Nr. 550

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 52 (serie nouã) • iunie 2015 • 3,00 lei •

• Dan Hatmanu - Autoportret în Champ de Mars

Marius MANTA

Iaºiul în memoria unui etern prezentpagina 20

Gheorghe IORGA

FragmentarulNovalis

ºi unitateadramei romantice

pagina 4

Adrian JICU

„Dosarul“

Cãlin

paginile 12 – 13

Carmen MIHALACHE

Recitaluri extraordinare în Gala STARpagina 15

Revista de culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

E cunoscut dictonul: nu tre-buie sã dai ani vieþii, ci viaþãanilor. Da, dar dacã ambelecondiþii sunt atinse?

Laetitia Leonte (n. 9 apr.1916, Agighiol, Tulcea), în alo sutãlea an de viaþã, ne-aþinut o conferinþã (pe 30 mai2015, la ªcoala GimnazialãPalanca, judeþul Bacãu) rezu-matã astfel: naþiunea românãposedã un fond cultural major,care se impune a fi transmisintegral ºi constant generaþi-ilor viitoare.

La o aºa vârstã ºi o aºacapacitate de a produce com-poziþii destinate tiparului (celemai recente rânduri scrise auapãrut în revista „Pro silva“,nr. 1/2015), ne întrebam dacãnu are pregãtite/în pregãtireînsemnãri despre lumea princare a trecut. Da, au existatdouã caiete-manuscris de381, respectiv 296 de pagini,redactate începând cu anul1979, apoi alte file reieºite dintumultuoasa biografie dedupã 1989, încât s-au adunatcirca 800 de pagini de memo-rialisticã. Au fost tipãrite în2012, sub titlul „Retrospectivã“,ºi dau seamã de aproape unsecol de viaþã familialã aLaetitiei Leonte, începând cubunicii sãi.

Vrednicã profesoarã delimba ºi literatura românã,

teolog, autoare de literaturãcu conþinut didactico-religios,publicistã, Laetitia Leonte adovedit cã omul se poate con-strui pe sine prin râvnã, cre-dinþã într-un ideal ºi dragostepentru semeni. Câteva flash-uri din biografia sa ne-o aratãca un partizan al drepturilorlimbii române în cheie profe-sionalã ori artisticã: Crez.„Limba vorbitã de romaniiveniþi aici, latina vulgarã, [...]este strãbuna noastrã ºi va fipe veci“; Normã. „...îmi re-pugnã exprimarea incorectã“;Ontogenezã. „Legãtura meacu cartea, cu ºcoala este încãînainte de a mã naºte“;Autoprorocire. „...Vreau sã mãfac profesoarã de limbaromânã“; Reþetã. „...citesc,recitesc, expun, rezum, con-spectez. Doar la limba ro-mânã învãþam aºa“; Studenþieidealã. „Mã trezeam la ora3,15, regulat, dimineaþa. Mãduceam la toate orele (ºi lacele facultative), luam notiþe,învãþam, întrebam pe profe-sori la orele de seminar,fãceam totul cu o dragoste destudiu, de aflare a adevãrului,care mi-a adus multe ºi marisatisfacþii“; „Timpul studenþieia fost cel mai frumos din viaþamea“; Bacalaureat, Galaþi,1933. „Am absolvit 21 de ele-ve ºi am luat bacalaureatul 7“;

„Latinitatea limbii române:foneticã ºi morfologie/sintaxãºi lexic“ (subiecte la probaoralã); „Nu voiam [sã daubacalaureatul] la Tulcea, cãciar fi luat examenul «toþiproºtii»“; VIP-uri, dascãli.Victoria Gavrilescu, scriitoaredin Constanþa; C. Narly; LecaMorariu; D. Gafiþeanu; MãndiþaCaraman (Grigorescu), mamaMioarei Avram; Al. Tzigara-Samurcaº; Romulus Cândea;Rude, cunoºtinþe: MagdaIsanos (veriºoarã; bunicile lor,surori), Georgeta MirceaCancicov, Mama Sica; Scri-itorul generaþiei. „... am audiat[la Teatrul din Cernãuþi] peIonel Teodoreanu“ cu confer-inþa „Cum am scris LaMedeleni“, nu fãrã urmãri:„Frumos, sprinten mai sunaclopoþelul ºcolii“ (L. Leonte,„Retrospectivã“, p. 102) ºi„Clopoþelul venea într-unpicior cu literele recreaþiei“(Ionel Teodoreanu, „Prãvale-Baba“); Practici uitate. Laadmiterea în gimnaziu(„Principesa Ileana“, Tulcea)s-a dat „o dictare“, iar apoi, caelevã, a avut de scris din me-

morie „rolul Mamei Angheluºa,de Vasile Alecsandri. Trebuiaºtiut!“; b) „Aºa se iscãlea, înfiecare zi, pe caietele noastre:«Vãzut de mine, MariaMitan»“; Metoda foneticã,analitico-sinteticã, model IonCreangã. „Avea de predatsunetul ºi litera h ºi cuvântulnormal horã. În recreaþiadinaintea lecþiei, aduna pecopii ºi juca cu ei o horã, încurtea ºcolii. Dupã aceea, înclasã, intra în vorbã cu ei ºi eidescopereau cu bucurie cãîncepe acest «joc», acestcuvânt, cu sunetul h ºi-nce-peau sã-l scrie, cu degetul, înaer, de câteva ori, urmãrindfrumosul h scris de Doamna,pe tablã“; Învãþaþi omonimele!Paula Stamatescu, licenþiatãîn filologie la Montpellier,rãbufneºte în faþa unei salari-ate de la Poºtã, care-i pre-cizeazã cã ea e funcþionarã la

stat ºi nu servitoarea oricui:„Ei, fir-ar al dracului de stat!“ Atrebuit sã dea o declaraþie, încare s-a disculpat: „Eu, cândam spus aºa, m-am referit lasubstantivul stat, derivat de laverbul a sta, nicidecum nu m-am gândit sã insult Statul“.

Laetitia Leonte traverseazãseninã centenarul, deºi ursi-toarele altceva au menit: „... n-osã trãiascã mult, cã-i place ºiMaicii Domnului ºi o s-o ia laea“. (Din pãcate, MagdaIsanos, nãscutã cu douã sãp-tãmâni mai târziu, va trãi doar28 de ani.) O altã prorocire s-aconfirmat însã: în 1926,nenea Miticã îi promite „un toccu peniþa de aur, care scriefãrã sã-l înmoi în cernealã“.Aºa avem astãzi, printrealtele, însemnãrile pe rãbojulunei vieþi exemplare.

Ioan DÃNILÃ

iunie 20152

breviar

Pentru limba noastrã

Ani, viaþã

In memoriamMãndica Mardare

Ne-a pãrãsit, pe 13 iunie a.c., fosta noas-trã colegã Mãndica Mardare, redactor alrevistei Ateneu între anii 1979-1987. Venitãdin presa judeþeanã, unde avea deja o expe-rienþã de douã decenii, ziarista s-a integratrapid în colectiv ºi cu acelaºi profesionalisms-a dãruit noilor obiective, contribuind dinplin la derularea vieþii redacþionale ºi la atin-gerea þintelor impuse de editor. În condiþiilegrele ale autofinanþãrii a ºtiut sã se adaptezecerinþelor vremii, fãrã a face însã rabat de lacalitate ºi de la deontologia gazetãreascã.De-a lungul acestei perioade a realizat, ast-fel, o suitã de interviuri cu personalitãþilebãcãuane ºi nu numai, a consemnat eveni-

mentele mai importante de ordin cultural ºi li-terar la rubrica dedicatã cronicii trimestrialeºi a îmbogãþit cu subiecte din sfera culturiipaginile Almanahului Ateneu, iar dupãtransferarea la Biblioteca Judeþeanã a iniþiat,în colaborare cu Varvara Alexescu ºi cuMarilena Donea, alcãtuirea indicelui revisteinoastre, întocmind ºi publicând sumarulselectiv al publicaþiei pentru intervalul 1984-1988. Exprimându-ne regretul pentruaceastã dureroasã pierdere, vom reveni într-un numãr viitor cu un profil complet al distin-sei publiciste. Dumnezeu s-o odihneascã înpace!

C. GALBEN

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • • e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHERedactori: Adrian JICU, Marius MANTA,Dan PERªA, Violeta SAVU, ªtefan RADU

• Secretariat/ culegere text: Delia GRIGORAª • Contabilitate: Alina GRIGORAª •

5948465000072

65

•• PPaallaannccaa

cronica literarã

iunie 2015 3

O vorbã veche spune cã la pomullãudat e bine sã nu te duci cu sacul. Ease aplicã, mã tem, ºi romanului Mãºtileexilului (Bucureºti, „Cartearomâneascã“, 2014), al patrulea publi-cat de Constantin Arcu ºi unul dintrecele mai slabe pe care le-am citit în ulti-ma vreme. Titlul, promiþãtor, sedovedeºte, încã din primele pagini, ilu-zoriu. Experienþa exilului a dat cãrþiexcelente, de la memoriile paºoptiºtilorla literatura de sertar a epocii comu-niste ºi la (auto)ficþiunile identitare alepostdecembriºtilor. Optând pentrutema exilului (exterior ºi interiordeopotrivã) Constantin Arcu seplaseazã, riscant, în descendenþa unorautori ca Mircea Eliade, Vintilã Horia,Petru Dumitriu, iar dintre contemporanialãturi de Matei Viºniec, Paul Gomasau Cãtãlin Dorian Florescu. Aºteptam,aºadar, o (re)interpretare originalã, daraºteptãrile mi-au fost înºelate.

Înainte de orice, Mãºtile exilului esteun roman neconvingãtor prin imaginealumii politice de astãzi, vãzutã prinintermediul aventurilor unui personaj-narator care trebuie sã fugã din þarã dincauza opiniilor pe care le are ºi a valo-rilor pe care le apãrã ca gazetar. Ajutatde o organizaþie secretã, ale cãreiobiective sunt neclare în text, el ajungeîn Italia, unde trece prin tot soiul deîntâmplãri care se vor relevante pentrucondiþia exilatului. Iatã cum o problemãindividualã se împleteºte cu una colec-tivã, mult discutatã în ultimii ani: aceeaa imaginii românilor în Occident. Acolo,vagul ziarist ºi fost universitar (nevoitsã plece în exil din cauza ameninþãrilorColonelesei) întâlneºte tot felul de indi-vizi dubioºi cu care se înhãiteazã, înmod inexplicabil, ajungând sã fie vân-dut ca sclav (modern) într-un soi delagãr de muncã. Reuºeºte sã scape ºisã se întoarcã în þarã, unde urmeazãalte aventuri, la fel de neconvingãtoare.

Spre mirarea mea, Al. Cistelecanconsiderã toate aceste peripeþii„picareºti“, când ele ar putea fi socotite,în cel mai bun caz, gazetãreºti, deºi amcitit articole ºi reportaje mai agreabiledespre soarta românilor din Peninsulã.Criticul încearcã, am senzaþia, altceva:sã dreagã busuiocul sugerând cã Arcuar stãpâni instrumentele necesarescrierii unei naraþiuni: „Ca orice bunroman, ºi Mãºtile exilului începe cusfârºitul, recompunând apoi, secvenþialîn principiu, dar destul de liniar în fapt,întreaga poveste.“ (p. 350) E un modfalacios de a pune problema, fiindcã, înrealitate, textul este cãznit. Autorul ºtiece are de fãcut, dar nu prea îi iese, cãci,nu-i aºa, de la teorie la practicã, de laintenþie la realizare, e cale lungã. Existãîn text câteva artificii narative caredemonstreazã cã Arcu nu e strãin demecanismele romanului. Ideea manu-scrisului gãsit (un caiet ferfeniþit careprezintã felul cum se cãsãtorise Katy)sau relatarea sub forma unor note per-sonale dintr-un aºa-zis „raport“ sunttotuºi cusute cu aþã, grija naratoruluipentru autenticitate fiind bãtãtoare laochi: „Începând din acest punct, noteletranscrise sunt strict personale. Vreausã spun cã nu au legãturã cu însem-nãrile folosite la redactarea raportuluiînaintat «Autoritãþii pentru identificareacrimelor sãvârºite împotriva poporuluiromân» din ianuarie 1990 ºi pânã înprezent. Notele de faþã au fost redac-tate mai târziu, când o importantã edi-turã mi-a propus sã scriu o carte despreperipeþiile mele din Italia. Nu garantezpentru obiectivitatea lor ºi, în general,nu pun mâna în foc pentru nimic dinceea ce am scris aici. Deºi nu cred cãmai prezintã interes pentru cititori, sub-liniez cã au fost adãugate exclusiv dinconsiderente ce þin de politici editoriale,

iar treburile astea, slavã Domnului, nu-misunt imputabile. De obicei responsabilde toate relele este autorul, însã deastã datã nu-mi asum nicio vinã. Sãmai rãspundã ºi alþii.“ (pp. 345-346)

Pe de altã parte, lumea ficþionalãconstruitã de Constantin Arcu pãcãtu-ieºte prin artificialitatea situaþiilor ºi apersonajelor. Nici lagãrul de muncã dinItalia (de unde evadeazã personajul),

nici tabãra militarã din România (deunde intenþioneazã sã-ºi eliberezenepotul) ºi nici atmosfera de redacþiepe care vrea sã o recreeze nu conving.Cearta dintre patronul ziarului, domnulGulea, ºi Coloneleasã, care îi aplicãºefului lovituri îndesate cu geanta-i„burduºitã de tot felul de chestii“,eºueazã lamentabil din pricina limbaju-lui, care se vrea frust: „– Ia-þi ºi cãcatulãla de fes, panaramã, ce eºti! îi strigãdomnul Gulea, dupã ce reuºi sãmanevreze fotoliul rulant. Cã mã ºtergla fund cu el! Tipa privi descumpãnitã înjur, se întoarse pe cãlcâi ºi pescui fesulde pe parchet. Pãrea cã intenþioneazãsã-i mai aplice o loviturã de poºetã,însã se rãzgândi în ultimul moment. –O sã vã-mpuºte pe toþi, nesimþiþi cesunteþi! Abia aºtept asta. Pãrea agitatãrãu. Torþionarilor! – ªtii ceva, stimatãdoamnã?! strigã patronul. Sã-mi beleºticariciu'!“ (pp. 37-38)

Nici personajele nu sunt mai plauzi-bile. Metamorfozarea din final aColonelesei într-o cãþea apocalipticã, ocreaturã care întruchipeazã Rãul, eforþatã, aproape tezistã; Levi ºi gaºcalui par a fi desprinºi din Vrãjitorul dinOz; iar Katy, care ar fi putut fi obãtrânicã simpaticã, e atât de teatralãîncât sfârºeºte prin a devenineconvingãtoare. Ea pare o PenaCorcoduºa postdecembristã, însãpovestea ei (legatã tot de spaþiul rus,unde are un copil cu un mujic, dar ºi unmariaj cu un conte) se loveºte de un

discurs narativ nepotrivit, care îianuleazã mãreþia din romanul matein:„Pe cealaltã ramurã, Katy a fost fatã defatã la viaþa ei ºi, pe lângã singurul soþpe care l-a avut în legalã stãpânire, s-abucurat de o cohortã de admiratori. ªtiarusa, româna, franceza ºi germana, sedescurca biniºor ºi în englezã sau ital-ianã, fuma pe rupte ºi în general nuprea era dusã la bisericã. Fiind fru-moasã de nespus în portu-i demoldoveancã, n-a însemnat mare lucrusã-i suceascã minþile bietului Dmitri,conte scãpãtat din Petersburg, cambeþivan de felul lui.“ „Fatã de fatã“,„Portu-i de moldoveancã“ sau „fuma perupte“ sunt tot atâtea formulãri care nucadreazã cu ceea ce ar fi pututreprezenta personajul. Iar complicitateape care autorul încearcã sã o creeze cucititorul eºueazã ºi ea lamentabil înportretizarea bãtrânei cu veleitãþi depistolar: „Scoase apoi din buzunarulpardesiului vechiul Mauser ºi-l învârtipe deget. N-are permis de port-armã,dar rog sã pãstrãm cu strãºnicie acestsecret. Un pistol e bun întotdeauna lacasa omului. Nu ºtii când ai nevoie de osculã ca asta. (Cândva bãtrâna a vrutsã împuºte un critic literar care scrisesecam sictirit despre cãrþile mele. Voiregreta toatã viaþa cã n-am lãsat-o sã-ºifacã treaba. útia nu meritã altceva.Acum, asta e. E bine de ºtiut, totuºi!)“(p. 12)

Romanul nu rezistã nici în registrulironic, aºa cum încearcã sã îl salvezeMircea A. Diaconu. (Auto)ironia existã,dar e forþatã. Singurele porþiuni cu ade-vãrat relevante din unghi ironic sunttrimiterile postmoderne la îngerulGabriel, care are misiunea de a-l prote-ja pe erou, scoþându-l, în modneverosimil, din încurcãturi. Nu e sufi-cient însã pentru a scrie un romanbun…

În schimb, Cornel Ungureanu aplasat interpretarea în zona parabolei,insinuând cã am avea de-a face cu o„contrautopie“. E drept cã o anumenemulþumire rãzbate din paginile cãrþii,însã nu tot ce nu e „utopie“ devineautomat „contrautopie“. De aceea, gen-erozitatea criticului nu poate suplinimaniera stângace în care autorul seraporteazã la realitãþile contemporane.Încercarea de a atribui evoluþiilorpolitice româneºti semnificaþii grave,legate de problema libertãþii (de expri-mare), de condiþia omului în democraþiapostdecembristã, de exilul impus etc.se dovedeºte meritorie, dar ConstantinArcu o leagã prea îndeaproape de con-textul sociopolitic, anulându-i compo-nenta filosofico-simbolicã prin careMãºtile exilului ar fi putut deveni unroman consistent. Tributar „realismu-lui“, textul mi-a amintit de alte nereuºitepe aceeaºi temã precum Bãieþi buni,bãieþi rãi, de Bogdan Teodorescu, saude Cele ce plutesc, romanul-scenariu allui Mircea Daneliuc. Cu precizarea cãîn Mãºtile exilului autoreferenþialitateastrãvezie (cu aluzii la contextul social-politic autohton, dar ºi la biografiaautorului) dãuneazã coerenþei întregu-lui, Constantin Arcu transformând opoveste care ar fi putut trezi interesulcititorului într-o pledoarie „pro domo“greu digerabilã.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Mãºtile exiluluisau cum sã ratezi un roman

• Ilie Boca

Dumitru ICHIM

Grrãdinna Regginnei Izzvanna

Dumitru Ichim este o apariþie cât sepoate de ineditã în peisajul liricii con-temporane. Poemele sale de dragostese situeazã voit între o simplitate a dis-cursului bine-stãpânit ºi alegoria uneivieþi ale cãrei legi pot fi înþelese doargraþie celei mai mari taine ale fiinþeiomeneºti. Mai mult, prezent în revisteleliterare, pe bloguri, Dumitru Ichim e dinrara tagmã a celor care au puterea sãrãmânã în dialog, în cãutarea unor va-lori perene, în timp ce versurile sale nudau deloc impresia cã stau împa-chetate în forme depãºite.

Volumul asupra cãruia m-am opritpleacã dinspre arhetipuri biblice ce suntînsã re-semantizate, chemate sã slu-jeascã unui edificiu propriu, a cãrui fru-museþe rezidã tocmai în senzualitateaprimilor fiori ai dragostei. Aceastã suitãa poemelor de dragoste, intitulatã„Grãdina Reginei Izvana“ (Editura„Cuvântul“, Chiºinãu, 2014) ar puteaechivala cu o (altã/ nouã) scarã cãtrecer. Sentimentul „depãnat“ liric coboarãparcã din poveste, cãci iubirea rãmânemarele basm al fiinþei dintotdeauna –„Din loc în loc stânjeneii/ se urcã pevârful degetelor/ sã o vadã maiaproape/ pe regina nopþii Izvana./ Dinbasm îºi coboarã spre ei/ privireaperuzei de ape/ din care-a bãut doarcicoarea („Regina nopþii, Izvana“).Imaginile vizuale deschid spaþii poeticelargi, adesea luxuriante, în care formelecoexistã în virtutea unui echilibru ce nua fost nicicând pierdut: „Înspãimântatde prima floare a lui,/ poate ºi a mea,/m-a auzit cântând/ puiul meu mic cufrunzã de gutui./ Mã îmbãtasem desoare/ pânã în osul de fluier/ pe undecerul se urcã spre roadã./ M-a întrebat/puiul meu mic cu frunzã de gutui:/ «Vreisã devii privighetoare/ de cânþi de unulsingur prin livadã?/ Sã nu pãþeºti camine./ Nu mai cânta./ Tu nu vezi buzeimele ce s-a întâmplat?»/ ªi-mi arãta cuspaimã,/ aceeaºi ºi aceeaºi floare/când luna pe furiº l-a sãrutat“ („Puiulmic de gutui“). Tot din ecuaþia unuiunivers ale cãrui taine se-ngânã ºi-ºirãspund face parte ºi „Umbrã ºi vis“ –„Dacã sunt umbrã/ înseamnã cã nu potsã fiu/ decât Luminii tihnã/ ºi în acelaºitimp/ un dar,/ din firea ei fiind ce mi-s.//La nimeni nu am vrut sã spun,/ zgârcitfiind spre a le da habar,/ cã uneori pepragul meu,/ de drumul lung spremine,/ se odihneºte Dumnezeu.// De Îlsãrut cu umbra mea/ cum aº putea sã-ljefuiesc/ de dreptul lui de-a mã visa?/ ªitrupul meu i-l împrumut/ sã-l aibã pen-tru vis,/ cã nu doar adumbrire îs“.

Dintre toate simbolurile folosite, lumi-na este cel mai puternic, cu conotaþiidirecte pentru prezentul eului liric. Înparte, bucuria eului liric în faþa mis-terelor aminteºte de „Poemele luminii“lui Blaga. Adesea, câmpul semantic alluminii este interschimbabil cu cel aliubirii: „La început a fost lumina,/ darfãrã de soare./ La început a fost lumi-na,/ dar fãrã de lunã./ La început a fostlumina,/ dar fãrã de stele.// Oare cumfãrã de soare/ ºi fãrã izvoarele lui,/ oarecum fãrã de lunã/ ºi fãrã izvoarele ei,/oare cum fãrã de stele/ ºi fãrã izvoarelelor,/ buzele noastre au fost de ajuns/lumina sã o cheme/ pre numele ei celdintâi?“ („Primul nume al luminii“).

Volumul lui Dumitru Ichim con-tureazã biografia unui sentiment, de laînfiriparea timidã a versului de dragoste(„Aºa cum stãm“) ºi pânã la o misticã aaºteptãrii ºi a transfigurãrii sentimentu-lui: „Du-te-acasã floare de lotus,/ c-oundã mai mult e târziul./ Albastrulaºteptãrii/ se-ntunecã în verde închis.//Doar numai eu te-nþeleg/ când tristeþiletale culeg.// Du-te-acasã prinþul meu,lotus!/ Tu nu ºtii ce-am vãzut ºi nu-þispun:/ Luna plinã/ a rãsãrit, dar s-a opritîn cais/ îmbrãþiºându-l întreg/ pânã laseva mustind,/ de-a valma -/ ºi flãcãri ºicrudã luminã,/ unul spre altul ningeau/mângâieri ºi colind.// Hai sã mergemacasã,/ frate de cântec ºi lotus!/ Ca ºi-ata nici a mea n-o sã vinã…“(„Aºteptare“).

Marius MANTA

Petru SCUTELNICU

Îmmblânnzzittorrulde iluzzii

Un nou volum, al ºaselea pe listapoetului, poartã semnãtura lui PetruScutelnicu. Este Îmblânzitorul de iluzii(Editura Ateneul Scriitorilor, Bacãu,2014, 79 p.). Miniaturale ºi triste,mustind de dorul unei primãveri eterne,cele 70 de poeme pãstreazã iluzia vieþii„într-o patrie de hârtie“ (p. 43), undecuvintele capãtã deplinã libertate ºi sesustrag de la a fi vânate de cãtre timpulviclean, furiºat în clipe ºi secunde.

E interesantã ipostaza asumatã deeul poetic ºi revelatã în titlul volumului –îmblânzitorul, sugestie a tentaþiei omu-lui a se iluziona cã poate manipula tim-pul dupã bunul sãu plac. Dincolo deiluzii, domneºte toamna – „o toamnãghimpatã“ (pp. 61, 69), apoi „o toamnã

sãlbãticitã“ (p. 70) anunþatã încã dinprimele poezii, venind cu o trâmbiþã dealarmã „la semnalul urmãtor e toamnã“(p. 18). Astfel, în fiece vers „zornãietoamna“ (p. 67), sunetul ei strident fiind„scrâºnetul clipei în amintire“ (p. 67).

Vehiculul preferat al toamnei estetramvaiul – „palide tramvaie trec prinzbor“ (p. 69) sau „palide tramvaie [...]peticesc tristeþea cu scrisori“ (p. 54).Lecturând, putem parcã percepe hurui-tul lui pe ºinele cuvintelor „într-unanotimp de urgenþã dintr-o clipã intra-ductibilã“ (p. 11). Poetul traduce însãsentimentul copleºitor al tristeþii provo-cat de faptul cã „plouã în veacul amãruio moarte lungã“ (p. 57) sau cã „tata s-arãtãcit dupã un colþ de viaþã“ (p. 17).Frigul, ploaia, iarna, zãpada – motivedes întâlnite – accentueazã senzaþia despaimã ºi de gol interior.

Eul poetic experimenteazã starea devertij din „bulboana singurãtãþii“ (p. 61),ºi, sub „dictatura frigului“ (p. 64), tot maiîncearcã sã îmblânzeascã iluzii/cuvintecare sub pana poetului configureazãcosmogonia cotidianitãþii. Poetul -„gân-ditor în rezervaþia de cuvinte“ (p. 18)devine nu numai îmblânzitorul, ci ºiStãpânul patriei acestor cuvinte pe carenu le lasã sã se ofileascã sub paloareatoamnei, cãci le insuflã sentimente,stãri, senzaþii, emoþii. Puterea sa magi-cã determinã toamna sã se zvârco-leascã pe maidanul visãtor al poeziei.

Lipsa semnelor de punctuaþie ºi, îngeneral a majusculei, imprimã ver-surilor un ritm ameþitor, asemenea tim-pului care ne petrece din toamnã-ntoamnã pânã când „mai ales toamnacoboarã un poem în biografia mea“ (p.27). Poeziile lui Petru Scutelnicu suntvii în ciuda atmosferei tomnatice ºi asentimentului acut de solitudine. Poetulreuºeºte sã întreþinã iluzia cã poeziatrãieºte ºi azi în pofida clipei efemere.

Un abur de orhidee parfumeazã atmos-fera din acest volum plãcut la lecturã,cu aparenþã facilã, dar surprinzãtor deprofund la nivel ideatic. Nu lipseºte nicispiritul ironic, subtil camuflat sub mascabanalului cotidian. E atâta toamnã ... ºitotuºi atâta poezie!

Silvia MUNTEANU

Marian IFRIM

Blocatt înn liftt,sprre cerr

Titlul volumului, Blocat în lift, spre cer(Editura „Teocora“, 2015) anunþã opoezie a meditaþiilor ºi a preocupãrilorpentru stãrile intermediare sau „in-between states“, antrenate de oareºceconvingeri metafizice ce vãdesc fie onaivitate în acest sens a autorului, fie ocomplacere ce sporeºte preþuirea pen-tru autohton ºi tradiþional. Marian Ifrimnu încearcã, prin poezia sa, sã rupãvreo normã ori sã dezmintã vreo con-cepþie învechitã, ci, din contrã, se avân-tã în largul mãrii cu versuri ce vin sãîntãreascã ºi sã elogieze idei deja pro-bate precum cea a suveranitãþiidivinitãþii.

Deºi poezia modernã este lipsitã deritm ºi de rimã, ea nu îºi pierde melodi-citatea înþelesurilor care decurg unuldin celãlalt, toate însumate în final, alcã-tuind o unitate poeticã vie ºi pulsantã.Perspectiva din care autorul ne invitã,ori mai curând ne constrânge sã-i abor-dãm poezia, este cea a omului care atrãit suficient ºi a trecut prin destule câtsã se poatã plânge de unele aspecteale destinului sãu ºi cât sã poatã mulþu-mi pentru tot ce a realizat. Jumãtateaprozaicã a cãrþii, în care îºi expuneviaþa ºi impresiile din diferite etape alevieþii, deºi presãratã cu gânduri perso-nale explicite, nu ºtirbeºte cu nimicconþinutul profund al jumãtãþii poetice.Acest conþinut profund, care este pealocuri învelit în termeni prea pre-tenþioºi ºi chiar în „fraze bombastice“,nu se ridicã la cea mai înaltã cotã acomprehensiunii.

Autorul nu are nicio intenþie sãcuprindã prin poezia sa esenþa univer-sului, fiindcã nici înþelegerea sa a reali-tãþii ºi, implicit, a universului nu trece decote intermediare. Poezii precum„Priveliºte“ ºi „Pajiºtile Raiului“ scot laivealã preocuparea pentru sfera spiritu-alitãþii ºi pentru orânduirea pãmân-teascã. Poetul, care, la momentulscrierii volumului, se aflã într-operioadã în care a avut loc „renaºtereasa“ (o operaþie care l-a salvat de la omoarte timpurie), priveºte acum înapoicu unele regrete, simþindu-sedecepþionat, poate chiar mâhnit: „Pânãmai ieri am fost considerat un altruisttotal, acum simt în mine mari rezervede egoism declanºate de risipa unuitrecut în care am trãit pentru alþii“.

Trecând cu vederea unul, douãaccese de megalomanie ori de mândriesuperfluã, Blocat în lift, spre cer propu-ne o poezie a revizuirii ºi a consolidãriipe plan spiritual. Abundând de semnifi-caþii ºi înþelesuri ce ies la ivealã doarreflectând la strofele-i, versurile îºipãstreazã farmecul indiferent dacã oasociem cu experienþele istorisite deautor sau nu. Totodatã, mixtura intere-santã a profunzimii cu nemijlocitul ºi aaccentelor spirituale cu convingerilenaive fac din aceastã carte o lecturãsuportabilã.

Andrei – Ionuþ CIOINEAG

iunie 20154

autori ºi cãrþi

•• ªªtteeffaann PPrr iissttaavvuu –– HHeerrccuullaannee.. VVeeddeerree sspprree BBiisseerr iiccaa rroommaannoo––ccaattooll iiccãã

Iulian TÃNASE

Teorriattãcerrii

Deºi a avut deja parte de câteva lan-sãri, la Bucureºti beneficiind de lecturaunei artiste de excepþie, Oana Pellea,cea mai recentã carte a lui IulianTãnase, a paisprezecea pentru autor,cel puþin deocamdatã nu a intrat învizorul criticii, ceea ce mi se parenedrept. Probabil prima explicaþie ar ficã „Teoria tãcerii“ (Ed. „Herg Benet“,Bucureºti, 2015) este greu încadrabilã.Este ºi nu este o carte filozoficã. Unmelanj de eseuri, prozã scurtã ºi pro-zopoeme. Eseurile sunt meditaþii aleautorului despre ºi în jurul tãcerilor carepermit multiple asocieri, din domeniidiferite: muzicã („se poate tãcea affetu-oso, ...animato, appasionato, brillante,cantabile, (...), se poate tãcea vivace,molto vivace“), artele plastice, marealiteraturã a lumii, dar ºi din ºtiinþe capsihologia, matematica, fizica, chimia.O altã asociere ineditã este cea cuJocul, regele tãcerii fiind, indubitabil,ºahul.

Încã de la început, autorul îºi previnecititorul cã, deºi ar fi dorit sã scrie ocarte de filozofie despre... Tãcere, pânãla urmã a ieºit cu totul altceva. Dar toc-mai acest „altceva“ imprimã farmec ºidinamism lecturii. Textele reflexivealterneazã cu povestiri scurte sau pro-zopoeme, de facturã oniricã, suprarea-listã, de o extraordinarã forþã imagis-ticã. Textele, când realiste, când dim-potrivã, fantastice, sunt rãspunsuri laîntrebarea „În câte feluri se poatetãcea?“. Autorul afirmã cã a descoperit„173 moduri de a tãcea“.

Nu sunt puþine scrierile din aceastãculegere care pun accentul pe ethos.Ethosul ºi mitologicul se întâlnesc înpovestirea „Se poate tãcea fluturându-þibraþele pe lângã un fluture de lut“, undepersonajul principal, arheologul, amin-teºte de figura hristicã a ciobanuluimioritic. Atrag atenþia ºi asupra expresi-vitãþii titlurilor, toate, fãrã excepþie, liri-ce, putând fi considerate poeme într-unvers. Unele povestiri cu conþinut mora-lizator au aspect alegoric, perfect con-struitã fiind „Se poate tãcea înaºteptarea unui cuvânt mesianic“. Suntmonologuri aparent susþinute de cãtrepersonajele Luxuria (care întruchipadesfrâul), Gula (îmbuibarea), Avaritia(lãcomia), Acedia (apatia spiritualã), Ira(furia), Invidia ºi Superbia (mândria),ajungându-se la o concluzie perempto-rie ºi anume cã defectul suprem este

Mândria. Texte de genul acesta, cere-brale, sunt, ca sã zicem aºa, asezonatecu cele de naturã sentimentalã, la caream rezonat totalmente.

Tema tãcerii a inspirat autorului ºirafinate prozopoeme („Se poate tãceacu gura plinã de creierul unui iepurefãrã amintiri“, „Se poate tãcea la lunã“,„Se poate tãcea strângând un nor lapiept“, „Se poate tãcea mut de uimire,pentru cã tocmai asiºti la naºterea unuimiracol“ º.a.), aºa dupã cum am afirmatdeja, suprarealiste, dar poate ceea cele distinge în mod particular, dincolo denatura lor de multe ori oniricã sau/ºiabstractã, este emotivitatea din spateleimaginilor ºi cuvintelor. La o lecturãfoarte atentã, vom constata cã amputea împãrþi cumva în douã aceastãcarte, texte livreºti dar ºi texte soma-tice, cãci Iulian Tãnase nu ºi-a reprimatnatura poeticã narcisiacã.

Una dintre cele mai bune cãrþi pecare le-am citit recent, Teoria tãcerii îºiaºteaptã încã reacþiile din partea criticiiliterare. Este o carte care nu doar meri-tã a fi cititã, dar este, totodatã, stimula-tivã, invitându-te sã reflectezi la formeletãcerii ºi la alte stãri pe care tãcerea lepoate genera. Pentru o carte fãcutãdin... cuvinte, dar ºi din imagini (la ilus-traþia ei ºi-au adus contribuþia fotografiiCristian Crisbãºan, Vlad Eftenie,Bogdan Grigore, Cristina ªoiman ºiînsuºi autorul), Tãcerea s-a dovedit unsubiect complex, complicat, dar ºi ge-neros. La fel cum ar fi negrul în picturã(genialã în acest sens este operaregretatei plasticiene Dany MadlenZãrnescu), umbra în fotografie, încre-menirea în arta dansului... ºi listarãmâne deschisã...

Violeta SAVU

Ion FERCU

OsttatticulUmmbrrarriei

„Ar fi vrut sã stea de vorbã cu un bobde rouã, cu o frunzã tremurândã, cu unfir plãpând de iarbã, cu o umbrã de norgrãbit, cu un fâlfâit de pasãre, cu oftatulgreu al pãmântului. Despre ce? Despreviaþãmoarte, despre prietenie, despretãceri, despre iubiri care dor, desprenimic ºi despre totul.“ Sunt cuvintele depe coperta a patra a recentului volumsemnat de Ion Fercu, OstateculUmbrariei (Iaºi, Editura „Junimea“,2015), volum ce se înscrie în seria pre-ocupãrilor pentru filozofie ale autorului,manifestate anterior în articolele, poezi-ile ºi prozele publicate.

Fãrã a fi un roman propriu-zis, carteade faþã se apropie, prin specificul abor-dãrii, de Audienþa, fiind mai degrabã osuccesiune de meditaþii atribuite uneiconºtiinþe care problematizeazã, cã-utând rãspunsuri la ceea ce secheamã, cu un cliºeu, marile întrebãriexistenþiale.

Ostaticul Umbrariei este un dialog defacturã cantemirianã, ce conþine o suitãde întrebãri ºi rãspunsuri inteligentcroite pentru a îndemna la reflecþie.Pretextul narativ nu e nici nou ºi nicioriginal, bazându-se pe ideea unuicoºmar ce implicã spaimele unui per-sonaj care se vede captiv într-un spaþiuintermediar, Umbraria, plasat, barbian,între Iad ºi Rai. Lãmurit abia în final,

artificiul compoziþional e mai degrabãneconvingãtor, dar trece, din fericire,neobservat datoritã densitãþii de idei atextului. Autorul îºi clameazã ina-derenþa la lumea actualã, pe care oironizeazã sistematic, devoalându-iprejudecãþile ºi slãbiciunile, într-un lim-baj voit tãios. Unor valori rãsturnate lecorespunde un limbaj parodic, noncon-formist, provocator pânã la revoltã.

Se contureazã astfel o conºtiinþãlucidã, care îºi asumã riscul de a gândi,de a spune ceea ce gândeºte ºi de asuporta consecinþele unei asemeneaatitudini. Avatar al unui critic de artã(într-o societate unde arta nu maiînseamnã mare lucru), umbra seautoironizeazã fãrã menajamente,înþelegând prea bine derizoriul uneivieþi ºi al unei morþi interºanjabile.Demonul luciditãþii nu-l pãrãseºte nicidupã accidentul mortal care îl împingeîn Umbraria, unde se dovedeºte la felde incisiv, militând pentru o reformare aRaiului ºi a Iadului, într-un discurs caretopeºte bogate trimiteri teologice,filosofice sau antropologice, asimilateconºtiincios ºi trecute printr-un filtrupersonal coerent. Ce este Rãul, ce esteBinele, încotro ne îndreptãm, cumputem sã ne salvãm sunt doar câtevadintre întrebãrile deloc patetice cãrora lise cautã soluþii. Mai degrabã sore-sciene, rãspunsurile au ceva neliniºtitoravertizând asupra incapacitãþii omuluide a-ºi depãºi condiþia. Din acestunghi, textul este mai degrabã un aver-tisment, fãrã menajamente, desprecaptivitatea noastrã de aici ºi de dinco-lo, din viaþã ºi din moarte, având casugestie ultimã imposibilitatea de a nesalva altfel decât printr-o luciditatevecinã cu cinismul.

Ostaticul Umbrariei vorbeºte, într-undiscurs ce variazã de la confesiuneaechilibratã la revolta cãutatã, de lasuperioritatea (auto)ironicã la neputinþagravã, despre nimicurile existenþei,despre „Mãºtile omului“, despre nevoiade a crede („Cred, Doamne! Ajutãnecredinþei mele!“), despre „dorul deDumnezeu“, despre „crima“ de a intero-ga cele vãzute ºi nevãzute. Într-un cu-vânt, cartea este o distopie menitã sãne scuture de iluziile despre viaþã ºi, înegalã mãsurã, despre ceea ce va fi din-colo.

Adrian JICU

iunie 2015 5

autori ºi cãrþi

Consiliul Judeþean Bacãu, Primãria MunicipiuluiBacãu, Uniunea Scriitorilor din România - FilialaBacãu, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ Bacãuorganizeazã în perioada 8-9 octombrie 2015,Concursul internaþional de poezie ºi eseu ToamnaBacovianã - 134 de ani, Ediþia a-V-a.

Regulamentul concursului

1. Sunt acceptate în concurs lucrãri nepublicate ºinepremiate la alte concursuri literare, redactate cudiacritice, font Times New Roman, 12, la un rând, lis-tate în 3 exemplare.

2. Concursul se adreseazã tinerilor din România ºidiaspora, care nu au debutat editorial ºi nu au împli-nit 35 de ani.

3. Lucrãrile se vor trimite pânã la data de 15 sep-tembrie 2015 pe adresa: usrbacau@yahoo.com(douã fiºiere separate, lucrãrile ºi cv) sau, prin poºtã,la adresa: Uniunea Scriitorilor din România, FilialaBacãu, str. 9 Mai Nr. 7, cod 600037, loc. Bacãu, jud.

Bacãu, cu specificarea pe plic „Pentru concursulToamnã Bacovianã“.

4. Lucrãrile, semnate cu moto, vor fi însoþite de unplic sigilat, pe care se va trece acelaºi moto, ºi careva conþine numele ºi prenumele autorului, locul ºidata naºterii, activitatea literarã (dacã este cazul),adresa completã, numãrul de telefon ºi eventual,adresa electronicã.

5. Fiecare participant are dreptul de a se înscrie înconcurs cu minimum 5 ºi maximum 10 poezii, ºi/saucu un eseu de maxim 10 pagini, cu referire la viaþa ºiopera poetului George Bacovia.

6. Laureaþii vor fi anunþaþi în timp util pentru a fiprezenþi la festivitatea de premiere care va avea loc laCentrul de Culturã „George Apostu“ Bacãu, în datade 9 octombrie 2015.

7. Organizatorii asigurã cazarea laureaþilor ºi omasã.

8. Juriul concursului va fi alcãtuit din scriitori, mem-bri ai Uniunii Scriitorilor din România.

9. Membrii juriului nu mai pot schimba ulteriorordinea rezultatã în urma jurizãrii.

10. Pentru cele mai valoroase lucrãri prezentate înconcurs, juriul va acorda urmãtoarele premii, lapoezie:

- Premiul I - 1200 lei- Premiul al II lea - 900 lei- Premiul al III lea - 700 lei.Pentru eseu vor fi acordate urmãtoarele premii:- Premiul I - 1000 lei- Premiul II - 800 lei.Vor fi acordate ºi premii speciale: Premiul Naþional

„George Bacovia“, Premiul de exegezã, Premiul deexcelenþã ºi Premiul pentru Tinere CondeieConsacrate.Relaþii suplimentare se pot obþine la tel.

0234-523808 - Calistrat Costin.

Concursul internaþional de poezieToamna Bacovianã - 134 de ani

•• LL iivv iiuu SSuuhhaarr –– PPrree lluuddiiuu ll AAuurroorree ii

lecturi

iunie 20156

Reflecþiile lui Novalis (1772-1801) despre triada/relaþialirism–epopee–dramã ocupãun loc important în primelecinci manuscrise de la Freiburg(prima jumãtate a anului 1798)ºi sunt o contribuþie, de neigno-rat, în tot cazul, la înþelegereaideologiei romantice germane.Sunt texte ce se citesc cu omare plãcere ºi un interesvenind, probabil, din opþiuneascriitorului pentru dezvoltareascurtã a ideilor, ce aminteºtede siguranþa stilisticã a aforis-mului suficient sieºi. Niºte„fragmente“ care n-au pututalcãtui un întreg concret, darcare au pãstrat câte ceva din„dorinþele“ acestuia. Într-ocunoscutã carte, „L’écriturefragmentaire. Définitions etenjeux“ (PUF, 1997),Françoise Sisini-Anastopoulosaratã cã „fragmentul“ este, înegalã mãsurã, semnul unuieºec, dar ºi al unei demnitãþi ºivalori proprii. E dificil sã facidin fragment un „gen imemori-al ºi mereu inedit“; ar fi nedreptsã nu vedem în el decâtreziduul a ceea ce MauriceBlanchot numeºte „L’écrituredu désastre“ (Gallimard,1980). De fapt, „la Novalis, dis-persia fragmentarã pare a seafla în slujba ºi în aºteptarea adouã utopii taxonomice ºi tota-lizante, însãrcinate sã relevesistematicitatea logicã depla-sând-o“ ºi e curios cã, „într-omanierã mai degrabã para-doxalã, fragmentele lui Novalisproduc, pe de o parte, proiectulenciclopedic, iar, pe de altãparte, visul unui fel de Eden alsensului“.

Desigur, aceste texte ar fiputut constitui o culegere, dacãne gândim la unitatea lor inte-rioarã. Dar ºi considerându-leaºa cum sunt, ele solicitã con-stant spiritul ºi prima „dramã“,spre a intra în temã, s-ar puteanaºte chiar din elanul ce leanimã ºi pe care îl comunicãsensibilitãþii ºi inteligenþei citi-torului. Dacã drama greacã eacþiune înseamnã cã e miº-care, iar o astfel de miºcare sedesfãºoarã în filozofia însãºi,care, staticã atunci când e purcontemplativã, este, dimpo-trivã, exclusiv dinamicã atuncicând, la Platon, ia forma dia-logului punctat de discurs,adicã aproape teatral deja.Mitul e prezent (cel al greie-rilor, în „Phaidros“, cel al lui ErPamfilianul, în „Republica“) ºiparticipã la aceastã dezvoltare,în care „Banchetul“ oferã, neîn-doielnic, exemplul cel mai su-gestiv: cuvântul filozofic e cuadevãrat pus în dramã, în inte-riorul unui scenariu.

Novalis interiorizeazã dez-baterea: „filozofarea e o în-treþinere cu sine însuºi“, dar„posibilitatea oricãrei filozofiise sprijinã pe faptul cãinteligenþa, intrând în contactcu ea însãºi, îºi dã propria legede miºcare, adicã propriaformã de activitate“ (26).Filozofia ar putea sã nu fieconceputã decât ca „poemulraþiunii“ (29), o formã intelectu-alizatã de lirism; ea ar putea

avansa cu o mulþime de viziuni,de mituri, iar aceastã manifes-tare a imaginaþiei i-ar da aluraunei epopei, ca în unele maritratate din secolul al XIX-lea.Am putea-o concepe ºi ca pe odramã, când e sfâºiatã de con-tradicþii sau, cel puþin, ca pe oconfruntare a contrariilor, laHegel. Triada filozoficã, recu-perând triada esteticã, e încãutarea unei sinteze, deci aunei forme de deznodãmânt.Drama („Dramele filozofice“,de Ernest Renan) devine chiarun mod al acestei forme dedeznodãmânt.

În „Fragmente logologice“ ºiîn celelalte patru serii, Novalisredefineºte lirismul ºi epopeea.„Poezia liricã e proza veritabilãºi superioarã“ (51), „poemulepic e poemul primitiv înnobi-lat“ (34). Apoi se grãbeºte sãajungã la dramã: „Conþinutuldramei e o devenire sau opieire. Ea pune în scenãnaºterea unei forme organiceplecând de la fluid – a unuieveniment bine organizatplecând de la hazard. Pune înscenã disoluþia – descom-punerea unei forme organiceîn hazard. Le poate conþine peamândouã în acelaºi timp,atunci avem o dramã com-pletã. Apare clar cã propriulconþinut trebuie sã fie o trans-formare – un proces de epu-rare ºi de reducere. «Oedip laColona» e un frumos exemplu– la fel ºi «Filoctet»“ (44).

Spre a relua termenii cei maiobiºnuiþi în materie de morfolo-gie literarã, drama este o acþi-une ce presupune timp: unfragment de viaþã, ce poateconduce la o moarte, în cazultragediei. În prima dintre cele„Cinci mari Ode“, Claudelsimte nevoia asocierii celordouã Muze, Clio (istoria) ºiMelpomene (poezia tragicã).

Dar drama presupune ºi opunere în scenã, un theatron(etimologic, „locul unde sevede“). Pentru Novalis, acest„teatru“ nu reprezintã numai„personaje ce acþioneazã“,cum credea Aristotel. Prindeun eveniment pe care i-l oferãhazardul ºi face din el punctulde plecare al unor fapte a cãrorsuccesiune ajunge la o diso-luþie finalã. În dramã seînlãnþuie ceea ce se face cuceea ce se desface, un fel dedublã dramã, completã cândcele douã timpuri se suprapun.Ceea ce se desface nu ajungemereu la o nouã dispersie înfragmente, „þãndãri“ dintr-undezastru; dar deznodãmântul,chiar tragic, poate fi ºansa uneinoi ºi mai bune „epurãri“ (purifi-carea aristotelicã sau cathar-

sis), ori „transformarea“ prin„reducere“, începând cu supu-nerea la un destin. Exemplelelui Novalis sunt împrumutatedin tragediile lui Sofocle.

Novalis nu putea acceptadefiniþia lui Aristotel, drama camimesis, ca imitare a istorieiunei acþiuni. Romanticul ger-man are o privire sfidãtoareasupra simplului „mim“, carenu se poate confunda cu„comedianul“, chiar când „însu-fleþeºte în el voluntar principiulunei individualitãþi determi-nate“ (41). Imitaþia nu e cuadevãrat productivã în dramã;ar fi, dacã, în loc sã reproducãun model, ca un pictor fãrãgeniu, ar avea „puterea de atrezi într-adevãr în sine o indi-vidualitate strãinã ºi nu de a daimpresia falsã printr-o imitaresuperficialã“. Drama funcþio-neazã din plin atunci când faceca un personaj sã „iasã“ dinaltul: Augustus emanând dinOctavian, în „Cinna“; Lucidor,iubit de Angélique, îºi confirmãiubirea prin gelozie, în „Încer-carea“ (Marivaux); CarolQuintul sublimându-l pe donCarlos, în „Hernani“. Nu ecurios cã cele trei exemplesunt alese intenþionat dintr-otragedie petrecutã în lumearomanã, dintr-o comedie,respectiv, dintr-o dramã? Datulfundamental rãmâne însãacelaºi: drama, nu numai însensul istoric, ci ºi în sensulgeneral al termenului.

Novalis pare preocupat deunitate, nu cautã sã divizezesau sã compartimenteze.Considerã cã „poemul liric estecorul în drama vieþii – lumea“(60), ºtie cã un „proces de reîn-noire exuberant“ – epic, dacãvreþi – lucreazã în viaþã (135),dar drama propriu-zisã vaarãta cã „esenþialul vieþii rezidãîn curentul neîncetat ºi uni-form al lui z de-a lungul lui y , zdând trecerii o nouã energiecapacitãþii – o energie ce-lrespinge pe z exterior“ (136).Am putea înþelege cã y ºi zdesemneazã doar niºte en-titãþi. Dar am putea vedea înele, în egalã mãsurã, niºte per-sonaje, ca în teatrul lui Beckett– personaje anonime conti-nuându-l pe „anonimul Figaro“,în comedia lui Beaumarchais.Drama se naºte dintr-o cioc-nire a personajelor, dar ºi,deja, dintr-o ciocnire a cuvin-telor. Scena e locul coexistenþeilor, tinzând spre excludere, întragedie („þapul ispãºitor“, înformula lui René Girard), sprereunire, în comedie.

În aceste condiþii, înþelegemmai bine fragmentul 160, ce, la

o primã lecturã, pare alcãtuitdin afirmaþii neterminate, noterãzleþe, rãu legate, aproape lip-site de semnificaþie: „Poemulliric este pentru eroi – el faceeroi – Poemul epic este pentrubãrbaþi. Eroul e liric – omul,epic. Genul dramatic. Bãrbatul,liric. Femeia, epicã. Cãsãtoria,dramaticã.“

Mai degrabã, i s-ar putearezerva numele de erou per-sonajului epic, iar cel de bãr-bat, personajului dramei, cumsugereazã Denis deRougemont, în „Les Per-sonnes du drame“ (1946). ÎnsãNovalis se gândeºte, desigur,la Orfeu, cantor eroic al lirismu-lui, ºi la Ulise, figurã epicã, cumult mai puþin divin decât ne-arpermite sã credem epitetul„homeric“. Iar cãsãtoria estedramaticã din cauzã cã uni-unea celor douã fiinþe (Admetaºi Alcest) sau dezbinarea(Clitemnestra ºi Agamemnon,Medeea ºi Iason) poate naºtedrama. Bãrbatul liric (lamen-taþiile lui Aiax sau ale luiFiloctet), femeia epicã (mãreþiaElectrei, a Antigonei, a Iuditei)pot fi personaje ori, mai binespus, persoane ale dramei.

În interiorul dramei, Novalisn-a putut sã nu distingã,opunându-le, ceea ce Paul deSaint-Victor, pe la sfârºitul se-colului al XIX-lea, a numit„Cele douã mãºti – tragedie,comedie“. Se ºtie ce impor-tanþã a avut aceastã carte pen-tru construcþia intelectualã a luiPaul Claudel ºi cum l-a orientatspre tragicii greci ºi spreShakespeare. „Teatrul aredouã mãºti, spune autorul înfaza preliminarã, – tragedie –comedie – cea care plânge ºicea care râde, deseori sepa-rate ºi uneori cuplate.“ Cândapãrea cartea (1880-1883,1884), Paul de Saint-Victorcunoºtea, fãrã îndoialã, teorialui Victor Hugo expusã în pre-faþa la „Cromwell“ ºi citisedramele acestuia, unde eraevident amestecul dintre su-blim ºi grotesc.

Cu mult înaintea lor, Novalisopera cu propria distincþie:„Orice reprezentare a trecutu-lui e, în sensul propriu al ter-menului, o tragedie, scria el,orice reprezentare a viitorului –o comedie“ (57). Consideraþiilesociologice care urmeazã suntmai puþin interesante ºi dis-cutabile: „Tragedia e la loculpotrivit la un popor a cãrui viaþãe mai elevatã – tot aºa, come-dia, la un popor a cãrui viaþã efãrã vlagã. În Anglia ºi înFranþa, tragediile se vor potriviîn prezent foarte bine, înGermania, dimpotrivã, suntcomediile.“ Spania secolului deaur aratã fragilitatea celor douãafirmaþii: comedia poate fi ºitragicã (Calderon), iar în cor-rales, unde e reprezentatã, eloc ºi pentru nobili, ºi pentruoameni din popor.

O altã dihotomie a luiNovalis în cele cinci serii de„Fragmente“ din 1798: steniculºi astenicul. Distingerea celordouã entitãþi mizeazã pe forþaºi pe elanul ce, pentru mareleromantic german, sunt insepa-rabile de viaþã. Astfel, poeziaepicã e poezia flegmaticã (indi-rect astenicã) – poezia liricã epoezia colericã (direct stenicã).Dramaticã e poezia direct ºiindirect stenicã – sau poeziacolericã ºi melancolicã. Poeziadramaticã e complet sãnã-toasã, veritabil amestec“ (219).Observãm cã aceºti termeni seaplicã la fel de bine vieþii ºimorþii: „Viaþa debuteazã înmanierã stenicã, precum într-otragedie – ºi se sfârºeºte înmanierã astenicã ºi chiar prinasta se naºte un sentiment desatisfacþie – o pulsaþie a exis-tenþei noastre senzitive“ (187).O tragedie ar trebui sã înceapãdeci în manierã stenicã ºi sãse sfârºeascã în manierãastenicã („Timon din Atena“,de Shakespeare, de exemplu:ar putea fi , însã, valabil ºi pen-tru „Mizantropul“ lui Molière!).Dar „ea poate, de asemenea,sã debuteze în manierãastenicã ºi sã se sfârºeascã înmanierã stenicã“. PentruNovalis, e cazul tragediei„Hamlet“, ce „se încheie per-fect – începe în manierãastenicã ºi se încheie înmanierã stenicã“. Piesa „Capde aur“, a lui Claudel (1890),începe într-o astenie generalã,dar saltul stenic ce urmeazã,prodigios în cucerire, îl atingepe erou în momentul în caremoare, când, invocându-l peDionysos, acest alt fin alSoarelui vrea sã-ºi dea focasemenea lui Herakles.

Unei tradiþii depãºite în toatedatele ei, ºi, desigur, ºcolii le„datorãm“ scindarea, într-ovreme, a dramei: în tragedie ºicomedie. Drama romanticã ºi,mai târziu, drama modernã leva reuni (mai ales componen-tele comune, în special, dez-nodãmântul). Niciodatã nu vamai fi însã necesarã urgenþaunei reinterpretãri de ansam-blu prin mit – reconsiderat,reinterpretat sau chiar sensibilmodificat. Asta o datorãm ºi luiNovalis.

Gheorghe IORGA

Fragmentarul Novalisºi unitatea dramei romantice

iunie 2015

comentarii

7

„Când omul îºi aduce amintede el începe sã scrie, cândomul uitã de sine, continuã!“

Ce scrie Marcel Mureºeanude cinci volume încoace, mereuaducându-ºi aminte de sine,uitând mereu de sine? Sugestivcalambur: „Monede ºi Mo-nade“*. Monede – bani, bãnuþi,mãrunþiº, rãtãciþi prin buzunarulhainei ori al memoriei, cu carenu poþi cumpãra mare lucru;doar unul, bãnuþul de pe urmã,te trece vãmile… Monade –unul în toate ºi toate în unul,perfecþiunea în formã simplã ºidimensiuni reduse…

Aflate undeva, între „Nume-rele în labirint“ ale lui TheodorCodreanu ºi „Provincialele“ luiConstantin Cãlin, nu departe decugetãrile lui N. Iorga, „Mo-nedele ºi Monadele“ poetuluiclujean sunt ºi nu sunt jurnal,sunt ºi nu sunt culegere de afo-risme, sunt ºi nu sunt poeme,sunt ºi nu sunt ludice, sunt ºi nusunt grave… „M-am consolat.Nu pot scrie decât ca mine.“

Aºadar, ce sunt „Monedele ºiMonadele“ marcelmureºene?Sunt jocuri cu vorbele, jocuri cusensul cuvintelor, scânteietoaregiumbuºlucuri lingvistice aleunui hâtru, pe deasupra buncunoscãtor al subtilitãþilor limbii(„jocariadã“ îi zice autorul), cãci„în câmpul semantic cât de mul-ticolore sunt florile sensurilor!“.Omonimia exploatatã, în inimaArdealului!, în cel mai curat stil„miticist“ („Tocmai mi-am cum-pãrat un cãþel de usturoi ºi avenit unul sã mã amendeze cãnu i-am pus botniþã.“; „Neno-rocitul, a cãzut într-un canalTV!“), polisemia manevratãcând ludic, când în tonalitategravã („Pe vremuri, iarna, nu-þidãdeai seama care bate maitare: vântul sau torþionarii?!“),oscilaþia cãutatã între denomi-nativ ºi conotativ („A ajunsmasa sã aibã dureri de pi-cioare?“), locuþiuni ºi expresiireinterpretate, sorescian, însensul lor propriu („Un rãzboinu poate fi þinut mult în mânã. Elte arde chiar dacã e rece.“; „Niciun pustiu de bine nu se pierdeîn deºert!“), antonimia sprinþarãpusã în ecuaþii ºugubeþe(„Frigul a dat sã pãtrundã îninima mea. L-am primit cu cãl-durã.“; „Ca la orice neam ales,bolile rare apar tot mai des laromâni.“), specioasele etimo-logii populare iscând nebãnuiteasocieri („De un beþiv nu serâde! Pe bunul motiv cã el a fostdeja «beatificat»!“; „Prima vorbãde duh care-mi vine în minte îndimineaþa asta este aduhni!“)…

ªi, uneori, jocurile (gratuite?)de cuvinte cu adieri argheziene(din ciclul „Hore“-lor, de pildã),dar nu numai („Bãtrânul troliude tras orgoliu/ de-abia mai þinede azi pe mâine.“; „Distih visat:/Cãþeaua oarbã ºi mâþa nebunã/sar de pe Marte pe Lunã!“;„Ghicitoare de toamnã: de ceare Ciclopul clopul tras pefrunte?“).

ªi încã… Poante („A trasdupã un castor, dar l-a nimeritpe Polux!“), calambururi („Topulscuzã mijloacele.“; „În augusttoate au gust!“; „Cât de bine seºtie ascunde preþul în dis-preþ!“), jeluiri cronicãreºti („Iatã,stau la rând aleºii ºi nealeºii

puterilor, cei de azi ºi cei de ieri,ºi cu acelaºi rât sapã la rãdãci-na neamului, trecându-ºi-l de launii la alþii, ca pe un târnãcop!Însetaþi sunt, flãmânzi sunt,Doamne!“), notaþii hazlii, stâr-nind un zâmbet în colþul gurii(„Sunt la Mãnãstirea Vorona. S-acosit iarba, dar mirosul de raivine de la bucãtãrie!“) ori tragi-ce, adunând o lacrimã în colþulochiului („«Of, departele meu!»strigã Magda, sub cruce, dupãsoþul pierdut. N-am auzit altstrigãt mai crâncen! Mai ascul-taþi-l o datã!“), ironie amarã („Denoi, scriitorii români, nici pentrua ne face un rãu nu au stãpâniinoºtri timp.“) ori sarcasticã,indiferent de „þinta“ vizatã(„Aceastã carte n-a citit-onimeni,/ dar mai ales cei careau scris despre ea!“; „Marenoroc au conducãtorii noºtripolitici cu Sfânta CuvioasaParascheva! Mult ajutã eapoporul românesc! În vreme ceei se deshamã de la aceastãpovarã.“)…

Apoi… Reformularea cudedesubturi a unor versuri cele-bre („Mult e dulce ºi duioasãlimba ce-o tãcem!“), rãsucireaantonpannescã, reaºezarea întipare noi, inedite a unor zicãtori(„Ce þie nu-mi place altuia nu-þi

face!“; „Ce poþi face azi nu lãsape mine!“) ori combinarea altoracu rezultate surprinzãtoare („Cuo singurã bâtã nu poþi da îndouã bãlþi deodatã.“), subli-marea uluitoare a basmului„Tinereþe fãrã bãtrâneþe“ („Urciclipã de clipã ºi dai de Timp!Când sã cobori, scara-i pu-tredã!“), delicate poeme într-unvers („Ninsoare, peste lucruri,ca o iertare…“; „Grecia, un hitstrangulat între mare ºi cer!“;„Prima zãpadã, primul sãrut!“)ori în douã, amintind de plasti-citatea, laconismul, expresivi-tatea poeziei clasice japoneze(„4 iulie 2012. La Balcic. Cudouã regine: Maria ºi Marea!/Tãcerea-i de calcar.“), poeme înprozã încãrcate de lirism („Adio,dragii mei cocostârci, adio,dragele mele rândunele, adiopodeþul meu de nuiele, îngerulmã þine în buzunarul lui de lapiept. De acolo strig.“)…

ªi încã… Notaþii esenþializatede jurnal – jurnal de cãlãtorie(„Ianuarie 2012. BadHofgastein, Österreich, subzãpezi. O oarecare liniºte dumi-nicalã [1 ianuarie] planeazãpeste oraº: eºafoadele suntînchise!“), de lecturã („26octombrie 2010. Primesc de laMircea Braga, prietenul meu de

mai multe vieþi, cartea lui,Geografii instabile, tocmaicând am pus punct nuveleimele [negre!] Istorii încre-menite.“), de întâmplãri(„Jurnal. Sf. Nicolae, 1999. Deazi dimineaþã, greva generalã aceferiºtilor a paralizat þara pânãla brâu. De la brâu în sus eraparalizatã dinainte.“), de stãride spirit („1 aprilie 2011. Suntvesel pânã la sânge!“; „28noiembrie 2012. Încã o zi decare mi-am bãtut joc!“)…, uneleapelând la memoria datei, altelepuse sub genericul „Jurnal“(„Jurnal. Searã de searã, lune-tiºtii destinului împuºcã în noidorinþele cele aprige cândva.“)…

În plus… Propoziþii ce potintra cu succes în bagajul pare-miologic al românilor, maxime,sentinþe, aforisme, apoftegme,zicãtori memorabile („La ce bunsã trãieºti dacã n-ai nimic pen-tru care sã mori?“; „Nici mura,cât e de murã,/ nu cade-n oricefel de gurã!“, „Fã-i cuib pãsãrii ºiva fi a ta!“; „Nu cereþi dicþieºarpelui.“; „Unde nu-i loc pentrufratele tãu, nu-i loc nici pentruDumnezeu.“).

Ce mai sunt? Sunt fulguraþiide gând, metaforice, alunecândpe toate coardele tematice:copilãria („Cea mai grea boalã acopilãriei este însãºi copilãria!“)ºi bãtrâneþea („Bãtrâneþea vinepe cai verzi. Urmãriþi caiiverzi!“), moartea („Cu nimic nueste paralelã moartea! Ea petoate le întâlneºte.“) ºi timpul(„Nu vã amãgiþi cã timpul, vreo-datã, va putea uita de sine!“), a-devãrul ºi minciuna, Dumnezeu(„Sfârºitul Lumii nu va fi nici cufoc, nici cu apã, va fi cu uitare:într-o bunã zi, Dumnezeu vauita de noi!“) ºi diavolul („Celemai vechi urme de þapdescoperite de arheologi suntcele ale diavolului.“), politicul,mereu arãtat, acuzator, cudegetul („Prea grãbiþi, cei ce auomorât comunismul au uitatsã-l îngroape.“; „Cândva eramun popor vegetal, dar eram po-por!“) ºi socialul – bine ancoratîn cotidian (sunt amintite trage-dia de la Maternitatea Giuleºtiori moartea actorului EmilHossu)…

Din loc în loc, dureroasã, nos-talgia tatei („Absenþa tatãluimeu, tortura mea de fiecarezi!“)…

ªi, evident – scriitorul („Scri-itorul? Un nebun care facelucruri normale, de a cãrorexcepþionalitate nu se îndoieºtepânã la moarte!“) ºi cartea.Multe dintre monede-monadesunt cronici literare în miniaturã

(„Sã scoþi sare dintr-o lacrimã,ca dintr-o ocnã, ce idee laGrigore Vieru! Ce abis!“;„Jurnal. M.B. îmi dã sã-i citescprozele scurte. Sunt ca niºteguvizi «visãtori» care seîncãpãþâneazã sã înghitãmomeala pentru moruni.“; „Amterminat de citit «Ploile amare»ale lui Alexandru V. Mi s-aupãrut dulci!“), „articole“ de teorieliterarã („Existã iniþiaþi care ºtiu,în largã mãsurã, ce este poezia,dar nimeni nu ºtie unde se aflãpunctul de la care încolo eaeste ceea ce este ºi nu doarceea ce pare.“; „În poezie, certi-tudinea perisabilitãþii naºte celemai imperisabile imagini.“), con-sideraþii despre literaturã(„Chiar dacã limba noastrã nuîncepe de la Eminescu, ea nuare altã cale decât prin el!“) –puþinãtatea textului contrastândputernic cu profunzimea ideilor,cu forþa lui de sugestie. Cecronicã ar putea spune mai multºi mai categoric decât devasta-toarea remarcã: „Final descrisoare… Dragã G.G., fericitpoetul despre care n-ai scrisnici un rând!“?! (Poate cã înacest segment tematic se justi-ficã cel mai bine genericul mon-adei ca unitate în stare sãreflecte întregul univers!)

Uneori, autorul intrã într-unsoi de dialog cultural cu confraþide ieri ºi de azi, disociindu-sede aceºtia ori completându-se,într-o frumoasã ºi emoþionantãrelaþie de complementaritate,într-un „duet“ graþios ºi inte-ligent („Carmelia Leonte:«Uscatul este un altfel de-a fi almãrii.» Eu: «Marea este un altfel de a fi al uscatului.» Oricum,fãrã voia noastrã, cele douãmiraje se pot baza unul pe altul,mult mai mult decât fratele ompe fratele om.“; „Voltaire: «Mor,detestând toate fanatismele!»Eu trãiesc cu acelaºi scop!“).

Alteori, se lasã chiar ispitit decancanurile nelipsite din lumealiterelor („Mãdularul mohorât,aºa-i ziceam noi acestui mustã-cios scriitor, mereu ameþit ºipus pe ceartã, care avea obucatã de pãmânt în Târnãveni,ºi pe care o cultiva în toþi anii cucartofi. Nu-mi pot explica nici-cum de unde porecla cu pricinaºi asta-mi dã mâncãrimi denas.“).

De toate gãsim în mulþimeamonedelor-monadelor marcel-mureºene – umor subþire, ironiefinã, sarcasm, amãrãciune, tris-teþe, bucurie, nostalgie, com-prehensiune etc., etc. – maipuþin rãutate. E lumea vãzutãdetaºat, de un înþelept ajuns lamarea lecþie pe care ne-o predãîn cea mai laconicã „monedã“ avolumului, „ortul“ menit a netrece toate vãmile: „Acceptã-te!“

Se pare cã autorul îºiurmeazã propriul îndemn, devreme ce refuzã, demascându-l,„ulciorul moralitãþii obraznice“ce încã merge la apã, ºi îºi/nepotoleºte setea cu gândurilelimpezi ca apa de izvor ale unuiobservator – discret, senin,împãcat, dar ºi mucalit – al lumiiîn care trãieºte.

_______________

*Marcel Mureºeanu, „Monedeºi Monade“, vol. V, EdituraAvalon, Cluj-Napoca, 2015,209 pag.

Rodica LÃZÃRESCU

„Ulciorul moralitãþii obraznicemerge ºi acum la apã!“

Nu ºi pentruMarcel Mureºeanu

•• II ll iiee BBooccaa

iunie 2015

poesis

8

eeuu ssuunnttrreeggeellee ppooeemmuulluuii

vin din steleproduc relaxare ciripit în pãsãrelecine mã ascultã simte stãri de excelenteu vând bucurie gratis n-am cum sã dau falimentdau giuvaiericale lirice shtouri oniriceaprind minþile în numele iubirii cedin mine-n efluvii vibreazãca un negativ care m-acompaniazãdin liniºteºi liniºtea are curbele eiºi uneori curbele liniºtii se-ngânã cu curbele talehei. curbele tale supranaturale, fiicã a eleganþeimi-ar plãcea sã fii studentã la artesã-mi pictezi pe faþã chipul care se vede de departe de cel mai departe

cu minþile sparte mã deapãnã toþi românii meimergem spre lucidatate let the fuckin’

brightness playam o lunã plinã-n umbrã, nu cumva sã calci pe eacând mai de aproape sã-þi vând ochii caramea

voi vreaniciodatã nu suntem singuri de-aceea-i bine

sã zâmbimca fântâni arteziene de zâmbete sã ne numim

ce bine-i cã suntem acum ºi aici acum ºi aiciîntre paranteze strofa asta-i interzisã la mãmicida-i permis-ocazional la domniºoareaºa la miºto cât sã le-ofere clipelor culoarepe culoare sã fugim de mâna sã evadãm

în senin ca de la nebunisã evadãm în alte lumi în decorul care ne place

sã simþim edenul preafericiþi zei

nu-mi vine nimic magic sã-þi spun acum da-mi placi, vrei?

cã poemul se amestecã cu tine când îl recitîþi pãtrunde prin pori ºi prin nãriîl inspiri ºi aroma-i un rãsãritºi-arzi în flãcãri

VVaaggiicciiaannuull

pe strãzile sinapse, în paºi regali, plutea,uºor precum un cântec ºi minþile suceade parcã în piept ceru-nstelat îi scãpãraºi graþios plãcerea zâmbind insinua.

pãrea cã însuºi Eros se încântase-n elºi-n urma lui miresme întârziau niþelîncât dacã o fatã cu mintea îl priveasimþea a lor aromã ºi-ncet se-ndrãgostea.

vibreazã siguranþã, carisma lui incitã,în urmã-ntreaga lume pare cã-i trena lui.atât de lin se scurge-ncât pare cã-l recitãcu vocea licãrindã chiar gura raiului.

out feat de idol forþã ºi eleganþã receîn ochi îi lucesc tripuri, priviri ce-ademenescpe buze are vrajã-ntratât cât sã înecefeminitatea toatã în versul sãu crãiesc.

în raze pineale-mbãiat, un ºarm vampiricmãreºte amintirea-i, dat de obrazu-i pal.ochiadele-þi ca hamuri‚ n-acest delir oniricle prinde ºi te-aºterne în rolul principal. - Hop!

vãzându-l de dorinþã fleaºcã tânjind în focuriîn faþa lui, frumoaso, ºi tu în limbã cazi -

visând sã te atingã chiar în acele locuripe care interzise le-ai þinut pânã azi.

dar trece mai departe,-þi surâde peste umãrºi timpu-n clipa asta se-ncheagã tot ºi stã.....simþi îngeraºi în pântec ºi mori dupã un numãrcãci briza lui de farmec ca extasy þi-o dã ;))

nu ºtii de ce te-atrage cu-atâta nebunie.în spuma pasiunii abia de mai gândeºti.ºi dacã nu se-ntoarce cu totul, e urgie..mai sunt bãrbaþi, dar magic, ca ãsta, nu gãseºti!

azur lichid prin vene îi curge plin de stele,de-aceea-mbrãþiºarea sa duce-n paradis...privirea lui topeºte mãtãsuri ºi danteleºi tot mai înnudatã te adânceºti în vis:

cãci iatã-l ce-þi ºopteºte acum, o, albinuþo!deºi nu de pe buze îi zboar-acest polen...ci din a minþii floare.. care.. de-a.. ta.. prestanþã..se face artificii ºi te-ai îndrãgostit

hhaa hhaa

dacã-ntâmplarea poartã acum sã respirãmaceastã primãvarã-mpreunã ce-ar fi dacãtangoul nemuririi l-am þese aºa în joacãpe strãzi, ca pe o ceaþã? lumea s-o fascinãm

pe ritmuri triumfale de jalnice alamesã facem curcubee sã curgã bucle bucleacum aici forever încet sã ne înalþeºi-n dragoste sã mergem ia-mã de braþ adio

ca ºi când mã iubeºti

stai, strãzile-s sinapse deci el prin minte umblã...creierul este lumea deci tot ce crezi va fi.credinþa e substanþa faptelor viitoare.tu veºnic cu luminã crezând vei zãmisli.

OO ppããppããddiiee

dacã urmãreºti cum creºte o pãpãdie te vei minuna câtã poezie îþi va oferi dupã ce se va ofilipentru cã din locurile unde înainte surâdeau

acele galben-portocalii minunate petalevei vedea cum încet încet îºi fac apariþia fulgiargintii translucizi de o fragilitate înduioºãtoarevei vedea cum în locul florii se cristalizeazã

încântãtor o sferã magicã de pufpe care sigur copiii sau vântul o vor spulbera

în aer cu suflarea lorºi vei înþelege cã într-un felîn cel mai misterios felºi tu eºti o pãpãdie

Bogdan G.STOIAN

Începând cu secolul 20 nu mai este imperios pentru unmuzician sã frecventeze o ºcoalã recunoscutã ºi, cu atât maipuþin, sã deþinã competenþe academice (mai ales pentru ceidin zona divertismentului). Cu toate ºcolile în care sedeprinde arta sunetelor, ºcoli care joacã încã un rol semni-ficativ în acreditarea celor ce îmbrãþiºeazã cariera de com-pozitor sau de interpret, numeroase vedete pretind cu mân-drie cã sunt autodidacte. Aproape oricine se poate proclamamuzician, chiar ºi fãrã a fi recunoscut în mod necesar decãtre breaslã sau, ceea ce e dezastruos pentru el, de cãtreo parte a publicului. În faþa lãrgirii noþiunii de artã muzicalã,individul comun, cel care nu este dotat cu vreun talent spe-cial, vocaþie ºi instinct artistic, se simte în prezent capabil sãproducã lucrãri muzicale, sperând cã sunt la fel de valoroaseprecum cele pe care le ascultã pe reþelele de socializare, laradio sau în discoteci. (Ce soiuri de muzicã ascultã cupredilecþie, asta e o altã problemã, a cãrei dezlegare poatesã întunece orice speranþã!). Existã ºi autori de muzicãsavantã cu o pregãtire aproximativã, dacã nu chiar precarã,ce se ambiþioneazã sã „edifice“ o operã. Numai cã noþiuneade artist presupune o dublã conotaþie: artizan ºi intelectual.În plus, în jurul acestei noþiuni graviteazã ideile de pluridisci-plinaritate ºi de eclectism, graþie cãrora lumea muzicii s-a lãr-git considerabil, fiind mai vastã, mai exuberantã ºi, într-unfel, mai permeabilã ca niciodatã. Dar ºi mai paradoxalã,semãnând cu o corabie ce ar vrea sã navigheze cu toatecele patru vânturi. O lume care nu se mai rezumã la câtevagenuri, ci adiþioneazã domenii la care nimeni nu s-ar fi gân-dit în urmã cu un secol. Însuºi statutul compozitorului s-aschimbat de-a lungul acestui secol, fapt ce a reclamat acor-darea nu unei singure definiþii posibile a creatorului, ci maimultora, toate capabile sã descrie munca pe care un com-pozitor o desfãºoarã. Artistul e din ce în ce mai rar boemulcu imaginea sa de insurgent ºi inadaptabil, ºi tot mai frecventun tehnician ce nu mai considerã activitatea sa ca pe un modde a trãi, reinventându-se cu fiecare operã, ci, dimpotrivã, cape o profesie sau o simplã slujbã. A fi compozitor nu maiconstituie azi neapãrat o chemare, ci o meserie practicatã înfuncþie de avantajele pe care, dupã caz, le conferã. Fie cã seautodefinesc, simþindu-se compozitori ºi declarându-se caatare, fie cã sunt recunoscuþi de mediul artistic ori de fani,compozitorii pot fi clasificaþi în opt categorii dupã profilul dis-tinct determinat în special de scopuri, abilitãþi ºi interese: a)profesorul doct, cel care colecþioneazã informaþii, rafinându-le în propriile creaþii; b) discipolul entuziast care ori îºiurmeazã credincios maestrul, ori, din contrã, se despartestilistic ºi atitudinal de acesta; c) non-conformistul „en squat“,explorator al artelor de contact, precum ºi trãitor al unorexperienþe situate în afara canoanelor, cu un pronunþat ca-racter interdisciplinar; d) artistul autentic, plin de vigoare ºiinspiraþie, ºcolit pe deplin, cu o traiectorie pe cât de sur-prinzãtoare, pe atât de rodnicã; e) fariseul orgolios, cel carenu scrie ce aude, dar aude ceea ce scrie sau nu scrie deloc,pozând în inventator de eboºe ºi sonoritãþi; f) vedeta debronz, oarecum iniþiatã într-ale „muzichiei“, abilã, descur-cãreaþã, concesivã, dar ºi, într-o anume mãsurã, perspicaceºi, în mod salvator, persuasivã; g) vedeta de mucava, ceacare, dacã n-ar avea în spate o armatã de muzicieni veri-tabili, n-ar mai exista; h) nomenklaturistul beneficiar,prezenþã constantã pe afiºele reuniunilor muzicale datoritãnu atât performanþelor sale componistice, cât poziþiei admi-nistrative dobândite. Toate aceste profiluri de compozitoricoexistã mai mult sau mai puþin paºnic, fiind produsul unormentalitãþi, viziuni ºi potenþialitãþi divergente. Ca de altfel ºitehnicile componistice incapabile sã mai rãspundã unorforme preconcepute. Ele sunt libere. Atât de libere încât,graþie ordinatorului, permit unor persoane care nu au nici înclin nici în mânecã abilitãþi creatoare (dar care stãpânescprogramul informatic), sã „nascã“ un fel de monºtri sonori,punând astfel problema spinoasã a frontierelor artei muzi-cale. Cu toate acestea, compozitorii contemporani, fie ei arti-zani, fie intelectuali sau ºi una ºi alta, ori nici una nici alta,propun deopotrivã noi reflecþii ºi reflexe ale sunetului,trezind senzaþii ºi experienþe mentale nemaiîntâlnite pânãacum. Esenþial este însã sã pãstrãm mãiestria, chiar dacãinstrumentarul suferã, inevitabil, mutaþii majore.

Liviu DÃNCEANU

Artizanºi intelectual

iunie 2015 9

poesis

uummbbrreeddee pprriimmããvvaarrãã

puþin înainte de ceasurile când mergi pe umbrã înveºmântat în surã luminã ca îngerii împiedicaþi pe norii de-argint cocoºaþi hamali ai notelor înalte de trâmbiþã hainã puþin înainte de vremea când cocorii coboarã pe pajiºtile presãrate cu veche zãpadã ºi iarbã ruºinatã de goliciune ºi vinãpuþin înainte de timpul când îndureraþi cu timpanele bandajate ne-aºternem în lutul abea dezgheþat ºi bulgãrii ne-acoperã putreziciunea chiar înainte de ceasurile cu stinsã luminãcând ne-nghite genuneacând mergem pe umbrã înfãºuraþi într-un geamãt mai purca pe apa pufoasã a mãrii moarte ca pe apa de aur a zborului cocorilor de-amur

ssoonneett ddee nnooiieemmbbrriiee trage obloanele bolþii luminate, doamne, acum, în clipa focului fraged al arþarilor de aur, în clipã de suflet bântuind pe coclaur, presarã ferestrele cerului, doamne, cu scrum.

trage perdelele peste crâng, doamne, îndatã, în clipa fulgerelor calme ale mestecenilor de-argint, în clipa când jarul toamne-i alint, închide porþile amurgului, doamne, cu lacrimi detatã.

trage draperiile noiembrice, doamne, grele, în clipa miezului frânt al gorunilor de piatrã, în clipa când jarul e coclaur pe vatrã, închide-mi ochii cu tãciuni, doamne, de stele.

sã nu vezi cum ard, vîlvãtaie, doamne, de seu, pãdurile primare ale bietului suflet al meu.

sspplleeeenn ssiibbiiaann rãtãcind de pe o stradã pe alta alungaþi de ploi ºi zãpezi hai-hui am fost ºi ieri suntem ºi azi copiii ploii în þara nimãnui

rãtãcind de-a lungul liniei ferate copii din margine de-oraº fumãtori de mãtãsuri umede desculþi ºi subþiri ºi fãrã sãlaº

rãtãcind dintr-o parte în alta copii ai unei lumi ploioase strânºi la bãltoace peste linia feratã un vis de brotac tivind cu mãtase

rãtãcind de pe o zi pe alta îmbarcaþi în corãbii din foaie de hârtie am fost ºi ieri vom fi ºi mâine copiii ploii-ntr-o þarã fãrã glie

ppuullssaºteptam întotdeauna pe podul din parc aºezat pe balustrada de lemn deasupra vãii aurii ºi ea venea de sus printre tei ºi arini parcã plutind spre valea domoalã într-o ceaþã

uºoarã ne aºezam pe bancã dincolo de pârâu ºi puneam capul pe sânul ei stâng îi auzeam inima cum bate ca un ceasornic un pic imprecis niciodatã cu mai puþin de nouãzeci de gonguri peminut

într-o amiazã de medardus a plouat cu gãleata fulgerele cãdeau unul dupã altul undeva la marginea parculuiºi când a venit am alergat ºi ne-am îmbrãþiºat sub un tei uriaº iar când s-a liniºtit i-am ascultat inima cu urechea lipitã de ia albã cu flori albastre udã leoarcãera speriatã ca un înger cu umerii înfriguraþi ºi ornicul bãtea cu douã sute pe minut

mai târziu la fel îi bãtea în fiecare searã când ne întindeam unul lângã altul pe salteaua aºezatã direct pe podea ºi puneam urechea cu grijã sub sân ºi palma stângã pe burta sfericã precum un pãtrar de lunãºi lângã inima ei bãtea la fel de repede altã inimã cât un mugure undeva în dreptul buricului

acum stau ºi aºtept precum înþeleptul pe malul râului întomnat lalelele galbene din grãdinã sunt încãrcate de ultima zãpadã ºi îi aud inima cum bate sub soarele proaspãt de martie cu o sutã de picuri pe minut de pe coroanele aurii aplecate-n þãrânã

ssâânnggeeddee îînnggeerr

ani de zile a fost evenimentul cel mai important

dintr-o datã sângele îi izbucnea pe nas ºi se schimba instantaneu la faþã mai mult de stupoare cã lui i se întâmplã astadecât de spaimã sau altceva cum ar fi îngrijorare sau greutate a aripilordin ce în ce mai cãzute spre parchetul de stejarlustruitdin camera cu o fereastrã spre nordºi cu cealaltã spre strada ºerpuitãdin cartierul mãrginaº al oraºului imperial

nu avea probleme cu vederea sângelui aºa cum sunt destui era însã o umbrã de neliniºte într-un finalcând se întorcea de la baie unde alerga împiedicat sã opreascã curgerea ºi sã se spele pe faþa întunecatã ca a cerului înaintea iernii

ºi rar când ieºea în oraº uneori venea cu batistele mototolite ºi pãtate de pete roºii ºi þepene ca niºte drapele îngheþate abia atunci frica îºi fãcea apariþia brusc ca iarna care soseºte peste noapte ºi dimineaþa te trezeºti cu zãpada pânã lagenunchi

dupã ani evenimentul a încetat sã mai fie luat în considerare ca fiind cel mai importantca ºi când era de la sine înþeles ca îngerii sã se plimbe pe pãmânt precum muritorii pe strada mare

apoi n-a mai rãmas decât cazna unor nãri în care se ascunddin când în când pete de sânge uscat aproape indigoca o altã faþã a nevinovãþiei cea întunecatã

Ioan RaduVÃCÃRESCU

„ - Nu putem sã facem scandal.- Eu simt uneori cã ar trebui sã facem mai mult scandal în

legãturã cu lucrurile care conteazã cu adevãrat pentru noi.- Asta nu ar fi prea englezesc.- Nu, dar invidiez toatã tevatura aceea latinã, strigãtele ºi

trântelile lor de pãmânt. Pun pariu cã dupã aceea se simt cumult mai bine.

- Mã cam îndoiesc. Cred cã odatã ce þi-ai dat drumul, egreu sã mai retragi ce-ai fãcut.“

Cam aºa se înþeapã între ele douã surori dintr-o familiearistocratã la o petrecere, într-unul din episoadele serialuluibritanic de mare succes în prezent, Downton Abbey. Amînceput cu acest scurt dialog pentru cã în el se regãseºteunul dintre motivele principale pentru care am dezvoltat oadevãratã pasiune pentru acest film: felul pur britanic în carese construieºte aceastã lume ficþionalã de la începutul se-colului al XX-lea, pe care am urmãrit-o nesmintit de la primulsezon pânã la al cincilea (abia îl aºtept pe al ºaselea, întoamnã, deºi încerc o mare tristeþe la gândul cã acesta va fiºi ultimul, dacã e sã ne luãm dupã spusele producãtorilor).

Serialul, pentru care s-au fãcut filmãri în diverse locuri dinAnglia (castele, conace, biserici ºi clãdiri vechi, de careRegatul Unit nu duce deloc lipsã), a început sã fie difuzat în2010 ºi a avut de la început un succes uriaº, având nu numaiadeziunea largã a publicului, ci ºi admiraþia majoritãþii criti-cilor (filmul a primit, de altfel, ºi foarte multe premii presti-gioase, printre care un Glob de aur ºi un Emmy). Îl putemaºeza în descendenþa la fel de ilustrã a unor seriale precumUpstairs, Downstairs (1970-1975) sau Întoarcere laBrideshead (1981). Primul din cele douã este ºi cel maiapropiat de Downton Abbey: ambele au scenarii care se con-centreazã pe viaþa câte unei familii nobile, construitã în para-lel cu aceea a servitorilor sãi, a cãror muncã se desfãºoarãîn zonele inferioare ale grandioaselor lor rezidenþe.

Personal, îl prefer pe Downton Abbey lui Upstairs,Downstairs pentru cã Downton Abbey are avantajul progre-sului tehnologic ºi mi se pare cu mult superior în ce priveºteacurateþea imaginii, a sunetului, a graficii. Nu spun astaîntâmplãtor: în timp ce o bunã parte a fanilor sãi sunt cuceriþide melodramã (lucru pentru care s-au fãcut, evident, ironii,pentru cã melodrama ca tip de reprezentare nu se maibucurã de prea mare respectabilitate în cercurile elitiste), euintru în grupul celor care se cufundã de fiecare datã înaceastã lume în primul rând pentru engleza ei savuroasã, cudiversitatea ei fascinantã de accente (începând cu tonulînalt-ceremonios al aristocraþilor ºi terminând cu argoulpitoresc al claselor celor mai de jos) ºi pentru estetica ei ele-gantã, graþioasã, cu contraste bine dozate.

La acestea se adaugã iluzia completã pe care o creeazãfilmul, acea „suspendare voitã a neîncrederii“ (Coleridge) pecare o favorizeazã jocul actoricesc de mare calitate la toatenivelurile. Maggie Smith aproape cã se confundã cu bãtrânacontesã Grantham, bunica familiei, cu o limbã foarte ascuþitãºi cu un simþ uimitor al momentului. Michelle Dockery o joacãîn mod cu totul natural pe Lady Mary Crawley, cea mai maredintre cele trei fiice ale contelui Grantham ºi cea mai preg-nantã ca personalitate dintre ele. Jim Carter face o figurã fa-buloasã în rolul majordomului Carson, în tandem cu inublia-bila doamnã Hughes, abila, dar corecta intendentã a castelu-lui Downton Abbey, jucatã de Phylis Logan. (Cã majordomulCarson, cu engleza lui impecabilã, cu þinuta lui rigidã,impunãtoare, autoritarã, dar foarte carismaticã în acelaºitimp, este una din marile reuºite ale filmului o dovedeºte ºifaptul cã majordomii au început sã fie foarte cãutaþi ºi foartebine plãtiþi ca urmare a acestui serial, atât în Anglia, cât ºi înalte þãri. Se spune cã, în China, datoritã filmului, s-a deschis,în 2014, prima ºcoalã de majordomi, pentru a face faþãcererii masive în acest sens.)

Lumea din Downton Abbey e euforizantã nu numai pentrucã e marcatã de un echilibru complex de energii ºi fire nara-tive, de cultivarea unor valori universale (adevãrul, corecti-tudinea, politeþea, tactul, generozitatea etc.), ci ºi pentru cãºtie mereu sã se închidã în mici bucle discursive în care repli-cile topesc la un loc trecutul ºi prezentul, tradiþia ºi moderni-tatea, atenuând anxietãþile fãrã a le dispreþui. Îi acord cuvîn-tul final bãtrânei contese Grantham care, la una din cineleservite cu fast la castel, rectificã maliþiozitatea nepoatei sale,Lady Mary, faþã de sora ei greu încercatã, Lady Edith, cuaceastã replicã, demnã de un Oscar Wilde: „Draga mea,lipsa de compasiune poate fi la fel de vulgarã ca excesul delacrimi.“ Perfect englezesc.

Elena CIOBANU

Perfectenglezesc

Leon se obiºnuise destul de repedecu noua viaþã. E drept, printre colegeerau ºi unele tinere, frumuºele cu careîi fãcea plãcere sã facã tot ceea cefãcea.

Leon cel iubit de femei avusese o pri-etenã cu care locuise în mansardaînghesuitã, închiriatã într-o veche vilãdin centrul oraºului. Spun „avusese“pentru cã la câteva sãptãmâni dupãnumirea lui ca ºef, Leon întrerupseseorice legãturã cu fata aceea modestã,bibliotecarã la un liceu ºi, ca sã nupiardã timpul cu explicaþii, scene, lacri-mi, îºi luase toate bunurile (câtevahaine, maºina de bãrbierit, o rachetã detenis ºi câteva cãrþi) ºi închiriase o gar-sonierã spaþioasã într-un bloc nou, laultimul etaj. Din salariul de ºef îºi per-mitea sã facã asta. De-acum Leon sfidaoraºul de la etajul 15, cu ochi strãluci-tori ºi lacomi, înfierbântat, nãrile i sedilatau ºi o cutã i se adâncea întresprâncene. Aºa privea Leon oraºul sãu,hotãrât sã-l cucereascã.

Bibliotecara venise într-o zi la institutºi întrebase de Leon, avea ºi ea drep-tatea ei, vroia sã ºtie ce s-a întâmplat,de ce a pãrãsit-o cel cu care trãise maimult de doi ani într-o veche mansardãdin centru. Îl gãsise uºor, dar cu greuputea fi zãrit, într-un birou, înconjuratde femei care îi cereau sfaturi,expuneau probleme, îi zâmbeau cusubînþeles ºi îi spuneau cã îl aºteaptã,da îl aºteptau în birourile lor ºi îlnumeau „ºefu“ ºi totul emana o promis-cuitate nu tocmai potrivitã pentru acelloc. Bibliotecara nici nu mai aºteptasesã se elibereze el de toate acele solici-tante, nu mai avea rost. Înþeleseserapid totul, fusese de ajuns o singurãprivire a ochilor ei verzi, puþin oblici;plecase fãrã sã-i mai vorbeascã fostuluiei prieten. Leon o vãzuse ºi chiar o stri-gase, se simþise jignit cã ea întorsesespatele cu o mutrã decepþionatã, însãdemnã ºi dispreþuitoare ºi plecase.Fusese convins cã va rãmâne acolo, cuprivirea înfiptã în mocheta cam tocitã,aºteptându-l sã termine ce avea de vor-bit cu alaiul lui de fluturi nocturni ºi vaveni apoi sã-i cearã socotealã, sã-limplore. Dar nu se ºtie de ce, seînºelase cu privire la fiinþa alãturi decare stãtuse ultimii doi ani ºi ceva.Când oare fusese asta? Parcã trecuseo viaþã întreagã de când el, eliberasemansarda în grabã, fugise spre noua luiviaþã. Poate cã ea înþelesese cã Leonavea acum un alt statut ºi nu ar fi fostcorect ºi nici posibil sã rãmânã acolo,sã doarmã cu ea noaptea ºi sã se culcecu alte femei ziua. Prin sufletul lui Leon,pentru o secundã, trecuse speranþa cãea îl mai iubea încã. Dar secunda aia afost ºtearsã de secretara care venisesã-l anunþe despre fata care vroia sãobþinã un post de contabilã. Da,ajunsese ºi Leon trebuia sã discute cuea, sã-i testeze aptitudinile profesiona-le. ªeful Leon era un tip destul de exi-gent, cu toate astea contabila a reuºitsã-l impresioneze: foarte bine pregãtitã,privire agerã, drãguþã ºi cu o firedeschisã ºi plãcutã. Aºa cã, sfãtuindu-se ºi cu directoarea, Leon i-a spus feteicã postul era de acum al ei ºi putea sãvinã a doua zi la ora 9 cu toate actelenecesare angajãrii. Luz, aºa o chema ºifusese nãscutã ºi crescutã pânã la vre-mea adolescenþei într-un orãºel dinArgentina. Mai pãstra ceva din accent,iar asta o fãcea interesantã.

Leon continua sã fie idolul femeilor ºila douã luni de la transformarea luirãmãseserã în institut doar trei femei cu

care nu fãcuse sex: cele douã femei deserviciu (niºte mexicance grase,bãtrâne ºi cam murdare) ºi nou-angaja-ta contabilã Luz. În privinþa mexi-cancelor lucrurile erau cât se poate declare din punctul lui de vedere, deºi eleîi zâmbeau galeº uneori ºi una dintreele încercase sã-l mângâie într-o searã,la plecare, lucru care-i produsese luiLeon o senzaþie tare neplãcutã ºi fuse-se atunci la un pas sã o concedieze.Apoi i se fãcuse milã de bãtrânã, deurâþenia ei, de sãrãcia ºi lipsa de per-spective. Gestul ãla deplasat nu-lpunea pe seama ei, ci pe seama lui,pentru cã el devenise, nu se ºtie cum,atât de irezistibil pentru femei. Faþa luistrãlucea la fel de atrãgãtor pentrutoate categoriile socio-profesionale ºiuite cã din punctul ãsta de vedereoamenii chiar sunt egali, iubirea pentruceea ce este frumos îi uniformizeazã.ªi Leon surâdea cu o mare încântarede sine.

Cu toatã încrederea ºi aroganþa carei se cuibãriserã în ultima vreme substratul cel mai profund al pielii, Leon

fusese convins cã va fi de ajuns unzâmbet ºi Luz va fi la picioarele lui, saumai bine spus între picioarele lui ºi îºiimagina chiar cã ea ar putea deveni unfel de iubitã a lui, sau în orice caz,preferata între toate celelalte. Cupaharul de whiskey în mânã, în faþaimensului geam de la etajul 15, plãnuiaca dupã ce Luz va fi cuceritã, sã treacãmai departe, la cucerirea oraºului. ªiochii i se împãienjeneau din cauza dis-tanþei atât de mari ºi de ambiþioase lacare încercau sã priveascã. Ochii arzã-tori ai lui Leon.

Doar cã planul nu avansa deloc, vic-toria nu era de gãsit ºi Leon, de altfel untip calm, un fel de rege binevoitor faþãde supuºii sãi, începuse sã devinã agi-tat. Alerga de colo-colo, þinea ºedinþe,semna documente, lumina coridoareleinstitutului cu chipul sãu frumos, seîntâlnea cu femeile prin diverse birouri,dar ceva se schimbase. Pe obrazulstâng îi apãruse o umbrã. Firavã, destulde greu de observat, aºa cã lucrurilecontinuau ca ºi pânã atunci, colegeleîºi vorbeau de rãu soþii, amanþii, pri-

etenii ºi aprindeau sârguincioase foculde la altarul zeului favorit. Singura carenu fãcea asta era Luz. Ea îºi vedea detreburile ei, nu îºi fãcea niciodatã delucru prin preajma bãrbatului nostrufatal, nu-i zâmbea cu subînþeles, nupurta fuste scurte ºi bluze cu decolteuriadânci, aºa cum obiºnuiau celelalte,dornice de a-i atrage atenþia.

Leon se posomora de fiecare datãcând o întâlnea pe Luz. I se pãrea cã etot mai frumoasã, dar dincolo de astaavea ceva inexplicabil care îl atrãgea.Vãzuse cum chipul ei strãlucea tot maiputernic pe coridoarele lungi ºiîntunecate ca ale unei închisori. ªi cucât îi pãrea Luz mai frumoasã, cu cât segândea mai mult la ea, cu atât umbrade pe obrazul stâng al lui Leon seaccentua ºi se alungea cumva sprefrunte. Începuse sã meargã tot mai desîn biroul frumoasei Luz care, adâncitãîn cifre ºi rapoarte, de cele mai multeori nici nu-l observa. Sau îi arunca oprivire rapidã, neutrã, pãrea cã o între-rupe din munca ei. Leon trântise odatãuºa, cu ciudã, când ieºise din biroul eiºi toatã lumea fusese strãbãtutã de unfior neplãcut. Asta nu se mai întâm-plase pânã atunci ºi colegii o priviserãcu reproº pe Luz, zburaserã prin aercâteva sãgeþi de urã cãtre ea; strãinacare, iatã, le tulbura ordinea ºi echilibrulºi începea sã-l nemulþumeascã pe ºef.Unele femei o porecliserã chiar„Virgina“ din cauzã cã era singura carenu se culcase cu Leon (cele douãbãtrâne mexicane nu puteau fi puse lasocotealã, desigur).

Într-o searã Leon se hotãrâse sã îºiducã planul la bun sfârºit, pentru cãdeja observase cum umbra aceea depe obraz creºtea ºi cobora spre gât, totmai aproape de piept. Atunci când oprivea în oglindã simþea o durere difuzãºi corpul îi era cuprins de o moleºealãneplãcutã. Începuse sã se teamã. Numai putea sã aºtepte, aºa cã o rugasepe Luz sã rãmânã pânã mai târziu înseara aceea pentru cã, uite domniºoarãLuz, a apãrut o urgenþã, trebuie sãfacem repede un plan de reducere acheltuielilor institutului pentru anulurmãtor, chiar ministerul ne solicitãasta. Luz îi rãspunsese simplu cã nu enicio problemã ºi cã da, va rãmâne ºitotul o sã se rezolve, staþi liniºtit dom-nule Leon ºi zâmbise, iar bãrbatulsimþise atunci umbra trecându-i mai josde claviculã ºi plecase repede în biroulsãu, câteva guri de whiskey ºi umbraavea sã se retragã, observase el cãaºa se întâmpla.

Seara venise cu o ninsoare fru-moasã, era ca o searã din copilãriaîndepãrtatã, pe când lucrurile erau sim-ple, oamenii erau simpli ºi aveau prob-leme simple care se puteau rezolva cuglas scãzut în camera de alãturi ºidimineaþa urmãtoare gãsea întreagacasã învãluitã în liniºtea albã a zãpezii.Leon îºi amintea cu greu de zilele alea,i se pãrea cã pe atunci nu fusese cuadevãrat copil, ci doar un personaj înpovestea cuiva. Privea ninsoarea cuochii lui arzãtori, o privea ca pe unsemn cã lucrurile se vor putea araja ºiacum în mod firesc, în biroul lui, atuncicând Luz va veni sã discute despreplanul de reducere a cheltuielilor. Nuºtia cum va face, îºi frãmânta mâinile,mai lua o gurã de whiskey, Leon era uncopil care ºtia cã va face o nãzbâtie ºitotuºi nu putea sã se abþinã de la asta.

prozã

iunie 201510

Marina POPESCU

La Luzde Leon

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã MMâânnddrrãã –– FFlloorr ii ddee pprr iimmããvvaarrãã

varia

iunie 2015 11

Lui Constantin Cãlin îi plac multcuvintele cu aromã de vetusteþe,cum e acest „literator” ºi altelecare nu respectã întocmai unelenorme actuale ale limbii: „Le cîn-tãresc (cuvintele, „î”, n.m.) cusufletul, cu experienþa intelectualãacumulatã ºi le stabilesc carateledupã criteriile mele referitoare laadevãr”. „Aci” „sînt” (nu le acceptãcalculatorul ºi DOOMLR), desigur,adevãruri ale ortografiei în vari-anta de odinioarã. De altfel, mora-listul modern s-a declarat, precumCaragiale, „om vechi” ºi „bãtrân”,în „luptã cu panica paralizantã de

a nu prea mai avea timp…”Paradoxal, are momente depre-sive, e taciturn, dar scrie ca ºi cumar fi relaxat, erudiþia lui pare con-versativã, deºi un ochi atent dis-tinge crisparea. Când iese, rar detot, în public, acapareazã discuþia,de fapt convivii ascultã cu sfinþenieînþelepciunea lui colocvialã ºiperemptorie. S-a vrut autor de lite-raturã fictivã. ªi totuºi, continuã sãscrie „literar” (nu calofil), „proza-torul din mine continuã sã vor-beascã”: portrete, descrieri, naraþi-uni, memorialisticã, jurnale, misce-lanee, varietãþi critice, „banalitãþi”,zice el. Trece cu abilitate de lasolemnitatea catedraticã la un felde cozerie popularã, de la senti-mentalismul moralistic la impre-caþia tumultuoasã. ªi la polemis-mul nemulþumit. Despre oricesubiect scrie expresiv. Niciodatãnu exultã, nici chiar în „elogii”,detestã „laudele sclivisite”. Aici neasemãnãm oarecum, altfel nu neînþelegem de fel, suntem douã firiexact opuse. Nici mãcar nu vreasã admitã cã Messi e un marejucãtor. Eu cred cã magistrul Cãline tânãr ºi longeviv.

Bonne anniversaire!Constantin TRANDAFIR

În cadrul evenimentului „Noapteamuzeelor”, organizat de ConsiliulJudeþean Bacãu ºi Complexul muzeal„Iulian Antonescu” Bacãu, sâmbãtã 16 mai2015, la ora 18.00, la Galeriile „Alfa” a avutloc vernisajul unei expoziþii excepþionale,cu picturi de o frumuseþe aparte ºi de mareforþã stilisticã, aparþinând unor artiºtiredubtabili: Ilie Boca, Vasile Crãiþã-Mândrã, ªtefan Pristavu, Aurel Stanciu,Liviu Suhar, Valeriu Gonceariuc, DanHatmanu. Lucrãrile acestora s-au reunitsub titlul generic „70 Bacãu – Iaºi”,numãrul 70 fãcând referire (in)directã lavârsta artiºtilor, cu toate cã ne întrebãm ºinoi retoric la fel cum o face eseista IrinaBãcãoanu: „De fapt, de ce s-a numit

expoziþia «Pictori de 70 de ani» cândartiºtii care au expus n-au vârstã ºiasocierea lor cu numerele este o inad-vertenþã?!”. Întrebare pe care IrinaBãcãoanu o enunþã într-o emoþionantãmeta-cronicã, intitulatã sugestiv „Adunarede sfinþi”. Da, poate acesta ar fi fost un titlurelevant pentru sensibilitatea expoziþiei.ªapte artiºti s-au întâlnit, dar poate cã nuatât datoritã vârstelor apropiate, ci maiales pentru cã picturile lor sunt ca atinge-rile aripilor de sfinþi.

Aceastã ediþie a revisteio ilustrãm cu reproduceri ale lucrãrilor

din expoziþie.

De Alexandru Muºina, omul, mãleagã o întâmplare cu zâmbet. Cudoar doi ani înainte de dispariþia sa,eram la Târgul Naþional al Cãrþii dePoezie, în 2011, eu aveam înpregãtire la Editura Tracus Arte ocarte ºi nu ºtiu cum de-am îndrãznitsã mã apropii de Alexandru Muºinaºi sã îi adresez o rugãminte. Eu amdebutat mai târziu ºi în lumea literarãde la Bucureºti eram atunci o figurãnouã, cvasi necunoscutã, de aceeaspun cã mare a fost îndrãzneala meade a-l ruga pe Alexandru Muºina sãciteascã manuscrisul cãrþii mele. M-arefuzat cu eleganþã, dar nu potspune cã în acel moment nu mi-apãrut rãu. Peste câteva sãptãmâni, l-amreîntâlnit la Bookfest, la lansareavolumului „Cinci“ ºi dintr-un impulsabsolut copilãresc, imediat dupã cene-am salutat reciproc, i-am spus:„Mi-a apãrut cartea!“. Muºina mi-arãspuns, zâmbindu-mi cald: „ªtiu,am vãzut!“ A rãmas în amintirea meacu acel zâmbet discret ºi luminos. Nuîntâmplãtor am încercat atunci sãvorbesc cu el, citisem din scrierile lui,îl admiram foarte mult, nu ºtiam preamulte despre biografia lui ºi iniþial amcrezut cã a studiat ºi ceva matemati-ci, mi se pãrea algoritmicã poezia luiºi foarte cerebralã, impecabilã logic,chiar ºi atunci când era de expresiesuprarealistã.

Nu am idee dacã ºi câtã influenþãa avut ºi are poezia lui AlexandruMuºina asupra tinerilor scriitori darºtiu cã mulþi dintre ei îl iubesc ºi îl

considerã un model. Iar cãAlexandru Muºina are locul lui înpoezia ºi literatura românã contem-poranã, asta este sigur. Am senti-mentul cã locul lui va fi ºi mai bineevaluat în viitor, este posibil ca des-tinul poetic al lui Muºina sã seasemene cumva cu cel al lui GeorgeBacovia. Cred cã ºi Muºina a depãºitcu modernitatea scrierilor sale timpulîn care a trãit. Poetica lui AlexandruMuºina este destul de diversã, vol-umele lui de versuri nu preaseamãnã unul cu celãlalt, încât ar fiputut semna heteronimic, precumPessoa.

Dacã e sã vorbim despreurmarea unui model de scriere, idealpentru aceasta mi se pare volumulde prose poetry, apãrut în mod stra-niu, la ºase luni dupã moarteaautorului, la Editura Tracus Arte,„dactãr nicu & his skyzoid band”. Aºrecomanda-o ca lecturã oricãrui scri-itor care se plânge cã trece printr-ocrizã de creaþie. E o lecþie de con-strucþie ºi deconstrucþie a limbajuluipoetic, iar ludicul ºi umorul sunt tãriienergizante. Totodatã gãseºti exem-ple cã te pot inspira întâmplãriobiºnuite, cotidiene, însã trebuie sã

le acorzi atenþie, sã îþi dezvolþi unanumit simþ al observaþiei. La totpasul, gãseºti aproape oriunde pestradã personaje asemãnãtoare,idei, te recunoºti în mici experienþemai mult sau mai puþin fericite.

Nu de mult, am intrat într-un ma-gazin de haine, am vrut sã probez orochie, un unicat expus în vitrinã.Vânzãtoarea m-a mãsurat din ochi ºimi-a zis: „Sigur vã vine bine,manechinul nostru poartã mãrimea38!” Mi-am amintit atunci de cuvin-tele lui Alexandru Muºina din pro-zopoemul „Filosofii”: „manechineleau fost cândva oameni. Nu chiar canoi, ci din plastic ºi cauciuc. Se plim-bau pe stradã, se duceau la coafor,salutau vecinii, îºi duceau nepoþii lagrãdiniþã, aplaudau pe la mitinguri...ca omul! Pînã cînd Dactãr Nicu le-aspus: «Ce vã tot pierdeþi vremea?!Nu vedeþi cã oamenii-oameni vãexploateazã? De ce sã nu staþiliniºtiþi, fiecare în colþul lui de maga-zin, ºi sã vã uitaþi în zare? Voi aveþitrupuri de filosof, contemplaþia-ivocaþia voastrã. Unii oameni vãmaimuþãresc. Degeaba, cã nu leiese, v-o spun eu, dactãr Nicu.»“

Alexandru Muºina, deopotrivãexcelent teoretician, afirmã: „Poetulnu actualizeazã un text, ciprovoacã un text. (...) Nu reitereazãvalori comunitare, «eterne» ºi «sta-bile», ci propune valori individuale,perisabile ºi schimbãtoare. În felulacesta, se adreseazã nu tuturorodatã, ci fiecãruia în parte.“ Suntfraze desprinse din cartea„Paradigma poeziei moderne” pecare am citit-o în anul când l-amîntâlnit prima oarã fizic pe poetulMuºina, ºi din acel an încoace, 2011,adeseori mã reîntorc la aceastãcarte, de fiecare datã când simtnevoia sã înþeleg mai bine poezia.Mi-ar fi plãcut sã-l cunosc mai bine ºimai îndeaproape pe AlexandruMuºina dar am totuºi ºansa sã o faccitindu-i sau recitindu-i opera.

Violeta SAVU

Seniori ai picturii, mereu tineri

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã MMâânnddrrãã –– IInnssuullaa

Amintindu-mide Alexandru Muºina

Moralistul„literator”

ateneu

iunie 201512

I. Eseuri despre omºi epocã

Rãdãcinibucovinene

Ca orice bucovinean serios, ConstantinCãlin a rãmas în permanenþã legat despaþiul natal, evocat în câteva rânduri înarticolele ºi cãrþile sale ca topos mitic, cuoameni aºezaþi, dintr-o alte stirpe decâtmoldovenii propriu-ziºi. InfluenþaImperiului Habsburgic s-a altoit bine pe unmaterial genetic sãnãtos, dând naºtereunor indivizi cu o pregnantã conºtiinþã aidentitãþii ºi cu mândria apartenenþei. Aºase explicã de ce lumea bucovineanã adobândit pentru autor, peste ani, o valoa-re simbolicã, amintirea unor întâmplãrilegate de satul natal dezvãluind legãturitrainice cu acele þinuturi, legãturi pe caretânãrul care pleca la studii (în 1953) nu le-a pierdut niciodatã.

S-a fãcut deja observaþia cã Udeºtiisunt un pãmânt binecuvântat, care a datculturii române nume sonore. Unii au spuscã ar fi localitatea cu cea mai mare densi-tate de personalitãþi. HaralambieMihãescu, Eusebiu Camilar, MagdaIsanos ºi Constantin Cãlin sunt exemplecu care localitatea se poate mândri. N-amfost niciodatã la Udeºti, dar am câtevareprezentãri, aºa cum se desprind ele dinpaginile dedicate acestui paradis pierdut,cãci funcþioneazã în evocãrile luiConstantin Cãlin o evidentã nostalgie deacest tip.

În plus, ca oameni din þinuturile de dealºi de munte, bucovinenii manifestã ade-sea o solidaritate care lipseºte altora.Afirmaþia se poate verifica în interviuriledin Cãrþile din ziar (2013) sau în core-spondenþa din Scrisori cãtre un redactor(2014), unde se simt afinitãþile cu bucovi-nenii. Ca student, Constantin Cãlin s-asimþit mai apropiat de profesorii bucovi-neni, iar ca profesor s-a arãtat sensibilfaþã de tinerii pe care îi ºtia originari deacolo. La fel a procedat ca redactor al„Ateneului“, manifestând o deschiderespecialã faþã de ai sãi. Nu întâmplãtor,Constantin Cãlin este membru al unorsocietãþi legate de viaþa culturalã aBucovinei, a avut/are colaborãri cu publi-caþii de acolo sau a legat prietenii durabilecu artiºti bucovineni, de care îl leagã firetrainice, nevãzute.

La Bacãu, lla Bacãu,într-oo mahhalla…

Despre venirea sa în Bacãu am relativpuþine informaþii. Va fi fost o întâmplaresau vreo repartiþie guvernamentalã cumse obiºnuia – nu ºtiu. Cert e cã sunt rela-tiv puþine menþiuni autobiografice referi-toare la acest moment. Ceea ce potdeduce din paginile de jurnal dinProvinciale e cã Bacãul era departe decum îl ºtim noi astãzi ºi cã tânãrul deatunci trebuie sã fi fost contrariat deamestecul ruralo-urban pe care l-a gãsitaici. Frecventând, aidoma lui Bacovia,periferia (zona fabricii de hârtie „Letea“,actualul cartierul Tache (pe atunci satul„Domniþa Maria“) ºi cartierele democraticecare tocmai se ridicau, tânãrul ConstantinCãlin trãieºte pe pielea lui construcþiasocialismului, care avea sã transformeBacãul, dintr-un târg prãfuit ºi insalubru,într-un oraº tipic comunist, cu uzine ºiblocuri gri. Fãcându-ºi o familie ºi intrândîn pâine (ca preparator ºi asistent laInstitutul Pedagogic ºi, simultan sau alter-nativ, ca redactor la revista „Ateneu“), elîºi va fixa rãdãcinile aici spre deosebire deunii dintre colegii care vor alegeBucureºtiul ca loc unde sã îºi punã în va-loare calitãþile. Spre deosebire de ei,Constantin Cãlin dovedeºte un pronunþatsentiment al datoriei faþã de Bacãu ºi nupleacã (nu poate? nu vrea?). Va rãmâne

însã probabil cu sentimentul „ce-ar fi fostdacã“, fiindcã nu de puþine ori se mani-festã în discursurile/textele sale o anumitãbãþoºenie faþã de capitalã ºi de„capitaliºti“, semn cã tensiunea capitalã-provincie, centru-margine l-a afectat.

Dacã alþi colegi ºi-au fãcut un rost,învârtindu-se de locuinþe centrale,Constantin Cãlin a rãmas în blocul sãu din„cartierul democratic“ (din sudul urbei),unde ºi-a construit „o vizuinã de hârtie“descrisã balzacian în Stãpânirea de sine:„Camera mea e o vizuinã de hârtie: cor-puri de bibliotecã, coloane de cãrþi, ziareºi dosare aºezate pe duºumea, pe mese,pe dormezã, pe comodã, pe birou, care esimplu, acoperit de lucruri în dezordine:tocuri de ochelari, agende, foi de scris,pixuri, creioane, marcheri, agrafe. N-amscaun cu spãtar înalt sau jilþ, ºi nici locpentru astfel de scaune. Aici n-am radio,n-am televizor, n-am computer. Întregspaþiul e destinat lecturii în singurãtate ºisingurului instrument la care ºtiu sã«cânt»: maºina de scris, generaþie veche,«Xerox 6003».“

Profesorull

Ca profesor, Constantin Cãlin a fãcutîntotdeauna figurã aparte, impunându-seprin seriozitate ºi corectitudine. Dincolode aceste calitãþi, pe care le poþi gãsi ºi laalþii, el rãmâne pentru mulþi dintre absol-venþii Institutului/Facultãþii de Litere dinBacãu un reper intelectual ºi moral.Amintirile foºtilor sãi studenþi (fie ei dinanii '60 sau 2000) oscileazã între respectºi admiraþie. Pentru generaþia mea ºi maiales pentru ultimii sãi studenþi el devenisedeja o figurã vag legendarã, prin aerul sãuprotocolar, de o politeþe de boier al spiri-tului, cu maniere alese, îndelung studiate,care îi intraserã în reflex. Reiau aici unportret pe care i l-am schiþat în 2004 ºiconstat cã impresiile de atunci îºipãstreazã actualitatea: „– Sãrut mâna,domniºoarã, sãrut mâna, spuse domnul,ridicându-ºi cu o mânã ºapca ºi înclinân-du-se elegant. Tânãra rãspunse uºoramuzatã de gestul profesorului care seîndrepta cãtre chioºcul cu ziare. Bãtrânadoamnã de dincolo de masã îl recunoscuºi se grãbi sã-i ofere publicaþiile ºtiute.Dupã ce schimbarã câteva vorbe, omulporni, cu paºi mãrunþi ºi apãsaþi, cãtreUniversitate, unde îl aºteptau cursurile ºiseminariile. Întâlni un coleg, discutarã preþde câteva minute ºi îºi continuã imper-turbabil drumul cãtre cabinet, sub privirilemirate ale studenþilor care nu-l cunoºteau.Intrã, îºi scoase ºapca ºi haina, le aºezãcu grijã în cuier, îºi potrivi cravata ºisacoul, iar apoi se aºezã la birou, pescaunul de lângã fereastrã. Deschise unsertar în care se aflau cãrþile trebuin-cioase, le controlã cu grijã ºi, dupã ce lepuse în diplomatul negru, rãsfoi presa cuun ochi atent. Privindu-ºi ceasul, se vãzusilit sã-ºi întrerupã plãcuta îndeletnicire,împãturi ziarele ºi le puse alãturi. Seridicã, îºi luã geanta ºi porni spre sala decurs. În drum spre uºã, privi în oglindãcercetãtor, îºi trecu mâna peste creºtet,ca ºi cum ar fi încercat sã-ºi netezeascã

puþinele fire de pãr, ºi, dându-ºi seama deinutilitatea gestului, ieºi amuzat.“

Pe cât de admirat a fost de studenþi, peatât de antipatizat de unii dintre „colegi“.Tip dificil, inabil în arta compromisului, acam spus ce-a gândit ºi s-a ales cu adver-sitatea unor „universitari“, care l-au faultatîn repetate rânduri, scoþându-l (e strigãtorla cer!) la pensie lector, în vreme ce uniidintre ei s-au împãunat cu titluri ºi funcþiiacademice nemeritate. Nu-i mai puþinadevãrat cã nici el nu prea s-a strãduit sã-ºi facã dosarele necesare, n-a pactizat,nu a acceptat diverse jocuri, comportân-du-se mai degrabã bacovian, adicãnepãsãtor la toatã aceastã birocraþieincompatibilã cu sistemul sãu de valori, încare mulþi dintre cei care aveau sã îl eva-lueze îi erau inferiori. S-a apãrat perma-nent prin profesionalism ºi prin ºtiinþa decarte. Pe de altã parte, acelaºi fel de a fii-a adus ºi respectul altora, care, fãþiº saunu, s-au solidarizat cu el. PentruConstantin Cãlin, aceºtia au contat întot-deauna mai mult decât orice „mãriri.“

Compllexullprovinciallullui

Pentru justa înþelegere a scriitorului mise pare necesarã o interpretare care sãporneascã de la „complexul provincialu-lui“, sintagmã care, nu întâmplãtor, revineîn cãrþile sale. Provincia sufocantã(Bacovia dixit) devine cauza explicaþiilorprin care autorul þine sã-ºi apere însem-nãrile: „O carte de factura celei de faþã tre-buie apãratã cu anticipaþie, mai ales într-un loc ca acela în care trãiesc.“Provincialismul este, aºadar, al provinciei,nu al autorului, care se desparte ironic deo mentalitate îngustã. Asumându-ºicondiþia de „provincial“, Constantin Cãlino transformã, de fapt, într-un alibi pentrulipsa lui de orientare în viaþã. Mutat înBucureºti sau acceptând compromisuri caalþii, el ºi-ar fi câºtigat, cu siguranþã, o altãpoziþie. ªi socialã ºi literarã.

Rãmas în provincia care înghite ca unchit biblic, Constantin Cãlin ºi-a asumat„complexul“, rãzbunându-se prin erudiþie.Departe de capitala dezlãnþuitã, unde sefac ºi se desfac jocurile ºi ierarhiile lite-rare, el se dedicã arhivelor ºi bibliotecii,conºtient cã glasul criticului din Bacãu(Iaºi, Cluj-Napoca, Craiova, Braºov etc.)nu se aude la fel cu acela din Bucureºti. Înatari condiþii, ºansa intelectualului dinprovincie rãmâne munca asiduã, prin caresã compenseze lipsa de vizibilitate.Discutarea relaþiei centru-periferie sedovedeºte din acest unghi foarte intere-santã. Critici ca Al. Piru, NicolaeManolescu, Eugen Simion, Dan C.Mihãilescu etc. ºi-au fãcut un (re)nume

favorizaþi ºi de situarea centralã. Însã IonPop, Const. Ciopraga, Cornel Ungureanu,Theodor Codreanu sau Constantin Cãlinnu sunt cu nimic mai prejos. Dezavantajullor este de a nu fi intrat într-unul din cen-trele de putere sau de a nu fi colaborat lapublicaþiile de mare vizibilitate. În ultimavreme însã, într-o culturã atomizatã, do-minatã de spaþiul virtual, a fi marginal s-atransformat într-un avantaj, care permitecelui care scrie o atitudine obiectivã/co-rectã faþã de subiectul tratat. Este ºi cazullui Constantin Cãlin, care s-a dedicat luiBacovia, dezinteresat cumva de luptelepentru canon.

În definitiv, Constantin Cãlin rãmâne unmare neînþeles. Nici în plan profesional,nici familial, el nu ºi-a gãsit confirmãrile decare avea nevoie, motiv pentru carescrisul sãu se resimte din plin de pe urmaacestor influenþe, care i-au afectat struc-tura temperamentalã pe care a cãutat são struneascã permanent prin educaþie ºivoinþã.

AAuuttooppoorrttrreettee..„„ÎÎnn oogglliinnddaa llaarrgg-oovvaallãã““

Dedulcit cu lectura jurnalelor ºi a me-moriilor (care constituie una dintre slãbici-unile sale), Constantin Cãlin a fost perma-nent preocupat de imaginea publicã, atâtîn relaþiile cu ceilalþi, cât ºi în scris. Numaiaºa îmi explic numãrul mare de auto-portrete sau de pagini care conþin, ca într-un puzzle uriaº, portretul criticului inprogress, de-a lungul vârstelor. Fireºte,ele nu-s decât faþa vãzutã a icebergului,cãci, orice imagine de sine nu e altcevadecât o reprezentare a propriilor aºteptãriºi nevoi, o frumoasã mistificare. Deaceea, nimic nu trebuie luat cum granosalis.

Dincolo de aceste rezerve, volumelepublicate conþin însã destule elemente deautoportret, care, puse cap la cap, ne dauo imagine în oglindã a personalitãþii luiConstantin Cãlin. Iatã doar câteva:

„Sunt o fire retrasã, de observator, unins care n-a forþat intimitatea nimãnui, n-aexersat trasul de limbã, moderat în chefulde vorbã, incapabil de plieri spontane ºisã mimeze convingãtor ignoranþa, ca sãcearã desluºiri în nume propriu sau în alpublicului.“

„…un publicist cu o curiozitate multi-plã, care ºi-a înmuiat peniþa în sute decãlimãri ale altora, încercând sã vadã înpicãtura extrasã din cerneala fiecãruiabuletinul stãrii lui de spirit ºi buletinulvremii. (…) Sunt un observator, nu unactor. În larma generalã, de zãngãneli ºihuiduieli, am introdus teme calme ºi amadoptat o conduitã pedagogicã. Cine sãmã bage în seamã însã, cine sã mã audã,chiar ºi numai în provincia mea? E marebucurie sã rãmâi în pagubã (când ceilalþicâºtigã), dar cu demnitate, sã nu cedezide la norma stãpânirii de sine sau sã tecorectezi repede când ai pierdut-o.Stãpânirea de sine înseamnã mai mulþi nudecât da.“

„Sunt un biet om sub vreme, unmeteosensibil, cum se zice mai nou, iaruneori cea mai micã indispoziþie devineun obstacol de netrecut.“ sau „Deºi nusunã prea avantajos, sunt o naturã peda-gogicã.“ sau „Eu nu-s nici optimist, nicipesimist, ci un meliorist îngrijorat. Sper,tacit, în mai bine, chiar dacã viitorul mãneliniºteºte.“ sau „Pe mine, ca sã nu mailungesc vorba, gustul mã împinge cãtrefragment, miniaturã, figurinã.“ sau „Scriupuþin, dar îmi respect scrisul.“ etc. Sunt totatâtea mãrturii cu valoare de autoportret

Adrian JICU

„Dosarul“ Cãlin

•• AAllããttuurr ii ddee II ll iiee BBooccaa ºº ii CCaarrmmeenn MMiihhaallaacchhee

prin care autorul îºi compune un portretideal, subminat însã de propria scriiturã,care ni-l dezvãluie, în egalã mãsurã,umoral, subiectiv, acid, deci viu.

II. O descriere a opereiBacovia ººi visulexhausttivittãþii

Însãºi ideea de dosar este semnifica-tivã pentru înþelegerea criticii luiConstantin Cãlin. Preferinþa pentru o ast-fel de abordare spune multe despre unautor care îºi propune sã sondeze pânã lacel din urmã detaliu universul operei luiBacovia. Cum procedeazã el? „Deniºând,descriind ºi glosând“. Scopul? „Desco-perirea unor lucruri peste care s-a trecutuºor: aluzii obscure, imagini uitate,obsesii încifrate“. Gãsirea „armãturii inte-lectuale“ a versurilor lui Bacovia. De altfel,metoda folositã este precizatã chiar dinprefaþã: „Critica mea e una simpateticã.Mã sprijin mai mult pe trãirea a zeci desituaþii similare cu cele prin care a trecutautorul sau pe analogii sugerate de reali-tatea înconjurãtoare decât pe vreo teoriela modã.“

Grija pentru cunoaºterea amãnunþitã atot ceea ce poate ajuta la înþelegereaoperei bacoviene nu este paradã deerudiþie, ci trãdeazã un amestec deneputinþã ºi nemulþumire, cãci, în dialogulcu confraþii, Constantin Cãlin a întârziatstartul, permiþându-le altora, mai norocoºi,sã impunã cliºeele care l-au consacrat pepoet. Refuzând sã intre în aceastã cursã,criticul bãcãuan s-a refugiat în erudiþie,devenitã visul sãu ºi forma sa derãzbunare prin exhaustivitate. E suficientsã luãm în calcul primele douã volume dinDosarul Bacovia. În primul sunt 279 depagini despre om ºi epocã, dublate deîncã 164 pentru note, plus un indice con-sistent, de aproape 40 de pagini. Camaceeaºi proporþie în volumul al doilea,unde avem 450 de pagini despre operã ºiîncã aproape 200 de note ºi comentarii.Ele nu îi sunt însã suficiente ºi atuncicriticul vine cu alte glose ºi cu pagini dejurnal, pe care le grupeazã într-un volumdistinct, În jurul lui Bacovia (2011), în carevalorificã parte din materialul uriaº pecare l-a adunat în peste patru decenii decând cerceteazã „þara Bacovia“. Ele pot ficitite ca eseuri de istorie culturalã, soci-ologie, arhitecturã, mentalitãþi sau criticã.Modul acesta migãlos de a construi o arhi-tecturã solidã, bazatã pe document ºiinformaþie, din care speculaþiile suntexcluse de la sine, defineºte idealul critical lui Constantin Cãlin.

Publlicistull totall.Modellull cãllinescian

Modelul indiscutabil al publicisticii lui C.Cãlin rãmâne G. Cãlinescu, atât princuprinderea tematicã, dar mai ales prinabordarea enciclopedicã. Despre ºapcã ºi

alte lucruri demodate. Douã drumuri laMalmö (2001), Gustul vieþii: varietãþi cri-tice (2007), Stãpânirea de sine.Miscelaneu (2010), Cãrþile din ziar (I,Interviurile, 2013) ºi Scrisori cãtre unredactor (I, 2014) contureazã imagineaunui meseriaº, în sensul nobil ºi vechi altermenului. Concepþia despre menireapublicisticii îl separã net pe ConstantinCãlin de lumea nouã ºi bicisnicã din presaactualã: „Publicistica nu-i o goanã dupãsubiecte ori o înghesuialã vulgarã în carecel mai zgomotos iese în evidenþã. (...) Unarticol e o fereastrã asupra unui subiect.Am muncit ca ea sã fie transparentã ºi demãrime potrivitã.“ În accepþiunea sa, unjurnalist nu poate fi decât „un om întreg“,cãruia îi întocmeºte un set de calitãþiindispensabile: „Pentru asta trebuie multe:sãnãtate robustã, experienþã de viaþã,ºtiinþã de carte. Vocaþie. Pasiune ºienergie. Ochi deschiºi, minte treazã,inimã fierbinte. Convingeri, mai alesconvingeri!“

Nota dominantã a gazetãriei luiConstantin Cãlin rãmâne diversitatea,dublatã de o abordare comprehensivã,prin care subiectul este bine drãmãluit,condimentat cu toate aromele culturalenecesare ºi oferit cititorului într-o luminãoriginalã, care deschide alte ºi alte per-spective de interpretare. Despre ce scriegazetarul Cãlin? Aproape despre orice. Orepede privire asupra cuprinsului este edi-ficatoare: de la corectitudine politicã lamanele, de la ºapcã la mustaþa luiBacovia, de la petarde la vrãbii, ciori ºiporumbei, de la arcul lui Goethe la minori-tari, de la Parpangel la Solomon Marcusetc. nimic nu-i este strãin jurnalistului,care gãseºte în orice prilej de a observa,a medita, a moraliza.

Prozzatorull ideillor:portrete, evocãriºi refllecþii

Încã din adolescenþã, Constantin Cãlins-a visat prozator, scriind o povestire cutitlul Bicu. Calitãþile de prozator se mani-festã în extraordinarele evocãri aleBacãului de altãdatã din Dosarul Bacovia(I). ºi continuã în Despre ºapcã ºi altelucruri demodate sau în Gustul vieþii, undeîntâlnim pagini portretistice vii, uneoriemoþionante, pentru a culmina înStãpânirea de sine ºi în Provinciale. Subtitlul „O moarte clasicã“, figura luiConstantin Ciopraga dobândeºte proporþiiaproape legendare: „Autorul Personalitãþiiliteraturii române a adoptat de la început oconduitã care se caracteriza prin mode-raþie, politeþe, sobrietate. S-a instalat înaceastã figurã ºi a pãstrat-o pânã lasfârºit, în ciuda tuturor sacrificiilor. (…)Cred de altminteri cã ideea de datorie aconstituit principalul resort ºi principala saaxã moralã. Din datorie a vorbit la cate-drã, din datorie a scris, din datorie s-a dusoriunde a fost chemat. (…) Dupã simþuldatoriei, optimismul (un optimism liniºtit) afost a doua sa mare calitate. Nu se poatetrãi mult cu nemulþumiri, nostalgii, dis-perãri.“

Volumele sale abundã în pagini caredepãºesc sfera de interes a istoriei ºi acriticii literare. Aºa se face cã evocãrile ºireflecþiile de moralist apar adesea pig-mentând un discurs considerat îndeobºtearid. Fin ironist, ins cu umor ºi umoare,Constantin Cãlin gliseazã, dupã caz, de laatitudinea pedagogicã la cea polemicã,ilustrându-ºi ideile în registre diverse,care confirmã calitãþile sale de scriitor.

All doillea Cãllin.Poetull ascuns

În fapt, Constantin Cãlin are fibrã poe-ticã, nu vigoare epicã. Un singur pasaj,decupat din jurnal, dezvãluie mai mult

lirism decât cãrþile unora dintre pretinºiipoeþi de astãzi, care publicã volume între-gi fãrã a avea un vers valabil. Iatã-l cumevocã moartea mamei, în pagini de o sen-sibilitate rarã, în Provinciale: „Stau lacãpãtâiul mamei, singur, ºi caut sã-miîntipãresc în minte fiecare trãsãturã a ei.Faþa sa pare liniºtitã, exprimând un fel deciudatã împãcare cu cele ce s-au întâm-plat. Observ cã are mâna stângãîncleºtatã, iar dreapta i-i vânãtã. Suntmâinile care m-au legãnat, m-au purtat,m-au crescut. Cum, nu vor mai vibra nicio-datã? În afarã de mama, pe care adesean-am înþeles-o, nimeni nu m-a iubitdeplin.“ Asemenea pagini dezvãluie omuldin spatele platoºei de critic intransigent.Al doilea Cãlin. Ne-o mãrturiseºte de alt-minteri el însuºi, în acelaºi pasaj, rara avispentru un ins care þine la imaginea desobrietate pe care ºi-a construit-o: „Înciuda placiditãþii mele exterioare, sufletulmeu e ca frunza plopului: tremurã la oriceadiere sentimentalã. Rigid, scorþos lasuprafaþã, sunt neliniºtit ºi ductil înãuntru.Par sever, distant, dar tânjesc dupã tan-dreþe. Sunt tendinþe pe care mã feresc sãle dau în vileag, care i-au rãmas necunos-cute ºi mamei.“

III. Triumful unui marginalÎÎnnttrree „„ssttããppâânniirreeaaddee ssiinnee““ ººii „„gguussttuull vviieeþþiiii““

Cele douã sintagme definesc, de fapt,metaforic, extremele între care pendu-leazã scrisul lui Constantin Cãlin. Ele nuse exclus, ci, dimpotrivã, se completeazã,autorul încercând o sintezã între glasulraþiunii ºi glasul inimii. O privire rapidãasupra operei sale dezvãluie un programbine pus la punct. Cãrþile sale, masive,elegante prin simplitate, umplu un raft ºiimpun prin sobrietatea cãutatã. Sunt ceeace se cheamã în jargonul studenþilorcãrãmizi, în faþa cãrora cititorul poatedezarma uºor. Nimic mai greºit, cãci,deschizându-le, intri într-o lume agreabilã.

Spre deosebire de confraþii care audebutat în jurul vârstei de 30 de ani,Constantin Cãlin a preferat sã se abþinã, adovedit o ineficientã stãpânire de sine,care s-a transformat într-o armã cu douãtãiºuri, fiindcã a ratat momente favorabilereceptãrii cum au fost cele din perioadacomunistã, când s-ar fi putut impune maiuºor decât într-un context tulbure cumeste cel postdecembrist.

Dincolo de opþiunea pentru rãbdare,interesantã este metafora „gustului vieþii“,oarecum surprinzãtoare pentru cei care îlcunosc doar în ipostaza de critic sobru, cupuncte de vedere bine conturate, mereubazate pe lecturi solide ºi documenteatent cercetate. Ei bine, apolinicul Cãlineste permanent ispitit, permanent submi-nat de impulsuri dionisiace, de ceea ce elnumeºte „gustul vieþii“, cãci, dincolo demascã se dezvãluie omul care ºtie sãpreþuiascã bucuriile simple, frumosul (îndiversele-i ipostaze), prietenia, vinul,într-un cuvânt viaþa.

Critica simpateticãºi scrisull apicullar

Fidel crezului sãu despre „stãpânireade sine“, Constantin Cãlin confirmã ver-surile lui Coºbuc: „Sunt greu bãtrânii depornit,/ Dar, de-i porneºti sunt greu de-oprit!“ A deschis balul cu Dosarul BacoviaI. Eseuri despre om ºi epocã (1999), con-tinuând cu Despre ºapcã ºi alte lucruridemodate. Douã drumuri la Malmö(2001), apoi cu Dosarul Bacovia II. Odescriere a operei (2004), urmat deGustul vieþii. Varietãþi critice (2007),Stãpânirea de sine. Miscelaneu (2010), Înjurul lui Bacovia (2011), Provinciale.

Fragmentarium, 1975-1989 (2012),Cãrþile din ziar (2013) ºi Scrisori cãtre unredactor (2014). Dupã cum se poate con-stata, s-a încãlzit greu, ca un motor diesel,dar a început sã lucreze la turaþie maxi-mã, conºtient parcã de vorba lui Preda cãtimpul nu mai are rãbdare cu oamenii ºi cãtrebuie sã valorifice munca de o viaþã.

Pe de altã parte funcþioneazã în criticasa un mecanism de identificare cu subiec-tul tratat, o certã afinitate care îi permitesã trãiascã în universul ficþional al celuidespre care scrie. Numai aºa se poateînþelege mãrturisirea potrivit cãreiaBacovia îi este contemporan. ConstantinCãlin refuzã critica din vârful condeiului,eseisticã, speculativã, încercând sã intu-iascã specificul lumii care a generat-o,firea celui care a scris-o ºi, mai ales, sã-iexplice înþelesurile pe baza unor datecerte, a unor informaþii sau mãrturii data-bile, verificabile. Un asemenea determi-nism anuleazã orice posibilitãþi impresion-iste ale scrisului sãu.

Refuzul improvizaþiei se explicã printr-oaltã sintagmã definitorie, „scrisul apicular“,prin care el se aratã adeptul munciisusþinute: „Critica literarã m-a deprins sãfiu fidel faþã de textele ºi documentele pecare le comentez. ªtiinþa mea e apicularã.Îmi obþin micile adevãruri prin muncã.Detest de aceea «urechismul»,«þãþãiala», judecãþile primite de-a gata,care sunt destul de dese în articoleledespre aºa-zisa politicã.“ De aceea, el secomparã cu un arheolog care sapã încãutarea oricãrui vestigiu care ar putearecompune imaginea fidelã a temeitratate.

Mellancolliaerudiþiei

Îndelungatul exerciþiu gazetãresc l-afãcut pe Constantin Cãlin sã înþeleagãnevoia de a-ºi adapta în permanenþãscrisul la aºteptãrile ºi nevoile cititorului.Paradoxul este cã, deºi bogat în infor-maþii, trimiteri ºi bibliografie, scrisul sãu nue niciodatã tern. El place prin densitate ºiprin structura de „zig-zag“, de miscella-nea. Masive ca format, cãrþile sale arputea inhiba. Paradoxal, autorul opteazãpentru genuri scurte în tomuri lungi: arti-col, portret, glosã, însemnãri etc. Gândulsãu este mereu acela de a scrie succint,expresiv, atractiv.

I-am definit profilul critic într-un text maivechi, pe care îl consider la fel de valabilºi îl reiau ca atare: „Aparent anacronic,prin neaderenþa la vreo ºcoalã criticã saula vreo metodã structuralist-semioticã,Constantin Cãlin face parte din tagmacãutãtorilor de adevãr. Îl descoperã, îlrosteºte bãrbãteºte, fãrã jumãtãþi demãsurã, dar ºi fãrã emfazã, asumându-ºiconsecinþele. E colþos, pidosnic, îndârjit.κi demonstreazã justeþea opiniei cu oricepreþ. Þine sã aibã ultimul cuvânt. Aºspune cã s-a deprins cu atacurile ºi cuadversitãþile care îl þin în formã.Asemenea unui boxer (a practicat acestsport în tinereþe!), polemistul se în-cãlzeºte greu, îºi studiazã adversarul,tatoneazã, îl urmãreºte în ring, îi aplicãlovituri îndesate, mãcinându-l sistematic.Dupã ultimul gong, oponentul este tratatcu fairplay, lãudat pentru modul în care apierdut. Nu uitã însã, niciodatã, sãaminteascã cine a învins.“

Format la ºcoala moraliºtilor francezi ºihrãnit cu lecturi biblice ºi religioase,Constantin Cãlin rãmâne pentru mine unmare nedreptãþit. Fire de enciclopedistîntr-o epocã în care circulaþia informaþiei afãcut desuet modelul cãrturarului, el esteunul dintre ultimii mohicani ai ºcolii criticeclasice, croitã pe modelul marilor profe-sori formaþi în interbelic. Mi-l imaginez învizuina-i de hârtie, meditând la vorbeleEccleziastului ºi consolându-se cu gândulcã numai munca ºi cartea îl pot salva.

ateneu

iunie 2015 13

eseu

iunie 201514

Se ºtie cã Mihai Eminescu autilizat, în articolele politiceîndeosebi, numeroase proverbeºi unitãþi frastice asimilabileacestora (zicãtori, „vorbe“, pilde,locuþiuni ºi expresii idiomatice,fragmente ori aluzii la proverbe).Plecând de la acest considerent,George Ene urmãreºte în carteasa „Eminescu ºi lumea politicãromâneascã în proverbe comen-tate“ (Piteºti, Ed. Tiparg, 2012)motivaþia recurgerii la ele, dinpartea marelui gazetar, precumºi rolul atribuit acestora subaspectul contextualizãrii în ra-port cu subiectul ºi scopul vizat.Astfel, sunt decupate ºi ana-lizate pasajele din articolele încare Eminescu invocã ºi cultivãprin intermediul proverbelor va-lori sociale, politice ºi morale,precum adevãrul, cinstea, drep-tatea, fermitatea, simþul istoric,datoria, munca etc. ªi aceastapentru cã gazetarul de la„Timpul“ a mizat pe efectulmoral, pe marea capacitate depropagare în timp, spaþiu ºi întoate mediile sociale, datoritãstereotipiilor strãvechi de gândi-re ºi limbaj, a universaliilor ade-vãrurilor girate de experienþa ºiînþelepciunea colectivã.

George Ene arondeazãcomentariilor sale atât prover-bele, cât ºi constructele echiva-lente acestora: zicale, pilde,vorbe din bãtrâni („vorba ceea“,povestea vorbei), locuþiuni ºiexpresii idiomatice cu valoareproverbialã, unitãþi cu valoareparemiologicã provenite dinsnoave, fabule, istorioare, cimili-turi, dictoane utilizate în regimde proverb. În introducerea lacarte, autorul enumerã 18 funcþiipe care Eminescu le conferãproverbelor utilizate: normativã,preventivã, sancþionatorie (mo-ralizatoare), de apãrare, deînvãþare, de comparare-identifi-care, de solidarizare, constata-tivã, de confirmare, infirmare,neîncredere, întãrire a celor afir-mate, de document istoric, devehicul al comunicãrii, conclu-sivã, persuasivã, creativã ºiartisticã.

În contextul avertizãrii asupraefectelor negative pricinuite demodificãrile programei de limbaromânã din învãþãmântul rural,de înlocuirea unor scriitoricanonici, precum V. Alecsandri,Gr. Alexandrescu ºi Al. Donici,cu alþii ridicoli, promovaþi dininterese politice, jurnalistulvorbeºte – în legãturã cu ceeace ne intereseazã aici – desprepierderea „comorii de locuþiuni,de proverbe, cu bogãþia ei deforme ºi gingãºia simþirii“ (p.279). Insistând asupra rolului ºirãspunderii cadrelor didactice înformarea noilor generaþii, elavertizeazã, totodatã, asuprariscului deprofesionalizãrii mul-tora dintre dascãli prin implicareîn viaþa politicã ºi în activitãþiincompatibile cu profesia lor,sfãtuindu-i sã se specializeze ºisã-ºi sporeascã utilitateasocialã.

Tot în spiritul celor spuse maisus, Eminescu ilustreazã, cu oparafrazã a proverbului „Câtecapete atâtea cãciuli“ („Câtecapete, atâtea ortografii“), car-acterul neunitar al scrierii dinepocã. Referindu-se la limbapopularã, marele gazetar afirmã:„Afarã de doi-trei scriitori, nimeninu mai e-n stare a reproducegraiul viu al poporului. Limbasãracã a gazetelor a scos din uz

miile de locuþiuni frumoase ºicaracteristice care formau avuþialexicalã a limbii“ (p. 327). În con-text, el trage un semnal de alar-mã pentru menþinerea carac-terului unitar al limbii, în lipsacãruia se distruge unitatea exis-tentã între români: „În loc de asemãna în toate cele, începem ane deosebi“ (Ibidem). Deosebiricare se accentuau ºi în cazulromânilor aflaþi sub stãpânirestrãinã. Este motivul pentru caregazetarul nostru respinge cuargumente lingvistice ºi istoricepretenþiile teritoriale maghiare ºipolitica de deznaþionalizare ºiasimilare a românilor dinTransilvania, cãrora nu li serespectã cultura, religia ºi limba.În aceastã direcþie, el militeazãpentru solidarizarea tuturor ro-mânilor cu celelalte naþionalitãþidiscriminate din Austro-Ungaria,pentru obþinerea autonomiei.

George Ene întreprinde oamplã investigaþie în proza jur-nalisticã, cãreia îi adaugã o tre-cere în revistã a poeziei, ateatrului, a prozei literare, dar ºia componentei biografice emi-nesciene. Specificul problema-ticii abordate impune accentu-area funcþiilor sociale ale prover-belor în raport cu aceea artisticã,fapt evidenþiat de alcãtuireacuprinsului: opera politicã, cores-pondenþa, jurnalul ºi, la sfârºit,opera artisticã. Având drept cor-pus principal de texte ediþia cri-ticã academicã „Eminescu,Opere“, volumele I – XVI ºi core-spondenþa cuprinsã în volumul„Dulcea mea Doamnã / Eminulmeu iubit“ (cãrora li se adaugãunele culegeri, documente is-torice ºi studii speciale), autorulcãrþii pune în evidenþã în comen-tariile sale faptul cã Eminescualege în articolele sale prover-bele în funcþie de statutul, cali-tãþile (puþine) ºi defectele (multe)ale persoanelor publice intrate învizorul sãu, precum ºi în funcþiede importanþa sau gravitateasituaþiilor aduse în discuþie.

Raportat la împrejurareaaleasã, reformatorul limbi ro-mâne din secolul al XIX-lea lemodificã proverbelor incipitul,modul ºi timpul verbului.Totodatã, el renunþã la unelecuvinte sau le substituie cualtele, efectuând ºi transferuri desens, pe care le întãreºte prindiverse procedee logice ºi cre-atoare. Indiferent de poziþia ocu-patã în articol, de faptul cãdeschid, întreþin, susþin, tinc-tureazã (aciduleazã) sau încoro-neazã textul, proverbele sunt înaºa mãsurã aranjate în pastadiscursului, încât înþelesul lorare efectul scontat asupraîntregului articol.

Gazetarului de la „Timpul“ i secontureazã profilul mai alesatunci când relevã ineficienþaformelor fãrã fond, transplantate

pentru viabilitatea politicã, eco-nomicã, socialã ºi culturalã aunei þãri abia ieºite din orân-duirea feudalã. Din perspectivaideologiei sale conservatoare, elcontestã modernizarea þãrii princopierea formelor civilizaþieioccidentale în condiþiile neluãriiîn calcul a particularitãþilorinterne de dezvoltare. Existenþanaþionalã i se pare ameninþatãde: întreruperea seriilor istoriceaflate în dezvoltare organicã,drept consecinþã a unor reformefundamentate pe contactul pre-matur cu state având o civilizaþiesuperioarã; renunþarea la sis-temul tradiþional de valori;declasarea socialã, cauzatã depauperizarea marii majoritãþi apopulaþiei ºi ocuparea primeiscene politice de cãtre persoanenemerituoase.

„Li se dã vânt cu vorba: Assezfait pour l’Orient“ comportã trimi-tere, undeva în publicistica emi-nescianã, la atitudinea indulgen-tã manifestatã de profesorii dinuniversitãþile apusene faþã destudenþii români: „Facultãþilestrãine foarte riguroase pentruindigenii lor, nu sunt deloc ri-guroase, ci foarte îngãduitoarepentru strãini. Tinerii rãu pre-paraþi, adesea fãrã studii licealecomplete, pleacã în strãinãtate,[de unde – n.n.] ne vin c-oomeopaticã dozã de cunoºtinþe,dar cu pretenþia de a se face de-a doua zi deputaþi, miniºtri, pro-fesori de universitate“ (p. 105).

Înzestrat cu spirit sinteticdeosebit, George Ene considerãcã în gazetãria eminescianã secontureazã trei atitudini faþã declasa politicã: una scepticã (carac-terizatã prin inacþiune), a douapragmaticã ºi o a treia superop-timistã (dar neproductivã, dincauza demagogiei). Intransi-gentul jurnalist acuzã lipsa deonorabilitate a membrilor par-tidelor politice, „patriotismulreversibil“, imoralitatea, venali-tatea, demagogia, trãdarea,linguºirea, stupiditatea: „Numaipartid nu se mai poate numi, cibandã de sceleraþi care desfidemorala, se foloseºte de pirotealanaþiunii ºi de nemaipomenitaindiferenþã moralã a celui care aravea drept sfântã datorie aocroti pe cei slabi ºi a înfricoºape cei rãi“ (p. 271). Contextua-lizant, se reitereazã sarcasticseria filipicelor la adresa unorpoliticieni precum C.A. Rosseti,E. Carada, E. Costinescu, P.Grãdiºteanu, pe care îi calificã afi drept „cumularzi ºi cu reputaþiiuzurpate“.

La modul general, GeorgeEne alege pasaje în careEminescu contestã capacitateaºi onestitatea politicienilor, underegretã neimplicarea unor ade-vãrate personalitãþi, de bunãcredinþã, în schimbarea socialã,frânatã de ineficienþa justiþiei în

combaterea corupþiei. „Cine nuse pricepe la nimic se ocupã depoliticã“ (p. 35) este un stereotipfolosit în regim de zicalã, a cãruiactualitate o putem discutaoricând, chiar ºi astãzi. La o adi-cã, „Cui nu i-ar plãcea sã trã-iascã mereu ca gãina în moarãºi ca popa la zile mari?“ (p. 372),scrie gazetarul persiflant, laadresa politicianismului opor-tunist.

Prin aducerea în discuþie aproverbului „Se ºtiu cu musca pecãciulã“, se face aluzie la desvizata „pãturã superpusã“, pecare ireproºabilul ziarist oincrimineazã pe motiv de co-rupþie, lipsã de caracter, dege-nerescenþã fizicã ºi moralã, pre-cum ºi pentru faptul cã eradescendentã directã a domniilorfanariote. Vexat cã i se atribuiadin partea adversarilor aparte-nenþa la alte etnii (bulgarã, deexemplu), spre a-i fi discreditateînseºi „studiile xenoscopice“ ºiteoriile despre xenocraþi,Eminescu invocã, întru apãrare,proverbul „Ce vã pasã cine trageclopotul, dacã acest clopot sunãadevãrul“ (p. 326).

Iatã cum comenteazã GeorgeEne propoziþia „Sug þãrile pe cariau cãzut ca lãcusta“, referitoarela un aspect foarte delicat, pre-cum era acela al chestiuniievreieºti: „Gazetarul utilizeazãpolemic locuþiunea proverbialãºi asemãnarea într-un comen-tariu pe marginea iniþiativei aso-ciaþiilor internaþionale evreieºti,adoptate în contextul Conferinþeide la Constantinopol, vizândobþinerea de drepturi civile ºipolitice pentru evrei, egale cuale celorlalte comunitãþi dinimperiul otoman. Eminescu, dealtfel ca majoritatea politicienilorºi jurnaliºtilor români ai vremii,percepe aspiraþia ca peameninþare – «o cestiune demoarte ºi de viaþã» – consi-derând cã România nu erapregãtitã sã reacþioneze oportunfaþã de concurenþa inegalãexercitatã îndeosebi în domeni-ile comercial ºi financiar maiales faþã de imigraþia masivã dinRusia ºi Austro-Ungaria. Invocãneimplicarea directã a evreilor înproducþia de bunuri, practicilespeculative, insuficienta lor inte-grare în societatea româneascã,presiunile exercitate în planinternaþional asupra guvernuluiromân pentru satisfacerea re-vendicãrilor. În general, ex-primã în aceastã problemã oatitudine nuanþatã, influenþatãºi de evoluþia confruntãrilor depe scena politicã româneascã“(pp. 47 – 48).

Spicuim câteva proverbe dinlista completã a celor gãsite deautor în manuscrisele emine-sciene: „Ai gãsit un sat fãr-decâni ºi îmbli cu mâinile’nºolduri“; „A vorbit ºi nea Ion, cã

este ºi el om“; „Aleargã dupãiepure cu carul“; „A murit înghe-suit la pomanã“; „Ibovnica cu cese þine? Cu stafide ºi smochine“;„O vrei ºi lânoasã ºi lãptoasã ºicu coada groasã, sã vie ºidevreme acasã?“ (p. 455). Ointeresantã lecþie de conduitãpoate fi extrasã dintr-o lungãfrazã gãsitã în aceleaºi manu-scrise „Când grãieºti cuoarecine nu strâmba din gurã cacei damblalãi, nici dinþii sã þi-iscrîºneºti, ca câinii când semãnâncã, nici limba sã þi-o scoþica ºarpele ºi s-o joci, nicidegetele în gurã sã le bagi ºi sãle lingi, ca pisicile când se ling,nici din mâni sã dai ca ºi cândte-ai da în leagãn, nici dinpicioare sã dai ca un armãsar,nici ochii sã þi-i arunci încoace ºiîncolo ca balaurul, nici trupul sãþi-l frângi, ca pehlivanii cândjoacã, nici sã te vâri într-însul,nici sã îndrãzneºti la glume cumâna ca mojicii când se îmbatã,c’asemenea urmãri te aratã detot prost“ (pp. 459 – 460).

ªi, mai spre final, câteva„vorbe“: „Cei tineri grãiesc ceeace fac, cei bãtrâni povestescceea ce au fãcut, iar cei nebuniceea ce vor sã facã“; „Omul calumânarea, când lumineazã,atunci se sfârºeºte“; „Omul caplosca, nu se cautã pe din afarã,ci ce înlãuntru are“; „Omul maislab ca o floare ºi mai tare ca opiatrã“; „Omul fãrã nicio patimã,ca un idol de piatrã“; „Scara desus se mãturã, iar nu de jos însus“; „La rãsboi sã nu te întrebicâþi vrãjmaºi sunt, ci unde sunt“;„Sutele mãritã slutele“, dar ºi„Feþiºoara mãritã fetiºoara“(pp. 460 – 469).

Cu „Milã de silã ºi dor de zor“(adicã „vrem nu vrem“), negândim la zilele în care trãim ºitragem ºi noi o concluzie dupãcitirea minuþioaselor comentariiale lui George Ene pe seamafolosirii proverbelor din parteamarelui gazetar, care scriaundeva moralizator: „O þarã nuse guverneazã cu aforisme, cicu sisteme, iar sistemele nu seimprovizeazã de pe o zi pe alta,ci ar trebuit sã rezulte din starearealã a þãrii, din natura poporu-lui, din stadiul lui de dezvoltare“(p. 273). Aºa este! „Când grã-ieºti ºi nu te-ascultã, socoteºtecã eºti la moarã – de aceea nute aud“ (p. 460).

Parcurgerea cãrþii de faþãpune încã o datã în evidenþã –dacã mai era nevoie – mereusurprinzãtoarea capacitate agenialului poet, în cadrul profe-siei de gazetar, de a inova,resemnifica ºi moderniza limbaromânã, aici prin intermediulproverbelor ºi al construcþiilorechivalente. Analiza tematicãnuanþatã fãcutã cu acribie deautor configureazã cu claritatecâmpurile de forþã ale gândiriipolitice eminescene în dez-voltarea lor contextualã. Studiul„Eminescu ºi lumea politicãromâneascã în proverbe comen-tate“ reprezintã un model deanalizã ºi valorificare a prover-belor folosite de Eminescu subaspect socio-politic, cultural,lingvistic. George Ene oferã origuroasã grilã de lecturã publi-cisticii eminesciene, inclusivaspectelor de ordin teoretic ceþin de aceasta.

Vasile SPIRIDON

ProverbialulEminescu

arte

iunie 2015 15

A apãrut numãrul din vara aceasta alcunoscutei reviste spaniole Fiestaculturacare urmãreºte fenomenul teatrului destradã. Pe lângã prezentarea festival-urilor de profil din diferite colþuri alelumii, numãrul acesta, apãrut înainteaalegerilor municipale, conþine câtevaarticole care atrag atenþia în moddeosebit.

Primul este semnat de AuroraPuigdoménech care se referã la o insti-tuþie culturalã recent înfiinþatã ºi unicãprin eterogenitatea ei – MuzeulCulturilor Lumii din Barcelona. Situat înapropierea Muzeului Picasso, acestaîºi propune sã prezinte vizitatorilor mar-ionete din Indonezia, care dateazã dinsecolul al XIX-lea ºi prin intermediulcãrora se realizeazã spectacole cuumbre, alãturi de alte exponate cultur-ale provenite din þãri necunoscute dinOceania, Africa, Asia: mãºti folosite îndansuri rituale, statui, sculpturi ceremo-niale, sãbii, lãnci, scuturi, pãpuºi etc.Un loc aparte îl ocupã sculpturile dinNoua Guinee care sunt surprinzãtoareprin conceptele etice ºi estetice diferitede cele europene sau cele din Australiacare surprind printr-o modernitate ce seapropie de avangardism, sau cele dininsulele Pacificului. Nu e vorba de unmuzeu foarte mare în care vizitatorii vorvedea lucrãri celebre ale omenirii, ci unloc în care se poate observa ºi înþelege

diversitatea multiculturalã. ªi modul încare a luat naºtere acest muzeu îl faceunic: Muzeul Etnologic ºi Colonial dinBarcelona alãturi de Fundaþia Folch aucedat operele lor pentru 20 de ani. Mi-aplãcut urmãtoarea observaþie a sem-natarei articolului: Nu, nu este diferenþacea care ne separã. Din contrã,aceastã diferenþã ne face mari. Niciþãrile, nici zeii, nici conducãtorii nu suntmotive de a ne diferenþia, ci doar toþiaceia care produc creaþia, fiindcã fiinþaumanã a realizat-o despre acestpãmânt.

Al doilea articol care mi-a atrasatenþia se referã la companiile de teatruºi la pericolele în care ar putea sã cadã.Milkel Pikatza scrie despre faptul cãmulte din companiile de teatru ale tiner-ilor actori trebuie sã þinã cont de cali-tatea scenicã a reprezentaþiei. Pornindde la aceastã idee, autorul afirmã cãaceasta este, printre altele, ºi o cerinþãa pieþei, pe care mulþi dintre noii antre-prenori nu o iau în seamã ºi ajung sãjoace doar pentru a supravieþui fãrã sãgãseascã resurse pentru a-ºi consolidaproiectele culturale. Scriind aceasta, elnu se referã doar la aspectul economic,

ci ºi la faptul cã noile companii nu suntcapabile sã gãseascã promotorii abilipentru a le putea deschide calea spresucces. Astfel, este necesarã o strate-gie prioritarã în promovarea tineriloractori pentru ca talentul lor sã nu seiroseascã renunþând la profesie.

Foarte interesant este articolul altreilea, un punct de vedere teoreticdespre relaþia actor-autor-spectator,semnat de Hadi Kurich. Discutânddespre conflictul dramatic, autorul arti-colului se întreabã: De ce majoritateaautorilor recurg la aceastã tehnicã?Explicaþia lui este interesantã ºi pusãpe seama modului în care este creatfiecare individ. Astfel, de când se naºte,mintea acestuia este desenatã pentru arecunoaºte conflictele între indivizi,pornind de la cele mai neînsemnate lacele care par tãinuite. Suntem capabilisã descifrãm o privire, gestul cel maisubtil sau manevra în care ar putea sãcadã cineva într-un conflict calculat,simultan, în care avem probabilitateade a scãpa sau de a ne implica în aces-ta. Astfel, conflictul dramatic este omodalitate prin intermediul cãreiaautorul îºi subjugã cititorul sau viitorul

spectator printr-o atmosferã credibilã ºirecognoscibilã pe care o creeazãgândindu-se la empatia dintre scriitor ºicititor sau dintre actor ºi spectator. ªicum se naºte empatia? Prin faptul cãteatrul este o oglindã a lumii, spuneautorul articolului, iar eu aº completaafirmaþia cu ideea cã spectatorul vine lateatru cu intenþia de a i se confirmadacã viziunea sa despre lume coincidecu imaginea pe care o prezintã teatrul.Hadi Kurich observã cã teatrul este celcare influenþeazã publicul doar cândpiesa este jucatã foarte bine, pentru cãîn mintea spectatorului se naºte oasociere între ceea ce a citit, ceea cevede ºi experienþa din viaþa proprie.Astfel, autorii dramatici ºi actorii trebuiesã gãseascã noi stimuli prin intermediulcãrora sã stârneascã atenþia publicului.Iatã cã Hadi Kurich propune o soluþiepe care ar trebui sã o ia în considerareºi companiile tinere la care fãceareferire Mikel Pikatza.

Ultimul numãr al revistei Fiestaculturami-a plãcut prin soluþiile accesibile pecare le propune atât specialiºtilor, cât ºiactorilor politici ºi sociali în preajmaalegerilor electorale municipale, când oserie de oameni de culturã suntchemaþi sã sprijine un candidat careapoi uitã de promisiunile fãcute sau searatã neputincios în a schimba ceva.

Gabriela GÎRMACEA

Experienþa teatrului este deneînlocuit, ºi de aceea eldãinuie fãrã întrerupere de miide ani, chiar dacã a fost ame-ninþat de cinematograf, de tele-viziune ºi, mai nou, de creatoriimediilor electronice ºi a uneirealitãþi virtuale. „În fapt, nueste ameninþat de nici o ino-vaþie tehnologicã atâta timp câttot ceea ce îi trebuie pentru aexista e un actor ºi un specta-tor“, dupã spusele lui AndrzejWajda, marele regizor insis-tând pe ideea cã teatrul ade-vãrat înseamnã întâlnirea din-tre actorul viu ºi public, careva cîºtiga inimile ºi minþilecelor ce sunt gata sã participela acest extraordinar mister. Iaraceastã întâlnire este una spe-cialã când este vorba despreactorul la persoana întâi, adicãevoluând singur într-un recital.Ca de fiecare datã, ºi la ediþiaa zecea a Galei STAR publicula fost nerãbdãtor sã-ºi vadãactorii preferaþi în recitalurileextraordinare care au dat se-rilor un aer sãrbãtoresc ºi au

fãcut sãli pline. Despre uneledintre ele am scris în momentulîn care au fost prezentate înconcurs, la gala bãcãuanã.Astfel, în prima searã, amrevãzut-o, cu plãcere, pe KatiaPascariu, câºtigãtoarea Trofe-ului Galei din ediþia 2014, cumonodrama „Copii rãi“ deMihaela Michailov. Simpaticã,versatilã, dinamicã ºi cu multhaz amãrui, actriþa a fost, dinnou, la înãlþime, cucerindspectatorii prin verva ºi natu-raleþea ei.

De asemenea, publicul s-areîntâlnit cu actriþa japonezãYumiko Tsuji, laureatã a ediþiei2007. Ea ne-a încântat cu unrecital de tip colaj, cu inserturidin monologul „Femeile luiPicasso“, în imagini video, ºicu o foarte expresivã rostire aunor poeme de Matei Viºniec,totul însoþit de o splendidã ilus-traþie muzicalã. Un momentplin de eleganþã scenicã ºialeasã emoþie.

Un bun recital, cu un plus dematuritate în abordarea textu-lui, parcã mai bine înþeles întoate straturile sale, ne-a oferitactriþa Daniela Vrînceanu de laTeatrul Bacovia Bacãu, câºti-gãtoarea premiului de inter-pretare femininã în anul 2008.Cu „Amalia respirã adânc“ deAlina Nelega, în regia atentã,aplicatã a Firuþei Apetrei,actriþa, cu un joc implicat, poli-crom ºi empatic, ne-a convis,încã o datã, de talentul ei. ªi oaltã actriþã de la teatrulbãcãuan, Eliza Noemi Judeu, a

fost prezentã în Galã cu unrecital extraordinar intitulat„Alcoforado’s Sound“, oadaptare a Firuþei Apetrei (caresemneazã, alãturi de inter-pretã, acest spectacol) dupã„Scrisorile portugheze“ deMariana Alcoforado. Cu muzi-cã live (Ciprian Sicinschi, DanCrivãþ –vioarã, Ciprian Cãrare-contrabas ºi Liviu Mera-violon-cel), într-un recital bine gânditºi structurat, Eliza trãieºteincandescent tragedia uneimari iubiri înºelate, trans-miþând un vârtej de emoþii.Eliza e pasionalã, epatantã,umple scena, are o expresivi-tate specialã, face spaþiul sãvibreze, e ca o flacãrã care seconsumã sub ochii noºtri.

Mai puþin convingãtor, bachiar cu niºte lungimi plictisi-toare mi s-a pãrut recitalul

susþinut de Alexandru Bogdan,deþinãtorul Trofeului GaleiSTAR din 2012. Monologulsãu, „Sublocotentul Gusti“(adaptare personalã dupãArthur Schnitzler) a fost static,monocord.

În schimb, Harsányi Atila, cumonologul „Sex, drugs, gods &rock’n’roll“ (dupã textele luiEric Bogosian ºi JoséSaramango), producþie aCompaniei de Teatru AradiKamaraszinhaz, a fost de-adreptul sclipitor. Actorul (care aluat Marele Premiu al Galei în2013, ºi a venit acum cu unnou recital) a schimbat, cu re-peziciune uluitoare, mai multemãºti groteºti, figurând diferitepersonaje, într-un adevãrat turde forþã. Admirabilã demon-straþie de clasã actoriceascã!

De un binemeritat succes la

public s-a bucurat MariusManole, care a adus pe scenaGalei „Însemnãrile unui nebun“de N.V. Gogol, în regia luiFelix Alexa (producþie ARCUB,Bucureºti). Într-un susþinut dia-log cu muzicianul AlexanderBãlãnescu, actorul s-a transfi-gurat total în personajul gogoli-an, într-un joc nuanþat, cu pu-ternic suflu dramatic, conturândun veridic portret al nebuniei.

A fost amuzant, deconec-tant, pentru marele public,recitalul interactiv al ºugubãþu-lui Radu Gheorghe, un om-or-chestrã, care cântã, face pan-tomimã ºi povesteºte, cu tâlcºi cu mult haz, câte-n lunã ºistele. Divertisment de bunãcalitate.

Dar cel mai cel dintrerecitalurile extraordinare, ºi celcare a încheiat pe o notã înaltã„concertul“ Galei a fost„Absolut“ (dupã „IvanTurbincã“ de Ion Creangã),spectacol al Teatrului ACT,Bucureºti, regizat de domnulAlexandru Dabija (cum scriepe afiº). În care Marcel Iureºeste absolut fabulos! Iar spec-tacolul este de o modernitate,de o inteligenþã ºi o ironiesevoasã care te cucereºte fãrãdrept de apel. Marcel Iureº, unIvan Turbincã oltean, face unpersonaj de neuitat, truculent,care plesneºte de viaþã, de unfarmec nebun. Mã repet ºi spun,imposibil de uitat, antologic!

Mai puþin inspiratã a fostincluderea la secþiunea de„extraordinare“ a douã recita-luri susþinute, e drept, la ma-tineu, de niºte liceeni, ClaudiaMoroºanu ºi Vlad Goranda(premiaþi la un festival pentruelevi, Ingenious DramaFestival). Amândoi talentaþi,promiþãtori, dar erau, cum sezice, din alt film. Mai au mult, ºieu le doresc sã reuºeascã asta,pânã sã fie actori, baºca invitaþiîntr-o Galã profesionistã.

Din nou despre teatrul de stradã

Carmen MIHALACHE

Recitaluri extraordinareîn Gala STAR

• Marcel Iureº în„Absolut“

• Eliza Noemi Judeu în „Alcoforado’s Sound“

arte

iunie 201516

Ignorate de presã ºi televiziuni,„Cursurile internaþionale de diri-jat“, organizate de Filarmonica„Mihail Jora“, sub „sceptrul“maestrului Ovidiu Bãlan, au ajunsla ediþia a XII-a. Anonime în þarã,dar cu ecouri internaþionale nota-bile, cursurile au atras atenþiamarilor muzicieni ai lumii ºi, maiales, a tinerilor doritori sã se aflela pupitrul marilor orchestre dincentrele culturale de pe întregulmapamond. Sigur, sub mâna luiOvidiu Bãlan ºi a altor mari diri-jori, tinerii au putut beneficia deînþelesuri profunde ale muzicii,confruntaþi în restituirea parti-turilor asumate cu stiluri diferite(ºi foarte personale) ale repu-taþilor profesori-dirijori a cãrorfaimã a trecut de mult graniþeleoricãror þãri. Asta îi determinã peoamenii politici sã creadã cã mu-zica e oarecum subversivã ºi sãse teamã de ea, tratând-o cutotalã indiferenþã atunci când nuîndrãznesc s-o cenzureze. Mulþicontinuã sã creadã cã guvernullui Carol al X-lea a cãzut dincauza reprezentaþiei furtunoasecu opera „Hernani“. Rãscoaladeclanºatã la sfârºitul specta-colului cu opera lui GiuseppeVerdi n-a avut alte efecte decât oceartã între oamenii de muzicã,condensatã în câteva rânduriotrãvite, inserate pe ultima coloa-nã a unor reviste de specialitate,tipãrite ºi acestea cu întârzieriatât de mari, încât atunci când auapãrut aproape cã nu se mai ºtiadespre ce era vorba. Tratarea cunepãsare a unor evenimente derezonanþã cum e cel din Bacãu,

este urmarea fie a concepþieigreºite despre care am vorbit, fiepur ºi simplu din ignoranþã ºislabã cunoaºtere. Poate cã deaceea nimeni nu a observat cãtinerii muzicieni participanþi la„Cursurile internaþionale de diri-jat“ de la Bacãu nu ºi-au ratatcariera. Dimpotrivã, încep a seafirma ca importanþi dirijori înþãrile lor. Este un fapt remarcabil.

Ediþia din acest an a avut caprofesori-dirijori, pe Ovidiu Bãlan,pe Robert Gutter ºi CharlesGambetta (ambii din SUA), iar caînvãþãcei pe Lisa Foltz, JasonJerald, Andrew King, James Laff,Jotaro Nakano, RobertRagoonanan, Tim Ribchester,Joseph Rodgers, KenYanagisawa (toþi SUA), Yu Wang(Canada) ºi Bo Wu (China).

Profesorii-dirijori au prezentat,mai întâi, un concert de maremãiestrie artisticã, fiecare cu altstil, cu alte vizuini estetice, cumoduri diferite de a consideraproblema creaþiei muzicale, arestituirii acesteia în maniere per-sonale, capabilã s-o valorizeze laînaltã cotã ideaticã. Desemnareacategoricã a caracterelor specialeale fiecãrei lucrãri asumate de cei

trei dirjori, energia punerii înraport valoric a contrastelor,dinamica execuþiei, evidenþiereaînþelesului ºi plasticitãþii detaliului,totul a fost subordonat arhitecturiilucrãrilor cuprinse în program.Aceste caracteristici au fãcut dinacest concert de mari maeºtri uneveniment de anvergurã, receptatca atare de un public participativ.La Ovidiu Bãlan, de pildã, seremarcã aptitudinea uluitoare dea stãpâni desãvârºit mijloacelesonore ale orchestrei, o virtuozi-tate ºi o sugestivitate remarca-bilã, o artã superior construitã dea fraza, de a reþine sau dezlãnþuidupã voie întreaga masã sonorã,atingând culmi înalte de intensi-tate ºi expresie. Înþelesurile maitainice ale muzicii reuºeºte sã lereleve cu simplitate ºi o directitu-dine desãvârºite. Uvertura„Rienzi“ de Richard Wagner acãpãtat sub bagheta sa valenþedramatice, un imponderabil din-colo de definiþii o putere magne-ticã de a transmite sugestia ºiemoþia.

La rândul lui, CharlesGambetta a conferit Simfoniei aV-a de Prokofiev (pãrþile I ºi II) otulburãtoare simetrie a decupaju-

lui ritmic. Natura unora dintremodulaþiile muzicale, anumitemiºcãri neaºteptate ºi surprinzã-toare la violoncele ºi baºi, diverseingeniozitãþi contrapunctice aupus o pecete de personalitatesimfoniei.

Imperioasele izbucniri din„Tabloul I“ din baletul „Petruºka“de Igor Stravinski, impulsivitãþileperemptorii conþinute în partiturãau creat o vastã viziune social-muzicalã, desenând un profilaparte dirijorului Robert Gutter.Captivat el însuºi de curentulmuzicii ce o interpreteazã ºi în acãrei vâltoare poartã cu sineîntreg aparatul orchestral, RobertGutter impune o ritmicã de o forþãºi plasticitate persuasivãneobiºnuitã.

Iatã, aºadar, pe scurt caracte-risticile principale ale celor treimari maeºtri ai dirijatului, calitãþileexcepþionale relevate, personali-tatea fiecãruia în parte.Asemenea atribute estetice aufost transmise de maeºtri cu ele-vaþie celor zece tineri dirijori, careîncearcã sã-ºi asume când unmodel, când altul al profesorilor.

Cele patru concerte susþinute detinerii dirjori-cursanþi au adus pepodium lucrãri de Beethoven,Britten, Hayden, Mendelsohn-Bartholdy, Mozart, Ravel,Schubert, Ceaikovki, Puccini,Rossini, Bizet, Berlioz, Brahms,Debussy, Prokofiev, ªostakovici,Sibelius, R. Strauss, Stravinski,Wagner, Dvorak, Grieg ºiRahmaninov. Au participat cu evi-dentã deschidere artisticãsoprana Diana Bucur ºi tenorulBogdan Lupea (în primele douãzile de concerte), ConstantinBorodin (violoncel) ºi MihailCaloianu (pian) în celelalte douãconcerte. Fiecare dintre tineriidirijori au pus o amprentã asupraunor pagini muzicale celebre prininterpretãri de profundã persona-litate, deschizându-ºi minunateperspective de viitor.

Ediþia din acest an a„Cursurilor internaþionale de diri-jat“ a fost, fãrã nicio îndoialã, unsucces, în pofida faptului cãînsuºi publicul a tratat mani-festarea cu serioase rezerve totalnejustificate.

Vasile PRUTEANU

ªcoalatinerelor talente

Între 28 ºi 30 mai, un program special– Bacãu dance connection 2015 – aîncheiat proiectul E-Motional: re-thinkingdance, desfãºurat în perioada 2013-2015,sub coordonarea Fundaþiei „GabrielaTudor“ din Bucureºti ºi cu participareacâtorva organizaþii europene: Associationof the Professional Contemporary DanceChoreographers din Riga (Letonia),Fábrica de Movimentos AssociaçãoCultural din Porto (Portugalia), Centrul deCulturã „George Apostu“ de la Bacãu ºiCentre de Création Chorégraphique„Trois C-L“ din Luxemburg. Pe durataderulãrii proiectului, parteneri asociaþi aiCentrului „George Apostu“ au fost TeatrulMunicipal „Bacovia“ ºi Facultatea deLitere a Universitãþii „Vasile Alecsandri“din Bacãu, prin Grupul de CercetareInterdisciplinarã „Logos“.

Pe 28 mai, au avut loc prezentãrileinformale ale artiºtilor rezidenþi în cursullunii mai, la Centrul „George Apostu“:Natalia Wilk din Polonia (cu GlobalWarming Exrecise) ºi Bruno Senuneîmpreunã cu Joana von Mayer Trindadedin Portugalia (cu Heaven is just a bluedisguise of hell).

Pe 29 mai, pe scena Teatrului„Bacovia“, publicul i-a putut revedea peRãzvan Mazilu ºi Dan Badea înªaraiman, o coproducþie a TeatruluiOdeon ºi a Fundaþiei perfoRM. Specta-colul a fost coregrafiat de Nadar Rosano,în dramaturgia Ginei ªerbãnescu, pemuzicã lãutãreascã interpretatã deRomica Puceanu.

În ultima searã, pe 30 mai, tot la teatru,a fost prezentat Prélude, un spectacol alcompaniei franceze Silenda, dupã un con-cept de Laura Simi. Performerii au fostaceeaºi Laura Simi ºi un bãieþel de zeceani, Léo Launey, acompaniaþi la pian deJean-Marie Golse, care a interpretat muz-icã de Bach ºi Giuseppe Jelasi, sub insta-laþia de lumini a lui Damiano Foá.

Am spus-o ºi în altã parte, Prélude esteconstruit din perspectiva copilului caredescoperã în fiecare zi o bucatã de lumeºi din el însuºi. De aici, aura de insolit,aproape de miraj, pe care o capãtã în

spectacol locuri ºi întâmplãri cotidiene –jocul, discuþiile, ºcoala, odihna. Un spec-tacol de un dinamism delicat, care restitu-ie energia ºi candoarea copilãriei. Prinfericita alegere a muzicii ºi miºcãrii, spec-tacolul respirã natural, pe ritmurile fireºtiale corpului ºi ale activitãþilor de toatezilele, într-o casã cu copii.

ªaraiman e un colaj – unitar totuºi – demomente alternante: dans contemporanºi stand-up comedy bine temperat: niciprea mult, ca sã nu-ºi piardã culoarea, niciprea puþin, încât picanteria nu devine indi-gestã. Coregrafia lui Nadar Rosano efoarte bunã. Totuºi – cum diavolul stã îndetalii – calitatea interpretãrii lui RãzvanMazilu face diferenþa ºi, sigur, toþi baniispectatorului.

ªaraiman este, în primul rând, un spec-tacol despre noi, românii, cei de la PorþileOrientului, unde printr-o salutarã mutaþiegeneticã, un ochi plânge, altul râde, iarhazul de necaz pare un leac bun la toate.Dar este, în acelaºi timp, un spectacoldespre omul de oriunde, ros de teamaratãrii, de bãnuiala cã ºi-a irosit talantul,

cã ºi-a greºit rostul ºi, printr-o alegere per-dantã – motivele nu mai conteazã – loculpe hartã.

Cu o ironie tandrã, monologul lui DanBadea evocã fapte mãrunte, de toatã ziuaºi de tot hazul, dintr-o Românie forever,(de) altfel „pitoreascã“ – mici detalii sem-nificative, din care poþi recompune, în liniimari, un tablou de ansamblu.

În ªaraiman, e, pe de-o parte, o dramãindividualã, a celui care se tot cãzneºte sãfacã pace cu el însuºi, bâjbâind prin pro-pria lui viaþã – un pas înainte ºi doi înapoi.Dar e ºi un spectacol al României, veselãforfotire balcanicã, cu mititei ºi grãtar laiarbã verde, cu amestecul ei de risipã ºichivernisealã, cu minþile ei strãlucite, decare nu mai vrem sã ºtim, fiindcã maimereu avem alte „chestiuni arzãtoare laordinea zilei“.

Un manechin dezmembrat, o valizãuzatã, un braþ de trandafiri roºii careincendiazã scena pe neaºteptate – aces-ta e tot decorul. Spectacolul iese, de fapt,din geamantanul vechi care troneazã înmijocul scenei. Odatã deschis, din el se

ivesc nechemaþi – ca din besacteauaPandorei sau a prinþului bolnav de tinereþefãrã bãtrâneþe – toþi demonii trecutului.De-acolo se nãpustesc nevindecate sufer-inþe vechi, speranþe, deziluzii, regrete –fantasme care vampirizeazã prezentul ºi-iabsorb energia pentru a reînvia o bucatãde viaþã care s-a dus, cu rãnile ºi bucuriileei. Coregrafia din ªaraiman spunepovestea coborârii într-un infern alamintirii. Finalul e ca-n Zorba: ce-a fost afost, timp viu nu-i decât prezentul. Sedanseazã, la sfârºit, cu paºi frenetici ºigesturi largi, îngropând încã o datã – pen-tru câtã vreme? – pãrerile de rãu ºi inutilul„ce-ar fi fost dacã...“.

Fondul sonor e transpus într-o partiturãcorporalã excelent interpretatã.Segmentele corpului preiau, ca o micãorchestrã kinezicã, temele muzicale aleRomicãi Puceanu ºi le transpun vizual –ritmic ºi plastic – într-o desfãºurare demiºcãri evocatoare, apte sã redea încãr-cãtura afectivã a fiecãrei secvenþe: frân-geri febrile ºi hohotiri de râsu'-plânsu',tânguiri de braþe întinse în gol, repliateapoi stingher în jurul trunchiului ori lãsatesã cadã a pagubã, balans indecis al capu-lui ºi torsului, miºcãri mici ºi uºoare demâini, ca un scuturat grãbit de aripã,pregãtind un zbor mereu amânat, inflexi-uni feline în secvenþa unui pas de deux,prãbuºiri pe sol, a lehamite ºi renunþare.

Într-o secvenþã memorabilã, un mixsurprinzãtor – muzica jeluitã a RomicãiPuceanu ºi ecoul trãgãnat al roþilor detren, amplificat prin repetiþie, aproape hip-notic – paralizeazã ca o vrajã rea voinþadansatorului prãbuºit peste valiza lui cuamintiri, þintuindu-l parcã fãrã scãpare,într-un trecut care e o parte din el însuºi ºimarele lui duºman.

N-aþi vãzut încã ªaraiman? Pãcat.Fiindcã e într-adevãr dans ºi e „contem-poran“ în mãsura în care fiecare seregãseºte în el, într-un fel sau altul. Înplus, nu face concesii nici ludicului infan-tilizant, nici unor „-isme“ sleite, la modã înalte producþii de aºa-zis „dans“ contempo-ran, de la noi sau aiurea.

Nicoleta POPA BLANARIU

Bacãu danceconnection 2015

•• LLiicchhiiddee,, ssooll iiddee,, ccrr iissaa ll iiddee –– GGlloobbaall WWaarr ((mmiinngg)) EExxeerrcc iissee ddee NNaattaa ll iiaa WWii llkk

ateneu

iunie 2015 17

Nãscut pe 1 iunie 1950, înCosmeºti, judeþul Galaþi.Impiegat, bibliotecar, poet. Fiullui Neculai Mihai ºi al Romiþei. κiîncepe studiile la ªcoala Generalãnr. 3 din Tecuci (1957-1965) ºi lecontinuã la Liceul nr. 1 (1965-1969) din aceeaºi localitategãlãþeanã. Începând din clasa aX-a frecventeazã Cenaclul„Calistrat Hogaº“ din liceu, undeciteºte poezie ºi analizeazãcreaþiile colegilor. În timpulvacanþelor lucreazã pe diferiteºantiere de construcþii, iar dupãabsolvire se înscrie la ªcoalatehnicã de impiegaþi de miºcareCFR din Galaþi (1969-1971), cali-ficându-se într-o profesie pe carenu o va abandona decât la pen-sionare, în octombrie 1998. Timpde aproape trei decenii este im-piegat de miºcare pe regionaleleCFR Iaºi ºi Galaþi, mai întâi laaceasta din urmã, de unde, în1979, se transferã în Bacãu,lucrând în aceiaºi funcþie, dar laliniile ferate uzinale de laCombinatul de ÎngrãºãminteChimice (1979-1983), Trustul deConstrucþii (1983-1987) ºiCombinatul de Celulozã ºi Hârtie„Letea“ (1987-1998). În toatãaceastã perioadã nu aban-doneazã scrisul, debutând la 2septembrie 1976, cu poeziaAcolo, inseratã la rubrica „Micaantologie“ a revistei Orizont dinTimiºoara. Pânã a ajunge înoraºul lui Bacovia mai publicã înfoile ºi revistele literare gãlãþeneIncandescenþe, Dunãrea, Paginidunãrene, precum ºi în cotidianulViaþa nouã. Se integreazã rapidîn miºcarea literarã bãcãuanã,activând mai întâi în cenaclul

„George Bacovia“ al revisteiAteneu (1979-1983), care îi ºipublicã un prim grupaj de poemeîn numãrul din decembrie 1980,apoi în Cenaclul artelor al Caseide Culturã „Vasile Alecsandri“ dinBacãu (1983-1986) ºi în cenaclul„Nichita Stãnescu“, pe care l-aîntemeiat ºi condus la BibliotecaLetea în perioada 1984-1988. Pe24 ianuarie 1981 îºi începe cola-borarea la sãptãmânalul Steagulroºu, unde pe lângã poezie maipublicã reportaje, tablete, însem-nãri. κi încearcã apoi ºansele laprincipalele reviste de culturã,încet-încet izbutind sã publicefrecvent în Luceafãrul, Familia,Convorbiri literare, România li-terarã, Caiete botoºãnene,SLAST, Flacãra º.a., unele dintreele acordându-i ºi premii la com-petiþiile literare ale vremii. LaFestivalul de poezie Costeºti -Hunedoara (1984) obþine, astfel,Premiul I ºi al revistei Românialiterarã, acesta fiind urmat de osalbã impresionantã de alte dis-tincþii: Premiul ziarului Clopotul laFestivalul „Porni Luceafãrul…“ dela Botoºani (1984), Premiul revis-tei Convorbiri literare laFestivalul „Vasile Alecsandri“ dela Iaºi (1984), Premiul III laFestivalul de poezie „NicolaeBãlcescu“ de la Râmnicu Vâlcea(1984); Premiul revisteiConvorbiri literare la Festivalul

de poezie „Porni Luceafãrul“(1985), Premiul Cenaclului„Panait Istrati“ Brãila al UniuniiScriitorilor la ConcursulInterjudeþean de Poezie „MihuDragomir – Odã pãmântului meu“(1987); Premiul III ºi, respectiv,Premiul I pentru poezie al etapeirepublicane a FestivaluluiNaþional „Cântarea României“(1988, 1989); Premiul I laFestivalul de poezie „VirgilCarianopol“ de la Caracal (1993).Se reintegreazã în viaþa cena-clierã în anul 1992, când începesã frecventeze Cenaclul„Avangarda XXI“ din Bacãu,„Destine“ (1992-1995) ºi „Amurgsentimental“ din Bucureºti.Editorial debuteazã mai întâi înplacheta colectivã Visând o cora-bie (Bacãu, 1983), iar individualabia în anul 1993, când EdituraPlumb din Bacãu îi publicã volu-mul de poeme Înserare în straiede cãlugãriþã. Un an mai târziu,la aceeaºi editurã vede luminatiparului volumul de versuri Întâm-plãri de atins cu mâna, EdituraJunimea din Iaºi îi acordã girulpentru alte trei volume de poeme:Pãcatul ochiului deschis (1996),Capcane pentru ploi (1998) ºiÎnchisori fãrã rãspuns (2000),iar Editura Melior din Bacãu(2003), pentru poemele din volu-mul Piramida de aer. În 2005,Editura Casa Scriitorilor din

Bacãu îi publicã prima antologie,Clopote în exil, distinsã cuPremiul Filialei Bacãu a UniuniiScriitorilor (2006), urmatã apoi dealte douã similare, Fântânaruldin stele (Editura AteneulScriitorilor, Bacãu, 2009), distinsãcu Premiul pentru poezie al FilialeiBacãu a Uniunii Scriitorilor (2010)ºi Epilog sau din amneziile unuicondamnat la viaþã (EdituraTipoMoldova, Iaºi, 2011, inclus încolecþia „Opera Omnia“). Dupã1990, grupaje de poezie îi apar înrevistele Ateneu, Destine,Sinteze, Amurg sentimental,Cultura, Zburãtorul, Poezia, 13Plus, Cronica, Vitraliu, Oglindaliterarã, Plumb, Porto Franco,Citadela, Viaþa de pretutindeni,Spaþii culturale, precum ºi înpublicaþiile locale Argus, Ziua,Observator T, Ultima orã, Viaþabãcãuanã, Publicitatea bã-cãuanã. La Argus ºi Viaþabãcãuanã figureazã ºi în colec-tivul de redacþie, aici, ca ºi înUltima orã ºi Ziua, publicând ºinote, informaþii, articole, interviuri,recenzii la cãrþile bãcãuanilor.Apare, de asemenea, cu poezie înplacheta colectivã Metaforepeste vremi (Editura Destine,Bucureºti, 1993) ºi în antologiileIcoana mamei (Editura Amurgsentimental, Bucureºti, 1999),Creatori din Moldova de Mijloc(Editura Casa Scriitorilor, Bacãu,

2005) ºi Bacãul cultural – 600.Antologia Plumb, 2008 (vol. I,Editura Ateneul Scriitorilor,Bacãu, 2008), iar cãrþile îi suntcomentate în principalele revistepostdecembriste. Graþie ecourilorºi recomandãrilor primite, înoctombrie 1998 devine membru alUniunii Scriitorilor ºi al AsociaþieiScriitorilor din Iaºi, de unde setransferã la Filiala Bacãu. Dinoctombrie 2001 îºi completeazãpensia cu bruma de bani pe careo obþine pe jumãtatea de normãca bibliotecar la BibliotecaLiceului de Artã „George Apostu“din Bacãu, unde a reorganizat nunumai întreaga activitate ºi fondulde carte, ci a întemeiat ºi un noucenaclu al artelor, ce ºi-a înscrisdeja în palmares câteva premii laconcursurile literare. Scrie în con-tinuare, în iunie 1999 debutând ºica prozator, în revista Ateneu,care îi publicã povestirile În trenulde Giurgiu ºi O traisã cu pietre.Din volumul în pregãtire Mireasadin sicriu, a mai publicat, în iunie2000, povestirea omonimã, ur-mate de alte douã proze scurte:…ªi statuile pot lãcrima ºi O par-tidã de pescuit. Membru fondatoral Asociaþiei Culturale „OctavianVoicu“ ºi al cenaclului omonim,secretar de redacþie al revisteiPlumb, a mai fost distins cuDiploma de Excelenþã a Casei deCulturã Tecuci, cu prilejulSemicentenarului acesteia, „pen-tru merite deosebite în afirmareaºi promovarea vieþii culturaletecucene“. La mulþi ani ºi la maimulte cãrþi!

Cornel GALBEN

Aproape de ora 14 cei aproximativ900 de invitaþi ºi-au ocupat locurile însalã. Scenã drapatã în pânzã albastrã.Pe scenã, un pupitru, o masã micã, optscaune ºi un buchet mare de flori. Înfundal o fotografie imensã a lui Grass,cu nelipsita-i pipã.

Odatã cu sosirea PreºedinteluiGermaniei, ceremonia poate începe...

Aºa cum ºi-a dorit Grass însuºi, mu-zica barocã ºi poezii de-ale sale au datramele ceremoniei.

Cu muzica începe programul. Cei optmembri ai formaþiei Capella della Torreîºi fac intrarea ºi executã o introducerelentã. Prima poezie e celebra Trotzallem (Cu toate acestea) cititã deactorul Andreas Hutzel.

Primarul oraºului Lübeck deschideseria discursurilor personalitãþilorpolitice. Urmeazã „Ministrul-Preºedinte“al landului Schleswig-Holstein, apoiMinistrul Culturii. Discursul ultimuluipolitician, primarul oraºului Gdansk e ºicel mai emoþionant. „În calitate decetãþean de onoare al oraºului Gdansk,accentueazã Paul Abramovicz, GünterGrass a fãcut pentru înþelegerea ºi pri-etenia polono-germanã mai mult decâttoþi politicienii“. Iar la sfârºit, cu vocetremurândã rosteºte cea mai frumoasãfrazã de încheiere: „Într-un fel, Grass aiubit Polonia, câteodatã mai puternicdecât noi înºine. ªi noi l-am iubit. ªisuntem mândri, noi polonezii, noilocuitorii Gdanskului, cã a fost de-ainoºtri.“

Dupã maratonul discursurilor politi-cienilor, cei opt instrumentiºti executãcu rarã virtuozitate piesã La Follia, pe

care Grass însuºi ºi-a dorit-o pentruaceastã ceremonie.

Apoi se face întuneric pe scenã. Doarun reflector lumineazã mica masã. Spreea se-ndreaptã calm un bãrbat înalt, cupãrul alb. Se aºeazã, bea din paharulaflat pe masã ºi spune câteva cuvinte îngermanã, apoi se scuzã cã trebuie sãcontinue în englezã. E scriitorul ameri-can John Irving, admirator ºi unul dintrepuþinii prieteni adevãraþi ai lui GünterGrass.

Micul discurs al lui Irving e foarte per-sonal ºi presãrat de anecdote ºi amintiriamuzante de la diferitele întâlniri cuGrass. Ele sunt încãrcate de emoþie,cãldurã ºi culoare. ªi deodatã nu mai eloc pentru tristeþe.

În anii 1962-1963 Irving era studentla Viena. Citise Toba de tinichea înenglezã, dar purta la el o ediþie broºatãîn germanã: „A avea un exemplar dinToba... era un mod de a impresionafetele“.

Altãdatã, într-o searã la New-York,dupã ce au luat împreunã cina, Grass i-a spus cã-ºi face griji în privinþa lui: „Numai pari aºa de furios cum erai odatã“.Comentariul lui Irving: „Asta era în anii’80. Fireºte, de atunci încerc mereu sãfiu furios“.

Când coboarã în registrul grav vinecâte un enunþ: „Nu mai existã scriitori –niciunul asemenea lui“. Sau, revenind laToba de tinichea evocã figura negus-torului de jucãrii Sigismund Markus,ucis de naziºti. Oskar plânge dupãMarkus, care „pãrãsind lumea a luat cuel toate jucãriile de pe lume. ªtiu cesimte Oskar. Günter Grass era regelenegustorilor de jucãrii. Acum ne-apãrãsit ºi a luat cu el toate jucãriile dinlume“.

Dupã discursul lui Irving urmeazã unintermezzo musical. Apoi douã lecturiimpresionante, tulburãtoare. Helene,fiica lui Grass citeºte poezia Cândvavisam cã trebuie sã-mi iau adio..., iarMario Adorf Kleckerburg, poem pe careGrass îl recita adesea ºi e considerat unfel de artã poeticã, cheia pentruînþelegerea operei sale întregi.

Capella de la Torre interpreteazã ociacona, care se întrerupe la unmoment dat în mijlocul unui tact.... ºiapoi se lasã cortina.

Dar discuþiile continuã în mici grupuri,în faþa teatrului ºi în curtea interioarã.Cei doi moderatori iau în continuareinterviuri...

Günter Grass ar fi putut fi mândru dereuºita ceremoniei de adio. Dar mân-dria nu-l incomoda. Acolo în cer,pesemne a zâmbit – desigur cu o gri-masã ambiguã.

Personalitãþi bãcãuane

Nicolae Mihai

Ultimul moralistincomod

•• PPooaattee uu ll tt iimmaa ffoottooggrraaff iiee .. .. ..

• urmare din pag. 24

istorie

iunie 201518

„Suspiciunea crescân-dã a lui Hitler cã el, ºi nuManstein, se gândise laSichelschnitt - «Mansteineste singurul general careîmi înþelege ideile», ar fispus el în cadrul uneiîntâlniri cu militarii – acontribuit cu siguranþã lainducerea acelei trufiicare-l va costa, în cele dinurmã, rãzboiul.“

Andrew Roberts

Indiscutabil, al DoileaRãzboi Mondial rãmâne dreptcea mai mare conflagraþie dinistoria omenirii. Conceput ºigândit ca un Blitzkrieg (rãzboi- fulger), conflagraþia se vaextinde, din pãcate, pe întregulmapamond, atrãgând în orbitasa noi state, ce se vor lupta cuînverºunare pe uscat, pe apã,în aer, testându-ºi cu aceastãocazie ºi dotãrile de armament– submarine, tancuri, racheteleV1 ºi V2, avioanele cu reacþie,în fine, bomba atomicã – cre-ate imperios, tocmai pentruobþinerea victoriei ºi încheierearãzboiului. Dacã am face oparalelã cu Marele Rãzboi(1914 – 1918) vom constata cãambele au fost declanºate cu oanumitã grabã: Marele Rãzboia fost pornit datoritã asasinatu-lui de la Sarajevo, între celedouã blocuri militare antago-nice ce urmãreau de mult sãse ciocneascã, iar Blitzkriegula început la 1 septembrie 1939dintr-o eroare de calcul al luiHitler: dictatorul german acrezut cã Anglia ºi Franþa nuvor interveni în cazul atacãriiPoloniei. Dorind ca Germaniasã domine Europa ºi chiarîntreaga planetã, Hitler a neso-

cotit rezervele unor militari cuexperienþã care-l avertizarã cãGermania nu dispune deresurse materiale ºi umane petermen lung, mai ales, în cazulunui rãzboi pe douã fronturi,greºealã pe care Germania acomis-o ºi în 1914. Aºadar,despre al Doilea RãzboiMondial s-au scris nenumãratestudii, articole, mãrturii ºilucrãri de referinþã. Între aces-tea din urmã citãm pe aceleascrise de A.J.P. Taylor, LiddellHart ºi Lothar Gruchmannexistente ºi în limba românã.De astã datã avem în faþanoastrã lucrarea masivã, cedepãºeºte 900 de pagini,datoratã istoricului britanicAndrew Roberts*, structuratãîn trei pãrþi (Asaltul, Apogeul,Rãzbunarea) ºi 18 capitoleurmate de o Concluzie. Carteaîn chestiune mai conþine ilus-traþii, hãrþi, note, bibliografie,index. Am început lectura cãrþii– despre care Sir Ian Kershawscrie pe coperta a patra:„Concisã, minunat scrisã,exhaustivã... o capodoperã“ –cu o anumitã dozã de înfrigu-rare. Titlul cãrþii este preluat deautor dintr-o cuvântare a luiChurchill þinutã în CameraComunelor la 4 iunie 1940. De-a lungul anilor, citind tot felulde cãrþi consacrate celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, despreHitler ºi sfârºitul sãu, apoi,urmãrind pe NationalGeographic emisiunile con-sacrate celui de-al TreileaReich, mi-am pus întrebareacum de a fost posibil ca Hitler,care trecuse prin ororileMarelui Rãzboi, sã fie atât deîncrezãtor în resursele poporu-lui german de a dominaEuropa ºi lumea întreagã.Hitler se gândise iniþial carãzboiul sã înceapã prin 1942 /

1943, sã-ºi punã la punct înar-marea, aºa încât pare deneînþeles graba cu care a tre-cut la fapte. Probabil, numai undestin ineluctabil l-a atras sprepieire ºi continua subaprecierea adversarilor. La fel credeauºi japonezii cã vor stãpânilumea. Iatã, bunãoarã, ce lespunea un cãpitan de sub-marin japonez, în 1944, unuigrup de marinari americaniînainte de a-i ucide: „Aceastasã vã fie pentru voi o lecþie dincare sã învãþaþi cã americaniisunt slabi. Trebuie sã fiþiconºtienþi de faptul cã Japoniava stãpâni lumea“ (p. 416).Afirmaþie, din pãcate, lipsitã delogicã. Pentru a fi o lecþie,americanii trebuiau sã fie lãsaþisã trãiascã, nu uciºi. Acestlucru a fost posibil numai dintr-o percepþie fantezistã a con-ducãtorilor naziºti care consi-derau cã rasa germanicã esteurmaºa vechilor arieni, iarslavii ºi evreii sunt suboameniºi trebuie, în parte, exterminaþi,sau puºi sã munceascã în folo-sul arienilor. Deci, la originilecelui de-al Doilea RãzboiMondial stau trei deziderate pecare Hitler dorea sã le reali-zeze: reviziuirea Tratatului dela Versailles ºi înfãptuirea uneiGermanii Mari care sã includãtoate popoarele de rasã ger-manicã, obþinerea unui spaþiuvital în Est, în defavoarearuºilor ºi îndepãrtarea evreilordin Europa. Pentru realizareaacestor idealuri, Hitler a fostconºtient, dupã obþinerea put-erii, cã trebuie sã refacã arma-ta ºi sã o reînarmeze,aservind-o, totodatã, printr-unjurãmânt de credinþã, iar înurma înþelegerii cu Blomberg(12 aprilie 1934), Hitler ºi-apropus eliminarea SA-ului ºi alui Röhm (deºi Hitler îlrechemase din Bolivia, undeRöhm era instructor militar), în„Noaptea Cuþitelor Lungi“ (30iunie 1934), rivalitatea SA-ului

cu armata fiind tranºatã înfavoarea acesteia. Devenindcancelar, Hitler începe repre-siunea antisemitã – numeroºievrei încep sã emigreze – ceva culmina cu „Noaptea deCristal“ din 9/10 noiembrie1938, declanºatã în urmauciderii diplomatului germanErnst von Rath, din cadrulAmbasadei Germaniei dinParis, de cãtre evreul polonezHerschel Grynszpan. În pofidadeclaraþiilor în favoarea pãcii ºia încheierii unui pact de nea-gresiune cu Polonia în 1934,Hitler introduce serviciul militarobligatoriu la doi ani (1935),mãreºte numãrul diviziilor, dela 21 la 36, organizeazã unplebiscit în Saar (care revine laGermania), pãtrunde înRenania, în fine, la o reuniunesecretã restrânsã, din 5 noiem-brie 1937, Hitler îºi expune pla-nurile de învingere a Angliei ºiFranþei pânã prin 1943 – 1945,dar pânã atunci, Austria ºiCehoslovacia trebuiau sã dis-parã de pe harta Europei.Pentru a-ºi aservi ºi mai multarmata, Blomberg ºi Fritschsunt obligaþi sã demisioneze,apoi, alþi câþiva generali au fostdemiºi, Hitler înconjurându-sede oameni servili ºi slugarnici,în frunte cu Keitel. O anumitãopoziþie contra lui Hitler începesã se formeze, însã, succeselereputate de acesta i-au reþinutpe complotiºti sã-l înlãture. La1 aprilie 1939, Anglia ºi Franþadau asigurãri Poloniei cã vorinterveni în cazul unei agresiu-ni germane, „... iar douã sãp-tãmâni mai târziu promisiunisimilare au fost fãcuteRomâniei ºi Greciei“ (p. 64).Totuºi, în 1938, Carol al II-leaal României vizitase Londra,Parisul, în fine, Berghoful, maipeste tot fiind primit cu rezervã.Cea mai spectaculoasãmiºcare politicã a lui Hitler afost încheierea pactului deneagresiune cu Uniunea

Sovieticã din 23 august 1939,dupã care pe „31 august 1939,un deþinut anonim dintr-unlagãr de concentrare german“,p. 65 (deºi Richard J. Evans în„Al Treilea Reich“, II, p. 754,scrie cã acest deþinut senumea Franz Honiok) esteîmbrãcat în uniforma armateipoloneze ºi împuºcat. Hitlersimuleazã atacul polonez laGleiwitz, invadeazã Polonia pe1 septembrie 1939. În finalulunui Preludiu, autorul se în-treabã dacã Hitler ar fi lãsatconducerea operaþiunilor milita-re generalilor sãi, rezultatul arfi fost altul? Întrebare „la carevolumul de faþã va cãuta sãgãseascã un rãspuns“ (p. 66).Dar, mai jos, Andrew Robertsscrie: „Sub aspect politic, aces-ta avea sã fie cel dintâi rãzboimondial eminamente ideologic,iar argumentul cãrþii de faþãeste cã tocmai acesta a fostmotivul principal pentru carenaziºtii l-au pierdut“ (p. 74).Lucru remarcat ºi de Hitler:„Acest rãzboi“, spunea Hitler înfaþa Reichstagului în 1942,„este unul dintre acele conflictefundamentale care inau-gureazã un nou mileniu ºi carezdruncinã lumea din temelii“(p. 814). Aºadar, la 1 septem-brie 1939, Wehrmachtulpãtrunde în Polonia dinspreEst, iar pe 17 septembrie 1939,Armata Roºie pãtrunde din-spre Vest, rãzboiul estedeclarat pe data de 3 septem-brie, dar numai pentruGermania de cãtre Anglia ºiFranþa. A urmat agresiuneasovieticã asupra Finlandei,apoi, invazia germanã înDanemarca ºi Norvegia, înfine, prãbuºirea Franþei numaidupã ºase sãptãmâni derãzboi, retragerea CorpuluiExpediþionar Englez laDunkerque de unde a fost sal-vat de decizia clarã a lui Hitlerde încetinire a atacului, sprestupefacþia generalilor sãi vonThoma, von Kleist, Guderian,deºi mai jos la pagina 506 estecitat istoricul Nigel Nicolsoncare comparã Stalingradul cuDunkerque: „O comparaþie maipotrivitã nu putea fi cu cazulCorpului Expediþionar Britanic,complet distrus la Dunkerque“.Dacã la Dunkerque s-a ratat,din cauza lui Hitler, o mare vic-torie, la Sedan forþele francezeconduse de generalul Corapsunt zdrobite, reeditându-se,astfel, eºecul lui Napoleon IIIdin 1870. Sâmbãtã, 22 iunie1940, capitularea Franþei estesemnatã în vagonul de laCompiegne (1918). Cum s-au

Ionel Savitescu

Furtuna rãzboiului

•• PPaarr iiss ,, 11994400

istorie

iunie 2015 19

comportat francezii în timpulocupaþiei germane uimeºte.Cei care nu au fãcut parte dinRezistenþa francezã au colabo-rat cu naziºtii, s-au dedat laacte atroce de antisemitism –bunãoarã, Joseph Lecussan„þinea o stea a lui David în port-moneul sãu, fãcutã din pieleaunui evreu, iar, în iulie 1944, aarestat 80 de evrei ºi a datordin ca aceºtia sã fie aruncaþiîntr-un puþ ºi îngropaþi de viisub saci de ciment“ (p 158) - ,încât la aceeaºi paginã 158este citatã ºi aprecierea altuiistoric: „Nu a existat nici o altãþarã ocupatã, în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, caresã contribuie mai mult la efi-cienþa iniþialã a conduceriinaziste în Europa decâtFranþa“. Iar, mai jos, AndrewRoberts scrie: „...se pare cãnatura umanã este în aºa felplãmãditã încât fiecare poporare destui neadaptaþi, fanatici,sadici ºi ucigaºi dispuºi sã con-ducã lagãre de concentrare“ (p.158). Deºi Hitler a ordonat con-ceperea Operaþiunii Leul-de-mare, pentru invazia Angliei, n-amanifestat un interes deosebitpentru efectuarea ºi îndepli-nirea ei, probabil, ºi din admi-raþie pentru Imperiul Britanic, înideea unei pãci, care sã-i asi-gure spatele, Hitler fiind obse-dat de atacarea UniuniiSovietice pe care o vedea în-vinsã în patru sãptãmâni sauluni, eroare din care au rezultatgreºeli tactice (bunãoarã, opri-rea ofensivei de cucerire aMoscovei), neascultarea gene-ralilor ºi declaraþia de rãzboi la11 decembrie 1941 adresatãStatelor Unite. Germania ºiJaponia aliate nu ºi-au dez-vãluit una, alteia intenþia deatacare a Uniunii Sovietice ºi aSUA. Insuccesele lui Mussoliniîn Africa ºi Grecia l-au determi-nat pe Hitler sã intervinã în aju-torul sãu, abãtându-l pentrumoment de la planul atacãrii

Rusiei. A urmat revolta iugosla-vã care a trebuit sã fie anihi-latã. Apoi, Hitler, în loc sã dis-trugã armata, aerodromurile ºiinstalaþiile militare de pe þãrmulenglez a preferat sã bom-bardeze oraºele britanice,supunând populaþia la nenoro-ciri incalculabile: „Kanalkampf(Rãzboiul Canalului), aºa cumeste cunoscut, în ciuda mani-festãrilor de eroism ºi, uneori, aunui cavalerism de faþadã, areprezentat, în mare, o înfiorã-toare încleºtare de ambelepãrþi, cu o ratã de pierderi de-vastator de mare“ (p. 178).Obsedat de vârstã, Hitler trecela atacul contra UniuniiSovietice fãrã a încheia osti-litãþile cu Marea Britanie ºinesolicitând Japonia sã ataceîn Extremul Orient sovietic.Ulterior, mulþi generali germaniau declarat cã-l sfãtuiserã peHitler sã nu lupte pe douã fron-turi, cum gândise ºi vonSchlieffen, negândind, bunãoa-rã, cã Anglia ºi Rusia, apoi,SUA (dupã ce i-a declarat înmod nesãbuit rãzboi) s-au aliatîmpotriva sa. SubestimareaRusiei a fost eroarea funda-mentalã a lui Hitler: „În 1941,URSS-ul dispunea de mai mulþisoldaþi ºi de mai multe tancuridecât toate forþele armate,puse laolaltã, ale restului lumiiºi avea acelaºi numãr deavioane ca acestea, la un loc“(p. 236). Fuga lui Hess înAnglia „fãrã ºtirea lui Hitler“ (p.243), deºi s-a emis ipoteza cãzborul lui Hess s-a petrecut cuasentimentul lui Hitler (v. HeinzLinge „Cu Hitler pânã lasfârºit“ ed. Corint, 2014, pp.142/143, dar se mai poate con-sulta ºi monografia care i-a fostdedicatã de Lynn Picknett,Clive Prince, Stephen Prior,2010) a complicat lucrurile.Stalin a nesocotit avertis-mentele despre iminenþa ata-cului german, inclusiv al luiRichard Sorge, care comuni-

case data de 22 iunie (deºiautorul cãrþii dedicate spionuluisovietic, Robert Whymant, dãdata de 15 iunie, nesocotitã deserviciile secrete sovietice, p.256) încât atacul german a bul-versat întreaga conduceresovieticã. Înaintarea spreMoscova este opritã sprenemulþumirea generalilor ger-mani, în favoarea altor þinte:Crimeea, Caucazul, Leningrad,Kiev. În privinþa Moscovei,istoricul Liddell Hart scrie înprimul volum al Istoriei sale, p.226: „Câteva detaºamente aureuºit sã pãtrundã în suburbiileMoscovei“, iar în volumul aldoilea, p. 436, scrie cã laMoscova „n-au ajuns nicio-datã“. Tot Liddell Hart în volu-mul al doilea, p. 131, neinformeazã cã în vara anului1943, la Kirovograd s-au întâl-nit Molotov ºi Ribbentrop pen-tru a termina rãzboiul.Pretenþiile exagerate ale pãrþiigermane au contribuit carãzboiul sã continue. La 6decembrie 1941 asaltul asupraMoscovei este oprit, iararmatele ruseºti dau primulcontraatac care se soldeazã cuun mare numãr de prizonierigermani. Cealaltã puteremajorã a Axei, Japonia atacãSUA la 7 decembrie 1941transformând rãzboiul într-unulmondial, provocând floteiamericane de la Pearl Harbourmari daune. Expansiuneajaponezã se extinde în Asia deSud – Est, ameninþã Australia,India ºi dacã ar fi colaborat maieficient cu Germania, probabil,cã supremaþia englezã ar fi fostpusã în dificultate. Însã, Hitlercomite o nouã gafã declarândrãzboi SUA: „Retrospectiv,aceasta pare sã fi fost o deciziede o incredibilã prostie, un actde o trufie sinucigaºã, comis lamai puþin de ºase luni de laatacul Uniunii Sovietice“ (p.307). Hitler s-a dovedit, cutoate pretenþiile sale de buncunoscãtor al istoriei, un dile-tant în aprecierea puteriiAmericii, pentru cã într-o dis-cuþie cu Molotov la Berlin (12noiembrie 1940), îi spunea cãabia peste câteva deceniiAmerica va constitui o amenin-þare, uitând cã victoria Aliaþilorîn Marele Rãzboi s-a datorattocmai ajutorului american.Neîncrederea, defetismul unorgenerali germani a contribuit laformarea unei disidenþe tacite,cu gândul eliminãrii lui Hitler.Preocupat de zdrobirea UniuniiSovietice, Hitler voia sã rezolveºi problema evreiascã înEuropa, considerându-i ca pro-motori ai bolºevismului. Deºiau emigrat masiv, au rãmassuficienþi evrei care urmau sãfie închiºi în ghetouri, lagãre, însfârºit, exterminaþi, când s-aconstatat cã expulzarea lor dinEuropa, în Madagascar sau înUganda era o întreprinderecostisitoare. Soluþia finalã fiindpusã în aplicare ºi îndeplinitãcu ajutorul multor specialiºti ai„ingineriei sociale“ (p. 386).Hitler a mai profeþit „cã atât

creºtinismul cât ºi iudaismul«vor fi distruse» din cauza lip-sei lor de preþuire a animalelor,de acelaºi om care avea«puþinã preþuire» faþã de speciaumanã“ (p. 367). Dacã înEuropa ºi pe teritoriul UniuniiSovietice s-au dat bãtãliicrâncene, nu e mai puþin ade-vãrat cã înfruntarea navalã din-tre Japonia ºi America laMidway ºi cea terestrã de laGuadalcanal au infirmat invinci-bilitatea armatei ºi floteijaponeze, dar a scos în evi-denþã cruzimea ºi spiritul desacrificiu al soldaþilor ºi ofiþe-rilor japonezi. Evident,Stalingradul rãmâne bãtãliacea mai cunoscutã a rãzboiuluial doilea, cãreia i s-au consa-crat ample exegeze – între carecea a lui Antony Beevor ºi a luiMichael K. Jones sunt traduseîn limba românã -, ce exami-neazã îndeaproape momentelebãtãliei, începutã la 22 iulie1942, când armatele germanes-au îndreptat spre Volga ºiîncheiatã în ianuarie / februarie1943 prin capitularea generalu-lui Paulus (a se vedea în acestsens exegezele celor doi istori-ci englezi amintiþi mai sus), deºiAndrew Roberts scrie la pagina503 cã Paulus a fost fãcut pri-zonier pe data de 31 ianuarie1943. Încercarea lui vonManstein de a-l salva a eºuat.Cu puþin timp înainte de capitu-lare, Hitler l-a avansat pePaulus la gradul de feld-mareºal, nu mareºal, cum scrieAndrew Roberts (p. 502).Aportul românesc este apreci-at, deºi Michael K. Jones con-siderã cã totul s-a transformatîntr-un haos. În fine, laStalingrad, la conducereaarmatei ruse s-au succedat maimulþi comandanþi – Kolpakci,Lopatin, Ciuikov. DupãStalingrad, armata germanã vasuferi o nouã înfrângere laKursk (cea mai mare bãtãlie deblindate din istorie), luptã caredupã estimãrile lui Mansteintrebuia sã înceapã în martie1943, amânatã de Hitler pânãîn iulie, timp care le-a permisruºilor sã se fortifice ºi sãreziste asaltului german, iarnoua generaþie de tancuripromisã de Albert Speer aîntârziat nepermis de mult:„Rezultatul bãtãliei de la Kurska fost excelent pentru moralulruºilor ºi, prin contrast, extremde nefavorabil germanilor“ (p.615). Insuccesul de pe frontulde Est l-a determinat pe Hitlersã fortifice litoralul vestic alEuropei unde se pregãtea onouã debarcare, obligându-l,totodatã, sã dispunã trupenumeroase care ar fi putut sã lefoloseascã în Est. Debarcareaînceputã pe 6 iunie 1944, con-dusã de generalul americanEisen-hower i-a surprins pegermani, care o socoteau odiversiune. Mai mult, Hitlerdormea, Rommel era plecat,Rundstedt era nesigur. Nu atrecut mult ºi Hitler se confrun-tã cu atentatul din 20 iulie 1944pus la cale de Claus von

Stauffenberg, din care scapãcu rãni uºoare, dezlãnþuind orepresiune sângeroasã, iarneîncrederea sa faþã de gene-rali a crescut. Încolþit, pe celedouã fronturi, Hitler încearcã oofensivã în Ardeni contraarmatelor americane soldatã,în final, cu un eºec, dupã caredegringolada Germaniei nu maipoate fi opritã, Berlinul estecapturat de sovietici, Hitler sesinucide. Cum s-a comportatArmata Roºie pe teritoriulGermaniei învinse lasã dedorit. Multe portrete ale unorofiþeri superiori germani, sovi-etici ºi ai Aliaþilor occidentali,diverse caracterizãri ale luiHitler emise de Churchill,Stalin, Rommel, Manstein,Kleist, Blumentritt fac ca lecturasã devinã captivantã. Ar mai fide elucidat cine anume estevinovat de ascensiunea fulmi-nantã a lui Hitler pe scenapoliticã ºi militarã a Germanieiinterbelice? Dupã opinia noas-trã de acest lucru se face vino-vat Paul von Hindenburg,nebãnuind spre ce catastrofãva împinge Germania protejatulsãu. În sfârºit, astãzi fostele þãrimembre ale Axei sunt naþiuniprospere cu economii dina-mice. A urmat a doua fazã arãzboiului: pedepsirea Japonieicare dupã înfrângerile navale ºiterestre mai lupta încã cu unfanatism de neînþeles, fãrã sorþide izbândã. Numai bombar-darea celor douã oraºeHiroshima ºi Nagasaki a deter-minat-o sã capituleze. În fine,într-un capitol final, AndrewRoberts trece în revistãcauzele pentru care Axa a pier-dut rãzboiul. Din pãcate, s-austrecurat unele inadvertenþe: lapagina 473, Kleist a capturatSevastopolul pe data de 5august, însã la pagina 593cucerirea Sevastopolului esteatribuitã, corect, pe data de 4iulie 1942 lui Manstein, acestafiind denumit de cãtre Hitler„Cuceritorul Sevastopolului“ ºiavansat la gradul de feld-mareºal. La pagina 632,Conferinþa de la Casablanca(ianuarie 1942, în realitate, ia-nuarie 1943, cum este scris înalte situaþii). Evident, o lucrarelaborioasã care întregeºteuriaºã bibliografie a celui de-alDoilea Rãzboi Mondial.________________________

* ANDREW ROBERTS –FURTUNA RÃZBOIULUI.O NOUÃ ISTORIE ACELUI DE-AL DOILEARÃZBOI MONDIAL. Tradu-cere din limba englezã:Florin Sia, Ed. Litera, 2013,948 p., 59,90 lei

•• LLaa „„uummbbrraa““ lluu ii LLeenniinn ,, cceerreemmoonniiaa sseemmnnããrr ii ii TTrraattaattuulluu iiRRiibbbbeenntt rroopp –– MMoolloottoovv

lecturi

iunie 201520

Este general cunoscut – totnetul o ºtie! - cã memoria esteun proces psihic care constã înîntipãrirea, recunoaºterea ºireproducerea senzaþiilor, senti-mentelor, miºcãrilor, cunoºtin-þelor etc. din trecut. Memoriadefineºte dimensiunea tempo-ralã a organizãrii noastre psi-hice, integrarea ei pe cele treisegmente ale orizontului tem-poral – trecut, prezent, viitor. Încâmpul psihologiei aplica-te, memoria este procesul încare informaþia este codificatã,stocatã ºi ulterior recuperatã.Codificarea permite informaþi-ilor din lumea exterioarã sãajungã la cele cinci simþuri înformele de stimuli chimici ºifizici. În aceastã primã etapãinformaþiile trebuie sã fieschimbate, astfel încât sãpoatã sa fie puse în procesulde codare. Depozitarea este adoua etapã sau proces dememorie. Aceasta implicã fap-tul cã informaþia este menþi-nutã pe varii perioade de timp.În cele din urmã, al treilea pro-ces echivaleazã cu recuper-area informaþiilor care au foststocate. Unele încercãri derecuperare se pot realiza fãrãefort, datoritã tipului de infor-maþii, în timp ce alte „rememo-rãri“ cunosc un grad mai înaltde dificultate. Din punct devedere al procesãrii informaþieiexistã trei etape principale înformarea ºi recuperarea me-moriei. Pe de altã parte, pier-derea memoriei este descrisãca uitare sau ca o tulburaremedicalã, amnezie. Printrerânduri ne putem da seama cã,datoritã memoriei, fiinþa noas-trã psihicã, eul, dobândeºtecontinuitatea identitãþii în timp.Fãrã o asemenea dimensiuneamnezicã, am trãi numai pre-zentul clipei, am fi în perma-nenþã puºi în faþa unor situaþiinoi, pentru care nu am dispunede nici un fel de experienþãelaboratã, de nici un procedeude abordare ºi rezolvare, ne-am zbate permanent în joculîncercãrilor ºi al erorilor, adap-tarea devenind, practic, im-posibilã.

Funcþia memoriei devine,aºadar, o condiþie indispens-abilã a existenþei ºi adaptãriioptime. Ea se datoreazã plas-ticitãþii creierului – proprietateade a-ºi modifica starea internãsub influenþa stimulilor externi– ºi capacitãþii lui de înregis-trare, pãstrare ºi reactualizarea „urmelor“ acestor stimuli.

Memoria umanã a cunoscuto amplã dezvoltare istoricã, încursul cãreia ºi-a restructuratatât schema de funcþionareinternã, prin trecerea de laforme imediate la forme medi-ate (prin limbaj ºi procedeemnemotehnice de naturã log-icã), cât ºi aria de cuprindere,ajungând sã înregistreze ºi sãconserve informaþii despretoate genurile de fenomene ºievenimente, precum ºi întrea-ga gamã de experienþe, acce-sibile la nivel individual ºicomunitar. Latura remarcabilãa evoluþiei memoriei umaneconstã în diferenþierea ºi indi-vidualizarea capacitãþii reactu-alizãrii, care permite valorifi-

carea propriu-zisã a informa-þiei ºi experienþei stocate, ºidesfãºurarea unor activitãþimintale autonome, în care tre-cutul se leagã de prezent, iarprezentul de viitor.

Parcã mai pregnant decâtaltãdatã, în special editurilemari mizeazã pe cãrþi de me-morialisticã. Vrând-nevrând,îmi aduc aminte de succesuldeosebit al Ioanei Pârvulescucu „Întoarcere în Bucureºtiulinterbelic“, cartea cãreia i-auurmat „În intimitatea secolului19“ ºi „Întoarcere în secolulXXI“. Nu mai vorbim de„Jurnalul“ lui Arºavir Acterianori de însemnãrile RegineiMaria, cele din urmã devenindde-a dreptul un eveniment cul-tural de primã mãrime care a„satelizat“ alte câteva subiecte.Din aceeaºi categorie ar puteafi „Podul Mogoºoaiei. Povesteaunei strãzi“ (GheorgheCrutzescu), „Bucureºtii de altã-datã“ (Constantin Bacalbaºa),„Caleidoscopul unei jumãtãþi deveac în Bucureºti“ (ConstantinBeldie). Desigur, lista ar puteafi cu mult mai lungã ºi, firesc,încãrcatã de subiectivitate.Sunt cãrþi care recompun at-mosfera unei perioade, spaþiulºi timpul glisând între real ºiimaginar. Dupã cum e firesc,multe dintre acestea mizeazãpe un ton confesiv, cointeresatde a stabili o legãturã directãcu cititorul. Marele avantaj ar fitocmai faptul cã cititorul în dis-cuþie poate veni dinspre oricedomeniu ºi poate arunca în„lupta“ cu obiectul cãrþii suma

cunoºtinþelor ºi abilitãþilor salede interpretare. Volumele men-þionate nu reclamã în imediatun lector specializat în dome-niul criticii ori al istoriei literare,tablourile ori personajele sur-prinse „în epocã“ conturândextrem de verosimil tuºe ge-neral admise de marele public.

În tot acest spaþiu livresc,interesat de a recompune maiîntâi de toate Bucureºtiul inter-belic, un loc aparte îl ocupãvolumul „Iaºii de odinioarã“,apãrut la Editura „Corint“ în2015. Ediþia de faþã cuprindemare parte a însemnãrilor/arti-colelor apãrute în cele douãvolume din 1923 (Tipografia„Lumina Moldovei“) ºi 1928(Editura „Viaþa Româneascã“).Autorul rândurilor – RudolfSuþu (1880-1949) cunoaºte unstatut deosebit. Deopotrivãprinþ ºi cronicar, are mai raracapacitate de a-ºi surprindeoraºul iubit în toate amãnun-tele sale, diagnosticând cursulevenimentelor, stabilind legã-turi în cadrul societãþii contem-porane. Pare cã nimic nu estelãsat la o parte. Rudolf Suþu einteresat deopotrivã de caselefrumoase ce se aflã de-a lun-gul strãzilor principale, de grã-dinile vremii, combinã inteli-gent amintiri personale cuistorii preluate de la pãrinþi,bunici ºi strãbunici, toate aces-tea scoþând în evidenþã me-canica socialã a momentului.Tot acest interes faþã de Iaºi ecumva explicat în prefaþa sem-natã de Radu Negrescu –Suþu, nepot al autorului.

Prefaþatorul reface istoria fami-liei, consemnând îndeosebiperformanþele politice ale luiAlexandru Vodã (strãbunicullui Rudolf Suþu), cât ºi continu-itatea interesului faþã de cul-turã în marea familie a drago-manilor.

„Iaºii de odinioarã“ adunã înpaginile sale, în tuºe groase orimai fine, rânduri despreFamilia Regalã, boierimeavremii, pânã la varii cla-se/pãturi sociale – moºieri,francmasoni, artiºti, profesori,preoþi, beizadele. În mareagalerie a personajelor „ana-lizate“ apar, evident printrealþii, Mihai Eminescu, GeorgeEnescu, Spiru Haret, CostacheNegruzzi, Mihail Kogãlniceanu,Vasile Alecsandri, Matei Millo,Badea Cârþan, Barbu Lãutaru.Lista e completatã de oameniiimportanþi ai Iaºilor, plus:chipuri de femei a cãror fru-museþe a rãpit inimile multora,cofetari ºi patiseri, ingineri,oameni joviali („de spirit“),politicieni care anunþau/pre-faþau noua politicã, pânã la…escroci, tâlhari la drumul mareori apariþii unice – precum ceaa cãlãului Gavril Buzatu: „…armaºul sã meargã el însuºi laînchisoare ºi sã întrebe pe toþiclienþii sãi de acolo, care dintreei ar voi, în schimbul capuluisãu ºi al libertãþii, sãîmbrãþiºeze frumoasa meseriede… cãlãu, care era vacantã.Refuzarã toþi. Unul singur primiºi acela fu Gravril Buzatu, unþigan colos la trup, slut la faþã ºicu o privire fioroasã de te vâra

în friguri la cea dintâi cãutã-turã“. Instituþiile oraºului nu aufost uitate nici ele, fiind înmarea lor majoritate inventari-ate. Aflãm cum, pentru vremeasa, Institutul de Anatomie „eraunicul din Europa, având insta-laþii speciale pentru manipu-larea cadavrelor astfel: cada-vrele erau trimise pe vagoneteprin galerii subterane, urcateprintr-un ascensor în amfiteatru,unde sosesc deschizându-sedouã uºi în podea, drept în faþabãncilor amfiteatrului. Lecþiileterminate, cadavrele eraucoborâte cu ascensorul, iarprin ºinele din subteraneîndreptate la diferite secþiunide Anatomie“. Rânduri despreBolta Rece ori Moº Berl. Apoidespre negustorimea de la1890 care se întindea de-a lun-gul Strãzii Carol, StrãziiPãcurari ori Strãzii Române.Dintre articolele ulteriorapãrute în presã semnalez înspecial ampla prezentare alibrarilor ºi librãriilor vechi dinoraº.

Coperta a patra a cãrþiiexplicã intenþia colecþiei„Istoria cu blazon“. Reþinem:„Istoria cu blazon este istoriaelitelor autentice. Estepovestea unei lumi care astrãlucit prin stil, prininteligenþã, bun-gust ºi subtili-tatea conversaþiei din saloane.Este istoria unor oameni careau fost binecuvântaþi nu numaicu avere ºi ranguri, ci ºi cupatriotism, spirit de sacrificiu ºisimþul datoriei“. Într-adevãr, ºi„Iaºii de odinioarã“ acoperãperfect un asemenea demers.

Rudolf Suþu ne aratã pentruîncã o datã cum trecutul seleagã de prezent, iar prezentulde viitor: „Iaºul a fost cândvaun oraº de elitã, plin de viaþã ºide muncã, cãci mai tot ce s-azidit atunci avem astãzi, strãlu-citã mãrturie ºi oglindã a trecu-tului. Trãiam mai bine cu toþii.[…] S-a dus ºi poesia acestorclipe. Dupã treizeci-patruzecide ani trecuþi de atunci, n-amai rãmas decât amintireaacelor vremuri. Cu ochii topiþiîn negurile celor mai îndepãr-tate aduceri aminte, pare cã îþitrec dinainte, prin vãile fru-moase ale Iaºului, þãraniicãlãreþi venind spre oraº în zide Duminicã, însufleþiþi cu toþiide aceleaºi simþãminte, defrãþie, de prietenie, cu sufletcurat ºi deschis. Ei purtauveºminte de moldoveni, aºacum în copilãria noastrã nedeprinsesem sã-i vedemîmbrãcaþi. Erau oþeliþi numai denevoile lor. Pe clinuriledealurilor ce împrejmuiescoraºul, mijeau printre livezilebogate case vesele þãrãneºti,unde în timpul verii chiar ºi ceide la oraºe locuiau în voiebunã ºi hodinã. ªi în afara ºiînãuntrul oraºului, era o mânãde oameni care se iubeau întreei, ieºenii buni ºi blânzi… ªi încasa lui Bezede GrigorieSturdza, ca ºi la casa lui moºuStan, aceleaºi simþãminteerau, acelaº gând îi stãpânea:dragostea de casa ºi de nea-mul lor“.

Marius MANTA

Iaºiul în memoriaunui etern prezent

•• VVaalleerr iiuu GGoonncceeaarr iiuucc –– BBaassmm

iunie 2015 21

interpretãri

Cu ocazia republicãrii studiu-lui „Ce trebuie sã fie Eminescupentru noi?“, semnat deRomulus Demetrescu, în 1921,Ionel Opriºan face ºi urmãtorulcomentariu: „Deschiderile auto-rului, dupã cum o dovedeºtetextul publicat, sunt ademeni-toare“ („Corpusul receptãrii cri-tice a operei lui M. Eminescu“,sec. XX, vol. 26, EdituraSaeculum I.O, Bucureºti, 2011,p. 283). Dar la fel de ademeni-toare sunt ºi remarcile pe careRomulus Demetrescu le face înstudiul „Isvoarele filosofãrii în«SCRISOAREA l-A» de MihailEminescu“, publicat în 1924.Referindu-se la acest text, NaeAntonescu noteazã: „Un intere-sant studiu dedicã ºi pesimis-mului eminescian, cãruia îideterminã ºi alte izvoare decâtcele strict schopenhauerieneidentificând rãdãcini ideologiceîn vechea literaturã românãbisericeascã, idee valoroasã ºioriginalã la data afirmãrii ei“(„Cuvânt introductiv“ la volumul„Însemnãri critice“, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1979, încare sunt cuprinse o parte dintextele critice semnate deRomulus Demetrescu).

Studiul din 1924 a fost publi-cat în revista „Societatea demâine“, Anul I, Nr. 17-18, din15 august 1924, pp. 356-358.Referinþele care urmeazã trimitcãtre aceastã sursã, întrucât nuam cunoºtinþã cã a fost republi-cat cu altã ocazie, deºi cred cãmerita. Anticipând, trebuie sãspun cã este un text dedicat luiG. Bogdan-Duicã, dens ºi com-petent argumentat. Problemaeste pusã, cu multã dezin-volturã, încã de la început.

Mai întâi, fãcând referire lainfluenþa lui Schopenhauer,autorul declarã: „Ori de câte oriam citit sau studiat poezia luiEminescu, am avut impresia cãpesimismul sãu nu se poatereduce cu totul numai laînrâurirea cugetãrii schopen-haueriane“ (p. 356). Intenþia luiRomulus Demetrescu esteaceea de a dovedi cã spiritul luiEminescu, deºi avea înclinaþiinaturale spre pesimism, s-aformat prin prelucrarea genialãa celor mai valoroase surse dinîntreaga culturã universalã.Explicaþia datã de exeget estefoarte îndreptãþitã: „De altfel,având o culturã aºa de bogatãºi de aleasã, o putere de plãs-muire atât de covârºitoare, –fiind, în acelaºi timp o persona-litate neaºteptatã ºi inexplica-bilã pentru evoluþia, pânã la el,a literaturii naþionale, – nu e demirare cã Eminescu a putut sin-tetiza în opera sa poeticã ele-mente aºa de felurite“ (p. 356).În plus, observã R. Demetresu,„chiar cronologiceºte, con-cepþia sa prezintã în linii gen-erale oareº-care variaþie dedesfãºurare: un motiv mai multde a înlãtura explicarea pesi-mismului poetului nostru numaiprin filosofia lui Schopenhauer,care e aleasã definitiv ca ultimrefugiu al sufletului sãu, sdrun-cinat de furtunile vieþii, - abiacãtre sfârºitul activitãþii salepoetice“ (p. 356).

Mai apoi, chiar în pasulurmãtor, Romulus Demetrescuse pronunþã ºi în ce priveºterelaþia marelui nostru poet-cu-getãtor cu spiritualitatea india-nã. Cu referire la aceastã ches-tiune, el noteazã: „Pe de altãparte avem dovada sigurã cãnici reducerea pesimismului sãula filosofia indicã, nu este în-temeiatã. E tot o explicaþie sim-plistã ca ºi cealaltã“ (p. 356).

Dupã stabilirea acestor alini-amente ale discursului, cãtrefinalul primei pãrþi a studiului,exegetul, fãrã a aduce argu-mente, declarã: „Noi am puteadovedi, bunãoarã, cã pesimis-mul lui Eminescu îºi are – în cepriveºte punctele de sprijinexterior – ºi unele rãdãcini îninfluenþa literaturii vechi popu-lare ºi bisericeºti, pe care poet-ul o cunoºtea bine“ (p. 356). ªi,în firescul discursului, urmeazãconcluzia acestei prime pãrþi:„Din toate acestea rezultãconvingerea cã noi nu putemexplica pesimismul celui maimare poet gânditor al literaturiiromâneºti, decât analizând înamãnunte, cât ne permiteopera ºi biografia poetului,toate izvoarele posibile, fãcândabstracþie de sursa fundamen-talã, sufletul poetului, care tre-buie studiat aparte“ (p. 356).

În aceastã situaþie, în parteaa doua a studiului, RomulusDemetrescu îºi propune sãanalizeze „pesimismul poetuluinostru în legãturã cu ideeaevoluþionismului, a deveniriiuniversale mai exact, plecândde la poezia tipicã pentru acestscop: «Scrisoarea l»“ (p. 356).Poezie în care, crede exegetul;Eminescu, prin versurile „Deºitrepte osebite le-au ieºit dinurna sorþii,/ Deopotrivã-i stã-pâneºte raza ta ºi geniul sorþii“,cugetã asupra sorþii uniformeasupra tuturor fiinþelor ome-neºti, stãpânite de raza lunii ºigeniul sorþii. Explicaþia? „Ca înmulte alte poezii, luna întru-peazã pentru Eminescu ºi aiciexpresia existenþei senine fãrãviaþã, din lumea astralã, în con-trast cu lumea fiinþelor sbuciu-mate de pe pãmânt“ (p. 356).

Mai departe, RomulusDemetrescu face greºeala pecare au fãcut-o majoritateaexegeþilor vremii, aceea de acãuta, în concepþia metafizicãeminescianã, dimensiunea on-tologicã a cosmogoniei poetice.În acest sens, el scrie: „Dacãne dãm seama cã în acesteversuri Eminescu plãsmuieºtenaºterea ºi dispariþia universu-lui, legând de trecãtoarea-iexistenþã nimicnicia sbuciu-mãrilor vieþii, vedem cã pesi-mismul sãu, pe lângã faptul cãizvorãºte din înclinãrile salesufleteºti, este ºi o concepþiemetafizicã, întemeiatã pe rostulexistenþei în genere“ (p. 356).Or, în realitate, Eminescu,mãcar în mãsura în care îlcunoºtea foarte bine peImmanuel Kant, ºtia cã proble-ma naºterii ºi dispariþiei univer-sului nu este potrivitã pentrumintea omeneascã. Nevoiaminþii omeneºti este de a con-strui un model explicativ,cuprinzibil cu raþiunea ºisimþirea, pe care sã-l asume catemelie a întregii cunoaºteri.Aºadar, Eminescu nu se strã-duia sã împiedice „prãvãlirea“universului, ci încerca sãstopeze, cu mijloace poetico-filosofice, sã stopeze derapajulla infinit a gândirii ºi simþiriiumane. Aceasta înseamnã cãîntreaga cosmogonie emines-cianã trebuie valorificatã subaspectul dimensiunilor saleepistemice, artistice ºi moraleºi, mult mai puþin, sub aspectpur ontologic, ori creaþionist.

De altfel, cu puþinã îngã-duinþã, nu trebuie exclusã întotalitate nici posibilitatea ca,chiar ºi viziunea lui RomulusDemetrescu, dacã ar fi fostdusã mai departe, sã seîndrepte cãtre o asemeneaînþelegere. La timpul respectivînsã, iatã ce mai noteazãexegetul: „Din «Împãrat ºiProletar» s-ar conchide maiuºor, la prima vedere, asupraasemãnãrii de concepþie cupesimismul lui Schopenhauer;din «Scrisoarea l» (1881) amînclina spre filosofia indicã –dupã concepþia cunoscutã lanoi – dar am fi mai departe de

Schopenhauer“ (p. 356).Aceastã afirmaþie trebuie reþi-nutã, ca fiind una originalã, cuatât mai mult pentru timpulrespectiv.

Meritorie este ºi încercarealui Romulus Demetrescu de aoferi o altã explicaþie pesimis-mului eminescian, pornind dela o înþelegere mai profundã, îngeneral, a conºtiinþei filosoficepesimiste. „Pesimismul cacugetare, ca concepþie filoso-ficã, pleacã de la categoriametafizicã a identitãþii sau non-identitãþii substanþei universale.Aceastã problemã a identitãþiisubstanþei o aflãm ºi în cuge-tarea mitologico-filosoficã indi-anã, dar ºi în filosofia greacã,mai ales la filosofii din ºcoalaeleatã ºi la unii din veacul V. a.Chr.“ (pp. 356-357).

Discuþia privind cosmogoniaeminescianã este condusã deRomulus Demetrescu pe tãrâ-mul disputei multimilenare din-tre eleaþi ºi heraclitieni, dintreFiinþã ºi Devenire (Nefiinþã). Întimp ce eleaþii respingdevenirea, Heraclit nu acceptãfiinþa. „Eleaþii Xenofones ºiParmenides sunt adinamiºti, einu admit evoluþia substanþei ciexistenþa ei – fãrã început,neschimbatã, infinitã, continuã.Substanþa e persistentã, ea seconfundã cu D-zeu, care e «cutotul ochi, urechi ºi gândire» ºicare e stãpânul cârmuitor ºiinfinit al lumii… Herakleitos dinEfes crede, dimpotrivã, cãnatura este devenirea veºnicã:totul curge, nimic – afarã delegea dinamicã universalã – nue etern, nimic nu e identic înlume, substanþa apare în formeveºnic noi“ (p. 357). Aflatã înaceastã dificultate de alegere,privind rostul existenþei, minteaomului, crede exegetul, dacãopteazã pentru perspectivapermanentei deveniri (totul dis-pare) ajunge în mod necesar lapesimism. Ce observãRomulus Demetrescu în legã-turã cu viziunea cosmogonicãdin „Scrisoarea I“? Cã aceastanu se identificã nici cu ceavedicã, nici cu cea brahmanicãºi nu se confundã nici cu viz-iunea heraclitianã. „Deºi avândcâteva asemãnãri de formã, deexpresii, cu pasajul din filosofiavedicã, unele apropieri cuEleaþii ºi cu Heraclit, cugetareadin „Scrisoarea I“ a luiEminescu depãºeºte miezulacestor filosofãri. Ea ne dã ocosmogonie, care nu e exclussã aibã ºi unele asemãnãri cucosmogonia noastrã popularã,dar care e întregitã, peste ele-mentele diverse ale ideilordespre lume din filosofia anticã,

cu o valorificare a cosmosului.Concepþia lui Eminescu dinaceastã poezie nu e nici ceacreºtinã-teistã, cãci punctul ceîncepe a se miºca din haosulpe care-l face mumã (îl însu-fleþeºte), devine Tatãl universu-lui, creatorul. ªi apoi, mai jos,poetul spune: «Unul e în toþi,tot astfel precum una e întoate»; ceea ce este Panteism“(p. 357).

Aºadar, Romulus Demetrescususþine cã viziunea luiEminescu nu se identificã nicicu înþelegerea vedicã, nici cucea brahmanicã, nici cu viz-iunea heraclitianã, nici cu ceacreºtino-teistã. Dar nu poate ficonfundatã nici cu viziuneabudistã. „Cãci la Budhism, ca ºila Schopenhauer, dorinþa sauvoinþa de a trãi (am spune aziinstinctul vieþii, ori cu Bergson,l’ élan vital) sunt cauzeledurerii. Perpetuitatea sub-stanþei în forme diverse, agre-gaþia este vidul, singur imobilpentru Budhism. Dar laEminescu formele existenþei (înScrisoarea I) pornesc din nefi-inþa paºnicã, pe care o putemdetermina aºa cum era laînceput. Pesimismul înScrisoarea I apare ca rezultatal evoluþiei mecaniste univer-sale, de la lipsa completã deviaþã ºi simþ ºi pânã la sfârºitulei“ (p. 357). Aici, R.Demetrescu sesizeazã mo-dernitatea concepþiei luiEminescu, întrucât „evidenþi-azã complet ideea cosmogo-nicã a lui Kant-Laplace“ (p.357). Folosind cuvintele exege-tului, aflãm cã viziunea emines-cianã trebuie înþeleasã astfel:„În aceastã evoluþie de la nefi-inþã la existenþã ºi iarãºi la nefi-inþã, concepþia despre cosmosa poetului nostru apare, aºadar, ca o sintezã originalã,rezultat al studiului filosofieicare l-a preocupat totdeauna.Ceea ce însã e de admirat,este tocmai puterea de plãs-muire a fantaziei sale cre-atoare“ (p. 357).

Dar iatã ºi concluzia studiu-lui: „Cã Eminescu dã formepoetice cugetãrii antice, nu e oîntâmplare ºi un caz unic înScrisoarea I. ªi în alte poeziigãsim concepþia platonicã oristoicã, în privinþa universului ºia valorii vieþii. Aceste chestiuniînsã depãºesc cadrul de idei apoeziei studiate aici. Aici amîncercat doar atât deocamdatã:sã arãtãm cã filosofia Scrisorii leste o sintezã de cugetãri, carerezultã din îmbinarea cunoº-tinþelor din istoria gândirii, ºi nuse poate reduce la o singurãfilozofie, ca cea vedicã, ori a luiSchopenhauer, ori chiar la ceagreacã numai, cãci din toateacestea aflãm câte ceva ºipeste toate acestea, cugetareapoetului nostru ridicã o schelãde gândiri personale“ (p. 358).Din pãcate, sugestia luiRomulus Demetrescu, aceeade a se cãuta schela gândiriipersonale a lui Eminescu, nu aavut ecou, întrucât a rãmasnecunoscutã. Oricum, deºi atrecut ceva timp, ºansa semenþine ºi trebuie valorificatã.

ªtefan MUNTEANU

Romulus Demetrescudespre filosofialui Eminescu (Il)

•• LL iivv iiuu SSuuhhaarr –– PPoovveessttee ccuu oobbiieeccttee

eseu

iunie 201522

„„DDuubblluull““ddoossttooiieevvsskkiiaann ((IIII))

„Omul dedublat“, în volumul„Nopþi albe“, Editura pentruLiteraturã, Bucureºti,1969,pag. 169-374, din care vomcita)…

Un funcþionar, consilier titu-lar, se trezeºte într-o dimineaþãobiºnuitã ºi „alergã la oglin-joara de pe scrin“ (Op. cit.,pag.172), pentru a se examinaca sã vadã dacã aratã cum secuvine. Eroul Iakov PetroviciGoliadkin nu constatã nimic înneregulã. Debutul printr-oasemenea incertitudine nueste întâmplãtoare. Toateevenimentele urmãtoare vor firaportate la aceastã scenã.Simbol ºi arhetip cultural,oglinda este „motivul“ prin careeste introdusã problematicadublului. Reflectarea chipuluieste însoþitã ºi de scindareapsihicã. Dupã ce îºi numãrã,„pentru a suta oarã în ultimeledouã zile“, „mângâietorul teancde bancnote“ ºi constatã cãsunt „ºapte sute cincizeci deruble în asignate“ (Ibidem, pag.173), se îmbracã meticulos ºipleacã de acasã în cupeulînchiriat pentru o zi (contrasumei de douãzeci ºi cinci deruble, adicã, amãnunt impor-tant, 1/30 din averea sa. Douãîntâlniri neprevãzute îi stricãbuna dispoziþie. Mai întâi, niºtecolegi cu rang inferior îl zãrescºi îl salutã, dar el se ascundeîn fundul trãsurii, iar ceva maitârziu, dintr-o trãsuricã elegan-tã îl cãutã cu privirea AndreiFilipovici, ºeful lui Goliadkin.Surprins ºi intimidat deaceastã situaþie, IakovPetrovici Goliadkin ezitã, dãdin colþ în colþ, neºtiind cum sãreacþioneze, hotãrând în celedin urmã sã nu-ºi salute supe-riorul, dar „cu mâna ridicãautomat pãlãria“. Ca sã sepoatã liniºti, îºi spune cã puteafoarte bine sã fie altcineva înlocul sãu, un altul care doar sãîi semene leit. ªi chiar ºi-ar fi

dorit sã poatã fi înlocuit, substi-tuit de altcineva, deoarece sesimþea teribil de inconfortabilpentru postura în care fusesevãzut. Timiditatea care a supri-mat demnitatea unui gest vo-luntar ºi ferm de salut îl supãrãºi-l determinã sã treacã maiîntâi pe la medicul sãu,Krestian Ivanovici. Aici are loco discuþie care-l nedumereºtepe medic. Pacientul vorbeºtecu bâlbâieli ºi efuziuni despreonestitatea, independenþa ºidrumul sãu în viaþã, despreegalitatea lui cu „toþi ceilalþi“,dar ºi despre intrigi ºi duºmanicare îi vor rãul. Doctorul îl sfã-tuieºte sã iasã din izolare, sãîºi schimbe radical felul deviaþã, sã-ºi „forþeze caracterul“,devenind activ social. Dupãaceastã întrevedere, care l-anemulþumit mai degrabã decâti-a folosit, Goliadkin decide cãe momentul pentru cumpãrã-turi (primul act de shoppingaddiction din literaturã, cumeste apreciat pe http://reciti-rea.blogspot.ro/2007/05/sufe-rinele-dedublrii.html). Cu un„zel prodigios“ a târguit mãrfuriîn mai multe magazine fãrã sãachite însã nimic ºi fãrã sã lasevreun acont, ci numai promisi-uni. Când se reinstalã încupeu, constatã cã din toatecele târguite se alesese doarcu o pereche de mãnuºi ºi cuun flacon de parfum. Îi reîn-tâlneºte pe colegii care-l zãri-serã pe stradã ºi le declarãsolemn: „Pânã în prezent,domnilor, de fapt, nu m-aþicunoscut. Nu e timpul potrivit ºilocul pentru explicaþii“ (Ibidem,pag. 196). Un adevãr care seva dovedi extrem de costisitorpentru personaj. κi continuãapoi drumul cãtre reºedinþa luiOlsufi Ivanovici, unde fuseseinvitat la masã. Pentru acesteveniment închiriase cupeul.Aici se declanºeazã taifunulnenorocirii: nu este primit! Dinnefericire pentru el, Goliadkinnu se dã bãtut, ci intrã pe scarade serviciu, aºteptând unmoment prielnic pentru a seînfãþiºa la balul dat în cinsteazilei onomastice a Klarei

Olsufievna, fiica lui OlsufiIvanovici. Pentru personajulnostru urmeazã iarãºi o delibe-rare complicatã cu sine însuºicu privire la lucrul cel mai bunde fãcut. Hotãrârea va fi sãlase totul baltã ºi sã pleceacasã, dar, chiar în acelmoment, þâºni din ascunzã-toare ºi pãtrunse în încãpereaîn care avea loc sãrbãtoarea.Împiedicându-se ºi poticnindu-se, ajunse pânã în faþa sãrbã-toritei (cu care spera cã s-arputea cãsãtori la un momentdat, asigurându-ºi în felulacesta ascensiunea în ierarhi-ile administraþiei ruse). Pe-nibilã nu e doar intrarea lui, darºi încercãrile de a se justificasfârºesc în ridicol. Singura sal-vare i-ar mai putea veni de laun ipotetic accident: dacã, arcãdea candelabrul ºi el arsalva-o pe Klara Olsufievna…Fantasmagorie de adolescentcare se imagineazã salvatorulfetei intangibile... În final estecondus discret, dar ferm, spreuºã ºi scos afarã. „Distrus cudesãvãrºire“, Goliadkin rãtã-ceºte pe strãzile Petersburgului,prin vântul rece de noiembrie,fugind de el însuºi, dorind sãscape de umilinþa la care a fostsupus, e dezorientat, disperatºi confuz. Resimte acut doarîngrozitoarea sa prãbuºiresocialã proaspãt consumatã.Cu inima sfâºiatã ºi sleit deputeri, are un moment impresiacã cineva îi stã alãturi, lângãparapetul unui pod. Nu dupãmult timp, zãri un trecãtorîmbrãcat ca ºi el, a cãruiapariþie îl neliniºti. Însã îlcuprinse groaza când, dupã

câteva minute, cãlãtorul caretrecuse în sens opus pe lângãel, revenea acum din faþã, iarcând ajunserã suficient deaproape încât sã-ºi vadãfeþele, Goliadkin constatã cã „îlcunoºtea parcã bine de tot“.Urmã o cursã halucinantã încare Iakov Petrovici, pornit îngoanã spre casã, realizã cusurprindere cã trecãtorulmerge în faþa lui ºi cã intrã pestrada lui, cã se opreºte în faþaclãdirii în care locuieºte el, cãurcã pe scara lui ºi cã… intrãîn acelaºi apartament! Pri-vindu-l cum stãtea în tolãnit înpropriul pat, Goliadkin recu-noscu în persoana celuilalt „unalt domn Goliadkin, dar absolutindentic cu el“, adicã „dublulsãu sub toate aspectele“. Cândse trezi a doua zi, IakovPetrovici se grãbi spre biroulunde lucra, în speranþa cã i seva infirma în vreun fel tot ceeace trãise cu o searã înainte.Din pãcate, Goliadkin-junior

tocmai fusese angajat cafuncþionar al biroului, ba încãfãcuse ºi o bunã impresiesuperiorilor, chiar ºi „excelen-þei-sale“. În seara aceleaºi zile,cei doi Goliadkin revin în casalui Goliadkin-senior, pentru cã„dublul“ nu avea unde sã stea,iar „eroul nostru“ este dispus lareconciliere. Toatã seara aubãut împreunã, au promis sãurzeascã planuri împotrivaduºmanilor, povestindu-ºi vieþi-le (destul de asemãnãtoare, dealtfel). Fãrã rost însã, fiindcãde a doua zi, domnulGoliadkin-junior se insinueazãpeste tot, luând locul tizului sãuîn toate activitãþile. O aseme-nea comportare alimenteazãcu dovezi mania persecuþiei decare suferã Iakov Petrovici ºi îirãneºte profund orgoliul. NoulGoliadkin este linguºitor, abil,„trepãduº“ care ºtie sã se facãplãcut de cãtre superiori, sã lecaute compania ºi sã o obþinã,sã devinã, altfel spus, tot ce ºi-ar fi dorit vechiul Goliadkin, darpe cãi pe care exigenþa moralãa acestuia din urmã nu lepoate accepta. Ultima umilinþãîl ajunge pe Goliadkin-senior înurma unei scrisori trimise,chipurile, de Klara Olsufievna,care-l roagã sã o aºtepte cutrãsura pregãtitã ca sã orãpeascã de acasã, fiindcãpãrinþii vor s-o cãsãtoreascã,împotriva voinþei ei, cu un ompe care nu-l iubeºte. Criticând,în dialogul cu sine însuºi, astfelde apucãturi nesãnãtoase alefetelor, Iakov Petrovici se ducetotuºi la casa cu pricina ºiaºteaptã sã vadã ce se vapetrece. Dar se va dovedi cãtotul a fost o înscenare pusã lacale de Goliadkin-junior ºidupã o scenã din care nu pri-cepe dacã este reabilitat socialsau nu, Goliadkin este luat subprivirile curioase ale tuturorcelor prezenþi ºi dus la ospi-ciu…

Relaþia dintre Goliadkin–se-nior ºi Goliadkin–juniorevolueazã de la firesc –„Domnul Goliadkin nu simþeanici urã, nici duºmãnie, nicimãcar cea mai micã animozi-tate faþã de acest om“ (Ibidem,pag. 226) –, la marea îngrijo-rare – „…cazul era ciudat,nemaipomenit, monstruos“(Ibidem, pag. 234)-, trece prinrevolta supremã – „Ori dum-neata, ori eu, dar amândoi lao-laltã – asta nu se mai poate“

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (38)

„Omul care se aºezase în faþa domnuluiGoliadkin era spaima domnului Goliadkin, eraruºinea domnului Goliadkin – era coºmarul deasearã al domnului Goliadkin [...]nu-i lipseanimic, dar absolut nimic, pentru o asemãnareperfectã, încât, dacã - i puneai alãturi, nimeni

[...] n-ar fi avut curajul sã hotãrascã careanume dintre ei este adevãratul [...]ºi care estecel fals, care este cel vechi ºi care este cel nou,care este originalul ºi care copia.“

F.M. Dostoievski, „Omul dedublat“

•• SSaallaa ddee ss ttuuddiiuu dd iinn CCaassaa MMeemmoorr iiaa llãã DDoossttooiieevvsskkiidd iinn SSaannkktt PPeetteerrssbbuurrgg

•• LL iivv iiuu SSuuhhaarr –– DDoouuãã ffee ttee

eseu

iunie 2015 23

(Ibidem, pag. 305) – pânã laospiciu, loc în care Eul originarse degradeazã, cocheteazã cuanularea esenþei sale. PrimulGoliadkin se comportã laînceput ca „un cerºetor plin dedemnitatate“ (Ibidem, pag.249), pentru ca apoi sã dea detot brânci stimei de sine: „La cemai sunt bun acum? La ce maieºti bun, omule, te întreb, lace, Goliadkin ce eºti; nepricop-situle, nevrednicule!“ (Ibidem,pag. 344).

Primul Goliadkin este, perând, „respectabilul domnGoliadkin-senior“, „adevãratuldomn Goliadkin“, „Goliadkin-întâiul“, „onestul domnGoliadkin“, „eroul nostru“,„nefericitul domn Goliadkin-junior“… Secundul Goliadkineste „un rival“, „un rival tare“,„un duºman“, „desfrânat“, „ticã-los“, „necinstitul sãu adversar“,„junior“, „masca“, „omonimul“,„tizul“, „prietenul“, „geamãnullui neruºinat“, „noul Goliadkin“,„celãlalt Goliadkin“, „impos-torul“, „omul cunoscut prinnetrebnicia sa“, „nesimþituldomn Goliadkin-junior“, „anti-paticul individ“, „penibiluladversar al domnuluiGoliadkin“, „canalia“, „falsuldomn Goliadkin“, „omonimul“,„mizerabilul geamãn“, „viclea-nul amic al domnuluiGoliadkin-senior“, „celãlalt“,„duºmanul lui neînfricat“,„neruºinatul“, „adversarul sãucel crunt“, „acel inamic“, „rãtã-ciosul ºi bicisnicul domnGoliadkin-junior“, „vicleanulsãu amic“, „geamãnul sãu atîtde odios“, „ruºinea domnuluiGoliadkin“, „spaima domnuluiGoliadkin“… Cei doi Goliadkinsunt „cei doi duºmani“, „cei doiabsolut asemãnãtori“…

Conflictul interior al luiGoliadkin este devastator pen-tru personaj. Dar acest conflictnu se instaleazã brusc, cicunoaºte o anumitã dez-voltare, fie ºi numai spaþialã.Albert Kovacs (Poetica luiDostoievski, Bucureºti, EdituraLeda, Bucureºti, pag. 70-90)aminteºte despre existenþa adouã universuri care se cioc-nesc în personalitatea erouluiprincipal. Primul univers ar ficel al straturilor superioare alesocietãþii, iar al doilea ar fi celal adevãratelor valori umane.Primul univers are o consis-tenþã socialã evidentã, în timpce al doilea este foarte vagdelimitat din acest punct devedere. Mai mult, Goliadkineste un însingurat încã de la

început, un individ puþin socia-bil, care cu greu se potriveºteunei încadrãri sociale, indife-rent de criterii. Putem însãreþine, din distincþia fãcutã deKovacs, existenþa a douã uni-versuri axiologice sau moralecare se înfruntã în conºtiinþapersonajului. Dar pânã aajunge sã se înfrunte celedouã sisteme, ele trebuie sã fieaduse pe acelaºi teren.Goliadkin este un funcþionarvenit din afara Petersburgului(dintr-un sat) ºi aspirã la funcþiiadministrative care sã-i aducão poziþie respectabilã, sã-iafirme un statut social demn.Însã ierarhia este cvasiinacce-sibilã pentru un outsider detipul sãu, ascensiunea sepoate face numai adoptând omoralã extrem de laxã,renunþând la imperativeleconºtiinþei. La acestea trebuieadãugate ºi metehnele perso-najului: orgoliu, timiditate – în-tr-o nefericitã combinaþie – ºimania persecuþiei (oarecumconsecutivã primelor douã). Înambiþia lui nãscutã din orgoliu– sau „amor propriu“, cum îlnumeºte personajul însuºi –gãsim motivaþia aspiraþiilorsociale. Însã etica sa strictã,dublatã de nenorocita timidi-tate îi bareazã succesul pecare îl jinduieºte. Ca soluþiecontra timiditãþii, ar aveanevoie de unul exact ca el, darcare sã nu fie el. Aceastã con-statare o face când nu ºtie cumsã reacþioneze la întâlnirea cuºeful, dupã ce închiriase – pen-tru a face impresie – cupeul.Dar ºi pentru satisfacereaorgoliului ar fi nevoie de unaltul care sã adopte o morali-tate flexibilã, sã poatã facecompromisuri, sã ºtie sãlinguºeascã. Fiindcã domnulGoliadkin face un titlu de gloriedin sinceritatea sa ºi sedeclarã cu totul împotriva celorcare „lustruiesc parchetul“.Virtuþile sunt împletite destulde complicat cu pãcatele, decinu se poate vorbi de opolarizare explicitã de tip bine-rãu. Moralitatea, oricât de vir-tuoasã în sine, este însoþitã deorgoliul propriei superioritãþi.Acelaºi orgoliu reclamã o situ-aþie socialã superioarã, dreptulla un loc în viaþã. „Eroul nostru“este atras de anonimatulmulþimii, sã fie adicã ºi el unuldintre toþi ceilalþi, dar, nu maiprejos decât ei. Însã îlispiteºte, în acelaºi timp, ºi edi-ficiul birocratic cu privilegiile ºidemnitatea pe care o conferã

funcþiile superioare ale ierarhi-ilor, dar acestea i-ar puteadeveni ºi lui accesibile numaiprin imposturã. Aºadar, dacãmotivele dedublãrii pleacã dinsocial, conflictul care se iscãeste unul moral ºi psihologic,ceea ce va determina o sciz-iune a personalitãþii personaju-lui. Apare, se în-fiinþeazã acestdublu dorit ºi urât în acelaºitimp. Deºi, poate ar fi mai binespus cã se îm-pieliþeazã(?!).Pentru cã presupunerea „legã-turii cu diavolul devineinevitabilã“ (Valeriu Cristea,Tânãrul Dostoievski, EdituraCartea Româneascã,Bucureºti, 1971, p. 85 ). Toatereferirile eufemistice laGoliadkin-junior, precum ºiexpresii aluzive („ºi-a vârâtcoada“, „poate cã tocmai eleste tartorul“) fac trimitere larepertoriul lexical comun folositpentru denumirea Diavolului, ademonicului. Dacã aºa staulucrurile, mania persecuþiei,obsesia cã existã niºteduºmani care uneltesc împotri-va sa, de care suferãGoliadkin-senior, au o bazã.Se poate discuta, într-adevãr,dacã aceastã bazã aparþinerealitãþii sau este numai rodulunei minþi care þine mereu sã-ºijustifice comportamentele, sãle întemeieze pe argumenteplauzibile. N-ar fi lipsit deinteres, probabil, sã apelãm ºila onomastica personajului,doar se cheamã Iakov…„înºelãtor“ adicã, se spune înVechiul Testament. Iakov(Iacob) Patriarhul ºi-a înºelatfratele, socrul, e un omalunecos, care ºtie sã scape,sã se descurce, dar încercând,în acelaºi timp, sã se pãstrezeîn proximitatea lui Dumnezeu.Un personaj echivoc ne-dedublat fizic, dar suficient deîmpãrþit sufleteºte încât sã fieevidentã duplicitatea. Totulînsã pânã la lupta cu îngerul

care pune capãt duplicitãþii ºi îideterminã schimbarea numelui– Iacob devine Israel.

De aceastã datã, IakovPetrovici nu mai are parte de oluptã cu îngerul, ci de una cumult mai veche, instauratã ca o„consecinþã a pãcatului origi-nar“ (Ibidem, p. 86) lupta cusine însuºi, dedublarea sinelui.Societatea nu-i poate oferibinecuvântarea de care areparte Patriarhul la finalul luptei.Pentru Goliadkin soluþia esteospiciul. Patologia lui, pre-simþitã de la început ºi pre-vestitã de numeroase semne,este confirmatã ºi se iaumãsuri în consecinþã. Altfelspus, viaþa lui se împarte întreun model social inacceptabilmoraliceºte ºi aderenþa ob-sesivã la nevoia de semnifi-caþie dobânditã ca urmare aunei funcþii mai înalte în admi-nistraþie. Pentru astfel de pro-bleme societatea timpului sãunu are soluþii ºi binecuvântãri,ci doar condamnãri princomitere sau omitere. S-arputea deduce, de aici, cãresponsabilitatea este unaexclusiv socialã, dar nu trebuieuitat cã originea conflictuluiimplicã ºi participarea activã apersonajului principal. În gene-ral, personajele lui Dostoievskisunt un amestec ambiguu devicii ºi virtuþi, de pãcate capi-tale ºi inocenþã cereascã, dargreu – practic imposibil –delimitabile unele de altele.Dacã admitem cã apogeulcreaþiei dostoievskiene l-arreprezenta sufletul karamazo-vian, atunci se poate miza peideea de mai sus.

De altã parte, „coexistenþa ºiinterinfluenþa reciprocã“ (M.Bahtin – „Dante ºi romanulpolifonic al lui Dostoievski“ înSecolul XX, nr 4, 1969, p. 63-66) contestã o posibilãcondiþionare socialã a individu-lui. Coexistenþa ºi interinflu-enþa reciprocã sunt trãsãturi ce

decurg din capacitatea luiDostoievski de a-ºi reprezenta„etapele în simultaneitatea lor“,preferând „a îmbrãþiºa întregulconþinut (al universului) casimultan ºi a descifra relaþiilereciproce stabilite într-un anu-mit moment dat“ (Ibidem). Încazul romanului analizat, peteritoriul aceleaºi conºtiinþeîncearcã sã se afirme douã ideisimultan, egal împãrtãºite, fiindnecesarã scindarea.

Crizele personajelor dos-toievskiene îºi au originea, din-colo de mândria ºi smerenia cele împarte sufletul, în nevoiaacutã de comunicare (NathalieSarraute, „De la Dostoievski laKafka“, în Secolul XX, nr. 4,1969, pag. 104). Aceasta, con-siderã romanciera francezã, arfi nevoia ce stãruie undeva înstrãfundul fiecãrui sufletînfãþiºat de romancierul rus.

Dublul dovedeºte o capaci-tate de analizã psihologicãdeosebitã pentru cei 24 de aniai autorului. Valeriu Cristeavorbeºte între altele de un„manual (complet) de psiholo-gie a timidului“ (Op. cit., pag..87). Ezitãrile perpetue, con-centrarea absurdã în momentecheie pe amãnunte nesemni-ficative, specifice lui Goliadkin,fac parte din arsenalul deautoapãrare a timidului.

Reprezentative sunt, potrivitaprecierii lui Valeriu Cristea,douã scene. Prima e cea încare, dupã ce a decis raþionalsã renunþe sã intre la petre-cere, acþioneazã faptic exactîmpotriva acestei decizii,deoarece „ca sã se poatãîndrepta efectiv într-o direcþie,personajul trebuie sã optezepentru direcþia contrarã, ca sãse pãcãleascã într-un fel, sã-ºiabatã atenþia de la lucrul pecare îi vine atât de greu sã-lfacã.“ (Valeriu Cristea, ibid.,pag. 90) Cea de a doua scenãsemnificativã se consumãdupã ce este compromis defin-itiv din cauza gafelor pe care leface când intrã neinvitat încasa „onorabilei gazde“. Per-sonajul ºi-ar dori sã cadã can-delabrul ºi el sã o salveze peKlara Olsufievna, dobândin-du-ºi astfel dreptul de egalitatecu ceilalþi. „Ca orice timid lipsitde curaj social, eroul povestiriisperã sã se revanºeze peterenul curajului propriu-zis, alînfruntãrii bãrbãteºti, directe.“(Ibidem, pag. 92).

Dublul continuã tema omuluimic, a funcþionarului mãruntprezentã ºi în Oameni sãr-mani, primul roman al luiDostoievski. Se poate stabili,fãrã îndoialã, o evidentã filiaþiegogolianã acestei teme, dartratarea va fi originalã. Deasemenea, descendenþa luiKafka pe aceastã linie estedestul de evidentã, AlbertoMoravia considerând cã „acestscurt roman («Omul dedu-blat») ar putea fi, pe bunãdreptate, calificat dreptkafkian…“ ( Alberto Moravia,„Odyseea fãrã calitãþi“, înSecolul XX, nr. 4, 1969, pag.110).•• II ll iiee BBooccaa ((22001144))

În anul 2014, mai precis pe17 mai, într-un interviu luat deun redactor al sãptãmânaluluiDie Zeit (Timpul), GünterGrass rãspunde la întrebarea„La ce lucraþi?“ în stilul sãucunoscut: „Muncesc ºi acum laun manuscris. Dar timpulromanelor voluminoase a tre-cut. Am acum 86 de ani ºi ºtiudin experienþã cã un aseme-nea roman – documentareaplus scrierea – mi-ar lua 4-5ani. ªi o asemenea perspec-tivã nu mai e sigurã“.Redactorul întreabã: „Sunteþidin aceastã cauzã trist?“.Rãspuns tipic Grass: „Nu, nu.Am scris destul. Existã mulþicare ar fi bucuroºi dacã nu aºmai scrie...“. Cam acelaºirãspuns îl dãduse, cu patru luniîn urmã, cotidianului PassauerNeue Presse adãugând atunci:„Starea sãnãtãþii mele nu-mipermite sã fac proiecte pentruurmãtorii 4-5 ani“.

În urmãtoarele luni stareasãnãtãþii lui Grass se agra-veazã... Dar el continuã sã-ºipregãteascã manuscrisul noiisale cãrþi, a cãrei apariþie eprevãzutã pentru vara lui 2015.

Continuã sã dea interviuri,are oaspeþi în atelierul sãu li-terar, e mereu activ, preaactiv...

Astfel, în Lübeck acordã, pe21 martie 2015, un interviupentru El País. κi exprimã cuacel prilej îngrijorarea cuprivire la instabilitatea situaþieipolitice mondiale. Nu era primadatã când aborda aceastãtema. ªi o spune, ca de obicei,rãspicat, categoric, fãrã mena-jamente: „Ne îndreptãm spreun al treilea mare rãzboi./.../Suntem în situaþia primej-dioasã de a face aceleaºigreºeli ca în trecut. Pe neob-servate, ca ºi cum am fi som-nambuli, putem intra într-unnou rãzboi mondial“. În acelaºiinterviu abordeazã ºi alte temecontroversate: mizeria socialãmondialã, suprapopulaþia,schimbãrile climei: „Nu suntemdecât invitaþi care petrecem untimp scurt ºi foarte precis peaceastã lume ºi nu lãsãm înurma noastrã decât deºeuriatomice. /.../ Întâlniri dupã în-tâlniri au loc, dar problematicae aceeaºi: Nu se face nimic.“

Pe 23 martie scrie ºi expedi-azã o scrisoare prietenului sãu,scriitorului american JohnIrving. Printre altele se plângede starea sãnãtãþii, dar pre-cizeazã cã mintea îi este încãclarã. Ultima frazã a scrisorii,un leit-motiv: „Lumea a luat-oiar razna ºi pe mine, copil arsde rãzboi, mã nãpãdesc relele

amintiri.“ Rãspunsul va veniprea târziu...

Pe 27 martie primeºte, înlocuinþa sa din Behlendorf,vizita unui grup de ºcolari ºipensionari, însoþiþi de o tânãrãpracticantã. Fata va relata maitârziu într-un interviu impresiilede atunci: „Am intrat în atelierulsãu. Dupã geamuri splen-doarea naturii. Pe masa descris un desen lângã un manu-scris. Mi-a povestit cã lucreazãla o nouã carte. Era plin deviaþã, plin de idei. În timp cevorbea trãgea din pipã:«Lumea s-a schimbat – saupoate nu. Oamenii n-au învãþatnimic din istorie». Apoi îºiîncreþi fruntea: «Îmi fac griji,fiindcã ne aflãm deja în mijloculunui rãzboi».

Aceastã vizitã m-a transfor-mat – el îmi va rãmâne veºnicîn amintire.“

La plecare Grass îºi con-duce vizitatorii ºi din uºã leface semn cu mâna. Fatafotografiazã acest moment.Ultima fotografie din timpulvieþii?

În searã zilei de 28 martiepe scena Teatrului Thalia dinHamburg urma sã aibã loc opremierã deosebitã: versiuneadramaticã a romanului Toba detinichea. În toamna lui 2014regizorul belgian Luk Percevalobþinuse aprobarea lui Grass,dar – având în vedere stareasãnãtãþii lui – nu ºi promisi-unea cã va veni la premierã.Dar dacã vine, oare îi vaplãcea spectacolul?

Surprizã: în searã respec-tivã, în mijlocul primului rândde scaune se aflau Grass ºisoþia.

La sfârºitul reprezentaþiei –sub cascada aplauzelor,strigãtelor ºi fluierãturilor – pescenã, alãturi de regizor ºiactori stãtea un om fericit ºi tul-burat de emoþii, un bãrbat de87 de ani, conºtient cã i seapropie sfârºitul, dar copleºitde modestie, fragilitate ºirecunoºtinþã pentru ceea ceviaþa i-a mai dãruit.

Comentariul lapidar al regi-zorului, la petrecerea de dupãspectacol: „Mâna lui tremura,simþeam cât e de emoþionat.Am fost adânc miºcat.“

A fost ultima apariþie publicãa Marelui Grass...

* * *În dimineaþa zilei de 13

aprilie 2015 Günter Grassînceteazã din viaþã, într-un spi-tal din Lübeck.

Coincidenþã simbolicã: chiarîn ziua decesului, PEN-ul ger-man trimite Ministerului de

Interne un memoriu referitor laacuta problemã a refugiaþilor.Memoriul este semnat de 1000de membri. Primul pe listã:Günter Grass.

Prietenii, tinerii scriitori, citi-torii, reprezentanþi ai culturii,politicieni reacþioneazã afec-taþi, cu tristeþe ºi respect laºtirea morþii ºi omagiazã omulºi opera. Au fost exprimatereacþii diferite: unele foarteemoþionante, altele temperate,foarte puþine denigratoare saulipsite de bun simþ.

Titlurile spun deja cevaasupra cuprinsului ºi trezesccuriozitatea cititorului: Locul luie lângã Goethe, Unul ca toþi,niciunul ca el, Incomodul,Soarele are pete, Scriitor ºi ce-tãþean, Moartea unui moralist,Era deºtept, dar nu înþelept,Coborâþi-l de pe piedestal, Înexterior gigant, în interiorhipersensibil etc. Autorii, detoate vârstele ºi de diferitenaþionalitãþi, jurnaliºti, roman-cieri, critici ºi istorici literariscriu atât despre homo poeti-cus cât ºi despre homo politi-cus, atât despre scriitorul cât ºidespre omul Grass.

Martin Walser, scriitor deprima mãrime al literaturii ger-mane contemporane, deaceeaºi vârstã cu Grass, aavut o relaþie capricioasã cu el,dar l-a preþuit: „Prietenia meacu Grass a cunoscut suiºuri ºicoborâºuri, resentimente vio-lente ºi o mare simpatie. Prozalui e el în persoanã. L-am cititca ºi cum ar fi scris pentrumine. Sau: ca ºi cum la cutaresau cutare propoziþie s-ar figândit o secundã cã eu îl voiciti./.../ Cã unul ca acestamoare depãºeºte orice arputea spune raþiunea.“

Pentru Mario Vargas Llosa,laureat al premiului Nobel,Grass „a schimbat romanul./.../Fãrã îndoialã Grass va rãmâneîn amintirea noastrã unul dintrecei mai importanþi autori ai tim-pului nostru.“

Pentru Elfriede Jelinek, ºi ealaureatã a premiului Nobel, lec-tura romanului Toba detinichea a însemnat o revelaþie:„Cred cã atunci, încã de laprima paginã a romanului mi-avenit ideea cã odatã aº puteadeveni o scriitoare.“

Pentru regizorul VolkerSchlöndorff, prieten de-o viaþã,Grass a fost ºi un patriot: „Dece doare atât de tare aceastãºtire? Pe mine personal, pen-tru inima lui generoasã/.../Inima sa largã vorbea îndragoste ºi la mânie. Pentruopinia publicã era altfel./.../. Elera vocea ascultatã în patrie ºi

în afara ei./.../ Maºina de scrisera toba lui. ªi ºtia s-o folo-seascã spre folosul cititorilor ºia þãrii noastre. Deci, desigurera un patriot.“

Textul scurt al lui SalmanRushdie trãdeazã în puþinecuvinte o emoþie neobiºnuitã:„E foarte trist. Un adevãratgigant, o Inspiraþie, UnPrieten/.../ Bate toba pentru el,micule Oskar.“

Este cunoscutã angajareapoliticã totalã a lui Grass cândera vorba despre problemeprecum: inegalitatea socialã,drepturile minoritãþilor, ame-ninþarea unui nou conflict mon-dial sau situaþia Greciei încadrul Uniunii Europene. Iatãconcisul text al ConsiliuluiCentral al populaþiei de origineSinti ºi Roma: „Am vãzut în elun prieten ºi un protector carea influenþat atitudinea Europeifaþã de minoritãþile importante.“Iar primul ministru al Greciei,Alexis Tsipras, pornind de lapoezia lui Grass RuºineaEuropei, are cuvinte de adâncãrecunoºtinþã: „Grecia a pierdutun prieten preþios./.../ El nu apregetat, în momentele greleale crizei financiare, atunci cândstereotipiile împotriva Grecieiau atins punctul culminant, sãfie de partea poporului grec.“

Dintre textele noilor gene-raþii de scriitori germani m-auimpresionat în mod deosebitcâteva în care sunt puse pehârtie cuvinte de preþuire,afecþiune ºi respect. Scriitorulgerman de origine turcãFeridun Zaimoglu: „Pentrumine e ca ºi cum a murit unuldintre membrii familiei mele.Günter Grass a fost pentrumine un mare scriitor ºi unmare om.“ Tânãrul scriitor ºiziarist Christof Siemes, care afãcut cu Grass mai multe inter-viuri: „Încã nu putem apreciacât de mult ne va lipsi, ca scri-itor, ca interlocutor, ca factorderanjant, ca om. Sunt recu-noscãtor cã mi s-a permis sã-lcunosc.“ Benjamin Lebert,tânãrã speranþã a prozei ger-mane respinge imaginea unuiGünter Grass singuratec sauarogant: „Toatã persoana saatrãgea ºi-þi dãdea încredere,curaj. De pildã cu ochii sãi careerau mai blânzi decât ºi-ar fidorit. Sau cu douã litere, cusimplul cuvânt: TU.“

Cea mai potrivitã încheierea acestei treceri în revistã areacþiilor – în realitate mult mainumeroase – la ºtirea morþii luiGünter Grass mi se pare un

fragment din textul Ultimulmare cântãreþ de DorotheaDieckmann: „Ultimul bãtrânmânios al sec. 20./.../ Ceea ceva rãmâne este dureroasãcontrazicere între Artã ºimoralã, frumuseþe ºi viaþãprosperã, pe care Grass, canimeni altul a pãstrat-o viabilã.ªi va rãmâne o operã care vaþine treazã amintirea lui; varãmâne contemporanã cu eco-ul matinal al vârtejului tobei ºiîn nocturna reverberaþie a unuimotet baroc.“

Douã sãptãmâni dupã tre-cerea lui Grass în eternitate,înhumarea a avut loc în cimitir-ul satului Behlendorf, în cerculrestrâns al familiei. Cei optcopii ai lui i-au purtat sicriul.Prezent la ceremonie e ºi regi-zorul filmului fãcut dupã cele-brul roman Toba de tinichea –Volker Schlöndorff. Acesta aaºezat în groapã ºi tobafolositã în film. Explicaþia ges-tului: „Pentru cazul cã vrea sãne dea un semn“.

Lübeck, 10 mai 2015. Odimineaþã mohorâtã. Unuiziarist care avea sã relatezemai târziu despre aceastã zi,oraºul i-a fãcut impresia cã e în„stare de asediu“: pe strada pecare se aflã Casa „GünterGrass“ ºi în jurul Teatrului,poliþiºti cu câini.

E ziua în care în salaTeatrului din Lübeck urmeazãsã se desfãºoare ceremoniadespãrþirii de Günter Grass. Nufuneralii, ci o ceremonie ofici-alã. A fost dorinþa lui Grass caevenimentul sã aibã loc acolounde el fusese invitat de nenu-mãrate ori sã citeascã dinoperele sale.

Spre prânz vremea devinemai blândã ºi invitaþii încep sãsoseascã. În jurul orei 12,30foaierul e deja aglomerat: per-sonalitãþi politice, oaspeþi strãi-ni, scriitori, ziariºti, actori,redactori de radio ºi moderatoride televiziune. Doi moderatoride la televiziunea NDR începsã ia scurte interviuri: cunoscu-tului actor Mario Adorf, fostuluicancelar Schröder, scriitorilorChristoph Hein ºi BenjaminLambert. Ultimul, foarte emo-þionat, spune câteva cuvintedespre blândeþea privirii luiGrass: „îmi voi aminti mereu deochii lui“.

meridiane

GerGermaniamania

UUll tt iimmuull mmoorraa ll ii ssttiinnccoommoodd

• Autoportret cu ºobolancã

• continuare în pag. 17

G. GHEORGHIÞÃFrankfurt, mai 2015