+ All Categories
Home > Documents > Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56...

Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56...

Date post: 06-Nov-2019
Category:
Upload: others
View: 7 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
32
Carmen MIHALACHE Mergem mai departe pagina 2 Violeta SAVU Antiutopie ºi insurgenþã la V. Leac pagina 11 Nr. 599 – 600 www.ateneu.info [email protected] • Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 (serie nouã) • iulie – august 2019 • 4,00 lei • Reproducere din expoziþia „Anatomii subiective“ a pictorului Eugen Dornescu Nicoleta POPA BLANARIU Ce sã vezi?… Tzara arde ºi Dada se piaptãnã pagina 6 Ion BUZAªI Secvenþele unei amintiri. Radu Cârneci pagina 29 Ovidiu GENARU, în dialog cu Adrian JICU: „Ateneul“ a fost o „gaºcã“ de rebeli care, din neatenþie, s-au luat cu literatura paginile 16 – 17 „Revista Ateneu a devenit de mult pentru mine un ingredient al Bacãului, aºa cum sunt Bistriþa, Alecsandri ºi Bacovia.“ Solomon Marcus
Transcript
Page 1: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

Carmen MIHALACHE

Mergemmai departe

pagina 2

Violeta SAVU

Antiutopie ºi insurgenþã

la V. Leac

pagina 11

Nr.599 – 600

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 (serie nouã) • iulie – august 2019 • 4,00 lei •

• Reproducere din expoziþia „Anatomii subiective“ a pictorului Eugen Dornescu

Nicoleta POPA BLANARIU

Ce sã vezi?…Tzara arde

ºi Dadase piaptãnã

pagina 6

Ion BUZAªI

Secvenþeleunei amintiri.Radu Cârneci

pagina 29

Ovidiu GENARU, în dialog cu Adrian JICU:

„Ateneul“ a fost o „gaºcã“ de rebelicare, din neatenþie, s-au luat cu literatura

paginile 16 – 17

„„RReevviissttaa AAtteenneeuu aa ddeevveenniitt ddee mmuulltt ppeennttrruu mmiinnee uunn iinnggrreeddiieennttaall BBaaccããuulluuii,, aaººaa ccuumm ssuunntt BBiissttrriiþþaa,, AAlleeccssaannddrrii ººii BBaaccoovviiaa..““

Solomon Marcus

Page 2: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

Scriam, la jubileul Ateneului,cã Revista nu a fost fãcutãcadou de cãtre nimeni, eaînsemnând „încununarea uneilupte”, dupã cum apãsat aspus-o, în multe rânduri, poetulRadu Cârneci, iniþiatorul serieinoi a publicaþiei bãcãuane.Care a continuat Ateneul cul-tural, fondat în anul 1925 deeminentul pedagog GrigoreTabacaru ºi de GeorgeBacovia. În anii lor romantici,„ateneiºtii” erau niºte tineri ta-lentaþi, îndrãzneþi, orgolioºi,care s-au lansat cu pasiuneîntr-o „foarte specialã aventurãintelectualã”, dupã cum aveasã o numeascã GeorgeBãlãiþã. Credeau în iluzii,iubeau literatura, visau sãajungã scriitori importanþi. Iarunii chiar au reuºit sã-ºi împli-neascã visul. La Ateneu însã,pentru cã despre revistã vor-bim, ei au fost, în primul rând,redactori ºi au fãcut presã cul-turalã, au reflectat fenomenulcultural-artistic din zonã ºi dinþarã, au descoperit ºi promovattinere talente, contribuind, întimp, la afirmarea ºi aºezarea

valorilor autentice. Au avut ideiºi proiecte interesante, cum aufost Festivalul Literar-Artistic„George Bacovia” (a cãruiprimã ediþie, din 1971, a fostun eveniment de rãsunet),Gala Naþionalã a RecitalurilorDramatice ºi Colocviul Criticilorde Teatru, s-au implicat înorganizarea „Salonului cãrþii”din Bacãu ºi în multe alte acti-vitãþi ºi manifestãri culturale.Iar Radu Cârneci, „vioara întâia iniþiativelor”, un constructorde vocaþie, iubitor de prim-pla-nuri (una dintre trãsãturile saledefinitorii, dupã cum aflãm

dintr-un portret creionat decriticul Constantin Cãlin), acontribuit din plin (ºtia sã-iconvingã pe diriguitorii judeþu-lui de la acea vreme) ladeschiderea unei CaseMemoriale „George Bacovia”(unde a fost muzeograf ºi poe-tul Ovidiu Genaru), susþinând,cu multã energie, ºi necesi-tatea amplasãrii în urbe a uneistatui a lui George Bacovia,care a ºi fost realizatã apoi desculptorul Constantin Popovici.ªi s-a gândit la decernareaanualã a Premiilor „GeorgeBacovia”, care au ajuns reali-tate din anul 1984. De atunci,peste o sutã de mari personal-itãþi ale culturii româneºti audevenit laureaþii acestora.

Ateneul, care a fost, de-alungul timpului, un centru deiradiere intelectualã, un fer-

ment cultural, o revistã deschi-sã, generoasã ºi prietenoasã,a patronat un cenaclu decreaþie literarã, a susþinut tineritalentaþi, dornici sã devinã scri-itori, ºi-a extins aria tematicã ºia atras mereu colaboratoriprestigioºi în paginile ei, gãz-duind ºi câteva suplimente,dintre care amintesc Caietebotoºãnene (84 de numere auapãrut aici, timp de ºase ani),Sentinela (cu societatea cultu-ralã omonimã din Vatra Dornei),Vitraliu (publicaþie a Centruluide Culturã „George Apostu”din Bacãu). Multe dintre arti-colele, cronicile, eseurileredactorilor ºi colaboratorilornoºtri, publicate în revistã,alcãtuiesc materia cãrþiloracestora. Dar ºi revista arestudii, monografii care-i suntdedicate ºi amintesc doar bibli-

ografia în douã volumemasive, realizatã, la patrudecenii de la înfiinþare, deMarilena Donea, ºi „O istorievie a Revistei Ateneu”, scrisãde Victor Mitocaru.

Marcãm, în luna august, 55de ani de apariþie neîntreruptãºi 600 de numere. Am primitmulte mesaje frumoase, de laeditorul Revistei (ConsiliulJudeþean Bacãu acordã oatenþie deosebitã instituþieinoastre), de la colegii din þarã,de la colaboratorii ºi cititoriinoºtri fideli. Le mulþumim dintoatã inima. Ne simþim susþi-nuþi. Încurajaþi de ei, cãpãtãmputere ºi încredere. Vom con-tinua sã facem o revistã echili-bratã, cu texte bune, cu spiritcritic, cu atitudine lucidã, înrespectul valorilor. Dinamicã ºiactualã, de acum ºi de aici,respirând aerul timpului, neaºezãm cu faþa spre viitor,proiectul nostru recent –„Ateneu, în dialog” – fiinddestinat tinerilor, cãrora nedorim sã le stimulãm interesulpentru literaturã ºi arte, pentrucultura vie.

Ne-am înnoit aspectul graficºi avem numãrul 601 dejapregãtit. Mergem mai departe,mulþumindu-le cititorilor caresunt alãturi de noi.

iulie – august 20192

eveniment

Carmen MIHALACHE

Mergemmai departe

ateneu – 55

UUnn ssiimmbboollaall ssppiirriittuuaalliittããþþiiii bbããccããuuaannee

Centenarul Casei de Sfatºi Citire „Vasile Alecsandri“

La 31 august 1919, din iniþiativa unui grup de intelectualibãcãuani iubitori de culturã ºi de spiritualitate localã, a luatfiinþã cel mai important (prin forþa programelor lansate ºi prinlarga audienþã de care s-au bucurat acestea în rândul localni-cilor) nucleu cultural pe care l-a avut Bacãul în perioada inter-belicã. În 1940, de pildã, generalul Dragomir Badiu, preºedin-tele asociaþiei (în camerele din faþã ale actualei Case„Alecsandri“, proprietatea sa, aveau loc acþiunile culturale),cerea, la 50 de ani de la moartea poetului, sã fie aºezat, „cuconcursul autoritãþilor locale“, „un semn“ de neuitare. E unuldintre punctele programului asumat de bãcãuani în 2019.

I. DÃNILÃ

Revista de Culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./Fax: 0234-512497 • • e-mail: [email protected] • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia ELENA Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHERedactori: Ioan DÃNILÃ, Adrian JICU (redactor asociat),

Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru • 5948465000072

79

Astãzi, la 55 de ani de la apariþia primuluinumãr al noii serii a Revistei Ateneu, la momentde bilanþ ºi de aniversare, o întrebare se iveºtefiresc: ce a însemnat ºi ce înseamnã azi, dupãmai bine de jumãtate de secol, Revista Ateneuîn spaþiul cultural bãcãuan ºi naþional?

Desigur, la prima vedere am putea spune cã55 de ani reprezintã o vârstã frumoasã ºi impor-tantã, cea a împlinirilor, a forþei creatoare, acurajului ºi a asumãrii. În tot acest timp – încare, din pãcate, banul a înlocuit treptat spiritulºi cultura – 55 de ani înseamnã, în egalãmãsurã, luptã, perseverenþã ºi continuitate.

Dacã ne referim însã la cei peste 90 de anide la apariþia primului numãr al Ateneului cul-tural (revistã ai cãrei membri fondatori suntGeorge Bacovia ºi Grigore Tabacaru, publicaþiaapãrând în perioada 1925-1927), precursorulAteneului de astãzi, aceºti ani înseamnã dejaistorie, tradiþie ºi permanenþã în spaþiul nostrucultural. În cei 55 de ani de activitate continuã,Revista Ateneu a devenit un simbol al spiritua-

litãþii bãcãuane, o adevãratã ºcoalã pentru tine-rii scriitori ºi critici literari, o voce distinctã ºi unspaþiu caracterizat prin libertate de exprimare,verticalitate ºi curaj, într-o lume afectatã din ceîn ce mai mult de duplicitate, fals ºi imposturãintelectualã. Pe lângã toate acestea, RevistaAteneu a însemnat ºi înseamnã oameni, ogalerie de nume ºi personalitãþi ale lumii artis-tice ºi literare contemporane, care au format oechipã, au creat un curent ºi au fãcut sãcreascã ºi sã reziste în timp acest proiect.

Aº dori sã îi felicit astãzi pe toþi cei care aumarcat în cei 55 de ani parcursul ºi devenireaRevistei Ateneu, sã le mulþumesc pentru strã-dania ºi tenacitatea lor din aceºti ani ºi sã letransmit toatã aprecierea ºi recunoºtinþa insti-tuþiei pe care o reprezint, Consiliul JudeþeanBacãu, dar ºi a mea personal.

„La mulþi ani!“Sorin BRAªOVEANU,

Preºedintele Consiliului Judeþean Bacãu

Page 3: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu – 55

iulie – august 2019 3

Stimaþi ºi dragiinimii mele ateneiºti,

Ca un strop de ploaie într-unocean, alãturi de toate urãrileprosaeculiste de viaþã lungã ºicu folos, vã trimit o picãturã dinlunga istorie a facerii uneireviste care, iatã, numãrã 55de ani de existenþã concretizaþiîn 600 de numere! Prilej de aelogia trei personalitãþi aleliterelor româneºti (Urmuz,Saºa Panã, Radu Cârneci, din-tre care cel din urmã ºi-aîmpletit mulþi ani destinul cuacela al Ateneului), dar, maiales, de a aduce un binemeri-tat omagiu zbaterii ce rãmâneascunsã în spatele paginiitipãrite, muncii tãcute, lipsitede strãlucirea publicã, a „fãcã-torilor“ de reviste, zilelor ºinopþilor nedormite, ochilorºubreziþi pe foaia de revistã,orgoliului lor nemãsurat de aînfrunta lipsurile, indolenþa,indiferenþa, atacurile...

La ceas aniversar, ofer citi-torilor Domniilor Voastre unadintre multele scrisori adresateredactorului-ºef, regretatulRadu Cârneci, epistolã datânddin vremea când Ateneulnumãra abia trei aniºori ºi…promitea!

„La mulþi ani!“, stimaþi ºidragi inimii mele ateneiºti,vouã ºi minunatei reviste cucare înfruntaþi vremea ºi vre-murile!

Rodica LÃZÃRESCUredactor-ºef Pro Saeculum

____________

Saºa PanãStr. Dogari, 36 – Tel. 11.99.40Bucureºti 9 (raion 1 Mai)

28 septembrie 1966

Preþuite tovarãºe ºi confrateRadu Cîrneci,

Ca urmare a celor discutatepe scara de servici[u] a Edituriipentru literaturã, m-am aºezatpe lucru. Cred cã voi aveanevoie sã-mi acordaþi – adicãsã-i acordaþi lui Urmuz – douãpagini (ºi încã acelea, cu corpde literã mic). Pentru cã dinUrmuz vreau sã vã trimit„Fuchsiada. Poem eroico-ero-tic ºi muzical, în prozã“. Ebucata de cea mai mare întin-dere a ciudatului premergãtoral curentelor avangardiste (peplan mondial) ºi totodatã cea

mai puþin cunoscutã. Evocareamea va cere ºi ea o paginãpentru cã va mai cuprindeurmãtoarea iconografie ine-ditã: un portret de Perahim, oscrisoare a lui T. Arghezi cãtreDem. Demetrescu-Buzãu ºi opaginã manuscris („Plecareaîn strãinãtate“) a lui Urmuz!

Ce zice onoratul redactor[-]ºefºi tovarãº? E de acord? Pînã laprimirea rãspunsului – care nutrebuie sã întîrzie, pentru cãacest material e destinatnumãrului pe noiembrie alAteneului, lunã în care s-a si-nucis Urmuz –[,]

îi strâng mâna ºi prin el, întregii redacþii.

Saºa Panã_______________

Notã: „Preþuitul tovar㺓Radu Cârneci dã curs propu-nerii, astfel încât în numãrul11 din noiembrie 1966, înAteneu apar, la paginile 8 ºi 9,toate textele despre care îiscrisese Saºa Panã, „evo-carea“ purtând titlul „Urmuz.Simple note ºi rememorãri“.

Zbaterea ascunsãdin spatele paginii tipãrite

LLLLaaaa aaaannnniiiivvvveeeerrrrssssaaaarrrrãããã.... .... ....Mã leagã de revista „Ateneu“ cele mai fragede – întrucât sunt

din copilãrie – amintiri culturale. Aveam puþini ani când am auzitvorbindu-se în casa tatãlui meu, Radu Cârneci, despre înfi-inþarea unei reviste literare la Bacãu. Era forfotã în jur, era exci-taþie între prietenii literaþi ai familiei noastre, erau întâlniri denoapte transformate în vesele banchete poetice... Energiatatãlui meu era mare, entuziasmul sãu pentru acest „copil literar“era molipsitor, aºa încât mi-a rãmas viu în minte anul fast ºi maiales momentul apariþiei primului numãr din „Ateneu“.

ªi iatã cã revista a crescut ºi a rezistat în timp pânã la aceastãaniversare de 55 de ani – o vârstã maturã, care trebuie respec-tatã, aºa cum trebuie respectat rolul de ferment al spiritului cul-tural local ºi de coagulant al unei grupãri de scriitori harnici ºimerituoºi în jurul ei, care i-au asigurat bunul nume, soliditatea ºirezistenþa în timp.

Ca fiicã a Bacãului ºi a întemeietorului celei de-a doua serii arevistei „Ateneu“, dar ºi ca preºedintã actualã a PEN ClubRomânia – care urmãreºte sã dezvolte spiritul de angajare civicãºi politicã al scriitorilor români faþã de actualitatea internã ºi glo-balã –, mã bucur din toatã inima pentru aceastã aniversare.

Magda CÂRNECI

VVVVoooocccceeeeaaaa aaaacccceeeesssstttteeeeiiii zzzzoooonnnneeeeccccuuuullll ttttuuuurrrraaaalllleeee

Viaþa lungã a unei reviste cum este „Ateneu“ înseamnã otradiþie pe care zona aceasta a ilustrat-o dintotdeauna. E o zonãspecific culturalã a României, cu o marcã a ei pe care orecunosc, iar Revista „Ateneu“ este vocea acestei zone, pe caream ascultat-o, am citit-o, am admirat-o ºi în care m-am bucuratsã fiu. Sunt recunoscãtoare pentru cã m-a ales cu premiile sale(sunt mândrã sã am douã premii de la „Ateneu“!), foarte valo-rizatoare, care conteazã în biografia scriitorilor de azi. Îmi dauseama cât de important este ca ea sã-ºi continue viaþa mult maideparte, întrucât numele de critici literari ºi de scriitori care auapãrut ºi apar de 55 de ani încoace în aceastã revistã au intratcu majuscule în capitolele mari ale literaturii române.

„La mulþi ani!“Gabriela ADAMEªTEANU

Cu prilejul împlinirii a 55 de ani de la apariþianoii serii ºi a 600 de ediþii ale Revistei „Ateneu“, vãtransmitem gândurile cele mai frumoase, inspira-toare de noi realizãri, alãturi de cele multeadunate pânã acum. E vorba de o serioasãtradiþie pe care a creat-o „Ateneu“-l iniþial al luiTabacaru ºi Bacovia, aflat azi printre publicaþiileimportante ale þãrii ºi care se impune conºtiinþeiliterare româneºti prin modernitate, spirit critic ºisituare în orizont european. Lumea este în schim-bare, însã revistele de culturã dau mãsura valo-rilor creative stabile ale unei comunitãþi, oferãsuport în recunoaºterea elitelor artistice, iar înaceastã privinþã mensualul bãcãuan are cu ce selãuda. Neîndoielnic, nucleul de scriitori afirmatputernic aici, în ultimele decenii, îi datoreazã mult.

ªtim cã, asemenea altor redacþii din spaþiulautohton, vã confruntaþi cu destule dificultãþi inhi-batoare ºi scepticisme de naturã consumist-mon-dialiste, care nu fac decât sã reactualizeze, în alþitermeni, conceptul moºtenit de „rezistenþã princulturã“. Vã urãm sã vã continuaþi cu aceeaºipasiune ºi orgoliu programul ºi sã vã bucuraþi decât mai multe reuºite.

„La mulþi ani!“, „Ateneu“! „La mulþi ani!“ tuturorredactorilor ºi colaboratorilor!

Cristian LIVESCU,Director-editor al Revistei„Antiteze“, Piatra-Neamþ,

Preºedintele Societãþii Scriitorilordin judeþul Neamþ

• Victor Mitocaru, Theodor Codreanu, Carmen Mihalache,Eugen Uricaru, Radu Cârneci, Cristian Livescu (2014)

Moderniitate, spiiriit criitiic, oriizont european

Se întâmplã adeseori înviaþa unei reviste momentede sãrbãtoare care încu-nuneazã eforturile uneiechipe de a o face competi-tivã ºi valoroasã în spaþiulcultural al unei naþiuni. Unastfel de moment este cel pecare îl trãieºte în aceste zilede august Revista „Ateneu“,care împlineºte 55 de ani dela prima ediþie în serie nouãºi 600 de apariþii tipografice.Publicaþia ºi-a înscris pentruveºnicie steaua pe cerul cul-turii româneºti, încântând

generaþii cu conþinutul sãuvaloros, concomitent cu pro-movarea multor talente scri-itoriceºti autentice. De-a lun-gul a peste jumãtate de secola fost pãstoritã de valoroasecolective de redactori, carei-au dat un conþinut incon-fundabil, profunzime literarãºi valoare esteticã. Omagiu ºideosebit respect din parteanoastrã pãrinþilor acesteireviste: Grigore Tabacaru ºiGeorge Bacovia (din 1925) ºiRadu Cârneci (din 1964),precum ºi tuturor celor care

au trudit pe ogorul fertil alRevistei, fiecare dupãnumele lui, trecuþi înveºnicie. Aceleaºi senti-mente de preþuire ºi urãrile„La mulþi ani!“ ºi „Cursãlungã!“ actualei echipe deredactori, împreunã cu ma-nagerul Revistei, CarmenMihalache, pe care o asi-gurãm de toatã dragosteanoastrã.

Dr. Dumitru Brãneanu,preºedintele filialei Bacãu

a Uniunii Scriitorilordin România

La ceas aniiversar

Page 4: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu – 55

Caampioaannã aa conntinnuitãþiiÎn anul apariþiei Ateneului, sediul cultural bãcãuan funcþiona în

clãdirea zveltã ºi luminoasã din strada Rãzboieni, la numãrul 25,spaþiu pe care poetul Radu Cârneci îl obþinuse probabil de cândforurile tutelare îi încredinþaserã misiunea de coordonator general.Iniþiatorul Revistei pregãtise îndelung posibila echipã de redactoriºi colaboratori, din perspectiva evenimentului ce urma sã sepetreacã. Unii dintre aceºtia lucrau la etajul al treilea ca activiºticulturali, metodiºti ai Casei Regionale de Creaþie, publicaserã pla-chete literare colective, cercetaserã folclorul din zonã etc.

Un impuls decisiv în selectarea valorilor l-a constituit Concursulregional de creaþie literar-artisticã din decembrie 1962, la care s-auafirmat zeci de autori de talent autentic. În vara anului urmãtor,iniþiatorul însuºi debutase editorial cu volumul de poeme Noi ºisoarele, în prestigioasa colecþie Luceafãrul, care va consacra ogeneraþie literarã.

În 1964, întâlnirile din strada Rãzboieni s-au îndesit, din primã-varã pânã-n toamnã, pentru ca la 19 august sã aparã ºi revista,având ca redactor-ºef pe temerarul ei iniþiator. Era prima dupã celedin 1949 ale Uniunii Scriitorilor. Iniþiatorul, un poet remarcabil cuzeci de cãrþi, iar echipa redacþionalã, o campioanã a continuitãþii.

C. Th. CIOBANU,preºedintele Fundaþiei Naþionale „G. Cãlinescu“ Oneºti

Multiple sunt faþetele sub care se prezintã viaþaºi opera celui mai mare scriitor român de pânã laivirea lui Mihai Eminescu. Vor trece ani ºi totnemulþumiþi vom fi de ceea ce am pus ºi mereuam pus la cunoaºterea parcursului biografic, aarticulaþiilor interne ºi a reverberaþiilor externe alecreaþiei sale. O adevãratã epopee, sugeratã determenul vehiculat de trei ani („naº“, DumitruBrãneanu) – Alecsandriada –, îndemnând la per-severenþã ºi la perfecþiune. De câte ori nu ne-avenit sã renunþãm! Ne-a încurajat o vorbã a pãrin-telui Iustin Pârvu: viaþa are douã aripi: iubirea ºilupta. Aºadar, îl iubim pe Alecsandri ºi luptãmpentru a-l legitima mereu ca bãcãuan ºi ca prote-ic autor de literaturã.

Ediþia a III-a a Reuniunilor Culturale a fost unaspecialã: dacã în 2018 celebram cu toatã intensi-tatea Centenarul României Mari, alãturi de bicen-tenarul naºterii ºi de cel al botezului lui VasileAlecsandri (pentru care directorul ArhivelorStatului din Iaºi a adus documente indubitabile,aºezate, în copie – la iniþiativa rectoruluiUniversitãþii „Vasile Alecsandri“ din Bacãu, prof.univ. dr. Carol Schnakovszky –, la intrarea înAula „Vasile Alecsandri“), iatã cã în 2019 avemde sãrbãtorit ceva asemãnãtor. Aleºii judeþeni auaprobat în unanimitate alocarea sumei aferentecumpãrãrii Casei „Vasile Alecsandri“ din Bacãu.Dupã o bãtãlie de 29 de ani, Consiliul JudeþeanBacãu (preºedinte, dr. Sorin Braºoveanu) adevenit proprietarul imobilului ºi a demarat proce-durile de reabilitare a construcþiei. Izbânda,istoricã, ar fi fost salutatã de Eminescu, care neînvãþa cã ceea ce e posibil acum este sigur înveºnicie.

Colocviul inclus în programul ediþiei 2019 aavut o structurã ºi o finalizare aparte. Raportorii ºicomentatorii intervenþiilor acestora îºi gãsesc

contribuþiile în cuprinsul a douã volume, ca într-oscenã deschisã. Deducem cã nu sunt exclusepolemicile, dar într-un climat civilizat, dictat decalmul valorilor. De pildã, în prefaþa pe care amsemnat-o la „Cazul Alecsandri. Adevãr ºi legendãdespre obârºia poetului“, de Liviu Chiscop(Bacãu, Editura „Grigore Tabacaru“, 2013),admiteam cã s-a conturat o adevãratã colecþie delocalitãþi unde se presupune cã s-a nãscut poetul:Bacãu, Basarabia (susþin vehement NicolaeDabija ºi Mihai Cimpoi), Bogdan-Vodã (com.Sãuceºti), Cernãuþi (Ucraina), Coman (com.Sãnduleni), Dumbrava (com. Bereºti-Bistriþa),Iaºi, Luncani (com. Mãrgineni; pledeazã ViorelSavin), Mirceºti, Orãºa (com. Livezi), Poieni(Târgu-Ocna), Târgu-Ocna, Valea Budului (com.Mãrgineni; pledeazã Liviu Chiscop) º.a. (Ordinealocalitãþilor este alfabeticã.) Deocamdatã singuralocalitate care beneficiazã de document esteBacãul.

Mulþumind tuturor iubitorilor de Alecsandri(noutãþile includ ºi afilierea Muzeului Naþional alLiteraturii Române Iaºi, prin Casa Memorialã„Vasile Alecsandri“ de la Mirceºti – inauguratã la9 iunie 1957, adicã exact în urmã cu 62 de ani –,precum ºi a Colegiului Naþional „VasileAlecsandri“, cu a sa rodnicã „Alecsandrianã“), sãne dorim o bunã revedere culturalã în 2020.Doamne-ajutã!

___________________

*Cuvânt-înainte la volumul „Vasile Alecsandri –polimorfismul vieþii ºi operei“ (Bacãu, Editura„Ateneul scriitorilor“, 2019), editat cu prilejul„Alecsandriadei“

Paginã realizatã deIoan DÃNILÃ

iulie – august 20194

alecsandriada

Reuniunile Culturale „Alecsandriada“,ediþia a III-a (Bacãu – Mirceºti, 6-8 iunie 2019)

Alecsandri, sub zodia polimorfismului*

Vasile Alecsandri este unpoet care conteazã pentru mineºi pentru milioane de românichiar ºi fãrã referinþe culturale.Este de ajuns sã iei o carte depoezii de Vasile Alecsandri ºi sãte laºi transportat de versurile luisimple ºi fermecãtoare.Alecsandri în acelaºi timp esteun simbol pentru literaturaromânã; este un clasic al litera-turii române. ªi-apoi cum amputea sã-i punem la îndoialãvaloarea din moment ce l-aadmirat Eminescu? Fiindcã sãai un cititor ca Mihai Eminescuºi sã-þi mai poatã pune cineva laîndoialã valoarea!... Eminescu afost un admirator declarat, dupãcum ºtiu toþi cei care au cititpoezia „Epigonii“, unde estelansatã formula de neuitatdespre Alecsandri: „acel rege-alpoeziei“. Rege al poeziei!... Nuexistã un calificativ mai înaltdecât acesta. Alecsandri, la rân-dul lui, a avut o atitudine ele-gantã faþã de Eminescu atuncicând plutea în aer ideea mali-þioasã cã a apãrut un tânãr poetcare scrie mai bine decât el.Alecsandri a dat o replicã în ver-suri, bine cunoscutã celor careºtiu literatura românã:

„E unul care cântã mai dulcedecât mine?

Cu-atât mai bine þãrii, ºi luicu-atât mai bine“.

Este un exemplu ºi de relaþieîntre doi mari scriitori din gene-raþii diferite.

Alecsandri are o atitudineluminoasã faþã de existenþã.Unii l-au ironizat spunând cã eleste un musafir de lux în mediulþãrãnesc, cã nu cunoaºte greu-tatea muncii la câmp ºi cã vedenumai ceea ce e graþios ºi fru-mos, ca într-o operetã. Eu credcã se înºalã cei care spun asta,

pentru cã Alecsandri procedaaºa-n toate privinþele, deci aveao privire selectivã asupra vieþii:ignora ceea ce este dizgraþios ºiaducea în prim-plan ceea ceeste frumos, dar nu falsificarealitatea, ci selecta. Tot ceeace spune despre munca lacâmp este adevãrat, doar cã elnu menþioneazã ºi ceea ce estegreu, trudnic în munca þãranului.Alþii l-au ironizat pentru faptul cãstãtea la gura focului ºi ascultavijelia de afarã, viscolul, urletullupilor, dar ºi acolo comentatoriiironici se înºalã, pentru cãAlecsandri descrie mai binedezlãnþuirile forþelor naturiidecât unii care le-au cunoscutdirect, înfruntând vijeliile. Aici nuconteazã ce experienþã ai fãcut;conteazã talentul literar. ªidespre Hemingway se zice cãnu a împuºcat lei, dar descriemai bine decât oricine o vânã-toare de lei. Despre Sadoveanuse ºtie cã a fost odatã la un con-curs „Cine scrie mai bine“ de laRevista „Viaþa româneascã“,despre o coborâre cu pluta peBistriþa. În timp ce se aflau peplutã, toþi scriitorii îºi luau notiþe,ºi el dormea. Când s-au scrisreportajele pentru concurs,Sadoveanu a câºtigat locul Ipentru cã a descris cel mai binenu ceea ce a vãzut, ci ceea ceºtia ºi ceea ce ºi-a imaginat întimpul scrisului. Alecsandri esteun mare poet. Are acea simpli-

tate care îl face accesibil; o sim-plitate aristocraticã, nu o simpli-tate a omului necultivat. Are obunãvoinþã faþã de lume, cu unefect benefic asupra cititorului.Este ºi un om de atitudine;piesele sale cu Coana Chiriþasunt valabile ºi azi. Este ºi unom cu umor, este ºi autorul unorscrisori pline de farmec, schim-bate cu prietenii lui. Este un omcare a învãþat ºcoalã la Paris ºia adus-o în România, deci aimportat culturã pentruRomânia. Dar a fãcut ºi exportde culturã, câºtigând celebrulpremiu de la Montpellier, cu„Ginta latinã“, ºi fãcând cunos-cutã România în alte þãri. Nu sepoate sã ignorãm rolul jucat deel în cultura românã. „Românialiterarã“, la care colaborez de

foarte mulþi ani, îi consacrãspaþii întinse; s-au publicat, deexemplu, multe pagini cuextrase din „Istoria...“ lui NicolaeManolescu. Este unul dintrecele mai inspirate capitole din„Istoria criticã a literaturiiromâne“ editatã de Manolescucel consacrat lui Alecsandri.Despre Nicolae Manolescu seºtie cã numai de ironie nu ducelipsã. Totuºi acest om lucid,ironic, care practicã spiritul criticcu dezinvolturã, s-a lãsat ferme-cat de poezia lui VasileAlecsandri. Ar fi multe de spus,însã important ar fi sã-l citim înmod curent. Se pot face multepentru întreþinerea memoriei lui,dar toate se pot face plecând dela citirea operei. Sunt convins cãunii oameni politici care suntinsensibili la posteritatea luiAlecsandri ar înþelege valoarealui doar dacã i-ar citi opera.

Am un mare respectºi pentru Vasile Alecsandri,

ºi pentru Bacãu

Am fost emoþionat ºi foarteîncântat când am aflat cã mi s-aacordat marele premiu alFestivalului „Alecsandri“ dinBacãu. Am un mare respect ºipentru Vasile Alecsandri, ºi pen-tru Bacãu, care este unul dintrecentrele culturale ale þãrii. Nueste un oraº de provincie; esteuna dintre capitalele culturale

ale þãrii. Mulþumesc celor caremi-au acordat acest premiu,care conteazã pentru mine.Este o rãsplatã pentru zecile deani pe care mi le-am petrecut lamasa de citit ºi de scris. Pe dealtã parte mi-a fãcut o impresiefoarte bunã faptul cã autoritãþilelocale sunt sensibile la proble-ma culturii. Iatã, mi-am spus, înprovincie nu sunt numai baronilocali – cum scrie în presã –, cisunt ºi cazuri de mecena, iar înacest caz preºedinteleConsiliului Judeþean poate ficonsiderat un mecena care spri-jinã cultura. Printre altele,împreunã cu Consiliul, a luathotãrârea semnificativã ºi demare importanþã de a cumpãra,de a aduce în proprietatea sta-tului casa în care s-a nãscutVasile Alecsandri, la 14 iunie1818. Aceasta este de fapt ade-vãrata datã a naºterii lui, datãpentru care a fãcut efortul dedocumentare domnul profesorIoan Dãnilã, unul dintre cei maibuni cunoscãtori ai vieþii luiVasile Alecsandri. Nu ºtiu dacãmeritam acest premiu, dar dacãtot l-am primit, îmi place ideeacã se considerã cã l-am meritat.Cei care se ocupã de culturã înBacãu pot conta oricând pemine de acum înainte – ºiînainte, dar lucrul acesta nu seºtia –, ºi dacã pot sã fiu de foloscu ceva instituþiilor din Bacãu,am s-o fac cu plãcere.

______________

*Premiul Opera Omnia„Vasile Alecsandri“ al Reuni-unilor Culturale „Alecsandriada“2019. Transcriere dupã înregis-trarea video realizatã în locuinþaºi în livada lui Alex. ªtefãnescudin comuna Berceni (judeþulIlfov), la 12 iunie 2019

Alex. ªTEFÃNESCU*

Sã-l citim în mod curent

• Nichita Stãnescu ºi Sergiu Adam

Page 5: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

Oraºul Slãnic-Moldova a gãzduit cea de-a XXVII-a ediþie a eveni-mentului dedicat artiºtilor amatori din judeþul Bacãu. Organizatã înzilele de 20-21 iulie de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale, prin grija Consiliului Judeþean Bacãuºi cu colaborarea Primãriei ºi a Consiliului Local Slãnic-Moldova, ma-nifestarea a reunit formaþii de dansuri populare, soliºti vocali ºi instru-mentiºti, precum ºi practicanþi ai meºteºugurilor tradiþionale. S-auprezentat în faþa publicului artiºti din Poduri („Pãunaºii“; instructor,Alina Muncilã), Orbeni („Spic de grâu“; instructor, Maria ªalaru; coor-donator, Costache Popa, primarul comunei), Moineºti („Moineºtean-ca“; instructor, Marinica Ifrim), Bacãu („Ciucurelul“; instructor, MiticãPricopie), Bereºti-Tazlãu (Formaþia de dansuri; instructor, MarianLungu; coordonator, Viorel-Georgian Dumitru), Pãnceºti („Mugurelul“;instructori, Anca Pârvan ºi Ionela Sandu), Sascut-Sat („Doruleþul“;instructori, Simona-Maria Gârmacea, Ioan Ferenþ ºi Ionela Sandu),Sãuceºti („Muguraºii“; instructor, Simona Bolfã), Mãnãstirea-Caºin(„Muguraºii mãnãstireni“; instructor, Cristian Blãnaru; coordonator,Diana Apreotesei), Valea Seacã („Florile satului“), Faraoani (instruc-tor, Iulian Farcaº), Brusturoasa („Dor strãbun“; coordonator, GheorgheRoºu), Gãiceana („Cãrãºelul“; instructori, ªtefãnel Abdula, primarulcomunei, ºi Vasile Buguleþ), Solonþ („Florile din Cucuieþi“; instructor,preotul Irinel Cernat), Oituz (Corul mixt þãrãnesc; dirijor, GheorgheOprea), Sãnduleni („Siminocul“; instructor, Marian Lungu; coordona-tor, Maricica Ardeleanu), Asãu („Cununa de pe Valea Muntelui“;instructor, Robert Costrovanu; coordonator, Camelia Roºu), Agãº(„Muguraºii“; instructor, Robert Costrovanu; coordonator, EcaterinaRaþã) ºi formaþia „Cvintet Mihai Bãlan“.

Ca de obicei, au fost prezenþi ºi meºteri populari din Oituz(Gheorghe Anoca, Tereza Covaci, Anica Fichioº, Elena Boacã, IlianaBalint, Veronica Covaciu, Ionuþ Budãu ºi Maria Budãu), Sãnduleni(Marian ºi Anamaria Lungu) ºi Bacãu (Constantin ºi Silvia Borulea,Niculina Mardare, Mihai Popa ºi Petru Alistar), unii dintre ei reprezen-tând clase externe ale ªcolii Populare de Arte ºi Meserii Bacãu.Prezentatorul evenimentului a fost actorul Florin Zãncescu, managerulC.J.C.P.C.T. Bacãu.

Adrian-Florin MOISÃ

FFaamiliaaanul 55 (155), 2019

Citim cu plãcere de fiecare datã revistaorãdeanã, aflatã la un pas de vârsta suratei dinBacãu: anul 55, respectiv 56. Ne nutrim ºi noi ela-nurile din programul lui Iosif Vulcan, încrezãtor, în1865, de a dezvolta spiritul naþional ºi a contribuila „lãþirea culturii naþionale“. Publicaþia în care adebutat Mihai Eminescu are, ºi în seria a V-a,personalitate, distincþie, rafinament ºi persuasi-une. Se parcurg cu interes editorialele, notele delecturã, interviurile ori poezia ºi proza actualã.„Revista a avut în permanenþã rubrici destinatecultivãrii limbii“ (Remus Zãstroiu, în „Dicþionarulgeneral al literaturii române“, 2005): „Salon,Conversare cu cetitoarele, Sã ne curãþim limba“.„Familia“ din 2019 se aratã îngrijoratã de„efectele reformei curriculare“ privind predarealimbii ºi literaturii române în ºcoalã, subiect asu-pra cãruia vom reveni în revista noastrã. (I. D.)

HHyyperionn4-5-6/ 2019

Este un moment aniversar: 300 de numere.Gellu Dorian aminteºte în editorial: „De la apariþiaei, din ianuarie 1983, revista, sub denumirea de„Caiete botoºãnene“, timp de 7 ani, în acele vre-muri comuniste, a apãrut – ce-i drept, în corpulRevistei „Ateneu“ din Bacãu –, lunar, cu regulari-tate de ceasornic“. Desigur, am preferat acestcitat altora posibile, încântaþi sã amintim legãturadintre Botoºani ºi Bacãu, dintre douã reviste cul-turale, legãturã ce a creat în timp prietenii dura-bile ºi profunde între redactori. „Hyperion“ este laora actualã una dintre cele mai valoroase publi-caþii de profil din þarã, iar într-un posibil top alpopularitãþii cred cã s-ar situa foarte aproape devârful piramidei.

Transmit salutul lor Revistei: Cassian MariaSpiridon, directorul Revistei „Convorbiri literare“,criticul Nicolae Oprea, Arcadie Suceveanu, direc-torul „Revistei literare“, preºedintele UniuniiScriitorilor din R. Moldova, Adrian Lesenciuc,Ioan-Radu Vãcãrescu, Ioan Moldovan, GeorgeVulturescu, Lucian Vasiliu, Carmen Mihalache,Daniel Corbu ºi mulþi alþi prieteni ai Revistei.

În acest numãr gãsim, ca de obicei, multãpoezie: Ioana Diaconescu, Henrieta-MihaelaArtimon, Irina Nechit, Nicoleta Craiete, MirunaMureºanu, Constantin Rupa, Vasile Tudor, MihaiBabei, Cristina ªoptelea, Mihaela Albu, Ovidiu-Constantin Cornilã, Florentina Toniþã, ValentinTalpalaru, Radu Florescu, George Luca, EmiliaIvancu, Dumitru Necºanu, Lucian Balan, AdrianLesenciuc, Marius Oprea. Între prozatori îi gãsimpe Elena Carda, Bicã-Nelu Cãciuleanu ºi pe scri-itorul bãcãuan Viorel Savin.

Trebuie amintitã una dintre rubricile cele maiapreciate ale Revistei, „Eminescu in aeternum“.Participã la realizarea ei: Valentin Coºereanu(Mihai Eminescu – Opere), Mircea A. Diaconu(Titu Maiorescu. Teoria maiorescianã asupra cul-turii), Theodor Codreanu (Eminescologia luiConstantin Cubleºan), Lucia Þurcanu (Poeþi îndialog la Ipoteºti), Corneliu Fotea (Jurnal cuEminescu – 4), Victor Teiºanu (DespreEminescu, într-o abordare din unghi existenþial).

Cronicile literare, eseurile, „memoria culturii“întregesc acest numãr bogat ºi atractiv. (D. P.)

BBucovinnaa literaarã1-2-3/ 2019

Când o revistã de culturã începe cu ªerbanFoarþã, este greu sã-i reziºti. Cu un autograf, închipul unui poem olograf, îºi deschide paginilerevista suceveanã. Bogatã ca întotdeauna,numeroase pagini stârnesc interesul cititorului.Desigur, poeþii mai întâi: Marian Drãghici, YigruZeltil, Vasile Zetu, Costel Stancu, Adrian Voica,Ara-Alexandru ªiºmanian.

Alexandru-Ovidiu Vintilã ne aduce în atenþiedoi „Scriitori bucovineni la ceas aniversar“:Mircea Lutic – 80 ºi Ilie-Tudor Zegrea – 70.Theodor Codreanu scrie despre „Un mare cãrtu-rar ºi ierarh: Melchisedec ªtefãnescu“. EmilBrumaru, la rubrica In memoriam, are parte de oprezentare, dar foarte interesantã este inedita „Oscrisoare de la Emil Brumaru, cel îndrãgostit (înordine aleatorie) de cãrþi, femei ºi fluturi... LiviuAntonesei scrie despre „Cãlãtoria“, un docu-roman, recomandând: „Prozatoarea Lili Crãciun adebutat în forþã“. Pentru încântarea cititorilor,Adrian Alui Gheorghe este prezent cu prozã:„Povestea dramaticã a unui om care avea, la unmoment dat, unsprezece egouri ºi jumãtate“. (D. P.)

ateneu – 55

Vrednniicciie, roodnniicciie,viigooare ccullturallã

De la Familia, care va împlinila anul 155 de ani de la înfiinþare,trimitem tinerei reviste Ateneu –care împlineºte acum, în varaacestui an, 55 de ani de viaþã ºi600 de numere – solie priete-neascã ºi o cununã de admiraþieîn care prindem laolaltã felici-tãrile pentru vrednicia, rodniciaºi vigoarea culturalã a cercurilorde vârstã pe care Ateneulbãcãuan le-a adunat sub cupolasa tipãritã ca pe o avere de au-tenticã strãlucire spiritualã,respectul pentru toþi cei care aufost meºteri ºi calfe în redacþiasa de-a lungul acestui timp cre-ator, pentru doamna CarmenMihalache ºi echipa DomnieiSale ce dau împreunã identitatecontemporanã revistei sãrbã-torite ºi, desigur, solidaritateanoastrã de Familie cu cei de laAteneu ºi cu toþi cei care cred înrostul, deloc neglijabil, al revis-telor de culturã în edificarea uneiautentice spiritualitãþi româneºti,deschisã generos spre univer-salitate.

Cu prietenie ºi bucurie,Ioan MOLDOVAN,

directorul Revistei Familia,Oradea

iulie – august 2019 5

ateneu

GGhhiidduurriimmeettooddoollooggiiccee ((1111))

Didactica limbiiºi literaturii românepentru învãþãmântul

primar, de EsteraNicolescu

S-a pus adesea întrebareacine poate transmite maximumde credibilitate când vine vorbadespre cãrþile de didacticã: unpsihopedagog, un profesor despecialitatea respectivã sau unînvãþãtor/ o educatoare? Rãs-punsul este previzibil: e depreferat ca autorul sã provinãdin zona-þintã ºi sã aibã, ulteri-or, calificarea în disciplina viza-tã. Estera Nicolescu are ambeleatuuri: este absolventã de liceupedagogic de ºase ani (absolvit

la Bacãu, în 1965), apoi de fa-cultate de filologie (la Uni-versitatea din Bucureºti) ºi, înplus, a predat ca învãþãtoare încomuna Strugari ºi la ªcoala deAplicaþie bãcãuanã (din 1975),iar apoi ca profesoarã de limba

ºi literatura românã la LiceulPedagogic „ªtefan cel Mare“ ºica lector asociat la Univer-sitatea din Bacãu. În anul 2003,dupã ce a acumulat un larg fondde experienþã la catedrã (inclu-siv ca îndrumãtoare a lucrãrilorpentru gradul didactic I aleînvãþãtorilor ºi educatoarelor), ascos la Editura „Egal“, în Seria„Studium“ (nr. 3), o carte demetodicã a disciplinei foartebine primitã de educatori, dar ºide studenþii de la colegiile deinstitutori. Reþin cã la pre-zentarea lucrãrii, EsteraNicolescu a rezumat intenþiileactului editorial astfel: „Învãþã-torul trebuie sã fie mult mai binepregãtit decât un profesor, pen-tru cã ºcolarul mic nu arecapacitatea de a se apãraîmpotriva imperfecþiunilor edu-catorului. Iar limba românã – ºimai apoi literatura –, ca achizi-þie intelectualã a unui învãþãtor,

trebuie asimilatã cel puþin lanivelul notei 7 de cãtre un nor-malist“. Înþelegem de aici cã unabsolvent de nota 5 nu ar aveace cãuta în faþa (pre)ºcolarilor,iar cel de nota 6 încã mai are deînvãþat. Ca urmare, „Didactica“de care ne ocupãm dã maximãînsemnãtate domeniului limbiiromâne, în capitole distincte:„Dezvoltarea capacitãþii decomunicare oralã la ºcolarii dinclasele primare“ (pp. 30-71),„Învãþarea citit-scrisului în clasaI“ (pp. 72-107), „Învãþarea limbiiromâne în clasele primare.Aspecte metodice“ (pp. 212-235), „Dezvoltarea capacitãþiide exprimare scrisã a elevilordin ºcoala primarã“ (pp. 236-261).

Lucrarea, „ghid valoros pen-tru educatori“ (ConstanþaDumitriu, Cuvânt-înainte), aasigurat dobândirea compe-tenþelor profesionale la disci-plina de bazã mai mult de undeceniu, alãturându-se celormai izbutite cãrþi de acest felapãrute în Capitalã ori în þarã.

________________*Serie de materiale menite a

pleda pentru reintroducerea lim-bii române în programa de spe-cialitate a liceelor/ claselor cuprofil pedagogic, inclusiv labacalaureat

Bacãul (pre)primar* (XV)

Ioan DÃNILÃ

Festivalul Judeþean de Folclor•• FFoottoo:: AAmmeeddeeoo SSppããttaarruu –– CC..JJ ..CC..PP..CC..TT .. BBaaccããuu

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

Page 6: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

Da, chiar aºa ºi ceva în plus,un subtitlu, Tzara arde ºi Dada sepiaptãnã. Fantoma de laElsinore. O producþie a TeatruluiNaþional din Cluj, menitã sãmarcheze, în 2016, CentenarulDada1.

Aplauze, publicul in picioare...Ceva totuºi îmi rãmâne nelãmu-rit. Ce cãuta acolo Ofelia înstraiele ei lungi, strãvezii, ca onãzãrire suavã dintr-o altã lumesau din alt film? Traversase des-culþã sala în penumbrã ºi urcasepe scena unde pãrea mai pier-dutã decât în Shakespeare. Totulpentru numai o replicã, un suspinde despãrþire, înainte de a dis-pãrea în culise, odatã cu finalulspectacolului: „Adio, dragile meledoamne...“ Clar, Ofelia nu greºi-se intrarea, colegii de scenã nupãreau luaþi pe nepregãtite… Sãfi fost o mostrã de colaj dadaist,mizând, drept încheiere, peasocierea cea mai eteroclitã? Sãfi fost o tuºã de melancolie juve-nilã, colorând finalul spectacolu-lui cu amintirea Liei – nume înecou al eroinei shakespeariene–, cãreia Tzara îi dedica, în 1914,poemul Glas? Pe vremea aceea,Tzara era pasionat, asemeneaprietenilor sãi Marcel Iancu ºi IonVinea, de Arthur Rimbaud carescrisese, la rândul lui, un poemdespre „Ofelia cea albã“. Oricum,tânãrul Tzara era fascinat deHamlet, histrionul tragic, devoratde propriile roluri, ºi l-a invitat peShakespeare în propria lui piesã,Mouchoir de nuages.

Brusc, mi-am amintit cã tre-buia sã fiu deja jos, unde începeadiscuþia artiºtilor cu publicul. Amluat-o repejor pe culoare, de labalcon în stal, ºi, în ritmul paºilor,spectacolul se aºeza puþin altfel.Dacã Ofelia nu era decât efigiaunui epilog redus la esenþial?Dacã tot spectacolul era cronicaunei despãrþiri anunþate? Evi-dent, tzara fusese pârjolitã de unrãzboi din care, ca toatã Europa,va ieºi schimbatã, iar Tzara –arzând etape ale culturii de origi-ne – va depãºi repede o condiþiede estic marginal, instalându-sepe o poziþie de leader al uneimiºcãri care va transforma dintemelii arta secolului XX. Ca sã-midomolesc elanul analitic, am luatseama cã „Tzara arde“, dar,pare-se, nu în focul lumii celei-lalte, de unde se întoarce dupãun secol, pentru o retrospectivã aavangardei. (Aºa-i povestea dinscenã, cu un început de Comediedantescã pe dos.) Iar „Dada sepiaptãnã“ în aºteptarea unui ritu-al de invocare a umbrelor fonda-toare ale miºcãrii dadaiste ºi, prinaceasta, ale artei contemporane.De o sutã de ani încoace, arta numai are astâmpãr în muzeu ºiiese în stradã, dornicã nu atât sãspunã, cât „sã acþioneze“: într-oEuropã sfâºiatã de PrimulRãzboi, Tristan Tzara, Hugo Ball,Emmy Hennings, Marcel Janco,Richard Huelsenbeck, Hans Arpdeschid calea artei contempo-rane, cu insurgenþa lor þintindnepãrtinitor esteticul ºi socialul.Cu sentimentul rupturii nevinde-cabile, spectacolul reînviazã, pede altã parte, o lume ºi o artãapuse, din care urcã spre noidrama elisabetanã, dilema luiHamlet, fragilitatea Ofeliei.

Întrezãritã încã din titlu,Fantoma de la Elsinore pare a numai fi aceea a regelui uzurpat alDanemarcei, cât a teatrului în-suºi, a unui anume fel de teatru,a unui anume fel de a face ºi

înþelege arta în relaþie cu ceea ceo înconjoarã, o inspirã ºi se lasãpreschimbat de ea în viaþa defiecare zi. Din mitra de episcopad-hoc a lui Hugo Ball ºi dinhlamida lui de carton, sumeþitãprin fumul ºi zarva CabaretuluiVoltaire, din mãºtile lui MarcelJanco, inspirate de folclorulromânesc ºi tradiþiile africane, dinfizicalitatea expresiei scuturatede conceptual ºi din „logica întru-patã“ a performativitãþii Dada –elemente simptomatice ale noiimiºcãri, pe care nici spectacolulacesta nu le ocoleºte – se vor ivipop art, pop culture, slam poetryºi, pânã la urmã, postmoderni-tatea ca mentalitate, ca stil deviaþã, ca atitudine. Cu totul, olume altfel, pentru care Ofelia nu-idecât o nefericitã uitatã, zâmbindtrist, încercãnat, dintr-un trecutîngropat între coperþi îngãlbenitede istorie literarã. La dreptvorbind, Alfred Jarry se despãr-þise mult mai puþin reverenþios, lasfârºitul secolului al XIX-lea, detradiþia teatrului clasic, punându-iîn faþã o caricaturã a eroului demodã veche: Ubu roi, cu chipulsluþit de stupizenie ºi cinism, încare Oedipus Rex ºi Macbethsunt rãstãlmãciþi grotesc.

Spectacolul clujean despreFantoma de la Elsinore rãspundefãrã complexe, prin ceea ce s-arputea numi un proiect de cerce-tare-creaþie, la unul dintre aspec-tele spinoase – una dintre „bleste-matele chestiuni irezolvabile“ –ale avangardei: cum vor fi fostspectacolele dadaiºtilor la

Cabaret Voltaire? În acest mediuperformativ incredibil, s-a nãscut,în numai câteva luni, nucleul uneiarte complet noi, în care setopesc toate celelalte ºi careredefineºte opera ca „eveni-ment“. Încercarea specialiºtilorde a reconstitui primele specta-cole Dada se loveºte însã, maipeste tot în lume, de sãrãciasurselor documentare. Începu-turile miºcãrii ºi ale CabaretuluiVoltaire plutesc în ceaþã. Pãrinþiifondatori – sau, în tot cazul, mãr-turiile lor – se bat nu o datã capîn cap. Tentativa lui Tzara dinChronique zurichoise de aîncadra Dada într-o tradiþie aavangardei se loveºte de refuzullui Huelsenbeck, hotãrât sã fe-reascã miºcarea de constrângeriinstituþionale sau comerciale (Enavant Dada). Mai mult, se parecã nu existã înregistrãri ale spec-tacolelor prezentate la cabaretulînfiinþat de Hugo Ball ºi EmmyHennings, în cele câteva luni câta servit el de tribunã dadaistã, dinfebruarie 1916 pânã în varaaceluiaºi an, iar fotografiile suntpuþine. Coup de théâtre, tabloullui Marcel Janco, CabaretVoltaire (1916), care surprindeun astfel de „eveniment“, s-apierdut, pãstrându-se numai niºtecopii fotografice. Una peste alta,primele reprezentaþii dadaiste nusunt a opta minune a lumii, darele rãmân un mister fascinantpentru artiºti ºi pentru public.Drept dovadã, experimentul de laCluj ºi reacþia publicului la Bacãu.

Reconstituirea atmosferei dela Cabaret Voltaire, pe fondulcarnagiului Primului Rãzboi, esteun pariu câºtigat de trupa dinCluj, care, din informaþii dis-parate, incomplete, adesea con-tradictorii, creeazã o lume. Unaipoteticã, dar vibrantã, mustindde viaþã, de ritm, de disperare ºisfidare, de haz de necaz, de sar-casm ºi o brumã de speranþã.Artiºtii o creeazã nu atât din re-plici care se înºirã cuminþi, dupãmomentele subiectului, ca înteatrul clasic. Ci din frânturi defraze care mai mult rãsunã decâtspun, din gesturi care nu decla-mã nici ele, mai degrabã dan-seazã ori se pierd premeditat pedrum, fiindcã n-are niciun senssã le duci pânã la capãt. Sensul eun lux, nu neapãrat o certitudine.Când moartea pândeºte la uºã,când „ne-a acoperit pãmântul luiDumnezeu“, viaþa se cere trãitãaltfel. Pe marginea prãpastiei,mai totul are dreptul sã fiealtcumva – bucuria primarã de afi, dincolo de categorii, dincolo deapriorismele (post)carteziene aleepocii lui Voltaire, care dis-preþuieºte puterea de înþelegerea corpului. E un performancedada despre o lume care ºi-apierdut busola ºi-ºi înghite cuvin-tele pentru cã ele nu mai potspune nimic esenþial, necum sal-vator. Cuvântul amuþeºte saurenunþã, în tot cazul, la ambiþiasensului, mulþumindu-se, maimodest, mai liber ºi mai sincer,sã zornãie, sã murmure, sãscârþâie, ca orice altã învecinarede sunete, pe care corpul o ab-soarbe avid, cu bucuria prezenþeisale în lume ºi cu presimþireaunui sens pe care vorbele dejainventate, corupte de aservirealor socialã, de înregimentarea lorideologicã, nu-l mai pot prinde.De aici, în spectacolul de la Cluj,ca în experimentele dadaiºtilor,inserþiile de poezie foneticã, debruitism, tot ceea ce þine de „cor-porealitatea“ limbajului, de „logi-ca întrupatã“ a lui Merleau-Pontysau de o „propedeuticã somaticãa filosofiei“, pe care o apãrãSloterdijk. Nu puteau, sigur, lipsidin spectacol nici faimosul o gadjiberi bimba, repetat psalmodiat,ºamanic de Hugo Ball în þinuta luide episcop, nici polifonia babilo-nicã, pe mai multe voci ºi în maimulte idiomuri, despre Amiralulcare cautã o casã de închiriat,ecou al unei lumi în care s-auîncurcat limbile ºi miroase a prafde puºcã.

Tzara arde ºi Dada se piap-tãnã. Fantoma de la Elsinorepare a fi un dialog printre rânduricu istoria artelor performative ºitotodatã un experiment „postdra-matic“, reunind ingenios elemen-te de (anti)poeticã Dada: fragi-lizarea (logicii curente a) acþiunii,miza pe elipsã, fragment, ambi-guitate, trecerea componenteiconceptuale a cuvântului într-uncon de umbrã ºi, în schimb,accentuarea laturii sonore a lim-

bajului, de la vacarm la incan-taþie, amestecul de stiluri, limbajeºi registre ale (re)prezentãrii, cualunecarea dinspre teatru cãtreperformance ºi încorporareaunor elemente cinematografice.Decorul e completat cu proiecþiide fundal, secvenþe din filme dearhivã sau înregistrãri recente,care schiþeazã contextul: PrimulRãzboi, boema elveþianã,Cabaretul Voltaire... Sincronizãrisurprinzãtoare între imaginea fil-matã ºi jocul pe scândurã, în faþapublicului, lasã impresia treceriidin film pe scenã ºi invers. Unprocedeu deja verificat, sigur, înlumea largã, dar foarte potrivit ºide efect aici. Spectacolul aduceastfel o evocare dinamicã ºi co-loratã – vizual ºi sonor – a atmos-ferei în care s-a constituit miº-carea dadaistã la Zürich, în plinrãzboi, înainte de a contaminaParisul ºi Berlinul.

În douã vorbe, Tzara arde ºiDada se piaptãnã este o cãlãtorieîn timp. Un timp teribil, cuangoasa provizoratului, a vremel-niciei, a nimicirii… Din toateastea, s-au nãscut o altã lume ºiun alt fel de a vorbi despre ea. Unlimbaj nou, în speranþa cã vomînþelege mai bine ºi nu vom repe-ta vechile greºeli. Ca toatenoutãþile, se pare cã nu rezistãnici el mai mult de trei zile.

Spectacolul a fost creat de ungrup de profesori de laFacultatea de Teatru ºi Film aUniversitãþii „Babeº-Bolyai“, dupãun scenariu de Ion Pop, ªtefanaºi Ioan Pop-Curºeu, pe bazaunor fragmente din opera literarãa lui Tristan Tzara, din faimoase-le lui manifeste (prefaþate ºitraduse integral în limba românãde Ion Pop), din corespondenþamoineºteanului cu ceilalþi da-daiºti ºi din scrierile acestora.Regia este semnatã de ªtefanaPop-Curºeu, scenografia de FilipOdangiu ºi Rareº Stoica, iarcoregrafia de Cãtãlin Codreanu.De video ºi sound design s-aocupat Rareº Stoica. Maestru delumini a fost Jenel Moldovan. Auinterpretat ªtefana Pop-Curºeu,Filip Odangiu, Rareº Stoica,Cãtãlin Codreanu, CristianGrosu. Regia tehnicã, ConstantinPojonie; lumini, Mãdãlina Mânzatºi Ionuþ Maier; sonorizare, VladNegrea.

________________

1. Spectacolul a putut fi vãzutla Bacãu, în noiembrie 2018, încadrul unui eveniment desfãºuratsub genericul Contribuþiiromâneºti la patrimoniul culturaleuropean: Tristan Tzara 55,Benjamin Fondane 120.Evenimentul a fost organizat încadrul proiectului cu acelaºi titlu,derulat în parteneriat de Aso-ciaþia „Artã, Tradiþii, Patrimoniu –Fãrã Frontiere“, Facultatea deLitere a Universitãþii „VasileAlecsandri“ din Bacãu (prinGrupul de cercetare interdiscipli-narã LOGOS, afiliat CentruluiINTERSTUD, ºi Departamentulde limba ºi literatura românã ºiªtiinþe ale comunicãrii), Centrulde Culturã „George Apostu“ dinBacãu, Teatrul Municipal„Bacovia“ ºi Departamentul de li-teraturã, teatru ºi cinema alUniversitãþii Laval din Québec,Canada. În urma unei competiþiide proiecte, programul de laBacãu a beneficiat de sprijinulfinanciar al Ministerului Culturii ºiIdentitãþii Naþionale.

ateneu

iulie – august 20196

• Ioan Burlacu

Nicoleta POPA BLANARIU

Ce sã vezi?… Tzara ardeºi Dada se piaptãnã

Page 7: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

iulie – august 2019

comentarii

7

Nu ºtiu dacã Ion TudorIovian confirmã vreo regulã,însã pentru mine elîntruchipeazã pe de-a-ntregulexcepþia supremã. Evident, nuintrã într-un tipar anume,scapã tuturor criteriilor, iarcând ai convingerea cã îistãpâneºti imaginarul, îþi daiseama cã o sumedenie de alteinterpretãri se pot naºte, toatela un loc formând un soi depalimpsest urzit într-o alchimieproprie, care încã se cere a fidescoperitã. Autorul reuºeºteparcã fãrã niciun efort sã rãs-toarne convenþionalul, sã rein-venteze (post)modernitatea...nefiind postmodern, pentru cãal sãu ego zoroastrian lãrgeºtedincolo de raþiune limitelefiinþei. Mai mult ca niciodatã,discursul poetic se clãdeºtefracturând convenþia, darcapacitând antinomii; în propri-ile interioare, Ion Tudor Ioviangliseazã cu o inteligenþã speci-ficã între un rol ºi altul, reuºindtotuºi sã nu falseze nici mãcarcu un semiton. Ultima carteapãrutã „ºi omul n-a mai scosniciun cuvânt“ demonstreazãpe deplin toate aceste feþe aleunui dostoievskianism ce nuse împacã nici când îºi mãr-turiseºte propriile limite, nicicând argumenteazã falsitateaunui prezent îngenuncheat. Defapt, mai înainte de toate, suntde acord, având presentimen-tul suferinþei fãrã de sfârºit,poetul profeseazã ultimativ opoeticã a autenticitãþii –înþelegem, totul se desfãºoarãchiar în faþa noastrã, oriceregie fiind din start compro-misã.

Iniþial, am fost tentat sãîntrevãd un soi de atitudineanarhicã în raport cu tot ceeace îi determinã existenþa; apoi,treptat, am realizat cã tot acestconstruct în infranegru pre-supune precizia unui chirurg,mai ales capacitatea de „a

rãmâne la toate rece“ – iar aicichiar intrãm în sfera unui para-dox: tragedia este evidentasumatã, vina tragicã esteconturatã în modalitãþi con-juncte, dar strigãtul nu-i rãzbatedecât propriile tenebre. S-avorbit despre faptul cã negrullui Iovian nu este din aceeaºifamilie cu negrul expresiv al luiDany Madlen Zãrnescu. Deacord, în poezie avem de-aface cu un negru care abru-tizeazã la nesfârºit, cu uncuvânt nu foarte fericit, dar lamodã – avem de-a face cu unnegru torþionar. Cititorul nu aredecât sã caute soluþia de a-iaduce într-acelaºi loc comunatât pe Iovian Spintecãtorul,cât ºi pe Don Quijote, cãciambii aleargã de-a lungulaceloraºi culoare. Titlul volu-mului nu poate pãcãli penimeni, întrucât acest om carenu mai scoate niciun cuvânt nueste eminamente un contem-plativ, ci face parte din rarastirpe a celor care ard caNesus. Într-o parantezã poatenu tocmai fericitã, aº spune cãrolul poetului e acela de acoborî la rândul sãu în bolgiilecele mai adânci, un soi deConstantine (personaj cine-matic) cãruia îi stã în putere sãexorcizeze, fie ºi în parte, rãulunor existenþe concentrice.

Acelaºi poet nu are cum sãfie un ignorant, rãmâne profe-tul prin excelenþã, cel care seretrage în faþa indiferenþei ºi

nechibzuinþei lumii. Revin, încãde la primele versuri observãmcum chipul reflectã suferinþa,zbaterea: „m-a privit lungcumva înfricoºat/ de parcã ar fivãzut pe faþa mea/ scrijelatadânc/ un text cu litere vii îndurerile facerii/ despre sin-gurãtate/ despre spaima de afi/ despre vina de a exista/ m-aprivit de parcã/ între douã bãtãide pleoape s-ar fi þesut pe dos/toatã povestea acestei lumi/ deparcã ar fi trebuit sã plec pen-tru totdeauna/ cu textul acelaîn zvârcolire/ neîncheiat“(„cuvintele noastre de toatezilele sângerã“). În sens clasic,Ion Tudor Iovian nu e interesatde formula unei ars poetica; cutoate acestea, aproape cufiecare poem înþelegi cã viaþaînsãºi e în aºteptarea poemu-lui eliberator. „Agãþat cu dis-perare de un vis“ (tot vorbeamde Don Quijote), poetul îºiconºtientizeazã înstrãinarea înraport cu umorile lumii, în timpce frigul devine expresia„autarhicã“ a unei conºtiinþesingulare: „dar eu rãmân/cufundat pânã la gât/ înaceastã lume lângã turnul deapã cu iederã/ agãþat cu dis-perare de un vis// ºi era înasfinþit/ ºi o pasãre cât degetulmic s-a aºezat pe umãr ºi nuavea nicio greutate/ ºi eratãcutã/ ºi aducea cu ea multfrig/ multã irealitate/ penepregãtite s-a aºezat peumãrul meu/ ºi-a înfiptghearele în carne de parcã aiciar fi fost cuibul ei dintotdeau-na/ ºi de atunci aºteaptã nu seºtie ce nu se ºtie pe cine“ sau„ºtiu cã eºti acolo – zice –/ însufragerie la mãsuþa de mahonpãtatã într-un colþ/ cu o ceaºcãde ceai de iasmin în faþã/ ºipriveºti în gol/ în/ golul/ cãscat/chiar în sufragerie/ în viaþa ta/în textul/ în care literele încãn-au îngheþat/ ºi cuvintele noas-tre de toate zilele/ sângerã“.Dintotdeauna mi s-a pãrut cãpoemele lui Iovian recompunîn progresie geometricã datele

primare ale bacovianismului.Gestul parþial mecanic de atrage aici obloanele aminteºtede podul din „Lacustrã“, în timpce prezentul nu e decât o roatãa evenimentelor fãrã de istorie:„nu te lãsa tras pe roata eveni-mentelor fãrã istorie/ nu te lãsaîmpuºcat de glonþul care teurmãreºte de ani ºi ani/ care teva rãpune dacã nu azi atuncimâine/ în scuarul din faþacasei/ dar fã tu asta fã-o tu/ numai deschide nimãnui/ nu-þimai aminti nimic/ trageobloanele/ trage-þi odatãglonþul ãla în cap ºi punecapãt/ ºi pune capãt“ (aceeaºi,„cuvintele noastre de toatezilele sângerã“). Actul suicidale una dintre tentaþiile lugubrece revin, cumva disipat, în variimomente: „de pe policioarãlama briciului îþi face cu ochiul/ºi tu deja îi simþi/ tãiºul pe jugu-larã/ tot mai adânc// de pecimentul de gheaþã al bãiiacum la 5 dimineaþa/ firicelulde sânge bãtând în vineþiu/strigã dupã tine/ speriat demoarte“ („când vor muripãpuºile / se vor închide toateuºile“). Prizonier cu ºi fãrãvrere, aneantizat, eul liricînregistreazã mai degrabãlipsa culorii, albul, negrul,vineþiul º.a.m.d. fiind expresiilemonolite ale unei existenþe uni-formizate: „din alb cu alb tottristeþe/ rãsare/ din negru cusânge/ tot tristeþe/ din negru cunegru iese/ o ºi mai mare tris-teþe […] când va veni moarteanoi vom fi fost deja morþi/ reciînseriaþi raºi tunºi frezaþi/aºteptând sã treacã ziua sã seducã pe pustii visele/ lumea/sã trecem strada/ cu propriilenoastre trupuri pe braþe devatã de sticlã... („din galben ºialbastru nu iese verde ci tris-teþe“) Aceeaºi lume dintre polidisjuncþi recupereazã exis-tenþe-simbol, recurente, cepresupun într-un finalrevenirea Acasã: „din umbragrea a lãstunului pe asfalt/ unbãtrân/ coboarã din când în

când cu fotografia unui copil înmânã/ ºi lãcrimeazã în luminaamiezii/ apoi extrage/ poemulradioactiv al unei tristeþi fãrãleac/ poemul radioactiv alînsingurãrii// din care tu nu veimai ieºi niciodatã întreg“ („ziuaîn care poemul a spart ziduldintre sunet ºi sens“). ªi cinemai suntem în fapt noi, ce amfãcut cu imaginea celuilalt,cum ne-am hrãnit dispoziþiileiconoclaste? Sub semnulimprecaþiei, luãm act cã „vina osã te mãnânce pânã la os/pâinea o sã þi se parã/ maiamarã ca fierea ºi va fi/ fiere/apa acidã te va arde/ dar tu veicrede cã îþi potoleºte setea dea face rãu“. De suntem nea-tenþi, în tot acest raport, doargândul bun pare a fi vremelnic,supus unui timp anistoric, cecurge-n sens invers, florile demai fiind atinse de negrul-sep-tembrie. Reiese aºadar cãviaþa e un poem-menghinã„este timp, a fost timp, dar timpnu va mai fi“ – dar neîntoarcem, cãci spre folosulnostru va trebui sã pricepemdostoievskian cã frumuseþea ºiadevãrul vor salva lumea: „du-te ºi spune-le cã le cunosc rãu-tatea“.

Cu totul aparte ºi oarecumsurprinzãtoare sunt douãpoeme pe care personal lesocotesc de dragoste, unuldedicat imaginii tatãlui (opreumblare liricã prin teoriipost-freudiene – „eºti oscrisoare fãcutã ghemotoc“),unul dedicat femeii: „acumvreau sã mã þii tu în braþe ca sãnu-mi plesneascã de durerecapul/ sã nu plesneascã dedurere cuvintele/ sã nuplesneascã de atâta vis toxiccuvintele/ sã nu mã pierd“(„m-ai rugat sã te þin în braþeiubito“).

Dar peste toate, cu totul sur-prinzãtoare, ca un leac dintrutotdeauna aºteptat, se leagã„poem cu bisturiu înfipt întrelitere“, „ai uitat sã tragi uºadupã Tine Doamne când Te-aidus sã Te odihneºti în grãdi-nã“, „pe când lumina altor iernine urmãreºte încã“, „ai venit laai Tãi ºi ai Tãi nu Te-au primit“– dimpreunã înfãþiºându-ne unalt Ion Tudor Iovian, pe carepuþini l-au intuit, poate cel maiprofund, un Iovian care nudoar cã îl admite peDumnezeu, ci îl cautã cuînverºunare, clipã de clipã.

Marius MANTA

Ion Tudor Iovian – „ºi omuln-a mai scos niciun cuvânt“

•• DDrraaggooºº BBuurr llaaccuu

Revista „Ateneu“ rãmâne, pentru mine, unadintre cele mai frumoase din câte are România!Desigur, este o opinie subiectivã, în primul rând,pentru cã am cunoscut-o în anii tinereþii, cândmã formam ca scriitor. De la redactorii ei deatunci (în anii ’60-’70 ai secolului trecut, iatã) amînvãþat multe lucruri ºi ei mi-au deschis paginileliterare. Tot la „Ateneu“ (unde mergeam adesea,ca la un fel de „oracol“!) am înþeles ce înseamnãmunca în redacþia unei reviste de culturã. Apoi,cu unii dintre redactorii generaþiilor ulterioare,am devenit prieten – relaþie care continuã ºi azi,totodatã regretându-i pe cei dispãruþi...

În al doilea rând, cred cã Revista „Ateneu“este ºi acum una dintre cele mai bune, pentru cãe fãcutã cu pricepere ºi dãruire. Adicã, în lumeaasta haoticã, sufocatã de interese ºi imposturã,„Ateneu“-l continuã sã se raporteze, cuîncãpãþânare, numai la valoare. De aceearãmân un cititor fidel al Revistei ºi un colabora-tor onorat de prezenþa în paginile ei (din pãcate,nu atât de harnic pe cât mi-aº dori-o).

„La mulþi ani!“Emil NICOLAE

ateneu – 55

PPricepere ººi dãruire

Page 8: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

iulie – august 2019

poesis

8

Lecþþiaa

Roada luminii roditoarea roditorilor,roada luminii cântãtoarea culorilorºi reflexiilor iubirii. Astãzi am descoperitbunãtatea ta odatã cu o povestedespre uriaºele elitre ale unei coleoptere, urmãrite de doi ochi albaºtri plutind. Undele râului, din ce în ce mai negre, înghiþind iriºii.

Nu mai are nicio ºansã, gândeºti,cu pãrere de rãu. Pânã când,ca-ntr-un miraj, în centrul vârtejuluidoi, patru, ºase... iriºistrãlucind purpurii.

Stai pe digºi-þi roteºti braþele,iar puiul de lup imitând gesturileajunge la mal.

Cum voi fi aa taa Alcestis

Mã sãruþidoar atunci când buzele-mi sunt plinede sucul dulce al perei coapte.

Tu eºti ca musca. Deschid fereastradupã ploaie. Intri

în aerul meu cald.

Vino ºi aºazã-te lângã mine,când camera ce ne desparte de lumeare douã ferestre poleite cu stele

de gheaþã.

Aº vrea sã-þi deschizi în mine aripileºi-atunci când sunt prea puþin frumoasã,iar corpul meu nu echilibreazã temperaturaîntre tine ºi vremea neprietenoasã.

Fii mie fluture întru fiinþã. Apoi,promit:

voi fi rãcoarea ta,când soarele torid va pârjoli florile câmpului,

voi ficãldura ta,când zãpadaîþi va acoperi mormântul,în care ºi eu...

Câtevaa voci aale fricii

Frica se insinueazã cu voci diferite.Vocea mai joasã e þipãt în vis, teama ce-ai fi doritsã n-o fi aflat.

În zori, frica e silenþioasãca o eºarfã mov de mãtase aruncatã peste o sursã de luminã – ºtii cã oricât de uºoarã ar fide strângerea ei nu poþi scãpa.

Dar e unicã, timidã consolare,mulþi vor spune inutilã, sau cine ºtie,chiar aberantã.

Frica are o voce vibrantã cândînþeapã plãcut. Câtã fricã,atâta iubire. Câtã dorinþã,atâta plecare.

Uºi, ferestre, cheie

Tu poþi sã îmi faci o uºã în fereastrãprin care sã pot trece mai încoace ºi mai încolo

de aer.

Tu poþi sã îmi faci o fereastrã în centrul uºiide la intrarea din faþã

prin care sã pot ieºi trãgând dupã mine începutulde noapte.

În cerceveaua ferestrei am ascuns cheia, fãrãcamã,pe care ai simþit-o rece în pieptul meu

când mi-ai atins sânii.

Pleci. Pleci mai departedecât þara aceasta unde eu nu pot sã dormde ecourile care se-aud din mormintele nea-coperite.

Îndepãrteazã-te de prãbuºirea unui bloc de mar-murã!

Viseazã!Viseazã-mã pe mine! Cum intru tiptil

aducând sfârºitul de luminã,strecurându-mã în aºternutul tãuca sã-þi scot sufletul...

ºi sã mã plimb cu el peste tot

unde eºti tu.

Laa intersecþþie

Am ieºitºi-am gãsitun arici verde nins.

Am intrat, te-am aºteptat,în camera de hotel,pânã târziu.

M-am uitat la un filmcretin

pe un post tvdin care nu am priceput

nimiculpentru cã nu era nimicde înþeles.

Dar cablulîncolãcit ºi negrumarcheazãsfârºitul.

VioletaSAVU

ann II, nnr. 2, iulie 2019

Semnalez cu multã bucurie apariþia celui de-al doileanumãr al Revistei „Context“, publicaþie a Uniunii ZiariºtilorProfesioniºti din România, filiala „Marius Mircu“ Bacãu.Materialele prezente compun o direcþie interesatã deopotrivãde naþional ºi universal, de tradiþie ºi noutate. Din aceastãperspectivã, Cornel Cepariu decompune relaþia dintre indi-vidul obiºnuit, civilizaþia elitistã ºi epoca mulþimii, pornind dela lucrarea lui Gustave Le Bon dedicatã psihologiei mulþi-milor. Gazetar cu state vechi, Mihai Buznea realizeazã larându-i un zigzag inteligent printre realitãþile europene. Maideparte, cu titlu de obligativitate este prezentarea realizatãde profesorul ºi cercetãtorul bãcãuan Viorel Cruceanu, cureferire la rolul României din postura de mediator al pãciibilaterale dintre Egipt ºi Israel: contrar percepþiei interne,diplomaþiei româneºti din anii „comunismului“ i-ar trebuirecunoscute ºi multe merite. Rândurile sunt acompaniate defotografii din Arhivele Naþionale ale Israelului. Discursulpragmatic e îmbrãþiºat ºi prin câteva intervenþii cu tematicãeconomicã, precum cele semnate de Constantin Boºtinã(doctor în economie, preºedintele ASPES): „Ce facem cueconomia României?“, conf. univ. dr. Costel Ceocea – „E unmoment în care fiecare dintre noi trebuie sã ne asumãmniºte roluri care sã susþinã schimbarea“ –, interviu consem-nat de ªtefan Radu; tot în aceastã linie, Dãnuþ Dudu, cu„Bacãul, între Europa ºi un judeþ de tranzit“. Schimbând re-gistrul cãtre zona politicului, demn de interes e interviul rea-lizat de Gheorghe Bãlþãtescu cu fostul europarlamentarMinodora Cliveti – „Un europarlamentar are în primul rând caobiectiv interesul þãrii sale“, dar ºi eseul Minodorei Cliveti:„Avem europarlamentari?“ Treptat, ajungem într-o matriceculturalã: Luciana Pascu-Cârlan, „Dialogul francofon – vectorde comunicare interculturalã“; Romulus-Dan Busnea,„Culturã ºi identitate în Europa. Programul In Context Slãnic-Moldova“. Între aici ºi acolo, între aproape ºi departe, ªtefanMitroi mãrturiseºte în registru liric coordonatele „Satului meuplanetar“, în timp ce ªtefan Radu readuce în discuþie proble-ma elitelor, aflate între jertfã ºi pãcat. Istoricul de artã Pavelªuºarã are o atitudine corectã, mai ales cu privire la repatri-erea semnelor culturale marca George Apostu. CarmenMihalache mãsoarã „Acel grãunte de idealism“, iar spirituali-tatea, în forma ei virtualã, este în continuare re-dimensionatãde pãrintele Constantin Gherasim. Cornel Galben îl aºazãsub statutul de Rex de Dacia pe Sfântul Voievod ªtefan. Neîntoarcem în realitãþile subiective, prin „experienþele fero-viare la nord ºi sud de Bacãu“ ale lui Ovidiu Pauliuc, prin„portretul“ comunitãþii românilor din Cipru (Leonard Popa) oria românilor din Canada lui Eugen Verman. „Cronica limbii“este asiguratã de profesorul Ioan Dãnilã, din aceeaºi cre-dinþã cã „fiecare dintre publicaþiile de culturã în primul rând,ar trebui sã aibã o rubricã de cultivarea limbii“. Am lãsat laurmã ceea ce pentru mine constituie interviul de forþã alnumãrului de faþã: un interviu obþinut de Cornel Cepariu, caresurprinde satisfacþia reuºitelor muzicale ale lui Ovidiu Bãlan,dirijor intrat deja în „istoria locului“.

„Context“, o publicaþie ce trebuie urmãritã, îndrãznesc sãcred cã va fi o voce de luat în seamã pentru o perioadãîndelungatã. (M. M.)

•• DDaann PPeerrººaa ºº ii SSoolloommoonn MMaarrccuuss ((22001111))

• revista revistelor • revista revistelor •

Page 9: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

iulie – august 2019 9

poesis

#

cenuºã peste ochirãsãritul moartea liniºteasânge vlãguit de aerul greu al lumiila început a fost durereasingurãtatea pãmântului proaspãt rãscolitdisperarea alb nesfârºit riduri în piatrã

apoi mãreþia dragostei sfâºierealaptele copacilor înmugureºte vinamila ucidela început a fost întunericul iernii luna singurãtatea

#

trezesc odatã cu fricaîn locul inimii – un animal cu aripimã gândesc la tatãl unui copil fãrã copilãrie

simt spaima în plãmânimâinile adunã frigultatã,un copil fãrã copilãrie e ca ºi cum

nici nu s-ar fi nãscut

#

am lins rãnile am curãþat carnea de viermiam deschis ferestrele nu faceþi nimicjoc eu rolul acestal-am învãþat cu pumnii strânºi gura acoperitã cu pãmânt trupul murdar de frumuseþe iau eu pastilele ºi friguldorm eu în patul vostru mirosind a moarte

#

ai oprit în curtea azilului sã-þi vezi bunicaam deschis portiera sã fumezla geamuri bãtrâni privind în gol(ai vrea mai degrabã sã moarãdecât sã sufere – nimic nu mi se pare mai presus)în faþa meaun pãianjen imensmergând pe-o pânzã invizibilãminute în ºir m-am uitat la el

#

(sã scriemîn numele banalitãþiial ridicoluluidespre tristeþea ieftinãdespre pãsãrile ce dorm în bucãtãriedespre atrocitãþisatul fãrã apeunde zãpada rupe grinzisã scriem despre fragilitateliniºtea cu care coboarã sã-ºi spele mâinile

în fiecaredimineaþã mamele sterpece nu mai pot privi pe fereastrã de fricã

sã nu uite visul în care au nãscutsã scriem despre memorie ca despre laºitate

ºi despre ratãri sã scriem despre cei micicei care nu sunt îndeajuns de bunisã li se dea un numesã scriem doar atunci când s-a spus tot

când moarteane ajunge la umeri atunci sã scriem cândavem fiecare mormântul luiun loc în care mergem sã plângem pe ascuns

unde sã ne distrugem pânã la capãt)

#

fotografii tãiate & pereþi goi(existã un loc în care cineva aºteaptã un semn) dintr-o miºcare pielea mea de sticlã plesneºte în metastaze de frig aºazã-te acolo (eu lipsesc)

#

alegi sã rãmâi când þi-e bine când nu ai de alesrãmâieu sunt copilul dezrãdãcinat am cunoscut graniþelerâsul grotesc al gãrzilor de corppe mãgurã, un trup zdrobeºte ferestre o pasãre,

apoi fricaprietenii îmi spun:fugi, aici þi se ia pãmântul de sub picioareaerul e costisitor(unde-i acasã pentru un animal domesticit la caldpentru rãzboi?)

#

(lui Manon)îþi spun acum: acolo unde clãdeºti tu e un loc mortmi-a zis: cautã în adâncul cãrnii în gãlãgia mâinilor

în neliniºtea lor degeabaumpli sertarele cu medicamente împotriva fricii

ea e aici în bagajulîn care-þi porþi cu mândrie accesoriile pentru trãitaºteaptã cuminte sã vinã bucuria sã te izbeascã

de pereþiantiseptic pentru inimã fluturi pentru viermi cautã

locul în care nimeni nu intrã stai acolopleacã fugiîþi spun acum: trãieºti în singurul loc din care vie

nu vei ieºiam ascultat am început sã râd pânã mi-a fost

peste puterisã mã opresc din plâns peste puteri

sã mã ridic sã fug

LuminiþaAMARIE

Procente din ce în ce mai ridicate din populaþiile þãrilor dinpartea mai civilizatã a lumii (arealul european ºi nord-atlantic, dar nu numai) sunt reprezentate de oamenii pentrucare singurãtatea a devenit o boalã în toatã puterea cuvân-tului. Omenirea, cel puþin în forma în care o cunoaºtem noi,nu a mai avut de-a face cu o astfel de provocare la o scarãatât de largã. Una dintre cauzele ei este creºterea semni-ficativã a speranþei de viaþã: pe timpul lui Henric al VIII-lea,contemporanul englez al lui ªtefan cel Mare, un bãrbat seputea aºtepta sã trãiascã, în medie, cam 35, maximum 40 deani. Cifra s-a dublat abia în ultimul secol... Acest fenomen,combinat cu cel al scãderii natalitãþii, duce la flagelul desprecare unii specialiºti spun cã e mai rãu pentru sãnãtate decâtfumatul a 15 þigãri pe zi. Cum era de aºteptat, cei mai afec-taþi de singurãtate sunt bãtrânii (în Marea Britanie, de pildã,sunt în jur de 9 milioane – 14% din totalul populaþiei ºi 30%din totalul bãtrânilor), dar, la nivel mondial, s-a constatat omare incidenþã a singurãtãþii ºi la generaþia Z, adicã a celorcare au acum 18-20 de ani.

Numãrul din ce în ce mai copleºitor al singuraticilor devârste înaintate care au nevoie de ajutor (nu atât material,cât mai ales social ºi psihologic) devine o problemã ce numai poate fi mult negatã sau bãgatã sub preº de cãtreguverne. Creºterea vârstei de pensionare, ca mãsurã cinicã,dar inevitabilã, a unei modernitãþi nevoite sã îºi confruntecosturile umane nu e suficientã. Trebuie (re)deschiºi ochiiresponsabilitãþii comunitare. Poþi sã o faci într-un mod con-venþional, nepãsãtor, obligând urmaºii sã foloseascã 5% dinvenitul net pentru îngrijirea pãrinþilor sau bunicilor singuri(într-o þarã precum România, acest procent ar fi echivalent,în majoritatea cazurilor, cu o sumã infimã). Sau poþi sãstudiezi mai îndeaproape fenomenul ºi sã încerci sã creezistrategii mai complexe, care sã combine programele oficialecu o stimulare implicitã a conºtiinþei morale ºi a solidaritãþiisociale.

În ianuarie 2018, la doi ani dupã asasinarea, în plinãstradã, „pentru Britania“, de cãtre un neonazist cu problemepsihice, afectat el însuºi de singurãtate, a parlamentarei bri-tanice Jo Cox, în vârstã de 41 de ani, mamã a doi copii,Theresa May a creat, în memoria ei, un minister a cãrui de-numire ne trimite direct (ºi neavantajos) la anumite distopii li-terare celebre: Ministerul Singurãtãþii. Dincolo de grimaseleironice stârnite în presa anglo-americanã, aceastã instituþie emenitã sã ducã mai departe munca fostei deputate laburiste(care conducea cu devotament Comisia pentru combatereasingurãtãþii) ºi sã aducã o alinare sustenabilã oamenilor pen-tru care viaþa socialã este alcãtuitã exclusiv din micile ºirarele conversaþii cu funcþionarele de la supermarket.

Dezideratul acestui minister nu poate fi decât lãudabil:realizarea unor programe de incluziune socialã, prin care sãpoatã fi cultivate valori profund umane precum empatia, pri-etenia, comunicarea. Theresa Crouch, ministrul numit în2018, ºi-a dat demisia dupã un an, în protest faþã de lipsa dereacþie decizionalã politicã din partea unui coleg. Urmaºa ei,Mims Davies, este la fel de loialã cauzei, dar entuziasmulunei persoane nu þine loc de mãsuri eficiente. „Guvernanþiiau identificat o problemã dintre cele mai inefabil umane, darau venit cu soluþia cea mai birocraticã ºi mai rece din lume“,spune un jurnalist american. Înfiinþarea MinisteruluiSingurãtãþii vine în acelaºi timp cu desfiinþarea multor bibli-oteci sau spaþii culturale publice ºi cu tãierea fondurilor pen-tru o serie întreagã de programe sociale, ceea ce induce, peundeva, presimþirea unei sinuoase ipocrizii.

De la distanþã, dintr-o þarã resemnatã de mult în faþapromisiunilor politice nesusþinute de fapte, MinisterulSingurãtãþii pricinuieºte meditaþii mai degrabã orwelliene.S-ar putea încadra bine, stilistic, în ºirul Ministerelor Iubirii,Abundenþei, Adevãrului sau Pãcii din binecunoscutul roman1984, în care discrepanþa dintre aparenþã ºi realitate estedusã la cote maxime de cãtre celebrul Big Brother. În lumeanoastrã „realã“, lucrurile stau altfel, deºi nu mai puþin îngri-jorãtor. Dincolo de sinceritatea ºi seriozitatea unui ministru,oricât de englez ºi de entuziast ar fi el, stã un conglomeratde contexte din ce în ce mai contradictorii ºi mai necontrola-bile, fiecare cu (post)adevãrul sãu. Avem senzaþia din ce înce mai acutã cã, într-o civilizaþie în care umanioarele au fostpuse dispreþuitor la colþul pieirii financiare, intenþiile nobile auextrem de puþine ºanse sã mai devinã realitãþi socialebenefice. ªi nu existã niciun vinovat identificabil.

Elena CIOBANU

Ministerulsingurãtãþii

•• DDrraaggooºº BBuurr llaaccuu

Page 10: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

Centrul de Culturã „GeorgeApostu“ a organizat pe 26 iulie2019, la ora 17.00, la sediulinstituþiei, evenimentul deînchidere a programului inter-naþional de rezidenþe artisticede sculpturã „Albastru“, ediþia aIII-a. Cei trei artiºti participanþi laaceastã ultimã ediþie sunt, ºi deaceastã datã, sculptori de re-putaþie mondialã: NicolaeFleissig (Franþa), Marko Vuksa(Serbia) ºi Tung Min-Chin(Taiwan). Curatorul programuluieste artistul Maxim Dumitraº(România).

La vernisaj, s-a prezentat unfilm despre etapele artistice alerezidenþei din acest an, iarCvartetul „Consonanþe“ a oferitun scurt concert de muzicã cla-sicã. Despre proiect ºi lucrãrilecare vor face parte din patrimo-niul cultural al Centrului deCulturã „George Apostu“, dar ºidespre prolifica activitate aCentrului au vorbit criticul deartã Petru Bejan (prof. univ. dr.la Universitatea „Al. I. Cuza“ dinIaºi), sculptorul MaximDumitraº, Gheorghe Geo Popa(directorul instituþiei ºi iniþiatorulproiectului de rezidenþã),Alexandru Pugna (secretar destat în Ministerul Culturii ºiIdentitãþii Naþionale), NicolaeFleissig ºi Tung Min-Chin.

Marko Vuksa este absolvental Facultãþii de Arte Aplicate, dincadrul Universitãþii de Artã din

Belgrad (2001). Din 2016, esteprofesor asistent la aceeaºi fac-ultate, departamentul Sculpturã.Prima sa expoziþie a avut loc înanul 2001, la Zemun (Serbia).Au urmat alte 15 expoziþii per-sonale, în Japonia, Israel,Serbia. A participat la peste 160de expoziþii de grup ºi bienale(Serbia, Muntenegru, Slovenia,România, Albania, Spania,Franþa, Austria, SUA, China,Germania, Japonia). MarkoVuksa are 24 de sculpturi înspaþiile publice din Serbia,China ºi Japonia. Deþine 12 pre-mii, obþinute în Serbia ºi Franþa.

Min-Chin Tung a obþinutlicenþa ºi diploma de master încadrul Universitãþii Naþionale deArte din Taipei, în 2005, respec-tiv 2009. O serie din sculpturilesale în lemn sunt incluse înbaza de date a Arhivelor de ArtãContemporanã din Taiwan. Min-Chin Tung, deºi un sculptortânãr, a realizat deja 9 expoziþiipersonale, toate în þara sa, aparticipat la 14 expoziþii de grup(Taiwan, Coreea, China,Japonia) ºi la 11 rezidenþe(China, România, Taiwan).Munca sa a fost rãsplãtitã cu 11premii, în Taiwan ºi China.

Nicolae Fleissig a absolvitInstitutul de Arte Plastice„Nicolae Grigorescu“, dinBucureºti. Din anul 1982trãieºte în Franþa. A debutat cuo expoziþie individualã înBucureºti, în 1973. Au urmataproape 90 de expoziþii per-sonale, în 11 þãri (Franþa,Luxemburg, Andorra, Spania,Belgia, Turcia, Germania,Japonia, Danemarca, SUA ºiRomânia), participarea laexpoziþii colective ºi sim-pozioane de sculpturã în 25 deþãri. Are peste 120 de sculpturimonumentale, în toate colþurile

lumii. Sculptorul NicolaeFleissig a primit în 2017, dinpartea Centrului de Cercetare,Documentare ºi Promovare dinTârgu-Jiu, pentru expoziþia„Versant Aleatoriu“, PremiulNaþional „Brâncuºi“.

Maxim Dumitraº a studiat laUniversitatea de Artã ºi Designdin Cluj-Napoca, unde a obþinutmasterul în sculpturã. Estemembru al Uniunii ArtiºtilorPlastici din România ºi alAsociaþiei Internaþionale de Artãdin Paris. A fondat Muzeul deArtã Comparatã de laSângeorz-Bãi ºi este autorulunui proiect unic în þarã, un „satartistic“, la poalele MunþilorRodnei. Maxim Dumitraº estesculptor, pictor, fotograf,cercetãtor ºi curator. Primaexpoziþie personalã a susþinut-oîn anul 1976, iar întâia sa ieºirepe plan internaþional s-a petre-cut în 1990, la Kraslava,Letonia. Maxim Dumitraº a acu-mulat aproape 40 de expoziþiipersonale, peste 50 de expoziþiide grup ºi aproximativ 80 departicipãri la simpozioane ºibienale. Artistul a fost recom-pensat cu numeroase premii,între care se numãrã PremiulNaþional „Constantin Brâncuºi“(2016) ºi Premiul de Excelenþã„George Apostu“ Bacãu (2010).

Douã proiecþii-eveniment, cu douãfilme-document, au avut loc la Ceau,Cinema! 2019, festivalul timiºorean defilm ajuns la ediþia a ºasea: Legea luiIoan ºi Cãlãtorul în timp. La ambele aparticipat ºi Dobrivoie Kerpenisan, unuldintre cei doi co-autori (celãlalt fiindDominique Andreas Faix).

Legea lui Ioan propune un alt fel de avorbi cinematografic despre o „þarãmoartã“. Scenaristul (co-)regizor, unsârb din Banat care a emigrat la mijloculanilor ’70 în Germania, revine anual însatul de unde a plecat, Sânpetru-Mare(judeþul Timiº), abia din 1989. Cu ochi depoet a filmat – în iarna lui 1993 –fizionomii, cadre din naturã, naturãmoartã ºi geografii suburbane (ce pardesprinse din Zona ºi polaroidova-poroase ale lui Tarkovski, din neorealis-mul italian ori din Palmele lui ArturAristasyan) ºi rurale (ce amintesc deKusturica sau de Þapinarii luiCarmazan). Geometrii poetice ºi o sur-prinzãtoare picturalitate contemplativãce aminteºte de privirea lui Iosif Demiandin Apa ca un bivol negru sau Fefeleaga.Sonde pentru extracþia petrolului ce teduc cu gândul la combinaþiile audio-vizuale din Siberiada lui Koncealovski.Sound-ul electronic pare desprins dinpoemul simfonic, compus ºi interpretat lasynthesizer pentru Siberiada, de EduardArtemiev (colaborator apropiat al luiKoncealovski, Nikita Mihalkov ºiTarkovski). În contrapunct, vedem câte-va secvenþe din telenovela Dallas, com-pania petrolierã Ewing, reluatã la TVRimediat dupã 1990. Douã moduri diferitede a valorifica resursele petroliere.Sondele din film, aflãm, aveau sã fieînchise pe la mijlocul anilor ’90.

Zilieri veniþi din colþuri îndepãrtate deþarã, tineri care pleacã din sat la oraº(mai exact: în suburbia cea mai insalu-brã a Timiºoarei, cu blocuri stas aseme-nea celor din secvenþa de început aBalanþei lui Lucian Pintilie), pentru un traimai puþin mizer. ªi care, în faþacãminelor de nefamiliºti unde s-au

mutat, cresc porci ºi orãtãnii. Un privile-giat director de abator ºi oropsiþi ai sorþiice-ºi câºtigã traiul din vânzarea de sticlegãsite la groapa de gunoi a oraºului. Vitelovite în moalele capului cu un fel detârnãcop (noile tehnologii de sacrificare,prin electrocutare, încã nu erau cunos-cute pe atunci). Porci înjunghiaþi deCrãciun. ªi, mai presus de toate, oirezistibilã afecþiune ºi preþuire a autorilorpentru acest pãmânt.

Apocalipsa dezintegrãrii ameninþãoameni, locuri, destine, chiar ºi zona detipul acelui „terminus paradis“ sau„hipopotam al lui Iov“, ca în filmul luiLucian Pintilie din 1998. Într-un astfel deloc (biserica sârbeascã din satul natal),autorul filmeazã slujba de pomenire abunicului sãu la un an de la plecareaacestuia „acolo unde nu este nici durere,nici întristare, nici suspin“. Ioan estegroparul satului, de a cãrui lege –nescrisã – nimeni nu scapã. Chipurile fil-

mate sunt pitoreºti, ai spune chiar „nefo-togenice“ (aºa cum sunt chipurile filmatede Iosif Demian în primele sale douãlung-metraje realizate ºi în calitate deregizor: O lacrimã de fatã ºi Baloane decurcubeu sau cele din Vânãtoare devulpi, de Mircea Daneliuc). Ilustraþiamuzicalã conþine, în contrapunct, atâtjocuri populare bãnãþeneºti, cât ºiarmonii mozartiene.

Printre cei reîntâlniþi în crâºma satuluiîl vedem pe surdomutul Miloº, un bãrbatsingur ºi analfabet în vârstã de aproape70 de ani, care n-a vãzut niciodatãlumea din afara satului sãu. Toate rudelei-au murit ori sunt plecate în occident. Îie dor mai cu seamã de sora lui, cea careîl îngrijise pânã sã plece – cu 30 de aniîn urmã – în America. Miloº este perso-najul din Cãlãtorul în timp, cel de-al doileadocumentar prezentat la Ceau, Cinema!în ultima zi de festival, desfãºuratã printradiþie în singurul cinematograf sãtesc

modernizat din România – cel de laGottlob, o comunã aflatã la o distanþã de20 de kilometri de satul natal al (co-)regizorului. Karpenisan îi propune ocãlãtorie în America, pentru a-ºi reîntâlnisora. Camera înregistreazã pregãtirilede dinaintea cãlãtoriei, drumul la auto-buzul care-i duce la oraº, cãlãtoria cutrenul, apoi cu taxiul pânã la aeroport,cãlãtoria cu avionul, din nou drumul cutaxiul pânã la hotelul din New York. Miloºnu are nici noþiunea timpului (nu înþelegediferenþele de fus orar), nici a spaþiului(când ajunge în America, e convins cãapartamentul de hotel unde stã este, caîntreaga clãdire, a regizorului). Asistãmla un adevãrat ºoc cultural. Ajuns în„Lumea nouã“, „cãlãtorul în timp“ esteasaltat de imagini de televiziune (acasãnu are televizor), de reclamelepanourilor publicitare de pe strãzi, desiluetele zgârie-norilor din Manhattan.Dupã mai multe peripeþii (regizorul nu osunase în prealabil pe sora lui Miloº sãanunþe vizita), fraþii se reîntâlnesc – pen-tru doar câteva minute – în parcareaunui fast-food. Sora locuieºte într-un azilde bãtrâni, are diabet ce necesita untratament medicamentos la fiecare patruceasuri. Nu face parte dintre cei careºi-au vãzut cu ochii visul american. Laînceput se speriase ºi a refuzat întreve-derea, crezând cã va trebui sã aibã dinnou grijã de fratele ei. A acceptat-o abiacând a primit asigurãri cã Miloº se vaîntoarce în satul sãu natal. Miloº s-aîntors ºi – ne spune regizorul – a maitrãit doar câteva luni. A murit împãcatdupã ce, fãrã sã mai spere, ºi-a maivãzut o datã sora.

Documentarele lui DobrivoieKerpenisan, realizate împreunã cuDominique Andreas Faix pe baza unorfilmãri din 1993 ºi 1995, mai pãstreazãîncã mãrcile stilistice ale docu-mentariºtilor poeþi de dinaintea ereiDiscovery, când nu erai nevoit sã teînregimentezi în formate fixe din care numai poþi ieºi.

arte

iulie – august 201910

Rezidenþa „Albastru“,la a treia ediþie

Marian-Sorin RÃDULESCU

Umbre ale strãmoºilor uitaþi,la Ceau, cinema!

Page 11: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu

iulie – august 2019 11

Deja onoratã în acest an cudouã premii importante –Premiul Radio-România Culturalpentru Poezie ºi PremiulRevistei „Observator cultural“pentru poezie –, cartea lui V. Leac„Monoideal“ (Bucureºti, Ed.„Nemira Publishing House“,2018), apãrutã în colecþia„Vorpal“, coordonatã de SvetlanaCârstean, face într-adevãr notãdistinctã în peisajul poetic con-temporan. Nu atât pentru cã aravea o altfel de tehnicã stilis-ticã, deºi s-ar putea spune ºiacest lucru, ci mai ales pentrubogatul conþinut de idei, ceeace se întâmplã mai rar înpoezia actualã. „Monoideal“ eun volum solid, am puteaspune ºi eterogen, fiind con-struit pe mai multe voci. Esteremarcabil în acest volum cumautorul gliseazã de la confe-siune la observaþie ºi/sauexperiment, de la narativitatela oralitatea de tip slang sauchiar lirica asemãnãtoare so-netului. Pentru cei care se vorfi întrebând ce înseamnãmonoideal, chiar autorul oferã,pe la mijlocul cãrþii, în poemul„bad or worse“, definiþia ter-menului: „zona numitã mono-ideal: un loc unde þi-ai transfe-rat/ speranþele ºi plãcerile“.Sigur cã pentru a prinde sensuldirecþionat de autor, accentultrebuie pus pe „transferat“, pecare-l vom titra ca „abando-nat“, abandonul, singurãtatea,izolarea fiind caracteristicepostumanismului. Aºadar, mo-noideal este o antiutopie.

Poemul-manifest cu care sedeschide cartea, scris în forþã,cu nerv contestatar, e grav ºiconvingãtor: „Ce facem noi, ceifãrã ambiþie, cãrora ne plac/monologurile interioare iraþi-onale?/ Noi, cei care ºtim cãsuntem prinºi în meschinãrie ºiobosealã/ ºi orice lucru ni separe imposibil ºi îndepãrtat?//Ce facem noi ãºtia prinºi înblocaj, veºnic nemulþumiþi?/Când se întâmplã sã avem osearã miºto,/ ni se pare cã totule atât de uºor iar, mai târziu,/când rãmânem singuri, murimîncet ºi fãrã sens“. Cãutareasensului, ignorarea acesteicãutãri de cãtre omul contem-poran, alunecarea permanentãîntr-o iluzie neproductivã,depersonalizarea, lipsa deidentitate le întâlnim nu doar înacest text, intitulat sugestiv„zona distruºilor“; sunt ele-mente asupra cãrora autorulrevine. Decupãm ultima dintrecele opt strofe ale poemului, pecare într-o cronicã publicatã în„Observator cultural“, AlinaPurcaru l-a numit „poem alexasperãrii, un adevãrat hit alvolumului“: „Noi, cei care n-amvrut niciodatã sã ne matu-rizãm;/ care n-am vrut sãcunoaºtem ridicolul ºi lipsa desens./ Ce facem noi, cei caren-am înþeles schemele ºi-amrãmas/ blocaþi pentru totdeau-na, aici, în zona distruºilor?“Totuºi, tonul general al volu-mului, foarte bine sudat ºiexcelent organizat, nu esteatât de expansiv, vulcanic ºi

invaziv cum se întâmplã înacest „hit“. În poemele nara-tive, povestite uneori la per-soana I singular sau plural,alteori la persoana a III-a,conþinând multã imagisticã,tonul e de regulã grav, resem-nat ºi trist. În micile naraþiuniscrise la persoana I, autorul nueste întotdeauna el subiectul,ci, la fel ca în dramaturgie, îºiimagineazã monologurile inte-rioare ale unor personaje. Eroiidin „Monoideal“ sunt oameniconfuzi, blazaþi, compulsivi,apatici, sictiriþi, indispuºi,revoltaþi, dar în general fãrã ati-tudine de luptãtori, inadaptaþi,mizantropi, abulici; într-un sin-gur cuvânt, nefericiþi. E oschimbare de registru a poetu-lui V. Leac, care-ºi obiºnuisecititorii cu stilul sãu încãrcat deun umor fin, dar ºi placid.„Monoideal“ pãstreazã nuanþede umor, dar ºi-a modificatstructura; e acid, chiar caustic.

Printre temele abordate senumãrã emigraþia ºi problemelecu care se confruntã emigranþii.Trataþi în noua þarã, în care îºiduc zilele, fãrã respect,pierzându-ºi stima de sine, lip-siþi de identitate, ei se transfor-mã în workers, roboþei careexecutã activitãþi fizice pânã laepuizare: „Aici în zonã nuexistã femei, doar/ workers.Noi nu spunem nimic, îi evitãm/ºi muncim din greu“. Suprave-ghetorul induce nu doar senti-mente de încarcerare ºi claus-trare; pare un spirit malefic, unCaron, dar unul din prezentulnostru alterat, care ºi-a schim-bat vechea luntre cu un binoclucu care, deºi e invalid (infirmi-tatea fizicã trebuie extinsã lacea sufleteascã), poate contro-la ºi monitoriza demiurgic:

„Suntem supravegheaþi/ dedrone ºi de un bãtrân invalidcare stã mereu/ în fereastrã cuun binoclu militar pe genunchi“.Se insinueazã aspiraþia de aieºi din angoasa destrãmãrii,dorinþa de evadare din spaþiulstrãin devenit treptat ostil, pro-iecþii spre restabilirea echilibru-lui familial: „Toþi ºtim cã într-ozi vom pleca de aici. Suntem/atât de convinºi cã am începutsã facem cumpãrãturi,/ cadouripentru prieteni ºi pentru fami-lie. Ne încãrcãm/ bateriile înfelul ãsta, ne înºelãm sufletulpãcãtos“. Un poem puternic ºireprezentativ despre emigraþieeste „Sera“, care descrie o ziobiºnuitã de muncã, lucrãtoriifiind angajaþi pentru smulgereaburuienilor. Dar rutina e zdrun-cinatã de apariþia unei buruieniuriaºe drept în mijlocul serei.Metafora este de excepþie,este inevitabil sã nu asocieziimaginea cu cea a unei miste-rioase sperietori de ciori ºi sãnu te gândeºti la o interpretarechristicã: rãstignirea lui IisusHristos pe cruce. De altfel, unuldintre muncitori, „iraþionalulMatotelo“, dorindu-ºi sã sesalveze de tirania rutinei, alegesã lase buruiana acolo, la loculei, ca un simbol ºi al desþe-lenirii etnice. Când locul esteplivit de jur împrejur, unicitateaºi singurãtatea buruienii,ironizatã drept „garden boy –spiritul serei“, devin cople-ºitoare. Dar totul se reaºazã înraþionalitatea gregarã odatã cuapariþia ºi intervenþia suprave-ghetoarei, pe care, delocîntâmplãtor, o cheamãChristin. E o ironie bineînþeles,cãci ea joacã rolul unei iude.Din pãcate, bunul, iraþionalulMatotelo nu reuºeºte sã-ºi

apere mentalitatea nonconfir-mistã; cedeazã, transformân-du-se într-un laº, aºa cum înpovestea biblicã a cedat ºiPilat din Pont. Ceea ce-l uma-nizeazã însã este înneguratapãrere de rãu: „Christin,supraveghetoarea, a ajuns lanoi dupã/ pauza de 5 minutede la ora 18.00. A verificatsera/ ºi a întrebat: «Ce-i cuplanta aia rãmasã acolo,/ înmijlocul serei? Ce se întâmplã,de fapt, aici?»/ Matotelo i-afãcut semn sã-l urmeze.// Dacãîi priveai din spate pe cei doi,îndreptându-se/ spre buruianarãmasã în mijlocul serei, puteaijura/ cã sunt un cuplu ideal. Ceau discutat ei acolo,/ lângã gar-den boy, nu ºtim. Imaginea lorera din altã poveste./ Tipa s-aaplecat la un moment dat ºi asmuls buruiana.// A ieºit dinserã cu faþa triumfãtoare. Toþizâmbeau/ când a trecut pelângã ei, însã nimeni nu a scoso vorbã./ Matotelo a rãmasacolo, în mijlocul serei, în con-tre-jour./ O siluetã neagrãdespre care nu ºtiai ce sãcrezi“.

Atât „Sera“, cât ºi alte poeziidin volum: „Undeva la graniþacu Olanda“, „Tot ce conteazãpentru noi“, „Gazonul“, „Vino ºiaratã-mi stelele“, „Puþin timpmai târziu“, „Paznicul“, „HotelCosmos“ sunt cinematice, potfi scenarii de scurtmetraje,unele dintre ele cuprinzând ºiscurte dialoguri. „Vino ºi aratã-mistelele“ e despre fragilitatea ºiinstabilitatea omului modern,despre falsitate, decepþie ºidezamãgire. „Paznicul“ e osatirã la adresa unui spiritînregimentat. Paradoxal, trãsã-turi negative ca „tãcerea“(adicã acceptarea necondiþio-natã), „ostilitatea“ (rãutatea)sau „indiferenþa“ (blazarea) potgenera o nuanþã de mister,personajul fiind captiv într-oîmpietrire greu de descifrat.

V. Leac îºi fractureazã une-ori textul cu afirmaþii sen-tenþioase/ expresii aforistice:„Cele mai grele lovituri de laprieteni vin“, „Capitalismul e ungazon perfect tuns“, „Compa-siunea e moartea nihilismului“,„Onorurile aduc îmbãtrânireprematurã“, „Pot merge înrecunoaºtere pentru cã nimeninu mã recunoaºte“, „Se spunecã tradiþia te scuteºte de ima-ginaþie ºi judecatã“, „Cele maimiºto lucruri din lume rãmânnevãzute“ º.a.

„Monoideal“ conþine ºi câte-va poezii mai vesele, foarte rit-mate, cu oralitate de tip slangcum am menþionat deja, unelesituându-se pe linia discursuluiautorului din anii 2000, discursdespre care ne vorbeºte poetaCosmina Moroºan pe copertaa patra a cãrþii: „La începutulanilor 2000, V. Leac mediaraportarea la un alt tip de ime-diat în poezie: cel al infrafe-nomenelor ºi obiectelor friso-nând, al entropicului umilvorbind ca dintr-o discotecãetern mobilã ºi aproape fãrãtradiþie“. E o dovadã clarã cãautorul se poate juca frumos ºiinteligent, candid ºi savuros.Dar valoarea volumului„Monoideal“ consider cã stãmai mult în poemele sale ceconþin mai mult sau mai puþinsubsidiar revolta, acele poemeîn care suntem copleºiþi de oradiografie severã dar sincerãa prezentului: abisul fãrâmiþãriitimpului, tristeþea pierderii ide-alurilor, anihilarea nevoii acutede sens, superficialitatea ºimefienþa indivizilor. Impresi-onant este ºi grupajul de poeziiintitulat „Oþetarii“. Metaforicvorbind, aceºti formidabilicopaci au frustrãri, tabieturi ºitare specifice omului contem-poran: „Parcurile ºi zoneleverzi administrative/ nu suntpentru noi./ Noi iubim ruina ºidispariþia civilizaþiei./ Unii spuncã nu suntem decât niºteparaziþi agresivi,/ rezistenþi lapoluare, indiferenþi faþã deviitor.// Toamna ne transformãîn desenele unui copil neînþe-les./ E riscant sã te arãþi cã eºtiviu ºi aproape casant./Înlocuim absenþa fãrã pretenþii/adaptabili ºi rezistenþi/ ca omiºcare clandestinã, ocupãmteritorii ºi/ Instituþii moarte“.

Violeta SAVU

Antiutopie ºi insurgenþã

la V. Leac

•• IIooaann BBuurr llaaccuu

Page 12: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu

iulie – august 201912

Iatã un eveniment aºteptat! Revista„Ateneu“ împlineºte 55 de ani de la apariþieºi adunã în raftul ei 600 de numere. O ade-vãratã zestre! ªi ce frumos ar fi fost dacãs-ar fi bucurat de el, de acest eveniment, ºiSergiu Adam. Pe mine mã leagã de Revista„Ateneu“ toate amintirile frumoase cu poetulSergiu Adam. Un bonom, un generos dinpuþinul pe care-l avea, o prezenþã discretã,deºi îl vedeam, în juneþile mele, mai pestetot, alãturi de regretatul Laurenþiu Ulici, celcare ºtia sã ºi-i apropie pe toþi cei carefãceau fondul valoric al evenimentelor cul-turale din þarã. Dar, iatã, nu s-a putut ca elsã mai treacã peste cîþiva ani, pentru a sebucura împreunã cu noi.

N-am publicat prea des în Revista„Ateneu“. Dar din 1983, cînd în interiorul eise nãºtea, ca într-un marsupiu, Revista„Caiete botoºãnene“ – o idee a lui SergiuAdam ºi a lui Lucian Valea, amîndoi regre-taþi, ambii sprijiniþi de Gheorghe Jauca,preºedintele culturii botoºãnene la acea

vreme –, de atunci, am publicat frecvent înacel supliment. Dupã 1989, acesta adevenit Revista „Hyperion“, care, ºi ea, aîmplinit anul acesta 37 de ani de la apariþieºi a fãcut 300 de numere. A fost un începutbun ºi un moment prielnic de a afla ºi eu cegust au banii cîºtigaþi din scris. SergiuAdam avea grijã de fiecare datã sã-miplãteascã, lunã de lunã, colaborãrile, fiecele din paginile revistei la care trudea, fiecele din paginile „Caietelor botoºãnene“. Nuera mult, dar era o gurã de aer pentru bi-bliotecarul cu salariu mic ºi o familie deîntreþinut. Dar nu numai pentru atîta lucru îiport recunoºtinþã lui Sergiu Adam, ci pentrumulte alte fapte de care îmi aduc acumaminte cu plãcere: desele întîlniri din cadrul

„Zilelor Eminescu“, în ianuarie ºi iunie, celedin cadrul „Scriitorilor pe meleaguri natale“,la care era invitat de fiecare datã, apoi juri-ile de la „Porni Luceafãrul...“, din 1982 ºipînã hãt spre anul 2000, alte ºi alte prilejuri,care au fãcut din el corpul comun cu ceeace reprezenta Revista „Ateneu“.

Acum, cu o tenacitate demnã de urmatºi cu o energie debordantã, CarmenMihalache, pe care o ºtiu de pe vremeacînd lucra la teatrul botoºãnean, face caRevista „Ateneu“ sã fie pe piaþã una dintrecele mai bune reviste literare din þarã. Cu oechipã restrînsã ºi colaboratori profesioniºtiºi credincioºi, ea reuºeºte sã aducã în faþacititorilor de reviste literare – din ce în cemai puþini – „Ateneul“ bãcãuan, sã facã o

micã parte a lumii fericitã, atîta cît mai poatefi fericitã aceastã lume ce aºteaptã sãciteascã pe hîrtie lucruri proaspete ºi de ca-litate. Elegantã ºi în acelaºi format A3,Revista „Ateneu“ aminteºte de buna calitatea revistelor de culturã din þarã. ªi asta pen-tru cã echipa din jurul lui Carmen Mihalachea înþeles cã o astfel de tradiþie nu trebuieschimbatã de dragul schimbãrii sau alintrãrii în pas cu moda ultimelor tabloide, cisã conserve valori ce dau viaþã lungã uneireviste ºi speranþã de intrare în timp a lite-raturii pentru care apar.

Îi doresc Revistei „Ateneu“ ani lungi ºibuni de apariþie, cît mai multe numere în raf-turile cîºtigate pe merit în bibliotecile litera-turii române, cît ºi lui Carmen Mihalacheputere de muncã ºi inspiraþie!

4 iulie 2019, BotoºaniGellu DORIAN,

redactor-ºef Revista „Hyperion“

Vârstã plennaarãVine o vreme când fapta nu mai þine pasul cu gândul… Gândul

e iubire, fapta e putere… De aceea întârziem, uitãm ºi uneoripierdem trenul!

De când am pãºit prima datã în urbea lui Bacovia, am simþit unacasã, un altfel de acasã decât cel din Bucureºtiul meu de toatezilele. „Un nu ºtiu ce ºi un nu ºtiu cum“ s-a culcuºit, iatã, în mineºi brusc, în faþa ceºtii de cafea, îmi amintesc cã zilele asteaAteneul care m-a primit cu toatã cãldura în paginile lui împlineºteo vârstã plenarã. Inima mea vrea din rãsputeri sã mai batã pasulcu inima lui ºi uneori mai reuºeºte. „La mulþi ani!“

Iulie 2019, BucureºtiNora IUGA

„Ateneu“, prima revistã pe care am pus mânaca puºtan de zece ani, unul interesat cu fervoarede tot ce se întâmpla în jurul lui, a fost ºi cel din-tâi contact al meu cu marea culturã. „Fereastrã“de la care am privit fascinat cãtre nuanþele spiri-tului omenesc, dar care m-a îndemnat sã deschiduºa cunoaºterii, sã ader practic la bucuriile toniceemanate de investigaþia ori de polemica culturalã.Cele spuse par, probabil, ceva exagerat. Dar,urmãrind semnãturile celor care, de-a lungul celor55 de ani de la redescoperirea revistei, au punc-tat gânduri ºi idei inedite în fiecare numãr, sepoate detecta cu uºurinþã ºi valoarea culturalã agrupului de tineri literaþi ºi entuziaºti, bãcãuani oriveniþi din diverse colþuri ale þãrii, pentru a reim-pulsiona demersul întreprins de G. Bacovia ºiprofesorul Tabacaru. Cred cã acel moment aînsemnat ºi începutul revalorizãrii lui Bacovia.Consider cã „Ateneu“ s-a înscris ºi prin acestdemers în istoria publicaþiilor culturale dinRomânia. Însã, fapt certificat de aprecierile ºicolaborãrile primite de la personalitãþii din þarã ºide peste hotare, oamenii de la „Ateneu“ au con-tribuit, de asemenea, ºi prin lansãri de nume ces-au dovedit perene în literatura, critica ºi istorialiterarã, estetica, plastica, istoria, filozofia, socio-logia româneascã, cã ºi-au înþeles menirea.

Remarcabil este ºi faptul cã au reuºit sã strã-batã, continuu, cu tenacitatea ºi cu bucuria de aîmpãrtãºi valori, chiar în perioade mai dificilepolitic. Remarcabil este ºi faptul cã redactorii dela „Ateneu“ s-au dovedit, de-a lungul anilor, ºioamenii ai cetãþii, evocând în editoriale, tablete ºiinterviuri viaþa la cota „detectivi ai clipei prezente“,excelând ºi în speciile publicistice ce þin de jur-nalism. Au contribuit, astfel, la apariþia ºiînscrierea în performanþã, în ani, a numeroºiziariºti bãcãuni.

Cu un palmares apreciat, stimat, invidiat, decontinuitate ºi valoare, redactorii actuali aiRevistei „Ateneu“ susþin, în continuare, cu talentºi destule sacrificii, într-o perioadã de concurenþãmaximã ºi în domeniul periodicelor, istoria uneipublicaþii ce oferã o notã distinctã în România cul-turalã actualã.

„LA MULÞI ANI!“, ATENEU !Fiþi încrezãtori în demersul vostru, pãstraþi-vã

pasiunea tonicã ce oferã conºtiinþa necesitãþiieforturilor fãcute cu tenacitatea bucuriei de adeschide noi ºi noi momente de provocãri cultu-rale. Acestea sunt ingredientele reuºitei de a con-tinua editarea unei publicaþii ce a intrat în istoriaculturalã a þãrii.

Cornel CEPARIU,preºedintele filialei Bacãu a U.Z.P.R.

Sunt aspecte care au rele-vanþa lor, mergem înspredetaliu cât mai des ºi încãpuþin, compunem sau des-compunem, ca parte ori caîntreg, urmãrind serializarea,dar mizând întotdeauna peaccident. Drumul de acasã laatelier. Capul de porumbel caelement esenþial într-un par-curs de fiecare datã altfel: câþimerg pe jos ºi câþi pepicioarele altora, cât de multar trebui sã te deplasezi capreambul, pregãtire pentruînceperea lucrului, rememo-rare apoi a motivelor întâlnite.Ce considerã pictorul impor-tant sã aleagã, dupã ce criteriise ghideazã atunci cânddeosebeºte aspectul particu-lar pe care alþii nici nu l-au luatîn seamã? Cum se face cã doiartiºti foarte apropiaþi, desi-gur, atât de altfel în mai tot auajuns sã fie? Studiul faþã cureveria, metoda alãturi deimprovizaþie, expresivitateafluiditãþii uleiurilor potenþatãde aluzii la materiale gãsite.Pe bicicletã sau cu maºina,cafeaua slabã pe care doarpoezia o va îndulci, detaºareaºi entuziasmul în mãsuriegale, atât cât trebuie, nimicîn plus. Dragoº Burlacu: pic-turã cu suprafeþe netede,

apãsãri nestãpânite, culoareîmblânzitã de griuri, þinutãîntr-un fragil echilibru contro-lat în permanenþã de tensiunicreate în puncte vulnerabile.

Atingerile mãtãsii întrerupteferm de rugozitãþile pastei,pasaje subtile acoperiteaproape cu totul sub domina-toare treceri abrupte, clipa

împrejmuitã cu gard, dezvelitãapoi în faþa tuturor fãrã ascun-ziºuri. Ioan Burlacu: hârtia casuport cu trimiteri discrete lavolumele obiectelor sale,monocromii cu accente muzi-cale, adãugiri de tot felul.Prim-planuri, anatomii, bes-tiare, stilizãri, metamorfozesunt doar câteva propuneriluate aproape la întâmplaredin materialul selectat, oprivire îngãduitã asupralucrurilor importante sau maipuþin iubite, expoziþie a tuturordenumirilor posibile. Cares-au spus ori nu s-a îndrãznit,lumi descrise aºa cum autoriile-au vãzut ori le-au dorit.Privitorului îi revine sarcina dea se cufunda în acest dialog,de a naviga între cele douãmaluri apropiate-îndepãrtate;sã fie poet dar ºi om de ºtiinþã,nimeni nu-i va da formula deînþelegere fiindcã nu e unasingurã: fiecare va trebui sã odescopere pe cea care i sepotriveºte. Locuri familiaresau capul de porumbel?

Constantin ÞÎNTEANU

„Un punct, douã cercuri“, Galeriile Karo

Locuri familiaresau capul

de porumbel?

Ateneu este (ººi) o ººcoaalã de jjurnnaalism aautenntic

ateneu – 55

Vaalori ce daau viaaþã lunngã unnei reviste

•• DDrraaggooºº BBuurr llaaccuu

•• NNoorraa IIuuggaa ºº ii IIooaannaa NNiiccoollaa iiee ((22001177))

IIIInnnneeeeddddiiii tttt

Radu Cârneci

Arborele-DDomnnArborele-DDomnn• s-a scris pentru Emmi •

... ultima-i frunzã m-a durut duiosArbore-Domn trista armoniossuspinul palid vreme scuturala rãdãcini spre veºnicirea sacãtre acei ce odihnesc sub-jos –ultima-i frunzã m-a durut duios…

(... ce primãveri de sâni legãnãtoare, ce veri în sânge lung-mistuitoare,ce roditori am fost, ce fructe-aleseam pus pe masa toamnelor-mireseºi ce banchete risipind odoarece ierni tânjind la clipa viitoare…)

… te duci ºi tu, cum toates-au tot dus

îmbogãþind mereul meu apusîntârziind spre capãtul de drumtot mai sãrac ºi mai bogat acum,tot mai sperând la mugurii ce nu-s!te duci ºi tu cum toate s-au tot dus...

Bucureºti, octombrie 2010

Page 13: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu

iulie – august 2019 13

Odinioarã, pe când nuºtiam cã voi fi redactor alRevistei Ateneu ºi nici nu mãîncerca vreo intenþie de alucra în redacþia publicaþiei(neavând nume, cum s-arzice), odatã ce nu debutasemeditorial, gândul cãrþii, alacelui timp neasemuit, recu-perat, se insinua totuºi în sin-gurãtatea-mi, asemenea uneistãri de graþie îndelung aºtep-tate. Mult mai târziu, aflându-mã în redacþie – când uniidintre cei ce istoviserã laelaborarea primelor numeredin noua serie a RevisteiAteneu plecaserã spre altetãrâmuri ºi îndatoriri, publi-caserã cãrþi ºi deveniserãnume sonore, apreciate caatare de critica literarã –, eumã gãseam întârziat în ciuda-ta ficþiune, descoperind cufiecare nou numãr, în aglo-merarea paginilor, proiecþiaacelei cãrþi fabuloaseocupând întreg fundalulînchipuirii. Un fel de pom alvieþii sã fi fost straniaîntruchipare, care se ridicaameþitor în vãzduhuri albastreºi din ai cãrei nenumãraþimuguri se dezvoltau fremãtã-tor mulþime de pagini. Valuri,valuri, paginile uriaºei cãrþi sedeschideau la nesfârºit. Nupãreau a fi foile unei „operedeschise“, ci ale unui tom cese deschidea continuu,asemenea unui perpetuummobile funcþionând din tim-puri imemoriale. Domnule, îþispuneai, dar asta-i cunoscutaimagine a bradului încremenitpe stâncã, troienit, rezistândtimpului în bãtaia vântului ºi aploilor. Nu era vorba denivelul calitativ care ar sepa-ra, bunãoarã, revista decarte, aceasta din urmã

indicând superioritatea firii ºia spiritului, începutul ºisfârºitul, biblia extrasã dinînþelepciunea milenarã.Dinspre acel absolut se reco-mandau paginile revistei,înspre acel absolut planau,visându-se încorporate când-va în miezul cãrþii fabuloase.

Meditam la diverse titluricare ar fi putut proba, poate,veridicitatea substanþei uneiastfel de închipuiri, fãcând-omai accesibilã interpretãriicomune. De pildã, era de pre-supus cã „timpul pierdut“ din

coloanele revistei devenea cuîndreptãþire „timp regãsit“ înmarile pagini proiectate peboltã ca niºte aripi ale cãrþiizburãtoare prin vãzduhulînchipuirii. Poetul OctavianVoicu îmi destãinuia câteceva despre iniþiativa adunãriide manuscrise de la scriitoriibãcãuani cu scopul orga-nizãrii unei expoziþii. O uriaºãfolie de papirus, îmi imagi-nam, ascultându-i sugestia.Un alt poet bãcãuan închipuiascrierea unei cãrþi prin adãu-garea perpetuã de noi con-

tribuþii de la fiecare dintre ceisolicitaþi. În ceea ce mãpriveºte, mã gândeam cãmulte numere tematice dinRevista Ateneu, alãturatefiind, ar fi dus la alcãtuireamarii cãrþi imaginate.Redacþia poposea periodic îndiferite centre ºi astfel con-tribuþiile locale ar fi putut dasens unitãþii în diversitate. Ununivers enciclopedic ar firezultat din alãturarea atâtorcapitole ºi subiecte.

Lãsând însã la o partediversele perspective ceapropiau revista de carteaimaginatã ca o viitoare posi-bilitate, este de înþeles cât delesne era sã-mi imaginezcalea regalã urmatã denenumãraþii muguri spre asfârºi în fortificarea coloaneimedulare, adicã a cãrþii ceavea sã fiinþeze în curând.Dar orice elan spre totalitatecuprinde deopotrivã muguri ºitulpinã, sevã ºi fruct, frunzãmiºcãtoare ºi rãdãcinã sta-bilã. În orizontul existenþei, caîntr-un cerc, extremitãþile îºidau mâna. ªi totuºi, titlulacestor rânduri nu putea ocoliinterogaþia.

(Revãd cele scrise aici ºinu pot înlãtura luciul vetust alcãrþii din poveste, cu atât maimult cu cât GalaxiaGutenberg se apropie de ori-zont, iar zborul triumfal altomului uriaº cedeazã loculpropagãrii undelor electro-magnetice ºi ecranului calcu-latorului. Cartea imaginatã aobosit în timp. AsemeneaAlbatrosului din poem, seîmpiedicã. Unde îºi va gãsiliniºtea? Dinspre sau înspreabsolut?)

Prima ediþie a cãrþii „O istorie vie aRevistei Ateneu“ a apãrut la jubileulRevistei, în 2014 (la Editura Ateneul scri-itorilor, Bacãu), dar Victor Mitocaru areluat lucrul la ea, cu pasiunea cercetãrii,acribie de arhivar ºi cu multã nostalgie,pentru cã a fãcut parte din redacþie, fiindlegat sentimental de aceasta. De aceea,reconstituirea lui nu este una de tip

monografic, fãrã seva vieþii, dupã cum elînsuºi mãrturiseºte, ci este o scrierecomplexã, având autenticitate, o curgerefireascã a mãrturiilor ºi, în plus, culoareasentimentelor. Victor Mitocaru este unbun povestaº, care alege maniera impre-sionistã pentru „a picta“ întinsa pânzã pecare se desfãºoarã istoria frãmântatã aunei reviste, mixând documente, aspectede istorie socialã ºi culturalã, fapte realecu imagini, cu nuanþe ce redau acel cevafoarte particular din atmosfera redacþiei.ªi totul îi reuºeºte de minune, „O istorievie a Revistei Ateneu“ fiind o lecturãdeopotrivã interesantã ºi captivantã, cu ocaldã nuanþã afectivã. Victor este un per-sonaj din istoria povestitã, cu reacþiile, cuamintirile sale legate de una sau alta din-tre întâmplãrile relatate, strecurând, peici-colo, ºi câte o anecdotã. Cum el esteun om cãruia nu-i lipseºte umorul, dim-potrivã, scenele ºi cei implicaþi în ele suntexcelent surprinse, au expresivitate ºi îþirãmân în memorie. Talentul ºi puterea sade evocare sunt dublate de foarte atentaºi pãtrunzãtoarea privire a unui înzestrat

portretist. El creioneazã în câteva liniisigure profilurile celor care au constituitprima redacþie, alãturi de Radu Cârneci,iniþiatorul seriei noi a Revistei (desprecare scrie cu multã consideraþie ºi cuempatie), ajungând ºi la echipa de astãzia Ateneului. Îi amintesc aici doar pe câþi-va dintre cei de la începuturi: GeorgeBãlãiþã, Sergiu Adam, Ovidiu Genaru,Constantin Cãlin, Vasile Sporici, GeorgeGenoiu, Mihai Sabin, Stelian Nanianu,Eugen Uricaru, Calistrat Costin. În cazulmultora – ºi la cei din nucleul Ateneului,ºi la redactorii actuali –, autorul istorieiRevistei, aflatã în plinã desfãºurare, seopreºte ºi la cãrþile lor, în scurte ºi perti-nente prezentãri.

Victor Mitocaru are un punct devedere personal, bine argumentat,asupra a ceea ce s-a numit „grupareaAteneu“ (în capitolul „Grup, grupare, indi-vidualitãþi“) ºi o înþelegere cuprinzãtoare,aprofundatã a întregului complex defapte, de evenimente care au marcatjumãtatea de veac a unei „foarte specialeaventuri intelectuale“, aºa cum pãrea laînceputuri revista bãcãuanã. Cartea sa,construitã cu pricepere ºi pasiune, rod alunei minuþioase munci de cercetare,include ºi alte secþiuni de interes docu-mentar numite „Bacovia în sãrbãtoare“,„Recuperãri, reconsiderãri“, „Noi ramuri“,cât ºi lãmuritoare note ºi comentarii, înfinal fiind ataºat un foarte util, ca instru-ment de lucru, indice de nume, titluri,infrastructurã culturalã.

Carmen MIHALACHE

Mai mult decât o monografie

Victor MITOCARU

Dinspresau înspreabsolut?

•• VViiccttoorr MMii ttooccaarruu ºº ii AAddrr iiaann JJ iiccuu

Atenneul nnostruCincizeci ºi cinci de ani de viaþã ºi 600 de numere...Un copil care s-ar fi nãscut odatã cu importanta revistã ar fi astãzi un bãrbat gata

sã se îndrepte, în pas forte, spre aria vârstei cãrunte, împovãrat de nobila grijã dea revedea stiva celor 600 de numere care i-au presãrat timpul ce i-a fost dat...

Sã trãiascã ºi unul, ºi altul, stiva sã se înalþe, pentru ca sufletul sã aibã reazemde mulþumitã odihnã ºi sufletul, ceruri de visat!

C. D. ZELETIN

O revistã vieÎn aste vremuri „elegiace“, bocind la

capãtâiul revistelor literare, cu sau fãrãimpact, sã ne amintim – sãrbãtoreºte –cã în august 1964, „biciuitã“ de RaduCârneci, pornea la drum vrednica echipãa Ateneului. ªi cã de-a lungul anilor, înpofida vitregiilor, revista, mlãdiind circum-stanþele, slalomând printre potrivnicii, dela bruiajul ideologic (sufocant) larâncedul provincialism, a dovedit echili-bru ºi diversitate. Fie ca anii care vin, din-colo de frazele melifere, ambalând unmoment festiv, ºi dincoace de „facþiunile“care macinã viaþa (lumea) literarã, înnecurmatã agitaþie verbioasã ºi soli-darizãri – vai, flotante –, sã-i sporeascãfaima. Rãmânând, adicã, o revistã vie,evitând molima veleitarismului ori asaltulgrafomanilor, extirpând tumoarea impos-turii, încurajând spiritul polemic ºi ideaþiaîn clocot.

Vivat, crescat, floreat!De pe meleaguri banatice,un cãlduros „La mulþi ani!“

Adrian-Dinu RACHIERU

O traadiþieculturaalã

de substaannþãFãrã doar ºi poate, Revista „Ateneu“

este un pol cultural de forþã. Când spuiBacãu, imediat te gândeºti la Bacovia,Alecsandri, dar ºi la cunoscuta publicaþieliterarã „Ateneu“. Iatã cã a ajuns la pestejumãtate de secol de existenþã, mai exactcinci decenii ºi jumãtate, o tradiþie cultu-ralã de substanþã care vorbeºte de lasine. La ceas aniversar, nu putem decâtsã îi felicitãm pe cei de la „Ateneu“, urân-du-le toate cele bune, mulþi ani ºi deacum înainte ºi, nu în ultimul rând, sãfacã la fel ce au fãcut ºi pânã acum,adicã presã culturalã de calitate! Felicitãripentru longevitate ºi pentru tot ceea cefaceþi!

Alexandru-Ovidiu VINTILÃ, redactor-ºef al Revistei

„Bucovina literarã“, preºedinte al SocietãþiiScriitorilor Bucovineni

aactuaal.aadevãraat. claar

Revista „Ateneu“ este o „arenã“ acelor aleºi, a celor determinanþi, a celorbuni ºi foarte buni. A coagulat în jurul eiadmirabili scriitori ai spaþiului bãcãuan,dar ºi cunoscuþi condeieri din afaraBacãului. Publicaþia ºi-a propus nicide-cum sã fie una provincialã. Lucrul acesta,încã de la început, a prins contur prinvarietatea, conþinutul ºi valoarea materi-alelor publicate. Când spun „Ateneu“,primul gând mã duce la George Bacovia,Grigore Tabacaru, Radu Cârneci,George Bãlãiþã, Ovidiu Genaru, SergiuAdam, Carmen Mihalache, IoanidRomanescu, Petru Cimpoeºu, EugenUricaru, Vlad Sorianu, Mihai Sabin,Marius Manta, Adrian Jicu, Ion TudorIovian, Dan Perºa. „Ateneul“, prin cali-tatea textelor tipãrite, îºi are locul în raftuldin faþã al celor mai bune reviste de lanoi. La împlinirea celor 55 de ani de acti-vitate scripturalã ºi la apariþia numãrului600, îi urez Revistei ºi întregii redacþii deastãzi un binemeritat „La mulþi ani!“

Cu preþuire, Nicolae PANAITE,

director al Revistei „Expres cultural“

aaaatttteeeennnneeeeuuuu –––– 55555555________________

Page 14: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

prozã

iulie – august 201914

Nimeni dintre semeniinoºtri nu iartã. Nimic nu-iface sã lãcrimeze în spateleconºtiinþei lor. Trist esteviitorul gândurilor ºi al vi-selor… Într-o stare de spiritprecarã ºi hãrþuit de imaginicare se învãlmãºeau într-osarabandã obositoare, seîndreptã cu paºi repezi sprecasa unde locuise zeci de aniºi care acum era pe punctulde a rãmâne pustie. Gândulacesta era insuportabil.Mereu încerca sã-l înde-pãrteze, dar totdeauna îirevenea cu o insistenþã careîncepuse sã-l îngrijoreze.

În aceastã casã trãia încãfratele lui, Vasilicã, pe care îlvizita la intervale de timp re-gulate ºi care pentru momentasigura perenitatea ei. Darpentru cât timp? Vasilicã eraun om în vârstã, avea 86 deani. Casa era casa copilãrieinoastre, toatã viaþa noastrãs-a scurs între pereþii acesteicase.

…Tudorel, trebuie sã-þispun de atâtea ori? Ceapatrebuie sã o pui pe masã ºisã începi sã o cureþi pentrucã deja este prea târziu, mãinterpela cu fervoare mama.Masa, plinã de tot felul dezarzavaturi, era aºezatã înmijlocul curþii, iar vocea eiuºoarã ºi fãrã nici o urmã dereproº, dar cu o fermitatedulce, mã încânta. Uneori,apelam la tot felul de vicleniicare sã genereze nemulþu-mirea ei. Câteodatã aveauefect, dar nu totdeauna, lucrucare mã fãcea sã cred cãavea dubii asupra intenþiilormele reale. Este adevãrat cãde cele mai multe ori mãconformam cerinþelor ei pen-tru cã erau atât de logice,încât nu aveam nicio urmã descãpare invocând lipsa lor deutilitate. Ea ºtia perfect acestlucru ºi conta din plin peînþelegerea mea. Aproape cãnici nu se uita la mine ºi tre-cea peste observaþiile melezâmbind, dându-mi senzaþiaplãcutã cã jocul cuvintelor neconvenea la amândoi ºi cãeram prea mic sã utilizez ter-tipuri ieftine de intimidare.Erau momentele mele dedelectare în munca de joasãcalificare pe care mi-o rezer-va mama: curãþatul cartofilorºi al cepei. Mai mult decâtatât nu îmi cerea sã fac, iar înzilele acelea de vacanþãeram fericit cã o pot ajuta.Cred însã cã dupã ce i sespunea la ºcoalã despremine ºi de performanþelemele intelectuale, avea unsoi de reþinere în a-mi ceresã mã ocup de banalitãþile eiculinare. În acelaºi timp eraconºtientã ºi înþelegea per-fect cã prezenþa mea la masaei de lucru favoriza dez-voltarea intelectualã ºi cãîmbinarea celor douã pre-ocupãri era calea idealã înformarea personalitãþii mele.Cred cã în aceste zile m-amformat ca om ºi cã mama mi-atransmis fãrã sã-ºi dea seamabunãtatea ei nemãrginitã...

Acum, gândul la ceea cese va întâmpla cu casa înurmãtorii câþiva ani îl aruncaîntr-o tristeþe cu greu de risi-pit. Pentru moment nu gãsisenicio soluþie convenabilã,lãsând timpul sã rezolve elproblema, într-un mod incon-testabil. Starea aceasta deîntrebare continuã îl oboseaºi îl arunca într-o învãl-mãºealã de confuzii inexpli-cabile, care îl paraliza ºi careîl fãcea sã devinã inapt înluarea unei decizii cât de câtdefinitive. Pe toatã duratavizitelor mele la Vasilicã, trã-iam din nou în atmosfera mi-rificã a casei…

Nimeni dintre semeniinoºtri nu iartã. Nimic nu-iface sã lãcrimeze în spateleconºtiinþei lor. Trist esteviitorul gândurilor ºi alviselor. Tristã este imagineacelor ce aºteaptã sã fievãzuþi… Aceastã viziune sin-gularã a casei devenea oobsesie a spiritului careputea sã-l facã sã-ºi piardãcumpãna analizei obiective arealitãþii, oricât de neplãcutãar fi fost ea.

În ochii lui, casa pierdutãdevenise un simbol, un ele-ment de referinþã care reu-ºea sã modifice viziuneastructuralã ºi evolutivã aîntregii lui vieþi. Ce se întâm-plase în aceastã casã dinmomentul în care o pãrã-sise? Cine avusese grijã deea? Din câte i s-a spus fuse-se, pentru un timp relativscurt, închiriatã unui coleg deserviciu al Ruxandrei. Acestao adusese într-o staredeplorabilã. ªi dupã aceeanimic, rãmãsese pustie;poate numai Costel mai tre-cea pe acolo din când încând. Nu ºtiu ce îl determinasã facã aceste vizite, dar certeste cã ele au menþinut ideeacasei ca viitor spaþiu vitalpentru cel care mai târziuavea sã o foloseascã cu ade-vãrat pentru a locui în ea. Daracum acest om era bãtrân,avea 86 de ani. Casa era înpericol de a deveni pustie.Într-o primã instanþã ea puteafi închiriatã, dar pentru mineera acelaºi lucru. Casa eraun simbol peren al vieþii fami-liei ºi care, ieºitã din continu-itatea utilizãrii ei de cãtremembrii acestei familii, deve-nea un element steril ºi fãrãsemnificaþie. Desigur, îºiputea spune cã acesta eramersul natural al evoluþieioricãrei case familiale, darîntre realitatea intrinsecã amomentului ºi istoria impla-cabilã a desfãºurãrii eveni-mentelor era o discrepanþãgreu suportabilã de cãtre celcare trãise o viaþã întreagã înaceastã casã.

ªi nimic nu-l împiedica sãse gândeascã la aceastãcasã ca la un refugiu princare, dacã îl pierdea, sedestrãma întreaga scurgerecalmã ºi fluentã a vieþii lui. Pemãsurã ce timpul trecea,aceastã senzaþie de refugiudevenea din ce în ce mai as-cuþitã, ea transformându-seîncetul cu încetul într-o ade-vãratã fricã apãsãtoare ºidezarmantã. Cãci aceastaera miza ei: dezarmarea ºilipsa oricãrei ieºiri. Neputinþaoricãrei manifestãri eficiente ºibinefãcãtoare îl punea într-ostare de nervozitate accentu-atã. De aceea schimbãrileuºoare ºi aproape impercep-tibile în abordarea problemeicasei pustii cãpãtau dimensi-uni nerealiste în evaluareaimpactului pe care referirile laaceastã casã urmau sã influ-enþeze starea lui de spirit…

Nimeni dintre semeniinoºtri nu iartã. Nimic nu-iface sã lãcrimeze în spateleconºtiinþei lor. Trist esteviitorul gândurilor ºi al vise-lor. Tristã este imagineacelor ce aºteaptã sã fievãzuþi în frãmântarea zilnicãa nevoilor de exprimareexplozivã a ideilor care nascmonºtri…

ªi starea lui de spirit sedegrada pe mãsurã ce casadevenea din ce în ce maiinabordabilã. Era o casã cegenera neliniºti ºi întrebãrifãrã rãspuns în spaþiul inteli-gibil al gândirii lui. Pãrea a fio casã bântuitã de imagini, ocasã bântuitã chiar de fan-tome care scãpau de legilerealitãþii fizice în care trãia. ªiori de câte ori intra în casã,un ciudat sentiment de neli-niºte rece se fãcea simþit,încât avea nevoie de câtevaminute sã realizeze cã era încasa lui, cã acolo dãduselecþii elevilor pentru admiterela concursul de intrare în fa-cultate, cã acolo se retrãgeadin când în când în zilelefierbinþi de varã pentru a seferi de arºiþa soarelui careîncingea totul, inclusiv gândi-rea logicã a realitãþii vii. ªinimic nu-l determina sãschimbe obiceiurile de folo-sinþã a casei pustii atâtavreme cât Vasilicã trãia ºi sebucura de existenþa acesteia,de respiraþia ei. Cãci cu ade-vãrat aceastã casã respira încontextul prezenþei lui, chiardacã gâfâia puþin, dar respi-ra. ªi respiraþia se fãceasimþitã ca o tendinþã de neli-niºtire în faþa catastrofei cese profila, imperturbabil…

ªi nimic nu se schimba,sau nu avea tendinþa deschimbare. Tristã este ima-ginea îngheþatã dupã tipareleclipelor de rãbufnire a mâniei

inactivitãþii. Tristã este spai-ma singurãtãþii care înclinãspre tãcerea nebunã a vremiitrecute. Tudorel, trebuie sã-þispun de atâtea ori? Ceapatrebuie sã o pui pe masã ºisã începi sã o cureþi pentrucã deja este prea târziu, mãinterpela cu fervoare mama.ªi nimic nu se schimba.Nimic din ceea ce eraprezent ºi viu. Ceapa mameirãmânea pe masã înaºteptarea transformãrii ei,iar mama, care avea în con-tinuare convingerea cã euam sã mã ocup de curãþireaei, devenea din ce în ce maitãcutã…

Casa, supusã la o însingu-rare continuã, devenea dince în ce mai bizarã ºi deneabordat sentimental. Eacrea iluzia unicitãþii în vizi-unea stagnantã a locuitoruluiei, care el însuºi era din ce înce mai fixat în cadrul îngheþatal fiinþei lui. În casã nu se maidiscuta decât cu persoanecare nu aveau nimic de-aface cu tradiþia intelectualã aei ºi poate asta o ducea laignorarea oricãrui efort desupravieþuire.

Acum, casa pustie se con-sidera ea însãºi o casã ieºitãdin circuitul normal de folo-sinþã, fãrã perspectiva uneiprezenþe continue care sã-iatenueze agonia perpetuã ºitristeþea zilei trecute prin pra-ful disperãrii. Casa pustiedevenea pe mãsurã ce zileletreceau o fantomã care semiºca în spaþiul viral al exis-tenþei fãrã orice speranþã alultimului ei locatar. Casapustie era deja un simbol alneputinþei faþã de scurgereatimpului ºi nimic nu o împie-dica sã exercite asupra celorcare intrau în contact cu ea opresiune mirificã ce se identi-fica cu tensiunea vieþiilocatarului. El, locatarul,aºtepta, fãrã sã-ºi dea bineseama ce însemna aceastãtensiune; era convins cãdeznodãmântul acestei aº-teptãri se va prelungi dupãvrerea bunului Dumnezeu ºicã el nu are niciun cuvânt despus. Casa pustie se trans-forma puþin câte puþin într-unvis pe care îl trãia zi de zibãtrânul ei locatar, pentrucare numai visele mai con-tau. Dar ceea ce era ºi maigrav este cã ºi visele eraudin ce în ce mai estompate,ele devenind ºterse ºi fãrãviaþã…

Tristã este spaima sin-gurãtãþii care te înclinã spretãcerea nebunã a vremii tre-cute. ªi mama care aºteptaun semn de viaþã de la eldevenea curioasã ºi neli-niºtitã. Bãnuia cã interesul luidevenise între timp mai inte-

Tudor MISDOLEA

Incantaþiepentru casa pustie

O revistãO revistãcontemporaanãcontemporaanãcu noicu noi

55 de ani reprezintã pentru un om ovârstã respectabilã ºi uneori încãverde. Dar când o revistã face aceºtiani este cu atât mai impresionant. Îmidau seama acum cã o citesc de vreopatruzeci de ani. Autoritãþi finanþa-toare de-a lungul vremii ºi deopotrivãredactori ºi colaboratori ai Ateneu-luiar trebui sã fie de falã. 600 de apariþiireprezintã un numãr remarcabil. Oparte din istoria cultural-literarã a lite-raturii române se aflã în paginileRevistei, ºi nu e puþin lucru. La aniver-sarã, dorim revistei de la Bacãu celpuþin încã pe atâþi ani ºi sã ne întâlnimla centenar cântându-i „Creºterea lim-bii româneºti/ ª-a patriei cinstire“.

Dumitru-Augustin DOMAN,redactor-ºef al Revistei „Argeº“

ÎnãlþþimeÎnãlþþimeºi deschidereºi deschidere

În biografia mea literarã, cum ammai mãrturisit, prestigioasa revistã cul-tural-literarã Ateneu ocupã un loc spe-cial. Iar actuala echipã redacþionalã,formatã din profesioniºti de valoare ºide aleasã sensibilitate, se bucurã, deasemenea, de gratitudinea meaneºtirbitã. De fiecare datã, în paginilesale, cãrþile mele au fost semnalate cupromptitudine ori comentate pe larg cuîndrãznealã ºi obiectivitate. Cândcelei mai bune dintre ele i s-a fãcut omare nedreptate, Revista Ateneu areparat aceastã injustiþie, acordându-i,în cadrul Colocviilor sale anuale cuparticipare naþionalã, premiul pentruprozã. Povestiri ºi fragmente deroman, purtând semnãtura mea, aufost gãzduite cu generozitate, la loc decinste, în cadrul rubricilor sale. In-vitaþiile ºi participarea la manifestãrilede anvergurã ale Revistei m-au ono-rat ºi au statornicit legãturi durabileîntre publicaþiile Ateneu ºi ExPonto, între spaþiul cultural-literarbãcãuan ºi cel constãnþean. Iar tot ceam menþionat pânã acum consider cãnu este puþin lucru ºi nici întâmplãri pecare sã le dai uitãrii cu uºurinþã.Astãzi, când Ateneul împlineºte 55 deani de la înfiinþare ºi marcheazã acestinsolit eveniment în mod excepþionalcu cel de-al 600-lea numãr, sã mi sepermitã sã afirm cã foarte puþine publi-caþii contemporane de acelaºi profil –câteva, sã le numeri pe degetele de lao mânã – se pot lãuda cu o asemenealongevitate neîntreruptã. Dar mai alescu faptul de a fi rãmas pe tot parcursullor niºte reviste consecvente cu sine,trainice, de înãlþime, cu deschidere ºicare sã provoace un permanentinteres, cum a dovedit sãrbãtoritanoastrã.

Vânt bun din pupa! Viaþã cât mailungã în continuare, Ateneu! ªi unsalut sincer redacþiei, de la un prietenstatornic din Þinutul Mãrii.

Ovidiu DUNÃREANU,redactor-ºef al Revistei„Ex Ponto“, Constanþa

aaaatttteeeennnneeeeuuuu –––– 55555555________________

Page 15: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

prozã

iulie – august 2019 15

lectualizant ºi se întrebadacã nu cumva ceapa ei seva transforma într-o formãcomestibilã sau nu. Asta îlamuza pentru cã era sigur cãnu dãdea niciun fel de creditcalitãþilor lui de muncitorbucãtar ºi cã îl folosea numaica însoþitor de bord pentruplãcerea de a fi împreunã. Elpunea întrebãri de tehnicãculinarã ºi mama era mulþu-mitã pentru cã îi dãdea posi-bilitatea de a-ºi face utilecunoºtinþele ei de bucãtãrierãmase închise atât amar devreme în propria fiinþã. Astase citea pe faþa ei care deve-nea din ce în ce mairadioasã. În momentele ace-lea era o plãcere sã o priveºtiºi nimic nu mai conta pentrunici unul din noi...

Viaþa lui se transforma,fãrã sã-ºi dea seama, într-oviaþã în afara normelor reali-tãþii trãite, în care casa pustiedevenea un decor pentrutragedia care era în curs dedesfãºurare. ªi nimic nuputea sã opreascã aceastãtransformare.

Ori de câte ori mã duceamsã îl vãd, mã întâmpina zâm-bind fãrã sã ºtiu dacã sebucura de vizita mea cu ade-vãrat sau era o formulã cucare îmi mulþumea fãrã sãvorbeascã prea mult. Pentrucã el acum era un om bãtrâncare vorbea din ce în ce maipuþin ºi care intra în lumea dezi cu zi, forþat de eveni-mentele care se derulau cu ovitezã imposibil de urmat.Casa pustie devenea orelicvã a vieþii lui, o relicvã cese pierdea puþin câte puþin îngândurile ºi viziunea tulbu-ratã de anii petrecuþi în sin-gurãtate, de anii trecuþi învecinãtatea ultimului momentde adevãr. ªi fiecare clipãcare trecea era o clipã dereculegere în faþa a ceea cereprezenta imaginea casei.Reculegerea era sfinþitã detimp în tiparele lui de stãpâna tot ce se miºca, a tot ceaspira spre efortul existenþialde menþinere al echilibruluivieþii ºi al morþii.

Reculegerea este leaculdepresiei; ea vindecã nebu-nia vremelnicã a ieºirii dinmatcã. Ori ieºirea din matcãechivaleazã cu deversarea

zbuciumului interior, devas-tator, în spaþiul vital al reali-tãþii. ªi aceasta este cheialiniºtii ancestrale sau acãlãuzei spre pace…

ªi mama, care aºtepta unsemn de viaþã de la el, deve-nea curioasã ºi neliniºtitã. Seîntreba mereu dacã gãsiseîntre timp un alt centru deinteres sau dacã obosise,ceea ce era mai neplãcut. Nuîºi dãdea seama dacã eracazul sã întrerupã colabo-rarea sau sã gãseascã cãipentru a-i menþine interesul.Se înºela bineînþeles pentrucã el era interesat în conti-nuarea în dialogul pe care îlavea cu mama, dar mintea îiera furatã din când în cândde necesitatea unei abstrac-tizãri ºi care mãrea potenþia-litatea definiþiei în timp ºispaþiu a liniºtii ancestrale.Însã cum ea era obiºnuitã cuschimbãrile lui rapide deatenþie, îºi lua mãsurile adec-vate pentru ca treaba ei sãcontinue fãrã sã sufereîntârziere. O fãcea cu atâtanaturaleþe, încât nici nuputea fi vorba de supãrare,mai ales cã ºi el era interesatîn continuarea bunei dispozi-þii a cãrei promotoare era ea.Amândoi nu puteau sãrenunþe la schimburile deironii plãcute cu iz de joacãcopilãroasã în care se deru-lau gândurile lor neliniºtite. ªimama continua sã îl folo-seascã numai ca însoþitor debord pentru plãcerea de a fiîmpreunã, nedând niciun felde credit calitãþilor lui demuncitor bucãtar. ªi faþa eicare devenea din ce în cemai radioasã rãspândealumina bunãtãþii ancestralecâºtigate în zeci de ani desuferinþã. În momentele ace-lea era o plãcere sã o priveºtiºi nimic nu mai conta pentrunici unul din noi…

Viaþa lui se transforma,fãrã sã-ºi dea seama, într-ocãutare continuã a dulciireverii de care era dificil sã tedebarasezi fãrã sã intri într-osomnolenþã greu de evitat. ªipe mãsurã ce zilele treceau,aceastã euforie devenea dince în ce mai penibilã în încer-carea de a-ºi reface viaþa. ªinimeni din puþinii care mairãmaserã în jurul lui nu-ºi

dãdea seama de drama carese derula sub ochii lor, ºinimeni nu se mai gândeacum el mai rezista la frãmân-tãrile zilnice care-l mãcinau.Nu ºtiu dacã el se gândea lace va ajunge casa în care senãscuse dupã dispariþia safizicã. Era fãrã importanþãpentru el sau era o nouãsuferinþã care se adãuga latoate acelea pe care le încer-case pânã acum. Tot ce îldespãrþea de realitatea în ca-re trãia sau cea pe care ºi-oconstruise era de la sine înþe-les un mijloc de a depãºineplãcerile izvorâte de sin-gurãtatea în care trãia ºi careîl înconjura ca o lianã sufo-cantã. Pãrea un om caresimþea presiunea relaþiilorsociale, presiune care stãteamai curând în firea lui de omanxios interesat ºi deranjatde tot ce putea strica echili-brul tuturor forþelor de refe-rinþã de care el avea cu-noºtinþã. În stabilirea viziuniisale globale asupra acestorelemente de referinþã, cutoate cã acuitatea nu erapunctul lui forte, se intercep-tau elemente tentacularenãscute din raþionalitatea cucare atacase problemelecele mai diverse de-a lungulîntregii sale existenþe. ªiacest mod de parcurgere avieþii devenise un credo pen-tru el, dar el îmbãtrânea ºicredourile se estompau învârtejurile anilor trecuþi cuatâta repeziciune ºi cu atâtalipsã de înþelegere a efortu-rilor fãcute pentru supra-vieþuire…

ªi asta îl fãcea din ce în cemai susceptibil la chemãrilemamei sale, care deveneaumai interesante ºi mai vehe-mente. Era un fel de discuþiecare se derula pe fondul unorevenimente secundare, darcare ascundeau dorinþa lorde a se þine continuu apropi-aþi ºi de a citi fiecare gân-durile momentane ale celui-lalt. El era mirat de continui-tatea interesului ei pentrugândurile care îl animau ºi nuvedea în asta decât dovadatinereþii cu care ea abordarealitatea. Ori realitatea eiera realitatea noastrã, pentrucã eu cred cã ea se gândeatot timpul la noi. Zilele devacanþã ale verii erau binecu-vântate de discuþiile noastre,care oscilau între tachinare ºiseriozitate. Era o atmosferãde calmã înþelegere în carefiecare juca rolul vieþii lui...

Ori supravieþuirea însem-na continuarea frãmântãrilorîn care se zbãtea ºi care îimãcinau sãnãtatea ºi echili-brul psihic. ªi atunci care erasoluþia? Aceastã întrebarerãmânea în spiritul ºi fiinþa luica o întrebare ce putea sã-irãsune ca o prevenire fu-nestã sau ca o rãvãºire aîntregului sãu mod de viaþã.Dar nimic din jurul lui nu pre-vestea schimbãri majore,pentru cã el însuºi nu mai eraîn stare sã le sesizeze sausã-ºi dea seama de iminenþalor. Aceastã iminenþã era în

firea lucrurilor, dar de abiaacum, la vârsta aceasta, eadevenea penibilã în conþinu-tul ºi adevãrul ei. Poate dincauza aceasta era trist ºimuncit în fiecare clipã descurgerea vremii ºi a pute-rilor lui fizice. Era trist ºi seuita la mine îngândurat ºi dusîntr-o lume apusã de mult.Ne regãseam copiii unui des-tin neºtiut de nimeni, care sedesfãºura cu o repeziciuneuluitoare.

Eram complet dezorientaþiºi amândoi probabil cã neîntrebam asupra prezenþeinoastre în lumea misterioasãa timpului. În bezna închi-puirii încãrcatã de semnifi-caþii pe care numai viziuneaunei alte vieþi era capabilã sãle descifreze, ne devorauregretele fiinþelor pierdutedefinitiv ºi fãrã speranþarevederii. Casa în care trãiaera casa construitã de pãrinþiinoºtri ºi ea se modula zi de zipe mãsurã ce vremea trecea.Perspectiva din care o pri-veam era diferitã de la o zi laalta pentru cã nimic nu neîmpiedica sã adãugãm înfiecare moment noi senti-mente legate de timpul încare toþi copiii se învârteau înjurul pãrinþilor noºtri. ªi aces-te noi sentimente se tra-duceau printr-o modificare aproiecþiei casei în spaþiulgândirii noastre. Era un joccare se impunea fãrã putinþade a scãpa de el. ªi totul eradeterminat de starea de spiritdin fiecare moment. Nimic nupãrea cã o schimbare în con-textul în care trãia putea sãaducã modificãri esenþiale însoarta casei pierdute.Aceastã soartã era pecetluitãde timpul care venea impetu-os ºi care împrãºtia oricesperanþã de perpetuare a tre-cutului. Casa pustie pãrea unizvor permanent de viziuniieºite din haosul gândirii celuicare acum, fãrã sã-ºi deaseama, îngrijea de ea într-unmod impersonal, în virtuteaunei inerþii impuse de regulileunei bune purtãri dictate zecide ani în urmã de mamanoastrã, care mã interpelaacum întrebându-mã cumultã delicateþe dacã am ter-minat de curãþat cartofii. Erao întrebare retoricã la caretrebuia obligatoriu sãrãspund. Convinsã de bunamea purtare, nici nu-ºi puteaimagina cã am sã tac fãrã sãdau explicaþii, oricât de ironi-ce ar fi ele. ªi nici unul dintrenoi nu dãdea semne deobosealã în aºa fel încâtcasa pustie pãrea acum maianimatã ºi mai vioaieobservând chiar puþinã ani-maþie în gândurile stãpânuluiei. ªi el, stãpânul, pãrea ieºitdin amorþeala visurilor nebu-loase care îl mãcinau ºi îlînvãluiau în mantia grijilor desupravieþuire a vremurilortrecute, a vremurilor obosi-toare care îl deprimau ºi careîl fãceau sã treacã pestevisurile de tinereþe cu tris-teþea neîmplinirii ºi anepãsãrii.

FenomenFenomenorigginaarorigginaar

Au trecut deja 55 de ani? Am fostla momentul inaugural. Radu Cârneciera iubit ºi de oamenii locului, ºi de ceiveniþi din þarã – mulþi ºi importanþi –, ºide vedetele Uniunii Scriitorilor careaveau ºansa sã-l sãrbãtoreascã încão datã pe Bacovia. M-am simþit foarteapropiat de Sergiu Adam, de MihailSabin („A venit domnul Bacovia încostumul lui de mire/ ºi era atât desingur, ºi atât de fericit“), de OvidiuGenaru – fraþi ai mei despre care n-amreuºit sã scriu niciodatã ca lumea.Sunt scriitori de seamã, parte afenomenului originar „Ateneu“ careilustreazã, cum puþini o fac, Geografialiterarã a României. În „Ateneu“ ampublicat un interviu cu Franyo Zoltancând împlinea 90 de ani. Se întâmplademult, când speram cã ilustrultimiºorean va împlini centenarul. Cusperanþe încã vii, urãm Revistei„Ateneu“ „LA MULÞI ANI!“ (Încã 45!)

Cornel UNGUREANU,redactor-ºef adjunct

Revista „Orizont“

Proggraam claar,Proggraam claar,colaaboraatoricolaaboraatoride prestiggiude prestiggiu

În istoria presei literare româneºti,„Ateneu“ este apreciatã ca o publicaþieculturalã de tradiþie, întemeiatã în1925 de Grigore Tabacaru ºi GeorgeBacovia, întreruptã din motive finan-ciare ºi reluatã în 1964 din iniþiativaunor tineri grupaþi în jurul poetuluiRadu Cârneci. Apariþia ei fãrã întreru-pere timp de 55 de ani, aflatã astãzi lacel de-al 600-lea numãr, se datorea-zã, în primul rând, unui program clar,cu obiective bine stabilite ºi colabora-tori de prestigiu, slujind spaþiul culturalal zonei, cu reverberaþii în planulnaþional revuistic, alãturi de alte publi-caþii de culturã.

Citeam cu acelaºi interes Revista„Ateneu“ încã din primii ani de apariþie,urmãrind comparaþii cu cele 7-8reviste apãrute sau reapãrute, sur-prinzãtor, într-o perioadã când liber-tatea de exprimare era cenzuratã lamaximum. Este meritul tuturor celorcare au slujit-o în aceastã perioadã depeste jumãtate de secol, dar mai alesal actualei redacþii, care face eforturipentru continuitate ºi existenþã.

Sunt bucuros sã transmit, înnumele colegilor redacþiei Revistei„Scrisul Românesc“, care ºi-a aniver-sat de curând 90 de ani de la înte-meiere, felicitãri întregului colectivredacþional al revistei bãcãuane. „Lamulþi ani!“, „Ateneu“!

Prof. univ. dr. Florea FIRAN,directorul Revistei

„Scrisul Românesc“, Craiova•• IIooaann BBuurr llaaccuu

aaaatttteeeennnneeeeuuuu –––– 55555555________________

Page 16: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

interviu

iulie – august 201916

... nnu mmai ammvecinnãtãþilede odinnioarrã

A. J.: – Ovidiu Genaru, te-ai întors decurând din vacanþã ºi te-aº întreba, pen-tru început, cum e? ªtiu cã eºti un globe-trotter ºi cã ai, cum zicea Cãlinescudespre Alecsandri, demonul cãlãtoriei.De unde aceastã pasiune? Ce mai e pela Neptun ºi, mai ales, pe la CasaScriitorilor?

O. G.: – Globe-trotter e mult spus, darsunt umblãþel. Îmi place, într-adevãr, sãcãlãtoresc. Cãlãtoriile au venit ca urmarea curiozitãþii mele înnãscute. Am fostcâteva zile la Neptun, însã nimic nu maie la fel... Pentru cã nu mai amvecinãtãþile de odinioarã. Dintre prieteniivechi, cei mai mulþi s-au dus. La CasaScriitorilor ºi la „Cireºica“ merg de vreo50 de ani. Îþi dai seama, 50 de ani! I-amºi spus cândva omului de acolo:„Domnu’ Vasile, dã-mi tinereþea înapoi!“Toatã tinereþea mea e acolo. Pe vremuri,era o nebunie. Stãteam pânã la treidimineaþa, în nesfârºite discuþii. Acumsunt numai chipuri strãine, scriitori saunu. Nu doar ºaizeciºtii s-au dus, ci ºimulþi dintre optzeciºti.

A. J.: – Cine venea acolo dintre scri-itorii importanþi? Care era atmosfera?

O. G.: – Dar cine nu venea? I-amîntâlnit, de-a lungul anilor, pe mulþi. Neciteam, ne ºtiam din scris sau din întâl-nirile organizate de „Ateneu“. Am legat laNeptun câteva prietenii trainice. Veneamcu familiile ºi plecam, an de an, maibogat în prieteni. Atmosfera era cama-radereascã, deºi termenul are astãzi alterezonanþe. I-aº putea evoca pe mulþi. Îmivine în minte acum Aurel Covaci, tra-ducãtor din rusã, suedezã, germanã,francezã, italianã ºi spaniolã, cu care amfost ºi în Cuba. Cine-ºi mai aminteºte deel? S-a prãpãdit din cauza alcoolului.Avea aceastã meteahnã care a fãcutravagii printre scriitorii noºtri... Pe mulþi i-afericit, dar i-a ºi sfârºit, din pãcate... Mi-lamintesc în avion, vorbind cu fiecarecãlãtor pe limba lui. Mare traducãtor...

A. J.: – Alcoolismul nu e doar boalãscriitoriceascã. Lilliana Lunghina, tra-ducãtoarea, remarcã în amintirile sale cãîn Rusia se bea enorm. De la mujici ºimuncitori, pânã la artiºti ºi oameni poli-tici, toþi beau...

O. G.: – Sigur cã da. Sergiu Adam mi-a povestit peripeþiile sale prin Georgia,unde s-a întâlnit cu o delegaþie de scri-itori care îi îmbiau pe ai noºtri cu stacanede vodcã, pe care nu puteai sã le refuzi.ªi, când nu mai aveau pentru cine închi-na, toastau pentru cei din tablourile atâr-nate pe pereþi. Mulþi obiºnuiau sã bea.Nu doar Aurel Covaci, despre care amvorbit, ci ºi Fãnuº Neagu sau alþii, pecare nevestele îi þineau din scurt, iar einu ºtiau cum sã se mai ascundã. Acasãîºi þineau sticlele prin tufiºuri ºi sefuriºau, din când în când, sã mai tragã oduºcã. ªi Nichita e de pominã. Când eraîn spital, amicii îi aduceau whisky, pecare îl ascundea în rezervorul de laWC... Meteahnã grea, ºi nu doar la noisau la ruºi. Hemingway avea ºi el acestnãrav. Am fost la casa lui. Nu se intra.Vizitatorii mai luau câte „un detaliu“, câteun suvenir. H. avea ºi un cimitir al pi-sicilor. Era mare iubitor de câini ºi depisici... În anii ’80 era o sãrãcie în Cubade nu-þi poþi imagina. Le-am dat colegilorcubanezi ºi ºosetele din picioare. Deºiera destul de cald. Nimic n-aveau! Nicimãcar pastã de pix! Nimic! Nu ºtiu cumscriau...

AAverrea trrebuie sã fiemmatã, nnu sã luceascã

A. J. – Ai vizitat multe locuri, ai întâlnit,cu siguranþã, oameni speciali ºi, cel maiimportant, ai ºtiut sã treci dincolo de faþa

turisticã. Eºti un fin observator, care afãcut ºi reportaj. Ce-a înregistrat ochiullui Ovidiu Genaru? Ce te-a frapat lacoana Europa, cãreia unii îi cântã proho-dul?

O. G.: – Cei mai interesanþi suntoamenii. ªi felul lor de a fi, care, dincolode o serie de elemente comune, diferã.Am întâlnit un austriac, profesor univer-sitar, care mai venea pe la noi, fiindcãavea soþie româncã. Stãtea prinDorobanþi, pe undeva, ºi îi plãcea viaþadâmboviþeanã, despre care îmi spunea:„Domnule, eu n-am mai primit un cot înburtã din adolescenþã. Din anii rãzboiu-lui. Suntem atât de bine organizaþi încâtoamenii nu mai rãspund la stimuli“. Astae o observaþie care îi defineºte pe aus-triecii ãºtia, care sunt niºte nemþi maimoi. Tânjea dupã stilul nostru de viaþãlevantin. Lor le place lumea asta vitalã,uºor împuþitã, fiindcã organizarea lorsocialã e sterilã.

A. J.: – O Europã septicã? O Europãîmbãtrânitã? Declinul Occidentului?

O. G.: – Existã niºte studii carevorbesc despre îmbãtrânirea Europei.Cauzele ar fi alimentaþia, medica-mentele, confortul, sedentarismul. Toateastea tocesc reflexele, anuleazãinstinctele. Sã luãm, spre exemplu, cazulobezitãþii, care se rãspândeºte curepeziciune. Mai ales în oraºele undeexistã fast-fooduri. Asta duce la omoleºealã generalizatã.

A. J.: – Inclusiv în literaturã?O. G.: – Da. Totul se moleºeºte.

Fiindcã totul pleacã de la organismulnostru, de la care primim o mulþime destimuli. Eu cred cã ceva trece dinspreviaþã în literaturã. Or noi nu mai facempaºi... Nu vezi cã existã tot felul de sti-mulente: pedometru, brãþãri pentrusport, aplicaþii, gadgeturi etc.? În fapt,povestea e veche. Încã din anii ’70, amrãmas uimit în Italia cum se duceau cumaºina peste tot. ªi la toaletã...

A. J.: – Dar noi? Noi românii cum sun-tem? E românii deºtepþi?

O. G.: – Ceea ce ne caracterizeazã penoi, românii, este adaptabilitatea.Rezistenþa noastrã stã în puterea de ane adapta. Noi am fost mici, prãpãdiþi,dar am supravieþuit în istorie. S-ar puteascrie o istorie paralelã a mersului pesârmã pe care l-au fãcut românii de-alungul secolelor. Dar ºi una a intrigilor ºi

a trãdãrilor, la care suntem meºteri.Numai aºa vom înþelege de unde venimºi unde putem ajunge. Suntem un poporsãrac. În copilãrie mâncam adeseamãmãligã cu perje. Fãceam chisãliþã. Deacolo venim. Îmbogãþiþii de dupã 1989nu s-au ridicat la nivelul banilor. Aurãmas, în esenþã, niºte þãrani. În altepãrþi, banii nu se fac peste noapte. Îmipovestea cineva, care a muncit în Iran,despre un proprietar de sonde, putred debogat, care trãia cumpãtat. Mirat, l-aîntrebat de ce e atât de econom.Milionarul i-a rãspuns: „Averea trebuiesã fie matã, nu sã luceascã. Numai la voiexistã atâta ostentaþie“.

Eu nnu sunnt unn tipppprrea înnvãþat. Eu sunntunn tipp currios

A. J.: – Ce a fost esenþial în devenirealui Ovidiu Genaru?

O. G.: – Eu n-am crescut cu literaturã.Aveam câteva cãrþi, dar majoritatea deºtiinþã. Citeam „Ziarul ºtiinþelor ºi cãlã-toriilor.“ Eu sunt un om curios. Îmi placesã ºtiu, sã înþeleg. Meºteresc. Reparceasuri, motoare, inventez tot felul dedrãcovenii, pun faianþã, gãtesc, pictez pesticlã. Eu fac orice. Absolut orice. Încopilãrie, mi-am fãcut, cu fratele meu, unmicroscop. Cremaliera, axul cu zimþi.Totul. Aºa e ºi poezia. Manufacturã.Manualitate. De aia îmi place mieArghezi. Ce a fãcut el cu limba românã erar... E dat în mã-sa! Teribil e ºi Barbu!Imaginea pãunului, „pânzele alcoolului“,„se ploconea rãsãritean ºi moale“ ºialtele asemenea. Ce frumos sunã „mãlaidin palma ta sã ciuguleascã“! ªiRaºelica Nahmanson. ªi toatã lumea luiMateiu Caragiale... Atâtea mine de aurîn poezia noastrã... Vor rãmâne înfun-date...

A. J.: – Sã dãm puþin firul înapoi.Despre copilãrie sã vorbim puþin, fiindcã,vorba lui Creangã, ea e singura veselã ºinevinovatã.

O. G.: – Chiar cã da. Am avut încopilãrie de toate. Ne jucam prin praf, peuliþe, mergeam la scãldat, urmãreamavioanele nemþeºti care decolau dinCâmpul Poºtei, patinam pe Valea luiIfrim. Vãd ºi acum sângele de la abator.

Era în zona autogãrii de azi. Am foartecopilãrit. Minunat era. Îmi ºtiu ºi acumtoþi vecinii. ªtii cã m-am predat ºi la ruºi.În ’44, când am fugit cu familia. Am ajunspânã la Râmnicul Sãrat. Când am auzitcã vin ruºii, am îngropat tot în covoarecusute, le-am bãgat în beci ºi am fugit.Le-am gãsit, la întoarcere, intacte. Era opanicã de neînchipuit. Trenul nostru afost bombardat ºi a luat foc, oprindu-seîn pãpuºoi. Ofiþerul neamþ ºi-a luat larevedere de la noi ºi a plecat. Noi amintrat într-un canton, unde ne-am adã-postit. A doua zi au venit ruºii. Ne-auscos de acolo. Au vãzut cã suntem câte-va familii inofensive ºi nu ne-au fãcutnimic. Am stat acolo mai mult de o sãp-tãmânã. Era un tren abandonat undefusese popota ofiþerilor nemþi ºi acolo amgãsit bãuturi franþuzeºti ºi tot felul despecialitãþi. Luam vin cu gãleata ºimergeam cu el în sat, unde îl schimbampe ouã ºi fãinã. Era noroi de vin pe jos.Fiecare lua cât putea. Am gãsit lame deras, parfumuri, þigãri fine etc. Fumam cucinci þigãri în gurã. Într-o searã, a apãrutun rus cãlare, atât de beat, cã atârna înºa. L-am dat jos de pe cal ºi a dormit 48de ore. S-a trezit speriat ºi a pus mânape pistol, întrebând unde se aflã.Oarecum dumirit, a cerut „cizmii“ ºi a ple-cat, cãutându-ºi tovarãºii. Parcã ieri s-aîntâmplat asta...

Un mic producãtorpaarticulaar

A. J.: – Cum se vede comunismul ladistanþã de 30 de ani? Cum seraporteazã la acel regim un scriitor care,vrând-nevrând, a fost supus vremurilor?

O. G.: – Cum sã se vadã? Aºa cuml-am trãit... Fratele meu mai mare, Mircea,a fost întemniþat de comuniºti, la 17 ani.Nu prea am vorbit despre asta. Înaintenu se putea, iar dupã 1989, toþi eraudisidenþi. Am trãit în acele decenii încer-când sã ne adaptãm. Dupã Revoluþie,când mi s-a propus sã candidez, num-am dus la þãrãniºti, unde erau deja omulþime de comuniºti... Am rãmas laFSN-iºti, care m-au pus pe liste ºi aºaam ajuns în Parlament. Era haos. Mulþinu ºtiau nici virgulele unde se pun... Eumai ºtiam câte ceva, dar nu foarte mult...Eram un grup, scriitori ºi actori, care ne

Ovidiu GENARU:

„Ateneul“ a fost o „gaºcã“ de rebelicare, din neatenþie, s-au luat cu literatura

Bacãul are, la momentul actual, doi mari poeþi: pe abisalul Ion Tudor Iovian ºi pehistrionicul Ovidiu Genaru. Dacã Iovian e apocaliptic ºi dostoievskian, Genaru eludic ºi cehovian. Primul înfruntã Rãul, într-o luptã pe viaþã ºi pe moarte, celãlalt,printr-o abilã punere în scenã, în care e, simultan, regizor ºi actor.

Despre Ovidiu Genaru s-a scris, cu observaþii bine þintite, care au cãutat sã-idefineascã profilul liric, ceea ce este imposibil, fiindcã el nu e niciodatã egal cu sine,reinventându-se permanent. ªaizecist prin debut, ºaptezecist prin ironie, optzecistprin intertextualitate ºi douãmiist prin biografism ºi minimalism, Genaru e, de fapt,poet. Nici mai mult, nici mai puþin. În niciun caz nu simplu „autor de dicþionar“, cumfigureazã în Istoria... manolescianã. Deschideþi oricare dintre volumele sale ºi veþigãsi, de fiecare datã, versuri proaspete care, la momentul apariþiei, constituiau onoutate, iar acum, o certitudine. Eu l-am recitit invers, dinspre recentul La opt,gaura cheii ºi alte patimi (2018) spre Un ºir de zile (1966) ºi Nuduri (1967), cu sen-timentul cã e mereu ancorat în Poezie, cãreia îi gãseºte modalitãþi adecvate deexprimare. Genaru ne propune un univers distinct, în care individul se joacã de-aexistenþa, încercând sã suceascã minþile cititorului. Un univers care ascunde unmare sentimental, ce vine dintr-o lume iremediabil pierdutã.

Alãturi de Constantin Cãlin, Ovidiu Genaru este un supravieþuitor, fãcând partedin vechea gardã a „grupãrii Ateneu“ care, în august 1964, scotea o nouã serie aRevistei, ceea ce constituia o micã revoluþie în climatul acelor ani. Acum, la distanþãde 55 de ani de acel moment fast, am stat de vorbã cu Ovidiu, rememorând frân-turi din ceea ce a însemnat devenirea peste timp a Revistei, dar ºi despre poetulcare s-a format ºi a scris în atmosfera „Ateneului“ ºi a Bacãului post-bacovian.

Page 17: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

întâlneam pe holurile Parlamentului ºi neîntrebam mereu: „Ce cãutãm noi aici?“Parlamentul avea o bibliotecã superbã.Nu era însã nimeni acolo... Înghesuialaera la bufet, nu la bibliotecã. Îmiamintesc de un personaj politic din aceiani, care a plecat într-o funcþie ºi maiimportantã. Gurmand, prima lui grijã afost sã ia cu el bucãtarul de laParlament... Asta spune multe. Mã totgândesc la milioanele de proteine caresuntem noi. Mã uit la asaltul bucãtarilorasupra culturii. Nu-i chiar un semn denormalitate... Bucãtarii iau premii de50.000-100.000 de euro, iar scriitorii de1000-2000. Premiul Uniunii Scriitorilor,pe care l-am luat anul acesta, e 7000 delei. Asta spune multe, nu? Aºadirecþionezi o întreagã generaþie. Tineriise vor duce, fireºte, spre altfel de slujbe,bine remunerate. Însã cine va mai scrie?Cine se va mai ocupa cu arta? Cuºtiinþa?

A. J.: – Apropo de tineri. Ce neaºteaptã oare? Moare cu noi o lume?

O. G.: – Mi-am dat seama, din cãlã-toriile mele, încã înainte de 1989, cã semerge într-o altã direcþie. Librãriile vor fiînlocuite de cârciumi, dar sã vezi bisericitransformate în puburi e un pic cam mult.E drept cã zidurile catedralelor occiden-tale sunt plictisite de atâta închinãciune,însã nu poþi sã nu te gândeºti la trans-formãrile care se produc. Nu-s chiaradeptul teoriilor apocaliptice, însã lec-turile mã fac sã cred cã se vor producemutaþii semnificative în felul de a fi ºi dea trãi al oamenilor. Se încearcã, proba-bil, gãsirea unor soluþii care sã scoatãomenirea din impas. Felul în care trãimne îndepãrteazã de naturã ºi neadoarme instinctele. Suntem tot maicomozi, tot mai dependenþi. Ni se tocescreflexele ºi ne pierdem vigoarea. Nu-iexclus ca afluxul de imigranþi din ultimiiani sã fie legat nu doar de nevoiaEuropei de forþã de muncã, ci ºi de oîncercare de revigorare a unui Occidentcare lâncezeºte. O infuzie de vitalitatefireascã, fiindcã lumea biologicã e încontinuã miºcare. Citesc enciclopedii ºimã uit cu interes la tot felul de docu-mentare. Se pare cã maimuþele continuãsã evolueze ºi ele, paralel cu omul. Amvãzut, cu uimire, cum îºi smulg fire depãr pe care le folosesc pe post de aþãdentarã, pentru a-ºi curãþa dinþii. Ce zicide asta?!

A. J.: – Care sã fie cauzele? Familia?ªcoala? Societatea? Toate la un loc?

O. G.: – În general, oamenii cu baninu mai au timp pentru copii ºi îi lasã îngrija ºcolii. „Doamnã, eu þi-am datcopilul, ce-ai fãcut cu el?!“ Cam asta eabordarea ºi mi se pare foarte pericu-loasã, fiindcã ceva s-a stricat în relaþiileinterumane. Familia nu îºi mai face trea-ba. Nu trebuie generalizat însã. Copiilortrebuie sã le placã ceea ce fac. Înmomentul de faþã ºcoala are cei maimulþi inamici. Sunt atâtea tentaþii care au

pus stãpânire pe mintea adolescenþilor...De ce sã-ºi înfunde ei nasul într-o carte?Imaginea e peste cuvânt. Degeabaîncerc eu sã îi spun în versuri cum e unsân de fatã, când el deja a vãzut sute deimagini sau filme... Eu cred cã trebuieschimbat conþinutul poeziei. De aia mi-am dorit întotdeauna sã realizez un textcare sã fie un mic spectacol, care sãaibã persuasiune, sã aibã un magnet-ism, ceva. În scris, am fost mereu un micproducãtor particular. Unul care trebuiesã-ºi vândã marfa. Textul trebuie sã aibãoleacã de parfum. Sau mãcar sudoare.E plin trecutul de versuri sterile, denecitit.

A. J.: – Pãi atunci de ce (mai) scrii?O. G.: – Dar tu de ce respiri? De ce

citeºti? De ce scrii?

„TTe iubesc,darr nnu ppe tinne!“

A. J.: – Imaginarul poeziei tale îºitrage sevele din provincie, într-o posibilãfiliaþie bacovianã. Cum e cu provinciaasta?

O. G.: – Provincia existã. Dar poate fiatenuatã. Astãzi avem acces la infor-maþie ºi ne putem depãºi provincialis-mul. Asta, desigur, dacã ne dorim.Existã însã o supraevaluare a unor indi-vizi care se mulþumesc cu apreciereaprietenilor, care nu au confruntãri cuanumiþi oameni, cu anumite competenþe.Existã în acest sens o poantã: „Ce esteun expert?“ „Este o persoanã venitã dinalt oraº“. Noi nu prea primim oameni dinalte oraºe. Nu intrãm în schimburi de ideicu asemenea experþi. S-ar putea sãexiste o anume autosuficienþã. Oameniinu au mobilitate intelectualã, suntmanipulaþi. Þi se sugereazã ideea cã eºticel mai bun, cã meriþi totul. Sar de la unala alta. Existã un vers la RaduAndriescu, pe care l-am întâlnit laFestivalul „Bacovia“, în 2017: „Teiubesc, dar nu pe tine!“ Ce poet speciale Radu! Aparent simplu, un asemeneavers aratã multã ºtiinþã de carte. Unasemenea poet apare rar ºi doar înprovincie. Un astfel de om dinamiteazãtot. Andriescu e foarte bun. E un poet cutotul special.

A. J.: – Cum ai defini provincia?O. G.: – Toate-s mai încete în provin-

cie. Îmi amintesc de copilãrie. Se trãia înalte ritmuri. Exista un coºar celebru. Seurca, din Strada Mare, pe acoperiº ºi tre-cea de pe o casã pe alta, pânã spre peri-feria târgului. Bacovia de acolo vine. Dinaceastã provincie. Cãrbunele lui e inspi-rat dintr-un incendiu. Bacovia s-a dus sãvadã rãmãºiþele arzânde ºi a rãmasmarcat de casele carbonizate, de negrulcare stãpânea pretutindeni. Pãrinþii meistãteau în zona abatorului. Eu locuiescvizavi de casa unde s-a nãscut Bacovia.Lângã, era Moriþoaia, cârciuma unde se-nfunda Bacovia. Celebrã era însã „Pui

de lup“, în Piaþa Florescu, o bodegãtipicã pentru Bacãul interbelic. De acoloîncepea strada Lecca, locuitã de evrei.Existã o splendidã monografie, în patruvolume, a acestei strãzi. ªi eu vin dinaceastã provincie, pe care am trãit-o ºicare, într-un fel, mã trãieºte. Sunt unmare sentimental. Mascat, dar tot unsentimental. Le-am spus-o ºi acum, laBucureºti, când am luat premiul UniuniiScriitorilor. Am vorbit despre provincie,iar unii au fost deranjaþi. N-am înþeles dece...

Noi erramm mmulþummiþicã nne lasã sã scrriemm

A. J.: – Unii istorici literari vorbescdespre Gruparea „Ateneu“. GeorgeBãlãiþã nega ideea, spunând cã„Ateneul“ a fost, de fapt, „o teribilãiluzie“. Eraþi sau nu eraþi o grupare? Înce raporturi vã gãseaþi în redacþie?

O. G.: – „Ateneul“ a fost o „gaºcã“ derebeli care, din neatenþie, s-au luat cu li-teratura. Ne-am dus la partid, în 1964,sã facem o revistã. Era greu. Cârnecipublicase deja pe ici, pe colo ºi eracunoscut. Mai fãcea câte un poem mailung, ba despre ºantierele patriei, badespre Gagarin. Avea o oarecare influ-enþã, fãrã de care nu se putea. Din feri-cire, la Bacãu, secþia de propagandã afost înþelegãtoare, deºi le mai fãceamprobleme. Se cam temeau, dar au datdrumul revistei, fiindcã se cerea o „libe-ralizare“. În redacþie, fiecare era elînsuºi. Nu aveam o doctrinã. Noi erammulþumiþi cã ne lasã sã scriem. Sigur cãeram urmãriþi. Dar n-am pãtimit. Cândmergeam la cârciumã, veneau ºi niºtenecunoscuþi care se aºezau, ostentativ,la masa vecinã. Aproape cã ne ºtiam.Cred cã le ºi plãcea sã lucreze cu noi.Beau ºi ei ceva, înregistrau probabil cespuneam. Eram toleraþi. Ne permi-team/permiteau destul de multe. Spu-neam bancuri, glumeam. Miºu Sabin erabun tare. A murit la 39 de ani, sãracul.Ne înþelegeam bine. Ne mai certaCârneci, cã de ce venim târziu, ne maiierta. Ne fãceam însã treaba. Eu eramGicã Contra, Bãlãiþã – factorul de echili-bru, Miºu cu poantele, iar Cãlin, cu criti-ca. Mergeam des la Bucureºti, aveamamici, ne întâlneam cu scriitorii din þarã,care ne cunoºteau. În fiecare lunã ple-cam la Casa Scriitorilor. Eram un grupvesel. Nu eram Cercul de la Sibiu. Deºi,dacã mã gândesc bine, nici ei nu cred cãerau foarte scorþoºi.

A. J.: – Ce rãmâne din „Ateneu“,acum, la 55 de ani de la apariþia serieinoi? Cum vezi viitorul Revistei? Mai alesîn contextul recentului scandal declanºatde articolul lui Ion Simuþ.

O. G.: – Eu am aflat despre acest arti-col la Alba Iulia. Nu sunt însã unalarmist. E o opinie. ªi, ca orice opinie,ea poate avea adepþi, poate genera dis-cuþii. Uneori e nevoie ºi de discuþii. Dupãmine, revistele de culturã nu vor dis-pãrea, aºa cum nici cãrþile nu vor dis-pãrea, indiferent ce prefaceri vor urma ºide direcþia în care va merge lumea.„Ateneul“ nu mai poate fi ce a fost nici înanii ’60, nici în anii ’80, fiindcã era un altcontext. Iar eu nu-s profet ca sã ºtiu ceurmeazã. Iartã-mã cã nu fac pronostic-uri. Sunt, aºa cum þi-am spus, un micproducãtor particular, care încearcã sã-ºi pãstreze curiozitatea nealteratã.

A. J.: – Îþi mulþumesc, dragã OvidiuGenaru, ºi îþi doresc exact asta: sã îþipãstrezi nealteratã curiozitatea. Pentrucã din ea vin toate: cãlãtoriile, vivaci-tatea, poezia ºi, în definitiv, plãcerea dea trãi.

Dialog de Adrian JICU

interviu

iulie – august 2019 17

•••• OOOOvvvviiiiddddiiiiuuuu GGGGeeeennnnaaaarrrruuuu ºººº iiii VVVVaaaallll MMMMããããnnnneeeessssccccuuuu ((((2222000011116666))))

Dan PETRUªCÃ

CCaamm ppee ccâânndd

ssccrriiaamm pprriimmuull vveerrss

Cam pe când scriam primul vers

nu chiar de mult, Ovidiu Genaru era

un bãtrân de vreo

treizeci ºi cinci de ani

el trãia oarecum prin Balcani

mai precis într-un hãu

din Bacãu

ce mai faci, bãtrâne? zicea

ºi trãia fãrã ani ºi prin

cuvinte ºi mai multe pahare de vin

trãia ºi trãia pentru

sânii ei pentru coapse cãlcâie roz

ºi rotunde

pânã hohotele astea fierbinþi

ar fi putut sã-l scufunde

când l-am cunoscut

Ovidiu Genaru încã nu reuºea

sã înveþe cum

se scrie antum sau postum

era un provincial

care gemea în ultimul hal

ºi din toate puterile

tulburat de cãrþi de ploi de ninsori ºi de

toate muierile

pe vremea aceea, Ovidiu Genaru

nu-ºi punea metafizic problema dacã

viaþã ºi moarte au ºolduri

de promoroacã

nici doctorul sãu n-apucase

sã fie bolnav

fluiera fluiera pe sub cerul concav

ºi sinistru

n-avea habar ce înseamnã sã fii

parlamentar sau ministru

nu se trezea vertical ºi mirat

din vise, fiindcã pe-atunci cred cã nici

nu ºtia cã trãise

de ieri, Ovidiu Genaru

stã nemiºcat undeva între

Strada Mare Bazar Câmpul Poºtei

Letea Lecca parc garã

aeroport Europa ºi restul

de fapt nu-l gãseºti nicãieri

pe pãmânt biografii bibliografii

în amestec

mi-e din ce în ce mai greu sã spun

a plecat sau vine

iar astãzi abia mai pot desluºi

pe foaia asta oarbã ºi leneºã

dacã-i vorba de el

sau de mine

Page 18: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

eseu

iulie – august 201918

În expresia latinã „Nomenest omen“ este concentratãideea cã un nume include ºidestinul purtãtorului sãu, chiardacã ulterior, în epocile domi-nate de raþionalism, s-a apreci-at numele ca nefiind predesti-nat, ci pus ca o etichetã oare-care. Astfel, fãrã sã mai aibã oconotaþie legatã de predes-tinare, numele a ajuns sã fieconsiderat o simplã denotaþiesau, mai grav, a fost transfor-mat în simplu numãr din partearegimurilor totalitare. AdrianAlui Gheorghe încearcã sã neconvingã – dar nu prin investi-gaþii cu instrumente antropo-nimice, ci cu mijloace purficþionale – cã în câmpulnumelor proprii este instituitã orelaþie biunivocã a unei astfelde mãrci identitare cu purtã-torul ei ºi cã se produc efectenegative nebãnuite prin altera-rea acestora. Centrul polariza-tor al spaþiului referenþial dinnaraþiunile ce alcãtuiesc volu-mul Zugzwang sau Strada cu osingurã ieºire (proze scurte,medii ºi lungi) (Editura„Polirom“, 2018) este numelede persoanã în calitatea sa demarcã a identitãþii, stratul ono-mastic dobândind o greutatespecificã în evoluþia persona-jelor.

„Fiecare om se naºte cu unalfabet numai al lui, ca un fel deamprentã interioarã, ºi, cres-când ºi luând în posesie lumeacelorlaþi, o traduce pe limba lui.De fapt, toatã viaþa un om tra-duce ceea ce este el în limbilecelorlalþi, pentru a se face înþe-les, ºi traduce pentru sine ceeace vede în afara lui“ (p. 85 ºi93). Acestea sunt fraze puse laînceputul ºi la sfârºitul prozeiMinciunã, întãrindu-se astfelsugestia acestui mesaj. Dar,pentru a exprima adevãrul,aceasta nu este suficient.Numele sunt cele care creeazãlumea la nivel ontologic („anumi“ este echivalentul lui „ada naºtere“), iar elementulordonator al confuziei iden-titare este „certificatul denaºtere“. Riscul „anomiei“, careameninþã într-o societatedepersonalizantã, îl ilustreazãprotagonistul din proza Otravã:„De ce e important sã ai unnume? Dacã nu ai nume riºtisã nu mai poþi fi luat în seamãca om; devii un fel de animalsocial care slujeºte la voiaîntâmplãrii, care poate fi luat depe stradã ºi pus sã facã tot felulde treburi neplãcute, urâcioa-se, grele. Cei din jurul meuîncã nu ºtiu cã nu am nume; eufac tot posibilul ca ei sã nu afleºi nici sã le dau aceastã impre-sie. Mã comport normal. Îmiplimb câinele seara prin parc,mã opreºte câte cineva ºi mãîntreabã de nume. Al câinelui,fireºte. [...] Câinele are un nume;eu, nu. Nici câinele nu ºtie cã nuam nume, altfel nu mi-ar maiasculta comenzile, ºi-ar ridicapiciorul ºi mi-ar stropi, poate,pantalonul“ (p. 77).

Chiar dacã este explicit dinpunct de vedere semantic ºispune câte ceva despre liniadescendentã, numele înscris înactul de identitate nu se acordã

întotdeauna cu trãsãturile pur-tãtorului sãu. Excepþiile nu facdecât sã confirme regula ºi sãpãstreze proporþia între numelenepotrivite ºi cele coincidenteînsuºirilor purtãtorilor. În prozaPecingine, cineva îºi scoate oparte din nume la vânzare dinraþiuni pecuniare, aceastãpracticã extinzându-se ca opecingine în cadrul comunitãþiiºi apoi la scarã planetarã. Seajunge pânã la a se scoate lamezat tot numele, prin anunþuripublicitare, iar consecinþeleeconomiei de piaþã nu întârziesã aparã: „Au apãrut samsariide nume: cumpãrau ieftin, vin-deau scump./ Au apãrut triºoriide nume, care vindeau numefalse. Era greu sã le depistezi,trebuia sã fii cunoscãtor, deasta novicii au dispãrut rapidde pe piaþã./ Au apãrutdramele: copii care îºi vindeau,în inconºtienþa lor, numelecomplet ºi nu mai erau gãsiþide pãrinþii lor./ Au mai fostsemnalate ºi cazuri de copiicare furau numele pãrinþilor ºile vindeau pe mai nimic, trimi-þându-i pe aceºtia în cel mainegru anonimat./ Unii îºi vin-deau numele lor pe un preþ bunºi cumpãrau nume mai ieftine.Astfel, prietenul de ieri îþi deve-nea brusc strãin“ (pp. 97–98).

Avantajele de care sebucurã un om nu neapãrat „cunume“, dar cu bani nu pot sãlipseascã: „În lumea asta elpoate sã aibã tot ce vrea ºi toþipoftesc la ce posedã el. Toatevorbele lui sunt admirate ºitoate privirile lui sunt rãsplãtitecu reverenþe. Linguºirea îi dãtârcoale, iar avariþia mãreºtenumãrul prietenilor sãi. Dacãeste prost, lumea nu observãpentru cã el îi astupã urechilecu bani; dacã este urât, îiîntunecã vederea; dacã e deorigine umilã, nimeni nu-ºi maiaduce aminte de tatãl sãu, iardacã e copil din flori, se vorgãsi oameni, foarte cinstiþi dealtfel, care vor fi gata sã jure cãei au asistat la nunta mameisale...“ (Casa vântului, pp.147–148). Citirea prozeiZugzwang mi-a amintit de joculde întrajutorare Caritas, de laînceputul anilor ’90 ai secoluluitrecut. Numai cã, în comuni-tatea tutelatã financiar de unobsedat ºi imbatabil jucãtor deºah, Eliodor, se câºtiga multmai mult decât de opt ori – aºacum se promitea în convenþiajocului deloc caritabil, lasfârºitul cãruia mulþi depunãtoridoritori sã scape de sãrãcie auprimit ºah-mat. (Dacã tot s-a

nãscut românul poet, îmi vineºi acum sã mã întreb, dar altfeldecât a fãcut-o Hölderlin: „Lace bun sãracii în vremuri poe-tice?“) Odatã cu apariþia luiEliodor, biografia anodinã, fãrãorizont, a cetãþenilor urbei estecopleºitã de o biografie se-cundã, ale cãrei itinerare seordoneazã ca pe cele 64 depãtrãþele ale tablei de ºah,împânzitã mai mult cu nebuniºi cu pioni decât cu regi ºi curegine. Viaþa curgea potrivitregulilor unei partide de ºah,pânã la sosirea unei neîncoro-nate regine, a cãrei mizã nuera remiza, ci învingereaimbatabilului ºahist Eliodor.Ceea ce se ºi întâmplã ºi –drept recompensã – îi cere sãplece cu ea în lumea largã, fãrãºtirea nimãnui.

Morala care se desprinde înurma citirii acestei bucãþi nara-tive ar fi urmãtoarea: „Fiecarebãrbat poate sã spunã mãcar odatã pe lumea asta: nu am fostrege, dar pentru femeia meaam fãcut tot posibilul ca patulsã îi fie tron“ (p. 53). În modasemãnãtor evolueazã lucru-rile ºi în proza Tu Ernest, undepersonajul cu acest numeposedã calitatea miraculoasãde a þine de foame oricui îlvede ºi îi pronunþã numele(aici, Adrian Alui Gheorgheface o trimitere subtilã la ide-ologia regimurilor dictatoriale).Devenit, practic, prizonierulunui studio de televiziune, deunde þinea sãtulã pe toatãlumea care îl vedea ºi îi scandanumele, Tu Ernest va evada înlumea largã împreunã cu o fatãcare începuse sã-l þinã sãtulsufleteºte într-o lume care, lafel ca în proza cu structurã debasm Ostap (anagrama pentru„patos“, pentru suferinþã), esteîntruchipatã sub forma unuiimens tub digestiv.

Deºi proza Iurica începe cupropoziþia „Viaþa este fanteziaunui Dumnezeu nebun!“ (p.65), mesajul întregii cãrþi estesusþinut de o asemenea aserþi-une doar în mãsura în caremiºunã peste tot numeroºinebuni creaþi dupã chipul ºiasemãnarea Ziditorului. Întreoglinzile înºelãtoare ale nu-melor se reflectã sufletul per-sonajelor, cu zvârcolirile salenu o datã dramatice, dovedindcã purtarea numelor ascundepsihologii complexe, structurisufleteºti complicate ºi izbuc-niri ale subconºtientului în per-manentã convulsie. În privinþa„botezului onomastic“, numelenaºte omul, întrucât punereasub oblãduirea unui Patronîntãreºte ipostaza simbolicã aatotputerniciei demiurgice. Ono-mastica este sarea pãmântuluiºi a omului de pe pãmânt,deoarece ea acordã identitatesocialã, stare civilã, profil spiri-tual, constituindu-se în ade-vãrate câmpuri semantice ira-diante. Numele este denumireaoriginarã în realizarea acestorstatuãri ºi determinã destinulfiecãruia. Atunci când cinevaeste numit înseamnã cã esteînzestrat cu o duratã bio-graficã, cã este supus uneievoluþii coerente, cã esteînvestit cu o soartã ce estetransformatã în destin. În prozaPh. D. Apostol SempronianStraße, numele va rezista întimp purtãtorului sãu în urmaunei glume fãcute de colegii destudenþie vienezã, care îi punnumele pe o plãcuþã stradalã.Uzurparea numelui strãzii vaproduce confuzii edilitare ºiastfel numele îi va þine loc dedestin personajului.

Unui alt personaj, scriitorulToma Penescu, din prozaBãrbaþi de pradã, gloria îi va

creºte incredibil dupã plecareaincognito din þarã pentru a-ºiîntemeia familia într-o insulãîndepãrtatã. Dupã 40 de ani deºedere acolo, dorul de þarã îlîndeamnã sã revinã, dar con-secinþele vor fi dezastruoase.Din neatenþie, îºi divulgã identi-tatea, dar nu va fi crezut, fiindsuspectat ca un uzurpator carevrea sã-ºi însuºeascã numele,opera, gloria ºi averea mitizatu-lui scriitor Toma Penescu.Dupã diagnosticarea de dedu-blare a personalitãþii, nefericitulpoet va muri în timpul uneianchete, cu dor neostoit deinsulã ºi de familie. Faptul cãproza aceasta poartã un mottoluat din basmul Tinereþe fãrãbãtrâneþe ºi viaþã fãrã demoarte mã determinã sã credcã, de fapt, drama lui TomaPenescu este dublatã faþã deaceea din basm, deoarecevenise din insula îndepãrtatãacasã tot mistuit de dor. Dacã,în proza jucãuºã Zidul de hâr-tie, un critic intransigent, NinelPostolache, este obligat denumeroºii grafomani pe carei-a executat la zid sã semnezecronici fãcute de ei, devenind„un Manole izolat pe creastazidului fãrã o aripã de sprijin“(p. 123), în Bãrbaþi de pradã,scriitorul trãieºte adevãrata dra-mã manolicã, deoarece operaeste desprinsã total de el.

Problematica numelor pro-prii ºi improprii susþine, prinbogãþia sugestiilor conþinute,osatura ideaticã a volumului custructurã parabolicã moraliza-toare Zugzwang sau Strada cuo singurã ieºire (proze scurte,medii ºi lungi). În privinþacuvântului „Zugzwang“, autorulînsuºi transcrie ceea ce a gãsitîn Dicþionarul explicativ al limbiiromâne: „situaþie în ºah în carejucãtorul la rând (obligat sãmute) are la dispoziþie numaimutãri dezavantajoase, careconduc la pierderi materialesau poziþionale; p. ext. situaþiefãrã ieºire. Din limba germanã:Zug «mutare» + Zwang «con-strîngere, obligaþie»“ (p. 31).Însã acest cuvânt compuscomportã ºi alte sensuri înlimba germanã. De exemplu,„Zug“ poate sã însemne ºi„trãsãturã“ ºi, prin urmare, oaltã traducere ar putea fi „con-strângerea trãsãturilor de ca-racter“. Adrian Alui Gheorghe ascris o carte profundã despreconstrângerea trãsãturilor decaracter, în care abundã su-gestii pilduitoare, referitoare laidentitatea dilematicã, la exer-ciþiul puterii numelui ºi la sen-sul pe care îl are purtareanumelui în ordinea socialului, amoralitãþii ºi a comuniunii. „Doioameni care nu au nume nu sepot întâlni de douã ori în ace-eaºi viaþã, asta se ºtie“ (p. 79).Se ºtie ºi nu prea, din parteacelor fãrã de nume proprii. Or,valoarea existenþialã se con-tureazã – pe termen scurt,mediu ºi lung – prin purtareaunui nume propriu (care sãaparþinã la modul propriu) sauprin fãcutul unui re-nume.

Vasile SPIRIDON

Trebuiausã poarte un nume

Page 19: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

scena

iulie – august 2019 19

Intru în joc ºi încerc sã-miimaginez cum ar mirosi acel„parfum de solitude“ din nouapiesã a lui Radu Afrim, jucatã laT.T. Ar putea fi un amestec devanilie cu sare, de bergamotã,flori albe, piper roz, cardamon,piele ºi ambrã. Îl vãd într-o sti-cluþã de un albastru ultramarineYves Klein, proiectatã pe fun-dalul unei imense pânze avizionarului Mark Rothko, curoºu vibrant ºi galben intens, dinperioada lui flamboiantã. Celde-al optulea text al regizorului,Sub fiecare pas e o minã neexplo-datã dintr-un rãzboi neterminatcu tine, are un titlu lung, binegãsit însã, fiindcã e deosebit deputernic ºi cu o mare încãrcãturãexpresivã. A fost scris „în prizãdirectã“ în acele sãptãmâni cât astat regizorul la Piatra-Neamþpregãtind spectacolul, timp încare a lucrat fragmente de textîn fiecare zi, cu gândul la actoriialeºi pentru acest proiect. Unwork-in-progress, aºadar, lacapãtul cãruia a ieºit un vivacebricolaj, o texturã încâlcitã, încare realitatea intrã de-a valma,cu frumuseþea ºi mizeriile ei, cumiresme ºi miasme. Se simt înscriiturã atingerea materiei vii,aerul timpului. Sunt, în scenariu,multe, exacte ºi sarcasticeobservaþii din viaþa realã, trimi-teri la diverse stãri de lucruri,situaþii, toate acestea fiindamestecate cu evadãri în imagi-nar, într-un seducãtor mix poeticde realitate ºi suprarealitate.În „eºantioanele de însingurare“,desprinse din mãrturisirile unuigrup de personaje participant laun workshop, se vorbeºtedespre rutinã, indiferenþã, ego-ism, ipocrizie, relaþii de cuplu,dragoste, sexualitate, rate labancã, violenþã domesticã,despre diverse pierderi,despãrþiri, minciunã, mistificare,în fine, gãseºti aici mult din zgo-

motul existenþei cotidiene. Ceiveniþi sã se destãinuie la work-shopul pe tema singurãtãþii, con-dus de doamna Chesha, o ade-vãratã maestrã a acestei prac-tici, sunt invitaþi sã lase deoparteorice formalism ºi sã fie ade-vãraþi, sinceri, sã-ºi spunã fãrãteamã, total dezinhibaþi, po-veºtile, pentru cã ele se înregis-treazã acum, dar vor putea fiascultate doar peste o sutã deani, în 2019. Sunt, întâi, mãrtu-risiri în grup, apoi monologuri,totul desfãºurându-se într-undecor hiperminimalist (conceputde Alexandra Constantin), cu câ-teva sumare elemente dintr-unstudio de înregistrãri ºi niºteperne aruncate pe jos. ªi maisunt luminile, care creeazãcadrul de evoluþie al persona-jelor, ele mutându-se, în anumitemomente, de pe scenã în salã,pentru cã ºi despre tine e vorba,spectatorule, semblable et frere.Poveºtile personajelor suntdiverse ºi interesante, ele fiindscrise, dupã cum declarã autorulscriptului, cu gândul la interpreþi,astfel cã nu e de mirare cãrolurile le vin mãnuºã. Ei intrã cunumele ºi personalitatea lor încaruselul mãrturisirilor, avândmomente bine conturate scenic,redate cu naturaleþe ºi dezin-volturã, cu nuanþe ºi accentebine plasate. Cãtãlina Bãlãlãu,Nora Covali, Ada Lupu joacãîntr-un chip foarte ataºant niºtetinere femei inteligente, culti-vate, sensibile. ªi parcã ne spunceva despre ce li s-a întâmplatchiar lor, atât de mult ºi-au

însuºit personajele. Ada, deºitemãtoare, are nevoie de aven-turã, Cãtãlina e delicatã, aeri-anã, vorbirea ei fiind înþesatã dereferinþe din lumea artelor. Eaaminteºte de pictorii citaþi laînceputul cronicii, de MarylinMonroe, iar Nora, cea îndrãgos-titã de poezie, evocã o imaginedintr-un film cu Lilian Gish ºiciteazã din Cehov. În text se maiaud ºi alte nume: Victor Brauner,Edith Piaf, Givenchy, Y. S.Laurent, Lena Ferrante, numede cântãreþi: Madonna, Lana DelRey ºi de formaþii, Daft Punk, deechipe de fotbal, totul ieºind dinmulticolorul butic al lui Afrim, plinde surprize.

Foarte colorat este ºi perso-najul doamnei Chesha, interpretatcon brio de Lucreþia Mandric, cuun look de grand mamy hippie,foarte directã ºi hotãrâtã în ceface, de o sinceritate brutalãuneori, ºi care devine, în parteaa doua a reprezentaþiei, un fel de

raisonneur, decantând gânduri,înþelesuri. Pentru cã, bunãcunoscãtoare a sufletului ome-nesc în toate ascunziºurile sale,fostã patroanã, înainte de revo-luþie, a unei pornoteci ascunseîntr-o bãcãnie, ea nu a fãcutaltceva decât sã-i provoace peparticipanþii la atelier la o întâl-nire cu ei înºiºi. Corina Grigoraººi Valentin Florea sunt cel maiaproape aici de genul de actorpreferat de Afrim (adicã gata sãse arunce cu capul înainte, fãrãteamã de penibil, fãrã autocen-zurã). Corina este excelentã într-un personaj frust, o gospodinãisterizatã de convieþuirea cu bãr-batul ºi mama ei într-un aparta-ment înghesuit. Poveºtile eidespre cãþeluºa cihuahua VanGogha ºi despre gândul asasincare o bântuie, acela de a spin-teca burta lui bãrbatu’sãu, cumaþele lui ghiorãitoare, poftinddupã salata „dã biof“, au un pu-ternic accent grotesc. Vali e un

sticlete gay cu pãrul oxigenat,care face un memorabil numãrde dans lasciv, aparent comic,dar îngrozitor de trist, când,îmbrãcat într-o rochiþã de paieteºi cu ºosete de bumbac, sesimte liber „sã se spargã-n fi-guri“, scãpând astfel de frustrãri.

Credibil figurate, cu bunemijloace actoriceºti sunt ºi per-sonajele încredinþate Ginei Gulai(o doamnã cam preþioasã, interi-orizatã), Cristinei Mihãilescu (ohipsteriþã perdantã în amor), luiFlorin Hriþcu (un amorez infidel)ºi Mircea Postelnicu (un mãruntmitoman), lui Paul-OvidiuCosovanu (un visãtor), acestadin urmã alcãtuind, împreunã cuRãzvan Murariu, ºi bandul carecântã live în spectacol.

„Eºantioanele de însingurare“din Sub fiecare pas e o minãneexplodatã dintr-un rãzboineterminat cu tine nu sunt sum-bre, apãsãtoare (pentru cãexistã ºi o altã dimensiune a sin-gurãtãþii, una seninã, care aducecunoaºterea de sine ºi liniºtea),ºi de aceea spectacolul e unultonic, ludic, cu mult nerv ºi ritm.Textul e infuzat de poezie ºiumor, are prospeþimi ºi insolitãri,plus un subtil balans între comicºi tragic. Iar cuvântul are partealeului, putere ºi magie, eldeschizând calea spre un fan-tastic al banalitãþii, în surprinzã-toare imagini, ºi spre visare.

„Jucaþi-vã cu aerul dintrecuvinte – le spune Afrim acto-rilor. Nebunia de a visa este sin-gura la care aveþi acces înmeseria asta.“ ªi ei l-au ascultatºi au fost total disponibili,urmând toate provocãrile sale,într-un spectacol foarte viu, carene pune faþã-n faþã cu noi înºine,într-o clipã de sinceritate, deadevãr.

Conectat mereu la prezent, TeatrulTineretului are acum un nou proiect cul-tural, intitulat #SAFESPOTT, care „pro-moveazã un spaþiu sigur pentru dez-batere, destinat publicului tânãr, pe temadiversitãþii ºi toleranþei“. În cadrul acestuimodul de teatru educaþional (tot maiaproape de public, formarea acestuia suntobiective clare, directe, programatice), vorfi puse în scenã texte contemporaneaparþinând unor dramaturgi sub 35 de ani,care participã la un concurs. Odatã alesun text, el va deveni spectacol graþie uneiechipe de realizatori cu limita de vârstãmenþionatã mai sus, alãturi de care vor fiantrenaþi elevi de liceu, ca asistenþi volun-tari.

Primul spectacol prezentat, la SalaStudio „Corneliu-Dan Borcia“, în faþa unorcopii curioºi, numai ochi ºi urechi, cureacþii foarte vii (proiectul, care are maimulþi parteneri, vizeazã dezvoltarea unuipublic participativ), a fost „Legume“, înregia Irinei Slate. Cel care a imaginat oamuzantã istorioarã alegoricã, avânddrept personaje câteva legume mai „spe-ciale“, este George Cocoº: actor, trainer,

speaker ºi dramaturg, dupã cum aflãm dincaietul-program. Speciale înseamnã altfeldecât cele comune ºi foarte cunoscute,motiv pentru care o roºie galbenã, oridiche albã, o ciupercã maronie, o þelinãapio, un ardei prea gras, o varzã bio vor finiºte biete legume hulite, ostracizate,tratate drept niºte ciudãþenii. Personajulnegativ, rãul care le va exploata, vrând sãle þinã într-o cuºcã ºi sã le arate precummonstruozitãþile de circ, este DomnulCartof. Nãpãstuitele legume se vor aliaînsã, descoperind puterea celor uniþi, ºiastfel îl vor demasca pe Cartof ºi îºi vordobândi libertatea. Iar marea surprizã atemerarelor legume, hotãrâte sã luptepentru libertate ºi dreptul lor la o viaþã nor-malã, în care sã fie acceptate aºa cumsunt, este sã afle cã, de fapt, ºi Cartofuleste mov, el trãind ascuns sub mascaunuia obiºnuit. O victimã a discriminãrii,aºadar, transformatã în agresor.

Mica fabulã vorbeºte, cât mai pe înþele-sul unui public de vârstã fragedã, desprefaptul cã fiecare fiinþã este unicã în felul ei,cã diferenþa este ceva firesc ºi cã trebuieasumatã fãrã fricã de cei în cauzã, privitãcu înþelegere, cu toleranþã, de cãtreceilalþi. Viaþa e frumoasã când are cât maimulte forme ºi culori, iar tot ce este uni-form, banal, tern ne plictiseºte.

Pe aceste date ale textului, unul scriscu sprintenealã, imaginaþie, cu umor,echipa de realizatori (cãreia i s-au alãturatmulþi elevi asistenþi voluntari) ºi-a datmâna ºi a scos un spectacol vesel, plin deculoare, antrenant, cu morala la vedere,nu însã ºi didactic. Regizoarea Irina Slatea colaborat cu bune, vizibile rezultate cuscenografa Andreea-Diana Nistor (inspi-ratã în configurarea legumelor-personaje,acestea având costume cu expresive ele-mente caracterizatoare), coregrafaTeodora Budescu ºi ªtefan Ruxandra,sound-design. ªi a alcãtuit o distribuþie câtse poate de potrivitã, actorii jucând cumare, contagioasã plãcere în aceastãfabulã contemporanã. Rareº Pârlog esteRoºia Galbenã; Florin Mircea-jr., DomnulCartof/Varza Bio; Dan Grigoraº, ArdeiGras; Daniel Beºleagã, Apio. Cele maisimpatice personaje, active, încrezãtoareîn forþele lor, sunt Ridichea Albã ºiCiuperca Maronie, figurate de CãtãlinaIeºanu (cu mult aplomb) ºi EcaterinaHâþu, o ciupercã Ninja, micuþii spectatorifiind total cuceriþi de strigãtul „Hacea!“, pecare-l scoate simpatica bruneþicã, luptã-toare, când porneºte la atac.

Copiilor le-a plãcut spectacolul, aºacum s-a vãzut la finalul acestuia, când aurãmas în cocheta, intima Salã Studio ladiscuþii cu realizatorii, ca sã spunã ce auînþeles, ca sã punã întrebãri. ªi caietul-program li se adreseazã în chip direct,conþinând explicaþii despre profesiilelegate de teatru, cunoºtinþe utile desprelegume, integrame ºi textul cânteceluluidin spectacol „E bine, e bine sã fii diferit!“

E binne sã fii diferrit

Teatrul Tineretului din Piatra-Neamþ

Parfum de solitude

Paginã realizatã deCarmen MIHALACHE

Page 20: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

comentarii

iulie – august 201920

Între 1882 ºi 1902, auapãrut, în Franþa, numeroasevolume de poezie, dar ele aufost mai mereu ignorate depublicul cititor, oarecum derutatde noile tendinþe ºi gusturiestetice sau percepute/ inter-pretate în fel ºi chip de comen-tatori, dominaþi, ºi ei, de spiritulunei lumi literare, ºi nu numai,în schimbare, neaºezate,aflate, în ciuda unor replici con-servatoare destul de rezistente,în cãutarea unor valori care s-olegitimeze. Perioada ilustreazã,mai bine ca în alte cazuri, faliadintre originea ºi evoluþia petermen scurt a fenomenuluipoetic ºi perspectiva diacronicãasupra lui, care îl „fixeazã“într-o taxonomie literarã. Nu elocul, aici, sã ne poziþionãmcritic faþã de poezia perioadeimai sus invocate (teoria, criticaºi istoria literarã au fãcut astacu asupra de mãsurã), ci sãluãm act de o manierã de aface criticã literarã la începutulsecolului trecut (chiar dacã într-olucrare fãrã vogã în epocã,scrisã de un tânãr critic de 33de ani), de o mostrã de a gândipoezia publicatã în cele douãdecenii franceze. Acestea ni separ, astãzi, un soi de creuzet alevoluþiei poeziei franceze din adoua jumãtate a secolului alXIX-lea, unde romantici ºi par-nasieni întârziaþi, „decadenþi“,simboliºti etc. fac deliciul aces-tei eterogenitãþi poetice cuurmãri evidente asupra poezieimoderne ºi ilustreazã, probabil,sensul versului luminat cu careBaudelaire încheie cunoscutulpoem „Le voyage“ (VIII): „Aufond de l?Inconnu pour trouverdu nouveau!“ Numai cã, anti-cipând puþin, „noul“ baudelairi-an nu e ºi „noul“ vizat de AndréBeaunier ºi de volumul sãu, „Lapoésie nouvelle“, pe care îlsupunem atenþiei cititoruluiromân de astãzi ºi unde „noul“nu e desluºit structural-ontolo-gic ºi axiologic, ci formal ºieclectic, uneori, prin omisiuniregretabile. Fãrã îndoialã cã ecât se poate de comod sã...polemizezi cu o carte apãrutãacum 117 ani (la adãpostul atâ-tor achiziþii ale teoriei, criticii ºiistoriei literare, care au schim-bat aproape definitiv recepta-rea de atunci a poeziei france-ze apãrute în cele douã de-cenii) ºi cu un autor care nu-þimai poate, fatalmente, rãs-punde. O polemicã..., aº zice,„cordialã“ cu un mod de avedea o secvenþã din poeziafrancezã din interiorul acesteia,la cald. Chiar marginal fiind(demersul sãu n-a avut urmãri),André Beaunier nu e singurulcritic literar care nu ºi-a înþelespe deplin epoca ºi, neînþe-legându-i semnele prevesti-toare, a rãmas între limitele ei.Înaintea lui, atâþia alþii, cu multmai mari ºi pe care istoria cri-ticii literare i-a reþinut în rânduldin faþã (Sainte-Beuve, Taine,Brunetiere, Lanson), prizonieriai unor prejudecãþi ideologico-literare, s-au înºelat, inexplica-bil, în privinþa unor scriitori careau rãmas în istoria literaturiiuniversale, dând verdictegreºite, minimalizându-i sauignorându-i.

Lucrarea lui André Beauniere tentantã, în sensul celor demai sus, ºi pilduitoare pentruun eºantion a rebours dinpoezia francezã. „La poésienouvelle“ (http://books.google.com/1), apãrutã în 1902, la„Mercure de France“ („Sociétedu Mercure de France“, cumscrie pe copertã), pare scrisã,mai degrabã, de cineva care seîncumetã sã se aventureze pe„cãrãri“ literare uneori aspre,alteori prost croite, într-un þinutsãlbatic! Poate fi cititã azi, pede o parte, ca un ghid de istorielierarã pentru curioºi, pentru cãintenþioneazã sã clarifice lumeaconfuzã ºi vagã din perioada1882-1902, iar, pe de altãparte, dacã luãm în conside-rare desele schimbãri de per-cepere esteticã a poeziei ºipoeþilor despre care scrieAndré Beaunier (orizontul deaºteptare al criticilor ºi istori-cilor literari, al cititorilor intere-saþi s-a modificat mai mereu încei 117 ani), poate fi privitã ca orealizare în sine sau ca un reperal gândirii critice franceze de lasfârºitul secolului al XIX-lea ºiînceputul secolului al XX-lea.

André Beaunier (1869-1925), tânãr universitar formatla ªcoala Normalã, cu studiitemeinice, a scris un volumconsistent cu precauþia unuibãtrân mandarin. Cu un tonunitar, dar rezervat în limbaj, aevitat sã dea, oriunde în carte,cel mai mic semn de parti-pris.Nu putem spune cã dintre cei12-14 scriitori pe care îi exa-mineazã sau ni-i restituie îlpreferã pe vreunul. I-a citit de laun capãt la altul ºi s-a strãduitsã-i înþeleagã atât cât a putut;

bibliografia e sigurã, biografiile,fãrã reproº. Ceea ce visaupoeþii sã facã sau ceea cepãreau sã fi fãcut e expuspunct cu punct. Probabil cãniciunul dintre ei nu s-a plânscã a fost interpretat greºit; maimult, criticul împinge îngã-duinþa pânã la a împrumuta,din când în când, limbajulunora ca sã încerce sã-iapropie de ceilalþi. Imitã când odescriere strãlucitoare, când„tremurul“ unor sintaxe... tulbu-rate! Zadarnic. Prospeþimea ºivioiciunea plãcerii nu rãzbat denicãieri. Se simte peste tot ovoinþã egalã, constantã, mereulipsitã de suiºuri ºi coborâºuri.Nimeni, în epocã, nu l-a luatdrept critic impresionist. Cineval-a flatat considerându-l obiec-tiv. André Beaunier, care nicinu e amintit mãcar în al IV-leavolum al „Istoriei criticii literaremoderne“ a lui René Wellek, nuface judecãþi de valoare con-sistente, nu detestã ºi nuiubeºte vreun poet examinat. Înperioada despre care scriedoar alþi tineri aveau astfel decalitãþi...Dar, printr-un amuzantcontrast, aceastã carte de omaturitate neîndoielnicã, „ade-vãratã carte de toamnã“ (cum anumit-o cineva la apariþie), econceputã într-un sistem deidei cu totul nou pe atunci, aizice, extrem de tânãr. Cerce-tarea poeþilor contemporanifãcutã cu un perfect sângerece, aceastã criticã obiectivã,are un singur judecãtor, impre-sia: impresia cu totul proas-pãtã, vioaie, adicã nouã, nimicmai mult. Noutate înainte detoate! Doar titlul cãrþii, ce n-ar fiputut fi decât o etichetã, are

aici valoarea unei declaraþii deprincipii: „poezie nouã“, adicãpoezie frumoasã ºi bunã pen-tru unica raþiune cã e... nouã!Iar ideea e susþinutã pânã laultima paginã, unde putem citi:„Aceste poeme... contrariazãobiceiurile noastre literare. ªieste tocmai dovada cã e binecã au fost scrise, ca sãregenereze concepþia noastrãdespre poezie, care se ane-mia“. Asta e ºi tema prefeþei:„Poezia, ºi ea, ca orice lucrareumanã sau ca orice fãpturã, aajuns repede sã îmbãtrâ-neascã ºi, îmbãtrânitã, nu maie nimic. Trebuie reînnoitã fãrãîncetare; trebuie sã imaginãmfãrã încetare o altã poezie“.Generalitãþile despre utilitatearevoluþiilor revin din când încând pe parcursul lucrãrii pen-tru a-i aminti principiul funda-mental, dar ºi cuvinte din sferasemanticã a animozitãþii saufraza dispreþuitoare la adresa„impersonalului ºi uzatului cân-tecel“ în versuri clasice ºi rit-muri „liniºtite“, ce se scan-deazã „fãrã dificultate“ ºiurmând uzanþe ori tradiþii „res-pectabile“. Aceastã afectare dea nu iubi decât fructul verdeface loc, la respectabilul sena-tor care pare a fi AndréBeaunier, unor efecte de uncomic involuntar intens.

Nu ºtim cum a fost receptatãcartea lui Beaunier în epocã,dar intuim cã micul tratatdespre „poezia nouã“ a pierdutmult, dupã apariþie, din intere-sul firesc. Nu învãþãm marelucru aflând cã tinerii de la1882 s-au apucat sã facãlucruri noi ºi, constatând asta,sã te mãrgineºti sã spui cã noule mai valoros decât vechiul ºisã ignori dificultãþile, dezbateri-le, cercetãrile, polemicile, ana-lizele – însãºi viaþa criticii lite-rare ce se respectã. Tânãruluniversitar pare a le transmite„clienþilor“ sãi cã toþi suntinteresanþi fiindcã au încercatsã rimeze altfel decât înaintaºiilor. Niciun gând despre postu-latul estetic dupã care efor-turile, meritele nu înseamnãmai nimic; doar opera încheiatãconteazã, ea instituie un timpde reacþie la o manierã artisticã(de exemplu, parnasianismul,vizat de Beaunier) sau revo-luþia literarã. Ce reacþie? Cerevoluþie? Rãspunsurile nu legãsim decât întâmplãtor înaprecierile criticului.Unele din-tre „judecãþile“ sale criticepoartã marca unei mari negli-jenþe. Iatã ce scrie despre„Decadenþi“: „Erau numiþi astfelfãrã îndoialã prin antifrazã ori,mai simplu, din greºealã. Rolulcriticii în aceastã problemã n-afost strãlucit. Aceasta s-a arãtatmai obtuzã ca de obicei, mai

neînþelegãtoare, rãu intenþio-natã, cu mai multã insolenþã.Ea este în mod esenþial leneºã;orice inovaþie ce-i complicãmunca i se pare mostruoasã:încearcã sã se debaraseze îngrabã de ea zdrobind-o întãcere ºi ridicol. Cuvântul deca-denþi i-a fost comod, s-a servitde el ca sã-i îndepãrteze o datãpentru totdeauna pe toþi poeþiicare nu se pretau facilelorjudecãþi ale vieþii esteticetradiþionale. Nu existã dovadãmai bunã a vitalitãþii acesteipoezii noi ca faptul de a fisupravieþuit unor astfel de con-spiraþii de cronicari indolenþi oriproºti“.Însã e ºi adevãr în... fi-lipica de mai sus. AndréBeaunier nu e primul în epocasa care ironizeazã sau deplân-ge inaptitudinea criticii de a-ijudeca onest pe aceºti poeþi.Înaintea lui, unii observaserãcã erau ºi înnoitori ai limbajuluipoetic în gruparea deca-denþilor! Asta l-a îmboldit pe unistoric al literelor sã spunã cãideea de decadenþã ºi termenuldecadent existã cu adevãrat:dacã nu putem vorbi despre oºcoalã decadentã propriu-zisã,existã în moralã ºi în poezie, îngramaticã ºi în prozodie o con-cepþie decadentã, ale cãreiorigini s-ar afla în operele luiBaudelaire ºi ale lui Gautier.Generaþia de la 1882 a fãcutdin „Florile rãului“ o veritabilãcarte de rugãciuni ºi a citit, înprefaþa la ediþia din 1868, rân-durile lui Gautier ce rezumãestetica baudelairianã: „Litera-tura e ca ziua: are o dimineaþã,o amiazã, o searã ºi o noapte.Fãrã a face o disertaþie în vanpentru a ºti dacã trebuie sãpreferãm aurora crepusculului,trebuie pictat timpul în care tegãseºti... apusul nu are fru-museþea lui ca dimineaþa?Roºul arãmiu, aurul verde,tonurile de turcoaz topindu-secu safirul etc....“„Poetul Florilorrãului iubea ceea ce senumeºte impropriu un stil deca-dent ºi care nu e altceva decâtarta ajunsã la un punct dematuritate extremã pe care odeterminã la soarele lor obliccivilizaþiile ce îmbãtrânesc: stilingenios, complicat, savant,plin de nuanþe ºi cãutãri,extinzând mereu bornele limbii,împrumutând de la toþi termi-nologiile tehnice, luând culoricu toate paletele, note pe toateclaviaturile, strãduindu-se sãredea gândirea în ceea ce areea mai inefabil ºi forma în con-tururile ei cele mai vagi ºi maievazive, ascultând, ca sã le tra-ducã, confidenþele subtile alenevrozei, mãrturisirile pasiuniiînvechite ce se depraveazã ºihalucinaþiile bizare ale ideii fixefrizând nebunia. Stilul deca-

Gheorghe IORGA

Despre NOU în poezie.Nimic despre MALLARMÉ

•• DDrraaggooºº BBuurr llaaccuu

Page 21: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

comentarii

iulie – august 2019 21

dent e ultimul cuvânt al verbuluisomat sã exprime tot ºi împinsla extremul exces...“E neîn-doielnic cã, în acest fragment,Gautier se gândea la arta lui ºila cea a contemporanilor; darprofetiza ºi arta urmaºilor, cumBalzac profetizase, la 1840,societatea celui de-al doileaImperiu. Strãdania de a redainefabilul gândirii, vagul ºievazivul formelor a fost ºiintenþia lui Arthur Rimbaud ºi atuturor discipolilor sãi. Cândanalizeazã faimoasa „Arta poe-ticã“ a lui Verlaine, AndréBeaunier descoperã un ecoudistinct din prefaþa lui Gautier la„Florile rãului“. Când îºi dã si-linþa sã reciteascã la fel de glo-riosul sonet „Lâncezire“ dinciclul „Odinioarã ºi altãdatã“(„Je suis l'Empire a la fin de ladécadence,/ Qui regarde passerles grands Barbares blancs...“),continuând lectura prefeþei luiGautier, vede latent gustul luiDes Esseintes, din „În rãspãr“,pentru limba decadenþeiromane ºi, ca introducere laelogiul lui Rutilius Numatianus,o reverenþã „acestui Tertulian alcãrui stil are strãlucirea neagrãa abanosului“. Înainte caHuysmans sã scrie fabulosul„În rãspãr“, Robert deMontesquiou trãise aceastãcarte, iar Paul Bourget, într-uneseu ce va rãmâne în istoria li-teraturii, indicase cu forþã încli-naþia prietenilor sãi pentru cul-tura „sterilã“ a unui Hadrian,preferatã energiei „fecunde“ aunui conducãtor barbar. Sã ficrezut oare André Beaunier cãastfel de idei, curente în perioa-da la care se referã, n-au avutefecte asupra ritmului ºi limba-jului, asupra imaginilor ºi senti-mentelor, asupra materiei ºichiar asupra sufletului ºipoeziei de la 1882?...

Théophille Gautier ºi CharlesBaudelaire au sprijinit evoluþiadecadentã (termen devenitlegitim), o spune istoria literarã;tot aºa cum aceeaºi istorie lite-rarã, ca sã explice evoluþia gus-tului clasic, a scris numele luiAnatole France. Gândirea unuiJules Laforgue, pe careBeaunier o explicã prin influ-enþa lui Hartmann ºi a filozofieiinconºtientului, relevã, maiîntâi, paradoxurile lui Gautier ºiBaudelaire în privinþa deca-denþei în artã. E supãrãtor de-adreptul cã André Beaunier, care

a neglijat sã-l cuprindã peVerlaine printre reprezentanþiipoeziei noi, îl ignorã pur ºi sim-plu pe Stéphane Mallarmé.Marele poet l-ar fi constrâns,desigur, la cercetãri fructuoase.Cutare caracteristicã admiratãca noutate la Rimbaud sau laGustave Kahn ar fi aflat-o dejala Mallarmé: „valoarea expre-sivã a însuºi sunetului cuvin-telor“, „tendinþele noi alepoeziei, din zi în zi mai muzi-cale“; ar fi fost incitat sã seîntrebe dacã aceste douãnoutãþi erau chiar absente înpoezia Parnasului, la careMallarmé a colaborat de altfel,dacã Parnasul le inventase ºidacã nu cumva s-ar fi regãsit latãtucul Hugo... Un vers din„Contemplaþii“ dã ºi rãspunsul:„Car, le mot, qu'on le sache, estun etre vivant“. Iar sistemulhugolian al vieþii cuvântului,într-un sens la careDarmesteter nu se gândea, l-arfi obligat pe criticul nostru sã seîntoarcã, dincolo de Hugo, laChateaubriand ºi, prin el, sãcerceteze dacã nu cumvaromantismul în întregime nu edefinit prin rolul jucat de sunetîn cuvânt: îmi place sã-mi ima-ginez cã, odatã ajuns în acestpunct, André Beaunier s-ar fiîndoit serios de soliditateaîntregii lui teze. În loc sãdesemneze poeþii noi ca peniºte îndrãzneþi adversari aiParnasului, n-ar fi fost aproapesã vadã în ei, dimpotrivã, con-tinuatorii docili ºi raþionali, dis-cipoli supuºi ai acestui Parnas,ce continuã el însuºi roman-tismul, chiar voind sã parã orisã fie o reacþie împotriva luiVictor Hugo?

Dacã ar fi cãutat continui-tatea romantismului în par-nasianism ºi a parnasianismuluiîn poezia decadenþilor (precur-soare a celei simboliste, care aasimilat-o în cele din urmã),André Beaunier ar fi vãzut, deexemplu, cã în privinþa pro-zodiei, nu existã opoziþie clarãîntre cele trei curente/ sistemeliterare (aºa cum le-au validatteoria, critica ºi istoria literarã),ce s-au generat unul pe altul (înordinea invocatã mai sus). Aºa-zisul vers liber, format dintr-unnumãr nedeterminat de silabeºi eliberat de constrângerilerimei, apelând la aliteraþii ºiconsonanþe ºi terminat deseoricu asonanþe, provine din versul

parnasian. La nivelul la care l-aadus Verlaine, alexandrinul s-adezmembrat fiindcã fiecare din-tre cele douã emistihuri înce-pea sã trãiascã o viaþã proprieºi sã se uneascã, în alte combi-naþii, cu versurile urmãtoare.Metrica lui Verlaine seraporteazã la metrica lui Henride Régnier ºi chiar la aceea alui Gustave Kahn. În ciudapãrerii contrare a lui AndréBeaunier, evoluþia fenomenuluipoetic din intervalul 1882-1902a arãtat cã tentativele celor dinurmã n-au fost noi cu totdinadinsul: poeþii înºiºi aurenunþat treptat la inter-minabilele versuri de 15-18 sila-be.Unul singur, Jean Moréas,autorul lui „Agnes“, a reuºittotuºi jocul dificil. Un oarecareFonsegrive le spunea altãdatãpoeþilor: „Când neglijaþi ritmul,trebuie sã îmbogãþiþi rima. Iarcând neglijaþi rima, trebuie sãmarcaþi ritmul“. Sfatul e puþinprea simplu pentru a-l aplicaîntr-o materie atât de delicatã.Dar e sigur cã dacã neglijezirevenirea unui sunet plin lasfârºitul unui numãr determinatde silabe, dacã renunþi sãnumeri în mod regulat silabele,trebuie ori sã renunþi la oriceimpresie de ritm, adicã depoezie, ori sã marchezi cu pu-tere alte elemente ritmice.Versurile libere din „Agnes“ ºicele mai... puþin libere, dar cutotul diferite, din „Galateea“sunt purtãtoare de cezuriimense. Accentul tonic e mar-cat cu o rigoare extremã, uneleversuri pãrând sã grupeze,urmând o lege perceptibilã,varietãþi de iamb ºi varietãþi deanapest: în sfârºit, retururilesilabice, consonanþele, aso-nanþele sau chiar rimele, mereusensibile urechii, dacã nu ºiochiului, sunt utilizate în pleni-tudinea lor. Oricum, cele douãtexte ale autorului manifestuluisimbolist (1886) nu suportãcomparaþia cu conglomeratelepoetice ale lui Gustave Kahn,cu bietele declamaþii ale luiHenri de Régnier sau cu bâl-bâielile lui Vielé-Griffin! Fiindscrise ºi pentru a fi scandate,versurile libere pentru care aoptat Jean Moréas în „Agnes“ ºiîn „Galateea“ scapã, astfel, depericolul cel mai grav al versuluiliber, pericol simþit cu atâta clari-tate atât de cãtre poet, cât ºi detinerii sãi discipoli din ªcoala

romanã, care îºi fãcuserã olege severã din a desemnaprintr-un apostrof e-urile mutepe care le elidau. Procedeul, ceamintea de ºansonetiºtii vul-gari, a stârnit reacþii în epocã.Dar era indispensabil. Ca sãaibã identitate, versul liber (per-ceput în francezã) cere ca toatevocalele sã fie pronunþate, carimele ºi tot ce þine loc de rimãsã aibã forþã, ca accentul tonicsã sune în mod egal, iarcezurile sã fie marcate profund:toate acestea presupun omiºcare, o ardoare, o vigoare astilului rare ºi inaccesibile versi-ficatorilor fãrã vocaþie poeticã.Nu cred cã André Beaunier aînþeles atunci diferenþa dintreversurile libere ale lui Henri deRégnier ºi cele cu care au fostscrise „Agnes“ ºi „Galateea“. Sãluãm tirada urmãtoare: „Qu'ilvienne a nos exils, et vers nosseins, et vers nos levres,/ leBienvenu d'amour sur d'etrecelui-la;/ vers l'offre de nosseins gorgés et l'ardeur de noslevres“. Dintre cele cinci versuri,versurile mediane sunt regulate(12, 6, 12), iar primul ºi al cin-cilea n-au din vers decâtaparenþa tipograficã. Dacãîncercãm sã le izolãm, nu lerãmâne aparenþa unitãþii.Dimpotrivã, în „Agnes“ („Cieuxmarins étaient les yeux de laDame, et lacs querehausse...“), descoperim oculme de înþelepciune ºi de„providenþã“ tehnicã pe careuºorul rãgaz dupã „cieuxmarins“ ºi pauza clarã dupãcuvântul „Dame“ împiedicãvocea sã continue ºi sã seopreascã la a douãsprezeceasilabã, ce se confundã cu „lacs“;asta îl obligã pe recitator sãcontinue pânã la sfârºit, izbuc-nind: „lacs que reHAUsse“.

Dacã aº fi fost contemporancu André Beaunier, i-aº fi înþe-les obiecþia. Mi-ar fi rãspuns,probabil, cã Jean Moréas arenunþat la versul liber. De alt-fel, majoritatea contempo-ranilor, printre care ºi rivalii sãinedrepþi, au procedat la fel.Dar au fãcut-o fãrã sã ºtie dece. Însã cel care a scris „Agnes“a fãcut-o conºtient. Nu i-arãspuns, într-o zi, unui ziaristcare l-a întrebat ce s-a întâm-plat cu versul liber: „Nu meritaefortul?“ Sã recunoaºtem, unrãspuns filozofic. Era vizibilãdisproporþia dintre exigenþele

versului liber, strãdaniile pentrua le satisface ºi rezultate. Dupã„Agnes“, Jean Moréas a revenitla mãsura clasicilor pur ºi sim-plu fiindcã era mãsura minimu-lui efort cu cel mai bun randa-ment. E uºor sã promiþi noul.Plecând sã descopere incon-ºtientul, Jules Laforgue îºi juralui însuºi sã readucã mineraleleneprelucrate, metale neatinse,toate comorile amestecate cubogate gange naturale. Darnimic n-a egalat sterilitatea,scurtimea, monotonia acesteivaste lumi necunoscute, repre-zentate ca inepuizabilã. Ce-aufãcut, în fond, Jules Laforgue ºiprietenii sãi în materie deinvenþie, de limbaj, de stil, depoezie? În mod simplu, operãde dezorganizare, ce n-a pro-dus efecte de duratã. Pânã ºiAndré Beaunier a convenit cãasta s-a fãcut „prin violareaarmoniei clasice“. Dezordinealor intereseazã doar prin aluziileconstante ºi sistematice laordine.Nici cuvinte, nici turnúrinoi: deformãri ale unor vocabu-le vechi, alterãri ale unor jocuride cuvinte obiºnuite. În privinþaritmicii, erau ºi lucruri bune, ºilucruri rele; unii critici dinperioada de care se ocupãAndré Beaunier credeau cãoperele cele mai reuºite ar fi pu-tut exista în secolele al XII-lea ºial XIII-lea, adicã înainte capoezia francezã sã-ºi cauteexpresiile identitare. De aceeale-au clasat drept bune încer-cãri, tentative onorabile pe caredezvoltarea alexandrinului le-afãcut de atunci inutile. Nu erauopere ale decadenþei, ci aleunui declin evident. Aceiaºi cri-tici înþelegeau cã poeþi geniali,în loc sã revinã la progreseleînregistrate între secolele alXVI-lea ºi al XVII-lea, au prefe-rat sã reia consecinþele acesteievoluþii atât pentru ritm ºi lim-baj, cât ºi pentru stil. Însã regre-sia începutã de romantism afost o reacþie chiar împotrivaromantismului!

André Beaunier, din câteînþelegem, pare sã creadã cãun vers clasic ar trebui constitu-it dintr-o îmbinare a unui numãrfix de silabe. Desigur, dacã eaºa, atunci s-a înºelat din plin.Rãmâne misterul alegerilorsale. Un lucru totuºi nu-i delocmisterios: timpul n-a lucrat înfavoarea lui...

Nãscutã în municipiul Bacãu, într-o perioadãa relativului dezgheþ comunist, în august 1964,Revista Ateneu ºi-a luat ca patroni spirituali peGrigore Tabacaru ºi George Bacovia, realiza-torii publicaþiei lunare Ateneul cultural ce afiinþat tot aici, între 1925 ºi 1927.

Primul ei redactor-ºef a fost Radu Cârneci,pânã în 1973; la cârma Revistei vor urmaConstantin Cãlin (1973-1974), DumitruMitulescu (1974-1979), Petru Filioreanu (1979-1982), George Genoiu (1982-1989), SergiuAdam (1990-2002). Dupã 2002, direcþiaRevistei este preluatã de Carmen Mihalache,critic de teatru ºi publicist.

Revista este editatã de Consiliul JudeþeanBacãu, realitate care trebuie subliniatã, felici-

tând în acelaºi timp interesul instituþiei localepentru sprijinirea acestui simbol cultural, carepune pe harta Þãrii oraºul lui Bacovia.

Cu un profil distinct, deschisã condeierilor detalent, echilibratã ºi atentã la viaþa literarã ºi cul-turalã localã dar ºi din plan naþional, cu o ritmi-citate neabãtutã, publicaþia bãcãuanã este unreper între apariþiile lunare ale Þãrii. Cu oechipã redacþionalã bine consolidatã, condusãînþelept, implicat de Carmen Mihalache, Ateneueste o revistã care onoreazã o capitalã de judeþimportantã cultural, precum Bacãul.

Felicitãm Revista pentru frumoasa vârstã ºi-idorim Ateneului sã-ºi sãrbãtoreascã centenarulsub aceleaºi bune auspicii.

Cassian Maria SPIRIDON,directorul Revistei „Convorbiri literare“, Iaºi

•• MMaarr iiuuss MMaannttaa ,, VVaassii llee SSppii rr iiddoonn,, AAddrr iiaann JJ iiccuu,,CCaassssiiaann MMaarr iiaa SSppii rr iiddoonn,, GGeell lluu DDoorr iiaann ((22000033))

Ateneu –– oo rreevviissttãã ccaarree oonnoorreeaazzãã

Page 22: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

profil

iulie – august 201922

În sensul celor prezentatepânã aici, despre prezenþafilosofiei moderne în creaþiapoeticã ºi în cugetarea luiEminescu, vom urmãri câtevaaspecte ale prezenþei gândiriilui Leibniz în configurareaspaþiului poetic eminescian ºi adispunerii timpului ca timp alcreaþiei – formã a universalitãþiiºi matrice a unitãþii dintre efe-mer ºi etern în proiecþia omuluiprin instituirile valorice în formaoperei de artã.

Este de menþionat, de laînceput, cã acþiunea valorilorteoretico-filosofice se desfã-ºoarã în principal în „universulpoeziei“ ºi al viziunii desprelume, precum ºi al etosului ceînsoþeºte acest univers.Întrucât deplasarea de laSchopenhauer la Leibniz, lanivelul acþiunii filosofiei îngeneza operei, antreneazã,inevitabil, problematica „pesi-mism sau optimism“, sunt deprecizat aici urmãtoarele:

• aºa-numitul „pesimism emi-nescian“ nu traduce pesimis-mul schopenhauerian, pentrubunul motiv cã acesta din urmãvine ca expresie a unei ra-portãri la lume (esenþa oricãreiopere) în limbajul teoretic (alºtiinþificitãþii, cumva), iar primulvine în limbajul poetic ºi nu e caatare pesimism (în sensul atitu-dinii negative, al unei etici arenunþãrii), ci este o formã atransformãrii raportãrii la lumeîn raportarea la valoare (în alþitermeni, ne aflãm la nivelul va-lorilor estetice, nu al celoretice);

• aºa cum au argumentatnoile cercetãri asupra opereipostume a lui Schopenhauer,acesta „ar trebui sã fie numitmai curând un iluminist deza-mãgit decât un pesimist“48,

• Eminescu însuºi (în Ms. 2225,379 vo) scrie: „Schopenhauer.Voinþa lui nu e decât fracturãorganicã, adicã propensiuneadin om a punctului de gra-vitaþie; om dupã împrejurãri dinafarã – ca dupã motiveabstracte“;

• nu transpare aci, oare, totun „iluminist dezamãgit“,îndeosebi dacã ne gândim lacritica prezentului ºi la revalo-rizarea trecutului la Eminescu?

• întoarcerea despre carevorbim are ºi o motivaþie maiadâncã: creaþia eminescianãse miºcã în orizontul moder-nitãþii – ai cãrei ctitori au fostDescartes, Leibniz, Kant º.a.,oricum nu Schopenhauer –,semnificativ pentru postmoder-nitate (prin cultivarea „raþiuniiimpure“, a amãnuntului vieþii ºinu a vieþii ca formã º.a.); aºacum observã Al. Oprea, pentruEminescu „descoperirea luiKant a însemnat, totodatã, odepãºire a lui Schopenhauer, oîntoarcere spre bazele primor-diale ale filosofiei moderne“49;

• comunitatea cu romanticiitrimite ea însãºi îndãrãt laLeibniz, ca la una dintre posibi-litãþile de a cuprinde „lumile“multiple, plurale ale operei;

• ºi aceasta, aºa cum s-aspus, „prin experienþa ºi meta-fizica lor comunã“, poziþia

romanticã fiind „una dintrepuþinele atitudini ale spirituluiomenesc ce nu poate fi învã-þatã, nici mimatã“;

• întocmai ca în lumile mona-dologice, exemplare, survenitedeodatã toate, fãcând super-fluã orice reiterare...; aceste„lumi“ permit ºi comprehensi-unea lumilor poeziei.

De fapt, creaþia poeticãromanticã, în genere, este mar-catã de leibnizianism; ºi nu subun aspect marginal, ci chiar înconfigurarea spaþiului poetic.Nici lumile eminesciene, depildã cea din Sãrmanul Dionis,sau lumile Luceafãrului nuscapã acestei acþiuni. Cãcimarele poet foloseºte ade-sea sintagme leibniziene.Astfel, în Ms. 2264, 213 (citatde G. Cãlinescu50) se spune:„În împrejurãrile (acestea),ºcoalele din judeþul Vaslui suntcele mai bune posibile, precumlumea lui Leibniz, cu toatã mi-zeria ºi nimicnicia ei vãditã,este cea mai bunã lume posi-bilã, cãci posibilitatea ºi exis-tenþa sunt identice ºi ceea ce eposibil existã“.

Dupã cum anunþase C. Floru(în Comentarii la G. W. Leibniz,Opere filosofice, I), „interesulmanifestat pentru Leibniz încultura noastrã – aºa cumatrãgea atenþia M. Ciurdariu,un excelent cunoscãtor al ca-ietelor inedite ale lui Eminescu– reiese din numãrul mare detexte în care genialul poet,interesat el însuºi la edificareaunei metafizici pe baza aprio-rismului kantian ºi a ineismuluileibnizian, se referã la teme ºifoloseºte expresii leibniziene“.

Cãlinescu susþinea chiar maimult: ,,În Arheus, stilistic,Eminescu vorbeºte în limbajanselmiano-leibnizian; poetuldescrie arheii în stilul în careLeibniz îºi defineºte mona-dele“, iar „în Sãrmanul Dionis,Eminescu era, construindaceastã lume monadologicãacordatã printr-o armonie pre-stabilitã, direct sub imperiul luiLeibniz“51.

În felul acesta se deschideposibilitatea unei noi înþelegeria ponderii concepþiilor recep-tate de Eminescu în genezacreaþiilor sale poetice. Mai mult,prin traduceri, ca ºi prin laturateoreticã, Eminescu „a încercatcreaþiuni de termeni filosofici,care n-au putut rãmâne înlimbã, cãci pentru o operã caaceasta trebuieºte mai multgustul unui spirit ponderatdecât sborul unei fantezii înari-pate“; este de reþinut cã „maiales în nuvela sa filosoficã

Sãrmanul Dionis“ expune„într-o limbã mãiastrã teoriakantianã a spaþiului ºi timpului“,deºi „cu un puternic coloritromantic, cu aplicãri metafizicecare erau strãine de Kant“52.

Dar hotãrâtoare, credem, înconceperea spaþiului ºi timpului(evident, pentru configurareaspaþiului poetic!) rãmâne lec-tura (proprie) pe care marelepoet o întreprinde asupra unortexte leibniziene. Prezenþa luiLeibniz (citat prin idei ºi motiveleibniziene) mãrturiseºte o re-ceptare maturã, chiar construc-tivã. De pildã, Ms. 2267, înlegãturã cu mãsura cantitãþii demiºcare: „Unii, cartesienii, [...]admiteau cã: mãsura miºcãriieste simplu productul din masãºi repejiune. Contrarii, numiþileibnizianii, [...] cã mãsuramiºcãrii este productul dinmasã ºi pãtratul repejiunii“.Adesea – continuã Eminescu –aceastã ceartã „a fost declaratãceartã de cuvinte, dar cu toatãautoritatea lui d’Alembert, nueste aºa. [...] E greu de crezutcã oameni ca Leibniz, Voltaire,Bernoulli sã discute zeci de anifãrã a bãga de seamã cã nu evorba decât de un malentendiu“.Evaluând situaþia, Eminescusublinia: „E o ceartã obiectivã ºiLeibniz are cuvânt, adicãmãsurãtorul miºcãrii sau a pu-terii vii este jumãtate productuldin masã multiplicat cu pãtratul

repejiunii“. ªi Eminescu aducediscuþia în fizicã la zi, pânã la„principiul conservaþiunii mun-cii“, adicã energiei (Joule).

În alte locuri, menþionareanumelui lui Leibniz sau a unormotive leibniziene pune accentpe latura constructiv-teoreticãde care are nevoie poetul înînþelegerea lumii ºi a fãuririiunei viziuni asupra lumii. Depildã Ms. 2267, f. 13: „Tot ceeste are o raþiune de a fi“, ceeace, evident, redã „principiul raþi-unii suficiente“ (Monadologie,32), sau Ms. 2267, f. 82: „Toatesunt o equaþiune. Orice mo-ment în viaþa universului eequaþiunea momentului urmã-tor. Orice moment prezent eequaþiunea momentului trecut“.Dacã þinem seama de faptul cã„ecuaþia matematicã rãmâne, ºipentru Leibniz, forma necesarãa fizicii“53, textul eminescian nupoate sã nu trimitã laMonadologie, 22: „ [...] Oricestare prezentã a unei substanþesimple este, în chip natural, ourmare a stãrii sale prece-dente, aºa încât prezentul eicuprinde în sine viitorul“.

Preferinþa pentru o viziunematematicã (e adevãrat, nunumai de sorginte leibnizianã,dar nici fãrã aceasta!) se poateconstata ºi în alte texte din Ms.2267, de pildã: 2267, 92 vo:„Teoria ecuaþiei pentru pro-tecþionism: dai 100 fr. pentru unceasornic care nu face decât

50 la Viena; [...] chestiuneaeste: 100 fr. = 100-50 (+ 50?)este termenul + 50 echivalentcu o aptitudine oarecare,câºtigatã în þara ta proprie?Atunci nu e o pierdere [...]«Teoria ecuaþiunii univer-sale»“54. ªi... continuareasemnificativã în 2267, 93 vo:„În orice caz o cerinþã a minþiiomeneºti este raþiunea infinitã,deci sistemul, dar aceastã ce-rinþã aprioricã nu preface min-ciuna în adevãr, adevãrul înminciunã. [...] Adevãr fenome-nologic, dar ºi acesta trebuiesã-ºi aibã raþiunea lui de a fi[...] (subl. n.). Nu-l vedem noi,dar desigur existã“. Acelaºi Ms.2267 (160 vo) aduce ºi ideea de„limbã universalã: limba de for-mule adecã de fracþiuni alecelor trei unitãþi: timp, spaþiu,miºcare“. Iar apoi,55 „închipuiriºi idei nu existã în fundul sufletu-lui nostru de-a gata (Leibniz) –ar fi închipuiri de care n-amavea conºtiinþã. Neadevãrul[...] sunt în fiinþa noastrã predis-posiþiunile, care nasc idei“.Este clar aici leibnizianul virtuelen nous.

Manuscrisele eminescieneconþin ºi câteva reflecþii cemerg în continuarea gândurilorlui Leibniz, punând problemece denotã o cãutare în direcþiaunei viziuni proprii a lumii (aºacum apare în nuvele ºi înpoezie). În acest sens, sunt Ms.2257, 2 ro/2 vo ºi 2285, 108 vo –ambele în limba germanã. Iatãtraducerea acestuia din urmã:„Pe tãrâmul metafizicii existã oopoziþie între sistemelemoniste ºi cele pluraliste.Oricât ar putea fi de diferiteîntre ele, sistemele moniste aulaolaltã comun faptul de a recu-noaºte ca adevãrat existentã,originarã numai o substanþã.Ele se situeazã astfel în esenþãpe punctul de vedere spinozian.Sistemele pluraliste, dimpotrivã,au în comun faptul cã acceptãmai multe esenþe originare, maimulte ireductibile, fie acesteaatomi, monade (subl. n.) sauoricum s-ar numi ele“.

În mai mare mãsurã decâtcu ajutorul spaþiului ºi timpuluiîn accepþia kantianã, spaþiulpoetic romantic devine astfelcomprehensibil în orizontulmonadologiei leibniziene. Caspaþiu al instituirii valorice înforma operei ºi persistentnumai în dinamica trãirii struc-turalã receptãrii, spaþiul poeticeste unul închis ca sens ºideschis prin semnificaþie. Înlimbaj leibnizian, un asemeneaspaþiu vine numai în acel defiecare datã al trãirii, oarecum

Acad. Alexandru BOBOC

Eminescu ºi filosofia modernã.Spaþiu poetic ºi lumi „posibile“ (II)

•• IIooaann BBuurr llaaccuu

Page 23: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu

iulie – august 2019 23

dupã principiile simplitãþii, in-discernabililor ºi schimbãrii:„monadele nu au ferestre“; „tre-buie ca fiecare monadã sã fiediferitã de oricare alta“; „totceea ce e creat – aºadar ºimonada creatã – este supusschimbãrii, ba chiar cã aceastãschimbare este continuã înfiecare monadã“56. În alþi ter-meni, spaþiul poetic este elînsuºi, identitate absolutã caspaþiu creat, dar aduce – e ade-vãrat, numai sub specia sa –întregul univers al existenþei ºidevenirii. Cumva, dupã un altprincipiu leibnizian, cel al conti-nuitãþii: „[...] orice stare prezen-tã a unei substanþe simple este,în chip natural, o urmare a stãriisale precedente, aºa încâtprezentul ei cuprinde în sineviitorul“57.

Prezenþa lui Leibniz citat sauprin idei ºi motive leibniziene înMs. (vezi 2255, 373; 2257, 11,8, 2; 2286, 3; 2267, 13-14;2287, 29, 30; 2285, 180; 2264,2, 13) mãrturiseºte o receptarematurã, chiar cu valenþe con-structive. De pildã (în Ms. 2267,13-14), aprecierea contribuþieilui Leibniz în înþelegerea corec-tã a mãsurii cantitãþii demiºcare58 sau redarea principiu-lui raþiunii suficiente: „Tot ceeste are o raþiune de a fi“ (Ms.2267, 31). La fel viziunea canti-tativã stã sub semnul completi-tudinii: „Toate sunt o ecuaþie.Orice moment în viaþa uni-versului e ecuaþiunea momen-tului urmãtor. Orice momentprezent e ecuaþiunea momen-tului trecut“ (Ms. 2267, 82).

Ideea monadei este prezen-tã ºi în fragmentul de nuvelãMoº Iosif (Ms. 2286, 2 ro):„Dupã el, fiecare atom era cen-trul lumii întregi, adicã alnemãrginirii, ºi fiecare sta înlegãturã cu toate lucrurilelumii“59. În acelaºi sens, ºifragmentul cu titlul Archeus(Ms. 2269): „Cugetãri imposi-bile nu existã, cã îndatã ce ocugetare existã, nu mai eimposibilã ºi dacã ar fi imposi-bilã, n-ar exista“60. Chiar înnuvela Sãrmanul Dionis, atâtde tipicã pentru o creaþie ro-manticã, intervine un moment

monadologic, folosindu-se chiarde sintagma „armonie presta-bilitã“: în visul sãu, Dan-Dionisumblã „în lumea solarã acerurilor“ ºi încearcã sã-ºiexplice potrivirea gândurilorsale cu acea lume astfel: „[...]ceea ce-i pãrea ciudat era cã,de câte ori îi trecea prin minteca îngerii sã meargã dupã voialui, ei, într-adevãr, fãrã sã le-ozicã, îi împlineau alintând gân-durile. El nu-ºi putea explicaaceastã armonie prestabilitãîntre gândirea lui proprie ºiviaþa cetelor îngereºti“61. Estede observat cã nu-i vorbanumai de utilizarea celebreisintagme leibniziene, ci de oalternativã (în planul limbajuluipoetic) la specificul moduluiautentic de a fi: completitu-dinea (venitã ca integralitate) ºiarmonia (venitã ca situare încoordonatele perenitãþii).

Spaþiul se redistribuie princeea ce e tipic prezenþei tem-poralitãþii: apropierea ºi depãr-tarea, ce nu vin spaþial (pentrucã spaþiul nu este aici preexis-tenþã în sine), ci prin locuri ºioameni, în orizontul timpului,cumva ca în tabloul aionic al luiPlaton, forma a ceea ce esteidentic, în limbaj modern: eter-nitate. Cãci numai timpul seasociazã cu ceea ce suntem, înraport cu procesul de perso-nalizare prin creaþie, acþiune ºicunoaºtere. În acest sens, înmonologul sãu Dan-Dionis îºizugrãveºte un paradis al vieþiidin care nu poate lipsi iubirea,întruchipatã în Maria: „Nu –spune el –, fãrã ea ar fi raiulpustiu“62.

O ilustrare aflãm ºi în liricaeminescianã. ªi aceasta prinmodul de configurare a spaþiuluipoetic ºi a viziunii despre lumeºi etosului, aduse în prezenþã înforma pluralitãþii lumii ca „lume“,idee atât de tipicã mentalitãþiiromantice. Spaþiul vine tempo-ral în creaþii semnificative, depildã La steaua: „La steauacare-a rãsãrit/ E-o cale atât delungã,/ Cã mii de ani i-au tre-buit/ Luminii sã ne-ajungã“63.

Un sentiment al spaþiuluiaduce spaþiul sub zodia timpu-lui ºi al unei armonii a „lumilorposibile“, dupã principiul „nu e

cu putinþã ca Universul sã fiefãcut mai bun decât este“64 – „leprincipe du meilleur“. Estevorba de lumi ce se deosebesc„prin gradul de realitate trãitãce survine în ele“, lumi care –aºa cum s-a precizat – „consti-tuie o serie neîntreruptã ºi auun maximum“, anume „de a fifiecare cea mai bunã dintrelumile posibile“, numai prinaceasta putând „sã devinãrealã una anume dintre lumileposibile“65.

În acest sens deci, e vorba de„spaþii“ ca expresii pentru locuri,distanþe, niveluri existenþiale,instituite prin metafore ºi sim-boluri ºi care vin monadic („n-auferestre“), angajând totodatãopoziþii absolute ºi absolutulopoziþiei, formã a imposibilului.Edificatoare ar fi Luceafãrul,îndeosebi finalul: „Trãind încercul vostru strimt/ Norocul vãpetrece –/ Ci eu în lumea meamã simt/ Nemuritor ºi rece“66.Sau, în Peste vârfuri, spaþiile cedispar pe mãsurã ce vin ºi nuse pot integra într-un orizont(înþeles ca formã a plenitudinii ºiarmoniei): „De ce taci, când fer-mecatã/ Inima spre tine-ntorn?/Mai suna-vei, dulce corn,/Pentru mine vreodatã?“67.

Care este natura acestorspaþii, ne-o aratã proiecþia lorca „lumi“, monadologice prinsens, dar prin „nostalgia infini-tului“ (temã romanticã) des-chise ca semnificaþie; lumi com-petitive dupã proiecþia „cea maibunã dintre lumile posibile“.

Faptul poetic al spaþiului caspaþialitate conduce astfel lainteriorizarea ºi angajarea luipluralã în trãirea în orizontultemporalitãþii. Fiind vorba demodelare ºi instituire valoricãtotodatã, spaþiile nu existã(fizic), ci vin (valoric); nu suntprezenþe, ci forme umane(poetice) de intrare în prezenþã,adicã sub semnul temporalului.Ele rãmân oricând „spaþii îndevenire“68, forme ale raportãriila lume (transformatã înraportare la valoare) ºi, caatare, fiinþând în mod comple-mentar, armonizate („armoniaprestabilitã“) prin însuºi faptulcreaþiei poetice.

În alþi termeni, este vorbadespre spaþii exemplare, singu-lare, irepetabile, care, aºa cumsunt prin (ºi în) evocarea ver-surilor, nu înceteazã nici prinlipsa de evocare. Cumva îngenul monadelor: „ele nu potîncepe decât prin creaþie ºi nupot sfârºi decât prin anihilare“(Monadologie, 6), ceea ceînseamnã cã, odatã survenite(inaugural, pur ºi simplu,începând sã fie) prin instituireavaloricã în forma poeticului, elesunt sustrase devenirii, chiarpieirii, se circumscriu „tablouluiaionic“ de care vorbea Platon.

Lumi posibile, diferenþiindu-seºi intrând în prezent dupãcondiþia „maximum“-ului, spaþi-ile poetice aici sunt reale toc-mai prin exemplaritatea ºiuniversalitatea lor în însãºiforma lingvisticã eminescianã ainstituirii. Se poate exemplificaaceasta prin sentimentul aºe-zãrii Luceafãrului în coordo-natele singularitãþii ºi ale opo-ziþiei etern-efemer („Ci eu înlumea mea mã simt/ Nemuritorºi rece“) sau în versurile dinRevedere, ale solidarizãriicodrului într-un tablou cosmic(adicã armonizat, încheiat,închis ca sens) al lumii: „Numaiomu-i schimbãtor,/ Pe pãmântrãtãcitor,/ Iar noi locului neþinem,/ Cum am fost, aºarãmânem:/ Marea ºi cu râurile,/Lumea cu pustiurile,/ Luna ºi cusoarele,/ Codrul cu izvoarele“69.

Nu fãrã dreptate s-a spus:Eminescu ne vorbeºte „cuglasul adâncimii. Sentimentelesale ne grãiesc apoi direct, înfelul în care o face muzica, printiranica sugestie nemijlocitã.Putem spune apoi cã Eminescueste cel dintâi ºi a rãmas celmai de seamã poet muzician alliteraturii româneºti“70. Poate deaceea, evocând „prometeicapersonalitate a lui Eminescu“,Perpessicius scria: „Poezia luiEminescu a avut înaintaºidemni de dânsul. [...] O marepersonalitate liricã numai El afost; [...] alt izvor, aºa de mira-culos, ca cel al liricii lui poeziaromâneascã, n-a cunoscut“71.Tocmai de aceea, continuaautorul, „numele lui Eminescuse conduce dupã alte legi de-cât cele calendaristice. El n-arenevoie de o zi anume, pentrucã toate zilele i se cuvin. Pe elnu-l desmormântãm de zile fes-tive, pentru cã el e veºnicprezent în mijlocul nostru“72.

Incursiunea noastrã în câm-pul modalitãþilor de asimilare ºireinstituire a lumilor monado-logice a încercat sã schiþezeaici ceva despre nivelul cu-noaºterii filosofiei moderne decãtre Eminescu ºi acþiuneaspecificã a acesteia în creaþiaeminescianã. Trebuie subliniatînsã cã forma însãºi a instituiriilumilor poetice nu constituie osimplã transpunere a mode-lelor de spaþiu menþionate – nicicel adus de monadologie, nicicel adus de lirica romanticã –,ci este o înfãptuire întru totulinauguralã, prin exemplaritatea

lor lumile creaþiei poeticepurtând aici pecetea unui stilunic, ireiterabil ºi inimitabil: celeminescian.

„Opera lui Eminescu“ aduceastfel în prezenþã ceva maimult decât un summum de rea-lizãri valorice în orizontulmodernitãþii, aduce „imagineacreatorului total“. Este „feno-menul-Eminescu“ ce se im-pune, prin forþa lucrurilor, ca unmoment de vârf în istoriacreaþiei moderne ºi în afir-marea valorilor umane.

Note

48. A. Hübscher, Vorwort, înA. Schopenhauer, Der hands-chriftliche Nachlass in fünfBänden, hrsg. von A.Hübscher, Bd. I, München, dtv,1985, p. I.

49. Al. Oprea, Biografia in-telectualã a lui Eminescu, înM. Eminescu, Opere, ediþie cri-ticã, XIV, 1983, p. 28.

50. G. Cãlinescu, op. cit., p.45.

51. Ibidem, p. 24, 42, 45.52. Ion Petrovici, Kant ºi

cugetarea româneascã, înStudii istorico-filosofice,

ediþia a II-a, Bucureºti,Editura „Casa ªcoalelor“, 1929,p. 226.

53. C. Floru, Leibniz, în„Istoria filosofiei moderne(Omagiu Profesorului IonPetrovici)“, vol. I, Bucureºti,Societatea Românã deFilosofie, 1937, p. 489.

54. M. Eminescu, Opere,VIII, Bucureºti, Editura„Minerva“, 1986, p. 295.

55. M. Eminescu,Fragmentarium, p. 90.

56. G. W. Leibniz, Monado-logie, în Opere filosofice (tra-ducere de C. Floru), Bucureºti,Editura ªtiinþificã, 1972, pp.509-510.

57. Ibidem, p. 513.58. E. Lovinescu, op. cit., pp.

45-47.59. M. Eminescu, Opere,

ediþie criticã, VII, Proza literarã,1977, p. 311.

60. Ibidem, p. 280.61. Ibidem, p. 107.62. Ibidem.63. M. Eminescu, Poezii, p.

189.64. G. W. Leibniz, op. cit., p.

57.65. G. Martin, Leibniz. Logik

und Metaphysik, 2. Aufl.,Berlin, W. de Gruyter, 1967,pp. 126-127.

66. M. Eminescu, Poezii, p.153.

67. Ibidem, p. 170.68. G. Popa, Spaþiul poetic

eminescian, Iaºi, Editura„Junimea“, col. „Eminesciana“,1982, p. 16.

69. M. Eminescu, Poezii, pp.106-107.

70. T. Vianu, op. cit., p. 257.71. Perpessicius, Mihai

Eminescu (1850-1889), Iaºi,Editura „Junimea“, col.„Eminesciana“, 1983, p. 517,518.

72. Ibidem, p. 517.

•• VViioolleettaa SSaavvuu ºº ii aaccaadd.. AAlleexxaannddrruu BBoobboocc

Page 24: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

istorie literarã

iulie – august 201924

EPISTOLEDE LA RADU CÂRNECI

Dragã Corneliu,

Iatã-mã cu cele trei poeme promise,potrivite acestei primãveri, care, însfârºit, se pare cã a sosit. Aº dori ca elesã aparã, dacã se poate, toate odatã,grupat, în ordinea indicatã de mine, ºisigur bine ar fi sã aparã cât mai curând!

Am aºteptat proza promisã, dar n-asosit; poate ai uitat totuºi s-o trimiþi!Oricum, noi aºteptãm. Bãlãiþã îþi trimitesalutãri. S-ar putea ca sã vin chiar sãp-tãmâna aceasta la Iaºi, te voi anunþa.

Ce ai zice de niºte ºezãtori comuneale „Cronicii“ ºi „Ateneului“ la Iaºi ºi laBacãu? Cam prin a doua jumãtate a luniimai va trebui sã discutãm.

De ce nu ne trimit ieºenii materiale?Doar ºtiþi cã vã bucuraþi de simpatianoastrã, a tuturor!

Aºtept un telefon de la tine.Te îmbrãþiºez,Radu Cârneci

[Bacãu], 18 aprilie [1]967

* * *

Dragã Corneliu,

Iatã, aºadar, câteva vignete pentrupagina de poezie pe care þi-am lãsat-o ºidespre care nu mi-ai comunicat încã pã-rerea ta. Doresc sã intre toate poeziile,adicã toate cincisprezece plus 2-3-4 dindesenele de faþã, plus desenul chipuluimeu distins!

În caz cã nu încap toate, sã rãmânãpe dinafarã „Pasãrea blândã“ ºi eventual„Fiul lui Zamolxe“.

Desenul-portret sã mi se trimitã sausã mi-l pãstrezi, þin la el.

Sper cã o sã iasã o paginã foartereuºitã din toate punctele de vedere.Dacã este nevoie de un titlu, pot sã-þidau la telefon unul, deocamdatã num-am gândit. Aº dori sã aparã aceastãpaginã spre 1-10 noiembrie 1969. ªi sãmi se plãteascã bine, din toatã sãrãcianoastrã.

Te rog salutã-i pe amici.Te îmbrãþiºez,Radu Cârneci

[Bacãu], 7 oct. [1]969

* * *

Dragã Corneliu

Iatã cã în locul poeziilor originale îþitrimit niºte excepþionale traduceri dinpoezia turcã de azi fãcute de mine ºi deo distinsã profesoarã de limba turcã dela Universitatea din Bucureºti. Sper sã-þiconvinã ideea ºi sã te bucure lectura defaþã; te rog, în consecinþã, sã le publicicât mai curând posibil având în vederenoutatea faptului respectiv.

Salutãri dnei doctor ºi domniºoareieleve; þie sincere urãri de bine ºi marisuccese!

Nu te lãsa!Radu Cârneci

Buc. 22 aprilie '74

* * *

Iubite Corneliu,

La cererea voastrã, colegul nostru,distinsul poet ºi prieten Vlaicu Bârna, vãtrimite un mic grupaj de poezii ºi, fireºte,o pozã, aºa cum e practica la voi. Te rogfã sã aparã în cele mai bune condiþiifiindcã avem de-a face cu un poet dealeasã marcã.

Ce mai faci? Când inaugurezi palatulacela din susul Copoului?

Pentru octombrie sau noiembrie veiavea ºi de la mine promisele sonete deamor.

Sãrutãri de mâini doamnei tale ºidomniºoarei numai lucruri minunate; þie,

bãtrâne pirat, sincere îmbrãþiºãri!Radu Cârneci

18 aug. [19]75P.S. Senghor* rãmâne pentru luna

martie 1976 = R.C.

*Léopold Sédar SENGHOR (1906-2001). Scriitor senegalez, preºedinte alþãrii ºi primul african membru alAcademiei Franceze

* * *

EPISTOLÃÃDE LA LIVIU PETRESCU

Dragã domnule ªtefanache*,

Mã bucur de reuºita dumitale ºi tefelicit din toatã inima! Gãsesc excelentã(deºi îndestul de riscantã) ideea de aface din Convorbiri literare o revistã cuun profil pur literar; va fi – oricum – unexemplu de îndrãznealã pentru majori-tatea revistelor actuale care – din dorinþade a-ºi asigura un public cât mai larg decititori – apeleazã la mijloace ieftine deseducþiune, dând o importanþã exage-ratã unor genuri mult mai populare decâtliteratura (filmul, televiziunea, sportuletc.). Am toatã simpatia pentru proiectuldumitale.

În ceea ce priveºte fotografia – te rogsã mã crezi, nu am gãsit în toatã casanimic acceptabil; iar ca sã fac ofotografie nouã – asta cere timp, iardumneata spui cã îþi trebuie foarteurgent! Mã folosesc însã de prilej, pentrua te ruga sã operezi – dacã vei binevoi –o micã modificare în textul rãspunsurilormele; este vorba de rãspunsul la între-barea: „Care sunt marii noºtri scriitori demâine?“ Printre numele pe care le pome-neam în aceastã ordine se afla ºi acelaal lui Eugen Uricariu (sic!); spuneam

însã despre dânsul cã funcþioneazã caredactor la revista clujeanã Steaua. Întretimp însã, lucrurile s-au mai schimbat;Uricariu a intrat de câteva sãptãmâni înrândul moldovenilor dumitale. Astfelîncât, în loc de „redactor la revistaSteaua“, te-aº ruga sã treci: „redactor larevista Ateneu“.

În ce priveºte colaborarea mea, pecare mi-o solicitaþi în scrisoare, nu ºtiudacã voi izbuti sã-þi trimit ceva pânã laCrãciun; o sã mã strãduiesc totuºi. Înorice caz, va fi un comentariu la cartealui Valeriu Cristea despre Dostoievski;dacã ai ceva împotriva unui astfel desubiect, te rog sã mi-o spui.

Þi-am urmãrit cu încântare, aprobareºi deplinã solidaritate „jurnalele“ din ulti-ma vreme, din Cronica. ªi mi-am spus:„Nasc ºi la Moldova oameni“... ªi aºscrie cu plãcere fiecare cuvânt cu majus-cule.

Al dumitale, cu stimã ºi prietenie,Liviu Petrescu**

[11.12.1971]

* Pe plic: Dlui CORNELIUªTEFANACHE, Red. Revistei „CON-VORBIRI LITERARE“, PALATUL CUL-TURII, IAªI

** Liviu PETRESCU (1941, Râmnicu

Sãrat – 1999, Cluj-Napoca). Eseist, criticºi istoric literar

* * *

EPISTOLÃÃDE LA SERGIU ADAM

15 august 1974

Stimate domnule ªtefanache,

Vã trimit, potrivit celor discutate laNeptun*, câteva poezii dintr-o cartenouã, intitulatã „Un pumn de þãrânã“ ºicare, dacã totul decurge normal, vaapare anul viitor la „CarteaRomâneascã“.

Este de la sine înþeles cã publicareaîn „Convorbiri literare“, singura revistã deliteraturã din þarã, m-ar bucura.

Vã mulþumesc, încã o datã, dumnea-voastrã ºi doamnei ªtefanache**, pentrugenerozitatea cu care m-aþi ajutat înclipele de spaimã pe care eu ºi familiamea le-am trãit la Neptun. E reconfortantsã constaþi cã oamenii sunt frumoºi lasuflet.

Cu sincere urãri de sãnãtate, puterede muncã ºi mari succese literare***,

Sergiu Adam

* Casa de odihnã a Uniunii Scriitorilor,pe þãrmul Mãrii Negre

** Felicia ªTEFANACHE, medic, soþiaprozatorului ºi editorului de presã cultu-ralã

*** Epistola este scrisã pe o foaie cuantet „Ateneu, revistã de culturã“,Redacþia ºi administraþia: Bacãu, str.Rãzboieni 15, telefon 16071 – 12497

* * *

EPISTOLEDE LA GEORGE BÃÃLÃÃIÞÃÃ

Iubite ªtefanache,

Ai articolul ºi fragmentul. Iatã ce terog: citeºte-l tu. Dacã merge, bine, dacãnu. Spune-mi, îþi dau altceva, eventual.

Dar: vreau manuscrisul înapoi, nu maiam încã un exemplar dactilografiat. Aºacã spune la corecturã sã nu se piardãfoile.

Te sun eu zilele astea. În rest, nevedem la mare.

SalveGeorge Bãlãiþã

P.S. Dacã trebuie sã menþionezi frag-ment... atunci spui: din romanul LUMEAÎN DOUÃ ZILE.

Dar eu vreau sã nu aparã o menþiunede soiul ãsta. Cred cã se poate sã nu!!

* * *

Bacãu, 29-XII-[1]971

Iubite prietene*,

Iatã rãspunsurile. Mea culpa pentruîntârziere, altã datã nu se mai întâmplã!

Cred cã nu este nevoie sã-þi spun cãvreau sã aparã aºa cum sunt. Dacãintervine ceva, dã-mi un telefon.

Poza, te rog sã mi-o înapoiezi dupã cefaci zincul. N-am alta.

În rest îþi doresc un an bun. Aºtept oveste de la tine.

Te salutGeorge Bãlãiþã

– Sãrutãri de mânã doamnei.

* Pe plic scrie: Tov. CorneliuªTEFANACHE, revista CONVORBIRILITERARE,

PALATUL CULTURII, IAªI

Epistole inedite cãtreCorneliu ªTEFANACHE

(23 aaugg. 19933, Paanciu,jud. Vraanceaa –– 12 iaan. 20099, Iaaºi)

•• SSeerrggiiuu AAddaamm,, GGaabbrr iiee ll DDiimmiiss iiaannuu,, IIooaann BBeellddeeaannuu ((22001111))

Graþie doamnei Irina ªTEFANACHE-GUIHARD (Franþa), Editura „Junimea“ ºiRevista „Scriptor“ deþin o semnificativã arhivã „Corneliu ªtefanache“, prozatorulcare a coordonat, în chip exemplar, revistele „Cronica“ (1965-1970) ºi, ulterior,„Convorbiri literare“ (1971-1975). Epistolele pe care vi le propunem, semnate deSergiu ADAM, George BÃLÃIÞÃ, Radu CÂRNECI ºi Liviu PETRESCU, mãr-turisesc despre dialogul ºi atelierele de creaþie animate în acei ani ºi de revistele„Ateneu“, „Cronica“ ºi „Convorbiri literare“.

Parte din substanþiala corespondenþã va face obiectul unui volum, în curs deeditare la „Junimea“, în colecþia „Manuscriptum – Mousaion“.

Prezentare ºi note deLucian VASILIU

Page 25: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu – 55

iulie – august 2019 25

Între 13 ºi 15 iunie a.c. s-audesfãºurat la Piatra-Neamþ ºiTârgu-Neamþ manifestãrile edi-þiei a III-a a Premiului Naþionalpentru Prozã „Ion Creangã“,Opera omnia. ReprezentanþaNeamþ din cadrul filialei Iaºi aUniunii Scriitorilor din Româniaºi Societatea Scriitorilor dinjudeþul Neamþ au avut prilejul sãaniverseze 182 de ani de lanaºterea marelui clasic, precumºi 145 de ani de la întemeiereaprieteniei legendare dintre IonCreangã ºi Mihai Eminescu,fapt care avea sã punã în va-loare talentul prozatorului.Laureaþii ediþiilor trecute suntD. R. Popescu ºi Nicolae Breban.

Sâmbãtã, 15 iunie 2019, peprispa Casei Memoriale „IonCreangã“ din Humuleºti, la ce-remonia de decernare aPremiului, în prezenþa unuinumeros public, scriitorul EugenUricaru a primit cecul de 5000de euro ºi trofeul care desem-neazã laureatul. „Îi felicit peorganizatori pentru curajul de aaduce în atenþia vieþii publiceromâneºti performerii prozei ºiai romanului, sub semnul mare-lui nostru clasic Ion Creangã, adeclarat laureatul în cadrul fes-tivitãþii. Creangã rãmâne unmodel ºi un reper cardinal al li-teraturii române... Sunt legat deþinutul Neamþ; câþiva ani aicopilãriei i-am petrecut aici ºirevenind, mã încearcã emoþiideosebite...“

Juriul care a decis laureatulanului 2019 a avut în compo-nenþã scriitorii: acad. NicolaeBreban (preºedinte), acad.Mihai Cimpoi, ConstantinParascan, Bogdan Creþu,

Constantin Cãlin, TheodorCodreanu, Cristian Livescu(secretarul juriului). LaureatulPremiului „Ion Creangã“ a fostdesemnat dintr-o listã de zecenominalizaþi (în ordine alfabeti-cã), rezultatã dintr-o anchetãspecialã: Gabriela Adameºteanu,Mircea Cãrtãrescu, PetruCimpoeºu, Norman Manea,Bujor Nedelcovici, Dan Stanca,Radu Þuculescu, Eugen Uricaru,Varujan Vosganian, IleanaVulpescu.

Cu acelaºi prilej, acad.Nicolae Breban, laureatul deanul trecut, a primit titlul deCetãþean de onoare al oraºuluiTârgu-Neamþ.

Prozatorul ºi traducãtorulEugen Uricaru (n. l noiembrie1946, în oraºul Buhuºi, jud.Neamþ; azi, jud. Bacãu), fiulMãriei Uricaru (n. Movileanu) ºial lui Eugen Uricaru, muncitori,a urmat ºcoala generalã laBacãu (1953-1962), LiceulMilitar „ªtefan cel Mare“ dinCâmpulung Moldovenesc(1962-1964) ºi Facultatea deFilologie, secþia românã-ita-lianã, a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca (1966-1971). În studenþie, se aflã între

iniþiatorii Cenaclului „Echinox“,iar în 1968, la apariþia revisteicu acelaºi nume, deþine funcþiade redactor-ºef ºi apoi deredactor-ºef adjunct (1969-1971). Debuteazã în 1966 laRevista „Ateneu“ cu prozã ºieditorial în 1974, cu volumulDespre purpurã. Publicã în„Tribuna“ ºi în „Steaua“, fiindredactor al acesteia între 1971

ºi 1990. Între 1990 ºi 1993, esteredactor-ºef adjunct al seriei noia Revistei „Luceafãrul“. Din1991, este ataºat cultural înGrecia, apoi director adjunct la„Accademia di Romania“ dinRoma (1993-1995). A fost se-cretar al Uniunii Scriitorilor dinRomânia (1995-1997), apoivicepreºedinte (1997-2000) ºipreºedinte (2001-2004). A pu-blicat romanele: Antonia, opoveste de dragoste, 1978; Rugºi flacãrã, 1977; Mierea, 1978;Aºteptându-i pe învingãtori,1981; Vladia, 1982; Memoria,1983; 1784. Vreme în schim-bare, 1984; Stãpânirea de sine,1986; Glorie, 1987; La aniitreizeci..., 1989; Complotul sauLeonard Bâlbâie contra banditu-lui Cocoº, 1990; Aºteptându-ipe barbari, 1999; Pentimento,2000; Navigare (2001),Supunerea, 2005; Cât ar cântãriun înger (2008), Plan de re-zervã (2011); Beniamin (2014);Permafrost, 2017. Cãrþile i-aufost distinse cu premii aleUniunii Scriitorilor din România(1980, 1985) ºi cu PremiulAcademiei R.S.R. (1985).Volumele sale au fost traduse îngermanã, polonã, greacã,

maghiarã, rusã, macedoneanã,vietnamezã ºi sârbã. Este tra-ducãtor din limbile italianã(Curzio Malaparte, ItaloCalvino) ºi rusã (AlexandrSoljeniþân), precum ºi autor descenarii de film. Filmele Rug ºiflacãrã ºi Stare de fapt (rea-lizate dupã scenariile sale) aufost distinse cu Marele Premiula Festivalurile de la Santa Rem(Portugalia, 1979) ºi respectivSan Marino (1995).

Manifestãrile din judeþulNeamþ au mai cuprins simpozi-onul „Opera lui Ion Creangã,între marile valori ale spirituluieuropean“, la reuºita cãruia ºi-auadus contribuþia scriitorii: acad.N. Breban, acad. Mihai Cimpoi,Nicolae Scurtu, Leo Butnaru(preºedintele filialei Chiºinãu aU.S.R.), Eugen Uricaru, BogdanCreþu, Constantin Parascan,Sterian Vicol, ªtefan Mitroi,Theodor Codreanu, ValentinTalpalaru, Nicolae Muscalu,Vasile Popa-Homiceanu,Constantin Bostan, LucianStrochi. Au fost lansate cãrþile:„Amintirile celui ce pare cã amfost“, de Nicolae Breban, în seriaMãrturii, Biblioteca „Ion Creangã“,inauguratã de D. R. Popescu (cu„Ivan Turbincã ºi Iapa Troianã“);Ion Pecie – „Phallusiada, epo-peea iconoclastã a lui Creangã“,Piatra-Neamþ, Editura „Crigarux“,ediþie de Cristian Livescu;Cristian Livescu, „Viaþa ºi splen-dorile poeziei în celesta cetateIaºi, la începutul temutului mile-niu“, Iaºi, Editura „Junimea“;Vasile Lovinescu, „Creangã ºiCreanga de aur“, Piatra-Neamþ,Editura „Crigarux“.

Reporter

Cele realizate ºi mar-cate pânã la acestimaginar popas deetapã de cãtre Revista„Ateneu“ confirmã pre-moniþia de acum pestejumãtate de secol – ase naºte ºi a fi ctitoritãsub generoasele aus-picii ale Atenei, ZeiþaÎnþelepciunii, asistatãde suratele ei mitolo-gice, ocrotitoare aleharului omului creator;

ocrotitoare ºi încuraja-toare ale omului scrisu-lui, literaturii, artelor îngeneral. Ar fi fost ca unimbold al filiaþiei ge-neroase a unui sufluemblematic în perma-nentã actualizare, con-temporaneizare, palpi-tant în cele 600 denumere ale acesteipublicaþii remarcabile îndeplinul orizont al litera-turii ºi culturii, înregis-

tratã de istoria spiritua-litãþii româneºti, la carea contribuit ºi contribuiecu ideile, inteligenþaatâtor autori remarca-bili. „La mulþi ani!“,Ateneu!

Leo BUTNARU,preºedintele

filialei Chiºinãua Uniunii Scriitorilor

din România

Eugen Uricaru – PremiulNaþional pentru Prozã

„Ion Creangã“

Suflu paalpitaannt

Este o imensã bucurie ºi un momentde mare satisfacþie intelectualã sã con-staþi cã totuºi în cultura noastrã sepetrec ºi fapte perene! În tradiþiaromâneascã se spune cã orice minunenu þine decât trei zile. Ei bine, aceastãminune care se cheamã „Ateneu“dureazã din 1925, ºi în noua ei serie,întemeiatã de un grup de entuziaºti cusimþul realitãþii, conduºi de poetul RaduCârneci, a împlinit 600 de ediþii. De„Ateneu“ ºi-au legat destinul literarmulte nume mari ale culturii naþionale;putem spune fãrã teamã de greºealã cãtrecutul recent al Revistei este unulcare face istorie, iar cei care au conduspublicaþia, de la întemeietori la actualulredactor-ºef, doamna CarmenMihalache, au ºtiut sã atragã tineri aspi-ranþi la gloria literarã, fãurind aºa un

viitor cu îndreptãþire. O grupare de cri-tici literari recunoscuþi deja în autori-tatea lor de mediul scriitoricesc, poeþioriginali ºi expresivi, nume noi în istorialiterarã ºi eseisticã, prozatori autentici,iatã cum aratã datoria împlinitã a aces-tei vechi ºi pline de prospeþime revistenumite „Ateneu“. Ca unul ce aparþineacelei istorii recente (am fost ºi euredactor la „Ateneu“), urez redactorilorde azi, colaboratorilor de azi ºi demâine, celor care o sprijinã moral ºifinanciar, mulþi ani de trudã în paginilepline de inteligenþã ºi farmec aleRevistei, spre bucuria cititorilor dinîntreaga þarã. Pentru urmãtoarele 600de numere – minþi limpezi ºi voci clareîn spaþiul nobil al „Ateneu“-lui!

Eugen URICARU

MMinnunne, dinn 1925MMinnunne, dinn 1925

•• DDaann PPeerrººaa,, MMaarr iiuuss MMaannttaa ,, EElleennaa CCiioobbaannuu ((22001144))

•• LLeeoo BBuuttnnaarruu,, SSeerrggiiuu AAddaamm,, CCaall iisstt rraatt CCoosstt iinn ((22001100))

Page 26: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

II[13 martie 1980]

Stimate domnule Const. Cãlin,

ªtiu cã scrisoarea aceasta va fi o sur-prizã pentru dumneavoastrã. S-ar puteasã vã ºi speriaþi puþin. Eu vã rog sã nu vãtemeþi ºi vã asigur cã nu aveþi de ce vãteme. Ea a ajuns în þarã prin cineva foartede încredere ºi a fost pusã la poºtã în þarã,dupã cum vã puteþi da seama ºi citindºtampila de pe plic. N-aº vrea sã vã pro-duc nici un fel de necaz ºi de aceea dauatîtea explicaþii.

Mi-au spus ai mei1 la telefon cã aþiprimit cartea noastrã poºtalã. Ne-ambucurat2. V-aº scrie mai des, dar ºtiu cã aþiputea avea neplãceri. M-am hotãrît totuºisã vã dau acest semn, luîndu-mi toate pre-cauþiile, pentru cã sînt puþin disperat.

Dupã cum ºtiþi, sau bãnuiþi, plecînd amlãsat în þarã întreaga mea bibliotecã.Încerc sã recuperez o parte, mãcar, dinea, dar poºta merge foarte greu ºi soacramea, care se ocupã de expedierea cãrþilor,din diferite motive, poate s-o facã foarterar. De cînd am plecat am primit doar 12cãrþi. În schimb, pe altã cale – din neferi-cire tãiatã – am reuºit sã-mi recapãtIstoria... lui Cãlinescu.

De cînd am plecat, însã, au apãrut ºialte cãrþi care cu siguranþã mã intere-seazã. Aici ajuns, îndrãznesc sã vã rogcîteva lucruri, precizînd din capul loculuicã nu încape nici un fel de supãrare dacãnu veþi putea face nimic. Înþeleg totul.

Dacã puteþi, faceþi o listã cu cãrþileapãrute în septembrie, octombrie, noiem-brie. Ea ar trebui sã conþinã în primul rînd:dicþionare, lucrãri de teorie, filozofie, criti-cã, istorie literarã (traduceri), beletristicã(traduceri) de mari scriitori, literaturãromânã (apariþiile pe care le consideraþimai interesante + ediþiile din clasici publi-cate la Minerva).

Altfel spus, tot ce credeþi dumneavoas-trã cã meritã cumpãrat din ceea ce aapãrut în ultimul trimestru al anului ºi carese poate procura încã (eventual apelînd ºila Lazan3). Aceastã listã, conþinînd ºipreþurile, v-aº ruga s-o arãtaþi tatãlui meu,pe care vã rog sã-l întrebaþi foarte serios ºidacã e dispus sã cumpere ºi sã-mi trimitãaceste cãrþi. Dacã rãspunsul e negativ –dupã cum mã aºtept4 –, v-aº ruga pe dum-neavoastrã sã faceþi acest lucru, semnîndca expeditor pe: ANA PALOªANU, str.ªtefan cel Mare nr. 26, Bacãu5. Adresamea aici este: GEORG GHEORGHITA,TANNENHECKERWEG 15, 3500 KAS-SEL, WEST GERMANY. Dacã sînteþi deacord sã faceþi acest lucru îi spuneþi tatãluimeu ca la unul din telefoane sã-mi trans-mitã: „Cunoscutul tãu EUSEBIU6 e deacord“ sau „Cunoscutul tãu EUSEBIU nu ede acord“.

Dacã veþi fi de acord ºi dacã veþi face,dupã ce vã veþi fi luat toate mãsurile deprecauþie, acest lucru, îl rugaþi tot pe tatasã-mi comunice forma în care sã vãreturnez banii pe care eventual i-aþi chel-tui. Sînt douã posibilitãþi:

a) „EUSEBIU vrea sã-i trimiteþi niºtecãrþi“. Eu v-aº putea trimite în englezãorice carte. Mã gîndesc la fiica dvs. Le-aºtrimite pe adresa alor mei ºi ei vi le-ar da.

b) „EUSEBIU nu vrea cãrþi“ ºi atunci vãvoi pãstra echivalentul sumei româneºtiaici, poate veþi avea vreodatã nevoie.

Mai poate exista ºi o a treia posibilitate:„EUSEBIU vrea cãrþi ºi medicamentulcutare“.

Îmi dau seama cã e foarte mult ºifoarte greu ceea ce vã cer. Dar vã rog sãmã credeþi cã sunteþi singurul om la careputeam apela, cu speranþa înþelegerii.Rugãmintea mea se referã la apariþiile depînã la 1 ianuarie 1980. De atunci încolo,am posibilitatea sã mã informez dinRomânia literarã ºi Contemporanul, lacare sunt abonat ºi o voi ruga pe soacrã-mea sã mi le trimitã.

Eu vã rog sã mã iertaþi cã am îndrãznitsã apelez la dvs. ºi vã mulþumesc chiar ºi

pentru un gînd bun pe care l-aþi avea pen-tru noi. Dacã vreþi sã-mi scrieþi, vã rog são faceþi punînd scrisoarea într-un plic sim-plu, fãrã sã vã semnaþi la expeditor. În niciun caz n-o daþi recomandatã.

Nici înãuntru nu vã semnaþi deloc. Înacest fel are toate ºansele sã ajungã lamine.

În orice caz, aºtept cu emoþie un semn,un rãspuns dat tatãlui meu. Dacã credeþicã mama e mai e nãdejde, puteþi lua legã-tura ºi cu ea. Încã o datã, mulþumiri ºi toatecele bune.

Cu afecþiune,G[elu]

P.S. Dacã pãrinþii mei vor fi de acordsã-mi trimitã acele cãrþi – ceea ce e foartepuþin probabil7 – vã rog sã-i ajutaþi, totuºi,în procurarea lor (în caz cã nu mai sînt înlibrãrii). Pentru medicamente, pot trimiteorice medicament german. Indiferent dacãveþi putea sau nu sã mã ajutaþi, vã stauoricînd la dispoziþie cu cãrþi (în englezã ºigermanã) ºi cu doctorii.

__________

1. Pãrinþii: Gheorghe Gheorghiþã (9martie 1916 – 10 ianuarie 1993), finanþist,în tinereþe colaborator la Lumea din Iaºi cuun articol intitulat „Influenþe în poezia luiBacovia“, ºi Elena Gheorghiþã (9 ianuarie1917 – 29 aprilie 2005), profesoarã deºtiinþele naturii, mulþi ani directoare aLiceului „Vasile Alecsandri“ din Bacãu.

2. Pluralul o include ºi pe soþia sa,Ruxandra Niculescu, fostã colegã laEditura „Minerva“, care a alcãtuit „dosarelecritice“ („Repere istorico-literare“) pentru

mai multe opere clasice din seria„Patrimoniu“ ºi a reeditat – între alte lucrãri– Basmele române de L. ªãineanu (1978).În ultimele decenii s-a evidenþiat ºi capoetã (v. Meseria exilului, 1998, ºi Oglinzipãrãsite, 2001, ambele la Editura„Eminescu“).

3. Ioan Lazan, directorul Centrului deLibrãrii Bacãu.

4. Tatãl sãu nu s-a împãcat cu ideeaplecãrii lui în strãinãtate.

5. Desigur, o adresã falsã, inventatã,pornind de la niºte amintiri.

6. Parola aleasã implica numele luiEusebiu Camilar, din care scosesem oediþie de poezii la Editura „Minerva“:Cãlãreþul orb, 1975.

7. Relativ la procurarea cãrþilor, ambiiau fost de acord.

IIIIKassel, 30 aprilie 1983

Iubite prietene,

Faptul cã vã scriu numai din an înPaºte a început, mai de multã vreme, sãmã agaseze. Cum însã nu e nimic deschimbat, vreau sã vã spun numai cãlucrurile se petrec aºa doar fiindcã vreausã nu aveþi neplãceri de nici un fel dinparte-mi.

Convorbirea noastrã telefonicã m-abucurat nespus ºi a trezit în mine emoþiiadînci ºi amintiri în parte dureroase. Mi-edor de o adevãratã ºi mai lungã discuþie îndoi. Aº avea atîtea sã vã spun. Întotdeau-

na v-am simþit ºi v-am apreciat ca pe unideal partener de discuþie, ideal pentrufelul meu de a fi1. Aþi fost de multe ori, fãrãsã vã daþi seama, cenzorul meu plin detact ºi sfãtuitorul necesar, fãcînd acestlucru cu aerul cel mai firesc din lume.

Rugîndu-vã sã mã scuzaþi pentru„pestriþenia“ felicitãrii (Paºtele german afost cu o lunã în urmã ºi ca sãrbãtoare –religioasã ºi comercialã – nu e atît deimportant cum e Crãciunul), vã dorim,soþia mea ºi eu, dumneavoastrã ºi familiei,un Paºte luminos ºi senin ºi vã rugãm sãvã gîndiþi, în noaptea sfîntã, cînd veþi cioc-ni ouãle sau paharele, cã undeva, pemeleaguri teutonice, cineva vã spune:„Christos a înviat!“

__________

1. Adicã un interlocutor cu îndelungatãrãbdare, imun la capricii, capabil sã-idomoleascã – nu zic sã-i corecteze – ma-liþiile ºi violenþele, inclusiv pe cele îndrep-tate asupra sa.

IIIIIIFrankfurt, 4 febr[uarie] 1992

Dragã prietene,

Vã scriu la maºinã, încep sã vã scriuastfel, nu ºtiu cum voi sfîrºi aceastãscrisoare, de mult plãnuitã, terminatã încap de nu ºtiu cîte ori, aºternutã pe hîrtie– fragmentar – nu ºtiu de cîte ori, simþitãmereu însã ca o datorie moralã faþã dedumneavoastrã, deci vã scriu la maºinã

istorie literarã

iulie – august 201926

Constantin CÃLIN

„Urmãresccu visceralã atenþie

mersul literaturii române“Ca ieri l-am sãrbãtorit la împlinirea vîrstei de 50 de ani (v.

„Cãrþile ºi viaþa“, în Sinteze, 5, nr. 29, 22 iulie 1994, p. 6, 8). Deatunci, au mai trecut 25. În esenþã, n-am a spune despre el lucrurimult diferite. Minus cîteva din trãsãturile fizice, fatalmente modifi-cate, G. Gheorghiþã a rãmas acelaºi. E un gen de constanþã pecare, în acest interval, am încercat, nu o datã, s-o combat, fãrã –trebuie sã recunosc – a reuºi. Mai direct spus, am vrut sã-l deter-min sã recupereze timpul pierdut ºi sã se reintegreze în scrisulromânesc, convins cã o „voce“ ca a sa e necesarã. Are destulecalitãþi care au devenit rare: idei critice limpezi, orizont cultural larg,acuitate ºi fermitate în judecatã. Deºi la distanþã de þarã, e încurent cu tot ceea ce se publicã, atît la edituri, cît ºi în presã.Literatura românã constituie pentru el o pasiune nedezminþitã. Subaspectul curiozitãþii, îi întrece pe majoritatea celor de acasã. Arputea face, cotidian, o „revistã a revistelor“, dovedindu-se capabilsã sesiseze ºi ultimul firicel de inedit. Nu uit vocaþia lui polemicã,reflexele bine exersate în aceastã direcþie, tonul tranºant, concen-trãrile de virulenþã. De ce totuºi am eºuat în încercarea mea?G. Gheorghiþã nu-i deloc (ca mine, ca alþii) un leneº. Are însã o firedificilã, care balanseazã între elanuri ºi reticenþe. Cînd nu teaºtepþi, i se stricã o roatã la cãruþã sau i se rupe osia ºi te lasã înmijlocul drumului. Ca sã se justifice inventeazã, apoi, un incident,o nemulþumire, pe care le augmenteazã ca într-un desen animat:punctul se umflã ca balon. Azi, de pildã, te asigurã cã-þi va trimiteexpres nu-ºtiu-ce articol, iar mîine – dupã frãmîntãri de-o noapte –te anunþã cã renunþã. Azi e bine dispus, luminos, cu mînecile sufle-cate a treabã, iar mîine e mîhnit, sumbru, depresiv, deºi nimicdureros nu l-a atins. Azi merge shoulder to shoulder cu tine, mîinee în stare sã te împingã în ºanþ ºi sã te insulte. Oricine a colaboratcu el (ºi sîntem cîþiva în Bacãu) a fost frapat de atari inconstanþe,uneori în stare sã te exaspereze. Comportamentul acesta i-a afec-tat productivitatea. De aceea, între 50 ºi 75 de ani, el a publicatdoar, aproximativ, 40 de texte: „incizii“ (e drept, executate frumos),evocãri, confesiuni indirecte, fragmente de roman, versuri, tradu-

ceri. Prea puþin totuºi, în raport cu ceea ce am aºteptat de la el, omde indiscutabilã pricepere ºi fineþe intelectualã. Recent, o prietenãcomunã, care de asemenea se strãduieºte sã-l scoatã din „blocaj“,m-a liniºtit, declarîndu-mi cã „neamþul nostru“ s-a apucat de scrisºi cã-i trimite ritmic pagini de jurnal, deocamdatã „secrete“. Voi fiprintre primii care s-ar bucura de apariþia lor într-un volum.Aniversarea e ocazia de a-l provoca sã continue. ªi ce cãrbuni maibuni pentru a-i ridica temperatura ºi a-i înnoi elanul decît scrisorilealãturate, trimise din „Cetatea Nimicului“? Le-am spicuit, dintr-unmaldãr care numãrã zeci, pe cîteva relative la exil. Categoric,G. Gheorghiþã este unul dintre nefericiþii acestuia, de unde aceaintensã amertume, ce se repetã, ºi disperãrile ce amintesc deCioran. Drama sa a început de la abandonul bibliotecii româneºti,a universului ºi a instrumentelor familiare, fapt care s-a rãsfrîntprofund asupra identitãþii sale. Scos din rosturile cunoscute, n-amai avut perspective ºi þinte. Depeizarea unui intelectual umanistnu-i de acelaºi fel cu depeizarea unui „cãpºunar“. Iar a unui critice diferitã chiar faþã de a unui confrate scriitor de ficþiuni. În plus, celinadaptabil acasã e ºi mai inadaptabil în þarã strãinã: se simte –cum mi-a scris odatã – „ca Ovidiu la Pontul Euxin“. Oricît s-ar strã-dui, nu va putea evita sentimentul eºecului. G. Gheorghiþã e uncaz de manual, care ilustreazã întocmai adevãrul subliniat maisus. Deºi un pic teatrale (dupã gustul meu) sau lirice, scrisorilesale sînt documente sufleteºti autentice. Patetismul nu excludesinceritatea. Fiecare poate fi explicatã. A treia – trebuie însã sãprecizez – conþine rãspunsurile la un interviu (chestionar) antamatîn aprilie 1991 ºi trimise la începutul anului urmãtor. Atunci, con-form obiceiului sãu, G. Gheorghiþã m-a prevenit cã textul ar finedefinitivat, marcat de o anumitã „mediocritate“. I-am înþelesscrupulele. Astãzi însã, ele nu-ºi mai au rostul, de aceea îmi asum„indiscreþia“ de a le scoate din „insectar“ ºi a le da tiparului: le con-sider caracteristice pentru atitudinile ºi stilul sãu. Ca sã revinã înspaþiul literar românesc, criticul ajuns acum la vîrsta seniorialã edator sã se regãseascã pe sine.

Page 27: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

numai fiindcã scrisul mi s-a modificat înultima vreme1, a devenit mai neciteþ, ºi nuvreau sã vã enervaþi la lectura acestor rîn-duri, care sper sã devinã un text cu cap ºicoadã.

În aprilie au fost doi ani2 de cînd mi-aþitrimis scrisoarea cu întrebãrile interviului,iar în decembrie trecut a fost anul primiriiceleilalte scrisori unde, în felul dumnea-voastrã delicat ºi plin de tact, mã mustraþiºi vã exprimaþi contrarietatea faþã detãcerea-mi obstinatã. Daþi-mi voie sãmulþumesc omului deosebit care sunteþi ºiintelectualului pe care atît de mult îl preþu-iesc pentru interesul acordat persoaneimele neînsemnate ºi scrisului meu.

În privinþa interviului, iatã rãspunsuri-le pe care le-am socotit mereu nedemnesã vadã lumina tiparului, nu pentru cã num-ar reprezenta, ci din cauza cuminþenieilor, a acelui aer de obosealã ºi plictis pecare-l au, din cauza mediocritãþii lor cupampon3.

1. Dacã memoria nu mã înºalã, dacãea nu mã trãdeazã, dacã trecutul mãinformeazã exact, ªerban Cioculescu l-anumit într-o amicalã polemicã în jurul luiNeculce, pe Al. Piru „temutul critic“. Piru afost mãgulit, iar profesorul Cioculescu, decîte ori îl întîlnea începea cu retorica între-bare „Ce face temutul critic?“ Deci locul afost ºi este încã ocupat. ªerban cel Rãu4

ne-a pãrãsit, iar autorul Certei facepoliticã5. Douã realitãþi la fel de triste. Nucred cã epitetul mi se potriveºte, iar uzur-pãrile nu mi-au fost niciodatã dragi. Dacãtimpul de la Ramuri ºi de la Sãptãmîna aînsemnat, în parte, o risipã de energiepolemicã, aceasta s-a datorat, în maremãsurã, tinereþei ºi unui adevãrat cult aladevãrului. Eram prea exclusiv, prea cate-goric ºi oscilam între distrugere ºi ado-raþie. În numele acelui adevãr am sacrifi-cat prietenii, mi-am fãcut duºmani (unii num-au iertat nici pînã azi), am stîrnit invidii.Am încercat sã spun imposturei, mediocri-tãþii, lipsei de talent pe nume ºi tinereþea aexagerat uneori. Sã nu uitãm apoi cã ceidoi directori ai revistelor6, personalitãþifoarte incomode, aveau ºi ei ceva de zis.Au procedat Lovinescu, Cãlinescu,Ibrãileanu, Ivaºcu altfel? Ce fac acumManolescu, Breban ori Sorescu7 ºi emi-nenþa cenuºie, academicianul EugenSimion? A fost acela anotimpul prelungit alunei crize, al unei cãutãri, al unei cruciade.Nu mã dezic de el [...]. Pot spune, acum,numai cã nu m-am compromis asemenimultor altora, care o fac ºi azi cu strãlucire,în continuarea ºi spre gloria unei vocaþii.

Natura mea de polemist a rãmas intac-tã ºi, dacã voi avea ocazia, o voi dovedi.Cred încã ºi azi cã polemica dã viaþã ºiculoare criticei.

Ceea ce de aproape 12 ani fac înGermania are foarte puþin de a face culexicografia tradiþionalã8. Îndeletnicirea delexicograf e, în primul rînd, un mod onestºi demn de a-mi cîºtiga pîinea zilnicã. O

meserie banalã, incolorã, ternã ºi, datoritãcomputerului, de absolutã rutinã.

2. Sunt plecat de aproape9 12 ani dinþarã ºi contactele cu ceea ce numeºti „exilromânesc“ au fost aproape inexistente.

Proaspãt sosit în Germania, i-am scrislui Virgil Tãnase10. Ne cunoscusem în þarã,ne stimam, îl impusesem la Radio, dupãce fusese dat afarã de la facultate ºi cînd,pentru mulþi, devenise foarte incomod. Mi-arãspuns într-o scrisoare de o paginã11,foarte amabilã ºi tandru distantã. A urmato convorbire telefonicã în care m-a felicitatpentru faptul cã am o slujbã ºi mi-a vorbitdespre necazurile sale de tatã cu familiemare. Apoi a sosit o carte a sa, în loc deautograf cu desenul unei corãbii pe coamaunui val sub care a scris „Vom învinge“.

Cînd a apãrut Sburãtorul12 I.Negoiþescu13 mi-a cerut un exemplar pen-tru Monica Lovinescu14, fiica ilustrului critic.Avea posibilitatea unui drum la Paris ºivoia s-o întîlneascã ºi sã-i dea cartea.Fiicei cartea nu i-a plãcut. Totuºi am încer-cat sã iau legãtura cu „Europa liberã“,unde cuplul Ierunca15-Lovinescu hotãratotul în materie de culturã. La scrisoareatrimisã atunci, mai mult un mesaj aldeznãdejdei, n-am primit niciodatãrãspuns. Scurt timp dupã aceea am întîlnitîn Kassel, unde locuiam pe atunci, pe uncunoscut, securist, conferenþiar laFacultatea de limbi germanice dinBucureºti (m-a vizitat recent, devenit întretimp intim al lui Liiceanu16, ºi, povestin-du-mi despre ambiþia lui de a face o editurã– de la catedrã l-au scos, ca securist –,mi-a cerut, în acel scop, niºte bani) care,printre altele, m-a avertizat cã o eventualãcolaborare a mea la „Europa liberã“ aravea urmãri asupra familiei. L-am ascultat,recidivînd, totuºi, mult timp dupã aceea, înaltã formã. Dar asta e o altã poveste.

„Exilul românesc“? Aºa ceva nu existã.Diaspora româneascã are cele mai ciu-date forme, dar nu forma, substanþa, axaunui real, fecund exil, cum sunt, de pildã,cel polonez ori maghiar. Românilor lelipseºte simþul solidaritãþii. Cãutînd minori-tatea româneascã în strãinãtate o afli aci-uatã sub turla [...] bisericei ortodoxe orisub flamura tristã a ratãrii ºi nulitãþii perse-verente ridicatã cu încãpãþînare în cer-curile literare, isterizate mereu de oprezenþã ilustrã ori de o idee sublimã.Românii nu au vocaþia exilului.Dezrãdãcinaþi eterni, ei suferã numai înexil, animalic, ºi, incurabil bolnavi de dor,construiesc mereu în imaginaþie piramidalui Keops.

3. Am convingerea cã scriitorul, artis-tul, cãrturarul ori saltimbancul, cum vreþis-o luaþi, nu au ce cãuta în politicã. Locullor nu e cetatea, ci turnul de fildeº ori cam-era aceea pe care Vianu o vedea mereuluminatã. Cînd aceºtia se amestecã înpoliticã, sfîrºesc fie tragic-donchiºotesc(Goga, Iorga, Magiaru [Virgil Madgearu],

Maiorescu, Slavici, Sartre, Gentile, Pound,Aragon, Celine, Drieu)17, ori grotesc (parla-mentul ºi presa româneascã de dupã „ri-voluþie“ ne dã destule exemple). Cîndcineva, ca mine, descoperã atît de tim-puriu lumea de hîrtie, o lume mai ade-vãratã decît cea realã, unica de locuit, curespirabil aer, crede doar în irealitateapolis-ului.

Rezumînd, deci, despre rezervã oriprudenþã n-are rost sã vorbim, iar azilantulîn aºa-zisa lume liberã învaþã foarterepede cã timiditatea nu duce nicãieri. Cîtdespre „reuºita profesionalã“, aceastãînºiruire de litere are, ar fi avut, ar avea unsens numai în þara mea ºi în teritoriile încare mã miºc cel mai liber.

4. Vedeþi dumneavoastrã, orice om însituaþia mea, plonjat într-o lume nouã,strãinã ºi greu de acceptat, agresivã ºi atîtde preocupatã de contemplarea propriuluiburic, buricul Europei Centrale, cum era ºi,azi, mai mult ca oricînd, e Germania, îºicautã un refugiu, un pãmînt mai tolerant.Unul din stirpea lui Homer a spus cãIthaca e în noi. Fiecare exilant e un Ulisseºi-ºi poartã Ithaca, aºa cum melcul casa.Ei, pentru mine, în tot acest timp, Ithacas-a numit România, locul în care amdescoperit puterea luminii, puritatea ceru-lui, mirosul þãrînei. Acel loc pãrãsindu-l,fugind, nu vine numai regretul, nostalgia,depresiunile, ci ºi tirana dorinþã de areface într-un fel acel deodatã devenit pa-radis. Atunci cînd am cerut pãrinþilor meisã-mi trimitã revistele literare din þarã amfãcut-o numai pentru faptul cã era singuraposibilitate de continuare a unei existenþe,pe care o vedeam ºi o ºtiam pierdutã.Paradisul a cãpãtat, atunci, pentru mine,forma concretã a pachetului de hîrtie deambalaj, cu sforile rupte, cîteodatã învelitîn plasticul antiseptic al poºtei germane,aproape întotdeauna cu scrisul de desentehnic al tatãlui meu, în care se aflau cãrþiºi ziare, scãpate vamei (aproape toþifuncþionarii vamei fuseserã elevii mameimele) ºi cenzurei (cei în uniformã carehotãrau au fost ºi ei elevii celei mai ge-neroase directoare a Bacãului, din ultimii80 de ani).

Atîta timp cît judecãtorii recunoscuþi,acceptaþi ºi la fel de respectaþi, ca odini-oarã, se numesc N[icolae] M[anolescu],E[ugen] S[imion], Z[igu] O[rnea]18 etc., eaproape ridicol, ca mãrginaº, sã daijudecãþi.

Tumultul literar, lavina publicisticã,cascada zãpezilor din ultima vreme descu-rajeazã orice opinie, inhibã ºi interzice, încele din urmã, orice judecatã. Nu sunt unspecialist în statistici, nu numãr titluri,nume ori adjective, nu trãiesc literaturafragmentar, nici nu cred cã viitorul litera-turei române e... Las infatuãrii celor carecred cã scriu istoria ºi critica literatureiromâne sarcina de butonierã a clasificãrii,a categorisirei, gingaºa atingere decorsete.

Cu mare atenþie, cu visceralã atenþieam urmãrit mersul literaturii române în toþiaceºti ani, dar nu sunt cel în mãsurã sãvorbeascã despre evoluþii, mutaþii etc., eu,cel de mult plecat, eu nu cred înîntoarcerea fiului pierdut, chiar dacã e unadin cele mai frumoase poveºti din Biblie;vedeþi dumneavoastrã, a vorbi despremutaþii ºi celelalte e o sarcinã prea greapentru cineva care a pãrãsit locul acelorlupte de atîta timp. Permiteþi-mi, totuºi, oobservaþie. Nu cred cã existã, în lume, laora actualã o eseisticã, o criticã ºi o istorieliterarã.

[P.S.] Aici m-am oprit atunci ºi poatevoi continua. Totul trebuie refãcut ºi altfelretopit. Trimit, totuºi, istoricului literaraceastã insectã pentru colecþia sa multi-colorã.

__________

1. Argument superfluu, fiindcã dupãaceastã „probã“ a revenit la „scrisul demînã“, la fel cu cel dinainte.

2. Un an, nu doi!3. Afectare! Vezi ºi mai jos începutul

rãspunsului relativ la o etichetã ce i s-aaplicat.

4. ªerban Cioculescu a murit în 25iunie 1988. Cognomenul i-a fost dat (cusimpatie) de Eugen Simion.

5. Autorul romanului Cearta era sena-tor FSN ºi director al ziarului Dimineaþa.

6. Al. Piru la Ramuri, Eugen Barbu laSãptãmîna.

7. N. Manolescu – director la Românialiterarã, Nicolae Breban la Contemporanul– Ideea europeanã, Marin Sorescu laLiteratorul.

8. Era angajat la RISM (RepertoriulInternaþional al Surselor Muzicale), echipacare redacta un lexicon cu acest titlu.

9. Acest „aproape“, reluat aci, atestãcã rãspunsurile au fost schiþate îndatã cea primit întrebãrile, adicã în 1991. Din þarãa plecat în 1979, vara.

10. Virgil Tãnase (n. 16 iulie 1945),scriitor ºi regizor, reputat disident alregimului de dinainte de 1990.

11. O copie a ei se aflã în posesiamea.

12. Ed. „Minerva“, 1976.13. I. Negoiþescu (n. 10 august 1921–

m. 6 februarie 1993), eminent eseist, criticºi istoric literar, memorialist etc. Din 1988,a emigrat ºi el în Germania.

14. Monica Lovinescu (n. 19 noiembrie1923 – m. 21 aprilie 2008), critic literar.ªi-a adunat comentariile în ºase volumede Unde scurte.

15. Virgil Ierunca (Virgil Untaru) (n. 16august 1920 – m. 28 septembrie 2006),publicist, critic literar, o „voce“ înscrisãadînc în memoria celor care ascultau„Europa liberã“.

16. Gabriel Liiceanu (n. 23 mai 1942),filozof ºi eseist contemporan ce s-a remar-cat prin polemicile sale.

17. Listã cu intelectuali români, italieniºi francezi care au avut de suferit de peurma participãrii la viaþa politicã a timpuluilor.

18. Zigu Ornea (n. 27 august 1930 – m.14 noiembrie 2001), istoric literar cudeosebitã aplicaþie pentru aspectele ideo-logice ale literaturii.

IIVV

[1996]

Dragã prietene,

Cum venirea mea în România stã subsemnul incertitudinei, trimit aceste foi,numai ca sã vedeþi cã atunci cînd vorbimnu vã povestesc despre castele în Spaniicervanteºti, nici despre mori de vînt. Listade cãrþi v-am dictat-o la telefon.

Vã mulþumesc pentru tot ºi mulþu-mesc Domnului cã vã am, cã nu ºtiu careînger generos, poate numai dintr-otoanã, mi v-a dãruit.

Dragã domnule Cãlin, dacã aveþi cînd-va timp, noaptea, în august, sã priviþicerul, veþi gãsi Carul Mare la care eu mãuit cum alþii la Steaua ciobanului. Poate,privind, ne vom întîlni acolo ºi vã voi spunemai multe. E acesta un „joc“ pe care-lfãceam cu tatãl meu, pînã s-a rãtãcit înlumile lui, în paradisurile sale, în pãdurilepe care spiritul sãu tulburat le-a construitatît de repede.

Iertaþi-mã pentru acest moment deconfesiune ºi, vã rog, scuzaþi tot deranjulpe care vi-l fac. Adevãrul este cã nu am penimeni ºi cã, fãrã îndoialã, cu bunã ºtiinþã,mi-am distrus viaþa. Dacã Dumnezeu m-ariubi puþin, m-ar fi luat de mult. Dar El vreanumai sã mã chinuie.

Ca întotdeauna, cu drag, sãrutãri demîini doamnei, cu bine, prietene,

G[elu]

istorie literarã

iulie – august 2019 27

•• IIppootteeººtt ii ,, 1144 iiuunniiee 11996699.. DDee llaa ssttâânnggaa,, llaa ddrreeaappttaa:: VViioorr iiccaa FF lloorreeaa,,ppooeettuull GGeeoorrggee DDaann ccuu ssooþþ iiaa ,, GG.. GGhheeoorrgghhii þþãã ,, DDiioonniiss iiee ªªiinnccaann..

JJooss:: VViiccttoorr CCrrããcciiuunn

Page 28: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu

iulie – august 201928

N. 18 iulie 1924, în comunaBãceºti, judeþul Vaslui. Arhi-tect, regizor, scenograf, pro-fesor universitar, publicist.A copilãrit în satul natal, în-cepându-ºi studiile la ªcoalaPrimarã din comuna Moineºti,judeþul Bacãu. Urmeazã apoicursurile gimnaziale la Liceul„Roman-Vodã“ din Roman,continuând tot aici pe celeliceale, dar finalizându-le laLiceul „Ferdinand I“ din Bacãu.Admis la secþia Regie ºiteatru a Institutului de ArtãTeatralã ºi Cinematograficã„I. L. Caragiale“, frecventeazãîn paralel cursurile Institutuluide Arhitec-turã „Ion Mincu“ dinCapitalã, obþinând licenþa laambele instituþii de învãþãmânt,în 1950. Calificativul „foartebine“ acordat regiei ºi sce-nografiei piesei Dealul vrãbi-ilor, de A. Simukov la exame-nul de licenþã de la I.A.T.C. afost, de altfel, în toþi anii destudii, þinta pe care a urmãrit-oºi a atins-o graþie inteligenþeinative ºi capacitãþii sporite laefort, în urma rezultatelorobþinute la cursuri ºi seminarefiind numit, încã din ultimul ande facultate, atât asistent laCatedra de scenografie aInstitutului de Artã Plasticã„Nicolae Grigorescu“ dinBucureºti (1949-1952), cât ºiasistent-regizor la TeatrulNaþional „I. L. Caragiale“. În1952 revine la I.A.T.C., de dataaceasta pe post de asistent laCatedra Arta actorului, urcândapoi în cadrul acesteia toatetreptele ierarhiei didactice: lec-tor la Secþia Regie de teatru(10 octombrie 1962-15 febru-arie 1967), conferenþiar (idem,15 februarie 1967-1970), profe-sor la Catedra de Regie teatru,film ºi televiziune (1971-1973),profesor definitiv la CatedraRegii, unde s-a ocupat, pânã lapensionare, de disciplina„Scenografia de teatru ºi film“.Contribuþia sa la realizareaspectacolelor Michelangele, deAl. Chiriþescu, Femeia îndãrãt-nicã, de W. Shakespeare,Azilul de noapte, de M. Gorki,

Evantaiul, de C. Goldoni ºiTrei surori, de A. Cehov nu atrecut neobservatã, conduce-rea Teatrului Naþional deci-zând sã-l încadreze ca regizorartistic (1953-1960), de undes-a transferat pe acelaºi post laStudioul I.A.T.C. (1960-1967).Dacã în cadrul catedrei, lasecþiile Regie de teatru ºiRegie de film ºi operatorie, apredat de-a lungul anilor cursu-rile de Geometrie descriptivã,Machetã ºi compoziþie sce-nograficã, Regie de teatru,Regie de film ºi operatori deimagine, Istoria stilurilor,Tehnica scenei ºi Tehnica defilm, în afara acesteia a iniþiatartiºtii amatori, cãrora le-aoferit, în urma solicitãrii insti-tuþiilor sindicale ºi de culturã,mai multe lecþii de perfecþio-nare pentru tehnicienii deteatru, tehnica scenei, sceno-grafie ºi machiaj, care au ridi-cat nivelul lor artistic ºi audiversificat paleta repertorialã.În calitate de regizor ºi descenograf a figurat atât peafiºul celor douã instituþiiteatrale la care a lucrat, cât ºipe cel al teatrelor Municipal,Armatei, Mic, „Nottara“,„Vasilescu“, „Bulandra“ dinCapitalã, Teatrul Naþional„V. Alecsandri“ din Iaºi ºiteatrele de stat din Arad, BaiaMare, Bârlad, Botoºani, Brãila,Braºov, Constanþa, Craiova,Oradea, Piatra-Neamþ, SatuMare, Sfântul Gheorghe, Sibiuºi Târgu-Mureº, pe scenacãrora a montat sau realizatscenografia la peste 120 despectacole din repertoriulnaþional ºi cel universal. Dintreacestea, cel cu piesa Viaþanouã, de A. Stelik a primitPremiul I pentru regie ºi sceno-grafie la primul Concurs al

Tinerilor Actori (1955), cuaceeaºi distincþie fiind rãsplãtiteºi scenografiile spectacolelorMutter-courage, de B. Brecht(1962-1963), Tragedia an-ticã: Eschil, Sophocle,Euripide (1962-1963) ºi 9 mai1977, iar cu Premiul al III-leacea a piesei Procesul Horia,de Al. Voitin. ªi dacã în þarãreprezentaþiile cu piesele luiI. L. Caragiale („O noapte fur-tunoasã“, „O scrisoare pier-dutã“, „D’ale carnavalului“,„Conu Leonida faþã cu reacþi-unea“, „Momente ºi schiþe“),Vasile Alecsandri („Chiriþa înprovincie“, „Chiriþa în Iaºi“,„Despot-Vodã“, „FântânaBlanduziei“, „Pãpuºi lumeºti“),W. Shakespeare („Cum vãplace“, „Macbeth“, „Othelo“,„Antonio ºi Cleopatra“,„Femeia îndãrãtnicã“, „A XII-anoapte“, „Nevestele vesele dinWindsor“, „Richard al II-lea“,„Richard al III-lea“), G. B. Shaw(„Pygmalion“, „Nu se ºtie nicio-datã“, „Discipolul diavolului“),B. Brecht („Ascensiunea luiArturo Ui nu poate fi opritã“,„Nevasta evreicã“) º.a. au fostrãsplãtite cu cronici elogioase,Nãzdrãvanul Occidentului,

de B. Singer, montatã cu stu-denþii de la I.A.T.C., s-a bucu-rat de succes în Anglia, undestudioul bucureºtean a între-prins un fructuos turneu.Spectacole scenografice gran-dioase a realizat, de aseme-nea, pe stadioanele bucureº-tene „Republicii“, „23 August“ºi „Dinamo“, cu prilejul unorevenimente politice naþionaleºi internaþionale (FestivalulTineretului de la Varºovia,Viena ºi Helsinki, 500 de anide atestare a Bucureºtiului,125 de ani de la Revoluþia din1848 º.a.), precum ºi la PalatulMogoºoaia (spectacolul de su-net ºi luminã „C. Brâncoveanu“)ºi Mausoleul Mãrãºeºti (idem,50 de ani de la luptele de laMãrãºeºti). A fost, totodatã,tehnician ºi proiectant alTrienalei de Scenografie de laVarºovia (1974) ºi Bucureºti(1971-1976), al expoziþiilor descenografie de la Praga (1971-1976), Havana (1976) ºi Berlin(1976), la Trienala deScenografie de la Praga(1971-1976) ºi la Expoziþia deScenografie de la Varºovia(1974), fiind ºi comisar gene-ral. S-a implicat ºi în cinema-tografie, semnând scenografiafilmelor Bijuterii de familie (încolaborare cu Al. Broºteanu,Centrul de Producþie Cine-matograficã Buftea), Eroi aufost (scenariul, Paul Anghel;Televiziunea Românã, serial în6 episoade, 1976-1977) ºi Visde ianuarie (scenariu de AndaBoldur; Casa de Filme Nr. 5,1978). Ca publicist a debutat în1963, în paginile Îndrumã-torului cultural, colaborândapoi cu articole de specialitatela revistele Arta, Educaþia pio-niereascã, Forum, Luminiþa,Müvelódes, România literarã,

Teatrul, Scînteia tineretuluiºi Volk und Kultur. În sprijinulstudenþilor ºi al celor interesaþide teatru a publicat volumeleMachiaj, Catalogul de sce-nografie (Q.P., Praga, 1971),Tehnica scenei (CasaCentralã a Creaþiei Popularedin R.S.R., Bucureºti), Tratatde Tehnica spectacolului,vol. I-II (Bucureºti, 1973-1974),Album de scenografie. 1964-1971 (1971). Deºi s-a manifes-tat îndeosebi în lumea teatru-lui, arhitectul nu a vrut sã fiemai prejos decât regizorul ºiscenaristul ce s-a fãcut cunos-cut lumii întregi, proiectând ºirealizând modificarea ºi meca-nizarea scenei Sãlii „Comedia“a Teatrului Naþional dinBucureºti, amenajarea ºi deco-raþia Studioului „I. L. Caragiale“al I.A.T.C., amenajarea ºi deco-rarea Cinematecii A.C.I.N. dinCapitalã, precum ºi proiecteleClubului A.C.I.N., Teatrului deVarã din fostul raion TudorVladimirescu, Teatrului„Universal 101“ de la TeatrulMic, Teatrul de Pãpuºi„Þãndãricã“, prezentat încadrul Simpozionului Inter-naþional de la Moscova (1959)º.a. Membru al FonduluiPlastic (1958) ºi al UniuniiArtiºtilor Plastici (1961), a fostales secretar al Secþiei deScenografie al acesteia(1975), precum ºi secretarexecutiv al Secþiunii Române aOrganizaþiei Internaþionale aScenografilor ºi Arhitecþilor dinTeatru (1970) ºi vicepreºedinteal Organizaþiei Internaþionale aScenografilor ºi Tehnicienilordin Teatru, cu sediul la Praga(din 1975). Pentru implicarea ºirealizãrile sale deosebite îndomeniul artistic ºi pe tãrâmobºtesc, a fost onorat cuMedalia Muncii (1961), MeritulSportiv (1961), Ordinul Muncii,clasa a III-a (1964), Medalia „AXX-a aniversare a EliberãriiPatriei“ (1964) ºi Ordinul Meri-tul Cultural, clasa a V-a (1966).

Cornel GALBEN

•• DDrraaggooºº BBuurr llaaccuu

Traian Niþescu

ateneu – 55

LLaa cceeaass ddee ssããrrbbããttooaarree ººii ddee ggrraattiittuuddiinnee

• personalitãþi bãcãuane • personalitãþi bãcãuane • personalitãþi bãcãuane •

Nu þin minte când a început prietenia cu„Ateneul“. Probabil cã în tomul bibliografic pecare i l-a dedicat dna Marilena Donea la a 40-aaniversare, înainte de datele primelor melecolaborãri, aº putea gãsi titluri care ºi pestedecenii ºi-au pãstrat ecoul în memorie. Darimportant este cã revista, citit-scrisul ei, sesuprapune, se îngemãneazã într-o mãsurãcopleºitoare cu însãºi viaþa mea. Scriitorii reali-zatori ºi scriitorii colaboratori ai „Ateneului“ aufost cei dintâi cãrora le-am cãutat volumele înlibrãrii ºi biblioteci, iar lectura revistei a însem-nat dintotdeauna o racordare la excelenþelecãrþii româneºti ale prezentului parcurs împre-unã. Ca ºi premiile, de altfel, care m-au provo-cat permanent la compararea cu propriilepreferinþe, propriile ierarhii.

Însã legãtura cu o revistã, în ipostaza decolaborator, reprezintã ºi o legãturã cu unul saualtul dintre redactorii sãi. De aceea, la acestceas de sãrbãtoare ºi de gratitudine, simtnevoia sã le mulþumesc încã o datã celor care înani au reprezentat, reprezintã faþa prietenoasã a„Ateneului“, prima aplecatã asupra propunerilor

mele: Calistrat Costin, Constantin Cãlin,Carmen Mihalache ºi Ioan Dãnilã. ªi ªtefanRadu, fireºte.

În mãnunchiul aprecierilor cu care mã mân-dresc, Premiul „Ateneului“ este unul de primrang, ºi pentru recunoaºterea ca atare, ºi fiind-cã mã include în elita valorizatoare a laureaþilorsãi. ªi pentru ceremonialul pe care directoarearevistei, criticul de teatru Carmen Mihalache, l-aîmpãmântenit la Bacãu ºi care face dindecernarea acestor premii anuale un spectacolaparte, de înaltã calitate artisticã ºi sufleteascã,moment de vârf în viaþa spiritualã a oraºului.

Nu pot sã închei fãrã un cuvânt de laudã laadresa editorului, Consiliul Judeþean Bacãu,care a avut înþelepciunea sã pãstreze prin furtu-nile nu o datã dãrâmãtoare de valori ale vre-murilor de acum ºi sã sprijine viaþa acesteicomori de literaturã bunã, de echilibru al atitu-dinii, de bun-gust în toate privinþele – seria nouãa revistei fondate de George Bacovia ºi GrigoreTabacaru.

„La mulþi ani!“, Ateneu! „La mulþi ani!“, (sper)împreunã!

Doina CERNICA

CCoollooaannee iinnccoonnffuunnddaabbiilleeÎn aceste luni toride de varã, în care lumea literarã s-a aprins din

nou din pricina eternei dileme dacã sunt prea multe sau prea puþinerevistele noastre de culturã, iatã cã ATENEUL ne oferã un rãspunscu multiple semnificaþii. Atinge borna 55 a existenþei sale, ne întâmpi-nã în þinuta de galã a apariþiei publice cu numãrul 600 ºi ne invitã ca,admirându-i coloanele (tipografice), sã nu uitãm cã au fost ridicate pevremea când reviste de culturã erau mult prea puþine la noi ºi cã eleîncã rezistã, impunãtor, dupã repetatele seisme ale vremurilor noicând, se pare, revistele au devenit mult prea numeroase...

„La mulþi ani!“, ATENEU! Îþi dorim sã-þi pãstrezi la fel de trainice ºide interesante coloanele tale inconfundabile!

Constantin-Cristian BLEOTU,Oana-Georgiana ENÃCHESCU,

realizatori emisiuni literare – Radio-România Cultural

Page 29: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

iulie – august 2019 29

comentarii

Regretatul meu profesor deliteraturã românã de la Liceul dinGherla, Ion-Apostol Popescu(1920-1984), istoric literar – îºitrecuse doctoratul la ªerbanCioculescu cu o monografiedespre Ion Pop-Reteganul –, fol-clorist, era ºi poet, colaborator lamulte din revistele vremii. Dupãterminarea facultãþii, ajuns pro-fesor la Blaj, am purtat o lungãcorespondenþã, pe care am s-opublic cândva. Îmi trimitea cãrþilesale de poezii, apãrute la nouînfiinþata editurã clujeanã (nu senumea încã „Dacia“) – volumeleIubiri, Flaut pentru o frumoasãetc., îndemnându-mã sã lerecenzez. La câteva plachete depoezii îmi indica ºi revista sprecare sã îndrept acestecolaborãri: „Ateneu“. Probabil cãîl cunoºtea pe Radu Cârneci,primul redactor-ºef al noii serii arevistei bãcãuane, care a stat laconducerea revistei opt ani, între1964 ºi 1972. Mã gândesc cã secunoºteau personal, pentru cãstabilit ca profesor la Gherla,Ion-Apostol Popescu era „bucu-ros de oaspeþi-scriitori“, mulþipoposind în orãºelul de peSomeº, ca musafiri ai dascãluluigherlean. Probabil cã la vreunadintre ºezãtorile literare sauîntâlnirile cu cititorii s-au întâlnitcei doi scriitori, pentru cã Ion-Apostol Popescu îmi recomandasã menþionez pe recenzia trimi-sã „În atenþia dlui Radu Cârneci,Redactor-ºef“. ªi în adevãrrecenziile au apãrut, ºi redacþiaîmi trimitea ºi un exemplar dinrevista care preluase numele ºitradiþia unei reviste întemeiate,tot la Bacãu, de GrigoreTabacaru ºi George Bacovia.Dupã anii ’64-’65 ai secolului tre-cut, când au apãrut o serie deasemenea reviste în mai multeoraºe din þarã, cu tradiþii cultu-rale, „Ateneu“ s-a impus ca unadintre publicaþiile importante aleperioadei, aºa cum scriaConstantin Ciopraga: „Revista aprodus un adevãrat revirimentcultural, dinamizând energiilelatente, vehiculând valori artis-tice, stimulând dezbaterile petema poeziei, filozofiei, artei,ºtiinþelor sociale“. Cred cã re-vista îmi fãcuse ºi un abona-ment, ºi îmi deveniserã familiarenumele redactorilor sau alecolaboratorilor mai importanþi,care au ajuns scriitori reprezen-tativi pentru literatura românãpostbelicã: George Bãlãiþã,Ovidiu Genaru, ConstantinCãlin, Constantin Ciopraga º.a.

Dupã plecarea lui RaduCârneci de la „Ateneu“, am maiavut cel puþin douã „întâlniri“semnificative cu poetulHeraldicii iubirii. Radu Cârneci,ca poet, a excelat în douãdirecþii: ca poet al iubirii ºi caautor de antologii poetice –Oracol deschis (1971), Unspaþiu de dor (1980), Sonete deiubire ºi de moarte (1983), Clipaeternã (1986) etc., iar ca autorde antologii – Poezia pãdurii, 5volume (Radu Cârneci esteinginer silvic, absolvent alFacultãþii de Silviculturã dinBraºov), Antologia poeþilor delimba românã din Israel º.a. Întretãlmãcirile variate din poeziauniversalã, trebuie neapãratmenþionatã traducerea integralãa creaþiei poetice a lui CharlesBaudelaire, aºa cum între

antologiile sale exceleazã, caunicat în literatura românã,Cântarea Cântãrilor a RegeluiSolomon, cea mai poeticã dintrecãrþile Vechiului Testament.Antologia a apãrut la Editura„Hasefer“ în 2001, cu subtitlulAntologia variantelor româneºti(1688-2008). Sunt ºaisprezeceversiuni, de la prima traducereintegralã a Bibliei, Biblia de laBucureºti sau Biblia lui ªerbanCantacuzino din 1688, pânã la„parafraza“ lui Dinu Ianculescudin 2008. ªtiind probabil cãpredau la Facultatea deTeologie din Blaj ºi cã mã ocupcu precãdere de scriitori blãjeni,mi-a cerut informaþii despre tra-ducãtorii Bibliei din „oraºulluminilor ardelene“. Unele lucrurierau ºtiute ºi de Domnia Sa,anume cã la Blaj, în timp dedouã secole, s-au tradus cinciversiuni ale Bibliei: la 1760-1761Biblia lui Petru Pavel Aron, la1795 Biblia lui Samuil Micu sauBiblia de la Blaj, apoi Biblia luiTimotei Cipariu, Biblia canonicu-lui Victor Smigelschi, BibliaEpiscopului Ioan Bãlan. Primeledouã: Biblia lui Petru Pavel Aronºi Biblia lui Samuil Micu erauapãrute la data când RaduCârneci lucra la antologia sa ºiele îºi gãsesc locul în antologie.Ultimele trei: tãlmãcirea luiTimotei Cipariu, a lui VictorSmigelschi ºi a Episcopului IoanBãlan au rãmas în manuscris.Dar la acea datã, un colectiv decercetãtori de la BibliotecaAcademiei, filiala Cluj, coordo-nat de Ioan Chindriº (care edi-tase ºi traducerile lui SamuilMicu ºi Petru Pavel Aron),pregãtea pentru tipar ºi versi-unea lui Timotei Cipariu, dupãoriginalul ebraic. M-am grãbitsã-i semnalez acest lucru ºi sã-itransmit fragmente semnificativedin traducerea lui Cipariu, prece-date de o prezentare succintã,într-un stil arhaic bisericesc:

„XXII. Cântecul cântecelor

Cântecul cântecelor, adicãcel mai frumos cântec, suptnumele aceluiaºi împãrat[Solomon, n.n.], e o poemãeroticã însã castã, liricã,descriptivã despre amoareaîntre doi tineri duioºi, care S.pãrinþi o au înþeles despreamoarea între Christos ºi biseri-ca sa, iar unii iudei despre ceaîntre Dumnezeu ºi poporulebreesc. Tonul poemei, dul-ceaþa ºi amenitatea stiluluiîmpreunã cu vioºia cugetelor ºia imaginilor presupun un timppacinic ºi ferice cum a fost al luiSolomon, mãcar cã limba nu eaºa corectã cum s-ar aºtepta dinepoca lui Solomon.

(Din ªtiinþa Sfintei Scripturi,Blaj, 1854, Tiparul SeminaruluiDiecezan)

Cântarea Cântãrilor

Cap. I

1 Sãrute-mã de la sãrutãrilegurei lui, cã mai bune-s þâþeletale decât vinul.

2 ªi mirosul mirurilor tale, maimult decât toate miroasele, mirvãrsat numele tãu, pentru aceeate iubirã fecioarele.

3 Trage-mã dupã tine, lamirosul mirurelor sale vom aler-ga; bagã-mã împãratul încãmara lui, bucura-ne-vom ºi nevom desfãta întru tine, iubi-vomþâþele tale mai mult decât vinul;dereptatea lui – iubitu-te-a.

4 Neagrã sum eu ºi fru-moasã, fetele Ierusalimului, cacasele Chedarului ºi ca corturilelui Solomon.

5 Nu mã vedeþi cãci sumnegrindu-mã, cãci m-a arssoarele; fiii mamei mele s-auscolat asprã-mi, puserã-mã pãzi-toare în vii, via mea nu am pãzit.

6 Aratã-mi pe care a iubitsufletul mieu, unde paºti oile,unde zaci în amiezi, cã nu doarse prefac cã ceea ce se prive-luieºte, pre cerezile amicilor tãi.

7 De nu te vei cunoaºte pretine cea frumoasã între femei,ieºi-mi pe cale ’naintea turmelorºi paºte oile tale pre lângãlocuinþele pãstorilor.

8 Cu cãlãrimea mea asemã-natu-te-am carãlor lui Faraon,ceea ce eºti amica mea.

9 Înfrumusetu-s-au geneletale ca ale turturelei, cerbicea taca mãrgelele.

10 Asemãnãri (murenuþe) deaur, vom face þie cu prestrituri deargint.

11 Pânã când e împãratulîntru înduplecarea lui, nardulmieu a dat mirosul lui.

12 Legãtura mirtului, iubitulmieu în mijlocul þâþelor mele vapetrece.

13 Strugur de Cipru e fratelemeu în via Iugadi.

14 Ce eºti frumoasã, amicamea, ce-s frumoºi ochii tãiporumbii.

15 Ce eºti bun fratele mieu; ºice eºti înfrumuseþat; patul nostruumbros.

16 Grinzile caselor noastre decedrii, podurile noastre de cipru.

Cap. II

1 Eu floarea câmpului, crinulvãilor.

2 Ca crinul în mijlocul spinilor,aºa e iubitul meu în mijloculfetelor.

3 Ca mãrul în lemnele selbei,aºa fratele meu în mijlocul fiilor,în umbra lui am poftit ºi amºezut ºi fructul lui e dulce îngâtlejul meu.

4 Bãgaþi-mã în casa vierului,grãmãdiþi peste mine bucurie.

5 Întãriþi-mã în mirosâturi,clãtiþi-mã în mere, cãci rãnitã-sde iubire eu.

6 Stânga lui sub capul mieu ºidreapta lui mã va cuprinde.

7 Juratu-v-am pre voi feteleIerusalimului în puteri ºi în tãriileþãrânei de veþi scula ºi veþideºtepta iubirea pânã când nuvrea ea.

8 Viersul fratelui meu iacãaºa vine: sãrind preste munþi,sãltând preste dealuri.

9 Asemenea este frãþiorulmeu cu cãprioara sau cu puii decerb.

10 Rãspunde frãþiorul meuºi-mi zice: scoalã, vino amicamea, frumoasã porumbiþã a mea.

11 Cãci iarna a trecut, ploaiase duse, se retrase.

12 Florile se ivirã pre pãmânt,timpul plivirei au venit, viersulturturelei s-a auzit în pãmântulnostru.

13 Smochinul a scos celeafãrã de timp smochinele lui ºiviile înfloresc, deterã miros,scoalã, vino amica mea, fru-moasa mea.

14 Porumbiþa mea în acop-eremântul pietrei, þinându-se dezidul dinainte, aratã-þi faþa ta ºifã-mã sã aud viersul tãu, cãdulce e viersul tãu ºi faþa ta fru-moasã.

15 Prindeþi-ne vulpi micistricând viile, cãci viile noastreînfloresc.

16 Frãþiorul meu-mie, ºi eu-lui,cel ce paºte în crini.

17 Pânã când va înceta ziuaºi se vor pleca umbrele, teîntoarce; asemãnu-te, frãþiorulmeu, cu cãpriorul sau cu puiulcerbilor preste munþii încon-jurãrilor“.

* * *

Cartea era deja într-o fazãavansatã de tipãrire, aºa cãpaginile lui Cipariu n-au maiapãrut în frumoasa antologie alui Radu Cârneci. Le transcriutotuºi aici ca un omagiu derecunoºtinþã pentru el. Laapariþia cãrþii sale mi-a trimisun exemplar, însoþit de o dedi-caþie cu un scris caligrafic ºidantelat, asemãnãtor cu scrisullui Aug. Z. N. Pop.

Între cele ºaisprezece versiu-ni ale antologiei este prezent ºiRadu Cârneci cu o „parafrazãmodernã“ a Cântãrii Cântãrilor,din care se poate vedea influ-enþa acestui poem asuprapoeziei sale sau influenþapoeziei sale asupra „inter-pretãrii“ poetice a poemuluiebraic:

Cap. I. Mirele:„De timp aºtept sãruturile taleºi dezmierdãri aºtept, mi-

nunea mea,precum un cãlãtor pe asprã

caleviseazã oaza însetat, sã bea.Un foc e-n mine, fãrã-ase-

mãnare,în sânge dãnþuind ºi-n duh

ceresc:soseºte-mi darã, ploaie-alinã-

toare –o, cântecele-pãsãri te zoresc!“Prin aceastã parafrazã poe-

ticã – scria Alexandru Balaci –„poetul Radu Cârneci a doveditcã un traducãtor este, în sim-biozã, un om de ºtiinþã ºi unartist, fiind ºi analist sintetiza-tor… Radu Cârneci reprezintãcu strãlucire activitatea traducã-torului creator de artã… Sã nuuitãm cã ºi poezia lui originalãeste un imn dedicat tot iubirii, caacest poem nemuritor al Cântãriicântãrilor“.

În 2009, când s-au împlinit225 de ani de la deschidereaºcolilor Blajului, aniversate ºi laAcademia Românã, am þinut ºieu o comunicare – Eminescu,despre dascãlii Blajului – ºi m-ambucurat cã l-am întâlnit printre ceiprezenþi ºi pe poetul RaduCârneci. Fusese probabil anun-þat ºi poftit de prietenul sãu, poe-tul Ion Brad, unul dintre iniþiatoriiacestei sãrbãtori, absolventstrãlucit al acelor „fântâni aledarurilor“, cum au fost numiteºcolile Blajului. Am vãzut înaceastã participare a lui RaduCârneci ºi o cinstire a acelordascãli ºi preoþi blãjeni care s-autrudit cu tãlmãcirea imnuluiCântarea Cântãrilor, pe care i-acuprins în antologia sa.

Ion BUZAªI

Secvenþele unei amintiri.Radu Cârneci

Page 30: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu

iulie – august 201930

Poemul metaafizic aalresurecþiei Privirii

Pentru ªtefan Afloroaei, lumea tre-buie perceputã ca „reprezentaþie dra-maticã“. Poate cã tocmai de aceea „ceicare au cunoscut adevãrul întunecat allumii“ – aidoma lui Hamlet, cel caredramaturgic „reface lumea vieþii“ –„s-au orientat cãtre un gen de artã“(ibidem, p. 21). În aceastã lume „neli-niºtitoare ºi enigmaticã“, „ce facem noicu restul vieþii noastre?“ Înþelegem cãfaptul de existenþã este o nesfârºitãmizã, cã existã ceva mai înfricoºãtordecât moartea însãºi, Timpul? Re-alizãm cã puterea utopiei este încãuriaºã? Vreþi sã ºtiþi cum s-a tolãnitplictisul în cosmologia modernã? Vãeste dor de paradoxul celordesãvârºite, de sensul metafizic al fru-museþii, de libertatea eteratã a cuvân-tului?... Este posibil sã avem douãmetafizici în aceeaºi conºtiinþã? Gãsimîn „Fabula existenþialã. Cu privire ladistanþa dintre a trãi ºi a exista ºi alteeseuri“ prilejuri fericite de a potenþa noimirãri/ rãspunsuri la asemeneaprovocãri.

Filosoful ªtefan Afloroaei ne invitã,într-un univers transcognitiv, locuit demarile neliniºti, în care de la somptuo-sul banchet al primenirii ideilor nulipsesc nici Dumnezeu, Iisus Hristos,Dionysos, Mefisto, gemenii Dioscuri,Midas, Eros, Faust, Hades, Sf. ApostolToma, Icar, Orcus, Moartea, Satan,Noaptea… Acest sui-generis sym-pozion al Lumii are o savoare aparte,întrucât la el participã ºi emblematicepersonaje care dau pilduitor seama de„distanþa dintre a trãi ºi a exista“:Hamlet, Ofelia, Aleoºa ºi IvanKaramazov, Diotima, Fumiko,Kurimoto Chikako, Inamura ºi Kikuji,Abenjacán, Ivan Ilici, Eguchi, ÎmpãratulGalben, José, Nikita, Sabina, VasiliAndreici ºi mulþi alþii, evadaþi frumos desub pana unor Shakespeare,

Dostoievski, Platon, Kawabata,Borges, Lev Tolstoi, Saramago,Kundera… Fireºte, în acest concert alarmoniilor esenþiale, filosofii poartãsublima povarã pe orice portativ alcugetãrii. O hermeneuticã de sãrbã-toare rãscoleºte altfel sufletul acestorpersonaje. Studenþii de la Filologie,Arte Plastice, Teatru sau Teologie ºimulþi dintre dascãlii lor ar privi cu oadmiraþie specialã cãtre acest specta-col al revelaþiilor sensurilor, care nueste destinat doar filosofilor sau esteti-cienilor. Limbajul poematic (poate cãnu întâmplãtor autorul este vãdit îndrã-gostit de Nietzsche…), invitaþia de acãlãtori împreunã în orizonturi imperi-ale – Filosofie, Psihologie, Esteticã,Literaturã, Psihanalizã, Sociologie,Istorie, Arte Plastice, Mitologie,Credinþã, Eticã, Logicã, Religie –,privirea aþintitã mereu/ elevat pe bere-gata anchilozelor gândirii, bobârnaculpe care-l resimte Cititorul care reali-zeazã cã trebuie sã renunþe la amiciþiaprejudecãþilor, oxigenul oblojitor al uneiprimeniri spirituale care te ajutã sãevadezi din „somnul dogmatic“ suntdoar câteva dintre virtuþile acestuivolum cu reflexii indimenticabile.

ªtefan Afloroaei este un mare îndrã-gostit de nevoia eternã de primenire aprivirii noastre. Mutatis mutandis, credcã i se potrivesc de minune vorbele luiConstantin Noica (vezi Platon,„Banchetul“, Marsilio Ficino, „Asupraiubirii“, Timiºoara, Editura de Vest,1992, p. 10): „Cãci dragostea înseam-nã o permanentã infidelitate faþã deorice ºi de oricine, în numele fidelitãþiifaþã de binele durabil“. „Fabula exis-tenþialã. Cu privire la distanþa dintre atrãi ºi a exista ºi alte eseuri“ este unpoem metafizic al resurecþiei Privirii.Un poem care-þi oferã, cum ar zice IonBuzera, „tot ce poþi lua“. Dacã vrei ºidacã poþi lua, cãci volumul are ºipaliere care obligã la recitiri ºi arunca-rea colbului de pe sute de rafturi alebibliotecilor care conteazã. Strategiahermeneuticã a volumului are coinci-

denþe fericite ºi cu spiritul sugerat deUmberto Eco („Opera deschisã. Formãºi indeterminare în poeticile moderne“,Piteºti, Editura Paralela 45, 2002,pp.128-129). Semioticianul italian nesugereazã sã citim/ recitim poemul„Insula“, al lui Ungaretti, pentru aobserva spectacolul „resurecþiei pri-virii“: „…de fiecare datã când recitescpoezia aflu ceva nou cu privire la ea;mesajul pare cã prolifereazã la oriceprivire, cã se deschide necontenit altorperspective“.

Scriind aceste rânduri, m-am gândituneori ºi la Emil Brumaru, cel care,îndrãgostit de Dostoievski, scria:„Existã plãcerea enormã de a da citate.Oare ea n-ar putea fi dusã pânã la limi-tã? De exemplu, sã copiezi tot Idiotul,sã comentezi cu un singur cuvânt: fan-tastic!, ºi sã publici chestia asta“ (EmilBrumaru, „Cerºetorul de cafea. Scrisoricãtre Lucian Raicu“, Iaºi, EdituraPolirom, 2004, p. 75). Aceeaºi tentaþieam avut-o ºi eu citind/ reflectând la„Fabula existenþialã. Cu privire la dis-tanþa dintre a trãi ºi a exista ºi alteeseuri“, volum locuit ºi de aerul mereuproaspãt al ªcolii ieºene de filosofie.

Înþelegerea Lumii – poate chiar ºica „reprezentaþie dramaticã“ –, aºacum cuceritor ne argumenteazã ªtefanAfloroaei, ar putea fi apropiatã ºi maimult prin explorarea universului altorvolume ale autorului: Ipostaze ale raþi-unii negative. Scenarii istorico-simbo-lice (Bucureºti, Editura ªtiinþificã,1991); Întâmplare ºi destin (Iaºi,Editura „Institutul European“, 1993);Lumea ca reprezentare a celuilalt (Iaºi,Editura „Institutul European“, 1994);Cum este posibilã filosofia în estulEuropei (Iaºi, Editura Polirom, 1997);Locul metafizic al strãinului (în cola-borare) (Iaºi, Editura Fundaþiei Axis,2003); Metafizica noastrã de toatezilele (Bucureºti, Editura Humanitas,2008); Privind altfel lumea celorabsurde (Bucureºti, EdituraHumanitas, 2013).

Pentru a marca împlinirea a 126 de ani de la înfiinþare,Biblioteca Judeþeanã „Costache Sturdza“ din Bacãu a orga-nizat mai multe evenimente cultural-artistice grupate subtitlul „Zilele Bibliotecii“, în perioada 27-28 iunie 2019.

Deschiderea oficialã a manifestãrilor a avut loc în Salamultimedia a Bibliotecii, cu comunicarea „126 de ani de bibli-otecã publicã“, susþinutã de profesorul Adrian Jicu, urmatãde vernisajul expoziþiei pictorului naiv Ioan Mãric, desprecare a vorbit, cu aplomb, colegul Radu Ciobanu. De la ora11.00, la Secþia pentru copii, sub genericul „Sertarul cupoveºti“, au avut loc lansarea cãrþii „Poveste de sertar“, deMãdãlina Rotaru (despre care a vorbit bibliotecara VirginiaStelea) ºi inaugurarea ludotecii „Colþul poveºtilor“. Seara, la„Valhalla“, în prezenþa unui public numeros, s-a desfãºuratevenimentul „Cãrþi în dialog“, invitaþi fiind scriitorul OvidiuGenaru ºi criticul literar Paul Cernat. Tema a fost volumul Laopt, gaura cheii ºi alte patimi, de Ovidiu Genaru, care aprimit recent Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, pentru anul 2018. A urmat un concert susþinut deAlexandra Uºurelu, una dintre cele mai frumoase voci dinshow-bizz.

A doua zi, la ora 10.00, la Secþia pentru copii, a avut locactivitatea „126 de ani. 126 de cãrþi. 126 de copii“. De la ora11.00, la sediul central al instituþiei, s-a desfãºurat mani-festarea „Arc peste timp“, în cadrul cãreia, în prezenþa unuipublic format din actuali ºi foºti bibliotecari, au fost evocateamintiri din bibliotecã ºi a fost lansatã Monografia Liceului„Principele Ferdinand“, de Lascãr Veniamin, apãrutã laEditura Bibliotecii „C. Sturdza“, în colecþia „Genius loci“. Laora 18.00, a avut loc Gala Bibliotecii, la Teatrul Municipal„Bacovia“, care a început cu un recital al sopranei GabrielaIºtoc, urmat de un dialog între scriitoarele GabrielaAdameºteanu ºi Bianca Burþa-Cernat, despre romanulFontana di Trevi („Polirom“, 2018, Premiul pentru Prozã alU.S.R.).

Zilele Bibliotecii au fost realizate cu sprijinul financiar alConsiliului Judeþean, în parteneriat cu alte instituþii de cul-turã: Biblioteca Naþionalã a României, editurile „Junimea“,„Polirom“ ºi „Casa de pariuri literare“, Teatrul Municipal„Bacovia“, Centrul de Culturã „George Apostu“, Filarmonica„Mihail Jora“, Arhivele Naþionale. Serviciul Judeþean Bacãu,Colegiul Naþional „Ferdinand I“ Bacãu º.a.

Liliana ORBOIU

Ion FERCU

Ipostaze ale celor omeneºti:a trãi, a exista ºi a fi (5)

FFrraaggggmmeennttaarriiuummVIOLETA SAVU, ÎN ITALIANÃ. „Un posto di

vacanza“ („Un loc de vacanþã“) este titlul unuipoem scris de Vittorio Sereni, unul dintre poeþiieuropeni reprezentativi de la jumãtatea secolu-lui trecut. Site-ul italian de literaturã ºi artã,organizat de poetele Alba Gnazi ºi PatriziaSardisco, împrumutã titlul acestui poem.Salutãm apariþia, în aceastã revistã online, aunui grupaj de poezii semnat de colega noastrãde redacþie Violeta Savu. De traducere,prezentare ºi selecþia poemelor din volumele„Franjuri“ ºi „Din depãrtare el mã vedea fru-moasã“ s-a ocupat Daniela Mãrculeþ.

TRIUMF BÃCÃUAN. Presa localã continuã sãaibã rezonanþe naþionale. La Gala PremiilorU.Z.P.R. (Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti dinRomânia), dintre cele ºase categorii de con-curs, douã consemneazã ºi gazetari bãcãuani:la Presa online, Romulus-Valentin-Dan Busnea(freneticul reporter din Slãnic-Moldova), alãturide Mirela-Daniela Stîngã (din Constanþa) ºiRadu Botiº (din Maramureº), iar la Reviste,Leonard Popa (factotumul mensualului „Sportulbãcãuan“), împreunã cu Rareº Biþu (Sibiu),Miron Manega, Victor Roncea ºi Geo Ciolcan(Bucureºti). De Ziua Ziaristului Român, alþi doigazetari bãcãuani: Mihai Buznea ºi EugenVerman au primit distincþia „Credinþã ºi loiali-tate“. Felicitãri!

ATENEISTUL NOSTRU. Iunie, luna din calen-darul Constantin Cãlin, a însemnat prezenþa saîn postura de „obiectiv“ jurnalistic. DinspreUdeºtiul natal, Emil Simion gãseºte cu dreptatecã orice întâlnire cu „istoricul ºi criticul literar,universitarul, eseistul, editorul, fostul redactor-ºef al prestigioasei reviste «Ateneu», omul deculturã“ este un eveniment („Crai nou“,Suceava, 21 iunie 2019, p. 4). În Maramureº,Lucia Negoiþã publicã un amplu interviu cuC. Cãlin, din care aflãm interesante date desprebiografia „Ateneu“-lui (apãrut „într-o vreme încare în Moldova nu existau decât douã reviste“;seria nouã e opera lui Radu Cârneci, „animatordin specia Heliade-Rãdulescu“, cel care „ne-aindus ideea de echipã, de «grupare» – argu-mentatã teoretic de Vlad Sorianu –, chiar dacã,literar, semnele erau de «individualism» accen-tuat“) („Acolada“, Satu Mare, nr. 5-6, mai-iunie2019, p. 10, 18).

JOCUL CIFRELOR. Constantin Zavati, profesorulºi memorialistul, a împlinit 96 de ani. Dupã cumtrãieºte (la masa de citit ºi – da! – de scris), îþivine sã-i întorci cifrele din vârstã: 69. „La mulþiani!“

BAAADUL DE VASLUI. Trimestrialul bârlãdeanclãdit de Gruia Novac ºi botezat dupã titlul volu-mului de versuri al lui Cezar Ivãnescu, „Labaaad“ („Cartea Româneascã“, 1979; „LaBaaad“, în 1996, la „Eminescu“), a trecut subaripa Consiliului Judeþean Vaslui, prinBiblioteca Judeþeanã „Nicolae MilescuSpãtarul“ (redactor, directorul instituþiei, Voicu-Gelu Bichineþ). Numãrul dublu 9-10 prezintãpanoul revistelor „Plumb“ ºi „AcademiaBârlãdeanã“.

SEMNAL. „Glasul nostru“ (publicaþie omonimã cucea scoasã de V. D. Manciu în 1931, la GuraVãii, comuna Racova), revista literar-culturalã ascriitorilor ucraineni din România, are, din iunie,un supliment: „Ecouri ucrainene“. Drum bun!

ECOURI. Numãrul pe iunie al revistei noastre areþinut atenþia emisiunii „Acolade“ (Radio-România Cultural) din 10 iulie. Oana-GeorgianaEnãchescu a citit pentru ascultãtori despreproiectul Casei Memoriale „C. D. Zeletin“ dinsatul Burdusaci, comuna Rãchitoasa ºi a repro-dus subiectele textelor semnate de MariusManta (interviul cu Florin Gheorghiu), CarmenMihalache (invitaþiile la teatru), Al. Boboc(Eminescu, filozoful) ºi Ion Fercu.

IN MEMORIAM. Ioana Dinulescu, poetacraioveanã, nu mai este. Gabriel Chifu adunã în„Ramuri“ un cald portret (era „o persoanã cuaptitudini de prieten cum puþini pot fi“, încât„parcã am vota, Doamne iartã-mã, ca astfel deom sã revinã printre noi“), iar Valentin Talpalaruîi remarcã în „Convorbiri literare“ spiritul luptã-tor. Am cunoscut-o în anii ’80 la Radio Craiova,unde visa ca emisiunea de dimineaþã sã senumeascã „La porþile zilei“.

Al. IOANID

126 de ani de bibliotecã publicã în Bacãu

Page 31: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

ateneu

iulie – august 2019 31

Deºi despre Maria Antoaneta,fiica Mariei Tereza ºi soþia luiLudovic al XVI-lea, s-au scrisnenumãrate cãrþi – amintim, întreacãt, cã printre biografii eise numãrã Stefan Zweig ºiAndré Castelot, autor ºi al uneiimpunãtoare biografii despreNapoleon –, regina Franþei,care împreunã cu soþul ei afost ghilotinatã (la date diferite,în 1793) suscitã ºi astãziinteresul istoricilor francezi. Înaceastã situaþie se aflã ºi tomullui Raphäel Dargent (n. 1970) –autor de monografii istorice:Catherine de Médicis,Napoleon III, Anna de Austriaetc. –, consacrat MarieiAntoaneta. Cartea este seg-mentatã în trei pãrþi: ACU-ZAREA. O reginã tot mainepopularã (1770-1788),ARESTAREA. Întâmplãri fatale(1788-1792), CONDAMNA-REA. Un sfârºit cumplit (1792-1793), urmate de Epilog ºi de obibliografie selectivã, ce urmã-resc viaþa Mariei Antoaneta dela sosirea în Franþa (1770),pânã la sfârºitu-i tragic peeºafod. La începutul cãrþii estereprodusã o listã consistentãde personaje ale epocii careau pendulat în jurul MarieiAntoaneta. Politica europeanãa veacului al XVIII-lea era com-plicatã: se înfãptuiau ºi se des-fãceau alianþe, rivalitãþile exis-tau între cele trei imperii: hab-sburgic, þarist ºi otoman. În1772 are loc prima împãrþire aPoloniei între Prusia, Austria ºiRusia. Franþa ºi Austria, deºiaflate în duºmãnie secularã,devin aliate în 1756, alianþãîntãritã prin cãsãtoria MarieiAntoaneta cu Delfinul Franþei,cãsãtorie bazatã pe interesedinastice ºi politice. În 1770,când Maria Antoaneta soseºteîn Franþa pentru a deveni soþiaDelfinului (Ludovic-August, vi-itorul Ludovic al XVI-lea, nepotal regelui Ludovic al XV-lea),era o tânãrã de vreo 15 ani, al15-lea copil al Mariei Tereza,cu o înfãþiºare plãcutã, se-meaþã. Din pãcate, educaþiaera incompletã: nu vorbea binefranceza ºi nu era o pasionatãcititoare. Era superficialã ºiuºuraticã. Iubea mai mult dis-tracþiile, jocul de cãrþi, curselede cai, balurile ºi petrecerile,iar ambasadorul austriac,Mercy, îl caracterizeazã astfelpe viitorul Ludovic XVI: Naturapare a-i fi refuzat toate daruriledomnului Delfin. Prin postura ºiprin cuvintele sale, acest prinþnu anunþã decât un spirit foartelimitat, multã stângãcie... ºiniciun pic de sensibilitate (p.43). La 21 aprilie 1770, corte-giul Mariei Antoaneta formatdin 57 de trãsuri, condus decontele Starhemberg, pãrã-seºte Viena ºi dupã etape dedrum de ºase sau nouã ore zil-nic, ajunge la Strasbourg pe 7mai 1770, unde MariaAntoaneta este întâmpinatã deoficialitãþile franceze. Însfârºit, pe 14 mai cortegiulajunge aproape de pãdureaCompiegne, unde aºteptauLudovic al XV-lea, fiicele saleºi viitorul soþ, care pare cã seplictiseºte (p. 48). Întâlnireaeste memorabilã prin banali-tate: Delfinul este neîndemâ-

natic, nevorbãreþ, mai degrabãposac. Curând, MariaAntoaneta va constata cãDelfinul era preocupat numaide vânãtoare, unde se istovea,de mese bogate ºi somn. Înafara vânãtorii, Delfinul erapasionat de lucrãrile de reno-vare, dulgherit ºi lãcãtuºerie,acordând puþinã atenþie MarieiAntoaneta. Chestiunea nu tre-buie sã mire, fiindcã Petru celMare muncea alãturi de lucrã-tori la construcþia de nave ma-ritime. Cãsãtoria propriu-zisã acelor doi are loc pe 16 mai1770 la Versailles, unde suntinvitate peste 5000 de per-soane. Dacã Maria Antoanetaimpresioneazã prin þinutã,fãcându-se aprecieri asuprapicioarelor, mâinilor, taliei, te-nului, în fine, remarcându-i-sedemnitatea ºi grandoarea,Ludovic-August dezamãgeºteprin fizionomie, mers nesigur,încât mulþimea exclamã câtsunt de nepotriviþi! (p. 61).Petrecerile nupþiale au durataproximativ o lunã, dar n-auexclus o busculadã care aprovocat moartea ºi rãnireamai multor zeci de oameni. Dinpãcate, cãsãtoria nu se con-sumã, încât toatã lumea esteîngrijoratã: Ludovic al XV-lea(moare pe 10 mai 1774), fami-lia Mariei Antoaneta ºi, proba-bil, anturajul regal. Iosif al II-leaintervine criticându-ºi ºi admo-nestându-ºi sora, iar MariaTereza îi dã fiicei sale sfaturiînþelepte, din pãcate neluate înseamã. Unul dintre acesteaera: Sã vorbeºti franþuzeºte, sãgândeºti nemþeºte. Iatã,bunãoarã, ce-i scria MariaTereza fiicei sale pe data de 9iulie 1771: E nevoie de lecturiºi chiar de ocupaþii care sã vãpoatã fi utile, sã vã facãrespectatã ºi stimatã, mai alesîntr-o þarã în care oamenii suntatât de bine instruiþi ºi nimic nupare mai presus, nici mãcarrangurile. Nu pot sã vã ascundcã deja gurile rele vorbesc ºiignoraþi ideea pe care ºi-aufãcut-o despre DomniaVoastrã: punct esenþial pentrunoi, care suntem pe mareascenã a lumii. O viaþã de huzurfãrã cele mai mici preocupãriserioase ar putea avea influ-enþe nefaste chiar ºi asupraconºtiinþei voastre (p. 86). Însfârºit, Maria Antoaneta dãnaºtere unor copii: o fiicã în1778, un fiu în 1781 (decedatîn 1789) ºi un alt fiu în 1785.Problema este mai gravã:existã, poate, stimã în acest

cuplu ºi, poate, respect, dar nuexistã iubire. Dacã fac copii, ofac din datorie, nu din plãcere;ca pe o sarcinã de îndeplinit (p.61). Curând, poporul constatãcã regatul este condus de aus-triacã, Maria Antoaneta comiteimprudenþa de a-ºi critica ºidesconsidera soþul, expresiabietul om este cunoscutã delocuitorii Parisului, iar populari-tatea Mariei Antoaneta, în con-tinuã scãdere. Pamfletele laadresa Mariei Antoaneta începsã circule în Paris. Conteled'Artois (viitorul Carol al X-lea)frate al regelui mare petrecãreþºi libertin, capricios ºi superfi-cial în tot ce face (p.88), oatrage pe reginã într-o viaþã decontinuã petrecere, din care vaieºi cu reputaþia ºtirbitã, spredezamãgirea Mariei Tereza:Conversaþia nu este una eleva-tã. Doamna Campan rezumãsituaþia astfel: „Melodia nouã,panseul zilei, micile anecdotescandaloase formeazã sin-gurele subiecte de discuþii alecercului intim al reginei. Spiritulfin este interzis“ (p. 99).Decadenþa oralã a aristocraþieifranceze este criticatã sever deLaclos în Legãturile primejdi-oase (1783). În aceastã atmos-ferã de decãdere se producedecesul lui Ludovic al XV-lea(10 mai 1774), bolnav de vari-olã: „Ludovic-August ºi MariaAntoaneta sunt împietriþi. Suntîn genunchi ºi plâng.«Doamne, ai grijã de noi, sun-tem prea tineri pentru a guver-na», rosteºte regina“ (p. 129).Curând, instabilitatea politicã ºifinanciarã a Franþei iese la ivea-lã. Cheltuielile nesãbuite, exor-bitante ale Mariei Antoaneta,acceptate cu prea mare uºu-rinþã de Ludovic al XVI-lea,amestecul reginei în treburileregatului vor duce la inter-

venþia lui Iosif al II-lea, dinpãcate fãrã urmãri pozitive.Maria Antoaneta devine o intri-gantã ºi o profitoare de slãbi-ciunea regelui, care-i satisfaceorice dorinþã, regina fiindnumitã Doamna Deficit.Cheltuia continuu pe bijuterii(Afacerea Colierul), cercei,brãþãri etc., contribuind lagolirea vistieriei: cheltuitoare ºicapricioasã, ruineazã statul ºiasasineazã poporul. Este olipitoare, o Messalinã, un mon-stru de femeie, încarnarea rãu-lui (p. 170). Conform uneitradiþii orale, Mariei Antoanetaîi este adus la cunoºtinþã faptulcã poporul suferã de lipsapâinii, la care regina rãspunde:Sã mãnânce cozonac! Dinpãcate, aceastã replicã areginei nu am întâlnit-o încartea lui Raphäel Dargent,încât mã întreb dacã este ade-vãratã sau nu. În schimb,Ludovic al XVI-lea se refugiazãîn atelierele de fierãrie ºi dul-gherie, în bibliotecã, pentru ascãpa de depresie ºi deresponsabilitãþile regatului,care sunt preluate de MariaAntoaneta ºi miniºtri. Situaþias-a agravat, poporul se revoltãºi îi cere regelui sã accepteDeclaraþia drepturilor omului ºiale cetãþeanului. Se comitatrocitãþi. Familia regalã esteînchisã la Tuileries, regele estetot mai apatic ºi lipsit de voinþã,Mirabeau încearcã, fãrã suc-ces, sã salveze monarhia, iarfuga regelui ºi a reginei sesoldeazã cu un eºec, în partedatorat regelui. MariaAntoaneta este ameninþatã cueºafodul, familia regalã esteinsultatã de locuitorii Parisului,în sfârºit, regina comenteazãLibertatea câºtigatã prinRevoluþie ºi refuzã sã poarteboneta roºie, simbolul libertãþii,iar Joseph de Maistre pre-cizeazã: Boneta roºie, atin-gând fruntea regalã, a fãcut sãdisparã urmele uleiului sfânt,farmecul s-a rupt (p. 260).Ameninþãrile la adresa familieiregale sporesc. De la Tuileries,regele ºi regina sunt transferaþila închisoarea Temple, ridicatãde templieri în timpul luiLudovic cel Sfânt. Pe parcursultraseului lui Ludovic al XVI-leai se aratã statuia ecvestrã aregelui Soare rãsturnatã lapãmânt: Iatã, Sire, cumtrateazã poporul regii (p. 284).Se fac noi arestãri, urmate deexecuþii; bunãoarã, prinþesa deLamballe, cu un sfârºit îngrozi-tor (pp. 295-296). La vederea

resturilor din trupul prinþesei,regina scoate un strigãt ºileºinã. Monarhia este abolitã înfavoarea republicii. Condiþiilede detenþie ale familiei regalesunt înãsprite, membrii familieisunt separaþi, iar regeleLudovic al XVI-lea este amenin-þat cu moartea de cãtre iaco-bini, de foburgurile Parisului, nuParisul sau Franþa, pentru cãpoporul francez era departe, înansamblu, de a dori moarteasuveranului (p. 311). Teroareafrancezã era condusã de ungrup minoritar în frunte cuMarat, Saint-Just, Danton ºiRobespierre. La 18 ianuarie1793 se voteazã moartearegelui, cãruia i se comunicãverdictul pe 20 ianuarie 1793,execuþia fiind stabilitã pentru adoua zi. Îi sunt refuzate trei zilede pregãtire. Înainte de exe-cuþie, Ludovic al XVI-lea seadreseazã mulþimii: Mor nevi-novat de toate crimele care mise imputã. Îi iert pe autoriimorþii mele ºi îl rog peDumnezeu ca sângele pe careîl veþi vãrsa sã nu cadãniciodatã asupra Franþei (p.316). Mutatã la închisoareaConciergerie, Maria Antoanetaeste încarceratã într-o celulãîntunecoasã, lipsitã de unminim confort; paza îi estesuplimentatã: e o gaurã deºobolan unde zace de acumîncolo; moralul ei e la pãmânt,a ajuns în cea mai mare mi-zerie, printre hoþi ºi criminali,scursurile umanitãþii (p. 333).Procesul Mariei Antoaneta afost unul public, iar deciziafinalã urma sã fie luatã de 12juraþi, de condiþie modestã (uniiabia ºtiau carte): Acest proces,o repetãm, nu este un procesadevãrat; este un procespolitic, ale cãrui concluzii suntstabilite dinainte (p. 338). Deºia beneficiat de doi avocaþi dinoficiu, aceºtia nu au avut timpsã studieze dosarul, iarsentinþa este de condamnarela moarte ºi executatã în ziuaîncheierii procesului: 16octombrie 1793, ora 12,15.Trupul ºi capul MarieiAntoaneta sunt duse cu oroabã la Cimitirul „Madelaine“.Sumbru a fost ºi sfârºituljuraþilor ºi al martorilor: cei maimulþi au fost ghilotinaþi, alþiideportaþi în colonii; puþini auscãpat ºi s-au ascuns. Finalulcãrþii surprinde prin analizaîntreprinsã de RaphäelDargent: Ce s-a întâmplat în1789 a fost revoluþie sau lovi-turã de stat? A fost MariaAntoaneta vinovatã de prã-buºirea economicã a Franþeisau la aceasta a contribuit ºiRãzboiul din America? Reginanu trebuie judecatã dupã cri-teriile ºi exigenþele noastreactuale, încât finalul e deschisoricãrei interpretãri: MariaAntoaneta este vinovatã sauinocentã?

_____________

* Raphäel Dargent, MariaAntoaneta. Procesul reginei;traducere din limba francezãde Ramona-Eliza Dumitrescu,prefaþã de Florin Þurcanu,Bucureºti, Editura „Corint“,2018, 378 p.

Ionel SAVITESCU

Viaþa Mariei AntoanetaMaria Antoaneta este o figurã istoricã ºi

romanescã de-a dreptul ieºitã din comun, unpersonaj ce provoacã încã, la douã secoledupã moartea sa, aproape tot atâta pasiunepe cât trezea în timpul vieþii sale... Rar existãpersonaj istoric atât de criticat în timpul vieþii

ºi atât de idealizat dupã moarte, cum a fostMaria Antoaneta; astfel încât putem afirmaastãzi cã dimensiunea sa „idealã“ acoperã,mascheazã ºi întunecã realitatea sa istoricã.

Raphäel Dargent

Page 32: Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 ...ateneu.info/wp-content/uploads/at2019_07-08netpoli.pdf · tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea ºi aºezarea

M-au obligat sã mãnâncplacenta propriilor mele cãrþi.

*

Orice iubire estepentru mineun viol.

*

Sunt femeia cea mai castãdin literatura italianã.

*

Florile ce-mi cresc din bronºitãsunt þigãrile mele.

*

Sunt plinã de minciuni,dar Dumnezeu mã constrângesã spun adevãrul.

*

Toate umbreleau prãpastia lor.

*

Casa poezieinu va avea niciodatã uºi.

*

Pistolul pe caremi l-am lipit de tâmplãse numeºte Poezie.

*

Nimeninu mã piaptãnã mai binedecât vântul.

*

Muzica te ajutã sã respiri.

*

Cameleonul cunoaºte doar preþul propriei plãceri.

*

Mãnânc doarspre a-mi hrãni durerea.

*

Nu am mai primit veºti despre minede atâta timp.

*Ceruleste dimensiunea eliberatãa destinului nostru.

*Petrec zile întregiGândindu-mã ce este îndoiala.

*Rãulnu arevegetaþie.

*Eu sunt proprietatealui Dumnezeu.

*Mã machiez doarcând aºtept moartea.

*Alda Merinia obosit sã repetecã e nebunã.

*Când poetul plângeîncepe sfârºitul lumii.

*Avem fii ce ne curg prin sânge ºi pe care nu-i vom naºteniciodatã.

*Dacã o mânã e uºoarãnu înseamnãcã e strãinã delictului.

*

Voi fi mereu în cãutareaasasinului meu.

*

Adevãrata mãsurãa omuluieste pacea.

*

Mi-e foamedoar de tãcere.

*

Sunt o micã albinã furioasã.

*

Dacã Dumnezeu mã iartã,o face întotdeaunapentru cã nu are probe suficiente.

*

Umorul negrus-a nãscut în sala de operaþie.

*

Nimeni nu a înþeles misterul,fiindcã misterulnu a existat niciodatã.

*

Moartea e o graniþã perfectã.

*

Timpullocuieºteîn oasele noastre.

*

Nimeni nu poate ºtice esteîntre mine ºi Dumnezeu.

(Din volumul „Aforisme e Magie“,Milano, Editura Rizzoli, 1999)

meridiane

Alda Merini (1Alda Merini (193931-2009)1-2009)

„„NNuu îînncceerrccaaþþ ii ssãã pprr iinnddeeþþ ii ppooeeþþ ii ii ,,ppeenntt rruu ccãã vvãã vvoorr ssccããppaa

pprr iinntt rree ddeeggeettee““

Alda Merini, una dintre marile doamne ale literaturii italiene, s-a nãscut în 21martie 1931, la Milano.

Poeziile sale încep sã circule ºi sã se facã remarcate în lumea literarã a vremiide pe când poeta nu împlinise încã ºaisprezece ani, de cãtre scriitori precumGiorgio Manganelli, Salvatore Quasimodo, Pier Paolo Pasolini. Primul volum deversuri al Aldei Marini a fost publicat în anul 1953, sub titlul „Prezenþa lui Orfeu“(La Prezenza di Orfeo), ºi a fost primit cu entuziasm de criticã. A doua colecþiede versuri, „Frica de Dumnezeu“ (Paura di Dio, 1955), urmatã de volumul „Nuntãromanã“ (Nozze romane, 1955) ºi de ciclul de versuri „Tu eºti Petru“ (Tu seiPietro, 1962) vor fi separate de restul creaþiei autoarei printr-o perioadã lungã derecluziune (1964 - 1972) în clinica de psihiatrie Paolo Pini.

Începând cu anul 1979, Alda Merini îºi reia activitatea scriitoriceascã, publi-când în 1984 volumul ei capodoperã „Pãmântul Sfânt“ (La Terra Santa), pentrucare va primi Premiul Montale (1993). Operele care au urmat au purtat aceeaºipecete a poeziei adevãrate ºi valoroase: „Foi albe“ (Fogli bianchi, 1987), „Gol deiubire“ (Vuoto d’amore, 1991), „Balade neplãtite“ (Ballate non pagate, 1995),„Mãreaþã e noaptea“ (Superba e la note, 2000).

Alda Merini nu este doar o poetã de excepþie; ea s-a dovedit a fi o prozatoareinteresantã în volumul „Celãlalt adevãr. Jurnalul unei diferite“ (L’altra verita.Diario di una diversa, 1986), dar ºi o excelentã maestrã a aforismelor, în volu-mul „Aforisme ºi Magie“ (Aforisme e Magie, 1999).

Traducere ºi prezentare deSânziana MUREªEANU


Recommended