Moneda Nationala, Cursul Valutar Si Trecerea La Moneda Euro

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANŢAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICESPECIALIZAREA: ECONOMIA FIRMEI

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFICCONF. UNIV. DR. CRISTINA DUHNEA

ABSOLVENTGHIȚĂ DANIELA-GABRIELA

CONSTANŢA 2015

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” din CONSTANŢAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Avizat dataSemnătură coordonator științific

MONEDA NAȚIONALĂ, CURSUL VALUTAR ȘI

PERSPECTIVELE TRECERII LA MONEDA EURO ÎN

CONTEXTUL ACTUALULUI CLIMAT FINANCIAR

COORDONATOR ŞTIINŢIFICCONF. UNIV. DR. CRISTINA DUHNEA

ABSOLVENTGHIȚĂ DANIELA-GABRIELA

CONSTANŢA 2015

CUPRINS

INTRODUCERE.........................................................................................................................3

1. MONEDA NAȚIONALĂ ȘI BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.............................4

1.1. Scurt istoric BNR și a monedei naționale........................................................................4

1.2. Procesul denominării monedei naționale........................................................................5

2. EVOLUŢIA CURSULUI DE SCHIMB A MONEDEI NAŢIONALE ÎN RAPORT CU PRINCIPALELE VALUTE LIBER CONVERTIBILE.........................................................15

2.1. Evoluția monedei naţionale în raport cu dolarul american...........................................15

2.2. Evoluția monedei naţionale în raport cu moneda euro.................................................24

3. TRECEREA ROMÂNIEI LA MONEDA EURO...........................................................30

3.1. Criteriile Tratatului de la Maastricht.............................................................................30

3.2. Istoria procesului de aderare a României la UE............................................................33

3.3. Perspectivele adoptării monedei euro.............................................................................36

CONCLUZII..............................................................................................................................39

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................41

2

INTRODUCERE

De la Revoluția din decembrie 1989 până la aderarea la Uniunea Europeană de la 1

ianuarie 2007, România a trecut prin mai multe schimbări economice esențiale.

Implicațiile majore ale evoluției economice reprezintă subiectul de actualitate a țării

noastre.

În prezent, România are ca scop principal intrarea în Mecanismul Ratelor de

Schimb și de a îndeplinii criteriile de convergență reală și nominală pentru a putea adopta

moneda euro. Pentru realizarea acestui obiectiv, statul nostru încă se confruntă cu rata

inflației. Pentru o creștere economică eficientă, acest indice trebuie să se diminueze

considerabil în următorii ani.

Decizia de a trece de la moneda națională la moneda unică euro constituie o

modificare istorică cu accente puternice pe plan monetar, financiar și economic. Desigur,

Banca Națională a României joacă un rol important în tot acest proces.

Așa cum susțin analiștii și specialiștii, banca trebuie să asigure și să mențină un

echilibru al prețurilor pentru a stimula creșterea economică. Din perspectiva integrării

europene, lucrarea de față este realizată prin analiza pe ani a graficelor evolutive a cursului

de schimb și a politicii monetare a Băncii Naționale a României.

Fiecare capitol este structurat pe teme de o importanță maximă pentru România și

reprezintă etapele procesului de evoluție a situației economice trecute, actuale dar și

declarații privind integrarea țării noastre în Zona Euro, în viitorul apropiat.

În primul capitol al lucrării am amintit istoria BNR și a leului, dar am descris și

procesul denominării monedei naționale.

În al doilea capitol al lucrării am analizat evoluția cursului de schimb în raport cu

principalele valute liber convertibile precum Dolarul American (USD) și moneda unică

Europeană (EURO), de dupa 1989 până în prezent.

În al treilea capitol al lucrării am analizat criteriile de convergență din Tratatul de

la Maastricht, procesul de aderare a României la Uniunea Europeană și perspectivele

specialiștilor cu privire la procesul de trecere la moneda euro.

3

1. MONEDA NAȚIONALĂ ȘI BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

1.1. Scurt istoric BNR și a monedei naționale

La data de 17/29 aprilie 1880, a fost publicat primul proiect de înființare a unei

bănci de scont și circulație, în „Monitorul Oficial” nr.90, după jumătate de secol de la

apariția acestuia. Astfel, ia naștere o nouă instituție de credit, denumită Banca Națională a

României, care deținea puterea exclusivă de a emite bancnote. Instituția avea un capital în

totalitate românesc și aparținea statului în proporție de o treime, iar celor particulari, două

treimi.

Până la izbucnirea Primului Război Mondial, Banca Naţională a României a

susținut și s-a implicat în progresarea economiei naționale cu ajutorul volumului de credite

acordate cât și cu valoarea redusă a taxei de scont. Între anii 1890-1892, Banca a fost

alături de guvernul României, iar împreună au contribuit la elaborarea unor legi care au

consfințit schimbarea etalonului monetar, prin repudierea bimetalismului în avantajul

monometalismului aur. În anii 1900-1925, statul și-a dorit retragerea dintre acționarii

băncii, întâmplare pentru care Banca Națională a României a devenit o instituție privată

părtinită, însă cu aceleași responsabilități și drepturi naționale.

Pe durata Războiului de Reîntregire, BNR a sprijinit financiar încercarea de război a

guvernului român. Astfel, din cauza evoluției manifestelor militare, Administrația centrală

a Băncii Naționale a fost forțată să se refugieze la Iași și să tolereze schimbul tezaurului la

Moscova, fără a mai putea fi recuperat.

La puțin timp după 1918, BNR a trebuit să facă față crizei economice postbelice,

restituirii convertibilității leului, extensiunii rețelei de sucursale și oficii la nivelul țării și

nu în ultimul rând unificării monetare. În 1925, statul se reîntoarce la acționarii săi și

încearcă noi metode de restructurare a economiei. Pe parcursul anilor, respectiv 1929-

1934, BNR decide să se implice în proiectul consolidării monetare, să preia controlul

comerțului cu devize și aur, să organizeze și să reglementeze comerțul de bancă și să ia

parte la acțiuni de conversie a datoriilor agricole.

În timpul anilor celui de-Al Doilea Război Mondial, Banca Națională a României, a

susținut guvernul în timpul cheltuielilor cauzate de procesele militare, luând în calcul

măsuri pentru a împiedica inflația și pentru a-și salva propriul tezaur.

4

În 1946, Regimul comunist a impus naționalizarea BNR, apoi reorganizarea sa,

conform noilor cerințe politice. În 1948, BNR își schimbă numele în Banca de Stat (RPR),

subordonată de Ministerul de Finanţe, apoi din 1957, de către Consiliul de Miniştri.

În 1965, denumirea băncii s-a modificat în Banca Naţională a Republicii Socialiste

România. În timpul anilor 1947-1952, Banca Naţională a jucat un rol important în

progresarea structurii monetare şi de credit datorită implicării în producerea reformelor

monetare, în realizarea rulării monetare, în revizuirea asupra întrebuințării creditelor

aprobate etc.

Din 1990, BNR şi-a recucerit denumirea iniţială și s-a implicat în trecerea de la

economia grupată la economia de desfacere, asumându-şi sarcinile obișnuite ale unei bănci

centrale, similare băncilor centralizate din Europa şi din lume, scopul său fiind garantarea

şi pastrarea echilibrului preţurilor.

1.2. Procesul denominării monedei naționale

Denominarea este un procedeu prin care se prescurtează valoarea nominală a unor

însemne monetare, mai exact atunci când totalul banilor devine foarte mare din cauza

inflației. Procedeul este reprezentat în termeni populari prin : „tăierea zerourilor” și

marchează sfârșitul ciclului inflaționist și pătrunderea într-o perioadă de stabilitate. De

aceea nu trebuie confundat termenul de stabilizare monetară (fiind o acțiune de oprire a

inflației prin eliminarea banilor excedentari și întreruperea de emisiune a sumelor bănești

din circulație) cu denominarea monetară.

Moneda națională a trecut prin mai multe etape de stabilizare, iar prima etapă din

procesul denominării a constat în afișarea duală a prețurilor în lei vechi și noi începând cu

1 martie 2005 și încheindu-se la 30 iunie 2006. Acest proces a ajutat cetățenii să se

obișnuiască cu noile prețuri denominate.

În același moment, dualitatea prețurilor a contribuit la eliminarea ispitei

comercianților de a beneficia de procesul denominării ca motiv pentru creșterea falsă a

prețurilor. Marile lanțuri de magazine, precum Carrefour, Cora și Billa promovează noile

însemne monetare prin intermediul televiziunii, astfel pentru a-i informa complet și corect

pe clienții actuali și potențiali.

5

Cea de-a doua etapă începe la data de 1 iulie 2005, după 15 ani de inflație, moneda

națională a României, a fost denominată, astfel încât 10.000 Lei vechi (ROL în simbol

bancar), echivalează cu 1 Leu nou, (RON în simbol bancar).

A treia etapă precede până la data de 31 decembrie 2006, întrucât Banca Națională

a României a înlocuit treptat monedele metalice și bancnotele imprimate pe suport de

polimer din emisiunea monetară veche, aflate în circulație.

De pe data de 1 ianuarie 2007, începe a patra etapă când bancnotele și monedele

vechi și-au încetat puterea circulatorie și n-au mai putut fi utilizate ca mijloace de plată

legale. Ultima etapă constă în preschimbarea însemnelor monetare din emisiunea veche de

la data de 1 februarie 2007, fără comisioane și taxe, pe o perioadă nelimitată la Banca

Națională și sucursalele sale.

Procesul denominării monedei naționale a fost necesar, pentru a se putea exprima

mai ușor prețurile la niveluri nominale curente în Europa și pentru a simplifica trecerea la

moneda euro ( deoarece noile bancnote au aceleași dimensiuni cu bancnotele în euro iar

casetele ATM-urilor numai necesită schimbări).

Crearea campaniei publice de informare la nivel național în legătură cu

denominarea monedei naționale, a fost înfăptuită cu scopul de a răzbate până la ultima

persoană aflată în cel mai izolat cătun. În această accepțiune au fost organizate comisii

comune de lucru la nivel bancar, care au convocat specialiști în comunicare din Banca

Națională și banci comerciale.

Concomitent au lucrat și comisii sfătuitoare cu exponenți ai celebrelor lanțuri de

magazine cu scopul de a căpăta o imagine limpede despre importanța dominării leului

asupra vieții cetățenilor de zi cu zi. Au fost negociate și inițiate o succesiune de protocoale

cooperante cu instituții mass-media influente din România, urmărind astfel ca mesajele

legate de denominare și implementare a noii emisiuni monetare, să ajungă eficient și rapid

la opinia publică, permițând difuzarea informațiilor, zilnic, debutând cu luna Mai.

Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune, Național

TV, Radio Total, Realitatea TV, N 24, presa ”Ziua”, au sprijinit Banca Națională, difuzând

la ore de audiență maximă, filmulețe ce durau aproximativ 5 minute, în care prezentau

caracteristici și elemente de siguranță pentru a recunoaște monedele și bancnotele noi puse

în circulație.

Tot în intervalele de maximă audiență, stațiile de radio au reținut zone de emisie, în

care au fost răspândite emisiuni închinate leului actual. În această accepțiune, radioul

comunică zilnic în fiecare dimineață de la ora 07:00, emisiuni scurte despre leu și cursul

6

valutar, iar o dată pe saptămână, în jurul orei 12:00 este dedicată o emisiune ascultătorilor,

în care li se pot raspunde la întrebări în direct.

Grupul de ziaristică ”Ziua” , în cooperare cu Banca Națională a României, a

publicat un referat dedicat expunerii leului greu. Totodată, acest grup de presă a călăuzit, o

serie de deliberări în luna Mai, sub numele ”Ziua leului nou”, structurate în cooperare cu

sucursale BNR din: Cluj, Brașov, Iași, Timișoara, Craiova și Constanța.

Deși unele televiziuni ca ”Antena 1”, ”Pro TV”, postul ”Europa FM” , cotidiane ca

”Evenimentul zilei”, ”Adevărul”, ”România liberă” etc., nu au încheiat contracte de

cooperare cu BNR, au prezentat totuși analize și reportaje în legătură cu denominarea

monedei naționale. În multe județe din țară , revista ”Banii Noștri” a organizat deliberări pe

tema aceasta, având invitați care lucrează în sistemul bancar.

Răspândirea informațiilor către populație s-a efectuat în concordanță cu pretențiile

pe care le cere campania de înștiințare derulată la nivel național. Conversațiile purtate în

mediul instanțelor de lucru întemeiate la nivelul înștiințatorilor din BNR și băncile

comerciale au dirijat cu precădere pentru o campanie ”pașnică”, în mediul căreia

informațiile noi să fie repetitive și accesibile, fiind bazate pe două fundamente:

Nu trebuie atrasă nici o suspiciune asupra opiniei publice privind procesul

denominării leului

Mesajele necesită să fie înţelese de toate categoriile de public, atât de cele

instruite cât și de cele cu o pregătire slabă.

Peste 25 de tone de materiale informaționale au fost publicate și distribuite, pe

teritoriul întreg al țării, astfel:

1,720,000 pliante în limba engleză, maghiară și română, conținând imagini ale

noilor monede și bancnote cât și explicații destinate publicului privind noțiunile

de siguranță;

600,000 afișe în limba engleză și română cu imaginile noilor monede și

bancnote;

5,000 pliante pentru nevăzători cu înscrisul special Braille.

A fost necesar să se semneze un protocol de cooperare cu Ministerul Administrației

și Internelor (MAI) pentru a putea fi distribuite materialele informaționale și pe baza căruia

au fost formate comisii locale, alcătuite din aproximativ 100 de salariați ai Bancii

Naționale și 200 de reprezentanți ai MAI. Pentru controlul în teritoriu a perioadei de

pregătire a denominării au fost inițiați circa 300 de salariați ale sucursalelor Băncii

Naționale.

7

Până la sfârșitul lunii mai 2005 au fost controlate 11,174 de unități, cum ar fii cele

bancare, de învățământ, primării, de cultură, locații publice etc. Verificarea a avut ca țintă

formularea și îndrumarea de recomandări pentru deprinderea tuturor ordonărilor legale în

cea ce privește denominarea.

În cadrul campaniei de informare pentru lucrătorii bancari, în luna martie a anului

curent, s-au organizat seminarii pentru reprezentanții instituțiilor de credit, în cadrul Băncii

Naționale a României, cu scopul de a le prezenta noile însemne monetare. Banca centrală a

onorat toate solicitările provenite din direcția instituțiilor de credit, prin asistarea directă a

personalului de branșă la sesiunile de instruire constituite de către acestea.

La seminariile sistematizate la nivel central, de către Banca Transilvania, Asociația

Română a Băncilor, Banca Românească, Unicredit și Banca Anglo-Română, au participat

angajații DETC. În plan local, angajații din filialele BNR au instruit în unitățile BRD,

BCR, CEC, Raiffeisen, BancPost, Banca Italo-Română, Trezoreria Statului și Creditcoop.

La sediile filialelor BNR au fost inițiate seminarii numai cu directorii tuturor

filialelor instituțiilor de credit din arealul teritorial de competență. BNR a folosit materiale

având noile specimene cu însemne monetare ce au fost descrise la fiecare prezentare:

Au dat o declarație privind plasarea în circulație a însemnelor monetare noi;

Au precizat specificații tehnice ale noilor monede și bancnote;

Au arătat filmulețul privind leul nou creat de BNR.

Toate unitățile de credit au căpătat CD-uri cu noile materiale de prezentare, pentru a

putea fi reproduse și distribuite instituțiilor teritoriale. Au fost tipărite de către BNR peste

10,000 de broșuri cu informații legate de noțiunile de siguranță menite lucrătorilor bancari.

Pentru campania de informare a casierilor cât și a altor categorii, a fost necesară

pregatirea casierilor unor agenți economici mari. Instruirea s-a realizat de către personalul

branșei de la DETC, prin asistarea la sesiunile aranjate de lanțurile Cora, Mega Image,

Carrefour și Petrom.

Specialiștii din filialele BNR au participat în plan local la seminarii de predare în

colegii, universități, centre comerciale mari, oficii poștale județene, filiale Petrom, filiale

ale Loteriei Române, prefecturi, primării, camere de industrie și comerț, sediile consiliilor

locale etc. BNR a asistat până în prezent, la peste 100 de seminarii și sesiuni de instruire

organizate de unitățile de credit și agenți economici mari și alte instituții administrative.

În ceea ce privește punerea în circulație a bancnotelor și monedelor noi, acestea

fiind de proporții mai mici, sunt mult mai ușor de întrebuințat și manevrat, însă nu s-a putut

lua în calcul, rotunjirea de preț, deoarece prețurile noi au fost afișate cu cateva luni înainte

8

de a fi puse în circulație, ca cetățenii să se obișnuiască cu ele. Această situație nu a fost

identică cu schimbarea în euro a țărilor din UE ( în care paritatea nu era rotunjită, exemplul

fiind 1 euro = 1,95583 marci germane).

Prețurile actuale formulate în zeci, lei, precis sute de lei, nu se preschimbă în rest

plătit. Moneda cea mai mică realmente folosită în ziua de azi, este de 500 de lei, iar

producerea monedei de 1 ban, favorizează circulația eficace a acesteia.

Din toată structura economică, funcțiile informatice care au dimensiuni la gradul

standardelor internaționale pentru producțiile valorice pot duce la diminuarea costurilor

prin tipizare. Practica denominării a fost o bună recapitulare pentru tranziția la moneda

euro.

Stabilitatea configurației lichidității pentru viitorii 7-9 ani (până la însușirea euro), a

permis utilizarea pe treaptă înaltă a mașinăriilor pentru: mărunțiș, schimb valutar, băuturi

răcoritoare cât și alte produse de folosință curente.

În situația bancnotelor (reprezentate mai jos prin figurile de la 1.1. la 1.7.), culorile

și grafica dominante au rămas similare cu cele vechi, iar portretele figurează cu aceleași

personalități. Bancnotele noi au componente de recunoaștere, care le fac mai ușor de

diferențiat chiar și de către oamenii nevăzători sau cu deficiențe de vizionare. Noile

bancnote au înlocuit suportul de hârtie, cu cel de polimer și sunt rezistente în circulație de

3 ori mai mult ca cele vechi.

9

Sursă: Mugur Isărescu, Pdf. Denominarea monedei naționale, 2004, www.bnr.ro


Bancnotă înainte și după denominareFigura 1.1.

Bancnotă înainte și după denominare

Figura 1.2.

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

Un alt avantaj pe care îl au se bazează pe o securitate crescută, fiind mai sigure

asupra contra afacerilor. Bancnotele noi nu rețin și nu absorb mirosurile, umezeala,

bacteriile, uleiurile și impuritățile. Au o înregistrare mai calitativă pe dispozitivele

automate și cel mai important este că ocrotesc mediul înconjurător, deoarece polimerul este

reciclabil.

10



Figura 1.4.


Figura 1.3.



Bancnotă nouă după denominare

Figura 1.6.


Figura 1.5.


http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

Figura 1.8. reprezintă prima bancnotă confecționată din strat polimer, din Europa,

în valoare de 2.000 de lei vechi. Aceasta a fost dedicată evenimentului astronomic care a

marcat Eclipsa Totală de Soare din România la data de 11 august 1999, precum și intrarea

în noul mileniu. Aceste serii speciale au fost emise la data de 2 august 1999 şi prezentate în

pliante, limitându-se la 1 milion de exemplare. În ziua de azi, bancnota este căutată de

colecţionari.

Monedele noi metalice puse în circulaţie, au mărimi apropiate monedelor euro, iar

materialele din care au fost fabricate, au fost folosite şi la confecţionarea monedelor euro.

11


Prima bancnotă din polimer

Figura 1.8.

Bancnotă nouă după denominare

Figura 1.7.



Monedă înainte și după denominareFigura 1.10.



http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

Moneda de 1 ban (Fig.1.9.), ce se aseamănă ca dimensiune cu eurocentul, este

aproximativ de 4 ori mai lejeră, iar suprafaţa este de 2 ori mai minusculă decât moneda

veche de 100 lei. Vechile monede sunt fabricate din aluminiu, iar din această cauză sunt

mai ieftine şi se oxidează mai repede.

Mulţumită inflaţiei, moneda veche de 1.000 lei (Fig.1.11.), plasată mai târziu în

circulaţie, are o dimensiune mai mică faţă de monedele vechi de 100 lei (Fig.1.9.) şi de 500

lei (Fig.1.10.) Populaţia a manifestat reţinere faţă de monedele confecţionate din aluminiu,

mai ales faţă de moneda de 5.000 lei (Fig.1.12.), ferindu-se să le folosească în operaţiuni.

Denominarea în circumstanţa macrostabilizării a trebuit programată când

fenomenul de dezinflaţie a fost stabilizat şi când a manifestat alte rezultate pozitive care au

atestat reuşita programelor de macrostabilizare. În acest sens, ţările care au făcut faţă cu

brio acestor programe au fost Polonia (Grafic 1.1.) şi Bulgaria (Grafic 1.2.).

12


Monedă înainte și după denominare

Figura 1.12.



Macrostabilizarea în Bulgaria

Grafic 1.2.

Macrostabilizarea în Polonia

Grafic 1.1.

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

Din păcate, în alte ţări, aceste programe de macrostabilizare au eşuat, necesitând

repetate denominări, cum a fost în Brazilia (Grafic 1.3.) şi Argentina (Grafic 1.4.), însă

Rusia a avut neşansa de a simţi criza financiară în urma denominării.

13

Brazilia: Evoluţia inflaţiei şi succesiunea denominărilorGrafic 1.3.

Sursă: Eugen Dijmărescu, Pdf. Denominarea: Experienţe ale altor ţări, 2004, www.bnr.ro

Argentina: Evoluţia inflaţiei şi succesiunea denominărilorGrafic 1.4.

http://www.bnr.ro/

Inflaţia (Grafic 1.5.) din celelalte ţări europene care au trecut prin experienţa

aceasta, s-a redus considerabil după apariţia monedelor noi.

Denominarea monedei este un proces real, necesar din punct de vedere bănesc şi

economic, cu costurile şi beneficiile corespunzătoare, în efectuarea căreia s-a luat la

cunoştinţă şi constituirea premiselor pentru tranziţia la moneda europeană unică în

următorii anii. Experienţa altor ţări a indicat că cetăţenii s-au adaptat la emisiunea nouă

fără impedimente. Din momentul implementării monedei euro, numai sunt necesare

cheltuieli în plus pentru aclimatizarea sorterelor, ATM-urilor, instrumentelor de schimb

valutar etc.

14

Inflaţia în anii precedenţi denominării, în anul denominării şi în următorii ani după denominare

Grafic 1.5.

Sursă: Eugen Dijmărescu, Pdf. Denominarea: Experienţe ale altor ţări, 2004, www.bnr.ro

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

2. EVOLUŢIA CURSULUI DE SCHIMB A MONEDEI NAŢIONALE

ÎN RAPORT CU PRINCIPALELE VALUTE LIBER

CONVERTIBILE

2.1. Evoluția monedei naţionale în raport cu dolarul american

După 1989, scopul principal al politicii valutare în România, a constat în

stabilizarea cursului leului, fiind adoptat un program de reintegrare a armonizării

macroeconomice care avea în vedere: înnoirea aparatului de productie; dezvoltarea

exporturilor şi scăderea deficitului comercial; verificarea indirectă a masei monetare;

implementarea dobânzilor real pozitive; manevrarea nivelului deficitului bugetar. Pe

parcurs, odată cu limpezirea opţiunilor şi a strategiei de reformă economică, s-a putut

contura regimul valutar ca un proces desfăşurat în mai multe etape.

În etapa ianuarie - septembrie 1990, Romania s-a aflat într-o poziţie deosebit de

favorabilă din două puncte de vedere: poseda rezerve valutare de cca. 1,5 miliarde dolari și

nu înregistra datorii externe.

În luna februarie, leul s-a devalorizat de la 16 lei la 21 lei/dolari americani, cursul

fiind subapreciat, dar avantajând importurile. Cursul de echilibru al monedei, era la

începutul anului de 33-35 lei/dolar şi a continuat să se deprecieze la 40-45 lei/dolar până la

sfârşitul anului. Pe piaţa neoficială, cursul a ajuns de la 80-100 lei/dolar.

Schimbarea balanţei comerciale a fost zguduitoare: într-un singur an, exporturile s-

au redus cu 44%, pe când importurile s-au extins cu 8,1% datorită majorării cu peste 50% a

importurilor, în monede străine convertibile. Prin urmare, situația balanței comerciale pe

devize, a ajuns de la un folos de +2,36 miliarde de dolari în 1989, la o pierdere de -1,96

miliarde de doalri în 1990.

În perioada octombrie 1990 – noiembrie 1991, Banca Națională a României a

luat în conducere regimul valutar și politica cursului valutar, gestionând împrumuturi

externe încasate de la Grupul 24, FMI și BRI. Analiza calculelor valutare efectuată de către

BNR, a întârziat căpătarea administrării rezervei valutare de către banca centrală.

15

Legea nr.15/august 1990, conține prima reglementare valutară dupa 1989, în care

societățile comerciale și regiile autonome însușesc dreptul de a realiza operațiuni directe de

comerț exterior și de a se folosi de o parte din venituri în valuta care o dețin, astfel s-a

permis o politică de cursuri duale: unul fix (stabilit la 35lei/dolar) și unul flotant (stabilit pe

piața interbancară). Cursul neoficial, după liberalizarea prețurilor a ajuns astfel la 180

lei/dolar.

Treapta noiembrie 1991 – aprilie 1992, a adus cu sine uniformizarea cursului de

60 lei/dolar cu cel interbancar ce a ajuns la cca. 300 lei/dolar, iar cursul unic nou s-a fixat

la 180 lei/dolar. Prețurile tuturor importurilor și a materiilor prime au fost înșiruite, fiind un

important pas spre calea armonizării prețurilor externe cu cele interne.

Nivelul circulației monetare a fost supraevaluat și până în luna martie a ”înghețat”

la 198 lei/dolar, iar până în luna mai la 226 lei/dolar. Prin urmare, modalitatea aceasta nu a

dat roade deoarece inflația era datorată atât lipsei măsurilor de schimbare a economiei cât

și a unor prețuri subvenționate. Atenuarea inflației nu a avut succes și a dus la deprecierea

monedei naționale pe piața liberă.

Intervalul mai - septembrie 1992 aduce cu sine adoptarea de către BNR a unui

nou regulament valutar și noi modificări politice-economice, privind recăpătarea încrederii

agenților economici. Principalele măsuri constau în: permiterea persoanelor juridice să

dețină conturi valutare; dreptul persoanelor fizice de a cumpăra valută anual în limita de

500 dolari; dreptul agenților economici de a păstra încasări valutare din export, în conturi

deschise din România cât și dreptul de a se folosi de ele în scopul operațiunilor de cont

curent.

O măsură în plus a fost majorarea ratei dobânzii cu până la 50-70 % pe an, la

creditele de refinanțare de către BNR. Nu au întârziat să apară rezultate uimitoare în aceste

luni: creșterea imediată a exporturilor cu 25%, o balanță comercială excedentară timp de 3

luni consecutive, dar și aprecierea monedei naționale de la 450 la 400 lei/dolar.

Stadiul octombrie 1992 - decembrie 1993 începe cu o nouă stabilizare a cursului

la 430 lei/dolar din 2 motive: evoluția indicatorilor principali macroeconomici asigurau o

idee de echilibru, însă ”înghețarea” cursului ar fi permis o stabilizare a prețurilor interne; în

plan politic, BNR a ținut cont de cursa electorală cu intenția de a nu afecta opțiunea

alegătorilor.

Ultimul trimestru din 1992 începe cu aprecierea cursului leului cu cca. 40% față de

dolarul american. În situația aceasta, BNR a hotărît pentru scăderea controlată și treptată a

cursului real al leului în armonie cu evoluția inflației. În data de 30 aprilie 1993, cursul a

16

fost declarat la 615 lei/dolar, mai scăzut cu 43% decât cel înregistrat în 30 septembrie 1992

cu 430 lei/dolar. Deși cursul a suferit această scădere, a rămas totuși supraevaluat,

echilibrarea cererii cu oferta de valută fiind un eșec.

Etapa ianuarie – iulie 1994 reprezintă anul macrostabilizării. Principiul de la care

a pornit a fost că stabilizarea cursului de schimb se poate dobândi numai prin înfăptuirea

condițiilor fundamentale în economie și nu prin demersuri administrative ca în precedenții

ani.

Indicele de echilibru a fost precizat la mai puțin de 1700 lei/dolar, menținându-se

în jurul valorii acesteia pe tot parcursul anului 1994. În consecință, politica restrictivă a

Guvernului și a BNR a dus la îmbunătățirea uimitoare a indicatorilor macroeconomici.

Perioada august 1994 - martie 1995 aduce un nou regulament emis de BNR care

consta în tranzacțiile pe piața valutară, mai exact prin negocierile între bănci comerciale și

clienți. Din luna septembrie 1994, toate băncile aveau dreptul de a cota propriul curs. BNR

și-a propus ca obiectiv să intervină pe piața valutară, să mențină stabilitatea reală a

cursului, prin vânzări nete în valoare de 188,2 mil. dolari americani. În trimestrul doi, piața

valutară și-a urmat cursul natural pe seama cererii și ofertei a celorlalți operatori, astfel leul

s-a depreciat continuu și s-a produs o segmentare a pieței care a generat suspiciuni și

tensiuni. Deprecierea leului s-a situat între 12,3% și 13,9% și a avut consecințe favorabile

asupra soldului balanței comerciale.

Între lunile martie - decembrie 1996, BNR a adoptat măsuri noi pentru

disciplinarea pieței valutare însă nu a înregistrat diminuarea dezechilibrelor financiare și

macroeconomice. Din contră, deficitul balanței de plăți și comerciale s-a agravat, crizele

financiare s-au evidențiat și inflația s-a accentuat. Neîncrederea agenților economici și a

populației în politica economică a Guvernului a devenit tot mai puternică și mai complexă

prin acțiuni problematice, printr-o accentuare nereală a cererii de valută care a contribuit

mai mult la deprecierea nominală și anuală a monedei naționale cu 56,6%.

O altă treaptă ianuarie - decembrie 1997, începe cu liberalizarea cursului valutar

și accesul liber pe piață, iar potrivit programului BNR, băncile broker au devenit egale

băncilor dealer. Data de 1 februarie 1997 coincide cu ”Legea Concurenței”, în condițiile în

care băncile comerciale au încercat să se acomodeze la un tip nou de piață concurențială,

dolarul sărind peste pragul de 9000 lei. Dar această evoluție a cursului a durat foarte puțin,

o depreciere puternică având loc în ianuarie-februarie, stabilindu-se între 7000 și 7500

lei/dolari americani apoi atingând pragul de 8023 lei/dolari, la sfârșitul anului.

17

Frecvența și volumul tranzacțiilor au ramas reduse, doar 75% din tranzacții s-au

efectuat în dolari, marca limitându-și ponderea la 15%. În ultimul trimestru al anului, s-au

manifestat presiuni pe piața valutară, realizate prin creșterea cererii de valută pe întregul

sistem bancar.

Intervalul următor, ianuarie – decembrie 1998 introduce un nou regulament,

privind accesul populației la valută și liberalizarea tranzacțiilor de cont curent. La nivelul

primului trimestru, efectul acestor metode a întreținut o cerere de valută excedentară

concretizată în cumpărări nete de 115,1 mil. dolari pe sistem bancar. Cursul valutar s-a

depreciat în primele 3 luni în medie de 247 lei/ dolar.

În trimestrul II, leul a înregistrat o depreciere medie nominală de 4,2%, mai exact

de 362 lei/dolar. Pe piața valutară s-au înregistrat vânzări nete de 24,8 mil. USD. În

primele 3 luni, BNR și-a fortificat rezervele valutare cumpărând 208,3 mil. USD.

În trimestrul III, piața valutară a fost marcată de apariția unor dereglări

semnificative și s-au înregistrat cereri de valută excesive la nivelul sistemului bancar, iar

deprecierea nominală a leului a fost de 481 lei/dolar.

Anul 1999 a început cu un ritm alert de depreciere al monedei naționale și cu bruște

schimbări ale pieței. În urma crizelor asiatice din toamna anului 1997, piața valutară a

funcționat în mediu intern în condiții foarte dificile.

„Joia neagra” reprezintă tranzacțiile efectuate în data de 18-19 martie 1999 la

cursuri de 20.000 lei/dolar faţă de 10.950 lei/dolar la 31 decembrie 1998, diferențele fiind

nejustificate, ducând astfel la segmentarea pietei. Cauza a fost intervenția BNR, pentru

vânzarea de valuta și pentru calmarea pietei, ce i-a costat aprox. 40 mil. dolari cât și

majorarea dobânzilor cu 300-400%, având consecințe nefavorabile asupra finanțării

bugetului deficitar.

În luna aprilie, piața și-a revenit la normal, iar BNR și-a sporit rezerva valutară cu

peste 150 mil. USD, până la sfârșitul anului cumpărările nete s-au situat la peste 750 mil.

USD. Deprecierea nominală a ajuns la 10,8% și s-a menținut până la data de 15 noiembrie

1999, când în acea săptămână, deprecierea monedei a fost de 2,3%. Evoluția cursului de

schimb ROL/USD în perioada 1990-1999 este prezentată în Grafic 2.1.

18

Evoluția cursului valutar ROL/USD în perioada 1990-1999

Sursă: http://www.stiucum.com/economie/piata-valutara/Evolutia-cursului-de-schimb-si63261.php

Grafic 2.1.

Anul 2000 a reprezentant în termeni reali, cea mai importantă depreciere față de

dolarul american cu 10,5%. BNR a fost nevoită să intervină pe piața valutar interbancară

pentru a remedia situația deprecierii alerte a monedei, care ar fi dus la un dezechilibru total

și la creșterea inflației.

Deprecierea s-a format în urma operațiunilor de piață voluminoase dar și a

așteptărilor evoluției cursului valutar în circumstanțele obligațiilor de plată externă (1540

mil. USD). În anul acesta, FMI a condiționat finanțarea României, numai după ce se

încheiau credite de capital de pe piața externă. În acest context, BNR a reușit să strângă de

la sucursalele și filialele băncilor străine, suma de 172 mil. USD.

În luna mai, cursul leului a început să atingă o apreciere într-un ritm lent. Această

schimbare s-a datorat transformării condițiilor pe piață, în semestrul doi când valuta lua

amploare ca efect al ajustării intense a contului actual, activele nete externe ale BNR

ridicându-se la 930 mil. USD, în situația în care s-au achitat peste 1,5 mld. USD în contul

extern al datoriei.

BNR a decis să scoată din sistem băncile cu probleme și să privatizeze Banca

Agricolă cu scopul de a redresa mediul bancar. Pentru menținerea aspirațiilor pozitive s-au

consituit acțiuni esențiale și anume:

Deschiderea negocierilor în decembrie 1999, pentru aderarea României la UE;

Extensiunea acordului stand-by, succesiunea tragerilor din structurile ASAL și

PSALI cu Banca Mondială;

Expunerea Comisiei Europene, a tacticii naționale de progresare economică pe

termen mediu, a României;

În 2001, România a excelat la cei mai însemnați indicatori macroeconomici: s-a

redus inflația cu 12,5 %, deficitul contului actual a scăzut drastic, s-a înregistrat un nou

nivel al rezervei valutare de 7,3 mld. USD, iar exporturile s-au ridicat la un nivel de

aproape 14 mld. USD. În climatul pieței valutare, operațiunile băncilor au avut o dinamică

ridicată la cca. 60% față de anteriorul an.

În 2002, pe piața valutară a intervenit Banca Națională marcând un record nou la

cumpărarea valutelor de aprox. 1,8 mld. USD. Scopul acesteia a fost să elimine

19

dezechilibrele dintre ofertă și cerere, să reducă aprecierea leului fata de dolar și să crească

cursul nominal al leului pentru a descuraja pe termen scurt accesul capitalului.

Anul 2003 a fost plin de realizări în privința indicatorilor macroeconomici: PIB-ul

a crescut cu 4,9 %, România plasându-se pe locul 3 la adaptarea europeană, rata șomajului

a scăzut cu 7,2% , s-au majorat rezervele oficiale, iar rata inflației a atins 14,1% în

decembrie.

În anul 2004, piaţa valutară a înregistrat noi recorduri. Pentru prima oara, rulajul

acestei pieţe interbancare a depășit valoarea PIB-ului având 108,9% faţă de 71,1% în

anteriorul an, ca efect al dezvoltării spectaculoase a lichidităţii pieței pe fondul creșterii

schimburilor comerciale cu tările străine, dezvoltării influxurilor de capital, fondurilor

europene şi investiţiilor directe, înmulțirii rezidenţilor transferați în afara ţării, sporirii altor

finanţari externe, mai ales a fluxurilor speculative de capital.

Evoluţia cursului valutar a fost deosebită faţă de anteriorul an, iar consolidarea

pătrunzătoare din lunile noiembrie şi decembrie cu 5,9%, a dus la cea mai intensă apreciere

a leului în termeni reali faţă de euro de 14,4%, în timp ce faţă de dolar a fost 24,8%. În cele

din urmă, aprecierea leului în termeni reali a fost de 16,5% în comparație cu 3,3% în anul

precedent, iar ca valoare medie, a fost mult redusă până la 5,8%, anul precedent având

2,9%. Evoluția cursului valutar RON/USD în perioada 2000-2004 este prezentată în Grafic

2.2.

Anul 2005, semnalează o întrerupere efemeră a dezinflaţiei că efect a creșterii

preţurilor administrate accizelor şi costului internaţional al țițeiului. În primele 9 luni ale

anului, deficitul a crescut cu 46,6% față de anul anterior, la 6,6 mld. Euro, din cauza

dezechilibrului balanței comerciale.

20

Sursă: http://cursvalutar.kappa.ro

Evoluția cursului valutar RON/USD în perioada 2000-2004Grafic 2.2.

http://cursvalutar.kappa.ro/

Leul s-a apreciat în continuare faţă de euro, iar față de dolar, evoluția sa a fost

inversă, depreciindu-se atât în termeni reali cu 5,3% cât și în termeni nominali cu 7,3%, ca

urmare a revenirii puternice a dolarului pe piața internationala. În trimestrul doi al anului,

leul s-a apreciat ca variatie medie anuală cu 17,5% față de dolar și cu 12,3% față de euro.

În anul 2006, leul s-a apreciat cu 20% față de dolarul american, BNR afișând

ultimul curs de 2,6006 lei/dolar ce reprezintă cea mai scăzută cotă a dolarului. Amploarea

investițiilor străine reprezintă unul dintre factorii pozitivi ai întăririi leului, ce s-au ridicat

la 10,7 mld. USD. Creșterea investițiilor străine și întărirea leului a atras și atenția

investirorilor pentru obligațiunile în lei listate pe piețele internaționale. Acestea au fost mai

rentabile comparativ cu cele în dolari sau euro, dobânda de referință pentru leu fiind de

8,75%, comparativ cu 3,5% pentru euro și 5,25% pentru dolar.

La acel moment, pe bursa din statul Luxemburg, a fost în curs, cea mai

considerabilă emisiune externă în lei, efectuată de BRD. Emisiunea de obligațiuni în lei, în

valoare de 500 milioane lei, a avut o scadență la 5 ani și o dobândă anuală de 7,75%,

emisiunea inițială fiind rezervată investitorilor nerezidenți. Emisiunea a fost

suprasubscrisă, BRD vânzând obligațiuni în valoare totală de 735 mil. lei.

Anul 2007 a fost marcat de volatilitatea mare a cursului leului, situat între 3,1112

lei/euro și 3,6221 lei/euro de către cursul BNR între 2 iulie și 23 noiembrie, ce reprezintă o

variațiune de 16,4%, cotațiile din piață ajungând să varieze pe întregul an cca 19%. Dolarul

s-a depreciat puternic, iar analiștii consideră următoarele cauze a fi răspunzătoare: situația

extrem de bună a economiei Europene, intenția viceguvernatorului Chinei de a diversifica

rezrva valutară, perspectivele scăderii dobânzii în SUA și creșterea acesteia la următorul

consiliu de politică monetara.

Anul 2008 anunța în primul trimestru un leu slab, dar posibile aprecieri ale acestuia

în următoarea perioadă. Analiștii anticipau evoluția monedei naționale de la 3,70 lei/euro

în prima parte a anului spre 3,28 lei/euro la finalul anului. Previziunile optimiste ale

analiștilor pentru 2008, prevedeau moneda națională ca fiind destul de influentă să-și

mențină cursul valutar la media de 3,6 – 3,7 lei pentru un euro.

Din păcate, din luna septembrie, leul a luat prin surprindere specialiștii și s-a

depreciat puternic în raport cu celelalte valute (dolarul american și euro). După 3 luni

semnificative, leul a suferit mai multe asalturi speculative, iar luna decembrie a însemnat

momentul devansării pragului de 3 lei pentru dolar și de 4 lei pentru euro. Până în luna mai

2009, deprecierea față de dolar a fost mai accentuată cu 30%, iar pentru euro cu 20%.

21

La începutul anului 2009, specialiștii previzionau deprecierea continua a leului,

însă BNR a intervenit pentru a susține moneda națională, astfel încât să nu se facă simțite

ieșirile ample de valută provocate de refugiul investitorilor străini de pe piața din România.

A doua sentință istorică este atinsă în noiembrie 2009, de cursul de schimb al leului

în raport cu euro, când cursul mediu a ajuns la un nivel de 4,2881 lei/euro. Leul s-a

depreciat influent și in februarie 2009 față de dolar, care a depășit 3,2 lei/USD pentru

cursul mediu. Evoluția cursului valutar RON/USD în perioada 2005-2009 este prezentată

în Grafic 2.3.

La începutul lui 2010, moneda națională s-a stabilizat relativ, însă condițiile

economice s-au înrăutățit ca efect al măsurilor ”anticriză” ce au produs o depreciere a

leului față de valutele principale. Dolarul a scăzut la 3,5617 lei/dolar, iar teama că leul este

in continuă depreciere a îngrijorat populația, astfel, casele valutare au fost foarte solicitate.

Specialiștii s-au temut că accentuarea deprecierii în urma majorării de TVA va devaloriza

leul în continuare.

Anul 2011 a prevăzut deprecierea leului în raport cu moneda euro, iar în același

timp, cursul pentru dolarul american a crescut la 3,2926 lei/dolar atingând cea mai înaltă

treaptă din 11 Ianuarie. Spre jumătatea anului, BNR acționat indirect pe piața valutară

pentru a calma deprecierea monedei, paritatea fluctuând în intervalul 4,3630 – 4,3640 lei,

cand banca centrala anunța cursul de referința. Maximele istorice au atins procentele de

4,6009 lei/euro și 3,7999 lei/dolar.

În 2012, presiunea pe monedă națională continua, în absența intervenției băncii

centrale, astfel referințele BNR pentru dolar și euro au urcat la valori noi de 3,8343

22


Evoluția cursului valutar RON/USD în perioada 2005-2009

Grafic 2.3.


lei/dolar și 4,6397 lei/euro. Leul s-a depreciat mult cu 4,2% la pragul referinței, doborând

recorduri.

Cotația de referință indica scăderea monedei cu 7,4% fata de euro, în același timp, dolarul

în raport cu leul a pierdut 14,8%, de la 3,3393 unitati, comparativ cu sfârșitul anului trecut.

Anul 2013 începe cu scăderea leului în raport cu moneda euro la jumatatea sesiunii

interbancare, astfel BNR a publicat un curs de 4,4291 lei/euro, reprezentând pragul maxim

din anul acesta. Deprecierea leului și în raport cu dolarul a urcat cotația la 3,3885 lei/dolar.

În 2014, exporturile au crescut cu 6,6%, în timp ce importurile au avansat doar cu

4,8% până la 5,3 mld.euro. Prosperarea exporturilor a fost stimulată atât de mărirea

vânzărilor cu 7% în UE, cât şi de restabilirea exporturilor din afara spatiului comunitar.

Acestea au avut o contribuție majoră pentru economie, ce a crescut pana la 2,4%. Cererea

interna a contribut la PIB doar cu 0,3 pp, iar deficitul comercial în primele 7 luni a fost de

3,35 mld. euro, mai mare ca anul precedent. Evoluția cursului valutar ROL/USD în

perioada 2010-2014 este prezentată în Grafic 2.4.

Anul 2015 este considerat a fi anul dolarului, în mediul în care economia americană

are un succes deosebit, nefiind consacrată de afecțiunile economice din China şi Europa.

Specialiștii estimează că banca centrală a SUA, va spori dobânzile pentru a preveni inflația

și va renunța la măsurile de plăsmuire a economiei. Cursul de referinţă pentru dolar a

crescut cu 8,74 bani (2,37%), până la 3,7742 lei. Euro a scăzut la cel mai jos prag cu 0,5%,

la 1,19 de dolari până în prezent. Vor fi influențate: ratele creditelor în dolari care vor

crește, preţul carburanţilor și a gazelor naturale, cât și prețul aurului.

23


Evoluția cursului valutar RON/USD în perioada 2010-2014Grafic 2.4.


2.2. Evoluția monedei naţionale în raport cu moneda euro

În România, evoluţia cursului valutar al leului a fost și este influenţată de

amplificarea fluxurilor de capital speculante, ademenite de cea mai ridicată rată a dobânzii

din țară, dar și de stabilitatea și evenimentele politico-economice internaționale și interne,

de atitudinile și declarațiile organismelor monetare internaționale și a agențiilor de rating

față de țara noastră, precum și de așteptările instituțiilor publice, a agenților economici și a

populației.

Începutul anilor 1990 aduc în prim plan situația economiei de piață din România

în care cursul valutar de echilibru a fost supraapreciat din cauza exporturilor care nu egalau

importurile. În 1991 piața interbancară s-a deschis, la acel moment existând 2 cursuri: unul

oficial și celălalt interbancar. Diferențele celor două, a dus la unificarea lor.

Anul 1992 a fost descris de o mărire a inflației, un aspect care a dus la inghețarea

cursului de schimb. Rezultatele au fost nefavorabile: importurile au crescut, pe când

exporturile s-au redus pe baza continuarii procesului inflationist extern, iar banca centrala

nu a fost capabilă să împlinească cererea de valută.

Stabilizarea cursului valutar trebuia să fie acompaniată de politici adecvate

disciplinei financiare și a ratelor dobânzilor. În perioada următoare BNR a încercat să

avanseze o politică bănească de impulsionare a exporturilor, însă efectele nu au fost cele

prevăzute.

În 1994 s-a votat pentru mecanismul pietei valutare integrate și continue și pentru

liberalizarea licitatiei interbancare, metode ce s-au regăsit în temperarea evoluției de

depreciere a monedei. În cea mai mare parte a anului 1996, menținerea cursului

supraevaluat s-a regăsit în mărirea deficitului comercial cu 50% față de anteriorul an.

Potrivit unor specialiști, prin liberalizarea pieței în februarie 1997, s-a redus

diferența dintre cursul de schimb a caselor valutare formate pe piata interbancara. Apoi

următorii ani 1998, 2000-2005 au identificat un curs valutar supraevaluat, însă anii 1999 şi

2003 au manifestat o subevaluare a leului.

În anul 2003 moneda euro preia sarcina de valută de referință și astfel volatilitatea

leului se diminuează în raport cu moneda euro și crește față de dolar. Din anul 2000, până

în 2004, în Grafic 2.5. euro a evoluat astfel:

24

Din noiembrie 2004, politica de schimb a devenit o strategie operaționala, descrisă

ca fiind o flexibilitate mare a cursului valutar în situațiile unui regim de flotare revizuită. În

aceste aspecte, piața are un rol progresist în deducerea cursului, iar banca intervine mai rar

pentru a insufla raportul de schimb al monedei naționale. Obiectivul intervențiilor este unul

afluent, păstrarea unui prag optim al rezervelor, iar scopul subsidiar este inițiativa păstrării

ambelor sensuri ale cursului într-un cămp durabil, demoralizarea influxurilor nefavorabile,

repartizarea rațională a pierderilor și câștigurilor pe piață.

În asemenea condiții, cursul valutar a însemnat o stabilitate relativa, în ciuda

exagerării factorilor adverși: efectuarea plaților externe pentru a achita datoriile în

străinătate, mărirea deficitului de cont curent, înaintarea plasamentelor neemigrantilor în

străinătate și a transferurilor curente private. În alte aspecte, s-au manifestat o serie de

factori pozitivi: mărirea permutărilor private curente către România., dezvoltarea

împrumuturilor, sporirea volumului de investiții străine directe, scăderea ieșirilor de devize

conform investițiilor de portofoliu a rezidenților.

În anul 2005, strategia de politică bănească a României s-a axat pe ochirea directă

a inflației. Acest fapt s-a datorat slăbirii relației dintre inflație și agregatele monetare, mai

ales cerințelor de implementare a unor politici bănești în funcție de dezvoltarea ratei

inflației. La 1 septembrie 2006, leul s-a declarat convertibil și a căpătat drept de circulație

în toate țările și poate fi schimbat cu orice monedă convertibilă, de la euro până la yenul

japonez. Din momentul acela România a fost nevoită să-și facă debutul pentru capitalurile

internaționale prin liberalizarea conturilor de capital.

25

Evoluția cursului valutar RON/EUR în perioada 2000-2004

Grafic 2.5.



În anii 2008-2010, analiștii consideră că deprecierea leului în raport cu euro este un

proces natural, doarece Guvernul a mărit accizele, acestea au accelerat inflația și astfel au

influențat evoluția cursului.

În anul 2008, leul s-a depreciat cu 9,3% în medie față de anul anterior, aceasta

formând presiuni inflaţioniste. Primul șoc apare în octombrie 2008 pe piața valutară, când

dobânzile interbancare răbufnesc iar dezechilibrul este taxat de investitori pe această piață.

Cursul de schimb trece de 3,9 lei/ euro și devine mai îngrijorător, însă cum alegerile

prezidențiale și parlamentare erau în prag, BNR a ținut situația sub control, dar moneda

euro coboară iar la 3,5-3,6 lei.

Piața monetară a rămas fără lei, iar dobânzile s-au înmulțit, BNR fiind constrânsă să

introducă limite administrative pentru marcajul ROBOR, deoarece dezvoltarea acestuia se

răsfrângea în costul pe care clienții cu credite în lei erau nevoiți să-l suporte. Acest

fenomen era fie o tendință de trecere la un prag de echilibru la altul, fie un atac speculativ,

care reflecta la un moment dat situația economiei în țara noastră. Neîndoielnic este că

Banca Națională a vândut valută în cantitate mare, cheltuind aproape un miliard de euro

pentru a calma creșterea cursului. Grafic 2.6. ne arată evoluția monedei euro în perioada

2005-2009.

În primele luni ale anului 2009, criza financiară și economică a depășit granițele

SUA, iar fluctuaţia leului a crescut faţă de valoarea din decembrie 2007, deprecierea

depăşind 15%.

Euro trece pragul la cursul oficial de peste 4 lei, fiind considerată o mișcare

speculativă, însă piața considera că va reveni la normal. Timp de 1 an, cotațiile rămân

26



Grafic 2.6.


aproximativ stabile, cu momente ușoare de depreciere sau apreciere pentru moneda

națională, fiind însă corectate rapid de piață.

Având în vedere că în 2009, criza s-a extins şi asupra Europei, afectând drastic

economiile statelor membre noi, nu este surprinzătoare evoluția adversă a monedelor

europene, în special a celor care activează în cadrul regimului valutar flexibil.

Asemenea, leul s-a adaptat schimbărilor regionale. O astfel de depreciere

pătrunzătoare a monedei naționale nu a dus la dezvoltarea economică a României, nici

după calmarea crizei.

De obicei, scăderea valorii monedei, a generat creșterea prețurilor interne, prin

intermediul importului și congestionarea inflației, în care BNR a recurs de câteva ori la

modalități de mărire a dobânzilor de politică bănească, cu efecte nefavorabile asupra

proceselor de investiție în România.

La sfârşitul lunii ianuarie 2010, moneda națională s-a apreciat în raport cu

moneda euro, la valoarea de 4,122 lei/euro, dar tendinţa de creştere şi-a păstrat-o, atingând

cifra de 4,3688 lei/euro la sfârşitul lunii iunie 2010. Cursul mediu leu/euro a ajuns la

4,2099lei/euro, ceea ce rezultă că economia românească a obținut o rată de schimb relativ

stabila.

În ultimul trimestru al anului, mărirea TVA și a cotațiilor unor materii de bază a dus

la reinflamarea inflației, ceea ce a creat mari complicații și tensiuni, nu numai pentru

politica bănească. Mai jos este reprezentată evoluția cursului leu/euro pe perioada 2010-

2014 în Grafic 2.7.

Leul a continuat să se aprecieze și în primul trimestru al anului 2011 și poate

avea contact cu schimbul de devize străine care au cumpărat titluri românești de stat, dar și

cu ordinul BNR de a introduce inflația pe un trend în scădere. Totusi, cursul valutar s-a

27

Grafic 2.7.




depreciat impresionabil, din luna mai până în decembrie 2011, valoarea ajungând la 4,3197

lei/euro.

Acest fapt s-a produs în situația înrăutățirii crizei datoriilor suverane ca efect a

dezvoltării abrupte a repulsiei globale fata de risc. De exemplu, în perioada iulie-

septembrie 2011, leul s-a depreciat în raport cu moneda euro în termeni reali cu 3,4%, iar

în cei nominalj cu 2,2% conform raportului asupra inflației al BNR din noiembrie 2011.

Motivul pentru care s-a depreciat este lăsat în seama crizei din zona euro care a

avut ca urmare o scădere puternică a valorii monedelor din Europa de Est și Centrală.

Posibilitatea ca BNR să nu-și mai dorească să țină cursul în ultimii 2 ani, era eminentă, iar

leul a corespuns unui nou prag de echilibru fata de economia reala.

Astfel, în 2011, cursul valutar s-a situat la valoarea medie de 4,2379 lei/euro,

evidențiind tendința de depreciere continuă a leului pe parcursul anilor 1999-2011.Numai

anii 2006-2007 relevă o perioadă de apreciere a leului, pe baza semnalelor eficace

transmise de economia nationala. Din alt punct de vedere, aprecierea leului ajută însă

temporar ca prețurile să nu creasca.

Din ianuarie 2012, după 3 ani de la criza finaciară, speranțele cu privire la o

revenire a cursului numai erau la ordinea zilei. Analiștii vedeau în continuare o stabilitate

și un nivel de 4,3 lei pentru euro pe termen mediu și scurt. În mai, alegerile din Grecia

bulversează piețele financiare, deoarece coaliția care susținea acordul de împrumut cu FMI

și CE pierde majoritatea parlamentară. Leul este din nou lovit și cursul trece pentru prima

dată de 4,4 lei/ euro, iar spre finalul lunii atinge un nou maxim istoric. În iulie, scandalul

de pe scena politică face ca euro să crească iar cursul trece de 4,6 lei pentru un euro în

salturi zilnice.

În 2013, euro a început la un curs de 4,4153lei, urmând ca acesta să-și accelereze

scăderea. Cu toate că rata de schimb a revenit temporar la o ușoară creștere. Acest trend al

scăderii s-a întrerupt la jumătatea anului pe baza dminuării prognozei FMI privind

creșterea economiei globale în 2013-2014, astfel conform BNR, media lunară a cursului nu

a mai coborât sub 4,4 lei/euro.

În 2014, leul s-a depreciat semnificativ în raport cu euro, BNR anunțând ultimul

curs din decembrie fiind de 4,4821 lei/ euro. Conform prognozei CNP, cursul mediu pentru

anul 2015 este de 4,42 lei/ euro, ceea ce reprezintă o apreciere ușoară a leului.

Privind aspectele legate de evoluția cursului de schimb , fiecare ţară are probleme

economice și se confruntă cu constrângeri inflaţioniste, mai ales cu cea importata care

creează tensiuni băncilor centrale, acestea alternând între scopul inflaţiei şi cel al

28

dezvoltării competitivităţii economice. Totodată, remedierea capacitaţii unei agoniseli de a

stimula dezvoltarea competitivitaţii economice constituie un scop mult mai plauzibil decât

urmărirea din aproape în aproape a diminuării inflaţiei.

În asemenea condiţii, cursul valutar va fi mult mai bine reglat realitaţilor economice

şi desigur că se va învecina mai mult cu cursul de echilibru. O sarcină importantă în

depistarea cursului de schimb de echilibru, cât mai aproape de bazele economice, îl

constituie flexibilitatea cursului valutar. Aceasta permite Băncii Naționale să asigure

statornicia preţurilor interne prin dezvoltarea eficacitaţii politicii bănești.

Pentru ameliorarea flexibilității cursului valutar este important ca Banca Națională

să intervina foarte rar sau deloc pe piața valutară. Până acum intervenția băncii pe piață a

fost directă cât și indirectă, selectivă, care a avut loc de câte ori a constat riscul unor

masive atacuri speculative.Intervențiile de acest gen au ca obiectiv prevenirea fluctuațiilor

majore pe piață, pentru a menține nădejdea în stabilitate economica și moneda naționala.

În alt caz, fluctuațiile cursului valutar pot genera nesiguranță și instabilitate, mai

ales în randul emigranților îndatorați în valută, înțelegându-se ca deprecierea bruscă a

leului mărește efortul de restituire a datoriei externe.

Concluziile acestui capitol încorporează următoarele evoluții și aspecte ale

economiei de piață românești. Pentru a se menține stabilitatea cursului valutar, BNR

plătește sume de bani considerabile, asigurând în același timp competitivitatea efemeră a

economiei de piață românești.

De fapt acest lucru ar trebui susținut mai mult de producția originară de servicii și

bunuri și doar lăturalnic de evoluția prielnică a cursului valutar, făcând ca operațiunea

BNR pe piață în legătură cu deprecierea leului să fie necesară rareori. Regimul de curs

valutar flexibil reprezintă nu numai avantaje dar și costuri.

În lipsa unor abilități deosebite și a unui instrumentar în a concretiza asemenea

avantaje se vor pune întrebări intervalului de timp de-a lungul căreia Banca Națională mai

poate ține cursul leu/dolar/euro stabil dar și a costurilor raportate. Rata inflației fiind

ridicată, cu deficite mari bugetare și cu o datorie publică numeroasă nu se poate prevedea o

determinare credibilă și corespunzătoare a cursului valutar de echilibru pe termen lung și

mediu.

O economie cu probleme numeroase în raport cu economiile europene amplificate,

specialiștii consideră că nu se poate avea un curs valutar al leului stabil. Instabilitatea

continuă în zona euro și a dolarului și își pune amprenta asupra cursului valutar al monedei

naționale în raport cu valutele liber convertibile, făcând dificil cursul de echilibru al leului.

29

3. TRECEREA ROMÂNIEI LA MONEDA EURO

3.1. Criteriile Tratatului de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht denumit și Tratatul Uniunii Europene, a fost semnat în

data de 7 februarie 1992 de către Consiliul European, în localitatea olandeză, iar mai apoi a

intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Acest tratat reprezintă o schimbare majoră a

tratatelor de la înfiintarea Comunității Europene, punând bazele Uniunii Europene.

În 2009 versiunea întemeiată a Tratatului de la Maastricht a fost semnată de către

şefii de state ai Belgiei, Germaniei, Danemarcei, Greciei, Franţei, Spaniei, Italiei, Irlandei,

Portugaliei, Luxemburgului, Olandei, Irlandei de Nord şi Marii Britanii. Ulterior, și

România a devenit membră alaturi de alte 14 țări : Bulgaria, Estonia,Cehia, Lituania,

Letonia, Cipru, Ungaria, Austria, Malta, Slovenia, Polonia, Slovacia, Suedia și Finlanda.

Obiectivul principal al Tratatului de la Maastricht este constituirea Uniunii

Economice Monetare în 3 etape. Potrivit tratatului, moneda unică trebuia să fie stabilită

înainte de 1 ianuarie 1997, iar cel târziu până la 1 ianuarie 1999. Pentru ca un stat să facă

parte din Uniunea Monetară trebuie să se supună anumitor criterii de convergență, prin

care să-i asigure durabilitatea monedei europene. Criteriile sunt următoarele (Tabelul 3.1.):

rata inflației, rata dobânzilor pe termen lung, cursul de schimb față de euro, deficitul

bugetului consolidat și datoria publică.

30

Sursă: Eurostat, Institutul Național de Statistică, BNR,Comisia Europeană, www.antena3.ro

Criteriile de la Maastricht și îndeplinirea lor de către RomâniaTabelul 3.1.

Rata medie anuală a inflației arată pentru a doua lună consecutiv (iulie) că România

este aptă să intre în zona euro. Datele distribuite de biroul de statistică al UE -Eurostat-

arată un nivel de 1,4% în condițiile în care Tratatul de la Maastricht ce urmărește

convergența nominală, condiționează intrarea în zona euro de o rată a inflației care să nu

depășească cu mai mult de 1,5% inflația medie a celor mai performante trei state din UE.

Țările UE care se confruntă cu deflația sunt în număr de 4: Portugalia (-0,1%),

Cipru (-0,5%), Bulgaria (-1,4%), Grecia (-1,5%). Dacă eliminăm ratele din primele 3 state,

considerate ” extreme” și ne raportăm la Portugalia, Irlanda (0,2%) și grupul de țări cu

inflații medii anuale de 0,3 % - Spania, Letonia, Suedia, Slovacia – se observă că România

îndeplinește în prezent criteriile de a intra în zona euro.

Celelalte criterii de convergență nominală de care depinde schimbarea la euro sunt

un deficit bugetar care să se situeze sub 3% din PIB, o datorie publică totală mai mică de

60% din PIB, o rată a dobânzii la obligațiunile pe 10 ani care să nu depășească cu mai mult

de 2% dobânda medie a celor mai performante 3 țări, menținerea stabilității cursului

valutar ( într-o bandă de ± 15%). Ratele dobânzilor se plasează la 5%, România a

îndeplinit indicatorul acesta din noiembrie 2013, deficitul bugetar a scăzut sub 3% din PIB

din 2012, datoria publică se găsește sub 40% din PIB, cursul valutar se înscrie în intervalul

de fluctuație cerut.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a afirmat că "În România este

macrostabilitate[…]deşi avem toate criteriile de la Maastricht îndeplinite, nu putem să

vorbim despre trecerea la euro nici peste doi ani. Sprijinim şi ideea de adoptare ca

ancoră, ca punct de catalizare, dar nu putem să ne aventurăm, pentru că abordarea e

riscantă. Toate cele cinci criterii sunt îndeplinite, dar trebuie acum să le păstrăm” 1, la

seminarul "Economia românească între macrostabilitate şi microtensiuni", organizată de

Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR) la Banca Naţională.

Acesta a punctat că economia în România este stabilă în prezent, dar are probleme

la nivel microeconomic, reliefând numărul mare de insolveță din anii precedenți.

Șeful BNR detaliază că " Păi când intrau cei care scontau la Banca Naţională în

1880-1890, treceau printr-o cameră şi li se punea ştampilă că n-au falimentat firme, ca şi-

1 ”Declarații făcute de Mugur Isărescu, Guvernator BNR” ,2014 Sursa: www.incont.ro

31

http://www.incont.ro/

au plătit datoriile la timp, că sunt înregistraţi la Registrul Comerţului şi respectă toate

regulile comerciale şi că sunt onorabili, nu intrau altfel la scont1.

Guvernatorul subliniază că există în prezent zeci de indicatori financiari și firme

care nu-și achită datoriile către stat, făcând întârzieri ale plăților. Isărescu a mai precizat că

"Asta cred că va schimba şi comportamentul Ministerului de Finanţe, că şi el este jucător

şi trebuie să respecte regulile, adică nu numai să aibă pretenţia să fie plătit la timp, ci să

plătească şi el la timp"1.

Potrivit analiștilor, România trebuie să atingă și convergența reală pentru a adopta

euro, pe lângă cea nominală, cu îndeplinirea criteriilor de la Maastricht, având nevoie de o

creștere economică accelerată de 5% pentru a adera în 2019, un obiectiv ambițios și

nerealizabil fără politici eficiente.

Economistul șef al BCR, Radu Crăciun, citat de Mediafax a declarat "Dacă ne

propunem să intrăm în zona euro, nu se poate realiza decât continuând în mod accelerat

acest proces de convergență, care înseamnă o creștere economică de 3%-4%, iar pentru

trecerea la euro in 2019 ar trebui sa fie chiar de 5%"2.

Crăciun, care este și președinte al Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din

România (AAFBR), a punctat că, în istoria economiei românești, creșteri de 4%-5% au fost

obținute în contexte "deosebit de favorabile", mai ales în ceea ce privește mediul extern.

"Cu un context atât de favorabil este puțin probabil să mai întalnim, cel puțin pe

termen mediu, într-un context în care apetitul de finanțare al piețelor emergente, al

României să fie atât de mare precum investițiile străine directe din anii anteriori crizei"2,

a relatat analistul.

Președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, care este și economist-șef al

Raiffeisen Bank, afirmă "Pentru a ajunge la nivelul de convergență care le-a permis celor

dinaintea noastră să intre în zona euro avem nevoie într-un interval foarte scurt de timp

de o creștere economică foarte înaltă"3, reiterând ideea că țările care au aderat înainte

aveau un PIB/capital de 60% din media zonei euro, în timp ce România se situează la circa

50%.

În schimb, Valentin Lazea, economistul șef al Băncii Naționale, este de părere că o

țară poate atinge convergența reală și după aderarea la euro, nu neaparat înainte, însă

numai cu condiția unor politici "bune". El a dat exemplul Slovaciei, care a avut politici

bune după aderarea la euro și a continuat convergența în interiorul acesteia.

2 ”Declarații făcute de Radu Crăciun,Economist șef BCR și Președinte AAFBR”, 2014 Sursa: www.incont.ro3 ”Declarații făcute de Ionuț Dumitru,Economist șef Raiffeisen și Președinte CF”, 2014 Sursa: www.incont.ro

32



3.2. Istoria procesului de aderare a României la UE

Uniunea Europeană reprezintă cel mai însemnat centru financiar, economic,

valutar, comercial şi cultural din lume și este formată din 28 de state membre. În privința

României, relațiile diplomatice dintre țara noastră și UE datează din 1990.

În 1993, România se asociază cu Comunitățile Europene și Statele Membre din

care fac parte, semnând Acordul European. În anul 1995, a intrat în vigoare Acordul de

asociere și tot în acest an pe data de 22 iunie, România a depus cererea de asociere la UE.

În iulie 1997, CE a adoptat Agenda 2000 ce includea ” Opinia asupra cererii de

afiliere a României la UE”. În următorul an 1998, mai exact în noiembrie, CE a publicat

primul ”Raport de Țară” în privința procesului de afiliere a României la UE. În 1999, în

iunie, România a adoptat ”Planul Național de Aderare la UE” iar în decembrie la întrunirea

de la Helsinky, CE a decis pornirea negocierilor cu 6 state candidate, inclusiv și România.

În februarie 2000, are loc deschiderea oficială a negocierilor de afiliere a

României la UE. În 2002, pe 13 Noiembrie , Comisia Europeană votează ”Foaia de

parcurs” pentru Bulgaria și România. Pe 20 noiembrie, Parlamentul European a decis ca

data de 1 ianuarie 2007 sa fie ziua în care România va adera la UE.

Pe 12-13 decembrie 2002, la Copenhaga, Consiliul European a decis asupra

afilierii a 10 state membre noi și ia în considerare foile de parcurs pentru Bulgaria și

România. Din anul 2003, aceste negocieri de afiliere au fost manifestate în cadrul celor 31

de capitole de negocieri.

În 2004, pe 17 decembrie, României îi este confirmată politica încheierii

negocierilor de afiliere la UE în cadrul Consiliului European de la Bruxelles. Una din

condițiile pentru ca România să se afilieze la UE a fost să înfieze și să pună în folosință

legislația europeană care a fost împărțită pe 31 de domenii de negociere (Tabelul 3.2. de la

capitolele ușoare la cele cu impact social și economic, apoi la cele 4 libertăți fundamentale

până la capitolele dificile). În Tratatul de Aderare a României la UE este precizat rezultatul

negocierilor.

La 13 aprilie 2005, Parlamentul European este de acord cu aderarea Bulgariei și

României la UE, urmând ca Tratatul de Aderare să fie semnat la data de 25 aprilie 2005, în

care se anticipa și posibilitatea afilierii la Tratatul de stabilire a unei Constituțiuni pentru

33

Europa, numai dacă ar fi fost legiferat de către statele mebre, până la aderarea oficială a

Bulgariei și României.

Ca efect al divizării au rezultat aceste capitole de negociere a acquis-ului

comunitar, ce reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor comune ce asociază statele

membre în mediul Uniunii Europene. Aceste 31 de capitole alcătuiesc mediul de negociere

dintre UE și statele candidate. În momentul în care statul și UE ajung la un consens,

capitolul respectiv este considerat inchis provizoriu.

Capitolele de negociere închise provizoriu reprezintă o recunoaștere a faptului că

promisiunile asumate de către statul candidat în privința aproximării legislaţiei din

34

Tabelul 3.2.

Cele 31 de capitole ale Acquis-ului comunitar

Sursă: http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/03.-p.19-231.pdf

http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/03.-p.19-231.pdf

respectivul domeniu sunt socotite îndeplinite. Capitolele sunt considerate a fi închise

definitiv, atunci când se consideră negocierile încheiate cu anumitul stat.

Ca urmare, în paralel s-au întocmit Protocolul de aderare şi Actul de aderare.

Astfel spus, daca acest Tratat ar fi fost adoptat înaintea aderării, ar fi intrat în vigoare

Protocolul.

Cum această chestiune nu s-a întamplat, în momentul aderării a acestor state, a fost

condiționat Actul. Acest Act include schimbările tratatelor constitutive din prezent:

Tratatul UE, Tratatul CE și Tratatul CEEA/ EUROATOM.

Protocolul de aderare ajustează Tratatul Constituţional pentru a face realizabilă

afilierea Bulgariei şi României la acest act. În principiu, Protocolul și Actul au același

conţinut cu referiri diferite la anumite texte.Tratatul de aderare a acestor țări la UE conține

fragmente generale, compuse din declarațiile și anexele Tratatului, Actului și Protocolului

de aderare.

Tratatul propriu-zis (ce include 6 articole) cuprinde afilierea Bulgariei şi a

României la UE, astfel că prin afiliere, cele 2 țări fac parte din Tratatul de înființare a

Constituției Europene, în cricumstanțele orânduite prin Protocolul atașat la Tratatul acesta.

Deopotrivă, se distinge data când Tratatul va intra în forță dar și că este necesar

ca părțile contractante să-l rectifice potrivit formalităților interne. Până la 31 decembrie

2006, trebuiau depuse procedeele de confirmare, în cazul în care unul din state nu îl

depunea până la data respectivă, Tratatul va fi obținut de către statul celălalt.

România a aderat la data de 1 ianuarie 2007, în perioada în care Uniunea

Europeană a împlinit ”vârsta de aur”. Aderarea la Uniunea Europeană, a făcut ca România

și ca oricare alt stat membru, să-și asume anumite răspunderi care trebuiesc respectate cu

strictețe faţă de comunitatea europeană, fapt care îşi găseşte oglindire în activitatea utilă a

statului şi a instituţiilor acestuia.

35

3.3. Perspectivele adoptării monedei euro

Cele 28 de state membre care alcătuiesc Uniunea Europeană au reușit să

preschimbe „piața comună” într-o piața unică în care circulația serviciilor, bunurilor,

capitalului și a persoanelor să fie liberă. Ca urmare, Uniunea Monetară și Economică

constituia o parte dintre țintele oficiale la adaptarea europeană.

Moneda euro permite statelor membre să-și extindă activitatea comercială și să

diminueze în același timp corelația euro-dolar, astfel consolidând nivelul politicii

economice a UEM. De asemenea moneda euro urmărește stabilitatea în plan monetar, însă

România nu este pregătită prea curând pentru transformarea radicală în plan economic.

Pentru a putea adera la moneda euro, procedura UE consideră că trebuie îndeplinite

criteriile de convergență (reale și nominale) din Tratatul de la Maastricht, dar și 1 criteriu

juridic, conform căreia trebuie corelată legislația de funcționare și organizare a BNR cu cea

a Băncii Centrale Europene. Scopul criteriilor este de a conferi stabilitate prețurilor în Zona

Euro și de a nu se confrunta cu impactul negativ asupra statului care a făcut trecerea la

moneda euro.

Pe lângă criteriile din Tratatul de la Maastricht, enumerate și prezentate în

subcapitolul anterior, criteriul juridic este o altă parte importantă a procesului. Astfel, un

aspect foarte important este cel de a asigura independență băncii centrale și de a preveni

presiunile din partea altor instituții ale statului. Dar Legea BNR 312/2004 n-a fost corectată

în perioada antecedentă de la ”Raportul asupra convergentei” din 2012 și 2014.

Din această cauză, o succesiune de prevederi trebuie reexaminată în scopul

fortificării independentei băncii centrale, pentru a convenționa legislatia internă cu

prevederile art.123 la Tratatul de Funcționare al UE. Mai mult decât atat, între legea BNR

și cea a BCE există incompatibilități ce trebuie revizuite, iar durata acestor modificări

poate atinge data târzie de 31 decembrie 2016.

Un aspect important este că aceste criterii de convergență care sunt realizate pe

moment de către țara noastră, depind una de cealaltă. De exemplu, daca un criteriu rămâne

nerezolvat, celelalte sunt nule, așadar au caracter obligatoriu. De evidențiat, aderarea la

Zona Euro întemeiază o stare de normalitate, iar adoptarea monedei unice dovedește o

36

economie competitivă, solidă. Contrar, urmările pot fi dramatice ca în cazul Greciei, care

numai poate folosi cursul valutar drept scut pentru bombele economice.

Încă din februarie 2010, la BNR se dezbat problemele cu privire la convergența

reală și nominală cât și a deciziilor bancii centrale legate de aderarea la UEM, având

oaspeți ai Ministerului Finațelor. Din Mai 2011, Comitetul interministerial pentru

adoptarea euro realizează pregătirile în acest sens.

În primăvara anului 2011, România s-a alăturat Pactului Euro Plus, ce reprezintă

măsurile luate pentru a spori stabilitatea financiară, competitivitatea, durabilitatea

bugetelor publice, gradul de preocupare a forței de muncă dar și consonanța funcțiilor în

politica de impozitare.

O altă inițiativă către adoptarea euro reprezintă afilierea la Uniunea Bancară, ce va

spori încrederea și va consolida ramura financiară prin echilibrarea regulilor și

reglementărilor de sistare, dar și a planului de asigurare din ramura bancară. În prezent,

România îndeplinește 9 din 11 indicatori pentru a defini stabilitatea macroeconomică,

importanța lor constând în sfera unei decizii de aprobare în Zona Euro.

Cu toate aceste aspecte legate de trecerea la moneda unică, România trebuie să-și

îndeplinească criteriile ridicate la standardele UE. Guvernul a declarat pentru Ziarul

Financiar că data de 1 ianuarie 2019 să reprezinte momentul în care România se poate

converti la Zona Euro. Bineînțeles că au mai fost și alte dăți țintă, care din păcate nu s-au

realizat.

Dar oare România va fi pregătită? Sau vor mai exista alte posibile dăți pentru

adoptarea monedei euro?

Premierul Victor Ponta a declarat că „Este extrem de important ca toate aceste

realizări economice să fie de durată, să putem să îndeplinim planul de convergenţă pe

care ni l-am asumat pentru ca România să se ridice la standardele economice şi sociale

ale UE, iar obiectivul intrării în spaţiul euro în 2019 să fie atins“4.

Din perspectiva criteriilor din Tratatul de la Maastricht, țara noastră a fost pregătită

din vara anului 2014 să intre în ERM II (mecanism de schimb valutar) și să treacă printr-un

interval intermediar de cel puțin 2 ani, o perioadă în care echilibrul monedei naţionale va fi

testat. Astfel, cursul trebuie varieze între ±15% faţă de un grad central agreat.

Este nevoie și de redobândirea decalajelor cu privire la nivelul de trai, așa cum a

afirmat și Mugur Isărescu. Problemele cele mai însemnate ale adoptării euro sunt criteriile

4 ”Declarații făcute de Victor Ponta, Premier, 2014 Sursa: www.zf.ro

37

http://www.zf.ro/

reale de convergență, mai ales PIB-ul care este redus și exprimă jumătate din media

Uniunii Europene.

Isărescu a susținut că pentru a ajunge la standardele UE ar trebui 10 ani cu un

diferențial de 2 pp/ an a creșterii economice, 7 ani cu un diferențial de 3 pp/ an sau 5 ani cu

un diferențial de 4 pp/an pentru a ajunge la cca de 60% din media UE.

Majoritatea specialiștilor consideră că anul 2022 va fi ținta pentru adoptarea

monedei unice, având in vedere că decalajele nu pot fi recuperate într-un timp atat de scurt.

Mihai Pătrulescu, economist senior la UniCredit Ţiriac Bank susține: „Consider că

2019 este o ţintă ambiţioasă. Economia s-a ajustat semnificativ din 2009 până în prezent

şi poate atinge în scurt timp criteriile nominale de aderare la zona euro. Însă, PIB/locuitor

în România se afla la finalul anului 2013 la doar 50% din media Uniunii Europene, iar

dinamica de creştere prognozată în prezent este insuficientă pentru a asigura o

convergenţă până în 2019“5.

Specialiștii și unii reprezentanți ai instituțiilor financiare au demonstrat că România

trebuie să aiba o creștere economică de 4%/an cel puțin, pentru a diminua acele decalaje și

de a putea schimba nivelul de trai. Extinderea crizei din Grecia în Portugalia, Spania sau

Irlanda, a evidențiat dezavantajele adoptării euro pentru țările nepregătite din punct de

vedere economic.

5 ”Declarații făcute de Mihai Pătrulescu, economist senior la UniCredit Ţiriac Bank, 2014 Sursa: www.zf.ro

38

http://www.zf.ro/

CONCLUZII

Pentru exemplificarea stabilităţii monetare este examinată experienţa României

după Revoluţia din decembrie 1989. Evenimentele care au fost cauzate la începutul trecerii

de la economia totalitară, centralizată la economia de piaţă au stârnit un dezechilibru

monetar major aşa cum s-a petrecut şi cu celelalte state din Europa Centrală şi de Est, care

au plecat pe acelaşi drum.

Ţara noastră a fost în conflict cu un proces inflaţionist de lungă durată şi extindere

mai ridicată decât majoritatea celorlalte ţări în curs de tranziţie ca efect al unor cauze

multiple: preţurile controlate administrativ, sistemul brutal de preţuri dobândit de la

vechiul regim, instabilități majore ale sectorului real economic, şocurile externe care au

provocat autorităţile să voteze pentru liberalizarea graduală și prudentă a preţurilor.

Precauția premergătoare a avut raţiuni solide de ordin social și politic dovedind o

măsură convenabilă pe termen scurt dar greu de tolerat pe termen mediu. Tentativa de a

justifica efectele şi nu cauzele fenomenelor, nu a făcut decât să intensifice presiunile

inflaţioniste şi să sporească costul măsurilor inflaţioniste.

Dupa inflaţia atinsă în 1993, Banca Naţională a României a trecut la o politică

antiinflaţionistă care, a dus mai târziua la stabilitatea relativă a leului, parte importantă a

procesului de reformă întemeiată de ţara noastră. Dincolo de înfățișarea schematică în cifre

și indicatori, procesul inflaționist trebuie analizat și acceptat ca un fenomen economic,

serios dependent de poziția socio-economico-politic.

Un alt proces important este cel al denominării monedei naționale care reprezintă

cheia către trecerea la moneda unică europeană. Acesta a jucat un rol esențial în plan

monetar, redimensionând toate bancotele și monedele țării permițând astfel modernizarea

și transformarea ATM-urilor și a tuturor aparatelor electronice conform tiparului euro. De

asemenea, a fost un prim pas important către aderarea la Uniunea Europeană.

Bineînțeles că moneda noastră națională a avut ceva probleme în decursul ciclului

valutar, dovada fiind deprecierea leului în raport cu dolarul american și euro, din cauza

inflației, scăderii exporturilor, fluxurilor reduse de valută și lista poate continua. De-a

lungul timpului, evoluția leului a fost marcată de tensiunile politice dar și de nivelul scăzut

al investițiilor. Acest fapt dovedește ca leul este o monedă slabă, fără o susținere

economică puternică.

39

Pentru o creștere economică și constantă este necesară controlarea inflației și

evitarea acestui proces, în același timp stabilizând echilibrul prețurilor. Astfel

instrumentele monetare și politica monetară au evoluat în concordanță cu condițiile istorice

din fiecare etapă a cursului de schimb.

Echilibrul monetar este un proces care include acționarea mai multor pârghii

monetare și economice în acest mod încât la final să se realizeze echilibrul între oferta de

bunuri și servicii și masa monetară, între cererea solvabilă și forța economiei de a garanta

statornicia relativă a prețurilor.

În ceea ce privește adoptarea monedei euro, aceasta reprezintă obiectivul central

după aderarea la UE, depinzând însă de câțiva factori importanți: momentul intrării în

mecanismul cursului de schimb ERM2, îndeplinirea criteriilor din Tratatul de la Maastricht

și alegerea datei în care moneda națională va fi înlocuită cu moneda euro. În cazul țării

noastre, calendarul prezentat prin Programul de Convergență din 2007, a prevăzut trecrea

la euro in 2014, apoi 2015, 2016, 2019 și ultima prezicere în 2022.

Cum criza financiară internațională face dificilă sarcina adoptării monedei euro de

către România, turbulențele de pe piețele internaționale sporesc incertitudinile și măresc

dificultățile de a gestiona politicile monetare și economice. Încadrarea în criteriile de la

Maastricht impune în asemenea condiții mai multă rigoare și disciplină, politici bugetare și

fiscale precaute, statornicie între mărirea productivității și a salariilor, politici de venituri

mai puțin imperialiste, măsuri în general mai puțin populare care impun chestiunea

asumării costului politic.

În concluzie, din întreaga analiză asupra României, țara noastră trebuie să fie aptă și

pregătită din punct de vedere socio-economico-politic pentru schimbarea majoră de la

moneda națională –leu– la moneda unică europeană –euro– dar și pentru a face față

concurenței de pe piața unică.

Din păcate, statul român încă se confruntă cu rata dobânzii care crează presiuni

pentru aprecierea leului cu efect inflaționist și contribuie la diminuarea contului curent. Cu

alte cuvinte, neîndeplinirea criteriilor și o adoptare timpurie a monedei euro poate duce la

riscul de a suferii șocuri asimetrice însemnate pe care țara noastră nu le poate înfrunta în

absența unei politicii monetare independente.

40

BIBLIOGRAFIE

Boaja Minica - „Relații financiare și valutare internaționale”, Editura Economica,

București, 2002

Gâlea I., Dumitrascu A. M., Morariu C. - „Tratatul instituind o Constituție pentru

Europa”, Editura ALL BECK, București, 2005

Georgescu Florin - Starea economico-socială a României în anul 2000, Ed. Expert,

București, 2002

Isărescu Mugur - Politica monetară, stabilitatea macroeconomică și reforma bancară în

România, 1996

Isărescu Mugur - Reflectii economice: Vol. 3 : Contribuții la teoria macrostabilizării,

Academia Română - Centrul Român de Economie Comparată și Consens: Expert, 2003

Isărescu Mugur - „Spre o nouă strategie de politică monetară: țintirea directă a inflației”,

Craiova, 17 octombrie 2003

Isărescu Mugur - „Reflecții economice – piețe, bani, bănci”, Academia Română, Editura

Expert, București, 2001

Kirițescu C. Costin - „Relațiile valutar-financiare internaționale”, Editura Științifică și

Enciclopedică, București, 1978

Kirițescu C. Costin - „Sistemul bănesc al leului și precursorii lui”, Editura Enciclopedică,

București, 1997

Krueger O Anne -„Determinarea cursului valutar”, Editura Sedona, București, 1996

Lutas Mihaela -„Integrarea Economică Europeană”, Editura Economică, București, 1999

Rădulescu Eugen - „Inflația, marea provocare”, Editura Enciclopedică, București, 1999

* * *

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, www.bnr.ro

”Campania de informare publică la nivel naţional cu privire la denominarea monedei

naţionale”- Sondajele realizate de BNR, 2001-2010

Eugen Dijmărescu ”Denominarea: experienţe ale altor ţări”- Prezentare la a XII-a ediţie a

Simpozionului de istorie şi civilizaţie bancară "Cristian Popişteanu"

41

http://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=1332




http://www.bnr.ro/

Florin Georgescu ”Denominarea monedei naţionale. Implicaţii asupra sistemului bancar şi

operatorilor economici”- Prezentare la a XII-a ediţie a Simpozionului de istorie şi

civilizaţie bancară "Cristian Popişteanu"

Isărescu Mugur - ”Denominarea leului şi trecerea la euro”- Prezentare la

Forumul Financiar European cu tema "Leul nou şi economia României"

Isărescu Mugur - ”Denominarea monedei naţionale - 1 iulie 2005”- Prezentare la a XII-a

ediţie a Simpozionului de istorie şi civilizaţie bancară "Cristian Popişteanu"

Isărescu Mugur - ”România- Trecerea la euro”- Prezentare la Forumul Financiar Sud-Est

European, organizat la Bucureşti

***

Botis Ioan - ”Tratatul de la Maastricht”- http://www.gazetademaramures.ro/tratatul-de-la-

maastricht-14333

Gal Ramona Ioana - ”Perspectivele adoptării monedei euro în România”

http://mastermrufeaa.ucoz.com/Gal_Ramona.pdf

Ghiba Nicolae – ”Implicaţii ale volatilităţii cursului de schimb asupra schimburilor

comerciale internaţionale (cazul României)”-

http://mpra.ub.uni-muenchen.de/28453/1/MPRA_paper_28453.pdf

Ghițu Anca Elena - ”Aderarea României la Zona Euro”-

http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC2_2014/lucrari/2.5.Anca%20Ghitu_PAPER.pdf

*** www.adevarul.ro

*** www.antena3.ro

*** www.business24.ro

*** www.capital.ro

*** www.contributors.ro

*** www.curs-valutar-bnr.ro

*** www.cursvalutar.kappa.ro

*** www.incont.ro

*** www.mediafax.ro

*** www.stiucum.com

*** www.wall-street.ro

*** www.ziare.com

*** www.zf.ro

42

http://www.zf.ro/eveniment/exporturile-au-accelerat-in-luna-iulie-la-un-nou-maxim-istoric-depasind-cresterea-importurilor-13237650

http://www.ziare.com/

http://www.wall-street.ro/

http://www.mediafax.ro/economic/isarescu-indeplinim-cele-cinci-criterii-de-la-maastricht-dar-nu-putem-adera-la-euro-nici-peste-doi-ani-13655348

http://www.incont.ro/credite-si-economii/isarescu-indeplinim-cele-5-criterii-de-la-maastricht-dar-nu-putem-adera-la-euro-nici-peste-doi-ani.html

http://www.curs-valutar-bnr.ro/

http://www.contributors.ro/

http://www.capital.ro/

http://www.business24.ro/

http://www.antena3.ro/economic/biz-news/euro-la-un-nou-maxim-istoric-4-3688-lei-102771.html

http://mpra.ub.uni-muenchen.de/28453/1/MPRA_paper_28453.pdf

http://mastermrufeaa.ucoz.com/Gal_Ramona.pdf





Date post:	04-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	zwinky-zwinkid
View:	60 times
Download:	1 times

Moneda Nationala, Cursul Valutar Si Trecerea La Moneda Euro

Documents