Nr. 560

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 53 (serie nouã) • aprilie 2016 • 3,00 lei •

Adrian JICU

Oglinzile publicisticiilui Constantin Cãlin

pagina 3

Nicoleta POPA BLANARIU

Teme cu variaþiuni• Cehov – Beckett, via Viºniec •

pagina 10

Gheorghe IORGA

Rilke. Din avatarurilebiografiei interioare

pagina 21

Vasile PRUTEANU

Triumful

muzicii de camerã

pagina 19

Dan Bogdan HANU

Literatura, mascãartizanalã a memoriei?

pagina 14

In memoriam Solomon Marcus

O plecare relativãsau a patra dimensiune

pagina 13

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– VVaarrãã ff iieerrbbiinnttee•• II lluusstt rraaþþ iiaa aacceessttee ii eeddii þþ ii ii aa ffoosstt rreeaall ii zzaattãã ccuu rreepprroodduucceerr ii

ddiinn eexxppoozz ii þþ iiaa „„RReezzoonnaannþþaa ccuulloorr ii ii ““ ••

Revista de culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

Iniþiativa creãrii Filarmoniciibãcãuane a fost, înainte deorice, un act de credinþã.Credinþa în posibilitatea consti-tuirii unei formaþii profesioniste;credinþa în susþinerea unui ast-fel de demers de cãtre autori-tãþi ºi public deopotrivã; cre-dinþa, în sfârºit, în rolul pe carearta de oriunde trebuie sã-ljoace într-un loc lipsit de tradiþiiculturale sau muzicale. Acum,la împlinirea a ºase decenii,putem scrie despre repertoriulabordat în stagiunile tot maicomplex ºi tot mai variat al-cãtuite, cu lucrãri din Baroc ºipînã la cele contemporane ºide formaþii camerale care audus numele Bacãului pe celemai importante scene muzi-cale.

Filarmonica ce poartã din1990 numele compozitorului ºiexcelentului profesor MihailJora, a intrat în constelaþiainstituþiilor de culturã naþionalã,a colectivelor artistice de mar-cã, unul dintre aceste meritefiind invitaþia de a participa laFestivalul Enescu, certificare ºirecunoaºtere peremptorie acalitãþii spectacolelor.

Dupã deschiderea festivã,cei mai valoroºi instrumentiºtiai secþiei de alãmuri aiFilarmonicii „George Enescu“din Bucureºti reuniþi în ansam-blul de suflãtori RomanianBrass dirijat de AdrianPetrescu – ce au cântat la

Catedrala Catolicã „Sf. Petru ºiPaul“, pagini din creaþia lui G.Fr. Handel, J. S. Bach, E.Elgar, A. Bruckner, M. Ravel ºiG. Mahler – au urmat con-certele ºi recitalurile de la Sala„Ateneu“. Cvartetul Voces, ainterpretat trei lucrãri deJoseph Haydn, într-un recitalIn memoriam AdrianDiaconu, vioara a II-a aansamblului din 1973 pânã în2012.

Patru seri de convingãtoaredensitate ºi calitate sonorã, oprovocare pentru publiculmeloman bãcãuan. Una dintremuzicienele prezente, ca spec-tator, violonistã peste patrudecenii la Filarmonica „GeorgeEnescu“ Gyongyver Bacs,remarca calitatea sonorã a dis-cursului formaþiilor camerale:Duo Capriccio - pianisteleMihaela Spiridon ºi OzanaKalmuski, Trio-ului de coardeAteneu: violoniºtii Alexandra siAndrei Onofrei ºi violã – MihaiEpuran, Trio Syrinx: flaut -Dorel Baicu, oboi - Dorin Gligaºi fagot - Pavel Ionescu,Cvartetul de coardeConsonanþe: ªtefan Epuran,Mãdãlina Lohan, Iulian Bolog,ºi Alexandra Elefterescu, Cvar-tetul Fagotissimo: GeorgeHariton, Mihai Timofti, MihaiBadiu, Pavel Ionescu.

Orchestra de camerãTescana, prima formaþie aFilarmonicii, cronologic vor-

bind, a fost înfiinþatã de dirijorulOvidiu Bãlan în 1975, cu sco-pul declarat de a se dedica cuprecãdere muzicii enescienecare avea sã se cânte în ediþi-ile succesive ale FestivaluluiEnescu - Orfeul Moldav, laTescani. Foarte repede, for-maþia se impune în viaþa muzi-calã, aprecierile favorabileconstituind un motiv pentru a fiinvitatã în 1979 la Festivalulinternaþional de Tineret de laBayreuth, la Vara muzicalã dinObermain – Germania,la Primul Festival interbalcanicde muzicã simfonicã de laAtena în 1989. Prestaþiile saleau întrunit sufragiile criticii despecialitate ºi ale publiculuimeloman din þãrile undeorchestra a concertat.

Orchestra de camerã dirijatãde Valentin Doni – al doileadirijor permanent al FilarmoniciiMihail Jora, i-a avut ca soliºtipe doi binecunoscuþi muzicieni- tatã ºi fiu: Marin ºi ªtefanCazacu.

Înfiinþatã în 1956, de muzi-cieni preocupaþi de viitorulartistic al urbei, Orchestrabãcãuanã a „crescut“ ºi a ajunsla maturitate, graþie eforturilordirijorului Ovidiu Bãlan.

Aº aminti regretaþii profesoride orchestrã Eugen Pricope,Igor Ciornei, Emanuel

Elenescu, Ludovic Bacs, careau inoculat colectivului artisticmicrobul calitãþii ºi al valorii.

Sute de concerte, turnee înstrãinãtate, evenimente muzi-cale create cu dãruire, suntimposibil de cuprins ºi enume-rat. Ele au fãcut cartea de vizitãa prestigiosului colectiv cu carese mândreºte Bacãul. La finalulcelor patru seri, Ovidiu Bãlan l-a acompaniat pe DanAtanasiu, pianist stabilit înCanada ºi a acompaniat Corul„Ateneu“, ansamblu condusani de zile de Ion Bãnicã,actualmente de GheorgheGozar.

aprilie 20162

breviar

Ozana KALMUSKI ZAREA

Filarmonica„Mihail Jora“ – 60 de ani

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • • e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHERedactori: Adrian JICU, Marius MANTA,Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Secretariat/ culegere text: Delia GRIGORAª • Contabilitate: Alina GRIGORAª •

5948465000072

46

La 120 de ani de la naºterea lui SamuelRosenstock (Tristan Tzara), primãria municipiuluiMoineºti a organizat, în perioada 14-16 aprilie2016, Simpozionul Internaþional „Tristan Tzara ºicultura Dada“, manifestare menitã sã marchezeun secol de la apariþia miºcãrii dadaiste, care l-aavut ca pãrinte spiritual (aºa cum demonstreazã ºiFrançois Buot, în volumul Tristan Tzara, l´hommequi inventa la revolution Dada), pe tânãrul plecatdin Moineºti (via Bucureºti) spre Zürich ºi, apoi,Paris. Internaþional cu numele (singurul invitat„strãin“ fiind basarabeanul Leo Butnaru), sim-pozionul a fost unul dens, cu evenimente diverse,acoperind segmente artistice, culturale ºi edu-caþionale. Programul a inclus spectacole de teatru,expoziþii, conferinþe, prelegeri, happeniguri,dezvelirea unui bust Tristan Tzara la ºcoala dincartierul Lucãceºti, muzicã blues etc.

Au expus Dragoº Pãtraºcu (Iaºi) – DADALAND, Ioan Burlacu (Bacãu) – „Alcãtuiri Dada“, IlieBoca, Dionis Puºcuþã, Manuell Mãnãstireanu,Felix Aftene, Bogdan Teodorescu, Mariana Popa,Carmen Poenaru, Sorin Purcaru, Ion Mihalache,Dumitru Macovei, Ovidiu Marciuc, OvidiuUngureanu, Cristian Diaconescu ºi FlorinPetrachi, „Dada Characters“, iar Mircea Bujor,Viorel Cojan, Ion Vãsâi ºi copiii DADA au realizatun „Tribut Tristan Tzara“.

La capitolul prelegeri, Florin Iaru a vorbit, joi,despre Valori clasice ale avangardei, IulianTãnase despre DADA, Vasile Robciuc despreTeatrul lui Tristan Tzara, iar vineri, Leo Butnaru

despre De la o palmã datã gustului public la depa-razitarea creierilor, Val Mãnescu despre Hoþia decuvinte, Adrian Jicu despre Dada & Gaga.Avataruri ale avangardei postbelice ºi Ioan Dãnilãdespre Gîrceni, topos cultural.

Cele mai prizate de public au fost însãrecitalurile dramatice. Dincolo de cele profesio-niste, care i-au avut în prim-plan pe actoriiConstanþa Zmeu, Firuþa Apetrei, DanielaVrânceanu, Florina Gãzdaru, Geo Popa ºi ZoltanOctavian Butuc, s-au remarcat „experimentulDada“ realizat de elevii de la ªcoala „GeorgeEnescu“ (coordonaþi de Alina Pistol) ºi trupele„ANONYMUS“ (coordonaþi de Adriana Cãzãnel) ºi„In the Spot“, care au pus în scenã douã excelentespectacole: Cabaret Dada (de Matei Viºniec),respectiv Amuzanta maºinã dialecticã a unei cân-tãreþe fãrã pãr. Finalul i-a aparþinut lui Vali Rãcilã,cu un recital de blues tradiþional acustic.

O menþiune specialã pentru organizatori (ViorelCostea, Val Mãnescu, supervizorul manifestãrilor,ºi Viorel Ilie, primarul municipiului, discret ºi intere-sat de fenomenul cultural-artistic). Dincolo deprezenþa uneori firavã a publicului (fenomenaproape generalizat astãzi), manifestãrile prilejuitede acest simpozion se înscriu în efortul deasumare ºi de conºtientizare a valorilor culturale,menite sã fortifice identitatea unei comunitãþi caaceea din Moineºti, moºtenitoarea unei tradiþiicare a fãcut istorie, schimbând, prin dadaism, faþaartei europene.

A. JICU

BBack tto DDADDA

cronica literarã

aprilie 2016 3

Am scris, cu douã excepþii, despretoate volumele publicate de ConstantinCãlin. Nu e, fireºte, un titlu de glorie, ci,mai degrabã, o constatare, dublatã deun îndemn la reflecþie. Fiecare dintreele (s-au adunat, între 1999 ºi 2015,zece) constituie un prilej de meditaþie.Dincolo de câteva constante atitudinaleºi de câteva principii asumate de autor,ele sunt tot atâtea autoportrete care,puse cap la cap, încheagã chipul unuiintelectual autentic, ataºat de valorileculturii ºi ale locului.

(AAutto)porrttrrett(e)

Nu altfel stau lucrurile cu Cãrþile dinziar (III), Bacãu, Editura „Babel“, 2015.Aºa cum se precizeazã în prefaþã, inti-tulatã simplu „Scurtã explicaþie“,Acorduri ºi conflicte locale este „carteaunui climat“, o „apãrare“, „un miscela-neu“ ºi „un dosar“, un autoportret alziaristului care, împãcat cu sine, con-statã cã ºi-a fãcut datoria, chiar dacãasta echivaleazã cu „o victorie a laPyrrhus“. Conºtient de riscuri,Constantin Cãlin ºi-a asumat misiuneade a fi ceea ce se cheamã un gazetarprofesionist, cu un mãrturisit orgoliu alsuperioritãþii: „Tacit, mi-am fãcut slogandin ideea cã publiciºti suntem legiuni;ne diferenþiem însã prin cuprindere ºiacuitate.“ (p. 9)

Cine spune adevãrul, nota undevaIoan Alexandru Brãtescu-Voineºti, tre-buie sã fie pregãtit sã sufere.Constantin Cãlin ºtie prea bine lucrulacesta, de vreme ce îºi refuzã confortulscrisului eufemistic sau encomiastic:„Filtrele receptãrii mele sunt obiºnuiteîn regim alb-negru. N-am subtilitateacelor pricepuþi în estetica fardurilor ºi încea a fotografiei publicitare. M-am con-siderat mereu cronicar al faptelor reale,nu al vanitãþilor.“ (p. 12) Scriind fãrãmãnuºi, coordonatorul „Sintezelor“ s-aprocopsit, de-a lungul anilor, nu doar curespectul/admiraþia unora, ci ºi cuinvidia/ura altora.

Nedispus „sã-ºi înmoaie condeiul înapa de trandafiri a optimismului oficial“,Constantin Cãlin a provocat suficientenemulþumiri care, la rândul lor, con-tribuie la întregirea portretului.Provincia reacþioneazã mereu. Ea are,ºtim de la Constantin Negruzzi, oînsemnatã dozã de mândrie. Iar reacþi-ile la articolele lui Constantin Cãlin nuau fost puþine, semn cã ele au stârnitindignare, proteste, nemulþumiri etc. Unrapid inventar al „epitetelor“ care i-aufost atribuite gazetarului este elocventpentru a înþelege o anumitã mentalitate:„steril“, „bovaric“, „ratat“, „moftangiu“,„frustrat“, „provincial“, „bãtrân“, „fãrã picde pudoare“, „mic bugetivor“ etc. Realesau închipuite, asemenea nemulþumirisunt expresia a unor stãri de fapt carecaracterizeazã lumea localã, sensibilãîn egalã mãsurã la critici sau la elogii.

Ogglinnzzi polemmice

Incomod, colþos, uºor vindicativ,Constantin Cãlin ºi-a fãcut din scris unstindard ºi o reputaþie. Când a fostcazul, nu a ezitat sã intre în luptã.Polemicile inserate în acest volumdemonstreazã, cu asuprã de mãsurã,ce vrea sã însemne cunoscuta sintag-mã „riscurile meseriei“. Ele nu l-au des-curajat, nu l-au timorat, ci, dimpotrivã,l-au stimulat, silindu-l sã þinã garda sus.

Într-un climat dominat de veleitari ºiimpostori, o asemenea voce criticã aavut un efect sanitar, avertizând asupraderapajelor, sancþionate prompt, cusatisfacþie maliþioasã.

Tonul polemicilor este profesoral, iardemonstraþia strivitoare prin erudiþie.„Serialul“ dedicat Istoriei MunicipiuluiBacãu, în care Eugen ªendrea este purºi simplu anulat ca istoric, constituie omostrã excelentã în acest sens. Sesimte în aceste pagini nu doar satis-facþie, ci ºi amãrãciune. Amãrãciuneacã o asemenea lucrare a încãput pemâinile unui diletant. Dar ºi satisfacþiade a fi demonstrat cine este adevãratulcunoscãtor al trecutului local. În defini-tiv, execuþia (prelungitã aproape diabo-lic) echivaleazã cu o rãzbunare a in-telectualului care ºi-a petrecut viaþacercetând arhivele, fãrã sã-i fierecunoscute întotdeauna meritele.

Ca polemist, Constantin Cãlin pro-cedeazã a la Cassius Clay, urmãrindu-ºi adversarul îndeaproape ºi împingân-du-l în colþul ringului, unde îi aplicã lovi-turi îndesate, pregãtite din timp. Celemai multe sunt croºee vizând inconsis-tenþa/falsul, iar, din când în când, pen-tru variaþie, câte un upercut zguduiebãrbia oponentului. Lista victimelor e ºiea definitorie, publicistul necruþând penimeni, conform dictonului „Drag mi-ePlaton, dar mai drag mi-e adevãrul“. Pelista lui Cãlin, se regãsesc nume pre-

cum Emilian Drehuþã ºi colaboratorii,Calistrat Costin, Viorel Savin, VladSorianu (Vasile Sporici), OctavianVoicu, Dorin Ciulinã etc. Autorul îitrateazã însã diferenþiat. Pe un tânãrmuzeograf (împins în faþã de colegi) îldojeneºte prevenitor, trimiþându-l lacarte. Impostorii ºtiinþifici sunt sancþio-naþi doctoral. Când partenerul este decalibru (cazul Petru Cimpoeºu), luptase poartã altfel, cu argumente dialec-tice, vizând simpatiile politico-ideolog-ice ºi, implicit, poziþionãrile (a)morale.De fiecare datã însã, articolele suntdrãmãluite farmaceutic, doza de veninfiind aleasã în funcþie de statutul celuicare o va primi.

Feþele prrovinnciei

Cartea lui Constantin Cãlin este, mãtem, de o actualitate alarmantã. Ceeace nota el într-un articol din 20 septem-brie 1969 despre „personalitatea“oraºului s-a acutizat astãzi, dupãaproape jumãtate de veac:„Neîndoielnic, oraºul acesta, în vecheasa înfãþiºare, exprima o anumitã medi-ocritate, îngustime ºi neglijenþã în gus-turi, tipice burghezimii ºi negustorimii,alcãtuite, în majoritate, din comercianþicu firme mici, efemere. O plimbare pefosta Stradã Mare îmi dã încã dreptate.Dificultatea de a gãsi niºte note dis-tincte þine ºi de faptul cã în restruc-turãrile ºi sistematizãrile de azi aleoraºelor, în extinderile lor, cu toatãatenþia pe care o acordã constructoriicriteriilor – de la cele economice pânãla cele estetice –, standardizarea e, separe, inevitabilã. Dar sper cã Bacãul nuse poate mulþumi cu situaþia de oraºmodern «corect», el are nevoie de opersonalitate, de o identitate pregnan-tã.“ (p. 23) Ei bine, temerile sale s-auadeverit cãci, de-a lungul anilor, oraºulºi-a pierdut ºi identitatea provincialã,care a putut da naºtere unei sensibilitãþicum e aceea din poezia bacovianã.Astãzi lucrurile stau ºi mai rãu cãci numai existã nici faþa interbelicã a târguluide provincie, nici aceea visatã de orân-duirea comunistã.

Ne place sau nu, Bacãul rãmâne unoraº provincial. Nu doar la nivel edilitar,cât mai ales la nivel mentalitar. Ceea cese rãsfrânge, inevitabil, asupra tuturordomeniilor vieþii. Poate nu întâmplãtor

Cãrþile din ziar III se deschide cu untext-programatic despre provincie ºiprovincialism, termeni ce definesc o ati-tudine ºi constituie o forma mentis:„Pãrerea mea e cã nu ne îndreptãmspre «deprovincializare», ci spre o«superprovincializare» a provinciei.«Provinciile» (inclusiv «provincialis-mul») sunt ireductibile. Tendinþa lor nueste de a renunþa la caracteristiciletradiþionale, ci de a adãuga câteva deaceeaºi naturã. «Provinciile» nu serestrâng, ci, prin confluenþe, se extind.Chiar dacã avem «ºcoli de prinþese» ºicolegii de elitã, nivelul general al edu-caþiei nu dã semne de urcare, ci deprovincializare masivã prin grobianismºi vulgaritate. Mediul actual nu ne sti-muleazã sã fim critici ºi autocritici, dincontrã, ne împinge spre o toleranþã fãrãexigenþe ºi fãrã limite, spre «neobar-barie».“ (p. 8) Aº fi vrut sã pot contra-zice asemenea afirmaþii, dar îmi lipsescargumentele. E suficient sã ne uitãm înjurul nostru pentru a ne convinge deadevãrul lor, care se acutizeazã de laan la an.

Gazzettãrrieººi litterratturrã

Cãlinescianã prin substanþã ºi finali-tate, publicistica lui Constantin Cãlineste lovinescianã prin formele de mani-festare ºi prin limbaj. Aºa cum gaze-tarul „Adevãrului literar ºi artistic“ scriadeopotrivã despre sensul clasicismuluiºi despre purici sau despre pictura fla-mandã ºi despre nevoia imperioasã autilizãrii sãpunului, autorul Cãrþilor dinziar atacã probleme dintre cele maidiverse, mergând de la atitudineafuncþionarilor la starea bibliotecilorcomunale, de la înjurãturile pe stadionla presa bãcãuanã interbelicã. Scrisulsãu confirmã mai vechea meabãnuialã: cã are mânã de prozator. LuiConstantin Cãlin nu-i lipseºte, spreexemplu, umorul. Problema transportu-lui public este privitã cu ochi ironic, sin-gurul, de altfel, posibil, în 1971: „Îmistriveºte unul pantoful – îi surâd; mãînghionteºte – sunt fericit cã-i potspune «pardon»; îndemnul casieriþei:«domnu´ cu cãciulã, lipeºte-te deduduia, cã n-o sã iei foc» îl considerbinevenit.“ (p. 79)

Lovinescianismul se reflectã înportrete (memorabil rãmâne Baba) ºi înmoralismul infuzat permanent în acestepagini despre o lume care dispare. Dinacest unghi, Acorduri ºi conflicte localepoate fi considerat un bastion al rezis-tenþei împotriva uitãrii. Fãrã a se intitulapompos „istorie“ sau „enciclopedie“,acest al III-lea volum al Cãrþilor dinziare întregeºte imaginea nefardatã aunui Bacãu provincial, salvat uneori dela monotonie prin existenþa unor artiºti,oameni de ºtiinþã sau de culturã care seîmpotrivesc pre-judecãþilor de tot felul.Iar Constantin Cãlin este, fãrã îndoialã,unul dintre ei.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Oglinzile publicisticiilui Constantin Cãlin

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– AAmmuurrgg

Rãzvan PRICOP

RettrrovizzorrCând am primit volumul de poezii al

lui Rãzvan Pricop, „Retrovizor“(frACTalia, 2015), mi-am spus cã e unvolum de debut. Dar apoi am vãzut, pecoperta a IV-a, câteva nume grele ce îirecomandau poezia: Marian Drãghici,ªtefan Manasia ºi Andra Rotaru. ªitotuºi, e vorba de un debut, nu suntextrase din cronici literare, aºa cumcrezusem, ci autorul, din câte se pare,le-a trimis acestor oameni manuscrisullui. Lucru firesc ºi care, de obicei,rãmâne fãrã urmãri. De aceastã datãcei trei au scris rânduri elogioase... ºidense. Aºa cã Rãzvan Pricop e nãºit capoet într-un mod princiar.

Curând dupã ce te apuci de citit, îiauzi vocea. Vorbeºte în surdinã, ºoptit.ªi cauþi sã alegi versuri definitorii. Ce arfi poezia pentru el? „e doar un travellingprin straturile/ de emoþie/ de deznãde-jde/ de dragoste/ de neputinþã/ de vio-lenþã/ prin liniºtea nouã care umileºtepeisajul industrial“. Un zbor tãcut alinterioritãþii prin lume. Dar ºi „un mijlocde transport în comun/ care te duce înlocurile unde nu mai poþi ajunge“.Rãzvan Pricop este un poet care nupoate trãi fãrã poezie, dar nu fãrãpoezia scrisã de el, ci fãrã poezia exis-tentã în el. Încât, înþeleg ºi prezentareasa: „În timp, a dezvoltat un ataºamentpentru toate generaþiile poetice ºioamenii lor“. Poezia scrisã a lumii aajuns sã facã ºi ea parte din poezia salãuntricã, alãturi de lumea în sine. ªi,într-adevãr, Rãzvan Pricop reuºeºteceva la care e greu sã te aºtepþi.Transformã lumea noastrã în poezie.Cu toate ale ei, dintr-o datã ºi definitiv.Acesta sã fie pricina pentru care s-ascris deja elogios despre el, încãînainte sã-ºi fi tipãrit un volum?

Am ajuns la o vârstã, dar mã bucurcând îmi gãsesc corespondenþe cutinerii de azi. Asta îmi dã senzaþia cãomenirea ºi interioritatea nu sunt aºafragmentate cum credeam. Cã fru-museþi valabile ieri, sunt valabile astãziºi vor fi mereu. Cã existã un „ce“, poatesufletul, care nu se schimbã ºi aderãveºnic la aceleaºi valori, oricât s-arschimba civilizaþia umanã ºichiþibuºurile ei. Am descoperit cuplãcere „cultura“ lui Rãzvan Pricop. Ecinefil aºa cum eram ºi eu, citeºte lite-raturã, aºa cum citeam ºi eu. L-aºputea plasa în anii 80, când îmi fãceameu ucenicia. Dar ce ar fi fãcut pe atuncicu poezia lui scrisã, în vremuri în carenu puteai publica un volum? L-aº puteaplasa, de asemenea, în anii 90 saudupã 2000. Existã o atemporalitate aculturii, a culturii adevãrate, iar RãzvanPricop a asimilat-o pe acesta, o are înel, adunatã în sensibilitatea sa poeticãºi vizionatã prin sensibilitatea sa poeti-cã – ºi ea se revarsã în poeme... Într-unmod original, care dã o voce unicã. ªtiupoeþi care cu greu ºi-au gãsit vocea.Rãzvan Pricop are privilegiul de fi ovoce încã de la început. Poate, aºacum se întâmplã cu unii poeþi, îºi varenega poeziile scrise acum. Dar, dacãse va întâmpla, nu o va face pentru cãlipseºte el din aceste poezii, ci din cineºtie ce motive ce þin de expresie. Dar efoarte probabil sã nu renege nimic,pentru cã se va recunoaºte în poeziilesale de la aceastã vârstã. Sigur, supo-ziþia mea e doar o stratagemã pentru asugera cã ne aflãm în faþa unei poeziicare nu este doar o carcasã frumoasã,fãrã conþinut, sau, mã rog, cum se maiîntâmplã ºi la noi ºi aiurea, niºte versurice vor doar sã epateze, dar li serefuzã... poezia.

Mijloacele sale poetice sunt aproapespartane. Nici efuziuni, nici revolte ºinici alt soi de „efecte“ lirice menite sãzãpãceascã un cititor mai puþin versat,care sã-l proclame genial. ªi totuºiemoþioneazã profund. Nu prin atitudine,ci prin stare. Poemele sale au ceva dingingãºia unor ghiocei abia ieºiþi dinzãpadã. ªi din fragilitatea lor. Cred cãRãzvan Pricop nu vrea sã-ºi aratepartea întunecatã, dar ea se simte,existã în unele vibraþii o anume viziunenihilocentricã. E bine cã o are? Pentruomul Rãzvan Pricop, probabil cã nu.Dar pentru poetul Rãzvan Pricop, da.Nu ºtiu mare poet ºi mare scriitor, caresã nu fie bântuit de spaimele non-fiinþei.Voi transcrie o poezie integral. „Am trãitmult timp/ înconjuraþi de vãluri, / rãs-fãþaþi de infraroºii sensibile/ ºi vederede noapte// un aparat de filmat înaglomeraþie, / secvenþe de imagini,sunete umane, / am salvat totul cu grijã/pe suporturi magnetice// din noi rãmâncâþiva biþi de frumuseþe/ ºi puritateaunor momente“. Iatã spectacolul buf allumii, din care nu sufletele oamenilor sedesprind dupã moarte... ci amintiri peun suport magnetic. Uºor sã detecteziaici simþãmântul cioranian al non-fiinþei,dar pus în scenã cu mijloacele poeticeale secolului al XXI-lea. Dar existã ba-lansul, faþeta cealaltã: „viaþa mea s-aîndrãgostit orbeºte/ de vieþile altora“.Iatã deschiderea unui adevãrat poet,cea spre valorile umane, fie ele rare (cadragostea) sau de zi cu zi, simple, cabucurii, triumfuri ori înfrângeri, copilãria,toate câte formeazã viaþa. O monedãcu douã feþe, poezia lui Rãzvan Pricop:pe o parte nimicul, pe cealaltã viaþa.

Altceva impresionant este faptul cãRãzvan Pricop este conºtient de ideeade „nouã sensibilitate poeticã“. Câþipoeþi din tânãra generaþie ºi-au datseama de aºa ceva? Deºi e prematurun verdict, totuºi poezia lui RãzvanPricop îmi dã acea senzaþie de lumevãzutã printr-o nouã sensibilitate.

Dan PERªA

Ioan-Mihai COCHINESCUSidonia CÃLIN

„Micul venneþiann““ººi „Oul carre zzboarrã““

Pornind de la o afirmaþie a luiAntoine de Saint-Exupéry, Toþi oameniimari au fost cândva copii (dar puþinidintre ei îºi mai aduc aminte), EdituraDidactica Publishing House le propunecititorilor mici o cãlãtorie imaginarã încopilãria unor personalitãþi ale culturii

universale. Pentru a realiza aceastãserie, a fost nevoie de colaborarea din-tre scriitorul Ioan-Mihai Cochinescu ºiartistul plastic Sidonia Cãlin.

Prima carte din serie a apãrut în2014 ºi a fost lansatã la Târgul de carte„Gaudeamus“. Se numeºte Miculveneþian ºi îl are în centrul sãu pecopilul Antonio Vivaldi. Prima grijã aautorului este ca acþiunea sã fie plasatãîntr-un spaþiu bine definit, deoareceprincipalul obiectiv al cãrþilor pentrucopii presupune dezvoltarea imagi-naþiei ºi mai puþin fixarea acþiunii într-untimp precis. Astfel, indicii de spaþiu suntesenþiali în conturarea episoadelor pecare autorul le construieºte urmãrindcapacitatea copilului de a-ºi dezvoltaimaginaþia pornind de la repere cultu-rale concrete.

Antonio trãieºte la margineaVeneþiei, unde casele sunt mai rare ºimai sãrãcãcioase, cãlãtoreºte deseoripe insula învecinatã, unde secerãtorii s-au întins la umbra carelor încãrcate cusnopi de grâu ºi unde spãlãtoresele râdpe seama pistruilor sãi. Alte episoadeale acþiunii sunt plasate în Piaþa SanMarco, simbol reprezentativ al Veneþiei,în care au loc spectacole de circ, înPiaþa Campiello dell Piovan, loc dejoacã pentru copii. Uneori, pe fundal semai aude cântecul lui Tino, gondolierul.

Copilul poartã mereu cu el o vioarãpe care a primit-o în dar de laDumnezeu, dupã cum îi spunea, dincând în când, bunica Margherita, afir-maþie prin care autorul subliniazã cãAntonio s-a nãscut cu harul de a cânta.

Dincolo de sunetele prin intermediulcãrora autorul îºi propune sã conturezeportretul copilului Antonio Vivaldi, apareprezentat ºi simþul tactil, semn cãraportarea la universul înconjurãtor seface diferit. Astfel, unchiul Agostino seasigurã cã nu-l vede nimeni ºi, cuîncetinealã, îºi afundã mâinile în saculcu fãinã de grâu. Închide ochii deplãcere, zâmbind. Ce catifelatã, cerãcoroasã e fãina! ªi copilului îi placesã simtã mierea de albine. El îºi bagãmâinile în borcanul cu mierea pentruturtã dulce ºi senzaþia îi face aceeaºiplãcere ca jocul în mâlul din heleºteulcu lotuºi ai dogelui Francesco Morosini.

Oul care zboarã este a doua cartedin serie semnatã de aceiaºi autori ºi aapãrut în 2015. De data aceasta, pro-tagonistul este copilul ConstantinBrâncuºi, iar preocuparea lui Ioan-Mihai Cochinescu este de a contura ununivers tipic românesc. Costachetrãieºte mulþi ani la stânã, alãturi de

fraþii sãi mai mari. Spre deosebire deaceºtia, lui Costache îi place sã visezeºi nu se gândeºte neapãrat laaspectele financiare ale vieþii. κipetrece mult timp alãturi de prietenulsãu, Lãbuº, ºi are capacitatea rarã de astabili corespondenþe între modelul depe pielea viperei cu cele vãzute pe iileromâneºti, pe stâlpii porþilor þãrãneºtisau pe lemnãria bisericii cioplitã debunicul Dinu.

În cartea anterioarã, Ioan-MihaiCochinescu nu accentuase dorinþacopilului Antonio Vivaldi de a cânta, dea se afirma. Se mulþumise sã conturezeun spaþiu cultural în care s-a formatviitorul compozitor. De data aceasta, peCostache îl animã ideea de zbor. Elviseazã mereu cã zboarã, adicã seridicã deasupra tuturor. Însã drumul pecare Costache încearcã sã ºi-l croiascãeste destul de anevoios ºi Ioan-MihaiCochinescu aminteºte în câtevaepisoade maturizatea precoce a copi-ilor de la þarã nevoiþi sã munceascãpentru a se întreþine sau pentru a-ºi croiun destin.

Acum, acþiunea se mutã în capulpodului de peste Jiu, unde Costachedescoperã lumea plinã de forfotã de latârg. Plecase din Hobiþa pentru a-ºiface un rost ºi a ajuns la o boiangerie,un reper dispãrut azi din economiaromâneascã, dar plin de culoare.Bãiatul este fascinat de mulþimea culo-rilor ºi cade uºor ºi repede în plasapatronului: O sã stai ucenic aici, înboiangeria noastrã. Drept simbrie îþidãm mâncare de trei ori pe zi, dormit ºidouã rânduri de haine pe an! O sã fiicinstit ºi vrednic! O sã înveþi meseria devopsitor! N-o sã-mi ieºi din cuvânt! ªi-osã fie bine! Hai, Costache, la muncã! Lafel ca el, muncesc în boiangerie ºi alþicopii care, în orele de rãgaz, se joacãsub coroana nucului bãtrân din curte.Mama aflã unde se afla copilul ºi vinesã-l ia. Însã nu dupã mult timp,Costache pleacã iar de acasã, de dataaceasta coborând spre Râmnic, pe râulOlt. Este argãþel ºi, prin folosireadiminutivului, Ioan-Mihai Cochinescuîncearcã „sã îndulceascã“ într-un felcondiþia umilã a copilului. Formarea luiCostache nu se încheie aici. El ajungela Craiova, bãiat de prãvãlie, primeºtesalariu ºi îºi face prieteni. Însã gândulla Pasãrea Mãiastrã îi va da încredereîn posibilitatea de a-ºi împlini visele.

Construitã pe baza temei încredereaîn sine ºi pe motivul visului, cartea luiIoan-Mihai Cochinescu transmitemesajul cã aventura în diferite spaþiiculturale are un efect modelator asuprapersonalitãþii, chiar dacã acest lucrupoate fi pus sub semnul îndoielii: ªinimeni, niciodatã, nu va crede toatãaceastã poveste!

La cãrþile pentru copii sunt foarteimportante ilustraþiile, alte perspectivede lecturã sau de a povesti. Imaginileinspirate create de Sidonia Cãlinrecompun, din punct de vedere croma-tic, lumea creatã prin cuvânt. În primacarte, plasarea pe fiecare paginã aunor cuvinte-cheie are rolul de a sinte-tiza ideea subliniatã de fragment ºi de afixa conþinutul narativ. În a doua carte,Sidonia Cãlin renunþã la procedeu ºicreeazã doar imagini care recompununiversul autentic românesc, iardesenul este frumos ºi sugestiv prinsimplitatea lui.

Micul veneþian ºi Oul care zboarãsunt cãrþi cu mesaj profund în care(pre)dominã plãcerea de a povesti.

Gabriela GÂRMACEA

aprilie 20164

autori ºi cãrþi

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– SStt rruuccttuurr ii

Cornel GALBEN

PPooeeþþiiii BBaaccããuulluuiillaa îînncceeppuutt ddee mmiilleenniiuu–– ddeebbuuttuurrii 22000000-22001100

Cu douãzeci ºi douã de cãrþi publicateîn peste douã decenii, criticul bãcãuan afuncþionat, ºi este încã pe poziþii, ca oinstituþie gravã, ce se respectã pe sine ºie politicos cu ceilalþi. Afirmându-se cajurnalist ºi continuând ca publicist, editorºi eseist, puþini cititori ai sãi mai ºtiu cã apublicat ºi versuri. Cândva, cu ani înurmã, C.G. a fost sedus de critica deîntâmpinare, deºi, se ºtie, aceasta nu elipsitã de riscuri, din moment ce, adesea,comentatorul n-are acces la repere deinterpretare auxiliare, cartea respectivãse gãseºte greu, iar critica autorizatã încãnu ºi-a spus cuvântul. La noi îºi fãcuserãun (re)nume în domeniu N. Manolescu ºiLaurenþiu Ulici; iar dintre bãcãuani,inteligent ºi inspirat, Vlad Sorianu.

C.G. aºazã la începutul cãrþii sale –Poeþii Bacãului la început de mileniu –debuturi 2000-2010 (Focºani, PallasAthena, 2015), un text care sunã cabilanþ, dar ºi ca proiect întrerupt, Gânduride rãmas bun. Aici el constatã cu tristeþecã eforturile sale au dat roade modeste.Nu-i vorbã ºi celebrul iluminist DenisDiderot – redactorul Enciclopediei, con-statase cã, în literaturã, dupã ce vorapãrea mulþi creatori modeºti, chiar cusutele, se va ivi ºi un talent strãlucitor, cuo operã nemuritoare. C.G. mãrturiseºteeforturile fãcute pentru „a da de urmeleautorilor ºi ale volumelor publicate înprimul deceniu al noului mileniu“.

Tocmai de aceea l-am calificat ºi noidrept cavaler, cãci s-a afirmat singuratic,a acþionat temerar ºi generos, redactândcu distincþie profesionalã efigiile unorautori, la vremea debutului, cvasine-cunoscuþi. În cronicile apãrute în Ateneu,Constelaþii diamantine, Credinþa orto-doxã, Meridianul cultural românesc,Oglinda literarã, 13 Plus, Plumb,poezia.ro, Vatra veche ºi altele, croni-carul le-a perceput ºi le-a evaluat talen-tul, înzestrarea poeticã ºi cultura, celorvreo 90 de debutanþi.

Cu tenacitate ºi cu rãbdare, cronicarulnostru a separat grâul de neghinã, a„descâlcit tâlcul“, a formulat evaluãri cumãsurã, încât, spre final, cititorul capãtãimpresia cã avem în faþã un intermediarcredibil, informat ºi cu gust literar, ceîmbinã eleganþa cu discreþia rafinatã ºidistincþia cu puterea de cuprindere.Pãstrând proporþiile, este un profesiona-lism ce aminteºte de Perpessicius, demnde apreciat în lumea noastrã invadatã demercantilism ºi confuzie a valorilor.

Cercetarea listei de autori ºi de cãrþidezvãluie faptul cã se pot distinge maimulte categorii de autori: unii au rãmasîncã anonimi pentru publicul cititor; alþiisunt în curs de confirmare; sunt ºi autorivalidaþi profesional, sau chiar deja cele-bri; douã categorii sunt mai greu deexplicat: cei talentaþi dar prea puþincunoscuþi, sau cei a cãror aureolã depoeþi e umbritã de alte genuri (prozã,publicisticã etc.). La unii, talentul ºi noto-rietatea merg mânã în mânã, chiar cândprofesia sau prestigiul sunt egale cu va-loarea poeticã (Elena Bostan, V. G.Puiu, Ioan-Petru Viziteu, Dan Petruºcã,Gheorghe Fifirig ºi alþii). Pentru alþii, con-solidarea prestigiului literar s-a fãcutdemult. Meticulos ºi aplicat, C.G. a gãsittitluri sugestive la cronicile sale,cuprinzând sensuri deduse, motive poe-tice integrate, diverse forme textuale,natura viziunii poetice, metaforefrecvente, sau note privind imaginarulvolumului recenzat.

Cronicarul introduce subtil ingredientebiografice, face inspirate citãri dinpoeme, confruntã creaþiile actuale cumodele clasice ºi reconstituie, pentru

cititorul grãbit, imaginarul poetic. Astfel,însãºi critica criticii poate deveni o lec-turã agreabilã. Cronica însã vibreazã cuadevãrat când volumul cuprinde poezieautenticã, precum în cel semnat deIoana Florea, ca un titlu ce deconspirã ºimaestrul ce a format-o ca elevã: UnIovian feminin. Înflãcãrat de valoareapoeticã descoperitã la fosta elevã dinBuhuºi, criticul îºi oferã clipe dedelectare liricã: „Iar Ioana Florea nu enumai «femeia-spadã ºi femeia-de-aur /ziditã în oglindã», ci ºi un veritabil Iovianfeminin, ce la rândul ei ne injecteazãpoezia în sânge (metafora lui Iovian),echilibrând «Aripa dreaptã aripa stângãºi trupul» poeziei ivite în burgul moldav,unde pânã acum cei trei Ion (Iovian,Fercu, Dinvale) fãceau regula“.

Cavaler al criticii de întâmpinare,Cornel Galben a sãvârºit mereu muncacea meticuloasã, care cere efort ºi inspi-raþie, pentru a-i fi utilã autorului de sin-teze ºi de istorie literarã cândva, precumºi publicului iubitor de poezie.

Grigore CODRESCU

Vasile IANCU

Viclennia annilorrIndiferent ce scrie, un autor

funcþioneazã cu toate valenþele sale. Depildã, Vasile Iancu, despre care am maivorbit aci (v. Ateneu, nr. 5, mai 2014), e,în Viclenia anilor (Ed. TipoMoldova,2015), nu numai povestitor (volumul sãua apãrut în seria „Prozã scurtã contem-poranã“), ci ºi istoric al perioadelorrecente, eseist, filolog etc. Aceste„valenþe“ funcþioneazã sinergic, încît eaproape imposibil sã le separi ºi sã leierarhizezi. Din unitatea lor rezidã un„punct de vedere“, care prezideazãselecþia ºi interpretarea tuturor lucrurilor.Ceea ce-l deosebeºte de alte „puncte devedere“ e nivelul ºi acuitatea. Iancu sau,dacã e sã pãstrez convenþia, IustinVãlureanu, personajul ales sã-l repre-zinte, priveºte lucid, cu distanþã, critic.Analitic, eliminã perspectivele falseasupra unor evenimente. Observã,scruteazã. Uneori pare chiar rigorist. Tippuþin sentimental, e îndeajuns deînþelept, totuºi, ca sã nu fie consideratresentimentar. κi stãpîneºte bine impul-sivitãþile, astfel încît nuvelele sale sã nusemene niciunde a foiletoane. Acidulrãmas îl injecteazã punctual, în doze

adecvate. Asta înseamnã cã-ºi expuneîn mod abil aversiunile. Provocate demotive ideologice, etice ºi de gust,„greþurile“ (antipatii, idiosincrazii, repul-sii) caracterizeazã cel mai pregnant ati-tudinea scriitorului, care abhorã promis-cuitãþile, „pertractãrile mlãºtinoase“,cîrdãºiile, trocurile. În galeria persona-jelor sale, mai numeroºi sînt „negativii“:inºi care au fãcut rãu, au parvenit fraudu-los, secãturi, cameleoni, miºei, dubioºi.Dispreþul faþã de ei e exprimat cu inten-sitate, revolta luînd cel mai adeseaforma dezgustului.

Viclenia anilor atestã nu numai liber-tatea exterioarã a autorului, obþinutãdupã decembrie 1989, cît ºi libertatea sainterioarã, ce se manifestã prinstãpînirea de sine în relatãri, prin con-trolul raþional asupra emoþiilor ºi ideilor.Memorialist în haine de povestitor, Iancuîºi compune textele ca pe niºte suite sauzigzaguri, cu înlãnþuiri dar ºi cu abateride la linia schiþatã iniþial, cu focalizãri ºidivagaþii, atent la varietate ºi la echilibru.Inteligenþa sa artisticã vegheazã ca mînasã n-o ia prea tare în direcþia în care îltrage patima demonstrativã sau sãpoposeascã mai mult decît trebuie înconsideraþii confortabile. Carteaînfãþiºeazã oameni ºi întîmplãri din„colþul de þarã“ cuprins între Paºcani,Iaºi, Suceava, Botoºani, Vaslui, locuri încare s-a desfãºurat viaþa autorului. O„geografie“ micã (din care se ieserareori), în schimb o densitate de „istorii“(majoritatea din a doua jumãtate a se-colului trecut) ºi o diversitate de medii ºibiografii.

Ziarist în partea cea mai întinsã a cari-erei sale, Iancu, împrumutînd identitateasa personajului, dã certitudinea cãfaptele la care participã Iustin Vãlureanu,ca „actor“ ºi ca martor, þin de domeniulrealismului celui mai veridic. Atunci cînde condusã de principii ºi reguli, meseriadã sens acumulãrilor memoriei ºi ajutã lacristalizãri de impresii ce devin sau pot ficonvertite în literaturã. Deºi doar uningredient (deci nu materia principalã),ficþiunea contribuie, în asemenea cazuri,la lãrgirea cîmpului de observaþii ºireflecþii, la stimularea curajului pentruanumite relevãri ºi, finalmente, lacreºterea eficienþei scrisului. Autorulreuºeºte sã spunã tot ce are pe inimã,dar nu cu indelicateþe ºi scandal. ÎnViclenia anilor mijloacele literare servescpe deplin acestui scop. Dar, în pofidatransfigurãrilor, a schimbãrilor de ono-masticã, a localizãrilor problematice,

proza autobiograficã are transparenþe ceincitã curiozitatea cititorului sãdescopere „modelele“ avute în vederede autor. O atare curiozitate m-a animatºi pe mine în timpul parcurgerii celor 33de capitole (însumînd 652 pagini). Cui îiaplicã Iancu – m-am întrebat, pentru cãrevin des – caracterizãrile de „tîrgulpierzãrii“, „tîrgul ratat“, „etalon al deza-gregãrii umane, al disoluþiei“, centrulunui „judeþ al pierzaniei“, în care, evi-dent, s-a simþit ca în exil? Toate dateleconduc cãtre rãspunsul cã acesta eVasluiul, unde a fost redactor la Vremeanouã, chiar dacã figuri politice ºi lucrãtoriîn presã de o facturã similarã cu a celorde care s-a ciocnit aci va fi întîlnit ºi laBotoºani ºi Suceava (ba chiar ºi la Iaºi),celelalte locuri în care ºi-a desfãºuratactivitatea: inºi opaci, vanitoºi, intriganþi,„turnãtori“, meschini ºi, mai ales, obedi-enþi, ce-i dau nu o datã „stãri infecte“ ºi-ldeprimã. Cine erau ei (cu nume ºiprenume) e uºor de aflat cercetîndcolecþiile ziarelor judeþene din perioadarespectivã. Curiozitatea mea a mers ºi îndirecþia recunoaºterii siluetelor de scri-itori, editori, profesori de la Universitate,critici de artã, la care autorul face aluziicînd evocã legãturile cu lumea lor. Spersã-i fi ghicit corect barem pe cîþiva:George Bãlãiþã, Octavian Paler, GetaDimisianu, Cornel Popescu, ConstantinGeorgescu, Edgar Papu, Ion Alex.Angheluº, Theodor Codreanu, NicolaeGostar, Octav Tcaciuc, ªtefanCuciureanu, Traian S. Diaconescu,George Sidorovici, Radu Negru, VighIstván º.a. În legãturã cu acesta dinurmã, i-aº semnala autorului o micãinadvertenþã: Vigh István (Vic Stuparu,în „ªampanie ºi flori pentru tomberon“ ºi„Mesaj de peste Ocean“) a expus laParis, în 1969; atunci, recomandarea dea vizita Suceava, pentru ziaristul francezcare l-a remarcat, nu putea veni de laConsiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste,care se va înfiinþa în 1971. O altã „scã-pare“ e, apoi, afirmaþia (din „Destine desanatoriu“) cã, în „ziua de 22 iunie 1940“,Antonescu a ordonat ostaºilor sã treacãPrutul! Personal, am regretat deseori cãn-a fost aºa, cãci e ziua mea de naºtere.Închipuie-ºi oricine cã ar fi þinut-o maiuºor minte ºi prietenii!...

În ansamblu, însã, cartea e redactatãireproºabil, Iancu demonstrînd, încã odatã, cã-i un scriitor care-ºi suprave-gheazã în permanenþã textele, posesorulunei sintaxe ferme ºi a unui lexic bogat,ce se întinde de la cuvîntul regional su-gestiv la neologismul cel mai subtil.Uneori e niþel ostentativ, dar fãrã a irita.Mi-a apãrut interesant atît în latura inci-sivã, de sancþionare a mizeriilor de oricenaturã, cît ºi în cea în care îºi manifestãadmiraþia pentru valorile consacrate;morale ºi estetice. O idee mai vesel decîtel, am fost atent, între altele, la cum scriedespre vin, stimulentul multora din con-fesiunile pe care le noteazã. O face fru-mos, dar ca un ins ce s-a ferit de eufori-ile bahice, în permanenþã treaz, selectiv,competent, mãsurat, plusînd ºi nuanþîndabia dupã ce constatã (prima condiþie)cã „licoarea“ e „cinstitã“, autenticã: „vinsîngeriu, uleios ºi aromat“, „vin aspriu, oZghihara galben-verzuie, cu miros de fînde munte“, „vin balsamic ºi dulceag“, „vinrubiniu, o cãpºunicã grozavã“ etc.Preferinþele definesc caracterele con-sumatorilor; în general, etic, cei ce þin lacalitate stau pe un plan mai sus decîtbãutorii de trãscãu! ªi ca sã pãstreztonul ultimelor rînduri, i-aº aminti proza-torului cã vorba „parºiv“ (pe care, alãturide „nemernic“, o foloseºte cînd vrea sãfie dur, strivitor) are ºi o conotaþie pozi-tivã, dovadã aceste douã versuri din fol-clorul bucureºtean: „Paraschiv,Paraschiv,/ Te iubesc cã eºti parºiv“!Însã Vasile Iancu, un autor dintre cei maiserioºi, sever adesea, liric ºi cald cîteo-datã, trãieºte la Iaºi.

Constantin CÃLIN

aprilie 2016 5

autori ºi cãrþi

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– RReeff lleexxii ii

ateneu

aprilie 20166

La neaºteptata despãrþire deRadu Mareº, cu inima strânsãîntre cãrþile care îi poartãnumele ºi amintirile care ni-laduc înapoi, aceea a prezenþeisale la Bacãu în septembrie2013, la ceremonia dedecernare a prestigioaselorPremii ale revistei „Ateneu“,apare printre primele. Poatepentru cã radia, cu sobrietateacare era marca personalitãþiisale, dar radia, cel mai înalt înspatele catedrei de pe podiu-mul amfiteatrului de la ColegiulNaþional „Ferdinand I“, cu RaduVancu, Radu Cârneci, CarmenMihalache, în dreapta, ºi cuDaniel Cristea-Enache, DanPerºa, Marius Manta ºi VioletaSavu în stânga sa. Era dejaunul din cei mai premiaþi scri-itori originari din Bucovina, darrecunoaºterea ateneiºtilor eraînsãºi preþuirea tinereþii, aceeala care tânjeºte în sinea saorice scriitor septuagenar. Deaceea a ºi vorbit, glumind cugravitate, despre computer ºiinternet ca despre importanteinstrumente ale scris-cititului,cucerind ºi simpatia liceenilorprezenþi la colocviul devenit de-acum tradiþional la sãrbãtoareaanualã a revistei.

Lucrând în perioade diferitela acelaºi cotidian din Suceava,Radu Mareº era pentru minemai mult decât lectura cãrþilorsale la ceasul în care ne-amîntâlnit la o ediþie a celui maivechi concurs naþional de

poezie, „Nicolae Labiº“, ºi amrealizat împreunã un interviu.Am trecut ºi pragul caseipãrinteºti din Botoºana, i-amcunoscut pãrintele care îl cres-cuse ºi cãruia, atunci director alEditurii Dacia Cluj-Napoca, i-alansat cartea închinatã acesteiaºezãri la Librãria Suceava aUniunii Scriitorilor, proaspãtinauguratã, prilej cu care a vor-bit ºi despre porþile largdeschise ale editurii pentruscrisul bucovinean. Þinea lacondiþia sa de bucovinean ºicând pãrea sã se simtã con-fortabil în ºirul prozatorilor buni,

ºi-a surprins cititorii cu o cartemare, „Când ne vom întoarce“,Editura Limes, Cluj-Napoca,2010, prima în România dupãmai mult de jumãtate de secolcu povestea desfãºuratã înspaþiul Bucovinei întregi. Amlansat-o în cadrul „Respirãrilor“– preludiu la „Limba Noastrãcea Românã“, o manifestare pecare o organizam împreunã cuSocietatea pentru CulturãRomâneascã „Mihai Eminescu“Cernãuþi în capitala istoricã aBucovinei ºi nu am sã uit nicio-datã plimbarea îndelungã pestrãzile vechi, cu Micaela

Ghiþescu, redactor-ºef al„Memoriei, revista gândiriiarestate“, prima datã aici, cuRadu Mareº, pe urmele paºilormamei ºi ale amintirilor ei,conduºi de ziarista MariaToacã de la „Zorile Bucovinei“Cernãuþi. Cât priveºte cartea,primise Premiul pentru Prozã alFilialei Cluj a Uniunii Scriitorilorºi apoi al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, dar consideram cãBucovina îi rãmãsese datoare.

De aceea am propus un premiucare sã-i exprime preþuirea.Astfel a luat naºtere, pentru„Când ne vom întoarce“,Marele Premiu Bucovina alSocietãþii Scriitorilor Bu-covineni, ajuns acum la acincea ediþie.

Finalul acestor rânduri mãreîntoarce însã în ziua detoamnã aurie a ceremonieidecernãrii Premiilor revistei„Ateneu“ la Bacãu, ziua în careRadu Mareº, acest aristocrat alprozei noastre, avea pe chip oluminã pe care nu i-o maivãzusem, generatã deconºtiinþa vârstei ºi a calitãþiiscrisului sãu. Era ca ºi cum, înspiritul horaþianului non omnismoriar, ºtia cã nu va muri cutotul. A ascultat surâzând lau-datio rostitã la adresa creaþieisale de Dan Perºa ºi a mulþu-mit ateneiºtilor pentru onoareapremiului, mãrturisindu-ºi ºisatisfacþia cu care citise ultimulnumãr al publicaþiei lor: „E orevistã foarte bunã, DomnuleCârneci! Urmaºii Dumnea-voastrã nu vã fac de râs!“ Lacare urmaºa CarmenMihalache, directoarea revistei„Ateneu“, a replicat cu graþie:„Nu ne îndoim cã facem orevistã bunã, dar ne bucurã sãauzim asta!“ Mai ales dinpartea scriitorului ºi publicistu-lui Radu Mareº, a fost de lasine înþeles.

Doina CERNICA

Chiar dacã „istoria“ ultimului volumsemnat de cãtre Doru Kalmuski arputea fi un subiect viabil în sine,Conspiraþia iudaicã ºi alte arãtãri(„Docucenter“, Bacãu, 2015) se înscrieîn linia paginilor de prozã autorefe-renþialã cu care autorul ne-a obiºnuit.Deºi la prima vedere titlul ar puteamima interesul pentru o formulã apropi-atã de seria bestsellerurilor, odatã culectura rãsuflãm oarecum uºuraþi! –cãile cãrþii dezvoltã o problematicãinteligentã ºi mai ales generoasã înraport cu aºteptãrile unui lector compe-tent.

Am avut prilejul sã scriu ºi în trecutdespre Doru Kalmuski. Îmi aduc amintecã, propunând o micã ºaradã, aveamsã conchid, în legãturã cu Gara Milano,cã ceea ce „se întâmplã“ se constituiemai degrabã într-un sistem complex desemne pentru ceea ce nu se întâmplã.Apoi, odatã cu Formula supravieþuiriiaveam sã constat cum romanulfotografiazã circul lumii dar îºi invitã înacelaºi timp oaspetele cãtre onesfârºitã problematizare. Spre Vestprin Nord Est a echivalat cu un realismmagic aparte, un roman orwelliandespre condiþia alienatului. Am decriptatapoi cum, de-a lungul celor Patru medi-taþii despre predestinare, autorul adescoperit cã adevãrurile ultime nu potfi supuse raþiunii, ci trebuie trãite, încer-cate în drumul fiinþei cãtre propriile limi-te. Evident, odatã cu lectura volumuluiacum în discuþie, am manifestat o oare-care prudenþã – riscam sã repet, sã mãrãtãcesc printre propriile presupuneri/constatãri/ argumente, însã graþie înparte unei „noi formule“ gãsite de autor,întrevãd „antecamera“ („compartimental camerei de combustie a unui motor încare se injecteazã combustibilul ºiîncepe arderea; camerã de precom-bustie“) unui viitor roman soteriologic, înspaþiul cãruia sã se producã eventualdemascarea tuturor utopiilor.

Pânã la acel roman, avem în faþã osumã de fiºe ce aduc explicit cãtre ununic punct monstruozitãþile creieruluiuman. Doru Kalmuski nu este nici pedeparte un simplu cronicar al prezentu-lui, îmbrãcat în haina „necredinciosuluide serviciu“. Mai degrabã e un vizionar,capabil de a anunþa „din timp“ nebuniaunei apocalipse artificiale. „Arãtãrile“

sale echivaleazã cu demascarea unor„istorii“ ascunse, în hãþiºul cãrora chiarultima reverberaþie a Adevãrului sepierde, devine doar vagã amintire aunui trecut fatalmente cosmetizat.Piesele acestui puzzle sunt micropuneri-în-scenã, textele aflându-se lagraniþa dintre speciile literare, com-binând efecte literare cu argumente ºi

(pseudo) raþiuni filosofice. Situaþiile încare se regãsesc personajele-simbolsunt (cel puþin la început) aparentbanale, semnificaþiile de profunzime în-cepând sã aparã odatã cu fixarea lexe-melor în intertextualitate. Numele unoralchimiºti celebri sunt inteligent adusecãtre nucleul volumului, traiectoriatrasatã de toate aceste micro-poveºtireinventând categoria dubitativului,ocultând convenþiile. Aº spune cã des-tinele schiþate se aflã sub efectulbumerangului – cei care îndrãznesc sãpunã întrebãri ori sã îºi manifeste variicuriozitãþi vor pieri topiþi în proximitateaRãspunsului. Textele sunt când maiapropiate de domeniul ºtiinþelor(„Experimentul Inocentare“, „Somnul luiArturo Krill“), când de formula detec-tivisticã („Lista morþilor tineri“, „Ceasulzilelor lui Martin“) ori pur ºi simplu de unmiracol la început latent („Înregistra-torul“). Personal, am apreciat mai multcãldura ºi umanitatea din „Misterioasaþarã a fericirii“ sau „Dilema doctoruluiRiquelme“ ori pur ºi simplu artificiileinteligente din „Numere raþionale“.

Aºadar, Doru Kalmuski revine fericitcu un nou proiect aºezat în slujbademistificãrii falsitãþii, dupã cum mãr-turiseºte, cu texte care „sunt unamestec de real ºi imaginar, de docu-mente ºi ficþiuni, de apocrif ºi oficial, deidealism ºi raþionalism, de legendã ºiistorie, de elevaþie ºi falsã elevaþie, derefuz al literaturii ºi complicitate cu ea“.Se impune însã necesitatea ieºirii dinlabirint, pentru a nu ajunge la prima dinCele Zece Porunci Definitive din„Societatea pefectã“: „Certitudinea estesingura cale cãtre fericirea omului.Omul care se îndoieºte dã dovadã deinstabilitate psihicã, o traumã ce trebuieimediat eliminatã“. Orice legãturã cu„realitatea imediatã“ este, evident, defolos!

Marius MANTA

Cu Radu Mareº,la despãrþire

Doru Kalmuski: Conspiraþia iudaicãºi alte arãtãri

Radu MAREª (3 martie 1941, Frasin/Suceava – 26 martie2016, Cluj-Napoca). Facultatea de Filologie a Universitãþii Cluj(1964). Debut absolut în Tribuna, 1959. Premiul de Debut ºiPremiul pentru Prozã al Uniunii Scriitorilor, premii ale FilialeiCluj a USR, Marele Premiu Bucovina al Societãþii ScriitorilorBucovineni, Premiul pentru Prozã al revistei „Ateneu“ Bacãu.Volume: Anna sau pasãrea paradisului, roman, 1972; Vine isto-ria, reportaje, în colab., 1972; Cel iubit, 1976; Caii sãlbatici,1981; Pe cont propriu, jurnal, 1986; Anul trecut în Calabria,roman, 2002; Manual de sinucidere, 2003; Ecluza, roman,2006; Când ne vom întoarce, roman, 2010; Deplasarea spreroºu, roman, 2012; Sindromul Robinson, 2014. Sub tipar:Bucovina.

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– RReezzoonnaannþþãã

aprilie 2016

lecturi

7

UUnn „„ppããgguubbooss““??Neagu: Gheorghe Neagu, Ghiþã Neagu!...Pentru maliþioºi – o sursã de zgomote, un ins bizar care,

în unele momente, prin gesticulaþia dezordonatã, ca a unuidirijor ce-a încurcat foile partiturii, frizeazã caricatura.

Pentru prieteni – un tip rebel, excentric, incitator.Neîndoielnic, „o figurã“, o „personalitate accentuatã“, în senspsihologic.

Principala sa aptitudine e de a teatraliza. O discuþie nor-malã cu el se poate transforma, oricînd, instantaneu, într-o„scenã“. Vocea, pînã atunci joasã, devine dintr-odatã acutã.Cu un minut înainte pãrea placid, acum se agitã, ia posturivehemente. Nesesizîndu-i „a doua naturã“, latura artificialã acomportamentului sãu, unii l-au catalogat ca nevrotic:„Neagu e nebun!...“. Iar lui i-a plãcut ºi-i place sã fie consi-derat aºa, pentru cã o atare „etichetã“ mai curînd îl apãrãdecît îl acuzã. „Nebunul“ poate sã joace cartea exasperãrii ºisã strige ceea ce cumintele înãbuºã adesea în sufletul sãu.

O „figurã“ se construieºte ºi se impune treptat. Neagun-a apãrut nãvîrlios, imprevizibil, turbulent de la început. Pela sfîrºitul anilor ’60 avea gura micã, nu emitea aprecierimenite sã contrarieze ºi sã scandalizeze. A prins glas ºi aînceput sã-ºi asume anumite îndrãzneli abia pe la mijloculdeceniului urmãtor. A fost ajutat în aceastã direcþie de legã-turile dobîndite, cît a fost corector la Ateneu, cu redactorii ºicolaboratorii revistei. Ele i-au creat un ascendent în rapor-turile cu colegii de la liceele pe unde a trecut ca profesor,majoritatea sclavii manualului, ignoranþi în materie de „viaþãliterarã“. Unii/unele, aflaþi în prag de pensie, nu vãzuserãniciodatã, de aproape, „scriitori în carne ºi oase“. Or, el ºi-afãcut o regulã din cunoaºterea ºi popularizarea lor. Îi aduceala ºcoalã pe cei mai distinºi dintre cei ce soseau în oraº lamanifestãri culturale, le aranja „o primire pe cinste“, memo-rabilã, îi chestiona – în public ºi în particular – asupra unorjudecãþi de valoare ºi de situare. Dupã asemenea întîlniriera, la rîndul sãu, gratificat drept „prieten“ de respectiviiautori, vorbã care avea efectul unei doze de combustibilatomic, vizibil în retorica sa, la catedrã dar ºi în spaþiul pu-blic, care apãrea tot mai sonorã ºi mai sigurã.

Comentîndu-i rolul de gazdã, nu puþini s-au întrebat „dece-o face“? N-am admis niciodatã insinuãrile pe care între-barea le conþinea. Rãspunsul meu a fost mereu acelaºi: oface din orgoliul de a se diferenþia faþã de cei din breaslã, cîtºi din afinitate (realã) faþã de ideea de scriitor. Secret binepãstrat: Neagu a scris versuri (curioºii îl pot gãsi la „Poºtaredacþiei“ din Steagul roºu!). Pe lîngã acest „pãcat altinereþii“, a avut ºi o activitate publicisticã: a scos douãreviste ºcolare (Floarea albastrã ºi Creanga de aur; prima laBuhuºi, a doua la Bacãu), a scris cîteva recenzii, a cules fol-clor. Last, but not least, are meritul de a-i fi susþinut, la primiilor paºi, pe Ion Tudor Iovian, Gheorghe Iorga, CarmenMihalache, Gheorghe Manolache. ªi – se ºtie – e tatãl poe-tei Raluca Neagu.

Momentul sãu de glorie l-a atins în prima zi a „Revoluþiei“din decembrie 1989. Neagu a fost heraldul acesteia laBacãu. Trecutul lui de nemulþumiri ºi insubordonãri l-a fãcutcredibil, între cei ce s-au perindat atunci prin balconulComitetului Judeþean de Partid, inºi, în mare parte, fãrãbackground, periferici. Însã nici nu se stinseserã ecourilefrazelor sale patetice ºi aceºtia au impus pe alþii drept con-ducãtori. Singur ºi cu principii, el n-a mai contat pentru opor-tuniºtii ridicaþi de „valul revoluþionar“.

Înainte de 1990, Neagu îi înfrunta pe cei ce-l contestauameninþîndu-i cu arma dictãrii: „Dacã le dau o dictare, o sãvedeþi cã nu fac faþã!“. Unii din cei vizaþi pãreau sã se sin-chiseascã de vorbele sale. Deºi – destui dintre ei – de o ca-litate intelectualã mediocrã ºi submediocrã, „oamenii noi“postdecembriºti le-au receptat ca pe o glumã nereuºitã. Niciunuia nu-i pãsa de „dictare“ ºi nici de alte „teste“.

Deposedat de autoritate, cu un repertoriu de „înþepãturi“uºor de sfidat, Neagu, în ciuda neastîmpãrului continuu, n-amai reuºit sã se menþinã în prim-planul vieþii politice locale,ocupînd poziþii de micã influenþã. Evoluþia sa a fost o succe-siune de cãderi ºi eºecuri: asocieri nepotrivite, zbateri inutile,pierderi financiare. Una – demnã de povestit – chiar dincauza unei iniþiative culturale. Descoperind un bust al luiTudor Arghezi (operã de Ion Irimescu) în holul Direcþiei pen-tru Culturã, a avut ideea sã-l cearã pentru a-l monta în faþaºcolii din cartierul unde locuieºte. Lucrãrile l-au costat 8.000de lei, sumã pe care o þinea – mi-a mãrturisit – pentrurepararea danturii sau, în varianta sumbrã, pentru înmor-mîntare. În plus, s-a dat peste cap ºi i-a procurat Mitzurei untitlu de „Cetãþean de Onoare“ al Bacãului!...

Cumulate, isprãvile de acest gen i-au creat reputaþia de„pãgubos“, unul de ale cãrui „naivitãþi“ poþi, eventual, zîmbi.„Pãgubos“, mai cu seamã, în comparaþie cu tovarãºii sãi dela „Revoluþie“, care au înºfãcat pãmînturi, indemnizaþii,funcþii. Însã – lucru deloc paradoxal – „pãgubosul“ (datoritãonestitãþii ºi „idealismului“) continuã sã întruneascã simpatianoastrã (am fost printre cei ce l-au sãrbãtorit, joi, 20 martiea.c., la împlinirea vîrstei de 75 de ani), în schimb pentruceilalþi, numai cît le pomenim numele, nu ne putem opri sar-casmele.

Constantin CÃLIN

De la sine ºtiut, poeþii demon-streazã o apetenþã specialã pentruimagini artistice de un sincretismaparte, aducând tainic sub acelaºiacoperiº arte conexe. Acest aspect afost sesizat încã din Grecia anticã,fãrã a uita cã adevãratele resorturiale acestor „întrepãtrunderi“ au avutcel mai probabil drept punct deînceput poezia epicã existentã înspaþiul tradiþiei oral-ancestrale. Chiardacã poezia epicã era vedeta timpu-lui iar nume celebre precum Homerori Hesiod celebrau bãrbãþia, erois-mul, curajul ºi mai ales forþa, treptat,dinspre forme incipiente pânã la ros-tiri asumate la graniþa cu filosofia,lirismul lui Arhiloh (posibil prim exem-plu!) a început sã mizeze pe valori înparte diferite. Interesant cum într-omanierã personalã, poetul în discuþieprefigura conceptul renascentist alcontrariilor ce se atrag. Arhiloh cu-noºtea prin intuiþie problematica exis-tenþei umane, mizând pe împletireabinelui cu rãul, a înãlþãrii cu prãbu-ºirea. În matricea acestei experieri acontradicþiilor ºi-a aflat Arhiloh pu-terea de a înfrunta greutãþile, intero-gându-ºi propriul cuget. De altfel, i seatribuie crearea versului iambic.Reamintesc cã iambul este conside-rat a fi un metru grav, cu tonalitatejoasã, scãzutã, sugerând tristeþea,apãsarea, aºezate deopotrivã în sluj-ba meditaþiei. Din pãcate, numaicâteva fragmente din elegiile ºi„Iambii“ sãi ne-au parvenit, însã înpuþinul material se remarcã varieta-tea tonurilor, abundenþa imaginilor,verva ºi forþa stilisticã. E generalacceptat faptul cã a sa creaþie estenepieritoare, anticipând-o pe cea alui Aristofan, servind drept modelpoetei Sappho.

Pe de altã parte, Jean Burgos eraconvins în „Pentru o poeticã a imagi-narului“ de faptul cã aventura poeticãeste mai întâi de toate o aventurã alimbajului. Poezia are marele meritde a redescoperi în valorile sale atitu-dini/ stãri/ posturi venite dintr-un illotempore ale cãrui raþiuni iau conturodatã cu fiinþa ce îºi conºtientizeazãCuvântul dintâi, adevãrat principiuordonator al vieþii. Bachelard va arãtacã descifrarea imaginarului artistic vailustra faptul cã imaginea în literaturãeste un „sens în stare nãscândã“. Oatare înþelegere va iradia sensuri noidar ºi formule-liant în plan artistic.Cert este cã urmând lui Arhiloh,descoperind continuu „sensuri nãs-cânde“, limbajul revine acasã, dândformã cuvenitã trãirilor autentice,unui lirism subiectiv, netrucat, dezin-teresat de avataruri îndoielnice ori deconvenþii literare. Textul aflat subsemnul confesiunii reclamã cumvadin partea „raþiunii critice“ o aventurãdetectivisticã – poetul trebuie sur-prins în propria-i interioritate, însem-

nele creativitãþii sale stabilind tuºelepropriei fiinþãri sub spectrul poeziei.

Constatam altãdatã cã poezia luiNicolae Mihai pare sã înfãþiºeze opoezie unitarã, care nu cautã sãdemonstreze ceva, ci întreþese olume de un diafan ce mie personalîmi reaminteºte de „rezervaþia deîngeri“ a lui Emil Brumaru. E o lumetihnitã, o lume patriarhalã ce pleacãºi revine dinspre/ înspre realitãþicereºti – o lume bãtutã-n icusari.Sentimentele care circumscriu dis-cursul poetic sunt decupate dintr-oumanitate autoreferenþialã. Nostalgiaîmbracã diferite accepte ºi conducelectura cãtre puncte terminus: braþelepãrinteºti ale Dumnezeului (de)regãsit, locurile copilãriei, îmbrãþi-ºarea femeii iubite. Peste toate, vizi-une uºor panteistã, natura pare a fisingura ce are forþa de a pãstra „bul-gãrele de foc“ care sã refacã legãtu-ra cu Absolutul. Nu, poezia luiNicolae Mihai nu acapareazã prinsubstantive temã, generalizante, ciþinteºte sã arate acele elemente alesacrului care de multe ori dau sensplenar vieþii. Iar aceasta devine posi-bilã tocmai datoritã gesturilor verbalesimple dar hotãrâte.

„Insomnii scoase la licitaþie“(Editura „Ateneul scriitorilor“, Bacãu)e o nouã treaptã pe Scara unei poeziisensibile ºi contemplative. Pe coper-ta a patra, Valeria Manta – Tãicuþusurprinde esenþialul: „Este limpedecã ochiul ºi inima au intervenit ºi auinfluenþat actul de creaþie, cã nu seface risipã de cuvinte ºi cã scrisuln-a fost urmat de muncã de bijutierpentru cosmetizarea imaginilor dintruînceput izvodite“. Într-adevãr, meni-rea poetului nu poate fi aceea de asurvola mizeria existenþialã, chiardacã, pe alocuri, eul liric nu îºi poatereþine „Rãzvrãtirile“ (latura socialãîntâlnind delicateþea): „Trãiesc pentruca florile/ sã nu mai fie certate/ denimeni,// þipãtul inimii sã nu piarã/îngropat undeva,// iar tu, nefericitã,/guralivã dreptate, trebuie/ sã ºtii cãfãrã oameni/ nu poþi exista!“Democraþia nu este decât convenþiaunui fiasco – „Ea poate sã însemne/degetul arãtãtor înãlþat/ pentrufiecare murmur, pe care/ nimeni nudoreºte sã-l audã;// poate fi hohotulde râs/ dindãrãtul josniciilor,/ pentrufiecare inimã/ ce atârnã în funii,// darºi mâinile înfipte/ în gâtlejul celuinedumerit,/ care nu ºtie sau nu vrea/sã înþeleagã/ desãvârºirile prezentu-lui“ („Câte ceva despre democraþie“).Sufletul însuºi se zbate - este cândmanifest prin urâþenia provocatã deacelaºi social meschin, când latent,îngrãmãdit în taina firii („Despremoarte, numai de bine“). Lepãdareade tot ceea ce stã sub semnul artifi-cialului devine semn al maturizãrii.Refuzul kitsch-ului într-o societatefãrã repere conduce cãtre solitudine:„mã lepãd de cei uitaþi cu nume/ deîmprumut, fugãriþi de tagmele somnu-lui,/ pânã la groapa în care strigãtuldevine/ capcanã a întunericului, iaruitarea, o ispravã,/ a nevãzutului, pedrumul de întoarcere“ („Un mortbãtrân“).

„Retrospectivã“ aminteºte de „bã-trânul dascãl“ din „Scrisoarea I“ – cutrupul bãtrân, aflat sub semnul mirãriiºi al mereu-înnoitelor descoperiri,poetul încearcã sã nu rãmânã singurºi cautã uzând de o tainicã reþetãmnemotehnicã „între filele unei cãrþi,/o îmbrãþiºare/ uitatã, acolo, prãfuitã“.Pentru câteva clipe pare cã dinpaginile cãrþii se întrevede metamor-foza Marelui Anonim care înChipuiemisterul prezenþei: „Cineva îmi spunemereu/ ce sã tac,/ cum sã plâng/ fãrãsã vãrs o lacrimã;// cu mintea dese-neazã/ vorbele nespuse,/ tristeþea dinsuflet,/ care dã buzna ºi nu iartã.//Cineva poate sã þinã în palme/neînþelesul/ de nimeni vindecat.//Alãturi de el, amintirile/ nu au stãpân“(„O vorbã“). Da, suntem prinºi într-oanamnezã poeticã, într-o aventurã amai vechiului dicton „Cunoaºte-te petine însuþi“, drumul multiplicându-seîn ritmul sunetelor sfinte: „...depãr-tarea pornitã/ sã mã caute ºi drumulstingher/ brodat, din loc în loc, cudangãte/ de clopot“ („Înserarea, mar-torã a privirilor obosite“). „Ziua demâine ºi urâtul fãrã mine“ seîncadreazã în formula artelor poetice,desigur cu rol testamentar. Din cândîn când, autorul „taie poemul“, cuvân-tul devenind artefact al unui discurssentenþios, rece, ce poate dizolvautopiile de-o clipã („Braconier“).Scãparea vine dinspre echilibru,armonie, frumos ori dinspre liniºteacu miros de cetinã.

Când mintea coboarã în inimã,descrierea sentimentului de iubire serealizeazã în limitele firescului(„Frunte îndrãgostitã“). Alteori, eroti-cul apare diluat în veºnicia unuistrigãt sihãstrit ºi în privirea ce curgecãtre o metafizicã dualã a simþurilor.Mai rar, lipsa controlului are dreptconsecinþã o reorchestrare a erosuluinaufragiat în amintire: „Sânii tãiaiureazã când mâinile/ grãbite, fãrãniciun ordin, dosesc/ naufragii, întorcsângele,/ împiedicându-l sã se miºtesingur;// îndeamnã sã furi þipete/ cutandrã neglijenþã, în bezna/ care o iarazna, împletind nebunii/ de o clipãcu bâlbâieli ale inimii“ („Fantezii de oclipã“). Douã poeme, dedicate luiSterian Vicol ºi lui Ignatie Grecuechivaleazã cu substanþiale declaraþiide iubire (preluând formula de labinecunoscutul volum – GabrielLiiceanu), în timp ce alte poezii suntdoar feþele contrastante ale aceleiaºirealitãþi: „Rãsãrit de soare“/ „Strigãtfãrã identitate“.

Lãsându-ºi arcul ºi scutul la oparte, descoperindu-ºi propriul polis,poemele lui Nicolae Mihai amintescde Arhiloh, el însuºi interesat deechilibrul sinceritãþii: „Dacã-nvingi sãnu-þi arãþi/ Prea vãditã bucuria, iarînvins nu te lãsa/ La pãmânt cu glasde vaier. Nu te veseli prea mult./ Nicila rãu sã nu te mânii! Vieþii cumpãnãsã-i dai…“ – traducere Simina Noica.„Licitaþia insomniilor“ lui NicolaeMihai, plusul de luciditate conducdeopotrivã cãtre sincoparea unuiprezent aflat sub semnul absurdului.

Marius MANTA

La pas cu inima, spreliniºtea cu miros de cetinã

aprilie 2016

poesis

8

AAdevãrr

Cãzuse un acpeste o patã de sângestrigând

aºa au luat naºteretrandafirii

Ogglinndã

Sfârºitul va porni din lumea meaatunci când voi începesã-mi numãr celuleleîn numãrãtoarea inversãa unei alte luminumãrându-mã

Dinn acelnneînntteles

Noroiul îmi curgeaprin veneºi-n alb curat, lentdouã pene

Purtam în mine toþi oamenii pe care-aveam sã îi cunosclaolaltã-ntr-o singurãpiele

cuvintele lorse aruncau în îngerica niºte aripi scrisepe-acel aer de vântde vaier

Numai tu ºtiais-asculþi pe rândcând ei vorbeau toþideodatã

numai þie, cuvinteleþi-au devenit cândvalimbã

SSttrriggãtt

Te strigam dince în ce mai desmai îmbrâncitpânã când nici eunu m-am mai auzit

Te coborai ca o durerecânt al strigãtelor meleîn piept bãtându-mi bolduriîn inimi, patru colþuri

Cândva, mã temcã am sã-þi fiudoar viu pustiuîntr-un sicriuc-ai sã-mi devii ºi tutârziu

c-or sã-mi absoarbãcodrii din desimeºi pe astãzidin mâine

Despãrrþinndu-nne

Aud cum creºte-un fir de pãrde cum se coloreazã-un mãrºi picuri de ferestre-n ploiscurgându-se din doi în doistrivind sub scoarþele cãpruilumina ochilor, gutui

Te duci cum n-ai sã vii curândcu mine-n gând ºi în cuvânt,mã-ntorc cum nu ai fost nicicândmai viu ca-n mine, pe pãmânt

ªi-atunci mã lepãd de auzcum rãsãritul de apusºi-n picurii ferestrei ploiscurgându-se din doi în doivãz-duhul crãpând în amiezibolta luceferilor verzi

Prrimmãvarrã

Ca ºi când m-arabsorbi aleile de paºiºi ar lãsa în urmãtoate bãtãile inimiice or sã se desfacã-n crengica un strigãt de câmppe unde-ai sã treci cândvaexprimându-mã

în timp ce încã eute inspir

Noapttela prrimma vederre

Pânã sã devinãpraf de sarealbul mi-a fost întâi trup

negru curgând un mormântcatifea în piatrã spartãciob, în strãlucire matã

Pân’ sã mi se scurgã-n venevremuri dulci cioplite-n gleznemã fãcusem rând în cântecgând de fluture în pânteccând susururile-nalteziua-mi tremurau pe ape

cãci de stâncã, împietrisemde roz mã ºi înroºisemde galben mult mã însorisemiar de ochii tai, orbisem

AAsemmãnnarreadinnttrre nnoi

Când mamele noastrese asemãnau întot aceleaºi rãcnetenu cumva noine-am nãscutprivindu-ne?

Marrea Neaggrrã

Locul în care mã-nserampânã când lunaîmi bãtea soarele-n steleºi mã crãpam de ziuã-apoica un înnoptãtorprofesionist

Diana AdrianaMATEI

26 februarie, Firenze. Cu siguranþã, Domul este cea maivizibilã clãdire a Florenþei. Cu toate astea, mãreþia lui faceimposibilã, dintr-o zonã mai apropiatã, o vedere de ansam-blu. Poate adãposti douãzeci de mii de oameni, adicã unîntreg oraº renascentist. De altfel, mare parte din Florenþa afost construitã sau reconstruitã în timpul Renaºterii, chiardacã partea esticã a oraºului pãstreazã un aer medievalcurat ºi tare. Alãturi de Domul lui Brunelleschi, stã þanþoºBaptisteriul, una dintre cele mai vechi clãdiri, datând proba-bil din secolul 4, celebrã prin uºile sale lucrate de LorenzoGhilberti. La fel de impresionantã este Campanila, proiectatãîn 1334 de Giotto, în calitatea lui de arhitect al urbei, dar ºiPalatul Bargello, care în 1225 era Primãrie, iar din 1865 estemuzeul ce gãzduieºte o superbã colecþie de sculpturã flo-rentinã, cu sãli consacrate lui Michelangelo, Donatello,Verrocchio ori Cellini. Parcã-l vãd pe Dante, citindu-ºi ver-surile, la porþile paradisului.

27 februarie. Mã furiºez printre bijutierii de pe PonteVecchio, încercând sã adulmec mirosurile mãcelãriilor,tãbãcãriilor ºi fierãriilor care au iscat vreme de douã secoleºi jumãtate (1345-1593) zgomote ºi duhori mult prea vâr-toase pentru simþurile fine ale ducelui Ferdinando I, cel carei-a evacuat pe sordizii meºteºugari. Nu ºtiu de ce, dar amimpresia cã izurile pestilenþiale de odinioarã au þinut la dis-tanþã bombele celui de-al doilea rãzboi mondial, podulscãpând teafãr, strãjuind ºi acum, ca o santinelã deîncredere, Arno-ul. Aºa cum de veghe stã Palazzo Vecchio,cu al sãu clopot uriaº, care veacuri de-a rândul a chematcetãþenii la întâlniri sau a vestit primejdiile de tot felul. ªiacum convoacã, parcã, iubitorii de frumos sã pofteascã lafrescele lui Vasari, ce îl glorificã pe Cosimo, fãuritorul MareluiDucat al Toscanei. Seara, în noul templu al lui MaggioMusicale Fiorentino am constatat încã o datã cã Bizet este înPescuitorul de perle mult mai francez decât în Carmen(ambele opere fixându-ºi acþiunile pe teritorii din afara hexa-gonului). Însãºi vocile soliºtilor sunt într-un registru propriuemisiei de tip galic: calde, edulcorate, cu reflexe uºor estom-pate. Am stat sus la galerie, fãrã a fi vãduvit de o vizibilitatenesperat de limpede ºi, mai ales, de o acusticã generoasã,curatã. Un teatru liric construit recent, a cãrui politicã reper-torialã þine de prosperitatea unor reþete de tip sold out, chiardacã preþul este piperat. Alegerea unui titlu este o scânteierea inteligenþei. Se ºovãie cumva în ordine managerialã?... S-azis, s-au pãcãlit! Gustul nu are douã inspiraþii. Nici dirijoriidouã baghete. E suficient ca sã se investeascã seriozitate ºicompetenþã pentru ca orchestra ºi corul sã poatã abordaoricând nu numai titluri de opere dintre cele mai complexe, ciºi partituri simfonice încãrcate cu o intensã polivalenþã.Opera s-a nãscut la Florenþa ºi continuã sã trãiascã, binemersi, tot aici. La Trattoria Dall’oste am mâncat un biftec tar-tar: poate când am sã vãd roºu în faþa ochilor, am sã mãdomesticesc; altfel risc sã mã trezesc cu câteva sãgeþi înfipteîn rãnile sufletului.

28 februarie. La Palazzo Medici Riccardo expoziþia „musi-ca e cinema nel‘900 italiano“ sugereazã simbioza dintreimaginea mobilã ºi sunetul static: muzica se naºte din film ºifilmul din muzicã. Mai sus, în Piazza delle Belle arti,Conservatorio Musicale Luigi Cherubini e închis. Se vedetreaba cã duminica Eutherpe doarme. Mânãstirea SanMarco, întemeiatã încã din secolul XIII, ne dezvãluie printrecolonade ºi chilii simple o serie remarcabilã de frescedevoþionale, pictate între 1438 ºi 1445 de cãtre Fra Angelico.Astãzi, San Marco Museum adãposteºte o importantã sumãde capodopere aparþinând lui Fra Bartolomeo, Fiorentino,Fra Paolino, Ghirlandaio, Albertinelli ori Scola di Saglioni. Oaltã fostã mãnãstire, Santa Maria Maddalena dei Pazzi, afost serios afectatã de inundaþiile din 1966. Deþinutã iniþial deordinul cistercian, preluatã apoi de carmelite, ºi-a încheiatmisiunea monasticã sub patronajul augustinienilor. Pestetoate aceste tutele au vegheat neîntrerupt, pe de o partefresca lui Perugino (Rãstignirea ºi Sfinþii), pe numele sãuadevãrat Pietro Vanucci, unul dintre întemeietorii ªcolii dinUmbria, iar pe de altã parte capela principalã, decoratã cumarmurã coloratã de cãtre Ciro Ferri, un exemplu de barocla apogeu, într-o bisericã florentinã. Câtã inocenþã ºi câtãonestitate se aflã în forþa clocotitoare, provocatoare!

Maggio MusicaleFiorentino

(File de jurnal – 1)

Liviu DÃNCEANU

aprilie 2016 9

poesis

Þipãttsurrdo-mmutt

Femeia stã pe scaunul stomatologic.Cu gura larg deschisã,pare cã strigã din toþi rãrunchii.

ªi mai pare cã soldatul-fãrã-þarãîi striveºte cu bocanculpântecul a fãta.

Bjork ºâºâie,fâsâie,þipã: Liniºteeeeeeeeeee!!!

Lumile se ating.Þipãtul nu are limbã.

Clipesc.Se aude freza.ªlefuieºte peretele dintelui.Peretele despãrþitor.

(Sub fustã,sângele picurãistovitor.)

SSeconnd-hhannd

2014

E ora 5.45.Beau cafea din ceºcuþa bavarezã.

1944

E ora 5.45. Heinrich bea cafea din ceºcuþa cea nouã.

Nu sesizeazãºi nici timp de gânduri nu are.

Îmbracã uniforma ºi iese.

Zi de zaþ.

Darrulsubconnººttiennttului

În fiecare noapte vuiesc vagoanele ticsite cu refugiaþi.

aceleaºi întrebãri fãrã o þarã anume

Trec de sute de aniprin aceleaºi staþiineuronale.

Din pricina lor, am deprinsautomatismul empatiei.ªi dormim în paturi 2x2 .

Doi deasupra.Doi dedesubt.

Sub fiecare pat dublu,sunt doi refugiaþi.

Dimineaþa, la cafea, tãcerea tace cu numele.Aºa pare.

ResemmN

În colþul de dupã dulapstã o fetiþã.Numãrã în gând,numãrãtoare inversã,în joaca degetelorîºi ispãºeºte pedeapsa.

O cunosc.O recunosc.

În tãcere deplinã,timpul redevine timpuriu.

Murakami fumeazã Short Hope*deºi bomba atomicãdoarme de ani de zile.

Fetiþa a crescut.Citeºte Murakami.Citeºte chiar acum Short Hope,sânul se fãcuse de piatrãîn noaptea eternã a versului orb.

O vreme se opresc amândoi.κi ridicã privirea.

Profeþia nu se lasã aºteptatã.

*Slabe Speranþe

Innspirrãunn prraf annecdottic

Toate ceasurile sunt închise în camera întunecoasã.

Rãzboiul nu iese la numãrãtoare.Nici la spãlat.Rãzboiul intrã în sânge.Rãzboiul e viaþã.Viaþa e drog.

Niciun rãzboinic nu i-a supravieþuit.

Harrtta sinnelui..Teattrru de operraþiunni

Glontele sparge oglinda.

Mai multe linii divergente sunt razele unui soare al cãrui nucleu,

locul geometric al punctelor atinse de glonte,fierbe.

Vârful creionului are iniþiativa unui trãgaci;apasã ochind inima semnului.Sensul curge.

Imaginea celui ce armeazã nu va mai fi niciodatã aceeaºi.

În oglindã, oraºul îºi spalã rãniþii.Nimeni nu i-a revendicat vreodatã.

Fosforrescenntt

Mitraliera nu mai latrã.Firul de viaþã încã susurã.

Mitraliera e câinoasã.

Potriveºte firul cu limba.

Îl rupe cu dinþii.

Sufletul se deºirã.ªi iubeºte haotic.

Eu mã prefac a privi în depãrtare. Fix.Iar când mã dezbrac.Deºi e întuneric.Mã întorc cu spatele.Sã nu se vadã. Fãgaºul vieþii.

MirelaBÃLAN

Într-un volum scris în 1942, C. S. Lewis (autorulfaimoaselor Cronici din Narnia, printre altele) îºi imagineazãun dialog epistolar între doi demoni. Cel mai bãtrân,Sfredelin, îl sfãtuieºte îndeaproape pe ucenicul lui mai tânãr,Amãrel, pentru a-l ajuta sã corupã un anume om (numit„pacientul“), ale cãrui fapte ºi atitudini îi dau prilejul tartoruluimai experimentat sã-ºi exprime pãrerile despre o serieîntreagã de subiecte legate de lupta eternã cu Dumnezeulcreºtin („Duºmanul“) pentru câºtigarea sufletelor omeneºti.Când „pacientul“ se converteºte ºi începe sã frecventeze oanumitã bisericã, dar de care nu se simte pe deplin mulþumit,Sfredelin îl admonesteazã pe Amãrel: „Nu pricepi cã, doardacã nu cumva e vorba de indiferenþã, fidelitatea lui nu ebunã deloc? ªtii ºi tu foarte bine, sper, cã, dacã un om nupoate fi vindecat de mersul la bisericã, cel mai bine e sã-lfacem sã batã tot cartierul în cãutarea bisericii care «i sepotriveºte», pânã când ne alegem cu un bun degustãtor oricunoscãtor de biserici.“

Mi-am adus aminte de asta cu ocazia disputei legate devideoclipul trupei Taxi, Despre Smerenie. Mulþi dintre ceicare apãrã vehement producþia folosesc diminutivul„poezioarã“ în special pentru a sublinia cã micimea este ogaranþie a inofensivitãþii ei. Toate bune, însã tocmai faptul cãaceastã poezioarã (de ce mai mult poezioarã ºi mai puþincântec?) a stârnit atâtea îndârjite reacþii este un indiciu alfaptului cã lucrurile nu stau chiar aºa. În primul rând, subiec-tul este unul provocator în sine, venind pe o disputã socialãaprinsã deja, foarte sensibilã, astfel încât orice spui, într-odirecþie sau alta, îþi poate aduce injurii (ceea ce nu ar trebuisã te mire). Aºa cã atât apãrãtorii, cât ºi detractorii clipului seascund cu capul în nisip, preferând sã rezolve nodul gordianprin tãiere: de vreme ce e vorba despre o preferinþã particu-larã a unei persoane care nu are responsabilitãþi politice sauadministrative, nu are rost sã ne inflamãm, iar cei care seinflameazã dau dovadã de lipsã de liberalism ºi culturãcivicã, de obscurantism.

ªi totuºi, problema persistã, colcãind pe dedesubt. Nueste vorba despre lipsa de smerenie a celor care vorbesc înclip (abia aceea ar fi o chestiune strict personalã): la urmaurmelor, e un drept câºtigat al modernitãþii sã poþi vorbidespre smerenie fãrã sã fii smerit, chiar dacã asta contravinedogmei creºtine. ªi la fel de justificat este, din perspectivamodernitãþii, sã faci dintr-o idee nucleul unei culturi urbane,al unui stil de viaþã, numai cã atunci nu mai poþi pretinde cãeste doar o opþiune privatã, singularã. Mai mult, modul deconcepere al clipului mult discutat nu este unul smerit, înciuda cheii minore în care se prezintã stilistic. Rãmâne cool:chiar dacã foloseºte verbe mai puþin tari (a crede, a prefera),le aºazã în imediata vecinãtate a detaliilor despre catedralaneamului, care sunt de-a dreptul megalomanice prin com-paraþie cu vorbele scurte, percutante, hipnotice ale artistului(pe care, altfel, îl apreciez foarte mult). Aduce cu sine, spresusþinere, un numãr consistent de celebritãþi, „formatoare deopinie“, ceea ce evident cã nu face decât sã îi sporeascãaderenþa la un public imens. „Visul“ lui Dan Teodorescu, pesub aparenþa de joc nevinovat artistic, este de fapt un ade-vãrat manifest, structurat de o ironie atât de bine deghizatãcã nu mai ajunge sã se recunoascã pe ea însãºi.

Biserica rãmâne ºi ea confortabil în aceeaºi evitare aproblemei, spunând cã este vorba despre preferinþa unorartiºti pentru o anume arhitecturã ºi cã nu poate sã dea unrãspuns oficial la aºa ceva. Însã pune punctul pe i atuncicând recunoaºte cã toatã nebunia asta vine din lipsa de dia-log social, iar din acest punct de vedere sarcina ei esteextrem de dificilã, chiar ºi într-o þarã în care religia este încãactivã ca practicã. Dificultatea vine dintr-o încâlciturã pe carene-o lãmureºte acelaºi Sfredelin care ºtie cã omul trebuie „sãînceapã prin a preþui dreptatea socialã fiindcã aºa-i cereDuºmanul, pentru ca apoi sã-l aducem în situaþia de a culti-va creºtinismul în vederea dreptãþii sociale“. Distincþia esteatât de subtilã încât ar putea uºor deveni periculoasã, pentrucã este extrem de caduc sã mai crezi azi în Dumnezeu pen-tru El însuºi, cum fãceau marii mistici (mai ales atunci cândunii dintre propovãduitorii Lui se fac vinovaþi de multealunecãri strãine de misiunea lor...). Situaþia nu este delocsimplã, iar fenomenul din jurul videoclipului Despre smerenieo dovedeºte din plin. Dar sã ne-o asumãm.

Elena CIOBANU

Despre smerenie,opinie ºi alþi demoni

eseu

aprilie 201610

Anton Pavlovici Cehov ºi MateiViºniec par sã aibã mai multe deîmpãrþit decât o simplã coincidenþãbiograficã – aceeaºi zi de naºtere, 29ianuarie, pe stil nou. Viºniec însuºi nulasã neobservatã legãtura. Dovadã,„Scrisoarea cãtre Cehov“ care-i pre-faþeazã unul dintre volume, MaºinãriaCehov. Nina sau despre fragilitateapescãruºilor împãiaþi (2008). „Maestrul“s-a lãsat câtãva vreme disputat între„un mare medic“ ºi un „mare bolnav“,pânã i-a dat câºtig de cauzã celui dinurmã ºi s-a retras din scenã. Dupã unsecol de absenþã, Viºniec îl recheamãla rampã ºi-i amestecã vorbele ºi tãce-rile cu cele ale personajelor. Viºniecdeschide graniþele dramaturgiei con-fratelui, iar personajele ultimului trecnestânjenite dintr-o piesã în alta,pomenindu-se cã locuiesc în acelaºitext, Maºinãria Cehov, confecþionat deViºniec din materiale cehoviene luatecu împrumut. Unul în care fãpturileficþionale ale scriitorului rus dau ochi înochi cu acesta ºi îi adnoteazã din mersbiografia. Grijulii sau doar familiare, elenu ºovãie sã-i facã program: „mai aveþiºi dumneavoastrã vreo câteva zile detrãit ºi vã daþi jos din pat imediat ceaþipesc“, se cainã a reproº cãtre AntonPavlovici bãtrâna bonã Anfisa, detaºatãtemporar, în interesul literaturii, din Treisurori în Maºinãria lui Viºniec. Ultima,un fel de cub Rubik din frânturi deteatru cehovian. Maestrul îºi lasã per-sonajele sã-ºi vadã de ale lor ºi seînvârte cu tact ºi delicateþe printre ele,pânã la ultimul fluierat al trenului care îlscoate din nou din scenã.

Precedate de epistola începutã afec-tuos cu „Dragã Anton Pavlovici“, piese-le Maºinãria Cehov, Nina sau desprefragilitatea pescãruºilor împãiaþi ies din„pãlãria“ ºi „mantaua“ pe care care i leîntinde Bobik „Maestrului“ în scenadespãrþirii la peron, din finalul primeia.Nu e Mantaua lui Gogol, din care, cumvedea Dostoievski, s-ar fi ivit mariiprozatori ruºi ai secolului al XIX-lea.Nobil scãpãtat ºi, din câte ºtie Viºniec,fost portar la un hotel de lux din Nisa,dupã revoluþia bolºevicã, Bobik nu le-arfi putut încurca. „Mantaua“ lui Cehovfluturã lung în urma lui – în „scrisoare“,Viºniec dã argumente convingãtoarepentru aceasta –, pe deasupra experi-mentelor avangardiste din teatrul euro-pean de la mijlocul secolului XX, pedeasupra lui Ionesco, Beckett ºi a tutu-ror pãrinþilor fondatori ºi mãrunþilorepigoni ai „teatrului absurdului“.Argumentele lui Viºniec – fragilizareapersonajului, acþiunii, conversaþiei, totulîntr-o atmosferã de rutinã ºi crepuscul –le regãsim la exegeþii lui Cehov ºi aiteatrului modern. De la Cehov laPirandello, apoi la Ionesco ºi Beckett,„maºinãria“ teatrului îºi pierde aplombuleroic al epocii clasice ºi al piesei „bineîntocmite“ ibseniene. În schimb, seinstaleazã acolo omul fantoºã,aºteptarea sine die în locul acþiunii ºi, înfine, dialogul surzilor sau vorbãriadespre nimic, apatie asurzitoare.

Teatru despre teatru – Viºniec des-pre Cehov, sub toate mãºtile piesei –,ºotia meta- ºi intertextualã a primului îºigãseºte un precedent la cel de-aldoilea, în Pescãruºul, de pildã. Nina luiViºniec iese de sub aripa Pescãruºuluicehovian ºi se lanseazã în direcþiaautoreferenþialã – a teatrului în ºidespre teatru –, pe care ultimul o mani-festã ceva mai discret. Niºte copii –însoþiþi de pãrinþi ºi profesori – dau peneaºteptate peste trioul sentimental dinPescãruºul, strãmutat de Viºniec înzilele Revoluþiei bolºevice, la cincis-prezece ani distanþã de finalul ceho-vian. Copiii fac ochii mari, ca la un joc

de nãluci din muzeul literaturii. Viaþa atrecut în ficþiune, iar personajele – ecouimaginar al vieþii –, în istoria literarã;viaþa a devenit text, iar textul, praf dearhivã. Vii pentru totdeauna în poveste,personajele încremenesc înºelãtor, cala fotograf, în vitrina muzeului literaturii,preschimbat într-un fel de capsulã atimpului. Mircea Ghiþulescu era depãrere cã astfel, „Viºniec ne duce pelumea cealaltã, unde se aflã Cehov ºipersonajele sale“, „morþii îndrãgostiþi(Kostia, Nina, Trigorin)“; mai mult, prim-ii doi „vor sã pãrãseascã aceastã casãcu stafii ºi sã schimbe lumea“.Interpretare seducãtoare, dar poate cã„lumea cealaltã“ nu este chiar meleagulstrigoilor rechemaþi la viaþã, ci acela alficþiunii din care personajele ar evadapentru a salva lumea de amnezie, iarpe ele înseºi de inutilitate. Sindromul evechi, îl avea ºi Alonso Quijano care s-a (re)inventat ca personaj sub numeleDon Quijote, pornit apoi sã salvezelumea cu puterea închipuirii. Odatã cureîntoarcerea Ninei ºi ºuierul rece alRevoluþiei, Viºniec alungã aerul deresemnare stãtutã din casa lui Treplev.The wind of change o ia pe sus pe Ninagrãbitã iar sã joace, sã trãiascã pescenã, cãci teatrul, cum spunea PeterBrook, e de aceeaºi naturã cu viaþa decare diferã numai prin concentrare.Entuziasmul revoluþionar al Ninei estemolipsitor, Treplev îi cade pe loc vic-timã: „Da, Nina, mâine mergem sãfacem revoluþie“. (Scena aminteºtecumva de discuþiile Efimiþei cu ConuLeonida, pe aceeaºi temã.)

Maºinãria Cehov e o retrospectivãcehovianã, etalatã într-un fel de piesã-vagon – o înlãnþuire de scene inspiratefiecare de câte o piesã a dramaturguluiºi de biografia lui. Legãtura o fac douãpersonaje, Cehov ºi Trecãtorul – ulti-mul, împrumutat din Livada cu viºini ºiaflat, de când îl ºtim, în cãutarea GãriiNicola. Cei doi trec prin fiecare scenã ºide la una la alta, ca niºte cãlãtori care

strãbat trenul dintr-un capãt în celãlalt.Discret, Trecãtorul abia îºi face simþitãprezenþa în scena în care trei medicidin organigrama lui Cehov (Astrov,Cebutîkin ºi Lvov) se reunesc pentru a-iconstata decesul. (O marotã a teorieiliterare de suºã barthesianã – „moarteaautorului“ – în traducerea liberã a luiViºniec.) De la Ana Petrovna, suferindãde ftizie ºi de inimã rea, Cehov învaþãsã moarã. Chemaþi sã-i constate dece-sul, cei trei medici se lanseazã înjudecãþi de un umor negru, cu privire lameritele literare ale defunctului: „pentrua rezuma, cadavrul lui Cehov faceparte din seria celor mari...“; „regelesufletului slav e mort. Trãiascã regele!“.Pe neaºteptate, Cehov îºi iese din rolulde mort, „trage cearºaful de pe el ºi seaºazã brusc în capul oaselor“,spovedindu-se deloc pravoslavnic,aproape cioranian: „pe Dumnezeu îlurãsc pentru cã nu existã“.

În rezidenþã permanentã la moºia luiSorin – vãzutã mai degrabã ca undomiciliu forþat – Treplev al lui Cehov îºipercepe condiþia de scriitor ca pe oucenicie descurajantã, fãrã capãt ºifãrã perspectivã. El devine la Viºniecdiscipolul prin excelenþã. Pentru el þinTrigorin în Nina ºi Cehov în Maºinãriaun fel de atelier de creative writing.Ambii îl iniþiazã în fundamentele poeticiicehoviene: concizie, naturaleþe, „simpli-tatea ºi adevãrul care emoþioneazã petoatã lumea“ – adevãrul amestecat alvieþii, cu tragedie ºi ridicol, nobleþe ºimeschinãrie. Neapãrat, obiectivitate,„obiectivitatea absolutã“ a „martoruluiimparþial“, la care aspira mãrturisit dra-maturgul rus. În opinia lui Cehov, ultimanu exclude solidarizarea empaticã,„tandreþea“ cum spunea el însuºi, faþãde oameni ºi de personajele în care sereflectã ei. Efluvii de tandreþe îl leagãpe Cehov al lui Viºniec de personajelesale, a cãror gingaºã realitate o poateconstata pe viu, dincolo de corpul lor deliterã ºi cernealã: cu „o anumitã tan-dreþe“, „smulge pansamentul de pecoasta lui Treplev“ ºi îi spalã rana cãpã-tatã la prima tentativã de suicid; „cu omânã uºoarã ºi cu o anumitã graþie“ îidesface „pansamentul care înconjoarãbustul“. Înainte de a i-l încredinþa peTreplev, Arkadina „îl sãrutã cu tandreþepe frunte, pe Cehov“.

La Cehov, se ºtie, timpul e un„suprapersonaj“, cu prezentul lui per-manent ocultat de perspectiva trecutu-lui – a amintirilor – ºi de cea a unui viitornesigur, în care aºteptãrile seproiecteazã ca o despãgubire de frus-trãrile cotidianului. Nina lui Viºniec eîntr-un conflict fãrã capãt cu tot ceea ceîi restituie urma timpului – în primulrând, oglinda ºi ticãitul înnebunitor alceasornicului. Când cerneala îngheaþãîn cãlimarã, iar pana rãmâne înþepenitãîn cubul negru, Treplev renunþã sã maiscrie. „E semn cã lumea nu mai arenevoie de cuvinte“, cã „totul s-a spus“,cã Dumnezeu „a încremenit“ vorbele ºie gata sã le concedieze. Bref, „c'estfini“. Tocmai atunci se apucã de scrisNina. Scrie în van, cãci „cuvintelescrise cu cernealã care a îngheþat ºi s-a dezgheþat se ºterg practic pe mãsurãce le scrii…“. Îi scrie însã imperturbabi-lã, în neºtire lui Kostea, rãspunzându-ila rãvaºe primite cu cincisprezece aniîn urmã. E modul ei de a îmblânzi tim-

pul. Îl pareazã proustian, cãutând sãrefacã din þãndãri trecutul, sã închipuiechiar un viitor în trecut. Frenezia cucare aprobã revoluþia, plãnuind sã iaparte grabnic la ea, este o curã deprezent, un supliment vital, un remediucontra spaimei de timp, prea mult înurmã, prea puþin înainte.

Viºniec scrie Nina ºi MaºinãriaCehov cumva în felul în care s-a apucatUnamuno sã refacã lãmuritor „viaþa luiDon Quijote ºi Sancho“: rememorânddin ea pasaje care i-au mers la suflet oril-au pus pe gânduri, din perspectivaunui povestitor în care cititorul „naiv“ ºipasionat e mai mereu tras de mânecãde profesorul de greacã ºi rectorul dinSalamanca. Personajele lui Viºniec –cele împrumutate, resuscitate ºi redis-tribuite dupã mai bine de un secol – auobiceiul de a-ºi interpela autorul, bachiar de a-l amenda sever. „UltimulGodot“ demisioneazã din rolul deabsent docil pe care i l-a rezervatBeckett ºi într-un tete-a-tete furtunos, îicere sã fie repus în drepturile lui defiinþã de hârtie, una emblematicã pentrutagma dramatis personae: înainte detoate, dreptul inalienabil de a fi întrupatpe scândurã ºi de a deschide gura pen-tru mãcar o replicã prin care sã-ºisalveze condiþia de personaj. Sepetrece astfel mult aºteptata epifanie alui Godot. Ea e dublatã de o alta, cea alui Samuel Beckett la care Godot serãsteºte dupã voie, rãcorindu-se însfârºit: „Aºa se scrie? De ce nu te uiþi ºitu puþin în jur? Sã vezi cum se scrie?Unde ai mai vãzut tu personaj care sãnu aparã? Unde?“, „Uitã-te laShakespeare! Toate personajele apar.Pânã ºi stafia apare!“.

Îndrãgostiþi amândoi de teatru, pro-hodindu-l cu furie ºi deznãdejede, ceidoi îl salveazã fãrã a-ºi dea seama.Prin bâlciul pe care îl fac la drumulmare, îi mai oferã o ºansã. De nu seºtie unde, din pustietatea dezolantã astrãzilor, de dincolo de ferestreleînchise, cu perdelele trase, s-a strâns omulþime dornicã sã asiste la ºaradelecelor doi. Dat afarã din teatre, teatrulrenaºte acolo unde a copilãrit – pestradã, din oful artiºtilor ºi din curiozi-tatea mulþimii de amatori ºi gurã-cascãveniþi sã-l vadã, sã-l asculte, sã-l acla-me ori sã-l fluiere nemulþumiþi. Prea târ-ziu pentru a mai face pasul amânat deVladimir ºi Estragon – „s-o ºtergem“ –,Samuel Beckett ºi Godot le iau locul înpiesa lui Viºniec. Pentru a compensadeficitul de personal ºi lipsa de expe-rienþã a partenerului de scenã, Beckette omul-orchestrã – scenarist, regizor,actor ºi sufleur :

„Godot (privind înspãimântat în jur, lamulþimea care s-a aºezat pe caldarâm):Doamne, ce sã spun?

Samuel Beckett: Întreabã-mã dacãm-au bãtut… Între timp, eu îmi scotgheata ºi mã uit la gheatã. Dup-aceeamã întrebi ce fac eu aici. (κi scoategheata.)

Godot (cu glas hotãrât): Ce faciacolo?

Samuel Beckett: Mã descalþ. Þie nu þis-a întâmplat niciodatã?“

Matei Viºniec scrie, se pare, pe gus-tul spectatorului „global“, din trei sauchiar patru colþuri ale lumii, deºiPãmântul, din câte se spune, ar firotund. Cititorul (sau spectatorul)recent, care nu începe nici cuShakespeare, nici cu Cehov, nici cuBeckett et comp. îi poate totuºidescoperi pe aceºtia prin intermediul luiViºniec ºi-i poate aprofunda apoi pecont propriu. Vivat intertextul!

Nicoleta POPA BLANARIU

Cehov – Beckett, via Viºniec

Teme cu variaþiuni

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– AArrmmoonnii ii ccaa llddee

interviu

aprilie 2016 11

– Sunetele Madrigalului îmi suntcunoscute din perioada copilãriei, atunciam avut privilegiul de a asculta încondiþii oarecum precare un disc formatvinil, apãrut la Electrecord. Þin mintecã, treptat, aveam sã îl ascult din ce înce mai des. Prima întrebare va fi daruna dificilã prin chiar puerilitatea ei: deunde vine misterul/inefabilul acestuipalier sonor, marca Madrigalului?

– Maestrul Marin Constantin a visatºi a urmãrit mereu obþinerea unorsonoritãþi pure ºi clare. A combinatvocile angelice ale tinerelor fete cu celebogate în armonice ale bãrbaþilor.Geniul sãu s-a tradus mereu prin in-flexiunile vocilor non-vibrato, sensibile,care, prin combinaþia coloristicã vocalã,ajungeau direct în sufletele ascultãto-rilor. Astãzi, continuãm aceastã linie cuajutorul tehnicilor vocale specific madri-galeºti, prin antrenamentul constant alsensibilului colectiv.

– Schimbând registrul, la spectacoluldin Bacãu ne-aþi oferit un recital de co-linde. Datoritã mijloacelor media, v-amvãzut în urmãtoarele zile concertând îndiferite alte locuri, la acelaºi nivel alexcelenþei cu care ne-aþi obiºnuit.Asiguraþi-ne cã emblema Madrigaluluirãmâne viabilã ºi pentru viitor. Caresunt proiectele mai apropiate sau maiîndepãrtate? Eventuale înregistrãri noi?Deºi e o problemã de manageriat, v-aºruga sa transmiteþi mai departe gândulcã ne-am dori Madrigalul ºi pe suportvideo. Vã aduceþi aminte, la Bacãu celpuþin, sala s-a dovedit neîncãpãtoare...

– Corul Madrigal s-a dovedit a fi celmai activ ansamblu coral cameral dinRomania din perspectiva înregistrãrilorsub bagheta Maestrului MarinConstantin. Ne-am propus ca în viitorsã producem spectacole noi, cu diversetematici, cu regie ºi costume specialcreate, pe care sã le prezentãm în toatãþara ºi în turneele noastre din strãinã-tate. Anul acesta, proiecte ambiþioaseºi foarte îndrãgite de cãtre formaþianoastrã, cum ar fi muzica nordicã, mu-zica româneascã contemporanã ºi reli-gioasã, precum ºi colinde, vor apãrea ºipe suport cd sau dvd.

– Cu eleganþã, aþi transmis cãldurasunetelor dinspre cor spre salã. În cemãsurã publicul poate deveni parteactivã într-un concert?

– „O salã bunã“ se referã în primulrând la un spaþiu adecvat din punct devedere acustic, în care artiºtii se simtconfortabil pe scenã, însã „cãldura sãlii“depinde în mare mãsurã de public. Înprimul rând, când urcãm pe scenã ºi neîntâmpinã o salã plinã de spectatori,confortul psihic al artiºtilor atinge coteoptime. Dirijorul comunicã prin formaþiasa cu publicul, stând cu spatele la aces-ta. Însã energia sãlii vibreazã continuuînspre scenã iar noi, artiºtii, simþim dinplin acest lucru. Entuziasmul aplau-zelor, sensibilitatea ochilor, uneoriînlãcrimaþi, comunicã foarte clar stareainterioarã a publicului, este reacþiaacestuia la comuniunea prin frec-venþele muzicii. Dacã reuºim sã sensi-bilizãm spectatorii, ei ne rãspund imedi-at. Acest lucru ne încurajeazã sãcãutãm noi orizonturi ºi profunzimi alesufletului uman. Pot afirma cã este unschimb de energie ºi experienþã cuvalenþe multiple ale sensibilului. Au exi-stat multe momente în care am invitatpublicul sã cânte alãturi de noi. Auacceptat cu timiditate dar ºi cu bucurieprovocarea, s-au simþit parte dinMadrigal pentru câteva clipe. Cred în

proiecte care implicã publicul din ce înce mai activ în desfãºurãtorul specta-colelor.

– De fapt, frumosul muzical este maigreu definibil, noþiunile fiind de cele maimulte ori insuficiente pentru a pãtrundeesenþa acestei arte, situatã parcã înafara timpului. Care ar fi secretul ar-moniei depline?

– Dincolo de explicaþiile tehnice,muzicale ºi acustice, armonia deplinãpoate fi asemuitã fericirii depline. Ea serealizeazã pentru scurte momente cutoate cã este cãutatã în permanenþã.Pentru atingerea acelui moment,socotesc cã este nevoie de o sin-cronizare aproape de perfecþiune asensibilitãþilor, aptitudinilor, perfor-manþei ºi participãrii tuturor artiºtilor.

– Filozofia culturii vorbeºte înprezent despre o semioticã a golului…Câtã determinare ºi câtã indeterminareexistã de-a lungul procesului artistic?Cum aratã „interioarele“ Madrigalului,cum aratã „interioarele“ AnneiUngureanu?

– Curiozitatea noastrã, a madriga-liºtilor, este declanºatorul tuturordemersurilor artistice. Cãutarea de sen-suri noi, atât individual cât ºi în echipã,este o provocare ce ne motiveazã pu-ternic, mai ales pentru faptul cã, în pro-cesul creaþiei, noi avem ºansaîmbogãþirii spirituale. Acest drumînseamnã deopotrivã eliberare ºiîmplinire artisticã umanã.

– Care consideraþi cã ar fi cele maiimportante trei atuuri pe care ar trebuisã le aibã un tânãr dirijor? V-aº ruga sãdetaliaþi!

– A. Pregãtirea profesionalãtemeinicã stã la baza carierei oricãruidirijor ºi include studii muzicale de înaltnivel. B. Dirijorul trebuie sã fie un prac-

ticant permanent al muzicii. Ideal ar fisã cunoascã cel puþin un instrumentmuzical, sã cânte în orchestrã/cor, sãcunoascã din interiorul formaþiei nevoileºi capacitãþile profesionale ale mem-brilor, gândirea colectivã a acestora,pentru a putea colabora apoi cu ei dinpostura de dirijor. Este vorba despreînþelegerea fenomenului din interiorullui, despre o cunoaºtere a „instrumen-tului“ sau sub aspecte tehnice, interpre-tative ºi umane. C. Trãsãturile de per-sonalitate ale dirijorului, caracterul ºieducaþia sa, fac diferenþa între un dirijorºi altul: pregãtirea psiho-pedagogicã,filozofia de viaþã, capacitatea de a fi unbun lider pe mai multe planuri (pãrinte,educator, conducãtor), calitãþile destrateg ºi cele analitice, abilitatea de arecepta feed-back-ul ºi a se adaptarapid. Foarte important este sã fieîndrãgostit de meseria sa ºi de muzicãîn general.

– Familia celor care au avut bucuriade a þine bagheta Madrigaluluiechivaleazã cu un club select. Ce sem-nificã o asemenea posturã în cariera pecare v-aþi propus-o?

– Sã þii bagheta celui mai important ºimai titrat cor cameral românesc dintoate timpurile este ceea ce cred cã ºi-ardori orice dirijor. Ce mã face ºi maimândrã este faptul cã timp de 9 ani amavut ocazia sã învãþ, sã cânt ºi sã diri-jez sub îndrumarea directã a Geniului,în atelierul sãu numit „Madrigal“.Comunicând aproape zilnic cu MarinConstantin, am putut sã fur din energia,cunoºtinþele, pasiunea sa ºi sã mã„molipsesc“ de neliniºtea cu careMaestrul a cãutat mereu perfecþiuneasonorã. Este o onoare cã sunt membrual acelui club select despre care vor-beaþi dumneavoastrã.

– Spuneþi-ne câteva cuvinte despreun proiect drag dumneavoastrã, CantusMundi.

– Cantus Mundi este astãzi ProgramNational sprijinit de cãtre GuvernulRomâniei. Iniþiat în anul 2011 de cãtredirijorul de talie internaþionalã Ion Marinºi susþinut de Corul Madrigal, acest pro-gram de integrare socialã prin cântulcoral susþine mai multe sute de coruripe întreg teritoriul þãrii. Scopul progra-mului este formarea ºi susþinerea unuinumãr cât mai mare de coruri de copiiºi de dirijori de cor. Pentru asta, spe-cialiºtii Corului Madrigal au definitivatun program de workshop pentru dirijoride cor ºi îl susþin peste tot în þarã. Totprogramul este gratuit. Mii de copii aucântat deja în cadrul programului îndiferite evenimente de þinutã pe sceneimportante, alãturi de Corul Madrigal,apãrând la TVR, care este partenerulnostru de nãdejde ºi care ne pro-moveazã. Ideea este cã, respirândîmpreunã în timpul cântatului, copiiirealizeazã cã sunt egali, indiferent delocul ºi mediul social din care provinsau de starea lor de sãnãtate. Muzica îiînvaþã beneficiile cooperãrii.

– Vã rog sã ne vorbiþi puþin desprerezistenþa prin muzicã într-o societatecare pare sã îºi fi pierdut reperele.Vocea a fost „primul instrument“ pecare omul l-a folosit în încercarea dea-ºi recupera starea arhetipalã...

– Societatea se schimbã în general.Este normal. Legea cererii ºi oferteieste prezentã în toate domeniile, iararta nu face excepþie. Cei mai mariartiºti au gãsit întotdeauna modalitateade a îmbina cerinþele societãþii, con-struindu-ºi simultan un stil interpretativcare sã promoveze valori autentice ºicare sã respecte, în acelaºi timp, per-sonalitatea lor artisticã. Ne gãsim într-operioadã de confuzie, în care soci-etatea îºi cautã reperele. Ca artiºti, neadaptãm ºi încercãm ca, prin pro-movarea cât mai directã ºi clarã amesajului nostru muzical, sã oferimmodele reale ºi valoroase pentruromâni.

– Vã mulþumesc pentru amabilitateade a fi purtat aceastã discuþie! Am pãs-trat pentru final o curiozitate aproapepersonalã: la ce concerte o regãsim peAnna Ungureanu, atunci când nu seaflã în postura de dirijor?

– Îmi plac teatrul, dansul contempo-ran, jazzul, folclorul autentic. Îmi plactoate trupele, formaþiile, cântãreþii careau reuºit ca prin hiturile ºi ºlagãrele lorsã transmitã emoþie de-a lungul timpu-lui. Rãmân însã îndrãgostitã de muzicaclasicã instrumentalã ºi vocalã.

Interviu realizat deMarius MANTA

Anna Ungureanu, dirijoare a Corului Naþional de Camerã Madrigal:

„Cãutarea de sensuri noi,atât individual

cât ºi în echipã,este o provocare

ce ne motiveazã puternic...“

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– OOaazzãã

in memoriam

aprilie 201612

L-am întâlnit pe Solomon Marcus laSlãnic Moldova, în toamna lui 2006, cuprilejul unui congres de semioticã orga-nizat de Facultatea de Litere aUniversitãþii „Vasile Alecsandri“ dinBacãu ºi de Asociaþia Românã deStudii Semiotice. Scund, cu ochicercetãtori, purta pantaloni de stofã ºiun pulover de modã veche, gri, împletit„punct-stea“, care îi dãdea aerul unuiom dintr-o altã epocã. Impresia avea sãse confirme în momentul când a con-ferenþiat, uºor graseiat, într-un ritmalert, surprinzãtor pentru un octogenar.A acceptat sã îmi acorde un interviu,fãrã prea multe fasoane. Ne-am aºezatpe o bãncuþã, în faþa hotelului, remar-când lipsa de morgã ºi dezinvolturasavantului, care trecea sprinten de laludic la semiotica matematicã sau de laprovocãrile internetului la teatrul con-temporan ºi prefacerile sale. Fãrãpedanterie, într-un limbaj care fãceaerudiþia uºor digerabilã, îmbinând-o cumãrturisiri despre copilãrie ºi ado-lescenþã, despre Bacãul interbelic ºidespre atmosfera sa culturalã. A fostprima lecþie a lui Solomon Marcus:aceea a erudiþiei umaniza(n)te.

Cea de-a doua a fost lecþia interdis-ciplinaritãþii ºi am primit-o în amfiteatrul„Dumitru Alistar“ al Facultãþii de Litere,în octombrie 2011, când, în cadrulproiectului „Bacãu, capitala poezieiromâneºti“, Solomon Marcus a vorbitdespre Alecsandri ºi Bacovia, intitulân-du-ºi prelegerea „De la poezia euclidi-anã la poezia neeuclidianã“. A fostceea ce se cheamã, cu un cliºeu, unveritabil spectacol de idei, în care auprimat asocierile surprinzãtoare întresensibilitatea paºoptistã a luiAlecsandri ºi sensibilitatea existenþia-listã a lui Bacovia. Dupã o demonstraþiesavuroasã, distanþa poeticã între cei doiautori bãcãuani a fost fixatã printr-o for-mulã memorabilã, matematicã: poezie

euclidianã, respectiv poezie neeuclidi-anã. La festivitatea de premiere, unde is-a decernat Premiul „George Bacovia“al revistei „Ateneu“, spectacolul a con-tinuat, cu un Solomon Marcus convivdesãvârºit, îmbinând discursul înalt cuinteresul nedisimulat pentru evoluþiascorului în meciul de fotbal România-Grecia, în desfãºurare la acea orã.

Cea de-a treia lecþie, a disponibili-tãþii, a venit în aceeaºi searã, când neo-bositul octogenar a fost invitat la o emi-siune la televiziunea localã, unde aacceptat cu bucurie sã rãspundã între-

bãrilor moderatorului ºi ale telespecta-torilor. Cu aceeaºi amabilitate,Solomon Marcus a gãsit resurse pentrua vorbi, din nou, dar dintr-o altã per-spectivã, despre matematicã, despreculturã ºi artã, despre Bacãul natal etc.A fost o emisiune memorabilã, care s-aprelungit pânã spre ora 23.30, spremirarea realizatorilor, care abia fãceaufaþã telefoanelor primite la redacþie.Surprizele nu s-au oprit însã aici, cãciprimul lucru pe care l-a dorit dupãieºirea din studio a fost un calculatorconectat la internet pentru a-ºi verifica

adresa de e-mail. Venirea la Bacãu îlprinsese între o conferinþã la Tokio ºi oalta la Budapesta, de unde aºteptaveºti. Last but not least, undeva dupãmiezul nopþii, când l-aº fi crezut obositºi dornic sã se retragã în camerã pen-tru a se odihni, mi-a cerut sã îl însoþesc,pe jos, pânã la hotel, mãrturisindu-micã vrea sã profite de ocazia de arevedea locurile unde copilãrise. Multedintre ele nu mai existã, însã, în plim-barea noastrã nocturnã, le-a readus laviaþã cu o însufleþire uimitoare, fãcân-du-mã sã îi urmãresc, fascinat, recon-stiturea geograficã, prin care Bacãul secontura drept un teritoriu mitico-labirin-tic, de care îl legau fire nevãzute.

Lecþia cu numãrul patru a fost, poate,ºi cea mai instructivã. Lecþia didacticã.În amfiteatrul colegiului unde, cudecenii în urmã, fusese elev. LaColegiul Naþional „Ferdinand I“,Solomon Marcus a vorbit despre pro-blemele ºcolii româneºti contempora-ne, sintetizându-le, memorabil, într-undecalog de o rigoare cartezianã. Luãrilesale de poziþie în privinþa educaþiei nuîmi erau chiar strãine (le ºtiam din volu-mul Rãni deschise), dar logica argu-mentaþiei s-a dovedit (ºi acum) impeca-bilã, academicianul insistând, aºa cumîmi amintesc, pe ideea cã totul pleacãde la un tipar rigid, în care creativitateaelevului este amputatã, iar relaþia profe-sor-elev una de forþã, bazatã pesancþionarea greºelii.

Lecþia supremã rãmâne însã extraor-dinara lecþie a libertãþii spirituale. Poatecã nu întâmplãtor una dintre cãrþile salese numeºte Jocul ca libertate, titludefinitoriu pentru un spirit ca SolomonMarcus, plecat dintre noi sã se joace.Prin ieºirea sa din scenã, rãmân,deopotrivã, „un gol istoric“, dar ºi unmodel intelectual inegalabil, modelulMarcus.

Adrian JICU

Cinci lecþiicu Solomon Marcus

Trebuie sã spun, de la bunînceput, cã ne unea o istorie defamilie comunã. SolomonMarcus ºi fratele lui, MariusMircu, coleg de bancã al tatei,erau foºti elevi ai Liceului debãieþi. Tatãl meu, fratele lui, apoifraþii mei, amândoi au învãþat laacelaºi liceu. Ce mai, o ade-vãratã dinastie!

Fie cã ne întâlneam laColegiul Ferdinand I, la un sim-pozion, la o conferinþã laUniversitate, sau chiar în strã-inãtate, profesorul Solomon

Marcus mã întâmpina totdeaunacu un aer de surprizã ºãgalnicã,întrebându-mã, ca de obicei: Ce-aþi mai citit?

Începeau de-o parte ºi dealta, rapide evocãri, titluri,comentarii scurte. Un parcurs,de la structuralismul lui R.Barthes, la biblioteca lui Borgesºi, bineînþeles M. Tournier, apoiAntoine Compagnon, M.Kundera etc.

Totul risca sã devinã un ade-vãrat Babel, o plãcutã rãtãcire,dacã domnul profesor nu întreru-

pea ºirul lecturilor, epatând cuvreun paradox surprinzãtorinclus într-o altã întrebare: Cepãrere aveþi despre „frumoaseleinfidele“ – adicã traducerile,capitol unde S. Marcus eraimbatabil. În ce mã priveºte,eram mai didacticã, mai aproapede lingvisticã. Deci, nu era punc-tul meu forte.

Se întâmpla, la Bacãu, dupã oexpunere despre metaforã ºi tra-ducere. Era foarte clar,convingãtor. Nu este o noutate!În pauzã, deschide „Ateneul“ ºidescoperã o traducere înfrancezã, din G. Bacovia.Traducerea era de departe, lite-ralã. Cântecul bacovian nu seauzea. Muzica lui Bacovialipsea. Poezia era povestitã.Urmeazã un excurs rapid desprearta traducerii: „o bibliotecã detraduceri se aseamãnã cu ogalerie de tablouri care nu suntdecât niºte copii“. Mi-am amintit:este din „Paradoxul“ (Albatros,1984). Desigur, sinonimie per-fectã nu existã, dupã cum nuexistã nici traducere perfectã.Nu s-a sfiit, ca întotdeauna, dealtfel, sã-ºi spunã în mod decis,punctul de vedere. Eraadmirabil! Nu supãra pe nimeni.

De câte ori era invitat la vreoteleviziune, îºi relua discursul luifavorit despre învãþãmântulactual, tarele acestuia: învãþatulpe de rost, accentul pe cantitate,concursul de manuale, de fapt,un concurs între edituri. Spuneaadevãruri în care credea maimult ca oricine. A ocolit întot-deauna limbajul „confortabil“,care place multora. Celebrele„commodités“ ale dialogului.

Meritã sã amintesc întâlnireade la Dresda. Eram la un con-gres. În holul de la Politehnicã(totul avea dimensiuni mari aici)aud o voce care întreba de zor:Cine este doamna de la Bacãu?Ne-am regãsit: Ce-aþi mai citit?Despre ce vorbiþi? În aceavreme eram interesatã de rapor-tul între lecturã ºi cititor,bineînþeles tot la M. Tournier.I-am trimis cartea mea, MichelTournier. L’Ecriture et sondouble. Peste o sãptãmânãprimesc telefon. Era profesorulSolomon Marcus: „Sã trimiteþicartea în strãinãtate, la univer-sitãþi.“ A contat mult pentru mine.

– ªtiþi care este paradoxullecturii? „Concurenþa între textulfinit ºi prelungirea infinitã a citi-torului“. Era rândul referinþelor

bibliografice: Umberto Eco,Jacques Derrida, AlbertoManguel cu „O istorie a lecturii“ºi alþii. Dar evenimentul eraprezenþa lui Eco în amfiteatru,un fel de auditorium imens, cudouã mii de locuri.

– Sã nu vã rãtãciþi prin oraº!La ora 20 începe. L-am urmãritatent pe Eco. Citisem dejaromanul sãu „L’Ile du jour d’a-vant“ apãrut la Grasset în 1996.Toate marile teme din narato-logie, hermeneuticã, mit, iubirele-am regãsit în aceastã carte.Vorbea despre semiotica cotidi-anului. Nu se îndepãrta de foaiascrisã, nu uza de stilul retoric.Respectul faþã de manuscris m-aimpresionat. Îi lipsea umorul.Însã aveam sã aflu mult maitârziu dintr-un articol comemora-tiv al lui Solomon Marcus, publi-cat în „România literarã“, cãEco ºtia totuºi sã treacã pestesituaþii neconvenabile cu unumor nedezminþit. Era completaltul. Invitat în Italia, la un sim-pozion, Marcus nu a primit vizã.A fost învãþat sã spunã cã estebolnav. Eco a remarcat absenþacolegului din România, ºi a spus:„Marcus e bolnav de paºaport“.

Maria GRIGORIU

Ce-aþi mai citit?

•• CCoollooccvvii ii llee RReevviissttee ii „„AAtteenneeuu““ –– 22001111

in memoriam

aprilie 2016 13

7 octombrie 2011 – Universitatea„Vasile Alecsandri“ din Bacãu.Informaþii captivante, inedite, prezen-tate exemplar din perspectiva re-gulilor „de aur“ ale discursului, cu ofineþe îmbinatã cu patos – SolomonMarcus vorbeºte despre GeorgeBacovia ºi Vasile Alecsandri din per-spectiva geometriei neeuclidiene.Este foarte grãbit pentru cã suntmulte de spus, iar timpul ce i-a fostalocat se dovedeºte prea „mic“ pentrucât de „mari“ sunt ideile. Imposibil determinat într-o orã, pentru cã discur-sul, deºi extrem de bine articulat lanivel structural, aleargã de la poeziacelor doi poeþi, spre „FraþiiKaramazov“ sau spre postulatul 5 alparalelelor, de la arta Renaºterii cãtreGaston de Pawlowski ºi cãlãtoria luispre a patra dimensiune, încercândsã ne convingã de faptul cã „there isno sharp distinction between themacroscopic universe and what isbeyond it“... Uimitor, îmi spuneam,cum poate trece de la o idee la alta,de la românã la englezã pentru aspune TOT ce ar fi vrut sã spunã.Desigur, nu a reuºit, pentru cã, final-mente, organizatorii au anunþat finalul

conferinþei. Aºa cum, cred, nu a reuºitsã spunã TOT ce avea de spus niciaici, pe pãmânt... fiindcã SolomonMarcus avea enorm de spus ºi înfoarte multe paliere ale vieþii. Deaceea, cred, a devenit un pionier alinterdisciplinaritãþii, intuind ºansa decuprindere a întregului prin conexi-unea disciplinelor.

Ziua aceea s-a dovedit „provi-denþialã“ pentru mine ºi pentru ferdi-nandiºti, deoarece Profesorul ºi-a datatunci acordul pentru a organiza unConcurs interdisciplinar la Colegiulunde fusese elev cândva. Astfel aînceput o corespondenþã constructivãpentru mine din multiple perspective.Am învãþat, învãþ ºi voi învãþa mereudin dialogul cu una dintre cele maistrãlucite minþi din spaþiul românesc.Concursul ºi seria de conferinþe prile-juite de organizarea acestuia l-auadus pe Solomon Marcus în oraºulnatal în câteva rânduri ºi, foarteimportant, l-au fãcut fericit pentru cãi-au oferit prilejul de a fi în mijloculelevilor, de a discuta cu ei ºi de ainvestiga sistemul de învãþãmânt dejos în sus, de la cei mai mici, cãrora lepunea întrebãri ºi le rãspundea la

rândul lui, în încercarea de a schimbaceva. Mereu mi-a mulþumit pentrubucuria pe care i-a provocat-oiniþierea acestui concurs.

Îmi amintesc cu emoþie momentulcând mulþumirea a luat formã con-cretã – un dar neaºteptat ºi nepreþuit:douã volume pe care Mircea Eliade ile-a dãruit la Paris, în august 1983.Nu voi uita nici cuvintele care le-auînsoþit: „Cred cã tu eºti cea mai potrivi-tã persoanã pentru a le pãstra“. Aapreciat teza de doctorat pe care amscris-o despre viaþa ºi opera luiMircea Eliade, a citit-o, fãcând ºicomentarii pe marginea ei. Pãstrez cudrag acest exemplar al tezei pe caremi l-a înapoiat în primãvara lui 2015pentru publicarea în volum. Un volumpe care din pãcate nu a reuºit sã îlvadã ieºit de sub tipar, dar desprecare a scris câteva cuvinte înainte dea-l trimite cãtre editurã ºi despre carevoia sã vorbeascã la Târgul de carteGaudeamus, din Bucureºti, în lunamai, când urma sã ne revedem...

Dar uneori viaþa are planurile ei ºiprobabil Solomon Marcus a simþitacea „nevoie de libertate a unei apatra dimensiuni“ ºi ne priveºte acumdin una dintre cele ºapte dimensiunidespre care atât de frumos, metaforicºi persuasiv a vorbit în 2011. Va fifiind cea în care condiþia umanã tre-buie sã-ºi deschidã un cont în care sãaibã curajul de a visa cã douã liniiparalele se pot întâlni undeva îninfinit? („dare to dream that two paral-lel lines may meet somewhere in theinfinity“ – Solomon Marcus).

Îl ºtiam din paginile„Vieþii studenþeºti“ (anii ’70-’80) tratând despre para-doxuri. L-am vizitat laFacultatea de Matematicãprin 1980, discutânddespre jocurile de spirit, ºimi i-a recomandat pe Gh.Pãun (acum, academician)ºi pe Mihai Dinu, cu cãrþi îndomeniu. În 1984, l-amavut invitat – cei de laªcoala „Al. I. Cuza“ Bacãu–, împreunã cu fraþii sãi,Marius Mircu ºi MarcelMarcian, la 125 de ani de laînfiinþare. Fuseserã eleviaici, în ciclul primar. Mi-aîncredinþat fotografia cuînvãþãtoarea lui, AuroraDavidescu, pe care ampublicat-o în „Mugur alb“,revista ªcolii, cu un text alviitorului academician. Stã-tea în banca a treia, în rân-dul de la mijloc, cu singurafatã din clasã (fiica învãþã-toarei – deºi era ªcoala deBã(i)eþi Nr. 2 din Bacãu). Aavut de ales, în acel noiem-brie 1984, între o sesiunede matematicã ºi sãrbã-toarea ºcolii sale. A ales-ope a doua, mãrturisind:„Mi-am trãit la Bacãu primii19 ani ai vieþii“, ceea ceînseamnã „mai mult dejumãtate din viaþa noastrã

sufleteascã“, în „ipotezaunei vieþi medii de 75 deani“. Recalculare: S.Marcus a trãit 91 de ani, iarvorbele i le-am înregistratîn 1984. În anii ’80, laBacãu se derula un con-curs anual de comunicãriºtiinþifice ale elevilor. L-amîntâlnit acolo ascultândatent ºi pânã la capãt totul:de la reuºite inovatoarepânã la banalitãþi.

κi punea mereu minteala contribuþie, iar dacã teaflai în preajmã, aveai partede aceeaºi stare. La Slãnic-Moldova, în anii 2000, ne-ainvitat la o plimbare prinstaþiune, înainte cu câtevaore de a conferenþia pe otemã de semioticã. Împre-unã cu douã colege de laLitere, am strãbãtut oraºulla pas domol, aºteptândpropunerea unui subiect dediscuþie. A fãcut cu noi unconcurs ad-hoc: cine ºtiecui îi aparþin versurile pecare el le reproducea cufidelitate. Au fost vreodouãzeci de provocãri, nutoate rezolvate de noi. Eracurios de orice: când a aflatsubiectul tezei mele dedoctorat – limba românã îngraiul ceangãilor dinMoldova –, a prezentat-o în

„România literarã“. Anultrecut, mi-a trimis un text alacad. Valeriu D. Cotea(„Solomon Marcus – 90“),propunându-l pentru„Ateneu“. I-a bucurat peamândoi apariþia în revistã.Societatea Cultural-ªtiinþi-ficã „Vasile Alecsandri“ apropus în 2015 acordareatitlului de Cetãþean deonoare al judeþului Bacãu.I-am expediat recoman-darea, pe care mi-a restitu-it-o cu completãri. Înaugust, la ºedinþa CJ, acestpunct a durat un minut: eraprea cunoscut pentru a finevoie de portretizãri.

Format dupã programelegândite de Spiru Haret, aluptat pânã în ultima zi pen-tru binele ºcolii. Duminicã,20 martie, la catafalc, mini-strul Educaþiei – AdrianCuraj – a spus cam aºa:„Când l-am vizitat înSpitalul „Elias“, i-am zis:Domnule profesor, faceþi-vãbine, cã avem treabã. Emusai sã ducem la capãtproiectul de plan-cadrupentru învãþãmântul preuni-versitar. I s-a luminat dintr-

odatã faþa ºi a rãspuns:Viu!“ (Aceasta era uneorivarianta oralã a lui vin înlimbajul academicianului.)De altfel în cele douã orecât a durat procesiunea dela Cimitirul „Filantropia“ nuam vãzut lacrimi. „Sã lespui tuturor cã-i iubesc“, aufost ultimele lui cuvinte.

Rãmâne sã-i împlinimdorinþele, în primul rând caºcoala sã fie ºcoalã.Amprentele puse pe fron-tispiciul unor evenimente(Gala ÎnvãþãmântuluiBãcãuan, SimpozionulNaþional al Colegiului„Ferdinand I“) sau al unorpuncte amintind debiografia sa localã (sala declasã „Acad. S. Marcus“, laªcoala „Al. I. Cuza“, din2015) ori un crez ca acesta:„Înainte de orice, eu mãconsider profesor“ sunt nuelemente formale, ci obli-gaþii implicite. Ce-ar fi caªcoala Nr. 10 din Bacãusã-i poarte numele? solo-marcus, e-mailul lui, aveazece litere, iar educaþiavisatã de el purta emblemanotei maxime.

Nicoleta Popa BLANARIU

Restul e tãcereÎn comunitatea semioticienilor, primã-

vara lui 2016 a venit îndoliatã, poate caniciodatã. Acum câteva sãptãmâni, s-astins Umberto Eco, iar astãzi, la numaicâteva zile dupã aniversarea celor 91 deani, Solomon Marcus. Membru titular alAcademiei Române, vicepreºedinte alAsociaþiei Internaþionale de Semioticã, doc-tor honoris causa al Universitãþii „VasileAlecsandri“ din Bacãu, bucurându-se de orecunoaºtere mondialã prin contribuþiilesale în domenii pe care tradiþia epistemo-logicã le vedea mai degrabã disjuncte –matematicã ºi informaticã, lingvisticã, poet-icã ºi semioticã –, academicianul SolomonMarcus a fost cu adevãrat un „cetãþean deonoare“ al Bacãului, unul dintre cei maicredibili ºi prestigioºi ambasadori ai sãi.Ambasador al Bacãului ºi al ºcoliibãcãuane, cãtre care s-a întors în atâtearânduri, cu o solicitudine ºi un firesc princare ataºamentul sãu faþã de oraºul natalîºi sporeºte valoarea ºi devine cu atât maiimpresionant. Mai multe ediþii ale mani-festãrilor ºtiinþifice organizate de-a lungulanilor, la Facultatea de Litere ºi Facultateade ªtiinþe, l-au avut drept invitat de onoare.

Cred cã i-a plãcut, mai ales în ultimii ani,sã fie Profesorul ºi Înþeleptul, iar ambeleroluri i se potriveau. Pe de altã parte, deri-va sistemului de educaþie din ultima vremecerea personalitãþi în mãsurã sã atragãatenþia opiniei publice asupra adevãratelorprobleme ale ºcolii ºi s-o orienteze însprecãutarea unor soluþii. Academicianul n-arãmas indiferent ºi s-a considerat dator sãse implice, susþinând necesitatea unuiproiect de regândire a învãþãmântuluiromânesc.

Cariera i s-a construit, aº spune, pecoerenþa eterogenului. Vedea legãturiacolo unde tradiþia ºtiinþelor ºi a uman-ioarelor aºezase între discipline graniþepeste care nu se putea trece decât cu risculpierderii credibilitãþii în comunitatea ºtiinþi-ficã. Solomon Marcus a încurajat, ba chiarlegitimat acest dialog interdisciplinar, princare domenii de studiu se susþin reciproc.Prin ochii lui, lumea cãpãta sens, iar viaþaavea rost. Privirea lui albastrã patina pedeasupra lucrurilor, pãrea cã vede tot, pri-cepe tot, dar se opreºte numai asupra aceea ce meritã. De aceea, probabil, ºtiaatât de multe lucruri interesante – desprenumere, poezie, semne ºi sensuri – pecare le aºeza fascinant în relaþii lãmuri-toare, insolite.

Cu ani în urmã înainte de '90, pe vremeacând spaþiul Schengen nici nu putea fi visatdin România, i s-a refuzat, la un momentdat, viza de ieºire din þarã în vederea par-ticipãrii la o conferinþã în Vest. ªi atunci –povestea Solomon Marcus amuzat –Umberto Eco a anunþat în plenul conferinþeicã invitatul român nu este prezent lalucrãri, deoarece „este bolnav depaºaport“. Astãzi s-au dus amândoi ºi amsentimentul cã o lume – ceva mai aºezatãºi mai iubitoare de carte – se duce odatãcu ei. Ne rãmân amintirea ºi opera lor dreptmãrturie despre o lume care a fost ºidespre doi oameni trecuþi, încã din timpulvieþii, în poveste. Solomon Marcus esteeroul unei asemenea biografii extraor-dinare: copil dintr-un cartier al Bacãuluiinterbelic, trecut prin oroarea dictaturiilegionare din anii '40, reuºind sã rãzbeascãºi sã ierte – ba, mai mult, sã dãruiascã. Unom care a iubit sã cunoascã ºi, la fel demult, sã împãrtãºeascã din ceea ce ºtie.Un om rar, dintr-un aliaj special. Marcusforever.

Mihaela CHIRIBÃU-ALBU

O plecare relativãsau a patra dimensiune

Ioan DÃNILÃ

Fie-i amintireabinecuvântatã!

comentarii

aprilie 201614

E aproape predestinat caun text aºa zis eseistic sã þinãîn spate un alai întreg, opleiadã de fantasme – altfel,deloc nevinovate – iþite din bol-giile unei anchete. Aliniate subflamura urgenþei, subiectiveuneori pînã în pragul fãr’ dealean al solipsismului. Care vasã zicã te supui, periodic ºibenevol, la tot soiul de ancheteca sã verifici dacã mai eºti viu.Presiunea acestor anchete –nu atît clandestine, cît, de re-gulã anonime – lasã urme, seîntrezãreºte în filigranul scrii-turii, iar fantasmele mandatateaspirã cu perseverentã apli-caþie, arzãtoare de etape, laperverserenþa ºi autoritateaobsesiilor. O vreme sînt cîtp’aci, iar dupã o vreme sîntdeja mai mult decît au fost, in-stalate în jilþurile (anan)castei,aureolate de complexitãþi te-matice.

Nu mi-e foarte clar de ce,însã a încerca sã urci (cu)rãspunsurile pe scara între-bãrilor unei anchete mi-a pãrutaproape întotdeauna un handi-cap. De fapt, poate cu o încor-dare nu tocmai sisificã, aºputea explica de ce, dacã astanu ar declanºa o altã anchetãîn sine ºi dacã ar evita cunonºalanþã capcanele fastidi-ozitãþii. Anchetele sînt, fie elebreºe ori ranforsuri în actuali-tate, alerte. ªi asta, cît sepoate de substantival.

Cît din memorie este identi-tate ºi cît din memorie poatedeveni literaturã? Este identi-tatea un filtru inconturnabilpentru memoria care trece înliteraturã? Cum, în ce fel,lucreazã fiecare pentru cele-lalte, pînã cînd ºi de undeîncepînd întorc armele? Între-bãri impunãtoare/ cuprinzã-toare pe cît orizontul ºi bolta laun loc, ceea ce face riscant, bachiar improbabil, s-o urneºti peerudiþie, cãci te-ai trezi de-grabã prins fãrã busolã, împinssã gravitezi pe orbite inco-mode, rãtãcind prin luxurianþareferinþelor, pînã ce te vei fipierdut (de tine însuþi), de nute vei fi îngropat de-a bineleaîn hãþiºuri teoretizante. Nu erecomandabil sã te laºi anga-jat într-un ocol al lumii, cumerinde ºi recuzitã cît pentruun week-end, fie ºi prelungit(unde mai pui cã ºi com-bustibilul – aka numãrul desemne – e pe raþie strictã!). Apãstra însã matca experienþeiproprii, e, nu atît profitabil, cîtînvigorant ºi avîntului i sepoate îngãdui mãcar îndrep-tãþirea, deºi nu poate duceprea departe un temei, datãfiind apertura de neoprit atemei. Atunci, însã, ar fi corectsã atenþionãm asupra faptuluicã tot ce este trecut aici nu tre-buie luat cu valoare derãspuns – ar fi ºi destul degreu! – ci de insectar dedileme, fãrã detentã taxono-micã. Voi pune, aºadar, celecîteva gînduri în formatul unorobservaþii minimale, de fiºãdintr-o agendã rãmasã des-chisã. La ambele capete, cãciunde este memorie, e ºi(re)întoarcere, nostalgie. Ofoaie pentru minte (memorie),inimã (identitate) ºi - aici oriceacoperire e oþioasã, vremeadomnului Jourdain pare a se ficasat – literaturã.

Tripartitismul acesta inhibãfãrã recurs, este, aºa zicînd,unul dat, subînþeles, într-atîtîncît sã nu ajungã supralicitat,nicidecum specios. Cine maipune la îndoialã legãturile,nebãnuite mai degrabã decîtprimejdioase dintre memorie,identitate ºi literaturã, facefigura unui schismatic necre-ditabil, cu certã vocaþie desaltimbanc. Triada s-a consoli-dat în milenii ºi e configuratãpe suma (seama) acestorlegãturi uimitore prin ofertanþalor, prin posibilitãþile lor flexio-nare. Pot fi oare privite ca niºtevase comunicante, adicã, lamultã memorie revine puþinãliteraturã, privilegiaþilor surîzîn-du-le situaþia rãsturnatã? Amamintit asta, pentru cã, într-odiscuþie lejerã, de terasã, unprozator nu ºtiu cît de impor-tant, însã deþinãtor autoritar alunei debordante stilistici, a dato cot(itur)ã – pentru mineneaºteptatã – mãrturisirii sale:cheia intempestiei sale imagis-tice (aº îndrãzni sã adaog, ºifluenþei vizionare) ar ficarenþele memoriei care îlobligã sã inoveze infatigabil! Edrept cã tîrîº-grãpiºul cu burtalipitã pe curbele de nivel alememoriei poate predispunespre un prozaism pãgubos,prea îndatorat biografismului ºiautoreferenþialitãþii fãrã ecou ºiatunci identitatea face dife-renþa, cu rolul ei de a rãsfrîngelumina alteritãþii, dar, evident,nu memorialistica boantã e închestiune! Despre ce vorbim,totuºi, este o dominantã a lite-raturii aceea de a suplinidecompensarea survenitã caurmare a memoriei lacunare?Sã fie asta regula care facenorma în relaþia literaturii cumemoria? Dar identitatea,clepsidra prin care o parte amemoriei trece în literaturãcum ar trebui privitã, dacã nuca fiind mult mai selectivãdecît însãºi memoria, de careeste modelatã, dar pe care ogestioneazã?! Identitatea, sin-tezã a experienþelor, poatejuca mai mult sau mai puþinfidel pe cartea (cãrþilenescrise, latente) memoriei,partitura ei, iar dacã duce spreliteraturã, este de cele maimulte ori înrolatã tocmai în ser-viciul acelor nivele (etaje)underground ale memoriei,unde miºcãrile sinelui sîntneîngrãdite de þinute diploma-tice sau obscurizate în(pen)umbra concesiilor, poatechiar neutralizate în formolulacestora. O identitate conºti-entizatã va rãscoli straturilememoriei pînã ce va depistapînza de tensiuni capabile sãamorseze poietica vitalã uneiliteraturi. Altfel spus, cumreuºeºti sã te distribui continuuºi eficace între ceea ce tereprezintã ºi ceea ce îþi estedat. Revine identitãþii misiaextragerii experienþelor revela-toare ºi relevante din contin-genþã ºi arbitrar, medierea

relaþiei organice memorie – li-teraturã. Dacã literatura poatefi privitã – ºi existã! – ca insti-tuþie, în filigranul ei se strãvedeun ºantier cu materialul deconstrucþie al memoriei ºilogistica identitarã.

Ce-i drept, nu poþi sã nu daimemoriei ce e al ei, al ei înprimul rînd, de unde specta-colul se vede în integralitateadetaliilor, este baza de date,tezaurul de resurse, depozi-tarul fiinþei ºi experienþelor tre-cerii sale prin lume, dar tot deaici, din organul polivalent almemoriei, sînt activate funcþiiledatoriei, modelãrii, regenerãrii,cu relevanþã esteticã mini-malã. Ar fi însã contraproduc-tiv sã restrîngem doar la atîtuniversul memoriei, al memo-riei ce fixeazã cu cea maiarahnoidã acurateþe ºi dezin-volturã. Ea este nu doarvehicolul ºi furnizorul totemic,imaginal, al viziunilor, ci ºi sub-stanþa intimã a acestora, esteespecia de bazã a ecosis-temului ºi, în absenþa ei, toatenumele ar fi unul singur:extincþie. O identitate puternicconturatã va nutri literaturadoar cu ce îi este necesar dinimensul inventar al memoriei,pentru a-i asigura ºi menþinesupleþea, pulsaþia, cãci lite-ratura e încãlcarea regulilor,aºa au evoluat (nu au progre-sat) formele sale, tot astfel seva fi sãvîrºit trecerea (nusaltul!) de la oarece curente ºiperioade onor altele. ªi, datãfiind precizarea liminarã ºiexperienþa celui de faþã, careeste una a închiderii pestesine, a carapacei, dacã seinsistã suficient se poatecocheta cel puþin cu sfidareasupremã, Tãcerea! Tãcerea,nucleu irepresibil al misterului,în jurul cãruia, în cercuri nu atîtde creºtere, cît de iniþiere, aleaprehendãrii, se încheagã ºise instituie identitatea. Maicurînd ori mai tîrziu, se ajungela un punct, dupã care sepoate trãi fãrã sã se mai poatãspune, asta neînsemnînd cãmemoria e mai scurtã ori iden-titatea neîncãpãtoare. Pot,foarte lesne, privi literatura caautenticã ºi singularã în felul eicale de acces spre tãcere, visal autonomiei depline. Indi-cibilul e acel liman al literatoru-lui mai puþin uman, într-alesale cu precãdere, indiferentde foaia de parcurs. A nu seînþelege acum cã, potrivit cineºtie cãrei iconomii pe con-trasens, i-ar reveni literaturii sãdesãvîrºeascã reducerea me-moriei la tãcere!

Prin funcþia ei de cãpãtîi,care îmi pare a rãmîne, totuºi,aceea a reconstituirii (evidentcã nu cu metodã împrumutatãdin arheologie sau paleontolo-gie!), literatura întoarce servi-ciul memoriei, lucreazã pentruaceasta fãrã a o face progra-matic, e ºi ea, la rîndul ei, undepozitar, cel mai viu, poate, almemoriei, cãci e împletiturã

rezistentã a duratei lãuntrice,de timbru propriu, cu timpulconcret, scris de evenimente.Nerezumîndu-se a fi o simplãreacþie la memoria individualã,vãd, totuºi, literatura ca pe oartã a amintirii.

Este identitatea cataliza-torul, agentul de contrast caredã contur reliefului memorieiºi-l aduce la forme definite,cristalizate artist(ic), cu habi-tusuri, la rîndul lor, memora-bile? Pînã la urmã literatura nuare cum sãri peste un cerc alprecondiþionãrii al cãrui centruviu este memoria, dar ale cãruiraze sînt trasate de identitate,un cerc poietic. Pînã la urmãliteratura e – nu doar atît, darîn efigie – masca artizanalã amemoriei, plãsmuitã cu maimicã ori mai mare forþã deconvingere, în retorta iden-titãþii. Totul e ca acest dren, fil-tru ºi mult mai mult decît atît,identitatea, sã nu sfîrºeascã înmanie de satrap, încît, prinnatura stãrilor de lucruri ºi aexperienþei individuale, sãtreacã în cealaltã extremã,înãbuºind o memorie home-ricã într-o literaturã himericã.Precumpãnitor ar fi ca scrip-torul sã fie preocupat continuude natura fragilã a graniþei din-tre cele douã tendinþe ale iden-titãþii: cea de ordonator (decredite?) al memoriei ºi aceeade cenzor, mai adesea, depreferat, vigilent decît drastic.

Poate, în treacãt, ar trebuiamintitã corporalitatea ritualicãpe care memoria o insuflãidentitãþii, felul în care o mode-leazã prin recurenþe, recursiu-ni, retorsiuni, obsesii, echiva-lentul unor pelerinaje la topo-suri formatoare, imprimîndu-iun anume stimmung, o am-prentã care este a unei stãridominante sau avatarilor ei,pregãtind-o sã-ºi înþeleagãpredestinarea pentru un anu-mit limbaj. Un limbaj, o afirmprecum Iona din vintrele unorani întinºi de tãcere (nu ºi deliniºte), centrat pe miezul/nucleul sacru al unor topoicare alcãtuiesc firmamentulmemoriei, detaºaþi pe unocean rezidual, aºa cum, cupoeticeascã ºi înaltã îndrituirespune ne lumineazã ºi Pound:„ceea ce iubeºti cu adevãratrãmîne/ zgurã-i restul“. În jurulacestor topoi actul reconsti-tuirii e reverenþa fãcutã de li-teraturã memoriei, e travaliuldepus spre alcãtuirea unuipuzzle imaginal ideal. Însãceea ce asigurã coeziuneaimaginalã poartã însemnele ºilivreazã cauza celei mai înzes-trate ficþiuni, fiindcã obiectulnostalgiei (la care se poateataºa, dupã caz, ºi un bemolpios) nu e nicidecum (vre)omaterie primã, ci un distilat, unartefact sinestezic.

Existã, foarte probabil, lite-ratura egalã memoriei, ceaegalã identitãþii, dupã cum ºiaceea care le transcende, nuartã pentru artã, ci aceea încare cele douã coexistã subli-mate, ontografic contopite, ºicare e ºi cea mai rarã, fiind fer-voarea unei mistici a viziunii.Însã asta, doar cititorului îi va fidat sã ºtie…

Laureaþii FestivaluluiInternaþional

al Recitalurilor Dramatice„Valentin Silvestru“ – 2016

Cea de-a XXII-a ediþie a FestivaluluiInternaþional al Recitalurilor Dramatice„Valentin Silvestru“, organizat de TeatrulMunicipal „Bacovia“ din Bacãu, s-adesfãºurat în perioada 8-14 aprilie.Publicãm acum laureaþii ediþiei, pentru areveni cu o cronicã a evenimentului înnumãrul urmãtor al revistei.

Juriul, format din criticul de teatru TorokAcos (Budapesta) - preºedinte, OctavianSaiu, critic de teatru ºi Miklos Bacs, actor,profesor de teatru, a acordat urmãtoarelepremii:

Marele Premiu s-a acordat ex-aequoactriþelor Ilona Brezoianu, (Godot CafeTeatru), pentru spectacolul „Fata dincurcubeu“, text ºi regie Lia Bugnar ºiOfelia Popii (Teatrul „Radu Stanca“ Sibiu),pentru creaþia din spectacolul „Felii“, text ºiregie Lia Bugnar.

Premiul pentru creaþie femininã, ElizaNoemi Judeu, Teatrul Municipal „Bacovia“,pentru creaþia din spectacolul Ich BinOfelia, regia Sorin Militaru.

Premiul pentru creaþie masculinã, LungLaszlo Szlot (Compania AradiKamarasznhaz), pentru creaþia din specta-colul „Infidelitãþi“, regia Tapaszto Erno.

Premiul pentru explorarea mijloacelorde expresie din limbajul animaþiei,Petronela Purima (Compania PurAnima -Bucureºti ).

Premiul onorific „ªtefan Iordache“,Cãtãlin Babliuc, (Casa Artelor Bucureºti),acordat de juriul elevilor din liceelemunicipiului Bacãu, pentru spectacolul BoxFM, text-regie Radu Iacoban.

Premiul „Actori pentru Actor – DinuApetrei“, Ofelia Popii, acordat de actorii dinTeatrul Municipal „Bacovia“.

Premiile pentru Dramaturgie –Monodramã

Premiul I, Ada Lupu, pentru piesa deteatru „Povestea pãsãrii fãrã cuib“.

Premiul II, Victor Nicolae Ciobanu, pen-tru piesa „E-urile din iubire“.

Premiul III, Violeta Savu, pentru piesade teatru „Clara ºi Robert. Hârtie cu porta-tive“.

Juriul la aceastã secþiune a fost alcãtuitdin Crista Bilciu, dramaturg, laureatulediþiei a II-a (2015) a Concursului deDramaturgie – Monodramã, MonicaAndronescu, critic de teatru, redactor ºef alrevistei Yorick, Doru Mareº, critic de teatru.

Dan Bogdan HANU

Literatura, mascã artizanalãa memoriei?

•• IIII llll

oooonnnn

aaaa BBBB

rrrr eeeezzzz oooo

iiii aaaannnn

uuuu

restituiri

aprilie 2016 15

Biografia poetului GeorgeBacovia, deloc linearã, elaboratãcu rigoare de profesoara ºi pu-blicistã Agatha Grigorescu-Bacovia, surprinde prin claritate,obiectivitate ºi, fireºte, printr-odetaºare specificã autenticilorcercetãtori.

E necesar sã precizez cãautoarea acestei biografii a între-prins investigaþii minuþioase înarhivele locale, precum ºi în celeale familiei, relevând, întotdeau-na, evoluþia spiritualã ºi fizicã acelui care se va impune în liricanaþionalã drept cel mai însemnatºi valoros poet simbolist.

În acest episod, deloc uºor deelaborat, Agatha Grigorescu-Bacovia evocã, cu o dezarmantãobiectivitate, anii de ºcoalã, aniicare i-au format ºi i-au determi-nat profilul intelectual al adoles-centului George Bacovia.

Apelul, constant, la memoriafamiliei, la amintirile ºi mãrturiilepoetului, precum ºi la unelecitate elocvente din opera sa,contribuie la decriptarea ºi clarifi-carea unor momente de biogra-fia ºcolarã a celui care a scris tul-burãtoarea poezie Liceu.

Remarcabil e faptul cã poetulevocã, cu simpatie, pe unii dintreprofesorii sãi de emoþii estetice,printre care aminteºte pe GrigoreHaralamb Grandea, G.Ibrãileanu, Dimitrie Nanu, D.D.Pãtrãºcanu ºi I. Chiru.

E absolut necesar sãmenþionez cã, în toþi anii deºcoalã, accentul a cãzut pe lec-tura, «acest viciu nepedepsit»,parþialã sau integralã, a unormare opere ºi scriitori români ºistrãini, care i-au deschis orizon-turile cunoaºterii ºi, mai ales, alecreaþiei.

*

Trebuind sã schimbe aerul,pãrinþii îl trimiteau vara la bunicaPachia la Bogdãneºti de peSiret. Dar ºi aci era paludism.Frigurile nu-l slãbeau ºi biata bu-nicã nu mai ºtia ce leacuri sã-iadministreze.

Moºia ei era acum arendatãunui învãþãtor Popovici. Acestale furniza chininã, ºi Georgedeveni prieten cu fiii lui. Unul dinei, cel mai mare e azi general.

Multe amintiri plãcute are poe-tul din Bogdãneºti cu bãtrâna luibunicã, vãduvã pentru a douaoarã.

Cu copiii Popovici alergaucãlãri pe moºie, se duceau lacâmp pe caii fãrã ºea ºi-l luau ºipe sfiosul George, cutreierândluncile Siretului din zori în noaptespre grija bietei bunici.

Apoi, noaptea, zgâlþâit de fri-guri, în odaia cu laviþe acoperitecu lãicere înflorite de alesãturi,nu putea dormi. Uneori priveachipul ei bãtrân, zbârcit sub lumi-na opaiþului care nu se stingea,ºi i se pãrea ca o arãtare debasm.

Avea vedenii copilul ºi sefuriºa afarã din odaie, ca în zorisã surprindã sulurile de aburi cese înãlþau de pe apa Siretului.„Când aurora matinalã varsãrouã de culori“.

Dacã frigurile îl mai cruþau, sefuriºau în hambarele cu porumbºi grâu. Împreunã cu Eugen ºibãieþii Popovici umpleau ciorapii

de lânã ai bunicii cu grãunþe ºi-ispânzurau de „bagdadia“ ham-barului.

Iar dânsa îºi fãcea cruce cândvedea ce le trece prin minte nãz-drãvanilor de „copchii“.

Nopþi întregi mi-a povestitpoetul de vacanþele de laBogdãneºti. Mult i-au fermecatcopilãria ºi rare ºi dulci bucurii îihãrãzea bunica ºi dragostea ei.Aceasta iubea ºi pe ceilalþi copiidar nu ca pe el.

Într-o varã era la dânsa împre-unã cu surioara cea micã,Virginia, fire aprigã, bãieþoasã ºiarþãgoasã, de necãjea rãu pebãtrânã.

Aceasta fu influenþatã dedoftoroaia satului, o babã, caredescânta ºi da leacuri, cã fataare „hachiþã“ ºi, povesteºte poe-tul, se apucase într-o zi amân-douã sã o lecuiascã cu urmãtorulprocedeu: „cu o mãturã aprinsãla vârf, îi aplicarã pe fese maimulte atingeri în chip de punctede foc.“

Dar copila tot cu „hachiþã“ arãmas, aºa cã în alte veri, bunicanu o mai voia la Bogdãneºti.

De la ºase ani ºi ºase luni,mama, care þinea sã-i facãfeciorului ei cel mare aleasã edu-caþie, îl trimise la grãdina decopii a soþilor germani Marthel,de unde copilul prinse biniºor avorbi nemþeºte.

Fiind tot mai debilitat de frigurinu putu fi înscris la cursul primardecât la vârsta de 8 ani, ºi acumnumai ca preparant, urmândcursurile doar dupã amiazã.

Dupã ce împlini 8 ani, în anul1889, e înscris la cursul primar,regulat, la ªcoala Domneascãde Bãieþi, nr. 1, din Bacãu.

Are ca institutor chiar pedirectorul ºcolii, N. Biberi; el aremarcat firea particularã a luiGeorge.

ªi elevul a reþinut cu drag ºiinteres figura primului sãudascãl, din primii ani de carte,ceea ce nu va fi la fel cu profe-sorii din liceu.

În cl[asa] I pr[imarã] obþinepremiul I ºi e f[oarte] bine notat laatenþie, conduitã, silinþã.

În cl[asa] II e mai slãbuþ,capãtã menþiune; în cl[asele] IIIºi IV obþine premiul al II-lea.

În anul 1894, 25 august, seînscrie la gimnaziul din Bacãu.Aci nu numai cã nu mai este pre-

miat, dar lipsa de metodã ºi simþpedagogic, cum ºi avalanºa dematerii ce trebuiau învãþate pede rost, îl oboseau, îl surme-neazã, încât are intervale deîntreruperi. Se distinge la partealiterarã, la muzicã (devine ºef deorchestrã), la desen, e trimis sãreprezinte liceul la concursulTinerimei Române, este medali-at ºi distins pe þarã; la gimnasticãe printre primii. La Matematici,Fizicã, Naturale ºi Chimie seîmpotmoleºte.

ªcolli. Liceull

Din cursul primar devenea unpasionat cititor, care citeºte maitoate cãrþile din casã, de la suroriºi, pe deasupra, cumpãrate deel.

În primele clase de liceuuimeºte la partea literarã princunoaºterea mai tuturor operelorde seamã din lit[eratura] românãºi strãinã clasicã, romanticã,simbolistã-decadentã.

Citea în original ºi în traduceri.Cãrþile ºi revistele franceze celemai noi ºi le procura direct de laParis prin corespondenþã.

Sora sa Ana comandase laParis pentru biblioteca ei operelecomplete ale lui Balzac, Daudet,Guy de Maupassant, VictorHugo, în vol[ume] splendidlegate, precum ºi diverºi autori„en vogue“ dintre anii1900–1910, poeþi ºi prozatori.

Autori germani, flamanzi,autori ruºi figureazã în bibliote-cile surorilor ºi în bibl[ioteca] per-sonalã a poetului, astfel cã dinacest punct de vedere Georgedevanseazã chiar pe profesoriilui ºi nu e de mirare cã încã dinclasa a V-a – a VI-a licealã eatras sã scrie în genul luiRollinat, Mallarme, Verlaine,Edgar Poe, Rimbaud, Péladanetc., (de la acesta are ºi azi unvol[um] cu autograf).

De aceea ºi poezia lui antici-pa, de acum 35 de ani, curentelesimbolist-decadente la noi.

În liceu, ca profesori de partealiterarã are pe I. Chiru mai con-stant ºi alþii care se schimbãf[oarte] des, sunt: GrigoreGrandea (poetul), G. Ibrãileanu

(criticul de la Iaºi), D.D.Pãtrãºcanu (senatorul), D. Nanu(poetul).

De Chiru s-a simþit cel maiataºat ºi mai înþeles. Despre toþiceilalþi profesori a avut o certãimpresie de „pedanþi“. Vezipoezia Liceu („Pedanþi profesoriºi examene grele“).

Erau rigizi, intransigenþi, me-canizanþi. Dacã nu le repetailecþia cuvânt cu cuvânt din carte,nu ºtiai nimic, ceea ce era o tor-turã pentru memoria poetului.

O amintire a acestuia, nepoate lãmuri cã George încercasã reacþioneze uneori dârzîmpotriva nepregãtirii pedago-gice a dascãlilor de pe atunci.

În cl[asa] I licealã, profesoriise succedau, hãrþuiþi de politicãºi cancanuri provinciale. George,abia venit din cursul primar, pre-miant, f[oarte] distins la conduitã,nu putea îndura obiceiul noilordascãli de a-i pune pentru ceamai micã vinã „în genunchi“.

Într-o zi, când acest canon serepeta pentru a treia oarã, pentrutoatã clasa, dintr-o toanã a unuiprofesor, poetul rãmâne înpicioare.

Mirat, profesorul rãcneºte la elsã îngenuncheze. Micul elevrãspunde: – „Nu mã ºtiu vinovatcu nimic ºi sunt slab degenunchi, îmi tremurã, mã dor!Nu pot sta aºa“. Urmare! Georgefu bruscat, nu se supusese.Patru la conduitã, dat în confe-rinþã, lãsat corigent.

În asemenea atmosferã ºi cugroaznica metodã mecanicistã,poetul, deºi de o surprinzãtoareinteligenþã, nu putu face faþãtuturor claselor de liceu.

În cl[asele] a III-a ºi a IV-a seretrage, le preparã în particular,se reînscrie în liceu ºi cu toatãsãnãtatea lui delicatã, absolvi 7clase în anul 1903, deci cu oîntârziere de doi ani.

Dupã absolvirea celor patruclase gimnaziale se prezintã laªcoala Militarã, la concurs eadmis, dar se rãzgândeºte deºiar fi voit sã aleagã cariera mili-tarã.

Cum avea mult talent la desenºi muzicã se gândi sã se înscriela Belle Arte sau la Conservator.Dar mama þinea sã-ºi ia olicenþã.

Se înscrie la Facultatea deDrept din Buc[ureºti], în anul1903, unde urmeazã cursurilepânã la 1905, când se transferãla Iaºi, cu unele întreruperi, ter-minã Facult[atea] în anul 1911,obþinând Licenþa în Drept cu bileroºii.

Îndatã dupã bacalaureat a su-plinit în cursul primar câtva timp.Intrã funcþionar la Serv[iciul]judeþean Bacãu, stã aici doi ani,pleacã pentru studiile univer-sitare la Buc[ureºti].

Între anii 1905–1907 e laBacãu, ºef de birou tot laServ[iciul] jud[eþean], iar în 1907pãrãseºte din nou postul pentrua continua la Iaºi Dreptul. Anul alII-lea ºi al III-lea îi absolvã la Iaºi,subvenþionat de pãrinþi.

Întorcându-se licenþiat înDrept, se înscrie în Baroul dinBacãu, dar nu profeseazã avo-catura, ci e din nou numit ºef debirou la Ser[viciul] jud[eþean],1912–1914, când cerând sã fietransferat la Buc[ureºti] i serefuzã transferarea.

Demisioneazã, vine înBuc[ureºti], cautã o slujbã. Prinintervenþia lui C. Banu, directorulFlacãrei, care-l recomandã cãl-duros lui I.G. Duca, pe atunciministru la Depart[amentul]Instrucþiei, acesta îi dã un postde impegat al II-lea. Aici stãpatru ani.

Când d[omnu]l Trancu-Iaºi eministru la Muncã, poetul trece laacest departament în calit[ate]de ªef de birou cl[asa] I, asta dinadmiraþia d[omnu]lui Trancupentru talentul poetului. Ghini-onul îl paºte.

Se îmbolnãveºte, cere unconcediu, nu avea încã anul. Înloc de concediu e pus în disponi-bilitate. (Tot din admiraþie, sevede).

În timpul marelui rãzboirãmâne în Bucureºti pânã în1919, slujbaº tot la Ministerul deInstrucþie.

De la 1919, bolnav de o ec-zemã chinuitoare ce-l demorali-zeazã pânã la abulie, cu nerviizdruncinaþi, amãrât ºi fãrã nici unmijloc de trai, îl gãsim la bãtrâniisãi pãrinþi pânã în 1923.

În tot acest interval vine o sin-gurã datã în Capitalã pentru agãsi vreo ocupaþie în vedereacãsãtoriei. Dar Capitala îi refuzãorice posibilitate de trai ºi nu-lvom mai regãsi în Buc[ureºti]pânã în 1928.

Din 1923–1928 ocupã postulde suplinitor la Desen ºiCaligrafie la ªc[oala] Comercialãde Bãieþi din Bacãu ºi la ªcoalaNormalã de Bãieþi.

Prin stãruinþele rudei ºibunului sãu prieten ºi mareadmirator, Gr[igore] Tabacaru, emenþinut în acest post. Apoi scotîmpreunã o revistã – Ateneul cul-tural.

Oarecare reviriment se pro-duce în sufletul ºi fizicul poetului.

E locul sã vorbim neapãratdespre cãsãtoria poetului care aînsemnat o etapã plinã de impor-tanþã în viaþa sa.

________________

Notã

• Originalul acestei biografii,necunoscute, se aflã în bibliote-ca profesorului Nicolae Scurtudin Bucureºti.

Nicolae SCURTU

O biografie necunoscutãa lui George Bacovia [IV]

ateneu

aprilie 201616

Mefientã faþã de teoria expre-sivitãþii involuntare, a lui EugenNegrici, Irina Petraº crede înintenþionalitatea actului creator,care i se pare a fi evidentã încãdin subtext. Se adaugã convin-gerea cã, în cãutarea orien-tãrilor provizorii în timp, eulpoetic improvizeazã locuiri con-fortabile în circumstanþele date.Este motivul pentru care oricegând al eului devine prospectivatunci când are de ales întremai multele drumuri posibile,alegere fatal dirijatã de tentaþiaretrospecþiei. Astfel, desfãºu-rarea poemului ajunge sã imitefidel gesticulaþia existenþialã acreatorului sãu.

Fie cã este vorba despreteme sau motive ale plecãrii,exiluri, întoarceri, recuperãri saulocuiri definitive, Irina Petraºaduce, de-a lungul cãrþii„Vitraliul ºi fereastra. Poeþiromâni contemporani“ (Ed.ªcoala Ardeleanã, 2015), argu-mente convingãtoare pentru a-isocoti drept poeþi exemplari aispaþiului pe cei cãrora la ana-lizeazã volumele apãrute în...timp. Pentru oricare dintre ei,limba maternã are un rol indis-pensabil în definirea ºi recu-noaºterea de sine a individului,deoarece ea furnizeazã imaginiidespre lume un cadru viu, înplinã miºcare. Prin urmare, fiinþase naºte în lume de îndatã ce sesitueazã în limba maternã, careasigurã contactul, regula, dar ºilibertatea de a nuanþa expresiapoeticã. Drept exemplu,autoarea observã cã, într-oparte a poeziei lui MirceaPetean, limba maternã îi oferãeului poetic un cadru al imaginiidespre lume: copilul – care îºiare înscrisã simbolic aparte-nenþa biologicã, afectivã ºimiticã la o comunitate – sedeschide comunicãrii într-olume deja organizatã de limbacomunitãþii ºi deprinde, odatã culimba, ºi aceastã organizare înlimbaj.

În alte ilustrãri, un poet pre-cum Nicolae Prelipceanu, nevoitsã plece în lume, va fi cu rãdãci-ni înfipte în trei provinciiromâneºti, de unde – este depãrere Irina Petraº –, ºi echili-brul care îi caracterizeazãexcursul poetic. Locuirea sepetrece în timp, în vârste poet-ice, iar nu în locuri. Aceastaînseamnã cã respectivele vârstetraversate sunt oricând prof-itabile desfãºurãrii poemului, cãele se vãd – dimpreunã culocurile amintirii – sublimate ºidesprinse de determinãrigeografice. Dacã Dinu Flãmândprobeazã cã sintagma „casa-acasã“ rãmâne una nealteratã,cea la care revii, chiar atuncicând te poþi simþi în largul tãu înmulte locuri ºi adãposturi provi-zorii, pentru Andrei Zamca, exi-latul sau drumeþul este cel fãrã„a-casã“. Din aceeaºi perspec-tivã, dacã Ioan Moldovan se aflãîntr-un exod asumat ca marcãposibilã a înrãdãcinãrii, întrucâtlocurile biografiei sale au fostsistematic amânate cu promisiu-ni de revenire, Ion Horea poartãcu sine rãdãcinile ardeleneºti,ca fundament existenþialpredilect. În schimb, MartaPetreu practicã incizii în zona

distopicã a fiinþei, iar Liviu IoanStoiciu „Se (pe)trece prin maimulte locuri (nici unul apropriat!)de studii ori de muncã ºi prinfelurite «meserii», intersecteazãviolent boema ºi numãrã calmmai multe «tentative de sinu-cidere» în întreaga þarã. Omul-fãrã-loc pe care îl adãposteºtecu oarecare încãpãþânare îºidescrie destinul «prãpãstios»,vinovat de culorile sumbre rãs-frânte asupra lumii“ (p. 281).

Într-un demers de un aseme-nea calibru, cum este acela alprezentei cãrþi, Irina Petraº seconfruntã inevitabil ºi cuprejudecãþi ale criticii noastre:„Nu contest ºi nu minimalizeznicidecum valoarea de docu-ment a acestor poezii (aleFlorenþei Albu – n.m., V.S.), darsimt cã, citite în alt colþ de lume,ele ar numi Angoasa ºi ardobândi eternitate“ (p. 87). Sau:„Întâmplarea locuirii sale [...] laBacãu impune invocareaautomatã a lui Bacovia ºi a«moldovenitãþii» caracteriale ºiverbale [...]. Aº deschide, înaceste rânduri, un experiment:cum se poate scrie despreSergiu Adam dacã nu ºtii cã emoldovean, nici cã e din Bacãullui Bacovia (las’ cã nici nu e,nãscut fiind într-o comunã dinjudeþul Galaþi!)“ (p. 84). Unui altexperiment este supus unoltean precum Marin Sorescu,care ar putea sã facã parte dinfamilia de spirite, rarã, a luiGeorge Bacovia. Fãrã a pune laîndoialã în vreun fel originali-tatea celor doi poeþi din gene-raþii diferite ºi lãsându-le neatin-sã retorica proprie, individuantã,autoarea identificã atitudini con-gruente, miºcãri lirice asemãnã-toare. Apropierea dintre ei poatesã parã insolitã ºi de aceea IrinaPetraº ne propune o micã expe-rienþã prin care ne convinge decele afirmate. Ea citeazã strofedin opera ambilor poeþi, fãrã aindica expres care sunt versurileunuia ºi care ale celuilalt, fiind,pe bunã dreptate, sigurã cã neputem înºela în identificare.

Împrumutând un relansatorterminologic despre miºcareade la viziune la vedenie, aflatîntr-o carte a Ioanei Em.Petrescu („Eminescu ºi mutaþiilepoeziei româneºti“), cercetã-toarea clujeanã afirmã cã saltulde la vedere la viziune ºi apoi lavedenie se petrece simfonic, cuînaintãri ºi retrageri de imagini ºisonoritãþi la mulþi poeþi ai noºtri.Prin apelul ludic la etimologiiinventate, Irinei Petraº i se parecã obsesia locului ºi a copilãrieiformatoare este mai mult decâtfireascã la un „costoboc“ pre-cum George Vulturescu, ºi

aceasta întrucât cioraniana„coasta-boacii“ rimeazã în fun-dal ca emblemã a apartenenþeificþiona(n)te. ªi totuºi, îndiferitele incursiunile vaganteale reveriei spaþio-temporale,este mai important factorul tem-poral decât spaþializarea,întrucât deplasarea coreleazãodatã cu ea profunde planuripsihologice sau biologice ce þinde dimensiunea temporalã:„Poþi marca/însemna un loc, nuun timp al tãu. Locul suportãproprietari, oricât de vremelniciºi superficiali, dar timpul, nu.Timpul subiectiv e o simplãculoare a trecerii, pe care n-opot descrie ºi nici înregistra caproprietate. Deºi numit în ter-meni ai proprietãþii – am/n-amtimp sã/pentru a –, timpul nu selasã avut decât sub forma me-moriei, a urmelor pe care tre-cerea prin locuri ºi vârste lelasã“ (p. 37).

Deºi iubeºte apartenenþelesecrete, Irina Petraº doreºte sãi se garanteze diferenþa (desprecare cred cã îi este asiguratã încritica literarã contemporanã)sau proba singularitãþii. Ei nu-iplac înregimentãrile, nerecu-noscându-se înrolatã decât încomunitatea vastã a muritorilor.O comunitate în cadrul cãreia sesimte foarte apropiatã de poeþiicare abordeazã cea mai expre-sivã ºi mai adâncã dintre stãrileomeneºti: moartea (o expe-rienþã la mâna a doua, întâm-platã doar altora). Irina Petraºreia în volumul de faþã o schiþã aabordãrilor morþii în literaturanoastrã pe care o propunea ºi încartea „Oglinda ºi drumul“, com-pletând-o cu alte exemple,aduse dinspre toate generaþiilede poeþi, deoarece ea nu credeîn rupturile generaþioniste.Tripticul ar fi urmãtorul: 1. situ-area meditativ-filosoficã – saumoartea cugetatã (textul îºi alã-turã perspectiva detaºatã a gân-dului activ ºi tentaþia sistemului,moartea înscriindu-se firesc încircuitul cosmic); 2. situarea în„privilegiul de a fi disperat“ –moartea degustatã („Bacovia ºiCioran secretã moartea ca peun dublu al vieþii. Moartea eextravitalã, construitã anumepentru a fi contemplatã insis-tent, monoton, monocord“ – p.65); 3. instalarea în trecere saumoartea adulmecatã („Legatãde senectute, de crepuscular,aceastã literaturã a morþii e oexperimentare nu neapãratmentalã a morþii, cât una senti-mentalã“ – p. 66).

Autoarea cãrþii insistã peideea cã locul nu înseamnãniciodatã departele, care varãmâne mereu o teribilã

ameninþare. ªi adaugã cã nudoar distanþa înstrãineazã, ci ºisimpla, inexorabila trecere aanilor, înstrãinatul descoperindo lume lãuntricã ce a încetat sãexiste pentru cei dispãruþi.Veritabila cunoaºtere a morþii arcoincide cu extincþia ºi de aceeainiþierea supremã nu mai lasãmãrturii de la faþa locului. Darspaima de moarte poate fi deta-liatã, deoarece este trãitã prinacute stãri, încercate de martoricredibili, în nuanþe, culori ºi per-spective diferite. Astfel, MarcelMureºeanu poate fi catalogatdrept un poet al singularitãþiiasumate, „varianta de catifea“,el fiind „unul dintre cei maiexpresivi poeþi ai drumului fiinþeispre moarte“ (p. 220). ªi RaduFlorescu este „un grefier alspaimei de moarte“: „De multn-am mai citit o carte («Negrutransparent» – n.m., V.S.) atâtde rotundã ºi bine articulatã petema omului în faþa morþii“ (p.163).

Este clar cã Irinei Petraº îiplac sintezele. Drept dovadã,apariþia cãrþii de faþã – canaliza-tã cu preponderenþã asupra par-cursurilor poetice începuteînainte de 1989, dar ºi asupraspaþiului scriptural contempo-ran. Reproduc o lungã frazã,probatoare pentru forþa depanoramare, despre câtevasemne ale poeziei tinere con-temporane: „translarea priviriipoetice dinspre vedere sprevedenie, cu secretarea natura-list-oniricã a propriilor datebiografice/existenþiale în chiarmiezul viziunilor strãine; con-statarea hard (nu soft, ca laoptzeciºti) cã totul s-a scris ºiinventarierea abulicã a invazieipe care o suportã/degustã; mini-malismul (în ambele lui sensuri:de fixare îngustatã pe lumimãrunte ºi de utilizare a unuiinstrumentar minimal, auster) carecuperare în eprubetã amãreþiei pierdute a «omului carese micºoreazã»; intonareapoemului în vãzul lumii celindiferent, apatic, istovit, cuneruºinare ºi fãrã rest; eºuareacomunicãrii autentice ºi repli-erea autistã sub luminile scenei;dispariþia cuvântului ºi a corpu-lui «în spatele propriei vizibi-litãþi» (vezi Aurel Codoban,«Imperiul comunicãrii»); apelulla recuzita resuscitatã asuprarealismului de diversenuanþe, cu ingrediente oniriceori intermediari etilici, ºi chiar laun misticism extenuat, ca unscâncet; o abordare maidegrabã autoficþionalã decâtautobiograficã a existenþei;reabilitarea ocazionalului îninventare suspendate de mici

întâmplãri cu tâlc deschis;întoarcerea refulatului, poetulîndrãgostit, printr-o recuperare arelaþiei romantice, delicatã,jucãuºã, liber-fantasmatã, înseama progeniturilor; o «pre-cocitate a þinerii morþii sub ochi»în absenþa unei «discipline afinitudinii» accesibilã vârstelorcrepusculare (sintagmele înghilimele sunt împrumutate dela Gabriel Liiceanu)“ (p. 128). Înconcluzia autoarei, poezia deazi, pusã sub acelaºi semn altrinomului vedere-viziune-vede-nie, nu mai este descriere oriplãsmuire, ci colaj de vedenii.

Dar aceste sinteze, care îiplac Irinei Petraº, sunt conside-rate, cu o dozã substanþialã deîndoialã, drept niºte „poveºti“.Autoarea pariazã mai curând peinventare (aºa cum am vãzut încitatul de mai sus), pe de-oparte, ºi, pe de altã parte, peschiþe de portret individual ºi, larigoare, de grup, dar de grupcare transcende limitãrile gene-raþioniste („optzeciºtii (noºtri)sunt mai apropiaþi de ºaizeciºti,de ºaptezeciºti, de nouãzeciºti,chiar de douãmiiºti, decât deorice altceva pe lume.“ – p. 10).Abordarea diferã, de la comen-tariul axat pe una sau mai multecãrþi ale unui poet la schiþele deportret, dintre care am reþinutspre ilustrare citarea a doar trei:„În 1965, în primul meu an destudenþie, Ana Blandiana eradeja o legendã. Trecea pe cori-doarele Facultãþii de Literezveltã ºi încordatã ca o mânzãde rasã. Ameþitor de frumoasãºi de elegantã – mi-o amintescîntr-o rochie de un mov intens,un pic putred, cu capul zvâcnindîn sus, nestãpânit, cu o miºcaremândrã a umerilor, ieºind pepoarta facultãþii, invadând stra-da ºi oraºul, care pãreau sã nuaºtepte altceva decât sã i sesupunã. [...] O vedeam astfel ºifiindcã supuºi pãreau ºi cei doi-trei flãcãiandri care o însoþeau,tropotind în jurul ei ca niºte faunitimizi“ (p. 94). Ion Mureºan „nuciteºte poezie, ci propovã-duieºte, neobosit, o atitudinepoeticã, o stare liricã, o neliniºtetradusã în vers memorabil. Cãcitot operã înseamnã ºi prezenþasa fizicã, vibraþia pe care ostârneºte ºi o întreþine în jurulsãu, trãirea lucid aburitã a pro-priei poezii ºi buna conducere atextelor proprii“ (pp. 210–211).O manierã asemãnãtoare estesesizatã ºi la Gabriel Chifu,care, „când îºi citeºte poemul cuvoce tare, în public, între el ºitext nu e nicio distanþã,înaintarea lor în timpul exis-tenþial ºi în spaþiul scriptural sepetrece umãr la umãr, cu o per-manentã contaminare prin atin-gere“ (p. 129).

Joncþiunea ansamblului deanalize din cartea „Vitraliul ºifereastra. Poeþi români contem-porani“ este impecabilã ºiprovoacã, în acelaºi timp, odeschidere în evantai a temati-cilor avute în vedere. Ca de obi-cei, Irina Petraº gândeºte diso-ciativ ºi adecvat, fixând discuþiala obiect, nelãsând deloc impre-sia unei aglomerãri de elementestrãine în comentarea volumelorunor poeþi atât de diferiþi.

Vasile SPIRIDON

Locuri lecuite

comentarii

aprilie 2016 17

Criticul ºi istoricul literar G.Bogdan-Duicã s-a nãscut la 21decembrie 1865, în Braºov.Parcurge clasele primare laºcoala din Scheii Braºovului,dupã care urmeazã claselegimnaziale ºi medii la Liceul„Andrei ªaguna“ din Braºov, pecare le finalizeazã în anul1885. Studiile superioare leîncepe la Universitatea dinBudapesta, dar le continuãserios la Universitatea dinJena, unde deprinde rigurozi-tatea mentalitãþii germane ºi,mai apoi, la Universitatea dinViena. Audiazã, cu precãdere,cursuri de logicã ºi filologie, dars-a dovedit interesat ºi de filo-zofie, pedagogie, literaturã,istorie ºi politicã. Se întoarce înBraºov, fãrã licenþã, pentru aocupa, o perioadã scurtã, unpost de profesor suplinitor laLiceul „Andrei ªaguna“.Renunþã la catedrã, fiind con-strâns de contextul politic dinTransilvania ºi se stabileºte laCernãuþi. Aici, în anii 1893 ºi1894, va ocupa poziþia dedirector al revistei „GazetaBucovinei“. Pleacã ºi de laCernãuþi ºi se opreºte laBucureºti, unde terminãFacultatea de Litere, luându-ºilicenþa în anul 1897. Revine înînvãþãmânt, prin mai multelicee din þarã, fiind numit, dupãscurt timp, director la Liceul„Mihai Viteazu“ din Bucureºti.În 1919, dupã înfiinþareaUniversitãþii din Cluj, devineprofesor de literaturã romanã laFacultatea de Litere ºiFilologie, în cadrul acestei uni-versitãþi, unde a predat pânã lacapãtul vieþii. A ocupat funcþiade decan, iar pentru o perioadãa fost ºi rector. Tot în 1919 afost ales membru titular alAcademiei Române, pe fotoliulrãmas vacant dupã moartea luiTitu Maiorescu. S-a stins dinviaþã la 20 septembrie 1934, laBraºov, unde prezida o comisiede bacalaureat, dar a fostînmormântat la Sibiu.

G. Bogdan-Duicã a dus oviaþã de cãrturar ºi de om alcetãþii. De aceea a acþionat pemultiple planuri publicistice ºiculturale, ca un autentic apos-tol al panromânismului. Nu esteîntâmplãtor faptul cã, o bunãbucatã de timp, a îndeplinit ºifuncþia de secretar general laLiga culturalã. De altfel, la osãptãmânã de la moartea cãr-turarului, I. Mateiu îi schiþaurmãtorul portret: „Dar Bogdan-Duicã n-a fost numai academi-cianul plin de ºtiinþã, scrutãtorulfãrã odihnã de manuscrise ºibiblioteci, sau profesoruldeschizãtor de perspective,respectat de colegi ºi iubit destudenþi. Temperament viu,sensibil ºi activ, el s-a simþitdeopotrivã de bine ºi afarã înlarg, unde se frãmântã viaþanaþiunii cu toate valurile ei coti-diene. Nu s-a mulþumit sã fienumai un spectator filosofic alacestui zbucium colectiv, ci s-aangajat printre cei dintâi luptã-tori de elitã ai neamului nostru,

dând revendicãrilor politiceromaneºti temeiuri mai solideprin motivarea lor istoricã, lite-rarã ºi culturalã“ (I. Mateiu,Gheorghe Bogdan Duicã, în„Renaºterea“, Organ naþional-bisericesc sãptãmânal, Nr. 39,30 septembrie, 1934, Cluj).

În domeniul literaturii, G.Bogdan-Duicã se încearcã maiîntâi în creaþia poeticã însã,pânã la urmã, se consacrã înistoria ºi critica literarã, pe odirecþie pozitivistã. El consideracã, pentru a putea fi realizatã oistorie a literaturii, trebuieadunate ºi verificate toate infor-maþiile domeniului. În viziuneasa, istoria literaturii trebuia sãofere imaginea complexã aepocii pe care o reflectã. SextilPuºcariu încearcã, în moddecent, sã explice opþiuneacriticului: „Dacã Bogdan-Duicãa fost în toate concepþiile saleun realist, cu o repulsiune pen-tru misticism, dacã încercetãrile sale a fost unpasionat scrutãtor al amãnun-telor ºi al documentãrii cât maicomplete ºi multilaterale,aceasta se datoreºte direcþieipozitiviste a ºtiinþei germane îna doua jumãtate a veacului alXIX-lea, care urmase ca un felde reacþiune împotriva roman-tismului în ºtiinþã“. Mai mult, totel, mai departe, justificã ºiapreciazã orientarea luiBogdan-Duicã: „Mai ales la noi,unde istoria literarã s-a fãcut ºise face încã în parte ºi azi înmod impresionist, repetându-se în fiecare manual nou cliºeevechi, fãrã criticã ºi fãrã recti-ficãri ºi perpetuându-se eroride fapt, strãduinþele luiBogdan-Duicã de a merge laizvor, de a cerceta fiecare amã-nunt biografic ºi bibliografic, auînsemnat o adevãratã înviorarea istoriografiei literare“ (SextilPuºcariu, Gheorghe Bogdan-Duicã, în Revista FundaþiilorRegale, februarie 1935, p. 334-348). Deºi mai reþinut, cuvintede apreciere a rostit ºi G.Cãlinescu: „În materie decercetãri strict istorico-literare,d. Bogdan-Duicã este o autori-tate ºi observaþiile sale de amã-nunt – nu pot fi decât utileoricui“ (G. Cãlinescu, art.„Eminescologi“, în vol. M.Eminescu – Studii ºi articole,Ed. Junimea, Iaºi, 1978, pp.44-45).

Cu aceeaºi viziune, hotãrâreºi pornire polemicã, G.Bogdan-Duicã se apleacã ºiasupra creaþiei lui Eminescu.Prin diferite publicaþii ale timpu-lui, au fost identificate pestenouãzeci de titluri ale unortexte, semnate de marele cãr-turar, cu referire la opera lui

Eminescu. Treizeci dintre eleau fost selectate, de cãtreEcaterina Vaum, în volumulantologic G. Bogdan-Duicã,Eminescu. Studii ºi articole,apãrut la Editura Junimea, Iaºi,1981, fiind a douãzeci ºi patralucrare din prima serie acolecþiei „Eminesciana“. TotEcaterina Vaum semneazãprefaþa volumului, de unde voireþine doar douã fragmente.Primul, aflat pe la mijlocul tex-tului prefaþator, îmi dã curajulnecesar pentru a-mi continuainvestigaþia: „Meritul lui G.Bogdan-Duicã este de a fiîncercat printre primii o aplicareendogenã a metodei compara-tiste, de studiere a unei operepe baza fazelor de elaborare ºia încrengãturii ideatice din careface parte; basmul lui Kunisch -Fata în grãdina de aur – Mironºi frumoasa fãrã corp –Luceafãrul – Cezara ºi Glossa.Compararea basmului luiKunisch cu prelucrarea emi-nescianã Fata în grãdina deaur sau a variantelorLuceafãrului între ele pentrurelevarea concepþiei despregeniu, surprinderea viziunii pla-tonice din Miron ºi frumoasafãrã corp sunt câºtiguri aleacestei metode, pentru o maibunã cunoaºtere a operei luiEminescu“ (p. 13). Cãtre finalînsã, încep sã intru la bãnuieli,întrucât autoarea, poate cuprea mare severitate, noteazã:„G. Bogdan-Duicã, cãutãtorul«certitudinilor definitive», înse-rat mitologiei literare, ar fi unavatar modern al lui SanchoPanza cel refuzat de himere ºirefuzându-le consecvent, de-pãºindu-ºi prototipul prin lecturipozitiviste ce-i fortificã probi-tatea poziþiei“ (p. 18).

Mi-am continuat lectura ºi,spre bucuria mea, am constatatcã textele de care aveamnevoie pentru a-mi probaipoteza din titlul prezentelorînsemnãri sunt cuprinse înaceastã antologie. Ceea ceînseamnã cã trimiterile careurmeazã sunt îndreptate cãtreacest volum.

Se ºtie cã, în anul 1924, G.Bogdan-Duicã dã publicitãþii unvolum cu titlul Poeziile lui MihailEminescu. Ca introducere laacest volum alãturã textul „M.Eminescu“. Aici poate fidescoperitã o declaraþie deprincipiu asupra felului în caretrebuie cercetatã operagenialului poet-cugetãtor: „Sti-lul lui Eminescu, forma limbiisale, muzica ei este minuneaeminescianã, care, oricât amcerceta-o filologiceºte ºi fone-ticeºte, nu va putea sã fieexplicabilã fãrã rest; în cântecul

lui este un factor metafizic pro-ductiv, care-l presupunem,care nu-l cunoaºtem decât prinrodul sãu, la care psihologialimbii nu a ajuns ºi nu vaajunge. În Eminescu factorulacela luptã sã-nlãture influenþestranii, sã asimileze afinitãþistilistice, sã producã fapta ori-ginalã, sã ne dea creaþiunea safinalã, permanentã, perfectã“(p. 85-86). Ideea privind impor-tanþa metodei istorice, în cerc-etarea operei eminesciene,este reluatã de Bogdan-Duicãºi în articolul „Metodologie emi-nescianã“, publicat în anul1931, ca atitudine criticã faþãde lucrarea „Poezia luiEminescu“, semnatã de TudorVianu. „Repet aºadar: Datãfiind particularitatea surprinzã-toare a lui Eminescu ºi unici-tatea lui în literatura româ-neascã, noi, istoricii literari,cerem ca tot procesul deveniriilui sufleteºti sã fie studiat întoate amãnuntele sale ºi con-cretizat în studii de inducþieanaliticã, baze ale viitoarei sin-teze perfecte, pe care nici d-l T.V. nu ne-a dat-o.“ (p. 163).

Dar studiul cel mai impor-tant, sub aspectul întinderii ºi alconþinutului, rãmas de la G.Bogdan-Duicã, se intituleazã„Despre «Luceafãrul» luiEminescu“ ºi a fost publicat în1925, în Anuarul-Almanahjubiliar al Liceului A. ªaguna,Braºov. Aici gãsim ºi princi-palele observaþii, pe care le for-muleazã cercetãtorul, în legã-turã cu filosofia lui Eminescu.Este adevãrat cã, încã înaintede a publica acest studiu,Bogdan-Duicã, pornind de lamãrturisirile lui I. L. Caragiale,noteazã: „În septembrie-octombrie 1868 Eminescucunoºtea India anticã! Eraatunci tânãr de 19 ani ºi câtevaluni. ªi cunoºtea India anticã,despre care-i vorbi luiCaragiale! Aºadar la Indiaanticã el ajunsese înainte de acunoaºte pe Schopenhauer, încare, citindu-l, a regãsit o Indiecunoscutã“ (p. 56, articolul„Multe ºi mãrunte despreEminescu).

Studiul „Despre Luceafãrullui Eminescu“ subliniazã, maiîntâi, necesitatea curajuluifiecãrui cercetãtor, de a îmbinaoperaþiile analitice de investi-gare cu cele de sintezã. Esteasumat, apoi, ca punct de ple-care, cunoscuta însemnarefãcutã de Eminescu, rãmasã înmanuscrisul 2275, f. 56, înlegãturã cu povestea luiKunisch. Comentând aceleînsemnãri, Bogdan-Duicã no-teazã: „În procesul de formareal Luceafãrului, ºtirile citate ne

descopãr numai o asociaþie deidei în sufletul poetului: el acetit povestea, care nici cãvizeazã despre vreo astfel dealegorie apoi «i s-a pãrut» cãsoarta luceafãrului este iden-ticã cu soarta geniului; atuncivechea sa experienþã literarã ºipersonalã – soarta geniului –îmbracã haina experienþeinouã literare; iar vechea expe-rienþã îi împrumutã celei nouãtoatã valoarea ce-o are acum,nu numai ca poveste, ci ºi caînþeles filosofic, ca conþinut liric,ca colorit descriptiv. Puþin i-adat lui Eminescu basmul; mult,aproape tot, i-a dat el basmului“(p. 89). Pentru a-ºi explica po-ziþia, Duicã comparã basmulpopular (tradus de D.Caracostea în Adevãrul literarºi artistic, din 15 nov. 1924) cubasmul Luceafãrului emines-cian. Referirile sunt fãcute, maiîntâi, la basmul popular. ªi,dupã ce expune prima parte apoveºtii, observã: „Pânã aici ur-mãrim pe un zmeu (în povestenedeterminat mai de-aproape),care ia patru feþe din naturã(vânt, stea, ploaie ºi curcubeu),pentru ca sã se poatã apropiade fatã. Toate elementeleacestea Eminescu le-a înlãtu-rat; steaua incertã a prefãcut-oîn luceafãr ºi a pãstrat numaiideile de a duce fata în cer ºi înmare ºi de-a-ºi pãrãsinemurirea, fiindcã aºa vreafata“ (p. 91). Urmeazã partea adoua, dupã care exegetul con-tinuã: „Din acest al doileapasaj, Luceafãrul lui Eminescua pãstrat ideea scenei dintrezmeu ºi Dumnezeu, care nu-iadmite pãrãsirea nemurirei ºi-iîntoarce privirea spre fugari; ºia-nlãturat tot restul“ (p. 92).

De mare importanþã, credeBogdan-Duicã, cu îndreptãþire,este trecerea pe careEminescu o face de la zmeu laluceafãr. Referindu-se laaceastã trecere, el noteazã:„Înlocuirea zmeului culuceafãrul trebuie sã fi fost oscânteiere nouã a unui motivvechi“ (p. 93). Altfel spus,exegetul crede cã Eminescudeþinea motivul vechi alluceafãrului, încã din 1862,când, la Cernãuþi, citea pove-stirile lui E. T. A. Hoffman. Darnu avea încã acea conºtiinþãprivind alegoria luceafãrului,nici când a versificat Fata îngrãdina de aur, rãmasã în ma-nuscris. Aduce ca argumenteîn acest sens ºi însemnãrile pecare Eminescu le-a fãcut înmanuscrisele 2255 ºi 2256.,dupã care exclamã: „De aceea,când ideea din basmul-Kunischi-aprinse iarãºi mintea – cineºtie când anume? A câta oarã?– elementele focurilor vechise-nflãcãrarã, poetul înlãturãzmeul ºi puse în locu-iluceafãrul ºi tot ce se putealega de luceafãr! Blagoslovitmoment!“ (p. 94). Dar adevãra-ta demonstraþie, continuatã deBogdan-Duicã, abia cumîncepe.

ªtefan MUNTEANU

G. Bogdan-Duicã desprefilosofia lui Eminescu (I)

arte

aprilie 201618

Despre o nouãlimbã latinã

În sfârºit, bãtãlia s-a încheiat, dificil, cuvictoria limbii latine. A fost dat publicitãþiiplanul-cadru pentru gimnaziu, unde în ariacurricularã „Limbã ºi comunicare“ apare odisciplinã nouã: „Elemente de limbã latinãºi de culturã romanicã“.

Mai întâi se impune o corecþie: nu limbãlatinã, ci limba latinã. Dezarticularea com-pusului, prin preluarea unei rostiri greºite,aruncã în generalitatea cea maipãguboasã bietul obiect de învãþãmânt sal-vat de pe marginea prãpastiei. Apoi sintag-ma „culturã romanicã“ nu cred cã e bine-venitã în ansamblul denumirii: mã tem cãprograma va acorda spaþiu altor „ele-mente“, care vor minimaliza conþinutul dedrept al limbii latine. Pare inspiratãplasarea noului/vechiului obiect la clasa aVII-a: acum se încheie învãþarea morfolo-giei, iar latina îl ajutã substanþial pe elevsã-ºi însuºeascã termenii respectivi,scutindu-l de definiþii.

Printre motivele pentru care unii profe-sori au preferat sã o înlocuiascã la clasa aVIII-a cu limba ºi literatura românã (gestimoral) se aflã ºi cel legat de manuale. Aºacum au fost concepute, dupã 1990,întruchipau agresiunea (cuvântul, în con-text, îi aparþine lui Solomon Marcus) ceamai clarã asupra elevului, prin abundenþainformaþiei ºi prin structurarea didacticãdeficitarã. Apoi abordarea instituþionalã adisciplinei este suferindã: lipsesc îndru-marele pentru profesor, auxiliarul pentruelev (deºi acesta ar putea fi suplinit de oorganizare adecvatã a conþinutului manu-alelor), dar ºi dirijarea din partea organis-melor specializate. Nu am auzit pânã acumdespre o lucrare metodico-ºtiinþificã pentruobþinerea gradului didactic I centratã mãcarpe relaþia limba românã – limba latinã,dacã nu chiar pe disciplina aflatã pânã în2019 în direcþia clasei a VIII-a. Nu am asi-stat niciodatã la o lecþie demonstrativã laobiectul numit ºi nu am auzit vreo temã deperfecþionare didacticã derivatã din exi-genþele acestuia. Cã au existat ºi existãprofesori talentaþi este o realitate. Aceºtiafac ca limba latinã sã fie „logicã, fascinan-tã, ordonatoare, dar ºi distractivã“ (IaromiraPopovici, în Dilema veche, 21,01.2016, p.13). „Mai multã muncã sau mai multã joacãîn învãþãmântul preuniversitar?“ a fosttema de la „Avocatul diavolului“ (EuropaFM, 12.02.2016), în plinã dezbatere aproiectului de plan-cadru. ªi una, ºi alta,s-a conchis. „Latina este importantã pentrua afla istoria limbii ºi a poporului nostru. Eucred cã nu este predatã pe înþelesul ºi înfolosul elevilor“ (Forum, 2007-2010). Opiniiapropiate am obþinut de la filologii din anul I(2015-2016): e necesarã mai multã apli-caþie, prin tehnici inductive.

În anii ’80, a existat un moment cândiarãºi era pusã la îndoialã originea romanãa populaþiei din Transilvania. „România li-terarã“ a publicat douã pagini (de mijloc),care discutau despre romanitatea noastrãcu cel puþin aceeaºi forþã de convingerepracticatã de istorici. Argumentele erauexclusiv filologice, ducând mai departeceea ce S. Micu ºi Gh. ªincai doarenunþaserã în 1780: e.g. mola>moarã.Lingviºtii noºtri au arãtat cum diftongareacondiþionatã (o>oa), rotacizarea (-l->-r-),închiderea vocalicã (a neaccentuat>ã) ºicãderea consoanei finale (molam) suntcâteva legi fonetice valabile pentru foartemulte cuvinte.

E nevoie de o reconsiderare a disci-plinei, pentru a evita momente de crizã caacela din iarna-primãvara acestui an.

Ioan DÃNILÃ

Ce-a de-a XXV-a ediþie a Salonului de Primãvarã al ArteiNaive, organizatã de Centrul Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bacãu, în parteneriat cuCentrul de Culturã „George Apostu“ Bacãu, ºi-a desemnatpremianþii, cu ocazia unei Gale, care a avut loc joi, 31 mar-tie, la Muzeul de Artã Contemporanã al Centrului de Culturã„George Apostu“.

La vernisaj, douã tinere talentate, Sabina Lupu ºiAndreea Dionisie de la clasa de nai a ªcolii Populare deArte ºi Meserii din Bacãu, coordonatã de profesorulConstantin Drãghici, au încântat publicul.

Juriul alcãtuit din Ilie Boca, Olguþa Pâþu ºi Mari Bucur ahotãrât acordarea urmãtoarelor premii:

Premiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bacãu

Gheorghe Ciobanu (Iaºi) – Primãvara în EdenPremiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi

Promovarea Culturii Tradiþionale BacãuTamara Lungu (Bacãu) – Primele zilePremiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi

Promovarea Culturii Tradiþionale BacãuLaurenþiu Rãzvan Lãcãtuºu (Bacãu) – Cafeneaua

pisicilorPremiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi

Promovarea Culturii Tradiþionale BacãuValeria Tofan (Bucureºti) – Tradiþii din MoldovaPremiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi

Promovarea Culturii Tradiþionale BacãuAurica Boboescu (Caraº Severin) – Nostalgie de toamnãPremiul Sif MoldovaCamelia Maftei (Bacãu) – Toamnã bogatãPremiul pentru excelenþã – Centrul Judeþean pentru

Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale BacãuConstantina Voicu (Bacãu)Gheorghe Clit (Bacãu)Premiul Centrului de Culturã „George Apostu“ BacãuProfira Mihai (Iaºi) – Bunicii ºi nepoata dupã gard

privesc

Salonul de Primãvarã al Artei Naive

La Muzeul de Artã din cadrulComplexului Muzeal „Iulian Antonescu“Bacãu s-a desfãºurat miercuri, 30 mar-tie 2016, atât simpozionul AurelBãeºu, cât ºi vernisajul unei expoziþiicu lucrãri ale artistului.

Punctul principal al evenimentului afost lansarea, la Bacãu, a lucrãrii AurelBãeºu – Album documentar, realiza-tã în anul 2015, avîndu-i ca autori pecunoscutul scriitor nemþean EmilNicolae ºi pe muzeograful LucianCorneliu Agãleanu, în cadrul proiectuluicu acelaºi nume, derulat de AsociaþiaLions Club Piatra-Neamþ, dedicat vieþiiºi operei pictorului Aurel Bãeºu (1896,Fãlticeni – 1928, Piatra-Neamþ).

În deschiderea simpozionului,gazdele – Dionis Octavian Puºcuþã,ºeful Muzeului de Artã ºi MarcelaGavrilã, muzeografã – au vorbit desprelegãtura dintre Muzeul de Artã dinBacãu ºi Aurel Bãeºu. Deºi muzeulbãcãuan are în patrimoniu 123 delucrãri semnate de artist, aparent, AurelBãeºu nu este legat în mod special deBacãu. Cu toate acestea, specialiºtiimuzeului au organizat de-a lungul tim-pului trei mari expoziþii retrospective culucrãri ale artistului, în anii: 1966 (coor-donator expoziþie - Eugenia Antonescu,ºef secþie artã), 1987 (coordonatorexpoziþie - Geta Barbu, ºef secþie artã)ºi 2005 (coordonator expoziþie -Carmen Murariu, muzeografã).Explicaþia constã în aceea cã, înperioada 1950 - 1968, împãrþireaadministrativ-teritorialã a vremii înglobaîn regiunea Bacãu ºi actualul judeþ

Neamþ, adicã zona în care Aurel Bãeºuºi-a petrecut ultimii, ºi cei mai fructuoºi,zece ani de viaþã. Totodatã, primamonografie, album dedicatã vieþii ºioperei lui Aurel Bãeºu, prezentatã par-ticipanþilor la simpozion, a fost editatãde muzeul bãcãuan, în anul 1966, cîndse împlineau 70 de ani de la naºtereaartistului. Expoziþia amplã organizatã înacel an cuprindea 120 de lucrãri, multedintre ele împrumutate de la 11 muzeede artã din þarã ºi de la peste 15colecþionari particulari. Având ca punctde plecare apariþia editorialã din anul1966, remarcabilã pentru acele timpuri,scriitorul Emil Nicolae a vorbit desprespecificul noului album, acela de a„aduce în atenþia publicului viaþa artis-tului, dar, mai ales, povestea dinspatele principalelor opere, poveºtiadevãrate, despre un artist care meritãcunoscut mai bine de contemporani.(...) Am realizat acest album documen-tar tocmai pentru a lumina direct roluljucat de anumite elemente presupusparticulare/ marginale, în configurareaoperei lui Aurel Bãeºu. (...) Dacã se vaobserva ºi proporþia de inedit pe caream adus-o, cu atât mai bine“.

Prezentarea muzeografului LucianCorneliu Agãleanu, însoþitã de imaginivideo, a abordat o temã incitantã pentruiubitorii de artã: drumul pe care îl par-curge creaþia unui artist de la simplaschiþã pregãtitoare pânã la lucrareafinitã, bunã de expus, întregind astfel,virtual, realizarea unui tablou. Oscrisoare adresatã de Nicolae Tonitzalui Aurel Bãeºu, prin care acesta îl încu-raja pe tânãrul pictor, a emoþionat ºi atranspus auditoriul în 1927, cu un anînainte ca pictorul sã se stingã. Vorbinddespre realizarea albumului, care „apresupus o intensã ºi dificilã muncã decercetare în arhive, în presã, corespon-denþe private“, autorul ºi-a exprimatsperanþa ca, în ceea ce ºi-a propus, „sãfi reuºit, însã, ca intotdeauna, verdictulaparþine publicului, criticilor de artã.“

Simpozionul, desfãºurat în prezenþaunui auditoriu format din artiºti plastici,oameni de culturã, ziariºti, elevi ºi stu-denþi, s-a încheiat cu vernisajul expo-ziþiei retrospective Aurel Bãeºu,deschisã publicului pânã la sfârºitullunii aprilie.

Marcela GAVRILÃ

Expoziþieºi simpozionAurel Bãeºu

Pentru limba noastrã

Expoziþia „Autoportret“ îºi datoreazãexistenþa pictorului Mihai Sârbulescu,prieten ºi partener al Galeriilor Karo.Domnia sa a fãcut posibilã aducerea, înspaþiul expoziþional al Galeriilor Karodin Bacãu, lucrãri ale unor artiºtireprezentativi pentru arta contempo-ranã româneascã. La fel de important afost aportul artiºtilor expozanþi care aucontribuit cu lucrãri reprezentative dincreaþia personalã: Ilie Boca, IoanBurlacu, Dragoº Burlacu, MihaiChiuaru, Dumitru Macovei, OvidiuMarciuc, Georgian Mazerschi, IonMihalache, Vasile Mureºan Murivale,

Cristina Ciobanu, Vasile Crãiþã-Mândrã, Marius Crãiþã-Mândrã,Cristian Diþoiu, Constantin Flondor,Horea Paºtina, Ana Petrovici-Popescu,ªtefan Pristavu, Sorin Purcaru, DionisPuºcuþã, Mircea Roman, IonGrigorescu, Geanina Iustina Ivu, MateiLãzãrescu, Andrei Rosetti, MihaiSârbulescu, Silvia Tiperciuc, BogdanVlãduþã, Florentina Voichi, GheorgheZãrnescu.

Domnul Sorin Costina a avut ama-bilitatea de a împrumuta din colecþia sa

douã autoportrete de Horia Bernea ºiMihai Horea. De asemenea ºi domnulOctav Olaru a înscris în aceastã expo-ziþie douã lucrãri din colecþia personalã,de Nicu Enea ºi, respectiv, DanHatmanu.

Tema autoportretului este una com-plexã ºi cu interpretãri diferite. Pentruunii este reflexia din oglindã, pentru alþiiimaginea sufletului. Nu puþini cred cãde fapt tot ceea ce facem, clipã declipã, este în acelaþi timp ºi autoportret.

În viziunea criticului de artã ErwinKessler auto-portretistica este fiecaretuºã a pictorului, fiecare urmã de daltãa sculptorului, indiferent de subiectulreprezentat. Autoportretistica esteGioconda faþã de Leonardo aºa cumeste Moise faþã de Michelangelo, dar ºiMuntele Sainte-Victoire faþã deCezanne sau cutiile de supã Campbellpentru Warholl. Auto-portretistica esteînsã ºi tuºa frântã ºi supra-încãrcatã,isterizatã cromatic a ultimului VanGogh, la fel ca ºi picãturile de culoareîmprãºtiate de Jackson Pollock saupolisarea atentã a suprafeþelor sculp-tate de cãtre Brâncuºi. Auto-portretisti-ca este ºi înclinaþia de a picta ori sculp-ta lucruri mari sau, dimpotrivã, mici,puþine sau multe, violente sau echili-brate, bogate sau modeste, coloratesau monocrome, închise sau deschise,simple sau complicate. Fiecare ele-ment sau caracteristicã a opereifuncþioneazã autoportretistic, respirã ºiîºi deconspirã prin toþi porii creatorul,dându-i în vileag ambiþiile, ºtiinþa ºineºtiinþa, dar ºi – adesea – vârsta,sexul, starea de sãnãtate fizicã sau psi-hicã.

Pentru Ion Grigorescu tema auto-portretului este clarã: „Dacã mã uit lamine, la artist, nu vãd nimic, eventualroºul de mercur al oglinzii, dacã mã uitla om vãd creaþia lui Dumnezeu ºi potstudia la nesfârºit.“

Carmen ÞINTEANU

arte

aprilie 2016 19

Pe bunã dreptate, HeinrichHeine scria cã „în muzicãexistã ceva care ne minu-neazã, ne tulburã adânc emoþi-ile ºi ne transportã în sfereastrale de o puritate ºi olimpezime etericã, transparen-tã. Muzica se situeazã între ideiºi întruchipare... e spirit, enevoia de mãsurã a timpului, ematerie care se poate lipsi despaþiu, cãtre care emitesuperbe ºi încântãtoare undesonore.“ Din lumea cuceritoarea muzicii pare a se fi desprinsîntro existenþã proprie, cu o fru-museþe reconfortantã ºi mereupersistentã, muzica de camerã,recitalul în duet, trio cvartet etc.Lucrãri camerale au scris maitoþi compozitorii lumii, acesteafiind adevãrate simfoniiesenþializate. Interpretareaunor asemenea „bijuterii“revendicã rare calitãþi artistice,simþul cel mai pãtrunzãtor,cugetarea cea mai adâncã ºi oînaltã viziune a frumosului.Pentru a atinge aceste valoricuplul Dan Cavassi (violoncel)ºi Viniciu Moroianu (pian) audemonstrat – într-un concert pepodiumul Ateneului din Bacãu– cã sunt talente autentice,care posedã toate calitãþileexperienþei, ale înzestrãrilornaturale ºi acel farmec aparte anaturii lor vibrantã, delicatã ºisensibilã. Cu o lejeritate deinvidiat, cu un timbru pãtrunzã-tor ºi deosebit de cald, cei doiartiºti ne-au oferit clipe de realãîncântare. În interpretarea lorse simte o statornicã fervoare,o acþiune dinamicã intensã, ocircumscrie totalã în vibraþiilemuzicii, care încãlzesc ºi dau oenergie lãuntricã ºi un nervexcepþional jocului lor de o vir-tuozitate aparte. Uneori acestjoc capãtã nuanþe patetice,redãri mai impetuoase sau mai

sensibile, atent ºlefuite, întot-deauna de o rar întâlnitã cali-tate. Dan Cavassi ºi ViniciuMoroianu ºi-au asumat un pro-gram variat, stenic, atestând oardentã pasiune pentru muzicasonatelor, a compoziþiilor maiscurte ºi mai consistente înidei, culoare, ritm. Cei doi artiºtinu „executã“ la pian ºi violoncelpartiturile asumate, ci farmecã,electrizeazã, copleºesc. Cu ofireascã mãiestrie izbutesc celemai pure realizãri ale ideilormuzicale ºi, în consecinþã, celemai larg dãruitoare tãlmãciri.Astfel pot obþine, fiecare de lainstrumentul sãu, mãrturisiri ºidaruri sonore aparþinând doartalentului unor mari privilegiaþi.

Remarcabilã mi s-a pãrutînsãºi selecþia repertoriului,început cu „Andantinocantabile“ din Sonata a II-a înDo Major de George Enescu,continuat cu „Siciliana“ de C.C.Nottara, „Cântec vechi“ de P.Constantinescu, cu fantezia„Fantasiestucke“ de R.Schumann ºi încheiat cuSonata a II-a în Fa Major de J.Brahms. Ascultând acel„Andantino cantabile“ am con-siderat cã nu mulþi compozitoriau putut sã gândeascã însunete, sã reflecteze atât deadânc asupra sensului vieþii caGeorge Enescu – corifeu acãrei magnificã personalitate ainspirat decenii de-a rândul

generaþii întregi de compozitoriºi interpreþi. Structura bogatã,incisivitatea ºi vigoarea ideilorînscriu aceastã partiturã enes-cianã între cele mai luminoaseºi mai autentice lucrãri româ-neºti, cãreia interpreþii i-auasigurat delicate pastelãri ºiconvingãtoare nuanþe. Muzi-calitatea, profunzimea ºiprestanþa tonului s-au dezvãluitfiresc ºi în abordarea„Sicilienei“ lui C.C Nottara, pre-cum ºi în „Cântecul vechi“ deP. Constantinescu – o lucrarede marcat accent al melosuluipopular ºi de o autenticãsavoare. Interpreþii au înzestratpartitura cu un ritm ºi o colo-raturã proaspãtã ºi evocatoare,cu o putere de tâlc ºi atmosferãpoeticã, densã ºi cuceritoare.

În restituirea acestei partiturisunetul generos, plin ºi limpedeal violoncelului lui Dan Cavassia dat interpretãrii sale o pres-tanþã ºi o rezonanþã profundrãsplãtitoare. De altfel, cali-tatea înaltã a instrumentului s-afãcut simþitã pe tot parcursulconcertului. În aceste prime treilucrãri am asistat la o continuãemanare de cãldurã ºi tradiþieromâneascã, fãrã a cãdea însentimentalism ºi fãrã aexagera inspiraþia lor folcloricã.

Înscrisã în programul serii,fantezia „Fantasiestuke“ de R.Schumann a fost realizatã cu ointensitate de expresie, oprezenþã de elan, o siguranþã avalorilor dinamice ºi stilisticeremarcabile. Romantismuluischumannian interpreþii i-au

conferit o sensibilã poeziesonorã, de nobilã ºi profundãsimþire.

Asumarea în repertoriu aSonatei a II-a în Fa Major de J.Brahms a însemnat pentru ceidoi artiºti un triumfal prilej deinterpretare ºi manifestare.Muzica lui Brahms pare a fi fostcreatã anume pentru a defininoþiunea de sublim. În aceastãimpunãtoare partiturã intensi-tatea sonorã specificã luiBrahms apare cu netãgãduitãpregnanþã ºi forþã. Captivaþi eiînºiºi de curentul muzicii,pianist ºi violoncelist au scosdin instrumentele lor accentede o plasticitate uimitoare,sonata brahmsianã fiind magis-tral redatã în toatã amploareaºi forþa ei expresivã. Joculinstrumental al celor doi artiºti afost susþinut de un tempera-ment de vie vibraþie. Sunentulle este bogat ºi strãbãtãtor, cuneobiºnuite resurse de culoare.Ei au fãcut sã se aºtearnã încaldã densitate aceastã muzicãatât de mlãdioasã ºi învãlui-toare pe cât este ea de impu-nãtoare în construcþia ei. Este ooperã de rarã înãlþime de con-cepþie ºi cugetare, de o adâncãprofunzime ºi diafanitate.

Acest concert a fost o ade-vãratã sãrbãtoare a spiritului, încare succesul a îmbrãcatdiverse forme: un repertoriudistins ºi raþional, o muzicã pro-fund emoþionalã, doi muzicienide cel mai înalt nivel ºi un audi-toriu select ºi participativ.Astãzi, când lumea devine totmai cerebralã, asemeneainfuzii de suflet sunt tot mainecesare, iar artiºtii care lepoartã ºi produc meritã elogiiunanime.

Vasile PRUTEANU

Triumfulmuzicii de camerã

Autoportret, expoziþie tematicãla Galeriile Karo

•• MMiihhaaii CChhiiuuaarruu –– AAuuttooppoorr tt rreett

•• MMiihhaaii SSâârrbbuulleessccuu –– AAuuttooppoorr tt rreett

ateneu

aprilie 201620

În ziua de miercuri, 30 mar-tie 2016, Complexul Muzeal„Iulian Antonescu“ a organizat(cu prilejul împlinirii a 470 deani de la sfârºitul celei de adoua domnii a lui Petru vodãRareº) conferinþa ºtiinþificã:„Petru Rareº. Din viaþa unuiprincipe al Moldovei“. Prele-gerea a fost susþinutã de cãtredistinsul istoric ieºean, prof.univ. dr. ªtefan S. Gorovei, dela Facultatea de Istorie dincadrul Universitãþii „AlexandruIoan Cuza“ Iaºi.

Publicul participant la acesteveniment cultural-ºtiinþific deexcepþie a fost format din pro-fesori, cercetãtori, muzeografi,arhiviºti, studenþi, elevi, jur-naliºti, iubitori de culturã îngeneral.

În deschiderea manifestãrii,dupã câteva gânduri dedeschidere rostite de prof.Mariana Popa (managerulComplexului Muzeal „IulianAntonescu“), prof.dr. AntonCoºa (fost student al prof.univ. dr. ªtefan S. Gorovei) aprezentat un cuvânt deîntâmpinare, punctând mo-mente importante din remar-cabila carierã ºtiinþificã ºi uni-versitarã a invitatului, precumºi legãturile sale genealogicecu zona Bacãului.

În continuare, profesorulªtefan S. Gorovei ºi-a susþinutconferinþa propriu-zisã legatãde domnia lui Petru Rareº,aducând în atenþia auditoriuluisugestive evenimente dinviaþa acestui important prin-cipe al Moldovei medievale.

Din impresionanta biografiea profesorului ªtefan S.Gorovei, reþinem aici cã s-anãscut la 28 iulie 1948 înlocalitatea Fãlticeni, judeþulSuceava, ca fiu al Elizei ºi allui Sorin Gorovei. Tatãl eraprofesor de matematicã laLiceul „Nicu Gane“ fiind, înacelaºi timp, un pasionat almuzicii de camerã pe care opromova în chiar casa pãrin-teascã. Autoritãþile comunisteîl vor înlãtura însã de la cate-drã, trimiþându-l spre „reedu-care la Canal“. Dupã revenireadin acest „exil“, îºi va câºtigaexistenþa ca violoncelist laFilarmonica din Botoºani.

Casa pãrinteascã dinFãlticeni a fost vizitatã de-alungul vremii de o seamã depersonalitãþi precum: G. T.Kirileanu, Gustav Weigand,Barbu ªefãnescu Delavrancea,Teodor V. Stefanelli, GheorgheGhibãnescu etc., alãturi de alþicolaboratori la revista „ªezã-toarea“ – prima revistã de fol-clor din România, editatã decãtre Artur Gorovei (buniculprofesorului ªtefan S.Gorovei).

Între anii 1966-1971, ªtefanS. Gorovei a fost student laFacultatea de Istorie dincadrul Universitãþii „AlexandruIoan Cuza“ din Iaºi. Lucrareade licenþã a abordat un subiectde genealogie medievalã:Ioan Tãutu, mare logofãt alMoldovei. Studiu monografic,o tezã deosebitã, a cãrei va-

loare a fost repede recunos-cutã, fãcând dealtfel ºi subiec-tul unei comunicãri ºtiinþificeprezentate de autor la cel de-al XII-lea Congres Interna-þional de Genealogie ºiHeraldicã de la München dinanul 1974.

Dupã absolvirea facultãþiiva lucra (între anii 1971-1977)în redacþia revistei Magazinistoric, desfãºurând mai apoiºi o prodigioasã activitateºtiinþificã în calitate decercetãtor la Institutul deIstorie „A. D. Xenopol“ din Iaºi.Din anul 2003 activeazã ºi cacercetãtor ºtiinþific în cadrulCentrului de Istorie ºiCivilizaþie Europeanã al FilialeiIaºi a Academiei Române.

Cariera universitarã oîncepe la Facultatea de Istorieîn anul 1990, pentru ca în1996 sã devinã profesor titu-lar. În anul 1993 ªtefan S.Gorovei devine doctor în isto-rie al aceleiaºi universitãþiieºene, susþinând teza: Înte-meierea Moldovei. Problemecontroversate, lucrare apreci-atã pentru contribuþia deose-bitã adusã la cunoaºtereasubiectului, fiind publicatãulterior, în anul 1997.

Istoricul, genealogistul, he-raldistul ªtefan Sorin Goroveieste astãzi una dintre perso-nalitãþile recunoscute în mate-rie de genealogie ºi istoriemedievalã ºi una dintre foartepuþinele voci autorizate înceea ce priveºte ºtiinþa ºi artaheraldicã din România.Principalele direcþii de cer-cetare promovate de cãtredomnia sa sunt consacrateistoriei evului mediu românescºi epocii premoderne (istoriepoliticã, socialã, culturalã;genealogie; heraldicã; istoriaoraºelor; istorie eclesiasticã;istoriografie; istoria puterii), întimp ce cursurile sale univer-sitare vizeazã cercetareaizvoarelor medievale; ºtiinþeleauxiliare ale istoriei; istoriamedievalã; istoria Bisericii;structurile puterii în evul mediuromânesc.

Profesorul ªtefan S.Gorovei a fost ºi este membruîn echipele de cercetare aleunor importante proiecte deru-late de-a lungul vremii deprestigioase instituþii acade-mice. A fost iniþiatorul (în1989), organizatorul ºi coordo-natorul Simpozioanelor deStudii Genealogice de la Iaºidevenite, începând cu anul1997, Congrese de Gene-alogie ºi Heraldicã. A organi-zat ºi coordonat la Iaºi, în lunamai 2007, cel de al V-leaColocviu Internaþional deGenealogie sub egidaAcademiei Internaþionale deGenealogie ºi a InstitutuluiRomân de Genealogie ºiHeraldicã „Sever Zotta“.

Istoricul ªtefan S. Gorovei acontribuit la reapariþia (la Iaºi)noii serii a publicaþilor „Revuedes Études Roumaines“ ºi„Arhiva Genealogicã“, a iniþiatrevista „HERB. RevistaRomânã de Heraldicã“, fiind înacelaºi timp ºi membru încolegiile de redacþie ale altorimportante reviste de speciali-tate: „Anuarul Institutului deIstorie A. D. XenopolIaºi“„Analele Putnei“, „EuropaXXI“, „Analele ªtiinþifice aleUniversitãþii Alexandru IoanCuza (seria istorie)“, „Revistade Istorie Socialã“ etc.

Distinsul istoric ieºean esteautor a numeroase articole,studii ºi cãrþi, fiecare dintre elefiind contribuþii ºtiinþifice apre-ciate ca atare de specialiºti.Menþionãm aici faptul cã înurmã cu trei decenii, cercetã-torul ªtefan S. Gorovei publica

în revista Muzeului de Istoriedin Bacãu („Carpica“) uninteresant studiu, sugestiv inti-tulat: La începuturile oraºuluiBacãu. Bazate pe o riguroasãanalizã a izvoarelor istorice,punctele de vedere emise,argumentele dezvoltate ºiimplicit concluziile de atunciau rãmas valabile pânã înzilele noastre.

În ultimii ani, domnia sadezvoltã în revista „Carpica“pagini interesante legate deMobilitatea populaþiei reflec-tatã în istoria unei familii:purtãtorii numelui Gorovei(sec. XVI-XXI). De aici amputut afla cã neamul profe-sorului Gorovei (care adunã,„în sângele sãu, moºtenireamarilor dregãtori ai augusteiMoldove medievale – calogofãtul Ioan Tãutu ºi hat-manul Luca Arbore“) îºi arerãdãcini documentate în sudulMoldovei, inclusiv în sate dinjudeþul Bacãu. Astfel, ºtimdeja cã unul dintre Goroveii„statorniciþi în sudul Moldovei“a fost credincerul Constantin,pomenit în veacul al XVIII-leaîn satul Radomireºti din actu-alul judeþ Bacãu. AcestConstantin este strã-strã-strã-bunicul profesorului Gorovei.Fiul mai mare al credinceruluiConstantin (pe nume Ioan) vapleca în nordul þãrii, oprindu-sela Dorohoi. El este buniculpatern al folcloristului ArturGorovei (la rândul sãu bunic alprofesorului ªtefan S.Gorovei).

Cu siguranþã, în momentulîn care profesorul ªtefan S.Gorovei îºi va finaliza proiectul

de cercetare genealogicã,privindu-i pe purtãtorii numeluiGorovei, vom putea avea ima-ginea completã a destinuluiistoric al acestei importantefamilii care a lãsat urme dura-bile în cultura ºi ºtiinþa româ-neascã, în istoria Moldovei îngeneral.

Prezenþa profesoruluiªtefan S. Gorovei la Muzeulde Istorie din Bacãu ne-a ofer-it prilejul de a constata ºi o altãinteresantã legãturã, de dataaceasta între tema conferinþei(principele Moldovei – PetruRareº), ascendenþii confer-enþiarului ºi patrimoniul insti-tuþiei muzeale bãcãuane undese pãstreazã, printre altele, oserie de documente istoriceoriginale. Unul dintre ele (înlimba slavonã), datând dinvremea lui Petru vodã Rareº(29 martie 1546), confirmãnepoþilor lui Ion Odobãstãpânirea asupra satuluiVereºani, din vechea zonã aCobâlelor de la nord-est deBacãu. Satul, cumpãrat în vre-mea lui ªtefan cel Mare de IonOdobã, s-a numit mai târziuOdobeºti. Un alt document(emis la Iaºi de domnulMoldovei, Mihai GrigorieSturdza, la 28 februarie 1840)face referire la urmaºiinepoþilor lui Ion Odobã, careîºi disputã pãrþi din moºiaOdobeºti în instanþele de jude-catã ale vremii. În acest docu-ment (de la mijlocul veacului alXIX-lea) se face un istoric alproprietãþii ºi al judecãþiloranterioare, iar printre cei careîn trecut cercetaserã dejacazul, îi gãsim pe cãminarulTeodor Gorovei ºi vorniculIoan Tãutul (ascendenþi ai pro-fesorului ªtefan S. Gorovei).

La sfârºitul acestui scurtmedalion, menþionãm faptulcã prof.univ.dr. ªtefan S.Gorovei se bucurã astãzi deun prestigiu deosebit (deopo-trivã pe plan naþional ºi inter-naþional), iar activitatea saeste apreciatã ca atare. Înacest sens, o dovadã în plus oconstituie ºi cooptarea îndiferite organizaþii, domnia safiind, printre altele: membru alSocietãþii Internaþionale„Majestas“ pentru promovareastudiului suveranitãþii; membrual Asociaþiei IstoricilorEuropeni; membru-fondator alComisiei Naþionale deHeraldicã, Genealogie ºiSigilografie a AcademieiRomâne; preºedinte alComisiei de Heraldicã,Genealogie ºi Sigilografie –Filiala Iaºi; membru fondatoral Institutului Român deGenealogie ºi Heraldicã„Sever Zotta“; administrator-delegat al Institutului Românde Genealogie ºi Heraldicã„Sever Zotta“; membru-fonda-tor (membre académicien) alAcademiei Internaþionale deGenealogie etc.

Anton COªA

Un istoric de elitã:ªtefan S. GOROVEI

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– VViibbrraaþþ ii ii îînnaa ll ttee

aprilie 2016 21

eseu

II..ÎÎnnããuunnttrruull uunneeiirroozzee.. SSppaaþþiiuullaannggeelliicc ((44))

Dupã lectura primelor douã „Elegiiduineze“, în care descifrãm, mai întâi,sentimentul intens al irealitãþii umane, oîntrebare esenþialã, obsedantã, ne vineîn minte: cine sunt cei ce au acces laacest spaþiu unde îngerii trãiesc într-ofamiliaritate absolutã? „Pe ei, însã,care-s frumoºi,/ o, cine-i reþine? Pe chipne-ncetat li se-nalþã/ aparenþa ºi piere.Ca roua, în zori, de pe ierburi,/ sau cadintr-o mâncare fierbinte cãldura, dinnoi se ridicã/ ce-i al nostru“ (ed.cit.).Dacã în „Malte“ sunt sfinþii, în primeledouã „Elegii duineze“ sunt tinerii morþi,amantele pãrãsite. Dar numai pasiuneanefericitã e substanþa relaþiei posibile abãrbatului cu femeia? La sfârºitul celeide-a doua „Elegii“, descoperim unmodel al acestui raport în stelele atice:„Nu v-a uimit pe vreo aticã stelã pru-denþa/ umanului gest? Nu erau iubireaºi despãrþirea/ atât de lin aºezate peumeri, de parcã-ar fi fost dintr-o altã/plãmadã fãcute, decât sunt la noi?Amintiþi-vã mâinile/ care, fãrã s-apese,se lasã, deºi e putere în torsuri./Stãpâni pe ei înºiºi, aceºtia ºtiau: pân-aici suntem noi,/acesta-i al nostru, aºasã ne-atingem; mai tare/ ne strâng zeii.Dar asta-i priveºte pe zei“ (ed.cit.).

De la Duino îi scrie prietenei sale LouAndreas-Salomé cu foarte puþin timpînainte de a-ºi elabora poemul: „... daram ºi alte amintiri oarecare, în domeni-ul umanului, amintiri particulare la careþin, – de îndatã ce le exprimi, ele suntperfect invizibile în privinþa conþinutului;– ºi totuºi, ai crede, în lunga ºi dificilamea singurãtate, uneori împinsã la li-mitã, în timpul cãreia a fost scris „MalteLaurids“, aveam absoluta certitudine cãforþa cu care îl tratam provenea, pentruo parte considerabilã, din unele seri laCapri, în cursul cãrora nimic nu sepetrecea, mã gãseam doar în companiaa douã femei mai în vârstã ºi a uneitinere ºi le priveam lucrând la broderiilelor, iar uneori una dintre ele, îmi ofereaun mãr, dupã ce avea grijã sã-l cureþede coajã. Nu era nici cea mai micã sus-

piciune de fatalitate între noi ºi nicimãcar n-am cãutat sã determin în cemãsurã exact fiinþele acelea fuseserãindispensabile ca sã ia naºtere ceea celua naºtere într-adevãr; nu existã delocnume pentru a desemna asta; dar înacelaºi timp, eram aproape sã constatmistica susþinere a Cinei celei de Tainã;câtã vreme exista asta, ºtiam cã de aiciîmi trag forþele, iar mai târziu, înãuntrulpenibilei mele singurãtãþi, distingea,aceste forþe printre toate celelalte.Lucru neobiºnuit, chiar ele avuseserãplusul de persistenþã...“

„Una-i sã cânþi iubita. Alta, vai,/ acelvinovat ºi ascuns Zeu-Fluviu al sân-gelui“ (ed.cit.). Cu aceste versuri sedeschide „A treia elegie“, începutã laDuino, în 1912, terminatã la Paris, întoamna lui 1913, unde intuim o exor-cizare a impulsului dorinþei. Una e sãvisezi la acest raport delicat, imaterial,ce permite intrarea în spaþiul angelic, ºialta e sã reprimi puterile obscure venitedin strãfundul nostru, din strãfundulvârstelor. Tot în corespondenþa cuBenvenuta, în drama pe care scrisorileo actualizeazã, putem percepe mai binece problemã constituia, pentru Rilke,iubirea. Întrucât calea sfinþeniei îi erainterzisã, arta sa neputând sã se dis-penseze de uman, iar excesul de sin-gurãtate îl arunca în deºert, pradã ten-taþiilor acestuia, marele poet nu-ºiputea reprima visul de a se dãrui uneirelaþii simple, inocente: „Dragule, dragu-le copil, sã-mi fie dat sã te iubesc fãrãlimitã, fãrã efort. Între mâinile tale sã mãpãrãseascã, precum o veche durere,obiceiul de a crede cã trebuie sã reali-zez iubirea...“ Dar el ºtia, dinainte, cãasta ar fi cu neputinþã: „Eu nu þin,mâinile mele ºi-au promis de foarte,foarte multã vreme sã nu þinã nicicând(ºi Dumnezeu nu le-a fãcut deloc pentru

asta)... Magda, poate vei simþi, abia mãvei fi atins, cã ruptura e totuºi ireparabi-lã, – sau cã o sumbrã mânã strãinã s-apus undeva pe galbul clopotului –împiedicând pura izbiturã sã rãsune...“Temerile acestea filtreazã semnificativultimele rânduri ale corespondenþeichiar înainte de întâlnire. Însã motiveleprofunde, Rilke le cãutase deja înscrisorile precedente (ce sunt o veri-tabilã urmare a „Însemnãrilor lui MalteLaurids Brigge“, unde visul, confidenþa,amintirile, meditaþia se leagã unele dealtele cu aceeaºi libertate, cu aceeaºiforþã ºi unde nu lipseºte nici scenaparizianã, descrierea precisã a unuibirou de poºtã, umorul, profunzimea –analogii cu romanul), mergând maideparte în aceastã „sãpãturã“ interioarãpe care n-o mai fãcuse niciodatã. Dacãse îndoieºte cã s-ar putea smulge vreo-datã din singurãtate e cã se simte abã-tut de la calea dreaptã, denaturat: „...ªidacã aº fi fost o piatrã atunci, totul ar fifost bine. Totuºi, cum nu eram o piatrã,ci doar ceva omenesc zãcând acolo,marile puteri pe care aº fi putut altãdatãsã le antrenez s-au jucat cu mine înmizeria mea, precum coºmarurile cu celcare doarme. Forþele copilãriei mele s-aujucat cu mine; amintirile s-au jucat cumine, sângele meu nu ºtia ce sã facã ºise amuza cu mine – ºi cum se întâmplãcu jucãriile: asta nu m-a fãcut mai fru-mos ca o armã purtatã mult timp, ci mairãu, asta m-a uzat, chiar aºa, ca pe ojucãrie.“

Tocmai meditând asupra jucãriilor,într-una dintre prozele sale cele maidense, „Pãpuºi“, inspiratã de o expozi-þie de pãpuºi de cearã organizatã decãtre artistul german pãpuºar,designerul de costume ºi graficianulLotte Pritzel, la 1 februarie 1914 (chiarînainte de revãrsarea scrisorilor cãtre

Benvenuta), Rilke a lãsat sã transparã,în modul cel mai misterios ºi mai vio-lent, orice umbrã ce îl separa de iubire,dupã cum a recunoscut el însuºi într-oscrisoare cãtre Lou Andreas-Salomé, înlegãturã cu acest text, din 20 iunie1914: „...oare nu-i înspãimântãtor sãscrii aºa ceva fãrã sã te îndoieºte denimic, sub pretextul de a vorbi despre oamintire a celei mai originare intimitãþi,ºi, apoi, sã laºi pana în graba de a retrãidin nou fantomalul, dar într-o manierãnelimitatã, ca niciodatã înainte; încât,umplut [...] cu câlþi acest trup de mari-onetã care ai devenit tu însuþi, sã aigura uscatã...“ Într-adevãr, se pare cã,în pãpuºã, copilul s-a putut ciocni pen-tru prima datã cu distanþa ce-l separãde celãlalt ºi cã acest corp opac, fãrãsuflet, absolut pasiv, s-a încãrcat puþincâte puþin de toatã oroarea cestrãpunsese deja finalul „Însemnãrilorlui Malte Laurids Brigge“, în faþadeziluziilor iubirii: „Dacã am avea toateastea în minte (bunãtatea lucrurilor,cele mai mici obiecte uzuale, n.n) ºidacã, în aceeaºi clipã, scoþând-o dingrãmada de lucruri mai animate de sim-patia pentru noi, am gãsi una dintrepãpuºile noastre: ea ne-ar indignaaproape prin teribila, prin greoaia salipsã de memorie; ura ce, fãrã ºtireanoastrã, a creat mereu, pentru o parte,relaþiile noastre, ar apãrea; demascatã,ea ar fi, în faþa noastrã, ca înfricoºãtorulcorp strãin peste care am fi împrãºtiatcãldura noastrã cea mai curatã; precumcadavrul înecatului, superficial voalat,ce s-a lãsat ridicat ºi purtat de marileape ale duioºiei noastre pânã ce noi neuscãm ºi îl uitãm în vreun tufiº [...] Cineºtie dacã unii, mai târziu în viaþã, n-aucules din asemenea amintiri îndoialacã, poate, nimeni nu le putea iubi? Dacãpentru unul sau altul, pãpuºa sa deodinioarã nu-ºi duce mai departe rava-giile fãrã leac e pentru cã nu cautã vagimulþumiri decât ca sã contrarieze acestsentiment de insatisfacþie perpetuã princare ea ºi-a compromis stareasufleteascã“ („Pãpuºi“).

„Cum era din ce în ce mai evident cãnu puteam sã iubesc, iubirea, puþin câtepuþin, s-a retras din toate...“ Mãrturisirea(într-o scrisoare cãtre Benvenuta) seregãseºte, aproape în aceeaºi termeni,într-un poem scris în 20 iunie 1914,adicã dupã sfârºitul aventurii cu Magdavon Hattingberg intitulat „Cotiturã“:„atunci în aer fu sfat,/ sfat insesizabil/despre sensibila-i inimã,/ despre-a lui,într-un trup prãbuºit dureros,/ totuºisensibilã inimã/ fu sfat, ºi sentinþacãzu:/ cã-i lipsit de iubire.// (ªi-i fuiniþierea-ntreruptã.)// [...]// Opera chipu-lui e-nfãptuitã,/ înfãptuieºte-acum operainimii/ din cele imagini þinute în tine.Cãci tu/ le-ai învins, dar acum nu le ºtii./Iatã, lãuntric bãrbat, lãuntrica-þi fatã,/cea cuceritã din/ mii de naturi, cea/ de-abia cuceritã, nicicând/ încã iubitã fãp-turã“ (ed.cit.).

Dar sã exprimi necesitatea „cotiturii“,trecerea de la viziune la iubire, nuînsemna nicidecum s-o împlineºti. ªi, înpragul rãzboiului iminent, un alt munteostil de trecut, poezia nu poate fi un imnînãlþãtor, ci încã o elegie: „Însã acum(inimã!,n.n.) sfarmã-mi copacul debucurie,/ sfarmã-mi în furtunã târziulmeu/ copac de bucurie./ Cel mai fru-mos, în nevãzutul meu/ peisaj, cel cemã fãcea mai luminos/ îngerilor,nevãzuþi.“

Gheorghe IORGA

Rainer Maria Rilke – 90 de ani de la moarte

Rilke. Din avatarurilebiografiei interioare

„Spotlight“ este ultima producþie care a câºtigat premiulOscar pentru cel mai bun film ºi cel mai bun scenariu.Regizat de Tom McCarthy („The Wire“, „Good Night, andGood Luck“) ºi scris de acesta alãturi de Josh Singer („TheWest Wing“, „Law and Order: Special Victims Unit“), filmuleste gândit dupã o serie de reportaje realizate de echipa dejurnaliºti de investigaþie de la ziarul „The Boston Globe“.Reportajele conþin informaþii despre abuzurile sexuale pecare un numãr de preoþi din statul Massachusetts le-a comisasupra copiilor din zonã ºi care a fost acoperit deArhidieceza Catolicã din Boston.

Echipa de jurnaliºti (numitã, evident, „Spotlight Team“)este interpretatã de o serie de actori cunoscuþi pentru talen-tul lor precum Mark Ruffalo, Michael Keaton, RachelMcAdams ºi Liev Schreiber, care încep în anul 2001 sãinvestigheze un preot mutat de mai multe ori în diverse insti-tuþii. Deºi la început aceºtia cred cã urmãresc un caz izolat,mai târziu descoperã o serie de tipare unde mai mulþi preoþiimplicaþi în abuzuri sexuale sunt protejaþi de instituþii reli-gioase influente. În urma acestei descoperiri, echipa începesã caute informaþii ºi sã intervieveze cât mai multe persoane.

Filmul este, în primul rând, conceput într-o manierãrespectuoasã faþã de supravieþuitorii abuzurilor. În niciunmoment nu ai impresia cã aceºtia exploateazã cazul pentrua avea un film de succes la box-office. În spatele lor, se vededorinþa de a atrage atenþia asupra unor poveºti care au ecoupe o scarã globalã, dar sunt eclipsate în zilele noastre de

bârfe ºi de tabloide fãrã substanþã. Filmul subliniazã corupþiadin instituþiile religioase care acoperã faptele membrilor sãi,însã nu sugereazã faptul cã toþi sunt croiþi din aceeaºi hainã.

De asemenea, „Spotlight“ este, în multe privinþe, ºi odeclaraþie pentru jurnalismul de calitate. Acesta ilustreazãmodul în care se investigheazã ºi în care se pun întrebãripentru a afla mai multe informaþii sau pãreri (un talent carelipseºte cu desãvârºire în presa actualã), dar ºi modul încare se scriu articole de calitate, unde informaþia preluatã cusursele necesare ºi fãrã a exploata supravieþuitorii abuzurilorpreoþilor pentru senzaþii. Este uimitor sã urmãreºti modul încare aceºti jurnaliºti au reuºit sã îºi ducã la bun sfârºit inves-tigaþia în ciuda dificultãþilor.

„Spotlight“ este un film care meritã vãzut. Este respectu-os, inteligent, bine jucat, scris ºi regizat. De fapt, aº reco-manda chiar douã vizualizãri pentru a înþelege toate detaliileºi a procesa toate evenimentele prezentate. Echipa de jur-naliºti care a fãcut aceastã investigaþie în viaþa realã a prim-it în anul 2003 Premiul Pulitzer, iar impactul cercetãrii lor s-afãcut simþit în toatã lumea. În zilele noastre, unde volumul deinformaþii la care avem acces este atât de imens, încât nu neputem concentra asupra unui lucru pentru mult timp,„Spotlight“ ne aratã de ce este nevoie sã ne îndreptãm privir-ile asupra jurnalismului de calitate ºi a puterii acestuia de apãtrunde în locurile unde nedreptatea predominã.

Antonia GÎRMACEA

Cinema

SSppoott ll iigghhtt

ateneu

aprilie 201622

Ecourridosttoievskienneînn rrevistta„Gânndirrea““ (33)

Numãrul 19/1922, 1 februa-rie, al revistei „Gândirea“ debu-teazã cu eseul lui Mihai D.Ralea, „Europa ºi Rusia“. ªcolitºi în Franþa, unde obþine titlulde doctor în Litere, cu teza„Ideea de revoluþie în doc-trinele socialiste“, Mihai D.Ralea, eseist, filosof, sociolog,psiholog, diplomat, este un buncunoscãtor al literaturii, dar ºial realitãþilor social-politiceeuropene. Eseul are ca punctde sprijin centenarul naºterii luiDostoievski, „sãrbãtorit sobruºi modest la teatrul «VieuxColombier» la Paris ºi poateceva mai fastuos în restul Eu-ropei“. El crede cã acest eveni-ment european a adus din nouîn prim-plan problematicaraporturilor intelectuale ºipolitice dintre Rusia ºi Europa,context în care reaminteºte deprofeþia dostoievskianã cuprivire la faptul cã, maidevreme sau mai târziu,Europa va devora Rusia. Nuîntâmplãtor, pornind poate dela aceastã profeþie, C.S.T. seîntreba în articolul „Cu prilejulmorþii lui Korolienko“ („Gândi-rea“ nr. 18/ ianuarie,1922, pag.342-343), dacã Rusia nu se vaorienta cãtre cubism, futurism,dadaism… Mihai D. Ralea nucrede cã politicul este cel carear alimenta substanþial antago-nismul ruso-eoropean: „Anta-gonismul între misticismulscoborât din stepele Asiei ºiîntre felul greco-latin de a con-cepe viaþa al apusului e maivechi decât se crede. El nu enumai de ordin politic ci maiales de ordin intelectual“.Perspectiva acestui antago-nism este schiþatã cu nuanþefilosofice ºi sociologice: „Nu enumai vorba de aspiraþiilegeografice ori politice ale unuipopor tânãr care îºi revarsãhordele peste grãdinile manier-at cultivate ale Europei. Evorba mai ales, de o profundãsciziune logicã, de un hotarmental ºi moral care despartedouã interpretãri contradictoriiale lumii ºi ale vieþei. ÎntreRusia ºi Europa e o chestie deteoria cunoaºterei“. Relaþiilepolitice otrãvesc însã zona cul-turii: „Primele influenþe euro-pene asupra lumii slave furãbine primite. Se ºtie soliciti-tudinea Caterinei II pentruenciclopediºtii francezi ºi rolul„voltairianetz“-ilor la curtea ei.Îndatã dupã marea revoluþieraporturile se rãcesc. CaterinaII începe sã înþeleagã pericolulpãtrunderii ideilor democraticeîn imperiul slav. Bustul luiVoltaire e sfãrâmat, «enciclo-pedia ars㻓. Filosofi, critici li-terari ºi scriitori ruºi celebri,brodând în fel ºi chip pe temaconflictului Rusia-Europa, ofe-rã subiectivismului lor accentecare astãzi sunt cel puþin ciu-date. Din acest concert alvocilor ruse nu lipseºteDostoievski: „Un filozof caSaloviev va cere subjugarea

ºtiinþei europene la religia rusã.Un critic literar ca N. Strakhov,prieten intim al lui L. Tolstoi,într’o carte, «Lupta contraoccidentului în literatura noas-trã», vrea sã demonstreze cãîntreaga evoluþie a literatureiruseºti n’a avut decât uni scop:abjurarea Europei. Gogol pepatul de moarte condamnãoperile sale satirice, opiniunileliterare ºi invitã intelectuali-tatea rusã sã se prosterneze înfaþa þarismului. Dostoewskimerge mai departe. El afirmãcã niciodatã poporul nu varecunoaºte ca pe unul din aisãi, pe un rus europenizat sau:„Rusia e o þarã care nusamãnã întru nimic Europei.Cum vreþi ca Rusia sã sepasioneze pentru o civilizaþie?“Pânã ºi disidenþii ruºi, explicãRalea, par a fi seduºi deaceastã atmosferã creatã înRusia: „La recenta sãrbãtorirea lui Dostoewski la Paris,romancierul D. Merejkowski adeclarat cam aceleaºi lucruri,înfãºurate doar într’o serie deeufemisme literare. Când ar-matele bolºevice invadaserãPolonia, în vara trecutã, toatãnobleþea rusã exilatã la Paris,uitând duºmania ei contraguvernului sovietic,– cereaprovidenþei, înainte de toate,triumful Rusiei“. Fireºte, nici„de ceaielaltã parte, simpatiilenu sunt nici acolo prea mari.Dupã entuziasmul unuiMelchior de Vogüé, gustul pen-tru literatura rusã a scãzut.Scriitorii francezi de azi seapãrã cât pot de invaziuneaobscuritãþei nordice ori asentimentalismului slav caretulburã claritatea viziunei lorlatine“.

Pornind de la personajul dos-toievskian Dmitri Karamazov,Ralea întrezãreºte minunataspecte ale portretului psiho-logic al rusului: „Privind carac-terul rus al eroilor celor maicaracteristici din literatura lor,al unui Dimitri de pildã din«Fraþii Caramazov», ajungemla aceiaºi concluzie. Rusulpoate urî ºi iubi, crede ºi seîndoeºte, neagã ºi afirmã înacelaº timp. Fiecare dinEuropeni conþine în el atâtacontradicþie câtã e firesc sãaibã orice suflet. Contradicþialor e însã succesivã, ea seobservã în timp, de la momentla moment. La Ruºi con-tradicþia e simultanã. Prinaceasta ei intrã în legea partici-paþiei a lui Levy Brühl“. Raleatrimite la concepþia antropo-logului francez Lucien Lévy-

Bruhl, care susþine „legea par-ticipaþiei“ tuturor lucrurilor ºifiinþelor la o reprezentarecolectivã. Pentru primitivi, as-pecte precum incertitudinea oriîndoiala erau inexistente. (Veziºi Lucien Lévy-Bruhl, Les fonc-tions mentales dans les soci-étés inférieures (1910), p.54,http://classiques.uqac.ca/-classiques/levy_bruhl/fonc-tions_mentales/fonctions_mentales_1_2.pdf). Portretul estecompletat apoi din perspectivãfilosofico-sociologicã: „Dardacã logica ca facultate decunoaºtere le lipseºte, ei au înabundenþã altele. În primul,rând sentimentul ºi intuiþia.Acolo unde raþiunea se opreºtefiindcã nu mai poate stabili ra-porturi, sentimentul întrevedeposibilitãþi infinite, nuanþe frag-ile, momente delicate ºi fugare.Cunoºtinþa misticã depãºeºtepacea logicã, cãci ea seexercitã deasupra ei, dupãhotarele ei. În plus ea nucunoaºte critica ori analizadizolvantã. Prin aceasta,entuziasmul nelimitat de criticãurcã vertiginos culmile ado-raþiei, lãsând departe în urmãcalculele meschine ale cân-tãrelii logice. Iubirea, adoraþiainfinitã iatã ce nu cunoaºteindividualismul european.Ruºii n’au critici literari ori filo-zofici; au în schimb apostoli.Astfel ei nu cunosc epicureis-mul situaþiilor comode. Nici oþarã din lume, nu cunoaºteuriaºa hecatombã de sacrificiibenevole a Rusiei de o sutã deani încoace. Singurul epi-cureism al rusului superior evoluptatea sacrificiului. Ceacepentru noi e o corvoadã, pentruel e o fericire ºi o onoare. Gân-direa ºi acþiunea lor e obscurãºi absurdã. Spiritul lor religios einform: se cautã încã. De aiciabsurditatea generoasã a acþi-unii lor, de aici stupiditatea su-blimã & sinuciderii lor colec-tive. Nu trebuie uitat însã cãnumai obscuritatea e fecundã.

Din neantul perfecþiunii nupoate ieºi nicio creaþie“.Gândul cã Europa ar puteaizbuti în aceastã disputã cultu-ralã cu Rusia nu este unulfavorabil Europei, crede Ralea:„Poate cã suntem aproape deagonia spiritului logic ºi tot aºade aproape de afirmarea uneinoi religii. Un Tolstoi sau unDostoewski, care au fãcutposibil Romain Rolland chiar însânul þãrii celei mai europenedin Europa, pot cuceri bãtrânulcontinent mai uºor decât toatearmatele oricãrui imperialism“.

„Cronica mãruntã“, rubricadin „Gândirea“ nr. 21/5 martie1922 (pag. 404 ), reia problem-atica manifestãrilor prilejuite decentenarul dostoievskian (Paris,Teatrul Vieux-Colomber). Cuacest prilej, André Gide asusþinut ºase expuneri laºcoala lui Jaques Copeau, iarLa Nouveue Revue Francaisea dedicat întreg numãrul sãudin ianuarie lui Dostoievski.„Din scurta vorbire a lui AndréGide – noteazã cronicarul carenu semneazã rubrica tipãritã înfruntea numãrului – reþinemaceastã caracterizare a luiDostoievschi ºi a secretuluicare a fãcut sã triumfe romanulsãu: „În toatã literatura occi-dentalã – ºi nu e vorba numaide cea francezã, – romanul, înafarã de rari excepþiuni, nu seocupã de cât de relaþiunileoamenilor între ei, raporturipasionale sau intelectuale,raporturi de familie, de soci-etate, de clase sociale darniciodatã, aproape niciodatãde raporturile dintre individ cuel însuºi sau cu Dumnezeu,raporturi ce primeazã aici petoate celelalte... Minunea real-izatã de Dostoievschi, e cãfiecare din personagiile sale –ºi a creiat un popor – existãmai întãi în funcþie de eleînsãºi, cã fiecare din acestefiinþe intime, cu secretele saleparticulare ni se prezintã întoatã complexitatea lor pro-

blematicã – minunea e cã toc-mai aceste probleme dau viaþãfiecãrui personagiu, ar trebuisã spunem, cã trãesc pesocoteala fiecãrui personagiu– ºi aceste probleme se cioc-nesc, se luptã ºi se humani-zeazã, pentru a agoniza sau atriumfa înaintea noastrã. Nueste nici o problemã înaltã pecare Dostoevschi sã nu o abor-deze. Dar imediat ce amrecunoscut aceasta, trebue sãadãogãm; cã nu le abordeazãniciodatã într'o manierã ab-stractã, ideile nu existãniciodatã la el decât în funcþiede individ... De aceia oricât dereprezentative ar fi personagi-ile sale, niciodatã nu le vedempãrãsind humanitatea pentru adeveni simbolice. Nu sunt tipurica în comedia clasicã, rãmânindivizi, tot atât de speciali cacele mai particulare personagiiale lui Dichens“.

În acelaºi numãr al revistei(pag. 402), „Cãrþi ºi reviste“,rubrica obiºnuitã, prezintã osintezã a revistei „Napkelet“,februarie 1922. Între altele,amintind despre articolul lui ªt.Borbely cu privire la literaturaungureascã ardeleanã esteinseratã ideea acestuia con-form cãreia „Ardealul n'arputea nici când crea unDostoiewsky, sau un psihologca Balzac, ori un Gogol care sãplângã sublim“ .

1923 este un an sãrac înecouri dostoievkiene reflectateîn „Gândirea“. În ianuarie (nr.11-12, anul II), februarie (nr.13-14, anul II ), martie (nr. 15,anul II ), aprilie (nr. 16-17, anulII), mai (nr. 1-2, an III ), iunie(nr. 3-4, an III ) ºi noiembrie(nr. 6, an III) nu gãsim niciotrimitere la Dostoievski.Trimiterile cãtre Dostoievskisunt doar în nr. 5, anul III, din 1noiembrie, ºi în numãrul 6,anul III, din 20 decembrie. Înnr. 5 al lunii noiembrie, NichiforCrainic publicã un amplustudiu , „Politicã ºi ortodoxie“(pag. 77-83). El aminteºte defaptul cã, din pãcate, clerul ba-sarabean a fost încorporat bise-ricii pravoslavnice pentru care„þarul era Cesar–Mare–Preot“,adãugând: „Þelurile spiritualeale ortodoxiei se fãcurã una cuþelurile imperialiste ale auto-cratismului,– lucru pe careDostoiewschi îl admitea, lucrupentru care Mereºcowschi areun cuvânt trãsnet: bisericaþaristã a «confundat trupul luiCristos cu trupul dobitocului».Crainic, un admirator al luiDostoievski, devine în acestcaz un nedrept acuzator. Edrept cã dupã eliberarea dinocnã vocea lui Dostoievski n-amai avut accente antiþariste,dar a susþine cã acesteaadmitea ca þelurile spiritualeale ortodoxiei sã fie contopitecu þelurile imperialiste ale auto-cratismului este o exagerare.Fireºte, pe aceastã temã sepoate specula, dar tãcereadostoievskianã raportatã laþarism nu poate fi confundatãcu admiterea invocatã în excesde cãtre Crainic. Ar fi fostinteresant de aflat cum argu-menteazã Crainic aceastãacuzaþie. Din pãcate, el emiteo sentinþã, fãrã s-o argu-menteze sau s-o nuanþeze.

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (46)

„Nu este nici o problemã înaltã pe careDostoevschi sã nu o abordeze. Dar imediat ceam recunoscut aceasta, trebue sã adãogãm;cã nu le abordeazã niciodatã într'o manierãabstractã, ideile nu existã niciodatã la el decât

în funcþie de individ... De aceia oricât dereprezentative ar fi personagiile sale, niciodatãnu le vedem pãrãsind humanitatea pentru adeveni simbolice.“

André Gide

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu –– PPeeiissaa jj ccoommppoozz ii þþ iioonnaall

ateneu

aprilie 2016 23

N. 4 aprilie 1941, în satulBogdana, comuna Borzeºti,judeþul Bacãu. Profesor, poet,prozator, dramaturg, eseist,publicist, editor, întreprinzã-tor. Este fiul învãþãtorilor Sofia(n. Bibire) ºi Emil Savin, careau cãutat sã-i cãlãuzeascãpaºii spre ºtiinþa de carte ºi oprofesie liberalã. A copilãritperegrinând alãturi de pãrinþi,la ªcoala Bibireºti începândstudiile (1948-1952), în clasa aIV-a avându-l învãþãtor pe tatãlsãu. Mereu cu premiul I înciclul primar, a continuat laºcolile Parincea (1952-1953) ºiChiseta (1953-1955). Admis laLiceul Nr. 1 din Bacãu (1955-1958), se plictisea la ore, aºacã a intrat în conflict cu profe-sorii, iar dupã o trãsnaie s-aretras, angajându-se la SUTBacãu, ca strungar. Deºirenunþase la studii, revine ºi, în1960, absolvã ultimul an laLiceul Teoretic Târgu Ocna. Areuºit la Facultatea de Filologiea Universitãþii „Al. I. Cuza“, darîn anul II a fost exmatriculat.Reprimit, a fost lãsat repetentºi trimis „în producþie“, lucrândla Hidrocentrala Vidraru (1963-1964), apoi ca suplinitor laºcolile din Viforeni (1964-1965)ºi Dragomireºti (1965-1966).Înainte de a deveni directorulcãminelor culturale din Filipeni(1968-1969) ºi Rãchitoasa(1969-1971) a fost bibliotecarla Biblioteca Regionalã Bacãu(1967), interval în care aabsolvit Facultatea de Limba ºiLiteraturã Românã aInstitutului Pedagogic din Iaºi.În 1971 a devenit director alCasei de Culturã din SlãnicMoldova, pânã în 1980 revigo-rând întreaga viaþã culturalã astaþiunii. ªi dacã la Rãchitoasainiþiase „Festivalul de datini ºiobiceiuri ale Vãii Zeletinului“,aici lanseazã, în 1978,„Festivalul de creaþie ºi inter-pretare teatralã“, manifestarece a cunoscut încã 15 ediþii.Din 1980 e conservator laMuzeul de Artã din Bacãu, ca-litate în care, împreunã cuOvidiu Genaru, reorganizeazãCasa Memorialã „G. Bacovia“,iar alãturi de un grup demuzeografi ºi ingineri, ambien-teazã Casa Muzeu „N. Enea“.Evenimentele din 1989 îlpropulseazã în funcþia devicepreºedinte al ConsiliuluiJudeþean al F.S.N. ºi alC.J.P.U.N. Bacãu, din care seretrage în mai 1990, aven-turându-se în economia depiaþã ca întreprinzãtor. În 1997redevine salariat, activând pâ-nã în 2001 ca referent literar,director ºi consultant artistic laTeatrul Bacovia, iar în interva-lul 2001-2003, ca director alBibliotecii Judeþene „C.Sturdza“. Întreaga activitate elegatã însã de lecturã ºi descris, la 17 ani creând primapoezie, iar la 21 debutând cuschiþa Sticla în paginile ziaruluiFlacãra Iaºului, distinsã cuPremiul I al Casei Centrale aCreaþiei din Bucureºti. A rede-butat, cu schiþa Contrapunct,în Ateneu, unde va publicaulterior fragmente de teatru ºialte articole. S-a impus ca dra-maturg, debutând cu piesaProprietatea dv., montatã la

Teatrul Popular din SlãnicMoldova (octombrie 1973,regia Gh. Teacºã), care îi vamai aduce la rampã Fratelemeu mut (1975, r. ValMãnescu), spectacol distins în1978 cu Diploma ATM, Joculde dincolo de ploaie (1977, r.V. Perciun), piesã inclusã înantologia Inscripþii laCântarea României (1978), ºiGinere de import (1984, r. R.Bãrbosu). Saltul de la scena deamatori la cea profesionistã l-afãcut cu Bãtrâna ºi hoþul,adusã în faþa publicului deactorii Teatrului DramaticBacovia (1984-1988, r. MirceaMarin), piesã ce a captat apoiatenþia spectatorilor TeatruluiMic Bucureºti (1987-1989,1991-1992, r. C. Hadjiculea),teatrelor „Al. Davila“ Piteºti(1990-1991, r. Al. Zãrnescu) ºi„Ovidiu“ Constanþa (1991-1992, r. Dan Alecsandrescu),Teatrului „M. Eminescu“Botoºani (1997-1998, r. M.Rogojinschi, înregistrat înaprilie ºi pus în undã de RadioIaºi), Teatrul Valah Giurgiu(2004-2005, r. M. Creþu),Teatrul de Vest Reºiþa (2009-2010, r. I. Prisecaru), TeatrulNaþional de Televiziune (r.Olimpia Arghir), preluat ºidifuzat de TVR Cultural ºi TVRInternaþional, în mai multe rân-duri. Pe scena bãcãuanã aumai fost montate pieseleColegii (1987-1988, r. NaeCosmescu), Te urãsc iubitule(1993-1994, r. DanAlecsandrescu), Ginere deimport (1999-2003, r. C.Dinischiotu), Tu nu eºti trupultãu (2003-2005, r. F.Zãncescu), Doamne, fã caSchnauzer sã câºtige! (2005,r. A. Gãzdaru), Logodniculdin ciorap (2006-2007, r. GeoBalint) ºi Hotel „Far East“(2013-2014, r. D. Zotincã). Încalitate de regizor, F.Zãncescu a transpus scenicaceeaºi piesã (1999-2001),precum ºi Ginere de import laTeatrul „Fantasio“ dinConstanþa (1995-1997), întimp ce A. Ancuþa ºi T.Tudoran au montat Doamne,fã ca Schnauzer sã câºtige!la Teatrul „A. Mureºanu“ dinSfântu Gheorghe (2000), iarregizorul O. Lazãr a oferitieºenilor, pe scena TeatruluiNaþional „V. Alecsandri“ (2001-2003), un spectacol incitant cuFunia sau Comèdia supuner-ii. Urmãrite au fost ºi specta-colele difuzate de TeatrulNaþional de Televiziune (Teurãsc iubitule, 1994, r. E.Todoran) ºi Teatrul Naþional alRadiodifuziunii Române(Greºeala, 1999, r. C.Dinischiotu; Bucuria de a fiîndurerat la Tomis, 1997, r. C.Munteanu), impresionantasuitã a reprezentaþiilor închein-du-se cu spectacolul lecturã îngermanã a piesei Doamne, fãca Schnauzer sã câºtige!,

oferitã de Teatrul „Pygmalion“din Viena (2006, r. G. Þino).Începutã timid, cu includerea înantologia amintitã ºi în volumulcolectiv Teatru (cu piesaOvidiu la Tomis, EdituraEminescu, 1979), adevãrataaventurã editorialã debuteazãcu volumul de teatru Jocul dedincolo de ploaie (EdituraJunimea, 1985) ºi continuã, înaceeaºi gamã, cu Lucruri ºifiinþe (Editura CarteaRomâneascã, 1987), Cãderea– trei moduri de sinucidere(Editura Gamma, 1993),Greºeala (Editura CarteaRomâneascã, 1997), Ginerede import (Editura Expansion-Armonia, 1997), Pagini alese(Editura Plumb, 2000),Tragedii în fond (EdituraPrinceps Edit, 2002), ªtefandupã-amiaza (Editura CasaScriitorilor, 2004), Poarta –The Gate (Editura Psyhelp,2007), Doamne, fã caSchnauzer sã câºtige!(Editura Valman, 2010), TheOld Lady and The Thief(idem, 2010) ºi Hotel „FarEast“ (un caragialâc), EdituraPrinceps Edit, 2012. Acestorali se alãturã volumele de prozeteatrale Funia sau Comèdiasupunerii (Editura Viitorulromânesc, 1997) ºi Jocuri (deunu, de doi…), EdituraJunimea, 1998, volumele deversuri Lamentaþia fructelor(Editura Plumb, 1994) ºi Exilatîn strigãt (Editura Valman,2011; ediþia bilingvã Exilat înstrigãt / Exiled in a scream,Editura Ateneul Scriitorilor,2014), cel de publicisticãAcorduri pentru urechisurde – din însemnãrile unuinaiv (Editura Plumb, 1999),romanul în versuri Evangheliaereticã sau Melec, purtãtorulde nucã ºi de nývas (EdituraJunimea, 2000; ediþia a II-a,revãzutã ºi întregitã, EdituraPrinceps Edit, 2003) ºi roma-nul Gresia albastrã. Artaînfrângerii de sine, vol. 1-2(Editura Raluca, 2009), reedi-tat, în colecþia „Romanele isto-riei“ a Editurii Dacia XXI(2011), sub titlul Impostorul.Arta înfrângerii de sine.Constatând cã „fiecare seîngrijeºte cu disperare de sineºi de ai sãi“, n-a vrut sãrãmânã mai prejos ºi, în 2004-2005, ºi-a reunit creaþiile în mai

multe tomuri, publicate deEditura Casa Scriitorilor, pecare a înfiinþat-o: 1. Teatru.Comedii triste; 2. Teatru.Doamne, fã ca Schnauzer sãcâºtige!; 3. Teatru. Drameistorice; 4. Teatru. Comédiaschimbãrilor; 5. Teatru.Închisoarea de sunete -Comédia schimbãrilor 2; 6.Roman (în versuri).Evanghelia ereticã sauIstoria lui Melec Purtãtorulde Nucã ºi de Nývas înCretinozauria; 7. Jurnal.Acorduri pentru urechisurde. Tot revizuind ºi adãu-gind, a promovat încã o selec-þie, de data aceasta în Colecþia„Opera omnia“ a Editurii TipoMoldova, dar în patru volume:Evanghelia ereticã sauIstoria lui Melec Purtãtorulde Nucã ºi de Nyvas înCretinozauria (2011), Teatru(texte pentru lecturã ºiînscenãri) - 2012, Acorduripentru urechi surde (2012) ºiImpostorul. Arta înfrângeriide sine (2013). A fost, deasemenea, inclus cu poezie înantologiile Visând o corabie(Bacãu, 1983), Icoana mamei(Editura Amurg sentimental,1999), Poezia pãdurii (EdituraOrion, 1999), Creatori dinMoldova de Mijloc (EdituraCasa Scriitorilor, 2005), pecare a coordonat-o, ºi Subsemnul lui Bacovia (EdituraArt Book, 2015), a scris prefeþela volumele Scriitori bãcãuani Ide Eugen Budãu ºi Un om.Preotul Pavel Savin de VictorMitocaru, studiile introductivela volumele Despre stareaautografului. Cãrþi cu olo-grafe (Editura Studion, 2001)ºi Nicu Enea (Viaþa alcãtuitãdin scrisori, articole, poze) –Editura Ateneul Scriitorilor(2015), precum ºi la albumelede artã Ion Mãric (EdituraVicovia, 2008) ºi Nicu Enea.Album monografic (EdituraBabel, 2015, ediþia a II-a,Editura Ateneul Scriitorilor,2015). A avut, totodatã, o acti-vitate publicisticã bogatã, co-laborând cu articole ºi creaþiiliterare la ziarele Deºteptarea,Monitorul de Bacãu (în 2003,redactor-ºef), Pur ºi simplu,Steagul roºu ºi Viaþabãcãuanã, la suplimenteleSymposion ºi Sinteze, larevistele Ateneu, Baadulliterar, Carpica, Conta,Contemporanul, Convorbiriliterare, Cronica veche,Cultura, Feed back, Îndrumã-torul cultural, Oglinda lite-rarã, Plumb, 13 Plus,ProSaeculum, Revistamuzeelor, Spaþii culturale,Vitraliu º.a. Ca editor, a fondatgazetele sãptãmânaleMoldova (1990) ºi Opiniabãcãuanã (1992), revista dedivertisment Cabaret (1990,împreunã cu C. Isac ºi C.Rotaru), revista Teatrul româ-nesc (1997-1998) ºi a reluat,

într-o serie nouã, revista deculturã Cartea (2001-2003), lacare a colaborat cu editoriale,note ºi articole de opinie. Tot însfera mass-mediei înfiinþeazãSTAR B, primul post de radiodin zonã (1992-1995) ºi,împreunã cu un grup de între-prinzãtori, TV Satba-Symbol,primul post TV din zonã cuemitere în eter (1992-1995).De-a lungul timpului are ºi alteiniþiative, între care amintimdoar cele legate de aniver-sarea Centenarului Ion Luca(1994), sporirea zestrei de cãrþicu autograf ºi a bibliografiilorscriitorilor bãcãuani aleBibliotecii Judeþene „C.Sturdza“, înfiinþarea AsociaþieiCulturale „Pavel Savin“(Bibireºti, 1996), a FundaþieiCulturale „Stele Româneºti“(2001), a Editurii CasaScriitorilor (2004) ºi, nu înultimul rând, a Filialei Bacãu aUniunii Scriitorilor (2002), pecare a ºi condus-o, în calitatede preºedinte. Membru alU.S.R. din 1990, a fost nomi-nalizat la premiile acesteia în1998 (pentru „Greºeala“ ºi„Funia sau Comèdia supune-rii, un alt rezumat al SecoluluiXX“) ºi distins cu Premiul „I. L.Caragiale“ la ColocviileNaþionale de Dramaturgie(2003, pentru piesa „Bustul“),activitatea sa scriitoriceascãmai fiind rãsplãtitã cu Premiul Iºi Medalia de aur pentru sce-nariul, regia ºi scenografiaspectacolului „Lecþie de istorie“(1974, preluat de TVR),Premiul I ºi medaliile de aur aleFestivalului Naþional „CântareaRomâniei“ (1979 - tragedia„Ovidiu la Tomis“ ºi 1985 -comedia „Ginere de import“),Premiul ziarului „Deºteptarea“pentru întreaga activitateteatralã (1993, de care s-adezis ulterior), DiplomaMinisterului Culturii laConcursul Naþional deDramaturgie „Camil Petrescu“(1995, piesa „Greºeala“),Premiul „Bacovia“ al revistei„Ateneu“ pentru dramaturgie(1997), Premiul „Opera omnia“(2006) ºi premiile pentru volu-mul „Tragedii în fond“ (2003) ºiromanul „Gresia albastrã –Arta înfrângerii de sine“ (2010)ale Filialei Bacãu a U.S.R. ºiPremiul de Excelenþã „LiviuRebreanu“ al AsociaþieiCulturale Diallog (2011, pentruromanul „Impostorul. Artaînfrângerii de sine“). Munca sade o viaþã pe tãrâmul culturii afost încununatã, de asemenea,cu Ordinul „Meritul Cultural“ îngrad de Cavaler (2004),Premiul de Excelenþã alConsiliului Judeþean Bacãu(2011) ºi Titlul de Cetãþean deOnoare al Oraºului SlãnicMoldova, dar cele mai dragiomagii au rãmas în sufletul sãuaplauzele spectatorilor ºi opini-ile unor critici prestigioºi ce i-aurecenzat opera, incluzându-l îndicþionare ºi în cãrþile lor. Dinpartea noastrã, la ceas aniver-sar, toate cele bune ºi noiizbânzi în plan literar!

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Viorel Savin

Impresia noastrã este cã M.Tournier (n. 19 decembrie2004 – m. 18 ianuarie 2016),în ultimele sale cãrþi mai cuseamã, este înclinat spreautocomentariu. Este vorbadespre reluarea, rescriereaunor simboluri sau mituri pre-cum: pãdurea, gemelitatea,cãpcãunul, insula, cãlãtoriainiþiaticã în jurul cãroragloseazã cu o pasiuneneostoitã: Le Vent Paraclet(1978), o savuroasã autobi-ografie cu eseuri filosofice ºiliterare; Le Vol du Vampire,Petites proses, Picãtura deaur (La Goutte d’or, 1985).

Conºtient cã orice recreereimplicã diferenþa, romancierulnu-ºi propune sã rescriepovestirea în integritatea sa.Nu dublul perfect îl obse-deazã, ci ineditul (Vineri sauLimbile Pacificului, 1967) –roman încununat cu premiulAcademiei franceze. „Caromancier, afirma adeseaTournier, citesc întotdeaunadespre subiectul care mãintereseazã (...) tot ceea ceeste document: istorie, ºtiinþã,geografie“.

René Zazzo, un cunoscutfilosof ºi psiholog, a publicatîn 1960 o carte monumentalã:„Gemenii, cuplul ºi per-soana“. Prozatorul a citit-o, arecitit-o, a avut un interviupublicat cu acesta, ca ºi cumar fi vrut sã demonstreze cãmarile lui romane trateazãtema dublului în diverseipoteze: drama gemenilor,spre exemplu (Les Météores,1975), care odatã despãrþiþi,întrerup jurnalul scris la patrumâini, pe care îl þineau cei doifraþi Jean-Paul. Însã, adevãra-ta dramã constã, în schilodi-rea lui Paul în timpul rãzboiu-lui. Va resimþi de acum înaintemâna ºi piciorul care-i lipseau,îºi va resimþi fratele pierdut,un dublu dureros al geamãnu-lui. De altfel, figurile dubluluisunt o monedã curentã ascrierilor sale (Robinson,

Tiffanges). Scriitorul se joacãcu cititorii sãi, situându-seîntre pastiºã ºi/sau parodie,între déja dit ºi noutate.„André Gide spunea cã nuscrie pentru a fi citit, ci recitit.Eu scriu de asemenea ca sãfiu recitit, dar mai puþin exi-gent ca Gide, nu cer decât osingurã lecturã. Cãrþile meletrebuie sã fie recunoscute –recitite – încã de la prima lec-turã (Le Vent Paraclet,p.189). Ce dovadã mai clarã,mai frumoasã decât Vinerisau Limbile Pacificului, orescriere a lui RobinsonCrusoe de Daniel Defoe! SauVendredi sau viaþa în sãl-bãticie, o altã versiune cititãcu pasiune de elevi.

Suntem în spaþiul hârtieiscrise plinã de semne, dar ºi aunei societãþi invadate deimagini, devorate de fotografii,afiºe, panouri publicitare.Oamenii înºiºi par sã fie dinhârtie. Tournier a vorbitdespre asta în RegeleArinilor, roman de succes,

subiect de film, pentru care aobþinut premiul Goncourt în1970. Absurditatea formalis-mului birocratic a transformathârtia, actele într-un simbol alidentitãþii noastre civile, un felde mit al dublului fãrã de carenu eºti nimic. Suntem incapa-bili sã trãim fãrã documente.Argumentul decisiv caredovedeºte, în cele din urmã,cã eºti tu însuþi ºi nu un altul.Revolta lui Jean (Meteorii) înfaþa oglinzii, ca obiect aldedublãrii, nu simbolizeazãaltceva decât revolta împotri-va alteritãþii. Putem vorbi deun singur caz în care M.Tournier acceptã dedublarea:actele, fotografiile noastre,cartea de identitate. O con-statare pe cât de amarã, peatât de realã: pierzându-neaceste hârtii administrative,simbol al singularitãþii, al uni-citãþii, suntem pe punctul de ane pierde într-o mulþime „indif-férenciée“. Ironia soartei: des-tinul sau societatea ne-autransformat în hârtie. Con-cluzia: suntem oameni de hâr-tie. O dovadã în plus cãmiturile sunt aduse cu dibãcieîn lumea contemporanã, rein-ventate, recreate tocmai pen-tru a traduce melancoliile,dramele, visele, obsesiilenoastre. M. Tournier se trans-formã într-un prim cititor alpoveºtilor sale, ne invitã sã-irecitim creaþia. Ne ajutã sã nune rãtãcim în aceastã bibli-otecã a lui Borges, în careaceleaºi personaje, dar ºiaceleaºi teme circulã de la ocarte la alta. În fond, refacem,ca ºi eroii sãi, o cãlãtorie iniþi-aticã la capãtul cãreia con-statãm cã legendele, miturilemodernizate nu mai coincid.Senzaþia lui déjá connu, cum

am spus, se dovedeºte a fi odescoperire. „Lectura literarã– afirma Adrian Marino - ,devine însãºi literaturã (...), li-teratura constituie doar unfapt de lecturã. Nu este ocauzã, ci un efect direct al lec-turii.“ („Biografia ideii de li-teraturã“, vol. III Dacia, 1994,p.214)

Câtã dreptate aveaTournier când susþinea cã îºidoreºte sã fie recitit o singurãdatã! S-a jucat, s-a amuzatserios cu lectorii sãi, plasân-du-se între acelaºi ºi altul,între repetiþie ºi diferenþã. Ne-aconvins cã de-a lungul opereisale, ce conþine romane, po-vestiri, nuvele, eseuri, întoar-cerea la „acelaºi“ semnificã,în realitate, întoarcerea la„altceva“, la ceea ce estediferit.

Când l-am vizitat în 2005, laChoisel, lângã Paris, undelocuia din 1957, m-a întrebatdacã l-am citit pe filosofulGilles Deleuze. Sigur, citisem„Différence et répétition“(P.U.F., 1985 ). M-a privit lung,drept în ochi, cu nostalgie ºitandreþe, confesându-se: „Afost prietenul meu, ani de-arândul. Différence et répéti-tion este o carte frumoasã,unicã. Numai el putea sã oscrie. Pãcat! S-a sinucis...“

Metamorfozele persona-jelor sale sunt surprinzãtoare.Tiffauges, din „RegeleArinilor“, cãpcãunul, cel carefura copii, devine în cele dinurmã, cel care îi salveazã, ºi a

cãror inocenþã rãscumpãrãcrimele comise de el. Gillesde Rais suportã botezul focu-lui, simbol al renaºterii spiri-tuale (Gilles et Jeanne,1983), o rescriere a istoriei luiJeanne d’Arc.

Cititorul lui Tournier este,dupã pãrerea noastrã, fratelegeamãn pe care l-a pierdut ºiregãsit, cel care l-a ajutat sãrefacã voiajul iniþiatic al cãruisfârºit presupune totdeaunametamorfoza. Trãim cu impre-sia cã rescrierea poveºtilorrelevã dorinþele noastresecrete, care ne unesc ºi neadunã oricât de (in)diferenþiam fi. Ce exemplu mai bundecât dialogul dintre Nadegeºi Goudalle, unicele personajedin Les Amants taciturnes!Cuvintele, dialogurile, dineulîndrãgostiþilor, paradoxal, pecale sã se despartã, clãdesc ocasã de cuvinte, fãcutã dinpovestea lor, creeazã „lite-ratura“ ca panaceu pentrucuplurile în pericol.

Este limpede, M. Tournieriubea cuvintele, fanteziile lexi-cale, ca nimeni altul. Mi-a vor-bit despre arta traducerii –„trebuie sã renunþãm laanalogii, la perifraze, la obi-ceiurile lingvistice din limbanoastrã. Traducerile dinFlaubert, în special, poveºtile– Les trois contes, ºi Zolasunt adevãrate modele delimbã francezã“.

Eu am vorbit cu emoþie, cuexpresii voit alese. Ascultaatent. Era ca un monolog.Dintr-odatã mã opreºte ºi-mispune: „Ce frumoasã fran-cezã aveþi!“ Nu se putea un altcompliment! Îmi vorbea unmembru al AcademieiGoncourt, un filosof de for-maþie, un fost jurnalist al emi-siunilor de radio, ºi asta,înainte de a publica, la 42 deani, primul sãu roman, Vinerisau Limbile Pacificului,1967, pentru care a primit pre-miul Academiei franceze.

Tournier este un adevãratmodel de scriiturã, are dicþi-onarul lui. Era îndrãgostit decuvinte. S-ar putea face undicþionar comentat al po-veºtilor sale. Descifra, copilfiind, etichetele lipite pe bor-cãnelele din farmacia bunicu-lui sãu.

„Cuvinte erau peste tot, peetichete, pe borcane, pe sti-cle. Aici am învãþat sã citesc.ªi ce cuvinte!“ (Le VentParaclet, Gallimard, 1983,p.14)

Maria GRIGORIU

meridiane

FRANÞAFRANÞA

MMaaggiiaa ccuuvviinnttee lloorr