Nr. 555–556 www.ateneu.info [email protected]• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • • Anul 52 (serie nouã) • noiembrie – decembrie 2015 • 3,00 lei • • Premiul acordat de Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ – Bacãu: • Premiul acordat de Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ – Bacãu: Dumitru Bolboceanu – Dumitru Bolboceanu – Doina Doina (Chiºinãu) (Chiºinãu) Theodor CODREANU O revizuire în „tabla de valori acceptate“ pagina 13 Carmen MIHALACHE Despre criza limbajului ºi adevãruri incomode pagina 25 Anchetã literarã Literatura „femininã“? paginile 16 – 17 Cristian LIVESCU Cassian Maria Spiridon, debutul prin „politica amputãrii“ paginile 6 – 7 Sãrbãtori fericite pentru toþi cititorii ºi colaboratorii noºtri! La mulþi ani! La mulþi ani!
Transcript
Nr.555–556
ww
w.a
ten
eu
.in
foa
ten
eu
bc
@g
ma
il.c
om
• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 52 (serie nouã) • noiembrie – decembrie 2015 • 3,00 lei •
• Premiul acordat de Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ – Bacãu:• Premiul acordat de Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ – Bacãu:Dumitru Bolboceanu – Dumitru Bolboceanu – Doina Doina (Chiºinãu)(Chiºinãu)
Revista de culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI
Ampla manifestare artisticãSaloanele Moldovei este orga-nizatã de instituþiile: MinisterulCulturii al Republicii Moldova,Uniunea Artiºtilor Plastici dinRepublica Moldova ºiComplexul Muzeal „IulianAntonescu“, Bacãu, România,având ca parteneri: UniuneaArtiºtilor Plastici din România,Filiala Bacãu, CentrulInternaþional de Culturã ºi Arte„George Apostu“, Bacãu,România, Primãria Muni-cipiului Chiºinãu, ConsiliulJudeþean Bacãu, PrimãriaMunicipiului Bacãu, MuzeulNaþional de Artã al Moldovei,Chiºinãu.
În spatele a ceea ce estevizibil la vernisajul SaloanelorMoldovei, în spatele expoziþi-ilor extraordinare, se des-fãºoarã, an de an, un volumimpresionant de muncã. Lucrulla Saloanele Moldovei începeundeva în aprilie - mai ºi se ter-minã prin octombrie - noiem-brie. Este o expoziþie amplã,Saloanele Moldovei este omanifestare maraton. Cred cãoricine îºi poate da seama cãnu este uºor sã ai în grijã peste300 de lucrãri de artã aleartiºtilor din aproape toatejudeþele þãrii ºi din RepublicaMoldova ºi, la sfârºitul mani-festãrii, sã le înapoiezi intacte
autorilor. Au fost însã ani înistoria Saloanelor în carenumãrul total al lucrãrilor trim-ise de artiºti a depãºit cifra de600. Toate operaþiile de reali-zare a acestei expoziþii: ges-tionare, despachetare, înregis-trare, fotografiere, împãrþireape sãli, panotare ºi ridicare pesimeze, etichetare, ambalare,transportarea lucrãrilor, întoc-mirea documentaþiei pentruexpoziþie, pentru elaborareacatalogului expoziþiei sau pen-tru transportul expoziþiei laChiºinãu etc. presupun stãru-inþã, meticulozitate, rãbdare,uneori ingeniozitate ºi, de cenu, implicare sufleteascã.Pentru cunoscãtori, ºi mã referaici la oricine a fost vreodatã înpoziþia de organizator ºi înmod special la artiºtii plasticicare au deschis mãcar oexpoziþie personalã, este greude crezut cã de toate acestedetalii se ocupã o echipã micãdin cadrul Muzeului de Artã:este vorba, mai exact, de cincioameni: Petronela Mihalcea,Liliana Vasilescu, SimonaZaharia, Mihnea Baran ºiDionis Puºcuþã.
Dacã pentru artiºtii care, ande an, fac efortul de a trimitelucrãri la aceastã expoziþie,satisfacþia este aceea de a levedea expuse ºi de a figura încatalogul expoziþiei, de a finominalizaþi sau chiar de aprimi unul din cele zece premii,dacã pentru conducerea celordouã instituþii organizatoare,satisfacþia este aceea de aculege laurii, aprecierile maimult sau mai puþin pozitive dinpresã ºi din mediile culturaledin Bacãu ºi Chiºinãu, vãputem spune cã pentru noi,echipa care desfãºoarã muncanevãzutã a Saloanelor Moldovei,satisfacþia vine din împlinireaunui lucru fãcut pe cât de bineputem ºi ne bucurã enormprezenþa vizitatorilor care necalcã pragul în cele trei sãp-tãmâni de expoziþie.
Marcela GAVRILÃ
Radu Cârneci – Amintiri din paradis, Editura „Nico“, Târgu-Mureº – 2015
Dumitru Brãneanu – Gânduri din inima apei (Thowgts From TheHeart Of The Water), Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacãu, 2015
Petre Isachi – Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borges,Editura „Rovimes Publishers“, Bacãu – 2015
Solomon Marcus – Zece nevoi umane, Editura „Spandugino“,Bucureºti – 2015
Emil Nicolae – Amor Roma, Editura „Conta“, Piatra Neamþ –2015
Doina Cernica – Þara de sus, de mai sus – Editura „Muºatinii“,Suceava 2015
Constantin Cristian Bleotu – Personajul sadovenian –Tipografie ºi evoluþie stilisticã, Editura „Tipa Moldova“, Iaºi– 2015
Gheorghe Filip – Magia Nisipurilor, Editura „Sitech“ Craiova –2015
George Vulturescu – „Complexul Ghilgameº“ – Eseu despremotivul prafului în opera lui M. Eminescu, Editura„Junimea“, Iaºi – 2015
Claudia Matei – Poezia rezistenþei în perioada ocupaþiei sovie-tice a Basarabiei, Editura „Muzeul Naþional al LiteraturiiRomâne“, 2013
ªtefania Oproescu – Pasãrea de gheaþã, Editura „Atec“,Focºani – 2015
Ara Alexandru ªiºmanian – 3 / neºtiute, Editura „Ramuri“,Craiova – 2015
Geta Stan Palade – Întoarcerea zeiþei, Editura „Ateneul scriito-rilor“, Bacãu – 2015
Rodica Lãzãrescu – Semne de carte – Editura „Rafet“, RâmnicuSãrat 2015
Rodica Lãzãrescu – La ora confesiunilor, Editura „PallasAthena“, Focºani - 2015
Mihai Merticaru – Flacãra din piatrã, Editura „Inspirescu“, Satu-Mare – 2015
Cristina ªtefan – Culegãtorii de flori, Editura „Ateneul scriito-rilor“, Bacãu – 2015
Marin Ifrim – Blocat în lift spre cer, Editura „Teocora“, Buzãu -2015
Mariana Velisar Codrescu – Povestea adevãratã a strãbunicilorSafta Iuraºcu-Dumitrache Velisar – Ed. Editura scriitorilor2015
Marcel Mureºeanu – Monede ºi monade, Editura „Avalon“, ClujNapoca 2015
noiembrie – decembrie 20152
breviar
Munca nevãzutãa „Saloanelor Moldovei“
CC ãã rrþþ ii pp rr ii mm ii tt ee ll aa rr ee dd aa cc þþ ii ee
• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • • e-mail: [email protected] • Materialele nepublicate nu se restituie. •
• Tipãritã la Tipografia ELENA Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,
cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317
Director: Carmen MIHALACHERedactori: Adrian JICU, Marius MANTA,Dan PERªA, Violeta SAVU, ªtefan RADU
VViiccttoorr iiaa CCoozzmmooll iicc ii –– TTeerr rraa ((CChhiiºº iinnããuu))
cronica literarã
noiembrie – decembrie 2015 3
Prozator a cãrui notorietate a depãºitde mult graniþele mãruntei provinciimoldave, Petru Cimpoeºu s-a impusdrept unul dintre scriitorii de top ai lite-raturii contemporane, bucurându-se deo recunoaºtere (aproape) unanimã,concretizatã în editãri ºi reeditãri, croni-ci favorabile, premii ºi traduceri în câte-va limbi europene. Ceea ce, trebuie sãrecunoaºtem, este o performanþã, dar,înclin sã cred, ºi o povarã greu desuportat cãci, nu-i aºa, notorietateacreeazã aºteptãri ºi, inevitabil, deziluzii.
Dupã Amintiri din provincie (1983),Firesc (1985), Erou fãrã voie (1994),Un regat pentru o muscã (1995),Povestea Marelui Brigand (2000),Simion liftnicul. Roman cu îngeri ºimoldoveni (2001), Christina Domesticaºi vânãtorii de suflete (2006) ºi Nouãproze vechi. Ficþiuni ilicite (2008), PetruCimpoeºu ne propune acum un „alt“roman, Celãlalt Simion (Iaºi,POLIROM, 2015), care se vrea, dupãcum aflãm de pe coperta a patra,„reversul lui Simion liftnicul, iar în loc deîngeri ºi moldoveni avem de-a face, deaceastã datã, cu ipostaze ale rãului înforma lor brutã.“ Frumoasa promisiunese dovedeºte însã ... o promisiune.
Iannusbifrronns
În realitate, Celãlalt Simion nu estedecât o copie palidã a primului Simion,semn cã Petru Cimpoeºu ºi-a camepuizat formula narativã care l-a consa-crat, hrãnindu-se cumva din propria-iglorie. Dacã în Simion liftnicul dimensi-unea cotidianã a vieþii era dublatã de ocomponentã mistico-religioasã, aiciautorul rãmâne ancorat în palierul mun-dan, ambiþionând o „cronicã“ a vieþii dezi cu zi, într-o scriiturã cancanierã caree, paradoxal, atuul, dar ºi dezavantajulromanului.
Pretextul narativ este unul în rãspãr,vizând actualitatea obsedantã („secondhand“, cum o numeºte Paul Cernat) ºimoda cãrþilor scrise din închisoare pen-tru a obþine „credite“, adicã scurtareapedepsei. Personajul-narator, Simion-Puiu, relateazã, retroactiv, întâmplãrilecare l-au adus în detenþie, în speranþacã „va obþine bunãvoinþa mãcar a unoradintre Cititorii Mei, la care mã gândesccu mult respect.“ Simplificând, textulprezintã povestea unui grup infracþionalcare, la cârciuma Regrete Eterne, punela cale o inginerie tipic balcanicã princare sã se îmbogãþeascã: un call-cen-ter (cu suprataxã, fireºte) unde pot fireclamate abuzurile în trafic ale ºofe-rilor indisciplinaþi. O fãcãturã ieftinã,care umple conturile FundaþieiUmanitare „Rafael“, cãci nemulþumirileromânilor ºi setea lor de dreptate suntfãrã margini.
Adevãratul roman nu þine însã deschelãria epicã (o simplã ramã), ci despaþiile dintre personaje ºi situaþii, pecare Cimpoeºu le umple cu mai vechiulsãu material parodic, reciclând teoriidespre centrul energetic al lumii dinCurbura Carpaþilor, despre dispariþiaunui pluton de securiºti prin PoartaStelarã, despre Tãrâmul Ardeilor Iuþidin Himalaya, despre rãzboiul psihede-lic împotriva României, despre obsesialui Bazil (monitorizat de KGB-ul luiPutin, care ambiþioneazã refacereaUniunii Sovietice), despre Hans dinPodul Turcului, a cãrui plombãfuncþioneazã ca un radio cu tranzistorila care ascultã Radio România Culturalsau mesajele ºoferilor de TIR etc. Li seadaugã eterna ºi fascinanta naivitate aromânilor (sensibili la tot felul de asoci-aþii ºi fundaþii umanitare), cenaclul dom-nului Tavi (aluzie la filialele U.S.R. ºi la
activitatea lor prodigioasã) sau tagmapostacilor, o nouã specie în peisajulcontemporan, din limbajul cãrora nara-torul citeazã abundent pentru cã esimptomatic pentru vremurile pe care letrãim: „În fine, mai era o categorie depostaci care susþinea fãrã rezerveeutanisierea nu numai a câinilorvagabonzi, ci ºi a curvelor, aurolacilor,gãozarilor, cocalarilor, ciorilor, jidanilor,bozgorilor, suporterilor echipei Dinamoºi a tuturor celorlalte animale parazitarecare nu aduc nimic bun pe lumea asta.“(p 83)
Cimmpoeººuc’estt mmoi
Interesant este (ºi lucrul a trecutneobservat) cã romanul are ºi o com-ponentã teoreticã asumatã. Naratorulaminteºte la un moment dat deFlaubert ºi de celebra lui aserþiune,„Madam Bovary c’est moi“, contestândposibilitatea unei identificãri autor-per-sonaj, deºi el însuºi recurge la ea. Euna dintre strategiile narative care nutrebuie neglijatã. Eu aº merge chiar mai
departe ºi aº spune cã acest joc elabo-rat este generator de confuzii, ducândcãtre piste interpretative false. Afirmaþiaprozatorului francez s-ar cuveni rãstur-natã încã o datã în sensul deplasãriiaccentului pe o altã relaþie, autor-cititor,cãci, în ultimã instanþã, Cimpoeºu c’estmoi. Adicã summa ofertei sale ºi aaºteptãrilor mele de la aceastã carte,care, în definitiv, nu aduce nimic nou.
Petru Cimpoeºu rãmâne PetruCimpoeºu. Chiar dacã se pretinde altul,el e acelaºi. Mijloacele sale narative ºistilistice sunt ale unui prozatorconºtient de propriile posibilitãþi, caremanipuleazã textul cu abilitate, într-unlimbaj în care ironia se duce spre sar-casm, spre o detaºare lucidã, supe-rioarã, vecinã cu aroganþa. Atractivã lao primã lecturã, o astfel de abordare îºiaratã slãbiciunile întrucât Cimpoeºumerge pe un drum bãtãtorit. Ba maimult, din dorinþa de a evita un aseme-nea traseu repetitiv, el se strãduieºtesã iasã din sine, sã fie un altul,recurgând la trucuri neconvingãtoare,cum ar fi tãierea unor cuvinte „tari“ întext, aluziile maliþioase la MirceaCãrtãrescu (întruchipare a Rivalului),denigrarea Bacãului etc.
Dublullui donn Cimmpoeººu
Parafrazând un cunoscut titlu, s-arputea vorbi chiar despre dublul luiCimpoeºu. Celalalt Simion este (ºi)imaginea în oglindã a unui prozatorcare duce o dublã luptã: împotrivaprovincialismului îngust (una dintreobsesiile sale), dar ºi împotriva centru-lui, cu dispreþul sãu severan faþã deperiferie. Ei bine, tocmai aceastã dublãfinalitate este urmãritã în text, cãcinaratorul þine permanent sã se plasezeundeva deasupra tuturor, ca un zeuintangibil. Gestul e psihanalizabil,dezvãluind ceva din orgoliul creatorului,dar ºi din frustrãrile sale. Rânduriletãioase despre Bacãu („...e de mirarecum bãcãuanii pot locui într-un aseme-nea oraº“), dispreþul suveran faþã delumea în care trãieºte („Sã nu intraþiniciodatã la toaleta vreunui restaurantdin Bacãu, riscaþi sã faceþi stop car-
diac!“), nu sunt doar reminiscenþe aleunui eu narcisiac, angoasat, ci ºi plati-tudini neaºteptate pentru un prozatorde talia lui Petru Cimpoeºu.
Cimpoeºu e Cimpoeºu doar cânduitã de rãfuielile cu lumea (de fapt cu elînsuºi). Abia atunci el redevine scriitorulsavuros, capabil sã valorifice, cum arspune cliºeul, virtualitãþile limbiiromâne, în pagini spumoase, precumacelea în care naratorul face mici dizer-taþii lingvistice pline de spirit, caracteris-tice unui prozator care a impus un stil înliteratura postdecembristã: „Engleziiscriu e ºi pronunþã i, scriu r ºi pronunþããr, scriu c ºi pronunþã si. În general,una scriu ºi alta vorbesc. Iar verbul toget, despre care nimeni nu ºtie propriu-zis ce înseamnã la origine, are vreocinci mii de înþelesuri. Dincolo de faptulcã se complicã inutil. Ei nu spun curãþãfarfuria, ci spun curãþã sus farfuria. Înloc de eu am, ei spun eu am am, iar înloc de blugi, spun pantaloni albaºtri.Taci sus, închide jos uºa, o mulþime decuvinte în plus, te doare capul, o ade-vãratã risipã.“ (p. 66) Iar umorul vine sãîntregeascã o asemenea viziune paro-dicã a realitãþii atât de specificã luiPetru Cimpoeºu, care comenteazãmereu în doi peri banalitãþi cotidiene:„Oamenii care au casa lor, curte ºi unpic de grãdinã sunt mult mai echilibraþipsihic.“, „Pãi, dacã toþi care rãmân fãrãserviciu s-ar urca pe câte un stâlp, n-arajunge stâlpii din þara asta...“, „...potrivitînvãþãturilor lui Mao, chinezii pot mâncaorice miºcã pe pãmânt, în apã ºi aer, cuexcepþia avioanelor.“, „Aflase dintr-unarticol publicat în revista Formula As cãboala Alzheimer se poate vindeca dacãparticipi cu regularitate la slujbeleduminicale ºi mergi în pelerinaje pe lamãnãstiri.“ etc.
Grreatt expecttattionns,ggrreatt delusionns
Comentatorii de pânã acum ai cãrþiis-au grãbit sã o compare cu romaneleprecedente ºi, într-un mod mai tranºantsau mai nuanþat, au ajuns cam laaceeaºi concluzie: cã ea nu se ridicã lanivelul celor anterioare. Ba am avutchiar sentimentul unei satisfacþii ma-liþioase de genul „ºtiam noi cã...“ sau„era inevitabil sã...“ M-aº despãrþi de oasemenea opticã ºi m-aº opri lapovestea propriu-zisã a romanului,care, s-o recunoaºtem, nu e rea, cidoar repetitivã. Binomul sugerat deautor Simion liftnicul – Celãlalt Simioneste înºelãtor întrucât actualul romandatoreazã mai mult ChristineiDomestica ºi vânãtorii de suflete, con-tinuându-i linia parodicã ºi luând pestepicior prejudecãþile, superstiþiile ºicredulitatea contemporanilor.
Celãlalt Simion rãmâne un romanbine scris, cu inteligenþã ºi luciditate,dar fãrã prospeþime. Repetitiv, ca osupã reîncãlzitã, el nu poate decât sãdezamãgeascã „marile aºteptãri“ aleunei critici nerãbdãtoare sã aibã reve-laþia unui alt Cimpoeºu. Deocamdatã„celãlalt“ Cimpoeºu rãmâne acelaºiCimpoeºu. Nici mai mult, nici mai puþin.Adicã un prozator important, dar încre-menit în propria-i formulã.
Deja cunoscutã prin bogata sa activi-tate literarã, numitã de voci criticeavizate, „poetã pe deplin formatã“ (IoanGroºan), Camelia Iuliana Radu propunecititorilor o trilogie poeticã. În timpuri încare destui poeþi publicã un volum o datãla cinci ani sau chiar ºi la o distanþã maimare, Camelia Iuliana Radu face acestgest surprinzãtor, riscând sã fie acuzatãde grafomanie. Un risc asumat curesponsabilitate, dar ºi cu profesionalismdeoarece poezia Cameliei Radu poate fioricând o delectare pentru cititor. Neoprim la douã dintre cele trei volumeanunþate, „Întredeschis“ (Ed. Agol,Bucureºti, 2015) ºi „Dincolo de fugã“ (Ed.Agol, Bucureºti, 2015). În acest duplexîntâlnim aceeaºi voce poeticã ºi nu amsesizat vreo schimbare de registru. Toatepoemele, fãrã titlu, sunt notate de la 1pânã la 111 în primul volum ºi continuã învolumul al doilea de la 112 pânã la 222.Faptul cã textul capãtã adesea formãabstractã ºi nu este strãin de naturadadaistã a incitat un alt poet talentat, DanIancu, sã realizeze douã poeme-colaj dinversurile autoarei ca preambul pentrufiecare dintre cele douã cãrþi.
Atributul de bazã al autoarei pare a fiintrospecþia. A vorbi despre sine însãºieste doar un pretext de a vorbi desprefinit ºi infinit, libertate ºi îngrãdire spiritu-alã, luminã ºi umbrã, iubire ºi urã, de fapt,despre viaþã ºi moarte. Uneori se repetãexpresii inedite, sau chiar sunt reluate, ladistanþã de câteva pagini, versuri întregi(cu versurile „pãstrez ºi azi imagineamãrii sub pleoape/ o mai strecor pe furiºîntre versuri“ începe textul cu numãrul153, le reîntâlnim spre sfârºitul textului160, cu o ordine a cuvintelor uºor inver-satã). La armonia unei muzici de litanie,ce parcã se tot aude în fundal, contribuiemult melancolia, interiorizarea, sentimen-tul acut al înstrãinãrii. Cu o luciditate recene este prezentatã suferinþa: „totul este înregulã/ aºa cum este noaptea pe holurileunui spital/ bolnavii dorm aliniaþi/ luminaare privirea stinsã/ din vreme în vremepoþi auzi hârºâitul papucilor/ pe cimentulrece/ capãtul culoarului fixeazã uºa sprelift/ o poþi lua în sus sau în jos/ uºa esteîntredeschisã“. Fãcând loc respiraþieiproaspete, binefãcãtoare sunt senzaþiilede imponderabilitate ºi cele de puritate:„dacã te uiþi pe stradã atent/ vei vedea/asfaltul cum creºte lujere pufoase/ subcerul gri/ cum rãsar pãlãrii ºi nasturi/ careîncheie paltoane/ sub care se încãlzescanimale mici/ calde încã/ toate gri“
Poemele mai ample sunt bogate înimagini ºi, în genere, fac apel la moralã,iar cele minimaliste se remarcã printr-ocopleºitoare senzorialitate. Primul volumal trilogiei m-a captivat mai mult decât celde-al doilea, poate ºi pentru faptul cã pre-tenþiosul demers în care s-a angajatautoarea nu poate fi lipsit, volens-nolens,de un oarecare manierism. Dar, atâtprimul volum cât ºi cel de-al doileacuprind poeme antologabile. Narativ,autobiografic, compus cu mijloace post-moderne, cu uºoare influenþe cãrtãre-sciene, poate cel mai mult impresioneazãpoemul cu numãrul 47. Autoareapovesteºte cum, într-o noapte de varã,întorcându-se târziu „de la ziar“, ia un taxiiar ºoferul, un „inginer care îºi rotunjeasalariul mãrunt“, îi vorbeºte în aforismecare se potrivesc senzaþional cu starea eide spirit.
În volumul Dincolo de fugã, realismulmetafizic pierde din intensitate. Dar ceeace salveazã aceastã a doua parte a trilo-giei sunt puseurile ludice ºi amintirile dincopilãrie, cu imagini idilice. De aseme-nea, sunt încântãtoare poemele de respi-raþie scurtã, cu aerul lor diafan chiar ºi
atunci când imaginea reflectã realitateacrudã: „azi s-a lipit de geam un fluture/ cuaripile rupte/ îl nãscuse crisalida neagrã/o crisalidã de ciment, de beton, de asfalt/o crisalidã urbanã poluatã de fumul aces-tui veac// libertatea înseamnã uneori sãieºi/ din spaþiul cãlduþ/ chiar dacã aripileîþi vor fi zdrenþuite/ de ziduri“.
Violeta SAVU
Valentin Rãdulescu
Rannã de litterrã..Poezzieprrinn cezzarriannã
De-a lungul timpului, în afara pre-ocupãrilor care au þinut de meseria deprofesor, domnul Valentin Rãdulescu afost atras de teatru, de gazetãrie ºi depoezie. Ultimul volum, apãrut la EdituraAmanda Edit, îl dezvãluie drept unobservator atent al cotidianului demiti-zat. Ideea am mai întâlnit-o în proza luiJames Joyce, însã în volumul de faþãautorul îºi aratã preferinþa pentru mo-delul clasic ce nu a suferit o demoneti-zare de-a lungul timpului. Carteaîncepe cu o invocaþie cãtre Pegas,cãlãuzitorul muzelor: împodobeºte-mipegas fruntea/ cu noi riduri/ marcatede sigiliul humii/ ode sã cânt pentruziua/ în care braþele mumii/ ofrandãadusu-mi-au/ prospãtã cartea. Fãrã sãîncerce o pastiºã a modelului clasic,domnul Valentin Rãdulescu aduce învolum imaginea poetului cãruia îisurâde norocul în cãutarea unei realitãþigreu de cuprins în cuvinte. Asu-mându-ºi rolul de poeta vates, dum-nealui scrie despre libertatea de expri-mare liricã ce i s-a dat acelui care poateºi celui care ºtie.
Structurat în trei pãrþi (Însemnãrileunui punct, Monopolul cuvântului,Disputã pentru independenþa degetuluimare), volumul este scris în registrestilistice diferite. Unele versuri suntinfluenþate de lirica popularã ºi poetulalege varianta aceasta pentru a-iironiza pe cei care s-au îndepãrtat deþarã ºi care au ajuns, când vorbescdespre aceasta, sã se limiteze la mân-care sau la cercetãri sterpe: Am venitde la new york/ sã mâncãm ºoric deporc/ ºi-am trecut trei munþi ºi-o luncã/pentru o buca de ºuncã/ am tãiat înlung carpaþii/ ca sã vã mâncãm cârnaþii.
Poetul cãlãtoreºte liber prin lume ºiîºi apleacã ochii atent spre tot ce-lînconjoarã, iar versurile au cunoscuteinfluenþe livreºti: Caragiale, Arghezi,Mihai Beniuc. Atmosfera bucureºteanã
din schiþele lui Caragiale este uºor derecunoscut în versurile: în piaþa spanieiasfaltul s-a topit/ monºer cãldurã mare/e varã ºi ceasu-n stradã s-a oprit/ i-atârnã limba a mirare. Bucureºteanulîºi petrece ziua la birt, nea sandu îºiaºteaptã clienþii ca sã-i serveascã plinde sârg, iar poetul, care era un obiºnuital locului, nu-ºi mai face apariþia. Viaþapare cã se scurge încet ºi monoton.
Încercând sã se autodefineascã înmaniera lui Mihai Beniuc, domnulValentin Rãdulescu afirmã: sunt mãruldin grãdina dreaptã/ pe mine timpul mãaºteaptã/ cerului crengile mele suntgrinzi/ singur adam m-a curãþat de-omizi/ mi-e braþul încãrcat de flori/ ºiadãpost de târâtoare/ sunt mãr cufructe roºii pline/ ºi toate drumurile ducdirect la mine. Este imaginea poetuluicare se bucurã de recunoaºtereasemenilor ºi care trãieºte sub iluzia tim-pului, într-un spaþiu perfect croit.
Raportându-se la divinitate, poetulîncearcã sã mimeze supunerea,pioºenia, însã ambele sunt asprupedepsite: doamne supus îþi cer iertare/dar nesuportat de tare/ mã doare sem-nul crucii/ de mila mea plângeau ulucii/de la gardul dinspre rai/ când în lumearece m-alungai.
Citindu-i pe marii clasici, poetulîncearcã sã se raporteze la ei într-unspirit de frondã: ca sã scrie noi coduri/pe retina universalã/ marii clasici/ ºi-audat mâinile la ascuþit/ ideile lor fãrã nicio valoare/ devenind corpuri conton-dente/ de aceea ºi vorba mea/ se vindela preþul timpului/ fãrã alte amenda-mente. Însã se simte învins în efortul luide a crea o operã prin care sã-ºidepãºeascã înaintaºii: ºtiu/ a câta oaresunt în eroare/ când scriu/ cuvinte fãrãvaloare. Nu scapã ochiului critic al poe-tului degradarea limbii române cauzatãde internet: poete bate vânt rece deimport/ cere sã se facã funeralii limbiiromâne/ cã alta s-a nãscut pe internet/ºi iat-o deja pe omenire stãpânã.
Observarea realitãþii cu o multitudinede detalii, contrastul dintre prezent ºitrecut, dintre modernitate ºi retrogradsunt câteva aspecte inedite ºi meritoriiale volumului: caractere tari labile/bogãtani femei umile/ bãrci ºalupe miciflotile/ ciocan cleºte cuie pile/ chintalegrame sau kile/ metri kilometri mile/þipete ºoapte subtile/ caravane lungucãmile. Graþie spiritului ludic ºi regis-trelor stilistice variate, poezia domnuluiValentin Rãdulescu este o încântare aspiritului pentru cei care mai au rãbdaresã citeascã acest gen.
Perfect ancorat în realitatea contempo-ranã, dominatã de fragmentarism ºi dis-persia clipei în mii de fãrâme, pe carefiinþa nu le mai poate reunifica, AndreiZbîrnea compune poeme fractalice,dezarticulate la prima vedere la nivelgrafematic ºi lesne de citit în vacarmulcotidian. Volumul #kazim (contemporanicu primãvara arabã) – (Editura HergBenet, Bucureºti, 2014, 96 p.) cuprinde72 de poezii, grupate în trei secþiuni:zabriskie point, fractali ºi anafilaxie.Citirea poemelor e asemenea unui puz-zle, care, odatã finalizat, scoate la ivealãdouã siluete lirice: Asha ºi Kazim.„Personajele“ par a face legãtura dintrerealitate ºi trans-realitatea virtualã,umblând bezmetice prin viaþã ºi text, aºacum ºi noi, oamenii, încercãm sã nemenþinem echilibrul între fluxul ºi refluxulfiecãrei zile.
Facem cunoºtinþã cu o lume-puzzle, încare alergi necontenit dupã o iluzie ºi telaºi ademenit fie de fluturi, fie de mirosulde fân, fie de aromele de pandiºpan.Dezintegrarea interioarã e anihilatã cuajutorul confesiunii: „confesiunea e singu-ra ta armã“ (p. 32). Scrisul este echiva-lentul unei evadãri, devenind puntea delegãturã dintre interiorul destructurat ºiexteriorul fractalic ce ameninþã sã pulve-rizeze fiinþa umanã în lumi paralele. Eulpoetic alege lumea literelor, pe care lecombinã la infinit ºi reuºeºte sã transmitãmesajul interior: „deºertul e tot maiaproape/ furia distruge orice formã deautocontrol“ (p. 28).
Ascuns ºi el în spatele unei mãºti, poe-tul priveºte cu un ochi exacerbat criticscena vieþii care „s-a schimbat radical“ (p.29) ºi descoperã nemulþumirea actorilor,ce joacã roluri incomode „niciodatã împã-cat cu mãºtile/ pe care le porþi“ (p. 29).Singurul vinovat este timpul, care te facesã pierzi startul ºi ajungi sã fii în con-tratimp chiar cu tine însuþi. De aceea,omul apeleazã la o second life, trãindparalel aici ºi acolo, acum ºi cândva,respirând „fuga de responsabilitate“ (p.30). Viaþa e pictatã în alb ºi negru, iar noiavem adeseori iluzia unei fotografiireuºite, în care predominã albul. Estenecesar sã privim din unghiul potrivit.
Fiecare poem e o staþie, în care eulpoposeºte o clipã, speriat ºi zguduit dedereglarea mecanismelor lãuntrice.Articulând câteva cuvinte, chiar fãrãnoimã, încearcã sã meargã mai departe,prefãcându-se cã se joacã: e un joc si-nistru, ivit din impulsul de supravieþuireîntr-o lume prãbuºitã: „dansatorii demerengue se/ cuibãresc între ziduriletemplului/ unde cãlãul nu/ ajunge nicio-datã“ (p. 55).
Punând totul sub semnul lui ca ºi cum,Andrei Zbîrnea se înscrie în seria creato-rilor post-postmoderni, care descriu încuvinte ceea ce simte ºi nu poate verba-liza fiinþa captivã a tehnologiei, a violenþeiºi a eºecului interior. Obsedat cã „timpulnostru s-a scurs în absenþa/ mãrului dis-cordiei“ fãrã a fi capabil sã se elibereze,poetul preferã sã se depersonalizeze ºisã-ºi lase personajele sã exprime dez-gustul din spatele mãºtilor.
Dimitrie rupe tãcerea (Bucureºti,Editura „Tracus Arte“, 2015) confirmã cãVal Mãnescu este un sentimentaldeghizat într-un cinic, un autor care mix-eazã registre dintre cele mai variate, într-o scriiturã greu încadrabilã, dar, cu sigu-ranþã, delectabilã. Sabina Fînaru, post-faþatoarea volumului, a luat lucrurilefoarte în serios, analizând, aplicat,mecanismele narative ºi vorbind despre„convenþia romanului în roman“, „desprevocea histrionicã a naratorului omnis-cient“, despre „poetica discursivã“,despre „circularitatea dintre viaþã ºinaraþiune“ etc., omiþând însã cã textul nueste un roman propriu-zis ºi cã derizoriuleste, de fapt, o mascã a personajului,sub care se ascunde o sensibilitate decu totul altã naturã.
Dimitrie rupe tãcerea este un poem înprozã, unul post-postmodern, un soi dejurnal travestit. Putem vedea în el o radi-ografie a lumii contemporane, sugestivnumitã epoca Jaga-Jaga, cãci Dimitrievorbeºte despre aºa-zisa revoluþie,despre ambiþiosul program de privati-zare, despre importanþa pupãriimoaºtelor la români, despre schimbareapolilor, despre încãlzirea globalã, influ-enþa uriaºã a sexului asupra moraluluifemeiesc etc. O carte despre starea naþi-unii, despre România profundã, aºa cumapare ea în „Anunþul Bârladului“.Volumul este, în egalã mãsurã, o criticãa nãravurilor lumii de azi, cu politicienicorupþi, cu profesori închipuiþi (domnuldr. Mircea Coman de la UniversitateaPetru Suciu din Cãlãraºi), cu preoþi de-daþi la cele lumeºti (domnul prea fericitDaniel), cu afaceriºti ºi cu gospodine etc.
Dincolo de acest prim palier sedeschid adevãratele semnificaþii alecãrþii. La o lecturã superficialã, ea poatepãrea o abordare bãºcãlioasã a reali-tãþilor contemporane. În realitate, nicivorbã despre aºa ceva, ci despre cinism,despre o criticã lucidã, semn cã pe ValMãnescu l-a interesat altceva. Autorul nepropune o viziune demitizantã, luând înrãspãr cliºeele literaturii tradiþionale, pecare o aruncã în derizoriu nu din teribi-lism, ci dintr-o nemulþumire bine tempe-ratã, drapatã în ironie: „În anul acela,primãvara veni pe neaºteptate, înmijlocul lunii februarie. Pãsãrelele ciri-peau, zarzãrii se împodobirã cu delicateflori albe, iar tractoarele duduiau întor-când brazde pe mãnoasele ogoare alejudeþului.“ (p. 66)
Dimitrie rupe tãcerea este o carte curezonanþe grave. Val Mãnescu vrea sãfie altcineva, sã evadeze din propriaexistenþã, aºa cum sugereazã titlul unuidintre subcapitole, „Dimitrie vrea sã fiecâine“. E o rãfuialã cu sine însuºi, cãcipersonajul are ceva din cinismul luiDiogene (câinele) în felul în care seraporteazã la lume: „Dac-ar fi atât debãrbat pe cât se crede, Dimitrie ar arun-ca la pubelã toate gunoaiele care-i împutexistenþa asta. ªi-ar lua mai întâi desti-nul, l-ar mototoli fãrã remuºcãri ºi s-arlepãda de el. Pe doamna Catrina pe careatât de mult ºi-a dorit-o pereche, arîmpacheta-o în folie de aur ºi-ar pune-oîn pubelã delicat, sã n-o doarã. PeBartolomeu, cãruia tocmai i-a plãtit ulti-ma amendã, l-ar bãga în cutia de cartona plasmei pe care tot Dimitrie a dat banii,ºi l-ar condamna sã asculte Beatles osutã de ani. Pe Calapod, sub formã depulbere, dupã ce l-ar pisa cu ciocanul decarne, l-ar împrãºtia în spatele blocului,unde se adunã noaptea câinii cartierului,sã latre ºi sã se puiascã.“ (p. 50)
Pentru Val Mãnescu, scrisul reprezin-tã o formã de eliberare de propriileangoase. Decizia „de a rupe tãcerea“
vine, de fapt, nu din teribilism, ci dinteama de moarte, aºa cum ne dezvãluiescena-cheie a cãrþii, aceea în care pro-tagonistul rupe tãcerea fâºii, aruncând-oîn apele Slãnicului, care ies din matcã,revãrsându-se apocaliptic: „În drumul lui,nãpraznicul puhoi spulberã podeþele dinsatele pe care le parcurse în aval ºiinundã ºoseaua naþionalã, recoltele deporumb ºi casele sãtenilor. Astfel,tãcerea lui Dimitrie deveni asurzitoare.La trecerea viiturii, nu doar în valea mi-nunatã în care era aºezatã staþiunea,dar ºi dincolo de graniþele judeþului,oamenii furã nevoiþi sã-ºi protejeze tim-panele cu dopuri de vatã. Asta în timp celui Dimitrie i se fãcu deodatã fricã debãtrâneþe.“ (p. 188)
Dincolo de paginile uneori stângace,cu un umor forþat, de tip Las Fierbinþi,Dimitrie rupe tãcerea este o antiutopiedespre nevoia de a ne despãrþi de noiînºine.
Adrian JICU
Aurel Pantea
O înnserrarrennepãmmânntteannã
Atunci când modernitatea îºi joacãsieºi feste. Atunci când, dezgolitã de for-mule, „traiecte“ ºi artificii bãtãtorite,încearcã sub forma unui efort paradoxalsã se instituie organic într-un prezentcontinuu damnat. Se ºtie, s-a mai spus,a devenit aproape etichetã pentru AurelPantea: poezia negrului evadat dinnegru, discurs autoreferenþial, o incursi-une în spaimele fiinþei ce mãrturiseºte unpost-expresionism a cãrui traiectoriejoacã între latenþã ºi implozie.
„O înserare nepãmânteanã“, volumapãrut în 2015 la Arhipelag XXI, numãrã38 texte ce se înlãnþuie într-un macro-poem cu valoare testamentarã. Aceastãînserare nepãmânteanã ar puteaechivala cu o însemnare în marele lanþ alfiinþei, o intuiþie explicitã ºi un crez legatedeopotrivã de prezent ºi viitor. Clivajuleului liric mãrturiseºte tocmai aceastãambivalentã trãire. Pentru Aurel Panteatranscendentul nu se mai suprapunepeste imaginea unui Deus Absconditus;acesta nu se aflã în zona liminarã aconvingerilor sale, dar pare mai degrabão instanþã fãrã puteri. „Privitor ca lateatru“ ar putea de aceastã datã sã fieînsuºi Creatorul. Însã actul acesta alredescoperirii lucrului tainic fãptuit e rea-sumat cu amarã înþelegere, pare cã, într-un fel, dincolo de tainã, însuºi CelNepãtruns cunoaºte un datum: „…cândo divinitate priveºte în limbajele noastre/cum ne prãpãdim,/ cum ne ocupã tãcerifãrã îndurare,/ ºi în privirile ei se aude unplâns fãrã seamãn“. În altã parte,Dumnezeu pare a fi rãspunzãtor pentrupãcatele ºi suferinþele oamenilor chiar
dacã în acelaºi timp rãmâne singurulcare îngãduie speranþa: „Ea tânãrã, înfuriile timpului,/ ºi ele tinere,/ un anotimpplin/ de guri,/ în faþã cu alt anotimp/încãrcat de guri ºi mai rapace,/ Doamne,cruþã sângele/ ce-Þi spalã faþa/ ºi dã-ialte rãsãrituri“.
Nefiind identificabile prin titluri, textelelui Aurel Pantea se adunã sub formaunui cântec sobru, în note grave. E ros-tul suprem al celui ce trebuie sã aleagãîntre iarna prezentului ºi acceptarea uneicondiþii, implicit cea a unui destin maiînalt. Printre cuvinte strãlumineazãChipul tainic ºi se „fãptuieºte“Asemãnarea, într-o „rucodelie“duhovniceascã: „La fel cum ai ºterge depraf/ un obiect foarte îndrãgit,/ pentru avedea limpezimile lui de odinioarã,/apare un chip/ ce ne însoþeºte vieþile,/încât se surpã în noi aparenþele/ pe caream mizat,/ ºi ele nu erau decâtmesagerii umili/ a ceea ce trebuia sãvedem,/ dar, acum, e târziu,/ chipul facesemne de departe/ cã drumul ce trebuiade urmat s-a ºters/ ºi nu-l pot refacecorurile noastre,/ ce cântã ostenite, vai,atât de ostenite“.
Poezia, arta pare sã aibã rol tau-maturgic: bestia apare de dincolo depoem însã nu îl poate invada. Ea, bestia,„se întrupeazã, ºi se întrupeazã, ºi seîntrupeazã/ în mari horcãieli,/ înirezistibile cânturi ale nimicitorului“, pevremea când în lume „se aud corurileepuizaþilor“. Sub auspiciile ei, doar înmomentul rostirii e îngãduitã o privire-întoarsã, (în)semn iconoclast: „O sãpierd, o sã pierd/ trupul viu,/ o sã-mi fieocupatã viaþa de trupul amintit,/ princãmãri cu umbre,/ prin odãi undepãtrund lumini depãrtate,/ o sã-mi aducaminte, ca ºi cum aº trãi din nou,/ trupulviu,/ prin lumini moi, trupul viu va fi trupamintit/ ºi nu va mai fi sortit sã piarã,/ ºitimpul, da, timpul/ se va face bun,/ se vaumple de dragoste/ ºi va cânta cântecede pieire,/ cum numai timpul ºtie sãcânte, când se simte/ îndrãgostit“.
Poezia lui Aurel Pantea pleacã din-spre iarna vieþii, marea obosealã a indi-vidului, parcurge bolgii duplicate în(spre)infinit, pentru a ajunge, obiectivându-ºidepersonalizarea, pânã la o „nouãintrare în Ierusalim“: „Ies din noi negus-tori/ ºi dispar în meserii opace,/ vindemluminã, cumpãrãm luminã,/ pe chipurilenoastre înfloresc surâsuri de cãmãtari,/dintr-un cer de cifre/ cad peste noi fâºiide suflete numãrate,/ imaginea mieluluice se va naºte/ se oglindeºte pe lame decuþit“. Pentru lectura prezentului volum,fixez drept început consideraþiile lui Al.Cistelecan: „Scriitura de angoase ºi despasme a lui Aurel s-a obiºnuit atât demult cu ele încât trece deja din registrulde descripþie ca denunþ în cel dedescripþie ca omagiu al funestelor, depozitivizare ºi chiar beatificare a lor“.
Marius MANTA
ªtefan Amariþei
Lummeannaviggattorrului
Volumul poetului ªtefan Amariþei,Lumea navigatorului (Editura Timpul,Iaºi, 2014, 74 p.), propune un universparalel, explorat dinãuntru ºi dinafarã,pentru a pune în luminã trãirile lãuntricevertebrate cu fiece vers, cu fiece poem.Poetul e însuºi navigatorul plecat într-ocãlãtorie nesfârºitã pe tãrâmul cuvin-telor, ce se ivesc din lumea interioarã,mai greu accesibilã ochiului neiniþiat.Poemele devin faruri capabile sã-ighideze paºii în labirintul obscur alemoþiilor ºi angoaselor.
Poemele sunt grupate în trei secþiuni:Surpriza timpului, Rotundul lumii ºiLumina Navigatorului, metafore menite asugera ideea centralã în jurul cãreiagraviteazã poeziile incluse în categoriarespectivã. Tema fundamentalã a volu-mului este cãutarea, dincolo de spaþiu ºide timp, „pe meleaguri nesfârºite“ (p. 7)a Fiinþei întru Totalitate, iar motivelepoetice sunt lumina, visul, existenþa,zborul, focul, neputinþa, tãcerea etc.
Cea dintâi secþiune stã sub semnulvisului ºi a zborului, simbolizat de legen-darul Icar. E o survolare neobiºnuitã ºi,totodatã, ineditã a universului interior,perceput asemenea unui labirint erme-tic – „forþa întunericului inconºtient“ (p.10), însã detectabil de pupila cuvintelorcare-l scot la suprafaþa textualã„Universul plãsmuit – focul de artificii“ (p.8). Eul poetic nãzuieºte sã reînvie glasulmut al inconºtientului, sã verbalizezetrãirile ce-l rãscolesc: „Însuºi poetularcuind cu gingãºie verbele/ Reînnoadãglasul mut al asceþilor –/ Cerºindu-ºidreptul de a gusta dinãuntru/ Veºniculsurghiun al poemului“ (p. 11). Faþã înfaþã cu dublul lãuntric, Eul are tentaþiacaptãrii miilor de feþe nevãzute pânãacum, dar binecunoscute ce-i populeazãlumea interioarã în oglinda poemelorsale: „Adunându-mã iar/ Voi rezidi omulcare sunt“ (p. 14). Acest Icar vrea sãrenascã prin cuvânt, de aceea strãbatehotarele de foc ºi luminã/ În solemnelegeografii“ (p. 17) ale trupului intim.
Aflat în cãutarea lumii perfecte, eulliric ajunge pânã la esenþe, într-un timpprimordial, în centrul labirintului, desem-nat prin metafora „rotundul lumii“. Aici,se reîntâlneºte cu propriul Eu – strãinul,de care a fost despãrþit de timpul real,dar simte nevoia sã-l accepte ºi sã-lîntrupeze: „Numai sã vreau ºi-l pot simþiiarãºi în mine,/ Oricând...“ (p. 35). Þipãtuldublului e sfâºietor ºi-i relevã ipostazatenebroasã, dornicã sã capete contur dincuvinte: „fiinþa cenuºie a pierit“ (p. 40),devenit literã, cuvânt, vers.
Ultima parte a volumului scoate laivealã, din subteranã, figura lui Faust,dublul întunecat, stãpân al tenebrelor,ce-i sporeºte anxietatea Eului: „De cânda pus stãpânire pe mine,/ Neliniºteacreºte mereu, tulburãtoare./ Rãvãºit, mise pare cã aud o chemare/ de dincolo,din nevãzut, pe care n-o înþeleg“ (p. 56).Cuvântul îi lumineazã calea ºi Poetulcorporalizeazã trãirea pentru a exista ºidincolo de Timp: „Suntem clepsidre încurgere pe pãmânt“ (p. 63).
Versurile lui ªtefan Amariþei dezvãluieaspiraþia eternã a Creatorului de a re-inventa geneza: poemele sale daunaºtere Dublului, inconºtientului, feþeiinvizibile la o privire superficialã.Navigând în apele tulburi ale lumii tãinu-ite, poetul sperã ca lumina Cuvântului sãinsufle viaþã celui „Fãrã gurã,/ Fãrãmâini,/ Fãrã ochi,/ Fãrã cap,/ Fãrã...“
Poezia lui Cassian MariaSpiridon ºi-a gãsit fãgaºul poet-ic la confluenþa a douã albii: unaa stãrilor originare, strãbãtutã decurenþi metafizici, uºor exaltatãprin atitudini prea avântate,teatralã prin felul de a înainta în„noaptea suferinþei“, pe urmelelui Nerval ºi Rilke, agonisind înschimb o anumitã acomodarecu acel dincolo al adevãrateipoezii, a privilegiului apro-fundãrii ontice, în meleagul deesenþialitate al lumii; cealaltã cugustul experimentului, în ton cu„chemarea“ spre cotidian adusãde valul optzecist ºi de marea saofensivã spre „vestul necunos-cut“, în cãutarea „aurului“ viu alautenticitãþii ºi ironiei radicale,polemice la adresa poeziei preaînchise, prea înþepenite încanonul modernitãþii. Vizionarul,de aceea, este mereu „atins“,subminat, dizlocat la acest poetcu o structurã gravã, solemnã,de furtunile post-moderne, carealterizeazã eul, oferindu-i oproiecþie în faptul de a fi martorºi exeget totodatã al faceriipoemului.
„o viaþã pierrduttãînn ascunnzzãttorrilennopþii““
Ca vârstã (n. 9 aprilie 1950),ar fi putut aparþine foarte binevalului neo-expresionist blagiansau celui vitalist-post-labiºian,însetat de imagine ºi de mit,dominat în anii ’70 de conge-nerii Dinu Flãmând, AdrianPopescu, Dan Verona ºi MirceaDinescu, dar debutul sãu mereuamânat se produce abia în1985, cu volumul Pornind de lazero, care îl situeazã în plinãvâltoare optzecistã, impunândun alt gust ºi un alt orizont dereceptare. E adoptat aºadar denoua sensibilitate ºi se acomo-deazã acesteia, nu fãrã resursepe mãsurã, deºi poezia sa îºialunecã cu greu privirea dinspreprimordii ºi profunzimile întu-necate ale unui eu puternic mar-cat de drama naºterii vinovate ºiorfanitãþii, spre reveria concretu-lui prolix, spre „Doamna Viaþã/hulpavã fiarã în libertate“. Îi paremai convenabil sã se lasesihãstrit într-un „þinut“ al sãu,peste care „pluteºte/ duhul plinde lacrimi“, loc închis, pe cât deanevoie de cucerit, pe atât deintegru, de compensatoriu –aventurã spre care îndemnapoezia neo-romanticã, cu MihaiUrsachi, Dan Laurenþiu ºi CezarIvãnescu drept lideri de pro-gram. Poezia acestora cerea nudoar sã fie „trãitã“, ci ºi „locuitã“ca mit esenþial, deoarece numaiaºa poate fi cu adevãrat rele-vatã, restituitã în limbaj.
Cassian are meritul de a fiîmpreunat cele douã tentaþii,adaugând acestui exerciþiu inte-grator finalitatea enunþiativã apoemului, ca fãpturã ce se sa-crificã în imagine, prin chiar acu-mularea de materie textualã; elvorbeºte despre „poeme sinu-cise“, aidoma fiinþelor abando-nate în pustiul lumii, cu fru-museþea pierdutã, cu sufletulrãtãcit. În plus, el susþine cu
ardoare partizanã în rânduloptzeciºtilor stindardul luciditãþii,de care unii dintre ei au uitat înfocul luptelor pentru asumareacotidianului ºi trãirii în imediat.Scena sa se umple de fantasmebolnave ºi hârtii plutitoare, dehârþoage ºi rudimente faustice:„mã locuiesc oarecum cuindiferenþã/ îmi ocup trupul/ îmiocup carnea/ trec prin spaþiu/fãrã adieri sau valuri de frig/ înurma mea/ nici o hârtie nu seridicã-n picioare/ pipãi golul/ sautrec prin el// deodatã/ era ºiinima/ amestecatã prin cer ºiningea/ cu fulgi grei/ de juram/cã mã fãcusem lac/ aproape unloc/ în care alb mâna degera//prin noapte vine cu paºi ca deumbrã/ sufletul/ poartã-nspinare capul palid/ cu pãr decenuºã/ se miºcã prin cameragoalã/ abia rãsuflând/ ascunsdupã cãrþi aud rãsuflarea/ atuncicu spaimã caut Cartea/ pe careo deschid…/ îmi duc umbra bol-navã de rãu/ furiºatã/ cu petelevineþi/ tãiatã de firele ierbii/ lovitãcu pietre/ îmi duc umbra bol-navã de rãu/ de aer/ de vântulplin de pulberea zilei/ de pul-berea nopþii/ bolnavã de gol// îmiduc umbra ca o luminã/ urcatãpe cer/ prãfuitã/ alungatã/urmeazã sufletul meu“(Glãsuirea bufonului).
Debutul cu Pornind de la zeroare o poveste a sa, pe cât degrotescã, pe atât de dramaticã,pe care poetul a expus-o într-oreeditare insolitã, de datã recen-tã (Charmides, 2015), undepune faþã în faþã textul iniþial cutextul desfigurat de oficialiicomenzii politice. Se relateazãaici cã manuscrisul acestei cãrþia fost predat Editurii Junimea în1979, la concursul de debut – neaflãm în deceniul opt, în plinã„revoluþie culturalã“, cândlansarea unui autor trebuia sãpoarte girul unui juriu, al unei„comisii“ –, unde începe un lungproces de „omologare“ ºi adec-vare propagandisticã, de la ver-
dictul asupra selecþiei pânã lapredarea mapei la tipar.Cassian se numãrã printre pre-miaþi, cartea e pusã pe lista vir-tualã a editurii, dar trebuie sãsuporte amânãri repetate pânãsã aparã în librãrii... Aºteptareas-a prelungit peste cinci ani,pentru cã „lucrarea“ mereu nureuºea sã treacã de cenzuraideologicã. Or, se poate bãnuicât de chinuitoare, de tracasan-tã, de istovitoare pânã latraumã, pentru un debutant, afost de traversat o asemeneaperioadã lungã de tergiversãri ºipromisiuni. Directorul editurii,Andi Andrieº, autor mediocru deteatru tezist, împreunã cu redac-torul-ºef, Virgil Cuþitaru (numepredestinat în operaþiunile deamputare) au tot tãiat din texte,neconvenindu-le câte ceva, cuexces de „vigilenþã“, pânã ce,dintr-un manuscris iniþial deaproape 90 de file, abia aurãmas... 18! Poetul a avut inspi-raþia sã-ºi caute ºi sã-ºi recu-pereze din arhiva editurii opulsuferind, aºa cum a fost mal-tratat de satrapi, încât acumavem a face cu un veritabil do-cument, probã clarã a unei„politici culturale“, posibil studiude caz, asupra felului în care semanifesta cenzura regimuluicomunist ºi ce se urmãrea prinpedagogia cedãrilor succesive:se dãdea impresia cã poetuldebuteazã nu prin recu-noaºterea talentului sãu, ci dinmãrinimia ºi voinþa editurii destat, care devine stãpânã dis-creþionarã pe materialul poetic ºipoate dispune de el dupã plac,aranjându-l ºi croindu-l în voie;poetul o fi scris multe în foile lui,dar din asta trebuia reþinutnumai ceea ce nu dãuneazãimperativului convenit politic, al„formãrii omului nou“, ºi nu estede naturã sã tulbure muþeniasocialã, fiind eliminate pasajelecu oricât de vagi aluzii la sufe-rinþele epocii sau cu tentã insi-dioasã. Se urmãrea anoni-
mizarea textului, de-personali-zarea lui de laborator, golirea desensuri profunde, autorul fiindlãsat îndelung sã aºtepte, ca încele din urmã sã se mulþu-meascã cu aceastã situaþie.
Cartea avea o arhitecturãelaboratã, o „cheie“ secretã a ei,care ºi-a pierdut cu totul intenþi-ile ºi substanþa, odatã cu tre-cerea prin chirurgia amputa-toare a editurii ieºene. Cele treisecþiuni descriu tot atâteamomente existenþiale decisiveale eului în aventura „înstrã-inãrii“: I. starea de „înger pier-dut“ sau singurãtatea paradisi-acã a increatului, a sufletuluicelui ce trebuie sã vinã „dinlumea giganticã a neodihnitelorsfere“, Pornind de la zero, sau„duhul“ dinaintea fiinþãrii; II.venirea pe lume, momentulnaºterii, plecarea „pe cãrãrilevieþii la vale/ fãrã scãpare fãrãîndurare – Leme la pierdereanumelui; III. intrarea în somnulmateriei, în „moartea perpetuã“,cu perfidia de a o numi mereu„vital vitalitate viaþã continuã“,ca Alternanþã a memoriei,memoria ca închisoare adâncã,amestec de sens ºi formedureroase („nu voi scãpa nicio-datã de mine/ de sângele meu/de umbrã de suflet de creier“).Sigur cã tot acest scenariumetafizic s-a pierdut, s-a spul-berat în volumul apãrut în 1985.Nu tema – cãlãtoria sufletuluispre ºi în lume – i-a speriat aºatare pe cenzori, încât ei sãautopsieze poeme întregi ºi sãle re-monteze selectiv; CezarIvãnescu, I(o)an Alexandru (celdin Infernul discutabil) sau MarinMincu abordaserã ºi ei obsesii ºiexperienþe asemãnãtoare, fãrãsã fie trataþi cu asemeneaasprime. La Cassian MariaSpiridon „frica de text“ a lecto-rilor cuprinºi de febra epurãriiprovine din faptul cã poetul nuopereazã cu „ºopârle“ mali-þioase, ci cu atribute dens-nega-
tive, unele dure („deºert“,„cenuºã“, „forma letalã apoemului“, „demenþa fabuloasãa nopþii“, „terminal ghimpos“,„catacombe“, „zeul deriziunii“,„ºoaptã strivitã de buldozer“etc.), sugerând izolarea,întunericul, îngheþul, dar maiales cã acestea anticipeazãmereu un sfârºit al calvarului, oieºire din traumã ºi eliberare din„chenarul minciunii“, ºi astadatoritã unei „forþe oarbenecunoscute/ atroce“ care-ºipregãteºte „strigãtul“ în „tran-ºeele istoriei“, „o forþã/ strivi-toare/ neruºinatã/ tãvãlug egal/sub arcadele zimþate cu stelereci“, nimic altceva decâttãvãlugul istoriei (sintagmã decare se tem toþi gardienii soci-etãþilor închise), pregãtind –atenþie! – „spânzurãtorilegalopante ale devãlmãºiei“.Altfel spus, „mirosea“ a revoluþieprin versurile cassianiene...
Sã ne oprim, de pildã, lapoemul care dã titlul volumului,unul care se ocupã de creºtereasentimentului de revoltã, poemputernic haºurat, încât în ediþiaprinceps de la „Junimea“aproape cã nici nu înþelegi cevrea sã spunã. Instaurând con-fuzie, cenzorii dau la o parteorice trimitere la furia mocnitãde fiecare zi, la refuzul pasivi-tãþii, la dorinþa de a fi lucid ºitreaz într-o societate somnolen-tã, mereu mai inertã, maiînfricoºatã. Sunt retezate, ca„periculoase“, pasaje ca aces-tea: „pornind de la zero în viaþã/de la durere/ de la forma iniþialãa materiei/ de la strigãtul pietrei/recunosc cã sunt implicat/ cutoate celulele/ fioroºii mei neu-roni/ în evoluþie/ în existenþasocialã/ chiar dacã mi-am ucisumbra/ nu pot trãi fãrã boldulsfredelitor/ fãrã taciturna/ iscodi-toarea privire a cunoaºterii“,unde primele versuri rãmângoale de sevã, fãrã suportul desemnificare al celor urmãtoare,care impun starea acþionalã,ieºirea din apatia lui zero, expli-catã de poet într-un pasaj exclusde asemenea din context:„starea de zero/ stare ºovãi-toare/ cuprinsã în lipsa de sens/starea din care pornim/ cupicioarele goale/ de la roca vir-ginã/ pornim în explozie“. Eibine, se pare cã acest verspornim în explozie pare sã fi datbãtaie de cap celor doi gardieni,care – dincolo de simbolismulrupturii ºi ispitei – nu puteau sãnu remarce aici o invitaþie sub-tilã la „intrarea“ în sens, înactivismul originar ºi prin astapãrãsirea stãrii letargic-frigide ºineputinþei.
Cristian LIVESCU
Cassian Maria Spiridon,debutul prin „politica amputãrii“
•• PPrreemmiiuull ppeenntt rruu PPiiccttuurrãã aaccoorrddaatt ddee PPrr iimmããrr iiaa MMuunniicc iipp iiuu lluu ii BBaaccããuu::TTuuddoorr ZZbbâârrnneeaa –– ÎÎnntt rree ttaattãã ºº ii ff ii ii ((CChhiiºº iinnããuu))
De altfel, multe din poemelelui Cassian Maria Spiridon sederuleazã în registrul unei con-fesiuni ardente, cogitale, carevrea sã curme neapãrat cu frica,cu instrumentul optim de contro-lat indivizii, spre a vindeca oimperfecþiune sau o greºealãoriginarã. Se produce totodatãºi optimizarea vocii poetice,rezolvatã – printr-un gest, printr-un semn, printr-o volutã subþire– în spirit optzecist, cu convin-gerea cã lansarea „de la zero“,de la starea de virginitateedenicã, pune la încercare exis-tenþa „în pachetul de nervi alistoriei“, dar ºi poezia, care îºidestramã miracolul de plecare,pentru a eºua în… poem, în dis-cursul vulnerabil, degradat, faþãde dulcea reverie „zero“.Activând eul social, crede poe-tul, pui în miºcare, intensifici ºieul poetic, ambele incluse unuiflux comun. „Lipsa simþuluiistoric este pãcatul originar alfilosofilor ºi poeþilor“, scriaNietzsche. Dimpotrivã, poeziaîºi poate întãri condiþia – susþineCassian – prin prezenþa în isto-rie, cu condiþia sã-ºi întoarcãfaþa spre ea: „mã ocup de tre-cerea sufletului prin sabie/ cumaº sãruta o femeie/ mã ocup detrecerea trupului prin gloanþe/pânã devin/ – împrãºtietor al fer-tilitãþii –/ Dyonisos sfâºiat debachante/ mã ocup de trecereaminþii printre/ rigorile poezieifilosofiei teologiei /– cum aºnumãra pe spinare vergile –/ mãocup sã aflu cum se poate/ocupa existenþa/ pe care întâm-plarea/ þi-a aruncat-o în braþe/cum se poate ocupa fãrã/ sauînainte/ de a începe sã urli/ mã
ocup de pierderea eului/ de per-petuare de creºtere/ mãocup…“ (Pornind de la zero)
Inutil sã spunem cã pasajelecu „trecerea trupului pringloanþe“, cu starea celui ceîmprãºtie, ca sinonim la instiga-tor, cu evocarea teologiei(înlocuitã ridicol cu... psiholo-gia!), ca rigoare a gândirii, aufost ºterse fãrã menajamente decenzori, convinºi cã, oricât deobscur, transpar mesajul uneirevolte surde ºi traiectoria ieºiriidin teroarea fricii, atitudini cât sepoate de periculoase într-o soci-etate intens supravegheatã.Ieºirea în lume, cu riscul de a„rupe“ din eul expus hazarduluiexistenþial, din misterul fiinþei,este tema volumului de debut,cu accente eminesciene („amaer de mort tânãr“), blagiene(„nevoia de ou ºi de somn/ feri-citã strivire în existenþelecenuºii“), dar ºi de furie hippie(„dragostea mea…/ hãituitã/ cao destrãbãlare/ a creieruluiînfierbântat/ de alcoolul indife-renþei“).
Un alt poem cu „probleme“era La pierderea numelui, domi-nat de voinþa apãrãrii cu oricepreþ a luciditãþii, dar ºi de unacut sentiment de singurãtate,sporit de acea umilinþã a izolãriiºi de conºtiinþa limitelor în real:„am devenit imun/ nu mai pot fibolnav niciodatã de viaþã/ nuºtiu decât sã mã urãsc/ sã-mi fiuduºman/ sã mã distrug din toatepãrþile// am învãþat epiderma sãurascã/ scârbitã de a fi un sacpurtãtor de neliniºti// nu mai amrãbdare sã exist// ce sunt sepoate pipãi/ distruge/ mângâia/cu neuronii inflamaþi denesomn/ se poate transcrie/ cudisperare ºi urã/ cu îndureratãînþelegere a deriziunii// pe malulOceanului/ în þinutul CopacilorNeliniºtiþi/ între mãselele nopþii/duc sacul de nervi/ ca pe SfântaScripturã/ ca pe un bocet dinSumer// singur sunt ºi nu-mipasã...“
Moartea în poem ºi prinpoem este o altã temã „dificilã“propusã de Cassian, angajândsubiectivitatea pe panta unuiprincipiu moral nestrãmutat: „dedimineaþa pânã seara/ ºi-n totlungul nopþii/ toþi mor cum mor ºieu/ nu tocmai prin acest poem/nu tocmai dar ºi prin el// sublumina palidã/ totul îþi va firefuzat/ tãrâmuri uscate/ voceaunei femei în dreptul inimii/întru-chipare ºi desfrâu/ viaþa înapropierea desãvârºirii“. Sauiatã o altã imagine care va facecarierã în destinul acestui poet,cea demonicã a eºafodului,care curmã rând pe rând, trimitela coºul Infernului, toate clipelede plenitudine, de intensitatevizionarã ale fiinþei. Cineameninþa din umbrã cu destrã-marea tresãririle ontice? Citim:„spre eºafod pasul se îndreaptã/cinstind amintirea copilãriei/eºafodul/ proaspãt adunat încuie/ cu scândura însetatã/ seînalþã/ pieziº pus cu lumea/pasul saltã/ preamãrind Gloria/fii mulþumit/ ai reuºit sã scrii/câteva rânduri/ un poem/ fiifericit/ danseazã/ pe bucãþileastea de timp/ pe bucãþelele/golurile astea de timp/ în carenimeni nu-þi cere/ sã faci sã des-faci sã montezi sã îndrepþi/ încare rãmâi stãpân pe creierultãu...“ Sigur, aceste versuri nuaveau cum sã „treacã“ prin fur-cile caudine ale cenzorilor de la„Junimea“. Erau prea apãsã-toare, prea întunecate, rupte dincoºmarul cotidian al epocii,aºternute patetic, într-o mãrtu-risire scrâºnitã, dramaticã petema luciditãþii. Poetul nuadmitea ton ironic sau exprimãricolocviale, ci se baza pe con-creteþea notaþiei, pe sugestie,pe semnificaþia adusã deeconomia discursului. Modali-tate total inconvenabilã pentru„paznicii“ din culise, caremãsurau altfel vorbele.
Obiectivele cenzurii erau binedefinite: curãþarea textului depasaje „cu trimitere“ la realulîncãrcat de indigenþe; elimi-narea unor cuvinte inconformemesajului orientat optimist ºiateist al coloanei lirice, cum ar fi(ºi aici putem începe un ade-vãrat index de vocabule„vânate“): moarte, singurãtate,urã, sânge, durere, trist, dispe-rare, spasm, vaiet, rege, buldo-zer, revoltã, minune, utrenie,teologie, Sfânta Scripturã,Mitropolie etc.; textul final tre-buia sã fie unul „alb“, neutru,bine trucat, bine „albit“, încât sãpoatã pãrea încrezãtor, pozitiv,fãrã sediþiuni ºi turbulenþe delimbaj; remodelarea într-un modipocrit a materialului era menitãsã-l „educe“ pe autor, sã-i„corecteze“ stilistica (azi, chirur-gia de acest fel se numeºtepolitical correctness), invitat cape viitor sã compunã „controlat“ºi atent la vorbe. Chestiunea cuapãrarea gândirii limpezi deatacurile „ghimpoase“ ºi
„otrãvurile“ cuvintelor prolixe,„lemnoase“, ce vor neapãrat sãuniformizeze creierele,(„celulemoarte ºi iar neuroni/butonierele necesitãþii strânse“)devenea însã cea mai inco-modã stare de fapt a acesteipoezii, ce trebuia extirpatã cumeºteºug ºi metodã. Dintr-unpoem despre momentul zero alvenirii pe lume, al intrãrii îninfern, alegând cu foarfecaporþiuni inocente de text ºi amal-gamându-le în colaj, bravii edi-tori au scos la ivealã douãpoeme „noi“, Pierderea numeluiºi Poetul în patrie (!!), în caretoatã combustia onticã iniþialã efãcutã praf. Nimic despreintrarea în suferinþa existenþei,despre „linia vieþii“ ºi dramacelor lipsiþi de prezenþa paternã,nimic din toate astea nu poatetrece de „atenþia“ inchizitorialã,care haºureazã textul fãrãîndurare.
„sinnggurr sunnttººi nnu-mmi pasã/astta da! zzicººi eu cã e viaþã““
Eul poetic are aici viziuneatrecerii sufletului prin realul înruinã al vieþii, anticipând încer-cãrile ºi loviturile pe care le vaprimi prin „aruncarea trupului“ învâltoarea temporalitãþii: „el îºipriveºte picioarele de sus/ defoarte sus/ el îºi numãrã coas-tele ca pe regii persani/ elcunoaºte psihologia logica deli-rul/ dansator pe sticlã pisatãînghiþitor de sãbii/ nebãrbieritdezmoºtenit rege al ruinei/ beapentru des-fiinþare/.../ anii seduc/ indiferent de starea în carese aflã sufletul// firele nopþii trec/sãbii ascuþite prin mine/ din ochiþâºnesc doi lujeri de crin/pãmântul creºte pe suflet/ trupulcreºte pe suflet...“; sau: „ridicân-du-mã ca din somn/ ca dinsevele morþii/ golesc trupul tãu/las vie apãpsarea/ (ca un fierînroºit aruncat în zãpadã)/ pemateria mea cenuºie// amdevenit imun/ nu mai pot fi bol-nav niciodatã de viaþã/ nu ºtiudecât sã mã urãsc/ sã-mi fiuduºman/ sã mã distrug din toatepãrþile/ am învãþat epiderma sãurascã/ scârbitã de a fi un sacpurtãtor de neliniºti// nu mai amrãbdare sã exist// ce sunt/ sepoate pipãi/ distruge/ mângâia/cu neuronii inflamaþi denesomn/ se poate transcrie/ cudisperare ºi urã/ cu îndureratãînþelegere a deriziunii// pe malulOceanului/ în þinutul CopacilorNeliniºtiþi/ între mãselele nopþii/duc sacul de nervi/ ca pe SfântaScripturã/ ca pe un bocet dinSumer...“ Sunt versuri de mareangajament existenþial, smulse,retezate din context, pentruimaginea „neagrã“ pe care oproduc, dar mai ales pentruîncrâncenarea cu care instituieo instanþã moralã în spatele lor,îndemnând la luciditate ºi sacri-ficiu de sine în favorea trãirii ºiasumãrii plenare a realului.
Registrul vizionar – regre-siunea în faptul de „a fi naºtere“,o clipã lungã din care viaþa selasã cuprinsã în toatã vanitatea
ei – este dublat de registrulmonologal, un fel de „a gândisufletul“ în confruntarea cuimperiul durerii, deºi primul estemai pregnant, fiind cel care seimpune în þesutul relatãrii lirice.Neîndoielnic, vizionarismul con-duce discursul, într-o pozãextaticã în care cuvintele capãtãpâlpâiri cosmice. Remarcãmlesne: Cassian are în firea sa oscriiturã asprã, „tãiatã“,scrâºnitã, cu rupturi de ritm ºi deatitudine poeticã; el pare unalergãtor solitar care alterneazãmomentele de vivacitate ºi ofen-sivã cu cele de „cãdere“ ºi depri-mare, de renunþare la cursã,dupã care îºi reintrã în ritm ºiscrie mai departe, voind sãajungã la þintã.
Alternanþa memoriei sauViaþa continuã este o micãepopee în 11 cânturi, din caredoar 5 secvenþe (frânturi, maibine spus) au trecut demasacrul paznicilor: „înstrãina-rea eului de vocabula sa/ lastâlpul infamiei universale“. Caprogram al conºtiinþei poeticevenea cumva împotriva metodeioptzeciste care încerca autenti-cizarea eului, transpus ca„voce“, ca „personaj“ în spaþiulpoemului, unde experienþa exis-tenþei devine una dependentã înprimul rând de drogul discursu-lui. Or, aici speculaþia acuzã toc-mai abisul cãscat între eu ºicuvânt, alienarea din ce în cemai accentuatã a voinþeienunþiative, distanþatã de sem-nele stãpânirii realului, dramã încare sunt evocate „coliviacugetãrii“ ºi „iarba decãzutã înroºu“. Aceste metafore subver-sive atrag atenþia asupraneputinþei de a stãpâni cu ade-vãrat erupþia realului, conformexigenþei optzeciste, în condiþi-ile cenzurii ºi asprimilor ideolo-gice, susþine polemic Cassian,care îºi continuã neabãtuttraseul propriu, cu accent pevizionar ºi pe evocarea expe-rienþei profunzimilor. El e maiîncrezãtor în recuperarea„torentului“ lãuntric, chiar dacãaluviunile nu spun toate marelucru, în „întoarcerea formelor“,deºi se ºtie cã „neliniºtea… nuia formã“, rãmânând „nesupusã/sterilã/ perfectã împreunare pemarginea desiºului“. Poetul„merge cu generaþia în blugi“, casã preluãm o expresie uzitatã înepocã, dar îºi are un proiect alsãu la care nu renunþã ºi undetrateazã poezia ca pe un dome-niu laborios în cunoaºtere, deefort intens ºi explorativ.
Mutilat de cenzurã, volumulPornind de la zero a dat impre-sia – cum s-a întâmplat ºi în altecazuri – de start fals (sintagmaaparþine lui Laurenþiu Ulici), dincare nu reieºea clar nicidefinirea lãuntricã, nici clarifi-carea programului orgolios alpoetului, plecat la drum cu frân-turi de dramã, din care pasajelede consistenþã lipseau. Datoritãacestei frustrãri din pornire,opera poeticã ulterioarã a luiCasian Maria Spiridon varescrie, va dezolta, va spori, înforma temei cu variaþiuni, carteainiþialã, cu un destin atât denefericit.
•• CCaassssiiaann MMaarr iiaa SSppii rr iiddoonn
noiembrie – decembrie 2015
poesis
8
Cânnd mmettaforrannu-ii acasã
Aveam 33 de aniºi aproape în fiecare noapteîn anul acela mi se arãta în vissemnul curbã periculoasã,pe cer!Fundalul sonor era mai mereuun scrâºnet de roþi urmatde cântecul cucului.
Ora seamãnã cu oraziua seamãnã cu ziuaanul cu anul seamãnã.Ce orã trãim?Ce zi trãim?Ce an trãim?Sã le facem semne!Sã le punem fundiþe colorate!Când s-o facem?Cine s-o facã?Noi toþi!ªi le-am pus fundiþe coloratedar ele nu le-au purtatdecât o singurã datã:ora o orã, ziua o zi, anul un an!Apoi le-am dat magicianuluiiar el a fãcut din eleo pânzã de corabiede care nimeninu se poate apropiadecât þinându-ºi respiraþia.
De mmicinne puttemm înnººela
Se uitã puiul la gãoacea ouluidin care a ieºit ºi zice:Vai, vai strâmt mi-a fost în ou!Acum lumea largã e a meacerul ºi pãmântul pânã la noripot zbura unde vreau!În vremea aceea dã Sfântul o ploaieºi-un vânticel iar penele subþiriale puiului se încreþescdã el sã fugã în ou, dar casa îi vine micã.Bine ºi larg mi-a fost mie acologândeºte puiul ºi se mulþumeºtesã-ºi înghesuie picioarele la cãldurã.Când vine pasãrea acasãîl gãseºte pe fiu plângând.Sã nu mã mai laºi singur! piuie eldar pasãrea nu semãna cu mama lui.
SSã nnu tte ieidupã frrummuseþe
Stã cloºca mea pe cinsprezece ouãÎntr-o lãdiþã de lemn, pe fânºi prefirã în gând pleava zilelor.Ea va scoate 12 pui, dintre careunul va fi Iuda! Cel mai frumos.El va fi de faþã la moartea mamei saleapoi de durere se va sãlbãtici.
Cod ggalbenn
Ce are lebãda în cala ei când pluteºte pe ape?Cine decât ochii lebedei sunt pe puntea de susa acestei albe corãbii?Ce altceva decât gâtul ei unduiosse înalþã ca un far de dimineaþã?Unde merge lebãda aºa îndureratã ºi tristãca un judecãtor eviscerat de orice îndoialã?
Mai mmulþipe o sfoarrã
Un cal s-a hotãrât sã moarã iarnadar n-a reuºit. Atunci el a amânatpe primãvarã, dar n-a fost sã fie.Eºti un cal slab! l-a întãrâtat moartea pe armãsar,iar el i-a tras un picior în pieptdrept rãspuns, gata sã-i ia sufletul morþii.În galop au venit judecãtoriiºi au condamnat calul sã despãgubeascãpe moarte cu viaþa sa.Calul a luat judecãtorii în dinþiºi-a fugit cu ei pânã la Cer...ªi mai departe, ce-a fost mai departe?mã întreabã Corbul.Încã se judecã, încã se judecã!Corbul cade pe gânduriºi-ºi fractureazã prima silabã.
Nu-ii nnimmennisã nne spunnã mmai mmultt
Au deraiat vagoanele mai multor veacurile-a desfrânat cinevaau luat-o la fugã pe deal în jospraf s-ar fi fãcut fãrã eroismulcantonierului din halta Buzzaticare s-a agãþat de tampoane ºi le-a pus frânã. Dar locomotiva unde era? mã puteþi întreba.Asta-i, cã nu e!Au furat-o îngerii rãiºi-au dat-o la fier vechi.Când s-au oprit acele vagoane,dintr-o cuºetã a ieºit un domncu pãrul vâlvoi albit, cu sprâncene groase,în frac, speriat de parcã s-ar fi trezit din mormânt.Tocmai atunci cerul s-a luminat,de bucurie timpul ºi spaþiuls-au aruncat unul în braþele celuilaltiar omul a luat-o ºontâc-ºontâc,cã se lovise ºi ºchiopãta,spre un lan de secarãºi ºi-a adus aminte cine este.
Trranndafirriisãlbattici
M-am vãzut în faþa oglinziiprobând o coroanã de spiniEram viu ºi nimic nu-mi lipseaîmi stãtea bine jubilam în tãcereStãpânii ei încã nu se treziserã din somnva fi a mea am decisºi mã pregãteam sã fac moarte de om pentru eaveacul însuºi clamaia-o, ia-o, dar atunci nemincinoasa oglindãmi-a arãtat în spatele meumâna neagrã înmãnuºatã ºi recea celui de la care mã pregãteam sã o furdegetele ei s-au deschis.
MarcelMUREªEANU
„Dacã haosul e arhitecturã – spunea Victor Hugo – atun-ci clãdirea va fi Babelul“. În debutul oratoriului Creaþiunea,Joseph Haydn probeazã, în plan componistic, inexistenþaneantului sonor. Nu existã zero. Totul este ceva. Nimic nuînseamnã nimic. În mijlocul haosului locuiesc o mulþime delegi, cãci haosul nu este decât aparenþã, la bazã fiindordinea. În universul muzical al Preludiului, unde se estom-peazã noþiunea de numãr ºi miºcare, viziunea spaþiuluipulseazã imperceptibilul. Se spune cã infinitul nu facefavoruri, dar nici nu comite nedreptãþi. Este pariul lui Haydnîn, poate, cea mai vizionarã paginã a creaþiei sale. La fel,Simona Nicoleta Jidveanu pariazã pe posibilitatea pãtrun-derii, prin intermediul hermeneuticii, a unei jungle interpreta-tive nãscutã din complexitatea partiturilor feminine ale celordouã oratorii haydn-iene. Nu poþi privi întotdeauna imensi-tatea, cãci, nu-i aºa, infinitul striveºte. Dar poþi sã cutezi a-lordona, aºa cum face Haydn însuºi ori cum încearcã SimonaNicoleta Jidveanu, sã lãmureascã, pornind de la funda-mentele trasate de disciplina hermeneuticã, potenþialul inter-pretativ al rolurilor feminine din Creaþiunea ºi Anotimpurile.„Oricând este cu putinþã sã dãrâmi un templu – remarcãAntoine de Saint-Exupery – ºi sã iei pietrele pentru un alttemplu. Acesta, cel nou, nu va fi nici mai adevãrat, nici maifals, nici mai drept, nici mai nedrept. ªi nimeni nu-ºi va daseama de transfer, cãci motivele nu sunt înscrise în mor-manul de pietre“. Dar pot fi înscrise în ceea ce se numeºtevocaþia unui interpret-muzicolog care se strãduieºte sã înfru-museþeze un templu, de data aceasta muzical, atunci când îlre-construieºte piatrã cu piatrã. Proiectul Simonei NicoletaJidveanu (Oratoriile lui Joseph Haydn „Creaþiunea“ ºi„Anotimpurile“. Hermeneutica rolurilor de sopran, Ed.UNMB,Bucureºti, 2015) reuºeºte sã acrediteze în mod convingãtorideea cã ordinea este semnul existenþei, nu cauza ei. Existãdestui creatori care transmit un adevãr nu numai relativ, cipoate chiar fals: „iatã o mare operã, ºi ordinea pe care ovãdeºte“. Dar o atare operã nu va fi decât schelet fãrã viaþã,rãmãºiþe dintr-un muzeu. Informaþia, în special din punct devedere al implicaþiilor hermeneuticii în decriptarea semnifi-caþiilor actului restitutiv, are aici amploarea ºi perspectivaunui autentic demers muzicologic, la care se adaugã aportulpersonal, demn de a fi explorat ºi amplificat în viitor. Cartease structureazã în trei capitole. În primul capitol autoareapurcede la panoramarea noþiunilor de sacru ºi profan, pecare le proiecteazã consecutiv pe ecranul marilor doctrinereligioase (ºi nu numai): hinduismul, islamismul, maniheis-mul, iudaismul ºi creºtinismul, cea din urmã fiind abordatã înistoricitatea ºi specificitatea ei ideologicã, sectarã, dar ºi înconotaþiile ei umaniste, cu adânci amprente artistice. În finalsunt livrate pertinente aprecieri în legãturã cu dichotomiadintre tradiþie ºi inventivitate în creaþia lui Joseph Haydn.Capitolul doi dezbate pe larg problematica hermeneuticiitratatã deopotrivã ca artã ºi ca metodã de interpretare amuzicii. „Arta ºi ontologia: unicitate, recesivitate, reversibili-tate“; „Arta: cosmologie a spiritului“; „Compatibilitate libretist-compozitor“; „Die Schopfung: aspecte generale“;„Reprezentarea haosului“; Rolurile de sopran în Creaþiunea(Arhanghelul Gabriel ºi Eva)“ - reprezintã direcþiile principaleale cercetãrii din aceastã secþiune a lucrãrii. În sfârºit, capi-tolul trei reia, augmentând-o, tema acordului dintrehermeneuticã ºi restituirea opusurilor haydn-iene, autoareapledând pentru o artã a înþelegerii ºi interpretãrii fundamen-tatã epistemologic ori pentru temeiurile logice ºi filosofice alepersonificãrii partiturii ce întruchipeazã personajul Hanna dinoratoriul Anotimpurile. Dar pânã la hermeneutica roluluiHanna, sunt investigate succesiv potenþialul dramaturgic alpoemului The Seasons de James Thomson, sursa extra-muzicalã a lucrãrii cu acelaºi titlu semnatã de Haydn, deasemenea calitãþile trebuincioase interpretului în viziunea luiHermes Trismegistos ori anumite aspecte ale raportului com-prehensiune-interpretare, binom esenþial al discursului mu-zical-vocal, re-considerat ca fenomen cultural-artistic. A unifi-ca înseamnã a înnoda mai bine diferitele particularitãþi, nu ale ºterge în numele unei ordini fãrã conþinut. Vorba lui ªtefanNiculescu: „nu ordinea relevã opera, ci, din contrã, operarelevã ordinea“.
Liviu DÃNCEANU
Ordineºi creaþie
noiembrie – decembrie 2015 9
poesis
De-aaleputterrii......
Magnificã, îmbãtãtoare, sfidãtoare, sublimã puterea
(ºi „ideea de putere“), infernali, trufaºi, diavoli, oamenii puterii,
ce ironie, doamne dumnezeule,puterea
(„ideea de putere“),cicã din oameni izvodeºte, din creierele
lor (nu neapãrat bolnave!),din inimã, din carne, prin toþi poriiprecum din soare jarul ºi lumina(taina tainelor vieþii!)ºi ei, oamenii, tot oamenii,
ah, oamenii,ºi-mpart puterea între ei: o felie tu,
una eu, una eu, una eu...„ideea de putere“,
îngrozitoarea, infernala putere, „CE-I DE FÃCUT?“ –
de preferat e sã te naºti umbrã,fãrã de vlagã, secãtuit,
cadavru în subterana tartorilor(daca asata þi-e vrerea ºi puterea,doamne dumnezeule!).
SSimmþulînnttrrebãrrii
Am început sã-mi adresez,ºi sã adresez (cã nu-s
doar eu pe lume!) unele întrebãri resimþite de semenii mei de un penibil relativ perfect(întrebãrile, nu ei, aºa-mi par...) ºi anume:„de unde, de ce, cine, ce, pentru ce,
când, pânã când,încotro, care, dacã... etc?!“,
evident în compunerecu aspectele verbale de rigoare: „venim, trãim,murim, este vinovatul, va urma, ne zbatem,
se va terminatotul, vom aºtepta, ne îndreptãm, aºa sã fie,
ne amãgim... etc.?!“.Atari întrebãri nu reclamã neapãrat un rãspuns,ºi demonstreazã faptul stânjenitor cã istorianu o datã a dus lipsã de acel atât de democratic
„simþ al întrebãrii“!Despre „simþul umorului“ n-are rost sã glosãmaici ºtiut fiind cã ºi curcile au o înclinaþie
naturalã spre hazul fãrã de margini...Important – în planul filizofic – e cã istoriadin care facem trup ºi suflet ºi idealuri parteîºi pune doar acele întrebãri cãrora le poate
da un rãspuns convenabil...Da, va trebui chiar de mâine în zori sã renunþ laa-mi ºi a pune întrebãri resimþite de majoritateasemenilor mei, pe bunã dreptate, de un penibilperfect (întrebãrile... poate ºi ei... de ce ?!).
ªi...... ººi...... ººi dacã......
Existãm sau nu existãm?! – ia sã vedem dacã:
da... nu... ºi da ºi nu... nici da nici nu –
se cautã, se tot cautã rãspunsuri!
Pãlmaºi pe moºia neantului, în bãtaia vântului,
la cheremul a fel de fel de pocitanii,
ne târâm în douã labe pe pãmânt,
pe sub pãmânt,
cu celelalte douã dând a ne prinde de cer,
þãrânã dedesubt, þãrânã deasupra ºi peste tot
stropii de fericire ce ne-au fost nãscut,
de parcã e careva dement sã se bucure cã va
muri (sunt ºi dintr-ãºtia!).
Existãm sau nu existãm, dragilor existenþi?!
Dacã „nu“, atunci ce-s spaimele acestea
simulând existenþa?
Dacã „da“, atunci ce-i cu aceastã absenþã?
Dacã „ºi da ºi nu“ atunci de ce nu ne bãgãm
minþile-n cap, sã fim, acolo,
„sapienþi“ în rând cu celelalte vieþuitoare?!
Dacã „nici da, nici nu“ atunci sã încercãm
a gãsi o razã cu alþi sorþi
dacã miracolul, cum-necum, s-a pornit?!
„Am existat sau n-am existat?“ – nimeni nu
va osteni sã punã
aceastã întrebare
dacã mãcar unul dintre noi s-a catadicsit
s-o facã la vreme...
Aºadar, în chestiunea „existãm sau nu existãm“ –
dacã e sã zicã ºi multul ceva –
rãspunsul este: „ºi da ºi nu“, zbierat
în gura mare,
fãrã supãrare, alegeþi!...
De pettrrecerre......
Viorile încã mai aºteptau sã-ºi producã
repertoriul de rigoare,
lãutarii morþi de afumaþi repauzau pe
sub mese,
fetele împãrþeau aripi de înger la pahar
consumatorilor melomani
toropiþi ºi ei de multe ºi mãrunte:
„Ne-a ostenit credinþa, patroane, se vând
la pachet sfinþi adevãraþi ºi noi n-avem
nici o leþcaie...“!
Din alt ungher un lãutar ceva mai treaz:
„Fratele meu, tu sângerezi mocnit, ºi eu,
n-a mai rãmas în noi decât absintul ºi
râgâitul ãsta sãlciu, aº vrea sã zbor,
sã plec, dar nu mai ºtiu unde, o podoabã
de inimã – cord deschis – mã-ndeamnã
a lumi ºi-a tot lumi printre himerele
din vremurile când... când
alte vremurile, hai noroc!“.
Viorile pãrea cã totuºi cântau
de capul lor
serenada amãgirilor, iar noi
petreceam în toate legile pãmântului
cu lãutarii morþi de fericiþi...
CalistratCOSTIN
„Toþi suntem datori cu o moarte“ – aºa s-ar traduce sintagmadin titlul de mai sus. Probabil cã aceastã informaþie nu este unacare sã contribuie în mod esenþial la cultura generalã a unui om,întrucât „valar morghulis“ aparþine unei limbi imaginare, valyri-ana, vorbitã de unele personaje din serialul de un imens succesîn prezent, Game of Thrones [Urzeala tronurilor], din care s-audifuzat deja cinci serii, mai urmând cel puþin alte douã. Cândaceste douã cuvinte sunt pentru prima datã rostite în film, ca unfel de talisman lingvistic, un salut-parolã misterios, ele par sãinducã în spectator emoþia specificã din care se hrãneºte fan-tasticul, genul cãruia vrea sã i se subordoneze pelicula. Spun„vrea sã i se subordoneze“, pentru cã am avut deseori senzaþia,urmãrind filmul, cã aceastã promisiune este încãlcatã.
În teoria dezvoltatã de Tsvetan Todorov, fantasticul trebuiepus în relaþie cu alte douã concepte, miraculosul ºi straniul, careconstituie cele douã extreme spre care fantasticul este pasibil,în orice moment, sã gliseze ºi, astfel, sã disparã. Emoþia dincare se hrãneºte fantasticul este acea ezitare angoasatã pecare o are cititorul sau spectatorul, pus în faþa unei dileme: suntfaptele neobiºnuite care i se prezintã reale sau închipuite? Suntele niºte enigme ce se vor dovedi în final traductibile în termeniilumii reale sau niºte lucruri în totalitate imaginare solicitând sus-pendarea voitã a neîncrederii?
Lumea din Urzeala tronurilor, aºa cum o vãd eu, dã naºtereunui fantastic contrafãcut. Situarea spaþio-temporalã a eveni-mentelor înfãþiºate trimite la categoria miraculosului, pe care îlacceptãm ca atare de la bun început, numai cã, pe parcurs, sun-tem derutaþi ºi întorºi din drum, dat fiind cã aceastã realitate teface de multe ori sã uiþi cã ai de-a face cu o lume imaginarã:costumele medievale, decorurile semãnând izbitor cu locaþiireale, luptele pentru putere între cele ºapte regate,desfãºurarea orgoliilor ºi a maºinaþiunilor politice te duc cu gân-dul la luptele reale pentru putere din epoca medievalã, la cava-lerii, regii ºi prinþesele de atunci. Nu mai ºtii, uneori, în care lumeeºti: pare cã ai fi într-o lume imaginarã, dar totul seamãnã, spreexemplu, cu Rãzboiul celor douã roze din Anglia medievalã;numai cã nu e Rãzboiul celor douã roze, ci o luptã pentru put-ere între niºte regate imaginare (care, iarãºi, îþi aduc ºi eleaminte de triburile germanice din Anglia secolelor V-VII, care seluptau pentru putere între ele, fiind, în acelaºi timp, ameninþatede invaziile vikingilor). Spectatorul ºtie sigur cã are de-a face cuo lume imaginarã, dar este derutat de intruziunea mult prea stri-dentã a realului familiar (datoratã, probabil, numeroaselor ele-mente reale folosite, dar slab prelucrate, mult prea transparente,poate din lipsa unei puteri de imaginare genuine) în acestunivers care se vrea, de fapt, miraculos. Asta nu produce fan-tasticul, ci o confuzie pe care producãtorii o explicã prin tot felulde subterfugii.
Unul dintre aceste subterfugii este acela cã serialul ar fi un felde istorie alternativã, ceea ce nu ºtiu deloc cum sã înþeleg: dacãun film considerat fantasy devine istorie alternativã, atunci toateproiecþiile imaginare din toate operele care cultivã, în principiu,ideea de fantastic, ar trebui sã devinã istorii alternative, ceea cenu e cazul, pentru cã astfel cum s-ar mai putea explica prezenþaelementelor pur miraculoase (în Urzeala tronurilor, de pildã,avem balauri care zboarã pe sus ºi atacã oameni, morþi vii, cuochi de un albastru electric adunându-se ameninþãtor într-oarmie care aduce cu piraþii blestemaþi din seria lui Jack Sparrow,uriaºi etc.)? Pe de altã parte, dacã un film ca acesta este o isto-rie alternativã, se poate cumva pune egal între Urzeala tronurilorºi, sã zicem, Dinastia Tudor, o producþie despre domnia luiHenric VIII al Angliei?
Ambiguitatea aceasta, care nu este de naturã poeticã, în cepriveºte identitatea de gen a filmului se prelungeºte ºi în rãspun-surile date de autorii lui acelei pãrþi, deloc neglijabile, a publicu-lui oripilat de scenele de violenþã, cruzime, sex explicit, perver-siune, goliciune trupeascã exageratã, care nu sunt justificatenici de intrigã, nici de exigenþele construirii personajelor. Zicautorii filmului cã aceste scene sunt menite sã ne arate cã rãulvine dinãuntrul nostru, ceea ce, în mod ironic, poate fi întorsîmpotriva lor (ei ar fi, adicã, vinovaþi de introducerea lor). Însãdacã vrem cu orice preþ sã spunem cã serialul este un fel de ale-gorie moralã, atunci nu putem sã vedem în el decât o oglindãdestinatã ochiului voyeurist contemporan, care înfãþiºeazã opoveste unde triumfã nu binele, ci mâna hrãpãreaþã a dorinþeide succes comercial, care însãileazã o fantezie paseistã,folosindu-se de bucãþi disparate ale istoriei ºi ale timpului, ce nureflectã decât lumea de astãzi, cu perversitãþile, obsesiile,patimile ºi temerile ei. De fapt, poate cã acesta este însuºimotivul pentru care lumea de astãzi este atât de îndrãgostitã deaceastã „urzealã“...
Elena CIOBANU
Valarmorghulis
Scena asta cinicã în care mã afluacum, pare desprinsã dintr-un film bal-canic. Ne aflãm din nou în una din cele3 izakaya1 pe care le luãm la rând zi dezi, dupã ce ieºim de la serviciu, deparcã nu s-a întâmplat nimic. Pentru eie totul la fel, oare doar eu observscaunul gol de lângã mine, scaun cepânã acum era ocupat de Misha?
E o zi de luni ca oricare alta. ªi ca înfiecare luni, dupã muncã noi toþi cei dinbiroul de achiziþii mergem sã bem, casã avem o sãptãmânã plinã. Se iese labãut de trei o ori pe sãptãmânã: luneapentru spor, miercurea dupã ºedinþasãptãmânalã ºi vinerea cã am mai ter-minat o sãptãmânã. Aceeaºi masã,aceleaºi restaurante, aceiaºi oameni înjur. Nimic nu se schimbã. Mã întreboare cum m-am lãsat prins în ciclici-tatea asta? De fapt azi e ceva schim-bat, însã se pare cã doar eu sunt cel ceobservã. Vineri, dupã ce a bãut cu noi,în drumul spre casã, Misha s-a sinucis.Pentru mine vestea a venit ca un fulgerpentru cã nu mi-am dat niciodatãseama cã era depresiv. Pusese toatãpovestea la cale timp de ºase luni. Adeschis un cont în bancã, unde aadunat suma de bani ce echivaleazãamenzii pe care familia trebuie sã oplãteascã pentru cã el, prin sinuciderealui, a blocat liniile de tren, a ales linia ºiora la care amenda era cea mai ieftinã,a mai deschis un cont în care a pusbanii necesari pentru cheltuielile deînmormântare ºi a cumpãrat un loc deveci. În scrisoarea pe care a lãsat-ofamiliei a dat indicaþii ºi despre crema-toriul pe care ar putea sã îl foloseascã,un crematoriu deschis recent, ce oferãreduceri de preþ lunile astea.Scrisoarea era de fapt o didascalie încare se prezenta cu lux de amãnuntetot ritualul de înmormântare. De la listade invitaþi, pânã la mâncarea care arvrea sa fie pusã pe masã. Totul fusesegândit din timp la detaliu, de parcã nuar fi fost vorba de înmormântarea sa.ªi-a motivat gestul ca unul de onoare,simþindu-se un ratat pentru cã nici anulacesta nu a fost promovat la muncã. ªi-a cerut scuze de la soþie, copii, pãrinþidar ºi de la mine. Asta m-a surprins ºitot odatã m-a ºi dãrâmat. M-a conside-rat pe mine singurul sãu prieten de lamuncã ºi m-a rugat sa fiu unul dintre ceice o sã-i punã rãmãºiþele în urnã.
Cu toate cã locuiesc în Japonia decincisprezece ani, nu am participatniciodatã la o înmormântare. Sã fiu sin-cer, pânã ieri nici nu ºtiam cum sedesfãºoarã acest ritual aici. Am fostsurprins de lejeritatea ºi simplitateaevenimentului ºi mai ales de masca pecare a purtat-o familia pe durata cere-moniei. Câteva lacrimi vãrsate, însãnimic din drama unei înmormântãri deacasã: nimeni nu a început sã jeleascã,sã urle, sã-ºi smulgã pãrul din cap sausã facã vreo scenã. Ne-am prezentatcu toþii, îmbrãcaþi la costum negru,cãmaºã albã ºi cravatã neagrã,duminicã dimineaþã la crematoriu, undea apãrut ºi sicriul purtat pe un cãruþ. Amurmãrit sicriul în ºir indian pânã în salaunde se afla cuptorul destinat nouã, amprivit cum intrã în cuptor, iar apoi amfost poftiþi, sã aºteptãm sã ardã, într-unsepareu: o camerã micuþã, cu o masãlungã pe care se aflau diferite gustãri.Pe unul din pereþi era un cronometru cene anunþa cât timp mai avem de aºtep-tat iar în tot acest timp, s-a mâncat, s-abãut ºi s-au spus poveºti cu ºi despredecedat. Eu am discutat cu vãduva. Mi-a citit scrisoarea ºi mi-a explicat toatãpovestea. Nici ea nu bãnuise nicio clipãcã soþul ei era depresiv, însã relaþia din-tre ei era destul de rece ºi foarte rar îºivorbeau. El venea târziu de la muncã ºi
se culca, ea era obositã de la treburilecasnice ºi toate activitãþile în care eraimplicatã. Acum îºi fãcea griji pentruviitor. Banii puºi de-o parte îi ajungeaumaxim ºase luni ºi nu ºtia dacã sã-ºigãseascã un serviciu bine plãtit dincare sã poatã strânge bani pentrustudiile bãieþilor. Se gândea sã se mutedin Tokyo, sã vândã apartamentul pecare abia îl cumpãraserã ºi sã cumpereunul în micul orãºel unde locuia sorasa.
Nu ºtiu când a trecut ora aceea, pen-tru cã am rãmas blocat când soþia luiMisha mi-a spus cã el i-a scris înscrisoare cã eu am fost un model pen-tru el, un model pentru cã nu am fãcutniciodatã compromisuri. Încã mã bântu-ie lucrul ãsta ºi de atunci mã gândescnumai la asta. Eu, un model? Ampatruzeci ºi doi de ani ºi nici un viitor.Sunt captiv într-un univers banal, într-oviaþã din care nu mai am nicio ºansã sãscap. Am intrat în hora asta ºi acum eprea târziu sã ies de aici. Mã aflu într-oþarã strãinã unde sunt adoptat doar deformã. ªtiu cã lucrez în compania astamultinaþionalã doar pentru cã dau binela portofoliu. Sunt un fel de mascotã.Când se semneazã un contract impor-tant, hopa apar ºi eu pentru ca sã aratecã firma are ºi un angajat strãin. Pe ofuncþie mai înaltã nu o sã ajung pentrucã eu sunt bun doar în teorie, în prac-ticã sunt un strãin ce nu ar putea sã ialocul unui japonez, oricât de bun aº fi,ei sunt prea naþionaliºti. Nu mã plâng,salariul e foarte bun ºi am baniberechet în contul din bancã. Însã nuam ce face cu ei. Timp de cheltuit nuam, copii ºi familie nici atât. Cred cãmaica-mea s-a prãpãdit de inimã rea,când a vãzut cum m-am plafonat ºipierdut în mulþimea de bãrbaþi în cos-tume. Avea visuri mari cu mine.Revoluþia m-a prins student la ASE laBucureºti ºi imediat dupã aceea amprimit o bursa în Germania. Am termi-nat facultatea acolo: nu ºtia Româniace e ãla Management Industrial. Eu mãvisam salvatorul mastodonþilor industri-ali din Romania, însã dupã terminareafacultãþii am primit o bursã pentru mas-ter în Anglia, iar de acolo una de doc-torat în Japonia. ªi tot am spus cã dupãetapa aceea o sã mã întorc acasã, însãapoi a venit contractul la compania astamultinaþionalã ºi am zis cã mai facexperienþã aici ºi apoi mã întorc. Visulmamei de a devenii ºef la FondulProprietãþii Private, MinistrulEconomiei, Premier ºi apoi Preºedin-tele þãrii a început sã se stingã încetulcu încetul de fiecare datã când primeaun cec ºi o scrisoare de la mine.Câºtigam prea bine ca sã mã întorcacasã ºi sã o iau de la început, astaputea sã vadã ºi ea. κi fãcea griji pen-tru mine cã eram singur la celãlalt capãtal lumii ºi cã nu îmi fãceam ºi eu o fam-ilie. Am chemat-o de mii de ori aici, însãnu a vrut sã vinã niciodatã. Îi era fricãsã zboare atâta drum, plus cã i sepãrea o schimbare prea mare pentruea.
ªi nu mi-am fãcut o familie. Lucru pecare acum îl regret. Mã vedeam cu uncopil în braþe, chiar doi, însã mi-am ziscã nu e acum timpul. ªi acum e camtârziu pentru asta. Femeile s-auperindat în viaþã mea ºi le-am schimbatatât de des pentru ca voiam sã experi-
mentez cât mai mult ºi pentru cã mãplictiseam repede. Mi se pãrea cã atun-ci când locurile devin prea fireºti într-orelaþie, apare banalul ºi nu mai e nimicnou de descoperit. Aºa cã le lãsam ºiplecam în cãutarea unei noi aventuri.Sunt multe femei pe care le-am iubit cuadevãrat, dar mai multe cu care doarm-am distrat. Trei dintre ele erau cât pece sã îmi ofere ºi un copil însã le-amcerut sã renunþe la sarcinã pentru cã nuvoiam sã mã aºez la casa mea. Dartimpul zboarã prea repede ºi nu iartãnimic. Acum nu mai am pe nimeni.Mama a murit acum un an, tata ne-apãrãsit de mult, iar fratele meu mai micare familia lui. Sã vreau sã mã întorcacasã ºi nu am la cine. ªi parca e preatârziu sã o iau acum de la capãt.
Faptul cã am un apartament înmijlocul oraºului, cã mã duc la serviciucu bicicleta ºi cã fac numai 20 deminute pânã acolo, cã nu sunt navetistdin suburbie, posibil cã mi-a adusaprecierea în faþa lui Misha. Sunt vreo12 ani de când lucrez în compania astaºi am descoperit ºablonul. Tinerii absol-venþi se angajeazã în firmã, iar în prim-ii doi ani încep sã îºi caute o viitoarenevastã, eventual una ce lucreazã încompanie. Se cãsãtoresc, îi face unplod ºi îºi cumpãra casã în suburbie,casã pentru care fac un împrumut înbancã ºi plãtesc la ea ani buni. De aicitotul se schimbã: soþia devine casnicãºi brusc el nu mai e universul ei. Soþiaîncepe sã îºi focalizeze tot timpulasupra copilului, iar relaþia de cupludevine aproape inexistentã. El enefericit într-o casã mare, la zeci dekilometrii de oraº, pierzând zilnic douaore din viaþa lui pe navetã. Pe când eustau în oraº, îmi petrec timpul liber cumvreau ºi nu dau socotealã nimãnui. Darreversul medaliei: casa goalã, patul golîn care mã culc ºi din care mã trezesc?Cafeaua bãutã singur ºi lipsa unei per-soane cu care sã schimb mãcar douãvorbe? Astea nu se vãd...
Dar cel mai ciudat lucru nu a fostmomentul când cu niºte beþe mari amluat os cu os ºi l-am pus în urnã, nu afost faptul cã fiecare a dat un plic cubani, plic pe care ne-am scris numelepe faþã, iar pe spate suma ºi adresa, cice s-a întâmplat dupã înmormântare.Colegii au plecat acasã dupã ce toatãcenuºa a fost strânsã ºi familia urma sãse ducã la cimitir. Atunci vãduva m-arugat sã îi însoþesc pentru cã Misha ºi-ar fi dorit ca eu sã fiu acolo alãturi defamilie. I-am urmãrit cu maºina pânã laun cimitir micuþ, aºezat în trepte pe undeal. Am intrat cu maºinile într-o par-care acoperitã cu pietriº ºi ca dinpãmânt, au apãrut angajaþii de acolo.Am fost conduºi în liniºte pânã la mor-mânt, unde ne aºteptau niºte muncitori.Nu am simþit nimic pe desfãºurareaîntregului ritual. Eram acolo fizic, însãsufletul îmi era blocat ºi nu mã puteammanifesta. Îmi aduc aminte cã acasã,când eram mic, pãºeam cu emoþii ºifricã în cimitire. Aici mã simþeam caîntr-un loc cu multe monumente pecare erau sprijinite niºte beþe cu numede oameni. Nici o trãire, nici un fior.Dupã ce s-a terminat ºi ceremonia dincimitir, vãduva i-a cerut soacrei sale sãia copiii ºi sã-i þinã câteva zile la ea. Aanunþat-o cã o sã vinã ea dupã ei cândo sã poatã, ºi-a cerut scuze ºi a zis cã
are nevoi de puþin timp în care sã fiedeparte de familie. Apoi m-a rugatfoarte elegant sã o duc acasã pentru cãnu vrea sã meargã cu maºina cu carevenise, alãturi de soacrã ºi copii. Aaºteptat în parcare, cuminte, sã plecetoata lumea, dupã care mi-a cerut oþigarã. M-am uitat mirat la ea ºi amîntrebat-o de când fumeazã. Mi-a spuscã nu a mai fumat din studenþie, însãsimte nevoia sã fumeze o þigarã ºi sesimte îndreptãþitã sã facã asta. I-amîntins pachetul desfãcut ºi bricheta ºiam privit-o cum fumeazã în liniºte,trãgând fiecare fum flamandã ºi ner-voasã. A aruncat chiºtocul pe pietriºuldin parcare ºi l-a stins cu vârfulpantofilor negrii abia când focul i-a arsburicele degetelor. Apoi s-a întors spremine ºi mi-a spus cã vrea sã facã sexcu mine. Am avut cea mai tâmpitãreacþie pe care o poate avea cineva.Am început sã râd isteric, pânã când m-a întrerupt tãioasã. Ce mi se pare atâtde amuzant, m-a întrebat? De ani buniadormea cu poveºti despre mine.Misha îi povestea despre aventurilemele de-o noapte ºi despre cumschimb femeile ca pe ºosete, îi spuneacã mã invidiazã, însã nu se atingea deea. Ea era doar un confident ºi nu maiera amanta lui. κi motiva dorinþa prinaceastã poveste, spunându-mi cã dacãani de zile a aflat poveºtile meleamoroase ºi a fost ignoratã, meritã sãse simtã ºi ea bine, cu eroul rãposatu-lui ei soþ. Mi-am cerut scuze ºi i-amspus cã nu ºtiu ce sã spun. Am condus-o acasã ºi tot drumul nu am mai spusnimic. Când a coborât din maºinã, i-amspus cã o s-o sun sã vãd cum se maisimte ºi mi-a rãspuns tãios cã pânã nuiau o decizie sã nu o sun.
ªi eu ce fac acum? Cu cine sã mãsfãtuiesc? Nu am nici un prieten ºi numã încred în nici unul din colegii mei casã le cer sfatul. Cu femei mãritate m-am mai culcat. Îmi plãcea jocul ãsta ºile ºtiu povestea atât de bine. E ca unlaitmotiv al relaþiilor contemporane. S-au cãsãtorit pentru cã le-o cerea soci-etatea, se ºtiau din ºcoalã, au fãcut sexde câteva ori, au conceput copilul îneprubetã ºi apoi nu s-au mai atins deele. Nu vor sã-ºi distrugã cãsnicia, doarsã se distreze pentru cã au ºi ele nevoi.Cu asta sunt în regulã, însã acum eraaltceva. Vãduva îmi cerea sã mã culccu ea. Era imoral ºi pentru mine, simtcã dacã aº face asta, aº profita de ea.Sã fiu sincer, mereu l-am invidiat peMisha pentru soþia lui. Mi se pãrea cãea e prea frumoasã pentru el, unjaponez de duzinã ce nu ieºea cu nimicîn evidenþã. Spãlãcit, banal, un om încostum ce se pierdea uºor printresutele ca el, avea acasã o superbãsoþie. Am avut fantezii cu ea, însã nicio-datã nu m-am gândit la situaþia asta, cila una în care Misha trãieºte. Ce-i defãcut?
prozã
noiembrie – decembrie 201510
Horea SIBIªTEANU
[insert title here]
ateneu
noiembrie – decembrie 2015 11
* * *Îþi ia o fracþiune de secundã sã ridici
ochii din monitorul laptopului. În fracþi-unea aceea de secundã mi-au trecutprin cap zeci de gânduri, ce curgeau cao cascadã învolburatã, dupã o zi deploaie. Cele patru pagini scrise sunt oprostie. Nu e de mirare cã nimeni nu levrea.
Conform criticilor ºi revistelor de gen,sunt un tânãr scriitor de succes, ce tre-buie urmãrit pentru cã încã nu am ajunsla maturitate. De aceea, dupã ce amcâºtigat un premiu pentru debut, oorganizaþie culturalã, româno-japonezã, mi-a oferit o bursã de creaþiede trei luni la Tokyo, bursã în cadrulcãreia aveam parte de seminare decreaþie susþinute de nume importantedin literatura japonezã. La aceastãbursã participau tineri scriitori talentaþidin toate þãrile posibile, tineri ce fie plã-tiserã o sumã fabuloasã pentru acesteseminare, fie primiserã diferite bursepentru ele. Seminarele astea încearcãsã teoretizeze scrisul: asta se face aºa,aia aºa, se adaugã momente anticipa-tive la o treime din lungimea poveºtii, îþiîmpart povestea în n bucãþele ºi îþiexplicã rolul fiecãreia. Poate cã aºafuncþioneazã unii, dar la mine e totul dinsubconºtient. Când încep sã scriu, nuºtiu unde o sã mã opresc sau ce o sãse întâmple cu personajul. Ei, cicã astamã face piatrã preþioasã neºlefuitã ºi cuajutorul lor mã ºlefuiesc ºi îmi creºtevaloarea. Aºa oriºicine poate sã scrie,ºi ce, devin Cristale de Sticlã?
De la seminarul acela de trei luni num-am întors cu nimic concret. Acolo amfãcut teme, punând în practicã teoriaînvãþatã anterior. Au trecut 4 luni decând m-am întors acasã ºi astãzi amprimit rãspunsul de la a zecea revistã lacare am trimis povestea mea. Nimeninu a vrut sã o publice, toþi sunt deza-mãgiþi cã dupã cele trei luni petrecute întabãrã m-am întors cu o poveste atâtde slabã. Povestea mea, e o povesteadevãratã, e despre ceea ce mi s-aîntâmplat mie acolo, e despre un tânãrscriitor japonez ce s-a sinucis pentru cãrealiza cã nu are talentul pe care sperael sã-l aibã ºi despre prietenul lui românce se îndrãgosteºte de vãduvã ºi vreasã fugã cu ea în lume, fãrã sã îi pese denimic. Episodul acesta real l-amromanþat ºi l-am scris în 4 foi, foi ce nuau plãcut nimãnui pentru cã nu arefinal, cred… Dar ce conteazã cum s-aterminat povestea? Orice final aº fi alespentru varianta romanþatã, tot o telen-ovelã mediocrã pare. Au avut dreptatecriticii ce au spus cã personajul nu ematur, cã acþiunile sale nu au coloanãvertebralã…
O sã încerc sã scriu despre altcevaºi poate o sã-mi iasã, cu toate cã pre-siunea e atât de mare… O sã scornesco poveste ce o sã ºocheze ºi o sãbucure criticii, o poveste ce o sã mãfacã ºi mai cunoscut. Dar încã nu ampovestea asta, iar iarna asta rece,instalatã prea târziu, mi-a îngheþatfiecare celulã a creierului ºi nu se maiproduce nicio sinapsã. Aº scrie opoveste despre cum ninge pe Copou,despre tramvaiele vechi ºi roºii ce tra-verseazã dealul acesta plin de culturã,în fiecare zi, din cincisprezece în cincis-prezece minute, o poveste despre Iaºi,însã ei nu vor asta, vor o povestedespre Japonia, marele meu eºec…
_______________
1 Bar tradiþional japonez, ce serveºtepe lângã bãuturã ºi diferite gustãri
Clopotul ºi toaca reprezin-tã instrumente de percuþieautofone, originile lor fiindatestate înainte de apariþiacreºtinismului. Sunetul clo-potelor ºi bãtaia în toacã potfi considerate printre celemai emoþionante simboluricreºtine. Sunetul emis declopot vesteºte biruinþa ºibucuria, iar cel al toacei eauster ºi plin de înþelesuriprofunde. Odatã cu batereatoacei pãmântene, se trimitîn eter sunete care sunt ade-vãrate rugãciuni aduse luiDumnezeu. De aceea toacase bate mai mult în post, iarsunetul clopotului se audemai mult în afara posturilorde peste an.
Sunetul emis de toacãlanseazã în spaþiu adevãratesemnale, care marcheazãatât secvenþele temporale(trecerea de la timpul profanla cel liturgic), cât ºi pe celespaþiale (delimitarea spaþiu-lui liturgic de cel cotidian).Bãtutã la diverse ore, toacapuncteazã timpul de pestezi, chemând la smerenie.Atât toaca mare (aºezatã înclopotniþã sau în curtealãcaºului de cult), cât ºitoaca micã (mobilã) suntconfecþionate, de cele maimulte ori, din lemn de paltinsau de cireº, ambele fiindbãtute cu douã/un ciocan(e)din lemn de esenþã tare(corn, salcâm, carpen º. a.).În multe locuri se utilizeazãºi o toacã fixã de metal –tochiþa, bãtutã, la rândul ei,cu douã ciocane de metal.
Tradiþia oralã a pãstrat înmemoria colectivã urmã-toarea legendã: „... femeialui Noe îi spune necuratuluice vrea sã facã Noe ºi aces-ta sfarmã corabia. Îngerul îlsfãtuieºte: „ªtii din care lemnai început-o întâi?“ „ªtiu!“ „Iaºi fã o scânduricã ºi douãciocanaºe ºi te du pe rãdãci-na ceea ºi toacã“. El a fãcutaºa ºi, când a prins a toca,toate lemniºoarele auînceput a se ridica ºi a sepune unul lângã altul repede,pânã s-a fãcut corabia gatala loc. ªi de atunci etoaca… (s. n.)“.
Practica laicã a cultuluicreºtin atestã documentarprezenþa toacei încã din se-colul al IV-lea d. Hr. Sfinþiicreºtini din secolele care auurmat i-au dat semnificaþiasimbolicã de trâmbiþa înge-rilor, considerând cã, prinlovirea cu ciocanul în scân-dura special aleasã, loveau,în fapt, Sfintele lemne sunã-toare.
În celãlalt plan, al emisfer-elor înalte, atât laicii cât ºiclericii au observat, în emis-fera borealã, prezenþaPegasului (între Peºti ºiDelfin), o constelaþie pe careþãranul nostru o mainumeºte Toaca sau Puþul cuJgheab. „Cea din urmã steaa pãtratului lui Pegas e cumse vede, întâia aAndromedei. […] La nord deAndromeda, se aflã o nebu-loasã lungãreaþã ce se com-para altãdatã cu lumina uneicandele vãzutã printr’o foaiede coarnã: aceasta e întâianebuloasã despre care sepomeneºte în analeleastronomiei (s. n.).Prelungind linia curbã aAndromedei dincolo depãtratul lui Pegas, dãm deCalea laptelui (Drumulrobilor)“.
Dar, viaþa ruralã se orien-ta/se orienteazã, în mareparte, dupã semnele lãsateºi zgomotele produse de ani-malele domestice. Pe alocurise crede cã „înainte dedeschiderea cerului se vedeîntâiu o dungã albastrã,dupã care urmeazã altaroºie, ‹‹care-þi iea ochii››;atunci începe sã batã toacaîn cer, iar cocoºii pornesc sãcânte“.
De altfel, „la miezul nopþii,când cântã întâi cucoºul,toacã în ceri ºi atunci îngeriidãnþuiesc. Aºa li e dat lor dela Dumnezeu, ca sã audãtoaca în ceri ºi atunci ºicocoºii de pe pãmînt sãcânte“. Iar un cocoº nãzdrã-van, care „e voevodul lor (alcocoºilor din fiecare sat – s.n.)“, „întâi cel scos la Moºi“,sau care iese din ou „în
noaptea Paºtilor“ – este celcare aude sunetul toacei,fiind înzestrat sã cânte „tot-deauna la acelaº timp“ dedouãsprezece ori, ºi, dupãel, „încep a cânta ceilalþicocoºi“. Acest cocoº „de micse cunoaºte, el cântã de atreia zi dupã ce a ieºit din ou.Pe acela e bine sã-l însemnica sã nu-l tai; sã-l þii la casã,cã e tare bun. Care cocoº ebun, cântã iarna în 4 sferturide noapte, în 4 rãstimpuri: la10, la 12, la 2 ºi la 4“.
Un alt fenomen „paranor-mal“ este ºi acela cã„Dumnezeu, când i-i gândulsã ploaie, toacã’n cer ºicocoºii aud, ºi de astavestesc ºi ei moleºagul decu searã“. De asemenea,„cocoºii cântã ziua sau searadevreme [...] cu toþii deodatã;aceasta o fac fiindcã aud încer pe Dumnezeu tocândpentru ploaie ºi pentruaceasta ei vestesc lumea [...]Când cântã cocoºii decuse-arã, se vor lãsa negurile“.
Credinþa unora dintresemenii noºtri este ºi aceeacã „în fiecare miez denoapte, Sfântu’ Ilie batetoaca-n cer pentru începerealiturghiei cereºti“. Alþii credcã numai de sãrbãtoareaSfântului Ilie se bate toaca-ncer la miezul nopþii, dar nuoricine o poate auzi. „Nu-laude nimeni“, în „afarã decocoºi, cari încep apoi sãcânte“. Sugestia, pentru ceicare sunt prieteni buni cuzeul Bachus, poate veniinclusiv de la expresia: „Beiuniori pânã-þi trãsnesc ure-chili, pânã-þi laºi zãlogu cãci-ula ºi ziechia, pânã auzicâini[i]-n ceriu ºi toaca lusfântu’ Ilie (s. n.)“. Nu sun-tem pe deplin convinºi deaceastã apropiere euforicãîntre „podoabele“ pãmântuluiºi podoabele eufonice alecerului înstelat…
Totuºi, pe lângã cocoºi,existã ºi „aleºi“ care auauzit/aud sunetele magice,printre aceºtia numãrându-se oamenii cu multã ºtiinþãde carte, oamenii „cei buni laDumnezeu, fãrã pãcate [...]
unii din oamenii buni ºi drepþila Dumnezeu“, fetele virgine,precum ºi ciobanii. Aceºtiadin urmã mãrturisesc faptulcã sunetele ritmate se audîntotdeauna, în vãzduh, ime-diat dupã miezul nopþii.
Cântatul cocoºului lamiezul nopþii, la intervalefixe, a generat legendedespre însuºiri miraculoase.Una dintre acestea ne pre-zintã cocoºul nãzdrãvan caavând „talent de laDumnezeu, sã ºtie când emiezul nopþii. Se spune cã elare o panã sub aripã care îltrezeºte ºi atunci bate dinaripi ºi cântã“. Pana nãzdrã-vanã, ar fi plasatã, dupã unii,„la coadã [...]. De cu searã,pana aceea este lãsatã înjos. Cocoºul adoarme ºi el.Pana nãzdrãvanã însã seridicã, tot se ridicã. La miezulnopþii, ea stã drept în vârfulcozii, sus, ºi cocoºul dupãasta cunoaºte ceasurile lui ºiþipã: cucuriguuu!“.
Altã legendã menþioneazãcã, la miezul nopþii, cocoºulcântã deoarece „vine îngerulºi-l gâdilã la aripa dreaptã,spuindu-i cã toacã în cer[…]. Când ajunge la vârstade 3 ani, cocoºul face un oumititel, ºi îndatã ce-l face,iese din el un vârcolac. Deaceea nu e bine sã þiicocoºul pânã la 3 ani, cã seînmulþesc vârcolacii ºimãnâncã Soarele ºi Luna“.Pe de altã parte, deochiulputea fi îndepãrtat prin for-mule ciudate, „descântã-toare“: „Sã te duci/ Undepopa nu toacã (s. n.)/ Undefata nu joacã/ Unde cocoºnu cântã (s. n.)/Unde vacanu sbiarã/ Unde pisica numiaunã...“. Aceste formulepot fi regãsite, „aproapeidentice la toate popoareledin Europa“.
Când cocoºii cântã din-spre ziuã, se poate pleca ladrum fãrã teamã de diavoli,strigoi, nãluci, deoareceacestea fug. „Cântatulcocoºilor din spre ziuã esemn de sfârºit al timpului încare strigoii au putere. Deaici pentru unele regiuniexpresia de ‹‹cântãtori›› (s.n.)“. Dupã cântatul lor,spiritele necurate îºipierdeau puterea, se ascun-deau pentru a intra din nouîn acþiune, în noaptea urmã-toare.
Alãturi de clopot, toaca, fieea pãmânteanã sau celestã,nu este o creaþie pur este-ticã, religioasã sau culturalã,ci, de fapt, intermediazãrugãciunile celor de jos cãtreCel de Sus, constituind unmijloc de înãlþare al omului laDumnezeu, ºi, pe de altãparte, un semn al celor „dinstele“ cãtre cei de pe PlanetaAlbastrã.
Aºadar, sunetul toacei,acest instrument mãiastru,face legãtura între pãmânt ºicer, între uman ºi divin, întreceea ce se ºtie ºi ceea ce nuse cunoaºte, între trecut,prezent ºi viitor…
Dimitrie-Ovidiu BOLDUR
Se audetoaca-n cer!
interviu
noiembrie – decembrie 201512
G.ª: Ideea regretatului criticliterar Marin Mincu („avemromane foarte bune, darlipseºte Romancierul, pentrucã lipsesc programe estetice ºio conºtiinþã literarã adecvatã“)nu se aplicã în cazul tãu. Eºti,într-un fel, excepþia care con-firmã regula... Întrebarea meaeste una foarte simplã: cât decomplicat este sã fii Romancierîn România, în anul de graþie2015?
R.A.: E foarte complicat sã fiiromancier. Am impresia cãMarin Mincu a preluat ideea dela mine sau am spus-o amân-doi în acelaºi timp, cã nu avemromacieri dar avem romane...
G.ª: Acum avem ºiRomancieri...
R.A: Avem ºi romancieri,pânã la urmã, în afarã de minemai este Dan Stanca, apoi unpoet optzecist care e unromancier foarte bun, extraor-dinar, pe care eu îl consider celmai bun scriitor român contem-poran: Octavian Soviany. Maieste Dan Perºa, O. Nimgean,Nichita Danilov. Mai este ºiPetre Barbu, pe care eu l-amdebutat ºi care a publicat înanul 2014 un roman foarte bun,pe care l-am citit cu întârziere.Se numeºte „Marea petrecere“.Mai este Ecovoiu, Nicolae Stanºi, probabil, mai sunt câþiva pecare i-am uitat. Adicã i-amomis pentru cã nu mi-i aducaminte pe moment... Pânã laurmã avem ºi romancieri, adicãautori cu trei, patru, cinci, ºaseromane. Sau nouã, ca mine.Dan Stanca a publicat douãze-ci de romane. Avem roman-cieri, dar sistemul cultural de lanoi nu ºtie sã-i preþuiascã. Îiexterminã, ca sã zic aºa. Eisunt, în permanenþã, niºtespecimene pe cale de dispar-iþie. Asta-i situaþia, nu mai intruîn amãnunte.
G.ª.: ªi cât de greu e sã fiiromancier?
R.A.: Tocmai aici intervinegreutatea: romancierul nu eplãtit. În general, scriitorul nu eplãtit în România. 98% dintrescriitori îºi scot cãrþile pe baniilor, ceea ce e absolut aberant.Studenþii fac facultãþi pe baniilor ºi totul se face pe baniicetãþeanului. S-ar zice cã facparte dintr-o categorie privile-giatã, cã nu scot cãrþi pe baniimei. Dar nici drepturile de autornu sunt cine ºtie ce. Adicã nuexistã drepturi de autor pentruromancieri, pentru poeþi nici numai spun.
G.ª: Dacã mâine aº ajungepe o insulã ºi ar trebui sã iaudoar zece cãrþi cu mine,Amantul Colivãresei s-arnumãra cu siguranþã printreele! Atmosfera pe care o creeziacolo sau modul în care tra-verseazã personajele istoria,mã duce cu gândul laConversaþie la catedralã deLlosa. De ce nu a fost acestroman premiat, de ce nu a fostrãsplãtit efortul tãu în vreun fel?Ai fost mulþumit de varianta înlimba francezã?
R.A.: Am fost la Salon dulivre, la Paris. Pot sã zic cã amfost mulþumit de varianta în
limba francezã, la cât vorbescºi citesc eu în francezã. Dar aºzice, în primul rând, cã edituraaceea m-a ºi plãtit, faþã de edi-turile din România. Mi-a dat unavans de o mie de euro. Numai spun ce avansuri iau aici lacãrþi. E incredibil... În generalam fost mulþumit. E singuracarte tradusã în limba francezãºi mai e una în maghiarã,Proorocii ierusalimului. Suntsingurele mele tentative decãrþi traduse. Singurele meletentative reuºite, ca sã zic aºa,de cãrþi traduse.
G.ª: Dacã aº fi o instituþie cuatribuþii în domeniul traduceriiscriitorilor români sau un tra-ducãtor profesionist, de ce l-aºalege pe Mircea Cãrtãrescu înlocul lui Radu Aldulescu?
R.A.: De ce e ales MirceaCãrtãrescu în locul luiAldulescu? Nu-mi dau seama.Ar fi o chestie sã comentez euacum... Omul a intrat pe o fili-erã foarte bunã, se pare cã ecel mai tradus scriitor român înmomentul de faþã. Sigur, nu separe. De-a lungul timpului, înliteratura românã au fost scri-itori care au menþinut acestmonopol. La un moment datera Zaharia Stancu cel maitradus. Pe urmã a fost MarinSorescu. Mai încoace, dupã’90, este Mircea Cãrtãrescu.Este ºi o chestiune de noroc,este ºi o chestiune de valoare(totuºi e un scriitor valoros).Conteazã ºi felul cum ºtii sãrelaþionezi cu instituþiile cultu-rale, cu mediul cultural, cumediul literar. Cam despre astaeste vorba. Iar scriitorii care arveni în continuarea lui MirceaCãrtãrescu, dupã performan-þele de a avea cãrþi traduse,sunt: Dan Lungu, Filip Florian,T.O. Bobe, Florin Lãzãrescu ºialþii. Sunt vreo zece sau cincis-prezece autori, iar eu sunt pe
locul ºaptesprezece... Nu sepune problema sã fiu maitradus decât Cãrtãrescu. Poatesã fiu mai tradus decât LucianDan Teodorovici, sau decât...
G.ª: Dan Perºa.R.A.: Dan Perºa nu a fost
tradus. Dar sunt scriitori, printreaceºtia, cu trei cãrþi traduse înzece limbi. Florin Lãzãrescu,am impresia, e tradus ºi închinezã, ºi în francezã, ºi înenglezã. Totul þine de cum ºtiisã accesezi aceste filiere. Nu eneapãrat o chestie de valoare(nu comentez cât de valoroºisunt scriitorii traduºi), pot doarsã spun cã e arbitrarã alegerealor pânã la urmã...
G.ª: Cât de greu e sã creeziacele personaje vii, aproape„tridimensionale“ (l-am citat pecriticul literar Paul Cernat)?
R.A.: Este foarte greu, ca sã-þi rãspund la prima parte aîntrebãrii. Este, în ceea ce mãpriveºte, un consum de energieenorm. Poate e cu atât maimare, cu cât lipseºte motivaþiafaptului cã ai avea bani, cã aiavea glorie, cã ai avea vizibili-tate. Nu, acestea nu existã.Doar motivaþiile pur interioare.
Aºa se întâmplã la scriitorulromân. Scrii cã scrii, sau cãn-ai încotro, ºi aºa mai departe.Dar sunã bine chestia asta cu olume tridimensionalã, pentru cãun scriitor adevãrat, vãzându-ºide treabã ºi de munca lui, tindecãtre o a patra dimensiune.Existã diferite grile de inter-pretare, ºi, dincolo de cele treidimensiuni amintite, existã o apatra dimensiune, de aceea sespune cã romanul este genultotal. Un roman trebuie sãplacã ºi pe orizontalã ºi pe ver-ticalã. El trebuie sã placã ºiunei coafeze sau unui ºofer detaxi, dar ºi unui specialist în li-teraturã, eventual unui scriitor.Un roman trebuie sã placã ºipublicului avizat, dar ºi celuineavizat. Cam în asta constãperformanþa. E greu de atinsaceastã performanþã...
G.ª: Într-un interviu pe carel-am fãcut recent cu scriitorulBogdan Suceavã, acesta tenumea „un maestru altragediei“. Cu toate astea, înmulte dintre fragmentele care-mi vin acum în minte, dinAmantul Colivãresei, ºi chiardin ultima ta carte, IstoriaRegelui Gogoºar, eu aº puteasã spun cã eºti, un maestru alcomediei plantate în subtext,care practicã cu dezinvolturãumorul negru. Care dintre celedouã specii ale genului drama-tic þi se potriveºte mai bine?
R.A.: Cred cã mi sepotrivesc amândouã, deoareceaceste specii se întrepãtrund.Specii... Dramatismul e drama-tism, iar tensiunea dramaticãvine ºi din tragic dar ºi din ri-zibil, din umoristic, din grotesc,ºi aºa mai departe. Un romannu se poate lipsi de tensiunedramaticã ºi nici de spectacol.Aºa cum filmul nu se poate lipside tensiune dramaticã ºi despectacol. Optzeciºtii au încer-cat ceva, sã ridice banalitatea
la rang de rafinament estetic, ºiau cam eºuat cu acel textua-lism. Nu ºtiu dacã vã amintiþi,dar erau niºte scriitori care-ºispuneau textualiºti, iar dupãrevoluþie ºi-au spus postmo-derniºti. Culmea e, cã era ungrup din care fãcea parte ºiCãrtãrescu. El era vârful delance al acestui grup (el are ungeniu poetic care l-a salvat saul-a menþinut...). Erau niºte scri-itori cum ar fi GheorgheCrãciun, Nicolae Iliescu ºimulþi, mulþi alþii, care mizau peteorie ºi pe banalitatea asta –mã repet – ridicatã la rangul derafinament stilistic. Ori nu sepoate sã faci roman, sã faciprozã, fãrã epic, fãrã person-aje, fãrã acþiune, fãrã violenþã,fãrã lucrurile astea clasice,întrucâtva. Din acest clasicismirumpe originalitatea fiecãruiautor.
G.ª.: Ai crezut vreodatã c-osã te salveze un politician localde un „scriitor naþional“, sus-pendând abuzul comis deacesta?
R.A.: Da, interesantã chestiaasta. Nu m-am gândit, dar uitecã mi s-a întâmplat. M-a salvat,cum s-ar zice, cã acum aº fistat în ploaie. Cam într-acolomergeau lucrurile. DomnulManolescu n-avea nevoie demine. Eu nu folosesc reþelelede socializare, nu umblu pefacebook. De obicei mã aºteptsã aud cele mai rele lucruridespre mine ºi uite cã de dataasta s-a întâmplat în modexplicit. Am fost umilit în aºa felîncât a fost pe placul meuaceastã umilinþã. „Domnule, eunu pot sã-l iau acasã, ce vreaomul ãsta? Luaþi-l dumnea-voastrã acasã dacã-l iubiþi!“ ªim-a dat afarã din biroul ãla încare locuiam, justificânddecizia complet aiurea, com-plet abuziv, complet fals, cã nupoate sã plãteascã o chirie denouã sute de lei pe lunã. Mãrog, lucrurile astea se întâmplã,deºi par incredibile, ele facparte din viaþã. Cum ºi eu facparte din viaþã – îmi pare binecã fac parte din viaþã! –,întâmpin chestii de acest gen...Nu sunt iubit de domnulManolescu, cine nu e iubitpoate s-o pãþeascã rãu.„Tovarãºii te-mpuºcã“ este oreplicã dintr-un roman extraor-dinar al lui Rîbakov. Dacã nueºti cuminte, tovarãºii te-m-puºcã. Am reþinut replica astaºi am pus-o în ultimul meuroman, Istoria RegeluiGogoºar. Cel mai recent, nuultimul, cã voi mai scrie.
Radu ALDULESCU:
„Avem romancieri, dar sistemulcultural de la noi nu ºtie
sã-i preþuiascã.“
•• PPrreemmiiuull UUnniiuunnii ii AArr tt iiºº tt ii lloorr PPllaasstt iicc ii dd iinn RRoommâânniiaa::AAddrr iiaann ªªeerrbbããnneessccuu –– TTrraannssffeerr
eseu
noiembrie – decembrie 2015 13
Tovarãºii te-mpuºcã, s-a vãzutºi la Revoluþie. Tovarãºii îm-puºcau oameni în anii cinci-zeci, iar în 1989 au reluat obi-ceiul acela de a împuºca pecineva doar pentru cã vorbeºtece nu trebuie. Dacã ar fi pututm-ar fi împuºcat, dar uite cãm-a dat afarã pur ºi simplu.
G.ª.: Ce i-ai rãspunde luiT.O. Bobe, care a difuzat pefacebook urmãtoarea ºtire:„un scriitor e gãzduit mocaani de zile într-un sediu aluniunii scriitorilor, iar cânduniunea scriitorilor e nevoitãsã pãrãseascã respectivaclãdire toata presa îi sare încap cã ea l-a evacuat perespectivul scriitor, care,spre deosebire de alþi mem-bri ai uniunii scriitorilor n-avrut de ani de zile sã aibã unjob“?
R.A.: Ce sã-i rãspund, sãr-manul T.O.Bobe... N-aº vreasã fiu rãu, dar el a scris unroman (a vrut sã fie subtil),care se numeºte „Cum mi-ampetrecut vacanþa de varã“.Probabil cã l-a scris în timpulliber, având un job. Jobu-i jobºi scrisu-i scris. Dacã amestecijob-ul cu literatura profesio-nistã iese T.O. Bobe. Citiþi-l ºio sã vedeþi! Nu m-aºteptam,deºi ºtiam cam ce zace în el...
G.ª.: E tot legat deCãrtãrescu. Vine de acolo, dinfilierã...
R.A.: Vine de acolo, da. Numã aºteptam sã aibã poziþiaasta, care nu se potriveºte cuvârsta lui, cu situaþia lui... L-amvãzut o datã, e un bãiat tinerel.Are omul serviciu, are salariu,are familie, e un om normal.Ce-i mai trebuie sã fie ºi scri-itor?
G.ª.: Dacã ai avea posibili-tatea sã emigrezi (sã te rein-ventezi ca scriitor, sã scriiîntr-o altã limbã, etc.) unde aiface asta?
R.A.: Nu, nici pomenealã.N-aº putea sã fac asta. Dacãaº fi avut posibilitatea aº fiemigrat cândva. Eu n-am tal-ent poliglot ºi chestia asta estede domeniul fantasticului:adicã sã scriu eu într-o altãlimbã. Pentru cã romanelemele conþin culoare localã.Culoarea localã face parte dinlimbaj, din fibra lui. Sunt scri-itori care se pot lipsi deculoarea localã. Acþiunearomanelor lor se poate întâm-pla oriunde. Cum ar fi Breban,spre exemplu, sau cum ar fiEcovoiu. Dar la mine nu sepoate întâmpla decât acolounde se întâmplã. Româniaasta profundã am încercat s-otatonez, s-o ghicesc... Eu credc-am reuºit chiar. N-aº aveace face în strãinãtate. ªi nu-midau seama cât de bine ar fi.
G.ª: Îþi mulþumesc mult pen-tru acest scurt interviu, luat larece...
A consemnatGrigore ªOITU
La noi, mulþi confundã canonul cu oanume stilisticã a modei. Astãzi, desigur,confuzia e cu tehnicile textualiste, carearatã apetit pentru parodie, simulacru, con-cretism, biografism, intertextualitate,ducând la rezultate notabile în cazul unorpoeþi talentaþi precum Mircea Cãrtãrescusau Florin Iaru, dar ºi la beþie de cuvinte încele mai multe situaþii. Cum moda îºi arecriticii ei care-ºi arogã legitimitatea „noiitable de valori acceptate“, conform formuleiunui eseist de frunte al postmodernismului(Horia-Roman Patapievici), acela care nuurmeazã „canonul“ riscã sã nu fie conside-rat poet sau sã fie ignorat, etichetat, în celmai fericit caz, ca tradiþionalist, sãmãnã-torist, anacronic etc. Or, cum precizeazãteoreticianul canonului occidental HaroldBloom, intrarea în canon stã sub semnulvalorii estetice ºi a recunoaºterii, în genere,la douã decenii dupã dispariþia lumeascã ascriitorului, deoarece contemporanii nu audetaºarea necesarã a evaluãrii spre a-ºipermite „liste“ ale „valorilor acceptate“, datfiind cã au, fatalmente, prieteni ºi duºmani,conform narcisismelor individuale ºi degrup. Harold Bloom reþine argumentul luiWilliam Hazlitt: „Scriitorii contemporani pot fiîmpãrþiþi, în general, în douã categorii – pri-eteni ºi duºmani. Despre primii suntemobligaþi sã vorbim prea mult de bine, iardespre ceilalþi suntem dispuºi sã vorbimprea mult de rãu, nemaiputându-ne bucurade plãcerea lecturii sau judeca onestmeritele.“1 Altfel spus, canonul este decãzutla rang de sociologie a succesului/insucce-sului (Mihai Ralea), încât mulþi scriitori suntignoraþi în favoarea celor la modã. Cred cãdin aceastã categorie face parte ºi poetul ºipublicistul Vasile Ioan Ciutacu, trãitor înprovincie, la Poiana Comarnic, asupracãruia au încercat sã atragã atenþia Nicolae-Paul Mihail, Constantin Trandafir („Cine areochi de vãzut sã vadã…“), M. N. Rusu,Valeria Manta Tãicuþu ºi alþi câþiva.
Spre lauda lui, Vasile Ioan Ciutacu sefereºte de prolixitate ºi de cantitate, nefiindprea productiv. Prin debut (destul de târziu),ar putea fi asimilat „douãmiiºtilor“ (dar nue!): Descântece pentru viaþã ºi moarte(Editura Premier, Ploieºti, 2000, ediþierevãzutã ºi adãugitã în 2007, la aceeaºi edi-turã), Spânzurat de-un fir de iarbã (EdituraPremier, Ploieºti, 2007, ediþie revizuitã, totacolo, în 2009), Indulgenþe pentru un loc pecorabia lui Noe (Editura Premier, Ploieºti,2009), Iubeºte-mã începe ura (EdituraPlatytera, Bucureºti, 2013). Notele de faþãfac referire la volumul din 2013.
Ceea ce se remarcã în scriitura lui VasileIoan Ciutacu este puternica stare elegiacã,susþinutã, în genere, de o expresivitate pemãsurã, stare prezentã în majoritatea tex-telor, vãdind cã autorul ºi-a selectat ºi ordo-nat cu grijã poemele, începând cu o artãpoeticã (Poetul) ºi terminând cu unTestament. Într-un articol din revistanewyorkezã „Luminã Linã“, criticul ºiistoricul literar M.N. Rusu îl considerã peVasile Ioan Ciutacu „un baladist din vârf demunte“. În Iubeºte-mã începe ura, este maimult decât atât: un poet care stãpâneºte ri-gorile versului clasic ºi de sorginte folclo-ricã, dar ºi verslibrismul modern. Imaginarulpoetic este impregnat cu figuri ºi simbolurimitopo(i)etice (cum ar spune Mihai Cimpoi)ºi hristice, dar atestând ºi un simþ al „con-cretului“ în sens bacovian, cu o potrivitãdozã de ironie amarã. Astfel, poetul este cel
care „carã prin sânge/ ciorchine de lacrimi ºipe care le picurã în timpuri de secetã…/…/ªi pe când/ toþi sfinþii din turla bisericii tragde frânghia clopotului/ în speranþa cã-n faþaaltarului mai soseºte cineva/ pentru dumi-catul acela de pâine/ frãmântat de Iisus…“(Poetul). Imaginarul sãu poetic e populat culupi, ierni friguroase („Aceste ierni în carestãm de veacuri…“, Ne vindem, Doamne!),strigãte existenþiale, pietre, frunzebacoviene cãzânde („Pânã ºi crucea de pespate/ Ne-o tot cioplim din frunze moarte…“,ªi-atâtea frunze…), cocoare zburând înunghi ascuþit peste praguri ale þintuirii pecruce (Praguri, Pironul, Nemuritori), cireºullui Blaga, devenit al speranþei din visul copi-ilor, ivind adevãrate „vetre de jeratic“:„Cireºii iar sunt vetre de jeratic/ Când îºi daufoc cireºelor în zori/ Când nici copiii treji nupot sã doarmã/ De n-au cireºii treji subperna lor…“ (Un alt cireº).
Pare cã pe trei figuri arhetipale se sprijinãimaginarul lui Vasile Ioan Ciutacu: sãrutul luiIuda, drumul (Golgotei), cuiele din palmeleMântuitorului, pentru ca a patra dimensiunesã fie iubirea. Cãtre o asemenea vedere se-ndreaptã sugestia din titlul cvasioximoronical cãrþii. „Complexul lui Iuda“ nu esteexcepþia, ci condiþia umanã însãºi, inclusiv apoetului: „Ne vindem, Doamne, graniþe,morminte/ ªi pieptul mumei parcã-i de vân-zare…/ ªi-n fiecare zi printre cuvinte/ Tevând ºi eu, tâlharul cel mai mare“ (Ne vin-dem, Doamne!). Doar „poemele dimineþii“ l-ar mai putea încurca pe Iuda sã nu deasãrutul: „Cocoºii din tablã zincatã cocoþaþipe muchea casei/ – dacã întunericul nu s-arsparge precum un geam afumat/ deluceafãrul dimineþii – ar cânta ruginit ºi-apatra oarã,/ s-ar suprapune peste soare deIuda n-ar ºti/ când sã dea sãrutul trãdãrii…“(Poemele dimineþii). Sãrutul lui Iuda e asoci-at cu întunericul ºi cu iarna: „…De trecemmai departe vijelioºi prin vifor,/ De nu gãsimnici poarta nici uºa prinsã-n ivor…/ Alãturil-aceeaºi spinare înhãmaþi/ Am nimerit înmuguri de flori decapitaþi…// ªi Iuda dingrãdinã tot aºteptând în noapte/ κi vinde iarsãrutul ºi pleacã mai departe…“ (Sãrutul).Sãrutul lui Iuda nu poate fi neantizat decât
de sãrutul iubirii, dar pânã acolo este drumulGolgotei, motiv diseminat în multe dintrepoemele lui Vasile Ioan Ciutacu.
Nota de originalitate încercatã de poet ecã drumul, cãrarea nu mai sunt cãi strãbã-tute de om, ci ele strãbat ºi rãvãºesc fiinþaumanã în veºnicã aºteptare ca-n universullui Samuel Beckett: „Eu, ºeful de garã încare din o mie ºi unul de trenuri/ opreºtenumai ultimul în oraºul Comarnic…/ ªi-acela numai dacã linia ta se pierde prinhãþiºurile/ sufletului meu, dar ºi când aregustul trist al mãtrãgunei…“ (ªef de garã).Poetul e uimit cã femeia iubitã nu simte dru-murile care ne strãbat fiinþa, chiar paºiiuitaþi/rãtãciþi în sângele lui: „– CumDumnezeu n-auzi prin cer cum merg/ Cupaºii tãi uitaþi la mine-n sânge?...// Cândceste drumuri vin ºi mã strãbat,/ Iar eu totcaut poarta unui sat!...“ (Cãrarea de pefrunte). Drumul interior este dincolo de timp,drum al zborului totuºi pândit de „þãrânagrea“ ºi de sloi: „Mi-e-n ochi un drum cetrece peste vreme,/ Tot îl adun, cu anii îlmãsor/ Când sunt în preajmã-i, gata sã mãcheme,/ L-aud de-albastru cum se duce-nzbor…// Mã rog sã urce blând sub urmamea,/ Îl rog dacã mi-e scris, l-acceptzãpadã,/ Sã nu mã lase-aici…, þãrâna grea/În bulgãri sloi prin sânge sã nu-mi cadã…“(Drumul). Drumului celest i se opunecãrarea/golgota pãmânteascã: „Cãrareanoastrã pãmânteanã/ Ce-mi tot musteºte jarîn ranã…“ (Cãrarea). Este chiar „drumulcare-a mai rãmas“, cel al cuielor de pe cruce(Zãvor tras): „Nu mã-ntreba de cum sezbate-aripa/ C-aud pironu-n palmã cum sefrânge/ Din ce în ce mai des în porþi decruce/ Pânã-mi pãtrund cãderile dinsânge…“ (Pironul). Drama golgoticã se aso-ciazã, la Vasile Ioan Ciutacu, târziuluibacovian, adãstând depãrtarea maximã defiinþa iubitã („Ce depãrtare-i între noi!...“):„De-atâta vreme ne e frig/ Chiar dacã-un focne arde-n sânge…/ ªi mor vocalele cândstrig/ Cã timpul dus pe sân îþi plânge…“(Târziu). ªi: „E-atât de târziu/ încât oriceorã-mi pare prea devreme…“ (Treapta). ªitotuºi în corul frunzelor moarte seîntrezãresc rãdãcinile, depãrtarea fiind anu-latã de rugãciune: „De-atâtea frunze-namândoi/ Mã duc spre nord, te duci spresud,// De-n locul nostru mai rãmâne/ Un corde frunze-n rugãciune!...“ (Potop de umbre).
Poetul descrie, în definitiv, condiþia cre-atorului, imaginat a duce cãtre vârfulmuntelui Ararat, lipsit de aripi fiind, corabiade cuvinte, într-un urcuº hristic ºi sisificcãtre lumina stelarã a iubirii: „ªi mã doare,Doamne, mã doare/ cã în loc de aripi mi-aidat/ niºte urme ce seamãnã – uneori – c-unurcuº prãbuºit la picioare,/ de iarãºi mãcaþãr din greu prin povârniºul din mine/ curãnile-n coajã, ºtii?/ de la ultima noastrãiubire,/ pânã ce muntele are culoarea dinsângele meu…“ (Corabia cuvântului).Numai aºa poetul poate pleca în ultima tes-tamentarã cãlãtorie, bãtând la fereastraiubitei cu „stele“ (Iubeºte-mã…), „Amirosinda stele ºi-a smoc de leuºtean!...“(Testament).
Vasile Ioan Ciutacu poate avea un adver-sar ademenitor: sentimentalismul, pe care,în genere, îl struneºte cu destulã pricepere,deºi nu e ascultat întotdeauna de alchimiacuvântului la care aspirã, uneori aritmia ºiasonanþele încurcându-l. Urmãtoarele cãrþivor da, probabil, seamã asupra adevãratelordimensiuni ale personalitãþii sale. Îl aºtep-tãm.
___________________
1 Apud Harold Bloom, The WesternCanon: The Books and School of theAges, New York, Harcourt Broce, 1994,v. trad. din englezã a Deliei Ungureanu,Canonul occidental – Cãrþile ºi ºcoalaEpocilor, Grupul Editorial Art,Bucureºti, ediþia a II-a, 2007, p. 520.
La curent cu descoperirilefizicii atomice, pe care le pitro-ceºte cu pasionatã curiozitate înalambicul imaginarului alchimic,Vintilã Horia face cumva figurãde intelectual New Age. E gatasã plece într-o „cãlãtorie cãtrecentrele Pãmântului“, un fel depelerinaj iniþiatic updated – pecare, de altfel, l-a ºi fãcut, l-a ºipovestit – pentru a strânge mãr-turiile unor personalitãþi contem-porane din varii domenii, ºtiinþe,tehnologie ºi antreprenoriat, lite-raturã, arte, filosofie. Îl mânã oinsaþiabilã apetenþã pentru legã-turile nevãzute dintre lucruri ºidomenii de studiu, un duh alinter sau transdisciplinaritãþiicare îl discrediteazã în ochiiunui umanist raþionalist, pur ºidur ca Monica Lovinescu, dar îicâºtigã prietenia unui altdisident al ideilor, StéphaneLupasco ºi admiraþia lui BasarabNicolescu. Vintilã Horia apropiedemersul interdisciplinar al luiBasarab Nicolescu, din mono-grafia despre Ion Barbu, la con-vergenþa poeziei cu matematica,de propriul lui proiect de „episte-mologie literarã“, care e o ali-anþã a fizicii cu literatura.
Dincolo de insolitul asocierilorinterdisciplinare ºi frumuseþeajocului de idei, pe Vintilã Horia îlîmboldeºte ceea ce crede el a fio acutã trebuinþã a contextuluipolitic ºi social contemporan. Lao astfel de stringenþã rãspundeingenios cu „o veche idee“ de-asa, din care s-a nãscut Institutulpentru Cultura Occidentalã laRoma, în 1979: aceea de a „tra-duce“ „ºtiinþa secolului nostru“ în„concepte ºi norme politice“.Idee pe care Vintilã Horia o vadezvolta în romanul PersécutezBoece! (Lausanne, 1983),tradus de Ileana Cantuniari subtitlul Salvarea de ostrogoþi(Craiova, 1993). Pledând pentru„a pune de acord politica ºiºtiinþa“, Vintilã Horia anticipeazãastfel conceptul „transdiscipli-naritãþii“ ºi Declaraþia de laVeneþia (1986) formulate deBasarab Nicolescu. În opinia luiVintilã Horia, prin (ceea ce com-patriotul lui fizician numeºte)„transdisciplinaritate“, s-ar puteaajunge la o „metapoliticã“ salutarlegatã de o anume „tehnicã“ decunoaºtere.
Într-un anume sens, VintilãHoria rãmâne totuºi un„medieval“, aºa cum se reco-mandã el însuºi: dependent deideea transcendenþei – pe careo apãrã precum cavaleriiarthurieni calea dreaptã aGraalului –, profund platonicianºi intolerant cu imanentismul luiNietzsche, Marx, Freud sauDarwin ºi cu urmãrile lui în viaþaideilor ºi a societãþii. În schimb,în anii '60, la Madrid, i-a fãcutpresã bunã lui Jung care s-a di-sociat de teoria pozitivistã, multprea simplificatoare a maestruluisãu vienez. Pentru Vintilã Horia,Jung e o efigie a „esenþialului“:savant ºi totodatã homo religio-sus, în mãsurã aºadar sã „con-trazicã toate neghiobiile contem-porane“. Pe Nietzsche însã, îlamendeazã sever: „uzinã mon-struoasã, precum Marx sauHugo, a tuturor ereziilor secolu-lui XIX“, câtã vreme apologetul„voinþei de putere“ „a dispreþuitomul interior“.
Vintilã Horia are plãcerea ºideprinderea de a gândi ºi vorbiindependent, ba chiar în rãspãr
cu locurile comune ale vremii lui,misiune de care se achitã cuapostolicã devoþiune. E un cer-vantin cu sechele de donquijo-tism, lovind în plin – ºi la fel de(in)util – în plinã epocã a exce-selor materialismului dialectic ºipostmodernismului triumfãtor. Eun cervantin nu numai pentrucã, aºa cum mãrturiseºte înJournal d'un paysan du Danube,povestea lui Don Quijote „n-aîncetat niciodatã“ sã-l „urmã-reascã“ – istorie exemplarãdespre „curajul aparent inutil,gestul frumos gratuit“, „ca totceea ce este mãreþ“, þinut înviaþã de seva idealului. Nunumai pentru cã face dinCervantes un personaj, confi-dent implicat într-un schimbepistolar cu eroul, El Greco, înromanul Un mormânt în cer. Cideopotrivã, fiindcã, precumemulul sãu spaniol, Vintilã Horiascrie într-un dialog explicit cu oserie de autori care îi premerg îndiferite epoci ºi culturi: Platon,Ovidiu, Boeþiu, Dante, Cervantesînsuºi, El Greco, Kierkegaard.Cu mai toþi aceºtia Vintilã Horiase descoperã afin prin condiþialui de exilat. Commedia este, înopinia lui Curtius, „rãspunsulspiritului lui Dante la soarta luiDante: exilul“. În acelaºi raportse aflã, de fapt, biografia ºiopera lui Vintilã Horia însuºi.
Cu o acutã nevoie de a-ºiînþelege destinul individual ºi peacela colectiv românesc, în con-textul transformãrilor din Europade Est, dupã cel de-al doilearãzboi mondial, Vintilã Horia aacþionat de pe poziþia unuiambasador neoficial al istoriei ºiculturii româneºti, dincolo defrontierele ºi constrângerile„lagãrului“ rãsãritean. (E deremarcat încercarea lui VintilãHoria de a-l aduce pe LucianBlaga în atenþia mediilor intelec-tuale occidentale, dupã înde-pãrtarea acestuia din spaþiulpublic ºi academic românesc.)Aºa ceva s-a întâmplat, nu odatã, în pofida regimului post-belic de la Bucureºti, care, deconivenþã cu membri ai stângiifranceze, nu i-a fost deloc favo-rabil lui Vintilã Horia, în culiselePremiului Goncourt pe 1960.S-a împiedicat astfel decernareapremiului, dar nu ºi atribuirea luipentru romanul Dieu est né enexil.
Romanele lui Vintilã Horiaabundã în reminiscenþe ºi trimi-teri explicite la surse literare,filosofice, artistice ori ºtiinþifice,mai ales din domeniul fizicii. Unmormânt în cer (Un sepulcro enel cielo), de pildã, e construit înjurul operei, personalitãþii ºi epociilui Doménikos Theotokópoulos,supranumit El Greco, cretanulstabilit la Toledo. Vintilã Horiapriveºte creaþia acestuia prinprisma propriei lui viziuni teo-centrice, mai aproape de sim-bolistica alegorizantã a repre-zentãrii medievale (care citeºtelumea ca pe o hieroglifã divinã,mesaj cifrat al lui Dumnezeu)
decât de realismul antropocen-tric al Renaºterii cãreia, ca situ-are temporalã, îi aparþine artis-tul. Un mormânt în cer evocã cir-cumstanþe istorice, evenimentebiografice ºi frãmântãri sufleteºtilegate de realizarea unora dintrecele mai cunoscute tablouri alelui El Greco, pictate la Toledo ºiEscorial. Romanul are o compo-nentã de poeticã vizualã core-latã cu literatura, filosofia, simþulestetic ºi sentimentul religios, cuorizontul mental al Spaniei ºiItaliei Renaºterii –, pe fondulcãrora, ba chiar în contrast cucare se decanteazã viziuneaartisticã a lui El Greco. Convergexplicativ în roman enunþuriesenþiale ale filosofiei platoni-ciene ºi aristotelice, trimiteri laestetica Renaºterii ºi a EvuluiMediu, referiri la Dante,Cervantes, Lope de Vega,Francisco de Quevedo, SanJuan de la Cruz, Teresa de Ávila– toþi, mai puþin primul, perso-naje episodice în roman. O lumeveche se scufundã, precumcorãbiile spaniole înghiþite devalurile bãtãliei pierdute deInvincibila Armada ºi duce cu eabucãþi din viaþa protagonistului –fiinþe, sentimente, locuri, întâm-plãri –, salvate provizoriu de lanaufragiu de aducerile-aminte.Artistul încearcã sã le smulgãtimpului ºi propriei lui dispariþii,printr-o reprezentare esenþia-lizatã în tablourile sale.Jerónima, un fel de donna gen-tile din imaginarul medieval, îºiîmprumutã trãsãturile Madoneipictate de El Greco. Neconsolatde a o fi pierdut mult preadevreme, cretanul o aºazã astfelîn orizontul eternitãþii artei ºi alui Dumnezeu, precum Dante peBeata Beatrix. Îndelunga rãtã-cire ºi ucenicie, cãutarea înfrigu-ratã a propriului drum de creaþie,momentele de crizã ºi sterilitateartisticã, solitudinea ºi desco-perirea neaºteptatã a iubirii,apoi pierderea ei, rãvãºirea inte-rioarã pe fondul dramei colectivecompun povestea lui El Greco,cretanul care ºi-a gãsit laEscorial ºi, mai ales, la Toledo,o nouã patrie – precum VintilãHoria însuºi, într-un alt colþ alSpaniei, la Villalba. Biografiapersonajului capãtã astfel odimensiune de exemplum, derelatare a unei ucenicii spiri-tuale, de-a lungul câtorvadecenii ºi sute de kilometri, de laun capãt la altul al Europei, dinCreta la Castilia, via Roma ºiVeneþia.
Izvoarele ºtiinþifice sunt va-lorificate inedit în PersécutezBoece!, într-un dialog polemicîntre vechea tradiþie gnostic-alchimicã ºi achiziþiile fiziciicuantice, pe de o parte, iar decealaltã, „materialismul dialec-tic“. Într-un demers insolit înpeisajul intelectual ºi literar din adoua jumãtate a secolului XX,Vintilã Horia reia, prin acestmixaj transdisciplinar, o preocu-pare în vogã în cercurile herme-tice ale Europei fin de siecle,
precum „Golden Dawn“ ºi, dupã1912, „Alchemical Society“. Ceadin urmã a fost interesatã decorelaþiile dintre douã sistemeaparent incompatibile de descri-ere a fenomenelor: vechea sim-bolisticã hermeticã – în particu-lar, alchimicã – ºi noile teoriiºtiinþifice, îndeosebi acelealegate de descoperirea structuriiatomului, a radiumului ºi trans-formãrii radioactive vãzute caanalog al „transmutaþiei“ alchi-mice. Printr-o conexiune trans-disciplinarã, Vintilã Horia se în-cumetã la o deconstrucþie a ide-ologiei pe temeiul achiziþiilor dindomeniul „noii fizici“. Iniþiereaîntr-o astfel de cunoaºtere, aptãsã dezvãluie, dincolo de intoxi-carea ideologicã, unitatea fun-damentalã a diferitelor niveluride realitate, este ceea ce îlsalveazã de la alienare pe TomaSinguran din PersécutezBoece!.
Referinþã majorã pentru cãr-turarii medievali, Consolareafilosofiei (524) surprinde oadâncã transformare prin caretrece ºi despre care mãrturi-seºte autorul, Boeþiu, în calitatede actor ºi sacrificat pe o scenãde Realpolitik de acum cinci-sprezece secole, iar însprefinalul vieþii, de gânditor care-ºicautã „consolarea“ în scris ºimeditaþie. Un proces asemãnã-tor, de examen al conºtiinþei ºitransformare interioarã, parcurgpersonaje emblematice din ficþi-unile de inspiraþie istoricã ale luiVintilã Horia: Boeþiu însuºi,Ovidiu, Radu-Negru, Platon, ElGreco.
Vintilã Horia insinueazãaluziv ori chiar formuleazãexplicit în romane un semnifica-tiv paralelism istoric. ÎnCavalerul resemnãrii, situaþiaprincipatului dunãrean abando-nat de statele occidentale, aliaþinesiguri într-o atmosferã vagmedievalã (de mai oriunde ºioricând repetabilã), trimite in-direct la situaþia României post-belice ºi la circumstanþele intrãriiei într-o nouã sferã de influenþã.Tema deja rodatã a intelectualu-lui în relaþie cu un regim politicopresiv este dezvoltatã înPersécutez Boece!, prin core-larea biografiilor postbelice alefoºtilor deþinuþi politici, deportaþiîn Bãrãgan, cu aceea a luiBoeþiu, trãitor în Roma supusãde barbari, la finele Antichitãþiitârzii.
Nu întâmplãtor, simboluriletransformãrii alchimice revin înimaginarul romanelor lui VintilãHoria, îndeosebi în PersécutezBoece!. În ultimul, ele traducschimbãri petrecute în conºtiinþapersonajelor ºi revitalizareaenergiilor lor spirituale – apte sãsusþinã rezistenþa fizicã ºi moralãa acestor indezirabili aruncaþi lacapãtul pãmântului, în afara soci-etãþii ºi a civilizaþiei, pentru apieri neºtiuþi ºi a li se ºtergeurmele. (Sunt relevante episodulvindecãrii Sandei, într-un fel de„athanor“ în care se preschimbãmodestul ei adãpost dinBãrãgan sau însãnãtoºirea luiToma, în chip asemãnãtor.)
Reflectând la vieþile unor per-sonalitãþi politice sau culturale ºirecompunându-le în opera sa,Vintilã Horia îºi reconsiderã ºi
Centenar Vintilã Horia (1915-1992)
Un cervantin New Age?
Odatã cu apropierea Crãciunului nereculegem sufleteºte ºi ne pregãtim cubucurie pentru slãvitul eveniment din isto-ria omenirii. Mai mult ca oricând, suntemînclinaþi sã meditãm la actul ÎntrupãriiLogosului, prin care firea omeneascã seuneºte cu firea dumnezeiascã ºi primeºteîn dar veºnicia. Sfântul Ilariee dePictavium, teolog ºi scriitor apusean,cugeta atât de frumos: „Dumnezeu S-afãcut vremelnic pentru ca noi, cei supuºitimpului, sã devenim veºnici“. Iar SfântulMaxim Mãrturisitorul, profund teolog bizan-tin, evidenþia în acelaºi sens, adevãrul cãLogosul „îmbrãþiºeazã“ în Hristos întreagacreaþie ºi „recapituleazã“ toate lucrurile înEl pentru a demonstra cã în integritatea eicreaþia este una, ca ºi cum „un omreuneºte in el însuºi toate membrele sale“(Ambigua).
Meditând, de Crãciun, la relaþia dintreDumnezeu ºi om înþelegem cã aceasta nueste o relaþie de putere sau de înfruntarereciprocã, ci o relaþie de iubire, care nearatã cã Dumnezeu S-a smerit ºi S-a fãcutom pentru ca omul sã se îndumnezeiascã.Aºadar, deificarea omului este posibilã!
La „plinirea vremii“ (Galateni 4,4) s-areluat, la un nivel superior marele dialog allui Dumnezeu cu oamenii. Sfântul ApostolPavel spune cã „în zilele mai de pe urmãDumnezeu ne-a grãit nouã prin Fiul“ (Evrei1,1). Din cauza pãcatului care a întunecatvederea spiritualã a omului ºi l-a determi-nat sã vadã în raþionalitatea acesteia orealitate închisã în ea însãºi, separatã deIzvorul (Creatorul) ei, Dumnezeu-Treimea„cea deofiinþã ºi nedespãrþitã“ a luat o înþe-leaptã hotãrâre prin dialog. Logosul S-aîntrupat în Duhul Sfânt, dupã voinþaTatãlui, ca sã intre în dialog superior cuoamenii ºi sã-i înalþe la adevãrata Luicunoaºtere ca Raþiune divinã.
Acest dialog de cunoaºtere spiritualãprin Hristos „Calea, Adevãrul ºi Viaþa“(Ioan 14,6) se continuã ºi se realizeazã înBisericã, comuniunea de viaþã a oamenilorcu Dumnezeu. Este un dialog personalprin care oamenii se dezvoltã spiritual ºiprogresiv, prin valorile ºi virtuþile creºtinepracticate în numele Binelui moral întru-pat, în Logosul-Hristos.
Valorificarea acestor principii moralecreºtine experimentate pe timpul celordouã mii de ani de creºtinism este obiec-tivul cãrþii „Dialoguri pilduitoare“ apãrute încursul acestui an, la Editura Corgal Pressdin Bacãu. Autorul este apreciatul publicistºi scriitor bãcãuan Cornel Galben, cu bine-cuvântarea Înaltpreasfinþitului Teodosie,Arhiepiscopul Tomisului. Dupã cum nearatã ºi titlul, volumul a fost realizat, cumultã râvnã creºtineascã, datoritã dia-logurilor pe care autorul le-a întreprins cudiverse personalitãþi eclesiastice dar ºilaice, din þarã ºi de peste hotare. Acestedialoguri au fost publicate, între 1997 –2012, în revista „Credinþa Ortodoxã“ ceapare la Bacãu. Aºadar, în paginile aces-tei reviste binecuvântate acum dePreasfinþitul Galaction, EpiscopulAlexandriei ºi Teleormanului, au vãzutlumina tiparului dialogurile grupate în volu-mul de faþã, mesajul lor fiind în pofida tre-cerii timpului, la fel de proaspãt ºi de pil-duitor.
Ne reîntâlnim prin lectura acestor „dia-loguri“ cu pãrinþii arhimandriþi – mariduhovnici Iustin Pârvu, Teofil Pãrãian,Melchisedec Velnic, Ciprian Zaharia ºiModest Moraru, cu înduhovniciþii profesoride teologie Constantin Galeriu ºi DumitruPopescu, cu monahii athoniþi: DamaschinGrigoriatis, Atanasie Floroiu, Iulian Lazãrºi ªtefan Nuþescu. Lor li se adaugã preoþi,protopopi ºi enoriaºi, care aduc în centrulatenþiei probleme mai puþin cunoscute alecreºtinismului de astãzi.
Deosebit de interesantã este grupareadialogurilor în cinci mari capitole: 1. Bisericasfinþitoare; 2. Biserica ziditoare; 3. Bisericalucrãtoare; 4. Biserica oropsitã; 5. Bisericadin noi. Esenþial, în toate aceste dialogurigãsim îndemnuri ºi povãþuiri duhovniceºticare se referã la realitãþile creºtine deastãzi. „M-am bucurat sã constat vizitândRomânia, cã poporul român este foarteevlavios, cã merge în numãr mare la bi-serici ºi mãnãstiri, cã participã cu atenþie laslujbe, cã se spovedeºte ºi se împãr-tãºeºte având mare evlavie faþã de IisusHristos ºi Maica Domnului, dar ºi cãtre ie-rarhii lor, pe care îi respectã ºi îi urmeazã“– apreciazã ierom. Damaschin Grigoriatisde Mãnãstirea Grigoriu – Athos (p. 16-17).
De aceea, în Grecia au fost traduse,prin stãdania sa, 25 de cãrþi din operaduhovnicilor ºi teologilor români, de laPatericul românesc la ConvorbiriDuhovniceºti, ºi alte lucrãri apãrute în orto-doxismul românesc.
Pãrintele Teofil, renumitul duhovnic dela Sâmbãta de Sus, constata însã cã înprezent „este mai mult interes de teologiaintelectualã, cât de o angajare realã.Adevãrul este cã fiecare om trãieºte cumpoate, dar cei care le dirijeazã viaþa spiri-
tualã trebuie sã fie mai doritori ºi maiinteresaþi de a-i pune pe oameni în legã-turã cu Dumnezeu. Sã nu se trãiascã într-un sistem de gândire, ci într-un sistem deraportare, de trãire duhovniceacsã“ (p.41).
În acelaºi context, pãrintele Iustin Pârvuconstatã cã „ne trebuie o familie mai sãnã-toasã, pentru cã aici se va forma bãrbatulde stat, aici se formeazã geniul, eroul,mucenicul, dar ºi omul deºert. Familia,împreunã cu ºcoala ºi ora de religie,Biserica împreunã cu ºcoala, legãtura maistrânsã între religie ºi ºtiinþã, între credinþãºi viaþã, toate acestea, în sfârºit, vor puteaîn timp, sã ne readucã acolo unde me-ritãm“ (p.46).
Deosebit de relevante sunt dialogurile,trei la numãr, avute cu pãrintele profesorConstantin Galeriu, bãcãuan de origine.„Când ai ºi o viziune asupra tuturor religi-ilor, o viziune asupra tuturor sistemelorfilosofice, nu e greu de fãcut, de ales. Cãzice Mântuitorul: „Mulþi chemaþi, puþinialeºi“. Iar Sfântul Chiril al Alexandrieispune: „Ales e cel care rãspunde lachemare“. ºi atunci, când eu am viziuneaaceasta, pentru mine e uºor sã ajung laconvingerea de neclintit cã nicio filosofiedin lume, nicio altã religie nu-mi oferã ce îmioferã Hristos. În El am plinãtatea adevãru-lui ºi ca om ºi ca Dumnezeu“ (p.69 – 70).
Convingãtoare sunt cuvintele pr. prof.dr. Dumitru Popescu, membru alAcademiei Române: „Adevãratul creºti-nism românesc ºtie sã împace mistica curaþiunea, fiindcã românul este în acelaºitimp om de misticã ºi manifestã mistica înviaþa de toate zilele, prin omenie, prinsolicitudine ºi deschidere faþã deaproapele lui, dar pe de altã parte învocabularul românesc existã niºte cuvintecare aratã cã românul ºtie sã fie raþional ºicumpãtat, pentru cã mereu spune sã fiicuminte, sã-þi intre minþile în cap, sã nu fiismintit ºi sã-þi bage Dumnezeu minþile încap. Deci trebuie sã þinem un echilibrudacã vrem sã ducem o viaþã fireascã ºinormalã dupã voia lui Dumnezeu, trebuiesã le dãm ºi inimii ºi minþii ce li se cuvine“(p.74). De aceea, „rolul duhovnicului estefoarte mare“ (Ierom. Iulian Lazãr, SchitulProdromn – Athos) pentru cã, „conformcuvântului revelat al Evangheliei, dat deIisus Hristos direct Sfinþilor Apostoli ºicelorlalþi ucenici, nu avem voie sã trans-mitem în amestecare adevãrurile drepteicredinþe cu relativitãþi ale lumii moderne ºipostmoderne“ (Ioan Enache, scriitor).Aºadar, nu trebuie amestecate lucrurile ºi,cu atât mai mult adevãrurile de credinþãunice ºi revelate. Chiar ºi doi fulgi dezãpadã au identitãþi ºi structuri diferite,oricât de asemãnãtori par a fi între ei.
În final, considerãm volumul „Dialoguripilduitoare“ o carte binevenitã de spiritua-litate creºtinã care atrage atenþia, în spe-cial, asupra pericolului pe care îl provoacãpostmodernismul. El are ca efect dispariþiafundamentului religios ºi social al omului.Ori, obiectivul spiritualitãþii creºtine este dea arãta cã scopul principal al vieþii creºtineeste deificarea omului ºi a creaþiei înHristos, în virtutea constituþiei raþionale aîntregii lui fiinþe ºi a creaþiei. Drumul cãtreîndumnezeire este întregit prin integrareaîntregii existenþe în trupul bisericesc, întrupul lui Hristos nãscut din SfântaFecioarã Maria, printr-un mod de viaþã cedã posibilitatea neîntreruptei conlucrãri aomului cu Harul lui Dumnezeu.
Naºterea lui Hristos sã ne fie de folos!
lecturi
noiembrie – decembrie 2015 15
Pr. dr. Constantin LEONTE
Dialoguri pilduitoareîn duh de credinþã
se conciliazã cu propriabiografie. O aºazã în perspecti-va unui sens generic – a unuiarhetip al exil(at)ului, în particu-lar relevant pentru generaþia '27româneascã, trecutã prinispitele ideologice ale Europeiinter- ºi postbelice ºi, mai mult,suportând consecinþele angaja-mentelor, fie ºi temporare, pecare membrii ei le-au avut cuideologiile totalitare. VintilãHoria însuºi, în anii tinereþii, n-afost cruþat de astfel de derapajeideologice, aºa cum o dovedescunele articole pe care le-a sem-nat în presa româneascã aepocii. Asemenea unor colegide generaþie, precum Eliade ºiCioran, ba poate chiar în maimare mãsurã decât lor, episodulacesta i-a afectat semnificativ luiVintilã Horia cariera literarã.Drept dovadã, scandalulGoncourt din 1960, în ciuda le-pãdãrii autorului de afinitãþilejuvenile cu extremismul dedreapta. În Salvarea de ostro-goþi, mea culpa lui Boeþiu, cupuþin înaintea morþii la care îltrimite protectorul de altãdatã,împãratul got Teodoric, esteecoul acestei experienþe rele-vante pentru o bunã parte a in-telectualitãþii româneºti formateîn interbelic, supuse dramaticprovocãrilor epocii ºi apoi con-textului politic postbelic: „Amprocedat greºit colaborând curegimul sãu“ – îºi asumã Boeþiu.
Profesorul Diaconu dinPersécutez Boece! împarte cuDante aceeaºi intenþie de a gãsio soluþie la o crizã de sistem. PeDiaconu îl intereseazã o ieºiredin impasul lumii postbelice,divizate de cortina de fier ºiînvrãjbite de sloganurile ideo-logice. Commedia dantescãschiþeazã, la rândul ei, o cale desalvare din marasmul (politic ºimoral, individual ºi social, secu-lar ºi religios) prin care treceau,la vremea aceea, PeninsulaItalicã ºi Europa occidentalãmãcinate de un conflict de uzurãîntre Imperium ºi Sacerdoþium,între guelfi ºi ghibelini, întreautoritatea laicã a oraºelorpeninsulare ºi expansionismulpapal.
* * *Precum Dante în Commedia,
Vintilã Horia propune o soteri-ologie, dar una cumva New Age,la confluenþa dintre fizica atomu-lui ºi hermetism – o alternativãla „rãul“ istoriei care a înlocuitstructurile cosmotice cu o entro-pie alimentatã ideologic. Ceeace e o alternativã la ideologiileimanentiste ale (post)moder-nitãþii. Vintilã Horia rescriebiografiile câtorva pribegi iluºtri,din perspectiva propriei vieþi derãtãcitor niciodatã repatriat.Exilul devine, în cazul lui ºi alaltor colegi de generaþie –Ionesco, Cioran, Eliade –, un felde mit personal. Acesta se ma-nifestã însã diferit la fiecare din-tre ei, în funcþie de disponibili-tatea fiecãruia de a-ºi afirmafãþiº, voalat sau mai delocrelaþia cu România, în faþa pu-blicului occidental postbelic.
Secretul este dde a scriefããrãã connºtiinnþapropriei sexualitããþi
Conceptul de scriiturã femininã esteunul destul de recent la scarã istoricã. Laun nivel simplist, mulþi îl echivaleazã cu„scrierile produse de femei“, ceea ceface ca, în multe volume de istorie lite-rarã, sã aparã capitole intitulate, spreexemplu, „Poezia femininã“ sau „Prozafemininã“ a unei anumite perioade. Esteuna dintre manifestãrile benigne ale se-paraþiei impuse de tradiþie între ce aucreat bãrbaþii ºi ceea ce au creat femeile,ultima categorie fiind, în genere, multmai supusã criticilor, îndoielilor ºiridicãrilor dispreþuitoare de sprâncene.Totuºi, Harold Bloom respinge hotãrâtcriteriul genului în evaluarea canonicitãþiiliterare a unui text, plasându-l ironic în„sfânta treime“ a „ªcolii resentimentare“care include, pe lângã gen, clasa socialãºi rasa.
Deºi ideea de scriiturã femininã a fostsavant elaboratã în a doua jumãtate asecolului XX, prin raportare la tot felul deteorii, printre care cea psihanaliticã ajucat un rol deloc neglijabil, mi se pareexagerat (ºi chiar ilogic) efortul ºcoliifeministe de a lupta, de multe ori isteric,pentru un loc în panteonul valoric pecare, de fapt, încearcã sã-l discrediteze.Ceea ce mã pune pe gânduri esteechivalarea ideii de scriiturã femininã cumanifestarea discursivã a unui tip decorporalitate opus celui masculin, cât ºicu explozia unei psihologii furibunde, þi-nutã sub capac prea mult timp. Luptafemeii pentru drepturile ei a produsschimbãri sociale, istorice, politice ºieconomice îndreptãþite, dar demersulfeminin poststructuralist de a uzurpauzurpatorul masculin duce, fãrã doar ºipoate, la constatarea cã discursul femi-nin nu poate exista decât ca parte dindiscursul patriarhal (perceput ca fiindsufocant sau oprimant) ºi cã, în fine, oscriiturã femininã purã, separatã completde cea aparþinând prin tradiþie bãrbaþilor,este o imposibilitate.
În 1928, în timp ce scria un eseu scli-pitor despre relaþia femeilor cu literatura(intitulat A Room of One’s Own [Ocamerã proprie] ºi publicat în 1929),Virginia Woolf adopta o perspectivã multmai aproape de adevãr (prin care, dupãpãrerea mea, ea prefigureazã ºi rezolvãdezbaterea provocatã în culturã de per-spectiva feministã, înainte chiar caaceastã dezbatere sã se fi pornit).Pornind de la un diagnostic al situaþiei lavremea respectivã, autoarea britanicã serevoltã în faþa discriminãrii femeii, dar nuadoptã o poziþie deschis militantã sau
pãrtinitoare. Viziunea ei este subtilnuanþatã, iar ironia ei este mereu susþi-nutã de argumente raþionale.
Lãsând la o parte exagerãrileprosteºti ale unor profesori universitaricare nu ezitau sã scrie tratate despreinferioritatea înnãscutã a femeilor,Virginia Woolf depãºeºte dihotomia per-nicioasã dintre masculin ºi feminin în cepriveºte aprecierea corectã a valorii lite-rare. O ajutã sã facã asta nu numai lec-tura textelor egocentrice ale unorromancieri bãrbaþi (în care, spuneautoarea britanicã, stâlpul eului care nuse vede decât pe sine – în englezã,pronumele „eu“ se traduce prin „I“, ceeace faciliteazã aceastã metaforã – nu per-mite scrisului nicio modulare memorabilãsau semnificativã cu adevãrat), ci ºi lec-tura furiei dezlãnþuite de care se cram-poneazã autoarele feministe.
Secretul este de a scrie fãrã conºtiinþapropriei sexualitãþi, de a atinge o starespiritualã androginã în care partea femi-ninã a minþii sã poatã conlucra optim cupartea ei masculinã, astfel încât oricereziduuri ale persoanei particulare sã fietopite, iar mintea sã poatã crea în starede incandescenþã totalã. În termeni freu-dieni, am putea spune cã este de dorit caprocesul de sublimare sã fie complet, alt-fel, scrisul este inegal ºi balastul indigestal persoanei, cu toate nemulþumirile,eºecurile, rãzbunãrile ºi amãrãciunile ei,este greºit transbordat înãuntrul opereicare ar trebui sã poatã vorbi eliberatã deele, în numele ºi în folosul umanitãþii. Cãeste extrem de greu sã atingi aceastãstare o demonstreazã majoritateaoperelor deja existente. (Singurul care aatins-o cu adevãrat este Shakespeare,crede Virginia Woolf – ºi, pe lângã ea,mulþi alþii.)
De aceea, a vorbi despre o scriiturãmasculinã sau femininã este mereu unsemn al eºecului acelei scriituri.Scriitura, fie cã este produsã de un bãr-bat sau de o femeie, nu este decât bunãsau proastã, reuºitã sau mai puþinreuºitã. Criteriile de judecatã a valorii tre-buie sã fie unitare, altfel, un relativismcãldicel compromite orice ordine, oricelimpezime. Harold Bloom, ca sã mãîntorc la el, are convingerea cã literaturaîºi meritã cu adevãrat numele atuncicând ne învaþã cum sã ne raportãm lapropria identitate, cum sã ne suportãmpropria singurãtate funciarã. Ai fi ten-tat(ã) sã spui cã, de vreme ce femeile auo experienþã mult mai bogatã a sin-gurãtãþii ºi introspecþiei decât bãrbaþii,ele desigur cã ar avea mai multe de spusîn aceastã privinþã. Dar a spune astaînseamnã a aluneca deja pe unul dinversanþii sexualitãþii ºi a pierde ºansa laincandescenþã...
Andreea Mironescu
Idei gginnggaººedesprre „sexul gginnggaºº““
Acum aproape un secol, PaulZarifopol, autorul unora dintre cele maisubtile eseuri pe marginea modernitãþiiromâneºti de dupã Primul RãzboiMondial, dedicã, în cadrul rubricii saleDin registrul ideilor gingaºe, gãzduite derevista „Viaþa româneascã“, un articolintitulat, nu fãrã o undã de maliþie,Feminism. Punctul de pornire al acesteischiþe de gen, mai moderate ºi mai rela-tiviste decât cele ale contemporanilorsãi, este stranietatea funciarã pe caresexele ºi clasele sociale o resimt unelefaþã de altele. Privitã cu o detaºare pecare Zarifopol o numeºte în alte locuriesteticã, femeia devine, pentru privitorulbãrbat, un „obiect“ unheimlich: „hainapestriþã a femeilor noastre, peneleenorme bizar aºezate pe cap,încãlþãmintea care le înþepeneºtepiciorul într-un unghi absurd, nu-ti paraceste în clipele rare de lucidã ºi liberãcontemplare, ca simboluri pipãite aleprofundelor înstrãinãri sociale? Nu teizbesc atunci aparenþele aceste, atât deviu desemnate ºi colorate, ca semneleunei lumi de tot depãrtate ºi stranii?...Astãzi, când pornirea cãtre aplanarea ºiegalizarea istoricã este mai violentã caalte dãþi, deosebirile aceste capãtã unrelief cu deosebire aspru“. Femeile sunt,explicã Zarifopol în continuare, „oamenifundamental practici“. Calitatea, dacã oputem numi astfel, este însã ºi una limi-tativã, oprind-o pe femeie sã poatãdesfãºura (atâta timp cât efectele eman-cipãrii nu se vor naturaliza în sufletulfeminin) activitãþi de lux ale spiritului,precum cele artistice. Totuºi, polemicfaþã de teza lui G. Ibrãileanu despre infe-
rioritatea femeilor ca producãtoare deartã, Zarifopol precizeazã cã nu suntdiferenþe naturale în joc, ci unele istorice,provenite din aceea cã femeilor li s-aimpus o esteticã deosebitã în orice mani-festare a vieþii: spirite practice, doamnelear putea face cu succes politicã, însãimixtiunea gustului feminin în artã a dat,de pildã, literatura salonardã, burghezãºi puritanã din post-clasicismul francez.Îndatoratã probabil viziunii unui filosof caGeorg Simmel, autor al unui celebrueseu despre cultura femininã, intervenþialui Zarifopol are în centru o „ideegingaºã“ a modernitãþii autohtone dedupã rãzboi, când rolurile socialetradiþionale încep sã fie chestionate cri-tic, ºi ar trebui cititã ca un document deepocã. ªi totuºi: nu este încã feminismulo idee gingaºã a zilelor noastre?
Oricât ar pãrea de curios, prejude-cãþile sexiste (ºi nu numai acest tip depreconcepþii) sunt prezente nu doar înlimbajul ºi în situaþiile de interacþiunecotidianã, ci ºi în discursul cultural dinRomânia contemporanã. ªi asta pentrucã lipseºte, în primul rând, o (auto)criticãa ideilor primite de-a gata, a cliºeelor, avorbelor de duh ºi a argumentelor deautoritate moºtenite de la înaintaºiinoºtri iluºtri. Existã încã voci publicecare nu par sã realizeze cã, îndreptân-du-ºi tirul cãtre feminism sau feministe ºinu cãtre „femeie“ în general, comit un actde discriminare mascatã. ªi ironiafuncþioneazã, de cele mai multe ori, ca oformã de excludere: de pildã, apelativul„sexul gingaº“ nu face decât sãînlocuiascã un cliºeu printr-un altul, maivioi. Câteva exemple ilustrative pot ficulese din presa culturalã recentã. Înalte spaþii culturale teoriile feministe suntde multã vreme discutate ca niºte con-structe politice, ideologice ºi sociale, cri-tica acestor idei având deja o tradiþie.Luat ca atare, feminismul este un ter-men-umbrelã, dar conceptele, ideile,formele lui de manifestare socialã auprodus niºte consecinþe inclusiv în para-digma studiilor umaniste ºi literare, con-secinþe care nu pot fi ignorate, cum ade-sea se întâmplã. Asta nu înseamnã însãcã aceste instrumente trebuie aduse îndiscuþie de fiecare datã când vorbimdespre scriitori ºi critici care sunt ºifemei. Prin urmare, cred cã distincþia li-teraturã femininã versus literaturã mas-culinã poate fi operaþionalã doar dacãavem în atenþie istoricitatea acestor con-cepte, studiul relevanþei lor într-un anu-mit timp ºi loc, în care aceastã discri-minare reprezintã un criteriu operaþionalpertinent.
Exerciþiul de criticã a ideilor moºteniteºi de-colonizarea imaginarului culturalcaracterizeazã, cred, în special criticatânãrã, indiferent de gen. Cât priveºte lit-eratura, aceasta a fost dintotdeauna unadintre cele mai democratice forme de
Literatura „femininã“?
Pornitã de la o constatare de domeniul evidenþei (aceeacã prezenþa femeilor în spaþiul universitar ºi în presa cultu-ralã este tot mai puternicã în ultimele decenii), tema de anulacesta a Colocviilor revistei „Ateneu“ s-a dovedit a fi un pre-text incitant, dezbaterea Portret de grup cu scriitoare de azi(gãzduitã de Biblioteca Universitãþii „Vasile Alecsandri“ dinBacãu) confirmând, încã o datã, cã societatea româneascãpostdecembristã nu s-a vindecat, pe deplin, de prejudecãþiºi stereotipii, de cliºee ºi de frustrãri. Interesantele ºi sub-tilele puncte de vedere expuse de invitaþi s-au lovit, fatal-mente, de timpul limitat avut la dispoziþie, motiv pentru carene-am gândit sã extindem interogaþiile generate de acestsubiect printr-o anchetã. I-am rugat, deci, pe invitaþii„Ateneului“ sã ne împãrtãºeascã un punct de vedere privitorla specificul literaturii de azi ºi la utilitatea/inutilitatea exis-
tenþei unei abordãri pe criterii de gender. Altfel spus, sã-ºiexprime opinia în ce mãsurã se poate discuta despre o „lite-raturã femininã ºi/sau masculinã“? Cum a evoluat problemade-a lungul ultimului secol ºi cum se vãd astãzi lucrurile?Cum se poate elibera cultura românã actualã deprejudecãþile sexiste prezente de la Maiorescu pânã în dis-cursul unora dintre cei mai influenþi critici de astãzi? Pe dealtã parte, existã o efeminare a discursului critic al bãrbaþilorºi o anume virilitate în cel al femeilor? Le lipseºte femeilorfeminitatea ºi bãrbaþilor bãrbãþia? Se întrevãd semnele uneideschideri, ale unei normalizãri (despre care vorbea DorisMironescu) sau modul acesta de a pune problema ascunde,îndãrãtul unui limbaj corect politic, misoginismul?
Adrian JICU
discurs, care a oferit adeseori o voceputernicã celor lipsiþi de putere. Ca ºialte forme de artã, literatura atrageatenþia asupra relaþiei dintre marginali-tate, excentricitate ºi status-quo; eapoate fi, aºa cum susþine VirgilNemoianu, o pledoarie pentru multicul-turalism într-o epocã a globalizãrii.Receptarea literaturii se bazeazã într-omãsurã covârºitoare pe exerciþiul identi-ficãrii imaginative ºi al empatiei: astfel,cultivarea diferenþei, dacã nu se transfor-mã în tezã, rãmâne una dintre funcþiile einaturale. Tocmai de aceea, e de mirarecã premiza care statueazã cã scriituramasculinã are în vedere esteticul, pecând cea femininã are în vedere „femini-tatea“, este încã atât de rezistentã. Dacã„scriitura femininã“ poate reprezenta lafel de bine un stereotip, un cliºeu sau unconcept de lucru (depinde cum ºi cine îlfoloseºte), rolul nu o datã emancipatorpe care reprezentantele genului femininl-au oferit limbajului artistic sau uzului li-teraturii nu doar din postura de autoare,ci ºi ca parte a publicului de masã orispecializat nu trebuie în nici un caz tre-cut cu vederea. E cel puþin ciudatãaprecierea scriitoarelor pentru calitãþimasculine (virilitate) sau asociate mas-culinitãþii în literaturã (obiectivare), ca ºiconvingerea cã acestea se auto-discri-mineazã interesat, pentru a forþa intrareaîn canonul estetic pe uºa corectitudiniipolitice. Hortensia Papadat Bengescu,Gabriela Adameºteanu, IleanaMãlãncioiu sau Herta Müller sunt mariscriitoare nu pentru cã „îºi depãºescstatutul feminin“, ci pentru cã literaturalor consacrã o voce artisticã aparte.
Doris Mironescu
AAnndrrogginnulººi mmaimmuþa
În cursul dezbaterii din octombrie dela „Ateneu“ am încercat sã afirm unlucru: cã, în generaþia mea, numãrulautoarelor de criticã literarã a început sãse apropie de cifra „normalã“ sugeratãde proporþia femeilor din studiile filolo-gice ºi din societatea de azi. În perioadadebutului, prin 2003-2004, îmi era clar cãprintre partenerii obligatorii de dialog criticse gãseau Bianca Burþa, Florina Pîrjol,Adriana Stan, Adina Diniþoiu, LuminiþaCorneanu, Gabriela Gheorghiºor,Raluca Dunã, Oana Soare, CristinaBalinte, Luminiþa Marcu, TeodoraDumitru – ºi acestea erau doar numelecele mai vizibile. Lor li se adãugauautoare remarcabile afirmate în anii 90precum Gabriela Gavril, NicoletaSãlcudeanu sau Simona Sora. Fapt estecã toate scriau foarte bine ºi cã scriaucriticã literarã, nu doar prozã sau poezie,cum o mai fãcuserã, la un nivel de per-formanþã, generaþii de doamne pânãatunci. Critica literarã permite câºtigareade autoritate dar, mai important, eadefineºte câmpul literar ca pe un spaþiu
de dialog, capabil de autoreglare. Abia înaceastã calitate o prezenþã mai pregnan-tã a femeilor are un efect real ºi binevenitasupra literaturii. ºi nu doar a literaturii:aici conversaþia literarã poate sã aducã odiferenþã ºi în planul vieþii publice, pecare scriitorii au mereu iluzia cã o potinfluenþa, deºi nu pot decât, cel mult, são descrie convingãtor.
Nu mã tem de o „feminizare“ a spaþiu-lui critic actual (ce o fi aceea?) ºi nici nucred cã femeile se „masculinizeazã“dacã practicã o criticã consecventãmetodologic ºi decisã în evaluãri.Doamnele vin cu punctul lor de vedere,calificat prin studiu ºi talent personal, ºicâºtigã sau pierd pe drept competiþiapentru audienþã ºi autoritate. Din acestpunct de vedere, regulile câmpului literarnu se schimbã. Avantajul prezenþei femi-nine în publicistica literarã este indirect ºise vede în altã parte. Dacã mai multevoci feminine se manifestã în spaþiul cul-tural, asta are sã elimine, nãdãjduiesc, întimp, retorica misoginã, ca ºinumeroasele forme de discriminare(uneori mascatã) de care revistele de lanoi nu s-au scuturat încã cu totul. Nupentru cã doamnele s-ar ocupa cu poliþiagândirii, aºa cum se tem unii publiciºti,deranjaþi de feminism fãrã sã-i cunoascãreperele bibliografice esenþiale. Nu estesarcina femeilor, ci a oricãrui om deconºtiinþã sã sancþioneze derapajele dis-criminatorii atunci când ele se produc.Dar cât timp doamnele vor face parte dinnucleul conversaþiei literare dinRomânia, o sã fie tot mai greu pentrucritici sã aplaude „masculinitatea“ vre-unui roman ca pe un epitet suprem sausã descalifice o carte de poezie pemotivul ciudat cã e „prea femininã“. Vortrebui argumente mai solide, criterii maiprecise, o gândire mai limpede. Mãaºtept deci ca prezenþa femeilor în criti-ca literarã sã aducã din partea tuturor omult mai mare atenþie la limbaj, laautomatismele care ne iau pe dinainte ºicare pot compromite, prin importul debanale prejudecãþi de pe stradã, eforturiintelectuale meritorii. Dacã critica literarãva înceta sã mai fie un club de bãrbaþisolidificat prin refrene misogine con-sacrate de tradiþie, câºtigul va fi al litera-turii, în cele din urmã.
Mã întorc acum la chestiunea exis-tenþei unei literaturi „feminine“ diferitã deaceea „masculinã“. Dacã e vorba de o li-teraturã care descrie existenþa din per-spectiva femeii, desigur cã aceasta afost ºi este scrisã cu imens profit, alãturide o literaturã care descrie lumea copilu-lui, a bãtrânului ºi a tânãrului, a imi-grantului, a minoritarului ºi a autohtonu-lui, a celui singur ºi a colectivitãþii, a insu-lui metafizic ºi a bestiei, a victimei ºi amonstrului moral. Literatura permitenenumãrate compartimentãri ºi nuinterzice niciun fel de dezvoltare în viitor.Dacã literatura înseamnã experienþã fil-tratã intelectual ºi afectiv, atunci expe-rienþa femininã – ºi existã zone ale expe-rienþei care sunt aproape exclusiv femi-nine – este la fel de legitim ficþionali-zabilã ca oricare alta. Sigur, romancieriibãrbaþi pot vorbi despre experienþamaternitãþii, dupã cum o scriitoare îºipoate trimite fãrã probleme eroii larãzboi. Femeile pot scrie „feminin“, caProust ºi Herta Müller, sau „masculin“,ca Hortensia Papadat-Bengescu ºiFlaubert. Esenþial este altceva: cãfemeile nu trebuie sã scrie „ca bãrbaþii“pentru a putea fi validate critic ºi cãtemele feminitãþii sunt fascinante pentruorice cititor de bunã credinþã, accesibilefiind oricui.
Problema, am impresia, apare înmomentul în care prin „literaturã mas-culinã“ se înþelege Shakespeare, iar princea „femininã“ se înþelege DomnicaGârneaþã. Nu are rost, desigur, sã com-pilez acum o listã de mari autoare ale li-teraturii lumii ºi ale literaturii române, dintoate epocile, pentru a repeta adevãrulevident pânã la banalitate cã femeile au
produs capodopere fãrã de care viaþanoastrã de cititori ar fi mult mai sãracã.Am sã mã opresc doar asupra conceptu-lui de androginie scripturalã, elaborat decãtre Virginia Woolf într-un eseu vechide aproape 100 de ani ºi devenit un buncomun al vulgatei teoretice a cititoruluimediu de azi. Este un concept strânslegat de temele modernismului, care aabstractizat actul literar pânã laevanescenþã. În lumea modernismului,scriitorul este prea adesea o fãpturã defum, care scrie dintr-o niºã a nonexis-tenþei ºi îºi epuizeazã creativitatea îngestul autocontemplaþiei. Conceptul pro-pus de Virginia Woolf emanã dintr-o ast-fel de epocã, ba chiar dintr-o perioadã asa în care feminitatea aspira spre oformã, oricât de mãruntã, de legitimitateliterarã. În plus, existã la rãdãcina con-ceptului de androginie o istorie culturalãstrict englezã, legatã de moºtenireadecadentismului lui Swinburne sauWilde. Ea vedea în scriitor o fãpturã ciu-datã, un animal nemaivãzut, cu viziunistimulate de o biologie problematicã,capabil de intuiþii profetice. Teoriaandroginiei nu implicã, totuºi, ideea cãscriitoarele, pentru a se alãtura breslei,ar trebui sã împrumute genul masculin.Cine crede asta nu are nicio ºansã deacces la condiþia mitizatã a androginului,deoarece este, se vede, prea confiscatde prejudecãþile proprii ºi incapabil sãiasã din sine. El seamãnã, mai curând,animalului care nãzuieºte sã imite pe alþii(pe marii scriitori moderniºti, creatori deteorii complicate despre eul profund caretranspare în scriiturã), nereuºind decâtsã se strâmbe cu entuziasm... Înpostmodernitate ºi în lumea informatã deobsesia identitarului ce i-a urmat, ideeaimpersonalitãþii ambigene a scriitoruluiºi-a pierdut autoritatea. Pentru scriitoareprecum Herta Müller, Margaret Atwoodsau Gabriela Adameºteanu, relativizareapropriei identitãþi de gen, lingvistice sauculturale nu mai este ceva de dorit. Iar li-teratura lor ajunge sã fie alimentatã de oexperienþã femininã, a vulnerabilitãþii ºi asuferinþei, a grijii ºi a comemorãrii, acapriciului ºi a tragicului cotidian, carepur ºi simplu nu poate fi trecutã cu ve-derea.
Florina Pîrjol
Nu poatte fi vorrbadesprre o femminnizzarrea crritticii
Discuþia despre literatura femininã ver-sus (întotdeauna versus!) literatura mas-culinã e, întotdeauna, conta-minatã decliºee, orice am face. Nu ºtiu decât, celmult, superficial cum a evoluat aceastãdezbatere în ultimul secol, pentru cã num-a interesat în mod special problema. Mis-a pãrut mereu o falsã discuþie, o încer-care neinspiratã de a identifica ºi descrie
literatura cu niºte calificative care mutaudiscuþia dinspre estetic înspre altceva. Aînceput sã mã preocupe binomul acestaartificial creat doar în momentul în care,citind autoficþiunile autoarelor din Franþaultimelor douã decenii, mi-am pus proble-ma dacã acest tip de literaturã nu e, defapt, apanajul unui discurs legitimator-iden-titar, într-o epocã care supraliciteazãacest tip de literaturã (în fond) politicã. Nuexistã neapãrat un stil feminin în acestecãrþi sau, dacã existã, el poate fi regãsit lafel de bine ºi în autoficþiunile semnate deautori bãrbaþi. „Feminitatea“, dacãagreãm, în mod convenþional, acestvocabular dihotomic, vine din tratareaunor teme gender-specifice: experienþamaternitãþii sau, din contrã, a pierderiiacestui atribut (avortul, moartea unui copiletc.), experienþele corpului feminin, sexu-alitatea º.a. Eventualele clasificãri ale lite-raturii în femininã ºi masculinã pot avea,cel mult, acest criteriu tematic la bazã,însã, altfel, literatura e bunã sau proastã,validã estetic sau nu. Vechea prejudecatasexistã maiorescianã mai existã, cu sigu-ranþã, în rândul receptorilor profesioniºtisau amatori, pentru simplul motiv cã noi,ca literaturã funcþionãm încã pe un tipar alclasicitãþii (discursului, instrumentelor,preocupãrilor). E drept cã tinerii critici dinultimul deceniu – ºi sunt câteva numeimportante în aceastã zonã, mulþi dintre eiuniversitari, ceea ce, evident, e un semnbun ºi pentru învãþãmântul românesc – ºi-au nuanþat discursul, l-au „deschis“, fiind-cã de o anumitã deschidere avea elnevoie, cred.
Nu ºtiu dacã se poate vorbi de o efemi-nare a discursului critic al bãrbaþilor, dupãcum nici de o virilizare a celui profesat defemei. Sau, dacã aceste simptome s-aumanifestat, într-adevãr, pe scena actuali-tãþii, eu nu le-am observat. Îmi aduc amin-te cã, acum mulþi ani, pe vremea cânderam ceva mai activã în zona presei cultu-rale, Dan C. Mihãilescu a vorbit, într-unuldintre textele sale din „Idei în dialog“,despre un grup de „carnasiere“ (da, exactãsta era cuvântul!) în rândul jurnalistelor.Fãceam ºi eu parte din gruparea de ghe-rilã pe care cel mai cunoscut critic literar alþãrii (fiindcã nimic nu se comparã cuimpactul televiziunii, mai ales în România)a identificat-o atunci, alãturi de IuliaPopovici, Elena Vlãdãreanu ºi, sper sã nugreºesc, Alexandra Olivotto ºi, recunosc,m-a flatat. A fost o formã de validare ºi deacceptare a prezenþei femeilor într-o zonãnu rezervatã, ci pur ºi simplu ocolitã defemei. Cumva, situaþia e similarã ºi înspaþiul criticii literare din ultimii ani, undese observã, în mod evident, o prezenþãmult mai puternicã a autoarelor faþã degeneraþiile anterioare, când ea stãtea celmult sub semnul excepþionalului. Deci, nude o feminizare a criticii poate fi vorba, ci,pur ºi simplu, de o prezenþã mai activã aautoarelor, tradusã în cãrþi (unele, exce-lente) sau în cronici de carte, þinute curegularitate în presa culturalã. MihaelaUrsa, Nicoleta Sãlcudeanu, Ioana Both,Tania Radu, Sanda Cordoº sunt câtevadintre numele importante, dar la fel desemnificativ ºi de consistent e ºi valulurmãtor: Bianca Burþa-Cernat, SimonaSora, Adriana Stan, Andreea Rãsuceanu,Adina Diniþoiu, Gabriela Gheorghiºor.Cred cã e neproductiv sã ne punem pro-blema existenþei unui „stil“ (a unei stilistici)feminin(e), în critica literarã, ºi, judecânddupã lista de mai sus, nici n-am aveatemeiul s-o facem. Mai curând ar fi intere-sant de vãzut (aflat) de ce numãrulautoarelor interesate de acest tip de dis-curs a crescut exponenþial în ultimul dece-niu ºi rãspunsul trebuie deschis, în modclar, spre sociologie, istoria mentalitãþilor,psihologie (ºi socialã), ºtiinþe politice.Doris Mironescu are dreptate, e un semnde normalitate – socialã, culturalã, ºi – înfine – un semn cã literatura românã (cutoate ramurile ei) începe sã se cureþe,proporþional cu societatea (sper), deprejudecãþile, marotele ºi tiparele eireducþioniste.
anchetã literarã
noiembrie – decembrie 2015 17
centenar
noiembrie – decembrie 201518
Trãind, dupã cel de-al DoileaRãzboi Mondial, o bucatã devreme în spaþiul extracontinen-tal, apoi prea puþin în capitalaculturalã europeanã (pe cândîncã nu se efectua mutarea eiperiodicã de colo-colo, cirãmânea doar la Paris, pe timp,aparent, nelimitat) ºi petrecândultima parte a vieþii în Spania,Vintilã Horia a reuºit sã seimpunã, pe cont propriu, drepto mare personalitate în comu-nitatea spiritualã a exilului nos-tru, în vecinãtatea celebrei tri-ade Cioran – Eliade – Ionescu.La centenarul naºterii, el estecunoscut publicului nostru largîndeosebi ca autor al romanu-lui „Dumnezeu s-a nãscut înexil“, cu tot ceea ce a implicatscandalul acordãrii ºi nede-cernãrii Premiului Goncourt.Dar opera sa este formatãtotuºi din peste douãzeci descrieri în care se întrepãtrundingenios modalitãþile romaneºticu povestirea ºi eseul. Dupã1990, au fost recuperate, alã-turi de reuºitele poetice, ºicelelalte romane, eseistica safiind limitatã pânã acum în prin-cipal la publicistica apãrutã înþarã.
Studiul „Eseistica lui VintilãHoria – deschideri cãtre trans-disciplinaritate“, apãrut subsemnãtura Mihaelei Albu ºi alui Dan Anghelescu, are unscop recuperator, pentru cãsunt supuse analizei texteeseistice foarte puþin cunos-cute, alãturi de care estereunitã ºi o parte dintre arti-colele risipite prin revisteleexilului. Prezentul demers –foarte necesar, dacã avem învedere cunoaºterea foartevagã în þarã a periodicelorexilului – vine în prelungireaaceluia întreprins de MirceaPopa, care, în volumul„Credinþã ºi creaþie“, din 2003,a adunat articolele publicateînainte de pãrãsirea þãrii. Armai putea fi gãsitã o completi-tudine, legatã de caracterultransdisciplinar al eseisticii(ceea ce justificã ºi titlul alespentru prezenta carte) ºi deafinitãþile cu articolele semnatede Mircea Eliade ºi de MirceaPopescu, apãrute în diversereviste româneºti din afara þãrii.Se aduce în discuþie ºi activi-tatea, la fel de necunoscutã, deconferenþiar ºi de profesor. Înfine, ampla anexã insereazã –pe lângã antologia din eseurileºi studiile apãrute în exil ºi uninterviu – 15 scrisori de la ºicãtre Vintilã Horia, ce îºi auimportanþa lor pentru reliefareaunor aspecte biografice alecorespondenþilor, dar ºi aleepocii în care au trãit ºi createi.
Creaþia avutã în vedere estesupusã analizei în funcþie decele douã mari etape ale vieþiiautorului ei: cea româneascã(colaborarea la revista „SfarmãPiatrã“, aderarea la grupareadin jurul revistei „Gândirea“,desprinderea de aceasta ºi înfi-inþarea revistei „MeºterulManole“, ivitã din dorinþa de asitua literatura românã în con-text universal) ºi cea a exilului(mult mai amplã, substanþialãºi valoroasã, dar ºi cu accen-tele schimbate pe acest drum
al iniþierii, de adevãratã probãlabirinticã, început cu acuzareavitregiilor timpului istoric româ-nesc ºi terminând cu expe-rienþa ovidianã).
În exil, autorul romanului„Salvarea de ostrogoþi(Prigoniþi-l pe Boeþiu)“ încearcão adaptare la spaþiile culturaleîn care este nevoit sã trãiascã,el vorbind chiar despreprezenþa unui exil în exil,condiþie care l-a ajutat sã poatãcontinua sã scrie la opera careva deveni oglindã a suferinþeisale. Dupã cum însuºi scriitoruleste convins, exilul este oformã de cunoaºtere de sine,de realizare intelectualã încondiþii vitrege, având înacelaºi timp ºi o funcþie cre-atoare. În acest spirit, autoriicãrþii sesizeazã cum eseisticava cãpãta accente ºi orientãricu totul noi faþã de cele avuteîn þarã, deoarece marele nostruexilat a cãutat sã se racordezela miºcarea ideilor gândiriifilosofice, mai ales acelea hei-deggeriene, canalizându-ºiatenþia înspre dihotomia sacru– profan ºi, implicit, pe întreagafenomenologie a sacruluilegatã de coordonatele tempo-rale. Expresia obsesiei de a sesalva existenþial va fi aceea aieºirii din timp, a eliberãrii de
sub teroarea istoriei prin artã,prin contemplaþie, prin lecturisau studii ºi prin orice fel depreocupãri spirituale ce facposibilã evadarea din realitate.Având în mod vãdit conºtiinþatraversãrii unei epoci de crizã aspiritului occidental, VintilãHoria va urmãri (ºi implicitMihaela Albu ºi DanAnghelescu), atât în romane,cât ºi în eseisticã, dezvoltareaunor teme predilecte legate detimp, istorie ºi spiritualitate.
Cei doi istorici literari ne facpãrtaºi manierei în care cel cea scris „Journal d’un paysan duDanube“ traverseazã, în aven-tura sa intelectualã ºi cre-atoare, universuri ideaticeesenþiale pentru configurareaspiritualitãþii caracteristice se-colului trecut. La fel ca în pe-rioada României reîntregite, elva rãspunde ºi în noul context,traumatizant pentru conºtiinþaromâneascã, îndemnurilorlansate de Mircea Eliade,susþinând în mod practic ideeade salvgardare a culturii ºi spi-ritualitãþii româneºti în condiþiileinstaurãrii regimului comunistîn þarã. Mihaela Albu ºi DanAnghelescu insistã asupra fap-tului cã, atât în romane, cât ºiîn eseisticã (unde existã ºi pre-ocuparea pentru studiul
miturilor dintr-o viziune mist-icã), apare ºi dominã ideeamântuirii, a salvãrii de subteroarea istoriei, a evadãrii dintimpul profan ºi a dezvãluiriiconcomitente a semnificaþiilorrealului ºi a semnelorTranscendentului. Personajeleînsele din romane încep sãvadã în jurul lor, asemeneaacelora eliadeºti, semne ºisensuri greu perceptibile.
Cercetãtorii noºtri sunt con-vinºi cã opera romanescã a luiVintilã Horia, unde se reflectãpropria dramã a exilului (greude înþeles din partea cuivaexterior acesteia), poate fi mailesnicios analizatã dacã esteraportatã la unele dintredemersurile eseistice, întrecele douã genuri de scriereexistând o relaþie de strânsãinterdependenþã. Dar nu numaiatât. Chiar ºi în poeme ºi inter-viurile acordate se problema-tizeazã exclusiv asupraînþelegerii rosturilor fiinþeiumane în lume ºi în faþaIstoriei. Pentru aceasta, au fostadunate informaþii din treidomenii aparent diferite: litera-turã (artã), religie ºi disciplineaparþinãtoare celor mai diverseramuri ale ºtiinþei (fizicã, psi-hologie, istorie etc.). Printemele predilecte, dar ºi prinmodul de analizã ºi inter-pretare a unor problemefilosofice, literare ºi politice,specifice eseisticii sale, VintilãHoria realizeazã o sintezã ino-vatoare prin arta reunificãriicontrariilor. Ca eseist, autorulcãrþii „Cãlãtorie cãtre centrelepãmântului“ are vocaþia, sau,mai bine spus, intuiþia transdis-ciplinaritãþii, fãrã a o teoretiza,fãrã a o gândi ca metodologieºtiinþificã, ci doar aplicând-ode-a lungul unei experienþenecesare trãirii în preajmamiracolului fiinþãrii. Deºi scrie-rile i-au fost traduse, tipãrite ºiretipãrite în peste 40 de limbi,polimorfismul personalitãþiisale este încã puþin cunoscutîn România.
Douã mici subcapitole alecãrþii sunt afectate conferinþelorºi activitãþii de profesor.Conferinþele þinute de VintilãHoria fac dovada interdiscipli-naritãþii, vastei cuprinderi a pre-ocupãrilor sale, invitatul deonoare putând aborda cu lejeri-tate orice domeniu, de la litera-turã românã ºi universalã la fi-losofie, de la istorie la filosofiaistoriei, de la fizica cuanticã laparapsihologie ºi chiar esote-rism. Iar mãrturiile celor care auasistat la cursurile sale fac ºiele proba pregãtirii culturale deexcepþie a profesorului Horia.
Continuându-ºi activitateade jurnalist, scriind articole deprezentare a culturii române,de criticã literarã ori simplecronici, dar mai cu seamãstudii ºi eseuri ample pe temefilosofice, istorice, literare oride promovare a culturii ro-mâne, Vintilã Horia va colaboraîn exil deopotrivã la publicaþiiromâneºti ºi strãine, scriind înlimbile românã, italianã, span-iolã, francezã. El va milita pen-tru revendicarea întregii culturiromâneºti din creaþia emines-cianã, însã nu se va limita lasimplã propagandã culturalã, civa publica, în acest sens, ana-lize aplicate. De altfel, ºiaceastã promovare a valorilorculturale româneºti, pe lângãopera sa literarã ºi eseisticã, îideterminã, pe drept cuvânt, peMihaela Albu ºi DanAnghelescu, sã afirme cãVintilã Horia a fost unul dintreprincipalii piloni ai spiritualitãþiiromâneºti în exil. Totuºi, înacest demers recuperator, ceidoi avizaþi cercetãtori ai exiluluiromânesc evalueazã corectopiniile emise de eseist ºi con-statã cã unele rezistã la probatimpului, dar altele sunt con-junctural subiective, îndeosebiacelea privind istoria ºi politicaante ºi postbelicã, ce îºi ausorgintea în formaþia sagândiristã (naþionalism, orto-doxie, critica politicianismului)ºi în mai vechea concepþieeminescianã antiliberalistã ºiantisocialistã.
Marea mizã a volumului defaþã – necesarã întocmirii aceea ce Mircea Eliade îºi doreaa fi o „bibliografie a pribegiei“ –este de a demonstra cã, într-ocomplementaritate reciprocreflectorizantã, se întâlnesc înopera lui Vintilã Horia esteticul,credinþa, o neostoitã vocaþie acunoaºterii, dar mai ales odeschidere cãtre un distinctumanism, animat de ideile defiinþã, sens ºi adevãr. MihaelaAlbu ºi Dan Anghelescu au învedere vastitatea pre-ocupãrilor, polimorfismul cre-ator, pentru a capta chinte-senþa scrierilor lui Vintilã Horia.La modul general vorbind,Vintilã Horia a fost, dintre scri-itorii exilului, poate cel maiafectat de cenzura regimuluicomunist ºi încã nu îºi ocupãlocul meritat în literatura noas-trã, din pricina faptului cã înmomentul de faþã opera sa nueste tradusã integral. CarteaVintilã Horia – deschideri cãtretransdisciplinaritate se alãturãaltor salutare contribuþii careîncearcã sã recupereze acesthandicap pe care autorulromanului „Dumnezeu s-a nãs-cut în exil“ îl suportã ca un ade-vãrat cavaler al ne-resemnãrii.Din „timpul ce i s-a dat“, VintilãHoria se aflã, la centenarulnaºterii, încã în perioada exilu-lui de dupã exil, iar MihaelaAlbu ºi Dan Anghelescu, princontribuþia lor, fac ºi ei un efortde a o scurta.
Vasile SPIRIDON
Din perioadaexilului de dupã exil• preefaaþã laa ccaarteeaa în ccurs dee aapaariþiee laa Ed. „Aius““, din Craaioovaa •
•• PPrreemmiiuull ppeenntt rruu SSccuullppttuurrãã aaccoorrddaatt ddee PPrr iimmããrr iiaaMMuunniicc iipp iiuu lluu ii CChhiiºº iinnããuu:: SSiimmiioonn CCrr iisstteeaa –– CCiinnaa tt rroo ii þþaa (( IIaaºº ii ))
eveniment
noiembrie – decembrie 2015 19
Într-o vreme de semn câºtigãtor, dlPetre Isachi a purces la scrierea uneicãrþi, imaginând niºte „Convorbiri ima-ginare cu Jorge Luis Borges“, unul din-tre corifeii literaturii secolului XX.Dialogul dintre Jorge ºi Pedro (autorulcãrþii) ºi-a întemeiat aºezãmânt într-uncer bogat în luceferi, unde toate cãrãrileliterare pe care le apuci sunt noro-coase, unde, sub rânduiala mersuluidrept pe calea înþelepciunii, cei cumâini bãtãtorite ºi cu somn scurt suntegali în vis, cu oricare mare om al lumii.Pentru cã nimeni nu a cunoscut ºi nu vacunoaºte vreodatã hotarele minþiiomeneºti ºi nici puterea de a visa ºifãptui a cuiva ºi încotro bat toate aces-tea. Aºadar, dl Isachi a reuºit sã-mi în-senineze sufletul, deschizându-miporþile spre locuri ce îndeamnã la gândlimpede, la calm ºi la puterile ce prive-gheazã firea omului. Cãci omul seºterge din îngustimea vieþii ºi nu maipoate restitui lumii partea divinã despirit, decât dacã o cuprinde într-o cartecare sã mãrturiseascã luminos o partea vremii pãmântene dintr-o lume pentrunoi ciudatã ºi vãzutã prin ochii unuimare scriitor.
Cine vrea sã aibã parte de frumuseþeºi delectare sã parcurgã aceste splen-dide „Convorbiri imaginare...“ pline de
înþelesuri tainice. Va fi îmbogãþit cu da-rul limbajului ºi stilisticii în care-s scrisecãrþile lui Jorge Luis Borges, de parcãdivinitatea i-a pus scriitorului sud-ame-rican luminã în cuvânt. Interlocutorulsãu (Pedro) parcurge în cartea amintitãun drum înapoi spre sine însuºi, ca unfel de autoiniþiere la fel de valabilã ºilaborioasã precum efortul de a deveniceva ce ai fi vrut sã fii. De la critica pro-fesionistã aplicatã unor cãrþi ale unorscriitori de cãtre Petre Isachi, la acestpolifonic ºi tulburãtor volum de„Convorbiri imaginare...“ se parcurgeun drum de uimitor rafinament creativ,transformând argumentaþia moralã înuna metafizicã. De aceea, cred cã deceva vreme cãrþile lui Borges nu maiaparþin unui timp istoric definit, ci suntun semn de recunoaºtere a conºtiinþeiumane în sine.
Vã amintiþi, desigur, cã Vergiliu adescris în „Eneida“ o tapiserie carereînvie scene din „Rãzboiul Troiei“. Artalui Vergiliu e atât de vie de parcã vezicu ochii bãtãlia. La fel, Jorge LuisBorges pune înaintea cititorului„Cuþitele“ ca obiecte ce îºi cerîmplinirea destinului lor, determinândposesorii sã le mânuiascã în luptã.Forma rafinatã în care se exprimã fireaomeneascã în „Cartea de nisip“ (ca dealtfel în toate cãrþile lui Borges) e un felde stupoare în faþa imundului ºi a posi-bilitãþii rãului, a existenþei acestoraîmpreunã. ªi totuºi acestea pot fi per-cepute ca existente separat. ªi eu cred(ca ºi Petre Isachi) cã existã în omaceastã ambivalenþã de magnitudine ºiderizoriu, de nobleþe ºi violenþã. Carteadomnului Isachi e în aºa fel scrisã ºistructuratã încât se prezintã ca osoluþie de exprimare ºi rãscumpãrare a
tuturor conflictelor oamenilor cu eiînºiºi, cu viaþa, cu norocul, cu hazardul.
Magic vorbind – pentru cã existã unfel de magie a gândirii, exprimãrii ºipercepþiei realului în altã notã ºi altãîntindere a gamei comportamentale –putem spune cã, în general, în scriituralui Borges guverneazã un soi debonomie literarã aproape tandrã, care îlcucereºte definitiv pe Petre Isachi, iaracesta ne cucereºte cu rafinament penoi cititorii sãi.
Vasile PRUTEANU
Faptul cã Festivalul „Toamnabacovianã“ a ajuns, în 2015, lacea de a cincea ediþie aratã cãbãcãuanii apreciazã acesteveniment cultural, poate celmai important din spaþiul nos-tru geografic, dar mai aratã ºicã existã o voinþã constructivã,cãci nimic nu se face de lasine, în mod întâmplãtor. Iaraceastã voinþã beneficã ereprezentatã de ConsiliulJudeþean Bacãu ºi ConsiliulLocal Bacãu, respectiv demanagerul de proiect, poetulDumitru Brãneanu, cu sprijinulºi, în cele mai multe dintrecazuri, cu participarea instituþi-ilor importante de culturã aleoraºului Bacãu, printre careRevista „Ateneu“, CentrulInternaþional de Cultura ºi Arte„George Apostu“, Inspectoratulªcolar Judeþean Bacãu,Complexul Muzeal „IulianAntonescu“, Universitatea „VasileAlecsandri“, Universitatea„George Bacovia“, FilialaBacãu a Uniunii Scriitorilor dinRomânia ºi Revista „Plumb“.
„Toamna bacovianã“ repre-zintã o suitã de ample mani-festãri culturale, pe durata acâtorva zile, constând încolocvii, simpozioane, întâlniriale elevilor ºi studenþilor cuscriitorii invitaþi la eveniment,vernisaje de expoziþii de artã,recitaluri de poezie ºi muzicãºi, ca întotdeauna la astfel demanifestãri de anvergurã, galede premiere pentru cei maimerituoºi scriitori ºi artiºti.
Anul acesta, Festivalul s-adesfãºurat sub genericul„Toamna bacovianã - GeorgeBacovia - 134“, cifra indicândvremea ce s-a scurs de lanaºterea marelui poet al urbei,George Bacovia, aºezat ca oluminã tutelarã peste toatemanifestãrile noastre artisticeºi culturale.
„Colocviile Revistei Ateneu“ ºi„Gala Premiilor Revistei Ateneu“au deschis suita manifestãrilor,în zilele ce au urmat având locimportante ieºiri la rampã ale
intelectualilor ºi artiºtilor bã-cãuani, cât ºi a invitaþilor dinþarã, în manifestãri care s-aubucurat de afluenþã de public.Între ele, Colocviul „Aud mate-ria plângând“, dedicat opereilui George Bacovia, ºi moderatde scriitorul Calistrat Costin.Colocviul a avut loc laUniversitatea „George Bacovia“,unul dintre primii vorbitori fiindpoetul Radu Cârneci, domniasa evocându-ºi înaintaºul:„Bacovia rãmâne un punct dereper prin tot ceea ce a fãcut ºiîn tot ceea ce a trãit. El va fi ºipeste ani unul din marilerepere româneºti ale culturiinaþionale. Rãmâne ca dum-neavoastrã, cei de azi ºi cei demâine, sã fiþi mai harnici ºi maiputernici decât noi, sã împliniþisecolele ulterioare ºi sã rezis-taþi timpului. Sunt bucuros deaceastã adunare care îi cin-steºte memoria ºi îl reafirmã încontinuare. Sunt aici spe-cialiºti, cronicari, oameni de
culturã deosebit de înzestraþi,care ºi-au propus sã încoro-neze de fiecare datã, cu scrisulºi vorbele lor, chipul luiBacovia. Le mulþumesc tuturorcelor care contribuie în felulacesta la cinstirea ºi veºnicireapoetului nostru drag, GeorgeBacovia. Vã doresc multãsãnãtate ºi vã îmbrãþiºez“.Puncte de vedere interesanteau susþinut, în cursul dezba-terii, Theodor Codreanu,Adrian Dinu Rachieru, LuciaOlaru Nenati, acad. VasileTãrâþeanu, Valeriu Matei,Mircea Coloºenco, NicolaeScurtu, Constantin Trandafir,Lucian Strochi, Liviu Chiscop ºialþii. Au urmat întâlnirile dintreelevi, studenþi ºi scriitoriiprezenþi la Bacãu, la univer-sitãþi, colegii ºi licee, vernisajulexpoziþiei de picturã „Energiiarhetipale“ a scriitorului ºi artis-tului plastic Constantin Severin,lansãri de carte, între carealbumul scriitoricesc „Sub
semnul lui Bacovia. Antologiepentru mâine ºi mai mâine“,coordonatã de Calistrat Costin,un volum al membrilor FilialeiBacãu a USR ºi „Þara de Sus,de mai sus“ a Doinei Cernica.
Unele dintre cele mai atrac-tive momente ale Toamnei aufost reprezentate de galele depremiere, gazda acestora fiindCentrul Internaþional deCulturã „George Apostu“. Amreprodus lista cu premii înnumãrul anterior al revisteinoastre, reamintind acum doarpremiaþii ediþiei a cincea aFestivalului. Juriul importan-telor premii a fost alcãtuit din:Adrian Dinu Rachieru (pre-ºedinte), Theodor Codreanu,Valeria Manta Tãicuþu, VasileTãrâþeanu, Ovidiu Genaru.Moderatorul frumoasei seri afost directorul festivalului, poe-tul Dumitru Brãneanu, care aavut alãturi un invitat deonoare, pe vice-preºedinteleConsiliului Judeþean Bacãu,
Ionel Floroiu. Ei au înmânatpremiile, dupã cum urmeazã:Premiul pentru Traducere -Valeriu Stancu. Este vorbadespre versiunea în francezã avolumului „Plumb“ de GeorgeBacovia, despre care cunoscu-tul poet, eseist ºi traducãtorValeriu Stancu a spus o me-morabilã propoziþie: Bacoviauniversalizeazã târgul. Pre-miul pentru Excelenþã arevenit gãlãþeanului ViorelDinescu, poet ºi matematiciancu o impresionantã ºi diversãactivitate creatoare, ultimulvolum publicat, „Clipa îndo-ielii“, fiind foarte bine primit decritica de specialitate ºi de citi-tori. Premiul pentru Debut arevenit tânãrului MarinGherman, din Cernãuþi, pentru„Jocul dilemelor“, apãrut la oediturã din România (Ed.„Rafet“ din Râmnicu Sãrat).Totul a culminat cu decernareaMarelui Premiu al Festivalului,respectiv Premiul Naþional„George Bacovia“, conferitscriitorului ºi istoricului ValeriuMatei, academician, directorulInstitutului Cultural „MihaiEminescu“ din Chiºinãu,Republica Moldova. Fãcându-iLaudatio, criticul literar VasileSpiridon, a spus, printre altele,vorbind despre însemnãtateaoperei distinsului cãrturar, cã„Valeriu Matei este un poetgrav, care nu cade tentaþieigratuitãþii formale ºi reuºeºteefecte din atmosfera melanco-licã aºternutã pe evenimente ºilucruri prin notaþia simplã“. Deasemenea, juriul l-a recompen-sat ºi pe istoricul literar NicolaeCârlan pentru excelenta salucrare dedicatã lui NicolaeLabiº, Opera magna.
O nouã ediþie reuºitã,aºadar, a Toamnei bacoviene,care-ºi anunþã, pentru anulviitor, reinventarea formatului,pentru un plus de identitate ºiatractivitate.
La 15 mai 1977, un gânditoriranian, idol al generaþieitinere, el însuºi încã tânãr (senãscuse în 1933), Ali ªariati,îºi pãrãsea þara, devenitã denesuportat sub regimul ºahuluiMohammad Reza PahlaviAriamehr. Dupã o lunã ºi ceva,la 19 iunie, murea în capitalaMarii Britanii, în condiþii neelu-cidate pânã în prezent. Cudouã ore înainte de a seîmbarca, îi scrisese o scrisoaretatãlui sãu, în care mulþi dintrecompatrioþi au vãzut nu numaiun mesaj spiritual, ci ºi un pro-gram de regenerare colectivã.κi doreºte un islam ce arrenaºte pe ruinele confuze aleaculturaþiei cu strãinãtatea, cucivilizaþia occidentalã mai cuseamã, ºi ale „reacþiunii infa-me“; un islam ce ar înlãtura„mãºtile poftei, ale ignoanþei,ale fanatismului, ale afabu-laþiei“. ªi fiul, adresându-i-se lapersoana a II-a plural, cum îiºade bine unui tânãr educat, îºiîntreabã tatãl, un militantimportant, ºi el, al scrisului ºi alvorbelor cu tâlc: „Oare asta nutoarnã balsam pe rãnile dum-neavoastrã? N-o sã com-penseze în dumneavoastrãtoate frustrãrile, toate suferin-þele îndurate? N-o sã vã con-soleze, n-o sã vã aline conºti-inþa prin anunþul cã drumulcroit de fiul dumneavoastrã emereu deschis?...“
Prin 1962, exilatul ªariati,destinat unei morþi învãluite înmister, frecventase, în Franþa,un seminar de ºtiinþe sociale,într-o epocã „fierbinte“. Înce-pea deja sã conteze în miºca-rea ideilor ºi a lucrurilor. Chiardacã nu ieºea ostentativ în evi-denþã, fãcea parte dintre ceiinteresaþi nu numai de mersulþãrii lor, ci ºi de soarta omuluiîn general. Nu practica doardisciplinele exilului (hedjrat), ciºi pe cele ce þin de qorbat: o„detaºare“, nu lipsitã de „strani-etate“. El, care cunoscuse dejamilitantismul, închisoarea, in-fluenþând vaste auditorii, seizola la Paris sub aparenþemodeste. Intervenea rar.Prestigiul de care se bucuraprintre tinerii compatrioþi seexersa nu în reuniunileobiºnuite, ci în conciliabule, înacþiuni clandestine. Un obser-vator atent putea distinge, la el,o netulburatã înþelepciune,uneori o ardoare fãrã vârstã.Puteai citi asta în privirea sa,afirmã cei ce l-au cunoscut.Dar mai era ceva, un lucru cen-a scãpat intelectualilorfrancezi rafinaþi: o nesfârºitãcircumspecþie în tot ce gândeasau fãcea. Poate cã aceastãrezervã îºi avea originea înºiitul ketman („disimulare“), unsubterfugiu glorios la care arecurs ºi Omar Khayyam învremuri religioase neaºezate ºitotalitare, alãturi de taghieh(„deghizare“, „mascã“). Poatecã avea ceva din „pauza“socraticã. Chiar de-ar fi negataceastã asociere de cuvinte,de puteri, de climate, tânãrul
iranian, venit din îndepãrtatulsãu Maºhad, neglijând frivoli-tatea circumstanþelor ºi a tre-cerii prin lume, nu era oareomul perfect în care sã se con-frunte absolutul musulman ºirelativismul occidental? Caarab, ar fi avut de fãcut doar unefort, natural, pânã la urmã,spre a îmbogãþi cu vibraþiecoranicã afinitãþile venite dinpropria tradiþie. Persan fiind,Asia se deschidea în el la nes-fârºit. Imamul Ali, modelul sãu,alesese sã moarã cu faþa lacontinentul de nepãtruns. Defapt, istoria intelectualã aIranului regãseºte elenismul laGandhara, mai puþin laDamasc. Tot aºa, ereditatea,spaþiul, vocaþia fac din ªariatiun renascentist pe douã conti-nente. Dar reflecþia sa nudesconsidera nici confrun-tãrile, nici armele Occidentului.
A frecventat aºadar colinaSaint-Genevieve la sfârºitulanilor ´50 ºi la începutul anilor´60, când rãzboiul cu Algeriaatingea paroxismul ororilor,înainte de a ajunge la dezno-dãmântul logic. Intelighenþiafrancezã se poziþionase departea reînnoirii. Douã cãrþi alelui Frantz Omar Fanon, pre-faþate de Sartre, au constituitnu numai evenimente intelec-tuale, ci ºi manifeste politice.Hegelienei alienãri i se desco-pereau sinonime inedite:depersonalizate, aculturaþie,falsã conºtiinþã. Marx se întâl-nea cu Heidegger ºi cu exis-tenþialismul ca sã alimentezeproiecte ºi comentarii. Maimult, Europa începea sã-ºi deaseama de peninsularitatea sa.Din ce în ce mai mult, unelespirite au început sã înþeleagão realitate uimitoare: lumea tre-buia sã devinã pluridimensio-nalã, iar Europa trebuia sã-ºiabandoneze bãtrâna morgã,dar ºi centralismul, chiar dacãacesta din urmã se dovediseprogresist. În urmã cu 30-40 deani, când omenirea era supusãcvadraturilor rivalitãþilor hege-monice, mondialitatea cultura-lã devenea, în ochii multor in-telectuali de elitã, premisa obli-gatorie a emancipãrilor politi-ce. Dispreþuitã multã vreme,cultura prindea viaþã, muº-când, cum spunea cineva, dincãlcâiul faimosului raport deforþe. Însã islamul afro-asiaticnu aºteptase redresarea (mo-ralã) prin limbaj spre a serezolva împotriva nedreptãþilor.Iar pe ªariati nu-l emoþiona„creºterea“ culturalã a islamu-lui! Chiar dacã, în speþã, dis-tincþiile categoriale sunt dificileºi, pentru majoritatea oame-nilor, inadecvate, ªariati testa,de fapt, islamul, iar în islam,ºiismul, credinþa ºiitã.
Partea sa „laicã“, totuºi, îiascultã ºi îi citeºte pe LouisMassignon ºi pe GeorgesGurvitch. Primul termina atunciun periplu spiritual fondat pecomunicarea anormalã ºimaleficã ºi pe provocarea ful-gerãtoare. Gurvith (originar dinRusia), sociolog al cunoaºterii,ducea la bun sfârºit, la conflu-enþa lui Fichte cu Durkheim, unsistem critic unde integra ºiaportul american. În „hiperem-
pirismul“ sãu, exista ceva ce arfi trebuit sã-i aminteascã luiªariati conceptul musulman de„vedjdan“, recurenþa trãitã defiinþã în existenþã ºi de exis-tenþã în fiinþã, în fond, un dual-ism greu de înþeles înOccident, câtã vreme termeniisãi sunt opuºi în gândirea vest-europeanã. L-am amintit dejape Sartre; în ciuda expansiuniistructuralismului, existenþialis-mul sartrian domina „la RiveGauche“. Credem cã tânãrulasiatic a fost sensibil mai alesla generozitatea personajului,la vehemenþa sa în angajare,la rolul pe care îl juca în luptelede eliberare (algerianã, viet-namezã etc.). ªi iatã, dinlumea a treia parvine o carte, acomunistului algerian (apoinaþionalist) Amar Ouzegane,„Le meilleur combat“. Atunci, înAlgeria, apãreau primelesemne de independenþã...
Lumea iranianã, ca ºi ceaarabã, nu erau atât de îndepãr-tatã de astfel de probleme.Þarã imensã, Iranul încercaaceleaºi ruinãtoare perplexitãþiîntre tradiþie, conceputã caîntoarcere în trecut, ºi „lumini“,reduse la o propedeuticã aoccidentalismului. Demersul luiNasser ar fi gãsit un precedentvaloros în proiectul naþionalistal lui Mossadegh, prim-mi-nistru iranian pânã în 1953,când a fost demis în urma uneilovituri de stat orchestrate deserviciile secrete americane ºide cele engleze. Iranul trãia,mutatis mutandis, acelaºi con-flict între conservatorism ºischimbare. Dar cine sã con-ducã schimbarea? Un socia-lism internaþionalist, un socia-lism naþionalist, alte forme
politice? Aceleaºi ipoteze sevehiculau ºi în Iran, ºi înEuropa. În acest sens, l-amputea considera pe mareleprozator Sadegh Hedayat pio-nierul acestei literaturi a dezor-dinii, ce se rostogolea pesteBeirut, Cairo, Bagdad...
Diferenþele nu erau maipuþin serioase, pe lângã faptulcã reflexul lumii afro-asiaticeîntrerupsese în mod dezastru-os comunicarea dintre cul-turile-surori ºi experienþeleparalele. Unul dintre con-trastele cele mai frapante þin-tea rolul cuvenit de drept cate-goriei religiosului în societate.Evoluþia arabã în secolul trecutîi schimbase destinaþia sau îldeformase, dar nu în sensul cãs-ar fi diminuat credinþa înpopor sau cã ar fi pãlit, înconºtiinþa intelectualilor. Darmodernitatea pusese funcþiilereligiosului între paranteze.Nasser îºi face rugãciunile zil-nice ºi respectã moscheea,însã guverneazã fãrã ele. Sestrãduieºte sã construiascã unsocialism profan, sã moder-nizeze cultura nu printr-oîntoarcere la teologie, ci printr-un soi de ... butãºire inter-naþionalã. În Iran, ºiismulexercitã, printr-o ierarhie fãrãfisuri (de la mollahi la ayatollahºi modjtahed), o autoritatedirect angajatã, pe care ºeiciisunniþi n-o aveau decât într-omicã mãsurã. Corporaþia loroferã suficiente trãsãturi aleunei clericaturi. Regimul ºahu-lui nu reuºise s-o elimine dinjocul politic. Capacitãþile demobilizare socialã pe care ledeþinea erau peste cele aleoricãrui agent colectiv. ªariatise gândea, desigur, la o revo-
luþie islamicã. În acest punct,avea afinitãþi cu ayatollahulKhomeiny, de care îl despãr-þeau atâtea alte lucruri. Misiu-nea înnoitoare pe care înþeleges-o încredinþeze oamenilor luiDumnezeu postuleazã o refor-mã ce-i elibereazã de oriceclericalism. Un mod de a-i inte-gra în intelighenþia? Nicide-cum. În tot cazul, se considerael însuºi un intelectual ilumi-nist, un om expatriat moral. Nuvede în modernitate o secreþiea Occidentului, ci o fazã nece-sarã în orice culturã. De aceeaînþelege sã se sustragã (pe elºi pe ai sãi) din dilema perni-cioasã a viitorului fãrã rãdãcinisau a autenticitãþii paseiste.Dilemã ce-i va duce pe mulþicontemporani pe cãi greºite...
Deocamdatã, se întoarce înþara lui. În semn de bun venit,regimul ºahului Ariamehr îlîncarcereazã ºase luni. Apoipredã istoria la UniversitateaMaºhad, ca asistent universi-tar. S-a dorit mereu istoric ºisociolog. κi exprimã ideile înnumeroase conferinþe, veri-tabile satire sau pamflete,regrupate în diverse volume.Producþia sa impresioneazãpublicul prin îndrãzneala conþi-nuturilor ºi titluri ºocante:„Despre responsabilitatea de afi ºiit“, „Cercetare asupra ide-ologiei“, „ªiismul roºu“. Din1970, o fracþiune a UniversitãþiiMaºhad ºi a intelighenþiei îlurmeazã. Un ecou al analizelorsale se simte în primele acþiuniarmate ale mujahedinilor. Emomentul când, la Qom,Khomeiny, pe cu totul alte fun-damente, publicã „Guvernareadoctã“ (1971). Lui ªariati i seinterzice, un an, sã predea. Aredoar 36 de ani. Împreunã cuMehdi Bazargan, fondeazã, laTeheran, un centru de confe-rinþe, unde profeseazã isla-mologia. „Islamologia“ („Eslamºenasi“) devine ºi titlul uneicãrþi fundamentale, pe care oscrie destul de repede.Îndrãzneala sa creºte odatã cuaudienþa, suficient ca poliþiasecretã a ºahului, teribilaSavak, sã închidã centrul deconferinþe ºi sã-l trimitã pe pro-fesor la închisoare pentru 18luni. Dupã eliberare, se refu-giazã în satul lui din Khorasan,pe care îl va pãrãsi în curândpentru exil ºi pentru moarte.Asumându-ºi provocãrile ereiindustriale, în luptã cu simplis-mul cauzelor ºi confuziasufletelor, conflictul prezentpretutindeni în conduitelesociale, o religie se schimbãprin forþa împrejurãrilor (cadrulîn care acþioneazã, impactul însocietate ºi limbajul în careexprimã propriile adevãruri):din evidenþa transformãrilorreiese urgenþa ajustãrilor nece-sare. Mai mult decât creºtinis-mul, islamul se confruntã cuaceastã evidenþã ºi cu aceastãurgenþã. Popoarele Orientului
Gheorghe IORGA
Un mare intelectual iranian
eseu
noiembrie – decembrie 2015 21
(cu prioritate, ale OrientuluiMijlociu) au sporit, pe vremealui ªariati ºi astãzi, prin propri-ile probleme, problemele gene-rale ale religiosului lumii noas-tre. ªiismul iranian nu faceexcepþie. ªariati ajunsese sã-iintuiascã specificitatea emoþio-nantã: prin atavism, prin tem-perament, prin studiu.
Dominat de mitologia eroicãºi sângeroasã a lui Ali ºi a fiiloracestuia, pãtruns de tradiþiarezistenþei la nedreptate ºi derevolta împotriva realului, ºiis-mul îºi cantoneazã speranþeleîn aºteptarea „imamului as-cuns“, în care am putea vedeasimbolul unei voinþe generalemereu latente, nedefinit amâ-nate. El suferã de marea diver-genþã ce-i opune, între clerici,pe cei ce-s de partea puterii,celor ce îmbrãþiºeazã cauzacelor umili. De-a lungul vâr-stelor sale, ºiismul a fost nevoitsã menþinã o direcþie oscilantãîntre excesele aventurii ºi celeale compromisului, se înþelege,atât la nivelul socialului, cât ºila nivelul spiritualului. Ceamestec uimitor de bogãþie ºiprecaritate! „Clandestinitatea“(qeibat), din care a fãcut un stil,aproape o moralã, „ascun-derea“ (ketman), din care afãcut un recurs, au favorizatdeseori evadarea ºi iresponsa-bilitatea. Iar misticismul a servitdin plin drept alibi la imobilismºi opresiune... Dimpotrivã, Aliªariati se angajeazã în sensulacþiunii colective, al transfor-mãrii efective. Pentru el, revo-luþia islamicã nu e posibilã fãrão revoluþie a islamului însuºi.
Iatã-ne reveniþi aºadar laprovocarea în care se adân-ceºte orice religie în luptã cumodernitatea. Pe lângã vicisi-tudinea temporalã ce o zgudu-ie, grave sunt primejdiile la carese expune în planul limbajelorºi al mesajului. Cum a arãtatPaul Ricoeur, o astfel de situ-aþie o duce spre ideologie, pede o parte, spre utopie, pe dealtã parte. Ideologia confundãapãrarea credinþei cu cea a in-tereselor sociale, cele ale uneiclase (burghezia Restauraþiei,
de exemplu) sau cele unei cor-poraþii (ulemalele, mollahii). Înprivinþa utopiei, ideologia înlã-turã responsabilitãþile concreteîn folosul eufemismelor fãrãreferenþi tereºtri. Ne gândim launele excese speculative, launele întoarceri la pretinselevârste de aur...
Or ªariati nu se preocupã devârstele de aur retrospective, cide construirea zilei de mâine.Ceea ce cautã în islamul origi-nar e o metodologie a prezen-tului. Formaþia occidentalãrapidã ºi profundã îl poartãspre analiza socioistoricã ºispre proiectul ce decurge dinaceasta. Ca pe toþi intelectualiidin generaþia lui, marxismul l-afascinat; dar cu câteva rezerve.Ce-i reproºeazã ªariati? Ape-tenþa pentru materialism pare,într-adevãr, sã-l opunã cu totuloricãrei religii. Tânãrul intelec-tual îi mai reproºeazã un modimpropriu de a fi valabil în soci-etãþile orientale, cã subdez-voltarea pãstreazã împãrþireaîn clase, în timp ce islamul,pasionat de comunitate, detotalitate, se mãguleºte sãarate o cale ireductibilã pentruideologiile capitalului ºi pentrucele ale proletariatului. „V-amîntemeiat ca naþiune mijlocie(ommmatan vasatan)“, spuneCoranul. Or „medianitatea“ co-munitãþii musulmane nu de-semneazã, dupã ªariati, o situ-aþie geograficã ºi cu atât maipuþin moderaþiile unui mediujust: existã o a treia cale în dez-baterea despre lume, o cale cese aflã la egalã distanþã de ero-rile simetrice ale liberalismuluiºi socialismului.
Refuzând ºi liberalismul, ºisocialismul, ªariati nu ºtie încãdacã influenþele pe care gândi-torii unei stângi internaþionalenestructurate asupra sa depã-ºesc o adeziune de circum-stanþã. Nu-i convins cã judecã-þile sale de valoare nu pãcãtu-iesc cumva printr-o oarecarelejeritate.
E adevãrat, nu se poatevorbi despre un sistem.Dascãlul, militantul, tribunulcãruia îi datorãm atâtea scrieri
n-a avut timp sã ºi le struc-tureze ºi, prin asta, sã le deaun sens dorit. O existenþã preascurtã nu i-a dat rãgaz. Operasa rãmâne amprenta „gâfâie-lilor“ unei existenþe hãituite.Intuiþiile ºi viziunea desprelume ale lui ªariati nu pot fiignorate nici azi, cu atât maimult azi, aº spune. Ce dato-reazã discursul lui ªariatidialecticii, în ciuda reacþiei durela materialism? Þinta se aflãundeva între preocuparea pen-tru respectarea minuþioasã alegii ºi idealism, între abstrac-þie ºi valorile concretului. Darceea ce e sigur e cã dã „unsens mai pur“ arhetipurilorpoporului sãu, arãtând cât demulþi termeni a acumulatvechea limbã persanã pentru adesemna „religie“, termeni cesugereazã mersul, altfel spus,cercetarea, problema. Dacã eadevãratã observaþia, asta vaînsemna moartea dogmatis-melor, a ritualurilor ºi formalis-mului religios, a clericalismelor.Islamul, în ansamblul sãu, arputea conduce natura umanã a
anticelor case ale sacrului(desemnatã în sura a XVII-asub numele al-haram) la„Moscheea Îndepãrtatã“ (al-masdjid al-‘aqsa), poatemoscheea cereascã (aluzie lavizita lui Mohammad în ceruri –al-mi`rag). Îndrãzneala uneiasemena interpretãri i-a ºocat,desigur, pe credincioºii tradiþi-onali. Rãspunsul lui ªariati esimplu ºi ar putea fi parafrazatastfel:Eu nu fac apologeticã.Pur ºi simplu, mã strãduiesc sãcunosc. În vocabularul lui,„cunoaºterea“ (‘erfan) e în senslarg sinonim cu „ºtiinþã“ ºi „spi-ritualitate“. Recuperare reci-procã exuberantã, dar a cãreiaxã comunã nu e cu atât maipuþin istoricã ºi raþionalã. Enecesarã deja o paralelã întregândirea lui ªariati, incoativãºi problematicã, pe de o parte,ºi gândirea ayatollahuluiKhomeiny, instituþionalã ºi nor-mativã, pe de altã parte. ªariatin-ar fi putut scrie „Velayat-efaqih“ (amintitã mai sus): aso-cierea celor douã cuvinte dintitlu n-ar fi putut decât sã-l sur-prindã. Ce s-ar fi întâmplat înIran, dupã 1979, dacã revoluþiaislamicã ar fi împlinit ideile luiªariati (un islam progresist), nupe ale lui Khomeiny (un islamretrospectiv)? Am vorbit, maisus, de pasiunea, comunãtuturor religiilor, astãzi, de a sealtera prin ideologie, pe de oparte, prin utopie, pe de altãparte. Rãul cel mai mare ce sepoate întâmpla e cã aceastãideologie ºi aceastã utopie seîntorc spre trecut. Lucrurile seîntâmplã ºi se repetã. Tentaþiaunor reforme islamice sau aunor elemente ale prezentuluiîn toate societãþile musulmanee de a recuza, în numele orto-doxiei, miºcarea, problema.Sufocantul dogmatism, preferatîn locul invenþiei revoluþionare,ierarhiile clericale (mai alescând sunt la putere) par laantipozii a ceea ce pre-conizase, chiar ºi în materie dedogmã, tânãrul gânditor iran-ian. Nu existã domeniu al isla-mului (inclusiv unitarismul ca-racteristic al acestei mari religii)
din care sã nu fi fãcut o dinami-cã deschisã. Vede în touhid oformã factitivã, ce implicã nustatica unitãþii satisfãcute, ciefortul de a atinge inaccesibilaunicitate. Pecetluirea profeþieiîn Mohammad, departe de asemnifica o împlinire definitivã,proclamã cã odatã cu sfârºitulrevelaþiilor, întreaga iniþiativã îirevine, de acum înainte, omu-lui. Omul, acest „co-lucrãtor allui Dumnezeu“, cum îl numisesuperb Eqbal, sau,mai degra-bã, oamenii, al-nas: nu esteacesta titlul ultimei sure (114) aCoranului, unde numele„oameni“ apare de cinci ori înºase versete ºi în caredeschiderea depãºeºte cu multfuncþia destinatã alungãrii ghi-nionului sau necazului? Nu-iinteresant cã sura 114 sesitueazã simetric faþã de prima,„Deschizãtoarea“ (al-fatiha)?Cosmologie, într-o parte, antro-pologie, în cealaltã; prezenþalui Dumnezeu Atotputernicul,prezenþa Omului. ªariatiaccentueazã acest nou uma-nism când propune ca al-nas(„oamenii“) sã fie tradus prin„masele“! Ce departe e de sin-gurãtãþile dogmatismului!...
Pentru ªariati, umanismul nue un concept academic, ci oluptã colectivã. Aceastã dis-poziþie pentru efort, pentrucãutare, pentru lupta tuturor,tânãrul gânditor ºi-o înte-meiazã pe litera însãºi aCoranului, pe exemplaritateaprimilor imami. Nouã lecturã cepresupune a aºeza în poziþiade reciprocitate mesajul ºistarea prezentã a lumii. Cum arputea fi altfel? Validitatea trans-istoricã a revelaþiei, noþiuneinerentã islamului, postuleazãcã trebuie sã þinem seama deschimbarea situaþiilor. Prin cecoaliþie a conservatorismuluisocial, a interesului de clasã ºia lenei spiritului, ºi-a gãsit a-depþi viziunea opusã? Împotri-va imobilismului lor, islamul seînarmase de multã vreme cunoþiuni ca „efort categoric“(edjtehad), „reînnoire“ (tadjdid),„reformã“ (eslah), noþiuni pecare interesul ºi inerþia le-auconfiscat de prea multe ori ºile-au fãcut neputincioase.Aportul lui ªariati se înscrie (eo revanºã!) pe linia celor care,încã de la începutul timpurilormoderne, clerici ºi laici,amestecaþi, au resimþit peri-colul ºi au cãutat sã-l depã-ºescã. Lanþ de aur: de la ªahWalyullah la Eqbal ºi laAbulkalam Azad, de la emirulAbdel Kader la ªeikh Abduh ºila Ali ªariati, ca sã nu vorbimdecât despre morþi. Reformiºti?Revoluþionari? Pregãtind orenaºtere a islamului, ei nufãceau decât sã-l întoarcã lamesajul originar.
Într-o lume ce devine, pe zice trece ºi în toate pãrþile ei,„mai prezentã ei înseºi cum n-afost niciodatã“, aceastã dorinþãde regenerare capãtã o dimen-siune planetarã. Altfel, vom„contempla“, cu teamã ºi fãrãsã înþelegem nimic, StatulIslamic...
de pe vremea ultimului ºah
•• II ll iiee CCoojjooccaarruu –– RReesseenntt iimmeennttee ((CChhiiºº iinnããuu))
comentarii
noiembrie – decembrie 201522
„Chiar dacã sistemulmi-a acordat politicoscamera de oaspeþi dinmansardã, ca sã par unoaspete, prefer sã fiu ungânditor ca o pasãre pe ocreangã.“
„M-am nãscut în 1813,un an prost fiscal. E cevamãreþ în mine, dar dincauza proastei pieþe, nusunt apreciat la adevãratavaloare.“
Copilulcarre se jucade-aa Dummnnezzeu
Existã scriitori ºi scriitori.Existã scriitori de public ºi scriitoride criticã. Existã filosofi ºi filosofi.Existã filosofi de sistem, care sepredau prin ºcoli ºi universitãþi acãror dogmã trebuie memoratã ala lettre ºi citaþi în limitatãcunoºtinþã de cauzã ºi filosofianti-sistem, anti-dogmatici, apro-piaþi de sensul antic al termenuluicare presupunea împãrtãºireaunor experienþe, a unor cu-noºtinþe dobândite din meditaþiaasupra propriei existenþe. „Aînþelege opera mea, scopul eimaieutic înseamnã sã înþelegiexistenþa mea ca autor, viaþa mea(…) Creºtinismul avea nevoie deun maieutician - omul are divinulîn el, dar trebuie ajutat sãdescopere ce e acolo.“
Materialul care formeazã jur-nalul lui Sören Kierkegaard,Papers and Journals, ediþia de laPenguin Publishing, 1996, tradusdin limba danezã ºi prefaþat deunul dintre principalii exegeþi ai luiKierkegaard, Alastair Hannay,este structurat în trei categorii:material de jurnal propriu-zis,referiri la operele în curs de publi-care ºi comentarii academice denaturã filosoficã, teologicã, lite-rarã, fiind împãrþit în mai multestadii ale devenirii, pentru minecele mai importante fiind 1834-1836 (background-ul ce conþinebinecunoscuta cãutare a scopuluiîn viaþã, a Ideii), 1848-1849 - ceamai grea perioadã a vieþii lui,când se mãreºte distanþa dintre elºi oameni în urma caricaturiiCorsarului, oscilând între peri-oade de fericire extaticã ºi cel maisumbru pesimism ºi 1854-1855(atacul împotriva BisericiiDaneze).
In ciuda contextului cultural încare s-a format ºi a scris, 1830-1855, a influenþei lui Hegel,Moller, Heiberg, Schelling,Schleiermacher, a cãlãtoriilor laBerlin, Kierkegaard nu este unscriitor romantic. Meditaþia în faþamãrii, descrierea lunii, a ruinelorcastelului Guerre ºi a mormântu-lui din Gilleleje de la 21 de ani, facparte din dorinþa tânãrului de a fila modã, de a se plia curentuluicultural, nu se datoreazã structuriimentale. Cãlãtoria la Gillelejefãcutã dupã terminarea studiilorteologice, când era pe culmileepuizãrii mentale din cauzaînvãþatului, a avut un rol esenþialîn gãsirea scopului, a ideii cãreiasã-ºi dedice viaþa, gãsind-o înredarea vigorii creºtinismului, re-întoarcerea nu la sola Scriptura,ci la accentul pus pe omul singurîn faþa lui Dumnezeu. Pe parcur-sul jurnalului mãrturiseºte în deserânduri respingerea romantismu-lui ºi îmbrãþiºarea clasicismuluiprin Socrate, Platon sau Aristotel.
„Liniºtea ºi certitudinea pecare þi-o dã citirea unui clasic, cepoate fi asociatã maturitãþii omu-lui nu o ai în romantism - e ca ºi
cum ai vedea un om scriind cumâna tremurândã, ºi care va da oloviturã grotescã.“
De la copilul plãpând, dar acidcu profesorii care nu se ridicau laînãlþimea aºteptãrilor „a sover-eign impertinence towards teach-ers who failed to impress him.“, latânãrul student la Teologie aflat încãutarea Ideii, a scopului în viaþã,„It is a question of understandingmy destiny, of seeing what theDeity really wants me to do; thething is to find a truth wich is truthfor me, to find the idea for which Iam willing to live and die“, la omulmatur în conflict cu Corsarul ºiBiserica Danezã, prezentarea jur-nalului se concentreazã pe interi-oritatea lui SK, pe metamorfozalui, pe patimile ºi ghimpele lui încarne, pe trecerea de la stadiulestetic al existenþei la cel religios,SK devenind în ultimii ani aiscurtei vieþi (42 de ani), un mistic.Dezamãgit de viaþã, la 22 de aniKierkegaard refuzã comunicarea,preferând sã vorbeascã cu ne-bunii sau cu bãtrânele decât cuoamenii sensibili, ºi ca sã uite desine ºi de lume, nu vrea sã seretragã într-o mãnãstire, ci într-unospiciu pentru a verifica mãsuraîn care nebunia poate revela mis-terele vieþii: „I will run away fromthe world not to the monastery - Istill have my vigour - but to fiindmyself, to forget myself (…) I`llenter a lunatic asylum, and see ifthe profundity of insanity revealsto me the riddles of life (...) Yes, alunatic asylum - don`t you think Imay end up there?“
Cui i-ee frricãde inndivid?
Jurnal de bord al operei,Papers and Journals înre-gistreazã scrierea cãrþilor ºipseudonimele menite sã cultivegândirea criticã a contempo-ranilor, sã-i obiºnuiascã cu per-sonalitatea, sã nu mai accepte oopinie doar pentru cã aparþineunui anumit autor, sã-i scape detirania Au(c)toritãþii. Papers andJournals dezvãluie naºterea Sau-Sau, a Repetiþiei, a Bolii demoarte, a Conceptului de an-goasã, a ªcolii creºtinismului ºimotivaþia pseudonimelor, în spe-cial Climacus ºi Anti-Climacus.Johannes Climacus, pseudonimulpãgân al lui Kierkegaard, aluzie laHegel care voia prin argumentelogice sã demanteleze divinulpentru a-l face accesibil, ilus-treazã îndoiala care duce la dis-perare. Anti-Climacus este auto-rul cãrþilor religioase ªcoalacreºtinismului ºi Boala de moartefiind pseudonimul cel mai apropi-at sufleteºte de Kierkegaard.
Exaltarea eului, conceptul deindivid „the single individual“ nuvin din romantism; la Kierkegaardtotul are o influenþã religioasã.Dacã Luther reducea totul la „solaScriptura“, argumentul luiKierkegaard pentru preeminenþaindividului în faþa mulþimii se aflã
în Noul Testament. Acest concepts-a cristalizat în urma conflictuluide mai bine de 8 ani cu Corsarul,organ al opoziþiei, fondat de MeirGoldschmidt, au ºi danezii evreiilor, care a publicat o caricaturã cel-a umilit, l-a fãcut sã se retragãdin lume, sã se interiorizeze ºimai mult, acum apãrând ºi maipregnant diferenþa dintre omulales ºi omul comun. Din acestpunct de vedere, jurnalul este unstudiu cultural, o criticã a superfi-cialitãþii contemporanilor ºi amentalitãþii de târg ce caracterizaCopenhaga mijlocului de secolXIX. Caricatura din Corsarul ºiatacul împotriva BisericiiPopulare au fost cele mai duremomente ale maturitãþii ºi arelaþiei lui cu contemporanii.Putem gãsi asemãnãri culturaleîntre situaþia lui Kierkegaard „nupot pãrãsi Copenhaga fãrã apãrãsi Danemarca ºi limbadanezã“ ºi starea României dupãUnirea din 1918 când tinerii lupiEliade, Cioran, Comarnescu sesimþeau prea mari pentru o cul-turã atât de micã, gãsind un nea-juns în limba românã fãrã circu-laþie internaþionalã. De aseme-nea, perspectiva lui Kierkegaardasupra modernizãrii, introduceacãii ferate, centralizarea Europei,unirea þãrilor sub forma unui nouturn Babel pentru a provocaangoasã Divinitãþii, dispreþul pen-tru presã, pentru mulþime, pentrudemocraþie, cultul individului facdin el un conservator în gândireasemãnãtor lui Eminescu sauP.P. Carp.
În antichitate se cerea abilitateintelectualã, libertate de gândire,acum contemporanii lui cer filoso-fului sã nu fie crãcãnat ºi sã fieîmbrãcat la modã. Chiar dacã îºischimbã modul de a se îmbrãcaeste în continuare prizonierulunor oameni stupizi, rãi, superfi-ciali, invidioºi, al þãrii mici ºi al lim-bii. Copenhaga e un târg, lumea îlpriveºte de parcã ar fi un englezexcentric, toþi îl dispreþuiesc, iar oastfel de conspiraþie negativãpoate fi imaginatã doar într-o þarãmicã unde existã un tip de invidiecare derivã din faptul cã toatãlumea cunoaºte pe toatã lumea.Vinovatã pentru suferinþa lui epresa care a transformat oameniiîntr-o turmã de vite „An inorganic
deposit which can be called thepublic.“ Ceea ce se publicã nu arenimic comun cu comunicarea, cicu amuzamentul, presa e ocalamitate a statului, mulþimea erãul din lume. Noteazã o tendinþãcãtre nivelarea societãþii prinreducerea diferenþelor calitativedintre oameni, prin diminuarearolului individului în politicã, soci-etate, literaturã ºi aplecarea spregrupuri, asociaþii, partide. Înacelaºi an, 1848, apare Manifes-tul comunist al lui Marx ºi Engelscare diminua rolul individului,exagerând importanþa mulþimii;aceastã idee, cã individul îºipoate gãsi împlinirea în asociaþii,e taxatã de SK drept o idee perni-cioasã, iar comunismul o utopie.Dintre toate tiraniile, guvernareapopularã sau democraþia e ceamai proastã, cea mai lipsitã despirit, cãderea a tot ceea ce estemãreþ ºi sublim. „Un tiran e totuºio fiinþã umanã ori un individ.Mãcar are decenþa unei idei, chiarnerezonabilã.“ Unde e individulse întreabã retoric SK? Pe calede dispariþie, putem adãuga.Kierkegaard era un Don Quijote,reprezentantul mental al unei lumide vis. Cel mai mare rãu al tim-purilor lui e abolirea individuali-tãþii; nimeni nu îndrãzneºte sã fieo personalitate, sã aibã propriileopinii, sã gândeascã cu capul lui,toþi se chircesc în antropofobie, înteama de a fi sine, de a fi diferitde celãlalt.
Ghimmpeleînn carrnne –unn aisberrgg
Dupã mãrturisirea cu ghimpeleîn carne, jurnalul devine religios,constituind un prag al existenþei,dupã care SK realizeazã semnifi-caþia despãrþirii de Regine, rãu-tatea contemporanilor, luându-ºipe umeri crucea, acceptându-ºidestinul. Motivul paulinic e ca unaisberg: partea vizibilã, publicãde care vorbeºte ºi SK, a melan-coliei ereditare, consecinþã ablestemului tatãlui de la 11 ani dinIutlanda, ºi partea ascunsã, ceaadevãratã, tãinuitã este un aspectde care se vorbeºte tot mai multîn exegeza kierkegaardianã.Noteazã în 1834 cã a venit pe
lume printr-un delict, aluzie lavârsta tatãlui când s-a nãscut el,57 de ani, un alt motiv fiindblestemul din Iutlanda: „l-a bles-temat (pe Dumnezeu n.n.) pentrucã a permis ca un copil nevinovatsã sufere atât.“ Moartea tatãlui înaugust 1838, la 81 de ani, îlinundã cu sentimente mixte. Pede o parte scrie cã este un sacri-ficiu pentru ca el sã se dezvolte,pe de alta deplânge faptul cã tatãll-a lipsit de o copilãrie normalã.
Motivele despãrþirii de Reginerãmân la fel de obscure pentruceilalþi, la fel de etice pentru el.„Dacã ar fi sã-i explic cauza, artrebui sã o iniþiez în lucruri teribile:relaþia cu tatãl meu, melancolialui, noaptea eternã din sufletulmeu, dorinþele ºi excesele mele,angoasa care m-a fãcut rãtãcit.“„În ceremonia de cãsãtorie fac unjurãmânt, deci nu trebuie sãascund nimic. Pe de altã partesunt lucruri pe care nu îndrãznescsã i le spun. Faptul cã Dumnezeuintrã în cãsãtoria mea, e o ruinãpentru mine.“
Cei mai importanþi exegeþi,Alastair Hannay, Joakim Garff,Leif Bork Hansen considerã cãacest ghimpe în carne esteepilepsia, boalã consideratã atun-ci contagioasã, din cauza cãreiabolnavul nu se putea cãsãtori.Argumentele se aflã în tran-scrierea unei întâlniri cu mediculcurant din 1846: „Am vorbit cumedicul meu dacã acest deze-chilibru structural între fizic ºi psi-hic poate fi depãºit ca sã realizezuniversalul. L-am întrebat dacãcrede cã spiritul meu e capabilprin voinþã sã depãºeascã acestconflict. S-a îndoit ºi m-a sfãtuitsã nu apelez la forþa spirituluipentru cã aº putea sã mã simtmai rãu. Din acel momentalegerea mea s-a fãcut. Aceldezechilibru cu tot cortegiul lui desuferinþe, l-am privit ca pe ghim-pele în carne, limitarea mea, cru-cea mea. Am crezut cã acestaeste preþul pe care Dumnezeu mi-lcere pentru puterea spiritualãcare nu are egal printre contem-porani. Sunt distrus oricum.Dorinþa mea a devenit amarãdurere ºi umilinþã.“ Un alt argu-ment se aflã în ultimul capitol aljurnalului The End or theBeginning, unde Alastair Hannayciteazã datele medicale pãstratedin 1855 la spitalul Frederik. Înmiezul luptei cu biserica seprãbuºise pe stradã din cauzaunui atac cerebral. În conversaþi-ile cu pastorul Emil Boessen, sin-gurul prieten cãruia i-a permisintrarea, reia tema paulinicã spu-nând cã doctorii nu înþeleg cauzapsihologicã a condiþiei lui, tratân-du-i paralizia picioarelor cu ºocurielectrice: „The doctors don`tunderstand my illness. It is psy-chological, now they want to treatit in the usual physician manner. Itis bad. Pray for me that it is soonover.“ Ultimele cuvinte îl dezvã-luie pe adevãratul SK, împlinindu-se una din dorinþele lui mãrturisiteîn jurnal: important e ca ideea sã
Nataºa MAXIM
„That single individual“.Jurrnnalul lui SSorrenn Kierrkeggaarrd
„Our whole earthly existence is a sort of indisposition.“S. Kierkegaard
învingã, chiar dacã el e sacrificat:„…tell them my life is a big, and toothers unkown and incomprehen-sible suffering. It all looked likepride and vanity, but it wasn`t. Iam no better then the others. Ihad my thorne in the flash and soI didn`t marry and couldn`t takeon an official position. After all Iam a graduate in theology, andhad a public title and privateadvantages, I could have gotwhat I wanted, but I became theexception instead.“ Nu a dorit sãprimeascã împãrtãºania dinmâinile unui preot, ci ale unuimirean, întrucât preoþii suntfuncþionari, iar funcþionarii nu aunimic în comun cu creºtinismul.
Dialectica creºtinism vs creºti-nãtate, trãire vs dogmã opunecredinþa autenticã falsei credinþe,iluziei, reprezentate de pastori ºicontemporanii lui care se gân-desc la cer ca la topping-ul uneiplãcinte. Lipsa credinþei profundee doveditã de faptul ca nimeni nupune accent pe individ „the singleindividual“ ºi pe faptã; creºtinã-tatea aratã o masã de oameni,dar creºtinismul e diferit de asta:„standardul Noului Testamentpentru o fiinþã umanã e sã fii indi-vid, dar în zilele noastre totul easociere.“ Conflictul cu biserica afost pregãtit de epidemia deholera din Copenhaga din vara lui1853. Oamenii simpli au rãmas înoraº, cei bine situati ºi preoþii auplecat în vacanþã, lucru care aprovocat indignare. Atacul lui SKa fost bine primit.
Gãseºte dezgustãtoare coche-tãria preoþilor, gãtiþi în mãtase ºifir de aur pentru a vorbi dePatimile ºi crucificarea lui Hristos.„Aº fi putut sã mã pliez termenilorumani ºi sã-mi fac viaþa uºoarã,sã fiu iubit ºi respectat. Dar amdreptul în faþa lui Dumnezeu sãfac asta?“ Creºtinismul nu e doc-trinã, ci o comunicare existenþialãpe care o înþelegi doar trãind-o;pastorul nu ar trebui sã fie un ora-tor, ci o persoanã care practicãceea ce predicã, dar pastorii nufac asta; totul e pompã, decorteatral, costume, seducþie, iluzie.A fi creºtin înseamnã suferinþã,modestie, total opus grandoriipastorilor. Arhiepiscopul Mynster,duhovnicul familiei ºi ºeful bi-sericii protestante daneze, nu afost un martor al adevãrului,spune SK în contradicþie cu adu-latorii; a predicat îngãduinþa,iluzia, e prea omenesc cum arspune Nietzsche, ºi e atât destrãin de esenþa creºtinismului,încât Kierkegaard îl considerãdemonic, o îndepãrtare de bine,de Adevãr.
Înþelegerea jurnalului luiSören Kierkegaard dezvãluieportretul unei individualitãþi caremerge împotriva curentului domi-nant, un maieutician al ideii dedivin, un gânditor axat pe individºi individualism care a respinssistemul ºi gândirea oficialã.Slab, firav, melancolic „sick in mymind“, cu o minte sclipitoare, casã nu fie complet lipsit de apãrareprobabil, preferã retragerea decâtsã fie un acceptat, ca ceilalþi.Dupã 1846, în ultimii 10 ani aivieþii se observã retragerea dinfaþa lumii, autoexilarea în creºti-nism, vãzându-se ca un agentsecret al divinitãþii care observãtainele pentru a le comunicasemenilor.
Rãdãcina e cunoscutã, ca ºi derivateledevenite clasice: emigrant, respectiv imi-grant. De când la ordinea zilei s-a aflat pro-blema refugiaþilor asiatici cãtre vestulEuropei, cei doi termeni au fost foartefrecvent utilizaþi, fãrã a se manifesta uninteres special pentru diferenþierea paroni-micã. Pe internet au apãrut imediat reacþiiledoritorilor de exactitãþi semantice, care nuacceptã folosirea haoticã a variantelor.Pentru a elimina imprecizia, mass-media arepus în circulaþie forma deprefixatã,migrant, în contexte libere sau – mai greude decelat – în eºantioane orale: „În primazi s-a discutat despre cotele [demigranþi]...“(Radiojurnal, RRA, 13 sept. 2015) sau „Într-un text recent am scris despre valurile[demigranþi] cãtre Europa“ (RRC, 14 oct.). Înambele cazuri trebuie luatã în calcul tendin-þa de evitare a hiatului ([de emigranþi]/,[demigranþi]), încât nu avem garanþia cã primultermen deþine prefixul diacritic. Mai degrabãam crede cã s-a preferat forma neutrãmigranþi. În ordine, se impune discutatã maiîntâi familia verbului a emigra, întrucâtperechea lui, a imigra, este dependentã deprimul.
e(x)mmiggrrarreCa în mai toate derivatele cu e- (nicio-
datã în faþa unei alte vocale) ºi ex-, la origi-ne prepoziþii latineºti cu ablativul, vorbitorulare în vedere sensul „din“. A emigra, în lati-nã, însemna a pãrãsi un spaþiu, a ieºi (din),a pleca (din). Cu sens figurat, era folositpentru a numi ieºirea din aceastã lume.
Atestat în „Lexicon de conversaþie“(1842) al lui Gh. Asachi, verbul ºi-a pãstratînþelesul propriu: „a-ºi pãrãsi patria pentru ase stabili (temporar sau definitiv) în altãþarã“ (DEX). De regulã, apare cu determi-nanþi locali, ca ºi în cazul lui a imigra: a cãlã-tori din (þara de origine) în (þara de desti-naþie) sau invers. Sinonimele sunt a seexpatria (neol.) a se refugia, a peregrina(comune) sau a bejen(ãr)i (învechit).Exemple (cf. DLR): „Ei zic cã nu vor emigraniciodatã, ci se vor apãra în Carpaþi“ (N.
Bãlcescu) ºi „Toate naþiunile ºi statele noidin America [...] sunt fondate de coloniºtieuropeni, care au emigrat în timpurile mo-derne“ (V. Conta).
Emigrantul, „persoana care emigreazã“(atestat în traducerea lui Ioan Theodorovici– 1830), apare cu sau fãrã indicarea naþion-alitãþii: „Din toate þãrile Europei sosesc emi-granþi“ (M. Sadoveanu); „Se cunoaºtepovestea sa de emigrant grec, trecut prinºcoala veneþianã“ (M. Ralea). Una dintregrijile acestora era sã editeze o publicaþie,menitã a-ºi face cunoscutã prezenþa înnoua comunitate: „[Emigrantul]“ (Brãila,1867, în limba bulgarã), „Emigrantul Fix“(Craiova, 1900), „Emigranþii“ (Bârlad, 1900),„Emigranþii pedeºtri“ (Bucureºti, 1900),„Emigranþii Romanului“ (Roman, 1900) etc.
Mai precisã, dar mai rarã, este perecheaemigrat (atestat la Ion Heliade-Rãdulescu).Dacã sufixul -ant indicã un proces în deru-lare, participialul -at are valoare finalã:„Afarã de descoperirea unei femei emi-grante [...], cercetãrile n-avurã niciun rezul-tat“ (G. Baronzi, 1872, cf. DEXI).
Emigrarea (T. Stamati, Disionãraº româ-nesc de cuvinte tehnice ºi altele greu deînþeles, 1851) este sinonim cu emigraþia(termen din Letopiseþul lui M. Costin), darne orienteazã spre o acþiune („Emigrareatransilvãnenilor în America“ – EnciclopediaRomâniei, IV, [1940], p. 460) ori spre o ati-tudine bine conturatã (emigraþiile româneºtide dupã înfrângerea revoluþiei de la 1848,pregãtind Unirea din 1859, sau de dupãPlenara C.C. al P.C.R. din 1971, în semn deprotest faþã de neostalinism).
inn- + -mmiggrrarreTermenul din românã, imigrare (DEX –
1975), este tot din limba latinã, undeprezenta doi m (înaintea sonantelor l, m, r,prefixul in- devine im-). Sensul etimologiceste „a cãlãtori în“ (urmeazã destinaþia); maiprecis, „a intra într-o þarã pentru a se stabili,venind dintr-o altã þarã“ (MDE, 1986; subli-nierea noastrã) sau „a veni într-o þarã strã-inã, pentru a se stabili aici“ (DEX; virgula neaparþine). A imigra este o achiziþie relativrecentã (Dicþionarul Academiei ne trimitecãtre manuscrisele din arhivele institutelorde lingvisticã). Unii lexicografi nu bagã înseamã perechea emigrare, ci doar pe imi-grare („procesul de strãmutare definitivãsau temporarã a unei persoane sau grup depersoane dintr-o þarã strãinã“ – DoruDumitrescu, Mihai Manea, Personaje ºi per-sonalitãþi ale istoriei, Buc., E.D.P.-R.A.,2009).
„Persoana care imigreazã“ (MDE, DE,DLRLC, DEXI, MDA) se va numi, desigur,imigrant („[...] un lung discurs, reamintindu-ne câte datorãm imigranþilor ardeleni“ – M.Eminescu, apud DEXI). Presa recentãîncearcã sã þinã pasul cu acest fenomen înmiºcare: „Refugiaþi ºi imigranþi“ titreazã„Dilema veche“ (26 nov. 2015). Perecheaparticipialã, imigrat, pune condiþia statorni-cirii: persoanã „care a venit ºi s-a stabilitîntr-o þarã strãinã“ (NDULR; cuvântullipseºte din celelalte dicþionare). G.Cãlinescu nota: „Oamenii sânt mai hârºiþi cuemigraþii“.
a mmiggrraººi derrivattele
Pânã la urmã, verbul-bazã moºtenit dinlatinã este a migra, cu douã sensuri: „a seduce dintr-un loc într-altul“ (figurat, „a muri“),respectiv „a încãlca normele sinceritãþii ºibunei-credinþe“ (Gh. Guþu, Dicþionar latin-
român, Buc., Ed. „Humanitas“, 2003, s.v.).Dicþionarele îl considerã derivat regresiv dela migraþie, ceea ce ar anula relaþia cu eti-monul latin migro, -are. Poate de aceeaDLRLC (1957) îl eticheteazã drept termenlivresc. Atestat la A. T. Laurian ºi I. C.Massim (Dicþionarul limbei române, 1876),se referã la populaþii („a se deplasa în masãdintr-o regiune în alta, dintr-o þarã în alta“) ºila animale („a se muta în masã din unele þi-nuturi în altele...“ – DEX, 2012). Prin analo-gie, este folosit în fizicã pentru a numideplasarea unor particule. În ultima vremese tinde cãtre o specializare a sensului: amigra este preferat de contexte þinând dezoologie, în vreme ce enunþurile marcatumane impun selecþia a emigra – a imigra.Mai rar, se poate referi la inanimate: „Viaþaromâneascã (1906), migratã dupã 1930 laBucureºti...“ (C. D. Zeletin, Distinguo, Buc.,Ed. „Vitruviu“, 2008, p. 263).
Ca infinitiv lung (substantiv verbal),primeºte de asemenea sens figurat- persi-flant: „Stagiunea migrãrii actorilor sesfârºise: era toamnã, ºi aceste pãsãri cãlã-toare se-ntorceau pe la cuiburile lor“ (I. L.Caragiale, apud DLRLC).
Migrantul (Dicþionar de neologisme,1978) lipseºte din DLR, DEX ºi DOOM,fiind consemnat de dicþionarele de autor(DEXI, NDULR), cu un sens combinat:„(Om, animal etc.) care migreazã“. Douãcercetãtoare (Ileana Szasz ºi IoanaDobrinescu) trateazã despre „Bucureºtiulmigranþilor turci“ (Dilema veche, ed. cit.).
Sufixul -þie din migraþie (D. Negulici,Vocabular român..., 1848) alocã un sensgeneral întregului: „deplasare voluntarã aunor indivizi, a unor populaþii dintr-o þarã înalta...“ (DE, 2001). Alte sensuri privescbiologia sau economia. În limba latinã,înseamnã ºi, figurat, „schimbare a sensului,metaforã“ (Gh. Guþu, op. cit., cu exempledin Cicero). Sociologii explicã justfenomenul: „Emigranþii sunt puºi în miºcarede rãzboi sau de foamete. Imigranþii suntatraºi de libertate ºi de locuri de muncã“ –Oxford, Dicþionar de politicã (trad. deLeonard Gavriliu), Buc., Ed. „Univers enci-clopedic“, 2001, s.v. migraþie. La noi, în1925, a fost emisã Legea migraþiunilor, pen-tru „a reglementa intrarea imigranþilor“(Enciclopedia României, I, [1940], p. 595).
Derivatul migrator, -e nu prezintã interesspecial pentru subiectul nostru.
Parronnimmie ººi/sauannttonnimmie?
Dicþionarul-tezaur al limbii române pre-cizeazã pentru a imigra: „opusul lui emigra“,dar lucrãrile despre paronimie aºazãfrecvent ca exemple pentru aceastã cate-gorie semanticã perechile e/imigra, e/imi-grant. Confuzia (lingvistic, atracþie paroni-micã) e inevitabilã: „*Emigranþii asiatici ausosit în Europa“, respectiv „*Imigranþii aufãcut sã scadã populaþia þãrii noastre“.
Emminnescu,unn rröslerriann?
Greu de explicat greºeala autorilor unuifoarte rãspândit dicþionar al limbii românede a selecta din opera politicã a lui MihaiEminescu doar segmentul în care apare oformã a verbului a imigra, eliminând parteade început a enunþului. S-a creat o gravãconfuzie, care l-ar proiecta pe autor în cer-cul susþinãtorilor teoriei imigraþionistepropagate de Robert Rösler, în secolul alXIX-lea. Vom reveni cu detalii.
GGaabbrr iiee ll OObbrree jjaa –– RRii ttmmuurr ii ddeeccoorraatt iivvee(( IIaaºº ii ))
Parcurgând expoziþia de picturã din GaleriaNouã a U.A.P. Bacãu, deschisã pe 20 noiem-brie 2015, semnatã de artistul Marius Crãiþã-Mândrã, m-am gândit cã pe drumul nostruutopic cãtre un model ideal de Om am ajuns lamarginea umanismului. Am renunþat uºor uºorla miºcãrile sufletului, am renunþat la detaliilechipului, am pierdut cu totul imaginea ºi necesi-tatea identitãþii noastre însãmânþate într-o anti-chitate a literei ºi a misterului. Limba a devenitun simplu cod numeric auto-generabil. Mintea afost transferatã în structura maºinilor cuinteligenþã artificialã. Sufletul a fost transferat încultura psihicului. Trupul e doar o extensie aunui Computer mondial la care suntem cu toþiiconectaþi ca într-o reþea a unei noi naturi.Identitatea a fost transferatã în lumea virtualã aAvatarului. Natura e materia primã a acestorconstrucþii. Zeii sunt simple mãrci ºi etichete.Am consumat o planetã, o culturã ºi un cosmosdintr-o curiozitate iluzorie asupra nopþii ºi iraþiu-nii. Vechea identitate ºi-a pierdut lumina ºiincandescenþa. Trãim pixelat, gândim virtual, nemanifestãm mecanic. Sub aceste auspiciinecunoscute ºi netestate ale cãror efecte încãnu le putem bãnui, am ales un nou drum post-
umanist, post-identitar, post-idealist. La aceastãmargine angoasantã ºi anxioasã învãþãm sãrecitim, sã reprivim, sã regândim o existenþãcare nu ne mai aparþine. Noua naturã e pixelatã,noul chip e ascuns, noua imagine e digitizatã.Învãþãm sã trãim din nou în aceastã lume nouã,artificialã.
În sfârºit, suntem creatorii propriei lumi ºi apropriilor universuri. Rãmâne de vãzut dacãpropria noastra Creaþie ne va depãºi ºi ne vacuceri aºa cum noi am depãºit ºi am cucerit pevechiul ºi anticul nostru Creator. Aºa cumBacãul vechi a reuºit sã adune o comunitatedistinctã ºi valoroasã de artiºti plastici, noulBacãu se pregãteºte, se pare, pentru o nouãcomunitate distinctã ºi valoroasã de artiºtivizuali contemporani de facturã nouã. Aceastãpicturã se manifestã deja prin seria de faþã,aparþinând artistului plastic Marius Crãiþã-Mândrã. Asistãm la un exercitiu de auto-analizãºi auto-recuperare, atât a identitãþii unui singurartist, cât ºi a identitãþii unei comunitãþi careîncearcã sã-ºi defineascã limbajul vizual.
Silviu PÃDURARIU
arte
noiembrie – decembrie 201524
Neastâmpãrul e în firea luiÞãndãricã ºi de aceea el nuconteneºte sã ne uimeascã defiecare datã cu noi ºi frumoaseisprãvi. În noiembrie, teatrulcare-i poartã numele ºi-a invi-tat spectatorii la o nouã ediþie afestivalului menit sã aducãbucurii copiilor, numindu-l,foarte sugestiv „ImPuls Festi-valul Internaþional al TeatruluiContemporan de Animaþie“,desfãºurat între 7-18 noiem-brie, cu un afiº foarte bogat ºiatractiv. Au participat laaceastã manifestare de anver-gurã teatre din þarã, din Arad,Cluj-Napoca, Craiova, Braºov,Iaºi, Galaþi, Oradea, Sibiu,Târgu-Mureº, Timiºoara, ºi dinstrãinãtate, din China,Bulgaria, Belgia, Spania, Italia,Polonia. Bine aleasã, pentru cãe mereu actualã, a fost temaFestivalului, Teatrul pentrucopii ºi tineret faþã în faþã cupublicul sãu, pe margineacãreia s-au purtat în toatezilele ºi serile, vii ºi pasionatediscuþii. Vom reveni la acestaspect, mai cu seamã cã înprogram a existat o secþiunespecialã dedicatã colocviilor,dialogurilor între personalitãþiºi conferinþelor (sub genericulIDEEA – Inovaþie, Dezvoltare,Evoluþie, Educaþie prin Artã).Pe lângã spectacole, princi-palul punct de atracþie, au fostorganizate ateliere, s-au lansatcãrþi, albume, au avut locproiecþii video cu spectacoleînregistrate pe bandã magne-ticã, s-au acordat premii,diplome de excelenþã. În totacest timp, a rãmas deschisãîncântãtoarea expoziþie „Cãlã-toria lui Þãndãricã“, care a tre-zit interesul unui mare numãrde vizitatori.
În prima mea searã de festi-val a fost ºi Gala aniversarã,cu amintiri, evocãri, mãrturisiri,confesiuni, unele nostalgice,altele sprinþare, spirituale, cuun strop de senin umor.Evidente ºi îmbucurãtoare suntspiritul de echipã, solidaritateade breaslã (lucru rar în zilelenoastre), continuitatea întregeneraþii, felul în care se trans-mite pasiunea ºi respectul pen-tru minunata ºi nobila artã aanimaþiei. Întrebaþi fiind ceînseamnã, ce-a însemnatÞãndãricã pentru ei, într-uncuvânt doar, fiecare dintreartiºtii prezenþi în salã a dat unrãspuns expresiv: magie, can-doare, imaginaþie, joc, tinereþe,puritate, zbor, visare, suflet,etc.
Dintre „spectacolele decolecþie“, fãcute nu numai pen-tru bucuria copiilor, dar ºi pen-tru adulþi (la Anima Studio, unspaþiu experimental, se joacãmulte adaptãri dupã impor-tante opere din repertoriul uni-versal, clasic ºi modern), amvãzut Raspunzel (TeatrulÞãndãricã), ingenios, fermecã-tor, Prinþesa Turandot (Teatrulpentru Copii ºi Tineret „Ariel“,Târgu-Mureº), în regia luiTraian Savinescu ºiscenografia, superbã, aEugeniei Tãrãºescu-Jianu, cumuzicã de operã, într-un totadmirabil, un vioi ºi uºor picantspectacol pentru adulþi, încheie etno, Thumba-lumba(Teatrul de Stat de Pãpuºi,Burgas, Bulgaria), PlayShakespeare (Teatrul de
Animaþie Þãndãricã) mult apre-ciatul ºi aplaudatul spectacolcreat de Cristian Pepino, plinde o inepuizabilã vervã spiritu-alã, o veritabilã bijuterie, Do MiNo (Compania de Teatru„Puranima“ Bucureºti), o inte-resantã ºi ambiþioasã pro-punere de recital a actriþeiPetronela Purima. Cu un spec-tacol bine decupat, într-o for-mulã modernã, Scufiþa roºie,au venit polonezii (TeatrulWalbrzych), iar actorii chinezi i-au încântat pe cei foarte micicu ingenioasele lor joculeþe dinCei trei purceluºi. Cuceritoarea fost pofta de joc a actorilordin Compania de Teatru „Quipeut“ (Bucureºti), cu a lornãzbâtioasã, haioasã Punguþãcu doi bani. O notã aparte înFestival, nu numai din ce amreuºit eu sã vãd, dar ca idee,noutate ºi realizare remarca-bile a fost Pisica verde (Teatrulpentru Copii ºi Tineret„Luceafãrul“, Iaºi). O piesãcontemporanã de Elisa Wilk, opoveste tulbure ºi tulburãtoaredespre ºase adolescenþi, pusãîn scenã de Bobi Pricop. Unspectacol cu forþã de ºoc, deacutã investigaþie, cu multesemne de întrebare despreneliniºti, frãmântãri, incertitu-dini dureroase, despre spaime,cãutarea identitãþii, singurã-tate, despre relaþiile acciden-tate cu pãrinþii, cu adulþii.
Spectacol interactiv, folosindtehnica silent disco, prin carespectatorii, purtând cãºti, ºifiind plasaþi chiar în spaþiul dejoc, pe scenã, devin parte inte-grantã din reprezentaþie,conectaþi la microuniversulacesteia, al adolescenþilor cuprobleme de viaþã rãvãºitoaredin textul Elisei Wilk.
Mai amintesc, de la ImPuls-ul meu, din zilele în care amfost acolo, colocviul despre„Dramaturgia contemporanãpentru copii“, la care au partici-pat autori dramatici, regizori,actori, manageri de teatru, cri-tici, jurnaliºti, dezbãtând otemã de interes major, ºi foartedocumentata conferinþã „Mit ºiteatralitate în animaþia contem-poranã“, cu multe accente ºisugestii fertile în planul inter-pretãrilor moderne, þinutã deprofesorul, cercetãtorul, criticulde teatru Octavian Saiu.
Cert este cã TeatrulÞãndãricã, la cei 70 de aniîmpliniþi, are un istoric deexcepþie, o fabuloasã aventurãstrãbãtutã în timp ºi în spaþiu,fiind prezent pe multe dintrescenele lumii, spre mareabucurie a spectatorilor sãi,mãrturie palpabilã în acestsens stând ºi albumul aniver-sar redactat de Raluca Tulbureºi Raluca Moldovean, apãrut înexcelente condiþii grafice.Teatrul Þãndãricã, extrem deviu, îndrãzneþ, e racordat la totce e nou, e inovativ, ever-green, beneficiind de un man-agement foarte dinamic, me-reu inspirat, competitiv, cu vizi-une, care-i asigurã un ridicatnivel estetic, tinereþea de spirit,prospeþimea, prestigiul printreinstituþiile de profil din întreagalume. La mulþi ani, dragãÞãndãricã!
Carmen MIHALACHE
Teatrul Þãndãricã
ImPulspentru bucuria copiilor
•• „„AAdduunnaarreeaa ppããssããrr ii lloorr““
•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã –– MMâânnddrrãã
•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã –– MMâânnddrrãã
Cronicã plasticã
Pixeeliiideenntitãþii nnooastree
arte
noiembrie – decembrie 2015 25
Cum trãim în vremuri tul-buri, agitate ºi mohorâte,aerul de eleganþã ºi voioºieadus de Festi...Balul cu lote-rie al Teatrului Nottara, înprima zi a Festivalului pecare-l organizeazã, a fost maimult decât binevenit. Amprins ecouri ale frumoaseipetreceri când am ajuns laBucureºti, am vãzut o mul-þime de poze, ºi mi-am fãcuto imagine despre atmosferadestinsã, seninã, jucãuºãcare a domnit atunci, amintin-du-ne, tuturor, cã teatrul estebucurie împãrtãºitã. M-aîncântat apoi sã vãd gazdeleFestivalului îmbrãcate în cos-tume de epocã, în veritabileþinute de galã, ceea cesporea atmosfera de sãrbã-toare. Balul, care a prefaþat închip fericit evenimentul, a fostregizat de Mihai Lungeanu, îndecorul lui Victor Diaconu,costumele fiind creaþiaLuanei Drãgoescu. Fest(in)pe Bulevard a ajuns la a treiaediþie (desfãºuratã între 8-17octombrie 2015) ºi, dupãacest îmbietor început, a con-tinuat sã ofere publicului plã-cute surprize. Asociindu-se ºicu alte teatre bucureºtene,Odeon, Teatrul Mic,Metropolis, Þãndãricã,Excelsior, Teatrul Nottara adat amploare ºi noi dimensiu-ni ambiþiosului sãu proiectfestivalier. Care a cuprins maimulte secþiuni, desfãºurate înspaþii diferite, vizând diversecategorii de public. Anulacesta Festivalului i-a fostîncorporatã ºi secþiuneaMultiArt, un proiect unic înEuropa, însemnând teatrupentru deþinuþi. Celelaltesecþiuni, cunoscute din ediþi-ile anterioare, au fost cele despectacole, una competitivã,o alta intitulatã Bulevardulcomediei ºi cea de Premiereîn Fest(in). Nu au lipsit lan-sãrile de carte, spectacolele-lecturã, expoziþiile, colocviile,foarte consistente, intere-sante, cu subiecte la zi. În co-laborare cu Teatrul Þãndãricãa avut loc un atelier demiºcare coordonat deFrancesco Alfonsin, având
drept scop o coproducþiepentru ediþia urmãtoare aFest(in)-unului. Sensibilemomente speciale, cu evo-cãri calde, emoþionante, subgenericul In memoriam aufost dedicate MihaeleiTonitza -Iordache, CristineiPepino ºi lui Dan Micu (con-cept proiect ºi organizator,criticul de teatru Doina Papp).De mult interes ºi de o largãaudienþã s-au bucurat co-locviile acestei ediþii, eleavând teme incitante, mode-ratori ºi invitaþi de þinutã.Primul colocviu s-a intitulatCriza limbajului...Limbajulcrizei, moderator, SandaViºan, urmat de Reluãri ºi/sau copy-paste în teatru,moderator Marinela Þepuº ºide Spectacole premiate,spectacole eludate ºi specta-cole disputate – Gala Pre-miilor UNITER, moderatorMarina Constantinescu, toateaceste întruniri stârnind viicomentarii, luãri de poziþie,controverse, etc. Sub gene-roasa cupolã a acestui festi-val cu o remarcabilã deschi-dere au avut loc ºi douã în-
tâlniri profesionale ale criti-cilor de teatru, coordonate deBiroul AICT- secþia românã(în parteneriat cu TeatrulNottara), cu tema Discursulcritic ºi exerciþiul dialogului.
Cât despre spectacole, emult de povestit! DirectoareaFest(in)-ului (ºi a TeatruluiNottara), Marinela Þepuº, aselecþionat cu mare atenþiespectacolele, cãutându-le peacelea considerate reprezen-tative pentru criza limbajului,pentru noile tendinþe dinteatru care aduc pe scenã,fãrã false pudori, expresiile
tari, limbajul familiar, limbavie a strãzii, argoul. Ar-gumentul ei este perfect vala-bil, teatrul adevãrat fiindacela „care ne aratã aºa cumsuntem, punând degetul peranã, acela care ne pãtrundeîn suflete, adesea fãcându-ne sã ne doarã, acela care neface sã râdem în hohote orine pune pe gânduri“. Sãvedem „lista“ MarineleiÞepuº: Portugalia de ZoltánEgressy (Teatrul Nottara)Cheia de András Forgách(Teatrul Regina Maria,Oradea), În trafic de AlinaNelega (Teatrul NaþionalTârgu-Mureº, Trupa LiviuRebreanu), Kabaret Astragalde Albertine Sarrazin,Vladimir Fekar (TeatrulMunicipal din Zlin, Cehia), Uncuplu de români amãrâþi, vor-bitori de polonã de DorotaMastowska (Teatrul StudioSt. I. Witkiewicz), Chip de focde Marius von Mayerburg(Teatrul Toma Caragiu,Ploieºti), Sex, drugs androck' n' roll dupã texte deEric Bogosian ºi JoseSaramago (Compania AradiKamaraszinhaz, Arad), Celcare închide noaptea, sce-nariu inspirat de filmul
Portarul de noapte de LilianaCavani (Teatrul Maghiar deStat, Cluj -Napoca), Tatãl, deAugust Strindberg, TeatrulDramatic ºi de Pãpuºi, Vraþa,Bulgaria), Vestul singuraticde Martin McDonagh (TeatrulNottara), ªefele de WernerSchwab (Teatrul Odeon),Dezorient express, spectacolde teatru-dans de AndreaGavriliu (Teatrul Clasic IoanSlavici, Arad), The HistoryBoys. Poveºti cu parfum deliceu de Alan Bennett (TeatrulExcelsior, Bucureºti), Fazanulde G. Feydeau (TeatrulNottara), Tarelkin dupãAleksandr Suhovo-Kobîlin(Teatrul Metropolis), Treigemeni veneþieni de AntonioMattiuzzi Collalto (TeatrulMic, Bucureºti), Adunareapãsãrilor de Farid Uddin Attar(Teatrul Þãndãricã, Bucureºti).Organizator al acestui bogatFest(in), Teatrul Nottara afost ºi cel mai prezent, ieºindîn public cu nu mai puþin depatru premiere: Femei depost de Hanna AzoulayHasfari, Aprilie, dimineaþa,de Mihai Ispirescu, Cãlãtoria,dupã opera lui ConstantinAbãluþã ºi „Viaþa e suferinþã“de Oliver Bukowski.
Nu am o perspectivã com-pletã a festivalului (pentrucare a lucrat, cu rezultatenotabile, o echipã binesudatã ºi dãruitã de profe-sioniºti), aºa cã mã voi referi,într-o cronicã viitoare, laspectacolele pe care le-amvãzut ºi mi-au rãmas în me-morie, unele aparþinând chiarteatrului gazdã. O excelentãgazdã, trebuie spus, un locunde prietenia, cordialitateaplutesc în aer, unde ai senti-mentul cã te afli printre ai tãi,adicã alãturi de afini, deiubitori adevãraþi de teatru.Un sentiment cu totul ºi cutotul reconfortant, pe care îmidoresc sã-l încerc cât maides cu putinþã.
Carmen MIHALACHE
Fest (in) pe Bulevard
Despre criza limbajuluiºi adevãruri incomode
•• PPrreemmiiuull ppuubbll iiccuulluu ii ::„„TThhee HHiissttoorryy bbooyyss –– PPoovveeººtt ii ccuu ppaarr ffuumm ddee ll iicceeuu““
Oraº medieval în rãsãrit de soare; depe turnurile oraºului sunetul trompeteivesteºte dimineaþa; se deschid porþile,iar cavalerii ies din oraº pe falnici cai;ajunºi în pãdure, sunt cuprinºi de vrajaºi freamãtul codrului ºi de cânteculpãsãrilor. Imaginea aparþine lui AntonBruckner ºi poate ilustra acurateþeasonoritãþilor realizate de orchestrabãcãuanã dirijatã de George Hariton înpaginile Simfoniei a IV-a, „Romantica“.
Înainte de acest concert, ne-amîntâlnit în juriul Concursului Inter-naþional „Emanuel Elenescu“ de laPiatra Neamþ. Ediþia a XXV-a, a fostdedicatã Zilei de 1 decembrie ºi cate-goric, spiritul marelui muzician a domi-nat competiþia, care ºi-a cãpãtat dejaun binemeritat renume.
Fagotist solist la FilarmonicaMoldova, doctorand la Universitatea deArte „George Enescu“ din Iaºi, membru
al Trioului Arsis ºi al CvartetuluiFagotissimo, cu care a parcurs nu nu-mai ani de activitate artisticã ci ºidiverse repertorii, George Hariton aajuns, cu paºi mici dar siguri, un dirijorcare s-a desprins de tutela mentorilorsãi: Dumitru Goia ºi Ovidiu Bãlan,lãsând personalitatea muzicalã proprie,atent formatã ºi cizelatã sã-ºi spunãcuvântul. Pe scurt, George Hariton arealizat o minunatã searã simfonicã,atent elaboratã, aproape pedant de de-licat articulatã în cele mai fine nuanþe,cu sprijinul orchestrei bãcãuane. Cu obucurie controlatã, dirijorul a condus, înspirit renascentist strãvechiul dans,pavana.
O regãsim în suita preclasicã, darºi în Suita op. 10 de George Enescu.Pare-se cã Pavana ºi-a luat numele dela oraºul italian Padova (Padua) ºi aîntipãrit solemnitate pulsaþiei lente pecare o aflãm în suita preclasicã.
Dupã Pavane pour une infantedéfunte a lui Maurice Ravel, lucrarededicatã iniþial pianului, apoi orches-tratã de autor, l-am ascultat pe DenisIvanov, un pianist ce marcheazã gene-raþia sa. Sensibil, virtuoz de clasã, cuputere de a-ºi cuceri publicul, DenisIvanov a recreat Burlesca pentru pianºi orchestrã de Richard Strauss într-o
strãlucitoare interpretare. Îl ascultasem,doar cu o searã înainte, într-un elec-trizant Recital la patru mâini, EmotionPiano Duo, alãturi de profesoara sa,Léa Yoanna Adam. Cu lucrãri deRahmaninov, Chopin, de Falla, Liszt,Franck, unele din ele transcrise ºiadaptate pentru acest ansamblu deL.Y. Adam, cei doi au reuºit o perfor-manþã de neuitat.
Minunate daruri muzicale, care mãîndeamnã sã închei cu un citat dinBruckner, chiar dacã se referã la ultimasimfonie pe care a compus-o: „Dedicaceastã simfonie celui a cãrui majes-tate primeazã asupra tuturormajestãþilor. Lui Dumnezeu I-o ofer,dacã El o acceptã“.
Ozana KALMUSKI ZAREA
PPrimattul majesttãþii
istorie
noiembrie – decembrie 201526
N. 9 noiembrie 1885, în satulRusãeºti, comuna Poduri, judeþulBacãu – m. 12 martie 1966, laBucureºti. Ofiþer, profesor,ataºat militar, demnitar. Fiul luiIon ºi al Mariei ªova (n.Solomon), proprietari. Al patruleadintr-o familie cu opt copii, isteþulºi ascultãtorul Nicolae a trebuit sãsuporte încã de mic lipsuri de totfelul ºi sã contribuie, cu forþelesale, la multele treburigospodãreºti. Deºi acestea nu-ilãsau prea mult timp pentruînvãþat, s-a numãrat printre ceimai buni elevi ai ªcolii Rusãeºti(1893-1898), dupã absolvirea cla-sei a V-a reuºind la concursul deadmitere al Liceului de Bãieþi„Principele Ferdinand“ din Bacãu,alãturi de fratele sãu, Gheorghe.Timp de trei ani a fost susþinut, cumari eforturi, de familie, dar la 15ani a decis ca sã-ºi câºtige singurexistenþa, meditând copii maibogaþi ºi lucrând în timpul liber ladiverse firme ori persoane. Cubanii obþinuþi ºi-a plãtit gazda, s-aîmbrãcat ºi a cumpãrat cãrþile tre-buitoare, fiind ºi în liceu unul dinevidenþiaþii la învãþãturã. A avut oînclinaþie aparte pentru desen, în1905 luând ºi o menþiune spe-cialã, dar a fost atras în egalãmãsurã de limbile românã,greacã, latinã, francezã ºi ger-manã, la care a obþinut constantnote peste opt. La absolvirealiceului (1898-1906), de altfel, afost clasificat primul dintre cei 35de absolvenþi, cu media generalã9,20, succes ce i-a permis sã seînscrie la Facultatea de Drept aUniversitãþii Bucureºti. Dinpãcate, aici nu s-a mai pututîntreþine ºi dupã primul an destudii a fost silit sã abandoneze,revenind în Bacãu, unde a reuºitsã se încadreze pe funcþia desecretar la Liceul „PrincipeleFerdinand“. Deºi avea un salarmulþumitor, nu s-a împãcat cugândul de a fi toatã viaþa un sluj-baº mãrunt, aºa cã s-a orientatspre cariera militarã, în toamnaanului 1907 fiind admis la ªcoalade Ofiþeri de Infanterie dinBucureºti. Setea de învãþãturã ºidisciplina exemplarã, ce l-au ca-racterizat dintotdeauna, au fostrepede remarcate, astfel cã pen-tru sârguinþa ºi rezultatele salestrãlucite a fost recompensat încãdin timpul ºcolii cu „MedaliaJubiliarã Carol I“. La 1 iulie 1909,elevul eminent a devenit sublo-cotenent ºi, la cererea sa, a fostrepartizat în cadrul RegimentuluiNr. 27 Infanterie Bacãu, maiaproape de locurile natale. Numitcomandant de pluton, a pusaceeaºi râvnã în formarea subor-donaþilor, fiind apreciat decomandantul de regiment ca unofiþer disciplinat ºi cu simþul dato-riei. Inteligenþa sa nativã ºi pu-terea de observaþie, dublate dedisciplina fermã ºi morala ire-proºabilã i-au provocat ºi adver-sitãþi, dar la 1 octombrie 1911 etrimis sã urmeze cursurile ªcoliiSpeciale de Infanterie, unde s-aclasat al 29-lea din 223 de absol-venþi. La 1 iulie 1912 a revenit înunitate cu o foaie calificativãîncãrcatã de aprecieri favorabile,între calitãþile remarcate decomandantul ºcolii numãrându-se disciplina, þinuta corectã, spiri-tul de iniþiativã, concepþia sãnã-toasã ºi clarã, calmul ºi energia,stãpânirea de sine. Graþie acestoraprecieri ºi a muncii stãruitoare,la 30 octombrie 1912 esteavansat la gradul de locotenent ºila 1 iulie 1913 a fost promovat ca
adjutant al Regimentului, calitateîn care e prezent cu unitatea sa lacampania legatã de cel de-aldoilea rãzboi balcanic. S-a remar-cat prin autoritate ºi curaj, severi-tate ºi dreptate în relaþia cu inferi-orii, grijã pentru oameni ºi materi-ale, fiind propus pentru decorareacu Ordinul „Coroana României“,clasa a V-a. Remarcabilele suc-cese ale victorioasei campanii din1913 i-au adus în cele din urmãMedalia „Avântul Þãrii“, pe care aprimit-o la 20 iulie 1914. S-adedat din nou studiului, în contex-tul izbucnirii primului rãzboi mon-dial fiind pregãtit sã urmezeªcoala de Rãzboi ºi sã lupte înorice moment pentru apãrareagliei strãbune. Dupã 14 august1916, când România a renunþat laneutralitate, unitatea sa a luatparte la luptele pentru dezrobireaArdealului, dar s-a retras apoi înzona Vãii Uzului, unde frontul sestabilizase. Pentru merite ºibravurã pe câmpul de luptã, la 1noiembrie 1916 e avansat în modexcepþional la gradul de cãpitanºi primeºte comanda Companieide mitraliere a Regimentului.Curajul sãu mobilizeazã ostaºii înaprigele lupte de pe Argeº, dinapropierea Bucureºtiului, de laOdobeºti ºi Þifeºti, dar mai ales însângeroasele încleºtãri de laPralea ºi de pe Dealul Zãbrãuþi,unde compania sa de mitralierehotãrãºte, între 1 ºi 5 ianuarie1917, victoria Regimentului.Luptând el însuºi cu mitraliera înfruntea trupei, tânãrul cãpitan edat exemplu pe Regiment pentrumodul eroic în care a ºtiut sãmenþinã cu orice preþ, timp de olunã ºi jumãtate, cota 779 de laPaltin, rezistând tuturor atacurilorinamice ºi capturând de lainvadatori 5 mitraliere. La 20 fe-bruarie, când compania sa demitraliere a fost retrasã pentrurefacere, el a fost detaºat laCentrul de Instrucþie al Armatei a2-a, primind misiunea de a orga-niza cele trei companii demitraliere incluse în propriul regi-ment. Odatã testul trecut, la 15martie 1917 e numit comandant
al ªcolii de Mitraliere, proaspãtînfiinþatã pe lângã Statul Major alArmatei a 2-a, izbutind sã instru-iascã, pânã la 28 iulie, toate cele200 secþii de mitraliere ale aces-teia. Neodihna ºi râvna cu care apregãtit mitraliorii, dotaþi acum cuechipament francez, i-au adus noirecunoaºteri, în august 1917 fiindnumit în Biroul de Operaþii alDiviziei 7 Infanterie, funcþie în careva avea un rol decisiv în operaþiu-nile din zona Cireºoaia. Remarcatde generalul Scãriºoreanu, co-mandantul marii unitãþi, este dinnou propus sã fie avansat în modexcepþional ºi sã fie decorat cuOrdinul „Steaua României“, îngrad de Cavaler, propunere ceavea sã se materializeze la 1septembrie ºi, respectiv, 16octombrie 1917, când i s-a înmâ-nat decoraþia „Steaua României“clasa a IV-a, cu panglicã deVirtute Militarã. În acelaºi an edecorat ºi de ruºi, care îi acordãDecoraþia „Sfânta Ana“ cu fundãde rãzboi, clasa a III-a. La 21 mai1918 e numit ºef al adjuntaturii laDivizia 7, calitate în care dã „ade-vãrate soluþii la toate docu-mentele“, iar între 15 iulie ºi 25septembrie reuºeºte sãredacteze istoricul participãriidiviziei amintite la campania dinanii 1916-1917. Urmare a munciifãrã preget depuse, la 25 septem-brie 1918 e promovat ca ºef alBiroului Mobilizare la Divizia 7,pregãtind cu rigurozitate toatedocumentele de stat major tre-buitoare noii mobilizãri. Trudind ziºi noapte, între 1 noiembrie 1918ºi 31 martie 1919 contribuie, încalitate de ºef al BirouluiOperaþiunilor la Divizia 7, la ocu-parea oraºelor Târgu Mureº,Turda, Cluj, Baia Mare ºi Sighet,fiind propus de mai multe ori pen-
tru avansare la excepþional ºidecorare. Începând cu 1 septem-brie 1919 e solicitat sã lucreze laBiroul Informaþii al Corpului 6Armatã, întocmind, între altele, olucrare specialã, foarte dificilã,despre situaþia trupelor ungare,dovedind încã o datã priceperedeosebitã în „chestiunile militatede tacticã, strategie ºi organi-zare“. Pentru meritele sale ºiactele de vitejie, la sfârºitulrãzboiului a fost, de altfel, decoratcu Ordinul „Coroana României“cu spade, în grad de Ofiþer, cupanglicã de Virtute Militarã (8septembrie 1919) ºi Cruceacomemorativã 1916-1919 cubaretele Ardeal, Carpaþi,Bucureºti, Târgu Ocna (1octombrie 1919), la care s-aadãugat Medalia „Victoria“ amarelui rãzboi pentru civilizaþie,1916-1921 (20 iulie 1921). Întoamna anului 1919 e admis, deasemenea, ca elev al ªcoliiSuperioare de Rãzboi, încã dinprimul an de studii fiind apreciatca „un prea bun ofiþer care meritãa înainta la excepþional“. Înclinaþi-ile sale speciale pentru tacticã ºistrategie, dar deopotrivã ºi pentrutopografie, cunoaºterea ºi fo-losirea armelor ori ºtiinþele uma-niste ºi limbile strãine îl pro-pulseazã, dupã absolvire, în noifuncþii. La 1 noiembrie 1921devine ºef al Biroului 2 operaþii ºiinstrucþie din cadrul comanda-mentului Diviziei 7 Vânãtori,obþinând calificative foarte bune,ce-i aduc alte propuneri deavansare ºi atribuþii suplimentare.Predã, bunãoarã, tactica ºigeografia militarã la ªcoalaSpecialã de Infanterie ºi susþinemai multe conferinþe la comanda-mentul diviziei. La 1 noiembrie1924 e numit subºef de stat majorla Comandamentul 6 Teritorial,iar la 10 mai 1925, dupã ºaptepropuneri consecutive deavansare la excepþional, e ridicatla gradul de locotenent-colonel.Considerat de toþi un ofiþer emi-nent, capabil sã conducã „un re-giment în foarte bune condiþiuni“,i se încredinþeazã, la 1 aprilie1927, funcþia de comandant debatalion în Regimentul 83Infanterie „Tribunul SimionBalint“, dislocat în GarnizoanaCluj, iar între 1 noiembrie 1928 ºi31 martie 1929 cea de ajutor deºef de corp la acelaºi regiment.Timp de doi ani va fi, apoi, subºefde stat major la Corpul 6 Armatã,de la 1 aprilie 1931 preluândcomanda Regimentului 83, undefusese comandant de batalion ºilocþiitor de comandant. Califi-cativele obþinute în noua calitate îiatestã zelul ºi râvna, spiritul orga-nizatoric ºi de iniþiativã, fermitateadeciziilor, desãvârºita compe-tenþã în instrucþia trupei ºi a ofiþe-rilor, care îl propulseazã în „elitaofiþerilor noºtri“. În condiþiile pro-fundei crize economice din aceiani, construieºte o nouã popotã, osalã de conferinþe ºi paveazã cupiatrã curtea regimentului, fãrã aprimi nici un ajutor material dinpartea cuiva. La 1 aprilie 1932 eavansat la gradul de colonel, iarla 1 decembrie 1934 e mutat înMarele Stat Major, unde timp de o
lunã urmeazã un curs special,care l-a propulsat spre un noudomeniu de activitate. Între 1 ia-nuarie 1935 ºi 1 ianuarie 1938 e,astfel, ataºat militar al Statuluiromân la Viena, calitate în care atrimis lunar la Bucureºti buletine,studii ºi rapoarte informative deun real folos Marelui Stat Major.Contactul permanent nu doar cumilitarii ºi diplomaþii aflaþi în capi-tala Austriei i-au lãrgit conside-rabil viziunea asupra eveni-mentelor istorice aflate în deru-lare în Europa, opiniile ºi poziþiasa atrãgând simpatia austriecilor,care l-au decorat, pe 8 ianuarie1938, cu „Crucea de cavaler alOrdinului de Merit“. Fãrã a-ºineglija misiunea, în 1937 a urmatun curs de comandament, înurma cãruia a fost propus lacomandã de brigadã ºi la o nouãavansare în grad. În consecinþã,la 1 ianuarie 1938 e chemat înþarã ºi numit comandant alBrigãzii 20 Infanterie, dislocatã înGarnizoana Alba Iulia, iar la 21martie acelaºi an e înaintat lagradul de general de brigadã,participând cu efectivul comandatde el la manevrele regale ºi fiindremarcat de regele Carol al II-lea.Urmeazã, firesc, o nouã pro-movare, de data aceasta înMinisterul Apãrãrii Naþionale,unde este numit, de la 10 februa-rie 1939, director al personalului.Deºi directoratul sãu a durat maipuþin de doi ani, în „acest postrezultatele au fost uimitoare“,generalul bãcãuan dovedindu-seomul providenþial de care oºtireaavea nevoie pentru a restabiliprestigiul acestei direcþii ºi încre-derea ofiþerilor în ea. Ferm ºicorect, a instaurat dreptateaabsolutã în situaþia ofiþerilor,întocmind o lege a înaintãrii înarmatã, un anuar al ofiþerilor activiºi, pentru prima oarã, unul alcelor în rezervã. Cu impresionan-ta sa forþã de muncã, tot în 1939a urmat cursul de comandantpentru mari unitãþi, notãrile deexcepþie soldându-se cu pro-punerea pentru comandã dedivizie. În urma reorganizãriiordonate de generalul IonAntonescu, la 10 ianuarie 1941primeºte comanda Diviziei 1Gardã, dislocatã în misiune deacoperire pe Prut, între Fãlciu ºiBogdãneºti. Ia urgent toatemãsurile ce se impuneau pentrudeclanºarea rãzboiului de elibe-rare a Basarabiei ºi a Bucovineide nord, ordinul de forþare aPrutului venind la 22 iunie 1941,când Divizia de Gardã a intrat înfocul luptei pentru pãstrarea celordouã poduri de peste râu,nearuncate încã în aer de sovieti-ci. Dupã 27 de zile de luptã neîn-treruptã, bilanþul diviziei eraimpresionant, faptele de glorie aleostaºilor ºi ofiþerilor comandaþi deel fiind citate prin ordine de zi peîntreaga armatã ºi rãsplãtite cunumeroase ordine ºi medalii.Pentru contribuþia adusã la victo-ria de la Fãlciu, unde a avut locuna din cele mai grele bãtãlii, dela Leova ºi Dealul Vulturului, pen-tru distrugerea Diviziei 25 sovie-ticã în încleºtarea de la Kagarlâkºi alte fapte de arme el însuºi a
primit, la 17 noiembrie 1941,Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa aIII-a. A urmat asaltul Odessei, încucerirea cãreia trupele sale auun rol decisiv, mai întâi pe direcþiaMacarova, apoi pe cea a platouluide la vest de Dalnik. Îi sunt remar-cate ºi de aceastã datã calitãþilede „foarte bun general coman-dant de M.U., cu competenþã ºiaptitudini verificate pe câmpul deluptã“, pentru meritele sale bravulcomandant fiind propus ºi admisla înaintarea pentru gradul degeneral de divizie, pe care-lprimeºte oficial la 24 ianuarie1942. Între timp, dupã cãdereaOdessei, la 16 octombrie 1941,Divizia de Gardã se întoarce înþarã, unde executã misiunicurente, iar de la sfârºitul anului1942 se îndreaptã cu o parte dinefectiv spre Dobrogea, pentru aapãra Litoralul de debarcãrileinamice. Reface dispozitivele dis-truse de valuri, executã altele noiºi menþine contactul permanentcu unitãþile rãmase în alte garni-zoane din þarã, demonstrând încão datã cã face parte din „mariinoºtri generali de rãzboi care vorfi înscriºi în istoria neamului ºi alcãrui nume va fi înscris printreeroii sãi“. Drept recompensã, la19 februarie 1943 e numit sub-secretat de stat pentru marinã încadrul Ministerului de Rãzboi, ca-litate în care ia mãsuri judicioasemenite sã protejeze potenþialulcombativ al flotei noastre,impunând o mai bunã organizarea comandamentelor ºi o folosireeficientã a resurselor. Pentrumeritele incontestabile, la 24 ia-nuarie 1944 e avansat la gradulde general de corp de armatã,munca asiduã fiindu-i totodatãrãsplãtitã cu Medalia „VirtuteaMaritimã“, categoria navigant, întoate cele trei grade. Înlãturat dinfuncþie dupã evenimentele de la23 august 1944, e pus pentru olunã la dispoziþia Ministerului deRãzboi, dar în urma cererilor salerepetate de a fi trimis pe front, la22 septembrie 1944 e numit lacomanda Corpului 7 Armatã, careocupa la acea orã un dispozitiv deluptã la sud de oraºul Timiºoara.În condiþii cu totul speciale, seremarcã ºi de aceastã datã, con-tribuind nu doar la eliberareaultimelor teritorii româneºti, ci ºi aBudapestei ºi a altor localitãþimaghiare ºi slovace. Fiind adeseachiar în prima linie, la 1 ianuarie1945 e pentru a doua oarã distinscu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasaa III-a, fiind citat în mai multe rân-duri pe Armata a 4-a, peMinisterul de Rãzboi ºi elogiat decomandanþii aliaþi. Imixtiunilecomandamentelor sovietice înproblemele interne ale armateiromâne aveau sã conducã însã,în cele din urmã, ºi la înlãturareasa, la 1 februarie fiind chemat înþarã ºi la 24 martie 1945 „trecutdin oficiu în poziþia de rezervã“.
Pensionarea forþatã nu avea sã-iaducã liniºtea, cu atât mai mult cucât în ianuarie 1946 este arestatpreventiv ºi dus la închisoareaVãcãreºti, fiind inculpat abiapeste nouã luni, la 24 septembrieºi judecat peste alþi doi ani, la 15decembrie 1947, pentru „dezas-trul Þãrii“ ºi „crime de rãzboi“.Curtea de Apel Bucureºti confir-mã, la 6 februarie 1948, con-damnarea sa la „10 ani de temniþãgrea“ ºi confiscarea averii.Transferat în închisoarea de laAiud, cunoscutã pentru regimulsãu dur de detenþie, se libereazãîn ianuarie 1956, însã grav bolnavde maladia Parkinson. E internatun an în Spitalul Parhon, apoi eobligat sã trãiascã doar din pen-sia soþiei, a sa fiind anulatã încãde la 10 octombrie 1948. În pofidademersurilor, aberanta decizie eanulatã abia la 1 iunie 1964, an încare, ca o ironie a soartei, e deco-rat, la 10 august, cu Ordinul „23August“, clasa a III-a, pentru„merite deosebite în opera deconstruire a socialismului“. Dupãacest an e invitat sã evoce faptelesale de arme, publicând chiarstudiul 80 de zile de lupte pentrueliberarea Budapestei de subjugul fascist, inclus în volumulArmata românã în rãzboiul anti-hitlerist (Editura Politicã,Bucureºti, 1965), dar în care nu aputut sã scrie de ce Corpul 7Armatã a fost scos din luptã dupãce cucerise importante poziþii ºipãtrunsese 11 kilometri în interi-orul capitalei ungare. S-a stinsdupã o grea suferinþã, fiind înmor-mântat cu funerarii militare înCimitirul Ghencea Militar, peAleea Generalilor. A lãsat în urmãamintirea unui comandant de oºtideosebit, impresionante fapte dearme ºi câteva ctitorii dragi luiDumnezeu, între care cea maiimportantã este Biserica cu hra-mul Sfântul Gheorghe, SfântulNicolae ºi Înãlþarea Sfintei Crucidin Iveºti, judeþul Galaþi, începutãla 5 iulie 1942 ºi sfinþitã la 19 sep-tembrie 1943, în memoria celor2100 de eroi ai Diviziei 1 Gardã,ce ºi-au vãrsat sângele pentrueliberarea Basarabiei ºi aBucovinei de nord. Decorat cuOrdinul „Meritul Cultural“ în gradde Ofiþer pentru aceastã iniþiativã,susþinutã de un impresionantcolectiv de militari ºi civili,cetãþeanul de onoare al comuneiIveºti, vrednicul general nu ºi-auitat niciodatã obârºia, ocupân-du-se personal, în 1939, de refa-cerea Bisericii Rusãeºti, pentrucare a donat banii necesariprocurãrii materialelor ºi plãþiilucrãtorilor. Are, de asemenea,meritul cã în Basarabia aredeschis numeroase bisericitransformate de sovietici în ham-bare ºi cinematografe, încreº-tinând sute de copii ºi cetãþeni si-liþi sã trãiascã în afara ortodoxieistrãbune. În semn de omagiu,consãtenii i-au dat ªcolii Nr. 1 dinPoduri numele „General Nicolaeªova“, deschizând în incintaacesteia o cuprinzãtoare expo-ziþie foto-documentarã dedicatãeroului, imortalizat ºi într-un bustde cãtre sculptorul MariusButunoiu. Totodatã, o stradã dinMoineºti ºi o alta din Bacãu îipoartã, de asemenea, numele, caºi actualul Corp 7 Armatã, cu cares-a încununat de glorie pe câm-purile de luptã.
Cornel GALBEN
„Jurassic World“ este al patrulea film din cele-bra serie „Jurassic Park“. Aceastã serie esteinspiratã de romanul cu acelaºi nume scris deMichael Crichton în 1990, care a facut primul film.Premisa seriei este crearea unui parc de distracþiiîn care vizitatorii vor avea ocazia sã admiredinozauri clonaþi din ADN-ul fosilelor, pânã înmomentul în care animalele încep sã îi atace.Acþiunea filmului „Jurassic World“ se desfãºoarãpe o insulã fictivã numitã Isla Nubar, la douãzeciºi doi de ani dupã distrugerea parcului din primulfilm. Deºi se fac numeroase referinþe ºi, la unmoment dat, avem ocazia sã vedem în detaliuclãdirile abandonate din vechiul parc, nu estenecesar sã fi vãzut primele trei filme pentru a-lînþelege pe al patrulea. La baza acestuia stã unnou parc de distracþii modelat dupã cel vechi, cuatracþii mai mari, facilitãþi mai avansate (în teorie)ºi dinozauri mai fioroºi, iar referinþele cu privire laevenimentele din filmele anterioare sunt explicateuºor ºi succint.
La începutul filmului îi cunoaºtem pe Zach ºiGray Mitchell (Nick Robinson ºi Ty Simpkins), doifraþi care sunt trimiºi de pãrinþii lor în parculJurassic World pentru a petrece o scurtã vacanþãcu mãtuºa Claire (Bryce Dallas Howard). Aceastaînsã nu are timp de nepoþii sãi, fiind ocupatã cuprezentarea unei noi atracþii, „Indominus rex“, undinozaur modificat genetic menit sã creascãinteresul vizitatorilor. Dar, la scurt timp dupãsosirea bãieþilor, dinozaurul scapã ºi se îndreaptãcu paºi repezi spre parc ºi spre cei 20 000 deturiºti de pe insulã. Ajutatã de Owen Grady (ChrisPratt), un expert care antreneazã velociraptori,Claire va încerca sã îºi salveze nepoþii împreunãcu ceilalþi vizitatori, mai ales când momentulevadãrii dinozaurului declanºeazã, la rândul sãu,evadarea altor creaturi periculoase. Pe lângãproblema animalelor care nu se mai aflã în cap-tivitate, Owen Grady mai are de-a face ºi cu unºef al securitãþii care vrea sã foloseascã dinozau-rii ca arme de rãzboi.
Filmul nu este dificil de urmãrit, iar în majori-tatea cazurilor este uºor de prezis cum se vor ter-mina anumite scene, sau ce personaje vor muri înurma atacurilor dinozaurilor. Acþiunea este sufi-cient de dezvoltatã pentru ca „Jurassic World“ sãpoatã fi vizionat ca un film de sine stãtãtor, însãeste lãsat suficient spaþiu pentru o eventualã con-tinuare în funcþie de cum va fi primit filmul. Þinândcont de receptarea favorabilã din partea publicu-lui ºi de sumele record înregistrate la box office(momentan este al patrulea film din lume cu celemai mari profituri), existã ºanse mari sã ne reîn-toarcem în universul creat de Michael Crichtonacum 25 de ani.
Succesul acestui film la cinematograf nu estedeloc surprinzãtor. „Jurassic World“ este tipul deproducþie menitã sã fie urmãritã în grup, pe un
ecran mare, de preferabil în 3D, IMAX, sau 4DX,pentru a profita de efectele speciale spectacu-loase ºi de peisajele minunate, acesta fiind filmatîn mare parte în insulele Hawaii. Eu am avut prile-jul sã îl urmãresc în 4DX, unde efectele vizuale aufost ajutate de miºcarea scaunelor în scenele deacþiune, ventilatoare menite sã imite vântul, jeturide apã ºi de aer (cele din urmã fiind folosite pen-tru a imita gloanþele din scenele în care perso-najele încercau sã prindã dinozaurii) ºi, nu înultimul rând, un miros ce aducea aminte de cel deserã din grãdina botanicã pentru a simula mirosuljunglei. Toate aceste mici efecte au creat oatmosferã frumoasã, uneori chiar amuzantã,dându-þi impresia cã faci parte din acþiune ºi con-tribuind la plãcerea pe care am avut-o urmãrindacest film.
Deºi din punctul de vedere al simþurilor filmul afost o experienþã frumoasã, acest lucru nuînseamnã cã a fost perfect. Desfãºurarea acþiuniieste destul de similarã cu cea din primul film, pecare l-am revãzut relativ recent pentru a mãpregãti pentru acesta, ceea ce poate pãrea repe-titiv pentru cei care sunt familiarizaþi deja cu seria„Jurassic Park“. Temele sunt în mare parte simi-lare, deºi sunt simplificate ºi evidenþiate mai multîn „Jurassic World“, în cazul în care încã maiexistã dubii în privinþa necesitãþii clonãrii dinozau-rilor. „Jurassic World“ insistã asupra faptului cã, înziua de astãzi, oamenii sunt din ce în ce mainerãbdãtori, noile tehnologii le atrag atenþia pen-tru puþin timp, deoarece imediat cer îmbunãtãþiri.
Oamenii, în general, vor acum jocuri din ce înce mai elaborate, filme mai înfricoºãtoare, efectespeciale mai spectaculoase din moment ce auacces uºor la ele. Tot aºa vor ºi dinozauri maimari ºi mai fioroºi, motiv pentru care „IndominusRex“ este creat. Câteva personaje sunt împotrivaacestui mutant, spunând cã nu este un dinozauradevãrat ºi cã are potenþialul de a fi periculos, maiales pentru cã este crescut în izolare ºi nu îºi ºtielocul în lanþul trofic. Însã lãcomia corporaþiilorignorã aceste sfaturi, iar consecinþele sunt pemãsurã. Chiar dacã a existat un precedent (ve-chiul parc), acestea sunt mereu în cãutarea spec-taculosului ºi a folosirii noilor tehnologii în scopuridãunãtoare (fie dorinþa de a folosi dinozaurii caarme de rãzboi, fie crearea unor fiinþe periculoasecare prezintã un risc pentru cei din jur). Filmulsubliniazã foarte bine aceste tendinþe de autodis-trugere pe care umanitatea le are, însã ar fi pututsã le dezvolte mai bine ºi sã le prezinte într-unmod mai puþin simplist.
O ultimã criticã pe care o am la adresa filmuluieste faptul cã multe dintre personajele mai impor-tante nu sunt suficient de bine dezvoltate. Sepune prea mult accentul pe faptul cã Indominusrex ºi alþi dinozauri vor evada, încât filmul uitã demotivaþiile personajelor: Cum au ajuns sã lucrezeîn parc ºi de ce? Ce relaþii anterioare existã întreanumite personaje ºi cum îi afecteazã? Cum sevor rezolva anumite conflicte dintre acestea? Sedau câteva indicii ºi se fac câteva referinþe, însãmenþionarea lor în treacãt nu este de ajuns. Caprivitori, este necesar sã ºi vedem.
Putem sã presupunem cã aceste personaje sevor întoarce (dacã va exista un nou film), însãeste important ca acestea sã poatã fi privite ºi caproduse complete din acest punct de vedere.Primul film a reuºit sã facã acest lucru, însã mãîndoiesc de reuºita acestuia, mai ales cã, deºieste privit ca al patrulea film, „Jurassic World“ aresarcina de a fi un punct de pornire pentru o nouãserie de succes. În concluzie, deºi mi-a plãcutexperienþa de a urmãri un film plin de acþiune,existã totuºi anumite aspecte ce ar fi necesitatîmbunãtãþiri.
Antonia GÎRMACEA
Cinema
Al patrulea Jurassic
lecturi
noiembrie – decembrie 201528
Deºi nu îmi era strãinã exis-tenþa acestuia, recunosc cãpânã la momentul „ediþieiHumanitas“ nu citisem studiullui Dinu Pillat consacrat recep-tãrii lui Dostoievski în spaþiulculturii româneºti. Mai mult,trecusem cu o superficialitatedemnã de a fi condamnatãpeste scrierile acestuia, con-siderându-l un autor de plansecund.
Sfârºitul lui 2015 mi-a adusînsã pe birou aceastã nouãapariþie, inteligent „ambalatã“,care reface treaptã cu treaptãdrumul „apropierilor“ dintre unveritabil om de culturã ºi fasci-nanta operã dostoievskianã.Sunt absolut convins cãprezentul volum nu se va situadoar în zona de interes a spe-cialistului, a istoricului ori acriticului literar, eventual a stu-dentului la litere ori a profe-sorului universitar. Informaþiavehiculatã este oferitã coerent,de-a lungul unui discurs precisce presupune în spatele aces-tei reuºite un adevãrat sistemde referinþe. Contextualizatã,munca lui Dinu Pillat pare a ficu adevãrat titanicã. Neavândde partea sa uneltele tehnolo-giei prezentului, autorul strã-bate bibliotecile, arhiveleAcademiei, inventariazã variidocumente, le comparã, ledateazã, le re-interpreteazãacolo unde este cazul, denunþãomisiuni. ªantierul sãu seaºazã peste întreaga literaturã,surprinzându-ne adesea prin„politica comentariului în para-lel“.
Dupã cum e firesc, voi vorbinu doar despre nucleul acesteiediþii – studiul propriu-zis –, cidespre întreg edificiul. Mi separ potrivite pentru acestînceput cuvintele-portret dinpostfaþa („O discuþie amânatã“)lui Alexandru Paleologu, cesurprind în adâncime modul(lui Dinu Pillat) de a fi ºi de a seraporta dialogul viu: „Dintinereþe pânã în acest prag alvieþii ºi mai ales în ultimii zeceani, îmi împãrtãºeam gândurilecu Dinu Pillat ºi asta devenisepentru mine, cred cã ºi pentruel, o necesitate. Denenumãrate ori ne-am con-trazis, cu umor de obicei, cuumoare deseori, cu iritaþiecâteodatã; de nu mai puþine orieram de acord, sau aproape.Aprobarea lui îmi era deosebitde preþioasã (deºi o simþeamexcesivã în cordialitatea ei)fiindcã nici dezaprobarea nu ºi-o ascundea: începea ezitant,politicos, cu tot felul de mena-jamente, dupã care trecea laatac cu o vehemenþã care, înloc sã jigneascã, acþiona, dim-potrivã, ca un lubrifiant, atâtaera omul acesta de încântãtorprin sinceritatea ºi loialitatea luiºi prin pornirea lui de a daimportanþã lucrurilor cu ade-vãrat importante“.
Aceastã preumblare meta-criticã prin literatura românã încãutarea lui Dostoievski are oconstrucþie tripartitã, amintindparcã ceva din formele clasiceale muzicii culte. În fapt, cer-cetarea se întinde între 1885 ºi1968. Startul este dat deGherea, singurul din epocã
care pare sã aibã rãbdarea ºiintuiþia unei literaturi de certãvaloare. În treacãt fie spus,numele lui Dostoievski avea sãfie tipãrit pentru prima datã înspaþiul autohton chiar cu prile-jul dispariþiei sale din viaþavremelnicã, odatã cu ºtireadatã de Zamfir Arbore.Rândurile, intitulate simplu„Din Rusia“, aveau sãechivaleze moartea celebruluiscriitor rus cu un eveniment deproporþii, culminant pentru„viaþa capitalei Þarului“.
Revenind, mai departe poate fiintuitã simpatia cu care e privitC.Dobrogeanu-Gherea, la ce-lãlalt capãt aflându-se tocmailipsa unei orientãri (inclusiv)estetice potrivite, reprezenta-tivã pentru Titu Maiorescu,deºi acesta va fi citit cu sigu-ranþã cel puþin „Crimã ºipedeapsã“ – dupã cum aflãmdin ciclul „Însemnãrilor zilnice“.Descoperirea lui Dostoievskise petrece între 1881-1920,pentru ca înþelegerea lui(1920-1944) sã formeze un al
doilea capitol, poate ºi cel maiimportant al întregii lucrãri. Laînceput avem de-a face cu tra-duceri proaste, trunchiate,aspect sesizat inclusiv deNichifor Crainic. Un loc cu totulaparte îl ocupã BenjaminFondane, prin inter-relaþionãriDostoievski – Kant. În cazulsãu concluzia e formulatãmodernist, urmãrindu-se efec-tul ºi nu neapãrat argumentele:„În concluzie, aderând la«iniþiativa insolitã a lui Leonªestov», Benjamin Fondanepropune la rândul sãu ca«Dostoievski sã fie recunoscut,în locul lui Kant, drept ade-vãratul autor al Criticii raþiuniipure»“. Alãturi de Dinu Pillatvom constata cã între celedouã rãzboaie mondiale existãun factor comun al modului deinterpretare, mai precisdisponibilitatea de a vedea înautorul „Fraþilor Karamazov“un profet sau un vizionar mis-tic, cu o coloraturã specificortodoxã. În aceastã linie seînscriu interpretãrile ce vin pefiliera existenþialist-creºtinã ru-seascã, mai precis dinspreDimitrie Merejkovski ºi NicolaeBerdiaev. Evident, pe oasemenea direcþie vor merge„gândiriºtii“, avându-l în fruntepe Nichifor Crainic, deºi cu si-guranþã mai surprinzãtoaresunt rândurile care ni-l prezintãpe Dostoievski arestat de...cler. Este adus în discuþie pro-toiereul Clement Bontea carepublicã la Focºani o broºurã:„F. M. Dostoievski: Viaþa ºioperele lui“, care se vinde „înfolosul clopotului“ la CatedralaSf. Ioan din localitate. Studiindla Academia Teologicã dinKiev, plin de fervoare, ClementBontea nu reuºeºte totuºi sãtreacã dincolo de o cãrticicã depopularizare a operei dos-toievskiene, pe care o prezintãîn linii mari ºi din pãcateincomplet, deºi vede la rândulsãu în figura marelui scriitorrus, întipãrite trãsãturile ade-vãratului scriitor profet. DinuPillat îl percepe pe G.M.Ivanovîn aceleaºi date ale comenta-torilor teologi. Totuºi, acum,G.M.Ivanov îºi apropie cu maimultã tãrie ºi spirit „obiectul destudiu“: „Nici ca scriitor, nici cacreºtin, Dostoievski nu estedulce. Dostoievski nu se gustãîn vârful limbii. FiindcãDostoievski opreºte ca apafierbinte sau te încremeneºteca gheaþa“. Dacã în linia celorce îl susþin mai figureazã DanPetraºincu având considerenteinteresante despre aceastãcurioasã disponibilitate pentruromanul psihologic abisal,Camil Petrescu, prea îngropatîn „noua sa structurã“, îl con-siderã un scriitor „absolut ilizi-
bil“ ºi „plin de poncife ruseºti“.Al treilea episod al receptãrii,dedicat „reconsiderãrii luiDostoievski“, se desfãºoarãîntre anii 1944-1974 ºi ana-lizeazã în special „Dostoievski:tragedia subteranei“ – IonIanoºi, „Dostoievki“ – LiviuPetrescu, „TânãrulDostoievski“ – Valeriu Cristeaºi „Tentaþia absolutului.Personaj ºi compoziþie înopera lui Dostoievski“ – AlfredHeinrich. Desigur, cea maiapreciatã lucrare este eseul luiIon Ianoºi...
Din pãcate, destinul po-trivnic al lui Dinu Pillat avea sãse curme brusc, la deplinamaturitate, când autorul va fiavut probabil ºi alte resursepentru a-ºi completa prezentuleseu – mã gândesc mãcar lacelebrul „Dicþionar al perso-najelor“ întocmit de ValeriuCristea. Alãturi de aceastãinteligentã inventariere a celormai importante exegeze, DinuPillat a înaintat de-a lungulreconsiderãrii lui Dostoievskidiferite opinii pertinente ceprivesc directa influenþã a scri-itorului rus asupra unor per-sonaje complexe ale literaturiinoastre – maniere apropiateam putea observa deopotrivãla Gib Mihãescu ori, pestetimp, la Nicolae Breban.Desigur, ºi alte nume mari intrãîn datele acestei ecuaþii...
Inteligenta postfaþã a luiAlexandru Paleologu e com-pletatã în aceastã ediþie descrisorile facsimilate trimise deN. Crainic, Geo ªerban, AndreiPippidi, de mãrturiile CornelieiPillat, plus pagini de corespon-denþã, de un dosar de referinþecritice ºi de o utilã bibliografie ascrierilor lui (ºi despre) DinuPillat! Am lãsat voit la urmãtocmai prefaþa, semnatã deGeorge Ardeleanu – pleacã dela ideea unui Dostoievski cititîn datele „unui europenismintegrator“, pentru a propuneun interesant test de dos-toievskiometrie dar ºi modali-tatea prin care s-ar puteareflecta întru totul pattern-uldostoievskian, aducând înprim-plan intercondiþionãriledintre evoluþia traducerilor,scrierile propriu-zise ale luiDostoievski, scrierile reflectateîn conºtiinþa romancierilor ºicomplexul fenomen al influ-enþelor literare.
Peste toate, acest ultimvolum din seria Dinu Pillat alEditurii „Humanitas“ rãmâne îndatele surprinse de Al.Paleologu „o operã închegatãºi solidã, scrupulos pusã lapunct, conducând pas cu pascercetarea pe firul ei istoricpânã în actualitate. Ca speci-men de cercetare ºtiinþificã, eaeste exemplarã prin stricteþeametodei ºi prin atitudinea faþãde subiect, care dau stilului luiDinu Pillat o precizie cvasi-matematicã ºi un ton deaparentã neutralitate, funcþion-al, interzicându-ºi orice efuzi-une ºi disimulându-ºi cuextremã grijã participarea per-sonalã ºi sarcina afectivã (dealtfel, de sursã totdeauna purintelectualã)“.
În pornirea sa defãimãtoare,Alexandru Grama comparã pe-simismul lui Eminescu mai întâicu pesimismul din SfântaScripturã. „Elegiacul Ecleziat îºiîncepe sublimul sãu op cucuvintele: Deºertãciunea deºer-tãciunilor, ºi toate sunt deºertã-ciune“ (p. 55). Un enunþ pe caretrimisul lui Dumnezeu îl tãlmã-ceºte astfel: „Ce voieºte însãgenialul autor inspirat sã zicãprin cuvintele acestea, cerãsunã ca un suspin profund dino inimã prevãzutã cu o vastãexperienþã ºi cunoºtinþã delume? Evident, aceea cã sufletulomului este prea mare pentrulumea aceasta, sau cã lumeaaceasta este prea micã pentrusufletul omului“ (Detractorii luiEminescu, vol. L, antologiecoordonatã de Al. Dobrescu, p.55). Altfel spus, canoniculGrama acceptã faptul cã sufletulomului doreºte mulþumireadeplinã, iar lumea în caretrãieºte nu i-o poate oferi. ªi,pornind de aici, împarteoamenii, în funcþie de atitudinealor, dupã conºtientizarea acestuifapt. „Atunci devine omulconºtient de disproporþiunea ºidizarmonia ce e între dorinþelesufletului sãu ºi între ceea ce-ipoate oferi lumea. Când devineînsã conºtient despre aceasta,atunci unii mai rari, cum a fost ºiEminescu, urãsc ºi seîngreþoºeazã de întreagã lumea,ºi pentru aceea o hulesc ºiblestemã încontinuu ca pe oînºelãtoare. ªi dupã ce lumeanu pot sã o nimiceascã, îºi cautãfericirea în nimicirea sufletului,în credinþa cã, pentru un sufletce are sã rãmânã nemulþumitpentru totdeauna, este mai bunãneexistenþa decât existenþa“ (p.56). Mai departe, AlexandruGrama considerã cã, spredeosebire de acest pesimismeminescian, cei mai mulþioameni înþeleg mesajul pesimis-mului din Sfânta Scripturã, însensul cã „dacã lumea ºi viaþaaceasta nu poate ºi nu este înstare sã mulþumeascã pe om,atunci trebuie sã existe o altãlume ºi o altã viaþã, unde ºi încare mulþumirea aceasta sãpoatã fi deplinã, ºi spre viaþaaceasta nouã îºi îndreaptãprivirea chiar ºi în ora morþii“ (p.57). Fãrã alte argumente,detractorul îºi continuã expli-caþia: „Aceste este pesimismuldin Sfânta Scripturã, divers dea(l) lui Eminescu ca cerul faþã depãmânt. ªi acest pesimism îlindicã ºi Ecleziastul când, deºiîncepe cu cuvintele: Deºertãci-unea deºertãciunilor, ºi toatesunt deºertãciune, totuºi fineºteîn modul urmãtor: «Teme-te deDumnezeu, ºi poruncile lui lepãzeºte, cã acesta este totomul». Pesimismul acesta are ºivaloare moralã ºi o putere con-solatoare ca nimic altceva pelume. El este soþul fidel al omu-lui în valea plângerii, soþul care-lîmbuneazã, îl mângâie ºi-l des-fãteazã pânã în minutul dinurmã, soþul care, în minutulacesta, îi închide ochii pentrulumea aceasta spre a-i deschidepentru o altã lume. Fãrã de soþulacesta, toatã lumea este pustie,cum a fost pustie pentruEminescu“ (p. 57). Bine cã numai este în viaþã Eminescu sãvadã un asemenea gen de ana-lizã. În plus, eu cred cã lumea afost tot atât de pustie ºi pentruAlexandru Grama, cu atât mai
mult cu cât nu a lãsat vreo tra-ducere din „Critica raþiuni pure“,ori vreun poem de talia„Luceafãrului“.
În al doilea rând, pesimismullui Eminescu este comparat, decãtre clericul Alexandru Grama,cu pesimismul grecilor antici.Exegetul repereazã aici, ca prin-cipal creator pesimist, pe liriculPindar. Despre pesimismulacestuia spune cã sedeosebeºte, în formã, de celcreºtin, însã în ce priveºte fon-dul, nu existã nici o deosebire.Explicaþia? „Ca ºi poeþii creºtini,este ºi Pindar conºtient de li-mitele fericirii omeneºti“ (p. 58).Probabil cã dacã ar fi fost între-bat, Grama, cu „bunele“ saleintenþii, ar fi rãspuns cãEminescu nu era conºtient nicimãcar de aceste limite.Referindu-se tot la Pindar însã,faþa bisericeascã adaugã: „ÎnsãPindar, chiar pentru cã îl doareaºa tare cã vieþii omeneºti îi suntpuse margini atât de înguste,chiar pentru cã e aºa trist, fiind-cã vede omul fericirea deplinãpoate sã o atingã, însã niciodatãsã o ajungã în lumea aceasta,ajunge la concluzia cã sufletulomului trebuie sã fie nemuritor ºiîn o altã viaþã sã ajungã aceeace în aceasta numai i s-a arãtatde departe“ (p. 59). De aceea,pesimismul lui Pindar „este unpesimism moral în înþelesul celmai strâns al cuvântului, unizvor de însufleþire idealã sprevirtute, un pesimism armonic,care întãreºte un echilibru stabilºi durabil între trup ºi aplecãrilelui cele multe spre rele ºi întretendinþele ºi dorinþe ideale alesufletului“ (p. 59). Aceasta spredeosebire de „pesimismul negruca întunericul“ al lui Eminescu.În aceeaºi manierã, Grama cri-ticã ºi pe autorii care au fãcut oapropiere între pesimismul luiEminescu ºi pesimismul creato-rilor de tragedii greceºti, Eschilºi Sofocle. Iatã îndârjirea preotu-lui: „Una însã cutezãm a susþinecu toatã hotãrârea. ªi aceasta ecã, în toate poeziile luiEminescu, nu aflã omul nici cea
mai micã urmã de nobilitate ce-icaracterizeazã pe acei tragici,nici cea mai micã urmã cãEminescu ar fi contemplat lu-mea ºi viaþa aceasta în modulacela trist ºi totuºi ilar ºi plin deuncþiune (elocvenþã) al ma-giºtrilor tragediei eline. ªi dupãce în sufletul lui s-a încuibatodatã pesimismul luiSchopenhauer, aºa ceva era ºicu neputinþã“ (p. 60). Ideea pecare o slujeºte Grama esteaceea cã, spre deosebire de vi-ziunea lui Eminescu, nici unuldintre cei doi creatori de piesetragice greceºti nu a împins pe-simismul pânã la disperare ºi,mai mult, nici unul nu a îndepãr-tat gândul cã zeii vegheazã lamângâierea muritorilor. O ideefalsã, cel puþin pe jumãtate.Pentru cã, chiar dacã Eminescunu a invocat o divinitate confe-sionalã, nu înseamnã cã aîmpins pesimismul pânã la dis-perare.
În al treilea rând, AlexandruGrama criticã pe cei care auasemãnat pesimismul luiEminescu cu pesimismul italia-nului Leopardi, ori cu pesimis-mul englezului Byron. Cureferire la Leopardi, Al. Gramascrie: „Înainte de toate, despreLeopardi trebuie sã premitem cãa fost un suflet în adevãr cuprinsde lumea idealã, ceea ce a con-tribuit mult ca sã devinã pesi-mist, când idealismul lui a dat înlume de tare multe piedici.Pentru aceasta, pesimismul luia ºi rãmas poetic în adevãr,fiindcã ºi l-a contras în valurilelumii, iar nu ca Eminescu dincãrþi de ale vreunui filosof pes-imist“ (p. 63). De aceea, con-secvent prejudecãþilor sale,exegetul susþine cã pesimismullui Leopardi, „era simpatic, încâts-a nãscut din unul din simþã-mintele cele mai nobile ale piep-tului omenesc, din iubirea înfo-catã a patriei ºi naþiunii sale“ (p.64). Iar în cazul lui Eminescu,situaþia este explicatã astfel:„Dacã Eminescu ar fi devenitpesimist din o iubire înflãcãratãfaþã de naþiunea ºi patria
românã, ca Leopardi, atunci,deºi poate cã poet genial totn-ar fi fost, totuºi cel puþin înparte i s-ar putea scuza pesimis-mul. Un pesimism însã sec,uscat filosofic ºi abstrus, ca a(l)lui Schopenhauer cântat deEminescu, nu va deveni nici-când o proprietate naþionalãromâneascã, cum a devenit a(l)lui Leopardi o proprietatescumpã italianului“ (pp. 64-65).Din lungul ºir al acestor aberaþii,predicate de canonicul Grama,privind paralela Leopardi-Eminescu, mai reþin doar douãfragmente, fãrã comentarii.Primul: „ªi suntem siguri cã pu-blicul românesc, în mare partesedus în prezent, totuºi mai iutesau mai târziu va trage dungãpeste toate poeziile luiEminescu ºi le va da uitãrii pen-tru totdeauna. Aceasta o cre-dem noi cu atât mai tare, cãiubirea patriei ºi naþiunii lapoporul românesc este atât dedezvoltat(ã) ºi atât de puter-nic(ã), (în)cât înaintea ei nupoate avea trecere timp îndelun-gat un poet ca Eminescu, îna(le) cãrui poezii nu se observãnici un foc sau însufleþire naþio-nalã. În puþinele locuri unde,vrând-nevrând, a trebuit sã vor-beascã de români, vorbeºte ast-fel, (în)cât mai cã stã omul sãînceapã a se jena cã e român“(p. 65). Al doilea: „Cu ce dreptpesimismul acesta a(l) luiLeopardi, nãscut în el cu atâteadureri nobile, poate cineva sã-lasemene cu pesimismul luiEminescu, supt din niºte opurifilosofice abstruse ºi pline de ometafizicã nemþeascã întor-tocheatã? De Leopardi ne emilã, cãci în el vedem un sufletnobil suferind în multe privinþenevinovat. Pe Eminescu trebuiesã-l dispreþuim ca pe un filosofcare s-a mâniat pe lume fãrã nicio cauzã, ºi fãrã ca lumea sã-i fifãcut ceva rãu. În Leopardi, totule simþãmânt, în Eminescu nimi-ca. În Leopardi totul e inspiraþi-une poeticã, în Eminescu totul euscãciune filosoficã. Pentruaceasta, cu Leopardi plângem,de Eminescu râdem“ (p. 68).
Chiar ºi aºa, de ºirul aberaþi-ilor pe care Al. Grama lezlobozeºte, cu privire la pesimis-mul din poezia lui Eminescu, nuam scãpat. Acest ºir continuã ºicând face raportarea la pesimis-mul lui Byron, despre careacceptã cã este un poet genial,însã este un geniu fãrã credinþãreligioasã. „Putem dar sã zicem,cu tot dreptul, cã pesimismul luiLord Byron a izvorât din motiveestetice scoase din psihologiatimpului nostru. El a voit aplãcea lumii moderne necredin-cioase, a vorbit cu arta sufletelorgoale de credinþã din sufletulsãu asemenea gol, ºi prinaceasta a prinde cât se poatemai multe atari suflete ºi inimi.ªi nici nu s-a înºelat. Cãcipoezia lui chiar pentru aceasta aajuns la o atare valoare, la care,în alte timpuri, n-ar fi ajuns nici-când“ (p. 71). Dar, spre deose-
bire de pesimismul lui Byron,care izvorãºte din motive este-tice, iatã cum explicã exegetulizvorul pesimismului luiEminescu: „Rãspundem: ca sãplacã Convorbirilor literare. ªiîncã ºi mai mult, ca sã-ºideschidã cale în coloaneleacestora, ºi-a însuºit chiar pe-simismul lui Schopenhauer,filosoful lor. Odatã însuºit, a pro-fesat apoi pesimismul filosofuluiacestuia, ca toate sufletelemediocre, cu un adevãratfanatism, prin ce a devenit cutotul nepoetic. Cãci, deºi neplace un poet cu simþiri vii ºi pu-ternice, nu ne poate plãcea însãun poet fanatic“ (p. 71). Altfelspus, tot de cãtre canonic: „Câtde mare este orizontul ce l-aavut Lord Byron în vedere, ºi câtde micuþ a(l) lui Eminescu! Celdintâi – Europa pustiitã deVoltaire. Cel din urmã –coloanele înguste a(le) unei foi“(p. 71).
În al patrulea rând, AlexandruGrama se ridicã ºi împotrivacelor care au asemuit pesimis-mul eminescian cu pesimismulpoetului german Lenau. „Cei ceºi-au propus sã facã dinEminescu un geniu, l-au asemã-nat cu toþi poeþii geniali pesimiºtiai altor popoare, ca astfel pu-blicul sã creadã, vrând-nevrând,cã Eminescu este chiar aºa demare ca ºi aceia. ªi aºa au tre-buit sã-l asemene ºi cu Lenau,cunoscut ca unul din cei maipesimiºti poeþi germani“ (p. 75).Dar, crede canonicul Grama,singura caracteristicã asemãnã-toare la Lenau ºi Eminescu estefaptul cã ambii au suferit de„alienaþie mintalã“. În rest, nici oasemãnare. De ce? Întrucât,clameazã cu afurisenie teologul,Lenau a fost un poet genial, cualese simþiri artistice, iarEminescu un simplu versificator,obsedat doar de simþul sexual.„Lenau era un poet atât de avutîn simþiri, aºa de susceptibil deimpresiuni poetice, aºa de dex-tru în întâmpinarea simþirilor cureflexiunea, din care se naºteapoi atâta cãldurã, dulceaþã ºigraþie poeticã, (în)cât cine l-acitit mai întâi pe el ºi apoi ia înmânã uscãturile lui Eminescu,cele lipsite de orice simþ afarãde cel sexual ºi îndopate cureflexiuni monotone pesimistedupã norma lui Schopenhauer,acela îl va arunca de laturi caneconsumabil“ (p. 75). Tot aºaexplicã Al. Grama cum Lenaureuºeºte sã contemple poeticnatura, pe când Eminescu nureuºeºte decât niºte „fraze con-fuze“. Tot aºa îºi predicã ºi con-cluzia: „Lenau, deºi a fost pesi-mist ºi de multe ori a dus pesi-mismul foarte departe în cânte-cele sale, totuºi nicicând nu atrecut marginile frumosului, cumle-a trecut Eminescu totdeauna.Pesimismul este ca vinul. Bãutcu mãsurã, desfãteazã pe om;bãut fãrã mãsurã – îl îmbatã.Lenau foloseºte pesimismulnumai unde e la loc, ºi ºi acolocu cumpãt, ºi pentru aceea cân-tecele lui sunt plãcute.Eminescu este mai tot beat depesimism ºi pentru aceea cânte-cele lui sunt greþoase“ (p. 77). Înfaþa acestei concluzii, nu-mirãmâne decât sã-l rog peDumnezeu sã nu pedepseascãsufletul pãcãtosului teolog blã-jean, pentru câtã greaþã au pro-dus judecãþile sale, timp depeste un secol.•• OOvviidd iiuu UUnngguurreeaannuu –– RReetteerr ii ttoorr iiaa ll ii zzaarree ((BBaaccããuu))
ªtefan MUNTEANU
Alexandru Grama desprepesimismul lui Eminescu (III)
eseu
noiembrie – decembrie 201530
Crrainnic, fascinnattde Dosttoievski
Între cei fascinaþi de spirituldostoievskian, Nichifor Crainiceste un poet care n-arevocaþie/rãbdare/temperamentde analist de excepþie, dar esteun maestru al sintezei. Stilulsãu, cuceritor, oferã eseurilorcu tematicã dostoievskianã unfarmec aparte. Metafora, epite-tul, comparaþia, personificarea,hiperbola, antiteza sunt lipitede sufletul sãu. E un inventatorde rostiri. E o plãcere sã stai lataifas cu vorbele lui.
Nu doar „Dostoievski ºicreºtinismul rus“ (prelegeri sus-þinute la Facultatea de Teologie aUniversitãþii Bucureºti, în cadrulcursului de Istoria literaturii bi-sericeºti ºi religioase moderne)încântã, ci ºi alte intervenþii risi-pite cu folos prin revistele vremii.În nr. 2 din 1931 al revistei„Gândirea“, Crainic semneazãeseul „Dostoiewski“. Perspecti-vele teologice, psihologice, socio-logice, filosofice ºi istoricedeschise de Nichifor Crainic suntde referinþã, chiar dacã uneorisubiectivismul sãu îl aruncã înevaluãri care nu pot fi susþinutedecât cel mult cu argumente alesufletului, nu ale raþiunii. Eseuldebuteazã cu o declaraþie de…dragoste: „Ungeniu în care Rusiade acum cincizeci de ani s’arecunoscut întreagã. Fostulocnaº siberian pentru o incertãvinã politicã de tinereþe, sfârºia caun creºtin înþelept, iar înmormân-tarea lui, îndoliind imperiul,cãpãtã amploarea funerarã a uneiînmormântãri de Þar. Casa im-perialã, Biserica, Universitatea,instituþiile toate ºi poporulrecunoºteau în Dostoiewski unÞar al spiritului rus. OswaldSpengler îl socoteºte bucatã dinfiinþa Rusiei. ªi tot astfel oricine îiaprofundeazã vasta operã deromancier ºi de scriitor militant.Tolstoi nu e Rusia toatã, ci numaio lãture a ei. În Dostoiewski econdensat însã un întreg poporcu istoria spiritului complex ºi cudestinul sãu. În literatura univer-salã, sub acest raport, poate sin-gur Omer înseamnã Elada înmãsura în care Dostoiewskiînseamnã Rusia“ („Gândirea“, nr.2/1931, pag. 49, BibliotecaDigitalã B.C.U. Cluj) Dar, ca ºi îndragoste, unele „pãcate“ suntminimalizate. Dostoievski, ocnaº„pentru o incertã vinã politicã detinereþe“? Implicarea lui Dostoievskiîn activitatea „cercului Petraºevski“n-a fost întâmplãtoare ºi niciincertã (conform standardelorþariste). Sedus temporar de ideilesocialismului utopic, a investit ºisuflet în acest proiect iluzoriuconsiderat o mare ameninþare decãtre autoritãþile þariste. De altfel,Dostoievski nici nu a negataceastã implicare. Arestat în1849, condamnat la moarte prinîmpuºcare, graþiat în momentul încare ritualul execuþiei se apropiade faza finalã, va ispãºi opedeapsã în penitenciarul demuncã silnicã din Omsk, Siberia(ianuarie 1850 - februarie 1854).Eliberat, Dostoievski ºi-a tempe-rat atitudinile antiþariste, dar nu ºi-a renegat niciodatã elanurileacelei nãvalnice tinereþi. Intere-santã este ºi comparaþia cu LevTolstoi, cel care este „numai olãture“ a Rusiei, pe cândDostoievski e cel în care „e con-
densat însã un întreg popor“, eRusia toatã. Comparaþia cuHomer îl ºi universalizeazã peDostoievski. În prelegerile de laFacultatea de Teologie, Crainicva nuanþa aceastã comparaþie,pornind de la Oswald Spengler,alt spirit îndrãgostit deDostoievski: „Vedeþi, în loc sãspunã (Spengler, n.n., I.F.) «oriceþãran rus e o bucatã din Rusia»,zice «orice þãran rus e o bucatãdin Dostoievski», confundându-ldintr-o datã pe Dostoievski cuRusia însãºi. Domnilor, înainte derãzboi, pentru lumea occidentalãºi pentru noi, figura care s-acrezut reprezentativã pentruRusia era Tolstoi. Acum, dupãrãzboi, se vorbeºte foarte puþindespre el. Gloria lui se adum-breºte din ce în ce mai mult subaripa de umbrã pe care o azvârleasupra ei figura mareluiDostoievski“ („Dostoievski ºicreºtinismul rus“, Editura SfinþiiMartiri Brâncoveni, 2013, pag.23-24). Crainic exagereazã,desigur. Tolstoi ºi Dostoievskisunt repere ale literaturii uni-vesale. Creaþiile lor, profunde ºicuceritoare prin problematicã, austiluri diferite: creaþia lui Tolstoi,susþine Berdiaev, este apolinicã,iar cea a lui Dostoievski estedionisiacã. Dostoievski însuºi,deºi nu a avut mereu un discursal aplauzelor faþã de opera luiTolstoi, i-a apreciat valoarea…„Contele Lev Tolstoi este, fãrãîndoialã, cel mai iubit scriitor alpublicului rus de toate nuanþele“(F.M. Dostoievski, Jurnal de scri-itor, Editura Polirom, Iaºi, 1999,vol. II, pag. 289). „Anna Kareninaeste perfectã ca operã de artã ºia picat chiar la momentul potrivit,este ceva cu care nu se poatecompara nimic din literaturileeuropene, din epoca actualã, ºi,în al doilea rând, prin ideea sa,este ceva propriu, al nostru, toc-mai ceea ce reprezintã «Cuvântulnostru nou», naþional, sau celpuþin un început al acestuia…“(Ibidem, vol. III, 2000, pag. 110).În Fraþii Karamazov (EdituraLeda, Bucureºti, 2005, pag. 898),diavolul îi zice lui Ivan, vorbinddespre „scenele atât de extraor-dinare“ pe care ºi le poate imagi-na fiinþa umanã: „…pe legea mea,nici chiar Lev Tolstoi nu cred c-arputea sã le imagineze“… Crainiceste însã atât de subiectiv, încât îlaruncã uneori pe Tolstoi într-underizoriu care nu are temeiuri axi-ologice zãmislite de opera sa:„Faptul cã Tolstoi, contele, s-aîmbrãcat în costumul popular almujicului rus, a pãrut un lucruextraordinar în Europa. De fapt,lucrul acesta se reduce la ceeace face M.S. Regina Maria, careîmbracã haina sãracilor. Camacesta este tolstoismul, care afãcut atâta zgomot în Europadinainte de rãzboi. Era, în mareparte, o chestiune de pitoresc ºisuprafaþã, întãritã ºi de legendafugii ºi morþii lui“ („Dostoievski ºicreºtinismul rus“, Editura SfinþiiMartiri Brâncoveni, 2013, pag.24-25). Excesele lui NichiforCrainic de pe scena politicii nulipsesc nici în eseisticã, deºi aicinu picurã nicio nuanþã ideologicã.Ce-ar zice astãzi Crainic dacã arda cu ochii peste un top al celormai bune cãrþi ale secolului alXIX-lea, realizat de americanul J.Peder Zane, în care „AnnaKarenina“ se aflã pe primul loc înpreferinþe, în vreme ce „Crimã ºipedeapsã“ se regãseºte pe loculal nouãlea? Pentru realizarea
acestui top au fost intervievaþipeste o sutã de autori precumStephen King, Norman Mailer,Jonathan Franzen, AnnieProulx… De gustibus…, desigur,dar Tolstoi nu înceteazã sãfascineze. Ca ºi Dostoievski.
Uneori, discursul lui Crainicare accente de simfonie beetho-venianã: „Stepa nu e imagineapotrivitã a spiritului rus“(„Gândirea“, nr. 2/1931, pag. 49,Biblioteca Digitalã B.C.U. Cluj).Ruºii, care au sufletul robit de fol-clorul stepei, ar reacþiona probabilvirulent în faþa unei asemeneaaserþiuni. Pentru ruºi, stepa esteo adevãratã religie, face parte dinmitologia spiritului lor. Dar,urmând firul discursului argumen-tativ al lui Crainic, poþi fi lesnecucerit de perspectiva pe care odeschide:
„Iar acest spirit nu e laculnemãrginit cu ape calme ºi egale,întinse pe stepã ca pe un fundnezdruncinat de cutremure. Maimult decât stepa, clima continen-talã a Rusiei ar putea simbolizaspiritul acesta neechilibrat ºi ine-gal, paradoxal ºi neprevãzut, acãrui dramã uriaºã se desfãºoarãpe netedul pãmântului ca pe osimplã scenã ce nu-i înfluenþeazãacþiunea. El e bãtut de arºiþi vio-lente ºi de geruri distrugãtoare.Între aceste extreme, mobilitatealui perpetuã nu-ºi aflã alinare înniciun moment de echilibru. Înopoziþie cu pãmântul care îlsuportã, el e fãcut din prãpãstii,din cataracte, din vulcani ºi dinpiscuri de piatrã ninse de luminãveºnicã“ (Ibidem) Aici, cuceri-toare este mai ales perspectivadeschisã cãtre înþelegerea pro-fundã a spiritului dostoievskian,unul în care locuiesc prãpãstii ºipiscuri semeþe, fiecare cu bucuri-ile, profunzimile ºi eºecurile lor, încare niciodatã nu se aºternecumintea pace, cãci paradoxurileºi aventurile suferinþei izbãvitoaresunt dominante. Echilibrul nu-ºigãseºte loc în spiritul dos-toievskian decât din întâmplare ºipentru foarte puþinã vreme.Foamea de abis ºi setea de înãlþi-mi încã necucerite, devoratoare,dar zãmislitoare de frumuseþemoralã ºi esenþe bântuie ca niºteuragane estetice ºi purificatoareprin sufletul dostoievskian.Fireºte, l-am putea… acuza peCrainic de faptul cã încearcã sãacrediteze ideea unui anumitdeterminism geografic, cu rãdãci-ni în concepþia lui Jean Bodin(secolul al XVI-lea). În „Geografiegeneralã“, Curs 1-2 (http://geo-grafie.ubbcluj.ro), Dãnuþ Petreaaminteºte despre determinismulnatural care susþine rolul decisivpe care îl deþin factorii fizico-geografici în impunerea caracte-risticilor oamenilor ºi ale vieþiisociale, precizând cã pe aceastãfilierã s-a conturat environmenta-
lismul, curent care „pune accentpe determinãrile factorilor natu-rali, în special climatici, asupraomului ºi activitãþilor sale.Judecãþile primitive speculative(precum, «oamenii din regiunilecu climã caldã sunt leneºi» ... sau«schimbãrile frecvente ale presiu-nii atmosferice fac ca oamenii dinzona temperatã sã fie... inte-ligenþi» º.a.) au compromisintenþiile de a pune acest curentpe baze ºtiinþifice. În ultimeledecenii, s-a impus relaþia inversã,ce vizeazã cunoaºterea deter-minãrilor induse de om în mediulînconjurãtor, în special de pe po-ziþii ecocentriste (preocupate deprotecþia mediului ºi pãstrareacapacitãþii sale de susþinere asocietãþii, de alternativele conser-vare/valorificare) º.a., abordate înmanierã multidisciplinarã, îndeo-sebi, de cãtre ªtinþa mediului“.Astãzi, determinismului moderatîn privinþa relaþiilor om-naturã, celpromovat de „pãrintele“Geografiei regionale, Paul Vidalde la Blache (1845-1918), desprecare, probabil Crainic aveaºtiinþã, este cel care cucereºtecele mai multe aplauze. PaulVidal de la Blache a sintetizataceastã concepþie în celebra sin-tagmã „natura propune ºi omuldispune“…
„Încreºtinat prin decret imperi-al, – spre deosebire de noi carine-am nãscut ºi ne-am desvoltatodatã cu creºtinismul, – poporulrus, cu tot misticismul sãu nativ ºiarzãtor, n’a isbutit încã sã se iden-tifice cu ortodoxia“ („Gândirea“,nr. 2/ 1931, pag. 49, BibliotecaDigitalã B.C.U. Cluj). Teolog dereferinþã, între altele, lui NichiforCrainic este riscant sã-i contraar-gumentezi ceva în acest dome-niu. Cercetãrile mai noi nu reducînsã încreºtinarea ruºilor la unsimplu decret imperial. NicuPârlog, sintetizând date ale aces-tor ultime cercetãri („Cultura“,„Creºtinarea ruºilor un momentde rãscruce în istoria omenirii“),aminteºte despre „credinþele ºimitologia strãveche a celor pecare Emil Cioran nu se sfia sã-inumeascã profetic parcã «ultimiioameni de rasã albã ai lumii» (…)La fel ca în cazul altor popoareeuropene, inclusiv al daco-geþilor,se pot doar reconstrui principalaleelemente ale mitologiei lor, iaracest lucru se mai poate facedoar pe baza unor informaþii deordin secundar provenite din ce s-a pãstrat în spiritualitatea popu-larã (folclor, tradiþii orale) sau înarheologie ºi etnografie (…) Peteritoriul Rusiei de mai târziu,creºtinismul ºi-a fãcut simþitãprezenþa încã de la începuturilesale“. E greu de crezut ceea cesuþin unii cercetãtori ai bisericiiruse: cã ruºii ar fi fost creºtinaþidirect de cãtre Sfântul ApostolAndrei. Mai plauzibilã informaþia
potrivit cãreia în anul 867Patriarhul Fotie al Constantinopoluluianunþa celelalte patriarhii orto-doxe cã ruºii au fost creºtinaþi decãtre episcopii trimiºi de cãtre el.Creºtinarea oficialã a Rusieikievene dateazã se pare din anul980, datã la care Vladimir, marelecneaz de Kiev, s-a botezat creºtinla Cherson, în PeninsulaCrimeea. E drept cã „spre deose-bire de noi cari ne-am nãscut ºine-am desvoltat odatã cu creºti-nismul“, pe ruºi creºtinismul i-acucerit altfel, dar creºtinarea lornu poate fi redusã doar la undecret imperial. Cum ar reacþionaCrainic faþã de aceste sugestii derevizuire a unora dintre „ver-dictele“ sale? E hazardant derãspuns… În schimb, perspectivasociologicã deschisã pentrucreionarea portretului spirituluirus este admirabilã, un adevãratpoem care-ºi poate gãsi locul înorice carte de istorie: „Cu neliniºtimetafizice fãrã leac, zbãtându-seîn adâncurile lui, spiritul rustrãieºte o perpetuã ºi capricioasãcrizã de adaptare — semn alprimitivismului ºi al tinereþii, —crizã al cãrei sfârºit nu se poateprevedea. Rareori însã un popora trãit mai tragic o astfel de crizãºi a fost mai biciuit de setea unuiliman odihnitor. Acest liman a fostsocotit când Occidentul cândRãsãritul, când Þarul alb, cândÞarul roºu, când Hristos, cândAnticrist. Între arºiþi extreme ºigeruri extreme, în spiritul acesta,a cãrui mãsurã este excesul, aucoexistat curentele contrarii cupredominarea când a unuia cânda celuilalt. Dacã azi dominãAnticristul roºu în orgii de sângeºi în despotism asiatic mânjit cufuningine de marxism european,nu trebuie sã ne înºelãm:dedesupt dospeºte ºi creºte pefiecare zi curentul contrariu, careva izbucni la ceasul lui, precumcel care a triumfat prin masacrerevoluþionare mocnea ºi pândeaîn subterana Rusiei þariste de ieri“(Ibidem, pag 49-50). Destinulsufletului rus pare a fi nu doarexcesul, ci ºi un dezmãþ al tuturorstihiilor metafizice care pot fizãmislite de om. Unele dintre sti-hii par a bântui numai în orizontulrusesc al fiinþãrii, dacã îl credempe Crainic atunci când afirmã cãniºte capodopere precum „Crimãºi pedeapsã, Idiotul, Posedaþii ºiFraþii Karamazov nu puteau fiscrise de altcineva decât de unrus“(Ibidem, pag. 50). Crainiceste impresionat de Dostoievskipentru cã „nu alege între obiec-tivismul naturalist ºi subiectivis-mul romantic. El e, cum s’a definitsingur, un «realist fantastic»“(Ibidem). Dostoievski a întrebatretoric dacã poate fi ceva mai fan-tastic decât realitatea. În „Cuvântînainte“ la „Smerita“ el scrie:„Despre ce fel de povestire e
Ion FERCU
Prin subteraneledostoievskiene (42)
„În Dostoiewski e condensat însã un întregpopor cu istoria spiritului complex ºi cu des-tinul sãu. În literatura universalã, sub acest
raport, poate singur Omer înseamnã Elada înmãsura în care Dostoiewski înseamnã Rusia.“
Nichifor Crainic
Trebuie sã mãrturisesc, de la bun început,cã un mai vechi proiect de lecturã consta în aciti mai toate cãrþile care s-au scris despreBucureºti ºi Iaºi, deziderat, din pãcate, nerea-lizat, dar nicidecum abandonat, cu atât maimult cu cât despre cele douã capitale au scrisautori români ºi strãini. Bunãoarã, despreBucureºti au scris francezii Ulisse de Marsillac,Frédéric Damé ºi Paul Morand, toþi trei au statmai mult sau mai puþin timp în capitalaPrincipatelor unite la 1859. Ar mai fi de adãu-gat cã este de apreciat efortul Ed. Vremea cea iniþiat o nouã colecþie „Planeta Bucureºti“,coordonatã de doamna Silvia Colfescu,colecþie în care sunt reeditate cãrþi despreBucureºti. De astã datã, ne reþine atenþia ocarte consacratã Bucureºtiului scrisã de PaulMorand*. Dupã cum aflãm dintr-o sumarã notãa Ed. Humanitas, Paul Morand (1888 - 1976)ºi-a publicat volumul Bucarest în 1935, la Ed.Plon, reeditat în 1990, tot la Plon, iar primaversiune în limba românã dateazã din anul2000 (Ed. Echinox din Cluj), datoratã lui MarianPapahagi ºi Ion Pop. Secþionat în douã com-partimente - Panoramã istoricã ºi Albumpitoresc - , ce sunt precedate de un preambulÎntre Dunãre ºi Carpaþi, volumul cedepãºeºte cu puþin douã sute de pagini tecucereºte de la primele pagini. Paul Morand,devenit ulterior membru al AcademieiFranceze (1968), ºtie sã surprindã esenþialul,descrierile sale istorice, portretele unor domni-tori, apoi, descrieri de case, reºedinþe ºi palateregale, în sfârºit, aspecte ale unui Bucureºtipitoresc, obiceiuri (bunãoarã, scoaterea Cruciiîn ziua de Boboteazã, din apa Dâmboviþei),localuri ºi artere de circulaþie, biserici ºi mânã-stiri, muzee, lãcaºuri de spiritualitate etc., toatecontureazã un Bucureºti efervescent în careviaþa pulseazã din plin, atât ziua cât ºi noaptea.În pofida unor incoveniente legate de aºezareageograficã – inundaþii, cãlduri excesive în tim-pul verii, strãzi prãfuite ºi noroioase, zãpeziabundente ºi geruri nãpraznice în timpul iernii–, Bucureºtiul a atras de-a lungul timpului mulþistrãini care s-au stabilit aici ºi au prosperat, iarla un moment dat a fost numit „VavilonulRomâniei“ (v. Ion Codru-Drãguºanu):„Bucureºtiul s-a schimbat enorm... Pe vremuri,toatã lumea se saluta... Acum, eºti înconjuratde necunoscuþi...“, p. 124. Ca ºi Frédéric Damécare ºi-a consacrat volumul - Bucureºtiul în1906, Ed. Paralela 45, 2007, 611 p. - , în spe-cial, unui public strãin, dornic de a cunoaºtecâte ceva despre istoria capitalei românilor,Paul Morand procedeazã identic, trecând prinistoria românilor de la întemeierea ca popor,pânã în pragul secolului al XX-lea, cândRomânia a devenit o monarhie consolidatã,chiar dacã de-a lungul naraþiunii sunt,inevitabil, strecurate erori de informaþie.Evident, formarea poporului român a stat subemblema Romei, prin cucerirea Daciei în 106,Traian a adus pe aceste meleaguri coloniºti dintoate provinciile imperiului, care vorbeau o la-tinã popularã (vulgarã) ºi erau atraºi de bogãþi-ile Daciei, însuºi Traian reuºind sã redreseze,cu prada luatã, tezaurul imperial, permiþându-ºisã ridice edificii, Columna ºi TropaeumTraiani. În sfârºit, dacã Hadrian se gândise laabandonarea Daciei, acest lucru se va realizasub Aurelian - învingãtorul Zenobiei dinPalmyra, unde Longinus a scris Tratatuldespre sublim –, dupã 165 de ani destãpânire romanã, 106 - 271. Pãrãsind Dacia,Aurelianus a întemeiat la sud de Dunãre douãnoi provincii: Dacia ripensis cu capitala laRetiaria ºi Dacia mediteraneea, cu capitala la
Sardica. A se vedea în acest sens IstoriaAugustã. Au urmat secole de pustiiri barbare,care se vor încheia cu ameninþarea otomanãce a durat pânã la 1877, deºi PrincipateleRomâne n-au fost transformate în paºalâcuri.Întemeiat, conform tradiþiei de Bucur (care ar fifost cioban, boier, pescar sau negustor) saude Radu Negru, Bucureºtiul va fi atestat docu-mentar abia în timpul lui Vlad Þepeº la 1459. Întimpul acestuia Bucureºtii devin reºedinþãdomneascã: „Credem deci a nu greºi socotin-du-l pe Vlad Þepeº ca pe unul dintre ctitoriiBucureºtilor, ºi anume cel dintâi constatat înmod sigur, documentar“ (v. Constantin C.Giurescu, Istoria Bucureºtiului, ediþia a III-arevãzutã, Ed. Vremea, 2009, p. 117). Evocareaunor figuri excentrice: Doamna Chiajna,Despot Vodã, deºi nu a domnit în Muntenia, ciîn Moldova - „Era un omuleþ pirpiriu ºi ocheaº,cu mult farmec ºi distincþie, ºi vorbea cinci limbila perfecþie cu elocinþa naturalã a orientalilor“,p. 37 -, întemeietor al ªcolii de la Cotnari con-dusã de cãtre Ioan Sommer, Mihai Viteazulrealizator al unei uniri efemere a Principatelor,devotat cauzei antiotomane, în fine, ConstantinBrâncoveanu cu una dintre cele mai lungi dom-nii pentru vremurile acelea (1688 - 1714)sfârºeºte sub securea cãlãului alãturi de ceipatru fii ai sãi Constantin, ªtefan, Radu, Matei.Nu sunt omise descrieri ale Bucureºtiului însecolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, când oraºulera pustiit de cutremure, incendii ºi epidemii deciumã. Dupã eºecul lui Dimitrie Cantemir de adezrobi Moldova de sub turci, Înalta Poartãintroduce în Principate domniile fanariote,domnii cu o reputaþie proastã datoratãlãcomiei, unii acumulând averi uriaºe,bunãoarã, Ion Vodã Caragea (1812 - 1818),care fuge peste graniþã. Însã, tot Constantin C.Giurescu ne informeazã cã au existat ºi fanari-oþi cu dragoste de þarã: ConstantinMavrocordat ºi Alexandru Ipsilanti („unul dintrepuþinii stãpânitori fanarioþi care dezmint regula.Cult, bun gospodar, neurmãrind avere cu oricepreþ ca alþii, a guvernat mai bine de ºapte ani,1774 - 1782, în liniºte, chivernisind þara ºilãsând amintirea unei abundenþe ºi ieftinãtãþinemaiîntâlnite pânã atunci. Bucureºtenilor le-adat o deosebitã atenþie; realizãrile lui de totfelul în cuprinsul oraºului ne îndreptãþesc sã-lsocotim printre ctitorii acestuia, asemenea luiBrâncoveanu ºi Mircea Ciobanul ºi poate chiarmai mult decât aceºtia“, Constantin C.Giurescu, op. cit., p. 225). În contrast cuaceºtia, comportamentul boierilor români faþãde domni ºi diverºi generali ai armatei þaristedezamãgeºte. Dupã 1789 ºi 1815 asistãm la oinvazie de francezi la Bucureºti care impunlimba francezã în locul celei greceºti,manierele ºi distincþia în societate. Dupã abdi-carea lui Cuza, Carol I prin reformele sale ºiobþinerea independenþei, în sfârºit, procla-marea regatului (1881) contribuie la modern-izarea þãrii. Prinþesa Maria, fiica lui Carol ºi aElisabetei, nu moare la 7 ani (p. 75) ci laaproape 4 ani. Moartea lui Carol I (1914),rãzboiul, constituirea României Mari, domnialui Ferdinand, apoi a lui Carol II completeazãtabloul dinastic. Atât Ferdinand, cât ºi Carol IIau avut reputaþia de oameni cultivaþi, cunoscã-tori de limbi strãine, cu apetit pentru culturã.Bunãoarã, Carol II se exprima la un momentdat: „- La Paris, aveam timp sã citesc aproapetotul! Aici, este cu neputinþã (Din discuþiereiese imediat contrariul: în chip evident,regele e la curent cu miºcarea intelectualã dinOccident)“, p. 89. În sfârºit, partea a doua avolumului Album pitoresc exceleazã prin sur-
prinderea unor aspecte particulare aleBucureºtiului ºi ale locuitorilor sãi. Între atâteaneamuri care populeazã capitala, þiganii suntindispensabili prin talentul înnãscut pentrumuzicã, multe localuri bucureºtene având tara-furi sau orchestre formate numai din muzicanþiþigani spre deliciul consumatorilor. Dar aceastãnaþie de oameni originarã din Egipt, Ural, Indias-a dovedit utilã în multe alte îndeletniciri prac-ticate în familiile boiereºti. Câteva artere de cir-culaþie sunt celebre în Bucureºti: Lipscanii (unadevãrat vad comercial), Calea Victoriei (fostãPodul Mogoºoaiei), în fine, ºoseaua Kiseleff, înamintirea „singurului dar frumos fãcut vreodatãde Rusia, contele Pavel Kiseleff. Acest generalcu ochelari, care semãna cu dl. Thiers, era unexcelent administrator, un spirit liberal ºi un omintegru. Partea fecundã a Regulamentuluiorganic i se datoreazã în totalitate. A salvatpoporul, pe rând, de ciumã, holerã, foamete ºimai ales de abuzurile boierilor, «oligarhielacomã ºi turbatã», cum spunea el, ...“ (p. 135).Din mulþimea de restaurante, baruri, grãdini devarã care populau din belºug Bucureºtiul inter-belic sunt amintite Capºa ºi Athénée Palace,deºi în „Muzicã româneascã“, însoþit deConstantin Brãiloiu, Paul Morand strãbate ºialte localuri în cãutare de delicii culinare ºiorchestre renumite. Enumerarea unor muzee eun bun prilej pentru Paul Morand de a amintidespre soarta Tezaurului românesc transferatîn Rusia în anii Primului Rãzboi, apoi a unorbiserici ºi mânãstiri, prilej de a menþionaBiserica Colþea ctitoritã de spãtarulCantacuzino (1691), Paul Morand scrie urmã-toarele: „Biserica ºi-a pierdut clopotniþa, turnulColþea, construit de suedezii lui Carol XII, caredupã asediul Vienei, în drumul lor spre casã,au fãcut un ocol neprevãzut prin Bucureºti;“ (p.147). Însã, aici avem de-a face cu o eroare dedatare istoricã: Carol XII însoþit de oºtenii lui autrecut prin Bucureºti dupã înfrângerea de laPoltava (1709) cauzatã de Petru cel Mare.Asediul Vienei fusese la 1683, iar la 1529 subSoliman Magnificul turcii au încercat pentruîntâia oarã sã pãtrundã în centrul Europei.Ultimele capitole completeazã imaginea unuiBucureºti fabulos în care suferinþele,necazurile se împletesc armonios cu buna dis-poziþie, bucureºteanul ieºind cu zâmbetul pebuze chiar ºi atunci când suferã o înfrângere.O ultimã inadvertenþã pe care dorim s-o corec-tãm: la pagina 174, Paul Morand scrie despredomnul fanariot Mavrogheni „care, ... ieºea înoraº într-o cabrioletã trasã de doi cerbi albiuriaºi, cu coarne aurite, ...“ Însã, în„Bucureºtiul industrial ºi politic“, 1876, deIon Ghica (v. Opere II, 1970, p. 285), memori-alistul precizeazã cã Nicolae Mavrogheni înhã-ma patru cerbi ºi pleca sã-ºi bea cafeaua la unchioºc din afara oraºului. Evident, sperãm canoua versiune a cãrþii lui Paul Morand datoratãdlui Emanoil Marcu sã nu treacã neobservatã.O recomandãm cu cãldurã tuturor aceloraîmpãtimiþi de Bucureºti.
____________
* PAUL MORAND – BUCUREªTI. Traduceredin francezã de Emanoil Marcu, Ed.HUMANITAS, 2015, 217 p, 45 lei
ateneu
noiembrie – decembrie 2015 31
Ionel Savitescu
Bucureºti, mon amour„Lecþia pe care ne-o dã Bucureºtiul nu-i o lecþie de artã, ci de viaþã; te învaþã
adaptarea la orice, chiar ºi la imposibil... Capitalã a unei þãri tragice unde totul sfârºeºteadesea în comic, Bucureºtiul s-a lãsat în voia evenimentelor fãrã încrâncenare, ºi deaceea fãrã slãbiciunea pe care-o dã furia. Iatã de ce, urmând curba sinuoasã a unuidestin picaresc, Bucureºtiul a rãmas oraºul bucuriei.“
Paul Morand
vorba? Eu i-am zis «fantasticã»,deºi o consider de fapt cât sepoate de realã“ (F.M.Dostoievski, vol. „Nopþi albe“,Editura de Stat pentru Literaturãºi Artã, Bucureºti, 1956,pag.103). De la atmosferasupranaturalã a visului din nuvela„Gazda“ (1848) la onirismul luiRaskolnikov sau imaginarul din„Fraþii Karamazov“, acest realismfantastic este cuceritor. „Poeticafantasticului, mai ales în ultimuldeceniu al vieþii, constituie pre-ocuparea centralã a romancieru-lui“ (Albert Kovacs, „Poetica luiDostoievski“, Editura Leda,Bucureºti, 2007, pag. 167). Nuexistã creaþie dostoievskianã dincare fantasticul sã lipseascã. „Pedunga limitei extreme a existenþii,scrie Crainic, capetele apar saustrâmbate în caricaturã de rânje-tul sinistru al lui Belzebut, saunimbate de aureola sfinþilor. Înaceastã schimbare la faþã a reali-tãþii, printr'o viziune ce strãbatefenomenele pânã în esenþa lorstã caracteristica artei luiDostoiewski pe care el ºi-adefinit-o: realism fantastic“(„Gândirea“, nr. 2/1931, pag. 50).Crainic sesizeazã corect faptul cã„povestea fantasticã“ Visul unuiom ridicol, publicatã în vol. III dinJurnalul unui scriitor, „aceastãvedenie cosmicã“, „bolteºte,numai în câteva pagini, concepþiadespre lume a scriitorului. Eapoate fi prologul sau epilogulîntregei sale opere. Am cetitnumeroase comentarii ruse ºieuropene, – tãlmãciri ºi rãstãlmã-ciri ale lui Dostoiewski; dar credcã poarta care deschide fãrã greºdrumul spre sensul adevãrat alconcepþiei lui e aceastã «povestefantastic㻓 (Ibidem, pag. 50).Crainic realizeazã în eseul amintitºi o interesantã analizã a pove-stirii „Visul unui om ridicol“. Stilulmetaforic ºi capacitatea de sin-tezã sunt de-a dreptul cuceri-toare. Cu siguranþã, pentru „sa-botarea“ „limbii de lemn“, elevilorºi studenþilor, dar nu numai, le-arfolosi o asemenea „baie“ de lec-turã nichiforcrainicistã. Ascultaþidouã fragmente. Spun ascultaþi,pentru cã muzicalitatea este fer-mecãtoare… „E þara fericiþilor. Oarmonie nealteratã îmbrãþiºeazãpe oameni ºi natura cu flora ºifauna ei laolaltã. Între om ºiarbori, între om ºi dobitoace e unschimb de graiuri fãrã cuvinte,sunt corespondenþe vii ºi între-pãtrunderi fluide ce n’au nevoiesã fie gândite pentru a exista.Între om ºi om e un raport de cân-tec ºi umilinþã tandrã ºi reciprocã.Temple ºi religiune nu existãfiindcã toþi trãiesc în spontanãcomuniune cu marele Tot. Lumeaaceasta e ea însãºi un templunemãrginit“ (Ibidem). „Munca nuera un chin, iar moartea o seninãadormire... În descrierea fãrãpereche a acestei viziuni, arcadi-anã ºi paradisiacã totdeodatã, pecare am desfigurat-o rezumând-o, nu e greu de lãmurit acele pri-vilegii divine cu care oameniierau dãruiþi pânã în clipa cãderii.Taina acestei mari armonii, carecovârºeºte întregul Universinocent, e una singurã: iubirea,principiul vieþii“ (Ibidem).
Pas dupã pas, treaptã dupãtreaptã în nori, pânã rãzbatemdeasupra, în neagra fortãreaþã apoetului Njegoš. Douã cariatideîntunecate îi sprijinã bolta ºi ceruldeopotrivã. Sunt îmbrãcate înportul locului ºi seamãnã într-unfel pe care îl simt, dar nu se vede,cu Pietrele Doamnei de pe Rarãu.Conducãtorul muntenegrenilor,mitropolitul ºi suveranul lor, neaºteaptã în jilþul sãu de granit. ªi-alãsat deschisã cartea pe genunchiºi ne priveºte uitându-se gânditordincolo de noi. Vulturul care nupoate fi atins de o fiinþã ome-neascã îi ºade pe umãr, iar aripilelui sunt ale amândurora.
Fermecate de priveliºtea dru-mului, nu am socotit trecerea tim-pului, dar din orice parte ai venispre strãvechea capitalã a celuimai tânãr stat european,Muntenegru, pare valabil pentrutotdeauna rãspunsul dat deNjegoš unui mare comandantturc la întrebarea cât de departese aflã Cetinje: „Depinde. Un pri-eten poate ajunge acolo în ºaseore, un duºman – niciodatã!“Suntem, aºadar, la Cetinje, care sepronunþã Þetinie, dupã cumNjegoš, Niegoº, la capãtul celorºase ore din legendã, iar eu ºidupã o aºteptare de 37 de ani, decând a apãrut, la Albatros, încolecþia „Cele mai frumoasepoezii“, ºi am citit în atenta ºi însu-fleþita transpunere în româneºte apoetului, a tânãrului poet atunci,Dumitru M. Ion, „Cununamunþilor“, capodoperã a litera-turii Balcanilor de Vest. Ne aflãmîn zona de respiraþie a masivuluiLovæen, a cãrui splendoare îismulsese aceastã mãrturisire luiBernard Shaw: „Nu am cuvinte.Chiar ºi eu aici trebuie sã tac ºi sãmã bucur de priveliºte!“, înaºezarea de întreitã nobleþe, aunei comunitãþi umane încã dinepoca pietrei, a libertãþii neîn-frânte de îndârjitele atacuriturceºti ºi a unei profunde cultura-litãþi: aici a fost înfiinþatã primatiparniþã de stat din lume, în anul1493, în care cãlugãrul Macarie a
tipãrit în 1494 volumul întîi al„Octoihului“, la doar 39 de anidupã tipãrirea Bibliei de cãtreGutenberg la Mainz ºi tot aiciNjegoš a deschis în 1833 primaºcoalã elementarã din Crnogora,Muntenegru, în limba locuitorilorsãi. Avea 20 de ani atunci ºi a maitrãit încã 18, cu unul mai puþindecât Eminescu al nostru.
Deºi cunoscutã, niciodatãîndeajuns de cunoscutã ca încazul tuturor marilor poeþi, viaþalui Njegoš s-a scris exemplar, lumi-nos, între activitatea sa de con-ducãtor politic ºi religios, fiindurmaºul lui Petar I (canonizat subnumele de Sfântul Petru dinCetinje), ºi de poet ºi filosof, carea rãmas în literatura universalã, nudoar ca autor al „Cununiimunþilor“, ci ºi al altor valoroaselucrãri: „Lumina microcosmosu-lui“, „Falsul þar Scepan cel Mic“,„Libertiada“, „Oglinda sârbã“, casã menþionãm doar câteva titluri,din impresionanta ediþie com-pletã apãrutã la Belgrad între1951 ºi 1954. Oraº-muzeu, Cetinjeadaugã alte file poveºtii acestuiprinþ fãrã seamãn, a cãrui memo-rie o pãstreazã cu instrumentelemodeste ale vremii noastre: chiliaîn care a vieþuit din mãnãstireaaºezãrii, biblioteca, un parc, bule-vardul principal îi poartã numele,ºi personalitãþii sale îi este dedi-cat monumentul înãlþat aici desculptorul muntenegrean DimitriePopov, „Întru gloria gândirii luiNjegoš“, în 2013, la sãrbãtoarea adouã veacuri de la naºtere. Supusasprelor reguli ale condiþiei salede cãlugãr, pe care ºi-a asumat-ope potriva unei puternice convin-geri lãuntrice, monahul autenticdin el nu s-a dezminþit nici când adevenit monarh. În palatul dincare urma sã conducã þara, s-ainstalat ºi a trãit în desãvârºitãausteritate, ca în fosta sa chilie,acceptând doar încã douãîncãperi. A avut totuºi o slãbici-une (deºi ezit în folosirea cuvân-tului ºi dupã ce l-am aºternut pehârtie), nici aceea desprinsã detimpul necesar filosofului ºi
strategului pentru meditaþie: bili-ardul. Motiv pentru care palatul s-a chemat al Biliardului dupã ce afost adusã aici, în 1840,cumpãratã din Austria, o masã debiliard. Ea a fost transportatã pecalea apelor, iar din portul golfu-lui Kotor, purtatã pe buzaprãpãstiilor ºi prin îngustele ºiabruptele poteci de munte pânãla Cetinje, pe umerii flãcãilormuntenegreni.
Toate figurile aparþinând con-stelaþiei marilor scriitori-stegaridin Europa primei jumãtãþi a se-colului al XIX-lea sunt admirabile,dar puþine m-au miºcat precumNjegoš, acest frate de peste nea-muri al lui Bãlcescu, de aceeaprima uºã pe care o deschidem,Niadi ºi cu mine, în Cetinje esteuºa Muzeului Biliardului luiNjegoš. Doamnele muzeograf neîntâmpinã bucuroase, încântatecã l-am citit pe marele lor poet ºifilosof, dar categorice: nu estepermisã nicio fotografie, nici cublitz, nici fãrã. Aºa cã privim multºi notez puþin, muzeul este alvieþii ºi operei poetului-filosof,dar ºi al epocii conducãtoruluispiritual ºi politic al muntenegre-nilor ºi, desigur, al Muntenegrului.Periplul nostru începe cuarmurãria, în care pentru cei carese pricep atrage colecþia de armea lui Iosip Broz Tito, donatã depreºedintele Iugoslaviei ladeschiderea muzeului în 1951, cuprilejul marcãrii centenarului tre-cerii lui Njegoš în veºnicie, darcontinuã imediat cu SalaBiliardului, în care celebra masãverde, aºezatã în centru, cu douãbile de fildeº, este strãjuitã de pepereþi de istoria þãrii în portreteleînaintaºilor. În ce ne priveºte,întârziem cel mai mult în camerade studiu, atrase de volumele
vechi din bibliotecã, semnate declasici ºi de contemporanii cãrtu-rarului, în francezã, italianã, rusã ºigermanã, de manuscrisele din vi-trine, unele în caiete mari, ca niºteregistre. ªi, apoi, previzibil, dezecile de ediþii, de traduceri alescrierilor sale. Sunt dupã aceeacamere consacrate unor obiectede cult, însemne ºi veºminte aleînaltului ierarh, costumului popu-lar muntenegrean, mobilieruluivremii, volumelor ºi lucrãrilor deartã care i-au fost dedicate.Trecând dintr-o parte în alta, la unmoment dat ne aflãm la mijloculunui lung ºi strâmt culoar. Tresar,însã nu numai fiindcã am fostluate prin surprindere: în penum-brã, din capãtul lui, însuºi PrinþulMunþilor vine spre noi, din ceeace poate sã fi fost capela pe caresingur ºi-a durat-o pe vârfulJezerski din masivul Lovæen,dorind ca acolo, pe muntele-strã-
jer al Cetinjei, sã-ºi doarmã som-nul de veci. Se apropie, frumos ºipururi tânãr: „Leul totdeauna iesedoar din codrii vechi la soare,/Geniul îºi clãdeºte cuibul doar lamarile popoare;/ Doar la sânullor îºi aflã rost ºi fapta vitejeascã/ªi cununa pusã-n slavã fruntea sãle-o-mpodobeascã“. Îmi reprimimpulsul pasului în întâmpinareexact când silueta lui Njegoš setopeºte în zidurile de piatrã. Darvraja rãmâne.
Cetate a libertãþii pentrumuntenegreni, faimoasã pentruvalorile sale istorice ºi artistice ºicumva oraº al Europei, fiindcãambasadele construite aici deþãrile lor au devenit sedii ale unorînsemnate instituþii culturale,Cetinje ºi-a pãstrat o parte dinprerogative ºi dupã mutarea capi-talei la Podgorica, gãzduind une-ori lucrãri ale Parlamentului ºi per-manent reºedinþa PreºedinteluiRepublicii. ªi chiar dacã înalþi ºiîndrãzneþi, acoperiþi de codri deun verde atât de intens încât parbruni, munþii Þãrii Munþilor Negri,sunt pretutindeni fãrã egal.Vegheatã de valurile carstice caale unei mãri încremenite în timp,cu flori ºi arbori când meditera-neeni, când alpini, cu sate încãtradiþionale ca aspect ºi trai,Cetinje este diferitã ºi graþie minu-natului Lovæen, declarat cu atâtaîndreptãþire parc naþional. Darmai ales pentru cititorii lumii,Cetinje înseamnã Njegoš, lamurapoeziei muntenegrene. ªi un om,ºi un conducãtor, cum astãzi numai sunt.
Douã vârfuri se disting prin alti-tudine în masivul Lovæen:Stirovnik (1749 m) ºi Jezerski(1657). Pe cel de-al doilea ºi-a ridi-cat Njegoš capela funerarã,însoþitã din 1974 de mausoleulconceput de marele sculptorcroat Ivan Meštroviæ, deoarece, aspus Prinþul Munþilor, cel mai înaltse cuvine unui conducãtor alMuntenegrului mai demn, maiimportant decât a fost el. E un locîn care doar vulturii ajung.
Doina CERNICA
meridiane
MuntMuntenegrenegruu
PPrr iinnþþuu ll MMuunnþþ ii lloorr
•• PPooeettuull ,, ff ii lloossooffuull ,, mmoonnaahhuull ºº ii mmoonnaarrhhuull NNjjeeggooss
•• MMâânnããsstt ii rreeaa dd iinn CCeett iinn jjee ccuu cchhii ll iiaa lluu ii NNeeggooss
• Dimitrije Popov – Spre gloria gândirii lui Njegos (detaliu)
