Nr. 533

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Rodica Lãzãrescu

O partidãantologicã

pagina 11

Revista noastrã îºi sãrbãtoreºte anul acesta jubileul. Primul numãral seriei noi a apãrut în luna august a anului 1964. Martorii aceluieveniment spun cã e greu de descris entuziasmul cenacliºtilorbãcãuani care, strânºi în jurul domnului Radu Cârneci, au întemeiat orevistã de culturã. Care ºi-a propus sã continue tradiþiile Ateneului cul-tural, fondat în 1925 de pedagogul Grigore Tabacaru ºi GeorgeBacovia.

În cei aproape cincizeci de ani de la înfiinþare, revista a traversat maimulte perioade, mai mult sau mai puþin faste, dar ºi-a pãstrat menirea,profilul ºi demnitatea, dupã cum noteazã Marilena Donea în prefaþalucrãrii sale „Ateneu 40“, ampla sa bibliografie în douã volume(cuprinzând perioada 1964 - 2004). Dar despre „Ateneu“ s-a scris mult,iar la semicentenar, când ne vom aminti momentele importante dinexistenþa revistei, vom lansa alte douã noi lucrãri de istorie vie aAteneului. Ne pregãtim, aºadar, de sãrbãtoare.

ªi credem cã va fi una meritatã, Ateneul devenind, în timp, un repercultural de neînlocuit în Bacãu ºi nu numai. Contãm, ca de fiecaredatã, pe sprijinul Consiliului Judeþean Bacãu, editor atent la nevoile ºiaspiraþiile instituþiei de culturã „Ateneu“.

ªi ne-ar plãcea, nouã, celor din echipa redacþionalã de acum, sãretrãim, mãcar din când în când (pentru cã vremurile sunt altele, reci,pragmatice, individualiste) entuziasmul care i-a însufleþit pe primiiredactori ai seriei noi, iniþiate de poetul Radu Cârneci. Recunoºtinþanoastrã se îndreaptã mereu cãtre ei, întemeietorii. „Casa visurilornoastre“, cum numea Radu Cârneci Ateneul atât de drag domnieisale, e locuitã. Visul continuã.

Carmen MIHALACHE

Ateneu – 50

Daniel Tache

Criticulºi rândunica

din nasullui Buddha

pagina 4

Nataºa Maxim

Oceanografierevisited

pagina 5

Carmen MIHALACHE

Douã seri cu Viºniecpagina 17

Adrian JICU

Un sentimental

cinic :

Val Mãnescu

pagina 3

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 51 (serie nouã) • ianuarie 2014 • 3,00 lei •

•• EElleennaa LLuuppaaººccuu

Galeria „Ion Frunzetti“ a gãz-duit expoziþia anualã a artiºtilorvizuali, numãrând 60 de lucrãride picturã, sculpturã, graficã, artãambientalã, obiect, fotografie,design vestimentar, instalaþii.Genuri diferite, aºadar, varietatestilisticã, viziuni tradiþionale,moderne, postmoderne, oferta afost bogatã, generoasã, putândsatisface o cuprinzãtoare paletãde gusturi. Este ceea ce a sub-liniat pictorul ºi profesorul AurelStanciu (doctor în arte) în sub-stanþiala sa prezentare fãcutã cuprilejul vernisãrii Anualei. Eve-niment important pentru breaslã,la care sunt conferite ºi premiileanuale, unele foarte valoroase,pentru cã juriul este competent ºiexigent, format fiind din confraþi.Câºtigãtorii de anul trecut suntSilvia Tiperciuc ºi ªtefanPristavu, care au avut foarte fru-moase ºi elaborate expoziþii per-sonale. ªi la Anualã ei expunlucrãri care atrag ºi reþin privirea.

Mucalit, cum îl ºtim, ªtefanPristavu prefaþeazã sãrbãtorilede iarnã, cu al lor belºug, îmbiin-du-ne la petrecere, dar ºi lacumpãtare, pentru cã, din naturastaticã de mari dimensiuni, cudamigene ºi butelci de vin, nulipseºte apa mineralã. Lucrãriinteresante expun cunoscuþii IlieBoca, Vasile Crãiþã Mândrã, IonVãsâi, Gheorghe Zãrnescu,Mihai Chiuaru, Ovidiu Marciuc,Ion Burlacu, experimentatele ºitalentatele Cristina Ciobanu,Ionela Lãzureanu, DanyZãrnescu, Carmen Poenaru.Armonios, echilibrat, senin estepeisajul hibernal cu o poartã demânãstire semnat de LilianaDumitriu. Din grupul celor tinerii-am remarcat pe mereu inventi-vul ºi spiritualul Dragoº Burlacu,pe Bianca Rotaru, ElenaLupaºcu, Ioana Marcoci, CiprianFrunzã, Mari Bucur. ªi amzãbovit, cu încântare, în faþa rafi-natelor fotografii semnate de

Viorel Cojan ºi Ovidiu Ungureanu.Semnalez cã au fost prezenþi înexpoziþie ºi doi maeºtri ai arteinaive, Catinca Popescu ºi IonMãric. Dar marea realizare aacestui Salon îi aparþine lui IonMihalache, autor al unei pânzeimense cu superbe nuduri femi-nine pline de un senzual, tul-burãtor mister. O lucrare puter-nicã, tensionatã, de mare forþãexpresivã. În totul, Anuala 2013a reuºit sã-ºi atingã scopul, dândo elocventã imagine a creati-vitãþii artiºtilor din filialabãcãuanã. (C.M.)

Grija limbii române atât deoropsite o poartã nu numai in-stituþiile specializate –Academia Românã, prinInstitutul de Lingvisticã „Iorgu-Iordan – Al. Rosetti“, ConsiliulNaþional al Audiovizualului, uni-versitãþile –, ci ºi multe publi-caþii cu tradiþie în culturanaþionalã. Uneori însã aceleaºipublicaþii ies din exerciþiulmecanic al tipãririi unui nounumãr de revistã ºi, reflexive,îºi propun sã evalueze par-cursul dat de exprimarea îngraiul autohton.

„Scrisul Românesc“ dinCraiova este una dintre aces-tea: din 1927, dar îndeosebidupã 2003, promoveazã limbaºi literatura românã în datele loresenþial valorice. În toamna lui2013, revista condusã deFlorea Firan a alocat douã zileunui colocviu primit cu maximinteres: „Limba românã ºimass-media“, sub semn emi-nescian: „Nu noi suntemstãpânii limbii, ci limba e stãpâ-na noastrã“. Prompþi, redactoriiolteni au ºi aºezat în numãrulpe ianuarie al publicaþiei texteleconferenþiarilor, dar ºi pe celerezultate din luãrile de cuvântale invitaþilor din þarã, configu-rând un tablou sui-generis alstãrii limbii române în relaþie cupresa. Au fost invocate con-tribuþiile în domeniu ale scriito-rilor (Caragiale, Alecsandri,Blaga, Nichita Stãnescu), s-a ºiauzit cã, „de fapt, cea mai mare

poetã din literatura noastrãeste chiar Limba Românã“(Ovidiu Ghidirmic), dupã cares-au spus rãspicat adevãruri:„Degeaba ne vom chinui sãpãstrãm purã limba luiEminescu, pentru cã nu vomreuºi“ (Adrian Cioroianu), câtãvreme „foarte mulþi tineri, cor-poriºti, literaþi, scriitori marichiar, împing limba românãspre o englezificare forþatã,uneori de-a dreptul ridicolã“(Adrian Sângeorzan), „limba delemn este prezentã ºi în presapostdecembristã“ (GabrielaRusu-Pãsãrin), iar „ºcoala ºi-ascãzut exigenþa“ (Florea Firan).„De multe ori – se confeseazãun cadru universitar dinînvãþãmântul tehnic –, dupã cecitesc lucrãrile scrise, referatelesau proiectele unora dintre stu-denþi, nu pot sã nu exclam cutristeþe: «Sãraca limbã româ-nã!»“ (Daniela Tarniþã). „Limbanoastrã-i o comoarã. Oare?“ seîntreabã dramatic GabrielCoºoveanu, în timp ce poetulMihai Duþescu este funciar opti-mist: „Limbii române poþi sã-iadaugi neologisme, poþi s-osiluieºti sã încapã în forme bar-bare, poþi s-o batjocoreºti înziare ºi la televiziuni, în Par-lament, acasã sau pe stradã,dar n-ai cum sã-i distrugi filonulde aur gãsit de þãranii români“.

E greu de luptat împotrivastricãtorilor de limbã? Desigur,datã fiind diversitatea canalelorde manifestare - „Exisã ºapte

forme mediatice: tipar, înre-gistrãri, film, radio, telefonie,internet, telefonie mobilã“(Marian-Victor Buciu) -, iar„rolul principal în formarea lim-bilor revine mediilor de infor-mare scrise ºi audiovizuale,ceea ce nu este încurajator“(Gheorghe Pãun).

Ce-i de fãcut? „Ceva mai multla nivelul managementului insti-tuþiilor audiovizualului“ (MirceaPospai), reactivarea rubricilorde cultivarea limbii de la radio,TV ºi din presa scrisã („ScrisulRomânesc“ are o asemenearubricã, „Universitaria“, susþinu-tã de Cecilia Cãpãþânã), dupãmodelul publicaþiilor interbelice(Ilie Rad) sunt douã dintresoluþiile consemnate. Expresi-vã ºi, de ce nu, dureros de rea-listã este ideea lui GeorgeStanca: „Propun sã se înfi-inþeze Poliþia lingvisticã“, argu-mentându-ºi creºtineºte opþi-unea: „Eu nu zic cã oameniiãºtia – criminalii de limbã, igno-ranþii de prim-plan, belitorii delimbã, hãcuitorii – trebuie stâr-piþi ca dãunãtorii din livadã, cicã trebuie educaþi de mici!“

Din lectura celor 32 de pagi-ni (ni se propune ºi un volum)deducem cã, finalmente, comu-nicarea corectã în limba româ-nã este o formã de respectpentru celãlalt ºi pentru noiînºine. Cine urmeazã modelul„Scrisului Românesc“?

Ioan DÃNILÃ

ianuarie 20142

breviar

Anuala 2013

Pentru limba noastrã

SSccrriissuull - ddee-aaddeevvããrraatteelleeaa rroommâânneesscc

În zilele de 13-14 ianuarie 2014 s-adesfãºurat Festivalul Literar „Mihai Eminescu“,organizat de Consiliul Judeþean Suceava, prinCentrul Cultural „Bucovina“ ºi SocietateaScriitorilor Bucovineni, în colaborare cu ColegiulNaþional „Petru Muºat“, Biblioteca Bucovinei,Primãria ªerbãuþi, Primãria Putna ºi MãnãstireaPutna, festivalul fiind coordonat de cãtreCarmen Veronica Steiciuc.

Prima zi a manifestãrii a cuprins o întâlnire cuelevii de la Colegiul Naþional „Petru Muºat“, iarîncepând cu orele 16.00, la Biblioteca „I. G.Sbiera“ au fost lansate volumele lui MihaiCimpoi - Mihai Eminescu. Dicþionar enciclope-dic, Editura „Gunivas“, Chiºinãu, 2013 (desprecare a vorbit Adrian Dinu Rachieru), Adrian DinuRachieru – Con-vieþuirea cu Eminescu, Editura„Junimea“, Iaºi, 2013 (despre care a vorbitSabina Fînaru) ºi Adrian Jicu – Coordonate ale

identitãþii naþionale în publicistica lui MihaiEminescu. Context românesc ºi context euro-pean, Editura Muzeului Naþional al LiteraturiiRomâne, Bucureºti, 2013 (despre care a vorbitVasile Spiridon).

Marþi, 14 ianuarie, în biserica MãnãstiriiPutna, un sobor de preoþi, în frunte cu arhim.Melchisedec Velnic, a þinut o slujbã pentrupomenirea poetului, dupã care, la bustul luiEminescu, au fost decernate premiile acesteiediþii a festivalului. Juriul, format din Adrian DinuRachieru (preºedinte), Theodor Codreanu,Vasile Spiridon, Mircea A. Diaconu ºi SabinaFînaru, a decis ca laureaþii de anul acesta sã fieacad. Mihai Cimpoi (Chiºinãu) - Marele Premiu„Eminescu“ ºi Adrian-Gelu Jicu (Bacãu) –Premiul Special „Eminescu“. Stareþul mãnãstiriia oferit premiaþilor o casetã cu trei dintre cãrþilelui Zoe Dumitrescu-Buºulenga.

Festivalul Literar „Mihai Eminescu“• Suceava – Cãlineºti-CCuparencu – Putna •

ION MUREªAN ESTE LAUREATULPREMIULUI NAÞIONAL DE POEZIE„MIHAI EMINESCU“ PE ANUL 2013

Pe 15 ianuarie 2014, pe scena Tetrului „Mihai Eminescu“ dinBotoºani a avut loc Gala de decernare a Premiului Naþional de Poezie„Mihai Eminescu“ pe anul 2013, Opera Omnia, premiu acordat dePrimãria Municipiului Botoºani. Juriul de acordare a acestui premiu,format din Nicolae Manolescu, preºedinte, Mircea Martin, CornelUngureanu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu ºi Ioan Holban,având urmãtoarele nominalizãri: MIRCEA CÃRÃTÃRESCU, IONMUREªAN, LIVIU IOAN STOICIU, LUCIAN VASILIU, CONSTANTINABÃLUÞÃ, OVIDIU GENARU ªI VASILE VLAD, a decis ca laureatulcelei de a XXIII-a ediþii a acestui premiu sã fie poetul ION MUREªAN,care a devenit ºi Cetãþean de Onoare al Municipiului Botoºani.

De asemenea, pe aceeaºi scenã, a fost decernat ºi PremiuluiNaþional de Poezie „Mihai Eminescu“ pe anul 2013, pentru OpusPrimum. Juriul, format din Al. Cistelecan, preºedinte, Mircea A.Diaconu, Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian ºi Vasile Spiridon, adecis ca din cele 15 titluri de carte primite, sã nominalizeze pe urmã-torii autori: ªtefan Baghiu, Marius Lãzãrescu, Krista Szocs, Ion Buzu,Vlad A. Gheorghiu ºi Raluca Blezniuc. Laureatul a fost ªtefan Baghiupentru cartea Spre Sud, la Lãceni, Editura Cartea Româneascã, 2013.

În spectacolul de galã au evoluat Filarmonica de Stat Botoºani, cân-tãreaþa Maria Rãducanu ºi pianistul Niko Meinhold.

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

cronica literarã

ianuarie 2014 3

În peisajul cultural bãcãuan, ValMãnescu este, incontestabil, ceea cese cheamã un personaj. Amestec indi-cibil de dandy ºi macho, el ºi-a constru-it o figurã de bad boy târziu, emanândun aer misterios care îl prinde bine.Apariþie pitoreascã, vajnicul specimenal familiei coleopterelor (cum îºi zice cuemfazã nesmintitã) dã culoare întâlnir-ilor de tot soiul la care participã. Nu alt-fel stau lucrurile cu cãrþile sale, pe care,deºi puþine, le-a gestionat bine, scoþân-du-le nu întâmplãtor la intervale dezece ani. Dupã Delict de memorie(Bacãu, Editura „Plumb“, 1993) ºi O zidinaintea sfârºitului lumii (Braºov,Editura „Aula“, 2003), Efectul Placebo(Bacãu, Editura „Babel“, 2013) este,realmente, o operã de artã, amintind,prin opþiunea pentru hârtie reciclatã ºiprin ilustraþia copertelor (senzaþionalãfotografia lui Ioan Viorel Cojan), deobiectele artizanale ale meºterilorpopulari de odinioarã. Cert e cã volu-mul are o culoare, o texturã ºi un miroscu totul aparte, cum numai un iubitor defrumos putea scoate dintr-un manuscrisîncredinþat tiparului.

Cât priveºte versurile de la interior,lucrurile sunt ceva mai complicate.Complicate de însuºi „managerul deverbe“, Val Mãnescu, care ºi-a elaboratun discurs atipic, în care mixeazã re-gistre dintre cele mai variate. Împru-mutând o mascã de cinic, el a ajuns sãºi-o însuºeascã, transformând în trãireatitudini deprinse livresc. Nemãrturisite,lecturile sale pot fi doar intuite. Eleascund, în ultimã instanþã, o deza-buzare existenþialã, convertitã într-oluciditate amarã. Forma ei condensatãdã ºi numele cãrþii, Efectul Placebonefiind altceva decât o tristã constatarede ins hârºit în ale vieþii: „În realitate,trãim fiecare zi cu sentimentul parºiv allibertãþii, într-un continuu efect placebo,amãgindu-ne cu substitute ºi speranþeiluzorii.“

Poezia lui Val Mãnescu stã subimperiul nimicului, al vidului care seprofileazã ameninþãtor într-o lume ablazãrii, peste care domneºte umbrapoetului, persiflat cu candoare autoiro-nicã: „oraºul devine foarte tãcut cândse plimbã/ poetul/ o reculegere apasãinert pe acoperiºuri/ pe blocurile izolatetermic/ ca un nãmete apocaliptic [...]cam asta e atmosfera la noi/ când poe-tul Cetãþii iese din scarã/ cu o þigarã îngurã [...] poetul/ dragul/ stimatul nostrupoet“ (p. 8) E aici o strategie poeticã pecare aº numi-o remitizare prin demiti-zare, cãci aruncarea în derizoriu nuface decât sã singularizeze destinulcreatorului de poezie: „ce face PoetulMacho/ când tasta shift se blocheazã/ªi zadarnic încearcã sã schimbe des-tinul/ blocat în intersecþiile Lumii“ (p. 14)Un cinism de sorginte cui prodest?dominã de altminteri întregul volum,gãsindu-ºi manifestarea deplinã încând se sinucide nimeni în nimeni: „eracunoscut drept poetul Cetãþii cãci aveaanalize la zi/ asidurare ºi Diplomã detigru dresat“ (p. 72)

Înþelegerea liricii sale þine de o mãr-turisire din Când Hem se întorce înmine, poate cel mai frumos poem dinîntregul volum: „criticii literari vor greºiîncã o datã/ dibuind sensuri la care num-am gândit/ vor spune cã Versul eincandescent cã/ stilul revoluþioneazãArta migraþiei/ cã scrierea mea fãrãpunctuaþie arde/ dar tu aflã cã þesuturileabsolut umane cu care scriu eu/ Nu iaufoc/ deºi mi-aº dori sã se vadã flãcãri ºiartificii pocnind/ în toiul poemelor meleignifugate cu Lacrimi/ pentru cã nimeni

nu mai stã sã asculte poveºti triste deViaþã/ mici drame cu moartea câineluidrag/ cu destrãmãri de iubiri Planetare/cu plata impozitelor sau pierdereatrenului“ (p. 64) Textul, oricât i-ar dis-plãcea autorului, e o profesiune decredinþã a unui mare deziluzionat, careconstatã cã nici poezia nu mai e ce-afost. Motiv pentru care Val Mãnescuîmprumutã masca unui postmoderndezabuzat, fãrã sã reuºeascã sãascundã faptul cã, pentru el, poeziarãmâne un modus vivendi. El trãieºteasemenea mici drame, dar nu poatescrie despre ele decât la modul ocolit.

Aºadar, Efectul Placebo nu e decât unfals tratat pentru uzul autorilor lirici.Unul despre (auto)iluzionare. Nu limbaj,ci trãire, dar o trãire pusã într-un limbajcând provocator, când simulat modest,pentru a masca dependenþa autoruluide poezie: „eu vânez doar Cuvinte hemdoar simple cuvinte/ Le pândesc alergdupã ele/ ºi când le prind le þintuiesc peHârtie cu þesuturi din mine“ (p. 65)

Acelaºi joc între sentiment (autentic)ºi discurs (distant) caracterizeazãpoemul þigara de dupã, splendid omag-iu adus ideii de feminitate. Pãrând a serãfui cu aºteptãrile exagerate aleurmaºelor Evei, Val Mãnescu nu facealtceva decât sã elogieze frumuseþeapurã a feminitãþii: „pe mãsurã ceîmbãtrânesc/ îmi plac tot mai multfemeile din tablouri [...] oricare femeiepe care-o vezi în ramele de pe simeze/nu e absurdã nu vrea sã se Uite latelenovele/ nu-þi umblã în scrisori nu-þiciteºte Mesaje din inbox/ nu teurmãreºte peste tot sufocându-te [...]Dar înseminatã cu mii de priviri încãrca-te de patimã/ ca o Leoaicã îndrãgostitã/femeia din tablou e mai însinguratã de-cât crezi/ ªi mult mai tãcutã“ (pp. 42-43).E, totodatã, în aceste versuri, o utopiede poet mare, care se simte ispitit deproblema frumosului platonician.

Dacã înainte de a citi aceastã cartecineva mi-ar fi spus cã se (mai) poatescrie astãzi poezie patrioticã, aº fi zâm-bit neîncrezãtor sau, dupã caz, i-aº firâs în nas. Ei bine, Efectul Placebo m-a vindecat de aceastã prejudecatã

(postmodernã?, globalistã?), demon-strându-mi contrariul. Într-un limbaj rãs-turnat, în rãspãr cu lacrimogena pro-ducþie patriotardã comunistã ºi postco-munistã, Val Mãnescu deplângepierderea fiorului naþional(ist): „ºi þaramea devine cu timpul ea însãºi gloriosneant“, descoperindu-se, cu simulatãnaivitate, incapabil sã dezerteze de laaceste valori, pe care le cântã în formetemperat-lucide, pentru a nu aluneca înderizoriu: „de ce rana din ochii tãi româ-nia nu se mai vindecã/ de ce rana desub tâmpla ta românia nu se mai vin-decã/ de ce rana din dedesubtul adâncal inimii tale românia/ sângereazãmereu sânge de românia.“ Din aceastãperspectivã, volumul poate fi citit ºi caun îndreptar antinaiv destinat celor careîncã mai cred în posibilitatea împliniriidezideratelor de facturã patrioticã: „vorfi artificii ºi mãreþe fanfare/ vor fi poduride flori ºi Salve de tun/ televiziunilelumii vor transmite-n direct/ pe No com-ment/ noua/ mãreaþa dezvirginare aRomâniei [...]// e momentul sã lãsãmaleºii sã lucreze/ binele Patriei// Tu du-te ºi plângi Patriotule/ ca un îndrãgostitpãrãsit“ (p. 47) Eurosceptic (mântuit?),Val Mãnescu priveºte în urmã fãrãmânie, jucându-se ºi judecându-se laambele capete, în versuri cu alibi, cãciautorul e suficient de abil pentru a-ºi luamãsuri de protecþie spre a nu putea fitaxat nici de paseist, dar nici dezeflemist: „ce mândreþe de Soldat amfost/ ce soldat devotat Gata sã morpentru Cauza/ pâinii negre ºi a Mar-meladei/ pentru/ salamul cu soia pentrumargarina ºi cafeaua de Orz/ m-aº fiaruncat în genune“ (p. 86) Aceastãomniprezentã luciditate îl duce, final-mente, cãtre ideea efectului placebo casurogat al unei existenþe lipsitã de ilu-zoriu.

În fond, Val Mãnescu este un maresentimental. Nãscut „când tristeþeatelevizorul ºi mobilul nu existau“, el „seînvârte în giratoriu“ ºi „anunþã ziua decasting/ pentru urmãtoarea iubire“.Dincolo de bravadã (apanaj al inte-ligenþei poetice) stau neliniºtile unuisuflet care trãieºte spaima neantului.Douã sunt sursele acestor neliniºti:spectrul morþii ºi imposibilitatea de amai iubi. Conjugarea lor e letalã ºi egeneratoare de poezie adevãratã. Nuîntâmplãtor, ultimele trei texte dinvolum se numesc Recviem, Omul carenu-ºi gãseºte locul ºi Viaþa sau desprecum înveþi sã mori. Recviem sunã aScrisoare blagianã, destinatã, deaceastã datã, tatãlui, a cãrui imaginerevine obsesiv: „câtã viaþã mai ai tu înmoartea asta a ta/ de mã trezeºtinoaptea din somn/ sã mã întrebi de cenu mã bucur/ eu de floarea de prun/ cãdoar de-asta l-ai sãdit acu patruj de ani/sã mã bucur eu de primãvara lui//puteai sã te duci cu bãieþii la bãut/ sãte-apuci de fumat/ sã pescuieºti petrotuº/ sã tai un copac cu toporul/ în locsã bagi viaþã în mama/ ºi ea sã mã facãîn ea greºit“ (p. 91)

Pretins distopicã, poezia contonden-tã a lui Val Mãnescu acþioneazã per-vers, exercitând asupra cititorului acelefect placebo pe care autorul însuºipare a-l dezavua.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Un sentimental cinic:Val Mãnescu

•• BBiiaannccaa RRoottaarruu

ianuarie 20144

comentarii

Într-un articol publicat cu doar câtevaluni în urmã1, articol în care luam în dis-cuþie provocãrile cãrora trebuie sã lefacã astãzi faþã criticul literar, atrãgeamatenþia asupra necesitãþii recuperãriifundamentelor actului critic, respectivrigoarea ºtiinþificã ºi gustul estetic, ºiasta deoarece, afirmam acolo, criticanu se poate supune dictaturii gustuluipublic tocmai pentru cã se aflã în slujbalui. Aºa stând lucrurile, devine explica-bil interesul cu care am deschis ultimacarte semnatã de multipremiatul tra-ducãtor ºi critic literar Gheorghe Iorga,ghiduº intitulatã Rândunica din nasul luiBuddha (Editura „Universitas XXI“, Iaºi,2012).

Volumul, care la o privire superficialãpare o culegere oarecare de eseuri, îºidezvãluie, este adevãrat, cu o studiatãdiscreþie, o arhitecturã purtãtoare eaînsãºi de semnificaþie. Cele trei pãrþi,De la Orfeu la Jonathan Culler, Varia.Privirea celuilalt ºi Lecþia stilului sobru,inegale ca întindere (ultima coincide cueseul care dã ºi titlul volumului), reiau,dacã nu neapãrat din unghiuri diferite,cu siguranþã în game diferite, aceleteme în jurul cãrora s-au cristalizat pre-ocupãrile criticului: poezia ºi raporturileei cu metafizica, lirica neantului vs.nihilismul lumii moderne, identitate ºialteritate în dialogul culturilor, condiþialiteraturii în contemporaneitate ºi, nu înultimul rând, provocãrile pe care con-temporaneitatea le lanseazã criticii liter-are.

Aflãm astfel cã lira e adevãrata iubitãa lui Orfeu, nu Euridice (p.11), cã actulpoetic face din simþuri calea ºtiinþei (p.28), cã obsesia anihilãrii bântuie poezialui Mallarmé ºi se regãseºte în fasci-naþia oglinzii, […] ce nu dezvãluie nimic(p. 53), cã Rimbaud nu este un poetblestemat, ci un poet care a blestematpoezia (p. 66), ne amintim cã disputa,nestinsã vreodatã, dintre metafizicã ºipoezie începe cu o referire la un obiectde mobilier, patul (p. 84), dar ºi cã,reluând proiectul lui Herder care, lasfârºitul secolului al XVIII-lea, emiseseideea de a se studia culturile strãineprin literatura acestora ºi prin reprezen-tãrile sinelui ºi ale celuilalt, Goethereuºeºte, în Divanul occidental-oriental,sã construiascã o punte între civilizaþii.ªi nu doar atât.

Gheorghe Iorga este un erudit carene propune nu puþine incursiuni în cul-tura ºi civilizaþia Islamului. Student alUniversitãþii Teheran din martie 1977pânã în decembrie 1978, cunoaºteIranul ultimilor ani ai dinastiei Pahlavi ºiasistã, fãrã a conºtientiza neapãratacest lucru, la pregãtirea revoluþieiislamice. Cel care a trãit nemijlocitsfârºitul unei epoci ºi, în cele din urmã,al unei lumi se simte acum obligat sãfacã un exerciþiu de obiectivare, pe câtde provocator, tot pe atât de ingrat.Aceasta este ipostaza din care ana-lizeazã Citind Lolita în Teheran.Memorii despre cãrþi (Azar Nafisi),Septembrie în Shiraz (Dalia Sofer) ºi„Persepolis“ – roman grafic (MarjaneSatrapi), trei dintre cãrþile care s-aubucurat recent de mare succes ºi care,promiþând sã dezvãluie din interiormecanismele ce guverneazã lumea ira-nianã a ultimilor 30 de ani, nu fac altce-va, ne convinge criticul, decât sãrepunã în circulaþie aceleaºi stereotipiila care occidentalul s-a obiºnuit sãapeleze ori de câte ori trebuie sã-ºireprezinte cultura ºi civilizaþia OrientuluiMijlociu. Spectacolul de idei prilejuit înalte articole de poezia lui Hafez, a luiRumi sau a lui Omar Khayyam face aiciloc unui discurs care, pe un ton precautºi sub pretextul abordãrii relaþiei dintreadevãrul istoric ºi cel artistic, ne pro-pune ca temã de meditaþie efecteledivorþului dintre etic ºi estetic.

De altfel, ipostazele ingrate par areprezenta o specialitate a criticuluiGheorghe Iorga, iar faptul cã în ado-lescenþã, dupã cum mãrturiseºte înStrania „dialecticã a scrisului“. Recitind„Cânturile lui Maldoror“, se dãdea învânt dupã scriitori ciudaþi, dar care aumarcat în mod fundamental evoluþia li-teraturii, devine semn al unui spirit careva ocoli drumurile bãtãtorite, care se va

strãdui ºi va reuºi adesea sã priveascãliteratura, ºi lumea odatã cu ea, maiales prin ochii celuilalt, fie cã celãlalteste europeanul antic, fie cã estereprezentantul culturii persane, arabesau japoneze.

Spuneam cã dispunerea eseurilorpare a dezvãlui o ordine ce devine prinea însãºi purtãtoare de semnificaþie.Astfel, putem bãnui cã nu întâmplãtorarticolul Efectul de supraimpresiune.Recitind „Scrisori persane“ se aflã chiarla mijlocul volumului. Iar zâmbetul com-plice cu care Gheorghe Iorga prezintãstrategia scriitorului francez, cel careapeleazã la pana persanului Usbekpentru a-ºi enunþa adevãrurile, nu facedecât sã ne confirme bãnuielile.Articolul ne propune însã mai mult deatât. Dar miza ultimã a efectului desupraimpresiune, de fapt, a decon-strucþiei culturale pe care o încearcãautorul Scrisorilor persane, ne estedezvãluitã într-un alt articol: În timp cefilozofia produce adesea un discursabstract despre om, literatura ne poateface sã înþelegem concreteþea lumii,numai ea poate deveni moderatoruljudecãþilor noastre, oferindu-ne posibili-tatea sã gândim ºi sã ne punem unul înlocul altuia (p. 210). ªi, am spune încompletare, atunci când literatura dãexpresie unei culturi care nu ne estefamiliarã, cu atât mai mult…

Nu pot lua în discuþie ultima dintretemele menþionate, de fapt, cea caremi-a trezit iniþial curiozitatea, deter-minându-mã sã citesc aceastã carte,fãrã a observa cã printre eseurile de li-teraturã universalã ºi comparatã ºi celede teorie a literaturii s-a strecurat ºi orecenzie. Singurul text consacrat cãrþiiunui autor român, Petru Cimpoeºu ºi„realitatea ca efect condiþionat“. Notedespre „Christina Domestica ºi vânã-torii de suflete“, ne dezvãluie o altã faþã

a criticului. Pãrãsindu-ºi pentru scurtãvreme preocupãrile savante, GheorgheIorga îºi permite aici sã dea frâu liberentuziasmului. Stilul este oral, propozi-þiile se întretaie, autorul aproape cã nu-ºimai duce ideile pânã la capãt, nerãbdã-tor sã treacã mereu la o idee nouã,parcã temându-se cã nu va apuca sãspunã tot ce are de spus. ªi devine prinaceasta cu atât mai convingãtor.

Desigur, nu doar erudiþia ºi o fericitãdozare a pasiunii i-au permis luiGheorghe Iorga sã exploreze literaturidin zone culturale atât de diferite, ci ºi obunã cunoaºtere a strategiilor interpre-tative. Apropiind, printr-o lecturã com-paratistã, texte ce nu par a avea nimicîn comun (Poetica lucrului imaginat)sau, dimpotrivã, citind operele literareîn intertextualitatea lor explicitã (Un ori-entalism al inimii), recuperând mitocriticsensurile ce scapã exegezei tra-diþionale (Orfeu: mitem ºi poezie,Reflecþii despre neant, O lecturãmitopoeticã: ultimul sonet al luiMallarmé) sau, dimpotrivã, optând pen-tru contextualizarea geneticã prin rele-varea amprentãrii biografice a operei(Arthur Rimbaud: itinerariul unui mit,itinerariul unui blestem) criticulîncearcã, de fapt, sã identifice defiecare datã cea mai potrivitã abordare,sã gãseascã acea metodã capabilã sãpunã în luminã resorturile ascunse aletextului.

Cel puþin douã sunt articolele în careabordeazã necesitatea redefinirii roluluipe care critica literarã trebuie sã-l joaceastãzi, într-o lume care îºi redefineºte,la rândul sãu, în mod radical prioritãþile:Întoarcerea criticii literare ºi Câtã drep-tate (mai) are Proust? În cele douã arti-cole, plasate cãtre finalul primului gru-paj de eseuri, Gheorghe Iorga îºi for-muleazã explicit cel puþin una dintreconvingerile care îºi aflaserã teren demanifestare în articolele anterioare(Arhur Rimbaud: itinerariul unui mit, iti-nerariul unui blestem): convingereaconform cãreia criticul, depãºind para-digma tardomodernistã, nu trebuie sãezite în a recupera în exegezã ºi în con-cordanþã cu orizontul de aºteptãri alomului contemporan, contextul biograficºi cultural în care opera a luat naºtere.

Articolul cu care se încheie volumulºi care, de altfel, i-a împrumutat ºi titlul,este o pledoarie pentru adoptarea stilu-lui simplu ºi sobru: Diferite forme deartã ne rãmân strãine dacã emoþia saucontemplaþia nu emanã ceva pentrunoi. În literaturã, în muzicã, în artã,omul este superior artistului. Umani-tatea, apoi arta (p. 240). În acest con-text, nu m-am putut împiedica sã mãplasez în ipostaza cititorului neavizat ºisã mã întreb câte dintre eseurile carealcãtuiesc volumul au reuºit sã mãconvingã prin firescul discursului. Nupuþine. Dar unul dintre cele care aureuºit, de departe, sã diminueze con-siderabil distanþa dintre mine, cititorulneavizat ºi critic a fost Strania „dialec-ticã a scrisului“. Recitind „Cânturile luiMaldoror“. ªi asta pentru cã aici, ca ºiîn alte câteva cazuri, Gheorghe Iorga,înainte de a fi critic literar, este om. Iarcâtã vreme nu ne putem hotãrî ce estecritica literarã, o artã sau o ºtiinþã, ceeace este valabil în cazul artei ar trebui sãfie valabil ºi în cazul criticii.

________________

1 Despre sfârºitul lumii ºiprovocãrile criticii literare, în„Gazeta Dâmboviþei“, nr. 107-108,16-17 martie 2013

Daniel TACHE

Criticul ºi rândunicadin nasul lui Buddha

• Carmen Poenaru

ianuarie 2014 5

comentarii

„Putem gândi mult ºi bine, ºi totuºi sãnu înþelegem nimic“. Sub acest mottoam putea fixa Oceanografia lui MirceaEliade, o serie de divagaþii eseistice din1934, publicate în Cuvântul ºi Vremea,ºi reeditate în 2013, la Editura„Humanitas“. Scrise cu sufletul, cu operspectivã proprie asupra lumii,întrucât dimensiunea onticã ahermeneuticii lui Eliade presupuneînþelegerea ca o transpunere perso-nalã, o înþelegere a Celuilalt cu toatãfiinþa ta, nu cu gândirea, cu raþiuneacare detaºeazã, separã, „Oceanografiea sufletului contemporan“, eseurile îºipropun sondarea omului modern dintr-operspectivã fapticã (n.n.), ironizândtendinþa pornitã de la Marele IluminatFreud, când de fapt nu era decâtUltimul mare pozitivist, de a explicamiºcãrile obscure ale sufletului prinºtiinþa psihanalizei. Zonele cele maimisterioase ale sufletului nu se gãsescîn inconºtient ºi subconºtient, ci în ges-turi ºi intenþii socotite clare, în super-stiþii, automatisme sufleteºti ºi mentale,sugerând cã misterul, de ne-explicatulse aflã la luminã, în comportament ºi înatitudine, în faptã, nu în dorinþe eroticerefulate.

Intitulate clasic, bãtrâneºte,„Despre...“, probabil în spirit medievalsau haºdeian, eseurile reflectã talentullui Eliade pentru scrisul scurt, personal,viziunea originalã, ridicolã asuprasubiectelor, nerecurgând la subterfugiimoderne, prin scrierea de studii desprecutare autor ca sã-ºi marcheze propriagândire; temele (despre prietenie, au-tenticitate, femei superioare, bãrbaþisuperiori, celibatari, sinceritate sau ridi-col, romane poliþiste, Kierkegaard,boala de moarte, filosofie) sunt oglinzice reflectã aspiraþia lui Eliade cãtre uni-versalitate, enciclopedism, în descen-denþa renascentismului.

Outtlaws

Tot ce ce e pasiona(n)t, îndrãzneþ,original, sfidãtor, sincer, autentic, o calespre eternitate, în definitiv, e ridicol.Ridicolul depãºeºte norma ºi arepotenþial creator, un act perfect fiind unact mort. O carte bunã, una din cãrþileperfect scrise, cu idei puþine, fixe ºibanale, care nu zguduie prin nimic,apreciatã de critici, de public, încoro-natã cu premii, e o carte moartã. Ocarte ce destabilizeazã e imperfectscrisã, lasã loc interpretãrilor, speculaþi-ilor, e o carte vie, deschisã, originalã:„Mediocritatea – considerã tânãrulautor – se confundã cu perfectul ºidefinitivul... a evita ridicolul înseamnã aevita singura ºansã la nemurire.“ DacãEliade nu gãsea de învãþat decât de laoameni ºi autori ridicoli, sinceri, origi-nali, vii, cei care se dezvãluie fãrã reti-cenþã, ar trebui ºi noi sã ne bucurãm deei, pentru cã va veni o vreme când vormuri, „când vor fi distribuiþi raþional însisteme, când vor fi acceptaþi ºi premi-aþi... îmi amintesc de acel om cudesãvârºire ridicol, singurul autor pecare n-aº avea curajul sã-l citesc înpublic, de Soren Kierkegaard, cãruiaazi i se închinã volume de criticã, etradus, comentat, înteles ºi ucis. Într-unanumit sens e mort – ºi totuºi câteizvoare de viaþã ºi de gândire nu segãsesc ºi astãzi în nebunul dinCopenhaga? Cãci poate fi oricând relu-at ºi continuat.“

Nu e o hainã comodã sã fii ridicol,sincer, adevãrat, neintegrat în sistemeºi canoane, outlaw. În schimb eºti viu,neînchistat, fidel þie însuþi ºi propriilorvalori. Un om mort, comod, serios, eapreciat pe moment, însã creatorii ori-ginali, personali sunt cei care vorrãmâne. Unii îºi doresc sã fie rebeli,nonconformiºti, invidiazã creativitatea,lipsa ºabloanelor ºi stilul revanºard toc-mai pentru cã le lipseºte, îºi creeazã opozã, dar se iluzioneazã pentru cã esteo calitate intrinsecã. Autorul ridicol nuva invidia niciodatã un individ integratîn sistem; invers, da. Spre deosebire deEliade, nu lansez o invitaþie la ridicol,pentru cã este o calitate dãruitã de Sus,ci spun cã e mai bine sã ne acceptãmridicolul, decât sã fim integraþi.

Scrisul nu are ºi nu trebuie sã aibãlegãturã cu stilul, cu perfecþiunea, pen-tru cã esenþiale sunt gândirea, fiinþa,experienþele tale. În viziunea mea, scriifrumos, perfect, când eºti gol de idei,când nu ai nimic de spus ºi trebuie sãsuplineºti cu ceva picioarele de lut alepropriilor impresii. Cel ce eºti tu acumnu vei mai fi peste câþiva ani, pentru cãviaþa e curgere, uneori ascensiune,alteori stagnare, o devenire ce trans-pare în scris: „Pe mine mã intereseazãomul din tine, cel de acum ºi pe acestanumai scrisul tãu mi-l poate releva.Puþin îmi pasã de imperfecþiuni, denaivitãþi, de contradicþii, de obscuritãþi.Acesta eºti tu, cel de-acum, cel singurviu; ºi dacã simþi imboldul scrisului(care este ºi el un fel de a te trãda, dea te mãrturisi) scrie ºi nu te corectapeste un an... Numai un cretin va fimulþumit de cele scrise“. Important nu estilul, ci omul care scrie, care se mãr-turiseºte într-un soi de confesional. Nutrebuie sã aºteptãm trecerea timpuluipentru a ne cizela stilul sau sã fim întrend, pentru cã trece ºi nu se maiîntoarce, iar ce gândim la 30 nu maigândim la 60. Cartea pe care am scris-o aº fi putut sã o scriu ºi altfel, nu maibine, pentru cã mai bine nu are punctde reper. Prefer o carte imperfectã, ridi-colã, uneia cãreia nu-i mai pot adãuganimic, un univers închis, monoton ºimediocru, deoarece perfecþiunea trã-deazã superficialitatea ori mediocri-tatea spiritului.

Inntterrprrettarrea,înnttrre crreaþieººi ttrrãdarre

Toatã goana dupã decriptare ucidesensul, taina, ceea ce e ascuns, pentrucã depinde de fiecare lector în parte sãdescifreze; a impune ex cathedra oanumitã interpretare este un asasinat aloperei, al autorului ºi al bunului-simþ.

E ciudatã încercarea de a-þi exprimaoriginalitatea gândirii plecând de la ocarte, nu de la viaþã, însã existã per-soane care cautã idei personale în mar-ginea unei cãrþi, sunt stimulaþi încreaþie, în gândire nu de experienþa

personalã, ci de faptele altora. Eliade epentru creaþie organicã, întrucât e maibine sã spui ce crezi despre un anumitlucru, decât sã sileºti pe alþii „prin inter-pretare“, sã spunã acel lucru. Dacãînainte voiai sã abordezi anumitesubiecte, scriai o carte „Despre viaþã“sau „Despre moarte“. Acum scrii o cartedespre Nietzsche sau Dostoievski „ºiîncepi sã spui tot ce-þi trãzneºte þie princap cã ar fi putut gândi Dostoievski sauNietzsche... Nici mãcar nu gãseºti ointerpretare organicã ºi criticã a gândiriilui Dostoievski sau Nietzsche. Întâlneºtilucruri originale, interpretãri simbolice,arbitrare, fãrã niciun Dumnezeu – toateobþinute prin stimulare.“ Aº adãuga cãîn vremile acestea tulburi, postmoder-niste, din nefericire, ca sã fii luat înserios trebuie sã scrii o cercetare ºtiinþi-ficã aridã, „dotatã“ cu aparat critic deultimã orã ca sã parã serioasã. Eseul,speculaþia filosoficã, gândirea ta nuconteazã decât pentru un numãrrestrâns de oameni care ori te apreci-azã, ori ridicã din sprâncene, pãrând agândi superior „nu e decât(?) her-meneuticã“. Orice om care se consi-derã viu ar trebui sã prefere ridicolul,ariditãþii; perfecte sunt numai rezu-matele ºi monografiile. Interpretând,înþelegând, uneori prin depãºirea cer-cului hermeneutic, eºti subiectiv, tetranspui, devii creator, un om autentic,viu, ori compilezi ºi faci rezumate,cercetãri perfecte ºi atunci nu eºti decâtun om care gândeºte ºi simte mahina-liceºte.

Bucurrie-mmoarrtte

Unele eseuri abordeazã mentalitatearomâneascã, caracterul ei mimetic, sãnu spun sincron cu Europa, dinmoment ce în interbelic se încetãþeniseºi la noi sensul tragic al spiritualitãþii,valorificarea agoniei, a deznãdejdii ºidisperãrii, tristeþea solitudinii ca justifi-care supremã a vieþii spirituale: „Anul1933 a cunoscut cele mai multe încer-cãri literare, eseistice, filosofice asupramorþii... Moartea este un lucru care seînvaþã. κi are o gramaticã a ei, undicþionar al ei.“ Agonia ºi disperareasunt fenomene necunoscute, extrinsecirasei noastre, prin urmare pot fi intere-sante, atrãgãtoare ca niºte droguri pecare le încerci din curiozitate. Româniipleacã capul, sunt blajini, nu se revoltãnici contra altora, nici a lui Dumnezeu,sunt fataliºti, mioritici: „Agonia e o starecu totul strãinã sufletului românesc. Noinu am experimentat decât ratarea, sin-gura mare suferinþã a intelectualilornoºtri a fost pânã mai anii trecuþi, aceeade a nu fi înþeleºi“.

Tinerii intelectuali interbelici consi-derau inferior tot ce e român(esc),inclusiv specificul naþional ºi orice posi-bilitate creativã a rasei româneºti, serevoltau împotriva deºteptãciunii ºi amiticismului originar, împotriva lipsei dedrame interioare care-i împiedicã sãcunoascã abisurile sufletului omenesc:„cine nu are probleme sufleteºti, cine

nu capãtã insomnii din cauza meditaþi-ilor ºi agoniilor, cine nu e în pragul ne-buniei ºi al sinuciderii, cine nu ajungepentru 10 ani neurastenic, cine nu urlã«Neant! Agonie! Zãdãrnicie!», cine nuse dã cu capul de pereþi ca sã afle «au-tenticitatea», «spiritualitatea», «viaþainterioarã» – acela nu poate fi om, nupoate cunoaºte valorile vieþii ºi ale cul-turii, nu poate crea nimic.“ Fãrã facul-tatea de a-ºi imagina probleme, fãrãboala de moarte, lipsindu-le elementeledramei interioare, deºteptãciunearomânilor nu poate lãsa decât senzaþiade oroare, de superficial ºi stupiditate:„Tinerii aceºtia sunt supãraþi pe neamulromânesc pentru cã românii nu audrame, nu au conflicte ºi nu se sinuciddin disperare metafizicã.“ În anii `30 audescoperit o întreagã filosofie a dis-perãrii, iar dacã agonia e strãinã struc-tural românului, tinerii au dedus cã e unneam stupid. „Tot ce nu seamãnã cunebunia lui Nietzsche, cu halucinaþiilelui Dostoievski, cu metafizica luiHeidegger sau agonia lui Kierkegaardnu are valoare.“ Au reacþionat împotrivanevrozelor nordice prin gândirism, printrãirism, prin autohtonismul în artã ºigândire, prin ideea de specific etnic.Ideea lui Eliade este sã nu respingemromânismul pentru simplul motiv cã nugãsim în valenþele spirituale ale nea-mului, ceea ce vrea ªestov sauDostoievski.

I se pare vânare de vânt sã consideridurerea un moment necesar încunoaºtere, un element necesar ºi con-structiv în viaþã. Omul este singur, fere-cat în sine iar conºtiinþa acestei sin-gurãtãþi alimenteazã neîncetat durerea,ºi oricâte iluzii îþi oferã viaþa ca sã-þiadoarmã aceastã luciditate, ele rãmânneputincioase; totuºi experienþa ago-niei este exemplul cel mai viu al vieþii, altrãirii frenetice. Ca remediu împotrivacelui mai mare pãcat al creºtinismului -tristeþea - Eliade propune bucuria,deznãdejdea nefiind un scop în sine, cio treaptã întru împlinire ºi comuniune:„Bucuria nu exclude suferinþa, agonia,disperarea – ci dimpotrivã, le implicã.“Sã ieºi din cercul existenþei tale reduse,egoiste, din solitudinea ºi întunericultãu înseamnã sã fii viu, sã dãruieºticelorlalþi, sã treci dincolo, toate încer-cãrile de comuniune, de dragoste, fiindpornite din aceeaºi sete de rupere desine, de contopire cu altul: „Cred cã celmai mare pãcat împotriva umanitãþiieste tristeþea disperatã ridicatã ca va-loare supremã a spiritualitãþii. Omul sepoate apropia de Dumnezeu prinbucurie ºi prin dragoste... Agonia ºi dis-perarea preþuiesc numai întrucât suntitinerariile cele mai viguroase care con-duc la victoria vieþii.“

Oceanografie se dezvãluie astãzidrept o splendidã pledoarie pentrueseu, pentru subiectivitate, pentruscrisul cu atitudine, pentru cãrþile „careafirmã o atitudine greºitã, strâmtã, dar oatitudine“ opuse cãrþilor moarte, per-fecte, obiective. „Trebuie sã-mi gãsescadevãrul meu, ideea pentru care suntdispus sã trãiesc ºi sã mor“ era scopultânãrului Kierkegaard. În spirit nordic,generaþia `30 adoptã douã atitudini fun-damentale în faþa realitãþii: fie prin con-templaþie (Emil Cioran, Jeni Acterian),fie prin acþiune, faptã, luminã, respon-sabilitate, negarea haosului, a neantu-lui comod. Oceanografie, Solilocvii ºiromanele ideologice ilustreazã aceastãultimã cale kierkegaardianã pentru carea optat Mircea Eliade.

Nataºa MAXIM

Oceanografierevisited

Sorin Preda

Morrommeþii..Ulttimmul capittol

N-am avut prilejul de a citi prima ediþie acãrþii lui Sorin Preda, Moromeþii. Ultimulcapitol (ediþia a II-a, revizuitã ºi adãugitã,Cluj-Napoca, Editura „EIKON“, 2013) ºidoar o întâmplare mi-a adus-o acum înain-tea ochilor. Cert e cã, rãsfoind-o, m-asedus. Cu un cliºeu, ea se citeºte pe nerã-suflate. E o tulburãtoare poveste despre undestin individual, despre unul familial ºi, dece nu, despre unul colectiv. O povestedespre lumea pierdutã a Moromeþilor,intratã pe un inconturnabil fãgaº al diso-luþiei.

Moromeþii. Ultimul capitol este un splen-did tablou de familie, avându-l în centru,fireºte, pe Marin Preda. Deºi desuetã,comparaþia care se impune este aceea cuun tablou votiv, care, în ultimã instanþã,lumineazã un personaj. Un personaj înoglinzi paralele, pentru cã, nu de puþine ori,informaþiile despre Marin Preda sunt diver-gente, dacã nu chiar contradictorii. E un joccu mai mulþi naratori-martori, din care ieseo imagine convingãtoare a omului ºi a scri-itorului. Indiferent cã vorbesc despre ochiisãi de un verde tulburãtor, despre tãcerilemonumentale, despre ironiiile necruþã-toare, despre hachiþele ºi umorile scriitoru-lui, despre moartea sa misterioasã, desprestiloul sãu Parker sau despre fericirea de aînãlþa un zmeu etc., etc., dialogurile provo-cate de Sorin Preda au darul de stimulaverva interlocutorilor, pentru a ne apropia,pe noi, cititorii, de ceea ce a fost cu ade-vãrat prozatorul. O imagine vie, curãþatãde zgura ideologicã adunatã în ultimii ani,când autorul Moromeþilor a fost supus unoratacuri aproape inexplicabile.

Trebuie sã mãrturisesc faptul cã amavut, la lecturã un sentiment straniu, unamestec de satisfacþie, dar ºi o tristeþe ire-mediabilã. Lumea lui Preda nu ne maiaparþine, aºa cum crede Paul Cernat, ci,dimpotrivã. Teza implicitã a volumului estetocmai aceea cã ea moare, puþin câtepuþin. Mãrturiile mi-au amintit, izbitor, deLiliecii lui Marin Sorescu ºi de prãbuºireaunei alte lumi: „Casa lor bãtrânã, demoºneni domoli ºi aºezaþi,/ Intra încet înpãmânt.“ (Rânduieli) Nu altfel gândeºteMarin Preda, care, întors în satul natal, aresenzaþia cã pânã ºi casele sunt mai mici:„Ce mã-sa se întâmplã? Casele ãstea semicºoreazã de la an la an.“ (p. 191)

De altfel, paginile finale, semnate deSorin Preda însuºi nu sund doar repor-tericeºti, ci prozã autenticã: „În Siliºtea,nimic nu mai e cum a fost – cu atât maipuþin casa pãrinteascã a scriitorului. E ocoºmelie ca oricare alta. Te doare sufletul,dar n-ai ce face. [...] Toate au dispãrut,s-au chircit, au intrat în pãmânt. NeamulParizianului s-a stins. Nici casa lui nu maie. A dãrâmat-o al lui Cojocaru ca sã iasãcu gardul la ºosea, sã aibã larg ºi sãdeschidã eventual o crâºmã cu dever ºiconsumaþie. Neamul lui Zdroncan, fiul luiTraian Pisicã, s-a risipit. Ai lui Bãlosu auplecat la oraº. La fel, copiii lui Cocoºilã sauai lui Cotelici, ai lui Bâzdoveicã sau aiBobârlicãi.“ (pp. 193-194) E un adevãratparadis în destrãmare, pe care autorulîncearcã sã îl salveze de neant. Astaexplicã structura de tip puzzle a cãrþii, care,de fapt, recupereazã frânturi de memorie:„Dacã ajungi la Siliºtea ºi vrei sã te apropiide lumea adevãratã a lui Marin Preda, tre-buie sã te descurci singur, sã strângi deunde ºtii ºi de unde se nimereºte câtevafãrâme de vorbe ºi de întâmplãri. Sã lecompletezi, imaginându-le. Cineva ar tre-bui acum, în ultima clipã, sã adune tot ce amai rãmas. E posibil ca, din toate, aminti-rile sã moarã ultimele, dar nu e sigur.Lipsite de asprimea amãnuntelor, deculoarea ºi mirosul unui detaliu, amintirilese usucã, rãmân fãrã viaþã, un simpludesen pe zãpadã.“ (p. 194)

O fatalitate grea pare cã apasã asuprauniversului predist, ameninþând sã îlsufoce. Iar cartea scrisã de Sorin Preda eo formã de rezistenþã împotriva uitãrii. Dinaceastã perspectivã, volumul rãmâne oîncercare iluzorie ºi, simultan, meritorie dea recupera urme ale acestei lumi, o tenta-tivã de a se opune timpului care nu mai arerãbdare cu siliºtenii de odinioarã.

Adrian JICU

Grigore Leºe

AAcumm ººttiucinne sunntt

Uneori, omului îi stã bine când se joacã.Când se joacã pentru a rostui. La finalulanului ce tocmai a trecut mi-am propus ºieu sã acord într-un spaþiu virtual câtevapremii. Din punct de vedere editorial,numãrul mare al cãrþilor te copleºeºte: evi-dent, aveam de unde alege! Dar simþeamcã nu asta mã interesa – nu doream topuri,nu doream confruntãri estetice ºi tot amal-gamul acela de preþiozitãþi literare. Mi-autrecut prin minte cãrþi bibliofile, albume deartã, poezie bunã ºi culmea… multã prozãde calitate. Dar chiar în ultimele trei zile aleanului m-am întâlnit cu ceea ce cãutam. PeGrigore Leºe ar trebui sã îl ºtie toatãlumea! Dacã ãst lucru se întâmplã, atuncirândurile de faþã îºi vor atinge cu siguranþãscopul. De nu, rãmâne fiecare pe drumulsãu…

Da, pentru mine, cartea anului 2013este Acum ºtiu cine sunt – semnatã deGrigore Leºe ºi apãrutã la EdituraHumanitas. E o carte aparte, un volum ceadunã în paginile sale suita unor „însem-nãri ºi aduceri aminte.“ E cartea-documenta unei vieþi gânditã ca joc ritualic. Nu ºtiudacã actul lecturii ar fi ideal sã vinã dupãce îi ascultãm muzica lui Leºe, dar ºtiu cãfãrã de acesta, ori fãrã a-l vedea live (cumspunem noi acum), am avea o imagineincompletã.

Un soi de argument prefaþeazã ineditaconstrucþie a volumului: „De 59 de ani s-austrâns în mintea mea poveºti ºi întâmplãritrãite cu inima. Niciodatã nu m-am gânditcã într-o zi o sã ajung sã le aºtern pe hâr-tie. Când m-a adus mama pe lume,socoteala ei a fost sã horesc ºi sãîmplinesc horile. Iatã cã a venit vremea sãle interpretez, iar interpretarea se face princuvânt. Poveºtile au fost viaþa mea ºi prinele m-am destãinuit; au zburat dintr-un locîntr-altul, unele dintre ele luând chipuri cos-mice. Au fost o mângâiere pentru sufletulmeu. Le-am istorisit în orice împrejurare.Nu toþi oamenii mi-au înþeles intenþiile,eforturile, mâhnirile. Cartea aceastadezvãluie ºi dã posibilitatea cititorilor sãmã cunoascã mai bine. M-am arãtat prinaduceri-aminte ºi prin însemnãri desprelumea vãzutã de mine.“ Iar lumea vãzutãde Grigore Leºe e o lume tainicã, nu foarteîndepãrtatã. E un spaþiu care încã maialinã, e povestea dintru Început depãnatã.Grigore Leºe are talent de povestitor – nicinu ºtii când te îndepãrtezi de real ºi te laºisedus de lexicul variat, regionalisme,arhaisme, ziceri strãvechi, proverbe,„spusa satului“, toate mãiestrit împletite deun om cu o trãire aparte, unicã. De altfel,pe Grigore Leºe nu l-ai putea suspectaniciodatã cã nu ºtie ce spune: deºi activi-tatea sa e susþinutã de titluri ºi premiiimportante (e doctor în muzicologie culucrarea „Horea în grumaz. Consideraþiiteoretice ºi practice ale interpretãrii genuluidintr-o perspectivã stilisticã“, doctor hon-oris causa al Universitãþii de Vest „VasileGoldiº“ Arad, profesor de etnomuzicologieal Universitãþii din Bucureºti etc.), mai defolos, dupã cum singur mãrturiseºte, suntanii petrecuþi în vatra satului, în comu-nitãþile mici, uneori chiar izolate aleLãpuºului. Muzica sa, scrisul sãu, practicCuvântul sãu ar putea fi perfect înþelesedacã-i urmãreºti drumul pentru o perioadãde timp mai lungã. Deºi modern în atitu-dine – rãmâne de neuitat serialul difuzat de

TVR Cultural „La porþile ceriului“, prezenþasa pe scenã alãturi de tineri muzicieni dingenuri mai deloc complementare, disponi-bilitatea de a realiza muzica de film saupentru scurt metraje girate de BBC,Grigore Leºe tinde sã devinã poate fãrãvoia sa, el însuºi personaj.

Materialul cãrþii e grupat în mai multe,hai sã le zicem, capitole: „Anotimpurile sa-tului meu“ – dupã cum v-aþi aºtepta, celmai savuros dintre toate; apoi, „Aduceri-aminte“ – aici sunt contrapunctate eveni-mente cu rol în modelarea întregii fiinþe,urmeazã o a treia parte de o importanþãmajorã „Horea în grumaz, relict ºamanic“ –o prezentare detaliatã a mecanismuluihorei, prezentare pe înþelesul nespecialis-tului. Ultimul capitol este cel al „Însem-nãrilor“, unde lumea nouã pare a se împleticu cea veche, unde oamenii suntdeopotrivã preþuiþi pentru frumuseþea sufle-tului lor, aºa încât autorul pare sã le fi reþi-nut loc în inima sa ºi unor figuri mitizateprecum Gheorghe Zamfir ori MariaTãnase, dar ºi oamenilor simpli – BadeaVasile Dâncu din Runcu Salviei, Nastasiadin Cupºeni, þambalagiul Zaim º.a.m.d.

În mod evident, cartea pleacã de la uncrez formulat de la început: „Strãbunicu’Grigore îmi spunea cã atunci cândcorindele nu se vor mai auzi peste sat vorieºi diavolii ºi lumea va încãpea pe mânalor“; e legãtura peste timp cu strãmoºii,exerciþiu de interpretare continuã a valo-rilor ancestrale. O lume ale cãrei taine pre-supuneau tãcere, comuniune în afara zgo-motului, o lume unde „nu era vrajbã întreoameni, se vizitau ºi-ºi fãceau daruri desãrbãtori, se ajutau la lucru, unguri curomâni, români cu evrei, nu avea impor-tanþã dupã care ce credinþã îi.“ O lume careaºtepta sfintele sãrbãtori cu uºile deschise,urmând ca bucuria sfântã sã mai ºteargãdin amarul zilelor obiºnuite.

Aparte mi s-a pãrut povestea Susaneilui Balotã: „Pentru mine, timpul ºi anotim-purile le aducea o femeie din Borcuþ,Susana lu’ Balotã. Ea, în fiecare zi, la oraºapte dimineaþa, ducea la bisericã un coºcu flori ca sã împodobeascã cu ele altarulºi icoanele. Pe drum, mai împãrþea din eleoamenilor cu care se întâlnea. Le adunadin grãdinuþa ei, plinã de flori pânã toamnatârziu, iar primãvara devreme le culegeadin pãdure. Florile din coºul femeii îmi arã-tau cum se schimbã anotimpurile…“

La urma urmelor, dupã cum am spus, eo carte despre taine ºi aduceri-aminte.Cãci horitul e o tainã: horitorului nu îi placesã fie vãzut când horeºte. Ritmul tânguit,textele lungi ºi repetitive redau senzaþia de„curgere perpetuã, de înãlþare ºi coborâre,de moarte ºi renaºtere, de despãrþire ºiregãsire, de drum sinuos ºi zbor nesfârºit“.

Mi-aº dori oricând sã-l revãd pe GrigoreLeºe. El este dintre cei puþini ale cãrorpoveºti sunt în stare sã restaureze.

Marius MANTA

Dan Sociu

Vinno cu mminneººttiu exacttunnde mmerrggemm

În acest moment, multora le este cunos-cut numele lui Dan Sociu ºi asta pentru cã,la începutul anului 2014, a refuzat premiul„Cartea de Poezie a anului 2013“, oferit deInstitutul Cultural Român. Nu voi vorbi aicidespre gestul sãu, pe care mulþi s-au grãbita-l eticheta drept „politic“. Pe mine mã con-trariazã cã se comenteazã intens bãnuiteleºi nebãnuitele motive pentru care DanSociu a refuzat premiul ºi, se pare, cã pepuþini îi intereseazã cartea lui.Deocamdatã nici criticii literari nu segrãbesc sã vorbeascã despre volumulVino cu mine ºtiu exact unde mergem. Lao cãutare simplã pe google, am gãsit unsingur articol, semnat de Raluca Dunã, laînceputul lunii noiembrie, în revista„România literarã“. Nu se poate spune cã

accesul la carte a fost dificil, pentru cã încãdin luna august circulã pe internet o vari-antã online a cãrþii.

Dar sã nu ne îndepãrtãm de la subiect ºisã încercãm sã pãtrundem în universulacestei cãrþi. Sub aparenþa unei simpleplachete de versuri, cu un conþinut de maipuþin de douãzeci de poeme (însã majori-tatea ample) în doar 26 de pagini, Vino cumine ºtiu exact unde mergem (Ed. „TracusArte“, Bucureºti, 2013) nu e chiar uºor decitit. Lui Dan Sociu îi place sã schimbe re-gistrele de la un volum de poezii la altul.Dacã în Poezii naive ºi sentimentale seîntâlneau ºi sensuri ale imponderabilitãþii,în Vino cu mine ºtiu exact unde mergemdiscursul este complex, iar textele, delargã respiraþie, sunt narative, au greutate.Temele nu sunt noi, dar poetul vorbeºte înfelul sãu personal, uneori cinic, alteori cuînþelegere detaºatã, despre singurãtate,alienare, dezabuzare, impactul industrial-izãrii ce duce implicit la abrutizarea senti-mentelor, despre viaþã ºi moarte, eros ºithanatos ºi despre alte, variate fobii sauobsesii unice. O face ºi într-o manierãludicã, dar ludicul sãu se caracterizeazãprin sobrietate. Spre exemplu, se joacã ºiprovoacã o impresie puternicã asupra citi-torului, întrebuinþând oximoronul: „muzicãrelaxantã de lift“, „omul zburãtor cimentat“,„riduri pufoase“. Epitetele de acest gensunt doar monturi în excelente pasaje cuimagistici adesea suprarealiste.

Primul text din carte debuteazã cu oironie despre rutinã ºi banalitate: „E intere-sant cum ne începem poveºtile cu odescriere a vremii/ ca ºi cum am fi înþelescã primul lucru de spus despre noi/ e cãplouã, ninge, bate vântul sau nu.“ Desigur,e ºi o sugestie despre inhibiþia oamenilorde a vorbi despre ei înºiºi, despre încer-carea lor de a-ºi ascunde timiditatea înconversaþii cliºeice. Dar, dupã aceste ver-suri ce conþin ele însele exprimãri uºorstereotipe, discursul ia altã turnurã,ajungându-se la subiecte ºtiinþifice, toto-datã inserând o imagine plasticã, liricã, aunei patinatoare celebre. La o citire iniþialã,sintaxa frazei pare una obiºnuitã, tonulneutru. Apoi, neaºteptat ºi subtil, texteleating abstractizãri dense, spaima se poateinsinua în secvenþe de tip noir-fantasy:„Pisica ta fãrã gurã, Saudade, se apropiede pleoapele tale închise/ ºi scânceºte dinpiept sã o atingi.“ Poemul lui Dan Sociu arestructurã cinematicã, atenþia se mutã de lao imagine la alta, decorul nu rãmâneacelaºi, sunt introduse personaje diverse.În acelaºi (prozo)poem, se mediteazã ladramatica situaþie a unui sociopat, apoiatenþia se concentreazã cãtre un „ºoarece“ºi disperarea acestuia, episodul urmãtorpare a nu avea nicio legãturã cu celeprecedente: întâlnirea stranie, dintre eroul-narator ºi o femeie, într-un spaþiu lipsit totalde romantism, un „raion de peºte“. ªi totuºiun liant existã ºi el este indus prinmetaforã, totul e încremenit de spaimã saude inerþie. Albul dominant este simbolic,tema „absenþei“ este subliniatã de referireala filmul „Persona“. Însã finalul e liniºtitor,imaginile terifiante prezentate proveneaudoar dintr-o succesiune de vise: „Când mãtrezesc, frunzele copacului de dupã fe-reastra deschisã sînt de apã/ argintie, sus-pendatã.“

Ar fi multe de zis despre aceastã cartepentru cã poate fi interpretatã în mai multechei de lecturã. Dan Sociu combinã maimulte tipuri de limbaj ºi o face în aºa felîncât, paradoxal, pare un limbaj nou ºiunic. În asta constã forþa ºi originalitateapoetului. Mã opresc însã aici, nu înainte dea atrage atenþia cã micile mele observaþiipe marginea textelor sunt cele ale unei citi-toare de poezie. Însã Vino cu mine ºtiuexact unde mergem îºi aºteaptã exegeþii.Dincolo de atitudinile publice pe care le-aavut ºi le va avea Dan Sociu, foarte impor-tantã rãmâne creaþia literarã, iar recenta luicarte de poezie ar fi meritat, într-adevãr, sãfie premiatã, fiind una de excepþie.

Violeta SAVU

autori ºi cãrþi

ianuarie 20146

Mãrturisesc cã îmi vine greusã vorbesc despre o carte dejacunoscutã unui mare numãr decititori, O carte cât o Istorie(Ed. PIM, Iaºi, 2013), aceastafiind a doua ediþie, revãzutã ºiadãugitã, ceea ce deja confirmãfaptul cã este o carte care aavut succes, necesitând o altãlansare, dar ºi faptul cã autoa-rea nu a încetat sã caute altedocumente, alte opinii care sãconfirme informaþiile din primaediþie. Demersul meu este ajutatdar devine cu atât mai riscant,deoarece se raporteazã la alteinterpretãri ale cãrþii aºezate deeditori înaintea interpretãriidoamnei Livia Ciupercã. Astfel,la începutul cãrþii sunt plasate oPrefaþã, semnatã de FloreaIoncioaia, o Postfaþã, deCristina Chiprian, cronici sem-nate de Monica Pillat, CassianMaria Spiridon ºi alte prezentãricare dovedesc ecoul destul deimportant pe care l-a avut primaediþie a cãrþii în rândul cititorilor,filologi ºi istorici sau simpli citi-tori care urmãresc activitateaartisticã ºi ºtiinþificã a doamneiLivia Ciupercã.

Dincolo de un titlu careobligã, O Carte cât o Istorie, seascunde un efort ºi o voinþãconstructivã ºi deconstructivãuriaºe, autoarea cãutând nudoar sã aducã informaþii noi, darºi sã le reintrepreteze pe celevechi, în slujba aceleeaºi idei:tragismul rãzboiului, puterea desacrificiu a celor participanþi, an-gajarea acestora într-un rãzboicare nu le aparþine, spirit de to-leranþã ºi umanitate. Încercândsã îmbine observaþia criticã cuevocarea personalitãþii memo-rialistului, doamna LiviaCiupercã are o structurãneobiºnuitã, pentru cã nu semulþumeºte deloc sã scrie doardespre cartea medicului militarDominic Stanca Între douãfronturi… 1914-1918, romanistorico-biografic, publicat laeditura „Patria“, în 1935.Permanent, autoarea simtenevoia sã se raporteze la altedocumente cu aceeaºi temãdureroasã, rãzboiul, mai precisPrimul Rãzboi Mondial, punând

faþã în faþã opinii diverse, mãr-turii impresionante din docu-mente memorialistice sauistorice. Mãrturia dr.-lui DominicStanca este astfel, de mult ori,dublu confirmatã, îmbogãþitã ºiinterpretatã de mãrturii ºi studiiistorice, ceea ce sporeºte in-teresul cititorului pentru astfelde cãrþi-document. Pentru aînþelege în ce constã noutateademersului autoarei, trebuie sãpornim de la ceea ce chiar dom-nia-sa mãrturiseºte: nu valoa-rea literarã este cea care aîndemnat-o sã-ºi aleagã acestsubiect, tematica PrimuluiRãzboi Mondial, dupã cumaratã ºi autoarea, este subiectulunor romane valoroase din lite-ratura românã: Pãdurea spân-zuraþilor de Liviu Rebreanu lacare se adaugã multe dintrenuvelele acestuia, Ultimanoapte de dragoste, întâianoapte de rãzboi de CamilPetrescu, Întunecare de CezarPetrescu, Balaurul de H. P.Bengescu. Romanul dr.-luiDominic Stanca, afirmã autoa-rea, nu se ridicã la valoareamodelelor amintite, dar cu toateacestea, are o valoare umanãuriaºã conferitã de participareaautorului ca tânãr medic militar,în armata austro-ungarã, fiindastfel nevoit, ca ºi ApostolBologa, sã aleagã între datorieºi iubire de neam. Prezentândstructura circularã a romanuluiºi implicarea personajului-nara-tor, autoarea selecteazã acelepasaje a cãror conotaþie de-pãºeºte firul narativ ºi au osemnificaþie mai profundã: prindestinul zbuciumat al perso-najului principal, se sugereazãde fapt destinul tuturor ro-mânilor implicaþi în acest rãzboinedrept. Consultând ºi alte

tratate istorice, autoarea inter-vine în comentariul artistic sprea insera informaþii preciselegate de destinul românilor dinaceastã perioadã spinoasã. Dintoate aceste pagini se des-prinde o trãsãturã esenþialã adr.-lui Dominic Stanca, spiritulpacifist ºi verticalitatea moralã,trãsãturi din care autoareaextrage o trãsãturã a tuturorromânilor implicaþi într-un rãzboinedrept, înþelepciunea ºi tole-ranþa. Foarte interesant ºi demnde apreciat efortul întreprins deautoare nu numai în descifrareacalitãþilor artistice ºi mai alesumane ale cãrþii, precum ºiincursiunile pe tãrâmul istoric.Astfel, domnia sa explicã situ-aþia Europei la sfârºitul secolu-lui al XIX-lea, situaþia românilortransilvãneni ºi situaþiaRomâniei, pentru a crea contex-tul anului 1916, când româniiau fost mobilizaþi în ceea ceavea sã fie rãzboiul pentru reîn-tregirea neamului. Pe lângãdatele istorice, sunt consem-nate ºi pagini de memorii, jur-nale, care pe alocuri com-pleteazã sau ajutã la mai bunaînþelegere a textului dr.-luiDominic Stanca. Impresioneazãatât mãrturiile unor camarazi aidoctorului cât ºi al altor parti-panþi la acest mãcel. Dupã cumºtiam ºi din romanul lui CamilPetrescu, o caracteristicã arãzboiului o reprezintã dezinfor-maþiile, ordinele contradictorii,ineficienþa Crucii Roºii faþã denumãrul mare de soldaþi rãniþi ºimoartea a mii de soldaþi.Uneori, incursiunile autoarei înalte mãrturii istorice sau perso-nale legate de Primul RãzboiMondial, aproape cã sufocãreferirile la romanul dr.-lui D.Stanca, încât dat fiind numãrul

mare de surse bibliografice,autoarea ar fi putut redactachiar o tezã de doctorat. Uncapitol foarte util înþelegeriiromanului este cel intitulat„Frumuseþi stilistice“ în roma-nul Între douã fronturi. Astfel,regretând cã timpul nu i-a acor-dat rãgaz spre a-ºi dezvolta ta-lentul literar, autoarea apreci-azã încãrcãtura metaforicã,subtilã a textului, antitezele,pasajele descriptive. Poate ci-neva sã-ºi imagineze cum este„în gura morþii“?! Bineînþeles cãnu. Doar cei care s-ar afla (a seciti: s-au aflat) în liniile de atac,în faþa adversarului, pot depunemãrturie. Personajul principal alacestei cãrþi este Rãzboiul,privit prin ochii personajuluinarator dar ºi ai contempo-ranilor sãi.

Cartea aceasta atât de inten-sã prin omagiul adus celor pecare istoria i-a menit sacrificiu-lui, o lecþie despre toleranþã,patriotism, sacrificiu. Din dorinþade a oferi o explicaþie exhaus-tivã sentimentelor trãite de sol-daþi, deveniþi personaje aleromanului dr.-lui D. Stanca,autoarea face o introducere înfilozofie, prezentând concepþiadespre moarte a filozofuluiMircea Florian: „Frica de moarteparalizeazã puterile, rãpeºtecalmul, stãpânirea de sine“.Descrierea realizatã de dr.Dominic Stanca (1892-1979)realitãþilor trãite, oferã imagineasinistrã a morþii: „cai înnebuniþide zgomotul lugubru, tremurã ºise împleticesc de fricã“. Înmijlocul unor situaþii specificerãzboiului, românii apeleazã laultima salvare: rugãciunea! Ede admirat cum reuºeºteautoarea ca discutând despreun roman inspirat de partici-

parea personajului-narator laPrimul Rãzboi Mondial, sã exe-cute adevãrate volute informa-tive, întorcându-se la un subiectcomplex, latinitatea ºi dacismul,dar reuºind întotdeauna sã ate-rizeze cu graþie pe acel tamaniprotector al subiectului iniþial.Aceste incursiuni în istorianoastrã, observate de altfel ºide alþi comentatori ai cãrþii,merg pânã în secolul al XX-lea,fiind citaþi pe lângã multe altenume sonore, în problemelegate de filonul romanic alfiinþei noastre ºi de contradicþiileexistente în istoria noastrã. Deºicartea prof. dr. Dominic Stancase opreºte la 1 Decembrie1918, Livia Ciupercã îºi conti-nuã incursiunile în inepuizabilatemã a sacrificiului ºi a eroismu-lui, apelând la pagini ale unorautori mai puþin cunoscuþi dar acãror sinceritate ºi autenticitateconfirmã, dacã mai era nevoie,importanþa contribuþiei dr.-luiDominic Stanca la redesco-perirea eroismului din perspecti-va unui combatant medic,instruit ºi mânat de cele mainobile sentimente patriotice.Aºa cum a fost ºi imbolduldoamnei Livia Ciupercã de aaborda o temã atât de com-plexã, consultând o bibliografienumeroasã ºi transmiþându-icititorului interesul faþã de cer-cetarea documentelor istorice,dar ºi faþã de mãrturiile ºi altedocumente istorice în care sereflectã tema rãzboiului ºi tot cee legat de rãzboi: moarte, pa-trie, sacrificiu, suferinþã, dra-goste de neam.

Nu putem încheia fãrã a con-semna acea continuitate a strã-daniilor literare ale dr.-luiDominic Stanca, prin fiul aces-tuia, poetul Dominic Stanca, du-pã cum aratã autoarea într-unPost scriptum, care demon-streazã cã ºi-a însuºit lecþia depatriotism transmisã de nobilulsãu pãrinte: „Copacul cu zeci derãdãcini sub pãmânt/ Cunoaºteoare mai multã istorie decâtnoi?/ Îl umbreºte o vrajã devânt/ Ca un descânt/ Ca o horãde ploi…“

Numãrul din iarna aceasta al revisteide teatru de stradã Fiestacultura propu-ne cititorilor cãlãtorii în spaþii culturaleunde acest fenomen ar pãrea cã nuînregistreazã vreun ecou. Astfel, pe maimulte pagini, este analizat teatrul destradã din Coreea de Sud. Primarul dinSeul a organizat pentru locuitorii capi-talei încã din 2012 un festival denumit HiSeoul Festival cu intenþia de a recuperazâmbetul fiecãrui cetãþean. ªtiind cã ast-fel de manifestãri îi permit publiculuiposibilitatea de a relaþiona ºi de a sebucura de experienþe multiple în aerliber, primarul le-a adus cetãþenilor spec-tacole de teatru de stradã saupirotehnice, dans ºi muzicã.

Fenomenul teatrului de stradã s-adezvoltat rapid în sudul peninsulei graþiefactorului economic. Manuel V. Vilanova,cel care a urmãrit fenomenul ºi sem-neazã articolul, scrie cã festivalul sud-coreean încearcã sã aducã o culturãcosmopolitã ºi participativã fãrã sã facãrabat de la calitate.

Pentru a face faþã unui astfel de festi-val, organizatorii au stabilit douã strate-gii. Pe de o parte, au fost invitate marilecompanii europene ºi australiene careau oferit prin spectacolele pe care lejoacã de-a lungul anilor o valoare este-

ticã ºi o inovaþie la nivelul pieselor cla-sice. Pe de altã parte, au fost promovatecreaþiile contemporane ale companiilorcoreene. În acest sens, a fost creatã înCoreea o instituþie care gestioneazãprincipalele festivaluri în aer liber ºiimpresariazã companiile care s-au spe-cializat în acest tip de artã. Se numeºteStreet Arts Centre ºi a adus în faþa pu-blicului diferite forme de manifestare aleteatrului de stradã : mimi, paiaþe, formaþiicare au interpretat cântece tradiþionale,animaþie pentru copii, statui vivante etc.

Companiile invitate au optat pentru oesteticã ºi un limbaj cosmopolit. Dar cinea participat din strãinãtate? TeatrulMongol, fondat în 2002, a participat cuun repertoriu variat. O piesã le-a oferitspectatorilor posibilitatea de a medita cuprivire la lupta constantã pe care opoartã într-o viaþã axatã pe competiþie.Într-un alt spectacol, i-a propus publicu-lui sã urce într-un autobuz, unde a avutloc o piesã interactivã, dovedind cã actulartisitc se poate desfãºura ºi în spaþiineconvenþionale.

ªcolile de mimi au participat pentru a-ioferi publicului posibilitatea de a medita

la diferite aspecte sociale. HomoLuddens Company, fondatã în 1997, ºi-aadus mimii formaþi la ºcoala lui MarcelMarceau pentru a prezenta trei piese.Like a today a abordat tema respectuluipentru strãmoºi prin crearea unor situaþiiabsurde care au provocat râsul. PrinRobinson Crusoe a fost ironizat progre-sul social, iar în Lost face, un spectacolcu mãºti albe, actorii au umblat pe strãziîn cãutarea unor chipuri pierdute.

Visual Theatre Company CCOT dinIerusalim a început o activitate de teatrude stradã încã din 2000 ºi are un colec-tiv de artiºti internaþionali. Ei au combinatimaginille video ºi proiecþiile ce prezintãaspecte din munca pe care o face unartist cu pictura, cu jocul umbrelor sau cumãºtile.

Noridan este o companie care are200 de reprezentaþii pe an ºi peste 1000de ateliere creative. În spectacolele lor,actorii combinã educaþia ambientalã cudansul, muzica ºi teatrul de stradã. κifabricã tot materialul artistic ºi îºicreeazã instrumentele muzicale. Con-ceptul ecologic pe baza cãruia compania

îºi construieºte spectacolele a dus la oserie de intervenþii comunitare în strãinã-tate.

O coproducþie de dans a fost realizatãde Project – soon here cu Project Waeºi Ex-Nihilo. În acest spectacol seobservã cã mulþi artiºti coreeni cautã altespaþii scenice. Alice Kim, actriþã ºi baleri-nã, s-a concentrat în rolul ei peaspectele morale negative din Coreeade Sud devenind o voce criticã remarca-bilã împotriva societãþii de consum.

Un alt loc în care se desfãºoarã festi-valul de teatru de stradã sud-coreeaneste Parcul Naþional Goyang. Aici, existã18 locuri în care se pot prezenta specta-cole. În programul acestui festival au fostincluse companii locale ºi de amatori înspectacole de format mare. Goyang areun milion de locuitori ºi zona în care sedesfãºoarã spectacolele este foarteatentã în protejarea mediului. Aºa cãfestivalul are un mesaj: protejarea medi-ului înconjurãtor. Oare s-ar putea face ºila noi educaþie pentru protecþia mediuluiprin teatru? Sigur cã da. Teatrul are omultitudine de posibilitãþi de a-i educa pecetãþeni. În strãinãtate, se pare cã s-agãsit o soluþie. Rãmâne ca noi sã împru-mutãm ideea.

Gabriela GÎRMACEA

ianuarie 2014

ateneu

7

Maria POSTU

Eroismul în oglindamileniului III

Fiestacultura4

LLaa uullttiimmaa oo((aa))rrãã!!

1. Când ea va încheia numãrãtoarea fireascã va începe numãrãtoarea inversã

care va dura (se spune) infinit mai mult...Despre numãrãtoarea de-apoi se ºtie

mai nimic! Deocamdatã e bine – fireasca numãrãtoare continuã cu oarecari încurajatoare rezultate...

x

2. N-am vrut marea cu sarea de la viaþã – cã mi s-ar fi cuvenit mai mult(e) asta-i

altã mâncare de peºte...M-am mulþumit cu puþin (aproape strictul necesar) dar cã mi s-au alocat prea puþin(e) ºi asta-i tot altã mâncare, pricinã pentru care am umblat destul de

flãmând prin lume...N-am fost cine ºtie ce mare luptãtor pentru omeneasca mea prosperitate, armele mele toate (sã admitem cã am posedat un numãr de focoase) au fost foarte albe ºi deloc distrugã-

toare, n-am la activ decât te miri ce victorii,

mã simt de fapt un mic învins în rãzboiul tuturora contra tuturor

celorlalþi – dar asta e doar treaba mea ºi, aº zice,

(nu prea) mã mândresc cu ea!

x

3. Ieri a fost mare sãrbãtoare, azi viaþaºi-a intrat din nou în proza ei fãrã

cusur... Mâine va fi... va fi... nu ºtiu ce va

sã fie, n-ar strica puþinã poezie, la urma urmei tot aia e!

x

4. Ca trenurile pe calea feratã TIMPUL decurge dupã program

(„program“ hotãrât, fixatde un dispecer,

numai cã acesta nu e pãmântesc darceresc!);

mersul TIMPURILOR se desfãºoarã(înfãºoarã?!)

altfel, ele „timpurile“, de fapt,nu merg,

ele se târâie, se-nghesuie uneleîntr-altele,

cã stai ºi te întrebi dacã va fiexistând totuºi un „dispecer“

în aceastã stranie încâlcealã saude nu cumva „dispecerul“ cu musca

pe tampoaneva fi fiind un nebun de drept –

strâmb comun!

x

5. Dupã ce-am vrut totul,într-o clipã urmãtoare

n-am mai vrut nimic... – aºa începui calea cea lungã a unui

anume fel de fericire;„conversiunea“ n-a fost simplã deloc

pânã mai alaltãieriam fost un ins destul de nefericit,astãzi dormitez într-un vagon

de-a douaºi fac planuri pentru unul

de-a-ntâia.

x

6. La început a fost nimicºi la sfârºit va fi tot nimic;

între aceste douã nimicuritrebuie sã existe ceva,

greu de spus ce anume,semne sunt, pãmântul e plin de

tot felul de muºuroaie,dar sfârºitul marelui NIMIC

e foarte departe...

x

7. „Saturnalii“... decembrie, trei zilede libertate

când sclavii se bucurau(li se îngãduia...)

de ceea ce însemna a fi liberîntr-o viaþã de om –

iluzorie libertate,totuºi libertate!

Astãzi, dupã mii de ani de cânds-a vãdit –

libertatea nu mai înseamnã nimic, dar nimic esenþial ºi important,

cu toþii robi ai neamului fiind,„saturnaliile“ au ajuns

o amãrâtã de poveste cu sclavifericiþi...

x

8. „Artistul e pierdut când devine om ºiîncepe sã simtã“! Mi-e greu a credeîn „adevãrul“ acesta... nemþesc! Pãi,sã ne imaginãm un „artist“... neom ºi„nesimþit“ pe deasupra! Zic sã fimo idee mai serioºi, Herr Thomas!

x

9. „Dulcea pace e fireascã oamenilor;mânia sãlbaticã e a fiarelor“! – Asta o fi fost pe vremea ta, dragã OVIDIUS,sau ºi mai demult... În ziulica deastãzi lucrurile stau taman pe dos,omul vãdindu-se a fi bestia idealã

creatã de bunul dumnezeu!

x

10. „Nu existã timp real“! Ba existã, gos-podin Nikalai, ºi-i al dracului de dure-ros! N-am înþeles, al cui al dracului?Cine mai e ºi ãsta?! Preferam al alt-cuiva... Voi reclama mai sus!

ianuarie 2014

poesis

8

CalistratCOSTIN

N. 30 ianuarie 1914, în comuna Sudarca, judeþul Soroca -m. 29 ianuarie 1986, la Bacãu. Critic de artã. Fiul lui VasileCoban ºi al Mariei. A debutat în viaþã destul de bine, ter-minând rând pe rând cursurile ºcolii primare din comunã, pecele secundare ale Liceului Tehnic Agricol din Soroca ºi luîn-du-ºi licenþa în drept la Universitatea „A.I. Cuza“ din Iaºi, undeintenþiona sã-ºi susþinã ºi doctoratul, cu o tezã despre„Problema strâmtorilor“. În vremea studenþiei a început sã seafirme în presa ieºeanã, îndeosebi la publicaþia CugetMoldovenesc, dar al Doilea Rãzboi Mondial l-a aruncat înluptã pe frontul din Rãsãrit, unde, în 1942, cade prizonier,dupã ce, între timp, izbutise sã trimitã la ziarul Bacãul repor-taje de la faþa locului. Refuzând înrolarea în unitãþile pe caresovieticii le încropeau din prizonierii români, viitorul critic deartã a trebuit sã suporte aproape un deceniu rigorile lagãrelornoului imperiu rus, întorcându-se la Bacãu abia în 1951. Aici,date fiind condiþiile politice impuse de regimul popular, a ajunsla concluzia cã nu-ºi mai poate valorifica studiile juridice aºacum a învãþat ºi ºi-ar dori, astfel cã a trecut, de nevoie, înînvãþãmânt, asigurând existenþa familiei ca profesor de limbarusã la Liceul „Vasile Alecsandri“, apoi ca lector la Institutul deÎnvãþãmânt Superior din Bacãu. Încet-încet ºi-a reluat ºi activi-tatea publicisticã, abordând îndeosebi cronica plasticã, dar ºitraducerile din literatura rusã, îndeosebi din creaþia lui N. V.Gogol, E. Eftuºenco, M. Gorki, M. I. Lermontov, B. Pasternak,S. Muratºina, A. Ahmatova ºi A. S. Puºkin, unele fãcute încolaborare cu poetul Sergiu Adam. Astfel, dupã ce în perioadainterbelicã mai publicase în revistele Luceafãrul de laTimiºoara, Opinia ºi Însemnãri ieºene, la 14 iulie 1957 îºiface reintrarea în presa bãcãuanã, publicând în ziarul Steagulroºu un articol despre cei „350 de ani de la naºterea luiRembrand“. Acestuia i-au urmat peste 300 de cronici,medalioane ºi eseuri, gustul sãu rafinat ºi dorinþa de a sprijinimiºcarea plasticã în curs de înfiripare fãcându-l sã seopreascã atât la nume ilustre ale artei tuturor timpurilor -Michelangelo, Vasari, Rubliov, Ioganson, Andreev, Dürer -, câtºi la maeºtrii plasticii româneºti Grigorescu, Luchian,Andreescu, Tonitza, Aman, Rosenthal, Tattarescu, Pallady,Dimitrescu, Iser, ?irato, Steriadi, Petraºcu º.a. ori la tinerii plas-ticieni bãcãuani, la impunerea cãrora a contribuit din plin, atâtprin prezentarea directã a expoziþiilor ºi cronicile la acestea,cât ºi prin prefaþarea unor cataloage de þinutã. Fie cã publicaîn ziarul local, în cele centrale (Scânteia) ºi în alte ziarejudeþene (Clopotul, Înainte, Milcovul) ori în revistele de cul-turã (Ateneu, Cronica, Tribuna, Contemporanul, Arta,Gaudeamus, România literarã, Veac nou), opiniile salerãmâneau la fel de tranºante ºi de bine argumentate, creaþiacelor comentaþi fiind urmãritã nu doar prin prisma momentuluiexpoziþional, ci în întregimea ei, semn cã acribiosul cronicar îºiurmãrea cu atenþie confraþii, cãrora avea sã le consacre în timpºi un amplu dicþionar, fãcut pierdut, din pãcate, în nu se ºtie ceediturã. Pe aceeaºi linie a profesionalitãþii, din 1970 a susþinutla Radio Iaºi emisiunile sãptãmânale „Arte plastice“, apoi celebilunare „Jurnalul artelor“ ºi „Cotidian sonor“, în cadrul cãroraa prezentat zeci de expoziþii, profiluri ºi medalioane de artiºtiplastici, opere ºi cãrþi de artã. O parte dintre acestea s-auregãsit, sub genericul „Itinerar plastic bãcãuan“, ºi laTeleviziunea Românã, precum ºi în cadrul unor conferinþepublice ºi dezbateri pe teme de artã, la care a fost invitat. Avorbit, între altele, despre „Mari creatori de frumos - mesageriai geniului plastic românesc“, „Arta plasticã modernã“, „Arta înlumea contemporanã“, „Receptarea operei de artã plasticã“,„Estetica ºi nevoile omului contemporan“, „Perspective ºi ten-dinþe în arta plasticã contemporanã“, „Valori naþionale înMuzeul de Artã Bacãu“, „Capodopera“, „Statuia lui Bacovia dela Bacãu“, „Miracolul C. Brâncuºi“, „Momente epocale în dez-voltarea artei ºi culturii“, „Pictura româneascã contemporanã“.Ca membru al U.A.P., secþia criticã, încã din anul 1968, a pusbazele Filialei U.A.P. Bacãu, între 1973-1978 îndeplinind ºifuncþia de secretar al acesteia. Un merit deosebit îi revine înrepunerea în circuitul naþional a operei lui Nicu Enea, desprecare a scris în nenumãrate rânduri, i-a organizat expoziþii ºi i-a consacrat, în 1979, o primã monografie, publicatã sub eginaMuzeului de Artã Bacãu. Aceasta se adãuga unei alte mono-grafii, O. Briese, publicatã în 1937 la Iaºi, la Tipografia„Mantos“. Generos cu ceilalþi confraþi, pe care i-a premiat încalitate de membru al juriilor saloanelor ºi expoziþiilor de artã,Grigore V. Coban a fost mai puþin atent cu propria creaþie, darîn manuscris se pãstreazã încã un volum de epigrame, pe careintenþiona sã-l publice în 1937, zeci de poezii originale ºi tra-duceri, acest tezaur de cronici risipite prin paginile publicaþiilor,ce ar putea alcãtui nucleul unor volume, ºi, dacã va fi gãsit,dicþionarul de care aminteam.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Centenar Grigore V. Coban

ianuarie 2014 9

poesis

Anul acesta, filmul cu cele mai multe Globuri de aur ºi cucele mai multe nominalizãri (ºi, probabil, multe premii) Oscarare un titlu care atrage atenþia asupra naþionalitãþii sale:American Hustle (în traducere româneascã mult mai puþincarismaticã, Þeapã în stil american). Înainte chiar de a-lviziona, adjectivul sãu te trimite la alte câteva filme, foartecelebre, ale cãror titluri îl au în componenþã: AmericanPsycho, American Pie (Plãcinta americanã), AmericanBeauty. Lista nu se terminã aici nicicum. Pe o paginã de inter-net am gãsit un ºir de nu mai puþin de o sutã de titluri de filmecare conþin acest cuvânt, adunate special de o americancãpatrioatã în ajunul zilei de 4 Iulie.

Autoarea postãrii respective se mirã ºi ea de cât de iubiteste termenul de cãtre producãtorii de cinema ºi îºi explicãasta prin rezonanþa lui stilisticã aparte – la urma urmei, spuneea, a spune „American Gangster“ nu e acelaºi lucru cu aspune „Canadian Gangster“ (ceea ce e adevãrat, de altfel),adãugând cu mândrie cã a ataºa cuvântul „american“ unuititlu înseamnã a-i conferi un anume avantaj. Nu poþi sã o con-trazici prea mult, pentru cã faptele o susþin, însã ar fi rezo-nabil sã presupunem cã motivele pentru care americanii îºietaleazã naþionalitatea în acest fel sunt un pic mai diverse ºimai complicate.

În primul rând, este vorba, desigur, despre nelipsitul, însubtext, vis american al propãºirii ºi satisfacerii nevoii de feri-cire individualã exclusiv prin muncã ºi merite personale.Drept dovadã lingvisticã incontestabilã se pot cita: AmericanDreamer – folosit ca titlu pentru trei filme diferite; variantaarticulatã, The American Dreamer; varianta la plural,American Dreamers (pentru douã pelicule). Acestora li seadaugã alte filme cu titluri mai elaborate, dar care au în com-ponenþã sintagma în cauzã. Nici versiunea parodicã, zeflemi-toare nu lipseºte din peisaj: existã o comedie din 2006,American Dreamz, o satirã la adresa politicii ºi industriei dedivertisment americane.

Fie cã sunt comedii sau drame, documentare sau filmeartistice, toate filmele din lista la care ne referim seraporteazã la visul american din diverse unghiuri existenþiale,redefinindu-l iar ºi iar, deloc întâmplãtor, într-o adevãratãodisee a cãutãrii identitãþii, cu accente ironice în foarte multecazuri. Nu toate sunt însã la fel de emblematice în ce priveºtesondarea adâncurilor sufletului american. Dar cele câtevacare au reuºit asta au stabilit niºte dominante greu de ºtersdin conºtiinþa spectatorilor. Meritã citate aici American Pie,American Gangster, American Psycho, American Beauty.

Primul este prototipul filmelor în care America se amuzãuitându-se la ea însãºi în ce are ea mai dezinvolt: adolescenþidezinhibaþi, limbaj colorat, fãrã morgã, umor, superficialitate,uºurãtate, plus o accentuatã exhibare a sexualitãþii. AmericanGangster este povestea americanã de succes de tip mafiot încare un personaj dubios sau pur ºi simplu bãtut de soartãajunge prin metode neortodoxe în vârf, de unde cade spec-taculos, trãgând dupã el un întreg ºir de oficiali corupþi.American Psycho zguduie prin înfiorãtoarea dedublare a psi-hopatului care în timpul zilei e un cetãþean perfect respectabil,dar noaptea ucide fãrã scrupule, pentru a umple cumva golulacela cãscat în interior. În sfârºit, American Beauty e crizaunui bãrbat de vârstã mijlocie sufocat de mediocritatea pro-priei vieþi confortabile, care încearcã sã iasã din ea prin inter-mediul unei fantezii erotice pentru o adolescentã virginã,amica propriei fiice, eºueazã ºi, în final, se sinucide,conchizând cã, totuºi, „existã atât de multã frumuseþe înlume.“

Existã, ca un fir conducãtor, în toate aceste filme, nu numaidivizarea eului ºi nevroza, ci ºi dorinþa aceea nebunã de a trãiviaþa la maxim pe care o rosteºte clar partenera escroculuidin American Hustle, Sydney Prosser (Amy Adams), dorinþãcu atât mai puternicã cu cât personajele provin din locuriuitate de lume care nu le oferã ºansa unei vieþi care sãpulseze plenar. La fel de simbolicã este replica protagonistu-lui, Irving Rosenfeld (Christian Bale), atunci când îi explicãagentului FBI cu care pune la cale coruperea unor politicieniproeminenþi cã viaþa nu e niciodatã complet neagrã sau albã,ci „extrem de gri“, ºi cã opþiunile valabile sunt deseori doartoxice. Este, aceasta, o expresie neliniºtitoare a anxietãþiiamericane legate de identitate, reluatã la nesfârºit, de fiecaredatã altfel, în fiecare adjectiv „american“ din titlurile cine-matografice. În ultima variantã a sa, visul american capãtãdimensiunile unei escrocherii, iar escrocul care viseazã (!)reuºeºte sã-ºi pãstreze ambiguitatea aceea fundamentalã aumanitãþii. Lucrurile sunt aºadar „extrem de gri“.

Elena CIOBANU

În stilamerican

PPoottPot sã cresc strugurii la sânªi sã-i zdrobesc aiurea într-o cãpiþã cu fân,Într-o zi rãsturnatã ca asta.O sã miroase a paie încinseSi vin cositªi poate ne îmbãtãm cu steleleDisearã, lângã focul de pe râu.Nu ºtiu ce anotimp trãimªi nu conteazã.Tu sã iei pãtura de pe urºi,Sã-i laºi descoperiþi,Visând la noi.Am nevoie de pãtura aiaSã învelesc pãsãrile cãlãtoareCuibãrite în pod.

Sã creascã lighioane în grãdinã,Oricum nu avem flori.Pot sã coc boboci de trandafiriÎn sân ºi sã merg dreaptã,ªi tu nu poþi sã te Îmbeþi cu stelele?

** ** **Eu cred cã liniºtea s-a cuibãrit în gheaþãºi trebuie sã pãºim încet,cu cãlcâiele amorþite în dansuri primitive.

PPooeezziieeCredibil sau nu,Mã ºterg în culoareMã-ndoi ca o iarbãªi rabd.Sunt mai mereu albastrã,Dar azi nu mai sunt.Mã furã stejariiÎn nopþile reci,Sã le râcâi suflarea,Sã le lustruiesc limbile.Azi m-am sãrutat cu unul din eiªi m-am fãcut atât de verde.

AA ccrrããppaaCrãpau dimineþile în moscAtât de fierbinte dureau,ªi pietrele toate sãreauÎn patimi ascunse.

Sub pat ascundeam Rãdãcinile soareluiªarmul meu se topea Pe perna ta zglobie,Când pãsãri de noapteStrigau în orbire.

Crãpau ºi ferestrele toate,În lanuri de grâu se spãrgeau,Mâncam cioburi pe pâineªi pâinea în ciob.

Superba ta mâna plângeaÎn uitareCând vara crãpaªi ziua gemea.

EEvvaa

Mi-am tras pãrul din coastele EveiLa început de început,ªi de atunci îmi creºte invers,Nesãtul de soare.Mi-aº dori sã nu-i fi luat pãcatulOdatã cu scalpul fertil,Dar sunt o alta Evã si nu voi fi altfel.Mã trag din mãdularele ei,Ca un lup flãmând îi consum destinulÎl repet zilnicªi nu pot scãpa de blestemele ei.Poate de asta nu-mi plac merele,Le evit originarªi caut un Adam secular,Nou ca hârtia ªi vechi ca pãmântul,cãruia sã-i cer iertare,Pe un eºafod de diamant,Pentru îndrãzneala meaDe a înghiþi Edenul.ªi azi îl simt în mãdulare,Se zvârcoleºte în stomacul meu.Grãdina începutului e încã vie în mineÎncã mai miroase a trandafiri târziiªi a mila lui Dumnezeu.Eu sunt o Evã primitivãCu o minte mai ascuþitã ºi patimi mai multe,Care trebuie sã treacã prin chinurile faceriiªi sã se supunã unui Adam.Nu ºtiu dacã voi îndeplini profeþia.

SSttrrooffãã

Privirea din fereastrã e stinsãCa un dor de primãvarãªi cad florile in genunchi,Sã o aprindã.

YYeesshhuuaa

Te-am iubit într-o lunãCât alþii în zece ºi apoi am încetat.Yeshua, sunt seacã de TineCa ºi cum nu mi-ai fi trecut niciodatã Prin piele, prin urechi, prin inimã.Acum eºti o fantomã, O umbrã de pelin pe care încãÎmi aºtern gândurile noaptea.Eu vreau sã te-nþeleg, sã Te audªi iar sã înþeleg.Unde stai Tu, în care cer ºi ce vrei de la mine?Ne înþelegeam mai bineCând eram copil.Fugeam de lumea toatã ca sã vorbesc cu Tine,Mã închideam în turlãCa sã Te simt în mine ºi simþeam.Acum, Te-ascunzi de mineªi nu Te mai gãsescNici în turlã, nici în mine.Yeshua, cu pãr de foc nearsªi ochi care sufocã,Nu mai pot sã Te iubesc platonic,Vreau sã Te vãd.Mi-e dor de Tine ca ºi cumAº fi îndrãgostitã dinainte de-a mã naºte,Ca ºi cum te-aº iubi altfel decât trebuie.ªi Te urãsc cã ai plecat de-aici.Trebuia sã te naºti la fiecare alt deceniuSã fluieri printre noi,Sã creºti din nou ºi din nou.Oh, Yeshua,de ce nu mi-ai permis Sã plâng la crucea Ta,Sã fiu o Magdalenã?Nu-þi mai înþeleg planulTe vãd în ceaþã ºi nu ºtiuDacã Tu vrei sã scriu ce scriu aici,Dacã eºti Tu la mijloc sau celãlalt.Nu ºtiu nici dacã îþi place poezia,Dacã citeºti ce scriem noi.

DeliaFERARU

La Galeriile „Alfa“ din Bacãu,la sfârºitul lunii noiembrie, aufost expuse lucrãri realizate deplasticieni bãcãuani în tabãrade astã-varã de la Straja. Unreportaj bun, relevant, despreacest eveniment, a scris DoinaCernica în numãrul din iulie-august al revistei „Ateneu“.Expoziþia de la Galeriile Alfane-a prilejuit bucuria de-avedea ce au lucrat artiºtii întabãrã. Toate lucrãrile sunt fru-moase ºi au ceva aparte, oenergie spiritualã deosebitãcare, înclin sã cred, a fostîmprumutatã din natura fer-mecãtoare a locului. Poþi sãfaci o plimbare prin expoziþie ºisimþi aceeaºi relaxare ca dupão plimbare minunatã prinpãdure. Zãboveºti în faþa mul-tor case ºi þi-ar face plãcere sãle treci pragul. Cãpiþele de fânpresãrate prin pânza unuia ºialtuia dintre artiºti îþi învese-lesc inima ºi parcã te invitã sãte adãposteºti la umbra lor. Amprivit amuzatã cum Ilie Boca apus la câteva „acoperiºuri“ darapoi am descoperit, înfotografii fãcute la faþa locului,cã erau aºa ºi în realitate.Bineînþeles cã nu reflectã iden-tic realitatea, Ilie Bocaimprimând în numeroaselepânze pe care le-a pictat, spi-ritul sãu inconfundabil.Peisajele lui Ilie Boca au o

anumitã melancolie, poate ºidatoritã griurilor speciale încare sunt lucrate. SilviaTiperciuc trateazã peisajul cu oviziune din interior spre exteri-or, prin niºte coloane (cefãceau parte in facto din arhi-tectura unei clãdiri) care te ducun pic cu gândul ºi la celegreceºti. Un tablou al luiMarius Crãiþã-Mândrã m-atranspus într-o stare fantasticã,eliadescã, aºa ca într-osecvenþã din „Noaptea desânziene“. Rafinament, stil ºieleganþã am admirat înpeisajele lui Dumitru Macovei,Vasile Crãiþã-Mândrã, IoanBurlacu sau ªtefan Pristavu. Oluminã specialã radiazã în pic-turile Biancãi Rotaru. Imaginifrumoase, instantanee saupanorame de la Straja, seregãsesc la aproape toþiexpozanþii. Îþi dai seama deasta chiar dacã nu ai avut prile-jul sã vizitezi acele locuri, dinfaptul cã le regãseºti în ima-gini, la artiºti diferiþi, cu modal-itãþi de expresie ºi interpretare

personale. Doar douã plasti-ciene n-au optat pentru peisaj,Danny Zãrnescu celebrând,cum îi stã în obicei, magianegrului iar Mari Bucur jucân-du-se în colajele ei cu formegeometrice ºi culori de tot felul.

Fervoarea artisticã ºi curajulde a nu þine cont de reguli sau

convenienþe academice aufãcut din lucrãrile lui IonMihalache, atracþia expoziþiei.Crochiurile sale mi-au transmiso nostalgie specificã luniinoiembrie. Iar picturile în uleiau o anumitã blândeþe, desfatãºi liniºtesc ochii privitorilor. Înmai toate lucrãrile, realizate de

Ion Mihalache la Straja, existãcel puþin douã planuri. Pata deculoare induce un sens al pe-renitãþii iar linia ºi punctul paraº fi dat întâlnire cu infinitul.

Se spune cã aºchia nu saredeparte de trunchi... La doar12 ani, fiica artistului,Smaranda Mihalache a debu-tat pentru prima oarã pesimeze. Mi-au plãcut deseneleSmarandei. Se pare cã moº-teneºte talentul tatãlui, unul dinportretele realizate de ea a fostfoarte apreciat, încã din perioa-da taberei, de artiºtii plasticiprofesioniºti ºi, între timp, dejaa fost publicat la noi în revistã.În desenul respectiv, micuþaartistã o „prinde“ (ºi o facefoarte bine) pe pictoriþa BiancaRotaru. ªi lui ªtefan Pristavu i-a fãcut portretul din câteva liniisimple. Admirabil copilãreºtisunt cele douã desenezoomorfe, în care SmarandaMihalache strecoarã tandreþedar ºi un umor cald.

În concluzie, o expoziþie cemerita sã fie vãzutã, de la careeu personal, ca vizitator, amplecat cu încântare în suflet.

Violeta SAVU

La recomandarea unei cunoºtinþe, amvãzut „Austenland“, adaptarea din 2013a romanului cu acelaºi titlu scris deShannon Hale. Pânã acum nu auzisemde aceastã carte, în ciuda faptului cã afost publicatã în 2007 ºi a înregistrat unmare succes. Dupã vizionarea filmului,am descãrcat cartea.

Filmul „Austenland“ urmãreºte aven-turile lui Jane Hayes (Keri Russel), ofemeie de treizeci ºi ceva de ani, pasio-natã de cãrþile ºi de adaptãrile dupãromanele scrise de Jane Austen.Romanul „Pride and Prejudice“(„Mândrie ºi Prejudecatã“) ºi adaptareaBBC din 1995 o intereseazã în mod par-ticular, astfel încât tot apartamentul eieste decorat în cinstea domnului Darcy(ºi a lui Colin Firth, actorul care a inter-pretat personajul acum aproape zeceani). Dupã ce prietenul lui Jane sedesparte de ea, aceasta se decide sã îºicheltuiascã toþi banii pe o excursie laAustenland, o staþiune în care vizitatoriiau ocazia sã retrãiascã aventurile per-sonajelor din romanele scrise de JaneAusten. Având garanþia unei poveºti dedragoste cu final fericit, Jane sehotãrãºte sã îºi gãseascã propriul Darcy,deºi organizatorii excursiei angajeazãactori pentru a face experienþa clienþilorautenticã.

„Austenland“ nu pretinde a fi altcevadecât o comedie. Nu este un film pro-fund, însã este distractiv, simplu ºi, une-ori, bizar. Jocul actoricesc nu este extra-ordinar (nu pot sã zic cã am avut mariaºteptãri), iar câteva personaje sunt,uneori, ridicole, însã filmul reuºeºte sãparodieze comportamentul exagerat alfanaticilor ºi modul în care companiileprofitã de fanii creduli pentru a obþineprofit. Mesajul filmului este destul desimplu: nu este nicio problemã în a fi unfan al unui artist, însã existã o diferenþãîntre apreciere ºi obsesie.

De asemenea, filmul pune în discuþiediferenþele între ficþiune ºi realitate ºiefectele care apar când se materia-lizeazã pericolul înlocuirii realitãþii cuaspecte fictive. Protagonista acestui filmîncearcã sã gãseascã realitatea într-olume în care ficþiunea dominã, iar privi-torii vor avea plãcerea de a afla dacãaceasta reuºeºte sau nu.

Finalul este destul de abrupt, însã, pertotal, filmul este amuzant ºi potrivit pen-tru cei ce vor sã petreacã o dupã-amiazãrelaxantã. Este departe de a fi un film deOscar, însã, din fericire, nu pretinde a fidecât o evadare din cotidian.

Antonia GÎRMACEA

Primul recital din ianuarie la Sala„Ateneu“ susþinut de pianistul RemusManoleanu, ne-a bucurat cu sonuri alemuzicii clasice. Un program ce acuprins: Sonata în mi minor creatã în1778 ºi Variaþiunile în fa minor (1793)de Joseph Haydn, Sonata nr.17 în ReMajor, KV 576, aparþinând anului 1789din creaþia lui Wolfgang AmadeusMozart.

Discipol al Mariei Fotino, OvidiuDrimba, Gabriel Amiraº ºi Gh.Halmoº, Remus Manoleanu a absolvitConservatorul Ciprian Porumbescu în1972, an în care câºtigã bursa naþion-alã George Enescu. Absolvent alFacultãþii de Filosofie a Universitãþiidin Bucureºti a câºtigat Cursuri despecializare cu profesorul S. Neuhausla Conservatorul P. I. Ceaikovski dinMoscova. Conferenþiar universitardoctor la Universitatea Naþionalã deMuzicã din Bucureºti, a participat lanumeroase festivaluri: Basel,Oldenburg, Berlin, Sao Paulo, Londra,Dublin etc. Concerteazã curent înRomânia ºi în strãinãtate: MareaBritanie, Brazilia, Coreea de nord,Rusia, Germania, Olanda, Franþa,Syria, Statele Unite etc.ºi a înregistratpeste 3000 de minute pentruRadiodifuziunea Românã. A creatFundaþia Culturalã BIANCA, ce are cascop principal promovarea lieduluiromânesc.

Un recital interpretat cu profundãmuzicalitate, în arhitecturi clasice ºibinecunoscutã fineþe sonorã. Con-sideratã de maestrul sãu LazarBerman drept „o solistã cu imenseposibilitãþi tehnice ºi artistice“, Ioana-Maria Lupaºcu – solistã din anul 2007a Filarmonicii „Paul Constantinescu“din Ploieºti este prezentã pe scenedin Italia, România, Elveþia, Croaþia,Slovacia, Belgia, Lituania, Turcia,

Spania, Germania. Dupã un recital laConservatorul „Giuseppe Verdi“ dinMilano, este numitã pianista „ricca divirtuosita“ („plinã de virtuozitate“).Invitatã permanent în stagiunea fri-bourghezã, participã cu recitaluri solo,concerte sau împreunã cu muzicienide marcã la diferite festivaluri de muz-icã. Publicã articole pentru: GlobalEvents Business, Liternet, Romania inContact. Q Magazine. În concertul diri-jat de Valentin Doni, de la Sala„Ateneu“ a interpretat ConcertoPathetique de Franz Liszt, reuºind sãcontureze cu tuºe fine momentele deregret, tristeþe, teamã de moarte ºi înpasaje de virtuozitate, energia ºi gloriatrecutului.

Lucrarea, compusã iniþial pentrudouã piane este revizuitã, dar netermi-natã. Preluatã de elevul sãu, Hansvon Bülow, Concertul s-a cântat defoarte puþine ori în lume, singuraînregistrare rãmasã de la jumãtateasecolului trecut fiind cu Leslie Howard.Lucrarea originalã îmbinã forþa ºihotãrârea cu pagini lirice de dragosteºi interpreta considerã, alãturi de criti-ca muzicalã aceastã lucrare asemeniunei quintesenþe concertistice lisz-tiene, reliefându-i subtilitãþile ºi fãrã aexagera nota de lamento nostalgic.

Valentin Doni - dirijor ºi apreciatcompozitor - ºi-a fãcut un fast obiceide a prezenta publicului lucrãri înprimã audiþie, interesante orchestraþii,aºa cum este ºi cea realizatã de com-pozitorul Arnold Schoenberg laCvartetul cu pian în sol minor op.25 deJohannes Brahms – un bun câºtigatde orchestra filarmonicã din Bacãu.

Ozana KALMUSKI ZAREA

arte

ianuarie 201410

Expoziþia Taberei de picturã Straja

Impresiile unui vizitator

IIanuarie muzical

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã –– MMâânnddrrãã

AAAA uuuu ssss tttt eeee nnnn llll aaaa nnnn dddd

ateneu

ianuarie 2014 11

Pe vremea când puricii sepotcoveau cu potcoave deargint de 99 de oca, iar scriitoriise împãrþeau în tabere doarpentru a disputa un meci de fot-bal, mai exact (fix) cu 30 de aniîn urmã, la Oneºti, s-adesfãºurat o partidã antologicã.În buna tradiþie a vechilor cãrtu-rari, cronicarii vremii au con-semnat faptele sã rãmâie fecio-rilor ºi nepoþilor, sã le fie deînvãþãturã, strãduindu-se, fie-care dupã fire, puteri ºi pri-cepere, sã redea cât mai exactevenimentul, cãci (asta cel puþinteoretic) nici ieste ºagã a scrieocarã vécinicã unui om, cã, nu-iaºa?, scrisoarea ieste un lucruvécinicu!

Iatã-l pe cronicarul buco-vinean transplantat în CapitalãAlex. ªtefãnescu, martor ºiparticipant, consemnând…munteneºte, adicã subiectiv,întâmplarea: ªi-o poate imaginacineva pe Ana Blandiana arbi-trând un meci de fotbal?Presupun cã nu. ªi totuºi unasemenea meci a avut loc. Eraîn 1983, în primele zile ale luiiunie. Alãturi de numeroºi alþiscriitori, mã aflam la Oneºti, la„Zilele culturii cãlinesciene“,organizate ca în fiecare an deConstantin Th. Ciobanu. Ca sãne scoatã la soare dintrezidurile clãdirilor între care par-ticipam la interminabile dezba-teri (captivaþi de aceste dezba-teri, întru totul libere, uitam sãne mai uitãm la ceas), primaruloraºului ne-a propus sã jucãmun meci de fotbal pe stadionuloraºului. Sã-l jucãm noi, scri-itorii, nu sã ne ducem ca spec-tatori la unul jucat de alþii!Propunerea a produs animaþieºi a fost acceptatã, tocmai pen-tru cã era trãsnitã.

Pe stadion ni s-a pus la dis-poziþie echipament real, dinacela folosit în meciurile ofi-ciale, inclusiv ghete cu cram-poane. Ana Blandiana, care dela început a anunþat cã vrea sãfie arbitru, a primit binecunoscu-tul costum negru ºi un fluier.Nicolae Manolescu ºi-a consti-tuit o echipã puternicã, chemân-du-i sã joace alãturi de el peLaurenþiu Ulici, Mircea Martin,Radu Cãlin Cristea ºi IonBogdan Lefter (ultimii doi, tineriºi agili, membri ai Cenaclului deluni). Echipa din care fãceam euparte îi mai cuprindea pe (maipuþin sprintenii) Mihai Zamfir,Dan Culcer, Ovidiu Genaru ºiBogdan Ulmu.

Ca sã nu jucãm în faþa unortribune goale, ceea ce ar fi fostdezolant, primarul avusese grijãsã aducã, cu concursul uneiprofesoare de românã, patruze-ci-cincizeci de eleve de liceu,instruite sã aplaude când ar fifost cazul. În timp ce ceilalþi sechinuiau sã îmbrace ºi sã seîncalþe, trãgând de câte omânecã sau sãrind caraghiosîntr-un picior, eu m-am furiºat lafete ºi le-am rugat – spreamuzamentul lor – sã scan-deze, când am sã le fac semn:„În materie de sex/ Cel mai buneste Alex!“

Nu mã pricepeam deloc lafotbal, spre deosebire deNicolae Manolescu, capabil sãalerge ºi sã dribleze aproape caun profesionist. Totuºi, când a

început jocul, am început sã mãagit cu mult zel. Drept urmare,încercând sã-l deposedez peNicolae Manolescu de balon, l-amfaultat grosolan. Imediat AnaBlandiana a fluierat ºi a dictatloviturã liberã... în favoareamea!

Nicolae Manolescu a începutsã protesteze:

– Este de neconceput! Alexm-a lovit pe mine, nu eu pe el.

– Nu conteazã! a spushotãrâtã Ana Blandiana. Alex ascris mai frumos despre cãrþilemele decât tine. Iar dacã maiprotestezi, te dau afarã de peteren.

Nicolae Manolescu fierbeade indignare. Tocmai atunci, cuun sadism care nu-mi este car-acteristic, le-am fãcut semnfetelor din tribunã. ªi ele auînceput sã scandeze:

– În materie de sex/ Cel maibun este Alex!

Nicolae Manolescu a rãmasconsternat. Avea, pe faþã,expresia cuiva care simte cãtotul se prãbuºeºte în jurul lui.

(Un meci de fotbal arbitratde Ana Blandiana, în „Ziarul

financiar“, 9 dec. 2009.http://www.zf.ro/ziarul-de-

duminica/cica-niste-scriitori-un-meci-de-fotbal-arbitrat-de-ana-

blandiana-5167115/)

* * *ªi acum un alt bucovinean,

dar stabilit la Bacãu,Constantin Cãlin, doar martor,deci mai nepãrtinitor (sper!):

Încã „mânji“, ucenicii luiNicolae Manolescu veniþi la„Zilele Culturii Cãlinesciene“ auimpus în programul acestora ºiun divertisment sportiv.Bineînþeles: fotbal, cu treceriimprevizibile de la seriozitate laparodie. Echipele s-au numit,dupã culoarea tricourilor, Roºiiºi Albaºtrii. Din prima au fãcutparte N. Manolescu, LaurenþiuUlici, Ion Bogdan Lefter, RaduCãlin Cristea, Ion Þãranu,Mircea Martin. Din cealaltã:Mihai Zamfir, Alex ªtefãnescu,Dan Culcer, Bogdan Ulmu,Ovidiu Genaru, ValentinLozincã (actor la Teatrul deAnimaþie Bacãu). S-a jucat pejumãtate de teren, scorul finalfiind de 11-3 pentru Roºi, „victo-rie datoratã tinereþii, dar ºi –pretindeau ei – tacticii alese:pase scurte, joc combinativ“. Caexerciþiu de copilãrire, meciul afost reuºit. De pildã, Alex ªtefã-nescu (tip care depãºeºte quin-talul, caraghios în miºcãri, însãmereu jovial) a aranjat cu „gale-ria“ (o clasã de la Liceul deFilologie din Oneºti) sã strige„Noi, indiferent de sex,/ Îlsusþinem pe Alex!“, pretext pen-tru întrebãri maliþioase ºi glumedeocheate. Tot el a fost, ca sãrelatez în maniera cronicarilorsportivi, „autorul unei scenedestul de rare pe stadioanelenoastre“: a ºutat în arbitru (AnaBlandiana, îmbrãcatã într-un

trening ciclamen), deplângândapoi, cu exagerãri comice, fap-tul cã nu poate sã maseze locullovit: zona pubianã. În fine,dupã meci, nãpãdit de admira-toare, a declarat cu umor: „Cebine-i sã fii fotbalist! Dupã ocronicã literarã nu te sãrutãnimeni!“ Gura lui multã a fãcutca înfrângerea Albaºtrilor sãparã mai puþin umilitoare.

(Provinciale. Fragmentarium1975-1989, Editura Babel,

Bacãu, 2012)

* * *Cum au stat cu adevãrat

lucrurile nu cred cã vom aflavreodatã, dar… încercãm! Deºine-am adresat ºi altor competi-tori, n-am primit decât urmã-toarele douã rãspunsuri. (Nuîncerc sã gãsesc o explicaþie atãcerii celorlalþi – poate auschimbat „echipa“, poate nu-ºiamintesc, poate n-au înclinaþiiludice, poate au trecut la altesporturi…) ªi, evident, consi-deraþiile arbitrului ad-hoc, pecare l-am rugat sã „fluiere“ ºipentru cititorii noºtri! Aºadar:

Bogdan Ulmu:

Dragã Rodica Lãzãrescu,

Îmi amintesc destul de binede acel meci. Eram la Oneºti cuun spectacol de-al meu(Crãiasa fãrã cusur, dupãCãlinescu, lãudat teribilîn România literarã) fãcut pescena teatrului de animaþie dinBacãu. Pe vremea aia eramtânãr & suplu, crede-mã! ºijucam fotbal destul de bine.

Sigur, R.C. Cristea ºi I.B.Lefter jucau mai bine, fiindcãerau mai tineri. Cel mai bineînsã juca tânãrul Lozincã,actorul meu de bazã din trupabãcãuanã, care fusese profesorde sport ºi avea o excelentãcondiþie fizicã.

Mi-amintesc de Blandiana,care arbitra mizerabil. Toþi secertau cu biata poetã! Într-ade-vãr, Manolescu juca surprinzã-tor de bine. Eu, pãtimaº, nere-spectuos, þipam la Mihai Zamfir,Ion Þãranu ºi chiar Alex,deoarece nu le aveau deloc cuacel sport. Îmi cer, acum,scuze.

Despre scandarea fetelorcu Alex ºi sex, sincer, nu-miamintesc: dar dacã doi inºisusþin c-a fost realã, sunt nevoitsã le dau crezare.

Mã bucur cã meciul a fãcutistorie ºi, dupã cum se vede, neia ºi pe noi în trena sa...

Mulþumiri pentru interes,B. Ulmu

Dan Culcer:

Aº numi partida mai degrabãONTOLOGICÃ, nu antologicã.De altfel, ca sã fie antologicã, artrebui sã mai existe alte partideasemãnãtoare din care sã

putem selecta pentru o antolo-gie a partidelor de fotbal întrescriitori.

Acestea fiind zise, sind-fise,lansez nu mingi, ci comentarii lacele douã texte-pretexte. Me-moria ne joacã feste, ca de obi-cei. Asistãm la acelaºi eveni-ment, dar reþinem lucruri di-ferite. Nici mãcar sloganul încu-rajator conceput de Alex. ªtefã-nescu nu sunã la fel.

Constantin Cãlin vorbeºte de„mânjii, ucenicii lui Manolescu“.Presupun cã ucenicia se refe-rea la folbat. N. Manolescu eraamator de fotbal, a ºi scris unsoi de cronicã sportivã o vreme,nu mai ºtiu la ce gazetã.Desigur, C. Cãlin se referã laAlex fiindcã, din lista jucãtorilorcitaþi, prea puþini ar putea aveadreptul sã poarte acest califica-tiv înãlþãtor ºi bizar. În orice caz,nu eu.

Locuiam la Târgu-Mureº,eram redactor de zece ani laVatra, nu fãceam parte dingaºca amicilor lui N.Manolescu, cum nici acum dealtfel, nici din vreun Cenaclu deLuni sau Marþi ºi aveam deja 41de ani. Pentru un mânz, erammai degrabã gloabã bãtrânã.

Din pãcate, nu-mi aducaminte prea viu de acest eveni-ment naþional fotbalistico-literar.Pentru mine a fost dacã nuchiar singura datã, în orice cazuna din foarte rarele ocazii de ajuca „folbat“ (sic! Aºa ziceam pevremuri). Pentru cã detestam ºidetest acest sport de grãmadã.Prefer individualistul înot.

Detestaþia îmi vine, probabilde la un eveniment dincopilãrie. Am primit o loviturã deminge peste urechea dreaptã,dintr-o loviturã vijelioasã trasãde un folbatist nebun, care înloc sã ajungã în teren a ajuns întribuna stadionului, unde mãgãseam alãturi de Tata.Lovitura nu m-a fãcut surd, cidoar furios. La Sighiºoara, undelocuiam înainte de 1948, casanoastrã – de chirie, evident –era pe strada Vlad Þepeº la nr.25, lângã Târgul de vite, uncâmp pãscut de gâºtele cres-cute ºi îndopate de strãbunicamea bãnãþeancã, Mama Lenca,pentru ficaþii imenºi ºi carneabunã la vremuri de crizã ºisecetã, Anno Domini 1946.

Stadionul era dincolo decâmp ºi de Târnava, care peatunci avea apa mare ºiconþinea peºti, chiar somnimustãcioºi de peste un metrulungime. Câmpul verde plin cugãinaþ tot verde putea simbolizaconfuzia între culori ºi calitãþi.De unde plãcerea mea ulte-rioarã de a repeta panseul pri-etenului meu din anii mureºeni,prozatorul ºi eseistul VasileSpoiala, „Cel mai importantlucru este sã nu confundãmiarba cu gãinaþul, deºi amân-douã sunt verzi“. O bunã expre-sie a principiului care ne per-

mite sã evitãm confuzia de cri-terii ºi sã practicãm discrimi-narea logicã.

Faptul cã am acceptat sãintru în joc, a fost expresiasupunerii la presiunea grupului.Nu regret, fiindcã miza nu eraimportantã. Dar am reþinut posi-bilitatea pe care o oferã pre-siunea de grup de a te împingesã faci un lucru pentru care nueºti nici dotat, care nu te intere-seazã, ba chiar te plictiseºte. ªitotuºi joci. Dacã ai intrat în horã,trebuie sã joci. Detestabilãobligaþie.

Ca sã fiu mai grav decât ocere subiectul, declar cã amevitat cât am putut sã intru înjocurile care nu-mi plãceau.Poate asta sã fi fost noroculmeu, cã nu regret prea multesituaþii în care aº fi fost obligatsã fac lucruri împotriva credin-þelor mele, adicã a unor principiide viaþã corectã pe care amîncercat sã le respect.

Ana Blandiana:

Stimatã Doamnã RodicaLãzãrescu,

Deºi (sau tocmai pentrucã) în amintirea mea meciul cuscriitori de la Oneºti ocupã unloc minuscul, ideea dvs. de astrânge mai multe amintiridespre el, sau mai degrabãdespre povestirea lui Alexªtefãnescu despre el, mãamuzã. Pentru cã este evidentcã povestirea este mai impor-tantã decât subiectul ei.

Cu umorul care îl caracteri-zeazã, Alex a construit, în vari-ante mereu mai înflorite, oanecdotã jucãuºã despre un joc(nu mã refer la jocul de fotbal, cila jocul de a ne hotãrî sã nejucãm de-a fotbalul). Nu ºtiudacã unii dintre „fotbaliºti“ aupus ºi pasiune ºi ambiþie înacea jumãtate de orã de aler-gare cu mingea, dar în ceea cemã priveºte mi-o amintesc cape o întâmplare bufã,iar relatarea lui Alex merge înacelaºi sens, o glumã al cãruihaz crescuse tocmai pentru cãeu, care habar nu aveam de fot-bal, acceptasem sã fiu arbitru.Nu mai þin minte din tot meciulnici cine a câºtigat, nici cine eraîn tribune, îmi amintesc doar cãmã amuzam sã suflu în fluier(evident, la întâmplare), în timpce cei fluieraþi treceau în fugãpe lângã mine, fãrã sã seopreascã, dar strigând „dã-te lao parte, cã ne încurci“.

Mult mai bine decât acelmeci, îmi amintesc un altul, totliterar – petrecut la Sinaia, întimpul unui colocviu al cena-clurilor studenþeºti, care a avutca rezultat apariþia revistei„Amfiteatru“ – când au jucat cupasiuni ºi ambiþii reale poeþiiclujeni împotriva poeþilorbucureºteni, iar eu eram ºefagaleriei clujene. Din pãcate, nua avut un cronicar de talia luiAlex ªtefãnescu, sã îl introducãîn istoria vieþii literare.

Cu cele mai colegiale urãri,Ana Blandiana

Rodica LÃZÃRESCU

O partidã antologicã

ateneu

ianuarie 201412

Devennirreaînn orrizzonnttulcultturrii mmajorre(de la anntticila mmoderrnni)

În demersul nostru anterior(I), am vãzut cã, traseul de lamit la literaturã - cu fenomenelelui de: mitizare arhaicã, de-miti-zare, camuflare a mitului, litera-turizare a lui, re-mitizare par-þialã non-sacralã, autonomiza-rea literaturii, realizate în epocaarhaicã, dar ºi în celelalte suc-cesive - se produce, de fapt, îninter-relaþia dintre modurile ºiepocile de creaþie –mitic (ã),mito-poetic(ã), mimetic(ã) –, înorizontul culturii minore.Traseul la care ne vom referi încontinuare, acela de la antici lamoderni, se realizeazã efectivdoar în planul culturii majore,respectiv, în acela al literaturiipropriu-zise, îndeosebi îndevenirea ei prin douã mariepoci de creaþie: cea predomi-nant mito-poeticã (a anticilor) ºicea predominant mimeticã (amodernilor).

Ca ºi în cazul mitului-canonºi al literaturii-noncanon, ºi înacest traseu, în mod con-venþional, anticii marcheazãinstituirea canonului, pe câtãvreme modernii (indiferent denumele lor de pe traseu)reprezintã noncanonul, iar sen-sul devenirii este în favoareaultimului. Exemplu „clasic“, înaceastã privinþã, este celebraquerelle des anciennes et desmodernes (bãtãlia dintre anticiºi moderni) desfãºuratã înFranþa sfârºitului de secol alXVII-lea ºi începutul de secol alXVIII-lea (1680-1717), în careprovocatori au fost, în numeleideii de progres, adepþii valo-rilor noi, iar apãrãtori au fostexponenþii neoclasicismului deinspiraþie anticã (nu întru totulconservatori, însã); finalmente,afirmându-se încã o datã rãspi-cat (dar fãrã adulaþie) valorileantice, ca fundal, s-a conferitun cadru de apreciere ºi pro-movare a valorilor noi, alevremii, ceea ce relevã ºi unaspect al raportului tradiþie-ino-vaþie.

Întrucât vom reveni pentrudetalii la aceastã querelle, con-siderãm în continuare cã ideeaei – confruntarea de idei ºi deforme literare între Cei Vechi ºiCei Noi – poate fi translatã ºipentru multe alte momente(faze) din istoria literaturii, cepot fi date, de asemenea, dreptexemple: trecerea de la litera-tura anticã, „pãgânã“ la aceeacreºtinã, valorificarea mo-delelor antice în creaþiaRenaºterii, „bãtãlia pentruromantism“, confruntareatradiþiei cu avangarda înprimele decenii ale secolului alXX-lea º.a.

Dat fiind faptul cã ultimeledouã exemple þin de resortulcurentelor literare, de care nevom ocupa cu alt prilej, nepropunem ca în acest contextsã ne raportãm la cele douãdirecþii în care a fost valorificatãliteratura anticã elenã (în cali-tate de model/canon): direcþia

creºtinã/teocentricã ºi direcþiaRenaºterii/antropocentricã –direcþii echivalente cu non-canonuri.

Începem prin a sublinia, capremisã, faptul cã, în antichi-tatea greco-latinã, literatura nuînsemna doar beletristicã, ci, înesenþã, culturã (v. A. Marino,Hermeneutica..., 1987, p. 78,º. c. l.), de unde rezultã cã ºi„lupta“ pentru individualizareacelor douã feluri de literaturiulterioare s-a desfãºurat pe unplan larg, fiind confruntare ide-ologicã, filosoficã, teologicã,eticã, esteticã ºi, adesea, va-lorificare creativã de forme lite-rare „vechi“ ºi dotare a lor cusensuri „noi“.

În acest sens, E. R. Curtiusremarca trei puteri medievale:studium, imperium, sacer-dotium, respectiv, tradiþia lite-rarã a ºcolii, tradiþia juridicã astatului ºi tradiþia religioasã abisericii, configurate în bazaunor norme comune. Însuºi ter-menul „canon“ devine termencultural întrucât este legat delegile juridice (canones) aleorganelor bisericeºti, în timp celegile umane se numeau leges.Cât priveºte domeniul ºcolii,acesta, încã din antichitateatârzie conþinea echivalent cucea mai importantã dintre disci-pline, grammatica (gr. gramma= literã), ºi termenul litteratura,sub emblema cãruia erau aso-ciaþi în canon (listã/programã)autori cu preocupãri foartediferite: poeþi, oratori, istorici,juriºti, teologi, didascali º.a.,aceºtia fiind etichetaþi îngrupuri cuprinzând pe „ceivechi“ (antiqui) sau „cei noi“(neoterici).

a) De la literatura greco-latinã la literatura creºtinã

De la întrebarea provoca-toare a lui Tertulian, apologetcreºtin din secolul I: Ce arecomun Atena cu Ierusalimul?,confruntarea dintre cultura/lite-ratura elinã (care, în perioadaelenisticã, aglutinase multecomponente orientale, „asia-nice“) ºi cultura /literaturacreºtinã (noutate, în primulrând, spiritualã, sprijinitã peSfânta Scripturã ºi modelul

hristic transmis de SfinþiiApostoli) s-a desfãºurat în con-diþiile unui permanent dialogîntre exponenþii fiecãrei pãrþi,acest dialog îmbrãcând formediverse, de la apolog(eticã) lapolemicã, de la tonuri tari (însec. I-II e. n.) la tonuri mai „binetemperate“, în perioada urmã-toare, când victoria se vãdeainerentã. El poate fi ilustrat cuînsãºi specia literarã a dialogu-lui (filosofic), iniþiatã (oral) deSocrate ºi consacratã (în scris)de Platon ºi care acumcunoaºte o monumentalãoperã polemicã (în opt pãrþi)intitulatã Contra lui Celsus amarelui erudit creºtin Origen;acesta recupereazã valoric(fiindcã fusese desconsideratde cãtre Celsus) un dialoganterior (din anul 140 e. n., cuautor necunoscut), în care uncreºtin, discutând în contradic-toriu cu un iudeu, îi demon-streazã cã Scripturile, în partealor de preziceri, îl prefigureazãpe Iisus ca Mântuitor al nea-murilor.

Asemeni lui Origen, scri-itorul creºtin al primelor veacurieste, dupã cum remarcã uncomentator contemporan nouã(Petru Pistol), un Ianusbifrons, cu porþile deschiseunui rãzboi necontenit între opolemicã profanã ºi unacreºtinã, de unde, pentru unautor ca Lactantius (dinacelaºi secol al III-lea), cre-dinþa este o misiune de ordinmilitar, rãzboinic, în numele luiHristos, militia Christi, iarcreºtinul, un miles veritabil....Sã reþinem, dupã acelaºi spe-

cialist de azi, cã Lactantius,scriitor creºtin ºi umanistpaideic,... porneºte de la unideal de umanitate în formulaclasicã, ciceronianã, pe care îltrece însã prin filtrul doctrineilui Christos. Cu alte cuvinte,are loc în acest rãstimp, o tre-cere de la umanismul antic,paideic, la umanismul creºtin,philantropic, cu inerentele lorelemente de idealitate specificãºi de continuitate între ele,transfiguratã.

Între Parnas ºi Tabor îºi inti-tuleazã un eminent patrologromân, Ioan G. Coman, studiulconsacrat aportului SfinþilorPãrinþi în planul temei noastre.Gândirea Sfinþilor Pãrinþi uti-lizeazã rezultatele decisive ºipermanente ale cugetãrii pro-fane, pentru a purcede printr-un zbor mai înalt spre soluþiidefinitive ºi veºnice..., întrucâteste ancoratã în Dumnezeu –afirmã cercetãtorul modern,subliniind continuitatea dintrecele douã literaturi, ca ºi dife-renþierea lor specificã. Nuputem insista aici asupraaspectelor concrete – la carene-am referit pe larg într-unstudiu al nostru (din vol.Mitologie ºi literaturã compara-tã – fragmentarium) - , vomîncheia remarcând cã literaturacreºtinã se individualizeazã ºiprintr-o serie de genuri literarecreºtine (cf. I. G. Coman) – maidegrabã, specii literare (n. n.) -,dintre care unele prelungesc,cu alt conþinut ºi altã finalitate,unele specii literare anterioareprofane: evangheliile, pateri-cul (incluzând ºi acte martirice,panegirice, necrologuri,inscripþii sau hagiografii),poezie liricã (imnuri, cântãriliturgice, rugãciuni), istori-ografie creºtinã (exemplu,Istoria Bisericii universale,scrisã de Eusebiu dinCezareea), oratoria creºtinã(cu mari realizãri ale Sf.Apostol Pavel ºi, apoi, Sf. IoanGurã de Aur), filosofia, în for-mula dogmaticii, polemica,genul epistolar. În concluzie,marcând momentul istoric-cul-tural, pr. prof. Ioan G. Comanscria: Literatura elenã profanãa atins cele mai înalte culmiposibile ale geniului omenescîn domeniul frumuseþii ºi algândirii. Aceastã gândire a datmaximum omenesc... Litera-tura creºtinã desãvârºeºtepânã la sfinþenie ºi îndum-nezeieºte pe omul pe care lite-ratura elenã profanã îl ridicasepânã la geniu.

Aceasta este moºtenirea pecare, mito-poeticã, literaturacreºtinã a primelor veacuri – cuun mit nou (Hristos) ºi un

univers (poetic) nou, reactual-izând ºi modul magico-mitic decreaþie ºi re-consacrându-l,prin slujba liturgicã a Bisericii, ova transmite Evului Mediueuropean, iar acesta îi va ofi-cializa „noncanonul“, transfor-mându-l într-un nou „canon“.(Nu vom spune, însã, cuaceasta, cã Evul Mediu euro-pean este o nouã epocã magi-co-miticã; dimpotrivã, acum, petemeiul tradiþiilor arhaice localediminuate de cultul creºtin ofi-cial ºi universal, are loc oantologare «pro-memoria» ºi«pro-identitate» a eposuluimitologic ºi istoric local – v.Cântecul Nibelungilor, legen-dele bretone º.a. –, precum ºi ocreativitate mixtã, tradiþional-localã ºi creºtin-oficialã, careasigurã convieþuirea cultural-spiritualã în virtutea modului decreaþie mito-poetic, care neapare drept corelativ, acum,celui magico-mitic).

b) De la literatura greco-latinã la literatura Renaºterii

Spre deosebire de celelaltesituaþii la care ne-am referitpânã acum, raportul canon-noncanon pe care-l implicãtraseul de la antici la moderninu se mai realizeazã „învecinãtate“, ci „la distanþã“,între Antichitate ºi Renaºteresituându-se în lungul rãstimp(de peste un mileniu) al EvuluiMediu, încât, dacã vorbim deun canon al Antichitãþii, el este„de lungã duratã“ ºi e de naturãmentalitarã, neoficializatã.Totuºi, în pofida prejudecãþilor,Evul Mediu n-a fost un hiatus/orupturã între Antichitate ºiRenaºtere; a avut un „coridorde trecere“, pe de o parte, prinintermediul literaturii creºtinedespre care am vorbit mai sus,ºi, pe de altã parte, într-unmod mai direct ºi explicit, prinsistemul ºcolilor mãnãstireºti ºial studiilor scolastice. În cadrulacestora, mai ales, culturaanticã profanã/“pãgânã“ –îndeosebi discipline precumgramatica, retorica, dialectica,aritmetica, astronomia, muzica,artele liberale, toate, în expre-sie latinã, precum ºi autori lati-ni „vechi“, ca Horaþiu, Vergiliu,Ovidiu, Cicero, Lucan, Plutarh,Tit Livius, Tacitus, Suetonius,Seneca, ori mai târzii, precumQuintilian, Augustin, Boethius,Benedict de Nursia, Isidor deSevilla º.a. – contribuie, prinprestigiul modelelor, la in-strucþia ºi educaþia principilor,dregãtorilor, cãlugãrilor ºi cleri-cilor, stimuleazã imitaþia oripreluarea ºi prelucrarea cre-atoare în opere noi, în care seregãsesc ºi universul medieval,problematica lui, soluþii inspi-

Ioan ªt. Lazãr

De la mit la literaturãºi invers - o recesivitate

în istorie (II)

• Traian Moldovan – Raport dual

rate din exemplele antice.Potenþat, de prin secolul al VIII-lea, de invazia arabã în sud-vestul continental, care ada-ugã, prin învãþaþii arabi ºi evrei,traduceri din izvoarele cele maiînsemnate ale culturii elene,iar, deodatã cu cruciadele, prinaducerea în Europa a nu-meroase manuscrise greceºtiºi orientale ca pradã de rãzboi,filonul culturii antice – presti-gios, „canonic“ – strãbate ca ºineîntrerupt Evul Mediu apu-sean, acesta înregistrând chiarºi douã perioade – cea carolin-gianã (sec. al VIII-lea) ºi sec. alXIII-lea (al lui Toma d’Aquino) –în care se accentuaseresurecþia Antichitãþii (uniiautori le-au numit prime„renaºteri“).

Cu toate acestea, datã fiindpredominanþa viziunii teologiceinstituþionalizate, filonul antic afost în bunã mãsurã absorbitîntr-o interpretare oficializantã(vezi asimilarea târzie, alãturide Platon, a lui Aristotel, pebaza scrierilor cãruia Tomad’Aquino va alcãtui Summatheologica, devenind filosofuloficial al Biserici) – ceea cemenþinea omul ca supus unuiorizont transcendental ºi unuicomportament codificat asce-tic, din care lipseau zariºtideschise, reflexia, vitalitatea,naturaleþea. Omul sãlãºluia cuspiritul în viaþa cealaltã – scrieun istoric literar notoriu,Francesco de Sanctis. ªi cul-mea perfecþiunii fu socotitã a fiîn extaz, în rugãciune ºi în con-templaþie. Astfel s-a nãscut li-teratura teocraticã, astfel s-aunãscut legendele, misterele,viziunile, alegoriile – acesteafiind o parte din formele ce per-petuau ºi înnoiau „genurile li-terare creºtine“ menþionate denoi anterior.

Un adevãrat ºoc aureprezentat, însã, lucrãrileumaniºtilor, între ei, în primulrând, Lorenzo Valla, care, cahomo grammaticus, demon-strând cã învãþaþii medievali,neºtiind filologie, au greºit fla-grant în tãlmãcirea textelorantice în limba latinã – BibliaVulgata, întâi, apoi DonatioConstantini –, a subminatautoritatea Bisericii, deter-minând persecuþii din parteaacesteia, fãrã a se mai puteaînfrânge, totuºi, spiritul critic cu

care debuta Renaºterea (unTomasso Campanella, înApologia lui Galileo, condamnaîn continuare pe cei careforþeazã sensul Bibliei spre a-lpotrivi celor spuse de ei ºi nu îlapropie de naturã, care estecartea Domnului).

De aici, o primã Renaºtere –renovatio antiquitatis (resu-recþia, înnoitã, a antichitãþii) –,întoarcerea la sursa originarã aculturii ºi cultul istoriei ca mag-ister vitae, ºi apoi, pe cale deconsecinþã, a doua renaºtere –renovatio hominis (resurecþiaumanitãþii) –, prin care seajunge la noul concept al omu-lui, contribuþie specificã, „non-canonicã“ a Renaºterii în pro-cesul sãu de valorificare aAntichitãþii. Relevãm, în acestsens, câteva idei principale, înformularea unui ilustru cercetã-tor român, Tudor Vianu: Ideeadespre om, pe care ºi-oformeazã Renaºterea, estenouã în raport cu Evul Mediu,dar ea reia ºi dezvoltã trãsã-turile afirmate de antropologiaantichitãþii. Evul mediu a fostdominat de conceptul creºtin alomului, definit de apostolulPavel (Corinteni, I, 3, 16): «Nuºtiþi cã sunteþi templulDomnului ºi cã spiritul luiDumnezeu locuieºte în voi?»Renaºterea înþelege omul cape o fiinþã a naturii, aºa cumrezultase din mitul antic al luiPrometeu sau cum arãtasePliniu – cu amendamentul cãse distinge ºi are o învestireaparte între celelalte fiinþe alenaturii (n. n.). Nãzuind emanci-parea antropocentricã, Renaº-terea descoperã din nou dem-nitatea omului – ceea ce sesusþine prin disertaþia lui Picodella Mirandola, De hominisdignitate (1486). Un scurt citatdin aceasta, respectiv, din evo-carea cuvântului lui Dumnezeucãtre Adam în rai este edifica-tor: Te-am pus în mijlocul lumiipentru a putea privi cu uºurinþãîn jurul tãu ºi pentru a puteaînþelege ce se petrece cu ea.Nu te-am fãcut ceresc, nici te-restru, nici muritor, nici nemuri-tor, pentru ca sã poþi deveni, cudeplinã libertate ºi cinste, pro-priul sculptor ºi poet al formeipe care ai vrea sã þi-o dai. Aiputea degenera în fiinþe infe-rioare ºi brute, sau poþi sã teînalþi în lumea superioarã a

celor divine, dupã singurahotãrâre a spiritului tãu. În con-secinþã, liberul arbitru acordatomului va fi pricina mãreþiei ºimizeriei sale. Omul este cre-atorul destinului sãu. Iatã unsunet nou în simfonie – remar-cã Tudor Vianu. Antichitateanu l-a cunoscut. Pentru antichi-tate, omul este un elementdeterminat al Cosmosului,deþinând un loc necesararmoniei acestuia, pe careomul nu putea avea altã meniremai înaltã decât a o realiza însine. Omul putea reflectaarmonia universului, dar n-oputea spori, el nu putea adãu-ga nimic realitãþii. Credinþa învaloarea creatoare a destinuluiomenesc este semnul uneitransformãri profunde în con-cepþia despre sine a omuluimodern.

Desigur, cercetãtorii umanis-mului ºi ai Renaºterii – etapãcu care începe epoca modernã– au pus în evidenþã nume-roase alte înnoiri corelative,vizând orizontul ceresc aloamenilor acelei vremi (prinmarile descoperiri astronomicereferitoare la universul infinit ºiheliocentrism, în locul geocen-trismului tradiþional), orizontullor terestru (prin mariledescoperiri geografice, cãlã-toriile pe mare ºi cuceririle denoi „lumi“), în viaþa economico-socialã (prin diversificarea pro-ducþiei tehnice, ridicarea claseinoi, burgheze, dezvoltareaoraºelor, recuperarea valoriloromului de rând, merituos) ca ºiîn viaþa individualã (pro-movarea valenþelor individului,a coeziunii sufletului cu trupul,a vitalitãþii naturale) º.a. – careîndreptãþeau impresia esen-þialã: Distanþa dintre evul mediuºi epoca nouã este însãºi dis-tanþa dintre o lume închisã,anistoricã atemporalã, imobilã,lispitã de potenþial ºi o lumeinfinitã, deschisã, toatã numaipotenþial (Eugenio Garin).

Toate acestea se regãsescreflectate îndeaproape în ma-rea literaturã a Renaºterii, com-parabilã cu aceea a marilortragici greci ori cu „veacul deaur“ augustinian al literaturiilatine, dar mult mai complexã ºivariatã decât aceastea, avândautori fundamentali precumShakespeare, Cervantes,François Rabelais, Erasmus,

Boccaccio, Petrarca, Pierrede Ronsard, Lope de Vega,Calderon de la Barca,Camoens, Francis Bacon,Torquatto Tasso, Montaigneº.a. – pentru care v. ºi studiul ºiantologia Corneliei Comorovski,Literatura umanismului ºiRenaºterii, vol. I-II (1972); încadrul acesteia, se pun înluminã, în lucrãrile umaniste,specii literare cu tradiþie anticãprecum: dialogul, tratatul, epis-tola, scrierea istoricã, iar, înbeletristicã, nuvela, romanul,poezia liricã (îndeosebi, sone-tul), tragedia, comedia, drama,poemul eroic ºi, chiar,epopeea. Nu în ultimul rând,spiritul Renaºterii strãbate ma-rile opere de arhitecturã, sculp-turã, picturã º.a. semnate decãtre artiºti precum Alberti,Brunelleschi, Michelangelo,Leonardo da Vinci, Rafael,Carravaggio, Tizian, Dürer,Rembrandt, Rubens º.a.,care au redescoperit natura,locul omului în ea, relaþia omu-lui cu Dumnezeu (antropocen-trismul cel nou îmbinându-seînþelept cu teocentrismul),proiecþia umanului în lume(ajungând la terribilitá a luiMichelangelo, dar ºi la drama-tismul lui Dürer), clar-obscurulca relaþie între vizibil ºi invizibilº.a. m. d. De altfel, dezvoltarealiteraturii ºi a artei a implicat ºiconstituirea unei estetici aRenaºterii, diferenþiatã ºi ea înraport de fazele Renaºterii, darîn care s-au încorporat creativºi principii ale artei antice: artaca reproducere (mimesis) anaturii, dar în mod liber (apudAristotel), forma ca elementesenþial al artei, valoarea arteideterminatã de inspiraþie ºi cre-ativitate, pluralitatea de stiluripotenþialã artei, frumosul caarmonie a pãrþilor/proporþiilor ºiimpresie subiectivã plãcutã º.a.(v. W. Tatarkiewicz)

De prisos a mai sublinia cãliteratura ºi arta Renaºteriireprezintã proiecþii de o marediversitate ale modului decreaþie mimetic/realist-poetic,care, în cele trei faze aleRenaºterii, a putut înregistramostre semnificative pentruprimele dintre subtipurile lui:mimeticul superior (la care sereferã ºi N. Frye vorbinddespre cultul prinþului ºi alcurteanului din Renaºtere con-turat ca erou în tragedie ºi înepopeea naþionalã), precum ºimimeticul inferior, introdus denoua culturã burghezã, cudeosebire în comedie ºi înproza satiricã.

Comparativ cu perioada feu-dalã a anonimatului creator, înRenaºtere eroul literar va fi celpuþin dublat de prestigiu decãtre autorul lui, a cãrui per-sonalitate creatoare, capabilãsã-ºi conexeze opera la eterni-tate, îºi câºtigã un rost ºi un loctot mai important în societate.Aceeaºi este ºi condiþia marilorarhitecþi, sculptori ºi pictori, întimp ce filosofii de seamã suntîncununaþi cu titlul de uomouniversale.

Preluând canonul Antichitãþii,Renaºterea o face în mod cre-ator, aºezând, pentru multãvreme, non-canonul ei ca unnou canon, (dupã noi) neegalat

ºi nedepãºit încã de etapelecultural-artistice care i-auurmat.

*Revenind la querella dintre

antici ºi moderni izbucnitã înFranþa la finele secolului alXVII-lea, prima constatare pecare o facem este referitoare laaceeaºi „duratã lungã“ acanonului antichitãþii, care,trecând prin prelucrarea cre-ativã a autorilor Renaºterii, aajuns sã fie oficializat în neo-clasicismul francez. Rigid, osifi-cat în Arta poeticã a lui NicolasBoileau, acest canon, pemãsurã ce îºi va fi epuizat cre-ativitatea istoricã (sau„recurenþa creatoare“) con-tribuind la formaþia artisticã, aunor autori precum Corneille,Racine, La Fontaine º.a., cuidei ºi forme particulare, va ficontestat puternic în numeleunui nou canon, acela al epociinoi, care pretindea o creativi-tate de factura ei ºi apreciereacorespunzãtoare a creaþiilor ºicreatorilor noi.

Polemica, iniþiatã de Ch.Perrault (în numele „moder-nilor“) ºi încheiatã (temporar)de N. Boileau (în numele „an-ticilor“), se desfãºura în jurulurmãtoarelor puncte de vedere(în rezumat): Antichitatea, într-adevãr, este demnã de respec-tul ºi admiraþia noastrã; nuînseamnã, însã, cã trebuie sãtransformãm aceste senti-mente în adoraþie oarbã, exclu-sivã. Anticii, în fond, au fost ºiei oameni; cu mãsuri omeneºti,deci, nu cu altfel de mãsuri, efiresc sã-i judecãm. Secolul luiAugustus a fost mare; tot atâtde mare ar putea fi ºi secolul luiLudovic al XIV-lea; sã nu netemem, deci, cã fãcând oasemenea comparaþie amcãdea cumva în eroare!... Dece sã nu admitem cã, întretimp, prin perfecþionarea gus-turilor, prin experienþã, princunoºtinþe specifice, prin legeageneralã a progresului, Mo-dernii ar putea sã devinã supe-riori celor Vechi? (v. I.Zamfirescu, M. Dolinescu)

Rezultatul „bãtãliei“ va fi fost,în aparenþã, „egal“ în Scri-soarea pe care N. Boileau i-oadreseazã lui Ch. Perrault,...de fapt nu avem opinii diferiteîn legãturã cu stima care tre-buie acordatã secolului nostru,ci... suntem, în chip diferit, deaceeaºi pãrere... – rãspunsdiplomatic prin care sedeschidea, în fond, câmp derecunoaºtere ºi manifestaremodernilor. Tot într-un moddiplomatic va încheia ºiFenelon disputa reînceputã în1713: Nu proclam pe cei Vechica fiind modele fãrã nici oimperfecþiune ºi nu vreau sãneg nimãnui nãdejdea de a-idepãºi; dimpotrivã, ceea ceurez e sã-i vãd pe Moderni vic-torioºi prin chiar acei Vechi pecare-i vor fi biruit.

Zorile noului triumfaserã...Literatura pãºea acum pe altedrumuri – comenteazã un altistoric literar (V.L. Saulnier)acest punct terminus pe traseulde la antici la moderni, de lacanon la non-canonul acesteideveniri a literaturii.

ateneu

ianuarie 2014 13

•• LL ii ll iiaannaa DDuummii tt rr iiuu –– GGrrããddiinn ii

ateneu

ianuarie 201414

Mirrcea Popa – 75Coloana aceasta nu mi-ar ajunge sã-i

înºir titlurile operei: sînt peste 50. A scrisdespre critici, prozatori, poeþi, reviste,centre culturale, îndrumãtori, relaþii lite-rare, a redactat articole de dicþionar ºibibliografii, a îngrijit ediþii, a alcãtuitantologii, a comentat carte curentã, s-aangajat în ziaristica de opinie etc.„Teritoriile“ sale se întind de la iluminismla postmodernism. ªtie în amãnunt lite-ratura din Transilvania – dovadã vari-etatea temelor ºi subiectelor abordate –,dar o cunoaºte foarte bine ºi pe cea dinafara arcului carpatic, încît, la un exer-ciþiu dintre cele obiºnuite, i-ar fi uºor sãgãseascã lipsuri acolo unde alþii vorbescde „informaþie exhaustivã“, supraabun-dentã. Calificativul „harnic“ e primul careîl defineºte: harnic însã nu doar o etapãa vieþii (cum sînt unii, pentru o lucrare,pentru o promovare didacticã), ci de-alungul întregii vieþi: hãrnicie constantã,devotament ºi consecvenþã. Hãrnicie deardelean, unul cu mintea larg deschisã,deloc provincial în ansamblul mani-festãrilor sale. Care e mobilul activitãþiilui de jumãtate de secol? Pasiunea pen-tru inedit, rar, pentru „izvoare“ ºi amã-nunte, pentru restituiri, pentru corijãri ºirestaurãri. Avînd-o în grad înalt, ºi-afãcut integral treaba de cercetãtor: aceeade a aduce contribuþii, de a extinde ºiconsolida baza documentarã a domeniu-lui, de a valorifica editorial materialeleadunate sau de la catedra universitarã,dupã obþinerea postului de profesor. Înfelul sãu de a fi, pe lîngã conºtiinþa dato-riei ºi entuziasm, un rol a jucat ºi ambiþia.Munca paºnicã de istoric literar nuexclude acest sentiment: adicã ambiþiade a cunoaºte mai mult decît alþii, de a fiprimul în abordarea unor subiecte ori însesizarea unor aspecte, de a-þi impunetezele, analogiile, caracterizãrile ºi – dece nu? – de a te situa, ca un reper deprofesionalism, în prim-planul breslei.Neîndoielnic, Mircea Popa – un om decaracter, sobru, discret, loial – a reuºitaceasta, mai pregnant înainte de ’90.Acum el (ºi nu e singurul) are o prob-lemã, care – deduc din anumite declaraþii– îl contrariazã: cea a receptãrii. Speciilepe care le-a ilustrat (monografiile, studiilede tip introductiv, sintezele) nu sînt apre-ciate pe mãsura importanþei lor culturale;privilegiatã – fie cã meritã, fie cã nu – eeseistica. Observãm cu toþii, cercetãtorulnu mai e un personaj discutat, un modelintelectual. Cel ce a pus piatra de temelieîn studierea unor autori, rãscolind maribiblioteci ºi arhive, e uitat în profitul celorcare inoveazã – superficial – doar lanivelul stucaturii. N-are rost sã insist:Mircea Popa e dezamãgit de acest soi decomportament, care, fireºte, îl îngîn-dureazã ºi (fãrã s-o arate) îl mîhneºte,dar nu-i poate întuneca sãrbãtoarea.Constructorul cinstit crede întotdeaunaîn rezistenþa lucrãrilor sale.

Vorrbe scurrtte

– „Cuvintele sînt ca banii“: le pierzi oride cîte ori nu le foloseºti unde, cînd, cît ºicum trebuie.

– Mergînd, adesea prefer sã privescun copac decît o persoanã: copacul nuse îngîmfã, nu se împopoþioneazã, nu sestrîmbã.

– Cînd eram elev, îmi ziceau întruna:„Spatele drept!“, „Fruntea sus!“, „Privireasus!“, nu însã ºi „Mintea sus!“. Or, asupraacestui lucru ar fi trebuit insistat.

– Aþi observat? Prostiile spuse cu

însufleþire sînt, nu o datã, luate dreptadevãruri.

– Minciuna e ca mucegaiul: iese lasuprafaþã ºi printr-al zecelea var.

– Titlurile, premiile ºi celelalte onorurievidenþiazã o persoanã, dar – cînd sîntprea multe – o banalizeazã.

– Puþinã „lãmîie“ într-o cronicã (litera-rã, teatralã, plasticã etc.) dã textului eiparfum de autenticitate.

– Sîntem martori la eternizarea „cio-coilor noi“. Mai poþi spera cã „suflare devifor [va fi] partea paharului lor“ (Ps. 10,6)?

– Rãul cheamã rãul ºi exasperareaaduce exasperare.

– Plãtim pentru toate adevãrurilespuse, dar cel mai mult ºi mai durerosplãtim pentru adevãrurile spuse incom-plet.

– Ce cuvînt este deasupra cuvîntului„prieten“?

– Pãcatele imaginare, cele iscate devorbe, sînt cele mai sîcîitoare ºi mai greude suportat.

– Îmi recunosc cu voluptate slãbiciu-nile, ca sã le uit, nu ca sã le repet.

– Memorialistica bazatã numai pememorie, fãrã minimum de documente, ecea mai îndoielnicã literaturã.

– Rãspuns unui prieten: sînt religiospentru cã mã consider în permanenþã unsupravieþuitor. A te trezi din cele maiinextricabile vise ºi a vedea luminadimineþii – ce uºurare, ce sentiment!...

AArrhivã:Mattemmatticiannulººi Poettul

Bucureºti, 7 august 1975

Tovarãºe Cãlin,

Am vãzut articolul meu apãrut în„Ateneu“ despre Eminescu1) ºi îþimulþumesc. Mi-a plãcut ºi faptul cã arti-colul a fost urmat de un altul despreVeronica Micle2), de unde am aflat lucruricare nu le ºtiam. Am aflat astfel cã Micleeste originarã din Bistriþa-Nãsãud,regiune prin care trecînd odatã cu trenulîntr-o cãlãtorie de la Cluj la Cernãuþi, prinVatra Dornei, m-a impresionat asemã-narea oamenilor la vorbã cu cei dinregiunea Bacãu – Vaslui.

Ca urmare a articolului meu, vã pro-pun articolul alãturat, în care eu încerc sãlocalizez inspiraþia lui Eminescu din mi-nunata lui poezie „Melancolie“, la Lipova– Mãnãstirei, deci satul meu natal ValeaHogei.

Mi-ar face plãcere ca sã aparã ºi acestarticol în „Ateneu“.3)

Cu cele mai vii mulþumiri,Acad. G. VrânceanuAcademia R.S.R.Calea Victoriei 125, Bucureºti

_____________1. „Pe urmele lui Eminescu“, în

„Ateneu“, 12, nr. 2, iunie 1975, p. 7.2. Augustin Z.N. Pop, „Vis a fost viaþa

noastrã...“, loc. cit.3. A apãrut. Vezi: „Melancolie“, în

„Ateneu“, 13, nr. 1, martie 1976, p. 5.

Cuvinntte ººi lucrrurriÎmi plac cuvintele care mã surprind, pe

care le-am întîlnit rar sau, poate, nu le-amîntîlnit niciodatã. Sînt încã multe, peunele nici nu le bãnuiesc din ce paginimi-ar putea sãri în faþã. Cuvinte careevocã lucruri uitate ori dispãrute.

Unul din acestea e fai(u).Se gãseºte în „Rochia bunicei“ de

Dimitrie Anghel, nu o datã, ci de trei ori.„Tînãr, gîtul gol ºi nevîrstnicii umeri

nerotunjiþi încã se vedeau din tãieturadibace a foarfecei ce despicase cumeºteºug faiul alb“ (Opere complecte.Prozã, Ed. Cartea Româneascã, 1924,p. 21).

„Cu grijã strînsã a rãmas apoi albarochie de fai“ (loc. cit., p. 22).

„Bãtrîn, gîtul ei gol ºi sãrmanii eiumeri, ca ºi cum ar fi fost nevîrstnici ºinerotunjiþi încã, se vedeau din tãieturafoarfecei ce spintecase faiul alb acumatîþia ani“ (loc. cit., p. 26).

Luaþi cuvîntul singur, detaºat de con-text, ºi întrebaþi în stînga ºi-n dreapta: vise va rãspunde cu ridicãri din umeri sause vor improviza niºte rãspunsuri rele.

Cuvîntul nu figureazã în dicþionarul luiI.-A. Candrea ºi nici în DEX.

În ªãineanu se spune: „faiu n. stofã demãtase neagrã cu boabe mari; rochie defaiu (= fr. faille)“ (p. 242).

(Reamintesc: în Anghel e alb.)Scriban îl defineºte astfel: „fai, n., pl.

uri (fr. faille, d. ol. [din olandezul] falie,care vine poate d. lat. velum, vãl). Un felde stofã de mãtasã (cam ca taftaua)“ (p.490).

Pentru o explicaþie mai amplã (cu ele-mente de cronologie), cel mai indicat esã se deschidã, la locul respectiv,Robert: „faille. n. f. (XIII-e, «voile defemme»; d’ou taffetas a failles et, parellipse, faille «étoffe» (1829); mot duNord, o.i.). Tissu de soie a gros grain, quise tient“ (p. 677). (o.i. = origine necunos-cutã).

Roatta isttorrieiNepot de emigrant (unul – am mai

spus-o – care a eºuat), sînt sensibil ladiscuþiile despre emigrãri; la teorii, cãcide felul meu sînt un sedentar iremediabil.Mã nemulþumeºte lipsa perspectiveiistorice, a vederii lucrurilor dincolo decauzele lor imediate: economice, poli-tice, religioase etc. Mulþi cred – se pare –cã sensurile emigrãrilor sînt unice, ire-versibile, definitive. Uitã de gol ºi de plin,de flux ºi reflux, de necesitate ºi satu-

raþie. În urmã cu un veac se emigra „laAmerica“, masiv, în valuri, din toate þãrileeuropene. Acum America e închisã,securizatã, selectivã, iar þinta emi-granþilor de pretutindeni a ajuns Europa,care-i asaltatã de la sud ºi de la est. Cese va întîmpla cînd aceasta se va„umple“? N-avem certitudini; avem prog-noze, avem scenarii, nici unul prea sigur,întrucît, pe o duratã lungã, migraþiileseamãnã cu mersul norilor. Tocmaiacestã situaþie ar trebui sã ne îndemnesã reflectãm mai intens asuprafenomenului. Citit atent, prin lentilaevenimetelor recente, fragmentul de maijos poate sã sugereze un lucru: acela cão þarã din care, la un moment dat, seemigreazã poate deveni, dupã o vreme,o þarã rîvnitã de emigranþi. Roata istorieinu stã pe loc. Iatã textul:

„Italia are un mare plus de populaþiunepe care n-o poate hrãni. În 1905 au emi-grat din patrie 726.331 de italieni,447.083 peste ocean, iar 279.248 îndiferite þãri europene ºi în Levante[Turcia, Siria, Grecia, Egipt]. Bãrbaþi aufost 603.552 ºi femei 122.779. În 1906cifra emigranþilor s-a ridicat la maximumatins vreodatã undeva, în cursul istoriei:788.000. Apoi a scãzut iarãºi. Sunt sateîntregi în care nu mai sunt bãrbaþi ºiunde femeile lucreazã singure þarina!Emigranþii trimit bani mulþi în þarã; în anul1908 suma minimã a fost socotitã la 500milioane lire, în aur; dar ei aduc ºi multãmizerie: ofticã, boale venerice, alco-olism“ (G. Bogdan-Duicã, „Italia zilelornoastre“, în „Flacãra“, 1, nr. 8, 10 decem-brie 1911, p. 64).

Dinn „Jurrnnal““În vremuri de crizã, cum sînt cele de

azi [1985], fiecare ins ceva mai isteþ secrede reformator. Nemulþumit, el deza-vueazã „sistemul“ – mai exact cutare saucutare „subsistem“ – „care nu e bun“. Ieri,venind de la Roman, tovarãºul de com-partiment, un pensionar, se declaranemulþumit de „învãþãmîntul nostru, carenu contribuie la o autenticã selecþie a va-lorilor“. „ªi-apoi – a adãugat – mai echestiunea profesorilor lipsiþi de vocaþie“.„Eu – a þinut sã se recomande – sînt unom ros de viaþã, de evenimente. Poatede aceea ºi arãt mai bãtrîn decît sînt“. Mis-a pãrut însã puþin credibil cînd a trecutla exemple, toate din familia sa ºi dindomeniul sãu de activitate (matriþer laMecanicã finã). Mai exact: mi s-a pãrutnedrept ca sã judece „învãþãmîntul“dupã, probabil, puºlamalele lui de copiiori nepoþi, ºi l-am corectat pe ici, pe colo,atît cît sã nu-mi fac drumul insuportabil.Ca el, gata sã critice ºi ceea ce-i dea-supra sandalei, sînt mulþi, obositor demulþi!...

Înnttrre ammici– ªtii cum ar putea sã-i întoarcã Ponta

lui Bãsescu acuzaþia de „plagiator“?– Cum? Ian sã te-aud!...– Susþinînd cã urarea „Sã trãiþi bine!“ e

„ciupitã“ din Cehov. Îþi aminteºti? E într-oreplicã a moºierului Simeonov-Piºcik.

– Stai, nene!... Cine va crede cãBãsescu a citit „Livada cu viºini“?

– Sincer, puþini sau nimeni. Cam totatîþia cîþi ar crede (de asemenea sincer)cã acelaºi lucru a fost fãcut de Ponta...Mã rog, de „tînãrul Ponta“...

– ªi-atunci?...– E clar cã nu te pricepi la aritmeticã!

Pãi, dacã Ponta îºi debiteazã acuzaþia la„Antena 3“, îl cred „70% dintre români“.Apoi – sã nu uit – vin telespectatorii„României TV“, plus cei ai „Realitãþii“,plus cei ai altor „canale“. Însumaþi,aceºtia înseamnã „poporul“, care (vezisondajele) are încredere în Copilot...

– Nu mai zic nimic!... M-ai convins sau– m-ai exact – m-ai intimidat... Eu – ºtiidoar – cînd vine vorba de „popor“...

Constantin CÃLIN

Mozaic (1)

eseu

ianuarie 2014 15

Urmãtorul articol semnat deMarin ªtefãnescu, intitulat „Dinfilosofia lui Mihail Eminescu“, aapãrut în revista sãptãmânalãRãsãritul, Chiºinãu, III, nr. 17-20, 1-31 ianuarie, 1921. Textulrespectiv este preluat înCorpusul receptãrii critice aoperei lui M. Eminescu, secolulXX, vol. 26, Editura SaeculumI.O., Bucureºti 2007, pp. 125-130. Pentru a nu fi confundatcu articolul din 1911, I. Opriºanl-a publicat aici sub titlul „Din(nou despre) filosofia lui MihailEminescu“. Iar scurtele „note ºicomentarii“ privind articolulsunt fãcute tot de cãtre I.Opriºan, la paginile 285-286,ale aceluiaºi volum.

Articolul începe printr-un felde justificare a nevoii de a-lînþelege bine pe Eminescu.„Mihail Eminescu este unul din-tre poeþii noºtri cei mai mari.Aºa fiind, românii citesc, poate,poeziile lui, mai mult ca pe aleoricãrui alt poet. Dar pentru cãeste aºa, urmeazã cã noi tre-buie sã ne pãtrundem cât maiadânc de înþelesul acestorpoezii, cãci ele pot avea asupranoastrã o foarte mare înrâurire.Dacã le-am înþeles greºit, atun-ci greºit va fi ºi sufletul nostru.Iar dacã ºtim adevãrul lor, atun-ci pe calea adevãrului vom fi ºinoi. Cu alte cuvinte, Eminescuare o filozofie ºi noi trebuie sãºtim bine în ce constã ea, cãciea fiind cugetarea unui ommare, a unuia dintre cei maimari oameni, ne poate sluji decãlãuzã în viaþã“ (Corpusul…,secolul XX, vol. 26, p. 125).

Imediat, autorul ne previnecã în acest articol va trasa doarcâteva coordonate generaleale filosofiei lui Eminescu,schiþã pe care urma sã o dez-volte în viitoarea sa lucrare„Filosofia româneascã“. Ceconsemneazã în articol Marinªtefãnescu? Ideea cã „sepoate vedea destul de lãmuritcã filosofia lui Eminescu nueste ceea ce se crede de obi-cei. Se zice cã Eminescu a fostun pesimist, adicã un om carevede viaþa numai în negru, careîºi blestemã zilele: un fel desocialist revoltat care, la urmaurmei, nu mai are nici patrienici Dumnezeu… Se zice cã eleste mai ales un ºcolar al filo-sofului german Schopenhaueretc. Dar adevãrul este cãEminescu nu este un simplupesimist, ci un idealist“ (Idem,p.125). Altfel spus: „Este ade-vãrat cã Eminescu a fost ºi unºcolar al lui Echopenhauer ºicã el blestemã într-o anumitãmãsurã viaþa. Dar el a mai fostºi discipolul lui Platon sau alunui Kant. ªi el a mai fost încãºi mai ales un copil al sufletuluiromânesc, - ºi, ca atare, elblestemã lumea numai întruatât cât ea nu înþelege cã tre-buie sã avem un ideal ºi cã înacest ideal trebuie sã avem opatrie ºi un Dumnezeu“ (Idem,p. 126).

Teza pe care Marin ªtefã-nescu insistã sã o impunã esteaceea cã idealul lui Eminescuînseamnã dragoste de patrie ºidragoste de Dumnezeu. În cepriveºte dragostea de patrie,desigur cã autorul are dreptate.

Mai departe însã, cândvorbeºte de dragostea deDumnezeu, el exagereazã atâtde mult încât colegii îl sfãtuiausã-ºi facã un control asuprasãnãtãþii mentale ºi îl acuzaupentru multiple ipostaze ºijudecãþi ridicole. Ceea ce nu aînþeles Marin ªtefãnescu esteadevãrul cã Eminescu, atuncicând se raporta la principiulsuprem, nu avea în vedereDumnezeul unei confesiuni reli-gioase, ci se raporta la Absolut.ªi cã Absolutul lui Eminescuera tocmai modelul de Per-fecþiuni, construit cu mintea sagenialã.

Neacceptând acest adevãr,atitudine întâlnitã ºi la alþiexegeþi, pânã în zilele noastre,marin ªtefãnescu îºi continuãdemonstraþia. O face însã cuargumente speculative, care nuîl avantajeazã, întrucât înde-pãrteazã cercetarea de la ade-vãratul mesaj al creaþiei luiEminescu. Filosoful era con-vins cã urcuºul de la pesimismla idealism presupune apelul ladoctrina creºtinã. Ceea ce nueste adevãrat întotdeauna.Budiºtii, spre exemplu, propu-neau urcuºul de la pesimism laNirvana, prin alte modalitãþi. IarEminescu a înþeles bineaceastã explicaþie, chiar maibine decât Schopenhauer. Darpe Marin ªtefãnescu, cel puþinîn acest articol, nu-l intere-seazã aspectul general al ide-alismului lui Eminescu, întâlnitîn cele mai multe din creaþiilelui. Autorul chiar declarã cã„þelul nostru în acest articol nueste a examina în ea însãºiteza idealistã a lui Eminescu, cinumai de a stãrui asupra câtor-va pãrþi din ea din care reiese

nota patrioticã ºi cea reli-gioasã“ (Idem, p. 127).

Desigur cã sufletul luiEminescu, de o sensibilitateexcepþionalã, a fost înrâurit defaptul cã a copilãrit în naturã, ºide faptul cã a citit vechi cãrþiromâneºti. Este foarte ade-vãrat, de asemenea, cã„Eminescu nu a fost pesimistdecât pentru cã el a voit sã fieun idealist, idealistul format,între altele, la ºcoala cea atâtde idealistã a filosofiei bãtrâ-neºti, cuminte frumoasã aromânilor, ºcoalã care credeaîn ideal, în iubirea cãtre toþioamenii, pentru cã credeau îndragostea de patrie ºi deDumnezeu“ (Idem, p. 128).Aceastã nu este însã o premisãsuficientã pentru a vedea pestetot în creaþia lui Eminescuprezenþa înrâurire a doctrineicreºtine.

Paradoxal este faptul cãMarin ªtefãnescu, deºi declarãcã nu-l intereseazã în generalteza idealistã a lui Eminescu, elîncheie articolul tocmai cu oconcluzie de acest gen. „Iatã,deci, care este adevãrata filo-zofie a lui Eminescu. Ea este oicoanã a idealismului dinfilosofia veche româneascã. Eacuprinde aceeaºi credinþãcreºtinã despre micimea aces-tei lumi pãmânteºti ºi despremãreþia lumii ideale; aceeaºinevoie de a avea cele pãmân-teºti pentru înãlþarea cãtre celecereºti; ºi aceeaºi credinþã îndestinul hotãrât de Dumnezeu;ºi aceeaºi dragoste de patrie,ca o introducere la dragosteade oameni în general; ºi ea learmonizeazã pe toate acesteaîntru izbânda a ceea ce estedivin pe aceastã lume. Iatã ce

trebuie sã învãþãm de laEminescu“ (Idem, pp. 129-130). Eu cred cã trebuie sãînvãþãm mult mai mult ºi multmai bine.

Cel de-al treilea studiu pecare Marin ªtefãnescu îl dedicãlui Eminescu este un text devreo nouã pagini, care for-meazã un subcapitol dinlucrarea „Filosofia româneas-cã, apãrutã în 1922. Textulpoartã titlul „Mihail Eminescu(1850-1889)“. În 2008, cartea afost retipãrita la Editura„Historia“, din Bucureºti. Iarsubcapitolul „Mihail Eminescu“a fost preluat de cãtre I.Opriºan în „Corpusul receptãriicritice a operei lui M.Eminescu“, secolul XX, volu-mul 29, pp. 121-130.

Consecvent cu sine, Marinªtefãnescu, în acest text, maiîntâi aminteºte câteva date dinbiografia lui Eminescu, apoidezvoltã sintetic ideile enunþateanterior. Concret, referindu-sela filosofia poetului, afirmã: „Elare ceva din platonismul, dinkantianismul sau din schopen-hauerismul lui Maiorescu ºi elare ceva ºi din scepticismul luiVasile Conta. Dar el este încãºi mai ales un reprezentant alfilosofiei române tradiþionale,care exprimã raportul întreideal ºi realitate…Dar atuncirezultã cã filosofia lui Eminescunu este numai un pesimism, ciîncã ºi mai ales idealismul dinfilosofia clasicã româneascã.Aceastã notã o putem deduce,de altfel, ºi din simplul fapt cãEminescu a fost un mare patri-ot. Cãci patriotismul este ospeþã a genului idealism“(Corpusul…, sec. XX, vol. 29,p. 123).

ªi, pentru a convinge, revinecu discuþia asupra câtorva din-tre poemele eminesciene.Referindu-se la Scrisoarea I,vorbeºte de înrâuriri ale filo-sofiei indiene, prin intermediullui Schopenhauer, precum ºide influenþe platoniciene ºikantiene. Iar dintre izvoareleinterne este amintit TituMaiorescu, Vasile Conta ºi, maiales, filosofia românã tradiþion-alã. Perspectiva este pãstratãºi atunci când aduce în atenþiealte poeme, precum Epigonii,Glossa, Luceafãrul, Mortuaest!, Înger ºi demon. Con-secinþa? Filosofia lui Eminescueste „asemenea aceleia a luiGoethe, care, în prima parte alui Faust, este un sceptic, darcare în a doua parte a aceluiaºiFaust strãluceºte prin idealis-mul sãu. ªi dupã cum ar fi oeroare ca sã-l judecãm peGoethe întreg numai dupãprimul Faust, ºi nu ºi dupã aldoilea, aºiºderea ar fi ogreºealã ca sã vedem în

Eminescu numai un pesimist ºinu ºi un idealist“ (Idem, p. 126).O idee care trebuie sã fie reþi-nutã.

Cu aceste convingeri, Marinªtefãnescu revine ºi asupraprozei eminesciene, oprindu-sela Sãrmanul Dionis ºi la Geniupustiu. „Dar ceea ce constatãmîn poezii, se gãseºte ºi înprozã. Eminescu a fost foarteimpresionat de idealismul kant-ian, conform cãruia spaþiul ºitimpul sunt pure forme ale sen-sibilitãþii noastre. De aici eltrage concluzia cã viaþa poate ficonsideratã ca un vis continuuîn care acelaºi om poate treceprintr-un ºir de vieþi, ca înmetempsihoza adoptatã de unPlaton sau de unSchopenhauer. Astfel seînfãþiºeazã el în nuvelaSãrmanul Dionis“ (Idem, pp.127-128). Altfel spus, în cazulnuvelei Sãrmanul Dionis, sun-tem „în prezenþa unui idealism,care porneºte din Kant ºi sesfârºeºte prin a se apropia deidealismul platonician, de lacare, de altfel, se inspiraserãînsuºi Kant ºi discipolul sãuSchopenhauer. Dar mai sun-tem ºi în faþa aceleiaºi religio-zitãþi caracteristicã filosofieiromâneºti, deºi în faþa unei reli-giozitãþi mai filosofice, mailibere, mai îndrãzneþe“ (Idem,p. 129). Pe lângã acestea, înromanul Geniul pustiu, eroul,Toma Nor, exprimã ºi naþional-ismul clasic din filosofiaromâneascã.

În concluzie: „Iatã, deci, careeste filosofia lui Eminescu. Eaeste în cea mai mare parte oicoanã a idealismului dinfilosofia româneascã. Ea con-þine credinþa despre micimeaacestei lumi pãmânteºti ºidespre mãreþia lumii ideale, ºicredinþa în destinul hotãrât deDumnezeu, ºi dragostea depatrie ca o introducere la dra-gostea de oameni în general; ºiea le sintetizeazã pe toateacestea, întru izbânda a ceeace este divin pe aceastã lume“(Idem, p. 130).

Din pãcate, analiza lui Marinªtefãnescu s-a oprit doarasupra câtorva poeme ºi lapuþine texte în prozã. Exegetulnu a avut în vedere ºi publicis-tica lui Eminescu, atât de încãr-catã de reflecþii filosofice. ªi-aurmat intenþia cu atâta con-secvenþã încât, Octav Botez,unul dintre recenzorii lucrãriiFilosofia româneascã, noteazã:„În opera lui Eminescu, d.ªtefãnescu scoate în relief maimult decât idealismul schopen-hauerian ºi budismul, religiozi-tatea ºi naþionalismul, aºa cumapar în acea scriere din primalui tenereþã, care e Geniupustiu“ (Corpus…, sec. XX, vol.29, p. 240). Dincolo de toatecriticile posibile, trebuie totuºisã recunoaºtem meritul luiMarin ªtefãnescu de a fi avutcurajul ºi îndârjirea luptãtorului,pornit sã realizeze o sintezã agândirii filosofice eminesciene.De remarcat este cã multe din-tre ideile sale, formulate în pre-mierã, sunt încã de actualitate.

ªtefan MUNTEANU

Marin ªtefãnescu desprefilosofia lui Eminescu (II)

• Silvia Tiperciuc• Silvia Tiperciuc

eseu

ianuarie 201416

Pentru Platon, filozoful e uninspirat al Muzelor, poate maiinspirat decât poetul. În „Eseuri“,Montaigne face din frenezia poet-icã un semn al raþiunii, dupã ce,paradoxal, o recuperase. Dia-lectica nebunie – raþiune reapareîn poemele ºi în eseurile luiHölderlin, într-un nou gen desensibilitate filtrând ºi incluzând„entuziasmul“. Mai târziu,Rimbaud e tentat de marea inver-sare, cu inevitabile consecinþeasupra poeziei moderne: nouaraþiune îºi face simþitã prezenþa laapogeul delirului, dar dureazã câtlumina unui fulger – suficient câtsã-þi dai seama cã e vorba de orupturã importantã de trecut.

Ruptura produsã e surprinzã-toare, dacã luãm în considerarelegãturile lui Rimbaud cu par-nasienii, de la începuturile salepoetice, sau cu „mica muzicã“ alui Verlaine, pentru o scurtãperioadã, ºi studiul libretelor„operelor vechi“, din secolul alXVIII-lea. Cei mai mulþi dintre cri-ticii marelui poet au ignorat ideeacã evoluþia sa poeticã poate fiînþeleasã doar în paradigmaevoluþiei lirismului în secolul alXIX-lea! E drept, poeþii francezidin secolul al XVIII-lea au fãcutconcesii ºi „entuziasmului“, ºi luiOrfeu. Constatarea e ispititoare,însã trebuie luatã, în maremãsurã, cum grano salis. E sufi-cient sã facem un salt de laPindar la Écouchard Lebrun(1729 - 1807), numit, nu întâm-plãtor, Lebrun-Pindar, ca sãobservãm cã mitul se raþionali-zeazã chiar în registrul exaltãrii.Elev al lui Louis Racine, Lebrun-Pindar e capabil, asemenea luiLefranc de Pompignan ºi altorcontemporani, sã scrie odedespre orice: de la cauze alecutremurelor de pãmânt lamoartea tânãrului Racine. În celeºase cãrþi de „Ode“, gãseºti una,„Despre ruina Lisabonei“, datânddin 1755 (tot despre un cutremurde pãmânt ºi în vecinãtatea„Poemului despre dezastrulLisabonei“ al lui Voltaire), alta de-dicatã lui Voltaire, una „Despre pri-mejdiile patriei cu prilejul expediþieiîn Egipt“, alta „Împotriva luxului“(mai degrabã, o satirã), o odã, luiBuffon, „despre o maladie violen-tã ce l-a fãcut sã se teamã pentruzilele sale, când o pierduse dejape doamna Buffon, în floareavârstei ºi a frumuseþii“ etc.

Oda „Despre entuziasm“ des-chide Cartea a II-a. Datatã 1795,aparþine neoclasicului steril, sprecare Lebrun-Pindar se întoarce,curios, în vremurile tulburi aleRevoluþiei franceze. Nu entuzias-mul revoluþionar îl celebreazãciudatul poet, diferit în aceastãprivinþã de Hölderlin, când îiaducea un omagiu lui Jean-Jacques Rousseau pentru cã adesluºit semnele a ceea ce urmasã se întâmple. Se vede ca unînalt Ganymede în virtutea dor-inþei de a fi noul Pindar, darmimetismul odei o hãrãzeºte arti-ficiului. Altfel spus, Ganymede dinpoezia lui Lebrun-Pindar edeparte de acela al lui Hölderlin,figura geniului înzestrat cu o nouãenergie, a unui cântec ce setrezeºte în piept, a unui prizoniereliberat pe neaºteptate ca untorent ce þâºneºte. E mai înde-pãrtat de Ganymede al luiGoethe, dintr-un imn închinat

primãverii pe care poetul ar vreas-o îmbrãþiºeze, ca Rimbaud,copilul-poet dorind sã îmbrãþiºezezorii, sau de „fiul Muzelor“ dinpoemul omonim al aceluiaºiGoethe (1774), ce i-a inspirat unlied „sãltãreþ“ lui Franz Schubert.

Chiar sã nu-ºi fi ºtiut loculLebrun-Pindar? Nicidecum. Îl ºtiafoarte bine: deasupra gloatei, încântarea unui ideal de armonie ºitriumfând asupra dezordinii. Depretinde cã „Olimpul tresare lavocea sa“, n-are nimic din satirullui Victor Hugo, din prima serie a„Legendei secolelor“ (1859), fal-sul þãran de la Dunãre care iniþi-azã în mister. De spune cã îlîntrece pe Icar, în termenii ce-lanunþã pe Baudelaire („Plângerilelui Icar“, 1862, figurând în ediþiapostumã a „Florilor Rãului“ din1868), rãmâne credincios raþiuniipoetice, chiar când cere „oprirea“la „inoportuna raþiune“. Lebrun-Pindar nu face aºadar critica raþi-unii poetice; dimpotrivã, apelândla un pretext, oda formalã, con-struieºte un discurs poetic perfectraþional. Îi lipseºte vizibil contactulcu odele lui Pindar. Nu ºi luiGoethe: marele poet german aavut douã surse: traducerea„Olimpianicelor“ din greacã(Herder) ºi din latinã (Heine).

Ce sã-i reproºãm lui Hugo, ce-lui din „Contemplaþii“, care cele-bra „magii“ de altãdatã pentru a-lînãlþa la acelaºi nivel pe magul deastãzi, adicã pe el însuºi?Poemul lui Hugo e, cum s-a spus,un „imens catalog“; figurile venitedin mitologia greco-latinã, dar ºidin literaturã, Biblie sau istoriedau imaginea unei grandioaseapologii a puterii: Hesiod e„marele preot sãlbatic alpãdurilor“, Moise devine o „enor-mã fãpturã“ care „îºi întindemâinile peste naturã“, Orfeu eaplecat peste lume“, în timp ce„stâncile, aspri herculi,/ Luptã înamurguri“, iar sufletul Pindarilor„creºte/ La înãlþimea Pelionilor“.

Mitologia poeticã a lui Hugo nue strãinã de ivirea burgurilorrenane din desenele sale sau demonumentele megalitice pe landainsulelor anglo-normande. Subpretextul cã deschide fântânileabisului, îi face pe eroii lui sã iasãdintr-un „divin vestiar“ – al sãu, înfond –, îmbrãcaþi în giganþi, deunde el însuºi vrea sã iasã, el,„om suprem“ care crede cã învenele sale curge „un fel deDumnezeu fluid“, avatar al sân-gelui zeilor.

Înaintea lui Hugo, lira nurãsunase aºa de tare, deºi entuzi-asmul marelui poet francez nueste poate cu mult mai autenticdecât cel al lui Lebrun-Pindar.Dar e preocupat, în tot cazul, deacustica vremurilor. E un obiectiv„sonor“ pe care îl desluºim înprefaþa la „Contemplaþii“: „Astaîncepe cu un surâs, continuã cuun geamãt/ ªi sfârºeºte cu sunetde trâmbiþã a abisului.“ Nimic nouîn urmãrile esteticii a lui Hugo: înprefaþa datatã 4 mai 1840, pentru

„Razele ºi umbrele“, enumerã„trei chei ce deschid tot“ – „cifrul“,„litera“ ºi „nota“.

Lamartine vrea sã adauge o aopta coardã lirei, pe aceea ainimii. Asta i-a înfuriat pânã lasarcasm pe Lautréamont(„Poezii“) ºi pe „tânãrul“ Rimbaud,cel de la 1870 („O inimã sub osutanã“). Paradoxal, nu putemcomenta cu precizie „Boemamea“ fãrã o trimitere la a optacoardã a cântãreþului Elvirei. Epoemul („fanteziei“), pasionat ºiironic în egalã mãsurã, ce încheieculegerea fãrã titlu pe care i-oîncredinþeazã lui Paul Demeny înoctombrie 1870. „Visãtor de-oºchioapã“, îi este „muzei“ „supusleal“, „rimele cu bezna mi le-unpleam fantastic“, ca Hugo, ºi,în loc de a opta coardã lamartini-anã, „din pantofii-lire-rãniþi, un firelastic/ Trãgeam, þinând piciorulîn pieptul meu lipit“ (trad. N.Argintescu-Amza).

Efectul de parodie provine dincompararea „pantofilor“ cu „lirele“(în original, „comme des lyres“; întraducere, comparaþia devinemetaforã), din folosirea pluraluluiºi din versul final. Dincolo deconotaþia deocheatã, nu putemignora ironia la adresa poezieiinimii, a lui Hugo, a lui Lamartineºi, mai cu seamã, a lui Musset, pecare Lautréamont o detestã, iarRimbaud o numeºte „de pais-prezece ori execrabilã“, în lungaºi celebra scrisoare trimisã luiDemeny la 15 mai 1871 („scri-soarea vizionarului“).

Când, în strofa a ºaptea acunoscutei „Corabia beatã“, pecare o scria atunci, evocare aunei eliberãri eºuate, Rimbaudrimeazã „délires“ cu „lyres“, nucredem cã e vorba de vreostângãcie de versificaþie, ci avemde a face, mai degrabã, cu ointenþie esteticã. Cuvântul „delir“apare de douã ori, în poziþie detitlu, în 1873, „Un anotimp îninfern“ („Deliruri I“: „Fecioara ne-bunã“ – „Mirele infernal“; „DeliruriII“: „Alchimia verbului“). PentruRimbaud, delirul e inseparabil de„nebunie“: subtitlul primei serii de„Deliruri“ („Fecioara nebunã“),prima propoziþie din cea de-adoua („Ascultaþi! Povestea uneiadintre nebuniile mele!“) odovedesc. E extreme de intere-sant cã „delir“ (din lat. „delirium“)pãstreazã, la poetul francez, cevadin sensul sãu etimologic. În la-tinã, „delirare“ („de lira ire“)înseamnã „a ieºit din brazdã“.Pentru un poet ca John Clare(1793-1864), care era un þãran, afi poet e totuna cu „a ieºi dinbrazdã“, „a delira“. Dacãintepretãm liber metafora, „a deli-ra“ semnificã „a ieºi din real“(„Evadez“, din „Imposibilul“, e unindiciu al unei noi serii de„deliruri“) sau „a ieºit de lamuncã“ („Fulgerul“). Paradoxal,Rimbaud nu a ignorat exigenþeletravaliului poetic!

Concepþia despre „entuziasm“e neîndoielnic mitologicã. În celmai bun caz, ea poate traduce o

experienþã autenticã a sacrului,dar, uneori, ºi o experienþãrecunoscutã ca iluzorie. ChiarValéry, pentru care „poezia e oartã a limbajului“, acceptã cãexistã o „stare poeticã“ ce „seinstaleazã, se dezvoltã ºi, însfârºit, se dezintegreazã în noi“(„Poezie ºi gândire abstractã“),stare poeticã „perfect neregulatã,inconstant, involuntarã, fragilã“(ibid.) care se obþine ºi se pierdeaccidental. Descrierea frenezieipoetice poate fi consideratã oprimã înfãþiºare, superlativã ºiaproximativã, a acestei stãri mis-terioase.

„Entuziasmul nu e o stare scri-itoriceascã: formula lui Valéry,extrem de tranºantã, e un fel deîncheiere a conturilor cu trecutul.Moºtenitor al grecilor, în felul lui,neezitând sã reînnoade, câteo-datã, legãturile cu dialogul socra-tic, Valéry refuzã totuºi ideeadelirului inspirat. Nu vede în artapoetului „decât cãutãri voluntare,desãvârºirea gândurilor, consim-þãmântul sufletului pentru dureriacute ºi triumful perpetuu al sa-crificiului“, cum aflãm dintr-uncomentariu la un poem al luiFontaine, „Adonis“. Nu în modnecesar sacrificiul raþiunii, dacãînþelegem bine ce spune poetul încuvântul-înainte la volumul luiLucien Fabre, „Cunoaºterea zei-þei“ (1920): „Îmi plac aceºti amanþiai poeziei care au venerat-o prealucid pe zeiþã pentru a-i dedicamoliciunea gândirii lor ºi relaxa-rea raþiunii lor. Ei ºtiu bine cã eanu cere sacrifizio de l’intelletto“.

Sunt ºi alte texte, mai puþincunoscute, unde Valéry îi învi-novãþeºte pe cei care pretind cãau înfrânat raþiunea în poezie ºideclarã cã a trecut timpul cândpoetul era vãzut drept „exaltatuldezordonat“, când scria un întregpoem „într-o noapte de febrã“: vafi de acum înainte „un savantrece, aproape un algebrist în slu-jba unui visãtor rafinat“ ºi „se vaferi sã arunce pe hârtie tot ce-i vasufla în minute fericite MuzaAsociere-de-Idei“ („Despre tehni-ca literarã“, articol din 1889).

Datul iniþial al poemului sereduce la te miri ce: „Pythia“, în„Charmes“, s-a nãscut dintr-o dis-cuþie cu Pierre Louys despre ver-sul de opt silabe, „palidã, profundîndrãgostitã“, a cãrui sonorizarese asambleazã de la sine. Ce maiconteazã, atunci, alegereasubiectului, lunga evocare a„umbrei demente“ a posedatei luiApollo? Deriziune? Protest?Explicaþia nu-i suficientã. E vorba,mai degrabã, de o încercare de aanaliza complexul fenomen alinspiraþiei: „Ideea de inspiraþie [...]poate fi suficientã mitologieiobiºnuite a treburilor spiritului.Aproape toþi poeþii se mulþumesccu asta. [...] Dar eu nu pot ajungesã înþeleg cã ei nu cautã sãcoboare în ei înºiºi cât mai adâncposibil. Pare cã îºi riscã talentulîncercând sã exploateze Infernul.Dar ce conteazã acest talent? Vorgãsi altceva?“ Iatã de ce refuzul

entuziasmului, adicã al lirismului,îl pune într-o situaþie ambiguã peValéry. Nu numai cã ideea deinspiraþie rãmâne prezentã, darpoetul a ales sã studieze, pânã lacontrariul sãu, imaginea cea maitradiþionalã a artei preziceriiapolinice, cerute deja deMontaigne.

Paul Claudel ºi Pierre JeanJouve, doi dintre contemporaniilui Valéry, au scris totuºi ode înmaniera lui Pindar pentru a cele-bra delirul inspiraþiei: Claudel, în„Muzele“, primul text din „Celecinci mari Ode (1900-1904), iarJouve, într-un lung poem, „Odã“(1950), ce descrie o luptã pentrucreaþie în haos. Sunt texte dificile,chiar dacã reiau imagistica mito-logicã tradiþionalã. Cei doi autoricelebreazã cuvântul poetic ca peo irupere brutalã din lumea dedincolo. Doar cã, pentru Claudel,Muzele „ce respirã“ nu sunt nimicfãrã „marile Muze inteligente“, iar,pentru Jouve, pactul cu Zeiþatrece prin respectarea scrupu-loasã a Numãrului.

Se produce ºi o deviere în celedouã cazuri: oda claudelianã seîndreaptã spre invocarea ºi evo-carea ultimei Muze, Erato, muzapoeziei lirice, deºi aceasta seconfundã cu iubita poetului, întimp ce trombele ce se abatasupra lui Jouve pot fi „taifunul deiubire“, dorinþa mincinoasã luândforma unei zeiþe de plumb. Înprimul caz, sursa inspiraþieirãmâne pasiunea, ca la romantici;în al doilea caz, ea tinde sã seconfunde cu inconºtientul.

Un volum al lui Francis Pongese intituleazã, „Lire“ („Lyres“)(1980) ºi cuprinde texte greu deînþeles. E un extras din „Mareaculegere“ (1961). BernardBeugnot, în ediþia „Pléiade“, din1999, le caracterizeazã drept„scurte inspiraþii“, considerându-le când instabile, probabil fiindcãaparþineau unui trecut îndepãrtat.Într-adevãr, se vede cu ochiulliber suspiciunea în privinþa unuiprea uºurel dialog amoros pentrudramã popularã („Cuplu înfocat“)sau în privinþa evoluþiei „trupuluiunui mare erou viu“, intrigantordinar care „redã tuturor, înfiecare clipã, complet con-simþãmânt“, dar riscã moartea(„Mare nud sub lemn“). Cum sãapreciem prezentarea lui Claudelca scarabeu, ca broascã þestoasãdurdulie, ca „bun ambasador alstângãciei franceze“ („Prozã deprofundis întru gloria luiClaudel“)? Celebrarea lui Venusse reduce la o anadiomenã con-fruntatã cu evaporarea mãrii(„Naºterea lui Venus“).

Þâºnirea aurie a „arabesculuielectric“ („Ziua ºi Noaptea“) nuajunge, în „Textul despre electri-citate“, decât la ipoteze despre un„limbaj specializat“ ce ar permite,fie ºi în poezie, o transcriereexactã. Ponge, se ºtie, a muncitenorm în acest sens, aproape cueroism. Însã ce sã înþelegi cândun mare poet vrea cu tot dinadin-sul sã adauge câte ceva la

Gheorghe IORGA

Poeziasau delirul bine temperat

teatru

ianuarie 2014 17

„stângãcia francezã“, dacã leagãelectricitatea de Electra ºi de„mitologia vechilor greci“? Apelulde a-l regãsi pe Ariel al luiShakespeare pare a rãmâne fãrãrãspuns, de aceea se consoleazãcu „Poemele Ariel“ (T.S.Eliot,1927-1930), mai ales cu „Marina“(copila lui Pericle pierdutã înpruncie, din actul V, scena 1 apiesei lui Shakespeare „Pericle,regele Tirului“).

Orfeu cântã rând pe rând feri-cirea ºi durerea sa. Apollinaire eaproape de hieraticul poet pre-homeric din mitologia elinã când,în „Podul Mirabeau“ ne asigurãcã „tu plãcere/ Veneai mereuveneai dupã durere“ (trad.M.Beniuc). Acest lirism seînnoieºte când, la cantorul doliu-lui etern, totul se sparge înaintede a se recompune pe valurileHebrului. Vorbind despreculegerea „Lire“ (Lyres) a luiFrancis Ponge, lucidul criticBernard Beugnot se gândeºte laun „nou Orfeu care aruncã, înmomentul când îºi sfãrâmã lira, oprivire retrospectivã, în deplinãconºtiinþã a timpului ce se dezin-tegreazã, a autotputerniciei luiChronos, artist ºi tiran al„Soarelui fixat în abis“, dar ºi înrezonanþã cu declaraþia din„Pentru un Malherbe“ (1965): „Nune vine serios în minte cã noi amputea muri din moment ce vom fireuºit sã producem o maºinã decuvinte“. Din fericire, iniþiativa luiJean-Michel Maulpoix s-a dovedita fi mai puþin nocivã decât oînnoire. Mãrturie stau cele douãcãrþi ale sale, „Vocea lui Orfeu“(1989) ºi „Despre lirism“ (2000).Maulpoix scrie: „Lirismul n-a în-cetat sã se elibereze de efemer ºitranzitoriu, sã scape de eul con-tingent ºi sã-i împrumute un corpglorios amalgamându-i ideea cusubstanþa a tot ce este. El nuprezintã expresia plenarã asubiectului, ci devorarea sa [...] Eleste numele cel mai uman al do-rinþei de divinitate ce s-a investitîn limbaj“ („Despre lirism“).

Efortul lui Maulpoix se pre-lungeºte, în 2002, cu „Poet per-plex“, volum de eseuri ceînsoþeºte o culegere paralelã,„Cãderi de ploaie finã“. Într-uninterviu din 5 aprilie 2002 („LeMonde des livres“), el defineºtelirismul contemporan ca pe un„lirism perplex“, ce „serecunoaºte mereu într-un oare-care ºchiopãtat al limbii ºi al iden-titãþii“, sensibil, de exemplu, în„deambulaþia puþin ºontoroagã“ alui Guy Giffette. Totuºi „rãmâne oactivitate a vocii, o miºcare acuvântului în scris, ce are de aface cu ofranda ºi cu tutuirea cala James Sacré“. Lirismul poetu-lui precoce ar fi înlocuit cu acelaal poetului tardiv, „cel care vinedupã cântec, mai puþin înclinat sãcelebreze decât sã interogheze,sã pãstoreascã, însã fãrã turmã,întors mai degrabã în jos decâtspre azur sau în altã parte“.Recursul la Mallarmé e cum nuse poate mai potrivit. Pentruautorul „Brizei marine“, poetul eraun „pãianjen sacru“ în centrulpânzei sale, ocupat „sã þeasã înpunctele de întâlnire minunatedantele“ (Scrisoare cãtreThéodore Aubanel, 28 iulie1866).

La dubla aniversare de la Botoºani -„175 de ani de la primul spectacol în limbaromânã“ ºi „55 de ani de existenþã aTeatrului „Mihai Eminescu“- (de la sfârºitullunii noiembrie, anul trecut) am vãzut douãspectacole ale teatrului gazdã, desprecare încã nu am scris. Pentru cã despremomentul aniversar ºi manifestãrile lacare am participat, am fãcut o relatare înnumãrul anterior al revistei. Cele douãspectacole au fost pe texte de MateiViºniec, cunoscutului dramaturg românrezident în Franþa, cu o notabilã carierãinternaþionalã, fiindu-i dedicat un consis-tent medalion la manifestarea boto-ºãneanã.

„Buzunarul cu pâine“ este o piesã baza-tã pe o situaþie dramaticã deloc compli-catã, dar cu sensuri profunde pentru cã,dupã cum spune autorul, morala acesteiistorioare „atinge partea invizibilã a laºitãþiinoastre, atât de caracteristicã naturiiumane. Din cauza filosofãrii excesive petema virtuþilor ºi frumuseþii acþiunii, per-sonajele mele rãmân paralizate tocmaiatunci când ar trebui neaparat sãacþioneze. Asta nu vã aminteºte de cevacunoscut ?“. Ba da, ne aminteºte delucruri care ne privesc în chip direct, desufocantul „sentiment al medierii“, de preamultele ecrane dintre noi ºi lume, de dis-torsionãri, deformãri ale realului, manipu-lare, lipsa responsabilitãþii, individualismexacerbat, în fine, de prea numeroaselemaladii ale lumii contemporane. Neaminteºte de omul supus presiunii puterii,ideologiei, mediului ºi influenþelor nocive,manevrãrii conºtiinþelor venite prinmijloacele media. Aºa cã nu întâmplãtor,Lenuº Teodora Moraru, actriþã regizoare,imagineazã un cuplu format dintr-o repor-teriþã ºi un cameraman ca personaje ale„Buzunarului cu pâine“. Regizoarea nu selimiteazã însã doar la piesa propriu-zisã,

lectura ei din Viºniec fiind una aplicatã ºiadâncitã, în adaptarea pentru scenã a tex-tului ea recurgând ºi la inserturi din„Teatrul descompus sau Omul-pubelã“.Spectacolul, în scenografia ingenioasã alui Gelu Rîºca, are ca protagoniºti doiactori foarte tineri, Alexandra Vicol ºiAlexandru Dobinciuc, merituoºi, deºiavând destule stângãcii. Amândoi mai aude lucrat cu vorbirea, cu o anumitã precipi-tare, cu asumarea interioarã a textului ºi,mai ales, a subtextelor, dar, în general, eis-au achitat cu vizibilã bunã-credinþã departiturile încredinþate. Montarea semnatãde Lenuº Teodora Moraru reliefeazãexpresiv mecanismul distructiv al „maºiniimediatice“, vânãtoarea de senzaþionalprin secvenþele video proiectate,pãstreazã elemente din „claritatea miste-rioasã“ a teatrului scris de Viºniec, dinmetaforele lui etajate, din ambiguitateafertilã a sensurilor. Iar finalul spectacoluluieste unul inventiv, mizând pe efectul sur-prizã, ºi aici colaborarea cu scenograful afost una izbutitã. Groapa (în care cãzuseun câine?) nu este una oarecare, ci iese lasuprafaþã în chip terifiant, ca un cerc, ca ospiralã a infernului, absorbind personajele.O maleficã absorbþie, care ne înglobeazã,de fapt, un avertisment dur, neliniºtitor,care ne pune pe gânduri.

„Caii la fereastrã“ este o piesã la careMatei Viºniec þine mult, pentru cã, spuneel, i-a marcat viaþa. Cu ea ar fi trebuit sãdebuteze în România, dar n-a fost sã fie,fiindcã a emigrat în Franþa, iar acolo, înþara de adopþie, aceasta i-a fost ºi primapiesã tradusã. Este o lucrare din 1985,una de tinereþe, în care dramaturgul ºi-apropus (dupã propria-i mãrturisire) sãdemaºte „manipularea indivizilor prin ma-rile idei, prin termeni precum datorie, ero-ism ºi alte asemenea mari slogane.Societãþile totalitariste ºtiu sã manipuleze

foarte bine prin fraze patriotarde, prinapelul la emoþie“. Demitizarea, deze-roizarea, parodierea, amestecul de real ºioniric, de tragic, comic, grotesc sunt mãr-cile acestui text foarte bine scris, de inten-sã frumuseþe dramaticã. Farsã tragicã,prelungind absurdul în social, „Caii la fe-reastrã“, un text „deschis“, dupã cum afir-mã Matei Viºniec, poate fi citit în diferitefeluri, dramaturgul declarând cã el estefoarte interesat de noutatea punctelor devedere la abordarea pieselor lui. LaBotoºani, cel care a montat aceastã piesãeste Petru Vutcãrãu, care a imaginat unspectacol complex, cu accent pe vizual,dar ºi pe trãire. În spectacol sunt imaginifrumoase, puternice, emoþionante, iaractorii joacã stanislavskian, mai cuseamã, Gina Pãtraºcu, actriþa din Mama,care pune chiar prea multã simþire în rol.Dar ºi ceilalþi actori, Bogdan Muncaciu(Mesagerul), Ioan Creþescu (Fiul), VolinCostin (Tatãl), Andreea Moþcu (Fiica),Mirela Nistor (Soþia), Alexandru Dobinciuc(Soþul) se transpun în personajele lor pânãla identificare. Ei nefãcând altceva decâtsã urmeze viziunea regizoralã, care apasãpe o anumitã notã de melodramatic, deºitonul cel mai potrivit pentru piesa luiViºniec era unul parodic, iar ca stil deinterpretare, distanþarea ironicã.Spunându-mi pãrerea, recunosc însã cãpropunerea lui Petru Vutcãrãu este cât sepoate de bine, de coerent susþinutã pescenã, în toate compartimentele specta-colului. Actorii au multã credinþã ºi dãruire,scenograful Mihai Pastramagiu a creat unspaþiu de joc sugestiv, perfect adaptatacþiunii dramatice, iar Sergiu Screlea,apelând la operã în ilustraþia muzicalã apotenþat elementul emoþional, opera fiindteritoriul sentimentelor intense. PetruVutcãrãu mizeazã pe sensibilitate, creândîn montarea sa o atmosferã densã,copleºitoare, care trezeºte empatie înspectator, îl implicã afectiv. El vede maimult în „Caii la fereastrã“ decât trei situaþiitipice în care o femeie, mamã, fiicã, soþieeste despãrþitã, ruptã brutal de un bãrbattrimis pe un front de luptã, unde va fi vic-timã sigurã a dezumanizãrii, a mãcelului,a morþii. Vede mai mult decât o alegorieantimilitaristã, vorbind despre naturaabsurdã a oricãrui rãzboi ºi despreurmãrile tragice ale acestuia. „Oamenii seucid ºi prin relaþiile dintre ei. Se ucid prinrelaþiile interpersonale! Se ucide persona-litatea din om. Generaþiile tinere suntdezumanizate. Omul are ºi aceastãpornire nefastã de a distruge tot ce se aflãîn jurul sãu.“ Sunt câteva dintre gândurileregizorului, notate în caietul-program, totacolo el insistând ºi pe ideea „nebunieiumane“ atotdistrugãtoare. Gânduri, senti-mente, neliniºti care transpar în specta-colul sãu, unul remarcabil, de bunã þinutãprofesionalã, tensionat, cu scene puter-nice. Am reþinut finalul, extraordinar, cugrãmada aceea de bocanci pe care îiadunã Soþia, înnebunitã de durere.Bocancii aduºi de funestul Mesager în locde corpul celui dispãrut, dar nu eroic, înluptã, ci stupid, stupid e tot, cãlcat fiind, încãdere, de bocancii camarazilor, astfel cãpe tãlpile acestor se gãseau rãmãºiþe dintrupul sãu. Pãcat cã finalul este dublat deo inutilã scenã cu lumânãri aprinse, care,la un moment dat, aproape cã nu lipseaudin nici un spectacol de teatru, astfel cã audevenit un loc comun, ºi nu ne mai spunmare lucru.

Carmen MIHALACHE

Douã sericu Viºniec

•• „„CCaaii ii llaa ffeerreeaasstt rrãã““ -- MMii rree llaa NNiissttoorr ºº ii AAlleexxaannddrruu DDoobbiinncciiuucc

comentarii

ianuarie 201418

Se ºtie cã valoarea eticãintrinsecã a unei opere literareeste sprijinitã pe douã funda-mente: unul implicã atitudineape care o transmite scrierea învirtutea conþinutului ei ca atare,iar cel de-al doilea, în vedereaaprecierii etice a acelui conþi-nut, se referã la calitateaexplorãrii unei teme interesândsub aspect moral. Pe de oparte, fie cã opera manifestãsau nu o atitudine moralãvãditã în privinþa problematiciipe care o ridicã, în însuºiconþinutul ei, poate pune între-bãri importante din punct devedere etic. În aceastã situaþie,demersul interpretativ vizeazãcalitatea conþinutului moralaflat într-o operã, complexi-tatea ideilor pe care le trans-mite, originalitatea ºi profunzi-mea cu care sunt exprimate.Pe de altã parte, dacã operade artã nu pare a conþine oparte moralã manifestã, atunci,în valoarea ei aparent strictcognitivã, cititorul va gãsi, prinexplorare eticã, valori, virtuþi,acþiuni juste, dileme morale.Dintr-o atare perspectivã, fap-tul cã o operã literarã este pro-fund moralã – prin aceastadevenind ºi o bogatã sursãcognitivã – nu îi sporeºte va-loarea în sine. În schimb, aces-te trãsãturi sporesc profun-zimea ei ideaticã ºi semnifica-tivã, ºi, finalmente, valoareaoperei în întregul ei. Însuºi ter-menul „est-etic“ conþine suges-tia contagiunii moral-axiolo-gice.

Acestea sunt considerente –implicite – de la care a plecatClaudiu Turcuº în cercetareasa doctoralã, finalizatã prinapariþia cãrþii „Estetica luiNorman Manea“ (Ed. CarteaRomâneascã, 2012). Pentrua-ºi netezi calea de urmat, uni-versitarul clujean face nece-sare definiri antitetice ale eticu-lui faþã de moralã sau de codulmoral: de o parte existã opþi-unea deschiderii, disponibi-litãþii faþã de text, în sensulalteritãþii pe care acesta oreprezintã, de cealaltã parte –semnificaþiile tradiþionale, pen-tru a nu spune învechite. „Dacãmorala este specificã spiritelorputernice, tranºante, intransi-gente, etica reprezintã apana-jul celor sceptici, relativiºti, acãror criticã este, înainte detoate, autointerogativã“ (p. 19).

Nucleul ideatic al cãrþii searticuleazã în serioasa parteaplicativã. Aici, Claudiu Turcuºporneºte de la ideea necesitãþiide a gãsi un centru tematic,precum ºi a observãrii ma-nierei producerii de sens exis-tenþial, dintr-o perspectivã aºa-dar intrinsecã, dar ºi dintr-unaextrinsecã, de încadrare aoperei lui Norman Manea încontextul perioadelor prin carea trecut. În acest spirit, criticulîºi propune sã ilustreze con-secvenþa temelor ºi ideilor lui

Norman Manea, de-a lungulscrierilor sale, precum ºiataºamentul sãu faþã de oreþea tematicã recurentã, deunde ºi unitatea operei. Astfel,Claudiu Turcuº observã laînceputuri preocuparea luiNorman Manea pentru înche-garea unei viziuni de ansam-blu, o coerenþã stratificatã carestructureazã ºi uneºte primeleapariþii editoriale. „În condiþiinormale, autorul «Întoarceriihuliganului» ar fi devenit unproustian, însã biografiakafkianã l-a împins spre ostilisticã contorsionatã, pecetea memoriei traumatice, grefatãpe codificate obsesii socialeatât pregnante în romanele detinereþe («Captivi», «Carteafiului», «Atrium», «Zilele ºijocul»)“ (p. 14).

Analiza lui Claudiu Turcuºse concentreazã asupramodalitaþilor prin care se pro-fileazã, prin intermediul logo-sului, toate trãirile semnifica-tive ale unei condiþii umane culungi rãdãcini într-o adâncãsuferinþã, aluvionatã pe par-cursul anilor. Trauma psihicãeste prezentã încã din copilãrieca o constantã dureroasã ºi seprelungeºte pe tot parcursulmaturizãrii. Desigur cã univer-sitarul clujean nu contestãimportanþa criteriului biograficîn constituirea operei. Cele treiexperienþe distincte – aHolocaustului (ca evreu), a dic-taturii comuniste (ca scriitorromân), a societãþii de consumamericane (ca scriitor exilat) –constituie tot atâtea deschideritematice, alcãtuind portretul înmers al lui Norman Manea.„Vreme de patru decenii, subdictatura comunistã, scriitorultrãise un exil interior, se refu-giase în literaturã, propriileproiecte artistice, dar ºireflecþia asupra cãrþilor celor-lalþi configurând un spaþiu exis-tenþial alternativ. Dupã 1986,exilul exterior, emigrareanedoritã, însã definitivã, pecontinentul american, vine sãpecetluiascã, într-un fel, des-tinul creatorului nevoit sãaccepte cã viaþa este, defiecare datã, în altã parte. Nu-ivorba însã, cum s-ar puteaînþelege, de angoasa neîm-plinirii, ci de conºtiinþa, parþialde sorginte evreiascã, a faptu-lui cã identitatea nu poate fidecisã decât de motivaþii pro-fund intime, iar nu exclusiv

determinate social, ideologic,istoric sau politic. De aici, rela-tivizarea secundã, tematizatãintens ºi în «Întoarcerea huli-ganului»: metamorfozele inte-rioare implicã o pregnantãnuanþare a ideii de aparte-nenþã“ (p. 161).

ªi nu încape îndoialã cã celmai important dintre aceste treievenimente fondatoare aleconºtiinþei scriitorului a fostreprezentat de experienþadeportãrii în lagãrul nazist,trãitã la modul coºmaresc,exact în perioada când seformeazã în imaginarul infantilun anumit mod de a înþelegelumea. Dar, chiar ºi în acestecondiþii, autorul nu îl considerãpe Norman Manea un scriitorivit de sub mantaua sufocantãa Holocaustului, ci un scriitorobsedat de ideea de„(auto)portret“. ªi esteconºtient ºi de faptul cã, oricâtde moderaþi am fi în apropiereade biografic, importanþa aces-tuia nu poate substitui evalu-area criticã.

Un crez estetic sui generisl-a îndreptat pe NormanManea spre o anumitã devierestilisticã beneficã scrierii, spreo discretã reflectare a traumeidin copilãrie în paginile sale.Cât despre abordarea traumeiinfantile, dar ºi a celeireprezentate de experienþalimitã a lagãrului de concen-trare, aceasta este de gãsit înpartea distinctã dedicatã litera-turii Holocaustului. Dacã expe-rienþa limitã devenitã temã per-sonalã reprezintã deplina justi-ficare eticã, transfigurarea eiliterarã necesitã ºi tangenþiali-tatea cu esteticul, nelipsitã dinorice act creator. ClaudiuTurcuº va însuma, dupã ana-liza textelor lui Norman Manea,urmãtoarele caracteristici:„Candoarea genuinã între-pãtrunsã de reflecþia specula-tivã, refuzul încrâncenãrii ca fil-tru al propriei memorii, conver-tirea agresivitãþii în scepticism,redimensionarea sarcasmuluiprin burlesc, apoi programaticadeschidere cãtre alteritate, înciuda retractilitãþii naturale –reprezintã coordonate incon-turnabile ale proiectului exis-tenþial, etic ºi estetic, desã-vârºit de autorul «Întoarceriihuliganului»“ (p. 12).

Claudiu Turcuº îºi manifestãconvingerea cã prezenþadimensiunii iudaice nu a mar-

cat în mod semnificativ debutulscriitorului, fiind vorba nuneapãrat de o temã evreiascã,ci de una general umanã. Fidelonestitãþii, autenticitãþii artis-tice, dar ºi unei etici a respon-sabilitãþii, repudiind trivializa-rea melodramaticã a suferinþei,Norman Manea crede doar învaloarea strict literarã a unortexte care prezintã situaþiile-li-mitã ale vieþii din lagãrele deconcentrare. Mai mult decâtdespre experienþa Holoca-ustului, Norman Manea a scrisºi scrie despre rãul potenþial alumanitãþii de oriunde ºioricând, cu un simþ acut al peri-colelor posibile, latente, mani-festându-ºi, în acest sens, oadevãratã profesiune de cred-inþã, pecete a întregii saleopere, circumscrisã eticului.„Eticul devine constitutiv es-teticului, putând determinaefecte nefaste în planul con-strucþiei artistice (tezismul, depildã) sau, dimpotrivã echili-brând, îmblânzind radicalismulestetic, evazionist“ (p. 163).Drept urmare fireascã,Holocaustul reprezintã, înscrierile lui Norman Manea, nunumai o tragedie evreiascã, ciºi una general umanã.

Majoritatea prozelor scurteale lui Norman Manea suntcentrate pe tema copilãrieifrustrate, structuratã în cele treifaze delimitate de ruptura pro-dusã de ºocul deportãrii: debu-tul, anii de formare ºi iubirea.ªi în scrierile care înfãþiºeazãipostazele de maturitate rãz-bate, în rãstimpuri, imagineacelui care doreºte sã se reîn-toarcã la toposul copilãriei. Iartema morþii constituie osaturatuturor acestor proze scurte ºieste prezentatã mai puþin prinimagini ale confruntãrii directecu aspecte ale acestei expe-rienþe, cât, mai ales, prin per-manenta fricã de foame, deboalã, de primejdii de orice fel.Cu alte cuvinte, este mereuprezentã teama de a pierde ºia se pierde prin întâmplãri carepot varia ca frecvenþã ºi inten-sitate, dar care rãmân un peri-col latent, potenþat de o sensi-bilitate acutã.

Pe lângã caracteristici pre-cum istoricitate, autenticitate,implicaþii rasiale, publice ºipolitice, interferenþe generice,Claudiu Turcuº distinge laNorman Manea interesulcovârºitor pentru problema

identitãþii, mai exact, a identi-ficãrii, ºi pentru ideea de mem-orie. În acest context, analizaeseului Felix culpa, curaportare nu numai la MirceaEliade, dar ºi la propriacondiþie, este fertilã pentrunuanþarea acestui aspect ºilãmureºte ºi poziþia criticului înaceastã polemicã iscatã înperioada postdecembristã:„Este o naivitate sã neînchipuim cã o recenzie, fie ea«antiromâneascã», poate pro-pulsa un necunoscut din estulEuropei în uriaºul spaþiu ameri-can. Dar, prin absurd, dacãaºa stau lucrurile, rãmânecurios cum pletora de scriitoriexilaþi în Statele Unite, evreisau de alt neam, anonimi pânãla capãt, n-au binevoit sãurmeze exemplul lui Manea:un fleac moralist, pro-israeliansau mãcar pro-american le-arfi asigurat notorietatea“ (p. 30).

Distingerea temelor înopera lui Norman Manea sedovedeºte profitabilã în ceeace priveºte analiza constan-telor acestei scriituri. Per-sonajele lui Norman Maneacertificã nesiguranþa exis-tenþialã, caracterizatã simultanprin apartenenþã ºi non-aparte-nenþã. Desigur cã limbajul, per-spectivele ºi tehnicile narative,interacþiunea cu cititorul sunt ºiele integrate unei poetici aalteritãþii de coloraturã eticã.„Manea e un scriitor dialogic,reflexiv, abisal ºi, tocmai deaceea, uneori, hipercodificat.Nu autoreferenþial, nu ludic, nutextualist, nu evazionist“ (p.64). ªi nu se uitã faptul cã, înþarã, Norman Manea a obscu-rizat fragmentele-þintã pentruciracii ideologici, mascându-leînþelesurile, transmiþând indi-rect mesaje esopice lectorilor.Replica puterii comuniste va fipe mãsurã: „De fapt, pe fondulraporturilor tensionate dintrescriitor ºi sistem, «infra-canoni-zarea» sa literarã serveºtedrept replicã unei strategii per-verse a Partidului, care, în aniioptzeci, contesta scriitorii inco-mozi folosind instrumente/ pre-texte estetice“ (p. 17).

În studiul sãu, ClaudiuTurcuº acoperã un spaþiu larg,reprezentativ pentru tema pro-pusã. Criticul abordeazã operalui Noman Manea din punct devedere istoric, morfologic,estetic ºi socio-ideologic ºirãspunde impecabil la întrebãrilegate de resorturile estetice,ideologice ºi psihologice carelegitimeazã realitatea non-epicã. Beneficiind de un aparatcritic foarte bine pus la punct ºide o construcþie a demon-straþiei pe cât de viabilã, peatât de convingãtoare, cartea„Estetica lui Norman Manea“se constituie într-un substanþialdemers recuperator, fãrã eroride poziþionare esteticã ºi ideo-logicã.

Vasile SPIRIDON

Realitateanon-epicã

Asia este un continent mirific cea atras prin exotismul sãu mulþicãlãtori, cercetãtori ºi misionari reli-gioºi dornici de cunoaºtere. Dar nue mai puþin adevãrat cã din Asia auvenit invazii pustiitoare asupraEuropei, ce au culminat cu mareainvazie mongolã din 1241. Dacãam face o retrospectivã a primelorîncercãri europene de a pãtrundeîn Asia, l-am putea menþiona peAlexandru cel Mare, care în cam-pania militarã revanºardã asupraImperiului persan începutã în 334î.Hr. (Granicos) a ajuns pânã înIndia, l-a învins pe Porus împãrat,a stat de vorbã cu gymnosofiºtiiindieni ºi s-a retras numai atuncicând armata a refuzat sã meargãmai departe, înãlþând în acel loc unobelisc care marca locul în care s-a oprit Alexandru. În fine, în Asia segãsesc þãri cu civilizaþii strãvechi,cercetate cu pasiune de savanþieuropeni – India, China, Japonia,Thailanda, Tibetul –, în China,bunãoarã, a întreprins o expediþieîntre 1675 – 78, Nicolae MilescuSpãtarul la porunca þarului AlekseiMihailovici. Însã, un prim cãlãtoreuropean din epoca modernã, careajunge la graniþa cu Tibetul, poatechiar a pãtruns în interiorul sãu, afost Benjamin de Tudela (secolul alXII-lea). În secolul al XX-lea, cãlã-toriile, ºederile ºi cãrþile despreTibet ale Alexandrei David – Néel(1868 – 1969) sunt celebre, ultimacãlãtorie proiectatã fusese la vârs-ta de o sutã de ani. Aºadar, întreþãrile asiatice, Tibetul („acoperiºullumii“, cum i se mai spune) ocupãun loc distinct prin ariditateareliefului, clima asprã ºi condiþiilede viaþã dificile. Multe localitãþitibetane sunt formate din una saumai multe case, eventual corturi denomazi ce sunt aºezate la altitudiniincredibile pentru europeni: aeruleste rarefiat, zãpezile sunt veºnice,drumurile sunt impracticabile, încâtcomunicarea între localitãþi estedificilã. În pofida acestor condiþiivitrege, tibetanii sunt oameni ospi-talieri, prietenoºi ºi dornici de liber-tate: „... pe scurt, cred cã nicãieri înlume un cãlãtor nu este înconjuratcu atâta atenþie ºi ospitalitate ca înTibet“ (p. 290). Tibetul mai este vi-zitat pentru templele sale budiste(Giuseppe Tucci a fãcut timp demai mulþi ani cãlãtorii de studii înTibet, iar în 1932 a revenit de acoloîmpreunã cu Mircea Eliade. Sepoate consulta cartea lui FoscoMaraini „Tibetul secret“, 2002 ºi„Memoriile“ lui Mircea Eliade. PeTucci, H. H. l-a cunoscut în 1948,savantul italian aflându-se la aºaptea vizitã în Tibet, între eiexistând ºi deosebiri de vederi înprivinþa formei Pãmântului: „Îi sur-prindea mereu pe chinezi,nepalezi, indieni ºi tibetani cunumeroasele sale cunoºtinþedespre anumite episoade din isto-ria þãrilor lor“, p. 239), iar dintreromâni, Alexandru Csoma deKörös, nãscut în Transilvania, a datla ivealã o gramaticã a limbiitibetane ºi un dicþionar tibetano-englez, murind în 1842, în drumspre Lhasa. Pasionat de Asia, înspeþã, de India a fost ºi savantulMircea Eliade, care ºi-a desãvârºitstudiile la Calcutta, alãturi deSurendranath Dasgupta, iar înrecluziunea de câteva luni înkutiarul din Himalaya aflat lagraniþa cu Tibetul, a încercat sãînveþe limba tibetanã. Alþi savanþieuropeni cunoscãtori de idiomuri ºiculturi asiatice au fost Sven Hedinºi Paul Pelliot. În preajma celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, H.Himmler preocupat de ocultism ºi

ezoterism a trimis o expediþie înTibet (1938), menþionatã ºi de H.H. spre sfârºitul cãrþii sale (p. 244).A se vedea în acest sens cartea luiChristopher Hale „Cruciada luiHimmler. Istoria expediþiei ger-mane în Tibet din 1938“, iar înmomentul înfrângerii Germaniei, însubteranele Berlinului s-au des-coperit sute de tibetani îmbrãcaþi înuniforme germane care au luptat ºiau murit pentru cel de-al TreileaReich. Himmler, ca ºi Hitler, de alt-fel, credea cã originile ariene alepoporului german provin din Tibet.Cu aceste gânduri am început lec-tura cãrþii* lui Heinrich Harrer (1912– 2006), care a avut ºansa sã steaîn Asia timp de 13 ani, dintre careºapte ani în Tibet. Dintr-o notiþã ceînsoþeºte volumul de faþã, aflãm cãH. H. a scris mai multe cãrþi despreTibet între care ºi o transcriere aautobiografiei lui Thubten JigmeNorbu, fratele lui Dalai Lama.Talentat schior ºi alpinist, H. H.face parte dintr-o micã echipã carea escaladat muntele Eiger („legiti-maþia“ pentru Himalaya), apoi, esteinvitat in extremis sã se alãture în1939 unei alte expediþii (PeterAufschnaiter, Luiz Chicken, HansLobenhoffer) ce dorea sã cuce-reascã muntele Nanga Parbat(8125 m), ascensiune dificilã,riscantã, având în vedere cã altepatru expediþii anterioare eºua-serã: „În timpul cãlãtoriei spreNanga Parbat am fost definitivcucerit de forþa de atracþie magicãexercitatã de Himalaya. Frumu-seþea masivului muntos gigantic,întinderea nesfârºitã a þinutului,locuitorii exotici ai Indiei – toateacestea au fãcut o impresie indes-criptibilã asupra mea“ (p. 7). Dupãescaladarea reuºitã a munteluiNanga Parbat, cei patru alpiniºtiaºteptau la Karachi un vapor caresã-i ducã în Europa. Sunt capturaþide o patrulã britanicã ºi internaþiîntr-un lagãr din India, de unde auevadat cu intenþia de a ajunge înTibet, China sau Birmania. Întâm-plarea face sã fie readuºi în lagãrde unde evadeazã din nou pe 29aprilie 1944 împreunã cu alþi ºasecamarazi ºi ajung pe data de 17mai 1944 la graniþa cu Tibetul,dupã nopþi întregi de mers prin þi-nuturi necunoscute ºi zile în carese ascundeau. Primul sat tibetanîntâlnit – Kasapuling – era formatnumai din ºase case, locuitorii fiindla semãnat orz. Descoperã cã îninteriorul Tibetului se circula numaicu permis de trecere, distanþeleerau mãsurate în zile de mers, iaranimalele de povarã sunt caii,catârii, mãgarii, iacii. Dupã orevenire în India, ajung la Gartok,capitala Tibetului de Vest ºireºedinþã a viceregelui. LocalitateaGartok este situatã la cea maiînaltã altitudine de pe Terra.Imagine dezolantã: corturi denomazi ºi colibe de chirpici. Aflarã

aici cã aristocraþia tibetanã eraîmpãrþitã în ºapte ranguri, primulrang aparþinând exclusiv lui DalaiLama. Ajung în apropiereamuntelui sfânt Kailas (6700 m):„Pentru budiºti ºi hindustani,muntele acesta reprezintã lãcaºulzeilor; suprema lor dorinþã este sãpoatã face mãcar o datã în viaþã unpelerinaj pânã acolo. Credincioºiiparcurg adeseori mii de kilometri,mulþi fac drumul prosternându-seincontinuu ºi sunt ani întregi pedrum“ (pp. 53 – 54). La Tradün, dingrupul lor, iniþial format din ºapteoameni, care evadaserã din lagãrºi cinci care plecarã spre Tibet, auajuns sã-ºi continue drumul prinTibet spre a ajunge la Lhasa numaiH. Harrer ºi Peter Aufschnaiter,alpiniºti încercaþi, obiºnuiþi cu efor-turile fizice, singurãtatea ºigreutãþile cauzate de necunoscut.Dupã patru luni de ºedere înTradün plecarã încântaþi de ospi-talitatea tibetanã, iar dupã o sãp-tãmânã ajung la Dzongka, locali-tate ce merita numele de sat. Aicipetrec Crãciunul ºi Revelionul anu-lui 1944. La Kyirong („Satul feri-cirii“), H. H. mãrturiseºte cã-i va fidor de acest loc, unde ar dori sã-ºipetreacã bãtrâneþea (p. 68).Admirator al tibetanilor, H. H. scrie:„Nu cred cã existã alt popor care sãfie aservit atât de necondiþionatunei religii, care sã se strãduiascãsã trãiascã în conformitate cu pre-ceptele ei. I-am invidiat totdeaunape tibetani pentru credinþa lor, cãcieu personal am rãmas toatã viaþaun cãutãtor. Deºi în Asia am gãsitdrumul spre meditaþie, nu am reuºitsã gãsesc ºi rãspunsul la proble-mele esenþiale. Dar în aceastã þarãam învãþat sã-mi pãstrez calmul înfaþa evenimentelor, fãrã a-mipierde echilibru ºi fãrã a mã lãsacopleºit de îndoieli“ (p. 73). Au tre-cut pe lângã Everest, admirarã dela distanþã Lhasa, unde în urmã cutrei sute de ani ajunsese unconaþional al sãu: Peter IohannGrüber. Pe drum se întâlnesc cubandiþii khampa, renumiþi pentrufãrãdelegile lor, dar reuºesc sãscape nevãtãmaþi. În ianuarie 1946se aflau în apropiere de Lhasa, sevedea deja acoperiºul Potalei,emblema oraºului: „Aceastã pa-noramã a compensat toate sufe-rinþele“ (p. 134). Contactul cuLhasa imprevizibil: sunt acceptaþisã locuiascã un timp la familiademnitarului Thangme, apoi laministrul Tsarong. Prezenþa lor înLhasa produce consternare, sen-zaþie ºi nedumerire: reuºirã sã strã-batã Tibetul ºi sã ajungã în capitalãfãrã permise de trecere. Li se oferãîmbrãcãminte ºi încãlþãminte deschimb, sunt vizitaþi de locuitori ºicãlugãri, îºi completau cunoºtinþelede limbã tibetanã, fãceau însem-nãri în jurnal, impresionaþi deatenþia acordatã. Prima ieºire înLhasa a coincis cu o invitaþie la

pãrinþii actualului Dalai Lama (alXIV-lea, n. 1935. A se vedea înacest sens ºi cartea lui MayankChhayn „Dalai Lama, omul,cãlugãrul, misticul“, 2009), origi-nari din Amdo (sat situat în China,în provincia Chinghai) al cãror fiumai mic fusese identificat ca o reîn-carnare a lui Dalai Lama. Fiul celmare al familiei fusese recunoscutca o altã reîncarnare a lui Buddha,era Lama într-o mânãstire. Lasfârºitul vizitei, pãrinþii lui DalaiLama le fac daruri de alimente,pãturi de lânã ºi câte o bancnotãde 100 de sang. Urmarã vizite decunoaºtere a oraºului, la MisiuneaBritanicã, la diferiþi funcþionari mo-nahali ºi guvernamentali, deºi trã-iau cu incertitudinea cã nu vor fiexpulzaþi în India. H. H. trãia cuimpresia cã epoca glorioasã aTibetului aparþinea trecutului.Prezentul era refractar la noutãþiletehnice, înclinat mai mult sprereligie. Solicitaþi de guvern pentrudiferite lucrãri edilitare, rãspund cusolicitudine, iar Peter Aufschnaiterfãcuse descoperiri arheologice.Asistarã la procesiunea mutãrii luiDalai Lama în palatul de varãNorbulingka, cortegiul impre-sionând prin solemnitate. ªedereala Lhasa îi familiarizeazã cu-noaºterea vieþii cotidiene: tibetaniisunt un popor foarte credincios.Pentru ei viaþa terestrã nu are omare însemnãtate, aºa încâtmoartea nu e privitã cu teamã, toþisperau într-o reîncarnare supe-rioarã. Oamenii politici nu-ºiadreseazã invective unii altora,sunt politicoºi, pe stradã se salutã,nu-ºi fraudeazã statul, nu ajungdupã gratii. În treacãt fie spus, dece în România un individ care furã,de pildã, 50 de lei este socotit hoþ,iar miniºtrii care fac devalizãri demilioane de euro sunt corupþi ºi nuhoþi? Sindrofiile din familiile nobile,etalarea bijuteriilor, mesele ºiospeþele îmbelºugate contribuiaula petrecerea plãcutã a timpului.Deºi în Tibet familia era îndeobºtemonogamã, existau ºi cazuri depoligamie ºi poliandrie. Duratamedie de viaþã la tibetani este de30 de ani, nu au întâlnit oameni de70 de ani, iar de 60 de ani numaicâþiva. Probabil, din aceastã cauzãcãsãtoriile se încheiau la vârstetimpurii. Nu le era cunoscutã cãlã-toria de nuntã, luna de miere, cinumai o petrecere ce dura între 3 ºi14 zile, evident, în funcþie deaverea cuplului. În Tibet, divorþurileerau rare, aprobate de guvern, iaradulterul era pedepsit sever cutãierea nasului. În pofida acestorrestricþii, în Tibet bolile venericesunt frecvente. Pedeapsa cumoartea nu existã în Tibet, cinumai înlãnþuirea ºi tãiereamâinilor. Tibetanii cred în putereaamuletelor, sunt pasionaþi deastrologie, îºi întocmesc ho-roscoape, consultau oracolul de

stat înaintea unor evenimenteimportante. Lipsa unei civilizaþiipregnante în Tibet care sã-lvlãguiascã pe individ, îi permite sãse consacre mai mult cunoaºteriide sine. Atât creºtinismul cât ºibudismul, observã H. H., predicãsmerenia în aceastã viaþã ºigãsirea fericirii în viaþa de apoi. Înceea ce priveºte credinþa în reîn-carnare existã o mãrturie a lui DalaiLama care ne intrigã. H. H. îiproiecteazã un film despre cai, lacare Dalai Lama nu manifestãinteres: „<Ciudat> mi-a spus, <cãfostul trup> - se referea la al treis-prezecelea Dalai Lama – <iubeaatât de mult caii, în timp ce mienu îmi spun mare lucru!>“ (p.328). În fine, prin puterea lor deadaptare, învãþarea limbii tibetane,deprinderea datinilor ºi a tradiþiilor,i-au determinat pe mulþi tibetani sãcreadã cã H. Harrer ºi PeterAufschnaiter trãiserã într-o viaþãanterioarã în Tibet. Audienþa laDalai Lama, vizitarea palatuluiPotala îi sporesc prestigiul, în rân-dul tibetanilor, între suveranul pon-tif ºi H. H. stabilindu-se o prieteniece s-a ridicat „deasupra ceremo-nialului ºi a etichetei“ (p. 285).Auzindu-l vorbind în public esteuimit de dezinvoltura ºi siguranþacu care se exprima, neobiºnuite laun adolescent de 14 ani, cât aveaDalai Lama în 1949, înscriindu-seastfel dupã predecesorii sãi, DalaiLama al V-lea (iniþiator al palatuluiPotala) ºi Dalai Lama al XIII-leadecedat în 1933 la 54 de ani:„Inteligenþa acestui bãiat era însãde pe acum apreciatã ca un ade-vãrat miracol. Se spunea cã dacãciteºte o singurã datã o carte o ºtiedeja pe dinafarã. Se interesase detimpuriu de toate afacerile de stat,criticând sau aprobând deciziileAdunãrii naþionale“ (p. 278).Cunoscându-l îndeaproape peDalai Lama, H. H. îi face un suges-tiv portret fizic ºi intelectual (p.314). Invadarea Tibetului în 1950de cãtre armatele Chinei l-a deter-minat pe H. H. sã pãrãseascãaceastã þarã ospitalierã, unde stã-tuse 7 ani, ºi îºi fãcuse prieteni ºidevenise prieten ºi dascãl al luiDalai Lama. Refugiat în India, H. H.ajunge cu greu în Europa, undeabia în 1960 se aflã despresamavolniciile chineze: oprimareacãlugãrilor, dislocãri de populaþie,mãsuri represive ce vor duce larevolta bandiþilor khampa conduºide Andratshang (devenit un ade-vãrat erou naþional), care a pricinu-it multe înfrângeri armatei chineze.În fine, revenit în Austria, H. H.organizeazã la Viena în 1965 laMuzeul de Etnografie o expoziþiedespre Tibet, la care au participatºi trimiºii lui Dalai Lama, care i-autransmis o scrisoare din parteaacestuia. La pagina 364, cred cã înloc de 18 martie 1953, trebuie citit1959. În concluzie, o lucrare valo-roasã despre un popor tenace maipuþin cunoscut în România.Felicitãm editura Polirom pentrurepublicarea acestei cãrþi.

_______________

* Heinrich Harrer ªAPTE ANIÎN TIBET. Traducere de SandaMunteanu. Ed. POLIROM, 2013,383 p., 29,95 lei.

ateneu

ianuarie 2014 19

Ionel SAVITESCU

ªapte ani în Tibet„Urmãresc cu cel mai viu interes toate evenimentele, pentru cã o parte din sufletul meu a rãmas

indisolubil legatã de Tibet. Indiferent unde voi trãi de acum înainte, nostalgia acestei þãri mã vaînsoþi mereu... Dorinþa mea supremã este sã trezesc cu aceastã carte simpatie ºi înþelegere pen-tru un popor a cãrui voinþã de a trãi în libertate ºi pace a avut un ecou atât de slab în lume“.

Heinrich HARRER

muzicã

ianuarie 201420

Toate astea se întâmplauprin 1988-1989. O gaºcã (înultimul timp cuvântul pare sã fidispãrut, el nu mai are puterenici în zonele peiorative…) depatru bãieþi care colindau de-alungul ºi de-a latul unui orãºelde provincie. Discuþiile vârstei– curiozitãþi pardonabile, fete,câte ceva fotbal, mult baschet,dar mai ales muzicã… Puþineerau discurile de calitate ce seputeau asculta atunci. Mult maitârziu, piaþa avea sã fie infuza-tã de casetele aduse de la pri-etenii polonezi sau, pentru ceimai norocoºi, trimise de-adreptul din Vestul civilizat! Însãîmi aduc aminte cã timpul erade partea noastrã – neînþelegea dilemele, ne atrofiatemerile.

Nici nu ºtiu prea bine cereprezenta pentru „cei mari“Luceafãrul. Pentru unii, eradoar un loc unde miracolul selãsa aºteptat. Pentru noi, eramai degrabã o convenþiespaþialã. Ne întâlneam laLuceafãrul, ne despãrþeam (nupentru mult timp!) laLuceafãrul… Rar, urcamscãrile pânã la ultimul etajpentru a cumpãra fie un Iris 3,un Holograf sau Compact. ªimai rar ne cãdeau în mânãcelebrele Antologii rock (cineîºi mai aminteºte deMetropol?), în sonurile cãroraam înþeles noile capricii aletinereþii. Adevãrata minune s-aprodus într-o zi de varã, cândcineva dintre noi a avut ºansasã întrevadã printre discurileaºezate în raft unul cu totul ciu-dat. Avea, ce-i drept, preþ deimport, însã coperta de un matdistinct, dublã, cu versurile înenglezã, numele formaþiei ºititlul albumului veneau parcãdintr-o cu totul altã lume, nicimãcar imaginatã. Mult timpdupã aceea, am întrebat cum afost posibilã apariþia celebruluiDark side of the moon în rândcu Savoy, Mirabela Dauerº.a.m.d. Nimeni nu a pututrãspunde. Acum, peste timp,chiar pare un miracol! Certeste cã l-am luat, iar pentrucâteva sãptãmâni lp-uldevenise un fel de simbol algrupului. Discutam despre el,încercam sã-i înþelegem câteceva din mesaje, ne probampick-up-urile ºi ne bucuram desunetul stereo distinct, proce-sat, care nu avea nimic meta-lic, artificial. Dark side of themoon avea sã fie pentru multãvreme un soi de liant…

Inevitabil, l-am redescoperitîn mai multe ocazii: în anii dinfacultate, din postura de musicadviser, din cea a colecþionaru-lui înrãit care nu putea sãtreacã peste versiunea SACD(deºi nu avea aparatura nece-sarã); apoi, Dark side of themoon m-a convins sã-mi achi-ziþionez pachetele remasteri-zate ale celor de la Pink Floydori sã trec peste reproºurilecârcotaºilor lui Waters ºi sãmerg la Bucureºti pentru avedea The Wall, cel maiimpozant concept live. ªi amajuns pe nesimþite în 2013,când, pentru a marca aniver-sarea a patruzeci de ani de larealizarea DSOTM, trustulBBC „i-a comandat“ lui Tom

Stoppard (un nume recunoscutîn industria de specialitate –curioºii ar putea fi surprinºi fieºi dând un banal search pewikipedia) ceea ce s-a numit „aradio play“. Produsul a fosttransmis de BBC Radio 2 pen-tru prima datã pe 26 august ºia fost deopotrivã apreciat, atâtde Roger Waters, cât ºi deDavid Gilmour. Autorul nu ºi-apropus nici mãcar pentru oclipã sã decodeze metaforelealbumului-mamã, dar a avutforþa de a-i reparcurge uneleînþelesuri, de a-i reactualiza/împrospãta unele formule, dea-i multiplica sensurile în ritmulimpus de nowadays.

Exact la finele anului trecut,sub forma unui pachet deluxe,piesa lui Tom Stoppard aveasã fie distribuitã inclusiv peAmazon, purtând egida FaberFaber, cu un artwork reimagi-nat de Aubrey Powell (pentrucunoscãtori – Hipgnosis ºiStorm Studios). Pe scurt, unprodus de calitate, elegant, unhardcover ce avea sã conþinãscriptul piesei (56 de pagini) ºidouã cd-uri, unul cu Darkside –piesa de 54 de minute trans-misã de BBC Radio. TomStoppard a reuºit în chip fericito redimensionare a albumuluioriginal. Darkside nu vine dintradiþia americanã – nu este unmusical, actorii nu cântã – cioarecum misterios îºi potrivescreplicile printre cântecele maivechi, ducând cãtre un radiopuzzle. Tributar unei ironii secide tip british, Tom Stoppardalege de fapt un discurs filosof-ic, pe scheletul cãruia, treptat,se contureazã ideea cã singu-ra ºansã a omului pare aprinde contur odatã cu acþi-unea de conºtientizare a pro-priei valori.

Pentru exemple, nu voi tra-duce nici numele personajelor,nici replicile acestora. Actulunei eventuale traduceri ar dis-truge din atmosfera imaginatã.Atât Dark side of the moon, câtºi Darkside sunt deopotrivãdiscursuri interesate de atmos-ferã, de însãºi muzica inefabilã

a cuvintelor. Nu mi-aº puteaimagina sub niciun motiv unPink Floyd tradus în românã(iar acum zâmbesc gândindu-mã la Dylan-ul tradus deCãrtãrescu…) Sã neîntoarcem însã la personaje:acestea sunt mai degrabã per-sonaje – idee, concepte exis-tenþiale. Numãrul lor nu e mare– Emily, The Boy, Mr. Baggott,Dr. Antrobus, Fat Man, WiseOne, Banker, Politician,Emily’s Mother – toatedeservind temelor pe care leatinge: solitudinea, lãcomia,nebunia, frica, egocentrismul,raportul dintre iluzie ºi realitate,timpul etc.

Cele paisprezece scenealterneazã spaþiul exterior cucel interior, însã pânã ºi aces-tea par a nu fi decât niºte con-venþii, întrucât lumea exte-rioarã e lumea imaginatã, emai degrabã lumea din cadrulexperimentului, o lume aflatãsub semnul voinþei de a fi.Drama omului imaginat deTom Stoppard pleacã dinspre1973 dar îºi „vinde“ înþelesurileîn stil postmodern: existã oserie de trimiteri aparent hao-tice cãtre mai multe comparti-mente care jongleazã cu sen-surile precum o armonicã cusunetele. Ethics Man e cel carese descoperã prin personaje:el se aflã când în tabãra unuiutilitarian consequentialist(nevoile celor mulþi copleºesccererile celor puþini – puteþivedea microlumea de tipsupermarket), când în cea aunui Nietzschean Egoist(Dumnezeu a murit ºi nimeninu mai impune reguli)! Chiarun personaj strigã la unmoment dat Ubermensch,fãcând trimitere evidentã laomul de tip nou, fiinþã asociatãcu voinþa de putere.

De fapt, primele repliciamintesc parþial ºi de tragediagreacã: corul este suplinit devoci/ comentatori ce fac cunos-cute evenimentele. Acesteavãd cum un tren, scãpat desub control, riscã sã deraiezeîn apã; e momentul oportunpentru apariþia lui Ethics Man,cel care intervine ºi schimbã latimp direcþia trenului –salveazã viaþa a sute de cãlã-tori, dar nu clipeºte când pelinia cealaltã trenul izbeºte uncopil neatent. În orizontul pro-priei gândiri, totul pare sã fiavut un sens: „I did what had tobe done.“ Scena a doua nepropune o primã problemati-zare: þinând un curs defilosofie, Mr. Baggott îºi între-abã studenþii cine crede cãEthics Man a procedat corectºi cine nu? Singura care paresã facã notã distinctã estetânãra Emily Mc Coy, caredevine brusc interesatã de cal-itatea oamenilor – cine erau ceidin tren?, ce destin ar fi avutbãiatul care îºi pierde viaþa? Emoral, aºadar, sã salvezi viaþamai multor oameni în detrimen-tul uneia? Ethics Man, a se citiMr. Baggott sau „a moralphilosopher“ crede cu tãrie cão acþiune rãmâne în sfera etic-ului ºi poate fi înþeleasã doar înfelul acesta, întrucât ea se con-stituie în cauza unor efectefericite; consecinþele sunt bune(ori potrivite) doar dacã mãrescfericirea oamenilor iar fericireaar putea fi definitã începând cuºansa de a te afla în rândulcelor în viaþã. O altã dilemã, oaltã încercare: presupunem încadrul altui experiment cã unuipilot i se face rãu. În avion seaflã un politician, „a banker“ ºi„a moral philosopher“ cu o sin-gurã paraºutã. Cine va fi celsacrificat?

Puzzle-ul despre care vor-bim presupune de fapt miciscene ce se amestecã, cuînvãþãturi morale. De exemplu,interferând cu piesa Time,avem scena celor douã per-sonaje, un bãiat ºi Emily careurcã cãtre locul unde aveausã-l gãseascã pe Wise One,cel ce avea sã le împãr-tãºeascã cã „The secret oflife… is… This is not a drill“, oinvitaþie de a profita în modconºtient de timpul pe careomul îl are la dispoziþie.

Þinând cont cã suntem îninteriorul unui scenariu radio-fonic, e interesant modul încare este intuit transcenden-talul – lumea e energie a unde-lor, iar The Juggler poate fistãpânul suprem: „Emily:What’s the transcendental?/Boy: It’s the juggler on theradio. […] There’s a juggler onthe radio. He sounds exactlythe same as if there’s no jug-gler. There’s lots of people lis-tening to the radio, and someare saying ‘There’s no juggler’,and there is a few philosopher-type people saying, ‘How is ajuggler you can’t see, hear,smell or touch different from nojuggler?’ But there’s nothingany of these people can telleach other about the existenceor the non-existence of the jug-gler./ Emily: So how do youknow there’s a juggler?/ Boy: Iheard him on the radio.“Analogiile sunt evidente!

Continuãm sã trãim într-olume ce nu mai apreciazã nor-malul, frumuseþea. Suntemdornici de a observa totul, de adefini, de a cataloga, de apune etichete. Emily este sin-gura în stare de a realizagreºelile capitale: „And what Iam thinking is, you can’t workout what is the good, you justknow what is the good, that’swhat’s good about it.“ Acuzatãde vrãjitorie într-o lume aideilor, Emily e salvatã de chiarcãlãtorii trenului de la începutulpiesei ºi proclamatã drept ceacare a reuºit sã ridiceblestemul. Þinutul sterp începesã înverzeascã ºi lumea înce-pe sã se bucure, însã toateacestea se vor petrece pentrupuþin timp. Intruziunea politici-anului, interesele „banker“-uluinu fac altceva decât sã pro-punã noi constrângeri. Per-sonajul pare sufocat: „I can’tthink of anything to say really.[…] We consume everything.We’re dying of consumption.“Versurile din Eclipse curg lin,sfâºietor. Vocea din off îºi per-mite o ultimã constatare:„There is no dark side of themoon really. Matter of fact, it’sall dark.“ Cu toate acestea, ulti-ma replica aparþine lui Emily:„Do you believe in the juggler?When you hear the bell, it’stime to go in.“ Iar cele douãlumi se închid. Cititorul poaterãmâne în experiment, sau purºi simplu, la început de an,poate înþelege cã this is not adrill…

Marius MANTA

Radio DSOTM

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu

ianuarie 2014 21

ateneu

nr. 7 - 8,15 octombrie – 1 decembrie

2013

Pro Saeculum apare laFocºani ºi face parte din catego-ria revistelor pe care le-aº numieclectice. Ele apar de obicei înoraºele unde un spirit cultural allocului e greu definibil ºi publi-caþia nu poate susþine un pro-gram de definire, ocrotire ºi îndru-mare a energiilor creatoarelocale, dar naºte acolo o person-alitate culturalã ce ambiþioneazãsã treacã dincolo de acest imped-iment, pentru a realiza ceva denivel naþional. Pro Saeculum esteo revistã culturalã de nivel naþion-al, realizatã cu oameni de pre-tutindeni. Ce anume vrea sãdefineascã, e dificil de vãzut. Însãai de citit din ea o mulþime de arti-cole ºi creaþii literare interesante.Nr. 7-8 al revistei este deschis deeditorialul semnat de RodicaLãzãrescu, „În sãbii sã ne tãiem?Cu vorba sã ne-mproºcãm?“, ceface o succintã, dar documentatãistorie a polemicii ºi pamfletului,pentru a reliefa deviaþia lor spreinvectivã (deviaþie ce ar putea fiprivitã ca un specific al spaþiuluicultural românesc, deºi pânã laurmã ajutorul în definirea sa nuvine de la Caragiale sau Arghezi,ci de la Karel Capek, cu „Celedouãsprezece figuri ale luptei cucondeiul sau Îndreptar depolemicã în scris“. Însã, ne spuneeseista, „nu încetez sã mã mi-nunez de „inventivitatea“ românu-lui care a dus la perfecþiune ter-tipul cu pricina“. De unde vine cãnoi aplicãm la un nivel superiormãcar unul dintre procedeeleimaginate de Capek pentru aþispulbera adversarii. GeorgeBãlãiþã în „Lecþia“ pare sã ilus-treze editorialul într-o scurtã

poveste savuroasã ºi plinã deînvãþãminte. M-am uitat maideparte dupã o anchetã pe tema„polemicii“ cu specific românescºi dupã eventuale eseuri la temã,dar nu am gãsit, încât editorialulrãmâne izolat.

Trebuie sã consemnãm celedouã aniversãri. Cea a lui RaduCârneci, de care ne leagã puter-nice fire, domnia sa fiind iniþiatorulseriei noi a revistei Ateneu, RaduCârneci – 85, salutat de GeorgeBãlãiþã, Grigore Codrescu ºiJeana Morãrescu. ªi cea a luiNicolae Breban, Nicolae Breban– 80, salutat prin douã eseuriscrise de Irina Petraº ºi AuraChristi. „Instalat în centrul lumii, opriveºte, o descrie ºi, deci, ocreeazã“ – spune Irina Petraºdespre colosul prozei contempo-rane.

Pro Saeculum este o revistãvie, atractivã, cu semnãturi presti-gioase, din care ai ce citi.

anul VI, nr. 31, Râmnicu Sãrat

Valeria M.T. (Manta Tãicuþu)semneazã editorialul „Scrieþi,bãieþi, nu(mai) scrieþi…“, în care,cu verva sa ironicã spulberã cevadin credinþa fiecãrui autor auto-hton în genialitate sa. Cu micicorecþii (de pildã preºedintele þãriia declarat de fapt cã n-a citit înviaþa lui o carte, necum sã aibãuna de cãpãtâi, iar strãmoºii cepictau în peºteri nu aveau„puseuri creativ-productive“, ci„pictau“ într-un context magico-religios), editorialul e bine þintit,având ca final apoteotic între-bãrile cu schepsis: „de ce publi-cãm?“, „pentru cine publicãm?“,„în condiþiile în care cititul a înce-tat sã mai fie obicei cotidian“.

La zi, gãsim un eseu de SilviaOana Sofineti, „Vampirii: ficþiunicomerciale“, despre „puterilenopþii“, cu abordare în spirit semi-ologic: totul vine din imaginaþiaprin care cãutãm sã explicãmfenomene stranii.

Florin Costinescu scrie desprelirica lui Radu Cârneci: „La vârsta,rotund împlinitã, în februarie2013, de 85 de ani, îl vãd pe poe-tul Radu Cârneci ajuns pe un pla-tou aflat la mare înãlþime, poziþiecare atrage de la sine o situare asa într-o luminozitate puternicã,proprie învingãtorului“.

O tânãrã eseistã, Artemiza-Delia Asãnache, are iniþiativalãudabilã de a scrie despre CellaSerghi în „Pânza de pãianjen sauÎn cãutarea fericirii“. E îmbucurã-tor sã vezi tineri ce mediteazã (cutalent, dãruire ºi pãtrundere)asupra unor opere literareromâneºti.

Revista editatã de Centrul deCulturã „George Apostu“ dinBacãu, a apãrut, recent, într-unnou format, de carte, elegant ºiaerisit, cu un conþinut dens, sub-stanþial, tratând o temã de mareinteres la ora actualã, ºi anume,problema identitãþii naþionale.Despre patriotism, patriotismulcultural, identitate, identitar înepoca globalizãrii scriu materialepertinente, cu puncte de vederesolid argumentate Cãtãlin Turliuc,Petru Bejan, academicieniiAlexandru Boboc, Ioan Scurtu,Grigore Smeu, istoricul IoanMitrea, pictorul Marin Gherasim,Bogdan George Popa (doctor înºtiinþe politice, UniversitateaBloomington, SUA), scriitoriiLucian Vasiliu, Marius Ianuº,Gellu Dorian, Adrian AluiGheorghe, criticii literari Alex

ªtefãnescu ºi Adrian Jicu. Ne-aureþinut, de asemenea, atenþia arti-colele semnate de ValentinCiucã, Liviu Dãnceanu, OvidiuGenaru, Sabina Fînaru. Mai sem-nalãm din bogatul sumar al revis-tei omagierea lui Radu Cârneci lacei 85 de ani împliniþi, profe-siunea acestuia de credinþã, inti-tulatã „Poezia ca destin“, comen-tariile critice ale lui ConstantinCãlin, Mircea Coloºenco,Nicoleta Popa Blanariu, VictorMitocaru, Petru Isachi, ValeriuTraian, Dan Petruºcã. AlexandruSurdu este autorul unui savurosarticol despre Bacovia, „Cândfâlfâie, pe lume, violetul“. Nulipseºte poezia din acest frumosºi consistent numãr, ea fiindreprezentatã de Radu Cârneci,Radu Florescu, Dan Petruºcã,Val Mãnescu, Dan Dãnilã.Completeazã în chip fericitsumarul traducerea lui GheorgheIorga din Sâdegh Hedâyat,Mircea Roman cu al sãu Cuvântde recepþie la primirea Diplomeide Excelenþã a Centrului deCulturã „George Apostu“,Constantin Leonte cu „Dimen-siunea eclezialã ortodoxã a patri-otismului“, din care reproducemfinalul unui citat din MihaiEminescu: „S-o facem mare peþãriºoara noastrã prin roadelemuncii noastre ºi prin mãrimeavredniciilor noastre“.

Adãugãm ºi faptul cã numãrul41 din „Vitraliu“ a apãrut împre-unã cu suplimentul „Museum“,periodic al Complexului Muzeal„Iulian Antonescu“ Bacãu (ºi aicisunt materiale bune, de þinutã in-telectualã, prezentând interes lalecturã, cum sunt cele aparþinândlui Alexandru Zub, Ioan Mitrea,Vilicã Munteanu, Dimitrie-OvidiuBoldur), ºi cã ilustraþia revistei, culucrãri ale sculptorului GheorgheZãrnescu, este una de excepþie.

„Vitraliu“ (director- GheorghePopa, coordonator de numãr- ValMãnescu, secretar general deredacþie- Victor Eugen Mihai-Vem) este o revistã bine ºitemeinic fãcutã, demnã de atenþiacititorilor.

Primim de la Cluj frumoasarevistã de culturã urbanã„Oraºul“, editatã de FundaþiaCulturalã ºi de Caritate pentruProtecþia Patrimoniului CulturalNaþional „Carpatica“, al cãreipreºedinte este arhitectul IonelVitoc. Din bogatul sumar sem-nalãm: „Omagiu lui PetruPoantã“, sub semnãturile lui IonCristofor ºi Ioan Aurel Pop, unamplu ºi interesant reportaj de laTabãra de Artã Vãlenii ªomcuþei,articolele bine documentate ºi cuopinii pertinente despre spaþiulurban, spiritualele aforisme aleunui „sceptic sub acoperire“,cuprinzând „Monedele ºi mona-dele“ lui Marcel Mureºeanu, sãr-bãtorit la aniversarea celor 75 deani ºi autorul melancolic înfrigu-ratului poem „Noaptea burguluinostru“, de pe coperta a IV-a arevistei, jurnalul expoziþional,recenziile din „Raftul cu cãrþi“(unde criticul de artã NegoiþãLãptoiu scrie despre „Carte cu IlieBoca“ de Carmen Mihalache),rubricile „Secvenþe transilvane“,„Românii pretutindeni“, paginilede beletristicã. „Oraºul“ este orevistã de autenticã þinutã intelec-tualã, substanþialã, elegantã, cuun profil distinct în peisajul publi-caþiilor autohtone. O revistã pecare o þii cu plãcere în mâini, pen-tru cã aratã bine, este aspec-tuoasã, ºi o citeºti cu folos ºiplãcere.

Daniel Bãnulescu, „În ºerpãrie“, Ed. Tracus Arte,Bucureºti, 2013 (antologie de poezie);

Ioan Enache, „Furtuna din cãmara mea: sfãtuireduhovniceascã pentru vremea de acum“, Vol. I ºi II,Ed. Studion, Bacãu, 2013;

Arhimandrit Paulin Lecca, „Jurnal duhovnicesc“,Editura Studion, Bacãu, 2013;

Emil Nicolae, „Victor Brauner ºi însoþitorii“, Ed.Hasefer, Bucureºti, 2013;

Dan Petruºcã, „Semne din cãrþi“, Ed. Babel, Bucureºti,2013, (eseuri);

Diana Corcan, „Un fel de câine al universului mic“,Ed. Brumar, Timiºoara, 2013 (poezii);

Daniel ªtefan Pocovnicu, „Zapping“, Ed. Paralela 45,2013 (eseuri);

Gheorghe Ungureanu, „Gustul pâinii ºi al vieþii“, Ed.„Rovimed Publishers“, Bacãu, 2014 (roman).

CCããrrþþ ii pprr iimmiittee llaa rreeddaaccþþ iiee

Meºteºugul contemplaþieiImmanuel Kant nu a pãrãsit niciodatã

Königsberg-ul, dar a gîndit un sistem filosoficcare a cucerit lumea. Mi-am amintit de Kantcitind antologia alcãtuitã de Nora Iuga dinpoezia lui George Almosnino - GeorgeAlmosnino, Fotoliul verde. Antologie depoezie 1971-1995, (Editura Paralela 45, 2013).Un poet care ºi-a scris cãrþile, privind lumea dela fereastra apartamentului sãu din cartierulTitan. L-am citit prima datã pe GeorgeAlmosnino într-un grupaj din România Literarãacum vreo 20 de ani. I-am adãugat numele înlista de poeþi care conteazã. Lumea imaginatãde Nino din fotoliul sãu verde a ieºit de multe orimai bunã decît cea exterioarã. O lume pe careo contemplã, ºtiind cã nu o va putea schimba:„vine o vreme/ meºteºugul contemplaþiei“. Olume pe care o aduce la dimensiuni minimaliste:„dacã searã de searã în liniºte am privi/ cumminutul se lasã mângâiat/ pe muchiile sale reci/tot astfel frunzele gudurându-se/ schelãlãind lapiciorul unui câine mai mare“. O lume pe care asimþit-o pînã la durere ºi pe care a pãrãsit-o multprea devreme.

Atmosfera este de multe ori apãsãtoare,intimitatea camerei întorcîndu-i-se împotrivã:„mi-e fricã de scaunul acela/ pe care mi-ampregãtit/ hainele de duminicã“. Alteori, notaþiafulgurantã de jurnal puncteazã scene de mareintensitate emoþionalã: „marea adusã pe fundulunui pahar/ în camera muribundului/ atât s-aputut prinde cu linguriþa“. Cînd pãrãseºte foto-liul, scenografia se mutã într-o rezervã de spital:„sorã arde-þi inelul/ bãrbile morþilor/ se strecoarã

prin el“, „Fãrã pãsãri pãdurea are mirosul/ cori-doarelor de spital.“ Pe drumul spre Marea liniºte(aºa cum se intituleazã ultimul volum, postum,din 1995), cele douã maluri se întrepãtrund: „Cepoate mortul dori în viaþã?/ aerul apa focul ºicerul/ poate altunde.“ sau „se scrie un necrolog/se plânge în faþa cortinei/ se bârfeºte în spateleei/ se mulþumeºte omului/ vieþii/ morþii“. Unpoem care meritã citat în întregime este strângefirimiturile mamã: „cineva încearcã la uºã/mamã/ strânge firimiturile de pe masã/ascunde-mi vapoarele de hârtie/ în coºul curufe/ pune glastra cu flori pe noptierã/ ochelariiaºazã-i peste albumul familiei/ aranjeazã-þi unzâmbet pe faþã/ spune-i cã abia m-ai nãscut/dorm/ cineva încearcã la uºã.“.

Un om discret, care ar fi meritat o mai marerecunoaºtere în timpul vieþii. Eugen Negriciscrie în prefaþa cãrþii despre strania voluptate asubestimãrii. Prietenii alãturi de care a visatpoezia, Constantin Abãluþã, Valeriu MirceaPopa, Virgil Mazilescu, Mariana Marin, FlorinMugur, alcãtuind laolaltã o boemã literarã în aniifriguroºi ºi întunecaþi ai sfîrºitului de comunism,l-au apreciat la adevãrata valoare ºi au scris lavremea lor despre cãrþile pe care le-a publicat.Jumãtate a unei familii de scriitori, GeorgeAlmosnino va rãmîne în posteritate ºi prinportretul pe care i-l face Nora Iuga în postfaþaantologiei, portret la rîndul sãu antologic: „Sigur,omul ãsta al meu care vorbea atât de puþindespre viaþa lui cãra dupã el un camion plin curole de film mut.“

Florin HÃLÃLÃU

SSerafim Rose sauccum se ajunnggella ortodoxismprinn Dostoievskki

„Dacã s-a spus cãDostoievski i-a dãruit luiEugene Ortodoxia, atunci pebunã dreptate se poate afir-ma cã Bach i l-a dat peHristos.“

IIeerroommoonnaahh DDaammaasscchhiinn,,„„VViiaaþþaa ººii lluuccrrããrriillee

PPããrriinntteelluuii SSeerraaffiimm RRoossee““

Serafim Rose, pe numelesãu de mirean Eugene DennisRose (n. 13 august 1934, SanDiego – d. 2 septembrie 1982),a fost un cãlugãr ortodox ame-rican. A aparþinut de BisericaOrtodoxã Rusã din afaraRusiei. Deºi nu a fost canoni-zat, este venerat ca sfânt decãtre numeroºi credincioºiortodocºi. Este considerat cafiind primul american care preiaºi continuã tradiþia sfinþilorpãrinþi. S-a nãscut într-o familietipic americanã de protestanþi.Pãrinþii sãi, ambii de originenorvegianã, reprezentau adoua generaþie de emigranþi înStatele Unite. Ca elev a dovedito seriozitate excepþionalã, im-presionându-ºi deopotrivã co-legii ºi profesorii. Era deosebitde talentat la matematicã, darºi la filosofie, limbi strãine, labiologie ºi în alte domenii. În1952, Serafim Rose s-a spe-cializat în filosofie, la Pomona.Sub influenþa lui Alan Watts,tânãrul Serafim Rose se iniþi-azã în zen-budism. Americani-zarea ºi vulgarizarea acesteiconcepþii despre viaþã de cãtreAlan Watts îi trezeºte însã dis-preþul, fiind în contradicþie cuspiritul sãu ºtiinþific. Învãþatulchinez Gi-ming Shien, taoist,cel mai mare sinolog din S.U.A.din acea vreme, îl va îndrumape cãile cunoaºterii limbii ºidialectelor chinezeºti, dar ºicãtre universul spiritualitãþiichinezeºti tradiþionale auten-tice. Mai târziu va evidenþia înconferinþele sale legãturileaproape de necrezut întrevechea spiritualitate chine-zeascã ºi ortodoxie. În modneaºteptat pentru toatã lumea,tânãrul genial ºi boem, tipic încomportare pentru generaþiabeat, devine un adevãratmodel de credinþã ortodoxã. Seva boteza în aceastã religie,implicându-se cu toatã râvna înviaþa Ortodoxiei americane. În1970 este tuns în monahism.

Calea lui Eugene SerafimRose de la credinþa protestantãla cea ortodoxã a fost una plinãde capcane, de îndoieli ºi certi-tudini pe care le va pãrãsi.Dupã ce a pãrãsit creºtinismulprotestant, a participat laboemia anilor ’50, s-a aruncatîn studiul religilor orientale, înprofeþiile lui Nietzsche, a cãzutîn deznãdezjde, a ajuns fãrãrepere. „Am fost în iad“, aveasã mãrturiseascã el despreaceastã perioadã a vieþii sale,despre care DamaschinCristensen spune în Prefaþaeditorului american la volumul„Nihilismul – o filosofie lucife-

ricã sau unde duce înþelep-ciunea unui veac“ (EdituraEgumenþia, Galaþi, 2004): „Seîmbãta ºi se rãzboia cuDumnezeu pe care Îl declarasemort, se tãvãlea pe jos ºi strigala El sã-l lase în pace. Odatã,când era beat, a scris: «Suntbolnav, aºa cum sunt toþioamenii cãrora le lipseºtedragostea de Dumnezeu»“(Op. cit., pag. 6). Ajuns laColegiul Pamona dinCalifornia, asediat de întrebãriexistenþiale, îºi gãseºte un timprefugiu în aprofundarea con-cepþiei raþionalistului Spinoza,care-i clatinã unele certitudini,dar nu-l cucereºte fãrã rezerve.Aidoma multor tineri, esteîncântat de vocea profeticã alui Nietzsche. Mai târziu, cândmarile limpeziri l-au fãcut sã-ºigãseascã matca fireascã afiinþãrii spirituale, va scriedespre acesta: „Avea un tem-perament foarte romantic ºi erafoarte deschis la tot felul de ideiînalte... În tinereþe a fost elev laun seminar protestant, dar aajuns sã urascã creºtinismulpentru cã a vãzut în el se-minþele slãbiciunii. Ceea ce,fireºte, era adevãrat, pentru cãLuther eliminase din creºtinismideea de nevoinþã, fãcând dinel ceva slab ce nu mai satis-fãcea nici mintea nici inima....Nietzsche nu a putut vedea penimeni nevoindu-se, niciunmare ascet, niciun erou alcreºtinismului – iar de aici atras concluzia cã întreg creºti-nismul este doar o mon-struoasã farsã, o amãgire apli-catã omenirii întregi, care nusatisface raþiunea ce cautãadevãrul ºi este plin de super-stiþii...“ (Serafim Rose, „Ortho-dox Suevival course“, înWestern Philosophy, 1975,conf. „Viaþa ºi lucrãrile Pã-rintelui Serafim Rose“ (EdituraCartea Ortodoxã, Bucureºti,2005, pag. 29). Treptat,Eugene Serafim Rose avea sãevadeze de sub vraja luiNietzsche, dar avea sãpãrãseascã ºi protestantismul,care, pentru el, începuse a fidoar un un status quo, o credinþãpotrivit cãreia oamenii trãiaudoar „pentru aceastã lume ºibucurându-se de fericireapãmânteascã“, „înfrumuseþându-ºi, justificându-ºi ºi fãcându-ºimai suportabilã existenþa zil-nicã prin recurgerea la latura«religioasã» a vieþii“. PentruSerafim Rose era prea puþin…

Mai ales lucrãrile amintite –„Nihilismul – o filosofie luciferi-cã sau unde duce înþelepci-

unea unui veac“ (EdituraEgumenþia, Galaþi, 2004, 179pagini), carte semnatã deEugene (pr. Serafim) Rose, ºi„Viaþa ºi lucrãrile PãrinteluiSerafim Rose“ (Editura CarteaOrtodoxã, Bucureºti, 2005, 990de pagini), volum semnat deIeromonahul Damaschin, de laMãnãstirea Sf. Gherman dinAlaska, Platina, California, fiuduhovnicesc al lui SerafimRose – ne ajutã sã decriptãm ºialte sensuri ale creaþiei dos-toievskiene. Îndrãznim sãavansãm ipoteza cã desco-perirea universului ortodoxieide cãtre credinciosul protestantSerafim Rose a avut loc maiales pe filierã dostoievskianã.Alison, prietena sa, afirmã fãrãdubii: „Dacã s-a spus cãDostoievski i-a dãruit luiEugene Ortodoxia, atunci pebunã dreptate se poate afirmacã Bach i l-a dat pe Hristos“(Ieromonah Damaschin, „Viaþaºi lucrãrile Pãrintelui SerafimRose“, Editura CarteaOrtodoxã, Bucureºti, 2005,pag. 48). Atracþia cãtreDostoievski este timpurie: „Întimpul anilor de liceu, a citit«Crimã ºi pedeapsã» deDostoievski, dar, dupã cum elînsuºi va spune mai târziu, laacea vreme nu a înþeles ºi nu aapreciat deplin profunzimile cre-aþiei dostoievskiene“ (Ibidem,pag. 23). În 1963, Eugene aînceput sã scrie un eseudespre „Marele Inchizitor“ al luiDostoievski ºi despre „noulcreºtinism“ al Romei. A scris ºirescris câteva sute de pagini,dar eseul nu a fost niciodatãîncheiat, din cauza schim-bãrilor care aveau sã aibã locîn viaþa lui, în conºtiinþa sa. Laînceputul eseului, Eugene sub-linia „principiile împãrãþiei luiAntihrist“, aºa cum suntdescrise în scrierile patristice ºiîn lucrãrile autorilor ortodocºiSoloviov ºi Dostoievski. ReligiaMarelui Inchizitor al luiDostoievski, credea el, este„religia pâinii pãmânteºti“.Doctrina centralã a MareluiInchizitor ar fi: bunãstareaomului în aceastã lume estesingura preocupare religioasãcomunã ºi indispensabilã tutu-ror oamenilor. Oricãrui omcapabil de discernãmânt, unasemenea umanitarism îiapare, într-adevãr, ca un jalnicînlocuitor al creºtinismului. Elface apel la unele dintre celemai înalte sentimente ome-neºti; iar logica sa, o datãacceptate premisele, este denecombãtut. Este de fapt cel

mai profund ºi mai ingeniossubstitut al creºtinismuluiinventat vreodatã... ReligiaMarelui Inchizitor deformeazãvalorile creºtine fundamentale– pacea, frãþia, unirea,dragostea – pentru a le folosidin perspectiva atingerii unorscopuri pur pãmânteºti. Ea nuînlãturã în mod deschis creºti-nismul, ci doar îl interpreteazãcu viclenie, astfel încât creºtiniisinceri ajung pânã la urmã sãlucreze pentru aceleaºi scopurica ºi idealiºtii secularizaþi carecautã sã-ºi amenajeze împã-rãþia cerurilor pe pãmânt,conchide Serafim Rose.

Nietzsche îl fascinase. ÎnJurnalul filosofic scria, chiardupã ce se... despãrþise de el:„Nietzsche, autointitulându-seAntihrist, nu fãcea decât sã-ºidovedeascã foamea profundãpentru Hristos“(conf. „Viaþa ºilucrãrile Pãrintelui SerafimRose“, Editura CarteaOrtodoxã, Bucureºti, 2005,pag. 47). În Demonii luiDostoievski, disputa dintreKirilov, personajul nietzsche-ean care duce un rãzboi per-sonal cu ideea de Dumnezeu,ºi Piotr Verhovenski, cel carespunea cã dorinþa mistuitoare alui Kirilov de a dovedi cãDumnezeu nu existã, îl tul-burase. Nu putea sã nuobserve comentariul lui PiotrVerhovenski: „Groaznic (...)...porcãria cea mai mare e cã el(Kirilov, n.n.,I.F.) crede înDumnezeu mai mult decât unpopã“ (F. M. Dostoievski,Demonii, Editura CarteaRomâneascã, 1981, Bucureºti,pag. 779). Gândul luiVerhovenski l-a iluminat.Eugene auzise vocea satanicãa profetului Nietzsche, cel care,ca rãspuns al suferinþei ºi sin-gurãtãþii din lume, ridicaseameninþãtor pumnul laDumnezeu. De data aceasta,Eugene a auzit însã o altãvoce, „aceea a profetuluiDostoievski“, care, ca rãspunsla aceeaºi suferinþã, propovã-duia prosternarea pânã lapãmânt, plin de pocãinþã,mulþumire ºi respect faþã deCreator ºi cã, din cauza propri-ilor tale pãcate, creºte ºi sufe-rinþa omenirii. Strãduindu-semult sã-ºi arunce de pe umeripovara îndoielilor lui Ivan,Eugene a urmat exemplul unuialt frate Karamazov: Aleoºa. Elmãrturiseºte cã pe strada învã-luitã de întunericul din SanFrancisco a plâns plin de bucu-rie ºi de pocãinþã, prosternân-du-se în faþa lui Iisus Hristos.

Apropiindu-se de ortodoxiarusã prin Dostoievski, EugeneRose are un adevãrat cult pen-tru opera acestuia. Într-o dis-putã cu profesorul Boodberg,pe care-l aprecia mult, dar careera un admirator al lui Tolstoi,îºi manifestã fãrã rezervepreþuirea... partizanã: „Odatã,au pornit o discuþie foarteaprinsã asupra a doi mariromancieri ruºi: Tolstoi ºiDostoievski. Boodberg susþi-nea cu tãrie cã Tolstoi este dedeparte cel mai bun, însãEugene îi replica faptul cãDostoievski era mai profund.Cum Boodberg era de neclintitîn pãrerile sale, Eugene l-aîntrebat care este, dupã pã-rerea lui, romanul cel mai pro-fund al lui Tolstoi. – «Razboi ºipace», a rãspuns Boodberg.Vrând sã afle cine are totuºidreptate, Eugene s-a dus glonþacasã ºi s-a apucat sã citeascãromanul. Peste câteva ziele,Boodberg aude un ciocãnit lauºã. Deschide ºi-l vede peEugene cu romanul în mânã.«– V-aþi înºelat. Dostoievskieste mult mai profund»“(Ibidem, pag. 57). Dostoievskidevine pentru el un mit, devreme ce crede cã „unduhovnic poate sã-ºi opreascãucenicul de la citirea unor cãrþiduhovniceºti ºi sã-i dea înschimb un roman deDostoievski“ („Viaþa ºi lucrãrilePãrintelui Serafim Rose“Editura Cartea Ortodoxã,Bucureºti, 2005, pag. 865).Aceasta este deja o declaraþiede dragoste necondiþionatã. Nulipsesc argumentele: „Fervoa-rea ºi compasiunea luiDostoievski te pot ajuta sã-þidepãºeºti iubirea de sine ºisuficienþa“ (Ibidem, pag. 868).Dar Boodberg, admiratorul luiTolstoi, i-a spus cu sinceritatelui Serafim Rose: „Da, înþelegperfect de ce îl apreciezi aºade mult pe Dostoievski, pentrucã ºi mie îmi vine uneori sã mãopresc în mijlocul drumului, peShattuck Avenue din Berkeley,sã mã pun în genunchi ºi sã-mimãrturisesc pãcatele înainteatuturor“ (Ibidem, pag. 110).

Serafim Rose îºi apropiaseºi gânditori precum Kant,Hegel, Kierkegaard, Freud,Jung, Einstein… Nu-i estestrãin budismul. A publicat 11volume, a scris alte ºase cãrþiimportante, dar nepublicate, ºisute de articole. N-au lipsit tra-ducerile. Interesant ni se parefaptul cã Serafim Rose faceapropieri între concepþiafilosoficã a lui Lao Tzî ºi creaþia

eseu

ianuarie 201422

Ion FERCU

Prin subteranele

dostoievskiene (23)

ateneu

ianuarie 2014 23

De la Aristotel încoace muzicile pot fi apolin-ice ºi dionisiace, de la Schopenhauer – veseleºi triste, de la Riemann – masculine ºi feminine,de la Greimas - narative ºi contemplative, iarodatã cu Renaºterea vorbim de muzici angeliceºi muzici diabolice. Dar cum se face cã o muzi-cã poate avea ceva din sufletul diavolului? Cumde o artã atât de dragã îngerilor s-a mânjit cuînsemnele Necuratului? Dacã e sã ne luãmdupã Denis de Rougemont, cel care, dezvoltândo intuiþie baudelairianã, afirma cã „scamatoriadiavolului nu i-a reuºit niciodatã mai bine decâtîn epoca contemporanã“ (Partea Diavolului,trad. Mircea Ivãnescu, Ed.Anastasia, Bucureºti,1994, pag.11), atunci e clar cã o felie consisten-tã din muzica secolului 20 s-a desacralizat înaºa mãsurã încât a etalat doar camuflajul ei pro-fan, pierzând în bunã mãsurã conºtiinþa dimen-siunii metafizice, creatura opunându-se tot maiabitir Creatorului, inferiorul aspirând nelegitim lasubstituirea superiorului, zgomotul concurândneloaial sunetul. Aºa s-a ajuns la perversitateadizolvantã a stãrii în care oamenii, conformScripturii, „vãzând, nu vor vedea ºi auzind, nuvor auzi“. S-a spus chiar cã unele muzici nu maisunt muzici, ci depozite de zgomote disciplinate,dupã cum Pãrintele Arsenie Boca spunea cã„unii cãlugãri nu mai sunt cãlugãri, ci cuiere dehaine cãlugãreºti“. Se pare cã muzica a decãzutaidoma lui Lucifer, care la început a fost„înainte-stãtãtorul“ cetei terestre de Îngeri ºicãruia Dumnezeu i-a încredinþat stãpânireapãmântului. Nu-i lipseau, ca de altfel ºi muzicii,nici rangul , nici condiþia perfecþiunii. Bun prinnatura sa creatã, el s-a fãcut însã rãu prin voinþasa proprie (oare nu liberul arbitru a mânat artasunetelor spre forma ei tenebroasã?), astfel cã„s-a îndreptat de la starea sa naturalã la o starecontra naturii sale ºi s-a ridicat împotriva luiDumnezeu care l-a fãcut, devenindîntruchiparea rãului (un rãu ce nu este nimicaltceva – explicã Sf.Ioan Damaschinul, peurmele Fericitului Augustin – decât lipsa binelui,dupã cum ºi întunericul este lipsa luminii“(Sfântul Ioan Damaschinul: Dogmatica, trad.Dumitru Fecioru, Ed.IBMBOR, Bucureºti 2001,pag.57), iar cacofonia sonorã, am adãuga noi,este absenþa eufoniei. Muzica, se ºtie, este,deopotrivã cea auzitã, dar ºi cea ne auzitã, uni-

tate în diversitate (ca ºi lumea vãzutã, dar ºi ceanevãzutã). Ea ne apare bunã prin unitatea ei ºifrumoasã prin diversitate ei, mãrturisind, într-unanume fel, kalokagathia creaþiei divine. Mutatismutandis, dacã în absolutul fiinþial al arteisunetelor este armonie ºi egalitate deplinã întrevariile muzici posibile, în dinamica muzicilor cre-ate diversitatea se organizeazã ierarhic, celpuþin începând cu faza subordonãrii, definindu-se prin organicitate, iar nu prin egalitate. În mu-zica stricatã de pãcatul constructivismului (seri-alismul fiind avangarda culpei), unitatea îndiversitate cunoaºte o certã degradare sauobscurizare, supunându-se anumitor disfuncþiiºi distorsiuni, fie prin pierderea sensului autentical unitãþii, fie prin anarhia diversitãþilor, ceea cenu este cazul în ordinea seraficã a muzicilorsacre. E un fel de revoltã lucifericã la consolida-ta desãvârºire a marii muzici renascentisto-baroco-clasice, delimitatã liber ºi ferm deescaladele demonice. Georges Minois (autorcare crede, culmea, cã „Dracul este un mitcãruia i-a trecut timpul“) are totuºi o viziunesuprarealistã a diavolului, ieºitã cumva dinnegura unui ev mediu ahtiat dupã hiperbole,anticipând genul actual al monºtrilor robotizaþi,excesiv de sonori, în care se amestecã diavolulcreºtin, golemul iudaic, androidul anglo-saxon,toate într-o formulã ritmico-melodicã asistatã deordinator: „un animal cu adevãrat înspãimântã-tor, atât prin mãrimea exageratã a corpului sãu,cât ºi prin cruzimea sa; forþa îi stã în ºale, iar vir-tutea în buric; coada lui, încordatã, aratã ca uncedru, nervii genitali sunt contractaþi, oasele îisunt ca niºte þevi, iar cartilajele ca niºte lame defier… Colþii sãi inspirã teamã, corpul sãu parcãar fi din metal, plin de solzi aºezaþi unui pestealtul…“ (Georges Minois: Diavolul, trad. AdrianEne, Ed.Corint, Bucureºti, 2003, pag.63). Parcãar fi personajul central al unui videoclip rock orieroul unui happening sau teatru instrumental.Nu de puþine ori dracul alias Aghiuþã, aliasMichiduþã, alias, Nichipercea, alias Sãrsãilã,alias Scaraoþchi este bagatelizat. Avem de aface cu o prea accentuatã tendinþã de edulco-rare a rãului, ba chiar de simpatie poznaºã faþãde pitorescul acestuia. Or, când tatãl minciuniidevine Cãtãnuþã, Nefurtache ori Michimaos(recenta denumire moldoveneascã aNecuratului), te întrebi dacã nu cumva omulsuferã de o duioasã inconºtienþã. Oare acelMamona încã ne atât de negru precum pare,nu-i oare o expresie curentã a acestei tendinþeprimejdioase, constând în îmblânzirea imaginiirãului, ba chiar în acomodarea cu acesta? Dince în ce mai frecvent avem de a face cu o ten-dinþã de bagatelizare a rãului, de simpatiepoznaºã faþã de înfrãþirea cu acesta. „Fã-te fratecu dracul pânã treci puntea“! e o vorbã închipuitînþeleaptã ce a fãcut o carierã prodigioasã chiarºi în lumea muzicii ca expresie concisã a uneimentalitãþi vicioase ce scoate la luminã întrea-ga filozofie a compromisului, toatã naivitatearânduielilor intens formalizante ce alcãtuiesc obunã parte din motivaþia acelui „n-a fost sã fie“despre care s-a spus cã urmãreºte creaþia mu-zicalã a ultimilor decenii. Dar cine se face fratecu dracul nu va trece niciodatã puntea, draculfiind vrãjmaºul nedezminþit al oricãrei împlinirisau izbânzi pozitive. Mai ales cã în muzica deazi existã o tendinþã generalã a compozitorilorcare se vaitã bovaric de ceea ce nu sunt,omiþând sã valorifice christic ceea ce sunt.

dostoievskianã. Apropierile aufost realizate pe… filieraKirilov: „Pentru Eugene, care,asemenea lui Kirilov, încã «nuºtia cã crede» în revelaþiacreºtinã, Tao Te Ching a fostcea mai bunã posibilitate ce i s-adeschis, iar el s-a strãduit sãprofite din plin de ea“ (Ibidem,pag. 66). Tao Te Ching,lucrarea lui Lao Tzî, o cartedespre care el credea cã este„atât de profundã, încât te poþipierde în ea“, i-a adus amintede vorbele lui Matei. Lao Tzîspunea: „Înþeleptul, pentru a seridica deasupra poporului, tre-buie sã vorbeascã ca ºi cum arfi mai prejos decât poporul.Pentru a-l cãlãuzi, trebuie sãstea înapoia lui“ (Conf. op. cit.,pag. 66). Matei povãþuia: „Caredintre voi vrea sã fie mai mare,sã fie vouã slujitor. ªi care din-tre voi vrea sã fie întâi, sã fievouã rob“ (Matei, 20, 26-27).Gãsim aici, neîndoielnic, mo-tivul smereniei dostoievskiene.O smerenie care este mereuîngemãnatã cu suferinþa. PrinTao, Serafim Rose se apropiede creºtinism. Tao, Dumnezeu,are zece însuºiri esenþiale carene dau virtuþile, dintre caredouã sunt non-acþiunea(wuwei) ºi netulburarea(quingjing). Dacã toatã viaþatrãieºti prin non-acþiune ºinetulburare, eºti Dumnezeu, îlai pe Dumnezeu în tine, eºtiom sfânt. Prin non-acþiune ºinetulburare eºti un om mântuit,un om fãrã pãcate, un om careface numai bine în societateaîn care trãieºte. Non-acþiune nuînseamnã lipsa acþiunii, pasivi-tate, pesimism sau nihilism,lene ºi ignoranþã, ci acþiunedesãvârºitã sortitã izbânzii.Non-acþiunea este Tao, esteDumnezeu, care nu luptã, cicuprinde Totul, iar apariþia,viaþa ºi dispariþia acestui Tot nuconstituie rezultatul vreuneilupte, ci evoluþia fireascã, natu-ralã, dumnezeiascã, a lumii viiºi nevii, a oamenilor, a soci-etãþii. Din perspectivã riguros…filosoficã, ºtim cã taoismul con-siderã cã tot ce existã s-a nãs-cut, se naºte din jocul simultana douã principii: Yin ºi Yang.Primul este principiul pasiv,celãlalt reprezintã principiulactiv, agresiv, expansiv. Toateforþele active ºi pozitive suntYang: miºcarea, Soarele, strã-lucirea, fermitatea, Cerul, mas-culinitatea, duritatea, focul ºicãldura etc. Forþele pasive ºinegative sunt Yin: odihna,întunericul, flexibilitatea, Pã-mântul, feminitatea, moliciu-nea, apa ºi senzaþia de receetc. Yin ºi Yang simbolizeazãechilibrul dinamic al forþelor dinlumea naturalã. Scopul nostrutrebuie sã fie menþinerea echili-brului acestora. Eugene Rosecomparã Tao din filosofia luiLao Tzî cu Unul lui Parmenide,cu „binele absolut“ al lui Platon,cu „miºcãtorul nemiºcat“ al luiAristotel.

Avea Dostoievski preocupãridin perspectiva receptãriifilosofiei chineze antice? În„Dostoievski ºi Tolstoi“ (vezi„Ateneu“, august 2010) scriam:„Tolstoi n-are totuºi chemarea

dostoievskianã cãtre profunzi-mile metafizice, deºi, spresenectute, frecventa vecheafilosofie chinezã, indianã,ebraicã ºi creºtinã, cãutarãspunsuri în operele unor gân-ditori ºi profeþi precum Buddha,Lao Tzî, Isaia, Iisus. Dintrecugetãtorii moderni îi preferape Pascal, Kant, Gandhi. Îi dis-plãceau, în schimb, autorii «lamodã», un Schopenhauer, unNietzsche, sau ruºii careputeau fi suspectaþi de deca-denþã“. Dacã în mediile intelec-tuale ruseºti existau preocupãripentru cunoaºterea filosofieichineze, de ce n-ar fi fostcucerit ºi Dostoievski de unasemenea univers compatibil,din multe puncte de vedere,aºa cum argumenteazã ºiSerafim Rose, cu gândi-rea/credinþa ortodoxã?

Dar ceea ce l-a apropiat peSerafim Rose cel mai mult deDostoievski – apropiere care l-adeterminat sã îmbrãþiºeze orto-doxismul – a fost problematicanihilismului. Pentru SerafimRose, nihilismul se aflã la bazaculturii secolului al XX-lea: „S-arãspândit atât de mult, încât adevenit universal; a penetratperfect ºi adânc în minþile ºiinimile tuturor oamenilor deastãzi (...) Miezul acesteifilosofii a fost exprimat cel maiclar de Nietzsche ºi de un per-sonaj al lui Dostoievski în fraza«Dumnezeu a murit, prinurmare omul devineDumnezeu ºi totul este per-mis»“(Eugene Rose, „Nihi-lismul – o filosofie lucifericãsau unde duce înþelepciuneaunui veac“, Editura Egumenþia,Galaþi, 2004, pag. 8). PentruEugene Rose, Dostoievski esteun profet mai ales datoritã fap-tului cã acesta avertizaseasupra pericolului nihilismului:„Dostoievski vorbea despreasta cu un secol în urmã –oamenii, când li se va fi dattotul pentru a fi «fericiþi», se vorîntoarce asupra lor înºiºi ºiasupra lumii lor într-o freneziea insatisfacþiei. Pentru cã foa-mea omului nu poate fi sãtu-ratã cu pâinea lumeascã; omulare nevoie de pâinea celeilaltelumi – sau de un substitutinteligent“ (Ibidem, pag. 30).

•• DDaannyy MMaaddlleenn ZZããrrnneessccuu

Liviu DÃNCEANU

Gâlceava draculuicu muzica

Nãscutã în 1958 în metropolaSao Paolo oraº cu efervescentãviaþã culturalã deosebitã ºi „trans-plantatã“ în Italia pe când avea 25de ani (în 1983) Vera Lucia deOliveira este de câþiva ani profe-soarã de limbã portughezã ºi lite-raturi de limbã portughezã laUniversitatea din Perugia, tra-ducãtoare în italianã a unor impor-tanþi poeþi brazilieni (printre careLedo Ivo, Manuel Bandeira ºiCarlos Drummond de Andrade) ºia unor poeþi italieni în portughezã.Poeta paulistã vine astfel în siajulunor mari creatori bilingvi italo-por-tughezi ca Murilo Mendes ºi recentdispãrutul Antonio Tabucchi.

Una dintre cãrþile sale „Poezie,mit ºi istorie în modernismulbrazilian“ (Unesp, 2001) este con-sideratã ca lucrare fundamentalãîn analiza evoluþiei literelorbraziliene în ultimele 6-7 decenii.La fel de importantã ca dimensi-unea sa de traducãtor ºi critic este

statura de poet bilingv a VereiLucia de Oliveira, poezia sa fiindcunoscutã ºi apreciatã atât depublicul de limbã italianã cât ºi decel de limbã portughezã. „Din câtelucruri se construieºte un poem?Din cuvinte, ritm, culoare ºi otemã... În doar douã versuri(ºovãielnicã, am pãºit încet/ prinfisurile lucrurilor) – scria în 2006criticul Heloísa Jahn – Vera Luciade Oliveira ne spune multe despremodul în care ea face poezie: cumiºcãri lente, cãutând materiapoemului în fisurile pe care leprezintã suprafaþa netedã a real-itãþii… Poemele sale încearcã sãrestituie toate vieþile pãstrate înmemorie; tot ce a fost trãit ºi pier-dut este astfel salvat, conservat.Din acel loc de unde observã totul,poeta percepe de la distanþe egalelumea lucrurilor ºi faptelorprezente ºi a celor care niciodatãnu vor fi înfãptuite“

În poemele sale aº adãuga -întãrind spusele criticului brazilian- cã Vera Lucia de Oliveira trecede acea maya – vãlul aparenþelorpentru a coborî în profunzime, în„realitatea realã“. Adicã într-ozonã în care puþini poeþi se încu-

metã sã scormoneascã. Se ajutãde unelte ca experienþa de viaþã,intuiþia poeticã/femininã, talentulde modelator al trãirii ºi exprimãriiîn cuvinte. Jocul poetic al VereiLucia de Oliveira care foloseºtecuvinte dure în imagini fluide sta-bileºte relaþia cu cititorul graþiesubtilei inteligenþe cu care au-toarea ºi-a construit poezia…

În poezia poetei italo-brazilienecotidianul este deconstruit, frag-mentat ºi fragmentar, recompusca un puzzle cu mai multe soluþii(sau cu o soluþie mereu deschisã),atmosfera apãsãtoare, gravã apoemelor, realitatea este opre-sivã, trivializatã, banalizatã ºitotuºi delicatã. Fiecare vers sur-prinde cititorul prin imagini inci-sive, prin alãturãri ciudate decuvinte a cãror includere într-osintagmã este dificil de imaginat.Poeta nu se încurcã în semne depunctuaþie ordonatoare (ºi con-strângãtoare) ºi foloseºte o sin-taxã aparte care aparent permitecitirea plurivalentã dar care-ºi re-zervã pentru final o ghilotinã lo-gicã surprinzãtoare, rãstãlmãci-toare ºi rãsturnãtoare de sens.

Venitã dintr-un cadru brazilianexuberant, activând într-o atmos-ferã italianã solarã, Vera Lucia deOliveira este de o disciplinã aucto-rialã teutonicã. Autoare profundã,cu debutul în volum în 1989 aobþinut în 2005 premiul pentrupoezie al Academiei Braziliene.„Mereu perplexã ºi sfâºiatã întredouã realitãþi lingvistice culturaleºi geografice - Brazilia natalã ºiItalia adoptivã - potrivit proprieimãrturisiri poeta Vera Lucia deOliveira a încercat sã „armonizezecontradicþiile sã uneascã frag-mente de viaþã ºi istorie, frag-mente care par sã constituie chiarcondiþia interioarã a fiinþei“.

Cunoscutã deja în Brasilia,Italia, Spania, România (VeraLucia de Oliveira a fost invitatã în2012 de Institutul Italian din Cluj-Napoca pentru prelegeri ºi întâlniricu studenþii secþiilor de italianã ºiportughezã ai universitãþii Babeº-Bolyai pe teme privind literaturaultimelor decenii cu accent evidentpe poezia acestor importantespaþii culturale), Portugalia,Angola ºi Germania. în Italia, faceparte din redacþia revistei literareonline cu nume foarte simpatic Fili

d’aquilone („Sfori de zmeie“). Întreacel saudade brazilian ºi „durereacosmicã cu inflexiuni leopardiane“,poeta celor douã lumi (neo-latine)se miºca cu graþie, Eul narativauctorial trece prin derutanteschimbãri de sex intreþine convor-biri interesante face consemnãri(uneori mãrturisiri) derutante...Toate aceste în poeme dense,concentrate - obiecte culturaletentante pentru „hãmesiþii depoezie“ ca sã-i folosim o expresie(foarte plasticã!)

Pentru ilustrare oferim câtevapoeme din cele mai recente vo-lume „Verra l’anno“ (2005), „Ildenso delle cose“ (2007) ºi „Lacarne quando e sola“ (2009)volum câºtigãtor al prestigiosuluipremiu Piero Alinari decernat dejuriul internaþional de la Florenþa.Ar fi de menþionat ºi alte premiiimportante primite de Vera Luciade Oliveira: Premiul SandroPenna (1988) ºi PremiulInternaþional pentru poezie PierPaolo Pasolini (2006).

Traducere ºi prezentare deCristian SABÃU

Tãietturri

Arborele genealogic al acestor tãieturimãrturiseºte cã dragosteafãrã un picde anihilarenu existã

Roþi

Copilãria mea era plinã de trenuridar ºi adolescenþa meas-a umplut de roþidimineaþa mã trezescºi înþeleg:viaþa existãºi paralizia e numele cel mai durerospe care-l poartã moartea

Rânndunnele

mã simt în pace cu lumeacã doar ºi un tanc se saturã de rãzboi pânã ºi o pasãrese opreºte sã se odihneascãºi apoi astãzi cerul este de un albastru care rãneºte ochiiatât de ascuþit încâtrãmâi cu burta în susadmirând rândunelelecare se rotesc deasupragândindu-mã la ceea cred ele

acolo susla ceea ce ºtiu dacã ºtiu cã mã am bine cu lumea ºi cã ele se rotesc acolo suspentru mine

Obsesie

Mã–nvârt în jurul obiectelordecojind scaieþi pe dinãuntrul sâmbureluise fixeazãpe dinlãuntrul pietreiîºi densificã consistenþafãtulse încrusteazã dragostea îºi elaboreazãobsesia

Bolnnave

rândunele calmeîºi umflã cuibulsufletuluiadunând peneuitãde primul îngheþrândunele bolnavese cuibãresc în paturicâini care au învãþatsã iubescão altã specie de moarte

Pãsãrri connvulsive

se lovesc de stâlpipãsãriledistilate de noaptese distrug în zbor în zborul lor nenaturalse ciocnesc de oasesurdede uºi batantece nu ascultãsângele careþâºneºte în întuneric

Lummea a ttrreia

în lumea a treiaa ceruluiumblã suflete nevinovatecãlcate-n picioareumblã copiiale cãror dureri le înghit copilãriaºi beþivi ai nimiculuimuncitori ai propriului doliuhãmesiþi de poezieºi pâineumbrecare se întindîn aºteptareatrâmbiþelorjudecãþii

Tattãl

când l-am lãsat era în pijamase pierdea într-o lume albã ºi mutãi-am spus tatã ne revedem duminicãm-a privit nemiºcat n-a rãspuns n-a spus absolut nimic

Fiul

i-au spus despre tatãl sãucând deja era mort el într-un mare oraººi tãtãl suferind, nu i se face aºa cevaunui frate, nu este lãsat în afarã cinevadoar pentru ca a fost nevoit sã-ºi lasepropria casã, sã se piardã într-un oraº de câini fãrã cineva apropiatnu i se face mãgãria asta unui fiucare niciodatã nu mai poate spunetatã uite-mã m-am întors tatã

SSttrradã commerrcialã

Sunt poetul unui oraº slãbãnogal oraºului care nu înainteazãsunt poetul acestui târg anost ale violenþei vieþilor poetul oraºului care scufundã caseºi persoanesunt poetul acestei curve de oraºde care-i numai faþadaºi în fiecare dimineaþãmã trezesc goalã ºi strâmtãca o stradã comercialã

meridiane

BBBBrrrraaaazzzz iiii llll iiii aaaa –––– IIII ttttaaaa llll iiii aaaa

VVeerraa LLuucc iiaa ddee OOll iivveeii rraa ,,„„ppaauull ii ssttaa““ dd iinn PPeerruuggiiaa

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA,

Violeta SAVU, ªtefan RADU 5 948465 000072 14