Nr. 582

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 55 (serie nouã) • februarie 2018 • 3,00 lei •

Marius MANTAîn dialog cu Cristina Timariu (etnograf):

„Era mândrie mareca ia sã poarte

tricolorul“pagina 14

Ion FERCU

Cu Antoneseiºi Dostoievski,

pe Insula Începuturilorpagina 4

Alin POPA

Bacãul – capitalã a rezistenþeinaþionale în Primul Rãzboi

Mondial (1914-1918)pagina 19

Adrian JICU

Constantin Cãlin – triumfulunui „marginal“

pagina 3

Petru SOLONARU

Eros ºi Anterospagina 12

•• TT

hhee

oodd

oorr

GGrr ii

ggoo

rr aass

Ionel SAVITESCU

Misiune în România

pagina 23

Pe 26 ianuarie 2018 s-adeschis expoziþia „Anuala 2017“a artiºtilor plastici bãcãuani, laGaleriile „Frunzetti“. Chiar dacã,spre deosebire de alte ediþii,expoziþia pare ceva mai restrân-sã, ºi de data aceasta specta-colul de forme ºi culori oferit deplasticieni este unul reuºit.Panotarea foarte bine gânditãpune în valoare aproape fiecarelucrare din expoziþie. Artiºti dintoate generaþiile sunt prezenþipe simeze*. Cele mai multelucrãri sunt realizãri recente, darau fost ºi membri ai FilialeiU.A.P. Bacãu care au participatcu lucrãri de acum doi, trei ani;subliniem însã cã unii dintreaceºtia au avut expoziþii perso-nale anul trecut ºi probabil auevitat redundanþele, preferândsã readucã în atenþia publiculuicreaþii din anii precedenþi. Dealtfel, în seara vernisajului,Carmen Poenaru, preºedintaFilialei U.A.P. Bacãu a precizatcã „fiecare artist a venit cu ceare reprezentativ în portofoliu,indiferent de anul în care a fostcreatã lucrarea“.

Sunt câteva piese ce atragimediat privirea ºi dau o consis-tenþã specialã expoziþiei:panopticul lui Ilie Boca, cu gri-urile sale inconfundabile; cevamai încolo, lucrarea aurie a luiMihai Chiuaru lumineazã parcãîntreaga galerie; GheorgheZãrnescu combinã, ludic dar ºimodern, elemente de sculp-turã/obiect cu grafica; peisajullui Vasile Crãiþã-Mândrã,esenþializat, mai abstract decâtodinioarã, cu treceri foarte finede la o culoare la alta, invitã lameditaþie.

Carmen Poenaru s-a jucatinspirat cu texturile ºi nuanþelede gri, lucrarea ei fiind ºi ceamai proaspãtã, datatã 2018. Cutotul aparte este ºi portretul unuicopil, cu privirea îndreptatãunde-n altã parte decât spreviitor; realizare, Dragoº Burlacu.Griuri plãcute, a cãror cãldurã epotenþatã de un galben pur,solar, întâlnim la Marius Crãiþã-Mândrã, prezent în expoziþie cuo picturã abstractã realizatãanul trecut în Tabãra de la

Ghimeº. Tot cu lucrare din aceatabãrã este prezentã în expozi-þie Geanina Ivu, care a pictat ocasã tradiþionalã, din localitateaBuha, o compoziþie ce punemult accent pe structuri geome-trice, demonstrând o viziuneplasticã modernã. Ioan Burlacu,peisagist de marcã, de dataaceasta e prezent cu o lucrare-experiment, tehnicã mixtã.Întorcându-ne la picturã, culorifoarte vii, intense gãsim laCristina Ciobanu, Mircea Bujor,Elena Lupaºcu, Mari Bucur. Nupoþi trece nepãsãtor nici pelângã misterioasele umbre dinferestrele lui Aurel Stanciu.Fotografia e reprezentatã deViorel Cojan ºi OvidiuUngureanu, foarte diferiþi unulde celãlalt, deºi ambii se folo-sesc ºi de elementul-pãpuºã înrecuzita lor. Lucrarea lui ViorelCojan incitã, contrariazã, iarfotografiile lui Ovidiu Ungureanusunt ludice ºi au ceva din magiasãrbãtorilor de iarnã. Cu sculp-turã sunt prezenþi MihaiBejanariu, Eugen Ionescu,Ionela Lãzureanu, cu graficã IonLãzureanu, Ion Vãsâi, Mihnea

Baran, Lucica Filimon; cu tapi-serie, Veronica Cãlin. Naturilestatice ale lui ªtefan Pristavum-au dus un pic cu gândul lamaeºtrii olandezi. Lucrãri nota-bile au avut în expoziþie ºiDionis Puºcuþã, Ion Mihalache,Liliana Dumitriu, Luminiþa Radu,Silvia Tiperciuc, Oana Vãsâi,Dumitru Macovei, TamaraAntal, Bianca Rotaru, TheodorGrigoraº.

Cu totul admirabile lucrãrileregretaþilor artiºti Ovidiu Marciucºi Danny Zãrnescu.

________________

* Artiºti prezenþi în expoziþie:Tamara Antal, Silvia Anghel, IlieBoca, Ioan Burlacu, DragoºBurlacu, Mircea Bujor, MariBucur, Mihai Bejanariu, MihneaBaran, Mihai Chiuaru, MariusCrãiþã-Mândrã, Vasile Crãiþã-Mândrã, Cristina Ciobanu,Viorel Cojan, Veronica Cãlin,Liliana Dumitriu, Lucica Filimon,Theodor Grigoraº, Geanina Ivu,Eugen Ionescu, Ioan Lãzureanu,Ionela Lãzureanu, ElenaLupaºcu, Dumitru Macovei, IonMihalache, Ovidiu Marciuc, DorinMacovei, Mihai Nechita-Burculeþ,Zinica Oþetea, Carmen Poenaru,ªtefan Pristavu, Dionis Puºcuþã,Adrian Paiu, Luminiþa Radu,Bianca Rotaru, Aurel Stanciu,ªtefan Suditu, Silvia Tiperciuc,Ovidiu Ungureanu, Ion Vãsâi,Oana Vãsâi, GheorgheZãrnescu, Danny Zãrnescu.

februarie 20182

eveniment

Violeta SAVU

Anuala 2017Fragmentarium

CUVÂNTUL ANULUI – UNIRE. Neîndoielnic, evenimentulcentral al lunii trecute – Ziua Culturii Naþionale – a produs rever-beraþii pentru tot parcursul lui 2018. Aºa se face cã agenda noas-trã a adunat numeroase date despre cele petrecute în numelezilei de 24 Ianuarie: • Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ ademonstrat cã ne aflãm într-un „an efervescent“ (NicoletaZãrnescu); • Slujitorii Domnului din Protopopiatul Bacãu, în fruntecu arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului, Î.P.S.S. Ioachim, au iniþi-at o procesiune impresionantã în Piaþa Tricolorului, etalând uni-tatea de gând, faptã ºi credinþã a românilor; • Ansamblul FolcloricProfesionist „Busuiocul“ (director, Petru Vlase) a oferit un spec-tacol de zile mari în Sala „Ateneu“, cu colaborarea TeatruluiMunicipal „Bacovia“ (i-am admirat pe Bogdan Matei ºi pe ViorelBaltag, alias Al. I. Cuza ºi, respectiv, M. Kogãlniceanu, „oficialii“manifestãrii); • Delegaþia Ministerului Educaþiei Naþionale a fostîntâmpinatã, pe 23 ianuarie, cu un program artistic susþinut deelevi ai ªcolii Gimnaziale Nr. 10 ºi ai Colegiului de Artã „GeorgeApostu“. O elevã a þinut sã puncteze cã autorul „Horei Unirii“ estenãscut în Bacãu, iar ministrul ºi o parte dintre însoþitorii sãi au fre-donat toate versurile cântecului; • Seara aceleiaºi zile a fost înproprietatea Bibliotecii Judeþene „C. Sturdza“, care a ilustrat„Bacãul ºi Unirea“ în documente ºi cãrþi de patrimoniu (MihaelaChelaru ºi Vilicã Munteanu, prin Serviciul Judeþean al ArhivelorNaþionale), în ilustrate de epocã (Mihai Ceucã) ºi prin lansareamonografiei Bacãului, scrisã în 1928 de Ioan Grigoriu. Dintre mul-tele vorbe cu miez rostite în Sala multimedia în acea searã me-morabilã: *“Tinerii de azi sã vinã la Sala de studiu a Arhivelor! Auce vedea!“ (Mihaela Chelaru); *“Sã nu uitãm dificultãþile Unirii!Totodatã suntem datori sã ne ºtim istoria locului“ (ConstantinCãlin); *“Ioan Grigoriu era un harnic student. Cartea este scrisãla 18 ani“ (Maria Grigoriu); *“În Anul European al Patrimoniului,sã îndrãznim: Bacãul are nevoie de o Casã Alecsandri!“ (AdrianJicu); *“Cel mai bun discurs al anului 2018 sã fie discursul careuneºte, construieºte ºi convinge“ (Gheorghe Popa, secretar destat în Ministerul Culturii ºi Identitãþii Naþionale).

AL TREILEA ALBUM. Face parte din seria „Artiºti plasticibãcãuani în colecþiile Muzeului de Artã“ ºi îi include pe GrigoreManea, Alexandru Gheorghiþã, Mihai Butnaru, Constantin Ciosu,Petru Pinca, Constantin Doroftei, Iancu Sãndel, Veronica Cãlin,Mihai Bejanariu, Virgil Mancaº, Irina Dascãlu ºi Iulia Doarbeº.Presupunând „un serios efort financiar ºi de concepþie“ (MarianaPopa, manager), proiectul implicã „permanente cãutãri“ (DionisPuºcuþã), în condiþiile „absenþei cãrþilor de referinþã“ (MarcelaGavrilã).

O MAPÃ, DOUÃ MAPE. Consemnãm cumulat temele sin-tezelor informative realizate de Mihai Ciumaºu în Sala periodicea Bibliotecii Judeþene: „Dupã 50 de ani. Anul 1968 în presã“ ºi,respectiv, „Radu Cârneci – 90“.

PE UNDE O FI? I-am pierdut urma lui Costin Enache, de laRadio-România Actualitãþi, cel care mã binedispunea la sfârºit desãptãmânã cum o fãcea doar Paul Grigoriu cândva. Pentru el era„Deschis în weekend“ nu ca sã se afle în treabã, ci „pentru a aflace se întâmplã ºi de ce“ (vorbele bãcãuanului Paul Grigoriu). Nu-mifac griji: stilul (pentru cã e un gazetar cu stil) îl va da de gol.

VEM – 50. Cu o „evoluþie surprinzãtoare“ (Vasile Crãiþã-Mândrã), îmbiindu-ne la un „surâs amar“ (Adrian Jicu), Victor-Eugen Mihai jubileazã: „Caricatura bãcãuanã a supravieþuit!“

Al. IOANID

Revista de Culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./Fax: 0234-512497 • • e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHERedactori: Ioan DÃNILÃ, Adrian JICU (redactor asociat),

Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru • 5948465000072

28

•• GGhheeoorrgghhee ZZããrrnneessccuu

Centrul Cultural „Mihai Eminescu“ Bucureºti (fostul ClubSociocultural „Jean-Louis Calderon“) a organizat miercuri, 14 fe-bruarie a.c., adicã în ziua când Radu Cârneci ar fi împlinit 90 deani, o manifestare omagialã complexã. Vom reveni cu detalii înnumãrul viitor al revistei. (I. D.)

Radu Cârrneeci – 90

cronica literarã

februarie 2018 3

Am citit, pe nerãsuflate, cel de-altreilea volum din „Dosarul Bacovia“(Triumful unui „marginal“, Bacãu, Editura„Babel“, 2017) cu nerãbdarea celuicurios sã vadã deznodãmântul odiseeibacoviene, în versiunea ConstantinCãlin. Iar în faþa acestei demonstraþii deacribie ºi erudiþie mi-a venit în minte ple-doaria lui Radu Vancu pentru admiraþie(dintr-un interviu din 2017, la TVR), fiind-cã am convingerea cã, prin cele treiopuri, Dosarul Bacovia este cea maicompletã exegezã bacovianã „all times“.

Dincolo de cifre (impresionante prinele însele: peste 53 de ani de muncã,1682 de pagini, mii de note de subsol ºitrimiteri bibliografice etc.), ceea ce seimpune de la primele rânduri este abor-darea echilibratã, fermã, cu detalii dintrecele mai diverse, menite sã ofere citi-torului o imagine lãmuritoare a receptãriicreaþiei bacoviene. Problema estedrãmãluitã eficient, pe toate feþele, criti-cul urmãrind aspecte care þin de „margi-nalitate, debut, sistem, rãsfrângeri,etichete, debut, titluri, recenzii, echivalãri,public, manuale, dicþionare, enciclopedii,conexiuni, traducãtori, agenþi de influenþã,citãri, parafraze ºi parodii, dedicaþii,superlative“ etc. Simpla lor enumerare eun indicator relevant pentru a înþelegecum „gestioneazã“ Constantin Cãlintraseul receptãrii lui Bacovia, pe care îlînþelege drept o acumulare succesivã deopinii, similarã cu „formarea stalactitelor“.Pornind de la aceastã premisã, autorul îºinuanþeazã permanent analiza printr-undiscurs moderat, subliniind cã „o criticãaplicatã, fie ºi asprã, e mai convingãtoaredecât o jerbã de exagerãri.“

Negarea oricãrei metode de lucru esteea însãºi o afirmare. Iar Constantin Cãlinîºi asumã un mod personal de a procedaîn faþa unei creaþii dezarmante prin sim-plitatea ei paradoxalã ºi seducãtoare:„Nu am o teorie proprie desprereceptare. Nu am ajuns încã sã alcãtu-iesc reguli ferme ºi definiþii precise.Oscilez între determinism ºi relativism.Faptul acesta s-ar putea sã nu placãacelora ce au impresia cã ºtiu totuldespre ea ºi prin urmare trec uºor pestedetalii ºi nuanþe. Or, eu cred dimpotrivãcã, în receptare, nu o datã, «lucrurilemãrunte», eterogene, difuze, insesiza-bile la prima vedere, sunt importante.“Scepticismul faþã de diversele metodecritice vine, în fapt, dintr-o mai vecherezervã faþã de abordãrile de tip impre-sionist, de eseistica bombasticã,presãratã cu formulãri spectaculoase,care au prins la public: „Pãcatul e cã, laasemenea ocazii, scriu sau vorbescdespre poet «didactici» ce n-au simþulpoeziei (în special, al celei moderne) ºieseiºti de ºcoalã nouã ce n-au simþulistoriei literare“. Un asemenea punct devedere trãdeazã, în egalã mãsurã, o pu-ternicã intenþie polemicã, manifestatã înrepetate ocazii. Cine a citit cu suficientãatenþie volumele semnate de-a lungulanilor de Constantin Cãlin nu poate sãnu observe nemulþumirea acestuia faþãde critica pompieristicã sau histrionicã.De aceea, Dosarul Bacovia este, înprimul rând, o replicã minuþios pregãtitã,o lecþie datã „specialiºtilor“, de pe poziþi-ile omului de bibliotecã pentru careBacovia nu e un pretext, ci o cauzã,asumatã pânã la identificare.

Reconfortantã este ºi naturaleþea dinscrisul lui Constantin Cãlin. Ceea ce sedistinge este nu dorinþa de a epata, ciîncercarea de a explica mecanismele careau fãcut posibil ceea ce nimeni nu ar ficrezut acum o sutã de ani: triumful unuipoet retractil, aparent apatic, dintr-un târgdin Moldova. Scanând, în diacronie,

etapele receptãrii, criticul periazã presaºi arhivele, extrãgând orice amãnunt denaturã a lãmuri avatarurile acestui pro-ces. Evitând tentaþia hiperspecializãrii ºilimbajul tehnicizat, el are permanent învedere cã „receptarea este o «istorie»“,pe care alege sã o relateze „ca pe o «tre-cere» în revistã, cu «inspecþii» pe toaterândurile, adicã atent atât la aspectelede faþadã, cât ºi la cele de interior, pen-tru a marca, etapã cu etapã, sporurile,dar ºi scãderile, eclipsele ºi hiatusurile“.O istorie captivantã prin ea însãºi, fãrãartificii retorice, dar cu numeroase infor-maþii ºi explicaþii de naturã a explica des-tinul unui poet formidabil în aparenta-isimplitate.

Cartea poate fi cititã nu doar ca o isto-rie (literarã ºi a ideilor), cât ºi ca o suc-cesiune de eseuri (despre oameni ºiepocã), întrucât Constantin Cãlin nu sedezice de mai vechea practicã a scrisu-lui scurt, impus de nerãbdarea cititorului

de astãzi. Deceniile de activitate pub-licisticã se vãd ºi în opþiunea pentruglose accesibile, care pot fi citite caepisoade de sine stãtãtoare în istoriamare a receptãrii creaþiei bacoviene.Fãrã a fi cãutate, nu lipsesc formulãrilememorabile, care fac deliciul oricãruivolum de criticã, asigurându-i forþa depenetraþie. Vorbind despre „efectulCenuºãreasa“, Constantin Cãlin fixeazãdeja întreaga istorie a receptãrii, cusuiºurile ºi coborâºurile ei. Pornind „dejos“, de la exemple, autorul recurge laanalogii, dupã care formuleazã judecãþi.O asemenea „procedurã“ face demon-straþia convingãtoare.

Constantin Cãlin este unul dintrepuþinii autori pentru care „context“ nu e ovorbã goalã, un cliºeu (critic) la modã.Omul chiar ºtie ce va sã zicã a reconsti-tui atmosfera unei epoci, ceea ce ºi facede fiecare datã cãutând sã explice cum afost perceput Bacovia la început de veacXX, cum în interbelic, în perioada comu-nistã sau dupã moarte. O face cu atenþiela detalii, sondând tot ceea ce va fi intratîn malaxorul receptãrii, de unde Bacoviaa ieºit, spre deosebire de alþii, întãrit,consolidându-ºi poziþia. Cauzele suntmulte ºi diverse: marginalitatea poetului,discursul sãu neutru ideologic, statutulde neînþeles/victimã, simpatia tinerilor,recuperãrile din diverse epoci, insis-tenþele Agathei ºi, mai presus de toate,„sinceritatea“, aspect din care exegetulface un vârf de lance al întregii saledemonstraþii: „Pe scurt, fãrã «sinceri-tate», Bacovia e «minor»“. Vãzutã dinunghiul curajului de a te prezenta lumiifãrã farduri, de a te expune indiferent deriscuri, sinceritatea e o constantã înscrisul lui Bacovia. Teza cãlinescianã aartificiului nu rezistã, cãci Bacovia nu e

un scamator care sã jongleze cu„retoricele suliþi“, care sã pozeze însuferind sau în afectat. El e un observa-tor care ne-a dat, aºa cum spuneConstantin Cãlin însuºi, „în câteva «sin-teze» în versuri istoria timpului sãu“.„Sinteze“ în care dominã însã ironia ºiscepticismul, sinceritatea fiind un efect.E adevãrat cã astãzi, într-o lume care aînlocuit „sinceritatea“ cu „transparenþa“(un termen parºiv, care, de fapt,ascunde pretinzând cã dezvãluie),chestiunea sinceritãþii pare anacronicã.Ea rãmâne însã esenþialã în receptareacreaþiei bacoviene.

Dosarul Bacovia este ºi o splendidãrevanºã a unui marginal(izat),Constantin Cãlin, care, dupã mai bine de53 de ani de muncã dedicatã cunoaºteriiºi valorificãrii creaþiei bacoviene,reuºeºte sã ne ofere o exegezã exem-plarã, în care trebuie citit nu doar trium-ful lui Bacovia, ci ºi triumful criticului ºiistoricului literar din provincie. Carteaeste, aºa cum recunoaºte el însuºi, unadintre „puþinele victorii personale“ aleunui intelectual veritabil, care a ajuns sãse confunde cu obiectul&subiectulcercetãrii sale. ªicanat la catedrã ºi înpresã, ignorat în cercurile înalte ºi ocolitde premii, Constantin Cãlin triumfã lamodul durabil prin acest nou volum, carerotunjeºte cãrþile precedente dedicate luiBacovia. Nimeni în critica ºi istoria lite-rarã româneascã nu a fãcut mai multdecât Constantin Cãlin pentru cunoaº-terea ºi promovarea poetului, a opereisale ºi, implicit, a Bacãului. Prin acesttriptic avem, în sfârºit, rãspunsul, perti-nent ºi convingãtor, la întrebarea funda-mentalã: de ce Bacovia este Bacovia?

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Constantin Cãlin – triumfulunui „marginal“

•• OOvviiddiiuu MMaarrcc iiuucc

Prieten al tuturor zeilor cre-tani, frate de cruce cu Poseidonºi Apollo, Liviu Antonesei,acest Aivazovski al Cuvântuluiînnobilat cu metafore, a fosthãrãzit de ursitoare cuneliniºtea funciarã a spirituluicare cautã prin Cetate comorileLibertãþii, Frumuseþii ºiComunicãrii. Seamãnã cu unCrai al Spiritului care n-arenevoie de cetãþi, dar trecemereu prin focul, sabia ºiiubirea Slovei Sale stihiile caredestramã fiinþa, zãmisleºte apoiorizonturi de supravieþuire încare trãieºte sublim, ca un DonQuijote cãruia ºi umbra i-a fostcuceritã de aventurile Inocenþei:îmbrâncit de viaþã prin siberiileroºii ale Ieºilor, Hyppocrat aldurerilor civice care ºi-a roscoatele pe Bibliile democraþieiconspectate ºi de Havel, fur-tunã care aprinde sau stinge,cutreierã Lumea, cu umbra sacredincioasã luatã la pachet (pepost de Sancho Panza, în vari-antã post-Cervantes), ca sã sebucure ºi ea de sãrutul nãpâr-cilor sublime ale vieþii.

„Dosttoievskittrrãia vrremmurrinnaive....““

L-am auzit, într-un interviuexploziv (pleonasm, desigur,dacã-l cunoaºtem pe inter-vievat), din „Caþavencii“ (20septembrie 2017), spunând:„Dostoievski trãia vremuri naivecrezând cã frumuseþea va mân-tui lumea“. Zice favoritul luiPoseidon: „Cred cã Dostoievskitrãia vremuri naive crezând cãfrumuseþea va mântui lumea!Poeþii nu vor salva lumea, darîºi salveazã cumva sufletele ºiasigurã o alinare cititorilor depoezie care mai sunt“. Apoi, celetern îndrãgostit de Cretaadaugã, ca argument: „De aici,din patria mea insularã,/ sevede mai bine lepra care surpã/chipul celeilalte patria…“ Într-unalt interviu („Curentul“, 11 iulie2011), autorul Pharmakon-uluimãrturisea: „Înainte de a fi scri-itor, eu am fost mereu un iubitorde literaturã ºi un cititor care adevorat cam tot ce i-a picat înmânã. Desigur, cu vârsta auapãrut ºi niºte criterii de selecþieºi niºte preferinþe stabile. Aºputea spune, în primã instanþã,cã toatã aceastã uriaºã acumu-lare culturalã m-a influenþat înscrisul meu. De bunã seamã cã,în timp, unele influenþe, legatede pasiuni, se vor fi desprins camai importante decât altele. Decând i-am cunoscut – ºi cu uniiîntâlnirea a fost foarte timpurie–, autori precum Dostoievski,Kafka, Borges, Henry Miller, omulþime de autori nord- ºi sud-americani au rãmas în inimamea ºi în mintea mea“.Dostoievski, aºadar, cap delistã…

„SS-aarr puttea caprros-ttittuattele……““

În „Despre Dragoste.Anatomia unui sentiment“(Editura Ars Longa, 2000;Editura LiterNet, 2004), Liviu

Antonesei, poetul-eseist-soci-olog, brodeazã tulburãtor de fru-mos pe tema puritãþii morale,pornind de la tragica Sonia, de-sigur: „Singura problemã esteaceea de a sesiza unde se situ-eazã puritatea, pentru cãDostoievski ne-a relevat coexis-tenþa puritãþii ºi impuritãþii închiar sufletul prostituatei. S-arputea ca pros-tituatele care,uneori, sunt mai aproape deGnozã decât majoritatea oame-nilor, sã fie infinit mai pure decâtcel mai aparent cast dintrecãlugãri“. Cred cã niciun criticliterar nu a operat cu o aseme-nea îndrãznealã în registrul axi-ologic. Nonconformistul univer-sitar ieºean sperã ºi într-o…recuperare a lui Dostoievski: „Artrebui sã vedem dacã mãcar înaceastã chestiune, unde esteatât de nuanþat ºi de subtil,pravoslavnicul Dostoievski n-arputea fi recuperat pentru tradiþiasecretã a Gnozei“. ªi asta e omare îndrãznealã. Recuperarealui Dostoievski… Mã tem c-ar figreu de convins FeodorMihailovici. Nu pot sã nu-mi ima-ginez, cunoscându-i pe cei doi,cum ar reacþiona Dostoievski lasintagmele „mãcar în aceastãchestiune“ ºi „n-ar putea fi recu-perat“… Probabil c-ar rezulta undialog dinamitard. Un dialogfinalizat cu alte zeci de pagini în„Jurnal de scriitor“ ºi în „Despredragoste. Anatomia unui senti-ment“…

Pacea innimmiiººi a mminnþii

Totuºi, ºtiind cã Gnoza estemai ales legãtura aceea fericitãdintre credinþã (Pistis) ºi înþelep-ciune (Sophia), ceva ºanse de„recuperare“ ar fi… LaDostoievski, credinþã gãsim;doldora. Dar dacã prin înþelepci-une pricepem mai alescumpãtare, prudenþã ºi mode-raþie, e cam greu cu ruletistulîmpãtimit… Dacã înþelepciuneamai este privitã ºi ca odraslã agândirii, atunci e jale!Subteranistul din Dosto, unadversar înfocat (dar civilizat,nu exclusivist) al lui Descartes,cred cã va scoate limba ºi ar dacu tifla proiectului de „recupe-rare“. Am încercat sã mã apropiide „Pistis Sophia“ a lui Jan vanRijckenborgh, gândind cã voigãsi acolo argumente pentrureuºita proiectului antonescian.Am dat târcoale timide, pentru apricepe ceva mai mult despreaceastã strategie de cunoaºtere– care este pace/ liniºte a inimiiºi minþii –, chiar ºi lui SamaelAun Weor, pãrintele gnozeicontemporane, care mi-a ºoptit:„Gnoza este o învãþãturã cos-micã; aspirã sã readucã în inte-riorul fiecãruia dintre noi capa-citatea de a trãi într-un modconºtient ºi inteligent“. Uf!, mi-

am zis. Greu cu Dostoievski!Când am îndrãznit ºi cãtre„Kaballa, Tradiþia secretã aOccidentului, ªtiinþa secretã“,cartea lui Papus (dr. GerardEncausse), de unde am pri-ceput cã este vorba despre unsistem metafizic prin a cãruicunoaºtere iniþiatul devinefamiliar cu esenþa Universului,cu Dumnezeu, dându-mi seamacã nu mã pot specializa în acesttip de cunoaºtere, nici n-am maiºtiut ce sã cred despre ºanselede… recuperare. „Zoharul“ luiRabbi Semeon ben Yohai ºi alfiului sãu Rabbi Eleazar m-abulversat de tot…

„De câtte orriamm descoperritto femmeie……““

Sã revenim însã la amintituldialog… Nu-mi pot imagina cateatru de dezbatere decât insu-la Creta. Vorbim totuºi despredoi „agresaþi ai frigului“…Dostoievski a fost hãituit deviforul ocnei siberiene, LiviuAntonesei de frigul ocneiceauºiste. Flãmând fiind deDostoievski ºi Liviu Antonesei,aº vrea – dacã ar mai fi un locpe mitica/ însorita insulã Creta –sã asist ºi eu la aceastã dez-batere de poveste care, proba-bil, cunoscându-i pe amândoicât de arborescenþi sunt în idei,ar aluneca ºi cãtre alte orizon-turi… Mã întreb, de pildã, cums-ar arunca Dostoievski pe jarulprovocãrii citind acest sublimgând livantonescian, din„Despre dragoste…“: „De câteori am descoperit o femeie [...],de câte ori m-am îndrãgostit,am ºi numit-o, i-am dat unnume, schimbându-l pe-al sãu“.Mi se pare cã Dostoievski, eter-nul îndrãgostit, n-a fost strãin deasemenea „botezuri sentimen-tale…“ Apoi, ca un admirator alfantasticului supravieþuitor înfragilul real, le-aº fi aruncatcelor doi un nou motiv de dez-batere, un alt nonconformistgând livantonescian, evadat totdin „Despre dragoste…“: „Sunt

convins cã Domnul Iisus acunoscut dragostea în deplinulînþeles al cuvântului. În primulrând, pentru cã «Dumnezeueste iubire» ºi pentru cã omuleste fãcut dupã chipulDomnului. În al doilea rând,pentru cã fiul Omului nu puteaurca pe cruce, în numele nos-tru, decât ca om întreg, care acunoscut deci toate trãirile pecare un om le poate cunoaºte,toate bucuriile ºi toate pãtimiri-le. E absurd sã credem cã ar fievitat tocmai cea mai importan-tã dintre trãiri, sentimentul umancel mai complet“. Dupã ce-aº fiterminat de citit, F. M.Dostoievski m-ar fi þintuit, cusiguranþã, ca pe o pradã fãrãnicio ºansã de scãpare. Sorbindcafeaua, olimpian, LiviuAntonesei mi-ar fi zâmbit enig-matic. ªi eu aº fi priceputurmarea… Le-aº fi spus cã etimpul sã scot stresatele caprela pãscut-plimbare, pentru con-silierea psihologicã obiºnuitã, ºidus aº fi fost.

„AAprroapemm-aaþi înnvinns,nnennorrociþilorr!““

Când, într-un târziu, m-aº fiîntors la locul mãcelului ideatic,Dostoievski mi-ar aruncat unuldintre fulgerele lui de polemist:„Aproape m-aþi învins, nenoro-ciþilor!“ Iar Liviu, trebãluind pro-fesionist la o altã cafea, nicimãcar n-ar fi avut curiozitateasã mã întrebe dacã le-a pãrãsitangoasa pe capre, deºi ºtia cãurmeazã celebra cinã cuinevitabilul lapte de þa-þa-þa.Rãzbunãtor, m-aº fi rugat laIisus, iubãreþul terestru, sã-istrecoare lui Liviu, în meniu,lapte de caprã stresatã…Tolerant – pentru prima datã înviaþa lui! –, Dostoievski l-ar fisunat pe Freud, rugându-l sãcolaboreze la dezangoasareacaprinelor… ªi fiindcã simþeamcã între cei doi începe sã curgãtimid fluidul amiciþiei, mi-am pro-pus sã-i oblojesc sufletul luiDostoievki, acolo, pe þãrmul cre-

tan, cu niºte versuri minunatedin „Opera poeticã“ (Piteºti,Editura Paralela 45, 2017) a luiLiviu Antonesei, cel care-ºipregãtea tutunul…

Poveººttilecrrettanne……

Am început cu un fragmentdin „Poveºti cretane din A.D.2016“, cu o tulburãtoare decla-raþie de dragoste: „Dacã aº fizeul acestei lumi,/ i-aº dãrui maidegrabã insula/ aceasta aînceputurilor...“ Evident miºcat,strãbãtut de un fior ale cãruisemnificaþii numai el le ºtia (segândea la Polina, tânãra soaþã,plecatã ºi înhãitatã pe la Pariscu tot felul de…?). Greu despus, dar trãia pe valul versuluilivantonescian. Apoi ce mi-amzis? Ce-ar fi sã-l sensibilizez pepravoslavnicul geniu cu niºteacorduri lirice despre ruºi? Amdat peste „Ruleta ruseascã.Romance“ ºi „Ruleta ruseascã.O poveste“. Când am vrut sãdeschid gura pentru a trimite înaerul dumnezeiesc al Creteiprimul vers, am rãmas caSfinxul, într-o nemiºcare de pia-trã. Mi-am ºi imaginat cumDostoievski, auzind de ruletã,dupã ce i-a jurat AnneiDostoievkaia cã n-o sã maijoace niciodatã, o sã-mi dea cuºezlongul în cap. LiviuAntonesei, observator subtil,mi-a confirmat teama. Atunci,trezindu-se în mine isteþ-inspi-ratul, ce-am zis? Cred c-ar tre-bui sã adaptãm un pic discursulpoematic la sezonul estival. ªi,ca un actor care aºteaptãaplauze, am început. Tot dinacele minunate „Poveºti cre-tane“: „Ah, ruºii ãºtia, de unchintal fiecare!/ridicã periculosapa piscinei/chiar ºi când perând…“ Am auzit pe cinevatuºind semnificativ. FuseseLiviu, cel care-ºi suprimasebrusc pânã ºi plãcerea þigaretei.Am privit cãtre Dostoievski. Mãiubea în acele momente ca peînsuºi Papa, inamicul sãudeclarat. M-am gândit ºi laGogol, la acel „ªi tu, Rusie, nuzbori oare ca o înflãcãratãtroicã, pe care nimeni n-arputea-o întrece?“… ªi la toatedeclaraþiile de dragoste fãcutede Dostoievski ruºilor…Credeam cã vine sfârºitulLumii… Dar n-a fost aºa…Dosto a tãcut mizând, probabil,pe faptul cã am luat-o razna, caIvan Karamazov în instanþã…Oportunist, temându-mã ca nucumva marile tãceri ale celordoi sã apunã, am deschis iutevolumul douã pagini mai încoloºi am început: „Mamele ºi-auscos fetele la mãritat/ ca înromanele contelui Tolstoi…“ Afost, probabil, mult prea multpentru sensibilitatea deja rãnitã

februarie 20184

eseu

Ion FERCU

Cu Antonesei ºi Dostoievski,pe Insula Începuturilor

De vreo doi ani, în peisajul publicisticii cultu-rale de la noi a irupt un nume nou – Diana-Dobriþa Bîlea, autoare cunoscutã, însã doariubitorilor de prozã, prin cele cinci romane publi-cate începând din 2004, scrieri bine primite decriticã (Iubirea urcã muntele, De ce iubim?,Dragoste ºi rãzboi, Îngerul Linei, Omul dintredouã lumi).

Acum, tomitana Diana-Dobriþa Bîlea s-ahotãrât sã-ºi adune în volum o parte dintre croni-cile ºi recenziile împrãºtiate prin diverse revisteacoperind mare parte din teritoriul þãrii – de laAcolada sãtmãreanã la Spaþiile culturale râm-nicene, de la Agora constãnþeanã la Poeziaieºeanã, cu predilecþie pentru Pro Saeculum,revista din oraºul Unirii (unde susþine rubrica per-manentã „Breviar editorial“) ºi Vatra veche dininima Transilvaniei. Este un prim merit alautoarei aceastã împrãºtiere a polenului dincãrþi, prin opþiunea popularizãrii lor în ariigeografice/ culturale diverse, dar mai ales înde-pãrtate de locul de afirmare al autorului recenzat,ºtiute fiind modul în care (nu) circulã (nu suntdifuzate) în zilele noastre cãrþile, precum ºi tirajulde cele mai multe ori confidenþial al acestora!

În general, Diana-Dobriþa Bîlea nu merge pecãrãri bãtãtorite, nu se cantoneazã în zona auto-rilor la modã, cronicaþi ºi recenzaþi de criticii deforþã ai momentului; cãrþile despre care scrie vindintr-o zonã mai puþin vizibilã ºi e un al doileamare merit al autoarei de a scoate la luminã dinnoianul de apariþii editoriale ºi pe acelea caren-au nicio ºansã de a ajunge, de pildã, în atenþia„divinilor critici“ – nu din lipsa valorii, ci din cutotul ºi cu totul alte motive (în fond, ºi timpul, ºiputerea de lucru ale unui critic-literar-instanþã-naþionalã-de-validare au niºte limite). Diana-Dobriþa Bîlea are înþelepciunea de a promovanume mai puþin sau deloc cunoscute la nivelnaþional (fie din cauza vârstei tinere, fie dinmotive de domiciliu ori de gaºcã). „Provinciile“ eiliterare preferate sunt, mai întâi – normal –, þinu-tul dobrogean pe toate diagonalele lui (OvidiuDunãreanu, Ion Roºioru, Güner Akmolla,Constantin Costache, Mihaela Burlacu,Costache Tudor, Marina Cuºa, Mircea Lungu,Tãnase Serea, Nastasia Savin, Claudiu-ValeriuConþevici, Elena Ghiþescu-Lãmureanu, OanaCalusa, Paul Sârbu), precum ºi „vecinii“ dinBuzãu (Valeria Manta-Tãicuþu, Tudor Cicu,Nicolae Tãicuþu, Gina Zaharia) ºi Ialomiþa(ªerban Codrin, Gheorghe Dobre, Titi Damian).Desigur, adesea cronicarul trece cu lejeritate ºimunþii (Iulian Dãmãcuº, Radu Ulmeanu, NicolaeBãciuþ, Nicolae Silade, Mihaela Aionesei, DorinPetriºor) ori urcã spre Moldova voievodalã(Emilian Marcu, Marius Chelaru, Viorel Savin,

Ioan-Dumitru Denciu, Aurel Brumã, AdrianLungu), fãrã a ocoli Capitala (Victoria Milescu,Rodica Lãzãrescu).

Volumul conþine 48 de cronici, cu predilecþiepentru cartea de poezie, cãreia îi sunt alocate 24dintre texte. Proza are 19 texte, ºi în doar câteunul abordeazã eseurile, interviurile, critica lite-rarã, documentarul, cãlãtoriile. De departe,autorul cel mai prezent în abordãrile Dianei-Dobriþa Bîlea este „fenomenul poetic IonRoºioru“ (îi sunt dedicate ºase cronici), lucruexplicabil ºi firesc, acesta fiind mentorul autoarei(în rãspãr cu logica normalitãþii strâmbe de azi,când mai firesc e, dacã nu sã-l înjuri, mãcar sã-lignori pe cel ce þi-a îndrumat primii paºi; s-aîntâmplat ºi la case mai mari!).

Cãlãtorind cu Diana în lumea cãrþilor, îmi vin înminte cuvintele unei alte scriitoare care practicãºi exerciþiul critic: „Critica scriitorilor – scrie unde-va Passionaria Stoicescu – e îndeobºte unaafectivã. Dar când se scrie enorm ºi se citeºteinfim […] simþi nevoia de a face puþinã ordine înaglomerarea de cãrþi, de autori, de edituri, înideea unei orientãri a lecturilor consumatorilor“(s.n.). Într-adevãr, acest tip de criticã literarãexerseazã ºi Diana-Dobriþa Bîlea care, la urmaurmelor, nu e ºi nici nu pretinde a fi critic literar.Pe de o parte, ea se încadreazã în acea cate-gorie a cronicarilor care scriu numai dacã intrã înrezonanþã cu cartea, dacã empatizeazã cu textul,iar pe de altã parte, ea scrie, aºa cum fac mulþicronicari veniþi din breasla dascãlilor, din nevoiade a-ºi prelungi dincolo de catedrã menirea deîndrumãtor al lecturii „elevilor“, chiar dacã învãþã-ceii cãrora li se adreseazã au depãºit de multvârsta ºcolaritãþii. Despre aceastã categorie decronicari îmi place sã spun cã fac nu criticã deîntâmpinare, ci cronicã de incitare! Incitare la lec-turã! Exerciþiul sãu critic se adreseazã nu numaiautorilor comentaþi, ci ºi (mai ales) cititorilor cãro-ra le recomandã, uneori extrem de explicit,opurile respective: „Cred cã o asemenea cartenu trebuie sã lipseascã din biblioteca niciunuidascãl, dupã cum n-ar trebui sã lipseascã dincea a pãrinþilor ori a elevilor“.

Diana-Dobriþa Bîlea dezghioacã, cu generozi-tate ºi cu blândeþe, fiecare volum pentru a ajungela sâmburele acestuia, având capacitatea de asintetiza conþinutul cãrþii comentate ºi de a-l redacu maximã fidelitate, astfel încât cititorul sã fieatras, în cunoºtinþã de cauzã, de respectivascriere, fie cã e prozã, fie cã e poezie. AutoareaImpresiilor de cãlãtorie are ºtiinþa conciziei, are ºitimpul de a o „face scurtã“ (vorba humuleºteanu-lui), critica ei este concentratã, sobrã ºi la obiect,perfect pliatã pe cartea recenzatã, bine argu-mentatã ºi susþinutã de exemple edificatoare.

În general, judecata de valoare/ verdictul criticeste expusã/ expus în finalul cronicii, ca o con-cluzie ce pune punctul pe i, în formulãri conciseºi expresive: „Toate acestea fac din «Cinesunta– fata cu trecutul amputat», [de Viorel Savin] unroman teribil, de actualitate, un roman-docu-ment, un roman de acþiune, de aventuri, unroman psihologic de incontestabilã fineþe“. Sau:„Iatã un poet talentat, Nicolai Tãicuþu, ºi o cartecu versuri proaspete, care au savoarea mierii dinflorile salcâmului folosit ca motiv literar“. Saulaconica, dar atât de plina de greutate con-statare: „Acesta este ªerban Codrin: baladierul,rodierul, iubitul Poeziei“.

Exerciþiul critic al Dianei-Dobriþa Bîlea sedovedeºte a fi o invitaþie la lecturã vãzutã ca ocãlãtorie (în lumea cãrþilor), precum ºi o excelen-tã pledoarie în favoarea demolãrii prejudecãþilorprivitoare la un complex de inferioritate al provin-cialismului. Nu-i deloc puþin într-o breaslã dezbi-natã, mãcinatã de politica lui cine nu-i cu noi nuexistã!

a pãrintelui Karamazovilor. Amauzit un NUUUUUUUUUUU-UU! prelung, izbit de valurileînspumate ale mãrii, întors apoidin nou cãtre mine, ca ecoumultiplicat, bumerang pericu-los… Eram fãrã scãpare…Noroc de faptul cã, hârºit în artadiplomaþiei, lãsând lumeºtiledelicii ale cafelei ºi tabacului,Liviu s-a ridicat olimpian ºi mi-aluat din mânã „Opera poeticã“…Dostoievski s-a mai liniºtit, daram priceput cã l-am torturat cuamintirile despre conteleTolstoi, cel pe care refuzasemereu sã-l întâlneascã…

Ceaiul luiKirrillov

ªi l-am vãzut/ auzit atunci peLiviu, recitând ca-ntr-un forumatenian: „Ne vom aºeza înapropierea mesei/ maeºtrilornoºtri – Vergilius, / Dante,/Dostoievski, Borges, ºi Miller –ºi vom/ vorovi molcom povestealiteraturii…“ („Povestea grupuluiSigma“). Deodatã, chipul luiDostoievski s-a înseninat.Pãrea fericit ca un înger caretocmai aflase cã fusese admisîn calendarele ortodoxe… ªipentru cã-i era teamã ca nucumva vraja tãcerii de pe þãrmsã fie destrãmatã, Poetul a con-tinuat sã recite… Am auzit doarun zbor minunat de ºoapte, din„Ars amatoria“… „…poate laceaiul lui Kirillov ºi – poate – defapt, / tot ce vã spun e min-ciunã…“ Dostoievski, tot subvrajã…. Îi plãcea… Îi plãcea… Îiplãcea… Plutea… ªi pentru cãera ziua mea aflatã în mare pa-nã de inspiraþie, am intervenit,aruncând mirarea în aerul celminunat al Cretei: „Ceai??!??“Atunci, inevitabilul a prins viaþã:„Vodkã! Vodkã! Vodkã! Voiaivodkã!? Eºti un Porfiri, untorþionar care te aruncã mereupe foc mic, dar sigur! Ce vrei sãinsinuezi? Cã, fiind rus, nu l-ampus sã bea votcã? Te cunosceu pe tine! Þi-am citit «OstaticulUmbrariei», romanul ridicat înslãvi de Liviu. Vrei sã reformeziiadul, raiul, te tragi de ºireturi cuDumnezeu! Eºti un…! N-ai picde Suferinþã în tine!“… Lanaiba, mi-am zis, privind cãtrepescãruºii cretani, „La naiba,parcã aº fi Lenin sau vreun câr-cotaº/ Din Muppets Show“.Citam din Liviu…

„……pennttrru cãnn-aamm mmai puttutturrla cu lupii““

Apoi am plecat „... într-un colþascuns al portului/ cu sticla devin roºu ºi aspru alãturi,/ cuþigara lipitã etanº de buze…/Însoþit, dar atât de perfect sin-gur./ de ieri, de douã zile, deacum patru mii de ani,/Dintotdeauna“ („Poveºtifilosofice cretane din A.D.2015“). ªi când au venit, veseli,Liviu ºi Feodor Mihailovici, casã mã recupereze, caprele eraudeja lecuite de Freud, iar eu totrecitam din Liviu Antonesei:„pentru cã n-am mai putut urla

cu lupii am tãcut –/ când n-ammai putut sã tac-acum – amînceput sã urlu/ de unul singur,/sã urlu ca un lup hãituit, ca unlup singuratic,/ ca un retras/ înpustiu, ca un demon precar…“(„Urlu. Despãrþirea de lume.Testament“). Apoi, în paceazeiascã a insulei s-a auzit unurlet. Era urletul sublim al luiFeodor Mihailovici. Parcã pier-duse iar la ruletã. Apoi amînceput sã urlãm toþi trei.Recuperarea pentru tradiþiasecretã a Gnozei abia înce-puse… Iar eu tot citeam din„Opera poeticã“: „Douã sãp-tãmâni dupã dubla crimã,/asasinii au continuat sã trã-iascã/ liniºtiþi acolo, ca ºi cumnimic grav/ nu s-ar fi întâmplat.Un turist/ din hotelul de vizavispune/ cã vedea deseori pechipul câinelui/ un sentiment devinovãþie/ ºi asta l-a determinatsã alerteze/ administraþia ºipoliþia“ („Scriu ziarele“)…

...ªi, ca ºi cum Dostoievski arfi încã prezent, am tot citit ºi dinultimul volum de poeme al luiLiviu Antonesei („ªi întunericuln-a cuprins-o…“, Iaºi, EdituraJunimea, decembrie 2017). Maiîntâi, l-am tulburat din nou peFeodor Mihailovici cu un poemîn care Apusul, strivitor deinstincte, primeºte un bobârnacpoematic rãvãºitor, prin con-fratele sãu Boris: „SimpaticulBoris, roºcovan ºi roºu/ ca unrac în ceaunul cu apã clocotitã,/e iarãºi/ primul la micul dejun,deºi/ toatã seara, ca sã nu tul-bure stereotipul,/ a convorbitîndelung cu Bachus ºi barma-nul/ de la parterul hotelului.Dupã aºa mari/ eforturi,mãnâncã cu mare poftã, subprivirea duioasã a Nataºei lui/[...] Boris e pe veci întipãrit înmemoria mea –/ va ieºi deacolo în clipe de tristeþe,/ cândmã voi simþi epuizat, golit./Spasiba, Boris! Eºti o bucurie/în ochii omului ostenit, ai apu-seanului/ care ºi-a asasinat cumetodã instinctele./ Iar dacã techeamã Leonid sau Ivan,/nimic, chiar nimic nu se schim-bã“ („54.“, op. cit., p. 100). Amîncheiat cu o bijuterie esteticãrarã, cu o lecþie admirabilã deexistenþialism poematic: „Eramtineri ca brazii tãiaþi de Crãciun,dar pe noi încã/ nu ne vizita/moartea cu coasa ei strãluci-toare, eram tineri ºi juram/numai pe kafka,/ dostoievski ºinietzsche – doar câteodatã pecamus,/ filosof/ pentru claseleterminale, dar minunat scriitoriar cu/ jean sol parte/ izbeam detoþi pereþii, nu ºi cu greaþa pecare o/ atribuiam altcuiva/vodca curgea în râuri, poatechiar fluvii, cu etichete/ roºiiStolichnaya….“ („Eram tineri…A rock Ballad“, op. cit., p. 111).ªi privind cãtre Dosto – sobrul,înneguratul –, mi s-a pãrut a fidin ce în ce mai „recuperat pen-tru tradiþia secretã a Gnozei“,pentru cã, la un moment dat, totnumai zâmbet, ºtiind cã pasti-ºeazã, a început sã zicã aidomanaivului cuceritor Louis de Funès(un fel de Mîºkin/ Don Quijote alcinematografului?), într-o celebrãscenã de film: „Mãguleºte-mã!Mãguleºte-mã!“…

februarie 2018 5

ateneu

Rodica LÃZÃRESCU

Cãlãtoriile Dianei

•• LLuummiinnii þþaa RRaadduu

ateneu

februarie 20186

N. 22 februarie 1918, în satulFilipeºti, comuna Galbeni (azi,Filipeºti), judeþul Bacãu - m. 9noiembrie 1989, la Galaþi.Profesor, lector universitar,inspector. Este fiul luiGheorghe Tomozei, ºef deechipã în serviciul de întreþinereal CFR, apoi picher, ºi al Elenei(n. Munteanu), casnicã. Primiiani ai copilãriei îi petrece însatul natal ºi în localitatea suce-veanã Burdujeni, unde urmeazãcursurile ªcolii Primare (1924-1928). Admis la gimnaziul cefuncþiona în cadrul Liceului„ªtefan cel Mare“ din Suceava(1928-1930, actualul ColegiuNaþional), frecventeazã aicicursurile primelor douã clase,dupã care se transferã la Liceul„Ferdinand I“ din Bacãu (1930-1936, în prezent, ColegiuNaþional), unde-ºi finalizeazãstudiile liceale. Dupã susþinereabacalaureatului se înscrie laªcoala Politehnicã din Bucu-reºti, dar, deºi avea excelenteînclinaþii cãtre matematicã ºiºtiinþele exacte, dupã numai unan renunþã la studiilepolitehnice, datoritã situaþieimateriale a familiei, care nu l-amai putut susþine. Silit de împre-jurãri, îºi ia viaþa în propriilemâini ºi, muncind în vacanþe ºichiar în timpul studiilor casupraveghetor de lucrãri la con-strucþia Gãrii Buhuºi, calculatorla Fabrica de Zahãr din Sascutsau pedagog la un liceu indus-trial ieºean, urmeazã cursurileFacultãþii de Litere ºi Filozofie laUniversitatea Mihãileanã dinIaºi, specialitatea Limba ºi lite-ratura românã (1937-1941). Castudent s-a remarcat atât lacursuri, cât ºi la seminare, obþi-nând an de an bursã ºi fiindfoarte apreciat de profesoriiIorgu Iordan, Octav Botez ºiGeorge Cãlinescu (care i-a pu-blicat articole ºi eseuri în revistasa, Jurnalul literar). Între 1935ºi 1943 a colaborat, de aseme-nea, la ziarele Iaºul, Bacãul,Curentul Bacãului ºi Moldova,dovedind cã are ºi aptitudinigazetãreºti. În timpul anului alIII-lea de facultate a fost încor-porat, îndeplinind serviciul mili-tar între 1939 ºi 1940, iar imedi-at dupã ce ºi-a susþinut exa-

menul de licenþã, cu calificativul„foarte bine“, e rechemat subarme, în 1942 fiind rãnit pefront, dincolo de Don, când uni-tatea din care fãcea parte seapropia de Stalingrad. Întors înþarã, dupã vindecarea rãnii îºidã, în 1943, examenul decapacitate (specialitatea princi-palã, limba ºi literatura românã;specialitatea secundarã, limbafrancezã) ºi funcþioneazã, dinseptembrie, ca profesor laLiceul „B. P. Hasdeu“ dinChiºinãu. N-a avut rãgazul sãse acomodeze cu munca de lacatedrã, întrucât, dupã numai olunã, a fost iarãºi chemat la uni-tate ºi peste un an, la 25 august1944, în pãdurea Petricani,aproape de Piatra-Neamþ, estefãcut prizonier de armata sovie-ticã, împreunã cu alþi 10-15 miide militari români, ºi dus în cap-tivitate în URSS, unde a stat înlagãr pânã în 1946. Revenit înþarã, funcþioneazã ca profesor laLiceul Naþional din Iaºi (1946-1947) ºi la Liceul de Bãieþi dinTecuci (1947-1952), unde a

fost, timp de un an, director(1948-1949), din 1949 fiindnumit, totodatã, inspector pen-tru învãþãmântul mediu la Secþiade învãþãmânt ºi culturã ajudeþului Tecuci, iar apoi ºef alªecþiei de Învãþãmânt a raionu-lui Tecuci (în 1950 ºi între 1952ºi 1957). Concomitent îºi reiaactivitatea publicisticã, între1950 ºi 1962 apãrându-i arti-cole pe probleme ale activitãþiiinstructiv-educative ºcolare înpaginile de specialitate aleziarelor Avântul (Tecuci), Viaþanouã (Galaþi) ºi Gazetaînvãþãmântului (Bucureºti).Remarcat prin atitudinea sademnã ºi tactul pedagogic,ceea ce i-a asigurat apreciereacorpului profesoral de atunci,este transferat ca îndrumãtorcultural principal la Secþia deînvãþãmânt ºi culturã a regiuniiGalaþi, iar la scurt timp e numitlector pentru învãþãmântul ele-mentar la Institutul Interregionalpentru Perfecþionarea CadrelorDidactice din Iaºi, cu raza deacþiune la regiunea Galaþi. Între

1959 ºi 1963 activeazã cainspector metodist ºef la Secþiade Învãþãmânt ºi Culturã a re-giunii Galaþi, iar din 1963 estenumit lector la Institutul Peda-gogic de 3 ani din Galaþi, încadrul Catedrei de limba ºi lite-ratura românã a Facultãþii deFilologie, unde lucreazã pânã laieºirea la pensie, în 1978. Aici asusþinut cursuri de literaturaromânã a secolului XX, de com-poziþie ºi stil, de literaturã pen-tru copii, de limba francezã,„prelegeri de o înaltã þinutã ºti-inþificã ºi pedagogicã, câºtigândaprecierea ºi simpatia stu-denþilor“, elaborând numai pen-tru prima temã trei volume dis-tincte, Literatura românã înprimele douã decenii (1968),Literatura românã în perioadadintre cele douã rãzboaiemondiale (1970) ºi Literaturaromânã în perioada de dupã1944, dar ºi alte studii inserateîn volumele de Lucrãri ºtiinþi-fice, editate de Institutul Peda-gogic gãlãþean (Viziunea rãz-boiului în poezia lui CamilPetrescu, vol. II, 1968; CamilPetrescu ºi arta actorului, vol.III, 1969; Valori ale dramatur-giei universale în interpre-tarea lui Camil Petrescu, vol.IV, 1970), în Orizonturi (CamilPetrescu ºi tentaþia teatrului)sau în cadrul simpozioanelor ºiconferinþelor la care a fost invi-tat. Din suita acestora amintimcomunicãrile Tensiunea dra-maticã în scrierile lui CamilPetrescu (Iaºi, Catedra de litera-turã românã a Facultãþii de Filo-logie), Contribuþia Transilvanieila dezvoltarea culturii ºi lite-raturii române (Galaþi, Institu-tului Pedagogic), DimitrieCantemir, poet (idem), Valoa-rea creaþiei poetice a luiGeorge Coºbuc (idem), Rolulrevistei „Viaþa româneascã“în dezvoltarea culturii ºi lite-raturii române (Galaþi, Casa de

Culturã a Studenþilor), Perso-nalitatea multilateralã a luiGeorge Cãlinescu (Galaþi,Institutul Pedagogic), Un sfertde veac de dezvoltare a litera-turii române (idem), Recepta-rea lui Proust ºi a proustia-nismului în România (Galaþi,Casa de Culturã a Sindicatelor)º.a. Din pãcate, vicisitudinilerãzboiului ºi multiplele problemeadministrative pe care a trebuitsã le rezolve în funcþiile deþinutel-au împiedicat sã-ºi valorificepe deplin înclinaþiile literaredovedite încã din perioada stu-denþiei, când s-a ocupat, întrealtele, de Caragiale nuvelist,Valoarea educativã a opereilui I.-Al. Brãtescu-Voineºti,Estetica lui Duiliu Zamfirescu,dar a captat interesul auditorilorsãi prin „cultul acurateþei, expre-sivitãþii ºi eleganþei limbiiromâne, ºtiind sã-l transmitã cuprofesionalism ºi studenþilorsãi“, cucerindu-i prin „logicaexpunerii, a susþinerii ideilor, aargumentaþiei inteligente“, dar ºiprintr-o „moralitate exemplarã înviaþa socialã ºi în cea particu-larã“. Calitãþi care l-au propulsatîn funcþia de ºef de catedrã(1973-1974) ºi, în ultimele luni,înainte de unificarea celor douãinstitute în actuala universitate,în cea de decan al Facultãþii deFilologie. Pentru meritele sale,a fost rãsplãtit cu Titlul ºiinsigna de profesor fruntaº(1962), Medalia Muncii (1963),medaliile „A 50-a aniversare aPCR“ (1971), „25 de ani de laproclamarea Republicii“ (1972)ºi „30 de ani de la eliberareaRomâniei de sub dominaþia fas-cistã“ (1974). Intransigent ºi„evitând totdeauna comoditateacompromisurilor“, a lãsat înurmã un model de comporta-ment în viaþã ºi societate, con-tinuat acum de criticul de artãMariana Tomozei-Cocoº ºi deDan Tomozei, cercetãtor ºtiinþi-fic în domeniul electronicii, ceidoi copii ai sãi, cãrora le revineºi misiunea de a valorifica ma-nuscrisul Camil Petrescu dra-maturg ºi teatrolog, finisataproape în totalitate înainte dedispariþia ilustrului lor pãrinte.

Cornel GALBEN

Unn unniverrsittarr

Îl descriu cu un discursFãrã ezitãri:E profesor prin concurs...De împrejurãri.

Unn pescarrbrraconnierr

El nu ºtie englezeºte,Dar aflând cã „fish“ e peºte,Când îl prinde pe furiºÎºi ºopteºte… „Je m’en fiche“.

Unnui arrenndaºº

Ne porþi ca iubitor de artePrin sãlile conacului,Sã ne arãþi în raft o carte:Cultura... pãstârnacului

Unnorr mmedici

Vreþi de la noi ghemotoacele

Banilor dulci ca siropul,

Cãci steto-SCOPUL

SCUZÃ MIJLOACELE.

SSala de judecattã

Legea-i cã într-un asemenea loc

Cel ce încearcã mereu a-l învinge

Pe procurorul ce-acuzã cu foc,

E avocatul ce minte... de stinge.

* * *

Cu un zâmbet graþios,O blondinã în zadarSe ruga de un cântar :„Minte-mã frumos...“

Înn annelecttorral

Vede lumea necãjitãCã la miting se adunãO pereche potrivitã:Un tribun ºi… o tribunã.

Unnui nneggusttorr

Cultivi afaceri mici, oculte,De la tejghea ne dai în darUn zâmbet cald ºi vorbe multe…Adãugate la cântar.

Porrttrrettulfunncþionnarrilorrpublici

Slujbaºi cu temute Decizii în pixNu sar sã te-ajute,Ci sar de pe fix.

Unnui mminnisttrrual econnommiei

În vremuri de urgieAi devenit eroulCe din ECO-nomiePierzi pânã ºi... ECO-ul.

Personalitãþi bãcãuane

Centenar ªtefan Tomozei

Eugen SFICHI

Epigrame

• Bianca Rotaru

februarie 2018

lecturi

7

Poate va suna nepotrivit pen-tru unii, însã îmi vine sã exclamdin toatã inima: cât de sur-prinzãtoare dar mai ales minu-nate rãmân cãile Domnului! Maiales atunci când destinul unuiom se împlineºte în acord cunãzuinþele sale. Pentru mine,din pãcate, l-am întâlnit peRadu Cârneci destul de târziu,însã fie ºi aºa, aveam sã îmidau seama de nobleþea sufle-teascã deosebitã, de bucuria cucare venea în întâmpinareacelui mai tânãr. Trecea pestegafele involuntare, avea însãpriceperea de a le corecta cevamai târziu, indirect, fãrã sãsupere. Mai mereu avea ungând bun, cãuta soluþii atuncicând acestea pãreau de dome-niul fanteziei; inginereºte vor-bind, avea un plan de backup.Am purtat numeroase discuþii latelefon, spre ruºinea mea decele mai multe ori convorbirilenu erau de mine iniþiate. Era vi-vace, fãrã morga celui care poa-te ºi-ar fi putut-o permite. M-abucurat în nenumãrate rânduri,probabil cã nu i-am rãspuns pemãsurã decât în douã-trei situ-aþii, prin comentariile mele maimult ori mai puþin critice. Unapeste alta, nu am cum sã trecpeste momentul când a þinut sãmã sune pentru a mã felicitapentru „Tatã ºi fiu“. În ton îisimþeam bucuria. Înþeleseseperfect miza acelui volum, sebucura pentru preaplinul inimiimele. Graþie domnului profesorConstantin Cãlin, am avut toto-datã marea satisfacþie de a intraºi mai adânc în interioarele luiRadu Cârneci, odatã cu publi-carea în „Ateneu“, sub formaunui micro-serial, a unor frag-mente de corespondenþã. A fosto experienþã cu totul aparte – sãvezi sub ochii tãi cum renaºtepentru încã o datã efervescenþa„omului cultural“, sintagmã încare Radu Cârneci se regãseape deplin.

Puþine îmi sunt figurile pecare le-aº aºeza peste imagi-nea intelectualului desãvârºit.Direct, nu am întâlnit mai multde trei – patru persoane cu ase-menea atribute. Dar cu siguran-þã Radu Cârneci este unul din-tre! Afirmam cu ceva timp înurmã cã „Biblioteca de senti-mente“ e o carte-eveniment, ocarte cu trasee care cartografi-azã un excurs cultural de anver-

gurã, volum al lui Radu Cârnecice construieºte un meta-dis-curs; precum edificiile clasice,devine sieºi suficientã, un pa-nopticum cu date exhaustive,cu linii de perspectivã dintrecele mai surprinzãtoare, de ovolumetrie armonioasã. Dinaceeaºi categorie face parte ºicartea de interviuri „Amintiri dinparadis“, apãrutã la Editura„Nico“. Ambele par a aveaacelaºi punct de plecare, maiprecis interesul pentru solidi-tate, pentru arta de tip clasic, înorizontul unor precepte morale.Suntem sub tripticul – bine, fru-mos, adevãr – al Antichitãþii:„Sufletul meu are însã mulþumi-rea cã tot ce am întemeiat s-aivit ºi s-a înãlþat din iubirea defrumos ºi adevãr, preceptenetrecãtoare, care tot de la an-tici ne vin ºi poate cã ºi maideparte, dintr-un timp al timpi-lor, când omul cuvânta cudivinitãþile. Da, suntem nãscuþidin iubire, trãim ºi biruim priniubire (sfidând ura!) ºi plecãmcu iubirea-speranþã cãtre câm-piile elizee pentru a ne întâlni cucei de dinaintea noastrã, carene aºteaptã. Fãrã îndoialã, pu-terea iubirii este mult-cuprinzã-toare ºi mult-învingãtoare. […]Acest sentiment fiinþial al fiinþãriistãpâneºte întreaga-mi creaþie,rodind cu atentã ardoare îndragostea de þarã, de stirpeadin care ne tragem, de limba încare locuim (cum admirabil aspus-o – înaintea altora – ma-rele poet portughez FernandoPessoa)…“

Reîntorcându-mã, de ce„Amintiri din Paradis“? Pentru cãmulte dintre întâmplãrile notateaici îmi readuc pe ecranul minþiitimpul de odinioarã când... „Eaera Ceamaifrumoasã, Eu eramCelmainebun, când totul eraposibil, dacã îndrãzneai sã

visezi ºi apoi liber fiind în forultãu esenþial, sã zideºti, sã înalþi.Imaginarul paradis trebuia plan-tat cu minuni. Eu am îndrãznitºi, asemenea mie, mulþi auamintiri din propriile paradi-suri...“ Aºadar, cartea cuprindeo selecþie din multitudinea deinterviuri oferite de-a lungulvremii, mai precis douãzeci ºiºase. Lucru perfect adevãrat,subliniat ºi de Constantin Cãlin,de regulã, în cariera unui scriitorinterviurile merg mânã în mânãcu receptarea criticã. Evident,opera lui Radu Cârneci a avutparte de numeroase comentarii,situându-se într-o continuãactualitate. Cei care formuleazãîntrebãrile sunt interesaþi de maitoate aspectele – astfel, chiarcu riscul de a fi repetate,regãsim elemente biografice,reevaluãri ale primelor volumede poezie, filiaþii (extra)literareetc. Unii urmãresc un plan „binetocmit de-acasã“, punct cupunct desfãºurarea discuþiei,întrebând-„ochit“, alþii, poate maiîn acord cu subtilitãþile alegorice,urcã spre un alt palier – amextras douã fragmente-rãspunspline de poezie: „– Inspiraþia,deci! Credeþi în ea?/ – Cred înceva mult mai profund ºi maigrav decât în acest palid, preauzat cuvânt. Este vorba despreacel permanent al doilea eucare ne locuieºte firea lãuntricã,þesuturile noastre nevãzute ºicare, dându-ne ºi pãzindu-negândurile, ni le ºi înclinã cãtreceea ce trebuie sã fim. ªi maicred în acea armonie a exis-tenþei cosmice cãreia nesupunem atât în ciclul vital, câtºi dincolo de el. Fiinþã univer-salã, poetul poate ºi trebuie sãfie acel iris imens în care seoglindesc galaxiile, dar ºi exis-tenþa de aici, atât cât este, limi-tatã, cu împlinirile ºi dramele ce

decurg din ea însãºi. Poetuleste vocea de timp ºi litera defoc a acestuia. Place sau nu, else constituie într-o mândrã ºidemnã þinutã a înfãþiºãrii psihi-ce a umanitãþii. Ajungem, astfel,a considera cã poetul e realiza-torul acelui concept platonicianîn care frumosul – mereu egalcu sine – se identificã, pânã laurmã, conceptului de bine, decide adevãr. ªi ce e mai frumosdecât adevãrul, te întreb?...“;„Poezia? O religie ce se aºazãperfect principiilor platoniciene,dar ºi celor christice. Visez untimp – peste timp! – cândPoezia se va citi – precum azi,într-o catedralã, EvangheliaÎnvierii, dupã Ioan!“ De altfel,volumul contureazã chipul/ rolulPoetului în Cetate. Un adevãratanimator cultural, poate unrenascentist rãtãcit într-o mo-dernitate hâdã (mi-a plãcutsemiportretul fãcut de CorneliuTãlmaciu: „Radu Cârneci pareun medieval renascentist, une-ori în compania lui Ronsardprintre poeþii francezi, alteoriprintre artiºtii italieni, însoþindpe messer Petrarca sau, însãr-cinat de dogii din Milano, con-ducând vreo misiune diploma-ticã la curtea Moldovei, pe care,iubindu-o nu o va mai pãrãsiniociodatã!“), Radu Cârneci nuocoleºte rãspunsuri, nu disi-muleazã. În aceastã linie amadmirat încrederea sa în rolulpoeziei patriotice („Globalizareatotalã a lumii nu se va întâmplaniciodatã, se va tinde doar spreea; apoi, aceastã unificare sui-generis are în vedere în primulrând politicul ºi economicul înplan mondial; faþa spiritualã alumii va trebui sã rãmânã com-pusã din nesfârºite faþetenaþionale, fiecare cu fru-museþea-i specificã. Unitateaîntr-o bogatã diversitate. Poezia

– ºi nu numai cea patrioticã –dar ºi celelalte arte ºi, mai ales,artele folclorice tradiþionale tre-buie sã constituie expresia per-manentã de chip original afiecãrei naþii în parte. Numaiaºa lumea rãmâne frumoasã,de neschimbat în esenþele-icâºtigate de-a lungul vre-murilor... Poezia patrioticã intrãºi ea în aceastã cuprindere devalori naþionale, distinctive pen-tru istoria spiritualã a unuipopor, aureolând cu tainã dru-mul acestuia.“), dar ºi miza dia-logului cu Dumitru Almaº – oeventualã resurecþie a romanu-lui românesc istoric! Evident,sunt multe alte puncte deinteres: dupã cum am lãsat sãse întrevadã – o posibilã recali-brare mãcar a primelor volume-solare, rolul francofoniei ºi con-ceptul de negritudine (excelentinterviul luat de ViorelCruceanu), momentul deosebital „Cântãrii cântãrilor“, activi-tatea de editor/publicist/tradu-cãtor/antologator º.a.m.d.

Radu Enescu, cunoscutulcomentator al operei lui RaduCârneci, afirma în altã parte: „Înacest veac de hipertrofie ainteligenþei, a gândirii calcula-toare, a luciditãþii adesea deza-buzate, trebuie sã reînvãþãm sãiubim, sã nu mai comprimãmputerile afective ale sufletuluiuman, pasiunile sale gene-roase. Iar aceastã sever selec-tatã antologie reprezintã unpopas înalt pe drumul indis-pensabilei ºcoli a dragostei au-tentice“. ªi acum, prin aceste„amintiri paradisiace“, înþele-gem cã „dragostea e doar uninstrument al sondãrii în fiinþainterioarã a autorului; viaþa ºimoartea – cele douã feþe alechipului nostru dintotdeauna –devin prin mijlocirea acestuisentiment din ce în ce maiesenþializate, mai posibile detrãit ºi de înþeles“. Cu cerãmânem? Cu o moºtenire pecare va fi s-o meritãm cândva.Cu portretul „unui bãrbat cufruntea sus în amurgul unei vieþitrãite intens, un generos, unrecunoscãtor astrelor ºi celor cel-au sprijinit, deferent cu critica,solidar cu autorii din generaþiasa ºi în acord diplomatic cu pro-moþiile de dupã, consecvent înmanierã ºi gusturi, loial cu prie-tenii...“ (Constantin Cãlin)

Marius MANTA

Radu Cârneci,„Amintiri din paradis“

Poet prin vocaþie literarã, NicolaeTurtureanu scoate, dupã debutul cuvolumul „Punctul de sprijin“ din 1971(premiat la Bacãu pentru debut cuPremiul „Bacovia“), mai multe cãrþi depoezie, dar mai apoi o polivalenþã artis-ticã îl face sã nu se dea în lãturi de lanimic din ce înseamnã scris literar ºi îlprinzi în teºcherea ba cu prozã poeticã,ba cu roman, ba cu memorialisticã, ba cupãrþi dintr-un jurnal. Colaboreazã la maitoate revistele din þarã ºi vitalitatea sadevine proverbialã. Nãscut în 1941, areastãzi o vârstã, dar tot stârneºte invidiatinerilor. Mereu prezent, mereu pe fazãºi mai þine ºi directoratul revistei„Cronica veche“, a cãrei respectabilitateîntre revistele culturale îi aratã forþa demuncã, priceperea ºi dãruirea. Cum s-arspune, este un om „greu de pensionat“,dupã expresia consacratã de vedetelemai vârstnice ale Hollywoodului – ºi nuse va pensiona niciodatã, sunt sigur.

Ultima sa carte este una de publicis-ticã. Adunã în ea (cum a mai fãcut-o)articole scrise cu diverse ocazii.Cunoscãtor al vieþii literare, prieten cu osumedenie de scriitori a cãror viaþã o

considerã interesantã ºi dã veste despreei, iubitor de cãrþi noi de-ale confraþilor(analizate în cronici de întâmpinare),Nicolae Turtureanu are o grãmadã desubiecte. Pentru Domnia Sa, publicisticanu e tãrâm al polemicilor, al poftei de-ada peste nas, al dorinþei de-a se arãtamai deºtept ºi mai vrednic decât alþii,cum este pentru mulþi publiciºti. Ci scriedin pofta de a povesti. Este, în articolelesale, în ciuda analizelor amãnunþite, unpovestaº. Citeºti „Cronice ºi... anacroni-ce“ ca pe-o poveste. A propriei sale vieþiºi a confraþilor la care þine, a dulcelui târgal Ieºilor, a cãrþilor abia editate, a întâm-plãrilor din viaþa literarã. Doza de umoreste obligatorie în poveºtile sale, chiar ºicând subiectul e mai grav decât de obi-cei. Merge pânã acolo încât dã atingerecomicului (sau ironiei) sorþii: „Mihail

Sebastian a murit cãlcat de un camion.Tocmai când scria la romanulAccidentul“.

Prietenii sãi literari sunt din diversegeneraþii, dar o slãbiciune pare sã aibãpentru optzeciºti, aflaþi mai des în atenþiasa. Însã e poate doar o impresie, pentrucã adevãratul sãu subiect este Iaºul lite-rar ºi din geografia sa fac parte MihaiUrsachi ºi mahalaua celestã Þicãu. Aflidespre Nichita Danilov ºi Daniel Corbu,dar ºi cum au stat „la rãcoare“ o noaptemagistrul Ursachi ºi George Pruteanu.Când scrii despre „poveºtile“ lui NicolaeTurtureanu, mai cã îþi vine sã lerepovesteºti. În orice caz, aceste poveºtiintrã în bagajul monden al cititorului,care le poate folosi cu succes în diverseocazii, uimindu-ºi auditoriul. ªi, probabil,nu ar recunoaºte cã poveºtile nu sunt alesale, ci ale lui Nicolae Turtureanu.

Dar de ce, de ce oare transformãlumea într-o poveste? Existã o explicaþieºi ea pare destul de simplã, însã, din pro-prie experienþã, ºtiu cã nu funcþioneazãdecât la anumiþi oameni. La aceia careiubesc lumea ºi oamenii ºi au haz, laaceia care iubesc cuvântul scris ca sã fiecitit: terapia scrisului. Aºa se face cãatunci când Titi Brehnescu merge sã-iofere poetului o carte, acesta aproape cãîl dã afarã dupã ce o primeºte: „Ard denerãbdare s-o rãsfoiesc, s-o citesc. Gatacu terapia povestirii orale, zic, hai sãvedem cum ai folosit terapia scrisului“.Fapt ce-l mãrturiseºte, pe deasupra, ºica pe-un „mare singuratic“.

Acest mod de a scrie lumea capoveste depãºeºte cu totul tiparele pu-blicisticii, ºi principala izbândã a scriito-rului stã în faptul cã povestirile nu sedateazã. Ele ajung sã fie, ca fapteleoricãrei poveºti, petrecute in illo tem-pore. ªi astfel pot fi citite oricând. Cuplãcere. Sunt vii ºi vor rãmâne vii pentrueternitate. ªi, mã gândesc, cam astaînseamnã sã fii un scriitor adevãrat.

Dan PERªA

Din cronicele ºi anacronicelelui Nicolae Turtureanu

februarie 2018

poesis

8

Emmblemmã

Sângele tãu sub cleºtar încã tremurã,febra hrãneºte numele unui trandafir –norocos ghimpe va avea întomnareacare mã ameninþã cu veºtede semne.Unde sã mã ascund de galbenul arseu, cel care orbesc fãrã amânare?Copacul care descreºte în mineeste umbra de care mã dezbrac,iar fruntea descrie arcul ei prefãcuttot mai departe de primele întrebãri.Ce mai aºtept? Poate un ropot aparte,un fulger în plinã iarnã, regretulcã apa ne suspecteazã tot mai des.În þara veche cãzutã într-o cãlimarãtoate cuvintele plutesc în derivã,numai unul se preface nod gordian.Nu crede în sfânta nedumerire,nu îngâna zorii care deja te-au uitat –cerºetor al luminii care se terminã,viaþã cu sâmburii încã prea negri.

Mierrla

Iubita mea visa mereu numai mierledin copilãrie ºi chiar mai demult,erau pãpuºile ei cu cap de porþelanºi mecanism muzical. Cândva am uitatce-mi tot povestea dimineaþa, plinãde gustul altor întrebãri nevinovate,de geamãtul ascuns sub pielea umedã.Dar cunoaºteþi paradoxul acelor ani triºtiîn care pluteam ca niºte dopuri de plutãrecitând monoton o poezie. Strigamuneori, dar nu ne auzea nimeni important,locaºul era ca un crâng de sãlcii argintii.Vanele erau reci ca botul unui câineºi anarhia mult speratã nu mai venea.Pâinea era caldã încã ºi noi bârfeam deja,pe fiica brutarului o chema Ana-Nana.Eram la noi acasã peste tot ºi nicãieri,ca hunii, fiindcã ne simþeam înhãmaþila carul mare al istoriei ºi doar pãsãrileºtiau sã cânte îndepãrtarea. Iatã viitorul,spuse iubita arãtând urma curcubeuluidin care curgeau lent ultimele culori.Crezi? Am întrebat-o, dar ultimul normurise deja ºi nimeni nu ºtia rãspunsul.

Culorri

Oboseala albastrului de a mai fi albastrucând lumina se va descrie prin semneca o minune a ºamanului orb. Strãzilecoboarã monoton în cutia lor de rezonanþãca niºte corzi ruginite din secolul celãlalt,când se mai respecta ordinea dimineþilor.Noi cãutãm ieºirea cu dinþii strânºi, aplecaþipeste amintirea de a fi uimitor de tineri.Din resemnãrile unei vârste de mijlocrenasc câteva întrebãri esenþiale: de ceatâta nepãsare la mutilarea materiei,

cine va descifra irisul femeii îndrãgostite,cu ce se mãsoarã atracþia dintre alb ºi negru?Cerul deºirat ca o pânzã îºi cautã rama,pictorul anonim are o pasãre pe umãrcu care vorbeºte o limbã necunoscutã:tu liu, pui tiu, ci viu, ci viu, ci viu...În lanul de floarea-soarelui cu picioarenegre ard porumbeii ca niºte lampioane,pe calea laptelui albastrul a obositsã mai fie albastru pentru altcineva.

Povestte

Port pe palme toate cuvintele lumiibolnav de acest secol aproape uitat.Undeva se pregãteºte moartea atomilorºi nu am timp sã descriu formele apeidin care am ieºit cu ochii larg deschiºi,nu mai înþeleg libertatea respiraþiei mele.Când scriu, bestiile îºi aratã colþii,când dorm, uit toatã sintaxa extazului.Abia mai pot duce lutul uscat al pãrinþilorspre unicul loc ferit de ºoapte obscure.Condiþia de a fi întrebare ºi suspin,vibraþie sau simplã livadã cu amintiri.În þara fãrã maluri nimic nu pluteºte,nu cunoaºte istoria meduzelor adormitesublima nepãsare, moartea gratuitã.Doar tiranul se pregãteºte sã disparãîn mucegaiul neobosit al timpului,numai preþul sângelui urcã la bursã.Picioarele corbilor deseneazã în miriºteun oracol pentru cei care mai credcã doar ochiul ciclopului vede nefericirea.Port pe palme toate cuvintele lumii,dar tãcerea le trãdeazã, unul câte unul.

SSttrriggãtt

Strigãtul nu întreabã, tãcerea nu rãspunde,copilãriei nu mai ai ce sã-i oferi acumcând înserarea de abia se mai târãºte ºi creºte în piept. Coastele melodioase,niºte animale dresate sã batã gongul,sã numere doar cuvintele cele mai grave.Cãderea în poem cu pleoapele strânsedeparte de zidurile vechi cu graffiti,de casele arborând scoici în loc de urechi.Scrumul pãsãrilor ne umbreºte uneori,ne aminteºte colecþia precarã a crimelor.Verbele disperate scriu o ultimã dramã,cu ultimele vocale se desfac ºi mor.Ale cui sunt aceste palori de duminicã,de ce descresc odatã cu nefericirea?Oricât am întreba oracolul de la colþ,o nouã stradã neagrã mi se împotriveºte:vântul poartã mai sus nimicul oraºului,ocolind roza veºtedã a vânturilor, ascundeun stol tot mai departe de aceastã absenþã.

Dan DÃNILÃ

Cu sau fãrã voie, fiecare dintre noi aparþinem unui sistemcultural care are capacitatea a îmbogãþi structural o organi-zaþie (grup, naþiune, firmã etc.). Fiecare individ se identificãcu sistemul cultural din care face parte ºi acest fapt îi limi-teazã capacitatea de a fi obiectiv atunci când exprimã opiniicritice la adresa altor culturi: valorile unei culturi nu pot fijudecate din perspectiva reperelor altei culturi.

Românul este precum fluierul: simplu, fãrã accesoriisofisticate, cioplit din materialul aflat la îndemâna þãranului.Originea etnicã, familia din care provine, funcþiile deþinute deun individ sunt mai importante decât gradul sãu de pregãtireºi calificare. În plus, existã un respect pervers pentru „celcare se descurcã“ – chiar dacã, uneori, metodele folositenu sunt „ortodoxe“. Geostrategic, regiunile locuite de românis-au aflat, întotdeauna, la confluenþa marilor imperii:Otoman, Þarist, Habsburgic. De asemenea, pe aceste teri-torii au trecut marile nãvãliri ale popoarelor migratoare. Drepturmare, românii nu au o culturã a monumentelor gigantice(tot timpul a existat pericolul unei invazii care sã dãrâme sim-bolurile materiale) ºi nici nu cred în sistemele de organizarestatalã definitive, imuabile. Aºa cã locuitorii acestor pãrþi delume au învãþat sã se adapteze timpurilor („Nu sunt vremilesub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii“ – dupãcum spunea Miron Costin) ºi sã accepte regulile impuse destrãini. România modernã îºi are rãdãcinile în reformelefanariote, iar mai târziu s-a „importat“ sistemul „livrat“ deRusia þaristã – Regulamentele Organice. Primele instituþii(care rezistã ºi astãzi) au fost înfiinþate de Cuza, sub pre-siunea deciziilor luate de cãtre puterile occidentale. Aceeaºiînclinaþie cãtre supravieþuirea prin compromis (unii o potnumi capacitate de adaptare) se observã ºi în modul dereacþie politicã în Primul ºi al Doilea Rãzboi Mondial. Defiecare datã, alianþele s-au schimbat în funcþie de situaþiacombatanþilor, pentru ca în final sã fim de partea învingã-torilor.

La fluier se poate cânta, practic, orice partiturã, chiar dacãrezultatele nu sunt dintre cele mai fericite. Important rãmânefaptul cã se poate improviza ºi cã situaþia a fost rezolvatã.„Merge ºi-aºa!“ este comentariul cel mai des auzit. Dacã osimfonie cântatã la fluier nu sunã bine, cei din jur vor vorbidoar despre doinã ºi horã, parcã anume inventate pentruacest instrument.

Gãsim fluierul în majoritatea legendelor ºi basmelor popu-lare româneºti. Însã el aparþine – întotdeauna – oamenilorsimpli, fiind fãrã importanþã din punctul de vedere al celorputernici. În esenþã, românii sunt foarte mândri de faptul cãau o istorie de peste 2000 de ani, dar în acest timp nu au datnaºtere unor case nobiliare ereditare, recunoscute înEuropa. Domnitorii români ajungeau la putere prinasasinarea predecesorului (Bogdan al II-lea, tatãl lui ªtefancel Mare, ucis de fratele sãu, Petru Aron) sau princumpãrarea tronului de la imperiile din jur (Mihai Viteazul).Rangul boieresc era contextual ºi depindea de bunãvoinþaunuia sau altuia dintre domnitori, cei mai mulþi dintre nobilifiind þãrani rãzeºi îmbogãþiþi ca urmare a serviciilor aduseconducãtorilor.

Un singur fluier nu poate susþine un întreg concert. Decele mai multe ori este nevoie de un taraf, în care instru-mentul principal este cu totul altul. Însã fluierul se va auzi dis-tinct, încercând sã atragã atenþia fãrã a-ºi asuma întreagapartiturã. Dacã iese rãu, de vinã va fi þambalagiul... Concret,românii acþioneazã în grup pentru a nu-ºi asuma individualresponsabilitatea. În schimb, atunci când succesul estesigur, românul evitã orice asociere. Are un dezvoltat simþ alproprietãþii ºi consumã multã energie pentru a-ºi face cunos-cutã prezenþa.

Într-o orchestrã simfonicã are acces doar flautul, vãrul decondiþie bunã al fluierului. Acest fapt genereazã frustrãri.Românul se plânge cã nu este evaluat la adevãrata-i valoarede cãtre celelalte naþiuni. Considerã cã este capabil de oriceacþiune. Însã pânã va fi acceptat în marile orchestre, va ridi-ca în slãvi importanþa tarafului în care cântã vechi melodiidevenite, acum, manele.

ªtefan RADU

Fluierul

Miezzul Nopþii

Era întuneric – spaþiu-n conversaþiebãtrânul se petrecea mai bãtrânmusafirii stãteau în picioare,musafirii stãteau pe canapea sau la masã,indiferenþi la cursul orelormãsurate de clepsidra albastrãde pe bufetul nupþial cu geam, moºtenitde la o rudã de pe alt continentpe pervazul ferestrei, la vedere,o orhidee-n floare primitã-n darlângã chiuveta din porþelan cu modelbãtrânul devenea mai bãtrântânjind dupã vânãtoarea cu zimbrifurtuni în sufletul ierniiglasuri din pãduri cu urºi grizzly rãtãciþiglasuri din preriioceane aparte ºi medici empiricinumãrând pahare ºi farfuriilinguri ºi linguriþeîn ordine, cum se cuvineaºteptând Miezul Nopþii cu daruribãtrânul se petrecea mai bãtrân

iannuarrie@febrruarrie

Douã luni au clipitEl a rugat-o sã fie acolola începutul amieziiEa s-a decis sã ajungã la cinciºi a ajuns la ºaseCamera – o boltã albastrã, apretatãiarna plutea cu aripi plate peste paturiEa figura ca o dansatoare pe scenãOamenii priveau precum oameniiUnii erau întinºi pe aºternuturi scrobiteAlþii ºedeau „hopa“ pe scaunUnii erau în picioaresprijinindu-se de pereþii albaºtriUnii beau din ceºti un ceai slabMarea separare –În acel centru de excelenþãcu uºi deschise ºi închiseoamenii rapid conectaþila fire, transfuzii, perfuzii ºi aceEa îºi simþi gâtul electric –Sã se dezbrace sau sã aºtepte acoloîn hainele ei de oraº?Era agitatã, depãºitãde fantoma unui graficpe aºternutul scrobitdispozitive rotunde din plasticfolosite sã ridice sau sã coboareîn iarna albastrã intensãEl o fãcu s-adoarmãîn camera aceea albastrã,pe-un cãrucior din piele de caprãO plutã în iarna albastrãPe podul dintre ziuã ºi noapte

Corridoarrede zzãpadã

Dincolo de fereastra cu þurþuricrãpatã în anii din urmã –erau lungi coridoare de zãpadã -nimeni nu era ispitit s-o repareapartamentul tainiccu prea multe pisicitreierând printre scaunealergând la galopsub paturi, peste paturipeste bufetul cu ceai ºi cafea peste vitrina cu amintirice-ar fi trebuit reparatebecurile cu lumina prea slabã –de abia vedeai ca sã coºisau sã repari rufãria –în nopþile cu crivãþ lunarcu basme cu fiare dezlãnþuitece-ar fi cârmuitdemult pe moºieplanuri ºi himerede cãlãtorii prin locurilacustre... distante...himere ofilitebãtrânul curãþa cartofipisicile arhaice torceau firul vieþiibãtrâna ºi mai bãtrânã încercasã zãreascã pisicile copilecare împleteau urmãriricu vânãtori de fantasmeochii bãtrânei încercausã prindã înþeles din epistolelece soseau o datã la sãptãmânãdin þinuturi nãucitoareunde emigranþii nu-s bine veniþi,unde proprietarii locuiesc cu maree

Înnchipuirri

Închipuiri despre hãituirea ursuluiDespre ursul ascuns în tufiºO închipuire bolnavã Despre un urs invizibilDespre ursul întunericuluiDespre un urs colosalÎn tufiºuri fantastice în noapteÎnchipuiri despre hãituirea ursuluiÎnchipuiri despre visul cu vulpeÎnchipuiri despre vulpea care þipãDespre iarna albastrã, lunarãÎnchipuiri despre ghionoaiaGhionoaia care zdrobeºte gospodãriaÎnchipuiri despre plecarea eternãAle cui închipuiri, ale cui închipuiri?În oglinda cu vise a lumii

februarie 2018 9

poesis

MarianaZAVATIGARDNER

Elena CIOBANU

Post-adevãruldin mãruntaieÎn ultimul an de zile a circulat intens pe reþelele sociale

informaþia cã Senatul francez a decis demolarea a nu maipuþin de 2800 de biserici, în paralel cu ridicarea unui numãrmai mare de moschei din banii contribuabililor. ªtirea estefalsã, dupã cum poate fi, cu oarecare efort, demonstrat, darasta nu a împiedicat rãspândirea ei pe tot felul de site-uri ºibloguri de orientare religioasã ori politicã. Ultraortodocºii sauaceia care acþioneazã în numele unor interese mai mult saumai puþin ascunse ºi-au simþit prejudecãþile confirmate:Franþa, iatã, este o þarã atee ºi iresponsabilã care îl ucide peDumnezeu, dându-le voie musulmanilor sã îºi extindã influ-enþa, drept pentru care nu ar trebui sã ne mai mire faptul cãare atâtea probleme sociale. Confortul psihic facil rezultat dinîntãrirea unor preconcepþii prin astfel de ºtiri false justificã, înmare mãsurã, repeziciunea cu care se redistribuie astfel de„informaþii“ pe internet, cât ºi importanþa lor în conturareaunor atitudini publice.

Fenomenul ºtirilor false este strâns legat de ceea ce senumeºte, în ultima vreme, post-adevãr. Conceptul a cãpãtato relevanþã deosebitã mai ales în contextul ultimei campaniielectorale din America ºi al Brexit-ului, aºa încât cei de laOxford Dictionaries (o divizie a Editurii Universitãþii dinOxford) au decis sã îl ridice la rangul de cuvânt al anului2016. Termenul care, iniþial, însemna „dupã aflarea adevãru-lui“ a cãpãtat, dupã 1992, un alt sens. Prefixul „post-“ ºi-apierdut inocenþa ºi trimite acum la faptul cã adevãrul a devenitirelevant, neimportant.

Cum a ajuns adevãrul sã nu mai conteze cu adevãrat pen-tru societate este o problemã care nu poate lãsa indiferentintelectualul sau filozoful de azi, dupã cum problema ade-vãrului ca atare a fost una crucialã pentru filozofii trecutului.„Este Derrida vinovat pentru Putin?“, se întreabã o profesoarãuniversitarã de la Yale, într-un articol publicat pe portalulEurozine în 2017. Ea face acolo o „pre-istorie“ a conceptuluide post-adevãr, o incursiune prin doctrinele care au dus laceea ce Hannah Arendt numea „melancolia filozofiei mo-derne“, adicã la pierderea garanþiei adevãrului, a congruenþeidintre fiinþã ºi conºtiinþã. Alungarea lui Dumnezeu din cetateafilozofiei a dus, în cele din urmã, la o postmodernitate în careteoria a renunþat cu totul sã mai creadã în certitudine. Derridaa arãtat cã nu existã niciun fundament pentru sens, niciun„semnificat transcendental“, ci doar o multiplicare infinitã asensurilor care se tot împing ºi se amânã unele pe altele.S-a creat astfel contextul potrivit pentru validarea „fapteloralternative“, a unei relativitãþi generalizate în care adevãrul edoar o variabilã instabilã ºi nesigurã.

Politicienii de succes ai lumii de azi nu au nevoie sã îlciteascã pe Derrida ca sã ºtie cum sã mintã, dupã cum nicicei din trecut nu trebuiau sã îl citeascã pe Hegel ca sã ºtie cumsã manipuleze mulþimile. Problema, aºa cum a vãzut-o clarHannah Arendt, este cã minciuna modernã are o altã ontolo-gie decât aceea tradiþionalã. În timp ce, în trecut, minciunapoliticã era direcþionatã cãtre duºman ºi consta în breºe spe-cial create în interiorul unui adevãr a cãrui existenþã putea ficu încredere postulatã, în lumea de azi minciuna creeazã orealitate paralelã, suficientã sieºi, iar mincinosul veritabil sepierde el însuºi în naraþiunea „alternativã“ pe care o inven-teazã, putând ajunge astfel, paradoxal, la un fel de candoarenefastã, teribil de seducãtoare pentru public. Parcursul elec-toral al lui Trump, de exemplu, a fost presãrat din abundenþãcu exemple de dezinformãri crase, de calomnii scandaloase,de mare efect pentru o masã de alegãtori pentru care nu maiconteazã adevãrul absolut, ci doar acela simþit în mãruntaie,nu demonstraþia raþionalã, ci prejudecata, emoþia, contextulstrict local, individual. O astfel de conºtiinþã modificatã vinedin convingerea intens educatã oficial cã adevãrul estemereu discutabil, incomplet, particular, relativ, dar ºi dindiminuarea statutului faptelor reale ca temeiuri irefutabilepentru aflarea adevãrului. Faptele au fost înlocuite de date,iar datele conteazã cu atât mai mult cu cât ele ghideazã nunumai pãrerile indivizilor, ci, mai ales, deciziile politicienilor.Ne luãm dupã sondaje ºi statistici de tot felul pentru cã neplace sã ne autoamãgim cu iluzia imparþialitãþii lor ºi cu iluziacã un numãr este cu atât mai credibil sau mai influent cu câteste mai mare. Bursele financiare, nu mai e un secret pentrunimeni, cresc sau scad dupã cum bate vântul opiniei.

Ce ne rãmâne de fãcut? Iatã rãspunsul pe care-l gãseºte,în lecturile ei, autoarea americanã de mai sus: conºtienþi cãadevãrul nu existã, sã nu încetãm sã-l cãutãm, ca niºte Sisifi.• Tamara Antal

ateneu

februarie 201810

Întrebarea nu e nouã; întoamna lui 2017, „Anul TituMaiorescu“ (se împlinise unveac de la trecerea în eternitatea acestui om providenþial alromânilor), am formulat-o în ter-meni adecvaþi momentului:„(Mai) sunt forme fãrã fond?“Rãspunsul e dureros: da, deaproape douã decenii, înliceele/colegiile pedagogice dela noi nu se mai predã limbaromânã (îndeobºte i se spunegramaticã). Programa de limbaºi literatura românã este,chipurile, una marcat funcþio-nalã ºi asigurã astfel pregãtireauniformã pentru orice profil. (Dela unul dintre adjectivele pecare tocmai le-am numit setrage sintagma „analfabetismulfuncþional“, care în 2018 a tre-cut de 40% în ºcolile dinRomânia.) Refacem teoriamaiorescianã a formelor fãrãfond, cu repercusiuni cumplite:„Ai un singur bloc de marmurã:dacã îl întrebuinþezi pentru ofigurã caricatã, de unde sã maipoþi sculpta o Minervã?“Potenþialul biologic al româniloreste uluitor, dar este dat, demai multã vreme, în adminis-trare absolvenþilor de li-cee/colegii pedagogice care nuau urmat nici o orã de limbaromânã în patru ani de zile.(Într-o revistã de culturã dinMoldova, mi-am vãrsat oful cu oposibilã corecþie: „Blocul demarmurã, nu drobul de sare!“)

Am aºteptat nerãbdãtormomentul fierberii planurilor-cadru pentru învãþãmântulliceal (termen-limitã pentrudepunerea propunerilor: 26 ian.2018). Bãnuiþi: nici gând sã sereintroducã limba românã înproiectul imaginat în trei vari-ante! Am avut privilegiul de amã adresa direct ministruluiEducaþiei, aflat la Bacãu într-ovizitã de lucru. Din stafful sãu(directori generali, consilieri,managerul E.D.P.-R.A.) lipseapersonajul-cheie: reprezentan-tul Institutului de ªtiinþe ale

Educaþiei, adicã al aceluiorganism care decide dacãviitorul învãþãtor/educator arenevoie de limba românã saunu. (Dupã I.S.E., nu!)

În termenul legal, am înaintatcãtre I.S.E. urmãtoarele pro-puneri, care sper sã fi fost luateîn seamã:

Aria curricularã: LIMBÃ ªICOMUNICARE // Disciplina:Limba ºi literatura românã //

1) Filiera teoreticã:a) Atât în ciclul inferior, cât ºi

în ciclul superior al liceului,acea orã din grupa de curricu-lum diferenþiat (CD), adãugatã

la cele 3 ore din grupa detrunchi comun (TC), sã fie alo-catã explicit pregãtirii elevilor cuinstrumentarul exprimãrii corec-te în limba românã, oral ºi înscris. Propun sã fie creatã disci-plina „Limba românã corectã“.

b) În cazul în care propu-nerea de la punctul a) esteinaplicabilã, propun ca în listade discipline opþionale sã fieadaptatã disciplina „Limbaromânã corectã“ în forma abre-viatã „Româna corectã“ sau,într-un limbaj dinamic: „Sãscriem ºi sã vorbim corect!“

2) Filiera vocaþionalã, profilpedagogic, specializarea învã-þãtor-educatoare:

a) Aceleaºi propuneri ca lapunctul 1);

b) Revenirea la disciplina„Limba românã“, prezentã încãdin perioada interbelicã în pla-nul-cadru al profilului pedago-gic (o orã sãptãmânal, cu tezãsemestrialã ºi probã la bacalau-reat);

c) În cazul în care nu esterealizabilã niciuna dintre modi-ficãri, propun ca acea orã dingrupa CD (adãugatã la cele 3ore din grupa TC) sã fie nomi-nalizatã ca fiind alocatã limbiiromâne ºi semnalizatã ca atarecu un asterisc, cu explicaþia, însubsol: „Orã alocatã limbiiromâne, pentru specializareaînvãþãtor-educatoare“.

M-am alãturat astfel demer-sului iniþiat de Asociaþia Na-

þionalã a Colegiilor ºi LiceelorPedagogice, care a reuºit ca în„jumãtate din cele 49 delicee/colegii pedagogice/liceede alt profil care au clase depedagogic“ sã introducã, din2015, câte o orã de limbaromânã la clasele a XI-a ºi aXII-a, prin curriculumul ladecizia ºcolii (CDS). Programe-le analitice, aprobate deM.E.C.S., se aflã pe site-ulI.S.E.

Îndrãznesc sã exprim treinedumeriri:

1. De ce s-a apelat la CDS,în loc ca orele sã fie impuseprin TC sau prin CD? Limbaromânã este facultativã?

2. De ce este avut în vederedoar ciclul superior al liceului?De aproape o sutã de ani, limbaromânã se studiazã pe toatãdurata studiilor din ºcoli nor-male/licee pedagogice.

3. De ce soarta limbii româneeste lãsatã la latitudinea direcþi-unii liceelor/colegiilor pedago-gice sau a conducerii inspec-toratelor ºcolare judeþene?

ªi o concluzie rostitã cu vocemicã: orice profesor de limba ºiliteratura românã responsabilaloca suplimentul sãptãmânalde o orã la clasele terminale dela profilul pedagogic pregãtirii lalimba românã a viitorilor învãþã-tori/educatori. Câþi au procedatastfel?

Semnalez o apariþie interesantã, un „update“format din elemente biografice bacoviene. Maiprecis, Editura „Babel“ publicã spre sfârºitul lui2017 „Amintiri despre poetul Bacovia“, texteleaparþinând avocatului Maximilian Vasiliu, rân-durile fiind gãsite dupã moartea autorului, maiprecis la 10 decembrie 1996. La rigoare, trebuieamintit faptul cã apariþia micului volum sedatoreazã insistenþelor profesorului ConstantinCãlin. Pe de altã parte, din precizãrile asupraediþiei de faþã, luãm aminte cã o variantãapropiatã manuscrisului a fost publicatã decãtre profesorul Ioan Dãnilã în revista„Bacoviana“ (Bacãu, anul I, nr. 1/2011).

Volumul semnalat este structurat în trei pãrþidistincte, care aduc cãtre un punct comunamintirile propriu-zise (perioada Primului RãzboiMondial, familia, casa copilãriei ºi tinereþea, pri-etenii, relaþia cu fraþii ºi surorile, prieteniile cuMircea Cancicov ºi Al. Macedonski, precum ºiprimele iubiri, soþia Agatha ºi fiul Briel, ultimelezile), o addenda ce cuprinde autobiografia luiAlexandru-Maximilian Vasiliu (din nou, scrisã larugãmintea lui Constantin Cãlin), biografiaElenei Vasiliu – sora poetului –, portretul mameilui Bacovia, al tatãlui, cât ºi mici fragmente

despre Bacovia scrise de Emil Groapã, CeciliaFrâncu, Florica Vasiliu.

Predominante sunt amintirile-fragment, prelu-ate in vivo, ca un instantaneu a cãrui autenti-citate nu poate fi pusã la îndoialã: „Altã datã,mi-amintesc cã mã nimerisem ºi eu la ei în ziuade Paºti (nu-mi amintesc precis anul, dar credcã prin 1935-1936) ºi spre sfârºitul mesei, Iorgu,dupã câteva pãhãrele de ªtirbei, s-a ridicat, s-adus în camera lui ºi a revenit cu volumul depoezii al lui Alexandru Vlahuþã. Ne-a citit poeziaHristos a înviat! M-a ºocat acest lucru cu atâtmai mult cu cât îl ºtiam pe Iorgu ateu. Dar pro-babil cã nu atât un sentiment religios l-a deter-minat la aceastã lecturã, cât poate valoareaartisticã“. Altcumva, avem ºi opinii legate deoperã – iatã o posturã ineditã a poetului provin-ciei, cu firave accente de orgoliu: „Salcîmii vorpovesti!/ O, mamã,/ Blândã mamã,/ Priveºte-þifiul!“ Evident, sunt ºi alte „surprize“ închise înpaginile cãrþii!

Din perspectiva istoricului literar, „Amintirile“lui Maximilian Vasiliu aduc câteva nuanþe bi-nevenite la reaºezarea figurii poetului în con-texte potrivite.

Marius MANTA

• anul L, nr. 7 •

Multe materiale de excepþie putem citi în revista „România lite-rarã“, în numãrul apãrut la data de 9 februarie 2018. Un sumarvariat, cu articole de greutate, probabil cu cel mai mare impactpentru cititori fiind interviul cu scriitorul ºi medicul Ion Vianu, carea fost provocat de Cristian Pãtrãºconiu cu întrebãri bine ticluite.Discuþia s-a purtat în jurul ideii de literaturã, ce rol poate avea lec-tura: „Deosebirea între un om care citeºte ºi unul care nuobiºnuieºte sã o facã este cã lectura dezvoltã tocmai aceastãfuncþie fantasticã, fantasmaticã a minþii“. Iar dacã încã ne între-bãm de ce românii nu iau Premiul Nobel pentru literaturã, IonVianu argumenteazã: „Nobelul este orientat cãtre ideea demesaj, uneori chiar cãtre ideea de mesaj politic actual. Sau dacãnu cãtre politica imediatã, atunci cãtre umanitate. Or, literaturaromânã este mai mult orientatã cãtre estetic ºi mult mai puþincãtre etic. [...] Cred cã literatura noastrã este una mare [...], o lite-raturã abundentã, cu multe filoane, izvoare, cu multe ieºiri. Darnu enunþã cu necesitate valori universale“. Foarte interesante ºiutile sunt cronicile de carte: Nicolae Manolescu comenteazã volu-mul „Haimanaua Singurãtate“, de Aurel Dumitraºcu ºi LucianVasiliu; Gabriel Dimisianu prezintã cartea poetei Ana Blandiana„Istoria ca viitor“; Sorin Lavric îºi mãrturiseºte câteva dezamãgiri,inclusiv în ceea ce priveºte forma titlului, dupã lectura volumului„A spune lucrurile aºa cum sunt. Conversaþii cu Eugen Coºeriu“,de Johannes Kabatek ºi Adolfo Murgulia; în paginile 10-11, DanielCristea-Enache ºi Rãzvan Voncu analizeazã cartea lui Alexªtefãnescu „Eminescu, poem cu poem“. Inedit, Petre Tãnãsoaicane prezintã „o expoziþie din viitor“ a artistului Christian Paraschiv.Am citit cu plãcere paginile de meridiane, prozã de Sergio Pitol ºiversuri de Cemal Süreya. De altfel, acest numãr e bogat înpoezie de foarte bunã calitate. Grupaje de versuri mai semneazãCassian Maria Spiridon, Nicu Ilie, iar Ion Pop este prezent cu unpoem-fluviu puternic ºi tulburãtor, din care decupãm (dar pentrua simþi din plin frumuseþea sa, trebuie citit integral poemul„Strada“): „sunt încã viu, iatã, chiar vãd/ lanurile de grâu în soare,scriu cã le vãd,/ simt mãtãsoasa/ adiere de vânt pe obraji, som-noroasa/ legãnare a ramurilor de salcie/ peste vãlurile aurii,peste/ fãrâme de greieri. ªi,/ ca sã sporeascã sugestia, tocmaiþâºneºte/ dinspre maluri, – sau mi se pare –/ un stol de graurice-ºi scuturã/ încã o datã nisipul alb de pe aripi./ ªi numele meu,toate numele/ ce se îndepãrteazã, doar murmure,/ ecouri,puzderii/ ca din meliþe vechi – nu ºtiu/ dacã-s de cânepã ori deoase zdrobite –/ sau numai litere-mprãºtiate/ din cuvinte care aufost“. Aºadar, o ediþie foarte bunã a „României literare“, cu mate-riale de substanþã. (V. S.)

Maximilian Vasiliu

Aminntiri deespree pooeetul Bacoovia

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

Cine îi învaþã pe cei micilimba românã?

Ioan DÃNILÃ

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã

arte

februarie 2018 11

Noul an a început bine la teatrul dinPiatra Neamþ, cu un spectacol intere-sant, viu, proaspãt ºi inventiv. Cu opoveste despre adolescenþii de astãzi,scrisã de o autoare rusoaicã, abia ieºitãdin adolescenþã (e nãscutã în 1994),realizatã scenic de o echipã foartetânãrã ºi ea. Cã doar suntem la TeatrulTineretului! „Mamã, mi-am pierdutmâna!“ se numeºte textul MarieiKontorovici (excelent tradus de RalucaRãdulescu, fluent, expresiv), care estedramaturg ºi regizor din Ekaterinburg,cu câteva notabile reuºite profesionale.În ciuda fragedei sale vârste, ea are omaturã stãpânire a meºteºugului dra-maturgic, construieºte situaþii, perso-naje diferenþiate, le pune în conflict, aretext cu mesaj puternic ºi supratext,metaforã, poezie. Maºka, personajulprincipal din piesa jucatã la Piatra-Neamþ în premierã pe þarã, este oliceanã care trãieºte într-un orãºeloarecare din Rusia, visând sã ajungã laun concurs de modeling de la Moscova(sunã cumva cehovian, nu-i aºa?). Darasta e mai curând o dorinþã indusã demama ei, o bovaricã mic provincialã,care-ºi proiecteazã iluziile (provenitedintr-o mulþime de frustrãri) asupra fiiceisale. Maºka trãieºte mai mult într-ununivers imaginar, citeºte multã lite-raturã, mai ales poezie, ºi se viseazãzburând printre stele. Acolo e himericulei refugiu, unde se întâlneºte cuStarman, evadând din cotidianul mizer,din rutina sufocantã a unei existenþecenuºii, cu un previzibil, monoton par-curs. Fata se simte strãinã ºi singurãîntr-un mediu mãrunt, meschin, banal,apãsãtor, e altfel, e diferitã, simþind cãnimeni nu o înþelege. Ea vrea nici maimult nici mai puþin decât sã fie „nemuri-toare“, vrea iubire, viseazã sã zboare,sã-ºi gãseascã steaua norocoasã ºi sãfie mai bunã decât toþi. Are „prietenegen“, superficiale, „proaste“, prieteniconformiºti, stupizi ºi ei, „rude gen“,

banale, pisãloage, plicitisitoare, cuexcepþia unei bunici. Care e ciudãþicã,excentricã, un soi de hipiotã întârziatãdin Estul sãlbatic. În fine, Maºka vaintra în conflict cu mama ei, care-iobsedatã de mitul succesului facil ºi otot piseazã la cap cu reuºita altora, fieei chiar handicapaþi, precum celebrulVujicic „n-are mâini, n-are picioare, darîn rest are de toate“. Excedatã de toateastea, fata îºi va pune mâna pe o ºinãde cale feratã, ca sã-i închidã guramamei (de unde titlul piesei), sfârºindtot singurã, izolatã, neînþeleasã.„Mamã, mi-am pierdut mâna!“ sur-prinde în tonuri exacte fragilitatea ºizbuciumul unei vârste ingrate, ado-lescenþa, cu amalgamul ei de stãri con-tradictorii, cu dezorientarea, cãutarea

identitãþii, a adevãrului vieþii, a certitu-dinilor. ªi, mai ales, vârsta primeloriubiri, a nevoii disperate de dragoste,de afirmare a personalitãþii.

Regizorul Alexandru Mâzgãreanuspune fluent ºi empatic aceastãpoveste tristã despre ratare pretim-purie, visuri tragic ciuntite, conducândcu mânã sigurã un spectacol carecapteazã dintru început atenþia specta-torilor. ªi-i þine în prizã pânã la sfârºit.Regleazã inspirat balansul dintre visºi realitate, construind niºte spectacu-loase momente de „zbor prin Cosmos“,când Maºka pluteºte (deasupra scenei,pe niºte balansoare) împreunã cu pri-etenul ei imaginar Starman. Dificile dinpunct de vedere tehnic (de acrobaþiis-a ocupat Marian Peter), scenele res-

pective sunt jucate cu mare naturaleþeºi mult farmec de Aida Avieriþei ºiDragoº Ionescu. Naturaleþea, spon-taneitatea, inteligenþa, multiplele nuan-þe al unei vii, fremãtãtoare sensibilitãþisunt calitãþile interpretãrii AideiAvieriþei, o Maºka extrem de ataºantã.Reamarcabil, mobil, cameleonic esteEmanuel Becheru, întruchipând patrupersonaje. Sabina Brânduºe este câtse poate de convingãtoare în rolulMamei, la fel Cãtãlina Ieºanu în tantiSveta, amândouã actriþele creionându-ºiveridic personajele. O bunicã ºuie,îmbrãcatã modern, foc de glumeaþãface Loredana Grigoriu, memorabilã înscena mesei de familie, când repetãaceeaºi întrebare cu un haz nebun: „Dasarmale de ce nu mâncaþi?“ CristinaMihãilescu, Cãtãlina Bãlãlãu iau chipulprietenelor Maºkãi, creionând exactsuperficialitatea, agitaþia de gâsculiþe aacestora ºi pasiunea pentru selfie-uri.În douã personaje (Saºka ºi Ania),complet diferite, una din fete fiindsupraponderalã, Corina Grigoraº esteabsolut delicioasã! Buni în rolurile unor„rude gen“, bunicul, o tanti, un nenesunt Tudor Tãbãcaru, Gina Gulai, DanGrigoraº ºi Petea, un bãiat, jucat deFlorin Hriþcu.

Un decor foarte sugestiv, adecvat întrutotul spiritului piesei, cu panouri mari cugraffiti, inscripþii, sloganuri, cu IUBIREscris cu majuscule, dominând toatãscena, realizeazã Romulus Boicu, iarcostumele, potrivite personajelor, poartãsemnãtura Alexandrei Mâzgãreanu.

Spectacolul „Mamã, mi-am pierdutmâna!“ – bine condus de regizorulAlexandru Mâzgãreanu, cu un ritmsusþinut, cu scene expresiv conturate,cu dramã, comedie ºi poezie, ameste-cate, ca în viaþã – se încheie cu hitul luiHaddaway „What is love ?“ Baby don’ thurt me… Pe care îl cântã Maºka,biata „nemuritoare“ cu visurile ciuntite.

Carmen MIHALACHE

Vernisajul expoziþiei „VEM50“ (desfãºurat marþi, 30 ia-nuarie 2018, la Galeriile „Alfa“)a avut cam tot ceea ce îi tre-buie unui asemenea eveni-ment: spaþiu cu aviz de laI.S.U., lume multã ºi bunã,intervenþii scurte ºi, poate, laobiect, piºcoturi ºi cafea. ªi,dincolo de orice, un artist careºi-/ne-a fãcut cadou o perso-nalã cu iz de bilanþ, care adunãceea ce e reprezentativ pentrucaricatura sa de peste ani.

Format la ºcoala „Urzicii“(unde a ºi debutat în 1988),VEM a participat la numeroaseconcursuri în þarã ºi strãinã-tate, reuºind sã câºtige câteva

premii importante, care confir-mã talentul sãu incontestabil.Dincolo de aceste reuºite,Victor Eugen Mihai e maidegrabã un cumpãtat ºi unparcimonios, care a publicat încele trei decenii de activitatedoar trei volume (Opriþi pãmân-tul, vreau sã cobor! – 1995,VemMania – 1997 ºi VEM -cartoons/caricaturi – 2017),semn al unei autoexigenþecare spune mult despre carica-turist ºi metoda sa de lucru.

Panotatã atipic, expoziþia deacum e un mix de (sub)genuriºi teme, acoperind diferitelevârste ale caricaturii lui VEM.Ea poate fi cititã ca o naraþiunea societãþii contemporane,radiografiatã, cum spunecliºeul, cu inteligenþã ºi cuumor. Nimic din ceea ce esteomenesc nu îi este strãin luiVEM, care surprinde problemedintre cele mai diverse, cum arfi globalizarea, consumismul,dictatura ideologiilor, corecti-tudinea politicã, exploatareaomului de cãtre om, manipu-larea, goana dupã senzaþional,abuzul, prostia etc. Caricaturilelui contureazã o comedie

umanã minimalistã, din care nulipsesc „personajele“ constru-ite aproape tipologic: politi-cieni, poliþiºti, medici, jurnaliºtietc. De un tratament prefe-renþial au parte femeile, privitecu ironie benignã, dovadãirefutabilã a unei delicateþimarca VEM.

Un loc aparte în expoziþia„VEM 50“ revine caricaturii depresã, gen dificil, în care ima-

ginea este dublatã de text, iarpoanta dobândeºte un rolesenþial. Pãstrându-se în zonaaceloraºi sfere tematice,autorul reuºeºte efectenescontate, aºa cum se întâm-plã într-o caricaturã de o tristãactualitate/acuitate: „Nu deran-jaþi vecinii! Nevasta se batepânã la ora 20!“ În contextul încare încep sã iasã la ivealã totmai multe cazuri de violenþã

domesticã (ºi dramele afe-rente), o asemenea caricaturãîºi dezvãluie pregnant ade-vãrata funcþie. Aºa cum amarãtat ºi într-un text mai vechi,caricatura (lui VEM) nu estedespre râsul bãºcãlios, cidespre surâsul amar al unuiartist care constatã, cu amãrã-ciune, metehnele lumii în caretrãim. Ea nu trebuie tratatãsuperficial, prin grila veselã aumorului de suprafaþã, ci, maidegrabã, ca avertisment înlegãturã cu multele problemeale unei societãþi misogine ºinepãsãtoare, în care violenþeleîmpotriva femeilor sunt consi-derate fireºti, iar abuzurile pri-vite cu o nepãsare&delãsareinexplicabile, care au dus, nude puþine ori, la viol sau/ºi lacrimã.

Caricatura lui VEM aratã cudegetul anchilozarea într-omentalitate pãguboasã, decare ne facem cu toþii vinovaþi.Ea este o oglindã necruþãtoarea ceea ce gândim, facem sausuntem. O oglindã care ar tre-bui sã ne ruºineze ºi, implicit,sã ne schimbe. Pentru cãintenþia catharticã este princi-pala trãsãturã a caricaturii luiVEM, conform cunoscutuluiprincipiu antic ridendo castigatmores.

Adrian JICU

Teatrul Tineretului din Piatra-Neamþ

Nemuritoarea Maºkaºi visurile ei ciuntite

(Semi)centenar VEM

remember

februarie 201812

Omul, singura fiinþã ceîntâlneºte misterul în lãuntru-i,ca Poet, este acela ce faceasemãnarea osebirii (în faþaSfinxului Poesiei!) dintre paºiidrumurilor, cuvintele, ºi ScaraCãii, Cuvântul... Prin acestetrepte ale Învãþãrii hermesia-nice el, drept hiero-gloso-glif,îndrituit de zei, tãlmãceºte ocul-tul lor grai celorlalþi chemaþi denumirea sacrului, se înþelege,doar acusmaticilor la CãrucerulLumii, metaforizând analogicsensul enigmei celor ce suntalãturi de cele ce nu sunt. Spunaceasta deoarece „cãutarea“poesiei, într-o stare de vegherea tãcerii, nu-i o devenire, ci oprimire a Fiinþei prin Tradiþie.Poetul este la fel cu Oceanul:Cel din urmã descãtuºeazã din„boaba spumii“ temporale viduleteric, iar primul desface/re-face din captivitatea cuvintelorCuvântul. Ne-rostitul, prin inter-mediul poetizãrii ce vede îndiferenþieri similaritãþi, estescos la ivealã ca un mesaj alrealitãþilor interioare absolute învalenþa vizionarã a verbului „afi“. Prin opera de artã, aºadar,nu mai vorbim de o relaþie întreOglindã (Creaþia sacrã) ºioglindire (creaþia poeticã, aici!),ci de o imanenþã a reflectãriiei/poesiei ca ceea ce este,subliniindu-se cã aceasta este,este deci Prezenþã a Pneumei:transfigurativã, iniþiatã, armo-nizatoare, esotericã, sacrifi-cialã, epifanicã, noumenalã, re-edenizantã, mãrturisitoare,eufonicã, tãcelnicã, amintitoare,catharticã, implicitã... Cãci unrol principal al Poetului este ºiacela de a corecta eroareaomului existenþial ce a crezut cãreflexia/ ºarpele/ fluxul minþiisale este chiar Oglinda divinã,a luat reflectarea realitãþii ilu-zorii (plinã de „aliter“!) dreptRealitate; în loc sã primeascãprin golire paharul luminii sfinte(Oglinda) el ºi-a umplut cu „va-luri“ mintea, ºi-a împovãratcasa memoriei cu dorinþe, gân-duri, zgomote ºi emoþii... S-afãcut prizonier umbrelor,fenomenelor, cãpãtând nuSoarele, centripetul, ci razelecentrifuge, mentala oglindã apulsaþiilor vremelnice, o reali-tate de plan secund, dualã. Înfond, Poetul spune sã dãmfolos tãcerii Omului, cãciCuvântul este chiar tãcuta voce

a Creatorului. De la acest Ghidla Discipol, în nãdejdea de a finoi acela, calea înveºmântãriicu smeritã cunoaºtere poartã ºila Radu Cârneci agerimeainimii poetice în ultima saantologie de liricã universalã,apãrutã în 2017, la Editura„Bibliotheca“ din Târgoviºte,sub titlul „Mari poeþi ai Iubirii“.

„Cupa“ (atanorul acestuidemers alchimic) ºi „Cartea“ caatare (conþinutul cuminecãtor alRugãciunarului de faþã)amintesc, iatã, cã Roata stator-nicã a Mãrului paradisiac tre-buie refãcutã prin Nunta Sineicu Sinele de la Nadir (Sus!) laZenit (Jos!). Da, cãci înPrimordie ele, Nadirul ºi Zenitul,aºa sunt!... Iar aceasta întrucâtpoesia, ca ºi alchimia, îºiîncepe ritualul cu nigredo, aicicerneala, negreala, grafitulsemnelor-cuvinte pe coala albã,în a le albi, albedo, spre a sedesãvârºi în solaritateaCuvântului, rubedo, sub treimi-tatea: mãsurã, numãr, greu-tate... De ceremonia hiero-grafiei þine seamã RaduCârneci când îl sugereazã peSocrate al Diotimei, uitatul fono-sof, ce deosebea spredesluºirea noastrã cã iubireaeste fie terestrã, fie celestã. Înfond, aici e Cartea de faþã! Eane aminteºte de marea dis-tincþie dintre cei doi fraþi aiBunãvoiei: Eros ºi Anteros.Iar Antologia „Mari poeþi aiIubirii“, pentru cei ai metanoiei,pledeazã net în favoarea luiAnteros. Ea nu este, aºadar, înconcesia lui Eros, cel care tute-leazã dragostea exoterã, tere-strã, a cãutãrii „fragii sãlbatice“,impulsul anarhic-eroric pentrubacantã al efebului cãtre oposedare reciprocã în dorinþaadunãrii carnale. Eros este celce se vrea iubit în drãgostireacare se miºcã, cea a neliniºtiidin zarva minþii; el, dreptNarcis, doar seamãnã, aruncãsãmânþa limbii gãlãgioase înpustia valurilor, în mistuirea

cenuºariilor ºi, având întrebãri,nu pricepe liniºtea inimii...Repet, Cartea subliniazã graþialui Anteros, cel al Iubirii ade-vãrate, celeste. Dar sã-l citimcu sfialã pe Anteros caSolomon al Sulamitei din „AsmaAsmatom“ în tâlcuirea lui RaduCârneci:

„Sãrutã-mã ºi lasã-mã-nbeþie/ spre sânii tãi cu dulciademeniri/ ca doi pui degazelã, dintr-o mie,/ sub crinisubþiri// ºi lasã palma meaprea alintoasã/ – cutremurtainic, Doamne, pânã când! –/sã-i mângâie! O, tu,Ceamaifrumoasã,/ un dansîmi eºti în sânge ºi pegând...// ... Nu mai aºtept! Dinnou pornesc spre tine/ ªi-n

dupã-amiazã te voi regãsi,/cãci tu colinã eºti de mirt înmine/ ºi munte de tãmâie îmivei fi.// Mereu rãmâiCeamaifrumoasã/ ºi fãrã decusur din câte sunt,/ odorîntre odoare, luminoasã,/întâia-ntre femei pe-acestpãmânt!...“/// (Solomon, Cântul2, „Regele“, p. 24).

Anteros, deci, este iubireaesoterã, a armoniei, mai estemisterul ceresc al unirii spiri-tuale, contemplarea Frumuseþiidesãvârºite a androginului cecautã Roza magicã, agapi-tatea. Fiind al sapientalei Inimi,el nu taie ci doar mãsoarãnesingurãtatea când aseam-ãnã adevãrul în seninãtate,departe de peceþile fricii, arzândincombust, fãrã de cenuºi... Elarmonizeazã ritmul celor Doi înUnul, în corespondenþã cu ma-rele Ritm Cosmic, într-o arhitec-turã ideaticã a Oglinzii ce do-bândeºte un sigiliu estetic-litur-gic pios de spovadã hieraticã.Prin aceasta are loc o întoar-cere la sine. Dante spune:

„Ce tristã zi! Sosind, Melan-colia/ Mi-a zis: „A ta voi fi de-acuma...“/ Am înþeles: n-aveacu sine Gluma/ Ci,-alãturea-i,Durerea ºi Mânia.// „Sã pleci!i-am spus, nu-þi voi aiciurgia!/ Cuvintele-þi ivesc pechipu-mi bruma...“/ Dar eaa-ntârziat cu mine, numa’,/Când, iatã cã sosi Amor:mantia// Îi flutura pe umeri cudurere/ Iar gluga-i peste chipcãdea cernitã;/ Uimindu-mã,am întrebat cu teamã:// „Dece plângi, tu, te-apasã, ce

putere?“/ „Vai nouã, Doamnata iubitã,/ Spre moarte e, ºi-nºoapta ei te cheamã...“///(Dante, „Ce tristã zi“, p. 64).

Iatã cum numai un fericit tâl-cuitor al iubirii din poesie ºi alpoesiei din iubire poate sectagnozic apa valurilor din stihurilelui Eros de cristalul calm dinoceanul adânc al lui Anteros,fiind acela ce stãpâneºte ose-birea între purgaþia poetardã amediocrului copist de cuvinte(Eros!) de Purgatoriul metanoic,locul unde adevãratul poet,Anteros, este chemat sã nu-meascã în revelaþie Claritatea.Dacã Eros rezoneazã cuinstinctele deºertãciunii, trimi-þând la limitele acestei luminihiliste, iatã cã fratele sãuopus, Anteros, care cultivãînþelepciunea ºi frumosul,este acela ce-l iniþiazã pe Omcontemplãrii pe calea iubiriide Nume fãrã de margini,filo-noumenia... Însã pentru aintra în amvonul enigmatic alpoesiei lui Anteros, cel alSuavitãþii, este necesarã o te-rapie noumenalã, printr-odetaºare de exteriorul cuvin-telor ºi o ancorare în cumpãtul„emoþiei fãrã de emoþie“, într-oceremonie misticã a Numãrului,Ideii ºi Ritmului.

Cartea lui Radu Cârneci seadreseazã numai soborului decititori care aspirã într-adevãr lafilo-noumenia misterului.Poesia!... Idealul acestui flori-legiu este ataraxia, seninãtateaspiritualã a celui ce înþelege cãomul poate fi fericit ºi liberdacã, dincolo de raþiunile efe-mere ale minþii, se aºazã con-cordant în faþa NumeluiNumelui, acolo unde stãruietãcelnic Inima ÎnþelepciuniiArcanelor. Antologia poeticã apropriilor tâlcuiri din marii însin-guraþi jertfelnici ai numiriiSacrului vine sã înlãture patimi-le versuitorilor narcisiaci ai luiEros, sã înalþe pe Cititorul Alesla armonia Cuvântului, eapregãtind pe cel ce a trecut dependulãrile raþiunii sã întâmpinevalori autentice ale Logosuluilui Anteros: Solomon, Sapho,Bilitis, Catullus, Ovidius, Li TaiPo, Omar Khayyam, Dante,Shakespeare, Baudelaire,Rainer Maria Rilke, KhalilGibran...

Avem a ne aminti prinprezenta antologie de liricã uni-versalã, „Mari poeþi ai Iubirii“,semnatã de Radu Cârneci, cãZeul locuieºte în Om ºi îl facepe Acesta sã vadã Osia Lumii,sã se ilumineze într-o religie aintuirii smeritoare a Cuvântului,cea a mãsurii tãcerii ºi can-dorii... Însã, mai ales, nu-i deuitat, scrie Epictet în„Manualul“: „cãci nu toþi avemtoate darurile, ci unii unele, ºialþii altele“... Dar rãmâneDarul... ªi este bine totuºi cãîntre seducþia diacronicã a luiEros, cel al dragostei întreosebitorii povestei ºi Acusmaþiasincronicã a lui Anteros, cel aliubirii între asemãnãtorii zeuluiVestitor, un Poet aºazã, iatã,spre veghere, hotarulParadisului.

Decembrie 2017

Petru SOLONARU

Eros ºi Anteros

•• RRaadduu CCâârrnneeccii

•• DDiioonniiss PPuuººccuuþþãã

– Stimatã Magda Cârneci, e obucurie sã vã întâlnesc în oraºulnatal, pe care l-aþi revãzut cumaximã nerãbdare. Mi-aþi su-gerat sã vã însoþesc ºi uite-aºa,peripatetic, am reconstituitBacãul vechi. Purtaþi nostalgiaacelei urbe din copilãrie ºi dinadolescenþã?

Magda Cârneci: – Da, e ade-vãrat. Plimbându-mã astãzi prinBacãu, pe strãzile copilãrieimele, am constatat cã multeclãdiri au fost dãrâmate ºiînlocuite cu imobile mai noi, ceeace schimbã profilul oraºului – nuneapãrat în rãu, dar se pierdeambianþa aceea liricã, melancoli-cã despre care vorbesc poemelelui Bacovia. Deci m-am regãsit ºinu m-am regãsit în acelaºi timpîn oraºul copilãriei mele, caretotuºi rãmâne un oraº frumos ºiacoperit cu un cer imens în carese mai vãd nuanþele acelea denostalgie ºi de deschidere pecare le-am regãsit în poezia luiBacovia.

– Aþi þinut sã realizãm un itine-rar care sã includã douã puncteobligatorii: Casa „Bacovia“ ºi, înoglindã, Casa „Alecsandri“. Ceadin urmã nu v-a produs o starede bine.

Magda Cârneci: – Da, amfost ºocatã sã vãd în ce hal dedegradare se gãseºte Casa„Alecsandri“, care este mai puþincunoscutã decât casa lui GeorgeBacovia. Aceasta a devenit totuºiun muzeu onorabil, chiar pus lapunct. Faþã de el, Casa „VasileAlecsandri“ se aflã într-o stare dedelãsare deplorabilã ºi mã întrebde ce, pentru cã Alecsandri faceparte din canonul poetic româ-nesc al secolului XIX, aproape aºzice la egalitate cu Bacovia dinsecolul XX. Deci dacã ai douãnume atât de mari ale poezieiromâneºti, de ce sã defavorizezi

unul, lãsând sã se distrugã ocasã de mare valoare documen-tarã, în primul rând, ºi istoricã? Însine ea este preþioasã, fiind unicaclãdire de acest fel, cu aceastãvechime, din oraºul Bacãu. A opãstra – chiar dacã nu ar fi fostcasa în care s-a nãscutAlecsandri – meritã fãrã nicioîndoialã. E un act cultural, pentrucã pãstreazã urma unui tip dearhitecturã din care nu se maigãsesc alte exemplare în oraºulBacãu ºi în aceastã zonã. Decimeritã din plin sã intre în posesiastatului pentru a fi reconstruitã,restauratã ºi transformatã dacãnu într-un muzeu, mãcar într-uncentru cultural sau într-un loc încare se pot face cursuri de arte ºimeserii. Deci în oraºul acesta,care s-a înnoit destul de mult ºiîn care sunt din ce în ce maipuþine case vechi, este vital sãpãstrezi asemenea relicve,asemenea repere arhitectonicecare sã conserve de fapt memo-ria culturalã ºi tradiþia urbanisticãa zonei. Aºadar trebuie neaparatca aceastã casã sã fie recupera-tã printr-un efort colectiv, printr-oacþiune civicã la care eu una mãraliez cu inima întreagã.

– Interlocutoarea noastrã estefiica scriitorului Radu Cârneci, celcãruia Bacãul îi datoreazã foarte

mult în plan cultural. În 1971 aoficiat un adevãrat ansambludedicat lui George Bacovia: evorba de inaugurarea statuii dincentrul oraºului, de inaugurareaCasei Memoriale „Bacovia“, darmai puþin se ºtie cã atunci el aîngrijit aºezarea pe lateralaCasei de Culturã a douã plãci demarmurã amintind cã VasileAlecsandri s-a nãscut în Bacãu;tot atunci Casa de Culturã aprimit numele Vasile Alecsandri.Nu neapãrat dupã modelulpatern aveþi aceastã atitudine,dar repet, noi îi datorãm lui RaduCârneci mult din ceea ceînseamnã Bacãul cultural.

Magda Cârneci: – Mã simtonoratã de faptul cã pot sã con-tinui mãcar în spirit ceea ce tatãlmeu a realizat acum peste 40 deani în oraºul în care m-am nãscutºi e cu atât mai important faptulcã Vasile Alecsandri a fost pus învaloare în felul acesta. Oricebãcãuan ºtie cã scriitorul s-anãscut în Bacãu, un oraº cu otradiþie culturalã bine aºezatã, pecare o continuã astãzi. A existatmomentul acela de la începutulanilor ’70, când tatãl meu ainvestit mult în cultura acestui locºi care a continuat, chiar dupãplecarea lui la Bucureºti împre-unã cu întreaga noastrã familie.Aceste seminþe puse atunci aucontinuat sã dea roade ºi suntbucuroasã sã constat cã oame-nii de culturã ai Bacãului conti-nuã aceastã tradiþie: nucleelecreate atunci ºi seminþele puseatunci acum dau roade. Eu unasunt încântatã de viaþa culturalãbãcãuanã ºi de ambiþia omenilor,a cãrturarilor ei, de evenimentelepe care intelectualii le pun lacale. Cu atât mai mult meritã sãreînnoim conºtiinþa faptului cãAlecsandri s-a nãscut în Bacãu ºicã a contribuit cu întreaga lui

energie, ambiþie ºi fantezie laînflorirea culturii moldoveneºti asecolului XIX.

– Radu Cârneci, în 1964, aînfiinþat noua serie a Revistei„Ateneu“, care în ultimii ani agãzduit interviuri cu diverse per-sonalitãþi, pentru apãrarea mo-delului Alecsandri. Ultimul estecel cu Ioan Opriº, fostul secretarde stat în Ministerul Culturii, textpe care l-am considerat un pro-dus marca Radu Cârneci –Revista „Ateneu“.

Magda Cârneci: – Aºa este.Îmi aduc aminte, când eramcopilã, de reapariþia Revistei„Ateneu“, creatã iniþial deTabacaru ºi Bacovia. Tatãl meua avut aceastã idee genialã, ºifaptul cã revista a rezistat pânãacum iarãºi e un lucru remarca-bil. ªi a existat în condiþii bune,adicã Revista „Ateneu“ esteprintre cele mai bune reviste deculturã din þarã. Cu o echipãexcelentã, cu exigenþe culturaleînalte, nu pot decât sã mã bucurcã regãsesc aceastã continuitateºi cã ea are ºanse sã dureze întimp. Faptul cã revin dupã niºtezeci de ani în urbea mea natalã eun semn cã gãsesc o motivaþie.Dupã un sejur de 10 ani la Paris,mã simt onoratã de faptul cãoraºul Bacãu mã recupereazã larândul sãu ºi cã am de ce sã mãinvestesc cumva în vocaþia luiculturalã.

– Vã mulþumesc!Bacãu, sept. 2017

Dialog deIoan DÃNILÃ

Transcriere:stud. Ioana-Efigenia Solomon,

Facultatea de Litere a Universitãþii„Vasile Alecsandri“ din Bacãu

Nu greºesc spunând cã numele lui RaduCârneci este cunoscut de aproape toatãsuflarea bãcãuanã contemporanã cu el.Când am aflat de dispariþia lui, primul gânda fost sã mã întâlnesc cu fotoreporterul deatunci al Revistei „Ateneu“, profesorulValeriu Bogdãneþ, pe care sã-l provoc la unºir de amintiri din anii aceia. Conºtiincios,ºi-a notat câteva idei, dezvoltate apoi într-un discurs pe care numai un vrednic om delitere putea sã o facã. (Nu întâmplãtor fos-tul coleg de ºcoalã ºi bun prieten al luiNicolae Labiº ºi i-a apropiat pe NichitaStãnescu, Ana Blandiana, George Bãlãiþã,Sergiu Adam ºi pe mulþi alþii.) (I. D.)

Bacãu, anul 1959. Eram pe atunci înplinã varã, când în toi era seceriºul ºi tot întoi era ºi examenul de maturitate – o rudãvitregã, neromâneascã, echivalenta

bacalaureatului zilelor noastre ºi nu numai.Emoþii erau peste tot: ºi la elevi, ºi la profe-sori, fiindcã pentru prima datã, în afarã delucrarea scrisã, candidaþii trebuiau sã fiechestionaþi oral la ºapte-opt materii. Nuºtiam care sunt comisiile, aºteptampreºedintele, dar toatã lumea se întreba ceva fi. Ne gândeam ºi la comisia debacalaureat: ce profesori vor fi acolo, undese vor duce profesorii noºtri. ªi ce e maiinteresant e cã s-a format atunci, pentruprima datã, o comisie specialã, cu profesorialeºi pe sprânceanã, pentru candidaþi la felde… speciali. Ei, când examenul a ajuns lafinal, toatã lumea era nu numai mulþumitã,ci încântatã pentru cã toþi candidaþii au fostdeclaraþi admiºi. A urmat, ca de obicei, uneveniment aºteptat: banchetul respectiv, lacare organizatorii au invitat pe toþi membriicomisiei ºi ai familiilor elevilor într-un colþde rai pãmântean care nici nu mã gândeamcã existã în preajma Bacãului – laFântânele, lângã Hemeiuº. Despre acestloc nu ºtiam prea multe lucruri. Într-o dis-cuþie întâmplãtoare cu Miºu Sachter(Mihail Sabin) – poet, coleg de cancelariecu mine la fostul ºi actualul Colegiu„Ferdinand“ –, am aflat cã aºa, între pri-eteni, Fântânelele erau numite „moºia luiCârneci“. (Azi, pe acel loc este un hipo-drom.) Cum am ajuns ºi eu acolo? Datoritãsoþiei mele, membrã în comisia mai înaintepomenitã, aceea specialã. Dar nu m-ainteresat ospãþul, din care am ciupit doarcâte ceva. Mi-am luat prietenul meu pânãnu demult nedespãrþit, aparatul foto, ºi m-am fãcut nevãzut în pãdurea din apropiere.Ei, acolo m-am plimbat, am intrat trei-patrusute de metri, nu mai reþin, în pãdure ºi

m-am oprit pe un copac cãzut sã mã odih-nesc puþin. În apropiere era o cãrãruie mailatã (se vedea cã trece multã lume peacolo). Nu ºtiu unde ducea drumeagul res-pectiv, dar mã gândeam atunci, stând petrunchiul acela cãzut, cã nu toþi „Copaciimor în picioare“. Piesa lui AlejandroCasona se juca pe scena Teatrului de Stat(azi, „Bacovia“) din Bacãu, în faþa unui pu-blic pe atunci avid de teatru ºi de joculactorilor de aici. Deodatã – parcã a trimis-ocineva cãtre mine – a trecut în goanã oceatã (mi-e jenã sã spun o turmã) de cerbilopãtari. Atât de repede s-a petrecut totulîncât n-am avut timp sã scot capacul de peobiectiv, cã au ºi dispãrut într-un nor depraf pe drumul despre care nu ºtiam înco-tro duce. Mã pregãteam sã mã retrag lapetrecere când, la zece-cincisprezecemetri de mine, spre stânga, a apãrut ca dinsenin un cerb carpatin, mergând ca laparadã. S-a apropiat de mine fãrã fricã,trecând maiestuos, încetinindu-ºi mersuluºor, ºtiindu-ºi valoarea ºi frumuseþea.Pãrea sã-mi spunã: „Nu vezi ce mândru-s,omule? Ce-ar fi sã-mi faci ºi mie o pozã?“ªi i-am fãcut nu una, ci patru, care au rã-mas pe pelicula fotograficã pânã în anul1961, când „Craiul Carpaþilor“ a obþinutPremiul I la primul concurs de fotografieartisticã organizat de ziarul „Steagul roºu“.Ca un amãnunt relativ interesant, care credcã a pus în dilemã juriul concursului, a fostfaptul cã pe lângã plicul mare în care eraumai multe fotografii, trebuia pus ºi un plicmai mic (un plic de gardã, cum se spune),pe care era trecut un singur cuvânt:„Inginer“. Cinstit spun: poate mã gândeamcã lui Radu Cârneci i se datoreazã prezen-

þa acelui celebru reprezentant al familieifaunei noastre moldave pe aici. Poate cãnu, poate cã el l-a gãsit aici, cu toatã turma,nu ºtiu. Mã mai gândeam cã parcã mai fru-mos sunã cuvântul inginer decât profesor.În epocã profesorii fãceau parte din altecategorii. Þin minte cã pe biletele mele deodihnã, obþinute prin sindicat, scria catego-ria socialã: muncitor, þãran, veteran, altecategorii. Noi, profesorii, intram la „alte ca-tegorii“ (intelectualitatea). Ei, aceastãocazie mi-a dat mult curaj ºi m-a îndemnatsã trec, cu toate dorinþele ºi cu toate posi-bilitãþile tehnice ºi vizuale, spre adevãrataartã fotograficã, aducãtoare de multe,multe satisfacþii ºi premii.

Interesant mi se pare cã pe amfitrion –care mã gândeam sã fie, dupã cum mi-aspus Miºu, Radu Cârneci – nu l-am vãzut,ba chiar mi s-a pãrut cã ar fi vrut sã nu deaochii cu musafirii. (Ulterior am aflat cã adevenit ºef la Culturã.) Aº fi dorit sã discutcu dânsul: Miºu mi-a spus cã inginerul sil-vic se vrea ºi poet, ba chiar i-au apãrutniºte poezii într-o revistã din Transilvania.

Dar cu Radu Cârneci m-am întâlnit apoidestul de des, când am colaborat laRevista „Ateneu“ uneori cu pagini întregi,închinate memoriei lui Nicolae Labiº, ºi prinportretele pe care i le-am fãcut lui.Fotografiile mele au ilustrat deseori revista.De exemplu, aceea de acolo (aratã spre untablou de iarnã înrãmat, aºezat deasuprascrinului din sufragerie), „Geometrie hiber-nalã“, a apãrut pe prima paginã a revistei.M-am vãzut cu Radu Cârneci ºi la concer-tul dirijat de fiica sa, urmat de o vizitã pecare mi-a fãcut-o a doua zi, ca sã-i daufotografiile realizate cu acel eveniment.

Valeriu BOGDÃNEÞTranscriere: stud. Valentina Bãtrînu,

Facultatea de Litere a Universitãþii„Vasile Alecsandri“ din Bacãu;

activitate în cadrul practicii de specialitate

februarie 2018 13

remember

Magda Cârneci:

„Sã continui mãcar în spirit ceea cetatãl meu a realizat acum peste 40

de ani în oraºul în care m-am nãscut“

Povestea unei fotografii

•• VV.. BBooggddããnneeþþ –– CCrraa iiuu llCCaarrppaaþþ ii lloorr

interviu

februarie 201814

– În decembrie, Complexul Muzeal„Iulian Antonescu“ Bacãu a gãzduitvernisajul expoziþiei „Roata“, o nece-sarã revenire la arhetipurile primareprezente în vatra satului. În cadrulacestui proiect, intervenþia dumnea-voastrã a fost apreciatã în chip deose-bit. Aþi redat prin cuvântul rostit cevadin farmecul unui timp stãpânit de realevalori. Ia româneascã este, fireºte,parte a acestei moºteniri. Cum vedeþiaceastã legãturã, aproape tainicã, aþãranului de altãdatã cu hainele pe carele preþuia în chip deosebit?

– Mulþumesc pentru aprecieri!Povestesc cu drag ori de câte ori amocazia aceste minunate istorii ale isto-riei satului românesc, le povestesc cuemoþia pe care mi-au transmis-o ceicare mi-au întruchipat prin viu graiaceste crâmpeie de viaþã, mici zale dinlanþul istoriei mari, o întreagã istorieindividualã. Este fascinant sã simþi unstrop din ceea ce au simþit aceºtioameni sau urmaºii lor.

ªi da, românii au avut mereu o relaþiespecialã cu portul lor. Deºi au spusmereu cã „nu haina îl face pe om“, s-auidentificat mereu dupã port ºi dupã ele-mentele distinctive de pe acesta. S-auexprimat prin port, de era sãrbãtoaresau necaz, ºtiau dupã cum eraumegieºii îmbrãcaþi. Între român ºicãmeºa lui a fost mereu o relaþie spe-cialã, nu numai pentru cã „e maiaproape cãmaºa de om decât haina“,ci pentru cã acea cãmaºã era legãturalui cu acasã, þesutã ºi cusutã de mâinilemamei sau ale iubitei, de mânaiubitoare a surorilor, împletitã cu rugã-ciunile bunicilor ºi truditã cu iubire, opurtau românii pe sub tunicã pe front, ledãdea cãmaºa lor putere, apartenenþalocului, rãdãcini. Femeile îºi arãtaumãiestria, priceperea ºi feminitatea.Frumos a mai iubit poporul nostru hainastrãmoºeascã!

– Am vãzut la Complexul Muzeal osugestivã „horã“ a iilor. Iatã, suntem înanul 2018, la 100 de ani de la MareaUnire. Cum se regãseºte ia în identi-tarul românesc? Sunt, desigur,însemne specifice...

– Hora, momentul acela de comuni-une ludicã ºi spiritualã, întregul acelacare unea comunitatea, astãzi i-amspune team building ºi cel mai probabil,ar costa mult organizarea. Pe atunci,din veºnicii parcã, hora era punctul deînceput, întâlnirea, regãsirea, un cumulde energii frumoase. Identitãþi ºi sufleteadunate într-o împreunã simþire, acolose nãºteau multe familii; familia – nu-cleul societãþii. Hora, unitate în diversi-tate, atât de minunat. Fireºte, suntînsemne specifice pe fiecare cãmaºã,fiecare femeie ticluia un model doar alei ºi alor ei: coarnele berbecului însemnal puterii ºi fertilitãþii; zãluþa, semn aleternitãþii ºi multe alte cusãturi. Dar,printre cele mai frumoase ºi mai cura-joase semne, de departe un strigãt deluptã ºi de apãrare a identitãþiinaþionale este cãmaºa care „poartã tri-colorul“. Atunci când tricolorul a fostinterzis în Ardeal, femeile ºi-au dus ºiele lupta dreaptã, lupta nevorbitã, luptade pãstrare a identitãþii naþionale, autransmis mai departe în familiidragostea de neam ºi þarã ºi au cusutascuns, prin florile ºi semnele dincãmãºi, puncte ºi mãrgele colorate înalbastru, galben ºi roºu. Era mândriemare ca ia sã poarte tricolorul, cred cãacul le-a fost sabie acestor femei ºi auîmpuns în suflete generaþiilor pe carele-au educat aceastã iubire de neam,curajul lor de a se exprima chiar fãrãFacebook sau #hashtag.

– Fiecare ie prezentatã în spaþiulamintit purta cu sine o poveste fer-mecãtoare. De binevoiþi, vã rog sã neîncredinþaþi ºi nouã o asemenea paginãde viaþã.

– În vara lui '44, Floarea Timariuavea 24 de ani, era cãsãtoritã cuGrigore al lui Gheorghe a Titului dinPintec. Ea, Floarea, se trãgea de laBicazul Ardelean, de peste deal dePintec. Avea la vremea aceea trei copii:Mãrioara, Grigoraº ºi Ileana, nou-nãs-cutã. Pe Grigoraº avea sã îl piardã înacel an, dar Dumnezeu avea sã-i deaîncã 9 copii; au fost 12 de toþi.

Frontul avansa puternic, iar Pinteculera graniþã a Imperiului. Jandarmii auînceput evacuarea populaþiei în vede-rea refugierii. Floarea ºi-a lãsat cei doicopii mai mari sus, la Piciorul Tablii,unde locuia cu socrii, ºi-a luat fetiþaneînþãrcatã încã ºi a dat fuga pestedeal, la Bicaz, sã-ºi anunþe pãrinþii deplecarea în pribegie. Grigore, soþul ei,era plecat pe front. Rãmãsese singurã,cu socrii ºi copiii. ªtia cã ai ei sunt îngri-joraþi ºi-a dat fuga sã-i liniºteascã. Eraun drum prin munte de patru ore întrePintec ºi satul ei de obârºie.

Trebuie sã fi fost un drum anevoiosºi greoi, îºi schimba copilul la umbrabrazilor, alãpta, cãra odorul ºi cu sigu-ranþã un bagaj cu schimburi pentrucopil ºi merinde, câte mai gãsise.

Ajunsã la casa pãrinteascã, a datbuzna sã-ºi îmbrãþiºeze mama ºi sã-ºipotoleascã jãraticul din suflet la pieptulei. Dar mama ºi cei dragi nu mai erau;fuseserã evacuaþi iar casa, ocupatã dearmata eliberatoare. Povestea Floareacã a vãzut cum pe lada de zestre amamei stãtea soþia unui soldat rus (aºaºi-a imaginat ea, cã ar fi soþia unuia din-tre soldaþii din casã), spunea cã i s-asfâºiat inima vãzând toate lucrurilemamei sub bocancii soldaþilor. În dis-perarea ce a cuprins-o, a luat faþa demasã þesutã de mama ei (era pusã peuna din mese), a ridicat-o pe femeia depe ladã ºi a scos tot ce a apucat îngrabã din lãdoi, avea nevoie de pelincicurate pentru copil, înþelesese cã nupoate înnopta acolo, ºtia cã trebuie sãstrãbatã iar munþii, sã ajungã la ceilalþicopii. Povestea Floarea Timariu cãnimeni n-a zis nimic când a nãvãlit, preþde un minut sau douã, în casa pãrin-teascã; i-au privit surprinºi tulburarea ºii-au dat pace.

Drumul de întoarcere a mistuit-o atâtfizic cât ºi sufleteºte, se gândea dacãavea sã-i mai vadã pe ai ei ºi cum îi vagãsi pe copii lãsaþi în Pintec. În stareaei, nu a mai ocolit tranºeele pe cãrãrileºtiute ºi a fost prinsã de soldaþiiImperiului. A fost somatã ºi ameninþatãsã se întoarcã. Dar unde? Unde aveaea sã plece fãrã ceilalþi prunci? Femeieputernicã, cu focul unei mamedespãrþite de copiii ei, Floarea reuºeºtesã se facã înþeleasã; ºtia câtevacuvinte în limba soldaþilor, iar aceºtiaînvãþaserã ºi ei câteva cuvinte româ-neºti. Un soldat i-a luat fetiþa ºi a þinut-o

în tranºee pânã când mama a trecutundeva mai pe la deal, unde se puteatrece fãrã pericol. ªi-a luat copila ºi-afugit spre bordeiul socrului; a vãzut dindepãrtare carul cu boi încãrcat deGheorghe al lui Titu Timariu cu ceputuse lua din casã pentru pribegia ce-iaºtepta. Când a ajuns ea, jandarmii îlsomau pe socrul ei sã plece, acesta seruga pentru înþelegere, îºi aºtepta nora,mama nepoþeilor aflaþi cu el. Au plecatîn refugiere, s-au întors acasã când tim-purile s-au mai limpezit.

Din lada de zestre a mamei, Floarea,a luat la repezealã ce a apucat: câtevapânze, þesãturi ºi ia din imagini, o iesimplã, cu pânzã þesutã în casã ºicusutã de mama Floarei Timariu, o iecu o mie de lacrimi, o ie amintire a zbu-ciumului unei femei tinere: mamã, fiicãºi soþie, purtând toate durerile ºi îngri-jorãrile ei dar ºi grija pentru zestreapãrinteascã. Astãzi, Floarea nu maieste, au rãmas în urma ei 10 copii (din12 nãscuþi), peste 40 de nepoþi, mulþistrãnepoþi ºi tot ceea ce a þesut ºi acusut cu drag o viaþã întreagã.

– Într-un þinut oarecum ostil, mai pre-cis în Tulgheº, aþi pus în practicã unconcept interesant ce poartã numele IAAcademIA. Cum aþi ajuns sã luaþi oasemenea decizie? Punctaþi, vã rog,câteva etape importante ale acestuidemers.

– Of, un of mare pentru mulþi! „Þinutostil“ este ºi nu este aºa. Eu amrenunþat sã mai privesc lucrurile aºa,am considerat mult timp cã noi, româniidin Harghita, suntem niºte victime într-un þinut ostil, am realizat însã faptul cãsuntem ceea ce considerãm cã sun-tem. Aºa a luat naºtere acest proiect. Înfapt, noi suntem aici acasã, avem cul-turã româneascã, avem valori, avemtradiþii ºi, ceea ce este mai important,avem istorie. Aºadar, am ales sã ignor„ostilitãþile“ ºi sã mã comportromâneºte. Dacã facem fiecare puþincâte puþin, în bucãþica noastrã, dacãrenunþãm la a ne plânge ºi a aºtepta caalþii – din nu ºtiu ce forumuri sau con-duceri – sã facã ceva pentru noi, vommerge înainte. Nimic nu-i opreºte peromâni sã fie români, istoria ne-odovedeºte; noi alegem sã murim canaþie, unii dintre noi.

IA AcademIA este un proiect cares-a nãscut din necesitate ºi indignare.Necesitatea de a pãstra valorileromâneºti ºi indignarea de a vedeacum ne sunt furate simbolurilenaþionale, cãci despre furt vorbim cândspunem cã mari designeri internaþionaliau creat colecþii vestimentare copiindcu fidelitate de 1 la 1 modelele haineiolteneºti, al cojocului de Bihor sau al ieiromâneºti, fãrã a cita mãcar sursa deinspiraþie.

A fost acea campanie #GiveCreditdemaratã de comunitatea La BlouseRoumaine, ne-am alãturat ei ºi împre-unã cu Andreea Tãnãsescu, iniþia-toarea La Blouse Roumaine, amînceput aceastã miºcare ce mai târziu,dar nu foarte târziu, s-a materializat înceea ce este astãzi.

– Sunt absolut convins cã vã doriþi caIA AcademIA sã nu se situeze în sferaidealului, sã nu se piardã printre legileeconomiei de piaþã. Cum veþi rezista? Nuvreau sã par pesimist, dar cum putem sãîl conºtientizãm totuºi pe omul contempo-ran cã artefactul manual trebuie sã iasãcâºtigãtor în faþa produsului de serie? Mãgândesc cã munca oamenilor la maºinade cusut este întrucâtva comparabilã cutruda iconarului adevãrat.

– Da, greu sã ieºi din sfera idealului,greu tare. Încerc sã nu îmi pierd însãsperanþa. I-am spus Academie pentrucã aici, în lumea satului, sunt adevãraþiiacademicieni ai iei, ai portului popularºi ai meºteºugurilor. Am luat ia dreptsimbol, deºi rãzboiul de þesut a fostmereu un izvor de artã ºi tradiþie textilãcomplexã.

Nu este uºor, iar pesimismul estemare; ori de câte ori am simþit ispita dea renunþa, a apãrut un semn care m-afãcut sã merg înainte; orice piedicã, ºinu au fost puþine, a fost un mare pas

Cristina Timariu, etnograf:

„Era mândrie mareca ia sã poarte

tricolorul“

•• FF llooaarreeaa TT iimmaarr iiuu

lecturi

februarie 2018 15

Publicului din România îieste cunoscutã o carteapãrutã cu foarte mult timp înurmã – Istoria lumii în date.Este o lucrare teoreticã dereferinþã, dar care nu a fostadusã la zi. Poate cã acestdemers ar trebui reluat de oechipã nouã. Pânã atunci, oaltã echipã editorialã, formatãdin Margherita Giacosa,Roberto Mottadelli ºi GianniMorelli, ºi-a propus sã aducãla cunoºtinþa publicului oparte dintre momentele sem-nificative de istorie univer-salã prin intermediul foto-grafiei. Aceasta este una din-tre artele vizuale care ºi-augãsit în România un locaparte imediat dupã 1989.Era ºi normal. Fotografiapoate fi un document, iar înjurul acesteia se þese opoveste interesantã.

În introducerea semnatã lavolumul 100 de fotografiicare au schimbat lumea,Roberto Mottadelli subliniazãcã aceastã artã, încã de lasfârºitul secolului al XIX-lea,avea sã schimbe pentru tot-deauna modul în care resim-þim ºi relatãm istoria: atâtistoria particularã – a per-soanelor ºi a familiilor dinorice mediu social, care potlãsa posteritãþii urme tangi-bile ale existenþei lor –, cât ºiistoria cu „I“ mare, marcatãinevitabil de figuri ºi de eveni-mente mai puþine, dar gran-dioase. Editorul italian aredreptate. Dacã ne gândimcã, la apariþia fotografiei,imortalizarea unor chipurisau a unor familii era în sineun eveniment social, intuimcã prezenþa fotografuluidevine indispensabilã la oserie de momente intime, darºi publice sau istorice, astfelîncât cadrele surprinse deacesta în diferite contexte lanivel mondial ne oferã azi oserie de mãrturii interesante.

Editorii nu ºi-au propus sãfacã o istorie a fotografiei, ciºi-au concentrat atenþiaasupra unor momente foarteimportante din istoria uma-nitãþii ºi îºi justificã astfelintenþia: Aceste fotografii audevenit deseori simboluri,mai eficiente decât orice altãmãrturie, într-un secol mar-cat de puterea imaginiiasupra cuvântului scris. Înacest sens, au apelat lafotografi celebri: HenriCartier-Bresson, RobertCapa, Dorothea Lange ºiCecil Beaton. Acestora li seadaugã reporteri, regizori ºimartori oculari la diferiteevenimente.

Fotografiile incluse învolum dateazã din perioada1869-2015, iar temele suntdiferite: aspecte de viaþãsocialã, rãzboaie ºi revoluþii,invenþii ºi inventatori, miº-carea sufragetelor, expediþiila Polul Sud sau la Polul

Nord, mijloace de locomoþie,exploziile de la Nagasaki ºiHiroshima, întâlniri dintre li-derii politici etc. Este foartefrumoasã povestea constru-itã în jurul fiecãrei fotografiisau detaliile tehnice legatede perspectivã, încadrare,luminozitate, în condiþiile încare aceastã artã era laînceputuri. Astfel, dintr-oimagine datatã „Egipt, 17noiembrie 1869“, care pre-zintã deschiderea CanaluluiSuez, cititorul pasionat deaceastã artã aflã cãTehnologia fotograficã la vre-mea aceea era foarte labo-rioasã. Filmul, cum îlcunoaºtem noi astãzi, nu seinventase încã. Fotografiifoloseau negative pe sticlã,cu o emulsie de albuminã(obþinutã din albuº de ou) ºihalidã de argint. Detaliileurmãtoare descriu aparatulfolosit ºi perspectiva aleasã,semn cã fotograful trebuia sãgândeascã dinainte ce anu-me dorea sã imortalizeze,stãtea în aºteptarea momen-tului potrivit ca luminozitatesau compoziþie ºi nu puteaface mai multe instantaneedin cauza tehnicii, care era laînceput: Pentru a imortalizamomentul, fotograful necu-noscut care a realizataceastã imagine a cãrat,aºadar, un trepied greu ºi l-aaºezat într-un punct mai ridi-cat, pe o terasã sau o schelã.Astfel, el a reuºit sã foto-

grafieze succesiunea devase împodobite de steaguri,care intrau în canal în ziua de17 noiembrie, în prezenþaÎmpãrãtesei Eugenia, ultimasuveranã femeie a Franþei, ºia lui Ismail Paºa, Khedive alEgiptului. Iatã cât de subtileste plasatã informaþiaistoricã, astfel încât volumulcapãtã aerul unei enciclope-dii. Asimilarea informaþiei seface uºor, întrucât îi suntstimulate cititorului atenþia,imaginaþia ºi capacitatea dereprezentare.

Alte fotografii prezintãprimele încercãri ale oame-nilor de a proiecta aparatelede zbor. O fotografie datatã„17 decembrie 1903 – KittyHawk, Carolina de Nord,Statele Unite ale Americii“ afost intitulatã Primul zbor.Imaginea are un autor cunos-cut, John T. Daniels, ºi seaflã în posesia MuzeuluiNaþional al Aerului ºiSpaþiului de la InstitutulSmithsonian. Descrierea fo-tografiei m-a impresionat,pentru cã pare scrisã din per-spectiva unui martor ocular:Daniels nu mai folosise nicio-datã un aparat de fotografiatpânã în dimineaþa aceea. DarOrville Wright a fost cel carea decis, abil, compoziþiafotografiei. Înainte sã se urcela bordul avionului Flyer,Wright a aºezat aparatul înaºa fel încât sã captezebiplanul din spate dreapta,

precum ºi traiectoria lansãrii.În plus, lãsase suficientspaþiu în cadru, încât sã fieprins întregul avion în zbor.Aparatul de zbor era aºezatpe ºine ºi þinut la pãmânt de oancorã. Apoi, a fost pornitmotorul cu ardere internã ºi,odatã ce s-a ajuns la omiºcare de rotaþie rapidã,cablul a fost eliberat: avionula urcat la o înãlþime de treimetri ºi a rãmas în aer timpde 12 secunde, parcurgândcirca 36 de metri înainte de aateriza. Vântul din faþã erafoarte puternic. Din acestmotiv, Wilbur Wright, bãrbatulcare stã în dreapta, nu a avutnicio problemã în a urmãrizborul. Avionul Flyer s-a mairidicat de trei ori în acea ziînainte sã fie deteriorat.

Din volum nu lipsescfotografiile care au un puter-nic impact emoþional. Dintreacestea, am ales fotografiaExplozia bombei atomice dela Nagasaki, realizatã deCharles Levy de la bordulunui bombardier care aveasarcina de a monitoriza,mãsura ºi fotografia explozia.Imaginea a fost publicatã înThe New York Times ºi astfellumea a ajuns sã cunoascãacel nor atomic înfiorãtor, înformã de ciupercã. Se spunecã oroarea prezentatã deaceste fotografii a acceleratsfârºitul rãzboiului. Altãfotografie este intitulatãSacrificiul lui Thich QuangDuc, iar autorul este MalcolmBrowne. Editorii au þinut sãexplice un gest suprem fãcutde cãlugãrul budist QuangDuc pentru libertatea reli-gioasã.

Sunt multe fotografii înacest volum, care prezintãdiferite momente din istoriaumanitãþii. La începutul se-colului al XXI-lea, gestul de asurprinde cu aparatele digi-tale chiar ºi cele mai banaleaspect ale vieþii cotidiene neapare ca ceva firesc. Tehnicaîi ajutã pe toþi cei interesaþisã-ºi poatã face un instanta-neu. Televiziunea chiar încu-rajeazã acest aspect ºi oriceom devine astfel un fotografamator interesat de tot ce seîntâmplã în jurul sãu. Nu maie nevoie de un aparat greu,montat pe un trepied, pentrucã telefoanele mobile au maitoate camerã foto ºi video, iargestul de a imortaliza unaspect a devenit un reflex.Însã se impune sã facemmereu selecþii ºi, uneori, pier-dem cu uºurinþã imaginilestocate în calculator. Iatã cãpentru a ne construi memoriarecentã a acestei arte, avemnevoie de memoria profundã.Vã invit sã vedeþi, sã citiþi ºisã descoperiþi istoria lumii înimagini prin cele 100 defotografii care au schimbatlumea.

Gabriela GÎRMACEA

înainte. Aºadar, astãzi la Tulgheº,femei care nu au mai þesut din tinereþe,ºi-au montat iar stativele, femeile cosdeja ii la comandã. Chiar sãptãmânaaceasta mi-am primit ºi eu propriacãmeºã de Tulgheº, pe care amcomandat-o la o doamnã din sat, altedouã femei s-au pornit sã þeasã cãmãºiºi poale. Cred cã lucrurile s-au miºcatdestul de rapid în condiþiile în care sun-tem doar o miºcare a comunitãþii locale,o pasiune devenitã faptã. Acumurmeazã sã facem ca aceste minuni sãfie cumpãrate, pentru cã scopul ºi visulacestei miºcãri sunt ºi acela de a faceca familiile din sate sã trãiascã din noudin meºteºuguri. Dacã merg þesãtoriilede familie, se va cãuta lâna, se vorcreºte mai multe oi, se va dezvolta dinnou meºteºugul transformãrii lânii în firde þesut ºi se vor dezvolta mai multeramuri. Oamenii nu se vor îmbogãþi dinasta probabil, dar cu siguranþã vor duceun trai decent acasã, lângã copii, nustrãini ºi pribegi prin lume. Un visastãzi, o realitate mâine, împreunã.

– În continuarea poate a unei curiozi-tãþi fireºti, aþi putea sã detaliaþi „drumul“iei? Ce materiale sunt necesare, deunde sunt acestea procurate pentru aasigura o calitate neîndoielnicã? Pe dealtã parte, mai cunoaºteþi oameni careîncã deþin în gospãdãrii unelte/utilajespecifice acestei activitãþi?

– Drumul iei, în primul rând a fost do-rinþa, visul Ei de a avea o ie, o cãmeºãpentru El, o ie de mireasã pentru ea saucine ºtie ce ºi pentru cine. Apoi a fost oplantã de in sau de bumbac, au fostdegete ce-au tors ºi vise ce s-auplãmãdit în fire; s-a scris dorinþa însemne cusute cu rugãciuni ºi lacrimipoate de dor ºi de iubire, la lampã,lângã foc ºi sub streaºina casei, la olumânare, un vis, o poveste cum a fostodatã. Astãzi, fie cumperi materiale dela mercerie, fie vii la Tulgheº, la tantiIleana a lui Costicã din Pintec, ºi o rogisã-þi þeasã o tearã de pânzã finã decasã, sã-þi poþi face þie ºi celor dragihaine naþionale, sã duci tradiþia maideparte.

Existã încã unelte de prelucrare ainului, a cânepii ºi lânii, existã ºi oamenicare ºtiu procedeul; rãmâne sã existe olege a cultivãrii cânepii, o miºcare desusþinere a crescãtorilor de ovine ºicâteva fonduri alocate pregãtirii profe-sionale pentru tinerii dornici sã înveþe,ºi-ar fi ºi tineri dornici de promovare ºisustinere a acestei ramuri. Dar pentruasta lucrãm ºi încercãm.

– Felicitându-vã pentru tot ceea ceîntreprindeþi, mulþumindu-vã pentruamabilitatea acordãrii acestui interviu,v-aº mai întreba la final cum aratãRomânia Mare a Cristinei Timariu.

– Cum aratã România mea Mare?România mea este o Voievodeasã

îmbrãcatã în ie de borangic, o fiinþãmaiestuoasã ºi bogatã, o zeiþã a iubiriide neam, o eroinã ce înalþã un drapelmare ºi falnic, o mamã ce-i strânge petoþi ai ei pe lângã masã. România meaMare este mândrã oriunde în lume cã eRomâncã, e respectatã pentru cã serespectã, este iubitã pentru cã seiubeºte, este sclipitoare pentru cã areinteligenþã, este bogatã pentru cã areoameni demni ºi harnici. România meaMare este aºa cum vrem noi sã fie, esteaºa cum o arãtãm noi lumii, este aºacum ne simþim noi ºi ne va da ceea ceîi dãm noi ei, poate mai mult, pentru cãe binecuvântatã.

Interviu realizat deMarius MANTA

100 de fotografiicare au schimbat

lumea• Didactica Publlishhing House, 2017 •

Se regãsesc în romanul„Luna Zadar“ (Ed. „Cartearomâneascã“, 2016), scris deAdrian Alui Gheorghe, ele-mente picareºti bine relevate,precum toposul strãbateriidiferitelor medii sociale, pre-dilecþia pentru zugrãvirea lumiiinfracþionale, marginalitatea per-sonajelor nestatornice, statutullor de strãini perpetui, enunþa-rea autodiegeticã. De aici ºiputinþa încadrãrii acestui ro-man într-un tip de naraþiune dincare se desprinde o valenþã acronotopului drum – drumulpicaresc. Este vorba despre undrum, prin cenuºa imperiuluipostcomunist, care începe laBucureºti, continuã prin Serbiadevastatã de rãzboiul interetnicºi sfârºeºte în nordul continen-tului, la Stockholm. Înzestrat cuvalenþe picareºti, protagonistul,Albert Radiþki, porneºte marºullui... Radetzki (dar nu într-atâtde triumfal) prin Europa sfâr-ºitului de secol XX, în cãutareasensului vieþii ºi a tatãluinecunoscut. El era fructul amaral iubirii dintre ghida O.N.T.Albertina ºi nordicul Olaf, venitîn anii '80 în România ca spe-cialist pentru construireaCentralei Atomice de laCernavodã.

ªtim cã personajul de tippicaro creioneazã tipuri umaneºi sociale printre care acela alparazitului social, al parvenitu-lui prin escrocherii sentimen-tale sau al hoþului de codru, aicicu specificul balcanic al haidu-cului. În acest sens, ilustrativeste personajul Chappi, care îijefuieºte pe Albert ºi ªobi (unprieten aflat în aceeaºi situaþiede orfanitate), plecaþi în Europacu intenþia cãutãrii unui rostmaterial: „– A, ãsta-i celebrulhoþ de buzunare Chappi! Eromân de-al vostru. Doamne,pe mâna cui aþi încãput! Ãstafurã ºi din buzunarul lui Iisus,din icoanã. E în stare sã îi furelui Iisus ºi coroana de spini, culegiunea romanã de faþã. Vinerar prin zonã, opereazã maimult prin trenurile internaþio-nale, cautã mize înalte. [...] Eun artist, în felul lui. Se spunedespre el cã nu reþine nimic dince furã, cã împarte tot ce furãcopiilor sãrmani ºi prostitu-atelor. Cã mama lui a fost pros-tituatã. Dar s-ar putea sã fiedoar poveºti... Sã te lefte-reascã Chappi!, da, tot e ceva.[...] Unuia a reuºit sã-i fure pro-teza din gurã, în timp ce vor-bea, cã avea nesãbuitul câþivadinþi de aur ºi nu ºi-a datseama prostul cã îi umblãmaxilarele teleleu pânã acasã!“(pp. 140–141).

Firul naraþiunii propriu-ziseeste întrerupt de astfel dedigresiuni ºi de poveºti fabu-loase ale diverselor personajesecundare, iar statutul picaro-ului este de observator, martoral întâmplãrilor insolite. Deºitonul general al romanului estede amãrãciune ºi pesimism,comicul, combinat cu un anec-dotic înalt, are uneori caracterde farsã, alteori de grotesc, iar

satira – mai mult implicitã decâtexprimatã în mod direct, prinrealism crud – este însoþitã deobservaþii pãtrunzãtoare asupralumii pe care o strãbate prota-gonistul. Totul este pus subsimbolistica lunii (metamor-fozã, aventurã, funambulescetc.), în acest sens versurilecântecului „Luna Zadar“ fiindhotãrâtoare pentru înþelegereadestinului personajelor: „ah,fericire, am dat de gustul tãu/pe limbã eºti dulce, pe cerulgurii amarã,/ luna zadar a urcatpe cer/ dar noaptea întârzie sãaparã“ (p. 101). (Am auzit cã,de fapt, în limba arabã „zadar“înseamnã „destin“ .)

Douã spectre înfrãþite ºicomplementare – fascismul ºicomunismul, întruchipate depersonajele Adolf ºiVissarionovici – plutesc într-oameninþare continuã pe dea-supra spaþiului romanesc ºiinfluenþeazã destinul celorlaltepersonaje cu identitate epicãprecisã. Toatã lumea ce rosto-goleºte „butoiul cu pulbere“ alEuropei le cunoaºte, le intuieºteforþa catalizatoare a acþiunilorbelicoase, dar nimeni nu levede la modul concret. Recog-noscibilele personaje Adolf ºiVissarionovici bântuie atâtinconºtientul colectiv, cât ºi peacela individual al peninsuleibalcanice. Ele au într-un felrolul de prezenþã „in absentia“pe care îl îndeplineºte VladÞepeº într-o piesã din teatrulistoric al lui Marin Sorescu.Numele de Adolf ºiVissarionovici s-ar putea foartebine contrage într-unul singur,sã spunem Ruswelt – adicã unnume cu rezonanþe venite dedincolo de Atlantic, scris, sau„diktat“, în limba germanã,care sã întruchipeze lumearuseascã. (Cred cã, dupã suc-cesul Mariei Tãnase cu cân-tecul, din plinã campanie prezi-denþialã americanã, „Þine,Leano, cu Rooswelt!“/curu'zvelt – în timpul ExpoziþieiUniversale de la New York, din1939 –, o exhortaþie precum„Þine, Leano, la Barak!“/labarac ar fi fost nimeritã aici,numai cã, în momentul petre-cerii acþiunii din roman, altulera preºedintele S.U.A.) Cusau fãrã jocuri de cuvinte, certeste cã aceste douã fantomepostmarxiste care bântuie lasfârºitul secolului al XX-lea prinEuropa de Sud-Est trag sforileIstoriei postbelice ºi întreþinsentimentul spaimei de extre-

mismul fascisto-comunist înpeninsulã. Din câte ºtiu,romanul de faþã este în curs detraducere în limba sârbã, aºacum ºi romanul anterior al luiAdrian Alui Gheorghe, „Laika“,a apãrut deja, în 2016, înmacedoneanã.

Dacã este sã zãbovesc puþinasupra tãieturii teatrale a roma-nului, l-aº apropia pe AlbertRadiski de Gelu Ruscanu, dinpiesa „Suflete tari“, a lui CamilPetrescu, prin febrilitatea decare este cuprins atunci cândcautã idealul sau modelul depaternitate. Personajul de aicinu este fulgerat de ideea sinu-ciderii, asemenea celui carevãzuse „jocul ielelor“, ci devineînþelept ºi iertãtor faþã de tatãlgãsit dupã atâtea cãutãriprintr-un Stockholm labirintic:„Eraþi ºi voi tineri, voiaþi ºi voiun strop de fericire, vãpãcãleaþi unul pe altul, fiecarese pãcãlea pe sine cã aceeaera fericirea. Dar fericirea ceeste? Eu, unul, dragã tatã, nuam descoperit. Poate cã e doaro reacþie chimicã în creier. Cãunul câºtigã un milion de dolarila loterie ºi e fericit, altul tragepe narã douã grame de iarbã ºie tot fericit. Douã grame deiarbã, o jumãtate de vodcã sauun milion de dolari dau aceeaºifericire în creier. Atunci ce efericirea, dacã nu o convenþiela care aderãm doar ca sã neamãgim cã viaþa are un sensînalt, cã nu o trãim degeaba...“(p. 252). Dorinþa fiului rãtãcitorde a-ºi cunoaºte tatãl risipitorºi absent, ce va fi iertat în final,este în fond o încercare iniþia-ticã de autocunoaºtere ºiautodefinire.

Aº mai face o legãturãscenicã ºi cu teatrul lui HenrikIbsen, din moment ce, atuncicând ajunge în capitalasuedezã pentru întâlnirea multaºteptatã, Albert nimereºte sãfie gãzduit în casa unde ar fistãtut pentru un timp ºi HenrikIbsen, cu prilejul reprezentaþieiunei piese ce avusese maresucces. Iar pe Camil Petrescuîl apropie de Henrik Ibsen for-mula teatrului de idei ºi tehnica„unirii contrariilor“, pe care ogãsim atât în piesa „Joculielelor“, cât ºi în „Raþa sãlbati-cã“. La ambii dramaturgi revinteme consacrate ale teatruluiantic grecesc, precum eredi-tatea, trãirea autenticã a exis-tenþei, dragostea, cãsãtoria,mitul oedipian. Cãutãrile per-sonajelor, care, înainte de a

întreprinde orice fel de acþiune,se apleacã asupra conºtiinþeilor, izvorãsc din subconºtient,având drept scop atâtcunoaºterea sinelui, cât ºicunoaºterea destinului propriu.Or, în romanul lui Adrian AluiGheorghe, personajul Aianareprezintã mai mult decât un„înger pãzitor“ (dupã cumînsãºi se caracterizeazã); e oformã a conºtiinþei protagonis-tului.

Aiana este pentru Albert ovoce interioarã ce îi nutreºtesolilocviile, un alterego cucare se aflã mereu într-o gâl-ceavã amicalã. Poate cã acestnume ar trebui citit Aia-na (Aia,na!) ºi emit aceastã ipotezãgândindu-mã la faptul cã avan-gardistul Grigore Cugler-Apunake avea douã fete pecare le numise Asta ºi Aia).Împreunã cu aceastã fiinþã ima-terialã, cu aceastã nãlucã con-sideratã un fel de „sorãgeamãnã“ („Da, chiar aºa,geamãnã, numai cã suntem dinmame ºi taþi diferiþi“ – p. 62),Albert (fiul Albertinei dispãrute,dar nu proustian, ci într-unaccident de circulaþie înAustria) se simte purtat, graþieviziunilor sale defulatoare, dinspaþiul opresant/opresiv, înlumea visãtoriei. El/ea vrea sãînþeleagã lumea în care se aflã,pentru a ºi-o face suportabilã,ºi bate câmpii cu graþie,închipuind scenarii fantezistedespre univers, dumnezeire,viaþã, moarte ºi om: „Omul ecea mai tâmpitã fiinþã din toatãuniversalaraia asta, pentru cãel crede cã viaþa are un scop.Bã, dacã universul nu are li-mite, cum poate viaþa sã aibãscop? Spune ºi tu, nu e o tâm-penie? Dacã universul ar avealimite, da, un scop ar fi fost sãajungi la capãtul lui, sã îi atingio limitã, dar aºa? Nu are nici penaiba. Scopul unde sã maiîncapã atunci când te naºti, tezbaþi sã trãieºti, apoi mori?Care e scopul viermelui devarzã? Sã devoreze varza încare trãieºte? Care e scopulvulpii? Sã ºterpeleascã ogãinã, poate gãina de o tonãchiar, pe care sã o devoreze cutribul ei de vulpi? Dar atunci,care e scopul în viaþã al gãinii?Dar omul, cea mai inutilã crea-turã de pe lumea asta,decreteazã cã el nu e aºa, ooarecare frunzã în vânt; el estefãcut cu un scop, pentru unscop...!“ (p. 172).

Protagonistul însuºi nu estesigur de identitatea „dubluriisale“: „Dar cine e Aiana? Nucumva ºi ea face parte din visulmeu? Dar eu cine sunt? Nusunt ºi eu vreo umbrã din visulcuiva? Chiar, ce ar fi ca ºi per-sonajele din vis sã viseze larândul lor? Sã viseze alte per-sonaje ºi acele personaje sãviseze alte personaje, ºi aºamai departe pânã la un ipoteticcapãt, care sã fie o grãdinãedenicã în care un individdoarme sub un portocal înfloritºi acolo, aþipind, viseazã. Ceviseazã? Cã a pornit în lume,în visul lui vede oameni, care larândul lor viseazã alþi oameni ºiacei alþi oameni viseazã la rân-dul lor alþi oameni. Cine e celcare viseazã toate astea?Dumnezeu“ (p. 192). Turnuraliricã a romanului determinã ºiprezenþa altor pasaje care vin,într-un fel, în descendenþanuvelei „Sãrmanul Dionis“:„Dacã visez cã sunt laStockholm, când de fapt eusunt cine ºtie unde, laBucureºti sau în altã parte?Sunt un om care viseazã cã efluture sau sunt un fluture careviseazã cã e om?“ Sau: „Onebunie generalã e lumeaasta. [...] Mã pipãi. Dacã e totun vis? Nici nu ar putea fi altfel.Dar dacã eu sunt parte chiar învisul meu? [...] Viaþa cui o trã-iesc?“ (p. 205).

Romanul „Luna Zadar“ estescris într-un ritm alert, cu multumor ºi cu inteligenþã în modulde aglutinare a perioadeloristorice avute în vedere (undeceniu înainte ºi un altul dupã1990), spaþiile ºi vremurilecomunismului ºi ale postcomu-nismului topindu-se unele înaltele. Ilustrativã în acest senseste viaþa lui Olaf, care „e unom contaminat de toate pãca-tele lumii pe care a traversat-o.A luat ceva ºi din peisajelelumii pe care a strãbãtut-o“ (p.240). Personajele trãiesc senti-mentul de crepuscul al lumii,specific oricãrui sfârºit de secolºi de mileniu: „Din tineri proºtinu ai cum sã scoþi bãtrâniînþelepþi, asta-i regulã. [...] Bãi,piramidele au cinci mii de ani,marele zid chinezesc are patrumii de ani, Iisus are douã mii deani, Dumnezeu are un milionde ani, vezi cât de bãtrînã elumea asta? Cum sã fim noitineri într-o lume atât debãtrânã?“ (p. 231).

Impresia creatã la lecturãeste cã se pleacã, într-un felparadoxal, din prezentul înde-pãrtat ºi se ajunge în trecutulapropiat, destinele oamenilorinteracþionând prinse în vor-texul istoriei. Modul de montarea naraþiunilor este asemãnãtorscenariului teatral sau cine-matografic, deoarece replicileau dispunere dramaticã. „LunaZadar“ este un atractiv romanpitoresc ºi ludic, scris deAdrian Alui Gheorghe într-unlimbaj suculent, dar plin deinfuzii poematice, despre de-ºertãciunea ºi dezrãdãcinareaontologicã din postcomunism.

ateneu

februarie 201816

Vasile SPIRIDON

Pulbere balcanicãºi bitter suedez

ateneu

februarie 2018 17

Sã rememorãm telegrafic evenimenteleistorice care au precedat Unirea Princi-patelor din 1859. În martie 1857, NicolaeVogoride – soþul Cocuþei, fiica importantuluipoet premodern – a fost învestit de turci îndemnitatea de caimacam (locþiitor de dom-nitor) al Moldovei. Imediat au început cer-turi cumplite între cei doi soþi, deoareceVogoride era un înverºunat antiunionist.Cocuþa s-a retras la Þigãneºti (lângãTecuci). Revenea în Iaºi doar când obli-gaþii protocolare îi impuneau acest lucru.

În urma Convenþiei de Pace de la Paris,cele ºapte puteri garante (Franþa, Anglia,Prusia, Austria, Turcia, Rusia, Sardinia) ac-ceptaserã ca cele douã provincii româneºtisã se uneascã, nu înainte de a fi consultat,printr-un scrutin (divanurile Ad-hoc), elec-toratul. Vogoride falsificã în mod brutalrezultatul testului din 19 iulie 1857. Pentruputerile garante doleanþele românilor eraudefinitiv compromise. Demersurile insistenteale unioniºtilor au rãmas fãrã rezultat.Lipseau dovezile certe. Cu prilejul uneidescinderi la Iaºi, Cocuþa gãseºte în seifulsoþului niºte scrisori compromiþãtoare, veni-te de la Înalta Poartã ºi de la amba-sadorul Turciei la Londra. În unele erasfãtuit cum sã-i obstrucþioneze peunioniºti ºi sã falsifice rezultatul scrutinu-lui, iar în altele era felicitat pentru „perfor-manþele“ obþinute. Dovezile erau incon-testabile. Cocuþa nu a ezitat nicio clipã.Nu o interesa demnitatea de primã doam-nã a Moldovei, care o aºtepta. Rãmãsesecu trei copii minori ºi cu averea drasticdijmuitã de soþul ei. Chemarea þãrii a fostmai puternicã. Am mai spus-o: gestul ei nueste cu nimic mai prejos de cel al legen-darei Ioana d'Arc, marea salvatoare aFranþei medievale. Prin Costache Negri,fratele vitreg al Cocuþei, ºi Dimitrie Rallet,scrisorile ajung la ambasadorul Franþei laBucureºti ºi apoi la revista „SteauaDunãrii“, de la Bruxelles. Europa a luatfoc. Înalta Poartã este nevoitã, în cele dinurmã, sã accepte repetarea scrutinuluisub stricta supraveghere a puterilorgarante. Rezultatele au marcat, de dataaceasta, unanimitatea unioniºtilor. Drumulspre marele vis al unirii s-a netezit instan-taneu ºi a devenit realitate pe 24 Ianuarie1859.

Din pãcate, în entuziasmul lor fãrã mar-gini, unioniºtii nu s-au grãbit sã-i adresezeeroinei prea multe elogii, deºi le merita cu

prisosinþã. Gândind contrafactual: ce sealegea, oare, de principatele noastre dacãgestul ei divin nu ar fi avut loc? Unirea s-arfi amânat sine die. Ne-ar fi lipsit din isto-rie momentul Cuza ºi, dupã regula domi-noului, monarhia, Independenþa, MareaUnire etc.

Nimeni nu mai poate sã nege acummeritele istorice ale Cocuþei fãrã sã seacopere de ridicol. La un sfert de mileniudupã Mihai Viteazul, ea a pus piatra fun-damentalã a unirii românilor. Termenul MicaUnire este eronat, pentru cã ne poatesugera un fenomen secundar, neînsemnat.De fapt aici s-au coagulat germenii MariiUniri. Ce ar mai fi de fãcut , în ceea ce nepriveºte pe noi, acum? Evident, trebuie são ajutãm sã intre, cât mai grabnic, înconºtiinþa poporului român. Spre regretulnostru, ingratitudinea unor istorici ºi dezin-teresul instituþiilor cu importante atribuþii îndomeniu (ºcoalã, media, culturã etc.) suntde neînþeles.

Iatã ºi o razã de luminã. Cu un an înurmã, am trimis la Ministerul Educaþiei ºiCercetãrii ªtiinþifice un pliant despre Cocuþa,realizat împreunã cu Fundaþia „Pelin“ dinTecuci. (Eroina s-a nãscut ºi a trãit oparte din viaþã la Þigãneºti, la 3 km. deTecuci.) Spre cinstea diriguitorilor acesteiinstituþii, textul a fost trimis celor 7500 deºcoli gimnaziale ºi liceale din þarã, cu reco-mandarea de a fi dezbãtut cu elevii. Maimult: la solicitarea noastrã, S. C. Gifarm(patroni, Gina ºi Pintilie Bute) a achitatsuma necesarã realizãrii unui bust.Cunoscutul sculptor Dan Mateescu ºi-afãcut treaba bine ºi repede. Ne-am împot-molit deocamdatã în hãþiºul birocratic(avize, schiþe, contracte etc). Evident, nuvom renunþa. Cocuþa trebuie sã fie înãlþatãpe soclul recunoºtinþei naþionale. Rugãmcadrele didactice sã le vorbeascã elevilordin toate clasele ºi chiar copiilor din grã-diniþe despre eroina noastrã ºi sã le punãîn piept cocarde cu chipul ei, pe care sãle aºeze apoi cu pietate acasã, pe masalor de lucru.

Am intrat în anul Centenarului MariiUniri. Existã pericolul sã compromitemacest sfânt eveniment prin festivism ºi de-magogie. Dupã nãucitoarele rãtãciri postre-voluþionare, e timpul sã elucidãm relaþiadintre patrie ºi individ. Patriotismul nuînseamnã declaraþii sterile ºi pompoase. Elpresupune ca fiecare individ sã-ºi facãmunca lui la timp ºi în mod responsabil,sã preþuiascã marile valori ale neamului ºisã-ºi direcþioneze viaþa în lumina expe-rienþei acestora, pentru cã popoarele carenu-ºi respectã trecutul nu au niciun viitor.Sã ne selecþionãm conducãtorii din rândulacelor profesori de demnitate ºi energienaþionalã capabili sã gestioneze corectcomplicata problematicã internã ºi externãa interminabilei noastre tranziþii. Sã nu lemai permitã extremiºtilor ºi denigratorilorstrãini sã ne jigneascã ºi sã ne umileascã,uneori, chiar la noi acasã.

Decodatã corect, lecþia de înalt patriotisma Cocuþei poate contribui la redeºteptareapoporului român. „Acum ori niciodatã.“

• „Întristarea [prima din cele patrufeluri ale mîhnirii] este mîhnirea carete face fãrã glas“ (v. Sf. IoanDamaschin, Dogmatica, p. 75).

• Ce simplu-i de spus ºi cît de greude demonstrat e cã pe Bacovia l-apromovat Timpul!

• Spre norocul lui, Bacovia nu acrezut niciodatã cã lumea stã cu ochiipe scrisul sãu. Chiar cînd þi se spunecã interesezi, înþelept e sã teîndoieºti de asta.

• Versul „Compozitor de vorbe“,prezent de douã ori în „Perpetuummobile“, sunã... franþuzeºte. Sea-mãnã cu o formulã întîlnitã în„Discursul de recepþie la AcademiaRegalã belgianã“ al lui Colette(despre Valere Gille): „Musicien desmots, inséparable d’une noblesseclassique, c’est par pure modestiequ’il...“ (v. Oeuvres completes,Flammarion, 1973, p. 71).

• Nu cred cã vreun dicþionar ainclus în explicaþiile date termenuluiplumb exemple ca acestea: „Cum vafi anul 1935? Ce spune un ghicitor înplumb topit“. ªi: „Alte precizãri. Cespune d-na Florida [din Paris] careghiceºte în plumb topit“ (v.Dimineaþa, 31, 10063, 2 ianuarie1935, p. 4; 5). În redacþie, biroul meua fost, mai bine de un deceniu, dea-supra sterotipiei. Am intrat de cîtevaori acolo. Lucioase, picãturile deplumb topit cãzute pe podea aveau,într-adevãr, forme dintre cele maicurioase, incitante pentru cinevaînclinat sã vadã în ele ceva misterios.Din acelaºi numãr de ziar am aflat cãerau ºi prezicãtoare în „pete decernealã“ ºi în „flori“.

• „Dacã priveºti arta drept creaþie,trebuie sã-i atribui ºi o valoare eticã“(v. Liviu Rebreanu, „Cred“, în Opere,15, p. 163). Bacovia e, de asemenea,printre cei ce i-o atribuiau. Etica estelegãtura, uneori invizibilã, dintre ceimari.

• În raport cu promoþiile succesivede contemporani, Bacovia e, mereu,ºi înainte ºi în urmã: e înainte, fãrã aapãrea totuºi ca „toboºar“, ºi e în ur-mã, fãrã a fi perceput ca „reacþionar“.

• Un abuz, nu o datã, demonstraþi-ile gen „Cutare – contemporanul nos-tru“ strîmbã perspectivele, falsificã.

• E o prostie (din pãcate o aud ºi laaºa-ziºi oameni de culturã) cãbãcãuanii sînt ipso facto „bacovieni“.Asta înseamnã a nu face diferenþaîntre recuzita bacovianã ºi sufletulbacovian. Recuzita bacovianã fãrãsufletul bacovian e moartã. Iar sufle-tul bacovian este produsul unor ele-mente diverse, cele mai multe dis-pãrute, al unui „climat“ care nu sepoate repeta.

• Despre „influenþe“ trebuie vorbitnuanþat, niciodatã cu determinãrimecanice. Filtrate de temperamente,lecturile comune au, la inºi dinaceeaºi generaþie, efecte diferite.„Am citit în tinereþe pe Rimbaud,Baudelaire, Laforgue ºi alþii“, ziceBacovia în al doilea interviu acordatlui I. Valerian“ (v. Opere, Ed.„Minerva“, 1978, p. 436). „Citesc pe

Jules Laforgue/ ªi pe ArthurRimbaud“, scrie, la rîndul sãu, într-o„spovedanie“, Ion Minulescu (v. IonPillat ºi Perpessicius, Antologiapoeþilor de azi, 2, Ed. „CarteaRomâneascã“, 1925, p. 40). Dacãfaci comparaþie între poeziile celordoi, una dintre aceste declaraþii parefalsã. Deºi „stimulentele“ au fost ace-leaºi, rezultatele n-au fost asemãnã-toare.

• Revizitîndu-mi „atelierul“, amgãsit, acoperit de altele, un dosar cuoriginalele cîtorva articole despreBacovia, cerute de mine pentruAteneu. Printre ele un manuscris(dactilogramã corectatã) de-al luiPetru Popescu: „Rînduri epigonicedespre Bacovia“, apãrut în nr. 9, sep-tembrie 1973. De ce „epigonice“?Pentru cã – pretexta el – despreBacovia s-ar fi spus deja totul; „cevanou e aproape imposibil“. N-a avutdreptate: de-atunci, numai cãrþi s-auscris o duzinã, plus sute de articole.Ba chiar în „rîndurile“ sale sînt obser-vaþii de o remarcabilã acuitate.Autorul Firelor de jazz ºi al romanuluiPrins explicã, de pildã, succesul luiBacovia prin „perenitatea «prizeidirecte»“ ºi face, printre primii, o listãcu versurile ce se ºtiu de foarte mulþi,comentînd capacitatea poetului de apune în circulaþie formule memora-bile astfel: „Bacovia din acest punctde vedere e foarte original – poeziide-ale lui pe dinafarã se ºtiu maipuþin; nu e un poet de recitat. Darfrazele lui, de o încîntãtoare seriozi-tate, se þin minte, tocmai pentru cã înaparenta lor lipsã de adîncime sepoate înscrie pe neaºteptate o mareproblemã, o rãscruce a existenþei, oatmosferã pe care o compune viaþa,ºi cãreia, deodatã, versul þinut mintecine ºtie de ce, îi devine definiþie ide-alã“. Subliniind cã „în general[Bacovia] nu e un poet «de mijloace»,ci de comunicãri“, Petru Popescu sedistanþa, apoi, de colegii sãi de ge-neraþie, dintre care mulþi îmbrãþiºa-serã (ºi se strãduiau s-o demon-streze) teza cã e „laborios“.

• Pe lista celor cãrora le plãceaupoeziile lui Bacovia trebuie trecut ºiIon Þuculescu. Nu-mi amintesc s-o fifãcut undeva. Bolnav, acesta o rugape soþia sa sã i le citeascã. „Îi citeam– relata ea într-un interviu – nuvele,romane, poeziile lui Bacovia. [...] Îiciteam ºi din Caragiale“ (cf. IonAnghel, „Mãrturii despre IonÞuculescu“, în Luceafãrul, nr. 1, 1ianuarie 1972, p. 3). La prima lecturãa textului, n-am sesizat însã un lucru:pictorul acorda aceeaºi semnificaþieunor culori ca ºi Bacovia. În al doileainterviu dat lui I. Valerian, vorbinddespre „culori obsedante“, poetulspusese: „Roºu e sîngele, e viaþazgomotoasã“ (v. Opere, Ed.„Minerva“, 1978, p. 431). Sigurã defelul în care Þuculescu le înþelegea,soþia lui arãta cã ºi pentru el, de pildã,„Roºul reprezenta viaþa. Verdele eraculoarea speranþei. [...] Violetulreprezenta melancolia“ (Ibidem).

Serttarulcu fiºe

Între „Dosare“ (2)

Constantin CÃLIN

Vasile GHICA

Cocuþa, fiica poetuluiConachi, a salvat

Unirea Principatelor

eseu

februarie 201818

Când ne referim la con-stituenþii viului ºi la formele demanifestare a acestuia, trupulsfârºeºte prin a nu mai fi ceeace numim în mod obiºnuit„trup“. Nu numai sufletul, adicãviaþa sau suflarea, e trup (în„Scrisoare lui Herodot“ a luiEpicur), ci ºi pieptul unde seconcentreazã, capul în caregândeºte, gândul ce, dintretoate corpurile, se miºcã celmai repede, imaginile gândiriisau simulacrele, adicã iluziile.Sufletul sufletului (dacã trebuiesã mergem mai departe într-unefort transcendent condamnatdinainte!) e trup („Este ea –puterea, n.n. – însãºi un sufletce sufletu-ntreg învioarã“.),chiar dacã n-are nume („Astfelºi-aceastã putere lipsitã denume...“), cãci ºi ceea ce n-arenume e trup. Existã trupuri cerezistã veºnic în faþa vidului,„corpora prima“ – cu ele a pututºi a trebuit sã înceapã totul –, ºiexistã aceste înfãþiºãri peri-sabile care fac diferenþa dintreindivizi ºi pe care oamenii lenumesc tot trupuri. Trup, trup,totul e „trup“. Repetiþia e nes-fârºitã. Unul se reflectã în altul.Trupul pe care îl vedem sepierde în trupul ce îl constituie.„Intrând“ în devenire, zeii au ºiei un trup, cel al lui Apollo sauVenus, de exemplu, dar acestae fãcut dintr-o materie cu multmai rarã ºi mai finã, ce seepuizeazã într-o …metaforã.Cicero, în „Despre naturazeilor“, spune despre materiatrupului lor cã e „ca o carne“,„ca sângele“. Nu se mãnâncã,nici nu se bea cu niciun chiptrupul de zeu! Epicurismul, mairealist ºi mai puþin materialistdecât primii creºtini, a pregãtittransferul cultural-religios lapâinea ºi vinul mesei mistice acreºtinismului…

Diferenþa se va face exclusivla nivelul trupului: trupul visului,trupul îndrãgostiþilor, trupulliterelor poemului, trup ºi numaitrup, cu toate analogiile pe carecorporalitatea le oferã ºi leautorizeazã.

În timp ce simulacrele (iluzi-ile), ce alimenteazã, în cartea aIV-a, senzaþia ºi cunoaºterea,au umplut visele aparenþeloruºoare, iar afluxul lor rãneºteimaginaþia tânãrului trup ce ledoreºte (versurile 1037-1057),numele iubirii devine cel al cân-

tecului. Pasiunea ºi visele pro-duc poemele, urmând liniileevazive ale simulacrelor. În dis-cursuri, elegii sau satire, poeþiise inspirã din aceste „ape“:„amorem“, „umorem“, „amoris“(versurile 1054-1058). Iatã dece sfârºitul cãrþii a IV-a, tratatîn general ca o diatribã împotri-va iubirii, este în realitate unpoem pentru sine, un p o e m a(dupã definiþia lui Philodemus,110-35 î.H.: element a ceea cegrecii numeau „poesis“), caretrebuie citit ca o „satura“, însensul roman sau horaþian altermenului, pentru cã aceastaconvoacã poeþi, adepþi aiplãcerilor ºi bufoni, cliºee ºicalcuri greceºti într-o galerie aculturii greco-romane. „Asta eVenus, de-aici vine tot ce secheamã iubire“.

Trupul ce moare odatã cunoi este cel al reproduceriispeciei. În ceea ce putem numichiar mitul societãþilor (cartea aV-a, versurile 925-1047) –aceastã reconstituire care,începând cu prezentul, neajutã sã înþelegem lumea dinjurul nostru –, omul e la începu-turile sale izolat; el nu trãieºteîn hoarde sau cete, cum ºi l-aureprezentat alþi filozofi antici,pentru cã e om, om dintr-odatã,el trece direct de la asocial lasocial. Omul n-a coborât prinbâjbâieli succesive din monstru– cãci monstrul nu e decât oformã deviantã ori un eºec; înmaterie de biologie, eroarea nuse poate îndrepta. Or el s-areprodus, specia neschimbatãa genului uman s-a perpetuatde când s-a nãscut pe pãmânt,ajungând aºa cum este acum.În enumerarea condiþiilor nece-sare naºterii, Lucreþiu soco-teºte plãcerea, ce intrã în

antropologia epicurianã ca unfactor de supravieþuire. Darnicio teleologie nu o fondeazã.În logica principiului care faceca organul sã creeze funcþia –ºi nu invers! –, plãcerea aredrept sechelã, aproape acci-dentalã, procrearea: „Cãci, cumvedem, e nevoie de multe-ndeplinã-armonie/ Ca, înmulþin-du-se, specii sã-ºi ducã-a lorviaþã-nainte./ Hrana-i întâinecesarã, apoi nãscãtoareseminþe,/ Care sã poatã sãiasã din trupul lãsat înmuierii,/Cât ºi femei ºi bãrbaþi în staresã facã-nsoþire,/ Lesne schim-bând prin organe-ntre dânºiifiori de plãcere“ (cartea a V-a).Convenienþa îi uneºte pe ceidiferiþi. E ºi principiul reuniuniiatomilor în vid, astfel încât, fãrãsã ne întrebãm ce model l-aprecedat pe altul, sexual, mole-cular sau cosmogonic, ne-amputea gândi cã figura trupuluidublu imitã prin omologie îm-bogãþirea cosmogoniei, unde,încetul cu încetul, în hazardulunei furtuni neobiºnuite, pri-mele trupuri „Sã se uneascã-nmii feluri, sã-ncerce de-aseme-nea toate/ Câte puteau sãvârºiadunându-se-odatã-ntre ele“(cartea a V-a). Iar puþin maiîncolo citim: „Cele de-un fel se

unirã ºi-nchiserã lumea-ntremargini…“ Uzanþa miºcãrilor,asta e definiþia plãcerii. Plã-cerea e mutualã („Lesneschimbând prin organe-ntredânºii fiori de plãcere“.).

Tot în trup, seminþele, „geni-talia semina“, aleargã ºi curgspre întâlnire. Nu pentru cãunul ieºit din doi este un scop.Tocmai aici e problema: nuexistã vreo raþiune de a deveni.Fecundarea nu e înscrisã înniciun plan al naturii. Seminþelecurg cum curge seva, e o pro-ducþie a trupului. Încã din se-colul al XVIII-lea, toþi editoriiînþeleg secvenþa „… nãscã-toare seminþe“, / Care sã poatãsã iasã din trupul lãsatînmuierii…“ ca pe o ieºire peunde sãmânþa genitalã dis-tribuitã în organism sã se poatãscurge în afara trupului… „lan-guros“. Ne putem gândi lasperma ce curge din trup. Înrealitate, e vorba despre „se-minþe“, de germeni traversândorganele, detaºaþi de membre,în conformitate cu embriologiafizicienilor antici; aºadar nudespre spermã, ci despre ele-mente de panspermie, despreinseminarea generalã a trupu-lui (pangenezã, dupã Darwin,care se referã la asta). Ceea cetrebuie sã reþinem, urmãrindtraducerile importante alepoemului (mai cu seamã ace-lea din secolele al XVIII-lea ºial XIX-lea) ºi dezbaterile iscatede unele chestiuni privindconþinutul unor sintagme poe-tice, e cã traducãtorii moderniau renunþat la ideea fecundãriiglobale ºi panspermice în inte-riorul trupului.

Dacã ne lãsãm constrânºide sintaxã ºi de doctrina se-minþei, recunoaºtem aici con-diþia reproducerii: libera efuzi-une a seminþelor într-un trup cenu e nici blocat, nici contractatca acela al monºtrilor, ci, dim-potrivã, li se abandoneazã cutotul. Existã o confraternitate a

membrelor trupului. Trupul e ocantitate de mici corpuri îndestinderea plãcerii, scrisul, ocantitate de litere din zborulritmului.

Hrana furnizeazã aceastãsãmânþã, hrãnitoare, la rândulei, într-un trup ajuns la maturi-tate, într-un decor abundent,pe pajiºtile Afroditei. Excesulface seva reproducerii. Acestproces e suficient de importantpentru a umple douã versuri(V, versurile 850 ºi 851). Apoi,în versul 852, „...femei ºi bãr-baþi în stare sã facã-nsoþire“,dar, pentru ca asta sã seîntâmple, trebuie satisfãcutã ocondiþie preliminarã: ca sãschimbe „prin organe-ntredânºii fiori de plãcere“, enevoie de limbajul seducþiei –ºi el parte a trupului –, prin careomul, spre deosebire de ani-mal, comunicã.

Chiar ºi în aceastã privinþã,unii traducãtori au avut o men-talitate rudimentarã, ca ºi cum,în limbajul frust al luiLaurenþiu, decenþa ar fi fostcondamnatã sã îngroaºe, în locsã rafineze. S-au gândit lagolurile ºi plinurile organelor,spunându-ºi cã, pentru unmaterialist, sunt suficiente celpuþin reproducerii, dacã nuplãcerii. Dar mai cu seamã,obiect al unei unitãþi esenþiale,seminþele ce curg din trupulbãrbatului, ºi care nu suntspermã, ci germeni din care sehrãneºte, curg ºi în trupulfemeii. Nu, nu-i vorba despredoctrina lui Aristotel, unde bãr-batul e zãmislitor, iar femeia,receptacul. Atomismul, în orga-nizarea fizicii sale, prevede ocorespondenþã între douãtrupuri, accidentalã ºi decisivãtotodatã. Într-unul din frag-mentele presocraticilor citim:„... Pentru Pitagora, ...Democrit ºi pentru Epicur,femeia emite o sãmânþã...“ Iarurmarea e coerentã, înscriindu-se în aceastã logicã: „pentru cãare testiculele pe dos, deaceea ºi ea îºi doreºte sã facãdragoste“. Aristotel diminueazãproprietãþile acestei seminþe,fãcând din ea o materie fãrãformã. Dacã trei mari teorii aleseminþei dominã Antichitatea,una ce considerã cã sãmânþavine din mãduva spinãrii(Alcmeon din Crotona ºiPlaton), alta a sângelui, carehrãneºte trupul (Pitagora ºiEmpedocle), a treia, de care neocupãm în acest eseu, pos-tuleazã cã vine din toate pãrþiletrupului omenesc, adicã alebãrbatului ºi ale femeii. În tota-litatea elementelor ce-i fac sãacþioneze pe bãrbat ºi pefemeie, nu-i loc pentru o dife-renþiere sexualã. Lucreþiu seexprimã cât se poate de clar:„Iarãºi ºi iarãºi îþi spun cãexistã-o plãcere comunã./Când se amestecã însã semi-nþele, dacã femeia/ A biruit ºi-nputeri a-ntrecut a bãrbatuluivlagã,/ Cei ce se nasc din se-minþele mamei, cu ea sunt ase-meni“ (cartea a IV-a).

Gheorghe IORGA

Despre ce vorbeºte Lucreþiucând vorbeºte despre plãcere? (1)

Acest eseu se referã mai cu seamã lasfârºitul cãrþii a IV-a a grandioaseilucrãri scrise de Lucreþiu, „De rerumnatura“ (sec. I, î.H.). Am folosit, pentru

exemplificãri, varianta româneascã (tra-ducere, prefaþã ºi note) a lui D.Murãraºu, cu titlul „Poemul naturii“,apãrutã în 1981, la Editura „Minerva“.

În editorialul primuluinumãr pe 2018, CassianMaria Spiridon îºi continuãseria de articole dedicatelui Titu Maiorescu ºi relaþiilor acestuia cuRevista „Convorbiri literare“. Semnalãm dintr-unbogat ºi variat sumar interviul cu eminescologulDan Grãdinaru: „La Eminescu, componentaraþionalã a dominat per total“, realizat deGeorge Motroc. De altfel, numãrul de ianuarieal cunoscutei reviste ieºene ne propune un gru-paj de materiale despre Eminescu, semnate deFlorica Gh. Ceapoiu, Alexandru Zub, TheodorCodreanu, Vadim Bacinschi, ElenaVulcãnescu, Adian-Dinu Rachieru, MiroslavaMetleaeva. Un interesant articol despre Noicaºi Blaga scrie Ovidiu Pecican.

Nu puteau sã lipseascãdintr-un sumar bine fãcutreferirile la Marea Unire,Iaºiul fiind un stindard al

acestui eveniment istoric de maximã impor-tanþã, despre care ne aminteºte ConstantinCloºcã-Iaºi.

Cum am intrat în Anul Lovinescu, firesc estesã aflãm cât mai multe lucruri despre persona-litatea marelui critic ºi despre influenþa luiasupra criticii literare moderne. „NicolaeSteinhardt, sub zodia lui Lovinescu“ se inti-tuleazã articolul lui Adrian Mureºan, careconþine multe puncte de vedere demne de luatîn seamã. În fine, Biblioteca Revistei„Convorbiri literare“ îºi începe noul an cu „câte-va întrebãri“, supliment cu poezie aparþinând luiRadu Andriescu. (A)

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

În intervalul 1916-1918resursele materiale ale locuito-rilor oraºului Bacãu au fostsolicitate la maximum. „Gâr-boviþi de corvezi ºi rechiziþii“1,bãcãuanii au oferit pentrunevoile armatei tot ce-au avutmai de preþ prin gospodãrie:animale, cãruþe, piese de har-naºament, grânele, cantitãþiimportante de petrol, benzinã,ulei sau alcool pur, fonta nece-sarã producerii obuzelor º.a.Pânã ºi cenuºa din vatrã a fã-cut obiectul rechiziþiilor, fiindutilã pentru producerea sãpu-nului necesar trupelor activeetc.

Tot cu generozitate au fostîntâmpinate ºi chemãrile pri-vind „aducerea de ofrandenecesare armatei“2. Purtatã înintervalul 5 noiembrie-7 decem-brie 1916, campania de colec-tare de bunuri s-a încheiat cuurmãtoarele rezultate: „100cãmãºi, 87 ºervete, 75 ciorapi,17 flanele, 27 pantaloni, 13 pal-toane, 5 mantale, 18 cãciuli, 3tunici, 38 batiste, 15 veste, 4perechi de bocanci, 7 perechide mãnuºi, 1 cojocel ºi 2fulare“3. Solicitãri similare auvenit ºi din partea Primãriei.Astfel, în septembrie 1916,„consiliul comunal anunþa petoþi doritorii cã a deschis listede subscripþie ºi primeºteofrande de orice fel, pentruîntreþinerea copiilor de ºcoalãai ostaºilor noºtri, fãrã deose-bire de religie“4.

Fãrã a þine cont de numeleproprietarilor, legea rechiziþiilora afectat serios ºi fondul locatival oraºului. Pânã în anul 1917,toate clãdirile aflate în adminis-trarea Primãriei au fost cedate,pe rând, fie armatei române, fiecelei ruse. Între anii 1916 ºi1919, ºcolile primare ºi celesecundare au funcþionat încase particulare, localurileacestora fiind transformate înspitale. Nu au scãpat acþiuniide rechiziþionare nici imobileleparticularilor. Pentru a exempli-fica, numai pentru nevoilearmatei ruse, a fost supusacestui proces un numãr deaproximativ 50 de imobile5.

Nerespectarea de cãtre aliaþia angajamentelor referitoare laofensivele din zona Salonic(ofensiva Sarrail) ºi Galiþia

(ofensiva Brusilov)6, intrareaBulgariei în rãzboi, tehnicasuperioarã de rãzboi a trupelorPuterilor Centrale, precum ºiinsuficienta pregãtire a rãzboiu-lui, dar ºi greºelile de strategieale Marelui Cartier General alArmatei Române (de exemplu,operaþiunile de la Turtucaia) aufãcut loc dezastrului. Pe 6decembrie 1916 feldmareºalulMackensen intra în Bucureºti,de unde avea sã administrezemilitar, timp de aproape doi ani,provinciile româneºti ocupate –Oltenia, Muntenia ºi Dobrogea.

Bilanþul primei campaniiromâneºti din Marele Rãzboide Reîntregire a Neamului eracatastrofal pentru þara noastrã.Potrivit unor statistici interne, lasfârºitul anului 1916 Româniapierduse aproximativ 500.000de oameni – în numai patru luni– (100.000 morþi, 150.000rãniþi, 250.000 prizonieri)7. Pelângã aceasta, aproape treisferturi din teritoriul vechiuluiRegat se aflau în mâinile inami-cilor, iar alianþa cu Rusia s-adovedit a fi extrem de precarã.Singurul motiv de mândrie afost oprirea înaintãrii trupelorgermane ºi austro-ungare printrecãtorile Moldovei, acolounde aplicarea devizei „Pe-aicinu se trece“, lansatã de gene-ralul Eremia Grigorescu, a sal-vat practic statul român de ladispariþie.

În iarna 1916-1917 guvernul,autoritãþile, armata, trezoreriastatului8 ºi numeroºi civili s-auretras în Moldova, teritoriu ce a

devenit centrul rezistenþeinaþionale. Mai mult de un milionºi jumãtate de refugiaþi ºiaproape un milion de militariruºi s-au adãugat populaþiei dinaceastã regiune, ceea ce acreat imense greutãþi înaprovizionarea ºi cartiruirea lor.Oraºele ºi satele erau înþesatede noii veniþi. Aceastã aglome-

rare a produs o crizã fãrãprecedent a locuinþelor. Spreexemplu, Iaºii, care la începutulrãzboiului aveau aproximativ75.000 de locuitori, înregistrauacum peste 300.000 9.

Pentru marea masã a popu-laþiei retragerea s-a fãcut încondiþii extrem de grele. Înmemoria multora dintre partici-

panþii la aceste momente dra-matice „a rãmas imagineavagoanelor care transportauvinul ºi alimentele protipen-dadei, în timp ce tineri de 15-16ani, mame cu copii în braþe,bãtrâni sprijinindu-se în cârjeînaintau cu greu prin noroiulînceputului de iarnã, pentru anu rãmâne sub ocupaþia ina-micului“10.

Condiþiile precare de igienã,iarna extrem de asprã, lipsa ali-mentelor ºi a medicamentelorºi declanºarea unei violenteepidemii de tifos exantematic ºifebrã recurentã au deterioratconsiderabil condiþiile de viaþã,provocând pierderi cifrate lapeste 100.000 de oameni11.Mãrturiile lui Nicolae Iorga –aflat pe atunci în oraºul Iaºi,capitala þãrii – oferã cititoruluisolide puncte de reper în încer-carea de reconstituire a drama-tismului acelor timpuri: „Pestrãzi treceau supt pazã soldaþistinºi, ori camioanele careaduceau unul peste altultrupurile înþepenite, aºa demulte, încât spitalele, unde bol-navii zãceau ºi supt paturi, erausilite sã refuze primirea; (...) înoraºul de o nesfârºitã tristeþe,pentru a se face foc se tãiaucopacii bãtrâni de la Copou“12.

_____________

1. Grigore Grigorovici,Bacãul din trecut ºi de azi,Bacãu, 1933, p. 161.

2. „Monitorul Oficial“, Nr.175, din 4 noiembrie 1916, p.28.

3. D.J.B.A.N., fond PrimãriaBacãu, dosar 89/1916, f. 17.;detalii în Alin Popa, Fizionomiiurbane ºi structuri etno-socialedin Moldova. Bacãul în tranziþiade la târg la oraº (1864-1938),Iaºi, Editura PIM, 2011, pp.183-186.

4. Ibidem, f. 2.5. Ibidem, dosar 26/1917, f.

53-57.6. ªtefan Pascu (coord.),

Istoria militarã a poporuluiromân, vol. V, Bucureºti,Editura Militarã, 1988, p. 503.

7. Ibidem, p. 505.8. În urma unui acord inter-

venit cu guvernul rus, la 21decembrie 1916 au fost depusela Kremlin 1.738 lãzi conþinândstocul metalic în aur al B.N.R.(315 milioane lei aur) plus alte2 lãzi cu bijuterii aparþinândReginei Maria (7 milioane leiaur); primul transport a fost de17 vagoane; în ianuarie 1917s-a efectuat al doilea transport,de 24 vagoane, în valoare de7,5 miliarde lei. Pentru detalii,vezi Gh. M. Dobrovici, Istoriculdezvoltãrii economice ºi finan-ciare a României ºi împrumu-turile contractate (1823-1933),Bucureºti, 1934, p. 325.

9. ªtefan Pascu (coord.), op.cit., p. 509.

10. Ioan Mamina, IoanScurtu, Guverne ºi guvernanþi(1916-1938), Bucureºti, Casade Editurã, Presã ºi Impresariat„Silex“, 1996, p. 12.

11. ªtefan Pascu (coord.),op. cit., p. 510.

12. N. Iorga, O viaþã de om.Aºa cum a fost, vol. II,Chiºinãu, Editura „Universitas“,1991, p. 254.

centenar

februarie 2018 19

Alin POPA

Bacãul – capitalãa rezistenþei naþionale

în Primul Rãzboi Mondial(1914-1918) (II)

•• MMeemmbbrr ii aa ii CCoorrppuulluuii VVoolluunnttaarr ii lloorr AArrddeelleennii ,,RReeggiimmeennttuull „„AAllbbaa IIuu ll iiaa““ ,, 11991177,, ssttaaþþ iioonnaaþþ ii îînn BBaaccããuu

•• AArrmmaattaa aa 22--aa ooccuuppãã dd iissppoozz ii tt iivvuull îînntt rree rrââuurr ii llee DDooff tteeaannaa ºº ii OOii ttuuzz

meridiane

februarie 201820

Apoi Esmer ne-a aºezat la masã, iarea s-a dus în bucãtãrie, de unde s-aîntors cu o tavã, pe care erau (ºi acum,când vã povestesc acest lucru, simt cummi se pune un nod în gât) opt bucãþi deîngheþatã ieftinã de fructe, ambalate înhârtie coloratã. Câte una pentru fiecare.Era clar cã le cumpãrase cu puþin timpînaintea venirii noastre ºi le ascunseseundeva în frigider. Aceasta a fost tot cuce a putut ea sã ne trateze.

ªi atunci mi s-a pãrut pentru primadatã (apropo, numai mi s-a pãrut) cã oiubesc ºi îmi doream sã o duc undeva,nu ºtiam unde, probabil, din nou, înIchari-Shahar.

La puþin timp dupã asta, ei au plecatdin Baku...

– Spune: cum o duci aici? Eºti satisfã-cut de activitatea ta, de viaþa ta?

– În general, da. ªtii, cu vârsta vine ºiluciditatea ºi nu te mai consideri un geniual umanitãþii. Te împaci cu gândul cã eºtiunul dintre mulþii ca tine ºi, în felul aces-ta, te simþi mai bine. Dispar nervozitateaºi vanitatea.

– E o filozofie excelentã. Adie a po-pism.Tu ar fi trebuit sã mergi la Zagorsk.

– Asta e ceva nou. Pânã acum am fostacuzat de conservatorism ºi minciunã,de modernism ºi arhaism, de goanãdupã modã nouã, dupã modã veche. Darde popism încã nimãnui nu i-a trecut princap sã mã acuze.

– Chiar aºa? Se pare cã am de-a facecu un mare artist controversat? Cumeste, de exemplu, Picasso?

– Nu, totul e mult mai simplu. Toateaceste orgolii se spulberã în perimetrulatelierului nostru. Iar acolo activeazãdoar opt persoane.

– ªi în ce constã munca ta?– Proiectez hoteluri pentru centrele

raionale.– Vai, Oktaycik, de-ai ºti ce hoteluri

am vãzut eu cu Jemal, ºi în care am fostcazaþi! Ce hoteluri am vãzut în Bulgaria!La Nisipurile de Aur. Plaje însorite, sãînnebuneºti, nu alta! De le-ai vedea!

Sintagma „eu cu Jemal“ mã plictisisebiniºor ºi i-am tãiat-o, poate prea brusc:

– ªi ce facem, mergem la mine?– Nu, nu, þi-am spus doar: sunt aici

incognito. Vom rãtãci pur ºi simplu prinoraº, vom mânca ceva pe undeva, iarnoaptea voi zbura înapoi... Mi-am fãcutdeja rezervarea. Se acceptã?

Am dus-o în Parcul Nagorno ºi am luatmicul dejun într-o cafenea de varã. Josse putea vedea tot oraºul, marea albas-trã-albastrã ºi un vapor alb „Kyrgyzstan“,care pãrãsea golful în acel moment ºi seîndrepta spre Krasnovodsk. Vaporul aemis un fluierat tãrãgãnat, care s-a scursîncet ºi prelung peste mare ºi oraº.

– Cum se numeºte aceastã insulã?arãtã ea spre orizont.

– Nargen.– Da, da, îmi amintesc, Nargen. În

copilãrie, mi se pãrea extrem de miste-rioasã. Îmi doream atât de mult sã ajungacolo... Se poate ajunge la ea?

– Putem face o excursie cu barca. Nuvom putea coborî pe mal; în schimb o veivedea mai de aproape.

– Te rog, te rog.– Vom face acest lucru mai spre

searã. Va fi mult mai romantic. Sãmergem. Sau doreºti sã mai comanzi ºialtceva?

– Glumeºti? Am îndurat multe ca sãmai pierd câteva kilograme. Dar acumcred cã sunt bine. Tu cum crezi?

– E foarte bine.– Pentru cã urmez metodele yoghini-

lor.Metodele yoghinilor! Imediat va

începe sã vorbeascã despre covoarelefranþuzeºti, despre Kafka ºi filmele luiAntonioni, despre melodiile lui Galici.Dumnezeule, sã fie femeia aceasta într-adevãr acea Esmer, care în clasa a optaa dat foc în toaletã la catalogul clasei

noastre numai pentru cã profesorul deliteraturã i-a pus nota trei? Ea era emi-nentã ºi primise atunci prima notãproastã din viaþa ei.

– Îþi aminteºti, Esmer, cum l-am scosdin pepeni pe proful nostru de literaturã?Dar povestea cu fochistul þi-o aminteºti?

Nu ne plãcea proful de literaturã. Defiecare datã când intra în sala de clasã,tropãiam cu toþii din picioare ºi-ispuneam cã zgomotul vine, chipurile, dela fochistul care lucreazã la subsol…Neputând suporta zgomotele, el ne-atransferat într-o altã clasã, dar lucrurile,bineînþeles, s-au repetat. „Ce înseamnãasta? Fochistul ãsta se deplaseazãodatã cu noi?“ a întrebat bietul învãþãtorpe fundalul unui hohot de râs.

– Care fochist? a spus Esmer,neînþelegând despre ce este vorba.

Nu aveam niciun chef sã-i povestesc.Dacã asemenea poveºti nu se reþin înmemorie, repovestirea lor nu are niciunhaz. Fãrã acele mici detalii trãite atuncipe viu, nu mai sunt interesante. Sunt purºi simplu lipsite de sens.

Am ieºit pe falezã. La acea orã mati-nalã, bulevardul Primorsky este propri-etatea doamnelor bãtrâne ºi a mamelorcu cãrucioare.

La un moment dat, Esmer m-a întrebatexact acelaºi lucru la care mã gândeamºi eu:

– Încã nu te-ai cãsãtorit?Am zâmbit ºi am ridicat din umeri. Sã-i

vorbesc despre condiþiile de trai ºi difi-cultãþile financiare, despre faptul cãfrãþiorul meu este student la Moscova, iarsora mai este elevã? ªi asta ar fi doarjumãtate din adevãr.

– Ce-i cu tine? Eºti un burlac convins?Poate cã are dreptate. Îmi doream sã-i

povestesc cum într-o bunã zi de mai amvãzut în faþa unei case un „Moskvici“albastru. Pe bancheta din spate era oplasã cu produse, iar lângã maºinã,îmbrãcat într-o bluzã sport, stãtea unbãrbat tânãr ºi sãnãtos, cu o faþã lumi-noasã. Alãturi de el erau tânãra ºi fru-moasa lui soþie ºi niºte copii îngrijiþi. Sepregãteau sã plece în afara oraºului. ªipentru prima datã mi-am dat seama cã întoatã povestea aceea nu era nimic banalºi cã ºi eu, se pare, mi-aº fi dorit puþindin toate acelea.

– ªtii care este diferenþa dintreMoscova ºi Baku? m-a trezit ea din gân-durile mele. Bakuul, ca ºi cum se sprijinãde mare, ca de o staþie terminus, sesfârºeºte în mare, rãsturnând în apãreflecþiile caselor. Iar Moscova nu se ter-minã, ci se estompeazã încet-încet,pierzându-se în suburbii.

– Ai dreptate... Adeseori îmi apare învis. Mã trezesc în mijlocul nopþii ºi-mivine dintr-odatã sã renunþ la toate ºi înaceeaºi clipã sã plec, aºa cum ai fãcut-oºi tu.

– ªi în general, se pare cã omul, deoriunde ar fi, doreºte sã plece undeva.

– E un gând filozofic minunat. Adânc ºiprecis.

– Înceteazã sã-þi mai baþi joc de mine.Aº putea sã mã supãr... Ai pe cineva?întrebã ea deodatã. Am avut în vedere…Bine, înþelegi ºi tu...

– Nu, am rãspuns eu mecanic.Adicã… am vrut sã spun da.

A ieºit prost ºi am încercat s-o scald:– Uneori spun nu când trebuie sã spun

da.– Se mai întâmplã, spuse ea calm. ªi

eu am spus odatã în viaþa mea da, când,de fapt, trebuia sã spun nu ... Dar asta ecu totul altã poveste...

Ne-am îndreptat spre Cetate.– ªi Ichari-Shahar este în plinã recon-

strucþie. Casele vechi sunt demolate.– Ce vorbeºti?! ªi în ochii ei se citeau

durere ºi groazã. Acolo-i un fragment deistorie, de viaþã. Înþelegi, acest cartiereste un fel de folclor în arhitecturã. Ichari-Shahar a fost construit de-a lungul se-colelor.

– Dragã, sunt totuºi arhitect. Oameniinu pot sã trãiascã în asemenea condiþii.Locuinþe dãrãpãnate, strãzi înguste ºiîntortocheate, încãlcându-se toatenormele sanitare...

– Înþeleg, înþeleg. Atunci sã-i strãmutepe oameni în case noi.

– ªi casele sã rãmânã? Minunatãidee! Un imens spaþiu mort în centruloraºului, un monument – de ce nu? – alamintirilor sentimentale din copilãrie?

– O clipã, Oktay. Cred cã recunoscaceastã ulicioarã. Da, bineînþeles, acolose aflã casa noastrã.

– Ea nu mai este. A fost demolatã.– Cum au demolat-o? Rãposatei mele

mame i-au promis cândva un apartamentîntr-un bloc nou, iar eu m-am gândit cãau de gând sã pãstreze casa.

Umblam printre ruine. Din scheletulunei case cu douã etaje se uitau la noi,ca niºte ochi enormi, ferestrele învechite.I-am arãtat-o lui Esmer.

– Aceasta este o casã pe care ar tre-bui sã o recunoºti. Era chiar vizavi de avoastrã.

– Bineînþeles, aici a locuit mãtuºaMesme. În ajun de Novruz-Bairam, cândea cocea shekerbura, un miros deliciosse rãspândea peste tot, încât era imposi-bil sã adormi. Le cocea toatã noaptea ºi

noi abia de rezistam pânã dimineaþa,când ea, eram siguri de asta, ne trimiteacadouri de sãrbãtoare.

Esmer aproape striga, pentru cã vocilenoastre erau bruiate de zgomotul unuibuldozer care dãrâma pereþii unei casecu trei etaje. Acolo, unde cândva erau uli-cioare înguste, ca niºte culoare devagon, cu balcoane care aproape seatingeau de cele ale caselor de vizavi, caniºte paturi de compartiment, acum seîntindea o suprafaþã mare de moloz –piatrã, prundiº –, iar în mijlocul acestuipãtrat huruia un buldozer ºi mie, nu ºtiude ce, tot timpul mi se arunca în ochiplãcuþa lui de înmatriculare: GT-44.

– Crede-mã, noi toþi am trãit în Ichari-Shahar ca într-un imens apartament tipcãmin. Toatã lumea ºtia absolut totuldespre toatã lumea. Dacã cineva avea odurere, plânsetul se rãspândea pe latoate casele. Dacã cineva se molipseade rujeolã, atunci toþi copiii se îmbol-nãveau de rujeolã. Totul era comun:mirosuri, scandaluri, bârfe, nunþi, înmor-mântãri. Era bucuria de a avea un destincomun, dacã vrei.

Nu puteam sã nu cunosc asta, pentrucã ºi eu am crescut aici, în Ichari-Shahar,în Cetate. În Cetate... Acum, oraºelemoderne sunt ca niºte cetãþi. Fiecare seînchide în propriul apartament ºi se vedecu vecinii doar din întâmplare, o întâlnirede-o clipã, trecãtoare, pe scãri, ºi carenu-l obligã la nicio comunicare.

– ªi cu ce veþi înlocui casele astea?Veþi ridica cutii moderne din sticlã ºi oþel?

– Sã lãsãm emoþiile, am spus, ºi sãjudecãm la rece. Aceºti oameni au ºi eidreptul sã trãiascã în case noi, cu toatecomoditãþile, de aceea sunt strãmutaþi.Desigur, clãdirile cu valoare istoricã vor fipãstrate.

– Clãdirile cu valoare istoricã! Pentrumine, asta este casa în care m-am nãs-cut ºi am crescut.

– Dar ai pãrãsit-o imediat ce þi s-a ivitocazia.

Mi-a pãrut rãu pentru ce am spus. Afost ca o loviturã interzisã.

Ea n-a spus nimic. A fãcut câþiva paºispre locul unde cândva se afla casa lor,camera ei fãrã ferestre, covorul vechiatârnat pe perete, deasupra patului. Apois-a întors spre mine:

– Sã plecãm.I-am vãzut ochii. Sã fie oare ea aceea

care doar cu câteva clipe în urmã se mi-nuna de hotelurile de pe Coasta de Azur,de tehnicile yoghinilor?...

Am vrut sã-i distrag puþin atenþia ºi amînceput sã-i vorbesc despre proiectul dereconstrucþie a cartierului Ichari-Shahar.Iar Esmer mi-a povestit cã acum doi aniau trãit în Anglia ºi cã acolo cerul este tottimpul foarte jos, stins, ca ºi cum cinevaar fi lipit pe el tapete murdare.

Ne-am plimbat prin Cetate ºi din noumi-au sãrit în ochi, pe zidurile strãvechi,tãbliþele metalice cu denumirile strãzilor,plãcile cu numele vreunui medic, panoulpublicitar la þigãrile „Kamel“ – toate pãs-trate de pe vremea turnãrii filmului„Omul-amfibie“. Acestea uimeau prin fap-tul cã nu puteau fi comparate cu pietreleveºnice din Ichari-Shahar. Era ceva lipsitde decenþã, ceva dezgustãtor. De parcãVenerei Pudice i-ar fi fost fãcut tatuajulcu cernealã.

Am pãrãsit Cetatea în zona caseinoastre.

...În acea searã de 29 aprilie, cândne-am adunat acasã la noi, dupã ser-bare, m-am dus s-o conduc pe Esmer.Noi rãmãseserãm în urma celorlalþi bãieþiºi, la un moment dat, exact pe aceastã

Anar (Azerbaijan)

Nume georgian

• urmare din pag. 24

•• AAuurree ll SSttaanncciiuu

februarie 2018 21

meridiane

stradelã, i-a cãzut cãlcâiul pantofului. Euam cãutat o maºinã ºi, împreunã cuEsmer, am urcat pentru prima oarã înviaþã într-un taxi.

Când ne luam rãmas-bun, ea deodatãm-a întrebat:

– Nu vrei sã-mi spui nimic?ªi acum, se pare, cursul amintirilor

noastre coincidea ºi nu m-au surprinsdeloc cuvintele lui Esmer.

– Îþi aminteºti cum în acest loc, cândmã conduceai acasã, mi-am rupt cãlcâiul?

ªi a adãugat: – Totul putea sã fie altfel...Eu însã n-am vrut sã vorbesc despre

trecut.– Nu þi s-a fãcut foame?– Încã nu. E prea devreme. Poate pe

la cinci.– Acum este douã ºi treizeci. Pânã la

cinci mai sunt douã ore ºi jumãtate.Trebuie sã facem ceva ca sã omorâmtimpul.

– Ca sã vezi! Nu eºti prea galant.– Nu te agãþa de cuvinte. Dacã vrei,

putem merge la un film.Ne-am dus. Când am intrat în salã,

abia începuse preferata mea „cronicãcinematograficã“. Se difuza un documen-tar intitulat „Japonia în rãzboaie“, cufotografii unice: kamikaze – piloþi sinuci-gaºi înainte de zbor.

– Ce ciudat sunã: kamikaze. Nu-i aºa?Uitã-te la feþele lor! a ºoptit ea. Exprimãgroazã! Curios! Ce simþeau aceºtikamikaze cât timp se aflau în zbor? ªidacã se rãzgândeau?

I-a rãspuns crainicul: „Nimic nu-i mailega de pãmânt. În rezervoareleavioanelor se punea benzinã doar pentruplecare, nu ºi pentru întoarcere“.

Am simþit în mâna mea dreaptã tremu-rul nervos al degetelor ei, pãrul ei s-aatins de obrazul meu drept, apoi ea ºi-apus capul pe umãrul meu ºi am simþitaroma foarte-foarte finã a parfumului ei.M-a cuprins o dorinþã adolescentinã dea o sãruta, dar nu am fãcut acest lucru.S-a aprins lumina. Filmul se terminase.

– Dupã atâta spaimã s-ar cãdea omâncare bunã, a spus ea nonºalantã ºiveselã. Am auzit cã pe undeva pe aici audeschis o tavernã, unde pregãtesc unºaºlâc extraordinar.

În taverna aglomeratã, Esmer era sin-gura reprezentantã a sexului frumos.Þinuta ei extravagantã atrãgea atenþiatuturor. Bãrbaþii, mulþi dintre ei afumaþide-a binelea, ne priveau cu obrãznicie.Zâmbetele cu subînþeles, interjecþiile,plescãitul din buze ameninþau sã dege-nereze în alte forme de agresivitate ºi euregretam cã am adus-o în acest local. Însituaþia creatã, bufetierul s-a orientatrepede ºi, apropiindu-se de noi, ne-arugat sã luãm loc la o masã de lângã fe-reastrã. Eu m-am aºezat cu spatele lamare, Esmer – cu spatele la muºterii, iar

peste umerii mei se puteau vedea, la ori-zont, formele întunecate ale insuleiNarghen.

– Ce bem?– ªampanie, a spus ea. ªtiu cã acest

lucru sunã a provincialism teribil – cumsã bei ºampanie cu kebab? –, dar mieaºa-mi place. Îþi aminteºti cum înnoaptea aceea, la voi...

Da, þineam minte, þineam minte totul.În acea searã ea a bãut pentru primaoarã în viaþa ºampanie. La drept vorbind,sentimentalismul amintirilor ei începeasã mã enerveze. Nu era cazul sãtrezeascã ceea ce, conform logicii impla-cabile a vieþii, trebuia sã fie uitat pentrutotdeauna. Nu era cazul în general sãvinã la Baku, ºi la ce bun acest pelerinajîn trecut? Simþeam în suflet un zgâriat depisici ºi priveam încruntat pe fereastrade vizavi, dupã care se vedeau plantaþi întrotuar, ca ºi cum ar fi fost cuie, niºtecopaci drepþi.

– Mi-am amintit un caz amuzant.Odatã, în timpul unui picnic important,Jemal a deschis o ºampanie, iar dopul azburat drept înainte ºi a lovit farfuria unuiambasador. Mi se dusese inima în cãl-câie. Jemal se fãcuse alb ca varul, dar,slavã Domnului, totul a trecut cu bine.Ambasadorul s-a dovedit a fi un om cusimþul umorului.

Ea a luat o înghiþiturã de ºampanie. – Pentru sãnãtatea ta! Mã bucur sã te

revãd.– Aºa nu merge. Aºteaptã puþin.

Primul toast e pentru tine. Faptul cã aivenit pânã aici este un lucru grozav.

Dupã primul pocal, am înþeles cã pen-tru acel moment aveam nevoie de cevamai tare ca ºampania.

– Dacã nu te superi, am sã comandpentru mine o votcã.

Mi-am golit paharul dintr-o înghiþiturãºi am simþit cum se pulverizeazã toateparticularitãþile, toate detaliile... Ori decâte ori beau, încep sã filozofez profund,pe lucruri mãrunte. E de-ajuns sã beau ºimã visez la Moscova. Fãrã trenuri ºiavioane, fãrã bani ºi bilete. Vãd cumînfloreºte liliacul pe splaiul Dorogomilov.Toþi prietenii îmi sunt alãturi ºi în lume emultã frumuseþe. La radio, corul de searãinterpreteazã vechiul cântec popular„Kuchelere su sepmishem“, Moscova înluna mai, prietenia adevãratã între bãr-baþi, degetele reci de damã, Georgia, tur-nul imens al Catedralei „Buna Vestire“,iluminat de proiectoare, marea, pãmântulla început de primãvarã, noapte cu lunãla Zugulba, Tallinnul, iarna, caii mari ºilenþi din parcul Montsouris, dupã cum escris la Hemingway (dar asta e la Paris,unde n-am fost niciodatã), ºi pietreleveºnice ale cartierului Icheri-Shahar,care nu pot fi demolate de niciun buldo-zer...

Într-o zi, împreunã cu prietenul meu,am venit în Ichari-Shahar ºi am vãzutcum se pregãteau sã distrugã baia

veche. Cineva, din neglijenþã, uitase sãfixeze pe acea clãdire tãbliþa „Monumentde arhitecturã protejat prin lege“, ºi unbrav buldozerist, fredonând o melodieveselã, conducea maºina lui spre casalipsitã de apãrare. Am strigat la el, dar n-avrut sã audã: „Mi s-a spus sã fac, euexecut“. Prietenul meu s-a dus sã deatelefoane pe la instanþele sus-puse, iareu m-am postat în faþa lamei buldozeru-lui: „Încearcã sã mã dai de aici“. În final,am salvat baia.

– ªtii pentru ce vreau sã bem? Tu aisosit de la Moscova. Tu ºi Jemal aþi cãlã-torit în aproape toatã lumea. Dar cea maifrumoasã cãlãtorie este cea care începela gâtul sticlei ºi se terminã la fundul ei.Eu vreau sã beau pentru aceastã cãlãto-rie.

Un val de elocvenþã sumbrã mã totpurta ºi am vorbit, am vorbit, spunându-icã ea nu mã va înþelege niciodatã, pen-tru cã nimeni nu-l poate înþelege pânã lasfârºit pe celãlalt, pentru cã esenþafiecãrui om este de a fi blocat în sine caîntr-un seif ignifug ºi nimeni nu-l poatedeschide, pentru cã nu existã douã cheiidentice, chiar dacã existã ºperacle...Doamne-Dumnezeule, am îndrugatnumai prostii! ªi dintr-odatã mi-am datseama cã ea nu mã ascultã, ci se uitãundeva într-o parte.

– Ce-ai vãzut? am întrebat-o brusc.– Este o oglindã acolo. Vreau sã vãd

dacã arãt într-adevãr ca un dulap ignifug.Am coborât spre mare ºi am luat douã

bilete pentru motonavã. Vântul de mare adistrus cu furie toatã eleganþa rafinatã apãrului ei, ºi ea ºi-a pus o batistã pe careo þinea cu ambele mâini, încercând sãsalveze mãcar ceva. Am cuprins-o cubraþul pe dupã umeri. Nava se îndepãrtatot mai mult ºi mai mult de oraºul cuprinsparcã de incendii, adâncindu-se în beznadensã ºi apãsãtoare a mãrii. Conturulturnului de televiziune a dispãrut, lãsânddoar luminile roºii de pe el, care pãreausã fie ca niºte butoane pe cerul nocturn.

Ea îºi acoperise faþa cu batista, lãsândla vedere doar fruntea ºi ochii, care eraufoarte frumoºi. Am luat batista ºi i-amacoperit fruntea ºi ochii, ºi acum sevedeau nasul, buzele ºi bãrbia, care erauºi ele frumoase.

Nava a scos un fluierat prelung ºi apornit înapoi. Mi-am trecut degetele de-alungul mâinii ei reci.

– Dragã, ai cinci degete.– Este cu totul uimitor cã nu sunt ºase,

nu-i aºa? a spus ea prin batistã.

Am tras batista de pe buzele ei ºi amsãrutat-o mult-mult. Ea a aruncat batistape dupã gâtul meu ºi a tras-o spre ea.Am simþit toate formele, toate curbele,toate trãsãturile feþei ei ºi am auzit-oºoptind:

– Iatã cã te-am îmbrobodit...

Am plecat la aeroport, iar gândurilemele derapau ca roata unei maºini, întor-cându-mã mereu la aceeaºi frazã sau,mai bine zis, la acea frânturã de frazã:„Sate de pescari împrãºtiate pe totlitoralul“. De unde a apãrut aceastã frân-turã, ce vrea sã spunã ea ºi de ce face caîn sufletul meu sã suspine atât dedureros, atât de arzãtor?

Când Esmer mi-a vorbit despre emi-granþii pe care i-a întâlnit în diferite þãri,despre greutatea cu care îºi ascundeau,chiar ºi cei mai prosperi dintre ei, tris-teþea din ochi, m-am gândit cã ºi ea, darpoate ºi eu, noi toþi, suntem de aseme-nea niºte emigranþi din þara copilãriei înþara adulþilor. Niºte emigranþi lipsiþi pen-tru totdeauna de posibilitatea de a reveni.

– Aºadar, are doar o singurã escalã, înAstrahan. Iar dimineaþa sunt deja laMoscova! Ce rãu îmi pare cã nu am pututsã rãmân la ziua ta de naºtere! E trist...Pânã nu vom fi pãrãsit Moscova, fã-ne ovizitã. Jemal ºi cu mine vom fi bucuroºisã te revedem.

Din nou se face trimitere la Jemal!– N-am ºtiut cã Jemal a fãcut o carierã

atât de ameþitoare doar deschizândºampanie la recepþii diplomatice. Nuoricine reuºeºte aºa ceva.

– Nu fi rãutãcios, a spus Esmer. Eleste...

– ªtiu cã este un Meºter-Faur. Se parecã în tinereþea lui a fost ºi cizmar...

– Ce prost eºti! a spus ea transfigu-ratã. Da, în tinereþea lui a fost ºi cizmar.Învãþa ºi în acelaºi timp lucra pentru a-ºiîntreþine familia numeroasã. Sã-þi fieruºine cã faci glume proaste pe chestiaasta.

M-am simþit cu adevãrat jenat. Pânã ladecolare, mai rãmânea o jumãtate de orãºi eu doream ca acest timp sã treacã mairepede. Am respirat uºurat când s-aanunþat îmbarcarea.

– Totul va fi bine....Acestea au fost ultimele cuvinte pe

care le-am auzit de la ea. Când a ajunspe ultima treaptã a scãrii avionului, s-aîntors ºi mi-a fluturat cu mâna, apoi a dis-pãrut în uºa cãscatã a avionului. Iarpeste câteva minute, rãmãseserã din eadoar trei puncte pe cerul negru – douãroºii ºi unul verde.

Peste alte douãzeci de minute, se fãcu30 aprilie, iar eu am devenit cu un an maiîn vârstã. Am intrat în oraºul cufundat înnoapte, ºi vitrinele luminate mi s-au pãrutfoarte reci. Dar ºi un sentiment mãreþ deuºurare, o bucurie vagã de eliberare auumplut sufletul meu. Mã gândeam lamunca mea, la cât de bine mã voi simþicând, mâine dimineaþã – ba nu, chiarastãzi –, mã voi aºeza la biroul meu, înfaþa unei planºe mari, albe. Ce mirosdelicios are tuºul, ce formã minunatã areun creion bine ascuþit! ªi, în general, câtãfericire încântãtoare existã pe lume –lucrul, senzaþia cã eºti implicat în ceva –ºi câtã nefericire sã-þi lipseascã toateastea.

Spre mine se îndrepta un oraº enorm– meseria mea.

M-a trezit vocea sonorã a surorii mele:– Te felicit, te felicit, sã creºti mare,

deºtept, bun ºi sã n-o superi pe unica tasurioarã! Ea s-a aplecat spre mine ºi m-asãrutat. Ai o telegramã – îþi imaginezi? –tocmai din Astrahan! De la un georgian.

I-am smuls telegrama din mânã. Erascris doar atât: „Felicitãri te sãrut“. ªisemnãtura: Kamikaze.•• MMiihhaaii CChhiiuuaarruu

eseu

februarie 201822

Platon ne-a propus o organi-zare idealã a statului. Derapa-jele variilor forme de guvernareau determinat spiritele iscodi-toare sã formuleze alte moda-litãþi de gestionare a vieþiisociale: utopiile. De regulã, seface trimitere la „Utopia“ luiThomas Morus (1516) ºi la„Cetatea Soarelui“ (1623),plãsmuirea lui TommasoCampanella. Cea mai vechedintre ele este însã „Cetatea luiDumnezeu“ (Augustine dinHippo, 413–426). Sutele deutopii – unele dintre ele cele-bre, precum cele semnate deFrancis Bacon, Samuel Butler,B.F. Skiner, Aldous Huxley,Stanislaw Lem, Ivan Efremov,Kim Stanley Robinson, JoséSaramago etc. – au înflãcãratimaginaþii. Nu doar romanuleste haina de galã a utopiilor.Filmul artistic, desenele ani-mate, opereta, cãrþile ilustratepentru copii, jocurile video suntalte variante seducãtoare. ªi înliteratura noastrã contempo-ranã existã utopii cuceritoare.Specialiºtii disting între utopiilepolitice, economice, religioase,tehnologice, ºtiinþifice. Prolife-reazã ºi distopiile (termenialternativi: cacotopie, kakotopiesau anti-utopie, contra-utopie),

care propun forme de guver-nare autoritariste sau totalitare,variante de opresiune sau decontrol social. Cucereºte terenºi dinopatia. Vezi, de pildã,romanul „Dinotopia: O þarã înafarã de timp“, al lui JamesGurney, care a cucerit premiulHugo, motiv pentru filmul artis-tic ºi de animaþie, jocurile videocu acest subiect etc. au deve-nit… virale. Dinopatia amintitãeste o insulã izolatã locuitã deoameni… supravieþuitori caretrãiesc într-o armonie grozavãcu dinozaurii, dar ºi cuPãmântul.

Ultimul gânditor remarcabilcare reînnoadã visul lui Platonde a realiza o republicã idealã,nu o utopie, credem cã esteeconomistul american JohnKenneth Galbraith. În 1996, el

publicã remarcabila lucrare„Societatea perfectã. La ordi-nea zilei: binele omului“, apã-rutã ºi la noi (Editura Eurosong& Book, Bucureºti, 1997). Înaceastã societate, fiecaremembru al comunitãþii, indife-rent de rasã, sex sau etnie, tre-buie sã aibã acces la o fiinþaremulþumitoare, umanã. Esen-þialã este educaþia, cea care leva permite oamenilor sã seautoguverneze inteligent. El seraporteazã la societatea per-fectã ca la una realizabilã.Þinta poate fi atinsã prin per-fecþionarea virtuþilor democra-þiei. Portretul societãþii perfecteeste schiþat prin interogaþii…Cum putem înlãtura prãpãstiiledintre favoriþii sorþii ºi cei defa-vorizaþi? Cum pot deveni insti-tuþiile publice mai eficien-

te/echitabile? Care sunt pâr-ghiile protecþiei mediului încon-jurãtor? Cum trebuie sãredefinim responsabilitatea înmanagement? Cum trebuie sãne raportãm, prin redefinireasolidaritãþii umane, la sãraciiplanetei, la viitorul omenirii?Fireºte, eminentul economistamerican sugereazã rãspun-suri oferind analize economice,sociologice ºi politice de ex-cepþie. Credinþa sa o repre-zintã faptul cã sistemul eco-nomic al unei asemenea soci-etãþi trebuie sã funcþionezeperfect pentru fiecare individ,deoarece numai atunci oportu-nitãþile se vor întâlni fericit cuaspiraþiile tuturor.

Platon este pionierul acelormari îndrãzneli care propunumanizarea unei lumi în care

Strigãtul acuzã dezumaniza-rea. De ce ne-am teme, nesugereazã Platon, de seducã-toarea perspectivã a idealului?Putem sã înþelegem, ne maispune el, un copil cãruia îi eteamã de întuneric, dar lucrudureros este atunci când unom matur se teme de luminã.Ca inºi care fiinþeazã în secolulal XXI-lea, am evadat de multtimp din pruncie. De ce n-amzãmisli mereu idealuri pe caresã le ºi însoþim în drumul lorcãtre luminã? Idealurile nusunt utopii. Ele pot fi ºi realitãþiîn devenire. Aceasta este unadintre cele mai importante lecþiioferite de unul dintre mariimagiºtri ai omenirii, Platon.

Nietzsche, intolerantul geni-al, ne-a spus cã statul, cel mairece dintre monºtrii reci, esteimoralitatea organizatã. Nuan-þând în ºoaptã, poematic, PaulValéry – spunând cã dacã sta-tul este puternic ne zdrobeºte,în vreme ce, dacã e slab, pie-rim – se aflã cu sufletul multmai aproape de mine. Ca ºiRousseau chiar, care-ºi doreaca Suveranul ºi Poporul sã nuaibã decât un singur interes.Vise, tulburãtoare vise care l-ausedus ºi pe Platon.

În cazul poemelor lui Mircea-Constantin Jurebie, preaplinul sufletu-lui se situeazã voit între o simplitate adiscursului bine-stãpânit ºi alegoriaunei vieþi ale cãrei legi pot fi înþelesedoar graþie celei mai mari taine alefiinþei omeneºti – iubirea! Mai mult,afirm fãrã a mã teme cã autorul e dinrara tagmã a celor care au puterea sãrãmânã într-un dialog veridic (deºi la olecturã superficialã prim-planul l-arputea ocupa dorinþa de însingurare),în cãutarea unor valori perene, în timpce versurile sale nu dau deloc impre-sia cã stau împachetate în forme de-pãºite. Volumul asupra cãruia m-amoprit pleacã încã o datã dinsprearhetipuri biblice care sunt însã re-semantizate, chemate sã slujeascãunui edificiu propriu, a cãrui frumuseþerezidã tocmai în senzualitatea primilorfiori ai dragostei. Aceastã suitã apoemelor de iubire ºi preþuireduhovniceascã, intitulatã „Sufletescsuspin“ (Editura „Ateneul scriitorilor“,Bacãu, 2017), ar putea echivala cu o(altã/nouã) scarã cãtre cer.Sentimentul „depãnat“ liric coboarãparcã din poveste, cãci iubirea, senti-mentul suprem al Noului Testament,rãmâne marele basm al fiinþei.

În fapt, volumul de faþã continuã oserie mai largã a liricii dedicate deautor tematicii religioase. Primele treivolume – „Smerita cugetare“, „Pelerinîn rugã“, „Gânduri“ – anunþau parcãdin ce în ce mai evident o ºi-mai-nimeritã potrivire esteticã. Acum, poe-tul reuºeºte sã abstractizeze cu maimulte volute parte din trãirea experiatãîn urcuºul duhovnicesc. Asistãmaºadar la o poezie de un existenþia-lism redefinit, în interioarele cãruiasunt abordate recurent simboluri dinspaþiul tradiþional creºtin. Versurilemarcheazã ºi sãrbãtorile de peste an,ºi momentele liturgice, însã nu se maiopresc ca altãdatã asupra unor figuricu identitate precisã. Cu puþineexcepþii, chipurile îndumnezeite nupoartã nume, ci devin apariþii-simbol,adevãrate arhetipuri. E un efort nudoar de a mãrturisi un crez, ci chiarnevoinþa, truda, reperul uitat de ceilalþiundeva, în urmã.

În mod evident, metaforic, devenimreceptorii unui discurs hristocentric: „Înmijlocul cetãþii îmi voi striga credinþa,/La fel ca mucenicii din vremi de-odin-ioarã./ Mulþimea de pãcate cu urletmã-mpresoarã,/ În vidul urâciunii sã-mispulbere fiinþa“ („Mãrturisesc credin-þa“). Omul lui Mircea-ConstantinJurebie e simplu dar întreit valoros,purtând semnul îzbânzii: „Omul este ocruce./ Dacã îl puneþi sã stea/ Drept/ ªisã îºi întindã/ Braþele/ La orizontalã,/Se va întruchipa/ Acest/ Adevãr./ La felºi sufletul sãu/ Când/ Se rãstigneºtepe braþele/ Credinþei,/ Iubirii/ ªi spe-ranþei,/ Prin smerenie,/ Post/ ªi rugã-ciune („Omul“). Poemul „Era-n demult“aminteºte de magistrala punere înscenã a genezei eminesciene, vi-ziunea e copleºitoare; în multe altetexte surprinde plãcut o „senzualitate“aparte, de sorginte cromaticã: „Iarinima se scaldã în râuri de luminã,/ Pelemnul sfânt al crucii s-a rãstignit târzi-

ul,/ Nãdejdea îºi desface bobocul pe-otulpinã/ Crescutã din iubirea ce-mbracã azuriul“ („Aducerile-aminte“).Dacã în simbolism ºi modernitate albulconotã mai degrabã monotonie, de cenu spaimã, în poemele de faþã rein-venteazã colindul patriarhal, sur-prinzând prin diafan ºi pur („Ningealb“). Uneori, poate cã pe bunã drep-tate, îþi vine sã întrebi: unde esteaceastã lume binecuvântatã?

Acest preaplin al stãrii de rugã, aflatsub Acoperãmântul Maicii Domnului,are drept þintã recuperarea ChipuluiAdamic. Apreciam cu altã ocazie cãtextele religioase ale lui Constantin-Mircea Jurebie constituie unul dintreghidurile cu rol de a rãscumpãra apa-tia spiritualã a omului modern. „Omulrecent“ este cu fiecare paginã invitatspre verticalizarea propriei existenþe:„În liniºte coboarã un gând neprihãnit/ªi chipul ºi-l umbreºte c-un vãl detãinuire,/ Un psalm cântu-ºi repetã dinnevãzutul schit/ ªi se petrec Pãrinþiicãtre Dumnezeire.// Citeºte un cãlugãrdintr-un Liturghier,/ Iar taina seprelinge în scundele capele.../ În apadin fântâne, mici lacrime de cer/ κipicurã aleanul din ochi adânci destele“.

Marius MANTA

Ion FERCU

Filosoful ºi Cetatea (III)

Mircea Constantin Jurebie

Sufletesc suspin

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

•• MMiihhaaii BBeejjaannaarr iiuu

Rodica Lãzãrescu – Semne de carte, EdituraCorgal Press, Bacãu, 2017

George Arion – Maestrul fricii, Editura CrimeScene Press, Bucureºti, 2017

Lucian Vasiliu – ªtefan, preot de þarã, Editura„Doxologia“, Iaºi, 2017

Aurel Dumitraºcu, Lucian Vasiliu – HaimanauaSingurãtate, Editura „Muzeul LiteraturiiRomâne“, Bucureºti, 2017

Alexandru Cazacu – Duminica în Est, Editura„Scrisul Românesc – Fundaþia“, Craiova, 2017

Cristina ªtefan – Rostul unei crengi de brad,Ed. Artbook, Bacãu, 2017

Valeriu Anghel – Printre ºãtrari, Ed. CorgalPress, Bacãu, 2017

Valeriu Anghel – Farmecul aminitirilor, Ed.Corgal Press, Bacãu, 2017

Costel Stancu – Ochiul din palmã, Ed. Mirador,Arad, 2017

Alexandru Cazacu – Duminica în est, Ed.„Scrisul Românesc“, Craiova, 2017

CCCCããããrrrrþþþþ iiii pppprrrr iiiimmmmiiii tttteeee llllaaaa rrrreeeeddddaaaaccccþþþþ iiiieeee

lecturi

februarie 2018 23

„Ne aflãm în faþa unuijurnal al lungii ºi chinu-itoarei aºteptãri, almonotoniei ºi al automa-tismelor dezvoltate înspatele frontului, dar ºi alororilor rãzboiului cãrorale cad victime oameni cuchipuri ºi nume. Este orealitate pe care manu-alele noastre, în goana lordupã eroi, au preferat s-oignore. Din nefericire“(DDaanniel Caainn)

Împlinirea unui secol de laintrarea României în mareaconflagraþie dintre 1914 ºi 1918a constituit un bun prilej pentruEditura „Humanitas“ sã pub-lice o serie de mãrturii aleunor participanþi la desfãºura-rea ostilitãþilor: Regina Maria,G. Topîrceanu, Vasile Th.Cancicov, contele de Saint-Aulaire (fost ambasador alFranþei în România între 1916ºi 1920), ºi Marcel Fontaine(membru al Misiunii MilitareFranceze conduse de generalulHenri Berthelot). Marele Rãzboia izbucnit în iulie 1914, transfor-mându-se treptat într-o confla-graþie universalã, în urma aten-tatului de la Sarajevo, dupãcâteva decenii de pace, chiardacã au existat ºi conflicteregionale. Conceput ca unrãzboi de scurtã duratã, conflic-tul dintre cele douã blocuri mi-litare – Antanta ºi PuterileCentrale – a degenerat într-unrãzboi de uzurã, nici una dintretabere nereuºind o victoriedecisivã ºi totalã ºi probabil cãfãrã intervenþia SUA în 1917,rãzboiul ar fi continuat,provocând noi daune. În pofidanenorocirilor ºi a distrugerilor, apierderilor de vieþi omeneºti, debunuri culturale ºi materiale,Marele Rãzboi a generat obogatã literaturã, ilustratã,bunãoarã, de Henri Barbusse,Erich Maria Remarque, ErnestHemingway, Liviu Rebreanu,Hortensia Papadat-Bengescuetc. Intrând în rãzboi la sfârºitullui august 1916 de parteaAntantei, România se va con-frunta cu înfrângeri severe înprimele luni de rãzboi, aºa încâtdezastrul de la Turtucaia (1-6septembrie 1916) va determinaGuvernul României sã soliciteFranþei trimiterea unei MisiuniMilitare cu scopul de aîmbunãtãþi prestaþia armateiromâne, care se confrunta cuun adversar redutabil, caredorea sã ne pedepseascã pen-tru cã nu am respectatînþelegerea din 1883. În 1916elita politicã româneascã eradivizatã între cele douã blocuri;mai târziu, în plin rãzboi,colonelul Alexandru Sturdza adezertat ºi a trecut la germani.Marcel Fontaine (trãitor între1888 ºi 1973, cum se precizea-zã în pagina de gardã a volu-mului, iar în Cuvântul-înainte,Alain Legoux menþioneazã cãMarcel Fontaine s-a stins la 16iulie 1970), membru al MisiuniiMilitare Franceze (noiembrie1916-aprilie 1918), este auto-rul* cãrþii pe care dorim sã oprezentãm. Tânãr profesor,Marcel Fontaine este surprinsde rãzboiul izbucnit în 1914 ºi iaparte la lupte crâncene pediferite fronturi din VestulEuropei, apoi este selecþionatca membru al Misiunii MilitareFranceze ce urma sã soseascã

în România. Evident, MarcelFontaine nu ºi-a închipuit cãºederea sa în România îi vaprovoca o realã simpatie pentruîncercatul popor român ºi cã în1919 va reveni în þara îndrãgitã,funcþionând ca profesor defrancezã la licee din TurnuSeverin, Craiova ºi Bucureºti,lãsând amintiri ºi impresii deneuitat în inimile foºtilor sãielevi, ºi numai schimbarea deregim în 1947 l-a determinat sãpãrãseascã România în anulurmãtor, dar continuând sãmiliteze în favoarea þãriiîndrãgite de la microfonulRadiodifuziunii franceze. (A sevedea ºi confesiunile autoruluide la paginile 117 ºi 231.) Oastfel de elevã i-a fost doamnaMicaela Ghiþescu, care traduceºi semneazã postfaþa volumu-lui. Jurnalul de rãzboi al luiMarcel Fontaine este structuratîn 14 capitole. Parcurgerea dru-mului spre România sedesfãºoarã cu peripeþii. Însfârºit, primul contact cu armataromânã este deplorabil: la tre-cerea podului peste Prut zã-reºte primul soldat român, „unnefericit pierdut într-o aºa -zisã uniformã, închipuitã dinzdrenþe de toate felurile, stãîn picioare, nu se ºtie prin cemiracol... Asta sã fie oarearmata românã în ajutorulcãreia am fost trimiºi? Ce jal-nic spectacol al mizeriei înnemilosul ºi sinistrul peisajînzãpezit!... Este oare posibilsã se fi trimis asemeneazdrenþe omeneºti sã înfrunteîn lupte formidabilele trupegermane? Sã fie asta armatape care avem misiunea s-oreorganizãm ca sã facem dinea un instrument al vic-toriei?“ (pp. 47-49). În schimb,remarcã eleganþa ofiþerilor ºidiscrepanþa dintre ei ºi trupeledin subordine: soldatul româneste bãtut fãrã sã crâcneascã ºiadesea înfometat prin aceeaºimâncare de fasole sau peºtesãrat. Capitala Moldovei, Iaºiul,oraº supraaglomerat de o po-pulaþie refugiatã ºi trupe ruseºti,îi oferã, de asemenea, o ima-gine dezolantã. Penuria alimen-tarã se resimte, brutãriile suntluate cu asalt de o mulþime jal-nicã. Rãmâne totuºi plãcutimpresionat când constatã cãmultã lume vorbeºte franceza,eventual germana. Este detaºatla Vaslui („târg umil“), de undeajunge la Grajduri, sediuldiviziei sale – „Sunt infinit maibine primit în acest sãtuc dinfundul Moldovei decât fu-seserãm noi la Christiania, laStockholm ºi mai ales laPetrograd!“ (p. 58) –, în fine, laFranciugi, unde stã un timp lafamilia colonelului românBuciumanu, care se strãduiasã-i ofere mese consistente.Soldaþii români erau cazaþi înlocuinþele þãranilor: „Pe urmãam intrat în mai multe cãsuþeacoperite cu paie. Se intrã, în

general, printr-un vestibulunde se aflã uneltele ºi undese creºte o caprã, o oaie sauo vacã. De aici se trece înadevãrata ºi singura încãperea casei. Pãmânt bãtãtorit pejos. O sobã mare din lut ºicãrãmizi, vãruitã în alb ºi alcãrei horn ajunge direct înpod... Nici un pat demn deaceastã denumire: scânduri,pãturi, uneori o salteaproastã de paie...“ (pp. 69-70).În acest marasm generalizat,Marcel Fontaine cunoaºte peRoºianu „farmacist fãrã farma-ceutice“, pe sublocotenentulIon F. Buricescu, care-iserveºte de interpret, în fine, pecãpitanul Andrei Naum (tatãlpoetului Gellu Naum), rãpus laMãrãºeºti. Viziteazã ºi altesate: Cãzãneºti, Crãciuneºti,Drãguºani, Negreºti, Scânteia.Primeºte vizite din partea ofiþe-rilor francezi ºi români. Remar-cã la români lipsa punctualitãþiiºi a prevederii, iar linguºireaeste o caracteristicã chiar pen-tru gradele superioare. Nu lip-sesc portretele: colonelul PaulAnghelescu: „Este un bãrbatcu înfãþiºare simpaticã ºicare, lucru apreciabil pentrunoi, vorbeºte foarte binefranþuzeºte“ (p. 89), generalulBerthelot („Este un bãrbatînalt, foarte corpolent, chiarburtos, ca un elefant. Are uncap mare cu trãsãturi dure,fruntea înaltã ºi craniulpleºuv. Un barbiºon foartemic, roºcat. Cu toatãprestanþa lui, nu este delocimpozant. Pare chiarbutucãnos ºi greoi. Singurelesale decoraþii sunt Legiuneade onoare la guler ºi CruceaSf. Gheorghe la piept... Pescurt, acest prim contact cuºeful nostru cel mai mare deaici este dintre cele maireconfortante...“, (pp. 97-98),generalul Ernest Broºteanu,„bãrbat amabil ºi simpatic“ (p.204), comandantul francezPhilippart „este foarte simpa-tic, fãrã nimic din morgaofiþerilor superiori activi faþãde subalternii din rezerviºti,foarte simplu, foarte deschis“(p. 204), locotenent-colonelul

Gheorghe Bacaloglu, „Foartedistins, cultivat ºi, cred, sufi-cient de bogat, a fãcut lungisejururi în Franþa. Îi faceplãcere sã-mi vorbeascãdespre ele ºi sã conversezeîn francezã“ (p. 266), generalulEremia Grigorescu, „încã destulde tânãr, cu o fizionomieatrãgãtoare ºi simpaticã, searatã foarte amabil faþã demine“ (p. 267), colonelulSachelarie „pare sã se fi nãs-cut ºi sã fi crescut în cazãrmi“(p. 143). Nu scapã observaþieisale prinþul Carol (p. 161).Marcel Fontaine se îmbol-nãveºte de tifos exantematic ºide gãlbinare. Corespondenþadin Franþa, lectura, studiereagramaticii limbii române, plim-bãrile, serile de muzicã îi com-pleteazã programul cotidian deinstrucþie ºi verificare a trupelor.Zilnic se deplasa pânã în liniaîntâi a frontului, stârnind admi-raþia soldaþilor. Este bine vãzutpentru exigenþa, conºtiinciozi-tatea ºi punctualitatea sa. Estefelicitat de superiori ºi propussã fie decorat. Mutat la Rediu,observã „aceleaºi cãsuþe albecu acoperiºuri de zinc, de ºiþãsau de paie, presãrate îndezordine printre pomi fruc-tiferi. Dacã localitatea n-ar fiinstalatã pe o înãlþime, s-ar fipotrivit sã-i spun vãgãunã.Ca aspect e mai mizerabilã –când te uiþi de aproape –decât Franciugi sau Grajduricare, prin comparaþie, capãtãpentru mine chiar aere decapitalã. Un cãtun de la capã-tul lumii! Din moment ce îmisunt pe plac natura virginã ºisingurãtatea, am într-adevãrexact ce-mi doresc. Nuputeam gãsi nimic mai primi-tiv“ (pp. 122-123). Totuºi, înaceastã minusculã localitategãseºte o locuinþã la doamnaD., soþia unui arendaº evreu,care sã-l satisfacã îndeajuns,Marcel Fontaine fiind primit ºitratat cu multã afecþiune. Ladespãrþire, Marcel Fontaineconstatã cu plãcere: „A trebuitsã vin în România ca sã gã-sesc o asemenea primire“(p. 186). Armata românã însoþitãde instructorii francezi sedeplaseazã spre Mãrãºeºti,unde confruntãrile cu trupelegermane devin crâncene:„Dupã ce a suferit pierderiimportante în timpul asal-turilor succesive, inamicul,convins cã în faþa lui apãrã-torii erau numeroºi, nu aîndrãznit sã mai insiste...Drumul spre Iaºi eradeschis... A lãsat sã-i scapeocazia ºi, intimidat, s-a datînapoi“ (p. 212). Face noicunoºtinþe printre ofiþeriiromâni: colonelul TomaDumitrescu, colonelul Amza,generalul Henri Cihoski,colonelul Cornescu, locotenen-tul Petriþopol. Din incursiunilepe linia întâi se întoarce adeseacu diferite obiecte abandonate

de germani ºi scrisori din carerezultã dorinþa de pace, lipsahranei atât de acutã înGermania, cât ºi pe front. Am-bele armate cunosc cazuri dedezertare. Însã, spre deosebirede luptele din Vest, „toate bom-bardamentele de aici mi separ jocuri de copii...“ (p. 230).Este supus unui examen me-dical la spitalul Anton Cincudin Tecuci (p.262). Vizitele pefront ale ofiþerilor superiori sedesfãºurau cu o trecere înrevistã a trupelor, apoi festinuricopioase, încât MarcelFontaine scrie dezamãgit:„Vreo zece automobile îiînghit unul dupã altul pe vi-zitatori ºi demareazã pe rând,ca sã-i ducã pe foarte res-pectabilii cãlãtori în spatelefrontului, spre oraºe, caseluxoase, mobile confortabile,în timp ce noi, ãºtia mici, vul-gul, rãmânem pe drum ºiprivim cum se îndepãrteazãºi dispar înainte sã neîntoarcem în barãcile dinscânduri ºi în singurãtateanoastrã“ (p. 269). Efectuareadiferitelor cumpãrãturi îi oferãocazia de a furniza anumitepreþuri. Dintre ofiþerii francezi,cu Louis Blanc era în raporturiexcelente. Blanc vorbea limbaromânã, se cãsãtorise cu oromâncã, rãmãsese în þarã, ºiîn 1950 este arestat ºi sfârºeºtela Aiud. Evident, o „recompensã“comunistã pentru un membru alMisiunii Militare Franceze, cares-a remarcat ºi a contribuit lamodernizarea armatei româneîn Marele Rãzboi. Retragereaarmatei ruseºti pe frontul dinMoldova se desfãºoarã îndezordine, soldaþii ruºi auprovocat teama localnicilor ºinumeroase jafuri: „Frica deruºi, de nelegiuirile, de jafu-rile, de crimele lor mi se pareunul dintre sentimentele celemai profund ancorate înþãranii români. ªi pe bunãdreptate, din nenorocire!“(p. 334). În sfârºit, ultimele capi-tole descriu diversitatea sãrbã-torilor româneºti, incertitudineace persistã în plecarea dinRomânia, pacea impusãRomâniei de Germania. Re-gretã cã nu-ºi luase rãmas-bunde la anumite persoane, tra-versarea Rusiei, vizitareaMoscovei, unde constatã o lip-sã totalã de alimente ºi preten-þiile noii clase politice (p. 382).Nu-i scapã ultimele informaþiide pe Frontul din Vest. Sosireala Paris a coincis cu dizolvareaMisiunii Militare Franceze dinRomânia. Cuvântul-înainte, in-troducerea, postfaþa cãrþii ºisetul de fotografii completeazão lucrare de referinþã despreMarele Rãzboi, ce pãtrunde încircuitul culturii româneºti,oferind informaþii preþioase ºidiverse despre realitãþile ºi oro-rile Primului Rãzboi Mondial.

_______________

* MARCEL FONTAINE, JUR-NAL DE RÃZBOI. MISI-UNE ÎN ROMÂNIA, NO-IEMBRIE 1916-APRILIE1918, cu fotografiile auto-rului. Cuvânt-înainte deAlain Legoux. Introducerede Daniel Cain. Traduceredin francezã ºi postfaþã deMicaela Ghiþescu, Ed.„Humanitas“, 2016, 423 p.

Ionel SAVITESCU

Misiune în România

Telegrama pãrea total stupidã: „LuiMuradov Oktai sosesc pe douãzeci ºinouã cu ruta aerianã 203 întâmpinã-mã“.

Este bine cã telegrama a ajuns lamama, ºi nu la sorã-mea, care este omare împãtimitã de istorioare poliþiste.

„Pe cine totuºi voi întâmpina?“ mãgândeam stând pe scaunul autobuzului„Aeroflot“.

Ne deplasam pe strãzi somnoroase,admiram oraºul care încã nu se trezise ºinu reuºeam mai deloc sã mã concentrezasupra gândului: cine este totuºi autorulacestei telegrame anonime?

E mult mai bine sã admiri oraºuldimineaþa devreme. În timpul zilei, ima-ginea lui este estompatã de ritmulmiºcãrii. În zori însã, aruncându-ºihainele, fãrã fluxurile de oameni ºimaºini, fãrã publicitate, cu vitrinele ºiafiºele tãcute, aproape descoperit,oraºul îºi recapãtã esenþa pietrei.Dimineaþa este timpul formelor fixe, altexturii pietrei. Paºii unui trecãtor singu-ratic rãsunã înãbuºit în piaþa pustie.

Cine totuºi soseºte?Pierzându-mã în tot felul de pre-

supuneri, deodatã mi-am dat seama cãautobuzul se apropia deja de clãdireanouã a aeroportului, pentru care arhitec-tul din mine a avut întotdeauna o atitu-dine criticã. Dupã câteva minute, erampe terasa deschisã ºi nu-mi luam ochiide la scara avionului pe care coboraupasagerii.

Dumnezeule! Dar este absurd, iraþio-nal. Este imposibil! Am recunoscut-o înclipa aceea, înainte ca ea sã-ºi punãochelarii mari, negri.

– Oktai! Slavã Domnului, credeam cãn-ai primit telegrama mea.

– Unde-þi este bagajul?– N-am niciun fel de bagaj. Dragã, du-

mã cât mai repede undeva. Putem luaun taxi?

– Mergem, am spus. Doamna seascunde cumva de mafia atotputernicã?

– Îþi explic totul în taxi. Grãbeºte-te!Vai, nici nu-mi vine sã cred cã sunt înBaku. Apropo, nu te-ai schimbat deloc...

Eram deja în taxi, ºi ea privea cuîncântare clãdirea aeroportului ce seîndepãrta tot mai mult de noi, drumul,felinarele înalte.

– Ce aeroport superb! Se aseamãnãfoarte mult cu cel din Beirut. De mult timpe construit?

– De trei ani, am spus. Poate totuºiar...

– Da, da, da, nu fi supãrat. Uite, sunta naibii de fericitã cã te revãd. De fapt,pentru asta am ºi venit...

– Foarte bine, dar de ce ai fãcut dinvenirea ta la Baku un mare secret?

– Interesant! a spus ea surprinsã ºi acontinuat în ºoaptã. Sunt o femeie mãri-

tatã ºi am venit la o întâlnire cu primamea dragoste. Þi-ai fi dorit ca în aceastãpoveste sã nu existe nicio tainã?

Esmer este prietena mea dincopilãrie, dar n-a fost niciodatã primamea dragoste. Deºi îmi plãcea puþin deea...

– ªtii, ne-am întors recent dinBulgaria. Pe Jemal îl transferã înOrientul Mijlociu...

Jemal este soþul ei, diplomat care alucrat în aproape toate þãrile Europei,ocupând posturi importante, iar în ultimavreme, chiar ºi pe cel de secretar doi alambasadei. Jemal nu mi-a plãcut în modconstant ºi consecvent chiar din ziua încare ne-am cunoscut, deºi în ultimii opt-zece ani aproape cã nu ne-am vãzut.

– Ascultã, începu ea. Emoþia ºi ooarecare neliniºte, alimentate cu un picde entuziasm isteric, cu care ea pãºisepe pãmântul azer, îi pãrãseau, ca unmachiaj, chipul, lãsând loc unei pre-ocupãri nervoase. Eu am evadat, înþele-gi, am fugit de soþ, de prieteni ºi chiar decroitoreasa mea, deºi aveam progra-matã pentru astãzi o probã foarte impor-tantã. Este adevãrat, nu pentru totdeau-na. Doar pentru o zi. Seara voi zburaînapoi. Am venit pentru a te felicita cuocazia zilei de naºtere, deºi, se pare, tunu te bucuri de venirea mea.

– Nu vorbi prostii. Apreciez gestul tãucare comportã atâtea sacrificii, cu atâtmai mult cu cât tu încerci sã anticipezievenimentele. Ziua istoricã a apariþieimele în aceastã lume trecãtoare estetotuºi mâine.

– Cum adicã mâine? Astãzi estedouãzeci ºi nouã.

– Aºa e, dar eu m-am nãscut pe 30aprilie. De Ziua SolidaritãþiiInternaþionale a Muncitorilor.

– Nu-i adevãrat! a exclamat ea cuatâta hotãrâre, încât, pentru o clipã, ºi euam avut îndoieli. Îmi amintesc foarte binecã am sãrbãtorit-o pe douãzeci ºi nouã.

ªi m-a cuprins un sentiment de afecþi-une pentru aceastã femeie, îmbrãcatãacum într-o rochie din colecþia Dior ºicare mi-a devenit, peste ani, atât destrãinã, dar ºi pentru prima mea iubirecãreia, se pare, nu i-a fost sortit sã seîntâmple. Mi-am amintit cum în anulabsolvirii am decis, mama ºi cu mine, sãsãrbãtorim ziua mea de naºtere într-osâmbãtã. ªi într-adevãr, în acea zi a fostdouãzeci ºi nouã. A venit la mine toatãclasa. Esmer era la noi în ospeþie pentruprima datã. ªi a reþinut – trecând-o printimp, þãri, chipuri strãine, date de naºtereale altor oameni – acea zi, cum am pur-tat-o ºi eu prin anii mei bulversaþi.

Anume în acea searã ea ºi-a tãiatcosiþele lungi. Îmi amintesc cum Babaev,profesorul nostru de matematicã,

explicându-ne o teoremã oarecare, deo-datã s-a oprit ºi ne-a recitat un rubaiat deOmar Khayyam sau un bayt de Füzuli.Fiind un mare iubitor de poezie orientalã,el a numit cosiþele lungi ale lui Esmer„Shabi-Yelda“ – cea mai lungã noapte aanului, care e imaginea tradiþionalã acosiþelor negre în poezia orientalã.Profesorul nostru de matematicã a fostun om nemaipomenit. Corpolent ºibonom, era uneori dur, alteori foarte vo-lubil. ªi a murit retras, în liniºte, cum înliniºte ºi pe neobservate se opresc cea-sornicele.

Jemal ne-a fost ºi el profesor. A venitla ºcoala noastrã când eram în clasa azecea ºi era mai mare decât noi cu opt-zece ani. Nu mai mult. Ne predaengleza.

– Hai, povesteºte-mi. Ce mai faci? aspus Esmer.

– Mai bine spune-mi câte ceva despretine. Mai cãlãtoreºti?

– Da, trãim mai mult în strãinãtate.Dar avem ºi la Moscova un apartamentcu trei camere, baie separatã, faianþãneagrã, telefon necuplat, iar staþia demetrou e la doi paºi. Ce sã-þi mai spun?

– De ce te enervezi? Te-am jignit cuceva?

– Ce sentimente subtile! Câtã sensi-bilitate! Dacã m-ai ofensat?! Ca sã ajungaici ºi sã-l felicit, m-am grãbit ca o aiuritã,am fãcut atâtea sacrificii, iar el o facepe… ªi, la drept vorbind, astãzi nicimãcar nu este ziua lui de naºtere.

Am râs.– Faptul cã ai venit e o adevãratã sãr-

bãtoare pentru mine. Dar care e vinamea cã nu m-am nãscut azi, ci mâine?Venirea ta este învãluitã într-o ceaþãmisterioasã ºi comportã atâtea sacrificii,încât simt o mare mustrare deconºtiinþã.

– Fii atent: soþia unui ataºat laMoscova mã roagã de mai mult timp sã oînsoþesc, pentru câteva zile, la Zagorsk.În ultimul moment, i-am bãgat-o pe pri-etena mea, iar eu am ºters-o încoace.

– ªi pentru ce atâta conspiraþie?– De mult ne-am propus, Jemal ºi cu

mine, sã venim pe ospeþe la Baku. Avemaici, cum bine ºtii, mai multe rude. Ampregãtit deja ºi cadourile pentru toþi, casã nu spunã „Au cãlãtorit în toatã lu-mea...“ Iar venirea noastrã se tot amânãmereu. ªi deodatã, imagineazã-þi, mãvãd aici!

Apoi s-a oprit ºi a adãugat într-un felcu totul copilãresc:

– Mi-i atât de dor de Ichari-Shahar.Ea a trãit o vreme în Ichari-Shahar,

lângã Cetate, în partea veche a oraºuluiBaku. Aveau, într-o casã cu etaj, douãcamere mici. Ferestrele uneia dintre eledãdeau într-o curte micã ºi insalubrã. Adoua camerã nu avea deloc ferestre.Acolo, la lumina slabã a unui bec mic, nepregãteam pentru examene, ºi iarna neîncãlzeam mâinile la soba cu kerosen.Mama lui Esmer avea obiceiul sã spunã:„Dacã am avea un bãrbat în casã, s-arputea sparge ºi aici o fereastrã...“ Ca ºimulþi alþii din generaþia de dupã rãzboi,Esmer a avut o copilãrie grea.

– De ce nu i-ai spus lui Jemal cã vii laBaku?

– E o întrebare ciudatã. Oare ai uitatce fel de om este? Nu s-a schimbatdeloc.

Da, îmi aminteam. Imediat dupãabsolvirea ºcolii, Esmer ºi Jemal s-aulogodit. Din acea zi el i-a interzis sã semai întâlneascã cu foºtii colegi de clasã.Fiind elevi, l-am vãzut nu o datã peJemal cum ne sãgeta cu privirea cândEsmer glumea ºi râdea cu noi. Eram deaceeaºi vârstã, eram pe teritoriul nostru,pe care el se simþea un intrus, ºi,pesemne, suferea mult din aceastãcauzã. Apropo, am înþeles mult mai târ-ziu acest lucru.

Esmer a susþinut admiterea laInstitutul de Limbi Strãine, unde Jemaldeja preda, iar un an mai târziu, s-aucãsãtorit. Într-o zi, ne-a sunat ºi ne-ainvitat la ea: „Vã rog, exact ladouãsprezece“.

ªi am venit, bãieþi ºi fete, care pânãmai ieri ne bãteam unul pe altul pe umãr.Îmi amintesc ca acum aceastã vizitãinconfortabilã. Am intrat într-un aparta-ment incredibil de curat, ordonat, utilatcu cel mai modern mobilier, ºi am vãzut-ope Esmer, care pãrea sã facã ºi ea partedin acea bunãstare. Arãta dezorientatã,speriatã, neºtiind unde ar putea gãsi ºipentru ea un loc. „Este la facultate pânãla 14. Avem la dispoziþie douã ore“, aspus ea, ºi acest lucru a fãcut ca toatãlumea sã se simtã ºi mai incomod, darea mai tare decât noi toþi. Esmer le-aarãtat fetelor camerele, iar noi, bãieþii,auzeam cum undeva se deschideauscârþâind niºte sertare, sunau mecanis-me ºi aparate, în altã parte cernea unduº, undeva dãdeau drumul la apã, iarnoi, cu gura cãscatã, ne uitam la poliþelebufetului pline cu tot felul de bãuturi ºiþigãri de mãrci diverse ºi necunoscute.

meridiane

Anar (Azerbaijan)

NNuummee ggeeoorrggiiaann

• continuare în pag. 20

Anar (n.1938 – în martie, anul acesta, aniverseazã 80de ani) este un nume emblematic al literaturii azerbaijene –regizor ºi scenarist, dramaturg ºi traducãtor. Deþine titlul deScriitor naþional. Este preºedinte al Uniunii Scriitorilor dinAzerbaijan, iar în 2014 a fost ales primul preºedinte alUniunii Scriitorilor din Statele Turcice, creatã la iniþiativacelui de-al VI-lea Congres al Revistelor Literare din acesteþãri. Evenimentul s-a desfãºurat în oraºul Eskiºehir (Turcia).

Pãrinþii sãi, Rasul Rza ºi Nigar Rafibeyli, au fost doi poeþiimportanþi ai Azerbaijanului.

În 1955, dupã absolvirea ºcolii de muzicã, s-a înscris laFacultatea de Filologie a Universitãþii de Stat din Azerbaijan,iar în 1964, a absolvit cursurile superioare de scenaristicã

de la Moscova. În 1968, fondeazã Almanahul de Artã„Gobustan“, care a fost permanent apreciat pentru poziþiasa curajoasã ºi care se editeazã ºi astãzi.

Printre cele mai bune opere în prozã ºi dramaturgice, seremarcã „Jubileul Dante“, „Havana Albã“, „Etajul ºase alunei case de cinci etaje“, „Povestea unui împãrat mãrini-mos“, „Nume georgian“, „Iluzie“, „Contactul“, „Eu, tu, el ºitelefonul“, „Camera de hotel“, „Berbecul alb, berbeculnegru“, „Vara în oraº“, „Visele deºertului“; dintre specta-colele televizate – „Neliniºtea“, „Ultima noapte a anului caretrece“ º.a.

Dupã scrierile lui Anar au fost turnate 15 filme, 8 dintrepiesele sale au fost montate de teatrele din Azerbaijan ºi dinalte þãri.

Cãrþile sale au fost traduse în peste 30 de limbi. Traducere ºi prezentare de

Nicolae Spãtaru

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu