirit care a spulberatprejudecãþi fundamentale.„Gândirea lui Descartes s-anutrit din spiritul cercetãriilibere, lipsitã de prejudecãþi, aadevãrului“ 30, scrie academi-cianul Marin Aiftincã. Acade-

micianul Alexandru Bobocnuanþeazã fericit: „«Cartesian»înseamnã foarte multe: raþi-une; claritate ºi distincþie;echilibru ºi unitate; metodã ºicunoaºtere; «art de raison-ner»;«esprit de geométrie»º.a.[...]. Ceva «cartesian»rãmâne oricând indiciul încre-derii în raþiune, în valoarea ºidemnitatea spiritului uman [...].Cred, de aceea, cã «cevacartesian» face parte din însuºiomul modern ºi din moderni-tatea culturii europene“31. Îndemersul sãu, filosofulAlexandru Boboc, invocândimplicit spiritul mereu primeni-tor al cugetãrii, ne invitã sãprivim nu numai cãtre carte-sianism în studiul modern allimbajului, ci ºi cãtre neocarte-sianism. Interesante sunt ºiaccentele pe care AlexandruBoboc le trimite 32, în acelaºicontext al privirii critice pe caretrebuie s-o aruncãm mereucãtre toate, spre „rostul aforis-mului“ lui Nietzsche: „JedesWort ist ein Vorurteil“ (Fiecarecuvânt este o prejudecatã)“. Lafel procedase Heidegger, celcare ne avertizase asupra fap-tului cã pânã ºi spiritul unuicugetãtor ca Descartes nu estelipsit de prejudecãþi: „Aparentulnou început pe care Descartesîl propune filosofãrii se dezvã-luie ca sãdire a unei preju-decãþi fatale pe baza cãreiaepoca urmãtoare a omis sãîntreprindã o analiticã ontologi-cã tematicã a «sufletului» pefirul cãlãuzitor al întrebãrii privi-toare la fiinþã, o analiticã ce tre-buia sã fie totodatã o con-

fruntare criticã cu ontologiaanticã în forma în care ea afost moºtenitã“33. Nuanþândcontribuþia lui Descartes ladestructurarea prejudecãþilorscolasticii, Charles S. Piercene sugereazã cã în cartezia-nism locuiesc ºi unele preju-decãþi: „Scolastica a avut mis-terele ei de credinþã, dar ºi-aasumat sarcina explicãrii tutu-ror lucrurilor create. Sunt însãmulte fapte pe care cartezia-nismul nu numai cã nu leexplicã, dar le face absolutinexplicabile, dacã nu cumvaaserþiunea «Dumnezeu le faceîn felul acesta» trebuie luatãdrept explicaþie“ 34. Pierce evi-denþiazã ºi alte repere aleofensivei lui Descartes împotri-va prejudecãþilor scolasticii: „1.Descartes susþine cã filosofiatrebuie sã înceapã cu îndoialauniversalã, pe când scolasticanu a pus la îndoialã ade-vãrurile fundamentale. 2.Descartes susþine cã piatra deîncercare a certitudinii se aflãîn conºtiinþa individualã, pecând scolastica s-a bazat pemãrturia învãþaþilor ºi a Bisericiicatolice. 3. Argumentaþia multi-formã a Evului Mediu esteînlocuitã cu o singurã linie deinferenþã ce depinde deseoride premise care nu sunt evi-dente“ 3 5 . Desigur, trimiterilecãtre „îndoiala universalã“ saucãtre linia de inferenþã „cedepinde deseori de premisecare nu sunt evidente“ au vir-tuþile unor avertismente pentruprezenþa unor alte capcane aleprejudecãþilor ºi erorilor.

Descartes cãuta certitudi-nea integralã urmând modelulideal cãtre care, credea el,gândirea trebuie sã nãzuiascã:modelul matematic. JaneHersch ar putea fi privitã ºi caun purtãtor de cuvânt al celorcare sintetizeazã contribuþia luiDescartes: „Acesta este, înistoria filosofiei, un momentfãrã seamãn. Suntem liberi sãcriticãm oricare parte afilosofiei lui Descartes – chiarºi formula «gândesc, deciexist» a fost contestatã –, darnu i se poate nega luiDescartes locul pe care ºi l-acâºtigat prin afirmarea solitarãa subiectului cugetãtor“ 36.Subiect cugetãtor care preiaºtafeta criticã a lui Socrate.Primul în acest schimb deºtafetã va fi Spinoza, filosofcare rãmâne important ºi caprotagonist al istoriei „cruci-adelor“ purtate împotriva pre-judecãþilor.

__________

Note:

23 Francis Bacon, NoulOrganon (trad.), Bucureºti,Editura Academiei R.P.R.,1957

24 Ibidem, I, aforismele 45-52.25 Ibidem, I, af. 53-58.26 Ibidem, I, af. 59-60.27 Ibidem, I, af. 95.28 Charles S. Peirce, op. cit.,

p. 109.29 G. W. F. Hegel, Prelegeri

de istorie a filosofiei (trad.),vol. II, Bucureºti, EdituraAcademiei R.P.R., 1964, p.403.

30 Marin Aiftincã, Cogito-ul ºiproblema cunoaºterii laDescartes, în vol. ,,RenéDescartes. Discurs despremetoda de a ne conducebine raþiunea ºi a cãuta ade-vãrul în ºtiinþe“. Traducere:Daniela Rovenþa-Frumuºaniºi Alexandru Boboc. Note,comentarii, bibliografie deAlexandru Boboc, Bucureºti,Editura Academiei Române,1990, p. 65.

31 Alexandru Boboc,Cartesian ºi neocartesian înstudiul modern al limbajului,în vol. „René Descartes.Discurs...“, op.cit.,p.76, 94.

32 Alexandru Boboc, Muzicã ºifilosofie în opera luiFriedrich Nietzsche.Premise ale unei noiînþelegeri a limbajului muzi-cal din epocapostromanticã, în vol. „Studiide istorie a filosofiei univer-sale, XXI. De la retoricaromanã la fenomenologie“(coordonatori: AlexandruBoboc, Claudiu Baciu º.a.),Bucureºti, EdituraAcademiei Române, 2013,p. 164.

33 Martin Heidegger, Fiinþã ºitimp (trad.), Bucureºti,Editura „Humanitas“, 2003,p. 34.

34 Charles S. Peirce, op. cit.,p. 67.

35 Ibidem.36 Jane Hersch, Mirarea filo-

soficã. Istoria filosofieieuropene(trad.), Bucureºti,Editura „Humanitas“, 1994,pp. 119-120.•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

Ion FERCU

Prejudecãþile: infernºi provocare eternã (3)

eseu

noiembrie – decembrie 2019 31

Volumul colectiv Postuma-nismul, coordonat de AlexCiorogar ºi apãrut la Editura„Tracus Arte“ în cursul acestuian, reia dosarul tematic alrevistei Vatra (nr. 3-4 din2017). Lucrarea înglobeazã,cu foarte puþine excepþii,rãspunsurile la chestionarulanchetei ce viza definireaspaþiului teoretic, estetic ºi cri-tic al paradigmei postuma-n(ism)ului, inclusiv în culturaromânã.

O definiþie a postumanuluipropune Doru Pop (Înainte depostumanism, ar trebui sãdescoperim umanismul): „Post-umanul se referã în mod parti-cular la o realitate biotehno-logicã, aceea a integrãrii totmai ample între om ºi maºinilesale gânditoare“. O întemeiereapodicticã îi oferã Radu Vancu(Postumanul. Mic manual deîntrebuinþare): „Postumanul efãcut posibil, ºi chiar necesar,de eºecul evident al umanis-mului modernitãþii“. În timp cepostumanismului, un diagnos-tic lucid îi propune DanielClinci: „Postumanismul este,deocamdatã, un discurs teore-tic ºi, uneori, practicã sau, maidegrabã, cu ambiþii de a deveniºi practicã.“

Prefaþa coordonatorului por-neºte sã inventarieze instru-mentarul teoretic la dispoziþiacriticii actuale, în cadrul cãruias-ar putea înscrie aceastãeventualã metodã. Trusã deunelte epistemologice pe careºi-ar dori-o completatã cu ceeace, cam pompos, numeºte „noisoluþii operaþionale de sorgintetehnologicã“.

Câteva accente reþin aten-þia: menþinerea preocupãriiºtiinþifice internaþionale pentruproiectul literaturii comparate,cu noua paradigmã a „literaturiimondiale“; reconsiderarea, lanivelul teoriei literare, a empi-ricului, abandonat odinioarã dedeconstructivism; procesul sis-tematic prin care filosofia(re)aduce în atenþia literarãmaterialitatea textului, în con-sonanþã cu o criticã speculativ-realistã.

Entuziasmul lui AlexCiorogar se reflectã în viziuneaunei transparenþe comunica-tive neconcurenþiale între cul-turile lumii, cu care ne „ame-ninþã“ intens globalizarea. Visprea frumos sã nu fie amendatde cinismul pieþei literare inter-naþionale, cu mecanismul bur-sier dominat de branding, princare capitalismul de tradiþie îºiimpune rãspicat ultimul cuvânt.Dar diagnostic pentru scriitorulromân de azi, care deplângelipsa de ecou european ºi uni-versal a culturii române ca pe oproblemã din ce în ce mai per-sonalã, mai egotistã. Reacþielegitimã într-o anumitã mãsurã,dar ºi simptomaticã pentruaccentuarea crizei autohtonede corelare cu simfonia valo-rilor perene ale lumii, azi totmai greu de auzit limpede învacarmul cacofonic agravat deasediul mediocritãþii agresive.De pildã, e nevoie de un efortfinanciar, logistic ºi instituþionalsusþinut pentru accesul la

întreaga bibliografie teoreticãinvocatã de autorii volumului.Destul de greu accesibilãmediilor culturale ºi literareromâneºti din afara marilorcentre universitare, pânã ºi eleconfruntate cu problema exis-tenþei „unei minimale infra-structuri de cercetare“. Acestdeficit favorizeazã mai degra-bã manifestarea unui fel depostnihilism al subculturii deenclavã, încurajatã la violenþãsimbolicã de înseºi edictelecorectitudinii politice din epoca„postadevãrului“.

Introducerea lui VasileMihalache (Numele lucrurilor)surprinde sevrajul euforic alnumirii postumanismului, cafenomenologie a nevrozei ter-minologice de care ar puteasuferi teoria culturii, asemãnã-toare nerãbdãrii tinereºti a sta-bilirii titlului unui text cu multînainte de elaborarea lui inte-gralã. În tensiunea aceastafebrilã se oglindeºte criza pa-radigmaticã a teoriei, mani-festã încã din etapa auroralã apostmodernismului, conturat însemnal proteic ºi ambiguu(deopotrivã declanºator ºi dealarmã) al postmodernitãþiigalopante.

Se includ aici alergia laisme, dar ºi conºtiinþa limitãriiacceptate prin utilizareaprefixului post-, de eficienþãcronologicã, dar ineficace înplan terminologic. Reflectare astatutului de prepoziþie alteoriei. Dar ºi a dubluluiparazitism cu inflexiuni alexan-drine al post-ismelor, primejdiemaniacalã împotriva cãreia serevoltã Laurenþiu Malomfãlean(Post-ism), de care se deziceDaniel Clinci (Bios, techne ºipostumanismul), pe care otrateazã cu „mefienþã concep-tualã“ Marius Popa (Despre„-isme“) sau pe al cãrei extaz îlanalizeazã teoretic Ana-MariaDeliu (Nuclee teoretice în pos-tumanism. Trei momente) oricritic Laura Pavel (Critica lui

„post-“ – cum am devenit „filo-umani“). Experienþa trecutã apostmodernismului românesctrebuie sã ne aminteascã ten-dinþa culturii de a se rupe derealitatea socioideologicã. Iareuforia tehnologiei cu oricepreþ pare premisa convenabilãa unui postuman ca deficit deuman, înainte de orice postu-manism.

Reþeta de admirabilã voinþãedificatoare a cãrþii îi aparþineaceluiaºi Vasile Mihalache,duhul din lampa acestui volum,meºterul care închide porii deinconsistenþe ai entropiei teo-retice accentuate din con-strucþia colectivã: „Nu existã unsingur postumanism, ci maimulte.“ (Cum am ajuns sã vor-bim despre postumanism)

La adãpostul acestei destin-deri conceptuale, formulelepropuse se sprijinã pe efectul(cât se poate de logic) alapropierii/distanþãrii de: uma-n(ism) (Cristina Diamant – Cesperãm cã va fi postumanul?;Doru Pop; Aurel Codoban –Omul în postumanism;Bogdan-Alexandru Stãnescu –Flying the Enola Gay (a se citiascultând OMD)), neouma-nism (Robert Cincu – Dupãmoartea omului), transuma-nism (Yigru Zeltil – Postu-maniºtii; Iolanda Anastasiei –Mecanisme postuman(ist)e),inuman (Paul Cernat – Postmo-dernismul radical), antiuman(Radu Vancu; Daniel Clinci,care combinã în reþetar femi-nism, marxism, postcolonia-lism, postadevãr), infouman(concept propus de AndreiCodrescu în Postumanism),antropocen (Raluca NestorOancea – Între postuman ºiantropocen), antropocentrism(Petronia Petrar – Postuma-nismul ca atitudine eticã),postantropocentrism (ªtefanBorbely – Postumanismul –repere analitice (note desprepostantropocentrism)), com-postism (Carmen Borbely –

Postumanism sau com-postism?), postmodernism(Florina Ilis – Postuman; PaulCernat), subcultural (MariusPuºcaº – Cyberpunk), roman-tism (Olga ªtefan – Emoþiapostumanã), chiar ºi materia-lism (Laura T. Ilea – Libertateaîn condiþiile non-autonomiei.Noile materialisme ºi postu-manismul) sau idealism (Alex.Cistelecan – Idealismul me-canicist).

Astfel încât e cât se poatede evident cum euforianumelui nu poate sã sedesprindã de fundamentaluldublet al operaþiei logice natu-rale prin care ne apropriemorice câmp al gândirii cunoscã-toare. Tatonãm genuri proximeîntre real, imaginar ºi virtual,apoi nuanþãm cu paletaruldiferenþelor din ce în ce maifocalizate în specific. Acum,când beneficiem de o debor-dantã opulenþã a dreptului ladiferenþã.

Acest volum e un manifestteoretic cel puþin interesant,fertil ºi util atât neofitului, cât ºispecialistului (odatã cu moar-tea simbolicã a intelectualului,rãmas captiv în epocile ade-vãrului), atâta vreme câtnimeni nu aºteaptã de la el onouã ordine a clasicului dis-curs teoretic. E un fragmentarsinoptic pentru compozitul sauchiar compostul din care nealcãtuim existenþa pânã ºi înplan ideatic zilele acestea.

Fragilitatea geometriei vari-abile din care se iveºte pealocuri, adicã secvenþial ºidestul de neprevãzut, postu-man(ism)ul ar putea fi invocatãdrept slãbiciune de un pragma-tism al concretizãrii estetice.Aºa încât argumentaþia lucrãriise confruntã abrupt cu dificul-tatea identificãrii unor mani-festãri artistice exemplare, catextele literare, „adecvate labo-ratoare de testare“, cu un citatinvocat de Daniela Petroºel (Opost/stare a umanismului).

Drept care autorul introduceriise vede obligat sã evoceambiþia autotelicã a discursuluiteoretic ce-ºi revendicã, încãdin anii ’60, autonomia faþã dediscursurile literar ºi filosofic.Artificiul acesta plauzibilprovoacã o întrebare: nureprezintã el tocmai tendinþapostumanã de evadare în virtu-al, simptom al crizei confrun-tãrii realului de cãtre om? Încondiþiile unei realitãþi tot mai„denaturalizate“, cum ar spuneFlorina Ilis. Nu cumva seascund copiii noºtri în ecranelea tot felul de dispozitive fiindcãnu au gãsit încã acea energiezen de tip new age prin carenoi, pãrinþii lor, ne amãgim cãtotul e bine chiar ºi atunci cândtotul nu e prea bine? Poate avenit vremea sã înþelegem cãnoua propagandã a gândiriipozitive, pe care se bazeazãatât cât a mai rãmas din capi-talism, riscã sã ne conducãîntr-o fundãturã. Pentru ca unnou realism sã se propunãacelor oameni suficient de pu-ternici încât sã accepte cã nupot lupta cu rãul dacã se fac cãnu îl vãd. Altcumva, am puteaajunge la nebunia de a vedeapartea bunã din lagãrelenaziste sau din gulagul comu-nist! Fiindcã supremul camuflajal inamicului e capacitatea luide a ne convinge cã nici mãcarnu existã! Prin urmare, ambiþiarelativ anticipativã a acesteinumiri cu ambiþie taxonomicãnu riscã sã fie cel puþin parþialcontradescriptivã, fabricândrealitate pe calapodul cate-goriei în elaborare? Astfel încâtnu devenim mai postumani pemãsura efortului cu careevitãm întâlnirea cu proprianoastrã condiþie umanã? Cumar spune, în postfaþã, OvidiuAnemþoaicei: „Sau poate post-ul nu e chiar un «dupã», un«altul/alta» sau «altceva», cise dovedeºte, de fapt, cã a fostde la bun început un înainte?“(Pentru o gândire criticã postu-manã).

Sã remarcãm ºi faptul cãAlex Ciorogar („Postuma-nismul“ românesc?) este sin-gurul care îºi asumã curajul dea depãºi alura pronunþatretoricã a întrebãrii fundamen-tale, într-un rãspuns ce lasãdeschisã eventualitatea con-cretizãrii estetice a postuman-ismului în poezia româneascãpostmilenaristã.

În consecinþã, acest volumcolectiv oferã premisele teore-tice, dar ºi hermeneutic inau-gurale, ale echilibrãrii discursu-lui euforic – de hipocrizie (sus-pendare cvasitotalã a spirituluicritic) ºi disforic – de hipercrizie(exces de spirit critic) asupralumii în care ni se întâmplã sãvieþuim. În extrema entuzias-mului gãsim reverii teoretice, acãror „legitimitate ori relevanþãsocialã“ impune reconceptua-lizãri preocupate de mime-tismul sincronizãrii, în cea adezabuzãrii, tatonarea orga-nicã a distanþãrii optime deexclusivismele autarhiei auto-htonismelor.•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

Daniel-ªtefan POCOVNICU

Euforia numelui

Mi-am dorit sã o vãd de când amaflat de existenþa sa ºi am admirat-o aniîn ºir în ilustrate, în pagini de album, încãrþi consacrate Barcelonei ºi lui AntoniGaudí, dar când am ieºit din staþia demetrou, toate imaginile ei au sfârºit într-un scrâºnet de tramvai lovind mortal încarne vie. Privitã, privindu-te, SagradaFamilia era altceva. Nu altfel, niciofotografie nu minþise, dar irealitatea eiputernic împlântatã în pãmântul catalanavea efectul absorbant al unei tornade.Erai pe asfalt ºi în cer deopotrivã, minteincapabilã încã sã accepte, pe de oparte, ºi firmament revoltat de puþinã-tatea aºtrilor cu care încerca disperatsã-i cuprindã splendoarea, pe de alta.Apoi, încetul cu încetul, deveneai turis-tul modest, smerit în faþa frumuseþii saleceleste, respectat de creator ºi în viaþasa de dincolo de viaþã. Deoarece Gaudícontase, conta ºi pe tine sã-i continuiconstrucþia ºi existenþa: „Este o operãcare stã în mâinile lui Dumnezeu ºiatârnã de voinþa oamenilor“. ªi, într-adevãr, într-o mãsurã însemnatã,lucrãrile sunt finanþate, pe lângã do-naþii, de banii plãtiþi pe biletul de intrarede cãtre milioanele, neîncetatele salemilioane de vizitatori.

La Barcelona într-o aventurã de fa-milie, trei generaþii împreunã, cel maitânãr reprezentant al acesteia de zeceori mai mic decât cel mai în vârstã, amprocedat ca în cãrþile adolescenþei,încercând o apropiere treptatã denemaivãzutul, de neînchipuitul SfinteiFamilii, Sagrada Familia. Întâi pentrucei mici: Mara-Veronica de nouã ani ºiLeonid-Constantin de ºapte, povesteade Crãciun, cu naºterea Pruncului, ve-gheat de Maicã, Maria, ºi de soþul ei,Iosif. Apoi, simþãmântul unei construcþiiomeneºti, vãzutã pe una din ferestrui-cile-hublou ale monumentului luiColumb ºi din lunecuºul aerian al tele-cabinei spre Montjuic. Iar cu Dalia-Nicolîn pragul majoratului, o întâlnire spe-cialã cu Gaudí, la Muzeul Figurilor deCearã, într-o scenã de studiu ºi dez-batere, împreunã cu mari ingineri,inventatori, Buigas, La Cíerva,Monturiol, în stânga marelui sãu pri-eten, Eusebi Gûell. Pãr alb, bogat,barbã albã, îngrijitã, profil nobil, costumnegru, cãmaºã albã, cravatã cu roºu,arhitectul genial Gaudí este într-un alttimp decât cel dinaintea morþii, cândaspectul, hainele de salahor l-au dus,nerecunoscut de nimeni, într-un spitalpublic, între cei sãrmani, timp diferit ºide cel când i s-a încredinþat proiectulbisericii, cu doi ani înainte de vârstarãstignirii ºi învierii Mântuitorului.

Aceastã vârstã se aflã în pãtratulmagic de pe faþada Pãtimirii: pe orizon-talã, diagonalã, pe verticalã ºi în oricareunghi, suma cifrelor sale este invariabil33. Pãtratul este aºezat lângã sculpturamemorabilã a Sãrutului Morþii, Iudaîmbrãþiºându-l pe Iisus, zguduitoare catoate sculpturile Pãtimirii, cele maiacroºante pentru sensibilitatea noastrãmodernã. Autorul lor, artistul catalanSubirachs, nãscut dupã moartea luiGaudí, i-a intuit perfect viziunea: untopor apocaliptic a smuls pietreichipurile ºi siluetele, în contrast cuarmonia dantelatã a faþadei Naºterii.

Rãvãºitoare, scena care evocã flage-larea, cu Mântuitorul legat de coloanã,numai încordare ºi durere. ªi profundtulburãtoare Golgota, cu Fiul Omuluiaproape strivit de crucea pe care opoartã în spate, în vârful cãreiaVeronica fãrã chip îi aratã chipulîntipãrit de sudoare ºi sânge pe pânzasa nemuritoare. Ca sã ajungem aici,am luat-o spre stânga, pe Carrer deProvença, pe trotuarul cu magazineunul lângã altul, „Artesanies“, „Regals“,„Records“, „Lliebres d´Arts“, pentrucare avem un ochi, ceilalþi o mieurmãrind Sagrada, la cei mici raportulfiind invers: bãiatul este atras de„Originals FC Barcelona“, iar fetiþa seopreºte sã mângâie fiecare câine ce neapare în cale, stârnind duioºiastãpânilor care îi plimbã în lesã. Cerulse întunecã, firul de vânt de maidevreme îºi amplificã puterea, din ruc-sac ies pelerinele cu care am plecat ladrum, le tragem pe noi ºi traversãm casã ajungem pe Carrer de Marina chiarîn faþa Pãtimirii. Totul este aspru,colþuros ºi grandios deopotrivã. Privimcu atenþia adusã la marginea lacrimii,încercând sã vedem fiecare grup statu-ar, sã-l gãsim în Noul Testament – nuvisa Gaudí sã facã din catedrala sa obiblie în piatrã? –, copiii se lipesc lângãnoi, sã nu fie desprinºi de pãmânt deforþa curenþilor de aer în continuãcreºtere; rãstignit, Iisus are o ultimã

zvâcnire pe cruce deasupra noastrã ºia lumii. Cu braþele înãlþate pare opasãre gata sã-ºi ia zborul. Apoi ploaiacade nemilos, mortarul lichid al ceruluise prãbuºeºte peste noi, înotãm fãrãrespiraþie, dureazã un veac pânã sãterminãm înconjurul Sagradei ºi sã fimabsorbiþi de respiraþia turiºtilor care tic-sesc micuþul local din apropiere. De laetaj ne uitãm pe fereastrã, sute deoameni stau în ploaia torenþialã, aºtep-tând sã intre în bisericã. Ne uitãm cujind în ciuda furtunii care încearcã sã-idisloce, noi mai avem cinci zile pânãsâmbãtã, ora 19,00, când vom putea são vizitãm în interior (în Barcelonabiletele se vând cu sãptãmâni ºi luniînainte).

Ne-am îndrãgostit de platani, somp-tuoºi – mulþi tineri, deºi mai bãtrânidecât noi, ºi tot aºa când nepoþii voravea anii bunicii –, ne însoþesc gândi-tori cu privirile înstelate ale frunzelor lorverzi pe Las Ramblas, pe chei, pe aleileparcurilor, inclusiv ale celui zoologic, întablourile lui Picasso din perioadapetrecutã aici, pretutindeni. Cu „tem-perament de luminã“, cum scrie în ma-nualele de botanicã, platanii sunt numailuminã în interiorul bisericii, unde,coloane ale acesteia, alcãtuiesc o nes-fârºitã pãdure celestã, mai înaltã decâtoriunde pe pãmânt. Au coroanele con-stelaþii strãlucitoare pe boltã, foºnindrugãciuni. Din afarã sau cel puþin de la

distanþa de la care i-am dat ocolul,locaºul pãrea fãrã ferestre: aici, înãun-tru, este numai ferestre-vitralii prin careziua pãtrunde blând aºezându-se ca opoleialã multicolorã pe orgã ºi pepodoabele sculpturale ale pãdurii,susþinutã permanent de lãmpi sus-pendate, o adevãratã simfonie decristal. Mai târziu, în noapte, aveam sãmi-l închipui pe Antoni Gaudí dirijândconcertul de la Font Magica, alorchestrei fântânilor din piaþa Muzeuluide Artã al Cataloniei, cu apa dansândîn culori în ritmul muzicii, urmãrit de omulþime imensã, cu sugari ºi copii înbraþe, în cãrucioare, de mânã ºi peumerii taþilor, incapabilã atunci, ca ºiacum, sã gãsesc un echivalent încuvinte pentru vraja al cãrei turbion m-aabsorbit în inegalabila creaþie a celuicare a fost numit chiar Arhitectul luiDumnezeu. Când i-am pãºit pragul,ne-am propus sã încercãm sã o strã-batem de la un capãt la altul, dar noþiuneade capãt s-a dovedit imediat miºcãtoare;eram ºapte ºi fiecare se simþea atras înaltã parte, chemat de o altã minune,pânã ce, tensiunea splendorii devenindaproape insuportabilã, Dalia s-a aºezatsã urmãreascã pe un ecran, împreunãcu alþi adolescenþi la fel de practici ºi deinteresaþi, istoria Sagradei Familia. Ceimici au început sã se joace – se aflaudoar într-o pãdure fermecatã, nu? –,pãrinþii lor sã prindã în telefoane detaliipe care sã le revadã ºi la care sãmediteze la descãrcarea în computer,Niadi ºi cu mine preferând o stare deîncremenire, asemenea aviatorilorcând trec pe pilot automat, lãsând înfuncþiune doar ochii ºi, fiindcã ne aflamîntr-o bisericã, poate ºi sufletul.

Când am ieºit, aveam paloarea scu-fundãtorilor în cãutare de perle, careînhãþaserã cu mult prea puþin dincomoara aflatã în adâncuri ºi care austat o secundã prea mult în apeleoceanului. Nu ºi copiii, pentru ei ziuaacestui simþãmânt va veni cândva înviitor; deocamdatã, când mã gândesccãlãtoria lor prin Sagrada Familia, îi vãdfericiþi ºi obosiþi lângã una ori alta dintrebroaºtele þestoase pe carapacea cãro-ra, mai puternicã decât timpul, i seînalþã coloanele.

Neaºteptat, paºii ne duc nu sprestaþia de metrou, ci spre încântãtoareaclãdire a ºcolii construite de Gaudí pen-tru elevii din familiile constructorilor ºidin cartier. Clasa în care intrãmseamãnã cu aceea pe care am avut-ola vârsta abecedarului, iar secolul careo desparte de cea de azi, a nepoþilor,cu destule schimbãri, a pãstrat cevaesenþial impregnat în aerul ei: pãºesccu respect, nu le trece prin minte sãºteargã de pe tablã cuvintele lui Antoni

meridiane

SPSPANIAANIA

SSããrrbbããttooaarreeccuu SSaaggrraaddaa FFaammii ll iiaa

• continuare în pag. 25

Doina CERNICA