TRIBUNA 249 PANTONE portocaliu PANTONE violet 1 Black Black 3 lei Judeþul Cluj Revistã de culturã • serie nouã • anul XII • 16 - 31 ianuarie 2013 Constantin Barbu Ilustraþia numãrului: Gheza Vida Liviu Ioan Stoiciu www.revistatribuna.ro Profil de scriitor Eminescu Gheza Vida Monumentul Moisei fotografie de Szabó Tamás Irina Petraº Florina Ilis ºi diorama Eminescu Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria României Timpul lui Eminescu Andrei Vartic
Transcript
TRIBUNA 249
PANTONE portocaliu
PANTONE violet 11
Black
Black
3 lei
Judeþul Cluj
R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I I • 1 6 - 33 1 i a n u a r i e 2 0 1 3
Con
stantin
Barbu
Ilustraþia numãrului: Gheza Vida
Liviu Ioan Stoiciu
ww
w.r
ev
ista
trib
un
a.r
o
Profil de scriitor
Em
inescu
Gheza Vida Monumentul Moisei fotografie de Szabó Tamás
Concursul Naþional de Dramaturgie Timiºoara 2013Teatrul Naþional Timiºoara, în calitate de organizator, lanseazã Concursul Naþional de
Dramaturgie, ediþia 2013. CND se adreseazã dramaturgilor de limbã românã, debutanþi sau con-sacraþi, din România sau diaspora.
Concursul are ca obiectiv central stimularea scrierii de noi texte pentru teatru, în concordanþã cudirecþiile scenice contemporane. În scopul de a cerceta comunicarea dramaturg-regizor-actor, pentruaceastã ediþie a CND, organizatorii propun o nouã formulã de concurs.
EEttaappaa 11Participanþii vor trimite un dosar care va conþine un synopsis – o descriere a subiectului, o
descriere a personajelor, ca ºi o descriere a structurii prevãzute a textului.Dosarul va fi trimis într-un plic cu specificarea ”pentru Concursul Naþional de Dramaturgie”, pe
adresa: Teatrul Naþional, Str. Mãrãºeºti nr. 2, 300086 Timiºoara, România.
Plicul expediat va conþine urmãtoarele: un CD care conþine materialele solicitate, materialele lis-tate, un al doilea plic, mai mic, pe care va fi scris: SYNOPSIS: … (titlul). Acest al doilea plic - sigilat -va conþine coordonatele autorilor ºi va fi deschis de juriu doar dupã faza de selecþie. Materialele vorfi tehnoredactate în format electronic, cu diacritice. Materialele care nu vor avea coordonatele auto-rilor specificate în plic sigilat nu vor intra în concurs.
EEttaappaa 22Juriul va selecþiona un numãr de maxim trei dosare. Textele finaliste vor constitui tema atelierelor
CND derulate la Timiºoara în perioada FEST-FDR (11-19 mai 2013), având ca finalitate prezentarealor în spectacole-lecturã.
În urma vizionãrii, juriul va desemna textul câºtigãtor. Toate cele trei texte finaliste vor fi publi-cate într-un volum editat de Teatrul Naþional.
Noutãþi în Biblioteca Tânãrului ScriitorUniunea Scriitorilor din România - Filiala Cluj
Anul 2013 va marca o adevãratã cotiturã înviaþa revistei Tribuna. De la o schimbare,în viitorul cel mai apropiat, a formatului, la
o adevãratã revoluþie a conþinutului, a rubricilorºi, nu în cele din urmã, a colaboratorilor.
De la o gazetã gînditã a fi, în esenþã, unrezonator al valorilor ºi autorilor transilvãneni,poate mai restrîns, clujeni, Tribuna trebuie sã de-vinã, cu adevãrat, o tribunã naþionalã.
Singurul criteriu de publicare urmeazã a fi celvaloric, evantaiul disciplinelor ºi autorilor careurmeazã sã îºi facã loc în paginile publicaþieiurmînd a fi semnificativ lãrgit. Nu ne intereseazãgãºtile, afinitãþile sau coteriile literare, ne intere-seazã valoarea, deschiderea, patriotismul adevãratbazat pe valorile naþionale ºi europene.Intereseazã, în acelaºi timp, o colaborare realã,chiar dacã ºi formalizatã, a Tribunei cu celelalteinstituþii culturale locale, regionale, naþionale ºiinternaþionale, în scopul benefic al rãspîndirii ºipromovãrii valorilor româneºti autentice.
Avem ambiþia de a crea o instituþie de presãculturalã modernã, lipsitã de cunoscuta-i obtuzi-tate, legatã organic de cele mai importante publi-caþii naþionale ºi internaþionale, o revistã vie,deschisã polemicilor culturale de orice tip, dar ºistudiilor, articolelor sau eseurilor solid documen-tate, de la literaturã la plasticã, filosofie sau drept,pînã la polemica politicã centratã în jurul celormai diverse doctrine ºi idei. Totodatã, nu va lipsipoezia autorilor deja consacraþi, dar ºi pro-movarea noilor generaþii de poeþi, a prozatorilorsau dramaturgilor valoroºi.
Tribuna va trebui sã devinã o revistã profundliberalã, în sensul ºi spiritul autentic al acestuiconcept.
Nu existã culturã sau, mai bine spus, instituþieculturalã care, în intimitatea ei, sã nu fie afiliatã,dirijatã, spre un anumit tip de politicã, fie eapoliticã culturalã naþionalã, spre propagarea ºiimpunerea unor anumite idei culturale ºi politiceizvorîte dintr-un ataºament autentic la o ideologiesau filosofie care se vrea sau se considerã a fi pro-gresistã ºi edificatoare pentru o culturã la un anu-mit moment al dezvoltãrii ei.
Cultura românã se aflã la un moment derãscruce al existenþei ei. Nu cunoaºtem o perioadãmai tulbure, mai lipsitã de elementul valoare decîtcea pe care o trãieºte cultura noastrã dupãRevoluþia din 1989. Chiar dacã la nivel inter-naþional ne aflãm într-un profund neo-alexandri-nism, generat de aºa-zisa depãºire a tuturor “-ismelor”, chiar dacã aceastã modã pãguboasã dea gîndi în culturã ne-a cuprins din plin ºi pe noi,este nevoie, credem, de o forþare a limitelor, de adepãºi “formele fãrã fond” pe care le naºte cul-tura româneascã contemporanã, în special culturascrisã, care, într-o beþie profundã a cuvintelor,beþie comatoasã, a ajuns sã propunã ºi sã impunãnonvaloarea, impostura aparent doctã, atît lanivelul constructelor ideatice – a unei aºa-zisefilosofii degenerate în prozã cu pretenþii de“filosofare”, un fel de Lebensphilosophie handica-patã, care oricum, forþeazã “uºi cumplit deschise”– sau a unei proze delirante, exhibate de tot soiulde indivizi frustraþi – cultural sau sexual – ori de-adreptul sociopaþi.
Aceastã stare de lucruri îºi propune sã oschimbe Tribuna, mai precis noua direcþie aTribunei. Valorile trebuie recunoscute ºi promo-vate, impostura ºi autosuficienþa pãguboasã cãreiai se mai zice “prostie cu ºtaif” trebuie arãtatã ºidezavuatã. Nu existã deþinãtori ai adevãruluiabsolut ºi nici promotori de valori certe, aceastãconfuzie uriaºã o pot face doar cei mînaþi desetea de putere ºi arghirofilie. În cultura noastrãacest mod de a privi lucrurile aparþine unor epi-goni ai lui Constantin Noica. Le spun cã seînºealã. Le spun cã eseurile ºi conferinþele, cãrþuli-ile cu pretenþii de “filosofie localã novatoare” nupot ºi nici nu vor edifica vreodatã vreo culturã,oricare ar fi ea. E o prostie sã crezi cã elina aprox-imativã sau germana cunoscutã la nivelul uneifemei de serviciu din Silezia te vor salva. Pentru aconstrui o culturã naþionalã care sã ajungã lanivelul celor europene deja consacrate e nevoie demuncã uriaºã, sistematicã, la care, ca orice epigo-ni, nu doresc sã se înhame. E mai comodã pîra pela cancelariile occidentale ºi agoniseala destipendii obþinute cu orice preþ. Cei care pro-
cedeazã astfel nu vor rãmîne în istoria culturalã aacestei þãri, iar aceastã opinie a mea nu poate fizdruncinatã de niciun argument.
Noi credem cã orice popor mare este unpopor mare în culturã. Grecii sau germanii,francezii, spaniolii sau italienii au avut timpurilelor de glorie. Românii le-ar putea avea, dar numaiºi numai atunci cînd vor înþelege cã asta se con-struieºte “cu rãbdare ºi graþie de benedictin” princeea ce atît de plastic denumea strãmoºul nostruVirgiliu: “mens agitat molem”.
Aici întrevedem rolul noii Tribune, respectivîn cãutarea ºi promovarea migãloasã a valorilornaþionale, a celor vechi ºi a celor contemporane.
Astfel, în jurul sãrbãtoririi zilei de naºtere acelui mai mare poet ºi cãrturar român, MihaiEminescu, gîndurile noastre nu pot fi îndreptatedecît spre idealurile nobile ale acestuia, acelea dea fãuri o culturã naþionalã valoroasã, europeanãprin apartenenþã ºi vocaþie, o conºtiinþã moralã ºiculturalã demnã de geniul acestui popor.
33
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013 3
editorial
Noua TribunaMircea Arman
Gheza Vida Sculpturi în lemn pentru Moisei
Gheza Vida Sfatul bãtrânilor (foto: Szabo Tamas)
44
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
4 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Istorisirea celei mai cumplite crime din istoriaRomâniei o voi înfãþiºa în 12 cãrticele (de 120-150pagini fiecare). Cãrticelele se vor înºirui, urmând firul roºu, stra-
niu ºi complicat ca un ghem obscur (bine þesut deprofesioniºti ai crimei), al evenimentelor desfãºurateîntre 28 iunie 1883 ºi 15 iunie 1889, astfel:
Volumul I - Panorama cuprinde istorisirea crimeiîncepând cu arestarea din 28 iunie 1883, tratareainversã de la Caritatea doctorului ªuþu, drumul sprespitalul din Viena (fãrã paºaport?), povestea celoraproape 4 luni petrecute la Ober-Döbling, crimaîncheiatã în 15 iunie 1889; numele contemporanilorcrimei: Regele Carol I, Titu Maiorescu, D. A. Sturdza,Alexandru ªuþu, complicii direcþi ºi indirecþi (coman-ditar, instrumentalist, medic criminal…); dezvãluireaarcanelor tratatului secret dintre Regatul Român ºiImperiul Austro-Ungar; acþiunile amantelor-spioane(Regina Carmen Sylva, Mite Kremnitz...); urzelile ser-viciilor secrete ºi urmele rãmase în arhive cutelegrame secrete ºi corespondenþã cifratã; interogato-riul nihilistului Mihai Eminescu ºi moartea sa; crimi-nalii ºi procesul privind uciderea lui Eminescu.
Arestarea lui Eminescu în ziua de 28 iunie 1883este pusã la cale de Titu Maiorescu, pe post de cauzãinstrumentalã a Regelui Carol I.
Ca sã înþelegem cea mai complicatã zi din viaþalui Eminescu, ziua sechestrãrii ºi arestãrii ilegale, marþi28 iunie 1883, trebuie sã desfãºurãm cronologia aces-tei zile.
Cronologia zilei de 28 iunie 1883 este urmã-toarea:
Ora 5 – Discuþie aprinsã Eminescu - EcaterinaSlavici, în casa din strada Amzei.
Document: ms. 2292 (agenda lui Eminescu)
Ora 6 – Carte de vizitã a doamnei Slavici, trimisãlui Maiorescu (preconceputã de Maiorescu însuºi, casã aibã documente postume care sã argumenteze“internarea” la Caritatea)
Fata din casã duce cartea de vizitã lui Maiorescu.Document: cartea de vizitã ce se aflã la Institutul
de Istorie ºi Teorie Literarã ”G. Cãlinescu” dinBucureºti.
Ora 7 – Maiorescu ºi Simþion pleacã la ªuþu, pen-tru a aranja internarea lui Eminescu, plãtind ºi 300 delei, în avans.
Orele 11-19 – Eminescu în Baia MitraºevskiDocumente: Procesul verbal al comisarului
NicolescuScrisoarea lui C. Dimitriu cãtre Mihai Brãneanu.Ora 19 – Baia Mitraºevski – Eminescu ascuns.Eminescu se luptã cu toþi cei ce vor sã-l imobi-
lizeze în cãmaºa de forþã Document: Scrisoarea lui C. Dimitriu; bun
cunoscãtor de secrete, este cel care va da 1000 de leipentru înmormântarea lui Eminescu, este cel care îlva elibera pe Slavici (nevinovat) din puºcãrie, în 1916.
Document: Procesul verbal al comisaruluiNicolescu
Dupã ora 19 – Internare în cãmaºã de forþã înInstitutul “Caritatea” al doctorului ªuþu (scena“Capºa” nu existã, nici drumul la Cotroceni, unde l-arfi putut împuºca pe Rege cu pistolul pe care ºi-lcumpãrase, de curând, nu existã; Regele era plecat din25 iunie la Sinaia – Document: Monitorul Oficial).
Discuþia, din zorii zilei, cu Ecaterina Slavici, încasa din strada Amzei, unde Eminescu era subchiriaº,începe din cauza geloziei doamnei Slavici (aºa cumreiese din însemnãrile lui Eminescu din Agenda sa,Manuscrisul 2292).
Geloasã ºi refuzatã de Eminescu, doamna Slavicisparge oglinda din hol, produce o ceartã violentã ºi,tocmai din aceste motive, fiind vinovatã, îi trimite luiTitu Maiorescu prin fata din casã o carte de vizitã încare îi scrie criticului: “Domnu Eminescu a înnebunit.Vã rog faceþi ceva sã mã scap de el cã foarte reu”.
Doamna Slavici urma planul lui Maiorescu.“Logicianul” Maiorescu avea nevoie de un fundamentmedical, în baza cãruia putea sã meargã la Caritatea,ca sã-l interneze pe Eminescu, nebunul din imaginaþiaºi dorinþele lui Maiorescu. Numai cã Maiorescu nu s-a gândit cã doamna Slavici (unguroaicã, agentã,curvã) nu este vreo somitate medicalã. Nici TitusLivius Maiorescu nu era medic.
În Însemnãrile sale zilnice, Maiorescu îºi noteazã:“Astãzi, Marþi, la ora 6 dimineaþa, o carte de la D-naSlavici, la care locuieºte Eminescu”.
Se vede din aceastã însemnare a lui Maiorescu cãeste scrisã pentru postumitate cu gândul de a aveaprobe care sã justifice arestarea lui Eminescu ºiinternarea în institutul de nebuni al lui ªuþu.
Fãrã sã fi vorbit ceva cu Eminescu, Maiorescumerge la doctorul ªuþu însoþit de Simþion ºi aranjeazãilegal internarea lui Eminescu, plãtind, chiar în avans,300 de lei (cât costa o camerã la ospiciu pentru olunã).
La ora 10, Eminescu îi face o vizitã lui Maiorescu,acasã, în strada Mercur nr. 1 ºi Maiorescu îl îndeam-nã pe Eminescu sã meargã la Societatea Carpaþii,vestita societate iredentã românã (în strada ªtirbeiVodã) de unde ar fi trebuit ca Simþion sã-l ducã ladoctorul ªuþu.
Evident, Eminescu nu acceptã aceastã variantã deexistenþã “dictatã“ iraþional de Maiorescu ºi nu mergela Societatea Carpaþii de unde ar fi urmat sã-l ducãSimþion la institutul de nebuni. Maiorescu ºtia cã laSocietatea Carpaþii vor fi razii ale poliþiei lui D.A. Sturdza ºi Eminescu putea fi arestat (se ºtie dinscrisoarea, pe care am publicat-o ca ineditã, lui Slavicicãtre Maiorescu).
La ora 12, poliþia programase percheziþie ºiarestãri la Societatea Carpaþii.
Societatea Carpaþii îl avea ca membru de primrang ºi pe Mihai Eminescu, dar era condusã de doiagenþi ai Vienei, ardelenii Secãºanu ºi Ocãºanu.
Eminescu stã la Maiorescu în vizitã între 10 ºi10,15. La ora 10 ºi jumãtate Maiorescu (dupã ce-iscrisele lui Theodor Rosetti un bilet de înºtiinþare,anume cã Eminescu a înnebunit ºi va trebui internatla ªuþu), îi scrie o telegramã Mitei Kremnitz pe adresaHotel Regal, în care îi dã un mesaj pentru Rege:“Leider noch unbestimmt. Sonst alles gut. Titus”.Telegrama se traduce astfel: Din pãcate, încã incert.Altfel, toate bune. Titus. (a se vedea comentariile luiCernãianu).
Citind cuvintele de sub cuvintele telegramei,observãm cã din textul german al lui Maiorescurãsare numele lui Eminescu: “LEIder NoChUnbEStiMmt. Sonst alles gut. ”
Sunetele E I N C U E S M alcãtuiesc numeleEMINESCU.
Din sunetele telegramei nu poþi gãsi în cuvintelede sub cuvinte nici numele lui Slavici, nici numele luiKremnitz.
Descifrarea nu este hazardatã (ci o omologare ateoriei marelui lingvist Saussure, anume a cuvintelorde sub cuvinte). Înarmatã cu aceastã telegramã, MiteKremnitz pleacã cu trenul de ora 13 ºi se duce laSinaia, unde Regele se afla deja din ziua de sâmbãtã25 iunie (cum ºtim din Jurnalul lui Carol I, pe care îlscria Mite Kremnitz, ºi din Monitorul Oficial).
În ziua de marþi 28 iunie 1883, vedem în Jurnalulregelui pe care îl scria Mite Kremnitz consemnarea
dosar
Constantin Barbu
EMINESCU.Istorisirea celei mai cumplitecrime din istoria României
55
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
5TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
expulzãrii jurnalistului francez Emil Galli, care scria laziarul L’Indépendance Roumaine, care apãrea înBucureºti, în franþuzeºte.
Aºadar, în Jurnalul regelui scris de Mite Kremnitzse vorbeºte de acþiunile poliþiei executate în aceastã ziºi de expulzarea lui Galli. Nicio vorbã despreEminescu.
Din telegrama lui Maiorescu aflãm cã internareala nebuni, din pãcate (Leider) este încã incertã, aºadarEminescu nu este încã scos din joc ºi împins pe caleadistrugerii.
Pentru Maiorescu: altfel, toate bune (sonst allesgut). Toate erau bune pentru Maiorescu, în afarã deînscrierea lui Eminescu printre nebuni, ceea ce s-ar fitradus prin: Eminescu este nebun, tot ce a scris înpresã nu este real, nici adevãrat, nu mai rãmâne dinel decât poetul, nimic altceva.
Dacã Eminescu ar fi fost nebun, tot scrisul sãu nugrãia nimic despre realitate. Atunci, toatã lumea ar fifost liniºtitã: Regele, Brãtianu, Carp ºi D.A. Sturdzanu plãnuiau Tratatul secret cu Austro-Ungaria (în carese prevedea cã Regatul Român nu va intra cu armataîn Transilvania), Regina Elisabeta nu era spioanaÞarinei, Mite Kremnitz nu era spioana ÎmpãratuluiGermaniei (ºi amanta cumnatului Maiorescu ºi aRegelui Carol I), Maiorescu nu avea harem…
Telegrama lui Maiorescu dezvãluie premeditareamultiplã a crimei, fiind în joc comanditarul, adicãRegele, cauza instrumentalã, adicã Maiorescu ºi ªuþu,complici la crimã: direct Mite Kremnitz ºi poate fãrãºtiinþã Ecaterina Slavici ºi Constantin Simþion.
De la Societatea Carpaþii se autoselecteazã dreptcomplici: Ocãºanu, Secãºanu ºi Siderescu.
Eminescu era absolut conºtient de cercul strâmt încare se miºcã. De aceea s-a ascuns în baia Mitraºevski,unde va sta între orele 11 ºi 19.
“Memorialiºtii” au inventat douã episoade înaceastã zi, anume scena în care Eminescu ar fi intratîn cafeneaua Capºa ºi ar fi ameninþat-o cu pistolul pedoamna Capºa (scena este inexistentã, doamna Capºanu scrie nimic despre aºa ceva în Amintirile sale) ºi cãar fi mers ºi la Cotroceni ca sã-l împuºte pe Rege(care se afla la Sinaia din data de 25 iunie).
Ciurcu spune cã aºa ar fi povestit Ventura.Absolut neadevãrat.
Mãrturia fundamentalã o avem în scrisoarea lui C.Dimitriu, trimisã în 16 iulie 1883 lui Mihai Brãneanu.Iatã scrisoarea:
Bucureºti, 16 iulie 1883Dragã Miºule, Un bãiat îmi aduse epistola ta aici în suteranã ºi
la moment îþi rãspund. Merindele le voi lua târziu, nuvã mulþumesc, ci doresc ca sã vã mulþumesc cât decurând la mine cu o fripturã din dobitoacele îndopatece mi-aþi trimis.
Nimic nu se ºtie despre Opera ta!Cât despre Eminescu nu mai încape speranþã de
îndreptare.Cum am auzit cã fratele tãu – acum câteva
spãtãmâni –, în loc sã plece, a luat bani din toatepãrþile, umbla agitat ziua-noaptea, cheltuia, iarîmprumuta bani etc. ºi de plecat acasã, nu putea.Avea groazã. Însuºi a prevestit pe unii amici, sãîngrijeascã de el, cã-ºi va perde minþile.
În cele din urmã brusca pe toatã lumea. Aameninþat cu revolverul pe Miulescu în prezenþa luiCiuflecu; Simþion, inginerul la care stetea mai mult, aobservat cã nu e lucru curat, noi nu-l mai vedeam,cãci el avea concediu de plecare. Eminescu simþindu-se însuºi decãzând a simþit totodatã cã vor fi siliþi ceide lângã el sã-l asigure la Balamuc. Deci a fugit într-obaie unde a stat mai toatã ziua ascuns. κi rupsesetoate hainele, aruncându-le în apã. Când s-au dusacolo cu autoritatea, doctori etc., el s-a luptat contratuturor; a fost ºi Ocãº; l-au pus în fine în cãmaºa deforþã ºi l-au dus la ªuþu, unde amicii au sã plãteascãpe lunã 300 fr. pentru el. Acolo îl viziteazã mai desOcãº, ducându-i rufe; acum doctoru’ nu mai primeºtepe altcineva, zicând cã face rãu pacientului. El totaiureazã despre câte în soare ºi lunã!
Are insomnie – deci nu va suferi mult timp!România liberã e guvernamentalã – Laurian pleacã
cu o misie în streinãtate.Altfel – Mizerie!Nu spui unde mergi, te vom revedea în curând?Salutãri lui Peteu ºi tuturor. Bine ºi sãnãtate de la
al tãuDinu
În jurul orei 19, a sosit la stabilimentul de bãiMitraºevki comisarul de poliþie C.N. Nicolescu.
Comisarul Nicolescu fusese informat cu câtevaore înainte de Ocãºanu ºi Siderescu cã Eminescu ar fiatins de alienaþie mintalã ºi cã se afla în stabilimentul
de bãi din strada Poliþiei nr. 4, încã de la ora 11.Aºadar spionul austriac Ocãºanu a informat
poliþia românã, a lui D.A. Sturdza.Trebuie sã amintim cã la ªuþu, tot Ocãºanu îi
aducea haine curate lui Eminescu, dar nu pentru aavea poetul haine curate, ci pentru a vedea dacãEminescu este mal-tratat cum se stabilise.
Ocãºanu este numit în rapoartele secrete ale ser-viciilor austro-ungare “martirul nostru” ºi “omulsigur” din interiorul Societãþii Carpaþii.
Ocãºanu era spion austro-ungar ºi om al poliþieiromâne. Deodatã apare ºi Constantin Simþion pe carecomisarul Nicolescu îl numeºte “D-l ConstantinSinþion”, în timp ce Eminescu devenise deja “numitulEminescu”.
Din scrisoarea lui Constantin Dimitriu reþinem cãEminescu s-a ascuns în baia Mitraºevski ºi cã s-aîmpotrivit internãrii sale la Institutul Caritatea,Eminescu “luptându-se contra tuturor”.
“L-au pus în fine în cãmaºa de forþã ºi l-au dus laªuþu”, aceasta este imaginea care ar trebui sãcutremure neîncetat istoria României: Eminescudezbrãcat, bãgat forþat în cãmaºa de forþã ºi dus laspitalul de nebuni, la Caritatea, la ªuþu.
Dupã o scrisoare aflatã în Arhiva A.C. Cuza, încare S.B. spune cã a stat în ultimele ºapte nopþi cuEminescu cel din izolator (adicã între 8-15 iunie1889), nihilistul nostru a murit tot în cãmaºã de forþã,cu capul zdrobit (document: Creerii lui Eminescu dedr. Al. Tãlãºescu, cel care a avut în mânã creerii luiEminescu).
III. Eminescu la Institutul CaritateaEminescu este dus în cãmaºã de forþã la Institutul
Caritatea, în seara zilei de 28 iunie 1883, în bazaProcesului verbal al poliþiei, semnat de comisarul
Nicolescu. La ªuþu, este mal-tratat cu injecþii cu mercur, morfinã, clor, vezicatoare, bãi de picioare,iodurã de potasiu. Juridic, rãmân douã probleme:Eminescu a fost internat la un spital de nebuni fãrãacordul sãu ºi nici cu acordul familiei. Când fratelesãu, Matei Eminovici, a aflat, s-a prezentat laMaiorescu pentru a-l scoate pe Eminescu din institu-tul de alienaþi Caritatea. Ceea ce avocatul diabolicMaiorescu a zãdãrnicit, în baza ideii cã numai cel cel-a internat poate sã îl externeze. Maiorescu mai pro-duce ºi o falsã ciornã de scrisoare (neexpediatã) cãtreGheorghe Eminovici, prin care încearcã sã inducãideea cã tatãl lui Eminescu ºi-a lãsat fiul în grija critic-ului Junimii, teoreticianul formelor fãrã fond.Maiorescu nu l-a vizitat la Institul Caritatea peEminescu decât o singurã datã, împreunã cu DoctorulWillhelm Kremnitz, când nu a stat decât un minut, lafel ca ºi la 1 Ianuarie 1884, la spitalul Ober-Döbling,la Viena. La ªuþu, l-au mai vizitat pe Eminescu spi-onul austro-ungar Ocãºanu (sub pretextul ca îi ducehaine curate) ºi „spionul’’ lui Maiorescu, inginerulConstatin Simþion care, în chip impertinent, îl infor-ma pe avocatul diavolului cã Eminescu vorbeºte înhexametri ºi pentametri. Ironic ºi distrugãtor,Eminescu le transmitea cã „nu mai ºtie nici o limbã”.Dar în ce limbã le transmitea nihilistul nostru cã numai ºtie nicio limbã? În limba supraomului?
IV. Plecarea la Ober-Döbling, la Viena.La douã zile dupã semnarea Tratatului secret din-
tre Regatul Român ºi Imperiul Austro-Ungar,Eminescu este trimis la Ober-Döbling, la Viena. ÎnGara de Nord, pe peronul gãrii îl conduc TituMaiorescu ºi fiica sa, Livia. Dintr-un fragment descrisoare, pãstrat miraculos, aflãm ce s-a întâmplat peperonul Gãrii de Nord. Livia Maiorescu Dymsza îiscria Emiliei Humpel (sora lui Maiorescu):
“Bucureºti, 21 Octomvrie 1883Str. Mercur, 1
Dragã mãtuºã Emilio,Azi dimineaþã am vãzut la garã pe Eminescu, carea plecat la Viena cu un pãzitor ºi cu d-l Chibici.El fusese adus în cupeu cu o orã încã înainte deplecarea trenului ºi, dupã cum ne povesti Ch., tre-cuse foarte încântat prin strãzile puternic lumi-nate de soare, îi fãcuserã mai cu seamã mareplãcere numeroasele acoperiºuri noui de tinichea.Când ne apropiarãm de cupeu, pãzitorul deschisefereastra. Eminescu întinse îndatã mâinile afarã,se puse la fereastrã ºi, fãcându-ºi un “ochian” dindegetul cel gros ºi din arãtãtorul ambelor mâinice-l þinea la ochi ºi râzând foarte înveselit, spuselui papa: “Dr. Robert Mayer, marele moment, oconspiraþie ºi colo marea domniºoarã”; apoiscuipã de câteva ori, începu sã râdã ºi se aºezã.Pãzitorul ridicã geamul ºi E. continuã sã vor-beascã, scuipã apoi de douã ori în geam. Înmomentul plecãrii îl neliniºti flueratul ºi sunatulºi începu sã strige Argus, nu se ridicã însã de pecanapea. A devenit ceva mai slab, ceea ce se vedecu deosebire la mânile lui, reduse acum lamânuºiþe de copilaº, cu pãstrarea însã agropiþelor. E palid, ras ca ºi mai înainte, numaimusteaþa-i e lungã ºi sprâncenele ciudat de stu-foase. Unghiurile ochilor s’au lãsat în jos, ceea ce-i dã o înfãþiºare de chinez. Expresia este de omobosit, nu mai e nimic din fixitatea ce o avea înziua, în care, deja nebun, a fost ultima oarã lanoi, chiar în ziua internãrii lui. În total, un aspectdestul de liniºtitor. La drept vorbind, nu preavoiam sã merg la garã, te stãpâneºte un sentimentatât de dureros pentru el, acesta însã dispare cutotal la vederea-i. Nu ºtiu cum sã mã exprim; laun om sãnãtos aº califica o asemenea atitudinedrept exaltatã veselie. În tot cazul, el nu suferãdeloc. Vocea-i ºi râsul lui sunt exact ca maiînainte, cînd fãcea mare haz de anecdote popeºti.
66
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
6 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Soutzo crede ca nu prea e speranþã de îndreptare.Acum s’a dus, fie spre a intra in institutul de Statla Schlager, fie, de nu va fi loc acolo, laLeidersdorf, unde se aflã ºi Cerchez. Papa i-a scrislui C. Popazu, care va fi la garã spre primire.”
[Convorbiri literare, 1937, ian.-mai, p. 22-23]Eminescu era conºtient cã Maiorescu îl aruncã în
gura lupului ºi, încã, Argus era numele dat poliþieiaustriece. În ultimii ani de jurnalism, Eminescuscrisese despre felonia de la Viena. Nu este de mirarecã încercase sã îl scuipe pe Maiorescu. E de reamintitºi gestul de a face un ochean din degetele mâiniidrepte, semn cã Ocaºanu îi era cunoscut nihilistuluinostru ca spion trãdãtor. Eminescu este însoþit deChibici-Revneanu, care nu va mãrturisi nimic în cazulEminescu, el nespunând decât cã „Europa are nevoiede pace”, ºi asta peste mulþi ani.
Eminescu a fost trimis la Viena, graþie insis-tenþelor Emiliei Humpel, sora avocatului Maiorescu.Ea îi scria în septembrie 1883 lui Maiorescu: “Îmbol-nãvirea lui Eminescu a fost ºi rãmîne pentru mineceva adînc tulburãtor. Atunci am scris de îndatãClarei – tu erai deja plecat –, opinînd cã ar trebui ime-diat internat într-unul din spitalele cele mai bune dinstrãinãtate. M-am oferit sã trimit imediat 200 de fran-ci, iar la nevoie ºi mai mult. Se pare cã atunci nu s-aputut, deoarece eraþi toþi plecaþi. Pot sã-mi exprimacum aceeaºi pãrere? Oricît de bine ar fi el gãzduit laSutzo, pentru sãnãtatea lui nu face nimic. Clara mi-ascris deseori despre el, despre noile simptome ºidespre faptul cã este pierdut. Dar ce ºtim noi, ce ºtiude fapt toþi medicii bucureºteni la un loc despreasta?”
V. La Ober-Döbling.În sanatoriul particular al doctorului Obersteiner,
Eminescu a stat între 2 noiembrie 1883 ºi 26 februa-rie 1884. Din dosarul medical, dr. Ion Grãmadã aprimit un rezumat al tratamentului ºi al petreceriitimpului de cãtre Eminescu în sanatoriu. IonGrãmadã scrie cã a primit rezumatul de la un asistental spitalului din Ober-Döbling, fiindcã dosarul cu foilede observaþie asupra pacientului Eminescu ar fi fostluate de un reprezentant al Ambasadei Române laViena, trimis de P.P. Carp. Obersteiner scrie desprepoetul român Mihai Eminescu de la izolare:
“12 Iänner. Von der Isolierabteilung weg. Singtnicht mehr, eher deprimier, giebt nicht mehr diefalschen Namen, liest. Besuch Maiorescu’s ohne nach-haltigen Einfluss.
24 Iänner. Anscheinend recht gut, giebt über allespassende Antwort, erinnert sich nicht an den Begianseiner Krankheit, teilnehmend, Ernst, freun dich,wünscht Auskunft über seine Verhätnisse.
8 Februar. Recht gut, aber ziemlich verschlossen,kümmert sich sehr viel um das Essen, kann sich nichtrecht beschäftigen, liest wenig.
26 Februar. Reist mit Herrn Chibici nach Florenz.Dauer des hiesigenb Aufenthaltes: 2 November 1883– 26. Februar 1884.”
“Herr Eminescu, de la <<isolare>>Sanatoriul particular / Prof. Obersteiner / Viena,
DöblingSumar din povestea bolii Domnului Eminescu
Mihail.Pacientul a dus un fel de viaþã spiritualã obosi-
toare ºi dezordonatã. El este unul dintre cei maipreþuiþi ºi eminenþi poeþi români. De 6 luni, survine oviaþã neregulatã, irascibilã, de 4 luni violentã stare deiritare, delir, diverse halucinaþii, insomnie, comportareagresivã, vociferãri. Primit în sanatoriul dr. Soutzoeste tratat cu vezicãtoare, bãi de picioare, clor,morfinã, iodurã de potasiu. Se amelioreazã, rând perând, stãrile de iritare violentã, rãmâne în continuaredelirul.
Starea ºi decursul bolii.[2 noiembrie 1883] Foarte confuz, vorbeºte ºi
cîntã, total dezorientat. Numeºte diverse persoane cuacelaºi nume: regele Norvegiei, regele evreilor,
Heinrich Heine, împãratul Chinei ºi aºa mai departe.Uneori, mai iritat, bate în uºã.
8 noiembrie 1883. Crizã cu pierderea cunoºtinþei,uºoare convulsii ºi mai pe urmã vãrsãturi.
10 noiembrie. Deseori repede iritat, vorbeºte neîn-trerupt în ton de predicã, cu pãtura în cap, lucruriabsurde: Abra-Kadabra. Prin vorbe însufleþite de încu-rajare, poate fi adus la rãspunsuri raþionale.
26 decembrie. De un timp, secreþie uºoarã a ure-chii drepte.
10 ianuarie. De douã zile, mai liniºtit.12 ianuarie. Este scos din secþia de izolare. Nu
mai cîntã, uºor deprimat, nu mai dã numiri false,citeºte. Vizita lui Maiorescu nu-l influenþeazã.
24 ianuarie. Pare destul de bine, dã rãspunsuricorecte, îºi aminteºte de începutul bolii, ia parte ladiscuþii, serios, prietenos, doreºte informaþii în legã-turã cu situaþia lui.
8 februarie. Destul de bine, dar rezervat, tãcut, seintereseazã foarte mult de mîncare, nu se poate pre-ocupa de nimic, citeºte puþin.
26 februarie. Pleacã cu domnul Chibici laFlorenþa.
Durata ºederii în localitate: 2 noiembrie 1883 – 26februarie 1884.”
La Viena Eminescu s-a însãnãtoºit, fiindcã nu i s-aadministrat niciun tratament.
Ceea ce ºtim din jurnalul ºi corespondenþa luiFreud, medic la Ober-Döbling, în 1884.
VI. Crima ºi documentele ei.Crima împotriva lui Eminescu a început prin
administrarea mercurului chiar din ziua de 28 iunie1883. Atunci s-a produs anihilarea lui Eminescu, jur-nalistul. Cauzele sunt în principal patru:
1. Cauza politicã (situaþia Europei, Tratatul secretcu Austro-Ungaria, complotul împotriva Regelui CarolI, siguranþa Regatului Român)
2. Cauza subiectivã (pãtratul amoros: MiteKremnitz, Titu Maiorescu, Carol I, Eminescu)(Scrisorile indiscrete trimise Veronicãi Micle, ajunse înmâna lui Caragiale, apoi la C.A. Rosetti).
3. Lupta pentru supremaþie simbolicã: boalasupremaþiei la Carol I ºi Titu Maiorescu („gelozia“,invidia, ura distrugãtoare contra lui Eminescu).
4. Afacerile dezvãluite de Eminescu ca jurnalist(Stroussberg, Warshawski etc.).
Crima ºi documentele ei se gãsesc în dosarele968/1883, 1568/645//1889, certificate medicale,telegrame, articole, rapoarte ale servicilor secrete,corespondenþã. Doctorul ªuþu recunoaºte în Autopsialui Mihai Eminescu (Ms. I, 1, publicat de mine în fac-simil color inedit, în Eminescu a fost ucis, în Memo-rialul Mihai Eminescu, în Arhiva Mihai Eminescu,ms. I, 1): “Eroare. Eminescu n-a avut sifilis”.
VII. Inculpaþii acestei crime multiple: Regele CarolI, Titu Maiorescu, D.A. Sturdza, Doctorul ªuþu ºicomplicii: Mite Kremnitz, P.P. Carp, I.C. Brãtianu,Ocãºanu, Secãºanu, Siderescu, Simþion...
VIII. Tratatul secret în economia crimei împotrivalui Eminescu.
Situaþia explozivã începând din 27 iunie 1883,pânã în 30 octombrie 1883. Libertatea presei - o pro-blemã pentru politicenii Europei.
IX. Amantele ºi rolul lor în afacerea Eminescu.Regina Carmen Sylva, Mite Kremnitz, Ecaterina
secrete (documente secrete din mai multe arhive aleserviciilor secrete europene, în bunã parte inedite).
Ambasadorii, prim-miniºtrii ºi împãratul Austriei.Politicienii români: Carol I, I.C. Brãtianu,
P.P. Carp, D.A. Sturdza.
XI. Ultimul Interogatoriu ºi moartea lui Eminescu.Se publicã facsimil dupã originale din dosarul968/1889, inedit, precum ºi o mãrturie-scrisoare aîngrijitorului care l-a vegheat pe Eminescu în ultimele7 nopþi de viaþã la institutul doctorului ºuþu.
XII. Procesul Eminescu contra României.Dosarul cuprinde documentarul complet al unui
proces care va avea loc cu adevãrat. Eminescu ne-a lãsat în agenda sa, ms. 2292, (fila
38r), testamentul, încrustat. Agenda lui Eminescu esteo mãrturie greu încifratã pe care Eminescu a lãsat-oca secret sacrificator. Îi transmisese lui Maiorescu,anume, cã este ein aufgegebener Mensch, un om sac-rificat.
Doctorul Tãlãºescu, þinând creierul lui Eminescuîn mânã, vãzuse, „aºchiile þestei capului zdrobitã de omânã criminalã“ ºi creierul „ucis de o violenþã crudã“.
Îmi plac versurile urmãtoare din Scrisoarea a III-a:“Au prezentul nu ni-i mare? N-o sã-mi dea ce o sã
cer?N-o sã aflu într-ai noºtri vreun falnic juvaer?Au la Sybaris nu suntem lângã capiºtea spoielii?
(…)Dintr-aceºtia þara noastrã îºi alege astãzi solii!Oamenii vrednici ca sã ºazã în zidirea sfintei Golii
(…)Ne fac legi ºi ne pun biruri, ne vorbesc filosofiePatrioþii!“ Vouã vã plac, domnilor contemporani?
Masca mortuarã a lui Eminescu
77
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013 7
Abia dupã cumplitul 15 iunie 1889, când muri încircumstanþe neclare pânã astãzi, s-a descoperitcã Mihai Eminescu era o stea a naþiunii
române. Acea moarte va mai rãscoli încã mult timp –sufletele doritoare sã cunoascã ºi sã împuterniceascãfiinþa româneascã, ba chiar noi suntem siguri cãmoartea zguduitoare a lui Eminescu a ºi devenitarhetip al conºtiinþei noastre naþionale, impusã ºi deteroarea istoriei dar ºi de teroarea nomazilor proprii sãrenascã mereu din cenuºa rãzboaielor care se abat aºade des peste ea.
ªi la 28 iunie 1883, când a fost înlãturat de laziarul „Timpul” ºi trimis cu forþa, îmbrãcat realmenteîntr-o batjocoritoare cãmaºã de forþã, sã-ºi lecuiascã,adicãtelea, rãnile sufletului de poet cu... mercur, steauaEminescu era demult rãsãritã. Invidioºii (de ce nu afost primit în Academia Românã?) ºi rãufãcãtoriiRomâniei (de ce a „înnebunit” anume la 28 iunie1883?) au încercat de nenumãrate ori s-o stingã. Darcum poate omul nerod sã stingã stelele?
Aºa, bãgat dintr-o ascundere în alta, Eminescu adevenit poet naþional ºi apoi ºi stea cãlãuzitoare anaþiunii române destul de târziu, abia dupã ce luiMaiorescu i s-a fost impus sã restituie arhiva lui, cândelitele culturale ºi ºtiinþifice româneºti au descoperitnoi, proaspete ºi sclipitor de adânci poeme, mai alessub aspect mistic ºi metafizic, dar ºi estetic, social,moral, politic, istoric, ºtiinþific. Cele mari, „Odin ºipoetul”, „Memento mori”, „Povestea magului cãlãtorprin stele”, „Dumnezeu ºi om”, „Mitologicale”,„Antropomorfism”, „Rime alegorice”, „Sarmis”,„Andrei Mureºanu” etc, etc, rãmân neîntrecute culmiale spiritualitãþii româneºti. Chiar ºi postumele dincâteva strofe – „Cãrþile”, „Ai noºtri tineri”, „Cu penetulca sideful”, „Stelele-n cer” sau „În zadar, în colbulºcolii” – dau dimensiune imediatã ºi ineditãuniversalitãþii lui Eminescu, locului lui de frunte ºi înelita intelectualã a lumii. Cu pãrere de rãu acest loceste neocupat pânã la ora actualã, ºi nu din vinafrancezilor, ruºilor sau americanilor, ci din vinaepigonilor români – nu doar politici –, care au totamânat finanþarea traducerilor lui Eminescu în limbilede circulaþie universalã de cãtre marii poeþi ai acestorlimbi, nu de cãruþaºii lor.
Or, metafizica, cosmogonia, mistica (apropiereaomului de Dumnezeu), estetica, etica, ºtiinþele luipolitice sau cele naturale, mitologiile, avatarurile,istoriografiile ºi arheii lui rãmân necunoscute ºi depoporul român, nu doar de strãini. Ne e de mirare cãnaþiunea românã nu ºi-a editat încã (ºi e vorba de 15iunie 2007) academic opera completã a lui Eminescu(aºa cum ºi-a editat naþiunea germanã pe toþi marii eipoeþi). Din acest motiv, repetãm, al ascunderii luiEminescu anume acasã la el în cotloanele invidiei ºine-cuprinderii interesului naþional, în cercurileintelectuale mondiale, acolo unde se taie pentrucercetare fãºii de întuneric din viitorul dramatic alomului, nu se cunosc nici mãcar ipotezele mistice alelui Eminescu, cum ar fi cea a setei nemuritorilor detemporalitate, nici cele ºtiinþifice despre „undele detimp ce viitoru-aduce spre-a le mâna-n trecut” sau celedespre „stelele negre”, de fapt actualele gãuri negre,care absorb în hãul lor (fãrã fund) „lanurile de stele”luminoase. În România nu existã un Muzeu Naþionalal lui Mihai Eminescu, statuia lui nu stã, ca a luiPuºkin în Rusia sau a lui Taras ªevcenco în Ucraina, înpieþele principale ale marilor oraºe, poporul român nuare catedre Eminescu la universitãþile dotate din banulpublic, iar studenþilor ºi elevilor nu li se vorbeºte nicide rimele lui alegorice, neîntrecute încã de nimeni înRomânia, nici de ecuaþiile matematice rãsãrite pecâmpurile poemelor sale ºi ca rime, ºi ca demersfiinþial, ºi ca testament pentru întreaga omenire.
În România nu se monteazã în teatre nicipoemele, nici dramele, nici nuvelele lui. În Românianu s-au gãsit bani pentru a se face mãcar un filmartistic dupã „Geniu pustiu”. Dar, mai ales, înRomânia, în patria lui, se trece cu vederea câmpulmetafizicii lui Eminescu, construitã atât de perfect pearheii iubirii (ºi a încercãrilor ei), luptei neamuluipentru devenire (ºi a necazurilor lui, mai ales a celorprovocate de politicieni) ºi misticii universale (vezi„Dumnezeu ºi om”). Omul deplin al neamuluiromânesc este încã un necunoscut al neamuluiromânesc. Cântecele lui (rãsunete „la vocea ceamãreaþã a undelor teribili, înalte, zgomotoase...”) de lalimitele fiinþãrii fiinþei nu sunt încã nici mãcar carte deînvãþãturã a elitelor româneºti. Dar „cele viitoare”, celede dincolo de limitele omului – ce rimã, ce previziune,ce revelaþie a putut sã prindã din hora universalãMihai Eminescu!? – „ºi-aruncã umbra lor în atmosferagroasã a zilei cei de azi”. Azi, când oamenii abia iauîn calcul vârtejurile ce se nasc în umbra constructelorlor megalitice (mai ales a celor industriale), când ºiumbra ideilor, ca ºi cea a Internetului, CâmpulInformaþional Global, schimbã radical viaþa omului,azi, adicã acum, mereu acum – omul este obligat sã-ºiascutã antenele – iar astea nu pot fi decât cele aleharului poetic sau religios – pentru a observa ºi evaluaumbrele Viitorului care, sã fim siguri de asta, nu poatefi schimbat de omul muritor. Omul se poate doaracomoda la tornadele lui. Dar nu cu telefoane mobile,ci cu purificarea sufletului.
Atrãgându-ne atât de insistent atenþia asupralimitelor noastre de fiinþare Eminescu a devenit ºi eroual timpului sãu (în sensul postulat de AlexandruHâjdãu la 1839, când spunea cã este erou al timpuluisãu doar cel care înmulþeºte conºtiinþa naþionalã) ºierou naþional al poporului român (tot urmând pebãtrânul Hâjdãu, care ne învaþã cã poate deveni erounaþional doar cel care se jertfeºte pentru zidirea ºirezidirea zilei de mâine a naþiunii), monarh aldestinului nostru naþional doar dupã publicarea târziea volumelor de publicisticã, mai ales a temutuluivolum X, apãrut abia în 1989. Nici un alt publicistromân nu a descris atât de drept ºi curajos stareanaþiunii române din anii 1880-1883, dar ºi viitorul eide la, de pildã, 15 iunie 2007, aºa cum a descris-oEminescu. Þãranul ºi boierul, orãºeanul ºi bancherul,profesorul ºi gazetarul, industriaºul ºi meseriaºul,actorul ºi militarul, boschetarul ºi savantul cãutãtor înstele, politicianul ºi strãinul, nu numai cã au fosttrecuþi genial de Eminescu în registrul faptelor naþiunii,ci au devenit prin harul lui monumente ºi þinte aleistoriei noastre. Nici un alt român nu a mai valorificatatât de magistral trecutul românesc, tradiþia economicãºi spiritualã româneascã, inclusiv tradiþia popularãromâneascã (ca sã nu ironizãm ca proºtii aceastãtradiþie, aºa cum ne invitã o mulþime dedomni–paradomni învãþaþi, sã ne amintim cã punereape masã a celor 6 volume de proverbe româneºti autras cel mai mult la cântar atunci când s-au decisparagrafele Tratatului de pace de la Paris din 1920, totaºa cum volumele de cântece bãtrâneºti culese depaºoptiºti ºi traduse la insistenþa lor în francezã,englezã ºi germanã au fãcut posibilã UnireaPrincipatelor de la 1859). Rãmâne încã o enigmãmajorã a cercetãrii de unde a ºtiut Eminescu atâtadespre anahoreþii daci sau despre schimnicia isihastãde la schit din timpul lui Alexandru cel Bun ºi ªtefancel Mare. „Insula lui Euthanasios”, deºi a fost pusã înlumina reflectoarelor cercetãrii fundamentale de însuºiMircea Eliade, încã nu a învãþat mai nimic eliteleromâneºti. Toma Nour, poate eroul literar cel maiîmplinit al literaturii române, zace sub colbul uitãrii.Ce sã mai vorbim de Andrei Mureºanu, Decebal,
– Unde este? nu ºtiu, zice, Nu mai nu ºtiu unde a fost.Tot aºa nici un cercetãtor al fenomenului politic
românesc nu a mai arãtat cu atâta precizie ºi jertfirede sine dauna politicianismului românesc, dar mai alesrãdãcinile lui, crescute în epoca modernã la gurileDunãrii din interesul geopolitic al marilor puteriînconjurãtoare, cum erau (la timpul lui) Turcia, Rusiaºi imperiul austro-ungar, inclusiv din tradiþia secularã aacestui interes. Nici un economist nu a maidemonstrat atât de strãlucitor necesitatea armonizãriihãrþii tradiþiilor economice româneºti cu cele ale lumii.ªi nici un alt istoric, etnolog sau antropolog român nua mai avut curajul sã spunã lucrurilor pe nume privi-tor la trecutul ºi viitorul poporului român, la ontolo-giile lui, inclusiv a celor nemernice, dar ºi la misticalui liturgicã, la locul lui în concertul lumii, la influenþanefastã ºi ciclicã a strãinilor, inclusiv a nomazilor detot felul veniþi mai ales de la est de Nistru, asupradestinului românesc, atât în trecut cât ºi viitor.
Scriind mult la „Timpul”, vorbind, probabil, enormde mult în redacþii, în saloane, la teatru, la Parlament,la Guvern, la bodegã, la mãnãstiri, la adunãrilepopulare (vederile politico–morale vorbite de Eminescune sunt tare ascunse de „prietenii” lui contemporani,deºi ale lor sunt redactate cu fineþe în diverse„Jurnale” si, mai ales, în „Monitorul oficial”),implicându-se direct, curajos, enciclopedic, jertfelnic înrezolvarea celor mai grele probleme ale României ºinaþiunii române, Mihai Eminescu s-a transformat dinpoet naþional în erou naþional. Tocmai în timpul cândavea loc aceastã metamorfozã, care nu e sub putereaomului, s-a întâmplat ºi mizeria morþii lui din 15 iunie1889 – aflatã sub puterea omului de alãturi –,îngrozitoare ºi sub aspectul ei fizic, ºi sub cel al„ascunderii” lui Eminescu de cãtre mai marii vremii (ºinu e vorba doar de politicieni, deºi atunci printrepoliticieni erau ºi mulþi intelectuali), unii din eipretinºi prieteni. Marele Eminescu a murit bãgat cuforþa într-un spital de nebuni, pãrãsit de toþi, ucis deun posibil nebun (nici asta nu ºtim sigur). El a muritîmpânzit de rãni sângerânde (ce o fi avut rãnile de lapicioare cu pretinsa lui nebunie?), sãrac ºidescumpãnit, la capãtul puterilor fizice ºi intelectuale.Deshumarea ºi cercetarea rãmãºiþelor lui pãmânteºti(de altfel în perfectã armonie cu obiceiurile din zonaBotoºanilor) cu cele mai performante metode fizico-chimice este acum o prioritate moralã a AcademieiRomâne. Insistãm pe latura moralã a problemeifiindcã pleava inteleghentistã a zilei, de la Bucureºti,dar ºi de la Chiºinãu, mai ales de când ºi-a fãcut scutdin democraþie, ni l-a încolþit din nou pe MihaiEminescu. Ea multiplicã ideea cã Eminescu ar fi fostun oarecare poet român din a doua jumãtate asecolului XIX ºi cã ºi-a meritat moartea de „nebun”, cãdupã el în România s-au nãscut ºi se nasc nenumãraþipoeþi mult mai valoroºi, folosind pentru aceastãdenigrare toate instrumentele media ale momentului.Desigur fãrã ai cunoaºte opera, desigur fãrã a ocompara cu marea poezie ºi metafizicã sau cu ºtiinþelecele mai avansate ale lumii. Cel puþin în Basarabiaaceastã tentativã de a ni-l umili pe Eminescu nu atrecut, ba chiar a primit o ripostã zdrobitoare. ªi nupe la posturile de radio sau canalele de televiziune alecomuniºtilor vremii (ºi aliaþilor lor), ci, mai ales,dinspre mediul de nebiruit al profesorilor de limbã ºiliteraturã românã din Basarabia.
Mihai Eminescu este adevãratul lider spiritual alnaþiunii române ºi calitatea aceasta, mai ales încondiþiile de temut ale hãurilor globalizãrii – politice,morale, tehnologice – dar ºi a cataclismelor naturale ºiclimaterice, nu i-o poate lua nimeni.
Timpul lui Eminescu abia vine!
Andrei Vartic
Timpul lui Eminescu
88
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
8 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Anatol Grosuepistola din filipeniBucureºti, Casa de Editurã Max Blecher, 2012
Mai rar se iveºte ocazia sã citesc (mai alesîn rândul poeþilor debutanþi) o sagaruralã româneascã autenticã. Se pare cã
Anatol Grosu este unul din puþinii autori (dupãneaºteptatul Copci, volumul de debut din 2011 allui Matei Hutopilã) care reuºeºte sã vorbeascãdespre viaþa satului sau, mai ales, despre moarteasatului, cu alonja dramaticã a unui adevãrat Llorcabasarabean. Volumul sãu de debut, epistola dinfilipeni, publicat la „Casa de Editurã Max Blecher”în 2012, este una din cele mai impresionantepoveºti de copilãrie care pot fi citite în spaþiulromânesc al ultimilor ani. ªi asta pentru cãalternarea ingenioasã a calmului nostalgic cumomentele expansiv-dramatice (sau chiar cele carearatã virtuozitatea de povestaº) lasã cititoruluiimpresia unei lumi pe cât de tristã ºi mizerabilã,în fond, pe atât de incitantã.
„ªi iarãºi vã zic: Bucuraþi-vã” (Flp 4, 4 – 7).Aºa începe ceea ce va fi, de fapt, „epistola”.Pentru cã Anatol Grosu pare cã ar vrea sã acoperetoate zonele vieþii din Filipeni: munca, hrana,relaþiile interumane, credinþa – toate fiind mutilateºi traduse mistic de ochiul bãiatului necopt, naivºi fantezist: „ºi credeam pentru cã era fioros ºipedepsea crunt/ l-a pedepsit ºi pe vecinul nea’luca/ tot tâmplar era/ l-a pedepsit cu moartea/ seusca vãzând cu ochii n-am plâns/ eu nu eram aºade rãu ca el/ nu voi putea fi pedepsit aºa decrunt/ eu nici furnicile nu le cãlcam/ mergeamatent ºi întârziam peste tot”.
Dupã micile momente biografice, universulFilipeni devine un soi de „plutã de piatrã”, sedesprinde de teritoriile marcate ºi capãtãdimensiunile onirice ale unui Blair Hayes: „chiardacã întârziam undeva/ chiar dacã trebuia sã fugnu cãlcam pãmântul/ zburam cã era o iubiremare/ pentru nenica lui nenica/ înotam deasuprapãmântului/ înotam în eter”. De fapt, întreagaepistolã (iatã, volumul lui Anatol Grosu poate fiuºor botezat trans-genuin sub numele acesta) esteo panoramare a satului moldovenesc dupã setãrilejungiene pentru extragerea memoriilor în starealor nealteratã. Deci, copilul care se roagã pentruDumnezeul lui „nenica” ºi care împroprietãreºtetot ce e al lui „nenica” (conceptual saucomportamental) devine tot mai credibil. ªi astapentru cã atât limbajul cât ºi meditaþiile rãmânîntr-o zonã a puritãþii lor infantile, unde nicimãcar imaginile cele mai dure nu pãstreazã nimicdin ºocul propriu: „pentru toþi copilaºii pentrutoate curvele vameºii ºi mardeiaºii/ din icrelemele cresc credinþe/ peºtiºorul toliºor peºtiºor deaur peºtiºor de aur/ categoric brânza de oi estecea mai bunã sãrãþicã/ aºa cum ºtia sã o facãbadea gheorghe nu ºtie/ nimeni îl iubesc pebadea gheorghe mai mult decât/ pe oricare dintrefraþii lui tãticu poate cã e/ bãtãuºul satului cã esãrac ºi vertical”.
Volumul lui Anatol Grosu are însã un înaintaº:Ieudul… lui Ioan Es. Pop. Acelaºi discurs dramaticîn zonele „de la marginea lumii”, unde vârstele îºipierd importanþa în faþa provocãrilor pe care viaþale ridicã permanent. Pânã ºi lecþiile liricii,deopotrivã obscurã ºi ludicã, marca Ioan Es. Popsunt asumate de poetul debutant („ºi-atunci se-
apropie ea ºi zice: scoalã/ dragul mamei, tatãltãu/ tocmai pleacã sã te-aducã de la ºomcuta,/du-te sã-l ajuþi sã te ridice,/ de trei zile zaci acolofãrã suflare/ ºi abia de-au ajuns sã ne dea de ºtireastã searã, dragul nostru” – Ioan Es. Pop, Porcec).Important e însã faptul cã, dincolo de influenþaclarã (Ioan Es. Pop, fie vorba între noi, trebuie sãfie unul din poeþii preferaþi ai lui Anatol Grosu),epistola ºterge urmele prin vocea proprie, iardebutantul îºi depãºeºte maestrul odatã cuaneantizarea senzaþiei de livresc, pe care Ioan Es.Pop o mai exerseazã din când în când. Iatã câtevaversuri-cameleon pentru poetica din când erammic, voiam sã fiu ºi mai mic, transmutatã înEpistola din Filipeni logicii evenimenþiale: „depaºti eram de douã ori mai mic/ ceara lumânãriimã ciupea/ de degete nenica mi-a spus sã pãstrezfocul cât pot de mult/ s-a deschis uºa/ un fumalbãstrui se grãbea sã se lipeascã de cupolã/bãtrânele cântau ceva nedesluºit/ preotul sepregãtea sã ne citeascã/ am adormit”.
Ce e de remarcat, din nou, la volumul luiAnatol Grosu? Capacitatea de a surprindepluralitatea comportamentalã, creuzetulmentalitãþilor care compun, de fapt, ruralulromânesc actual. Devierile comportamentaledevin suportul de construcþie a unei lumi cu totulºi cu totul autenticã. Oamenii, iniþial schematizaþiîn jurul unei relaþii de interdependenþã absolutãîntre bunic ºi nepot (de altfel, volumul ar putea finumit uºor „Poeme cu nenica”, însã ar exclude, cee drept, universul extern – atât de importantpentru coerenþa ansamblului) capãtã adâncimeprin câteva versuri subtile: „ºi ea era cea maimare au venit cã plângea cel mai frumos/ dinfilipeni voiau sã o facã vedetã/ era o vreme cândse cãutau vedete care ºtiau sã plângã/ vremuricând toþi înþelegeau cã altceva era fãrã rost/vremuri când din lacrimi creºteau ºtir ºi lobodã ºitroscot/ pentru pui pentru gãini ºi gâºte”, „pe
mine ºi pe fratele mai mic/ iar eu tãceam chiticcu respiraþia tãiatã/ ei oftau cu tot mai multãpoftã se foiau ºi se zbenguiau în pat a joacã/pasându-ºi perna când la unul când la altul/ iarplapuma sãrea ca o minge pânã-n pod/ plângeamîn pernã rugându-mã înger-îngeraºului/ sã mor euiar pãrinþii mei sã fie lãsaþi/ în pace”.
Mai departe, poemele din epistolã ajung pânãla a explica procesele de producþie autohtone, la apovesti viaþa satului, fãrã ca efectul poetic sãlipseascã, ba chiar mai mult, acesta poate fi gãsitdin plin în pasajele de maieuticã ruralã: „pe unmãgar din filipeni/ ºi auzi tunete în sticla lui/ unstomac gol îþi creºte în cap/ mai mare decâtstomacul din pântece/ ºi golul acela îþi mãnâncãinima/ tot aºa cum golul din pãdure i-a mâncatpe lupi/ mâna lui nenica pe umãrul tãu/ ºi ochiilui spunându-þi/ „e liniºte în sticla mea”// ºi iarãºizic: […] cu Dumnezeu – precum cu paraºuta/ nicide zburat nu zbori”. O lume întunecatã, o lumemai mult a supravieþuirii decât a „bucuriei de-atrãi”, însã o lume unde toate brutalitãþile vieþiicapãtã, prin mistificare, o nuanþã aproapemartiricã. Este, în fond, calofilia neagrã aruralului românesc (sau basarabean pentruseparatiºtii culturali), un pariu sigur în contextulpoeziei exclusiv urbane pe care o exerseazã noulval poetic.
Anatol Grosu îºi face intrarea în poeziaromâneascã într-un stil aparte. Reuºeºte sã lase înurmã o tradiþie a „mâinii de începãtor” ºi îºispune povestea fãrã reþineri. Misticã, creºtinismad-hoc, lamentãri sociale fãrã stridenþã, de fapt, odiscuþie despre faptul cã „veºnicia s-a nãscut lasat”, veºnicie care nu are întotdeauna nuanþelecele mai fericite. „De vreo câþiva ani plouã cuvin”, „fiecare pahar parcã þi-l bea altul”, spuneAnatol Grosu, cu un cinism aparte. Odatã cuparcurgerea volumului, ne este tot mai clar cã acel„bucuraþi-vã!” era mai curând un moment deabandon în toatã aceastã debandadã. O lumemisterioasã ºi brutalã, de unde – vrei, nu vrei –,odatã ce Anatol Grosu te-a atras înãuntru, e greusã ieºi fãrã fracturi conceptuale. Deci, „bucuraþi-vã!” de un volum ca la carte.
cãrþi în actualitate
ªtefan Baghiu
An(a)tologia misticã
Gheza Vida Cioban
99
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
9TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Nicolae MareºEugen Ionescu – un diplomat român în
FranþaBucureºti, Editura Fundaþiei România demâine, 2012
Documentarist asiduu al ArhivelorNaþionale, îndeosebi al fonduluiexistent de la Ministerul de Externe, dl
Nicolae Mareº, diplomat de carierã, avalorificat, în cãrþile sale despre Lucian Blaga ºiEugen Ionescu, documente încã inediteprivitoare la activitatea acestora în slujbadiplomaþiei româneºti. Dupã lucrãrile derevelaþie arhivisticã dedicate „astrului dinLancrãmul transilvan” (Lucian Blaga laVarºovia, 2011; Lucian Blaga – Epistolarul de laAcademia Românã, 2012), cercetãtorul NicolaeMareº a scos la luminã activitatea de diplomatla Vichy a marelui dramaturg român EugenIonescu, viitorul membru al AcademieiFranceze.
Pornind de la premisa cã anii 1942-1944 nupot fi consideraþi nesemnificativi în viaþascriitorului, dl N. Mareº îºi propune a lãmuriaceastã perioadã aproape necunoscutã. Sunt anidramatici „plini de zbucium interior intens,pentru viitorul dramaturg ºi eseist”, iaractivitatea de diplomat cu forme în regulã laLegaþia României din Franþa, la Vichy ºiMarsilia, a autorului Rinocerilor este cu atâtmai plinã de înþelesuri cu cât aceasta sedesfãºoarã în contextul primei conflagraþiimondiale, când þara noastrã era deja angajatãîn rãzboiul din Rãsãrit. Pentru „pãrinteleteatrului absurdului” (26 nov. 1909, Slatina –28 martie 1994, Paris), cu cei doi ani dediplomaþie începe, de fapt, perioada maturizãriidepline. Cercetând documentele din ArhivaMinisterului Afacerilor Externe al României,autorul stabileºte cã, practicând meseria dediplomat, E. Ionescu „a acþionat dinamic ºiinspirat în sudul Franþei, sub cerul înaltmediteranean, de care s-a simþit legat prin toþiporii, îndeosebi de oamenii de culturã ºi deacþiune pe care i-a cunoscut la Vichy, Marsilia,Montpellier, Toulouse etc., ºi pe care îi invocãîn rapoartele sale.” Onorându-ºi aceastãmisiune încredinþatã cu mult tact diplomatic ºispirit de iniþiativã, Eugen Ionescu se înscrieastfel în pleiada unor nume de rãsunet,cercetãtorul amintind contribuþia diplomaticã aunor iluºtri înaintaºi, precum: Costache Negri,D. Bolintineanu, Vasile Alecsandri, MihailKogãlniceanu, Ion Ghica, Titu Maiorescu, ElenaVãcãrescu, Raoul Bossy, Lucian Blaga, AronCotruº, Mircea Eliade, Grigore Gafencu, TudorVianu, Mihail Ralea, Valentin Lipatti, Ion Brad,Mircea Maliþa º.a.
Comportându-se ca un „român ºi în acelaºitimp european”, cum ar zice A. Marino,ataºatul cultural ºi de presã „a apãrat cauzaromâneascã”, în ciuda unor idiosincrazii ºireþineri faþã de familia rãmasã în þarã,înfruntând totodatã vitregiile caracteristice întimp de rãzboi. Rapoartele ºi notele întocmitede scriitorul român nu sunt multe, dar ele sedovedesc substanþiale ºi pline de un anumit„zbucium interior”, uneori chiar pline deamãrãciunea de a nu i se rãspunde prompt decãtre superiorii sãi direcþi ºi mai ales de cei dinþarã, îndrituiþi cu coordonarea relaþiilorinternaþionale ale statului român. Este vorba,
în primul rând, de iniþiativa proaspãtuluidiplomat privind propagarea celor mai deseamã valori culturale româneºti, prinproiectarea unei serii editoriale de autoriromâni chiar la „Gallimard” (I.L. Caragiale, M.Sadoveanu, T. Arghezi, Lucian Blaga, NaeIonescu, Pavel Dan º.a.). Înaintând solicitareade a fi ajutat în procurarea, din þarã, a hârtieinecesare proiectului sãu editorial (Raportul din3 aprilie 1944), ferventul diplomat român nu s-a bucurat de susþinerea necesarã, precum seîntâmpla cu oficiile de propagandã ale altorstate reprezentate la Vichy. Nici proiectulsecretarului cultural de la Vichy de a aduceconferenþiari de valoare, precum I. Petrovici, G.Brãtianu ºi Tudor Vianu, care sã promovezevalorile culturii ºi spiritualitãþii româneºti încadrul „Academiei de humanism”, nu a gãsitsusþinere la superiorii din centrala AfacerilorExterne… Atât la Vichy, cât ºi ca itinerant întot sudul Franþei, la Montpellier, Toulouse sauMarsilia, tânãrul diplomat român a cultivatrelaþii de prietenie ºi colaborare cu confraþiifrancezi, nu în interes propriu, ci în folosulþãrii ºi naþiunii sale, dovedindu-se totodatã unadversar al iredentismului ºi ºovinismului (cap.„Pentru contracararea «luminilor noi» aleiredentismului”).
Secretarul de presã ºi cultural iniþiazã oserie de acþiuni menite a promova cultura ºiliteratura românã în Franþa, atât prinproiectarea unui numãr tematic al revistei„Pyrénéés”, cât ºi prin contactarea unorintelectuali ºi reputaþi specialiºti, precum: prof.univ. Paul Hénry de la Facultatea de Litere aUniversitãþii din Clermont-Ferrand, fostdirector al Institutului Francez din Bucureºtipânã în 1932 ºi autorul unei lucrãri despre„Napoleon III et les peuples”, în care esteevidenþiat sprijinul acordat de acesta înrecunoaºterea pe plan european a UniriiPrincipatelor din 1859; prof. Serrailh, rectorulUniversitãþii din Montpellier; editorul JeanVigneau din Marseille; traducãtorul (din poeziaarghezianã) Edouard Valla; Jean Rivain,preºedintele Academiei Internaþionale deHumanism; R. Massot, prim-redactor alziarelor „Marseille-Matin” ºi „Marseille-Soir”;industriaºul Arthur Richardou capacitat înideea creãrii unei Camere de Comerþ româno-franceze…
În toamna lui 1944, dupã pãtrunderea înþarã a Armatei Roºii „eliberatoare”, tânãrulEugen Ionescu nu dã curs solicitãrii de a reveniîn þarã, alegând libertatea. Urmãrea de aproapeevoluþia evenimentelor ºi intuia exact „suflulnociv comunist de facturã moscovitã” alcomunizãrii României. În 1945, el trimiterevistei „Viaþa Româneascã” un prim grupaj deimpresii sub titlul Scrisori din Paris, urmat deun al doilea: Scrisori din Franþa – Fragmentedintr-un jurnal intim, care au trezit „mari valuripolitice”. Scriitorul fãcea o radiografiere asocietãþii româneºti, mãcinatã de „rãul politic”al vremii, constatând cã ofiþerimea românã,animatã de o „bestialitate complexã”, constituie„produsul cel mai josnic al spiritului mitocan ºiburghez român”. Nu erau iertate de etichetãriincriminante nici „magistratura” ori „castadiplomaticã”, cu atât mai puþin „financiarii ºiindustriaºii pe care rãul politic s-a sprijinit”.„Orice autoritate tinde sã devinã abuzivã”,
constata indignat tânãrul publicist stabilit înFranþa. Intrigaþi de adresa directã a„Scrisorilor” ionesciene, oficialii de laMinisterul de Rãzboi considerã cã, prinpaginile publicate, „Armata Românã este gravinsultatã, ceea ce a provocat o profundãnemulþumire în rândurile tuturor ostaºilor”. Cuatât fapta este mai gravã cu cât autorul nu eraaltul decât un slujbaº al diplomaþiei româneºtipe meleaguri franceze… Cazul fostului secretarcultural va fi deferit justiþiei, în acest procesimplicându-se instituþii precum Parchetul CurþiiMarþiale a Corpului 2 Armatã, Direcþia JustiþieiMilitare din Ministerul de Rãzboi, MinisterulAfacerilor Externe. „Inculpatul” avea sã fiejudecat ºi condamnat la 5 ani închisoarecorecþionalã pentru „infracþiunea de ofensã aarmatei” (el, care fusese angajat în diplomaþie,prin grija altor oficiali, tocmai pentru a scãpade mobilizarea pe front!), apoi la 6 aniînchisoare corecþionalã, 100.000 lei amendã ºi5 ani interdicþie corecþionalã pentru„infracþiunea de ofensã a naþiunii” – pedepseprevãzute de codul penal, urmând sã seexecute pedeapsa cea mai mare. Recursul însupraveghere a avut loc mai târziu, la 18septembrie 1962, odatã cu politica externã dedestindere ºi cu deschiderea þãrii noastre spreOccident, îndeosebi spre Franþa. Între timp,reputaþia autorului dramatic Eugen Ionescudevenise internaþionalã prin piese ca: Lecþia,Scaunele, Victimele datoriei, Amadeu, Jacquessau supunerea, Ucigaº fãrã simbrie, Rinocerii,Regele moare, Fotografia Colonelului, Notedespre teatrul de avangardã (eseuri), Pietonulvãzduhului… Recursul, declanºat din oficiu deprocurorul general, va stabili cã „faptaimputatã inculpatului drept ofensã a armateinu întruneºte trãsãturile caracteristice aleacestei infracþiuni ºi prin urmare în modnelegal a fost sancþionat pentru sãvârºirea ei”,sentinþa fiind casatã „în numele poporului”.
În 1970, Eugen Ionescu va fi ales membrual Academiei Franceze, doctor honoris causa lamai multe universitãþi din Europa ºi America.
Studiul documentar al diplomatului decarierã, dl Nicolae Mareº, privind activitatea luiEugen Ionescu în cadrul MinisteruluiPropagandei – ca secretar de presã („diurnist”)la Legaþia din Vichy, transferat apoi la Marsilia(1 dec. 1942) ºi revenit la Vichy (1 aprilie1943) ca secretar cultural principal ºi avansatca al doilea secretar la 1 iunie 1944 – este unultemeinic, beneficiind de nu mai puþin de cinciAnexe (cu facsimilarea unor rapoarte, informãriºi fiºe de activitate, dar ºi cu reproducerea„Scrisorilor din Franþa” ºi a Testamentuluipublicat în 1994 în „Le Figaro litteraire”).
Abordat în mai multe ipostaze, prin studiipublicate în unele periodice („Românialiterarã”, „Diplomat Club” º.a.), subiectul esteadunat acum într-un studiu coerent, menit alumina „perioada diplomaticã” din viaþa luiEugen Ionescu, fãrã de care nu poate fiînþeleasã evoluþia ulterioarã a personalitãþiiscriitorului, îndeosebi momentul opþiuniipentru Occident. Decizie destul de inspiratã cuconsecinþe din cele mai spectaculoase în carierade dramaturg ºi de teoretician al „avangardei”teatrale din deceniul al ºaselea al sec. al XX-lea,a ceea ce îndeobºte numim „teatrulabsurdului”.
Zenovie Cârlugea
„Perioada diplomaticã”
1100
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
10 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Foarte incitante sunt ºi consideraþiile pe margineascrisului lui Camil Petrescu, la care, se scrie, la opaginã, cã „suntem martori la naºterea unei
sensibilitãþi formate prin ‚accidentul’ ideii”, aflatemereu în confruntare cu „adevãrul real”, prinintermediul „viziunii vulnerabile a subiectivitãþii”, deunde un marcat „caracter demonstrativ” al întregii salecreaþii. Asociind analize ale poeziei ºi teatrului luiCamil Petrescu cu cele aplicate romanelor sale mari,Dl. Hergyán surprinde „o treptatã agravare ºi‚dramatizare’ a raportului dintre ideal ºi adevãr”, în„piese ale ideilor” ºi „romane ale poeticii care vrea sãdisimuleze tocmai aceastã osaturã ideaticã a textului”;o asemenea realitate e surprinsã consecvent laromancierul care priveºte „ideile” nu atât în formare ºidevenire, ci ca date preexistente experienþelor, pentrucare „sentimentul ‚existã’ înainte de a fi trãit”, ducândla inevitabile rupturi între planul concret ºi ceea ce îldepãºeºte. Ca atare, „iluminarea” are loc prinretrospecþie, realul fiind autentificat (sau nu) prin idee.De aici, ºi o observaþie foarte pertinentã privinddiferenþa viziunii scriitorului român faþã de „memoriavoluntarã” proustianã, întrucât la primul „memoria...este motivatã intelectual ºi ilustreazã distincþiile dintreidee ºi datul concret”. Tot de la acest divorþ s-ar trageºi „slãbiciunea” eroilor sãi, care renunþã imediat larealitate, înainte sã-i impunã forþa ideilor”. Analizaunui personaj ca Gheorghidiu capãtã nuanþe noi subacest unghi.
Excelentã este ºi analiza înnoitã a romanului Patullui Procust – „acest adevãrat manual de poeticã aautenticitãþii”, cu regia atentã a polifoniei vocilor, darcu inconsecvenþe în distincþia dintre autor ºi narator,perspectivã subiectivã ºi elemente de roman obiectiv,cu fine analize ale psihologiei unor personaje ca FredVasilescu, cu observarea caracterului paradoxalanticonfesiv al scrisorilor Doamnei T., prea puþinanticalofile, pe de altã parte, ºi abandonate memorieiinvoluntare, care funcþioneazã în schimb mai autenticla Fred Vasilescu, cel ce citeºte scrisorile lui Ladimaetc. Observaþia cea mai fermã þine aici de aºa-numita„filosofie a ascezei” a lui Camil Petrescu, laincapacitatea de a gãsi tranziþia spre realitate, de undeînchiderea personajelor „într-un singur tipar” ce leimobilizeazã. Credibilã e, ºi nouã, interpretarea datã„tainei” lui Fred, temãtor sã afiºeze o iubire realã,pentru Doamna T., „demontându-ºi” astfel „imagineastandard de Don Juan, format în lumea mondenã”,tot dintr-un deficit al dispoziþiei spre stãrile detranziþie... La rândul ei, obsesia „documentãrii”,cvasigeneralã, ar trãda „o fricã a inautenticului sau deinsuficienþa adevãrului”...
Proza subiectivã a lui Mircea Eliade se bucurã deanalize nu mai puþin creditabile. Pentru TiborHergyán scriitorul, care mãrturiseºte a fi un cãutãtorpasionat al „experienþelor” de viaþã momentane ºitrecãtoare, neînscrise în memorie, face proba unei lipsede curaj al angajãrilor durabile, dar, cultivândprovizoratul, trãdeazã ºi o gravã carenþã eticã(observatã ºi de G. Cãlinescu ori de Cioran, dar – amadãuga – ºi de cititorii sãi mai recenþi), transparentã înrefuzul revizuirilor, al lepãdãrii de erorile vechi,ilustrând mai degrabã o „ideologie egotistã decât ofilosofie ‚universalã’”. O experienþã o anuleazã pe alta,reflecþia sintetizatoare e negljatã, staticul unui „destin”sperie, individualitatea pasagerã a ziselor experienþe
poate fi completatã doar prin forme ale evaziunii învis ºi fantezie etc. Pe de altã parte, o observaþiepãtrunzãtoare noteazã caracterul contradictoriu alviziunii eliadeºti asupra experienþei -, confesarea ei seface cumva retroactiv, „devenirea nu se trãieºte ºi nicinu se conºtientizeazã concomitent, ci se obþine ideeaei, prin reflecþie, ulterior” – fapt ce afecteazã calitateaînsãºi, autenticitatea confesiunii. Reflecþia – adaugãcriticul -, este recuperare ºi documentul recuperãrii înacelaºi timp”. Trãirea ºi conºtientizarea ei rãmândisjuncte, ducând la un „absolut artificial”. Interpretulsesizeazã faptul cã „se alege o formulã a confesiuniiintime, dar cã i se suprimã tocmai intimitatea,caracterul personal adicã, ºi i se adaugã unulimpersonal”. O „logicã a nedesãvârºirii experienþelor”ar defini acest mod de a vedea lucrurile specific luiEliade, cel din Isabel ºi apele diavolului, ºi mai ales dinOceanografie ºi „romanul indirect” ªantier. Între viaþãºi scris e identificatã o contradicþie semnificativã: „Înviaþã spiritul ordinii este abandonat, în scris invocat”.
Scriind despre Iluzia ºi deziluzia comunicãrii, încapitolul dedicat romanelor lui Anton Holban, TiborHergyán insistã asupra deja menþionatei obsesii aorganicitãþii trãirilor individuale, a cãutãrii fãrã succesa simultaneitãþii dintre trãirea intelectualã, abstractã, ºicea din planul vieþii concrete, risipirea în observareafaptului concret („cantitatea excesivã a opticilor (care)devalorizeazã tocmai obiectul privit”), fãrã capacitateaperspectivei de ansamblu asupra vieþii, schimbareapermanentã a planurilor de observaþie din teama demonotonie, dar cu efecte negative asupra unitãþiiviziunii, încrederea excesivã în expresivitatea automatãsau nudã, cu alte efecte negative, asupra stilului,caracterul retrospectiv, ºi la el, al momentelor trãirii, înciuda voinþei de a scãpa generalului, cãci „Sandu ºtietot despre ceea ce vrea sã ºtie” -, frica de echilibru,structura staticã a romanelor (observatã ºi de criticaprecedentã), faþã de care noului cititor i se pare a fimai gravã „problema staticitãþii ideatice” etc. Suntdoar câteva dintre chestiunile puse în discuþie cuaceeaºi remarcabilã pãtrundere analiticã.
Este o calitate atestatã ºi de ultimele douã secvenþeale cãrþii - Tentativa de salvare a singurãtãþii – laMihail Sebastian ºi Capcane ontologice ºi ieºiriimaginare la M. Blecher. Sunt douã dintre cele mainovatoare lecturi ale acestor prozatori, alãturi decapitolul despre Ibrãileanu, cu care împarte excelenþaexprimãrii plastice, de particularã sugestivitate. PentruTibor Hergyán, Sebastian, autorul Fragmentelor dintr-un jurnal gãsit, este prin excelenþã opus unuiEliade prin refuzul experienþelor, al „retrospectiveianalitice”, al „termenilor absoluþi ai gândirii”, miza peparticular în sensul de unic ºi nu neapãrat subiectiv,pe natural ºi „vegetal”, cu o „discretã încredere înmiracolul lumii”. Sunt observaþii demonstrate ºiilustrate foarte convingãtor cu romanul De douã miide ani ºi, mai ales, cu Jurnalul publicat mai recent,despre care spune cã „pare un efort zilnic desupravieþuire esenþialã, nu conjuncturalã; de legitimareinterioarã împotriva ilegitimãrii exterioare, deconcentrare a inteligenþei împotriva reflexelorinterioare ale exteriorului”. Fidelitatea faþã de„programul autenticist” e amplu argumentatã, iarunitatea întregii opere, cu dialectica ei specificã eexprimatã astfel: „Dacã naratorul Fragmentelor... punebazele unei filosofii existenþiale, cel din De douã miide ani o experimenteazã, iar personajele din piesele de
teatru se elibereazã ºi de filosofie, ºi de ‚experienþe’, ºipun în ‚practicã’ o himerã, în mãsura ‚pragmatismului’de care dispun”. În Jurnal, Sebastian „citeºte realitateaprin faptele înregistrate, ºi nu prin idei, premise iluziietc.”. Nu scapã analizei nici replica din Cum amdevenit huligan, text în care se vede „o perioadã detrecere de la ficþionalizarea existenþei la tratarea ei îndirect”.
Capitolul Blecher acordã o specialã atenþieraporturilor scriitorului cu realul, sub semnul„crizelor” permanente ale subiectului scindat, cu oindividualitate nesigurã, între ipostaza de narator adultcare-ºi aminteºte ºi trãirea adolescentinã a lumii.Excelente observaþii se fac cu privire la faptul cã„Realului emfatic i se preferã complicitatea sincerã aartificialului”, cu efect terapeutic ºi „recuperareaartificialã ºi abstractã a realului”; în Întâmplãri înirealitatea imediatã, s-ar purta „cea mai radicalãofensivã împotriva tentativelor de discursivizare afenomenelor”, cu încercãri de „fugã de experienþeleînstrãinãrii... spre o organicitate doritã, fie ea ºi deesenþã materialã”. Foarte intersante sunt ºicomentariile la celelalte douã romane - în Inimicicatrizate punându-se în evidenþã douã „discursuriantinomice:... cel impersonal ºi general al medicinei(ºi) cel personal ºi particular al individului”, paralelismverificat în diverse situaþii în care tiparele vieþii par a fiameninþate de “canonizare”, iar ieºirea spre unicitatese încearcã prin „exerciþii de alteritate”... În fine,Vizuina luminatã, - „vag roman autobiografic”, deºi esubintitulat „jurnal de sanatoriu”, ar fi de fapt „o cartevoit hibridã, una care refuzã genurile ºi poetica lor”,„expresia unei oboseli retorice, a renunþãrii la efortulorganizãrii unui nou roman”. Confruntarea ºiinterferenþa realului cu visul, trecerea de la „logicalucrurilor la estetica lor”, de la raþional la frumos,„brutala asociere a tragicului cu insignifiantul” - suntcâteva dintre formulãrile ce se þin minte din acestepagini inspirate ale criticului.
Se poate deduce, sperãm, din acest fel de„rezumat”, cã lectura criticã a D-lui Tibor Hergyánatrage în dezbatere un mare numãr de problemedefinitorii pentru aºa-numita literaturã confesivã sau a„autenticitãþii”, analizate ºi rezolvate cu îndrãznealaunui interpret foarte înzestrat ºi ca putere de intuire ºide pãrtundere a sensurilor celor mai greu de sesizatale textelor de care se apropie, ºi ca talent expresiv. D-sa nu se lasã intimidat de bibliografia consistentãdin jurul temei, dã replici ºi nuanþeazã opinii oarecumconsacrate, depãºeºte descrierea analiticã prinproblematizare, ataºat mereu concretului textual, darcapabil sã-ºi ridice privirea criticã spre contexte ºiîntreguri, atent la coerenþe ca ºi la inconsecvenþe, latensiuni ºi rearmonizãri de idei manifestate înprocesul dialectic de construcþie a operelorinterpretate. Faptul cã þine, adesea, sã punã înevidenþã mai ales contradicþiile, dã un plus de interesfaþã de interpretare, provoacã mereu atenþia cititorului,îndemnat sã nu crediteze fãrã a analiza atent alegaþiileautorilor. Iar calitatea stilisticã a comentariilor seimpune, dincolo de unele explicabile ezitãri de ordinsintactic, datorate bilingvismului practicat de românuldin Ungaria. Sã mai notez cã Încheierea cãrþii, pusãsub titlul Dreptul la individual, justificã convingãtorpuþinãtatea reflecþiilor teoretice de ordin mai generalpe tema „prozei confesive” prin faptul cã „înainte ca opoeticã (generalã) a confesiunii sã se coaguleze, ea seindividualizeazã, cãci romanul confesiv stã sub semnulexistenþei particulare. În cãutarea unei poeticiromaneºti valabile pentru toþi, întâmpinãm câte unom.” Motivaþa existenþialã a confesiunii, nevoia deautenticitate este mereu superioarã „retoricii”. Esteceea ce pune în primul rând în evidenþã remarcabilacercetare semnatã de Dl. Tibor Hergyán, de înscris,dupã pãrerea mea, în bibliografia de referinþã a temei.
Ion Pop
O recitire înnoitoare a„prozei subiective”româneºti (II)
lecturi
1111
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
11TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Yann MartelViaþa lui PiIaºi, Editura Polirom, 2012traducere din limba englezã de AndreeaPopescu
Yann Martel s-a nãscut în Salamanca(Spania), la 25 iunie 1963, în familiaunui diplomat canadian-francez. Graþie
profesiei tatãlui, a copilãrit – veritabilglobetrotter – în Costa Rica, Mexic, Franþa ºiCanada. Studiazã filozofia la Trent University,în Ontario, cãlãtoreºte în Turcia, Iran, India –fascinat de biserici, moschei, temple ºi...grãdini zoologice. Publicã patru romane,dintre care al treilea, Viaþa lui Pi (Life of Pi,2001), îi aduce consacrarea ºi mult rîvnitulMan Booker Prize.
Avînd deja o mulþime de fani ºi în rîndulcititorilor români, cartea a fost reeditatãrecent, într-o sincronizare perfectã cu premieraadaptãrii cinematografice semnate de Ang Lee(Tigru ºi dragon Brokeback Mountain, Hulk,Furtunã de gheaþã). Lectura filmicã 3D,somptuoasã, hipnoticã, virusatã însã de „mituleroului” hollywoodian impune relecturaromanului.
Ediþia de faþã (Polirom, 2012) debuteazã cuo savuroasã Nota autorului, anunþînd un vastarsenal de convenþii narative, pe careromancierul le va specula fãrã milã: autorul,adicã Yann Martel însuºi, rãmas fãrã inspiraþieîn oraºul indian Pondicherry (ex-coloniefrancezã, copie infidelã a Rivierei, plasatã lasud de Madras), cautã oameni care sã îi spunãpovestea; aflã, într-o cafenea, de existenþaacelui hindus-creºtin-musulman, specieimprobabilã, retras acum la Toronto; hindusulhibrid, Piscine Molitor Patel (numit astfel înonoarea unei luxoase piscine pariziene) sau Pi(cum îºi reface, ridiculizat de colegi, numele)va povesti celui pregãtit sã înregistreze cevanemaipomenit: istoria unui naufragiu în caresînt implicaþi un bãiat, un tigru (numit, printr-o încurcãturã curat dickensianã, RichardParker), o hienã, o zebrã, fauna Pacificului ºibunul Dumnezeu. Personajul-scriitor e, perînd, loser, reporter atent, investigatorpasionat, cronicar & hagiograf al psihiodrameilui Piscine Molitor Patel, scriitorulpostmodern ce înrãmeazã saga lui RichardParker ºi a lui Pi. În schimb, naufragiatul deserviciu povesteºte – la o masã plinã demîncãruri condimentate ºi acide – ameþitor,copleºitor, lent, surescitat, istoria supravieþuiriisale, a întovãrãºirii cu zebra, hiena ºi tigrul,cu peºtii zburãtori, doradele ºi rechinii, cumangustele ºi insula carnivorã. Episoadedemne de ingeniozitatea lui Jules Verne (Nusînt indienii o naþiune de „ingineri aspiranþi”?Of, da, ne asigurã YM), alterneazã culamento-uri dickensiene; reflecþiile religioaseale unui Dostoievski bengalez (în fapt,„trãirile”, bucuria împlinirii ritualului pur ºisimplu, indiferent la confesiune sau dogmã)
întîlnesc altoiul unui Konrad Lorenz dePondicherry, expert (pentru cã fiuldirectorului de Zoo-parc!) în etologie, îninteracþiunea om-fiarã, în grãdini zoologiceindiene: „Animalele în sãlbãticie trãiesc o viaþãde griji ºi obligaþii în care ierarhia socialã estefoarte strictã într-un mediu unde teama estemare ºi mîncarea puþinã, unde teritoriultrebuie apãrat încontinuu ºi paraziþii suportaþila nesfîrºit. Ce înseamnã libertatea înasemenea condiþii? Practic vorbind, animaleleîn sãlbãticie nu sînt libere nici în spaþiu, niciîn timp ºi nici în relaþiile lor personale.[...]Dacã omul, cea mai curajoasã ºi cea maiinteligentã dintre creaturi, nu rãtãceºte dintr-un loc în altul ca un strãin ºi nebãgat înseamã de nimeni, de ce ar face-o un animal,care prin chiar temperamentul sãu este multmai conservator?” (p. 27) Acest pathos echeia, este nota distinctã a romanului.Succesiune de interogaþii inteligente ºiamendãri ale bunului simþ ipocrit (gen: sãînchidem grãdinile, sã ne întoarcem lasãlbãticie etc.), poem în prozã, rugãciuneereticã, parabole – din care cea de la paginile65-66 dedicatã lui Krishna are o strãlucireaparte –, pledoarie pentru anarhism ºiecumenism (în accepþia lor cea mai înaltã),Viaþa lui Pi se citeºte cu sufletul la gurã ºi cumaxim profit, mai ales la vîrsta – mentalã – atinereþii. ªi dacã rateazã, la mustaþã,joncþiunea cu „marea literaturã” a unorConrad sau Melville, romanul îºi pãstreazã, bachiar îºi multiplicã, în timp, cititorii.Fascineazã.
Aºa cum admir, de peste douãzeci de ani,automobilele ºi camioanele americãneºti, aminstinctul de a spune vezi, ºtiam eu, dupãaproape fiecare frazã din Viaþa lui Pi,meºteritã ca un motor puternic, zumzãitor ºitotodatã delicat: „mã înroºesc ca racul, ochiimi se umplu de lacrimi, capul îmi arde, iartubul digestiv începe sã se contorsioneze ºi sãgeamã în agonie, ca un boa care a înghiþit omaºinã de tuns iarba.”(p. 53, dar ºi încelelalte, e remarcabilã ºi nuanþatã echivalenþaromâneascã) Chiar ºi ambiþia caraghioasã a luiYM de a spune tot ce ºtie, ce a învãþat(naratologie ºi enciclopedii zoologice ºi istorianaufragiilor) duce – în aceastã biodiversitatestilisticã – la episoade de o intensitate aparte,scurte, percutante, imnice, sincretice, precumacest Capitol 74 (paginile 222-223) meritînd înîntregime citat ºi unde bãiatul (care pluteºtedouã sute douãzeci ºi ºapte de zile peOceanul Pacific) argumenteazã, îl redescoperãºi îl celebreazã pe Dumnezeu: „Mîngîiampantalonii ºi spuneam cu glas tare: ACESTEASÎNT VEªMINTELE LUI DUMNEZEU!/Arãtam cãtre Richard Parker ºi spuneam cuglas tare: ACEASTA ESTE FELINA LUIDUMNEZEU!/ Arãtam cãtre barcã ºi spuneamcu glas tare: ACEASTA ESTE ARCA LUI
DUMNEZEU!/ Îmi întindeam braþele ºispuneam cu glas tare: ACESTA ESTE MARELETERITORIU AL LUI DUMNEZEU!/ Arãtamcãtre cer ºi spuneam cu glas tare: ACEASTAESTE URECHEA LUI DUMNEZEU!/ În felulacesta îmi aminteam despre creaþie ºi desprelocul meu în ea.” În fine, ºtiinþa folosiriivocilor ºi monologului interior e revelatã înultimele douã capitole ale cãrþii, undeversiunile aceleiaºi istorii de nedorit(naufragiul, deriva, setea ºi foametea) circulãîn sala aceluiaºi spital mexican, testîndu-nevigilenþa (lecturã detectivisticã), YMconducîndu-ne – cu mînã de artist – spre aceeacare privilegiazã adevãrul ficþiunii (lecturãhipnoticã, narcoticã). Depoziþia ºi anchetainvestigatorilor japonezi (încearcã sã înþeleagãce s-a întîmplat, pe bune, cu vaporulTsimtsun, de pe care au supravieþuit doar PiPatel ºi cele cîteva exemplare din menajeriapãrinþilor sãi) reprezintã contrabalansulnecesar, potenþeazã efectul de veridicitate,adrenalina din pieptul ºoarecelui de bibliotecãadolescent.
Pentru cã: admirabilã-i, în definitiv, ºtiinþalui Yann Martel de a (men)þine viu, la locullui, în gîtlejul cititorului acel nod (sau ghem)de durere ºi furie, de tandreþe ºi mîntuire: „Întreacãt fie spus, povestea singuruluisupravieþuitor, domnul Piscine Molitor Patel,cetãþean indian, este o poveste uimitoaredespre curaj ºi suferinþã în faþa unor situaþiiextrem de dificile ºi de tragice. Din experienþacelui care a fãcut investigaþia, povestea sa esteunicã în istoria naufragiilor. Foarte puþininaufragiaþi pot pretinde cã au supravieþuit atîtde mult pe mare ca domnul Patel ºi niciunulîn tovãrãºia unui tigru bengalez adult.” (din„raportul domnului Okamoto, p. 330”)
cartea strãinã
ªtefan Manasia
Despre reflecþiile religioaseale unui Dostoievski bengalez
1122
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
12 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Scriind despre Cruciada copiilor, decupam dineseul Florinei Ilis despre Fenomenul sciencefiction în cultura postmodernã. Ficþiunea
cyberpunk (2005) argumente pentru oscilaþiabogatã ºi atent supravegheatã a autoarei între „oviziune raþionalã a lumii, construitã pe odominantã fundamental logicã”, lipsitã dememorie afectivã, ºi una „lipsitã de raþiune, acãrei dominantã se bazeazã înainte de toate penaraþiune, pe o poveste în Þara Minunilor” care,pentru a funcþiona, „trebuie sã fie crezutã ºiasumatã.” Tot acolo se vorbeºte ºi despreînsemnãtatea perspectivei, izvor al adevãrurilormereu parþiale ºi paralele, despre efortul necesarpentru a identifica rezultanta unor „miºcãri”(aparent) divergente. Cum ar spune Umberto Eco,„fiinþa coincide cu caleidoscopul de adevãruri pecare le formulãm încercând s-o numim”.Perspectiva idealã se obþine din jocul ocheanului,mereu „întors”, fie prinzând în cadru un detaliu,fie panoramând cu remarcabilã capacitate decuprindere. „Ignorând temporalitatea timpului,dar þinând atent sub control cadranul ceasului sãude mânã”, asemeni ceferistului din Cruciada,Florina Ilis e, ºi de data asta, ventriloc ºi cãlãuzã.„Eu consider – spunea ea într-un interviu – cãrealitatea nu este niciodatã biplanã. […] Realitateafuncþioneazã în ritmul aproape imposibil dedescris al unor procese concomitente ºiimprevizibile care au loc ºi care determinã, uneoriarbitrar ºi echivoc, firul evenimentelor.” Manierade lucru nu e diferitã nici în Vieþile paralele(Cartea Româneascã, 2012, 688 de pagini).Alãturi de Saramago (de care o apropieplasticitatea bogatã a vocilor îmblânzite închenarul unei poveºti ºi rãsucirea pe degetedestinale a cuvintelor), ºtie cã „omul e propriulsãu labirint”, dar ºi un labirint al reflectãrii sale înochii ºi vorbele celorlalþi, acestea din urmãalunecoase ºi oricând trãdãtoare. Impresioneazã,din nou, ochiul exersat sã vadã dincolo deaparenþe, dar mai ales forþa. Aceasta e calitateaesenþialã a scrisului Florinei Ilis. E o prozatoareputernicã, în stare sã stãpâneascã vastele lumistârnite scriptural, sã tragã infinite sfori
romaneºti, sã lase sã se vadã ici-colo urzeala, darsã pãstreze tot farmecul indicibil al ficþiunii debunã calitate.
Cartea cea nouã e lucratã ca o machetã uriaºãîn trei dimensiuni, cãrora li se adãugã ºi Timpul,unul fluctuant, rebel. Viaþa lui Eminescu, de laºtirea lansatã de Doamna Slavici cã Eminescu aînnebunit (1883) ºi pânã la moartea sa (1889),este transpusã – minuþios ºi cu o uimitoaredelicateþe a decantãrii reperelor ºi a valorãriiumbrelor ºi luminilor – pe un veritabil câmp debãtãlie. Densitatea recuzitei de epocã, reprodusãpânã la nuanþã, fior, tuºã, renunþarea la ghilimeleîntr-o circulaþie liberã ºi remaniabilã a informaþieite fac martor al unei desfãºurãri ameþitoare de„adevãruri” parþiale ºi partener uluit al istoriei capoveste niciodatã încheiatã. În fiecare paginã,detalii «vizualizabile» introduc atmosfera,manevrate fiind cu abilitãþi de regizor-dramaturg(F.I. este ºi autoarea unui excelent volum deteatru!), cu instrumentar pictural ºicinematografic; parantezele-aparteuri (savuroasesemnale ale luciditãþii auctoriale în alertã)ambiguizeazã, ironizeazã, clarificã didascalic, iarnotele de subsol, academizante ori ironice,câteodatã în stilul baroc al lui Budai-Deleanu,propun conexiuni surprinzãtoare ºi mereuinteligente, care decupeazã locuri comune ºistereotipii aruncându-le în derizoriu pentru a lesalva, în gestul imediat urmãtor, derizoriului, cãci„adevãrul” existã (nu-i aºa?) nicãieri ºipretutindeni.
Excelentã ideea de a lucra romanul pe schemaunei largi conspiraþii, – totul fiind interpretare,Adevãrul se pierde printre mai multele lecturiposibile. Istoria e rumoare de voci rãsunând înîntuneric, succesiune de conexiuni ºi rupturi,bulucealã de poveºti vechi ºi noi suprapuse,a-simfonie de ecouri ºi zvonuri stranii sau de,
cum ar zice Julian Barnes, cel din A History ofthe World in 10 Chapters, 1989, „confabulaþii”.Într-o manierã realist-fantastã (Cosmin Ciotloº aredreptate ºi subscriu ºi încheierii sale din Românialiterarã: „Prin intenþie, prin ambiþie, prin viziune,
prin tehnicã, prin mizã, Vieþile paralele se impunedrept unul din cele mai bune romane româneºtide dupã revoluþie”), prozatoarea imbricã,stãpânind perfect fiecare detaliu compoziþional,fragmente din opera eminescianã, documente detot felul, concrescenþe ale imaginaþiei, depoziþii ºievocãri controversate, mãrturii sosite dinspre totsoiul de surse (sursa bibliograficã se confundãsemnificativ ºi logic cu sursa aflatã în slujba unororganisme de securitate active în timpuri careignorã curgerea dinspre trecut spre viitor, niciunanu e, automat, mai autorizatã ori mai deîncredere decât cealaltã, de vreme ce totul poatefi oricând „turnat”, rãstãlmãcit, manipulat).
Florina Ilis lucreazã la Biblioteca CentralãUniversitarã Lucian Blaga din Cluj. Mi-o potimagina clãdind mulþimea de fiºe aledocumentãrii pe una dintre mesele imense alesãlilor de lecturã ºi studiu. Tot ceea ce ºtie la oraasta istoria literaturii române e folosit pentru aciopli, modela, însufleþi personaje miniaturale,peisaje, încãperi, costumaþii, scene. Cuvintele(totul e cuvânt în existenþa umanã! Limba estãpâna noastrã, credea Eminescu) sunt parcãînregistrate pe benzi discrete ºi se aud succesiv orisimultan, se întretaie, se completeazã ori sehãrþuiesc, hotãrând miºcarea urmãtoare (sauprecedentã!) a actorilor. Orice depoziþie ar puteafi deja, de la început, îndoielnicã. Dansul desocietate e minat de interese, culisele suntanimate de o forfotã care o depãºeºte pe cea ascenei. Întrebarea „cine scrie cartea, cine ovorbeºte” e naivã ºi superfluã. Florina Ilis nu ºi-apropus sã reconstituie, romanþat, adevãrul uneivieþi, ci sã-i reveleze încã o datã bogata, profundomeneasca ºi, câteodatã, excepþionala „minciunã”.Evident, ea scrie, ea vorbeºte în Vieþile paralele –e Autorul! –, dar o face oarecum a cappella,vorbind în-de-sine (ca pentru a nu tulburaconsubstanþialitatea verbalã câºtigatã cusubiectul), imitând voci, situând personajele înscene recompuse pedant, continuând cu forþaimaginaþiei sale epice ºi verbale povestea iniþialã.Diorama complexã, cu efecte catoptrice, custraturi glisând unele printre celelalte, cupersonaje dobândind o stranie imponderabilitatepe mãsurã ce se acumuleazã detaliile, e controlatãcu ºtiinþã ºi cu libertatea ludicã a oricãrui
comentarii
Irina Petraº
Florina Ilis ºi dioramaEminescu
Gheza Vida Dans din Oaº (1949)
1133
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
13TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
demiurg. Aplecatã deasupra machetei uriaºe ºimaleabile, ea se adreseazã când ºi când cititorului,gata sã-i satisfacã ºi lui capriciile, sã-l invite pescena fanteziei – „ni-l putem imagina, peEminescu, înconjurat de cãrþile cumpãrate de laanticari (bizare ºi fantastice)”; invocã muze,transcrie cu sârg, comparã ºi divagheazã, gravãmereu, cãci nu-ºi îngãduie neglijenþe când e vorbade a instrumenta un dosar de o asemeneacomplexitate, însã o face ºi cu un zâmbet ironicºi relativizant care sporeºte chiar omenescul„procesului” declanºat. Secþiunile sunt atât deprofunde, încât stârnesc latenþe, scot la ivealãlegãturi inedite, toate acestea închipuind o altãdioramã, circularã, înconjurând cu imagini viidiorama centralã.
„Dosarul de urmãrire”, înþelegem, începeodatã cu faima antumã a Poetului (vestea cã aînnebunit înduioºeazã pe toatã lumea; fie cã l-aucitit ori ba, românii com-pãtimesc cu „victima”,confabuleazã cu simpatie ºi cautã vinovaþi) ºicontinuã, cu mici retuºuri impuse de epocã, pânãîn prezent. Altfel spus, „posteritatea” unei maripersonalitãþi poate fi manipulatã ºi contrafãcutãîncã din timpul vieþii acesteia ºi procesul nuînceteazã, funcþie de interesele orei istorice, atâtavreme cât opera dureazã. Ziaristul de la Timpul –publicist de temut, creator de limbaj ºi de limbã –incomoda pe mulþi. Rãspicarea cu care spunea cecrede – despre politicieni, despre instituþii publice(„Mai lesne i se pare acum a înþelege legeamiºcãrilor corpurilor cereºti decât legea dupã carese joacã mica comedie a patimilor omeneºti ºi aluptelor pentru putere”), despre Viena ºi„ficþiunea diplomaticã ºi respectuoasã care esteAustria”, despre Transilvania ºi Bucovina („Nuexistã poporul român, ci numai putinþa de a-lînchega”), despre pariul sãu, naiv ºi utopic, pedreptate, egalitate ºi muncã etc. – trebuiacurmatã. Epoca stalinistã îi aplicã o altã grilã,dupã noile comandamente ideologice; tot astfel,numãrul din Dilema mileniului trei. Sunt, pânã laurmã, încercãri de acelaºi gen cãci intervin forþat,deliberat în receptare. În esenþã, e vorba deconfiscarea unei personalitãþi polifonice pentru aservi interese ale politicii zilei. Dacã „etern estetot ce este întotdeauna de faþã”, în prezentuletern lucrurile se repetã la infinit, toate sunt una.Timpurile pot fi intercalate, totul e chestiune decostumaþie ºi recuzitã.
Florina Ilis nu vizeazã, cum pripit s-a spus,demitizarea lui Eminescu – lucrul nici nu e cuputinþã, mitul lucreazã dupã legi care scapãactelor concrete ale prezentului, el e urmarea uneitexturi pe deasupra timpului, iar mitizãrile pot fide toate nuanþele –, ci sã evidenþieze desfãºurat,prin convocarea a nenumãrate adevãruri parþialeºi incomplete („nimeni nu ºtie ce se aflã lacapãtul drumului”), însãºi imposibilitatea de aafla „adevãrul”. Nu întâmplãtor, mottoul e despreviaþa „încet repovestitã de o strãinã gurã”. Însãgura strãinã poate fi nu doar a celuilalt, ci ºi avisului propriu, a delirului, a bolii. Realitatea e orezultantã ivitã din pãreri, halucinaþii, scenarii,culise rebele, aparenþe. De aceea e înregistratãanume ºi repetat fragmentarea percepþiei –Eminescu are adesea senzaþia cã „ceva îi scapã, caîn vis când, pierzând controlul asupraevenimentelor, întrevezi în evoluþia acestora oordine rãsturnatã, surprinzãtoare ºi bizarã”. Poetul„vorbeºte” în carte dacã nu chiar cu cuvintele saledin articole de ziar, din Caiete, din scrisori ºipoeme, atunci cu unele parafrazând toate acesteenunþuri cât mai aproape de litera ºi spiritul lor.Poetul romantic cu viziunile sale integratoare eprezent în secvenþe de o plasticitate vizionarã. Osimplã fereastrã aburitã poate fi ecranul unei
viziuni: „treptat, în timp ce aburul dispare, pesuprafaþa umedã se întrevãd imagini miºcãtoare[…] ca-ntr-o oglindã întoarsã, îi apare în faþaochilor un chip ce pare pictat de un maestru dinvechime.” „Lumea-i visul sufletului nostru”, iarnoi, „moþãind în zarea simþurilor”, bâjbâim încãutarea esenþei lucrurilor. „Sufletul ca punct degravitaþie al trupului” (desenat obsesiv în Caiete,oscilând între cumpãnã ºi undã), „lopata deþãrânã” la care se reduce existenþa (paginilededicate morþii mamei sunt de un sentimentalismrafinat ºi vibrant), dragostea ca poveste ºi femeia„mãr de ceartã”, rãul ca relansator al creaþiei(„din starea de echilibru – liniºte ºi inerþie – nuiese nimic”) –, toate acestea sunt detaliate înaceeaºi manierã a vocilor nedefinite, dar de opregnantã conformitate cu statura poetului.Curiozitatea sa fãrã margini tot cu Caietele einstrumentatã. Pasiunea pentru numere,geometrii, ecuaþii, corzi ºi corpusculi poate fisemn de cuprindere vizionarã, dar slujeºte ºiprobãrii fazelor „întunecãrii”. Florina Ilis alegeinspirat anii întunecaþi ai poetului – ei auconsistenþa, accentele ºi gravitatea crizei. Boalaacþioneazã ca potenþator atât pentru viziunilenãscocite de o minte genialã, cât ºi pentrurelaþiile cu ceilalþi, cu propriul trecut, cu lumea.Privind din mai multe unghiuri deodatã,asemenea personajului ei, Florina Ilis „începe sãvadã clar” ajutatã de contrastul apãsat, decontururile pe care le introduce „nebunia”. Subimperiul ei, se poate enunþa ºi o încheiere dealbã, sticloasã luciditate: „porþia suplimentarã decreieri” nu aduce prosperitatea – „nu m-amchivernisit”, dar „mi-a reuºit eternitatea!”
Tot astfel, Veronica (vie, amestec de frivolitateºi inocenþã, prezentã ca oglindire, dar ºi cu brumade luminã proprie din versuri), Slavici, Caragiale(„Caragiale nu greºeºte. E prea deºtept […]Suntem cum am fost ºi teamã mi-e ca nu cumvatot aºa sã ºi rãmânem”), Maiorescu, Creangã – aupartituri lucrate pe propriile lor cuvinte aºa cumle-a înregistrat istoria literarã cu un spor pe care îladaugã arta combinatorie a prozatoarei.Urmãritorii au ºi ei partituri credibile informatede o cunoaºtere de adâncime a istoriei. Dar suntatât de multe deschiderile pe care le aduceaceastã formidabilã carte, atât de exacte ºi
documentate punerile în chestiune, încât cronicamea se recunoaºte copleºitã.
La pagina 556, nota precizeazã cã Filimon Ileascrie un „roman de fantezie biograficã”. Ocoincidenþã (oportunã ºi, se pare, mic relansatorsubiectiv al impresionantei construcþii romaneºti!)face ca numele amicului ardelean al poetului sãaibã aceleaºi iniþiale cu al autoarei Vieþilorparalele. Teoria literarã îºi poate asuma specia.Romanul de fantezie biograficã e unul care nu seîndepãrteazã de documente decât pentru a leidentifica bãtaia lungã, ambiguitãþile, relativitatea,eflorescenþele. Chemarea la judecatã a luiEminescu la Ateneul Român e secvenþa caresugereazã destul de limpede mecanismul: „Sãintre Eminescu Mihai!” strigã aprodul.„Rãsucindu-se pe jumãtate în scaune, spectatoriide la parterul din sala mare a Ateneului îºiîndreptarã privirile înspre cele douã intrãriprincipale. La fel fãcurã ºi spectatorii aºezaþi înlojile circulare. Nu se ºtie exact pe unde va fiadus înãuntru poetul naþional. Se scurg câtevaminute în tãcere. Cu toþii îl aºteaptã înfriguraþi peEminescu. Expresia de mirare de pe chipuriletuturor, o mirare amestecatã cu oarecareneîncredere ºi spaimã, dar ºi cu speranþa cã, însfârºit, îl vor vedea pe poetul naþional, nu lasãnicio urmã de îndoialã asupra stãrii emoþionale aspectatorilor. Audierile anterioare ale martorilor,în care, nu o datã, se afirmaserã lucruri cu douãînþelesuri, produseserã în mintea multora dintrecei prezenþi confuzie ºi incertitudine.” [sublinierileîmi aparþin, I.P.] Dar în sala Ateneului nu apareEminescu, fireºte, ci e adusã „o statuiereprezentându-l pe Eminescu aproape nud”, cu ocârpã înfãºuratã peste coapse. Dosarul deurmãrire continuã ºi poate adãuga statuii (o poate„acoperi” cu) oricâte costumaþii ori cârpe.
Eminescu are acum un roman pe mãsurã.Unul contând cât o biografie, un eseumonografic, o arhivã comentatã laolaltã. În zonavieþii lui Eminescu, G. Cãlinescu nu mai e singur.
Florina Ilis
1144
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
14 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Cîntul XXV din Purgatoriu este unuldintre cele mai aride. Poezia, scufundatãîntr-o dezbatere teoretizantã, ºtiinþifico-
teologicã, încearcã sã formuleze explicaþiiriguroase, cu sprijinul imaginaþiei literare. Încalea pe care o strãbate, personajul Dante areaici douã cãlãuze: Virgiliu, care l-a condus înprãpastia Infernului ºi pe muntelePurgatoriului, dar ºi poetul latin Staþiu, caretocmai ºi-a încheiat secolele de expiere ºi li s-aalãturat, în ascensiunea spre Paradis.
Cei trei au lãsat în urmã locul unde sîntpedepsiþi cei ce-au pãcãtuit prin lãcomie.Imaginile scheletice ale spiritelor care mestecauaerul cu dinþii, aveau ochii goi în orbite ºibuzele arse de sete, i-au impresionat teribil.Este deja ora douã dupã-amiazã ºi trebuie sã segrãbeascã, pentru a nu fi blocaþi de apusulsoarelui. Pornesc aºadar în ºir indian, pe niºtetrepte strîmte, în sus, cãtre ultima corniºã.Dante e chinuit de dorinþa de a-l întreba cevape Virgiliu, dar nu îndrãzneºte sã-l tulbure, aºacã ezitã ca puiul de barzã, care înalþã ba oaripã, ba cealaltã, e împins de dorinþa de-azbura, dar nu se îndurã sã plece din cuib.Bunul maestru îi percepe frãmîntarea ºi-lîndeamnã sã sloboadã arcul vorbei. Iar poetulîºi mãrturiseºte pe datã confuzia: cum potrãbda foame spiritele fãrã trup? Cum potajunge descãrnate în asemenea hal niºteprezenþe imateriale, ce nu mai simt dorinþaconcretã de-a se hrãni?
Virgiliu îi rãspunde cu o analogie compusãdin douã exemple: “Dacã þi-ai aminti cumardea Meleagru, pe cînd ardea ºi lemnul, nu þi-ar fi anevoie de priceput”; “ºi dacã te-ai gîndicã, la miºcarea voastrã, vi se miºcã ºi imagineadin oglindã, greul s-ar face un fleac”. Înpovestea mitologicã, Meleagru avea de trãit,dupã predicþiile Parcelor, doar pînã cînd se ter-mina de ars o bucatã de lemn. Mama lui,Altea, a scos însã lemnul din foc, l-a stins ºi l-aascuns. Mai tîrziu, cînd el ºi-a ucis unchii,mama lui a aruncat lemnul în foc ºi Meleagrua murit. În interpretarea simbolicã a poveºtii,avem cu toþii douã identitãþi care sînt corelate,deºi sînt diferite. Acelaºi lucru se constatã ºicînd ne privim în oglindã, care ne reflectãimaginea din realitate.
Totuºi cele douã identitãþi ale noastre nusînt perfect suprapuse. Imaginea din oglindãreprezintã doar o copie lipsitã de consistenþã arealitãþii. Tot astfel imaginea adevãratã alacomilor torturaþi este cea interioarã, psiholog-icã: înfãþiºarea lor externã era doar o proiecþiesecundarã. ªi, pentru a se face mai bine înþeles,Virgiliu îi cedeazã cuvîntul lui Staþiu, care duceexplicaþiile mai departe. Poetul pãgîn lasã loculpoetului creºtinat, tot astfel cum gîndireaanticã e completatã de creºtinism, iar argumen-taþia raþionalã se cuvine dublatã de aceea teo-logicã.
Sîngele bãrbatului se desparte în douã: oparte, transportatã prin vene, hrãneºte mem-brele ºi organismul; altã parte, mai nobilã,
coboarã în organele genitale ºi, în urma acu-plãrii, se uneºte cu sîngele feminin ºi coag-uleazã o nouã materie. Fãtul, la început, are oexistenþã elementarã, ca o meduzã marinã, abiaulterior îºi dobîndeºte virtuþile. Viaþa lui vegeta-tivã ºi senzitivã e datã de sîngele masculin,femeia e doar un receptacol pasiv. Omul creºte(ca planta) ºi simte (ca animalul), dar compo-nenta spiritualã de la Dumnezeu vine.Supremul Creator îi transmite fiecãrui fãt, indi-vidual, sufletul, care este a treia sa dimensiune,dupã cea vegetalã ºi animalã.
Ca sã pricepi aceastã situaþie, îl îndeamnãStaþiu pe Dante, gîndeºte-te la razele soarelui ºila struguri, care împreunã fac vinul: cãlduraimaterialã se uneºte cu fructul material ºi pro-duce licoarea, care e rezultatul conjuncþiei din-tre un fapt fizic ºi unul metafizic.
Atunci cînd Parca Lachesis nu mai are lînãde tors (cînd murim), sufletul nostru raþionalse desprinde de corpul vegetal ºi animal.Acesta rãmîne înþepenit. Dar sufletul îºi ascuteºi mai tare memoria, inteligenþa ºi voinþa,fiindcã nu mai e împiedicat de partea sa mate-rialã. Îndatã dupã moarte, el aflã pe ce drumare de mers, spre rîul Aheron (în Infern) sauspre rîul Tibru (în Purgatoriu). Sufletul, careare capacitãþi de proiecþie, dupã ce ajunge lalocul ce i-a fost destinat, îºi aglutineazã aeruldin jur ºi îºi creeazã un trup eteric, asemãnãtorcelui fizic care a fost pierdut. ªi-apoi, la felcum flacãra urmeazã focul, imaginea etericãurmeazã sufletul oriunde merge. Prin aceastãimagine secundã vorbesc sau rîd spiritele, plîngsau suspinã, dupã cum a avut Dante prilejulde-a le vedea pe muntele Purgatoriului. Aºacum le ating sau le frãmîntã dorinþele ºi cele-lalte sentimente, tot astfel aratã ºi umbraspiritelor, ce reflectã în mod fidel torturile ºisuferinþa.
Teoria despre (in)consistenþa sufletelor dupãmoarte este expusã în nu mai puþin de 108 ver-suri care, pe lîngã dificultãþile datorate supra-punerii mai multor domenii ºtiinþifice(filosofia, mitologia, fizica, genetica, anatomia,geografia, teologia), îºi pãstreazã ºi inconfund-abilele particularitãþi stilistice danteºti: sintaxaîncîlcitã sub formã de puzzle, exprimarea per-ifrasticã (nu ni se spune cã omul moare, ci cãLachesis îºi terminã lîna de tors) etc. Toateaceste obstacole pun serios la încercare capac-itãþile intelectuale ºi stãruinþa cititorilor nepre-veniþi.
Nu mã intereseazã neapãrat dezbaterile spe-cialiºtilor, legate de influenþele filosofice alerespectivelor pasaje, fiindcã vin sã complicesuplimentar situaþia. Niccolò Tommaseo face oconsistentã demonstraþie a apropierii lui Dantede capodopera Sfîntului Toma din Aquino,Summa Theologiae. El nu uitã sã punctezeprecedentele aristotelice ale abordãrii. Pe dealtã parte Bruno Nardi, în eforturile constantede-a reliefa originalitatea dantescã ºi de-a oscoate de sub obedienþa tomistã, insistã peecourile gîndirii lui Albert cel Mare. Însã dis-
cuþia – condusã în aceastã direcþie – poate cãnu are o mare mizã artisticã.
Mai interesant ar fi sã notãm cã Dantepare, el însuºi, conºtient de dificultatea sporitãa prezentãrii sale ºi încearcã s-o “pigmenteze”estetic. Toatã povestea are, în evoluþia ei, osimetrie de construcþie dualã. Fiinþa umanã ecompusã din douã entitãþi, cea fizicã (primitãde la pãrinþi) ºi cea spiritualã (de laDumnezeu). Partea noastrã materialã este, larîndul ei, formatã dintr-o laturã vegetalã(creºtem) ºi una animalã (simþim). Danteprimeºte explicaþiile de la douã cãlãuze:Virgiliu (argumentele raþionale) ºi Staþiu (celeteologice). Poeþii latini întruchipeazã comple-mentaritatea antichitãþii ºi a creºtinismului.
Staþiu analizeazã cele douã momenteextreme ale individului: naºterea ºi moartea. Elrecurge la o situaþie dualã, pentru a-i ilustradubla origine: omul provine din Dumnezeu ºidin pãrinþii sãi, tot astfel cum vinul se creeazãdin razele soarelui ºi din struguri. Virgiliu îiprezintã învãþãcelului tot douã exemple, înanalogia pe care o construieºte pentru a seexplicita: cel cu Meleagru ºi cel cu imagineadin oglindã. Fiecare situaþie se extinde pe cîte oterþinã, iar acestea au o structurã specularã,cãci se deschid cu cîte un “se” condiþional:
22 “«Se t’ammentassi come Meleagrosi consumò al consumar d’un stizzo,non fora», disse, «a te questo sì agro;25 e se pensassi come, al vostro guizzo,guizza dentro a lo specchio vostra image,ciò che par duro ti parrebbe vizzo.»”
(În transpunerea lui G. Coºbuc “DeMeleagru de-þi aduci aminte, / cã-n timp ce-ardea un lemn, ardea ºi el: / ce-acum þi-e-n dos,atunci þi-ar fi ‘nainte. / ºi-apoi gîndind cã-noriºicare fel / te miºti, tu-þi miºti ºi chipul înoglindã, / tu n-ai întinde arc spre-atare þel”).
Cele douã verbe de la începutul terþinelorsînt aproape sinonime: “se t’ammentassi” “e sepensassi”. În ambele terþine întîlnim cîte unpoliptoton, figurã de stil care constã înrepetarea aceluiaºi cuvînt, sub altã formã flex-ionarã: consumò – consumar / guizzo – guizza.(În parantezã fie spus, versiunea românã a luiG. Coºbuc transpune corect dublul poliptoton,dar omite simetria de condiþional de laînceputul terþinelor. Varianta Etei Boeriu e maislabã.)
Trebuie adãugat cã nu prea existã amãnuntefortuite, în capodopera lui Dante. Indiciile peri-ferice, însumate cu migalã, vin adeseori sãpotenþeze suplimentar mesajul central. Înaceastã ordine a gîndirii, nu e întîmplãtor nicifaptul cã întreaga dezbatere se desfãºoarã laora douã dupã amiazã. “L’ora del tempo”(vorba poetului) e destinatã sã prefigureze dual-itatea întregii construcþii, prelungite la nivelstilistic, poetic, semantic, alegoric, filosofic ºiteologic.
Cititorii care, de-a lungul secolelor, ºi-aupermis din neglijenþã sã acuze precaritatea for-malã a poeziei danteºti pot fi lesne contraziºi.De fapt problema nu rezidã în construcþia ver-surilor lui Dante Alighieri, ci în insuficientanoastrã tenacitate ºi rãbdare de-a le admira.
amfiteatru
Laszlo Alexandru
Un exemplu de simetrie laDante
1155
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
15TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Vasile Pârvan are o relaþie specialã cuUniversitatea clujeanã mai ales pentrufaptul cã înºiºi fondatorii ei de fapt îl
considerã pe celebrul istoric pãrintele spiritual ºimoral al acesteia. Tocmai de aceea i se acordã ºiprivilegiul de a rosti lecþia inauguralã, cunoscutãsub titlul Datoria vieþii noastre,, care este, în fond,o meditaþie asupra educaþiei, respectiv asuprarolului universitãþii în formarea personalitãþiiumane ºi în progresul civilizaþiei moderne. Savantrecunoscut al vremii sale, prestigiul punctual easigurat însã de proiectul de constituire ºiorganizare a Universitãþii clujene, proiect publicatîn martie 1919 în revista „Luceafãrul” ºi intitulatUniversitatea naþionalã a Daciei superioare (Pãreripropuse public Marelui Sfat Naþional alRomânilor din Ardeal, Banat ºi Þara ungureascã).De curînd, cele douã texte au fost reeditateanastatic (Editura Eikon, 2012), sub îngrijirea luiºi cu o prefaþã de Ioan Aurel Pop, actualul rectoral Universitãþii. Aceastã rememorare a unor textefondatoare nu mi se pare un simplu act derestituire. Într-un moment de declin alînvãþãmântului, ea înseamnã reactualizarea unuimodel de universitate, model care rãmâne încãvalabil mãcar prin câteva dintre principiile sale. ªiasta cu atât mai mult cu cât unele devin active înorganizarea ºi funcþionarea Universitãþii dininterbelic. Proiectul propriu-zis, în articulaþiile saleminuþios ºi pedant elaborate, lasã, cel puþin înepocã, impresia unei utopii. Fezabilitatea integralãa lui este practic imposibilã, mai ales cã elpropune o rupturã de modelul universitãþii dinvechiul regat, încercând o sintezã cu elementeîmprumutate din modelele occidentale. VasilePârvan îºi imagineazã în fond o ctitorie a unuiînceput absolut, „Universitatea naþionalã” din Clujurmând sã fie prima instituþie autohtonã„creatoare de valori universale”, ea însãºi creaþie aunei elite riguros selectate. Un comentariu aplicatºi detaliat al implicaþiilor ideilor lui Pârvan înconstrucþia Universitãþii clujene îl face VasilePuºcaº în masivul studiu monografic al instituþieidin intervalul interbelic Universitate, societate,modernizare (Editura Eikon, ed. a II-a, 2003), cuinsistenþã asupra modernitãþii, respectiv aorientãrii progresiste a acestor idei. Dupã cum auevoluat însã lucrurile în învãþãmântul superior,universitatea imaginatã de Vasile Pârvan este maidegrabã proiectul unui idealist care, în niciun caz,nu acceptã teza utilitarismului imediat al ºcolii îndetrimentul misiunii de spiritualizare. Imperativelesale par mai curând ale unui iluminat decât aleunui pragmatic. Educaþia nu înseamnã o simplãacumulare de cunoºtinþe. Ea are un sens iniþiaticºi urmãreºte, în esenþã, purificarea ºitransformarea radicalã a individului ºi, prinextensie, a naþiunii: „Supremul scop al lupteinoastre e spiritualizarea vieþii marelui organismsocial-politic ºi cultural creator care e naþiunea.Mijloacele întrebuinþate de noi sînt exclusiv decaracter social-cultural ºi pleacã din izvorul unical idealismului naþional. Metoda noastrã e aceea acultivãrii ºi selecþiunii sufletelor superioare, prinpunerea la probã a fiecãrui individ, care ne esteîncredinþat, cu piatra de încercare a Cultului Ideii.Cine rezistã ºi dã scântei e vrednic sã intre înconfraternitatea Universitãþii naþionale. Cine e un
simplu pietroi brut e dat înapoi în grãmadã, sprea servi ca pavaj de ºosea pentru construireadrumului nou cãtre sferele de sus. Oportunisme,tocmeli, reductibilitãþi nouã nu ne sînt permise.Noi sîntem preoþi aspri ai unei religii depurificare. Sîntem profeþii unui timp, cu multprea îndepãrtat pentru poftele grãbite alehãmesiþilor contemporani, dar nouã imediataccesibil prin largul orizont al vederii istorico-filosofice”. Douã sintagme pot da frisoanecosmopoliþilor contemporani: „spiritualizareanaþiunii” ºi „idealismul naþional”. În Datoria vieþiinoastre, din care am citat înainte, lãmureºte însãlucrurile prin definirea nuanþatã ºi fãrã echivoc arelaþiilor dintre naþiune (naþional), etnic ºi culturã,respectiv creaþia majorã (cultã). Naþionalul e undat „biologic–politic”, o „fatalitate”, ºi tocmai deaceea el nu poate constitui „obiectul”spiritualizãrii. În creaþia majorã el existã casubconºtient, aºa ca ºi în creaþia etnograficã.Diferenþa apare între etnografic ºi cultural/culturã:„Etnograficul pleacã de la instincte. Culturalulpleacã de la idei. Culturalul e mereu schimbãtorîn rafinata evoluþie spre cât mai complex a ideilorcreatoare. Etnograficul e perpetuu stabil, pe bazacelui mai minuþios tradiþionalism”. Culturalulpresupune „spiritualizarea aristocratic–idealistã”,ceea ce înseamnã educaþie riguroasã ºi selecþie. Pescurt ºi altfel spus, cultura majorã este produsulcreaþiilor individuale, pe când cultura etnograficãreprezintã produsul „geniului popular natural”.Între cele douã nu existã continuitate, în sensulcã valorile culturii etnografice nu se pottransforma în valori ale culturii majore. Sînt douãlumi diferite, fãrã punþi de trecere între ele. Defapt, Vasile Pârvan polemizeazã aici cu o difuzãideologic tradiþionalistã ºi etnicistã, încercând sãelibereze creaþia cultã de determinismulautohtonismului. De aceea, educaþia universitarãtrebuie sã fie una de esenþã elitistã. O spuneaproape brutal: „Avem darã de identificat întinerimea care aleargã la luminile noastre nu ceeace e þãrãnesc în ei, ci ceea ce e general-omenesc[…] Noi avem a oferi instinctului creator alnaþiunii noastre idei, iar nu forme […] Nuromânizarea noastrã feroce, întru vegetativuletnografic, ci continua noastrã umanizare întrusublimul uman va crea suprema splendoare aculturii creatoare româneºti”. O asemeneareformã, întreþinutã de fervori vizionare, areconfiguraþia unei utopii: „Dar pentru a ajungeacolo, ca naþiunea noastrã sã trãiascã universal-uman, confraternitatea Universitãþii noastretrebuie sã converteascã întreaga naþiune la cultulideii pure. Dematerializare fãrã cruþare;spiritualizare entuziastã; cercetare neobositã arealitãþii naþionale pentru ce are etern în ea;activitatea misionarã social-culturalã, adânciubitoare, pentru prepararea întregii mulþimi afraþilor cu taina cea mare a naºterii geniilornoastre universale”. Deºi idealismul acesta pareexagerat ºi chiar naiv, el corespunde în fondmodelului de universalitate pe care Pârvan îlcrede posibil într-un oraº din Vest al noiiRomânii. Aºa se ºi explicã implicarea sa careîncepe, cum spuneam, cu proiectul de organizarea Universitãþii clujene. Instituþia inauguratã dePârvan e o sintezã de elemente din universitãþile
americane ºi europene. Ea va fi diferitã de celeexistente deja în „Dacia Inferioarã”, rãspunzândexigenþelor pe care trebuie sã ºi le asume nouaUniversitate naþionalã. Dar în contextul societãþiiromâneºti de atunci pare mai curând o ficþiune.Deºi fezabilã într-un timp rezonabil, realizarea eipresupunea mobilizarea unor resurse materiale ºiumane, indisponibile pe loc, dupã cum reclama ºirenunþarea la câteva prejudecãþi care constituiaude fapt unii dintre pilonii modelului universitarconsacrat. Unele idei vor fi totuºi preluate în aniiurmãtori, aºa precum aceea a „Extensiuniiuniversitare”. În analele Universitãþii, ea îl are cainiþiator pe Virgil Bãrbat, însã apare binearticulatã în proiectul lui Vasile Pârvan. Înviziunea grandioasã a istoricului, Universitateaurma sã fie o prezenþã ubicuã în spaþiul naþionalal „culturii sociale”. Îmbibat de idealism,programul Extensiunii aduce a utopie: „Toþireprezentanþii culturii sociale (ºcoli, biserici,muzee, biblioteci, teatre, societãþi filarmonice,societãþi ºtiinþifice ºi literare etc.) sînt de dreptmembri ai Universitãþii naþionale, în gradele ce lise vor conferi ca indivizi ori corporaþii, de senatulUniversitãþii. Ca atare, ei pot fi, pe baza activitãþiilor în aceste grade, înaintaþi ºi distinºi potrivitorganizãrii centrale. De pildã, un învãþãtor de sate de drept alumnus; pe baza unei activitãþiroditoare acasã ºi a urmãrii cursurilor de vacanþãpe care le instituie Universitatea, sau a cursurilorde extensiune ale aceleiaºi, el poate devenistudios, magister, scholaris ori chiar doctor.. Înacest fel întreaga lume culturalã e direct interesatãde bunul mers ºi ia parte la activitateaUniversitãþii”. Extensiunea va funcþiona, totuºi,dar într-o variantã simplificatã ºi mai realistã,accentul cãzând, îndeosebi în afara Clujului, pe„conferinþele ambulante”. Dar structurauniversitãþii imaginatã de Pârvan, cu colegii ºifacultãþi, nu a fost adoptatã. Visa, apoi,construirea unui campus, cu un mod defuncþionare poate uºor cazon, însã locul idealpentru formarea caracterului ºi al consolidãrii„confraternitãþii universitare”. Desigur, multedintre ideile proiectului sînt novatoare încontextul epocii, dar în cele din urmã rãmâi cuimpresia cã Universitatea închipuitã de Pârvan arfi trebuit sã producã un soi de supraoameni, eroicivilizatori ºi profeþi transfiguraþi spiritual ainaþiunii române. Oricum, chiar dacã proiectul nua avut succes, mesajul istoricului nu va fi ignoratîn mediul universitar.
Clujul interbelic
Vasile Pârvan ºi Universitateaclujeanã
Petru Poantã
1166
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
16 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Alexadru Petria: – Dragã Liviu sau stimatedomnule Liviu Ioan Stoiciu?
Liviu Ioan Stoiciu: – „Dragã Liviu” dã de golun anume grad de prietenie sau simpatie ºi facesã-mi mai creascã inima, cã nu sunt chiar alnimãnui, uitat la colþ sau inabordabil. Aºadar,dragã Sandu…
– Nu cred cã eºti inabordabil. Intransigent,da. De fapt, cum te-ai descrie?
– Intransigent cu mine însumi, în primulrând. În rest, sunt un observator al vieþii publiceºi am motivele mele („aºa sunt fãcut”) sã punbazã pe principii ºi pe morala creºtinã. Altfel,sunt un însingurat (poate de aceea sunt într-atâtde însingurat, fiindcã sunt o victimã aprincipiilor nerespectate public, pe care lepenalizez în particular), sceptic (acuzat cã punrãul înainte ºi gândesc negativ; am totuºi 62 deani, sunt pãþit), nemulþumit de evoluþiadestinului meu ºi resemnat totodatã cã „atât mi-a fost scris” (mi-ar fi plãcut sã fac mult maimult decât am fãcut, sã mut munþii din loc).
– Chiar, pui înainte rãul ºi gândeºti negativori e doar o impresie pe care o laºi?
– Nu mai pot sã mã schimb, pun înainterãul, fiindcã sunt superstiþios, dacã pun binele,binele dispare... În general eu nu pot sã facplanuri (purtãtoare ale binelui), fiindcã nu mi seîndeplinesc. Apoi, alþii se hrãnesc din gândireapozitivã, eu caut semnele rãului inclusiv în ceeace mi se întâmplã a fi bun ºi aºa mã descarcenergetic, încep sã cred cã e o reglare
inconºtientã, starea de neliniºte interioarã (nustarea de supãrare; când sunt supãrat nu pot sãmã concentrez) fiind la mine creatoare.
– Pisica neagrã, gãleata goalã, nu te întorcidin drum dacã ai uitat ceva? Asta cu neîntorsulo am eu.
– Îmi fac în gurã semnul crucii, dacã vãdpericolul, ºi trec mai departe, nu mã întorc dindrum (cã ºi întorsul din drum e superstiþios,înseamnã cã nu-þi merge bine; de câte ori mãîntorc, uitând ceva acasã, de exemplu, ºtiu cãvoi avea parte de o problemã în urmãtoareleîntreprinderi personale; o cruce fãcutã larepezealã sau un „Doamne ajutã!” rostit, maiatenueazã îngrijorarea; am ajuns departe, ºiatunci când sunt obligat sã mã aºez pe alt scaundecât cel pe care am vrut eu sã mã aºez iniþial emotiv de alarmã interioarã; e o întreagãbazaconie construitã în creier în mod ocult, denecontrolat, care-mi inventeazã opreliºti ºiobstacole, sã nu duc la capãt un gând pozitiv;poate e îngerul pãzitor care mã avertizeazã,poate e un câºtig al memoriei cuantice). Sigur,nu dramatizez, pot trece mai departe ºiindiferent, superstiþiile la mine având regimconjunctural, depinde dacã le-am conºtientizat.
– Fiind superstiþios, bãnuiesc cã ai ºitabieturi în ce priveºte scrisul.
– Am ºi tabieturi (nu numai superstiþii), eles-au schimbat în timp, nu-mi dau seama cum seformeazã. Sã mã înþelegi, eu nu scriu decâtpentru sertar, nimic definitiv. Dupã o mai lungãperioadã (ani), atunci când pun la punct un
volum, recitesc „textele” mele din sertar ºi alegdintre ele cele care mi se par a fi valabile pentruun volum. Cum scriu? Sã rãmân doar la tabietullegat de poezie. De mulþi ani scriu versurinumai „pe burta goalã”, la trezire (cum eu aminsomnie ºi fac nopþi albe, mã trezesc înaintesau dupã ora 12 ziua), cu o canã mare de cafeaîn faþã, rece, pe birou, scriu numai acasã (numaicând sunt singur în camerã) ºi numai cucernealã neagrã (cu stilou folosit ca toc, moipeniþa în cernealã, am cãlimara Pelikandeschisã). Niciodatã nu am nicio idee sau osintagmã mãcar pregãtitã când vin la masa descris, n-am nicio explicaþie cum se scrie„singurã”, spontan, o poezie, care emecanismul, scrisul „curge” de la sine (dacã nu„curge”, abandonez lupta inconºtientã cu mine).Dupã ce termin de scris (de regulã, într-o orã;dacã trece o orã ºi nu închei poemul, mai lungsau mai scurt, înseamnã cã sunt „neinspirat” ºilas baltã totul, supãrat), retranscriu ce am scris„pe curat” ºi pun poemul la... pãstrare în sertar,nu mã intereseazã soarta lui – ºi-l uit (mã mirde fiecare datã, dupã ce-l recitesc, dupã un ansau dupã ºapte ani ce am putut sã scriu). Nuscriu de când mã ºtiu decât de mânã poezie. Înschimb, prozã, teatru, publicisticã-eseu scriudirect la computer, de când am acces la el(chiar, nu mai þin minte de când am uncomputer al meu la care scriu, de prin 1997?Las la o parte faptul cã scriam la computerelede la Cotidianul din 1991, era cel maiperformant ziar la nivel tehnic, „informatizat”dupã model occidental, Macintosh, adus caatare de englezul român Ion Raþiu).
– Într-un text mai vechi din revista Tiuk, peurmele altora, ai susþinut cã suntem ce gândim.Îþi pãstrezi pãrerea?
– Fãrã doar ºi poate, pe urmele altora – maiales a celor care-ºi pot materializa gândurile(dacã o fi adevãrat), ajunºi departe spiritual,meditând în profunzime. Eu, din pãcate, n-amdecât puterea sã visez mediocru ºi sã scriu,probabil meditând la suprafaþã, ciugulind„perle” în cel mai bun caz din „marea gândire”(emisã pe unde electromagnetice de cine ºtie ce„creier” din Univers), care ni se dã de-a gata,natural, dar la care au acces numai „iniþiaþii”(sau cei ce au puteri paranormale; se bat multcâmpii, de la un timp, cu acordul creieruluiiniþiatului la vibraþiile cosmice). De aceea eu nusunt mai mult decât sunt. ªtiu dintotdeauna cãeu nu gândesc destul ºi de aceea nu mã potautodepãºi spiritual.
– Te simþi ok cu tine însuþi, cu plusuri ºiminusuri? Parcã ai anunþat la un moment dat cãai vrut sã te sinucizi.
– Nu mã simt bine cu mine însumi, o totrepet, n-am cum, sunt neîmplinit pe toateplanurile. Cu atât mai mult cu cât ºtiu cã trãiescdegeaba. Sufletul e de vinã, el e cel dezamãgitde mine, dacã nu m-ar judeca el ºi nu m-ar þinedin scurt, probabil cã aº fi mai binevoitor culimitele mele (în definitiv, date ca atare; am unADN incomplet din naºtere; sunt un fatalist).La prima cumpãnã serioasã mã gândesc imediatcum sã o rezolv: numai prin sinucidere, fiindcãnimic nu meritã, în definitiv ºi totul e trecãtor.Nu e greu de înþeles cã datoritã firii mele,pregãtit moral de sinucidere în orice clipã,
„Pentru mine rãmâne o enigmã de ce în România valoarea literarã originalã nu este apreciatã”
de vorbã cu scriitorul Liviu Ioan Stoiciu
profil de scriitor
1177
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
17TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
trãiesc ºi azi (probabil cã de aceea a trãit atât altapologet al sinuciderii, Cioran). Mã ameninþ cusinuciderea ºi mai trãiesc o zi (dacã tot ºtiu cãmã sinucid ºi nu conteazã ce urmeazã, îmi maidau o zi de graþie). Normal ar fi fost sã-miînchei demult socotelile, „ca scriitor” (avemscriitori morþi la toate vârstele posibile, unii auavut posteritate, alþii nu; ce e important?).Acum, dacã n-am murit, am început sã mãamãgesc, depãºit de situaþie, cã am o misiunede îndeplinit, sã dau de gol ºi starea „omului” laprima bãtrâneþe, de curiozitate (sperând, naiv,cã m-am mai copt la minte; deºi fizic pierd dinvaloare, încrengãturile memoriei pot scoate noivalenþe la luminã când te aºtepþi mai puþin, nuconteazã uzura bioenergeticã). Nu e exclus caDuhul Sfânt sã nu þinã cont de vârstã, Biblia afost inspiratã bãtrânilor.
– Eºti un poet care ar face cinste oricãreiliteraturi, deºi te simþi neîmplinit. Ce zici desprereceptarea poeziei tale?
– Trebuie relativizat totul. Mulþumesc pentrugenerozitate, în orice caz. Altfel, e o galerieîntreagã de poeþi care au fost „receptaþi critic”(ocupau locurile dintâi ale ierarhiilor, intrau pelistele poeþilor importanþi, erau recenzaþi întermeni laudativi), cât au fost în viaþã li s-a spuscã au fãcut cinste literaturii noastre ºi dupã ceau murit, au fost uitaþi, au dispãrut în neant.Nici nu ºtiu dacã poate fi vorba denerecunoºtinþã în cazul poeþilor, care ºi-au fãcutdatoria faþã de ei înºiºi ºi faþã de limba românã(deºi n-avem o istorie a literaturii atât deocupatã, sã nu încapã toþi; fiecare fiind o altfelde sensibilitate; în condiþiile în care toatã lumeae de acord cã literatura românã strãluceºte prinpoezia originalã ºi azi). Pentru mine rãmâne oenigmã de ce în România valoarea literarãoriginalã nu este apreciatã (sunt apreciate numaitextele de succes ºi vedetismul de gaºcã,
mediocritatea cu moþ; valoarea supravieþuieºteîn subteran). În ce mã priveºte, am fost receptatcritic inegal, „n-am rupt gura”, nu suntpreferatul nimãnui, nu sunt „iubit”, ci maidegrabã antipatizat iraþional, n-am fostîmbrãþiºat fãrã rezerve de niciun critic, fie el ºi„prieten”, sunt în continuare un fel de outsidercare nedumereºte (nici premiile primite n-auautoritate; m-am resemnat cã n-am stea înfrunte ºi de aceea trebuie sã fiu þinut cu capulla cutie). Nu o datã mã simt nedreptãþit ºireacþionez prosteºte, enervând.
– Ce este poezia, scrisul pentru Liviu IoanStoiciu?
– Vorbe mari, mie mi-e ruºine ºi azi sã mi sespunã cã sunt... poet, chiar dacã aºa s-aîntâmplat sã fiu „etichetat”.
– Ei...
– Cu toate acestea, pot sã rãspund liniºtit cãpoezia e... totul pentru mine, fãrã ea n-aº fi ceeace sunt, cât sunt. Nu ºtiu de unde vine ºi nicide ce vine poezia sau cum vine, dar ºtiu cã aº fiun nimic fãrã poezie. Poezia m-a direcþionat înviaþã, am abandonat orice idee de carierã socialã(care m-ar mai fi îmbunat în viaþa de zi cu zi;am oroare de parvenire) sã mã dedic ei. Mã temºi azi cã mã pãcãlesc singur scriind poezie, cãsunt un intrus ºi un ratat. E adevãrat, scriindpoezie n-am ajuns nicãieri – dar, de fapt, undetrebuia sã ajung? Sã rãstãlmãcesc la nesfârºitgândurile care te umplu de mândrie? Sã amparte de glorie pãmânteascã? Nu, mulþumesc.Dacã poezia face directã legãtura cu Cel de Sus(deþinãtorul Sensului), recunosc spãºit cã eu n-am reuºit sã ajung unde trebuia, n-am atinsmaximum, ºi cã mai degrabã compromit ideeade inspiraþie (care ar trebui sã fie recunoscutãde toþi; asemenea rugãciunii). Degeaba încerc sã
fiu cinstit pânã la extrem cu mine însumi lamasa de scris, sã nu triºez, sã mã regãsesc. Nureuºesc decât sã mã amãgesc, de pe o zi pe alta,cã nu trãiesc degeaba dacã scriu. Cã aºa mi-afost dat – sã scriu, sã fiu „scriitor”, nimicaltceva (cum alþii sunt bancheri).
– Þi-a apãrut de curând un nou volum deversuri...
– E al 14-lea meu volum original de versuri,se intituleazã Substanþe interzise ºi a apãrut laEditura Tracus Arte. Am fost invitat la începutulacestui an de Ioan Cristescu, directorul EdituriiTracus Arte (editurã remarcabilã, inventatã dinsenin, specializatã pe cartea originalãromâneascã, de-a dreptul de necrezut, ºtiindu-secã nu se cumpãrã acest gen de carte; nu-mi potimagina cum se acoperã cheltuielile; dacã amînþeles bine, editura e patronatã de un sculptorde top, Florin Codre, ºi de fosta soþie a luiNichita Stãnescu, Dora), sã-i dau o carte. M-amcodit la început (abia în luna iulie, pe cãldurilealea infernale, cã mi s-au aprins creierii, amînceput sã definitivez aceastã carte), dar m-ammobilizat în numele acestui an, al Apocalipsei,de ce sã nu întâmpin 21 decembrie 2012 cu onouã carte? Cã nu se ºtie niciodatã (adevãrul ecã ar putea fi ultima mea carte de versuri, chiardacã mai am în sertare tot felul de versuripentru mai multe alte cãrþi inedite; ce am avutde spus în poezie, am cam spus, cred; am maiavut tentative sã mã opresc din publicat cãrþi deversuri, dezamãgit de receptarea politicoasã,poate de data asta pun punct). I se datoreazã înexclusivitate aceastã carte, repet, lui IoanCristescu, ca ºi lui Alexandru Muºina,redactorul (colecþia lui „Neo” e deja recunoscutãprin stricteþe, ºtacheta fiind prea ridicatã;Muºina a reinventat redactorul de dinainte de
Gheza Vida Odihna (1959)
18 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Revoluþie, sever, pretenþios, supãrãtor desubiectiv ºi chiþibuºar, gustul lui contând, nu alautorului; personal, am trecut printr-oexperienþã incredibilã cu Muºina, apãrând încolecþia lui, îi mulþumesc). E o carte maiaproape de final, validatã ºi de sufletul meu,mai „rafinatã” (trecutã prin mai multe filtre aleminþii ºi inimii).
– Pe cine mizezi dintre scriitoriicontemporani?
– Aº atrage atenþia asupra unui fapt: valoareaazi e confundatã cu puterea publicã pe care oai, cu funcþia deþinutã în USR, în principal, sauîn alte structuri ale statului (ICR, direcþii deculturã judeþene, case de culturã, teatre sau launiversitãþi) sau în edituri particulare. Toþiredactorii-ºefi (sau directori) ai revistelor literaresau din fruntea USR au plus-valoare fiindcã aufuncþii, ei taie ºi spânzurã în literatura românã,ei iau premiile importante (dacã eu nu cred înonestitatea juriilor, sunt considerat de N. Manolescu contestatar... „patologic”;interesant, deºi N. Manolescu e singurul carelasã impresia cã pãstreazã distanþã faþã de toateaceste dereglãri ale conceptului de valoareliterarã), se invitã la manifestãri cu ºtaif, bineplãtite, se plimbã în strãinãtate, „sponsorizaþi”.Ei fac parte dintr-un clan dominant, care ºi-apierdut capul, bine pus la punct ºi care nupoate fi contrazis. E la mijloc ºi o deturnare abunului simþ? ªi ce dacã. În aceste condiþii, dã-mi voie sã mã abþin sã dau nume de scriitori pecare mizez. Personal, mã uit atent la împãrþireaPremiului Naþional pentru Poezie „MihaiEminescu” de la Botoºani (pentru întreagaoperã), mai ales pe premiaþii lui mizez, chiardacã ºi aici ºtacheta nu creºte în înãlþime. Sigur,îmi plac scriitorii singuratici, puternici, morali,cu coloanã vertebralã, care stau în afara gãºtilor,distinºi.
– Vorbeºti de un clan dominant. ªi e vreocale de schimbare?
– Nu. Viaþa literarã la noi s-a instituþionalizat(USR este deja inclusã în legi, a cãpãtat roldeterminant; legea creºterii cu 50 la sutã apensiilor membrilor USR, de exemplu, fãrã USRn-ar exista). Poþi sã schimbi componenþa acestuigrup dominant, nimic altceva, dacã-i dai jos pemembrii acestuia de acum, vin alþii, cu acelaºicomportament, în loc (de fapt, n-ai cum sã-lschimbi, redactorii-ºefi ai revistelor rãmân, la felcei ce au funcþii la stat sau sunt patroni desucces; ei rãmân automat în fruntea USR ºi facjocurile). E un sistem care funcþioneazã în stilfanariot postcomunist (eºti scriitor mare dacã aifuncþie). Am experienþa Asociaþiei Scriitorilordin Bucureºti, unde la o adunare generalã amreuºit sã determin sã fie schimbatã componenþaconducerii (atrãgând public atenþia cã s-atransformat într-o gaºcã abuzivã, care-ºi serveanumai propriile interese), ºi a apãrut alta în loc,previzibil, mult mai durã ºi lipsitã de scrupule(în frunte cu Horia Gârbea, care de opt ani mãdefãimeazã ºi mã scoate de pe toate listele deieºire în strãinãtate sau ale unor manifestãriimportante, mai ales cele de premiere,acuzându-mã, stupefiant, în momentele cheie,cã fac... presiuni, deºi niciodatã n-am dat pestenimeni acolo, – nici acolo, nici în altã parte –,dar aºa e strategia, îl acuzi gratuit sã-i închizigura celui ce altã treabã nu are decât sã observe,
incomod; de altfel, conducerea USR nu mai ºtiace sã facã la ultimele alegeri sã nu fiu reales decolegi sã-i reprezint în structurile de conducereale USR; cred cã anul acesta, când vor fi iaradunãri generale la filiale ºi la centru, la USR,nu voi mai participa, sã le fac pe plac; fiindcãmi-e silã; mã retrag sã nu mai deranjez atâtînaltele feþe ale literaturii române, care au datde gustul puterii ºi se cred infailibili, nemuritoriîn funcþii; altfel, putere care le dã ºi... plus-valoare literarã, ai reþinut, de aceea e oasemenea bãtãlie pe funcþii).
– Poþi sã mai citeºti scriitorii care s-aucompromis în relaþiile cu Securitatea, dar ºilingãii puterilor de dupã ’89?
– De citit, pot sã-i mai citesc (de curiozitate),dar strâmb din nas. Totuºi, valoarea autoruluitrebuie sã aibã inclusã în ea ºi o altitudinemoralã. Personal, sunt dezamãgit cã în primulrând criticii literari dau bileþele de iertare,cãutând scuze celor compromiºi în viaþapublicã, dovediþi a fi lipsiþi de o minimãclarviziune eticã. Uluitor e cã valoarea lorimoralã e ºi premiatã – dacã ar mai avea undram de onestitate, aceºti scriitori compromiºiar trebui sã refuze premiile (sã se înþeleagãneapãrat cã ei nu sunt exemple de urmat, nicirepere). Sincer, sunt exasperat cã nu se învaþãnimic din lecþiile de viaþã ale scriitorilor dedinainte (compromiºi pânã la moarte) ºi cãistoria se repetã la nesfârºit în acest sens, marilecaractere fiind cu adevãrat tot mai rare.Creºtineºte, înþeleg slãbiciunile fizice omeneºti,nu înþeleg însã de ce trebuie sã-ºi vândã sufletulregimurilor politice retrograde trecãtoare ºi cumpoate fi conºtiinþa lor, datã de gol oficial, atâtde perversã. Toþi aceºti scriitori fãrã scrupule,slabi de înger, lipsiþi de demnitate, din pãcatedau de gustul puterii publice ºi al succesului, þinsã se îmbogãþeascã ºi sã trãiascã „bine”, cu oricepreþ, sfidându-ºi condiþia înnãscutã de „aleºi aisorþii”.
– Dintre cele 14 cãrþi, care te reprezintã maiprofund? Sunt mai multe? De care vrei sãspunã lumea, de pildã, da, aici e Stoiciu de 24de carate?!
– Te referi la cele 14 volume de versurioriginale (am publicat ºi douã antologii deautor).
– Da.
– Dar la o asemenea întrebare, pot sã trec ºicele patru romane, un volum de teatru ºi treivolume de eseuri-memorialisticã-publicisticã. Defapt, trag de timp, n-am ce sã rãspund – nu amneapãrat o carte a mea preferatã, pe care sã oconsider cu moþ. Sunt mai intransigent cu mineînsumi decât îþi poþi imagina. Cãrþile ce mi-aufost premiate (de cãtre Uniunea Scriitorilor dinRomânia sau de cãtre cea din „RepublicaMoldova”, de cãtre Academie sau de cãtreAsociaþia Scriitorilor din Bucureºti, singurelecare conteazã) n-au nimic în plus sau în minusfaþã de celelalte cãrþi ale mele, în ochii mei n-audevenit mai importante sau mai puþinimportante decât le ºtiam fiindcã au fostpremiate. Pe de altã parte, unele cãrþi au avutparte de o receptare criticã excepþionalã (deexemplu, volumul de versuri Pe prag / Vale-Deal, apãrut în 2010) ºi cu toate acestea n-a luatniciun premiu, nici mãcar al unei reviste – ºi?Prefer sã-mi vãd lungul nasului. Faptul cã nu
sunt cotat un „scriitor mare”, mie îmi spunemulte – înseamnã cã n-am atins cu nicio cartecaratele pomenite de tine (ºi eu cred în judecatacolegialã, chiar dacã ea nu e întotdeaunaonestã). De reþinut: de la prima carte a meatipãritã (în 1980) pânã azi am observat cã tot ceam publicat a rãmas valabil estetic, nu potmodifica în ele nicio virgulã (am vãzut asta ºi lavolumele de versuri, din care am preluat poemepentru antologii, dar ºi la romanele scrise în1985 ºi 1986 ºi publicate fãrã nici o modificareabia dupã anul 2000). Deocamdatã suntmulþumit cã-mi fac datoria faþã de mine însumipublicând o carte, ºi cã nu trece neobservatã.Nu greºesc deloc scriitorii care-ºi considerãcãrþile lor drept copii ai lor spirituali, faþã decare e bine sã nu ai preferinþe, sã consideri uncopil al tãu mai valoros faþã de altul. Sigur,unele cãrþi pot fi mai inspirate conjunctural,altele mai neinspirate, dar ele sunt expresia uneievoluþii sau involuþii naturale a ta. Prefer sã laspe alþii (care nu existã) sã rãspundã laîntrebarea... care e cea mai bunã carte a mea.
– Sunt un fel de copii, cãrþile. Aºa cred.Apropo – ai un adolescent în faþã, are talentliterar ºi este încã în ceaþã, cu personalitateaneformatã... Ce i-ai spune?
– Tot din domeniul creaþiei originale sunt ºicopiii ºi cãrþile. Sã dau sfaturi – þi-ai ºi gãsitomul. Eu m-am „educat” singur la masa descris, intuitiv (eu scriu spontan, o tot repet).Adolescentul, dacã simte impulsul scrierii, sãmeargã pe mâna lui ºi sã-i citeascã pe alþii(mãcar selectiv pe cei intraþi în istoria literaturiiromâne, dacã nu pe colegii aflaþi în viaþã, îngeneraþii mai mari decât el), obligatoriu, sã intreinconºtient în competiþie, cu toate riscurile (unrisc, sã dau exemplul meu – la 23 de ani amsimþit gustul profund al ratãrii, negãsindu-mi nunumai un drum profesional al meu în viaþã, darnici un stil la masa de scris, motiv pentru caream avut ºapte tentative de sinucidere), la unmoment dat va hotãrî singur dacã are cuadevãrat vocaþie ºi dacã are rost sã continue„munca de creaþie literarã” (care, din pãcate, nute scoate niciodatã din impas existenþial; eu ºiazi, la 62 de ani îmi promit cã mã las de scris,fiindcã nimic din ce e legat de literaturã numeritã, totul e o amãgire; dar eu nu ºtiu sã facaltceva). Subliniez încã o datã: trebuie sãciteascã tot timpul, scrisul altora îl poatemobiliza moral.
– Despre ce ai fi vrut sã te întreb ºi nu te-amîntrebat?
– Habar nu am, în general nu suntcomunicativ, sã aºtept întrebãri la care sãrãspund în fel ºi chip, numai sã nu tac (eu abiaaºtept sã scap de corvoada „intervievãrii”). Binecã nu m-ai întrebat în ce relaþie mai sunt cuDoamne-Doamne ºi ce cred de viaþa veºnicã dedincolo. Sunt resemnat. Îmi pare rãu cã suntnumai atât, cât-ºi-cum sunt ºi cã aºtept sã mi seia ºi ce mi s-a dat, atât cât mi s-a dat.
Interviu realizat de Alexandru Petria
19TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
N-oo sã ajungã nicãieri
κi trãieºte sfârºitul – „sunt convins cã urmeazã unnou început, deºi nu mã trage deloc inima, aº vrea doar sã mã odihnesc,
sã pun punct, sãnu mai fiu conºtient de nimic”. Trânteºtepixul de pereþi, de ce i s-a prescris asta?
Strigã: rãu e sã fii prost. Când a murit mama, eu am conduscãruþa cu sicriul…
A rãmas în umbrã ºi uitare. Simte, totuºi, o prezenþã
stranie care-l îmbãrbãteazã. κi trãieºte sfârºitul prescris, începe o nouã filã, pune titlu: concurs de dansatori din buric. Taie ºi scrie: „adunãturã de corpuri cereºti”. Nu,
ºterge ºi acest titlu. Bate pasul pe loc, aºa n-o sã ajungã nicãieri, de fapt. Din tavan cãdeau
picãturi grele, reci: pic, pic. E clar, sunt în mormânt. E prea târziu?
Pãcat, ar mai fi avut atâtea de spus…
κi numãrã din amintire animalele împãiate, poateva reuºi sã adoarmã la loc. Degeaba, are insomnie. E acoperit cu o
mireasmã necunoscutã.Oare i-or fi furat dinþii de aur la morgã? Râde.Asta e o exagerare, de unde sã fi avut eldinþi de aur? A fost mereu un sãrãntoc. Mãcar
acum sã nu semintã singur. Ce mi-o fi prescris, mi-o fi. Aregânduri care-i spun cã e un nimic. Brusc,
o ia la fugã. ªifuge ºi fuge – pânã ce se prinde singur dinurmã: îl îmbrãþiºeazã pe cel care a fost ºi-l sãrutã,
ce doro sã-mi fie de tine, plânge în hohote…
e atâta tristeþe
Câtã întunecare, atâta luminã – un hoþ mi-a furat într-o zi
îngrijorãrile, probabil din greºealã, ºi de atuncimã pierd în nimicuri. Ce viaþã dulce am dus,
aþi putea crede:dar n-a fost aºa. Pânã azi, când hoþul mi le-a adus înapoi pe furiº, exasperat, cu siguranþã, de câte i se întâmplau, le-am gãsit
la locul lor: ºi îngrijorãrile mele furate m-au readus cu picioarele pe pãmânt. Am bolit 12 zile fãrã ele. E un nou asalt al întunericului?De ce sunt într-atât de împovãrat? De ce
atâtea îngrijorãri?Un hoþ mi-a furat acum 12 zile un sac plin cuîngrijorãrile mele – ºi azi mi le-a adus înapoi,
le-am gãsitla locul lor ºi sunt suspicios, e posibil sã fieacelaºi sac ºi sã fi pus în el ºi alte îngrijorãri, ale lui ºi ale altora. Spun asta fiindcã nu mã simt în apele mele. Ar trebui sã arunc la gunoi totacest sacplin de îngrijorãri – cã unele dintre ele s-au stricat. Ar trebui sã fac mãcar o selecþie…
În plus, ciudat:sacul s-a împovãrat, e mult mai greu decât era, poate cã ar fi trebuit sã-l rãscumpãr.
Dar de unde sã iau hoþul? Câtã întunecare…
Poate hoþul e constituit din cu totul alte particule elementare decât ale mele, care nu se vãd… Ce am ajuns eu, în timp,
în definitiv? Un amestec de minciunã ºi adevãr, nu mai pot
deosebi glasurile strãine de glasul meu – ºi toate au devenit înºelãtoare. Hoþul care vine ºi pleacã
de la mine de acasã când vrea, mã poate prãpãdi în orice clipã, de ce n-o face? Fiindcã e hoþ. Adicã,
nu e criminal? E vreun înger de-al tãu, luptãtor, pe fazã. Poate el a înlocuit sacii: auzi? Câtãîntunecare, atâta luminã… Mai pune un lemn
pe foc: maiciteºte ºi tu pe feþele celor plini de pericole,
întâlniþi,învaþã-le cântarea, cine e ocrotitorul tãu? Numai unul. Întoarce-te la sursã: de unde
ai plecat? Ridicdin umeri. Vino de pe calea rãtãcitã ºi te spovedeºte în braþele mele, iubeºte-þi gândul bun, lasã deoparte gândul rãu. ªi
toate acestea i se întâmplau când a primit vestea dispariþiei
lui… Atunci toatã murdãria a ieºit afarã.Parcã s-a spart ceva în mine, mai spune:
„am simþit cã nu mai suport atâta luminã”.
Nestricãcioase bunuri
Vine mângâierea, spune. Hrãneºteo dulce nãdejde de temnicer. Scãldat multã
vreme în noroiul unui lac sãrat, plin de neprevãzut, crud, întru statornicie, nespãlat de pãcate,
scârbit de sine însuºi: îºi face în oglindã singur cu degetul la obraz, din când în când,
rânjind cã nu
a fost toatã viaþa decât un scamator, în definitiv, care nu mai este destul de
fierbinte pentrua crea ºi azi vulcani… Adus de spate, cu pensie de rezervist,
plin de cratere uscate, dar ºi de nestricãcioase bunuri
sufleteºti, bâiguie de nebun cã„au fost luaþi de la lucru ºi au fost bãtuþi la tãlpiîn beciurile poliþiei” – preludiu alunei epoci apropiate ºi temute! Pânã sã
ia seama ºisã-ºi astupe singur gura… Ajuns
în perimetrul locurilor de strãdanie ale celui mai strãlucitor punct, „din ceruri”.
se mulþumeºte cu mai puþin
κi face singur farmece cu nouã cãrbuni stinºi, pãstraþi
în cãmarã, pe care-i aruncã în foc, unul câte unul, sã ardã pânã la capãt, venit în
casa pãrinteascã –fiindcã a rãmas fãrã memorie, rar îºi mai aminteºte din ce a fost, în schimb îºi aminteºte de evenimente strãine, care nu
i s-au întâmplatlui dar i se pot întâmpla, presimþite, e un
amestec exploziv, îi face rãu: „cum se împrãºtie întunericul
la lumina focului, aºa sã se împrãºtie întunericul din mintea mea”. Nu se aratã
a fi preocupat decât de el însuºi, ieºit cum e din rând, bate pasul pe loc, se fereºte sã se facã de râs
sau sã se facã remarcat, nu se antreneazã în discuþii obscene, se supravegheazã strict, nu vrea sã se mai cãiascãinutil mai târziu, preferã sã stea deoparte, îºi acordã numai rãgazul dezbaterii sincere cu el însuºi,
când ºi când,atât cât sã se suporte aºa cum e, sã deschidã o supapã, fãrã sã se vãicãreascã.
Nu mai vrea sãse înfrupte din nicio plãcere, sã n-aibãregrete, sã-i parã bine. Nu se mai lasã ispitit,
îºi înfrângeorice poftã, în aºa fel încât sã nu se mai bage singur în seamã ºi sã-ºi extindã
capacitatea de gândire, singura capabilã sã-l mai elibereze. Mâncareaºi dormitul devenind lucrãri ajutãtoare –
la fel sexul sauobligaþiile zilnice, comune. E preocupat nu atât sã înlãture tot ce-i face rãu,
cât sã facã rãul mai suportabil, sã nu depãºeascã mãsura, sã nu-l jigneascã. E drept, când nu mai poate,cârteºte împotriva tuturor, cã s-a înºelat în interpretarea lui, evaluând greºit, sau n-a ºtiut dedesubturile, sau cã s-a sãturat. De fapt,
puþine lucruri îlmai intereseazã cu adevãrat, a renunþat sã se mai lupte cu limitele lui ºi cu toate prostiile,nu mai crede în perfecþiune, nici în sentimente nobile. Trebuie luat totul aºa cum e, relativizat, depãºit de situaþie.
Nu mai are motive sã se sprijine pe ceva anume, a pierdut întrecerile care au contat, acum nu
se mai socoteºte vrednic sã cucereascã bunãvoinþa întregii lumi, se mulþumeºte cu puþin –
ce rost are sã se mai îndrepte? Legile sunt valabile pentru cei ce n-au fost înfrânþi, consideraþi puternici,
activi, care-ºi fac planuri dupã planuri ºi-ºi înfrâng raþiunea, nu sunt victime ale iraþionalului…
El rãmâne al nimãnui, fundamental – un rest: un fir de energie vitalã, acolo, rãtãcitã pe Pãmânt.
Liviu Ioan Stoiciu
2200
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
20 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
1867 - 1871
Iatã ce a notat scribul, atunci când s-a ocupat debiografia generalului Simon: „Al Nouãzeci ºipatrulea a împlinit cincizeci ani, Al Nouãzeci ºi
cincilea treizeci. Amândoi în aceeaºi zi. Pânã nu demult, data aceea fãcea ca toatã familia sã se reuneascãpentru dubla aniversare pe Leopoldsberg. Dupãmoartea soþiei, Simon a preferat scurte întâlniri într-unul dintre separeurile din Zum WeisenRauchfangkehrer sau la Altwienerhof. Dar ultimulasemenea prânz s-a terminat cu o ieºire nervoasã ageneralului ºi tocmai la invitaþia cu ocazia împliniriijubileului sãu, Simon n-a primit nici un rãspuns de laniciun membru al familiei. Aºa cã a sãrbãtorit într-uncerc de generali ºi ofiþeri. Gândindu-se la familia sa, ºi-a spus asemenea tuturor marilor ambiþioºi dezamãgiþi:<Nu m-au meritat!>. Dar când a mai aflat cã, în timpce el primea toasturile pe Ring, fiul sãu cel mai marefusese sãrbãtorit cu fast pe domeniul de peLeopoldsberg, cã pânã ºi Bruno fusese invitat acolo (!),ca ºi rudele din Italia (!!), iar el – tocmai el! – fuseseignorat, i-a scris Celui de Al Nouãzeci ºi cincilea oscrisoare în care n-au existat urãrile tatãlui pentru fiu cu ocazia celei dea treizecia aniversãri, ci reproºuri dintre cele maisevere. Din nou n-a primit nici un rãspuns, în schimba suferit un atac cerebral.”
Cum de s-a ajuns pânã acolo? Preocupat mereu decariera sa, generalul nu ºi-a prea înþeles copiii, elcredea cã îi cunoaºte pe cei pe care ºi-i imagina drepturmaºii sãi. ªi nici copiii nu-ºi prea cunoºteaupãrintele. Relaþiile dintre tatã ºi Raul n-au mai fost demult dintre cele mai bune. ªi cum sã fie dintre celemai bune relaþiile dintre un tatã autoritar ºi un fiu cumultã personalitate ºi mereu predispus spre ripostã?La un moment-dat, odatã cu cãsãtoria lui Raul,raporturile dintre cei doi au pãrut sã se calmeze: AlNouãzeci ºi cincilea a scãpat de cariera militarã ºi,totodatã, prin sinecura de la bancã primitã de la socriisãi ºi-a câºtigat ºi independenþa financiarã, iar tatãl aputut rãsufla uºurat cã mãcar s-a ales cu nepotulmultdorit. Nemaifiind strict dependent de baniipãrintelui sãu, tânãrul ºi-a putut impune nestingheritvoinþa. Însã când s-a mutat la Paris, vechiul francofobSimon a simþit acest lucru drept o sfidare crasã laadresa sa. Întâlnirile dintre cei doi au ajuns din noutot mai rare. Treptat, nici când mai revenea la Vienaspre a-ºi justifica cât de cât salariul de director adjunctal filialei austriece a bãncii, fiul nu mai trecea lareºedinþa generalului de pe Amadeusstrasse. O singurãdatã a fost omnipotentul general în biroul lui Raul,unde cei doi s-au certat de faþã cu mai mulþifuncþionari. Simon nu mai era de mult obiºnuit ca sãfie contrazis, iar Raul nu mai era de mult obiºnuit sã ise spunã ce sã facã. Dupã care cei doi au renunþat sãse mai caute. Dar sã nu-i rãspunzi tatãlui tãu, atuncicând te invitã la jubileul lui a fost semnul rupturiidefinitive. Ba mai mult: sã influenþezi toate rudele sãlipseascã ºi ele a fost prea de tot! (De fapt, AlNouãzeci ºi cincilea n-a influenþat în mod direct penimeni în acel caz. Însã ce sã-i faci dacã cele douã zilede naºtere coincideau? Neamurile trebuiau sã aleagã,dupã ce fiul a refuzat categoric varianta veche, asãrbãtoririi în comun. „Eu nu vreau sã-mi stric ºi acestmoment!” Grea alegere! Sã-i dai cu tifla rudei atât deinfluente era riscant, dar era evident cã aniversareafiului va fi infinit mai plãcutã ºi mai relaxantã decâtevenimentul cazon al generalului. ªi dacã pânã ºiBruno, fratele lui Simon, a ales sã petreacã alãturi denepotul sãu, atunci, fie ce o fi! Rudele au þinut unlung sfat ºi au hotãrât sã meargã pe Leopoldsberg.
„Rudele toate au hotãrât aºa, eu ce era sã fac?” s-aexprimat Al Nouãzeci ºi cincilea.) Ce sã-i rãspundãtatãlui la scrisoarea severã, aproape injurioasã? Cuaceasta s-a terminat totul.
Chiar totul! Pe urmã - dupã mulþi ani… -, când s-aaflat de accidentul cerebral al generalului, unele rudeau alergat sã-ºi arate compasiunea, dar stareabolnavului nu le-a permis sã ajungã pânã la el. Iarcând generalul ºi-a mai revenit, a refuzat sã mai vadã„trãdãtorii”. Care au pierdut un sprijin puternic lanevoie. Nici pe Bruno nu l-a iertat cu totul Simon,dar, totuºi, fratele sãu a fost ultimul cu care mai avea,din când în când, contacte. Pe nepoþii atât de doriþinu i-a mai vãzut niciodatã. Dacã s-a ºi rãzbunat perudele sale este greu de spus, scribul crede cã s-amulþumit doar sã le ignore. Cu toate acestea, când, în1874, banca cuscrului sãu de la Budapesta a datfaliment, omnipotentul general ar fi putut sã intervinã.Dar n-a intervenit. ªi nici n-a rãspuns scrisorilor totmai disperate din Ungaria. ªi insistenþele lui Bruno s-au lovit de un zid. A ajutat Simon sã se producã acelfaliment? Din nou, scribul crede cã doar l-a ignorat.Tot ce avea legãturã cu fiul sãu Raul era pentru el uncapitol încheiat. Chiar ºi dupã ce Raul a murit.
Dupã descinderea ºi ancheta nereuºitã acomisarului principal Druout1, viaþa Celui de AlNouãzeci ºi cincilea s-a schimbat prea puþin. Înschimb, faima i-a crescut cu fiecare zi. ªi nu prineforturi proprii.
Dacã relaþiile lui Raul cu tatãl sãu au îngheþat cutotul, Al Nouãzeci ºi cincilea a pãstrat o legãturãstrânsã cu unchiul Bruno. Într-un fel, acesta a devenitultima liniuþã de unire în familie: frate mai mic algeneralului, cunoscutul medic psihiatru de la Viena afost cel în casa cãruia era îngrijitã mama celor doi,bunica lui Raul; tot el era ºi ultimul din familie încãacceptat de Simon; gazdã ospitalierã, la el trãgeaunumeroasele neamuri din Ungaria ºi din Italia, atuncicând veneau în capitala imperiului. Obiºnuit de copilmai mult sã asculte ºi sã observe, în faþa lui Simonneapucând prea des nici mãcar sã deschidã gura,Bruno ºi-a ales ºi o meserie în care era important sã airãbdare, sã asculþi, sã interpretezi ºi sã încerci sã-l facipe celãlalt sã se împace cu sine ºi cu cei din jur.Bonom ºi mereu înþelegãtor cu toatã lumea, chiaropus caracterului intolerant al fratelui sãu ceva maimare, Bruno a ajuns un specialist solicitat, opersonalitate ºtiinþificã apreciatã ºi un interlocutoragreabil pentru oricine avea privilegiul de a putea stade vorbã cu el, cu un om atât de cãutat. (O vreme, s-ainsinuat cã ºi-ar fi câºtigat poziþia ºi renumele datoritãgeneralului omnipotent ce îi era frate. Cã mulþioameni pretextau nevoia unor consultaþii numaipentru a ajunge cumva la Simon. Cu timpul, însã,prestigiul sãu, adevãratul sãu prestigiu, s-a dezvoltatindependent. Prin 1868, cu o carierã solid consolidatã,cine nu a auzit de celebrul medic ajuns ºi el la vârstade cinzeci de ani?)
Bruno s-a ocupat de suflet. Ca ºi nepotul sãu.Doar cã pe medicul psihiatru l-au interesat sufletelecelor vii, în vreme ce Raul era preocupat de sufletelecare au pãrãsit trupul vremelnic. Ceea ce nu i-aîmpiedicat sã ducã lungi discuþii teoretice. Brunodorea dovezi materiale pentru afirmaþiile nepotuluisãu, iar acesta se încãpãþâna sã spunã cã el, princoncreteþea personajelor aduse din eter, tocmai cãmaterializa spiritul, spre deosebire de terapiileunchiului, care evita tot mai mult medicamentaþia înfavoarea discuþiilor cu pacienþii. Care dintre ei doi, secontraziceau Bruno cu Raul, a rãmas mai ancorat înabstract?
Dupã lungile discuþii teoretice, au ajuns, cu totul
neaºteptat, ºi la o situaþie concretã, la o situaþie ce leera atât de apropiatã atât material, cât ºi spiritual:mama lui Simon ºi a lui Bruno, bunica lui Raul, a fostadusã de la Segrate imediat dupã execuþia soþului ei.Cristina Theodora, nãscutã Carmelli, a avut o singurãfericire în viaþã: pe Al Nouãzeci ºi treilea. ªi n-aîncetat sã-l iubeascã la fel ºi dupã ce l-a pierdut. Pentruea, lumea s-a retras în amintire. Într-o amintire vie, pecare continua s-o trãiascã. Ceea ce o împiedica sã maipoatã comunica ºi cu cei ce au depãºit momentul.Pentru aceia, bãtrâna doamnã nu era decât o biatãfiinþã cu minþile rãtãcite, o „legumã” ce mai continuasã vegeteze în casa fiului ei. Inima ei bãtea în altunivers. Psihiatrul n-a reuºit s-o aducã înapoi în lumearealã ºi poate cã nici nu s-a strãduit prea tare vãzândexpresia fericitã de pe chipul mamei trãind înorizontul ei. S-o aducã înapoi ºi sã-i schimbe aceasatisfacþie cu ce? Faptul cã nici el nu prea mai putearelaþiona cu ea era dureros, însã mai puþin important.Da, dar Raul a reuºit imposibilul: pãrãsind lungilediscuþii abstracte cu unchiul sãu, a invocat spiritulbunicului Pip ºi, prin intermediul Cristinei Theodora,a pretins cã a ajuns sã-i vorbeascã. Iar CristinaTheodora a confirmat ºi ea cã ar fi primit, dupã atâþiaani, rãspunsuri mult aºteptate de la iubitul ei soþ. ªiastfel, prin acesta, Cristina Theodora a ajuns sã seîntreþinã ºi cu Raul. ªi cu Bruno. Servitoarea care oîngrijea de aproape douãzeci de ani nu înceta sã-ºifacã numeroase cruci. Aºa a aflat tot cartierul, toatãViena, toatã lumea de puterile Celui de Al Nouãzeci ºicincilea.
Probabil cã firea lui gata de a respinge oricecompromis l-a ajutat pe fiul generalului Simon sãajungã la asemenea performanþe, comentau cei ce-lcunoºteau personal. (Cãci, odatã cu întâmplarea cubunica, au ieºit la ivealã ºi alte izbânzi la fel denãzdrãvane.) Vestea senzaþionalã a fost preluatã depresa vremii. De presa localã ºi nu numai2. Un ziaritalian a cadrat reportajul despre dialogul CristineiTheodora cu soþul ei într-o rubricã nouã, atunciinventatã: ªTIREA SECOLULUI. Din clipa aceea,lucrurile au avansat rapid ºi Raul a ajuns cu adevãratvedetã internaþionalã.
Lumea nu trebuia sã aleagã. Lumii i s-au pus iarãºila dispoziþie douã realitãþi paralele la fel de trepidante,unde mirosul de praf de puºcã acoperea cerul,asemenea unor nori încruntaþi ºi, în acelaºi timp,lumea se putea ocupa ºi de acel medium extraordinar,apt de a te extrage din viaþa cotidianã tot maiprimejdioasã într-o alta, paralelã, la fel de palpitantã.Lumea nu trebuia sã aleagã: putea trãi în acelaºi timpambele scenarii. Ne aflam în anul 1869 ºi Franþa seafla din nou în faþa unei provocãri. (Franþa s-a aflatîntotdeauna în faþa unei provocãri. Lumea întreagã s-aaflat întotdeauna în faþa unei provocãri.) Împãratul aresimþit drept ofense personale (pe care le-a numit„atacuri nepermise la demnitatea naþionalã”) faptul cãnemþii - iar nemþii! – au izbândit în rãzboiul de ºaptesãptãmâni cu Austria fãrã a rãsplãti neutralitateafrancezã ori felul cum s-a purtat acelaºi Bismarck dejaînainte, prin atmosfera internaþionalã pe care a creat-oîmpotriva tentativei lui Napoleon de a anexa MareleDucat de Luxemburg. (Dincolo, la Viena, generalulSimon, chiar dacã atât de bolnav în timpul rãzboiuluidin 1970, a simþit o imensã satisfacþie la aflarea ºtiriidespre dezastrul francez de la Sedan, o confirmare asentimentelor sale francofobe, una dintre ultimele salemari bucurii. ªi pentru Bismarck, Napoleon III ºirenãscuta tentativã a papalitãþii de a deveni o„monarhie sfântã universalã” se îngemãnau dreptprincipalele ameninþãri împotriva unui mare statgerman. Generalul Simon a simþit cam ceea ce ausimþit toþi nemþii. ªi nu numai ei.)
În Paris nu trecea zi sã nu se întâmple „cevaextraordinar”, ceva extraordinar cu ghilimele sau fãrã.Simplul ritm nemaiîntâlnit în care Haussmannremodela oraºul ocupa mai toata vremea localnicilor.
proza
A patra naraþiunei
Gheorghe Schwartz
2211
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
21TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Pe urmã a venit rãzboiul cu nemþii. Timpul pentruacomodarea cu noua topografie, cu noii vecini, cunoile magazine de unde sã-þi faci cumpãrãturile,precum ºi despãrþirea de vechile obiceiuri zilnicetrebuia împãrþit cu ºtirile de pe front. Doar cã aceia cenu aveau rude foarte apropiate pe câmpurile debãtaie, tot de ceea ce se petrecea în imediataproximitate erau mai interesaþi. Nu în ultimul rând deisprãvile extraordinarului medium. Activ ºi încontinuare. Activ ºi în asemenea vremuri. Activîntotdeauna. Ziarele au scris despre de toate cele ce seîntâmplau. Dar nici Napoleon, nici Bismarck, nici altresponsabil de destinele lumii n-a ajuns la rubricaªTIREA SECOLULUI. Al Nouãzeci ºi cincilea da.
Pe urmã a venit Comuna. Comuna, îndreptându-þipuºca la piept, ameninþându-þi dramatic securitatea.Comuna, da, Comuna n-a mai lãsat loc la alte discuþii.Dar, pânã la cele douã luni ale Comunei, Parisul erapreocupat de el însuºi. Iar isprãvile Celui de AlNouãzeci ºi cincilea au devenit parte integrantã a vieþiicotidiene. El, care putea mijloci întâlniri nu numai cuspiritele unor oarecare soþi, copii sau pãrinþi decedaþi,ci ºi cu mari personalitãþi ale istoriei trecutului atât deglorios, a ajuns sã fie cel mai bun ghid popular pentruce se va întâmpla: pe de o parte, se ºtie cã de susperspectiva este mult mai largã ºi spiritele puteau, încunoºtinþã de cauzã, sã spunã ce vãd pe pãmânt ºi, pede altã parte, sugestiile marilor oameni de stat accesaþise bucurau de un prestigiu suficient pentru a nu puteafi puse la îndoialã. Scribul nu comenteazã dacã Raular fi intermediat în realitate sau nu discuþii punctualecu Iulius Cezar, cu Carol Magnul ori cu Napoleon IBonaparte, aºa cum au relatat pe larg ziarele, dar fapteste cã informaþiile despre acele convorbiri au fost pelarg dezbãtute nu numai în presã, ci ºi în palate ºi încãminele cetãþenilor. Prevãzute spre a fi pe înþelesuloricui, relatãrile mediumului conþineau ºi simboluri cucare lumea a început sã se obiºnuiascã: „copaculscorburos”, „cãlugãrul roºu”, „mãnuºa” etc. Pentru cãunele asemenea revelaþii nu veneau deloc înîntâmpinarea marilor speranþe naþionaliste alepopulaþiei, ele îºi primeau replicile în public ºi Rai ºiiad a fost, desigur, în prima tranºee a contestatarilorcelor mai vehemenþi. Iar faptul cã Al Nouãzeci ºicincilea n-a dat niciun rãspuns, i-a fãcut pe oponenþiisãi, în frunte cu domnul marchiz Juan Olobrado ºi cupreotul doctor Marcel Lavine, sã considere cã Raulchiar era cel ce a rãspândit respectivele ideidemoralizatoare – altfel, le-ar fi renegat. Nu?
Bunul cititor nu trebuie sã se mire ºi nici sã fieindignat cã scribul ia în serios asemenea polemicitrãsnite, mai ales când evenimentele au fost atât degrave. Scribului însuºi i-a fost necesarã o vreme pentrua intra în atmosfera acelui timp ºi a trebuit sã-ºirecunoascã, la început uimit ºi el, cã în foarte multezile, nu ºtirile de pe front au fost cele paginate maievident, ci informaþiile din jurul lui Raul. Presa esteoglinda societãþii, iar societatea era împãrþitã în pro ºicontra celebrului medium. Celebrul medium care n-aparticipat la festinul publicistic, refuzând chiar ºinumeroasele interviuri ce-i erau solicitate3. În schimb,au fost destui sã-i þinã partea în faþa atacurilor luiOlobrado, ale lui Lavine, ale abatelui Luscher – carevedea (pe bunã dreptate) în fostul sãu elev unschismatic de la linia lui Kardec, a cercurilor puterii.Acestea din urmã aveau toate motivele sã se sesizezefaþã de cineva care venea câteodatã cu argumenteîmpotriva liniei oficiale, mai ales cã, pe timp derãzboi, asemenea afirmaþii pot submina avântulpatriotic atât de decisiv în vremuri de crizã. Evoluândîn acte de trãdare naþionalã.
Doctorul Lavine ataca renumitul medium ºi cuargumente erudite: „…cineva sã nu creadã cãanimalele lipsite de raþiune au inteligenþa omului, saudeodatã se pot schimba în animale raþionale, sã nu fiesedus de acea opinie ridicolã ºi dãunãtoare atransmigrãrii sufletelor animalelor în oameni sau a
oamenilor în animale4” a spus Sfântul Augustin. „Aceaopinie ridicolã ºi dãunãtoare!” Ce instanþã mai înaltãvreþi sã vã deschidã mintea?
ªi apropo de Madame d’Ammier: Al Nouãzeci ºicincilea a trãit în liniºte o „cãsnicie modernã”, iar soþiasa s-a adaptat nesperat de bine la aceastã situaþie.Chiar dacã amândoi nu s-au ferit de relaþiiextraconjugale, întrucât n-au existat certurimatrimoniale, cei doi soþi au ajuns sã fie mult maiapropiaþi decât ar fi putut spera în momentul nunþii.Pe de altã parte, ºef spiritual al unei grupãri selectivede persoane surescitate, Raul era perceput ca un fel dezeitate printre adepþii sãi. Aºa cã femeile din <LeGroup> simþeau ca pe un privilegiu sublim dacãreuºeau sã intre cu Cel de Al Nouãzeci ºi cincilea ºi înintimitate fizicã. Printre admiratoarele necondiþionateale Celui de Al Nouãzeci ºi cincilea, se numãra ºi aceaMadame d’Ammier. Zveltã, blondã, cu trãsãturiîngereºti, Madame d’Ammier n-a reuºit sã fie socotitãuna dintre femeile foarte dorite datoritã moduluineglijent, chiar ºleampãt, în care se prezenta în public.Cãsãtoritã de tânãrã cu un foarte bogat negustor decherestea, dupã puþinã vreme a simþit cã nu are nimicîn comun cu soþul ei, un om cu fire pragmaticã,„deloc interesatã de problemele spiritului”, dupã cumcu gesturi dramatice i se plângea nevasta oricui avearãbdare s-o asculte. Madame d’Ammier fãcea partedintre fiinþele care au tot timpul impresia cã trãiesc peo scenã unde tocmai se joacã o tragedie anticã. Însã,în vreme ce majoritatea fiinþelor aflate în aceastãcategorie se pregãtesc de zor pentru rolul asumat,Madame d’Ammier pãrea sã nu se fi uitat în viaþa eiîntr-o oglindã. Pe Raul, care nu ducea deloc lipsã deoferte amoroase, relaþia cu prea voluntara îndrãgostitãa început repede sã-l oboseascã. Juliete – cum altfel arfi putut s-o cheme pe o asemenea femeie? – i se pãreaatrãgãtoare doar privind-o epuizatã ºi în sfârºit liniºtitãdormind alãturi de el. Doar atunci chipul angelic îºietala adevãrata strãlucire.
Într-o zi, o altã femeie l-a întrebat pe Al Nouãzeciºi cincilea dacã nu poate sã-i aducã soþul înapoi maimult decât doar cu vocea. Doamna respectivã eravãduva neconsolatã a unui ofiþer cãzut într-o bãtãliedin Africa, în luptele împotriva rezistenþei conduse deexotica Lalla Fatma N’Soumer, o altã celebritate aepocii,
- Cum adicã „mai mult decât cu vocea”?- Mi-e dor… mi-e îngrozitor de dor de trupul lui…
ºi de trupul lui. (Pudoarea odatã învãþatã nu se uitãatât de uºor, deºi în cadrul „Grupului” ea era socotitãchiar contraproductivã…)
- Noi tocmai asta facem, a încercat Al Nouãzeci ºicincilea sã-i aducã aminte, noi tocmai cu spiritul liber,cel despãrþit de trup, intrãm în contact. Cu spirituleliberat de închisoarea corpului.
Dar femeia nu renunþã atât de uºor ºi insistã: încadrul ºedinþelor de spiritism îºi dezmierda tot maimult soþul cu cuvintele doar de ei cunoscute. Dinamintirile lor intime. Amintiri ce reveneau tot maiconcrete, iar ea era mereu mai stãruitoare, pe mãsurãce Raul îi facilita contacte mai dese. La început, s-aexteriorizat doar verbal, pe urmã, însã, i s-a exprimatºi corpul - tremura puternic, buzele îi sãrutau tot maifrenetic aerul, sânii îi palpitau în cãutarea de ce sã sefrece. Pânã ce a venit ºi momentul când ºi-a smulshainele de pe ea. Nu numai mediumul era atunci întransã, ea îl urma. La început, când îºi revenea, roºeatoatã, se scuza fâstâcitã ºi fugea în odaia alãturatãpentru a se îmbrãca. Dar, treptat, jena a pãrãsit-o totmai mult ºi a ajuns pânã la a se despuia toatã ºi arealiza miºcãrile împreunãrii. Când a intrat pentruprima oarã în orgasm, cei de faþã au aplaudatîndelung. Asta, într-o noapte. Pe urmã, ºi în alta.Când, la insistenþele ei tot mai obositoare, Raul îichema din nou ºi din nou soþul, ceilalþi din jurulmesei au reacþionat diferit: unii (unele) se excitau deasemenea, se masturbau ºi gemeau de plãcere, alþii(câteva) au considerat cã scena s-a repetat îndeajuns.
- Femeia aceasta este o creºtinã practicantã, nulipseºte la bisericã de la slujbã, are un renume nepãtat
în comunitatea ei, i-a relatat Raul unchiului Bruno, înultima sa vizitã la Viena.
- Un caz tipic de isterie, a dat diagnosticulrenumitul psihiatru.
- Dar nu ºi în viaþa civilã, s-a încãpãþânat AlNouãzeci ºi cincilea.
- Mai intrã ºi alte persoane în transã alãturi detine?
- Unii se excitã ºi ei. Asta mi-au povestit ceilalþi,cei cãrora scena le-a devenit penibilã. Nu, ceilalþi vinîn contact cu spiritele pãstrându-ºi luciditatea.
- Ei, nu chiar luciditatea.- Dar ei pot povesti mai târziu tot prin ceea ce au
trecut.- ªi isterica? - Ea spune cã nu se poate abþine în momentele
acelea.- Un caz tipic de isterie, a repetat renumitul
psihiatru. Bruno a publicat cazul într-una dintre revistele de
specialitate, desigur pãstrând secretul profesional înlegãturã cu identitatea persoanei în cauzã. Darsubiectul a pãtruns ºi în presa de scandal: ªTIREASECOLULUI – SEX CU UN SPIRIT, au titrat ziarele culitere de o ºchioapã. ªi nici mãcar rãzboiul tot maicrunt n-a reuºit sã bruieze faima lui Raul, ajunsã laapogeu. (În Rai ºi iad, Lavine a dezminþit cã femeiaaceea ar fi fost o creºtinã practicantã, aºa cum s-aafirmat pânã atunci, anunþând cã, de fapt, nu eravorba decât de o evreicã.)
NNoottee::
1 A fostului comisar principal Druout…2 Scribul a gãsit referiri chiar ºi în presa de peste
ocean la „Cazul Cristina Theodora B., soþia celebruluierou din Lombardia executat de imperiali în 1849,mama nu mai puþin celebrului general austriac SimonB. ºi a de asemenea la fel de celebrului psihiatru vienezBruno B., bunica extraordinarului medium Raul B., fiulgeneralului”. ªi nu simple ºtiri de pagina a opta, ci arti-cole, unele chiar pe prima paginã a marilor publicaþii.Dar cel mai mare succes l-a avut Al Nouãzeci ºi cin-cilea în Rusia: se spunea cã soþia þarului Nicolae, Mariade Hessa, sositã la Heiligenberg la fratele ei Alexandru– dupã moartea fiului ei mai mare -, abia aºtepta noiepisoade din presã despre reuºitele nemaiîntâlnite aleCelui de Al Nouãzeci ºi cincilea, dar cã primea celemai multe reviste ºi ziare prin via Petersburg, undepublicaþiile tipãreau ºi propriile lor comentarii ample.
3 Unde ºi cum de se ascundea tânãrul atât de volun-tar, gata de copil sã-ºi susþinã sus ºi tare pãrerile? Unuldintre locotenenþii sãi, o doamnã d’Ammier, a rãspunsunui atac dintr-un ziar cã Marele Medium nu mai estedispus sã-ºi cheltuiascã energia cu polemici cu contem-poranii, el cel obiºnuit sã fie în contact cu cele mainobile spirite ale istoriei. Scribul nu este foarte mulþu-mit de aceastã explicaþie. Mai degrabã, Raul a ajuns sãse fereascã de popularitate pentru cã aceasta a devenitîntr-adevãr supãrãtoare. Parisul era obsedat de spiritiºti,cataleptici ori somnambuli, iar Al Nouãzeci ºi cincilea adevenit un monstru sacru. În conºtiinþa sa era încãtreazã pãþania domniºoarei Maria von Mörl din Tirolulde Sud, care, dupã ce a intrat în repetate rânduri înextaz pe la vârsta de douãzeci de ani, ocazii cu care i-au apãrut Stigmatele Imitatio Christi, a trebuit, vuiapresa, sã suporte în doar mai puþin de douã lunivizitele a 40.000 de curioºi! Prea marea popularitatepoate extenua chiar ºi o vanitate atât de exacerbatã caaceea a lui Raul.
4 Sfântul Augustin, Despre Genezã în sens literal,traducere Pr(eot). prof. dr. Iulian Popescu, EdituraMinerva, 2008, p. 401.
i Fragment din romanul AGNUS DEI, ultimulroman din ciclul CELOR O SUTÃ, în curs de apariþiela editura Curtea Veche.
Stupefiantã pentru exilat este nu doarinterdicþia de a vorbi despre experienþaexilului, ci postura umilitoare în care este
pus de propria familie, discreditarea sa, pentrufaptul de a fi renunþat la un job pentru a cãutaun altul mai bun. Ceea ce în America e un lucrunormal, în România postcomunistã echivaleazã cua fi dat afarã, cu pierderea slujbei. E imposibil deimaginat de cãtre mãtuºã, care îl compãtimeºte penedrept, mobilitatea socialã, negocierea unuisalariu mai bun, aspect de viaþã tipic american: „– Te-au dat afarã, mamã? întrebã cu milã unadintre mãtuºi. – Am plecat eu, rãspunse, darprivirea mãtuºii, cãzutã cu totul, îi spunea cã nu-lcredea.“1 Exilatului întors în patrie i se acordãdoar dreptul de ascultãtor pasiv al suferinþei celordin þarã, singurii în mãsurã sã mãrturiseascãdespre suferinþã, pentru cã ei au trãit-o, nu celplecat, perceput ca trãdãtor. O dublã trãdare, pede o parte, pentru cã s-a rupt de familie ºi despaþiul natal, de valorile sale, preferând o viaþãliberã, pe de altã parte, pentru cã a atras pericolulasupra familiei, pusã sub lupa Securitãþii ºiinvestigatã pentru complicitate. Familia a uitat cãacela care a ales exilul a trãit ºi el în comunism,iar plecarea sa e motivatã de refuzul de a acceptala infinit alternativa captivului în sistemultotalitar, cu toate consecinþele ce decurg dinruptura de matricea identitarã, nu doar moarteasimbolicã, ci chiar moartea realã.
Nu doar familia, ci ºi prietenii adoptã aceeaºiatitudine de refuz, tranferând un sentiment deculpã asupra celui plecat ºi întors. Ana-Maria,prietena din tinereþe a lui Ion, reacþioneazã la felca familia sa. Þine cu orice preþ sã-i transmitã luiIon starea generalã de captivitate ºi mizerie încare au trãit toþi în comunism, avertizându-l deprelungirea stãrii de fapt ºi în postcomunism, camartor al evenimentelor netrãite de Ion: „Ion ourmãrea vorbind. Nu voia sã o întrerupã. Auzise,chiar acolo departe, de toate acestea, dar acum ise spuneau lucruri de cineva care le trãise, trecuseprin situaþiile acestea. Ana-Maria cãzuse parcã întransã. Simþise cã Ion o ascultã cu interes ºi ea îºiîndeplinea o datorie în a-i comunica, în a-itransmite ceva ce îi lipsea.“2 Ion realizeazãimposibilitatea românilor de a-ºi asuma libertateaºi democraþia recâºtigate, pentru cã nu au termende comparaþie, blocaþi psihic de exerciþiulîndelung al servituþii, incapacitatea de a sedebarasa de vechea mentalitate, pericolulneocomunismului, din ignoranþã ºi din inerþie,deziluzia dupã entuziasmul general din decembrie1989. Schimbãrile survenite amplificã sentimentulde haotic ºi de degradare moralã, sub aparenþeleînºelãtoare ale economiei liberale, redusã la uncomerþ individual liber, improvizat, stradal, într-olume în tranziþie spre capitalismul occidental.Privirea lucidã a lui Ion, descins din lumeademocraticã occidentalã, înregistreazã surprinsmodificãrile survenite în absenþa sa, cu conºtiinþadiferenþei de mentalitate dintre Vestul care nu acunoscut comunismul ºi Estul deformat deideologic.
Întoarcerea din exil amplificã sentimentul deînstrãinare a exilatului în primul rând prinimposibilitatea de a comunica cu familia: „Unlucru era evident: el ºi ai lui nu mai emiteau pe
aceeaºi undã. Într-un fel îl durea: era vorba depropria lui familie ºi nu de niºte strãini.“3
Comunicarea e unilateralã, doar dinspre ceirãmaºi acasã, fapt identificabil în literaturaexilului, nu doar în romanele scriitorilor românidin exil, ci a tuturor scriitorilor exilaþi din Estultotalitar în Occidentul liber ºi democratic. Înromanul sãu Ignoranþa, exilatul ceh MilanKundera surprinde aceleaºi simptome aleîntoarcerii, acelaºi sentiment de înstrãinare ºi derefuz din partea familiei ºi prietenilor de a ascultaconfesiunea exilatului sãu Josef, care trãieºte maiacut înstrãinarea în momentul confruntãrii cufamilia. Realizeazã cã este perceput ca un intrusîn propria familie, exclus din memoria celorrãmaºi, din succesiune, în absenþa pãrinþilordecedaþi. Clipa revederii devine clipa descopeririiunui adevãr amar: absenþa ºi timpul înseamnãuitare, iar întoarcerea celui plecat o perturbareindezirabilã pentru toþi, disconfortul creat dereapariþia unei stafii, astfel este resimþitã revenireasa. Nici mãcar întoarcerea din exil nu-i mai dãdreptul lui Josef de a revendica obiecte personale,intime, propriile sale amintiri, fiindcã înþelege înmomentul revederii prãpastia care îl separã de ceirãmaºi în þarã. Fratele sãu este oglinda în care îºicontemplã noul chip, trãdãtorul, vinovatul. Odublã vinovãþie planeazã asupra celui întors:separarea de familie prin plecare ºi eºecul social alfratelui, eºec transferat asupra celui plecat ºimotivat drept consecinþã a plecãrii, nu caincapacitate de realizare personalã.
Exilatul ceh, la fel ca orice exilat, percepe elînsuºi propria sa alteritate, discrepanþa între feþelepropriei identitãþi: tânãrul de odinioarã, arogant ºicinic în relaþiile sentimentale, revoltatul împotrivaatitudinii generale de supunere ºi umilire a cehilorde cãtre puterea sovieticã care a invadatCehoslovacia în 1968, nonconformistul care seopune familiei refuzând o carierã de prestigiupentru una inferioarã din revoltã ºi orgoliu rãnit,trãdãtorul care îºi pãrãseºte þara pentru a trãi înexil, feþe pe care le reneagã pentru cã nu maicorespund identitãþii sale de adult format în exil.Acelaºi sentiment de înstrãinare de familie,prietene, chiar de limba maternã îl trãieºte ºiIrena la întoarcerea temporarã în Praga natalã. Seizbeºte de acelaºi refuz din partea prietenelor dea-i permite sã mãrturiseascã despre anii de exil, deaceeaºi privire acuzatoare. Trãdãtor este oricine apãrãsit þara în comunism, deci ºi Irena, de aceeatentativa de apropiere eºueazã, în ciudaeforturilor acesteia, iar reîntoarcerea în Franþa einevitabilã.
Confruntarea afectivã cu femeia iubitã întinereþe amplificã înstrãinarea lui Ion. Iubireapentru Ana-Maria, rãmasã în subconºtientul sãuca neîmplinire, îl proiecteazã în trecut, generânddorinþa de a o revedea. Întâlnirea ºi eºeculacesteia sunt urmate de un vis care îl elibereazãde obsesia iubirii de odinioarã pentru Ana-Maria.În vis îi apar mai multe drumuri, mai multepraguri de trecut, existenþial ºi afectiv. Drumulsãu prin râpã, trecerea pe celãlalt mal, urcuºulspre creste, voinþa de a accede în vârf,sentimentul de a fi atins vârful sunt ale exilului,care i-a oferit o cale, reuºita ºi integrarea. Aldoilea drum, cel erotic, o neîmplinire în plan real,refulatã în subconºtient, se proiecteazã în vis caaºteptare ºi se împlineºte doar oniric prinregãsirea celor doi tineri de odinioarã ce îºi trãiescpasiunea pentru o clipã, înainte de a se despãrþidefinitiv. Timpul afectiv din trecut nu mai poatefi recuperat în plan real. Îi separã experienþelematuritãþii ºi mentalitatea, în ciuda unui regret alneîmplinirii. Scena realã a întâlnirii înseamnãconºtientizarea distanþei, înstrãinãrii, imposibileiîntoarceri în timpul de odinioarã. Cei care serevãd dupã 17 ani sunt adulþi, separaþi nu doarafectiv, ci ºi mental pentru totdeauna.Îmbrãþiºarea realã a Anei-Maria blocheazã gestulspontan al apropierii dorite: „Îl îmbrãþiºãzgomotos, sãrutându-l ºi repetând în neºtire,IIoane, Ioane....El se lãsã copleºit de manifestareaei, nu avea nici un motiv sã se îndoiascã cã erauna sincerã, dar îi venea foarte greu sãreciprocheze (sic!), sã-i rãspundã la fel decãlduros. Distanþa geograficã de pânã atuncirãmãsese parcã încremenitã între ei“ (subl. aut. –n.n.).4
NNoottee::1 Gabriel Pleºea, Imposibila întoarcere, în
Trilogia exilului, Editura Saeculum, Bucureºti,2002
2 Ibidem, pp. 308-309.3 Ibidem, p. 338.4 Ibidem, p. 301.
2222
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
22 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
eseu
Sonia Elvireanu
Paradoxul nativului strãin înpropria þarã (II)
Gheza Vida Þaran (1957)
2233
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
23TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Zilele trecute, pãºind prin faþa TeatruluiNaþional s-a întâmplat cã calc pe resturileunei explozii de fericire (bãnuiesc). De
obicei grãbesc pasul de câte ori se întâmplã sã trecprin acea parte a centrului, în care spaþiul e maidegrabã mimat, scãpat din greºealã ”pe jos”, ºiucis nu atât de sabia eroului încastrat între douãclãdiri teatrale strãjuite de ienicerii copaciîmpodobiþi, cât de monumentalele tulnice, care, înlogica operei de artã, potenþeazã impotenþatrecutelor strigãte de vitejie. Resturile pe carecãlcam, cu o deja extenuatã agresivitate nostalgicãerau niºte steluþe ºi cerculeþe din staniol careaveau exact consitenþa ºi mãrimea celor pe caretovarãºa educatoare ni le punea în carneþel lagrãdiniþã. Erau galbene... sub demnitatea celorroºii, care, dacã bine îmi aduc aminte, erau celemai valoroase. Îmi trecuse prin minte chiar sã iaude pe jos câteva dintre aceste simbolice medaliicare, dupã 30 de ani, au devenit niºte respectabilepetit objet a ºi îmi aruncau ocheade enigmatice,aproape seducãtoare. Câteva secunde de flirtsuperficial cu propriul trecut, cu fetiþa care ridicamâna pentru a pune sub ochii mai marilorcarneþelul cu steluþe. Am devenit mai marele meu?Probabil cã nu. I-aº smulge fetiþei din mânãcarneþelul ºi l-aº face nevãzut. Aº comite probabilo crimã, deposedând-o de instinctul de conservare,de deprinderea cu mascarada autoconfirmãrii prinºtampilele de staniol care lubrifiazã trecerea spreeul impersonal, mai nou adevãrata celulã asocietãþii... sau, mai degrabã, mai nou, adevãratatom invizibil, limitã a analizei.
În acest atom indivizibil, unii identificã”individul de masã”, alþii ”clona” ºi ”metastaza”.El pare desprins dintr-un film SF, categoria B, încare omul de ºtiinþã nebun îºi scapã experimentelede sub control. Numai cã în loculexperimentatorului nebun stã istoria, mânainvizibilã ºi, mai la modã, constructul social.Mutaþia ontologicã îºi pierde din romantism ºidevine un soi de combinatoricã de aspectecontradictorii: pe de o parte acest atom invizibil epregãtit printr-o anevoiasã ”construcþie socialã arealitãþii” sã-i acorde o oarecare demnitate tocmaisocietãþii care-l vede ca interºanjabil. Ea este unmonstru fascinant, un soi de maºinãrie futuristã(muºchi ºi oþel) care nu se sperie de defectelepieselor de schimb. Mãreþia ºi atrocitatea ei stã întocmai necesitatea acestei indiferenþe, care-i asigurão bunã funcþionare. Principiul eficienþei seinstaleazã la ambele extreme. Spre exemplu, neliniºteºte gândul cã ºtiinþele sunt un calup decunoºtinþe ce pot fi depozitate în indivizi în modmai mult sau mai puþin vocaþional (teorema luiPitagora e aceeaºi, indiferent de cine ar preda-o).Pe de altã parte ne neliniºteºte sã aflãm cãobligatoria nostrã vitalitate poate fi folositã dupãclasica formulã angajator-angajat ”dacã nu-þiconvine, îl luãm pe urmãtorul la rând. Coada elungã”. Ca o struþo-cãmilã, individul de masã,invizibil dar totuºi existent, simte încã nevoia de a-ºi mai asigura o vagã stimã de sine. Am discutatcu altã ocazie despre ciudata relaþie dintre„recunoaºterea de conformitate” ºi „recunoaºtereade distincþie” în societatea de consum, despre felulîn care, succesul le subsumeazã una alteia sauchiar le face de nedistins. Aº remarca în plus, cãstima de sine care era produsul unei construiri aindividualitãþii sub privirea celuilalt, fie el perceput
ca autoritate, fie ca brutalã lume a lui ”se”, estetot mai mult sufocatã de noua pancartã a”încrederii în sine”, un postulat al excelenþei apriori (”fiecare e special”, ”you are born this way”,”you are beautiful no matter what they say”)menitã sã justifice în cel mai naiv mod posibil atâtsuccesul, cât ºi eºecul, dar mai ales, menitã sãuzurpe un mit iluminist (al câtelea?), cel almeritocraþiei. Ce poate justifica în lumeaparadisiacã a egalitãþii eºecul? Ce altceva decât oslabã încredere în sine, un soi de neurastenieînchipuitã. Forþa e în tine, fie cã vrei, fie cã nu.Eºti condamnat la o vitalitate pe care trebuie sã oscoþi la luminã prin exersate mantre deconformare.
Urmând analizele unor gânditori precumBaudrillard, Sloterdijk, dar ºi alþii, putem spune cãrezolvarea contradicþiei dintre nevoia de egalitateºi nevoia de producere de diferenþe s-a realizatprin trecerea de la politic la culturãi (înþeleºi înterminologia specificã acestor autori). Valoarea nu s-ar mai putea coaliza într-un soi de ”antiputere”.ªi totuºi, lupta pentru putere existã. Ea se dã la felde abitir, chiar dacã regele e gol. Ancestrala invidieºi dorinþa de onoruri se manifestã ºi în lumeapost-politicã a individului de masã. Chiar dacã,dupã spusele lui Sloterdijk ”posibilitatea de a serevãrsa din rutina practicã într-o încordarerevoluþionarã se îndepãrteazã tot mai mult”, luptacontinuã. Ca într-un ”agregat în stare gazoasã”,particulele ”oscileazã fiecare pentru sine înpropriul spaþiu corespunzãtor încãrcãrii proprii cuputerea dorinþei ºi cu negativitate pre-politicã,rãmânând fiecare pentru sine în faþa emiþãtoruluide programe, dedicându-se constant ºi repetatîncercãrii singuratice de a deveni superiori culturalsau de a se amuza”ii. Jocul acesta comic – i-arspune Hegel – al dialecticii între sclav ºi sclav (a sevedea extraordinara analizã a lui Siegfried Kracauerîn Salariaþii, editura Tact), se terminã prin alegereaunui stãpân ”cultural ºi valoros”. În perioadele demascarade electorale ºi post-electorale, comedialuptei pentru putere în absenþa politicii devinevizibilã. Procesul de organizare în neo-triburi înfuncþie de un interes oarecare (meschinãtateaideologicã a particularului niciodatã depãºitã)continuã mai abitir în perioada post-electoralã.Scandalul numirilor abuzive este, cel puþin la noiîn þarã (spre exemplul ICR), prima consecinþã (detip cauzã-efect) a oricãrei noi alegeri de ”stãpân”.Cu cât ”stãpânii” sunt mai ”valoroºi ºi maiculturali” cu atât mai elaborat va fi showuldemonstrativ al mãreþiei. În mod, din nou, comic”stãpânii” din lumea postpoliticã sunt niºte”aristocraþi”, care în mod paradoxal, trebuie sã-ºijoace pe scenã burghezia pentru a-ºi demonstra”aristocraþia”. Sunt ”aristocraþi” în sensul în careapartenenþa la un neo-trib le asigurã o supremaþieprin ”naºtere” (sunt de-a lui cutare), dar în acelaºitimp, ”cultura ºi valoarea” trebuie demonstrateprin pârghiile burgheze ale meritocraþiei. Întermeni sociologici, ”stãpânul” suferã pânã laschizofrenie de biasul de auto-complezenþã(nereuºita e atribuitã factorilor exteriori, iar reuºitacelor interni, de tipul talentului, inteligenþei,spiritului antreprenorial etc.). Re-feudalizarealumii, de care atâþia gânditori contemporani setem, este consecinþa directã a organizãrii saudifuzãrii puterii post-politice prin canaleleenergiilor pre-politice. Nemaifiind produsã prin
ierarhie ºi alegere, puterea, cel mai adesea revine laa se distribui prin vechi ºi animalice forme.Individul de masã, produsul experimentatoruluinebun, este la un capãt receptor ºi susþinãtor altehnologiei, iar la celãlalt este reprezentant alspeciei. Societatea devine un soi de coteþ pentruniºte gãini electronice. Todorov relua acestargument, pentru a-l contesta în numele unei dejaînchipuite umanitãþi: ”un studiu deja vechi explicãfelul în care se organizeazã viaþa socialã într-un coteþ de gãini: la început este conflict, apoisubordonare. Ar trebui oare sã tragem concluzia cãsocietatea umanã nu este decât un imens coteþ degãini? Nu, cã tocmai aceastã luptã se desfãºoarãfãrã nici o cerere de recunoaºtere: este o purãdemonstraþie de forþã. ªi, în plus, viaþa unui coteþde gãini nu se reduce la atât: la animale, ca ºi laoameni, relaþia socialã primarã nu e conflictul, cifiliaþia”iii. Filiaþie ºi demonstraþie de forþã! Deparcã stã înscris în destinul genetic al specieischimbul post-politic de mãºti între aristocrat ºiburghez. Cererea de recunoaºtere, invidia, dorinþade onoruri ºi acumularea de steluþe de staniol n-afost niciodatã mai aprigã. Este cerinþa individuluide masã, a individului de specie (dacã ne putempermite acest barbarism logic), care îºi joacã carteaputerii ca vitalism care înlãturã conºtiinþa.Valoarea de coteþ bântuie deja demult Europa. Pebunã dreptate, doar ”singularitãþile” ar mai puteasãpa tranºee în coteþ. Dar ele sunt, la rândul lorniºte multaþii genetice neprevãzute. Tranºeul lornu e un loc al luptei, ci unul al supravieþuirii.Tranºeul e o casã. Casa celor deveniþi ºobolani înglobalul coteþ. Marele maestru ºi ”artist” care autilizat la maxim potenþa valorii de coteþ a fostHitler, cel ce ”pãrea sã-i aducã pe ai sãi înapoi, întimpul în care þipetele mai aveau succes”iv. Acumþipetele sunt camuflate prin autoreglarea ºiautolimitãrile impuse de un consum eficient ºiglobalizat. Valoarea de coteþ se anunþã prin planuride marketing, ºi prin eterna creºtere (niciodatã nui-am înþeles pe cei care râdeau pe seama producþieila hectar comuniste, dar recunosc: creºtereacapitalistã este magicã, este un adevãrat vrejfermecat de fasole care ne transportã în alte lumi,ale unui colaps indefinit tãrãgãnat, atât detãrãgãnat încât unora le pare un succes). Eugeniaînsãºi este apanajul planului de marketing.
Valoarea de coteþ este, poate, ultima formã devaloare. Ea se va perpetua în eternitate trãind înparadoxul omnipotenþei ”divine”. Se pare cã, însfârºit, gãinile au reuºit sã construiascã o piatrãatât de mare încît nici ele sã nu o mai poatãridica.
i ” O estetizare nu este ceva real, ci înseamnãdimpotrivã, cã lucrurile devin valoare, capãtã valoare înloc sã fie un joc de forme opuse care este neinteligibil ºicãruia nu-I putem atribui un sens ultim (…). Într-oestetizare generalizatã, formele se extenueazã ºi devinvaloare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt cevanegociabil la nesfârºit ºi fiecare dintre noi îºi poate gãsiîn ele profilul sãu, dar ne aflãm în ordinea valorii ºi aechivalenþei, în deprecierea totalã a tuturorsingularitãþilor”, Jean Baudrillard, Jean Nouvel, Obiectelesingulare. Arhitecturã ºi filosofie, editura Paideia, 2005,p. 27.
ii Peter Sloterdijk, Dispreþuirea maselor, Idea Design& Print, 2002, p. 17.
iii Tzvetan Todorov, Viaþa comunã. Eseu deantropologie generalã, editura Humanitas, 2009, p. 44.
cândva de Robert Klein : „ estetica prioritãþiidevanseazã estetica perfecþiunii, iar valoareapoziþiei istorice pe aceea a absolutului valoriiartistice.” (1) „Fenomenul este însoþit înperspectivã comercialã, de întâietateaoperaþiunilor speculative, pe termen scurt, propriireînnoirilor permanente ale miºcãrilor artistice. Însfârºit, rãzboiului avangardelor din anii 1960-1970 i-a urmat o multiplicare a curentelor care aupus în cauzã vechea înþelegere a succesiuniloristorice; situaþie consideratã de Raymond Moulincaracteristicã anilor acestui deceniu. Între toate,postmodernismul s-a dovedit ideologia artisticãcea mai adecvatã noilor tendinþe prin care„întoarcerea înapoi se substituie fugii înainte”.Revalorizarea manierelor ºi a mijloacelortradiþionale cu ajutorul sistemului instituþional depromovare a avangardei (atât cât îºi mai poate
permite sã susþinã societatea post-industrialã) aaccentuat confuzia dintre etichete ºi a fluidificatfrontierele dintre grupuri. Investigaþia sociologicãa devenit, astfel, ºi un indinspensabil auxiliar alcercetãrii estetice. (2)
Facem astfel o primã constatare cã estimareaprodusului artistic ar trebui sã þinã cont dedistincþia între „operele clasice” („clasate” înpatrimoniul artistic istoric) ºi operele actuale,contemporane, reproducându-se astfel opoziþiaistoricã dintre „clasic” ºi „modern”, prin care seexprimã „miza” de succes, notorietate legitimã îninteriorul universului artistic ºi prin care„modernitatea” nu semnificã altceva decât altãmodalitate de a te situa contemporan cu tradiþia.În a doua jumãtate a secolului al XX-leaestimarea valorii ºi a rangului artiºtilor plastici aavut la bazã un mod de evaluare mãsurabil princifre ºi aliniere statisticã, contrar practicilorobiºnuite folosite de agenþii câmpului artistic(artiºti, conservatori, istorici ºi critici de artã,
galeriºti, negustori). Dar, aceasta era singuramodalitate de a produce argumente elocvente,departajând poziþiile artiºtilor pe baza unorclasamente ºi „indici de valoare” având ocalificare extra-esteticã: aici intrau „onorurile”sociale ºi recompensele materiale, palmaresurile -adevãrate „motoare” ale succesului începând dinsecolul al XIX-lea - medaliile de aur ºi ordineleculturale, iar, mai recent, „listele de celebritãþi”(Bestsellers list) care, toate, contribuiau laedificarea unei aparenþe raþionale, perfectcredibile, justificând „cota” artiºtilor recunoscuþi,dar ºi influenþând brutal ascensiunile ºideclinurile acestora. Ca ºi în sport sau în politicã,„recordurile” rezultate din munca juriilor,„sondajele” de publicitate, votul ºi, în ultimainstanþã, preferinþa „electoralã”, au fost tot atâteamijloace de a înfluenþa poziþiile artistice aflateîntr-o acutã încleºtare concurenþialã.
Complexitatea acestui „rodaj” social, „uzajul”cultural monden ºi, nu arareori, „carisma”, aufost atributele care au însoþit personalitateaartisticã. Nu este mai puþin adevãrat cãmajoritatea artiºtilor „liberi” continuã sã leconfere acestor atribute un credit absolut,considerând cã efortul lor singular esteautosuficient pentru a-i plasa într-o situaþie de„vizibilitate” socialã ºi de apreciere favorabile.Încrederea absolutã, mesianicã, în arta lor, ca ºitemerile justificate în caz de insucces îi plaseazãpe mulþi dintre ei în ipostaza ireductibilã a
Anotimp al întoarcerii acasã a celor plecaþi pemare, iarna este asociatã deseori în viaþavikingilor cu adunarea roadelor dupã un an
de muncã ºi decizii înþelepte. Chiar ºi micilerãzboaie între clanurile locale sau judecãþile cu mariºanse de-a se încheia cu încãierãri erau amânatepânã la venirea primãverii, iar multe dintrecapitolele marilor saga ale regilor nordici se încheiecu „ºi-au plecat sã ierneze la casele lor”. În poemul„Havamal”, la care ne-am referit de mai multe oripentru a descrie momente din viaþa obiºnuitã avikingilor, scaldul anonim îl celebreazã pe cel carese pregãteºte din vreme pentru o iarnã lungã:„Omul înþelept ºtie câþi mesteceni trebuie sã taie/ºicâtã coajã de copac trebuie sã adune/Ca sã aibãdestul lemn sã se încãlzeascã/În frigul nemilos aliernii”. Aceastã preocupare era atât de importantãîncât se sedimenteazã în limba nordicã veche subforma de sumar-vidra, adicã lemn din varã, princare vikingii se referã la proviziile de lemn adunatepe timpul verii.
În societatea vikingã medievalã sfârºitul toamneiera marcat de douã ritualuri de sacrificiu: cel dintâi,alfablot, dedicat elfilor, se desfãºura în casafiecãruia ºi era condus de stãpâna casei, spre deose-bire de disablot, un ritual de sacrificiu care sedesfãºura în spaþiul public ºi era dedicat unei zeitãþifeminine, Disa, asociatã cu destinul. Dupã introduc-erea creºtinismului în Scandinavia, poezia scaldicãasociazã iarna cu somnul pãgân din care se trezeºtetot cel înviat dupã acordarea botezului. Fãrã sãrenunþe la cele mai cunoscute metafore kenningprin care se referã la iarnã ca „ucigaºã a ºerpilor”sau „tristeþe a peºtilor fiordului”, scalzii creºtini ovor numi „noapte a urºilor” nu doar ca timp alhibernãrii al acestor animale fabuloase, ci ca somn,
noapte a luptãtorilor berserk1, „rãzboinicii înblãnuri de urs” care iarna se retrãgeau în pusti-etatea lãcaºurilor lor. Numeroase mãrturii dinvechile saga vorbesc despre puterile supranaturaleale berserkerilor de-a lupta sub forma unui urs,asumându-ºi calitãþile acestui animal feroce, luându-i nu de puþine ori înfãþiºarea. „Saga regelui Hrolf”povesteºte despre eroul Bjarki, un apropiat alregelui, care în iureºul bãtãliilor se transformã înurs, doborând cu labele din faþã oameni ºi cai fãrãca vreo sãgeatã sau lance sã-i spintece blana.Georges Dumezil identificã acest fenomen subnumele de hamingja (forma spiritului) berserkerilor,imagine a unei forme animale care apare atât învise ºi viziuni, cât ºi în realitate2. În furia lor,rãzboinicii berserk luptã chiar ºi atunci când suntrãniþi de moarte, rãspândind teroare printre cei careîi ies în cale, iar daca se întâmplã sã cadã, o facdoar cu ultima suflare. „Saga lui Egill” îi descrie cafiind teribil de urâþi, „acoperiþi de pãr negru, cuochi negri ºi sprâncene îmbinate, iar dacã se aºezauprintre alþi meseni la ospeþe refuzau bãutura ºi nufãceau altceva decât sã tacã, rotindu-ºi ochii în jur ºiridicând sprâncenele din când în când”3, aceastafiind una dintre puþinele descrieri ale rãzboinicilorberserkeri surprinºi în afara bãtãliilor. În tratatul „Limbajul poeziei”, Snorri Sturluson lemai recomandã scalzilor sã se refere la iarnã ca „fiual lui Vindsvalr”, vântul cel rece care spulberã zãpa-da, îngropând fãrã milã oameni ºi fiare.„Gylfaginning”, primul capitol al „Eddei în prozã”,explicã acest obicei al nemilosului Vindsvalr prinfaptul cã e urmaºul unui neam cu inimã îngheþatã,spre deosebire de Svasudr, zefirul cel blând, tatã alverii, anotimp exprimat în poezie prin metafore ca„bucurie a ºerpilor” sau „veacul peºtilor sãltãreþi”.
La rândul lor, atât iarna cât ºi vara vor intra încomponenþa unor metafore kenning care se referãla trecerea timpului. „Timpului sã-i spuneþi roatãsau al cerc al zilelor, orelor, clipelor; sã-i spuneþiiarnã, varã, anotimp al culesului sau seceriºului (...).Celei dintâi luni din iarnã sã-i spuneþi lunã a tãieriivitelor, urmãtoarei sã-i spuneþi lunã a îngheþului, iarultimei sã-i spuneþi timp al împuþinãrii zãpezii pen-tru cã e urmatã de luna ploioasã.”4
Termenul propriu care desemneazã ursul aparefoarte rar în poezia scaldicã, poeþii referindu-se la elprin intermediul imaginilor sau metaforelor. Unadintre cele mai cunoscute metafore kenning care sereferã la urs este beowulf, tradus prin „lupulalbinelor”, metaforã care dã ºi titlul unuia dintrecele mai vechi poeme anglo-saxone compus înengleza veche.
Sã ne mai amintim cã arktos - termenul grecesccare desemneazã ursul este un alt nume pentruSteaua Nordului, unind într-o metaforã cosmicãnordul îndepãrtat ºi ursul, animalul sacru care îlcutreierã, sau cã hiems, termenul latin pentru iarnã,intrã în limbile scandinave cu semnificaþia de acasã,sugerând prin aceasta sensul profund pe carepopoarele nordice îl acordau acestui anotimp.
Note:1. Renumiþi pentru furia nesãbuitã care îi mânã în luptã,
berserkerii sunt rãzboinici de temut al cãror nume derivãdin serkr, care în limba nordicã veche se traduce princãmaºã, ºi ber, care înseamnã urs.2. Georges Dumezil, Gods of the Ancient Northmen.
Los Angeles: Univ. of California Press. 1973. p. 1423. Hermann Palsson and Paul Edwards, trans. Egil’s
Saga. NY: Penguin. 19614. Snorri Sturluson, The Prose Edda, translated from
Icelandic with an Introduction by Arthur GilchristBrodeur. New York: The American – ScandinavianFoundation. 1916
cecitãþii intelectuale, aceºtia continuând cuobstinaþie sã creadã în valoarea absolutã a arteilor. Deºi istoria secolului trecut le-a pus ladispoziþie cel puþin douã exemple irefutabilepotrivit cãrora creaþia durabilã, adevãratã, refuzão fenomenologie a succesului acut manipulatã,înlocuind-o cu opusul ei: uzurparea valorii„imponderabile” prin intervenþia ilegitimã ºibrutalã a statului, intervenþie grosolanã lipsitã defineþea mecanismelor analogice complexe,specifice pieþei de artã. Nu este mai puþinadevãrat cã aici muzeele, majoritatea „oficine” alestatului, au fost purtãtoare ale acestui „virus” almanipulãrii, discreditând generaþii întregi deartiºti.
1. vulturul „cu perniþe de vatelinã” ºi„pantaloni panã”
În prima jumãtate a secolului trecut, nazismula produs cel mai descalificant „model” al isterieimilitaristo-statale prin artã. Simbolul puteriinaþional-socialiste germane a devenit vulturul luiWilhelm Krieger (1877-1945), pasãrea de pradã cuaripile desfãºurate sau învelitã de acestea ca depulpanele unei mantale militare cu umeriisupraînalþaþi cu... „perniþe de vatelinã” ºi„pantaloni panã”, dupã modelul unei silueteumane svelte, puternice, elansate, care fãceacarierã în revistele de modã art-deco ºi prinstaþiunile de schi din Tirolul austriac atât de dragcancelarului. Artistul decorator ºi sculptoranimalier a fost unul din furnizorii de iconografienazistã, imaginând forþa invincibilã a soldatuluigerman. Gloria sa de scurtã duratã, plãtind tributasocierii sale la vremelnica putere politicã ºimilitarã a lui Hitler, a durat din 19 iulie 1937(deschiderea Marii Expoziþii de Artã Germanã dela München) pânã la capitularea Germaniei, în 7mai 1945. Soarta sa a fost periclitatã tocmai deuºurinþa cu care a adaptat creaþia sa idiosincrazieiputerii, alegând succesul facil favorizat decontextul politic.
La câþiva ani dupã ce preluaserã puterea înGermania, la 10 mai 1933, naziºtii au deschis laMünchen (20 iulie 1937) o mare expoziþie de artã„degeneratã” (entertete kunst) cu scopul de adezavua definitiv arta interbelicã, adeseori depaternitate semitã. Acest supliciu barbar a fostsemnalul trasformãrii scopurilor artei, al anexãriiei mecanismului propagandistic, ideologic ºi statalºi al subordonãrii ei intereselor belicoase alenoilor reprezentanþi ai puterii politice dinGermania. „Întâmplãrile lirice” ºi paradacarnavalescã ale spiritului artistic francez, „show-blitz”-urile inteligente ºi spumoase care fãceaudeliciul elitelor „avangardiste” prin cabarete aucãpãtat, deodatã, sclipirea rece a oþelului. Înfruntea „pogromului” anticultural ºi antiartistic sesitua noul ministru al propagandei naziste, Dr.Paul Joseph Goebbels. În urmã cu aproape trei sute de ani, Colbertînfiinþase „Academiile Regale de Artã”, pentru acrea mecanismul combaterii persuasive amodelelor contestate, prin discuþii libere ºicivilizate, dar acum, folosind decizia totalitarã ºiultimativã, Goebbels gãsise o metodã nouãpentru combaterea, prin distrugere imediatã, aunui întreg patrimoniu artistic al umanitãþii carenu convenea noilor mecenaþi. O notã agravantãîn aceastã filozofie distructivã care urmãrea sãselecþioneze seminþele unei arte viguroase,subordonatã scopurilor „vitale” ale poporuluigerman, o reprezenta Hermann Göring, noulministru al economiei ºi responsabil cu planul dereînarmare a Germaniei, desemnat „succesorulmesianic” al lui Hitler. Gustul „rafinat” al lui Göring îl aºeazã pe acestaprintre „erudiþii” artei care nu era o simplã...„afacere” propagandisticã. Personaj rapace, dorind
o îmbogãþire rapidã, acesta a acumulat în scurttimp numeroase terenuri în Prusia, un domeniulatifundiar important, pe care a construit o„perlã” a propriei sale coroane: CastelulCarinhall, în amintirea primei sale soþii - Carin -de origine suedezã, imobil (proiectat de arhitectulStadionului Olimpic din Berlin, Werner March)care a devenit adãpostul impozant al uneiimpresionante colecþii de artã veche „sechestratã”din muzeele europene ºi de la colecþionarii evreidin þãrile ocupate, sub pretextul cã aceasta nuputea aparþine etniei care a produs arta„degeneratã”.
Cã arta naþional-socialistã a fost numai unmodel confecþionat, de împrumut, pentru uzuldoctrinar al filozofiei politice hitleriste, odovedeºte faptul cã, în secret, exponenþiiregimului au tânjit sã-ºi însuºeascã marilecapodopere ale artei vechi europene, prinmijloacele cele mai brutale. Deºi prototipurileestetice preferate de Hitler erau cele ale arteiburgheze romantice, cvasi-realiste, de la mijloculsecolului al XIX-lea, modele istorice ale acesteiafiind concentrate în colecþia sa personalã, s-aconvenit cã arta celui de-al Treilea Reich nutrebuia sã fie o simplã pastiºã a acestora, ci sãdevinã un instrument de manipulare ideologicã,pentru a impune propria voinþã politicã a noilorconducãtori.
Alfred Rosenberg a fost evreul eston care s-astrecurat insidios printre modelele ariene - AdolfHitler, Paul Joseph Goebbels, Hermann Göring,Albert Speer. Cu toþii putându-se numi ageamii„de geniu”, cãutãtori înfriguraþi de valori artisticeeuropene, obþinute în orice condiþii, pe care ºi le-au însuºit încã înainte de a le ºterge de urmele desânge proaspãt cu care raptul a fost încununat.Modelul intelectual straniu al acestui evreu baltic,cu idei anti-semite, l-a cucerit ºi pe sângerosulstrateg de la Berlin, acesta fiind gata sã facã oconcesie ideologiei ariene pentru a puteabeneficia de serviciile culturale de excepþie alearhitectului cu studii la Riga ºi Moscova. Înarticolele sale, Rosenberg a fãcut demonstraþiiprodigioase - de pildã, despre mistica sângelui saudespre omorul ritual, din care s-a coagulat treptatsuportul doctrinar al artei naþional-socialiste - dara uneltit împreunã cu ceilalþi camarazi sã obþinãdoar pentru sine mari valori de artã, altele decâtcele care au fost incendiate în Piaþa Babel. Alteleerau însã valorile propagandistice pentru uzulgermanului mijlociu, mãcelarul blond ºi burtos,sau fetele corpolente, cu gambe butucãnoase, caresemãnau cu eroinele din legendele germanice,Brünhild ºi Krimhild.(3) Vulturul, simbolulomnipotent ºi omniprezent al puterii discreþionalea noului stat ºi-a metamorfozat designul, aripileculcate devenind umerii agresivi impinºi înainte,iar ghearele supradimensionate au fost îmbrãcatede linia elansatã a pantalonului panã, atât deelegant, nãscocit pentru a îmbrãca armatagermanã.
Conducãtorii au decis în primul rând sãplãteascã aceastã artã care nu era pentru ei.Poporului german, în primul rând, îi era destinatãaceastã artã de recuzitã, scenografiile ieftine ºiambalajele teatrale, gândite mai ales de Goebbels.Happening-urile ºi spectacolele regizate de cãtreacesta au mers mânã în mânã cu cele aleproletcultiºtilor ruºi, acesta neavând, însã,subtilitatea frazeologicã, intuiþia psihologicã dinretorica goebbelsianã. De altfel, poletcultismulrus, iar mai apoi, realismul „de paradã” din þãrilesocialiste au preluat copios din modelelegermane, lipindu-le, de data aceasta, alte etichete.Arta reclamei (promovarea-cum se numeºte astãzi!) ca ºi aceea a manipulãrii publicului,iluzionismul cel mai factice invocat altãdatã dePlaton sau de artiºtii din Renaºtere, nu s-a nãscut
în America dupã rãzboi, nu este copilul lui AndyWarhol, ci provine din laboratoarele minþiloringenioase ale unor criminali de rãzboi. Modistelecu lecturi ºi femeile Berlinului îl simpatizau peGoebbels pentru cã ”... era mic ºi datdracului”(4). Acesta a fãcut din propagandã oºtiinþã ºi o artã, în acelaºi timp. Toate spaþiile deîntâlnire ºi mitingurile hitleriste erau pregãtiteartistic, detaliile semnificative erau articulãriraþionale, bazate pe bunul gust; un instinctcompoziþional de mare regizor organiza cadrulvizual care trebuia sã sprijine semnificativdiscursul politic. Inclusiv publicitatea de astãzi,care a invadat televiziunile, reitereazã, în esenþã,acest model, pornind de la principiul repetiþiei ºial cachet-ului, al simetriei ºi al simplitãþiimonumentale.
Desigur, aceste principii au invadat ºi arteleplastice „serioase”, pictura, sculptura ºiarhitectura, preluând temele, imaginile repetitiveºi sloganurile cu care erau presãrate cuvântãriledemnitarilor fasciºti. Arta devenise un reflex, oimitaþie servilã a terminologiei politice. Cãileacesteia începeau sã fie bãtãtorite ºi ca efect alinvadãrii lor de cãtre arta comunistã. Îninterioarele voluptoase ºi tihnite ale reºedinþelorprivate nu era loc însã pentru aceastã artã avulgaritãþii publice. În locul ei, tot în scoppropagandistic, Hitler a declanºat o mareoperaþiune de acumulare de valori artistice cucare Speer intenþiona, dupã rãzboi, sã uimeascãlumea postbelicã. Locul acestui miracol fusesestabilit la Linz, în Austria, oraºul copilãrieidictatorului.
Moulin, R., op,cit., pag 174Pandrea, P., Eseuri, Ed. Minerva, Bucureºti
1971, pag. 202Pandrea, P., op. cit., pag. 206
George Grosz, Eclipsa de soare (1929) - în tabloul luiGeorge Grosz, în jurul mesei se aflã militari, capitaliºtiºi bãrbaþi fãrã cap: o metafora a înfrângerii ºi aGermaniei zdruncinate de criza economica.
2266
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
26 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Mi-am luat liber de sãrbãtori. E un fel de-aspune, fiindcã nu-s bãgat la stãpân. Însãtreburi sunt gârlã oricând, aºa cã dacã
nu-þi dai popasuri, te poþi duce cu capu’ cum zictinerii zilei. Mai rãu este cã la mine liberînseamnã, printre altele, slobod la desfãtãridionisiace, încântãri cu douã tãiºuri.
Stând pe-acasã, autoclaustrat pentru reîntre-gire, am mai deschis televizorul ºi, butonând însus ºi-n jos, am dat des peste momente de mu-zicã popularã ºi nu pe canalele acelea ridicole caretrãiesc din kitsch-uri de inspiraþie folcloricã ci peaºa-zisele canale serioase. ªtiind eu foarte binecum stau treburile cu întinarea feliuþei ãsteia decântec, foarte dragã sufletului meu, ar trebui sãfiu mereu pregãtit pentru orice ºi totuºi, aproapede fiecare datã, ceva mã calcã pe bãtãturi. Laaceastã din urmã cumpãnã dintre ani, n-am maiputut suferi vechiturile. Nu cântecele vechi –plãceri garantate ci mutrele care bântuie televiziaromânã de secole. Un soi de înþepenealã, cumulte pricini, face ca la toate prilejurile mai deseamã de peste an sã vezi în studiouri aceleaºichipuri, unele, nu puþine, atât de ciuciulite detãvãlugul vremii, încât trebuie filmate de la cel
puþin o poºtã. Ofiþeri de rang înalt (unii cu statede platã pe la fosta Securitate), femei-trompetãmoldovence (care turuie bãtute monotone, toatede-un fel), „celebre” soliste-senatoare, ºtiutelecloape mici maramureºene, femei cu zongorã (fru-mos coafate sub nãframa boltitã), un binecunos-cut tulpan galbãn ca para focului, câte-un popãbãnuit de apucãturi rele (ºtiu eu unu’ cu privireaprefãcut-smeritã da’altfel iubitor de sine ºi de alþibãrbaþi), mai câte-un bãnãþean cu nume de felinãdomesticã, mai câte-o doamnã ardeleancãîncãlþatã cu cinaºe opinci de lac roºu, cu toc de10 cm, se-nfiinþeazã de regulã ºi-un urmaº alIancului (numai dupã nume), mai este-omoldoveancã-bistriþeancã al cãrei glas bate înultimul hal, mai vine-un codrean care stã tot tim-pul s-adoarmã, ba l-am zãrit chiar ºi pematusalemicul al cãrui nume înseamnã în italianãmai mult decât bine! Pomelnicul ar putea umpletoate cele 6000 de semne îngãduite de redacþiarevistei însã simt cum urcã-n mine un disconfortvisceral, ca sã nu zic greaþã. Rãul cel mare nu stãîn monotonia procesiunilor televizate ci în faptulcã majoritatea „invitaþilor” cântã din ce în ce maiprost. Câte unul, parcã-i la emisiunea O datã-n
viaþã! Vârsta nu iartã iar rumânul nu cunoaºtebuna cuviinþã a retragerii la vreme – dã sã ho-reascã pânã-i cad dinþii pe scenã.
Ceva mai sus puneam cuvântul invitaþi întreghilimele. Pe bunã dreptate cãci vorba potrivitã arfi fost autoinvitaþi. Nu printr-o acþiune directã ºimomentanã ci prin viclene acte de voluntariatadunate de-a lungul timpului, stãruinþã întemenele, învãluire râzãtoare ºi, mai ales,tradiþionale peºcheºuri. Redactorul de televiziuneeste foarte sensibil la „atenþii” ºi, ce-i drept,întoarce serviciile. Are lista lui cu cotizanþi ºi n-omai schimbã cu anii. Mai ales înainte de sãrbãto-rile de iarnã, îºi convoacã supuºii, care se grãbescsã rãspundã într-un suflet chemãrii la oaste,neuitând ca înainte de plecare sã le strecoare ami-cilor, aºa, în treacãt, un trebuie sã merg laBucureºti, la filmãri. Vulpile din capitalã abia-iaºteaptã, lãsându-i sã deschidã uºa cu genunchiul.Negoþul cu biata muzicã popularã, care, aºapângãritã cum a ajuns, rãmâne fiica bunã a fol-clorului nostru sfânt. Negoþul cu simþirea. Saucu... nesimþirea.
Odatã aterizat la Bucale, provincialul cântãreþ(ce cuvânt mare!) îºi lasã desagii în îngrijitã cus-todie, linge-n stânga ºi-n dreapta pânã face bãtã-turi la limbã ºi-apoi aºteaptã sã fie repartizat înplatou, în grupuri în ultima vreme, cã nu se maipoate – îs câtã frunzã ºi iarbã. Puzderie! Din toatãvânzoleala se nasc niºte spectacole-mozaic, nes-
La moºiMugurel Scutãreanu
Inflaþia de vedete artificial confecþionate sufocãecranele ºi tabloidele aliniate la ºtiri desenzaþie ca harnicele gospodine la prima
tranºã de ardei graºi descãrcaþi în piaþã. Cândproducþia scade, improvizaþia creºte. Jurnaliºtiiºtiu fabrica ºtiri din nimic ºi au imaginaþie. Audovedit-o de nenumãrate ori ºi nimic nu-i opreºtesã titreze bazaconii pe bandã rulantã care sãatragã atenþia omului comun avid de spectacol ºiscandal. Neîntrecute sunt manevrele lor mai alesde Crãciun ºi revelion, când temperaturileemoþionale cresc ºi ele. O informaþie cât de micãe tratatã ca eveniment axial în viaþa naþiei dinmoment ce e afiºatã cu emfazã pe coperta unorreviste precum Click! TV. Aflãm, de pildã, cãIulia Vîntur face revelionul fãrã iubit. Evident,este o ºtire de interes comun, fãrã de care nimeninu poate intra în noul an. Scumpirile la gazmetan, impozite ºi electricitate sunt nimicuri pelângã aceastã... tragedie naþionalã. Mediaînregistreazã ºi valorificã tot: de la banal lagrozãvie.Dar ce te faci când grozãvia este manipulatã deactantul evenimentului relatat ca atare? Iureºulmediatic stârnit de tentativa de sinucidere aOanei Zãvoranu n-a fost contrafãcut. Fãcãtura avenit chiar din interior, de la preparatoarea deºtiri ºocante despre propria ei persoanã. Este ten-tativa de sinucidere o astfel de ºtire? Este. Atuncide ce sã n-o practic, mai ales cã am destulemotive sã fiu deprimatã ºi exasperatã, ºi-o fi spusvedeta luptãtoare, ajunsã la limitã cu nervii dincauza vieþii zvãpãiate pe care o duce, a cãrei cari-erã e construitã dintr-o sumã de excentricitãþipuse abil la cale ºi înghiþile cu nesaþ de public.Venitã din zona showbiz-ului aducãtor de faimãºi bani, ea ºtie ce se vinde pe piaþã ºi oferã mereuardeii cei mai graºi. ?i-a jucat de fiecare datã binerolul în faþa camerelor de luat vederi: modera-
toare, prezentatoare tv, cântãreaþã ºi artistã, iubitãºi palavragioaicã, divorþatã ºi înºelatã de vrãji-toare, urându-ºi mama ºi acuzându-l de viol peVadim. Ce mai? Rãzboindu-se mahalageºte cutoatã lumea. Ea confundã cu o bunã ºtiinþãvecinã cu ºiretenia verbul a fi cu a fi pe sticlã,dovedind cã este un produs media sau, poate, ovictimã media, în orice caz, cel mai autentic ºigrãitor caz de unire indestructibilã cu magia tele-viziunii de la noi (dupã Becali), întruchipare aacelui animal crizic despre care vorbesc analiºtiivizualului (printre care ºi Adrian Dinu Rachieru),„înclinat spre autoidolatrie”, mãrire sau dis-trugere. Ea este femeia unui singur mire, veºnicseducãtor ºi viril: televiziunea. Confundãînscenarea cu trãirea autenticã, intimitatea culocul public, ranchiuna cu dragostea, violenþa cutandreþea. Exact aºa cum ne îndoapã zilnic tele-viziunea cu de toate. Ghiveciul ãsta, servit volun-tar ca alambicatã formã de expunere în public,face rating ºi impune un stil bãtãios de a rãzbateîn viaþã, surmontând sentimentalismul desuet ºineproductiv. Ultima ieºire în scenã dovedeºte însãcã modelul purtat prin faþa camerelor s-a uzat,dar poate supravieþui, cãci din excese s-a întrupatZãvo ca altãdatã Electra din jale. Boala de celebritate de care suferã Zãvo a dus-ope patul de spital în urma unei cãderi psihice,apoi, tot ea, a dus-o numaidecât pe platourile tele-viziunilor pentru a împãrtãºi fanilor impresii dinlumea de dincolo. În urma unei profunde gândiri,filosoafa a spus cã nu e bine în lumea luiThanatos, de unde s-a întors. Ba a mai primit îndar de la mama batjocoritã de ochii lumii ºi omaºinuþã de 60000 de euro, un Porsche Cayenne,botezatã imediat de fiica rãsfãþatã „Gândãcel”. Erentabil sã te sinucizi! „Când te hotãrãºti sã-þi puicapãt zilelor nu þii discursuri despre asta”
(Octavian Paler). O adevãratã mitologie se creeazãîn jurul personajului, din vina jurnalismului ieftinpracticat pe canale ºi-n presa scrisã. Brâncuºi aver-tiza într-unul din aforismele sale cã „celebritateaeste cel mai cumplit pãcat nãscocit de oameni”.Nu i-am dat importanþã, dar fenomenul începesã-ºi scoatã ghiarele periculoase sugrumând bunulsimþ. Cazuri similare sunt cu duiumul. Vedete de car-ton, de puf sau de marmurã se bat pentru a fi câtmai vizibile, pentru a trece dintr-o categorie înalta, indiferent pe ce mizeazã. Pe inteligenþã, pefizic, pe voce sau pe scandal. Lista divorþurilorsau a despãrþirilor, a divorþaþilor sau a pãrãsiþilor,a celor plecaþi dincolo cu vizibilitate pe sticlã aacaparat informaþia mondenã de la trecerea dintreani. De la Iulia Vîntur la Oana Zãvoranu sau altã„celebritate” clamoroasã nu e decât un pas. Nicisuper-vorbãreþei Teo Trandafir nu i-a reuºit cãsni-cia pentru cã (zice astroloaga de serviciu dinnoua ºi exasperanta specie în ascensiune pe tv) s-au cãsãtorit între eclipse! Ghinion de proporþiiastrologice, evident. Cine are noroc în televiziunenu poate avea ºi noroc în dragoste, spune o vorbãdin popor. „Celebritatea” anevoie câºtigatã deAnca Pandrea pe spezele iubirii fãrã margini pen-tru minunatul ºi îndelung sufocatul de iubire Iuraseamãnã tot mai mult a grimasã penibilã, semncã isteria e la ea acasã pe canale ºi promovatã laorice nivel. Numai Florin Piersic trãieºte armoniosîntre casã ºi televiziune, începând sã plictiseascãpublicul cu aceleaºi poveºti vânãtoreºti în timp ce,la 77 de ani, trimite bezele ºi priviri languroasespre camerã, ca un copil nãrod. Ce face nãuci-toarea celebritate din omul cumsecade, talentat ºimodest! Al diavolo la celebrità!
Al diavolo la celebrità!Adrian Þion
zapp media
2277
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
27TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
fârºite ºiruri de înnãdituri pestriþe, în carepalidele semne de varietate constau numai înalternarea zonelor, cã feþele-s aceleaºi dintotdeau-na, cum spuneam. Peste toþi glãsuitorii domneºtede multiºor o vestalã înaltã ºi arãtoasã, bunã degurã dar care habar n-are dacã lãlãitorii sunt au-tentici (alt cuvânt mare), dacã rãmân în îngrãditu-ra þinutului lor sau dacã bat câmpii. Aºa cãfiecare (cu deosebire veteranii), îºi îngaimãultimele zãmisliri, încropite dupã câtã minte ºistudii are. Rareori îndestulãtoare ºi una ºicealaltã. Majoritatea se-nghesuie la tema cuMarea Trecere (opreºte, Doamne, ceasornicul cucare ne mãsuri destrãmarea) dar gângãvitã slut, laun milion de ani luminã de aurul vechi al luiBlaga. Rime ca anii-banii, viaþa-dimineaþa, etc.,etc., rãsar la tot pasul, îmbãtrânindu-te cu zile.Cea mai nesuferitã spunere – frumoasã-i tinereþeà/ urâtã-i bãtrâneþeà – nu lipseºte nici ea, ferit-aSfântu’! Stînd strâmb ºi judecând drept, atracþiaaceasta morbidã, dovedeºte cã totuºi, în nemerni-cia lor, indivizii cu pricina îºi dau seama de ce lise-ntâmplã. Rãu este cã ºi mai tinerii glãsuitori(câþiva, sã-i cauþi cu lumânarea) cântã desprespaimele amurgului, mãcar cã-s numai buni deveselie ºi drãgostealã. Orchestrele (careorchestre?), orchestra, sã iertaþi, e una singurã,mare ºi latã, la propriu – Lãutarii de la Chiºinãu.Instrumentiºti meseriaºi însã cu o culturã fol-cloricã foarte strãvezie. Adicã lãutari, în toatãputerea cuvântului, din aceia de-ºi împãneazãsuitele orchestrale cu acorduri zãrghite ºi leîncheie cu o coda, de poþi sã mori! Cântã binemoldovineºtì (deºi, dac-ai sta sã cauþi, ºi-acolo aigãsi abateri de la calea dreaptã), înþeleg horele ºisârbele din Muntenia dar când nãvãlesc înArdeal, lasã-n urmã numai prãpãd ºi jale.Gândindu-mã cã nu pricep nici mãcar simplulritm pe doi paºi, în spiritul sãu, cum le-aº puteacere oare sã înþeleagã sucita învârtitã aksakã saupeste mãsurã de sucaºa purtatã de pe Câmpie?Mi-a fost dat sã aud niºte asemenea jocuriîmpiedicate masacrate în aºa hal, încât bieþiidansatori nici nu mai ºtiau pe unde li-spicioarele!
Toate ca toate, oameni buni, dar unde-o fifloarea tinerilor cântãreþi? În fiecare an noi hori-tori-aspiranþi rãsar ca ciupercile ºi, din 20-30, unu-i de treabã. Iau premii de bãgat în seamã pela concursuri aproape cinstite iar deseori în juriileunor astfel de întreceri se nimeresc oameni dinteleviziune, aºadar copilaºii nu trec nevãzuþi-neºtiuþi. E-adevãrat cã dupã aceea sunt chemaþi înspectacole televizate (fãrã mare însemnãtate) însãcam asta-i toatã rãsplata. Când vine vorba de cas-tane grase, de sãrbãtori de pildã, când toatãsuflarea se cascã la micul ecran, tinereii nu maiau intrare. Gata – vin împãmânteniþii, donatorii!Babele, de-þi vine sã le strigi fost-ai, lele, când aifost ºi moºii de vor sã-l întreacã pe Gicã Petrescu.ªtiu o mândrã pe la Sibiu (cântã de-þi ia minþile),una în Maramureº (doineºte de te iau fiorii), untânãr cu nume de voievod în Þinutul Pãdurenilor(alt bun doinitor) ºi alþii ºi alþii de ispravã. Unde-s?
M-am sãturat pânã peste cap de adunareabãtrânilor, avem alte organe de stat care sã nefure, vreau zâmbet tânãr, glas proaspãt cu floaretreazã, trufandale nu murãturi. Aºa cã, titlul meunu este o parafrazã la schiþa lui Nenea Iancu. Deaceea moºi e scris cu literã micã.
Nu, nu e vorba de o lecþie de geometrieîn plan! Înþeleg aici prin Hexagon ceeace se înþelege, de regulã, în jargonul
jurnalistic: Franþa. Cu cercul, însã, recunosc,am douã þinte semantice: una, princompletarea al doilea (cerc), devine limpede cãvizez un conþinut pe care, printre primii dar cucea mai mare forþã, ni l-a revelat Soljenitsin, ºia doua, prin completarea (Cercul) Literar de laSibiu, ne trimite la un capitol de istorie literarãdar ºi culturalã, în sens larg, despre care s-ascris (ºi bine) în ultimii ani. Prin „modelul deacþiune culturalã” (în formula, încã din 1985!,a lui Liviu Antonesei) a grupãrii Criterion-isteºi prin Manifestul „Cercului”, cultura românã s-a poziþionat ferm în orizontul culturiieuropene. Prin cazul Jacquier, însã, atîtHexagonul, cît ºi Cercul devin înscrise în aldoilea cerc! E, totuºi – veþi spune – ogeometrie. Da, dar nu a sprafeþelor sauspaþiului, ci a destinului!
Mi-a atras atenþia asupra acestui caz pri-etenul meu, excepþionalul poet psalmic, DanDamaschin, care este ºi un dedicat cercetãtor,restaurator ºi valorizator al moºtenirii lãsate decerchiºti. În calitate de cercetãtor la Centrul destudii „Cercul Literar de la Sibiu-Cluj”, DanDamaschin a îngrijit ºi redat în circuitulbunurilor simbolice de maximã valoare din cul-tura românã a mijlocului de secol XX, într-unvolum masiv (apãrut la Editura Dacia, în2002), colecþia integralã a Revistei CerculuiLiterar. Apoi, adicã spre finalul anului 2009,dupã susþinerea unui strãlucit doctorat peaceasta temã, a publicat o impresionantã sin-tezã, sub titlul: „Cercul literar de la Sibiu/Cluj.Deschidere spre europeism ºi universalitate”.(Editura Zenit, 2009) Ei bine, aici, pe bazadocumentelor originale pãstrate în arhivarecent constituitã a Cercului, apare, laAddenda, sub titlul „Gradul zero al întîlniriiHenri Jacquier/Roland Barthes“, „cazul” celuipe care cercetãtorul îl numeºte (cu nedisimu-latã simpatie) „un spirit montaignian în capita-la Transilvaniei“, Henri Jacquier.
Cine a fost Henri Jacquier? Iatã cum îldefineºte un alt cercetãtor al Cercului, PetruPoantã, în lucrarea sa Cercul Literar de laSibiu. Introducere în fenomenul originar(Editura Clusium, 1997): „Dacã Lucian Blagarãmîne figura tutelarã, oarecum emblematicã, aCercului, iar Liviu Rusu, o sursã a ideilor estet-ice, personalitatea cea mai apropiatã, placen-tarã am putea spune, este Henri Jacquier.”Biografic, acesta îºi leagã numele de viaþa uni-versitãþii clujene din 1924, cînd vine înRomânia ca membru al Misiunii franceze ºipînã în 1980, cînd moare la Cluj. În acesti ani,aproape patruzeci (1931-1968) activeazã ca pro-fesor la universitatea clujeanã. Tema noastrã,acum, priveºte, însã, doar anul 1948. Este anulîn care Hexagonul decide retragerea Misiuniifranceze, desfiinþarea Misiunii Universitare înRomânia ºi someazã pe membrii acesteia sã seîntoarcã în patrie! (Pãstrîndu-ne în acest joc decuvinte care are, în adîncime, acoperire în joculistoriei, aº spune cã Pentagonul nici mãcar n-a
fost prin zonã!) Dar Jacquier refuzã sã dea cursordinelor venite din „Hexagon” ºi alege, pecont propriu, sã rãmînã, nu atît în Cerc, cît,mai ales, în al doilea cerc! Consecinþele, atîtimediate, cît ºi pe termen lung, nu întîrzie. I seretrage paºaportul diplomatic, dar nu i se maielibereazã altul! Astfel, abandonat de Hexagon,rãmîne prizonier, pînã la moarte, în al doileacerc! Aceastã schimbare în relaþiile dintreFranþa ºi România va face din Jacquier „la pre-miere et la plus deplorable victime!”, va declarael în 1965. Va ispãºi, aºa cum, cu empatie darexact, noteazã poetul Dan Damaschin, „verdic-tul de condamnare la recluziune pe viaþã într-oînchisoare numitã România comunistã“.„Trimisul” special pentru „reglarea afaceriipaºaportului“ este nimeni altul decît viitorulcelebru critic literar Roland Barthes, în calitatede „consilier” la Legaþia Francezã de laBucureºti! Toatã desfãºurarea are tensiunea ºisuspansul unui roman poliþist. Este meritul„detectivistic” al lui Dan Damaschin de a o fiinvestigat ºi relatat impecabil. (În parantezãdoar, avem aici ºi o acuzaþie de plagiat, formu-latã peste ani, de Jacquier la adresa lui Barthes,cu privire la paternitatea conceptului de „LeDegre zero de l’ecriture”, care ºi l-ar fi atribuit„tîlhãreºte”, ºtiind probabil cã Jaquier n-arecum sã revendice întîietatea „din cerc”!)
Neconsolat pînã la moarte, exilat de pemalurile Senei pe malurile Someºului, reiterînd– cum, iarãºi frumos (de)scrie fãcînd, în fond olaudatio, Dan Damaschin – „mutatis mutandis(dupã aproape douã milenii) destinul autoruluiTristelor ºi Ponticelor, îndrãgostindu-se, ca ºiacela, de graiul bãºtinaºilor (dar nu numai, cãcis-a îndrãgostit, cãsãtorit ºi a trãit toatã viaþa cuo româncã din Braºov, d-ra Lia Cucu!n.m.V.G.), cãruia Jacquier îi va dedica oemoþionantã (dar ºi savantã) Laudã limbiiromâne.”
Nu ºtiu dacã cineva a investigat ºi înarhivele C.N.S.A.S. S-ar putea sã avem surprizemari, cãci Jacquier, chiar dacã (sau poate, toc-mai pentru cã) a fost „uitat” de Franþa, a fostluat în „lucru” de Securitatea românã. Singurarestituire – importantã, ºi ea – este cea îngijitãºi prefaþatã de profesorul Mircea Muthu, subtitlul Babel, mit viu, la Editura Dacia în anul1991. Cazul Jacquier este important, nu numaifascinant, pentru cã, aºa cum scrie reputatulprofesor Muthu, „numele ºi destinul scri-itoricesc ale lui Henri Jacquier se leagã denumele ºi destinele literare ale mai multor gen-eraþii de scriitori români.” I-au fost aceºtia, toþiºi – mai ales – în toate împrejurãrile, recunoscã-tori?
ipote(nu)ze
„Hexagonul” ºi „Cercul” Cazul Jacquier
Vasile Gogea
„Stranietatea” lui Hölderlin
Pentru un cititor de limbã francezã, poezia luiHölderlin este mai întâi un obiect al celei maiînalte „stranietãþi” poetice. Ea se naºte dinposibilitãþi neexploatate în tradiþia noastrã aversului: o gândire sensibilã care se gândeºte ºi, înmiºcarea descoperirii sale a lumii, a limbii sale ºide sine produce formele de artã eficace pe care lereclamã afirmarea sa, - forme dintre cele maisobre ºi dintre cele mai libere. Aceasta, înelementul inimii „personale - nepersonale” care seva fi prezentat poate o datã în idiomul francez,însã în prozã, la Pascal, chiar dacã asta a fost peun cu totul alt ton, atât de rar în toate limbileîncât ar fi suficient pentru a constitui, singur,„stilul universal”.
Modul particular al acestor cânturi este cel alunei cascade de miºcãri evocatoare vii, separatede meditaþii, ele însele traversate ºi parcãsurprinse de ivirea imprevizibilã a unor lucruriconcrete. Poemul este magnetizat de o miºcaretatonantã foarte purã înspre dicibil, încãrcat cu opregnantã consistenþã existenþialã. Cãile elanuluisubiectiv devin cãile explorãrii obiective pânã înpunctul unei veritabile aboliri a acestor categorii.Îndrãzneala rupturilor logice, vioiciunea, mereu, aatacului simþit, zguduirile care urmeazã de aici,din întregul existenþei, duc aceste pagini înpunctul cel mai înalt al puterilor poeticuluimodern. Poezia regãseºte mize de fiinþã. Ceea cear fi putut fi doar un patos se ridicã cu ardoare laformularea unor adevãruri impresionante.
O încredere veche în posibilitãþile cuvântuluipoartã poemul. Frazarea sa muzicalã, mai degrabã„vorbitã” decât „cântatã” moduleazã tonalitãþileinimii „personale-nepersonale” foarte departe deconflictele de mize parþiale în care poeziamomentului nostru îºi va fi risipit atât de desîncercãrile.
Pierderea „frumoasei unitãþi” a cuvântului ºi afiinþei, hrãnitã în mod ideal, în „Grecul” deodinioarã, „Orientul”, „Inclusul”, „mama noastrã,Asia!” prin prezenþa multiformã, substanþialã,„paternã” a divinului îi constrânge pe moderni sã-ºi mãsoare arta dupã „retragerea” sa. „Zeul, atâtde apropiat” a devenit acum cel mai „greu” de„cuprins”. Acest act de conºtiinþã angajeazã omiºcare a cuvântului întoarsã în mod decisivînspre prezentul istoriei ºi al lumii. El îi dãversetului lui Hölderlin un ton de umanitate unic,irecuzabil „clasic” ºi „absolut” modern.
*
Aceastã „stranietate”, în poezie, a avut dreptprim efect pe acela de a-l îndepãrta pe Hölderlinîntr-o separare paradoxalã. Ea a fãcut din el unobiect de analizã (adesea abuzivã sau forþatã)pentru gândirea care reflecteazã specializatã maidegrabã decât o stimulare sau, pentru poeþi, unsemnal, o încurajare, o chemare. - De ce, fãrãîndoialã, poezia lui Hölderlin va fi fost, pânã înziua de azi cel puþin, ca atare, fãrã posteritate înlimba francezã, în vreme ce ea este în mod atâtde comun comentatã de cãtre profesori, dacã nude ideologi.
„Singurãtatea” care a fost a sa vreme de douãsecole de îndrãzneli considerabile, în poezie, l-aferit de relativizarea care ameninþã atât de repede„victoriile” de stil, de gen sau de mode prearepede istoricizate, ºi prin aceasta a fost apãratãmai bine decât ar fi fãcut alte glorii, obþinute înmod prea ieftin. Aceastã operã s-a constituitpentru prezentul nostru drept una din acelerezerve de semnificaþii necompromise undegândirea ºi acþiunea pot veni sã-ºi extragã în moddurabil o substanþã hrãnitoare. Hölderlin aîndrãznit sã-i dea cuvântului, cu aparenta„naturaleþe” a artei foarte mari, câmpul sãu celmai bogat de potenþialitãþi de existenþã, precum ºicel mai tare încãrcat de prietenie. E greu deimaginat cã opera cea mai „retrasã” din ultimeledouã secole sã nu dispunã mâine de aceeaºiputere de injoncþiune, pentru poeþii viitorului, caacea de care au dispus, pentru Hölderlin,minunile dezgropate ale lui Homer ºi Pindar - totatâtea strãluciri de frumuseþi care þâºnesc cuputere din marile reînnoiri omeneºti, încã.
*
Marea poezie are calitãþile psihice ale unuifoc: putere caloricã, intensitate luminoasã, valoarede semn. Aceste calitãþi îi conferã, relativ ladiscursul conceptual, o necesitate proprie. Hrãnitãcu semnificaþiile cele mai ample, sigurã pe oînãlþime a scopului, pe o nobleþe a tonului ca ºipe o unitate sensibilã dintre cele mai rare, poezialui Friedrich Hölderlin posedã în cel mai înaltgrad aceste puteri de consum al „evidenþelor”prea-cunoscutului, aceastã valoare de acces, de actde recuzare violent. Ea îi suscitã în mod durabilcititorului ataºament ºi recunoºtinþã.
Dupã el, gândirea se va fi legat de douã ori deun cuvânt de foc în poezie, marele real menþinutîn dimensiunea sa de imposibil: în englezã GerardManley Hopkins, în francezã Jean-ArthurRimbaud.
Dacã ea nu acceptã sã renunþe la vocaþia sa decuvânt de adevãr sensibil, ca ºi la imperativulpentru ea de a se înscrie în formele proaspete pecare le cere pentru a dura orice ivire poeticã alumii, poezia secolelor care vin va încruciºamãnunchiurile acestor trei moºteniri.
Avem totul de aºteptat, încã.
Traducere de LLeettiiþþiiaa IIlleeaa
2288
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
28 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
excelsior
Despre Hölderlin (I)Jean-Paul Michel
Drept prefaþã,o scrisoare ineditã a autoruluiDragã Letiþia Ilea,vã mulþumesc aºa cum trebuie pentru o atât de frumoasã ºi scrupuloasã traducere a paginilor consacrate lui
Hölderlin.Mã întrebaþi asupra sensului pe care se cuvine sã îl daþi exact cuvântului „clôture”, care apare într-adevãr de
trei ori în „Pentru noi, Legea”. Acest cuvânt l-ar putea avea ca sinonim pe cel de claustrare (voluntarã). Eldesemneazã, literal, faptul de a se închide pe sine (ca într-un „loc împrejmuit”), fie cã aceasta este material saumental. Cuvântul „clôture” este folosit de obicei în acest sens pentru a desemna legãmântul de renunþare la lumeal cãlugãrilor izolaþi, separaþi, care au optat pentru o viaþã contemplativã ºi fac promisiunea de a nu mai ieºi dinmãnãstire (se vorbeºte atunci de „clôture” mãnãstireascã sau monasticã).
În cazul lui Hölderlin, ºtiþi cã s-a „condamnat” mai mult sau mai puþin el însuºi la o anumitã „tãcere” ºi cã ºi-a petrecut, fizic, ultimii treizeci ºi ºase de ani ai vieþii în celebrul turn de pe Neckar, la tâmplarul Zimmer. Puteasã primeascã câteva vizite, dar trãia într-un mod dacã nu pur „contemplativ”, cel puþin separat în mod real.
În cazul sãu, ceea ce este extraordinar e cã ar putea exista în asta, în afara diverselor motive mai mult sau maipuþin sociale, o alegere autenticã din partea sa. Meditatã de multã vreme, fiindcã aþi vãzut cã evocã, într-o scrisoa-re de tinereþe pe care am citat-o, ipoteza, conceputã de el, de a trãi într-o zi ca „pustnic”. El spune despre aceastãidee cã i-a procurat atunci o fericire foarte mare, ºi îi recomandã corespondentului sãu sã nu spunã nimic nimãnuidespre o perspectivã de viaþã atât de singularã, cãci atunci, îi spune el, oamenii ar spune: „Uite, un nebun!”
Nu puteþi sã nu vedeþi în ce mãsurã asta însemna a întrevedea cu precizie ceea ce va fi efectiv viaþa saviitoare, ºi, pânã în zilele noastre, reputaþia publicã de care are parte!
Pentru mine (ºi rãmân la pãrerea lui Zimmer însuºi, pe care îl cred de un mare bun-simþ), ciudatul sãupensionar nu era „chiar atât de nebun” ºi poate chiar deloc nebun. În orice caz, nu mai nebun decât Empedocle.Nu vreau drept dovadã pentru acest lucru decât aplicarea literarã a programului acestui „ermitaj” conceput însecret de multã vreme, ºi respectat pânã la capãt, asemeni unui înþelept antic sau a unui sfânt al Deºertului.
Doar în mod excepþional surprindem în scrierile sale, pânã la sfârºit, câteva gesturi de scriiturã care ar puteasã nu fie niºte simple jocuri (?). Câteva datãri liber aventurate ºi mereu misterioasa semnãturã „Scardanelli” celmult, care va cãpãta poate într-o zi un sens foarte evident. Ultimele poeme sunt pline de sens, ºi de un sens cumnu se poate mai hölderlinian.
Sã spunem cã în cele douã secole de raþionalism triumfãtor din care ieºim, ar fi aranjat pe toatã lumea caacest „inspirat” sã fie privit ca un „nebun”. Dar cã nu le lipsesc unor poeþi motive bune de a-l privi azi drept ceeace este: un sfânt al poeziei, al gândirii ºi al vieþii.
Cele mai bune salutãri, dragã Letiþia Ilea, ºi expresia reînnoitã a gratitudinii, a prieteniei mele,
Jean-Paul MichelBordeaux, 24 decembrie 2012
Ce cunoaºte cititorul mediu despre viaþaconjugalã a autorilor cãrþilor care-l încântã?Mult prea puþine lucruri, sublimate ºi
acestea în prejudecãþi sau stereotipii, nuîntotdeauna sprijinite pe date verificabile. Îngeneral, se crede cã „tovarãºele de viaþã” suntmenite unei misiuni ºablon: sã netezeascãasperitãþile din calea creatorului, sã-i asigurecondiþii ideale de muncã ºi de trai, precum ºipacea sufleteascã necesarã zãmislirii capodoperei.Au existat, fireºte, multe partenere de viaþã careºi-au asumat acest rol. Dar imaginea este, dacã nutotal falsã, cel puþin simplificatoare. Ce fel deliteraturã ar fi scris F. Scott Fitzgerald, dacã nu l-ar fi perpelit la foc mãrunt Zelda Sayre? Cum arfi arãtat proza lui James Joyce fãrã influenþa,când beneficã, când autoritarã, a Norei Barnacle?Dar a lui D. H. Lawrence, fãrã pasiunea luimistuitoare pentru nemþoaica Frieda Weekly?Putem risca afirmaþia cã la noi astfel deinformaþii pãtrund mai greu în corpusul culturiigenerale ºi din cauzã cã arta scrierii (dar mai alesa lecturii) de biografii literare este deficitarã. Pãcatcã iniþiativa de odinioarã a Editurii „Paralela 45”,de a publica o colecþie intitulatã „Cupluri celebre”a sucombat dupã doar vreo opt volume. Pe altemeridiane, însã, biografia se practicã firesc ºi cusucces, astfel de cãrþi situându-se nu o datã înfruntea listelor de best-sellers. Ba mai mult, decând cu moda romanelor construite pe temeliileunor vieþi ºi cariere reale, despre care am scris nuo datã la aceastã rubricã, proza de ficþiune a luatsub aripa-i ospitalierã ºi episoade, mai restrânse saumai extinse, din viaþa (extra)conjugalã a marilorscriitori (cel mai la îndemânã exemplu fiindromanul lui David Lodge, A Man of Parts, desprefemeile lui H. G. Wells).
Din America, þara tuturor surprizelor, vine ocarte intitulatã The Paris Wife, semnatã de PaulaMcLain, scriitoare cvasi-necunoscutã pânã acumcâþiva ani, încã relativ tânãrã, afirmatã iniþial cuvolume de poezie ºi autoare a doar douã romane.Tradusã prompt (2012) pentru Editura„Humanitas” de cãtre Iulia Gorzo, cu titlul Soþiadin Paris, cartea mizeazã pe interesul mai general,de naturã istoric-literarã, dar ºi sociologicã ºipsihologicã, stârnit de „aventuroasa” (n-a fostdeloc) viaþã a artiºtilor americani fugiþi din„Sahara lui Bozart” a lui Mencken în paradisulcultural al Parisului anilor 1920, interes care l-adeterminat ºi pe Woody Allen sã toarne kitch-ulnumit Midnight in Paris. Consoarta din titlu este,evident, Hadley Richardson, prima soþie (dinpatru) a lui Ernest Hemingway (pentru care, într-adevãr, femeile deveneau de la un timp simpleanexe). Ea este observatorul ºi naratorulnecreditabil al acestui roman (paradoxal, delocsentimental) care rememoreazã, cu parþialitate ºidistorsionare fireºti pentru un punct de vedere„neobiectiv” ºi intersat, materiale ultra-cunoscutedespre colonia artisticã americanã din Parisgrupatã în jurul lui Gertrude Stein, prieteniile sauaversiunile dintre scriitori, nu tocmai subtilelecombinaþii sentimentale, excursiile în multicoloraSpanie a tauromachiei, truda zilnicã pe „câmpulalb cu oile negre” pentru a rãzbi la luminã ºicelebritate, geneza primelor opere hemingwayeneetc. Pe scurt, destule informaþii (totuºiextraliterare) pentru cel ce studiazã fenomenul ºi
(mai) este, eventual, îndrãgostit de opera lui PapaHem. Paula McLain, deºi scrie ficþiune,procedeazã altminteri ca un cercetãtor culturalcuminte când oferã, la sfîrºitul cãrþii, nu doar ofoarte scurtã listã bibliograficã, ci ºi o„justificare”: „Cu toate cã Hadley Richardson,Ernest Hemingway ºi alte persoane reale apar înaceastã carte ca personaje de ficþiune, amconsiderat important sã redau cât mai exactamãnuntele vieþilor lor ºi sã urmez firulevenimentelor care au fost foarte binedocumentate. Adevãrata poveste a cãsniciei soþilorHemingway e atât de dramaticã ºi de captivantãºi a fost atât de bine zugrãvitã de însuºi ErnestHemingway în Sãrbãtoarea continuã, încâtambiþia mea a devenit sã intru mai profund învieþile emoþionale ale personajelor ºi sã dauînþelesuri noi evenimentelor istorice, respectând înacelaºi timp faptele.” Or, dacã faptele sunt, înlinii mari, respectate, nu se prea înþelege cumromanciera noastra ar putea investi „evenimenteleistorice” (?) cu sensuri noi ºi nici nu o face. Numai trebuie spus cã valoarea estetic-literarã a cãrþiieste extrem de redusã.
Faptele sunt cunoscute: Hadley Richardson l-aîntâlnit pe Ernest Hemingway in 1920 ºi, dupãneonorante ezitãri din partea lui, cei doi s-aucãsãtorit în 1921. Tânãrul scriitor, pe atuncicomplet anonim, visa sã-ºi ducã soþia în Italia, decare îl legau amintirile macho din Primul RãzboiMondial – în loc de asta, a fost trimis de cãtreJohn Bone, managerul editorial al lui The Toronto Star, ca reporter itinerant în Europa,cu sediul la Paris. Cei doi s-au stabilit în CartierulLatin, ºi Hem, înarmat cu o scrisoare derecomandare de la romancierul SherwoodAnderson, a fost primit cu braþele deschise decãtre coteria intelectualã de artiºti ºi intelectualipolarizatã în jurul lui Gertrude Stein. Hemingwaya început sã bombardeze ziarul canadian cuarticole pe diverse subiecte, dar ceea ce-l interesacu adevãrat nu era sã se formeze ca reporter deinvestigaþie, ci sã pãtrundã misterele arteiscrisului. A legat prietenii folositoare cu Stein,Sylvia Beach, Ezra Pound ºi James Joyce,beneficiind din partea acestora de sfaturifolositoare privind concepþia ºi practicamodernistã a romanului. Mai târziu, însã, avea sãtãgãduiascã importanþa rolului jucat de ei, aºacum se va dovedi nerecunoscãtor ºi faþã deprotectorul sãu, Sherwood Anderson, pe care îlportretizeazã caricatural în romanul The Torrentsof Spring. Pe spezele ziarului, Hemingway – cândînsoþit de nevastã, când singur – cãlãtoreºte înElveþia, Italia, Spania ºi devine reporter de rãzboiîn conflictul greco-turc, folosindu-ºi însemnãrilede pe front pentru vignetele din prima sa cartepublicatã, In our time. În 1923 asistã la coridelede la Pamplona ºi tot în acelaºi an Hadley îipierde o servietã burduºitã cu manuscrise; textelescurte care supravieþuiesc îi sunt publicate învolumaºul Three Stories & Ten Poems. Cei doipãrãsesc Parisul ºi se instaleazã temporar laToronto, unde Hadley îi dãruieºte lui Hem unfiu, pe John Hadley Nicanor Hemingway(„Bumby”) – viitorul tatã al actriþelor Margaux ºiMuriel Hemingway. În timp ce lucreazã pentruStar Weekly, Hemingway scrie ºi primele capitoleale cãrþii care îl va lansa cu adevãrat, stabilindu-i
poziþia de frunte în literatura nouã a vremii: TheSun Also Rises. La începutul anului 1924, renunþãdefinitiv la slujba de la Toronto Star ºi selanseazã în cel de al doilea episod parizian. Înaceastã perioadã, cariera literarã a prozatoruluiînfloreºte cu adevãrat. În 1924 îi apare primacarte în regim comercial, In Our Time, iar în1925 (un annus mirabilis al prozei americane),publicã The Sun Also Rises. Hadley este martoradiscretã a succesului lui ºi partenerã în viaþaagitatã, prea iritantã pentru ea, care nu eranicidecum o Zelda Fitzgerald, din OraºulLuminilor. Dar legãtura matrimonialã dintre ea ºiHem slãbeºte tot mai mult. Paula McLain simte,ocazional, nevoia sã se distanþeze de voceanaratoarei-protagonist, adoptând una neutrã,constatativã, în scurte capitole intercalate, scriseîn cursive ºi percepute de cititor ca niºteinevitabile intruziuni ale istoricului literar. Dândde înþeles cã eroina ei va fi pãrãsitã pentru o altãfemeie, ea comenteazã: „A continuat s-o iubeascãpe Hadley ºi dupã asta. Nu putea ºi nu voia sã n-o mai iubeascã, poate avea s-o iubescãîntotdeauna, dar ea omorâse totuºi ceva în el.Într-o vreme se simþise atât de ancorat, de sigur ºide ocrotit cu ea, dar acum se întreba dacã va maifi vreodatã în stare sã se încreadã în cineva. Astaera adevãrata întrebare ºi n-avea rãspuns la ea.Uneori avea senzaþia cã are-n mijloc o piatrã detemelie defectã, care ameninþã, pe nevãzute, totîntregul. Pauline era viitorul lui. Promisese ce erade promis ºi se angajase sã i se dãruiascã cu totul.Dar, în momentele de sinceritate cu el însuºi, ºtiacã nici în ea nu avea încredere.” Dupã încã unan chinuitor, Ernest Hemingway divorþeazã deHadley Richardson ºi se cãsãtoreºte cu PaulinePfeiffer.
Sfârºitul poveºtii? Nu tocmai. Aflãm în ultimaclipã de apariþia unei continuãri, cartea ErikãiRobuck Hemingway’s Girl, în care Ernest ºiPauline, aflaþi în timpul Marii Recesiuni din anii1930 în Key West, angajeazã ca menajerã o tânãrãamericano-cubanezã, Mariella Bennet, cu care,bineînþeles, romancierul va avea o aventurã.Sãrbãtoarea continuã!
2299
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
29TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
flash meridian
Consoarta romancieruluiVirgil Stanciu
Gheza Vida Monument Moisei
3300
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
30 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
L-am revãzut pe Valer Stancu la Zilele Rebreanude la Bistriþa din noiembrie anul care tocmai a trecut.Nu ne mai întîlnisem de multã vreme, sã fie cel puþincincisprezece ani. Fuseserãm împreunã la un amplufestival internaþional de poezie în Belgia, unde eufãceam un film pentru televiziune pe tema respectivãiar el, alãturi de alþi 350(!) de poeþi din trei continenteparticipa la simpozioane, recitaluri, lansãri de cãrþi etc.(Despre festivalul respectiv ºi despre un amplu turneupostrevoluþionar – luna aprilie 1990, cu steagul patrieigãurit la mijloc... – de-al meu, tot în Belgia, efectuat cuFilarmonica clujeanã unde „funcþionam” ca violonist,am scris chiar în paginile reveistei Tribuna.) La aceastãreîntîlnire a noastrã, peste ani, prima constatare fucã... ne-au cam apãrut, la amîndoi, oarece fire de pãralb, ici colo... Apoi Valer mi-a dãruit cel mai recent opal sãu intitulat Respiraþia umbrei (editura Cronica,2012), un soi de jurnal al copilãriei ºi adolescenþeisale, al gîndurilor ºi spaimelor ºi îndoielilor ºielanurilor sale care l-au bîntuit în respectivele perioadedin viaþã. Subtitlul volumului este „amintiri fãrãcopilãrie”, atenþionînd cititorul, de la bun început, cãva avea parte de pagini nu tocmai copleºite deoptimism ºi luminã, ci mai ales de-o tristeþe, pealocuri declamativã, dar mereu apãsãtoare,consemnînd frust „starea vremurilor” în care autorul acrescut ºi ºi-a definit personalitatea. Nãucitoare, de-a
dreptul, sînt strofele care se „înºirã” sub fiecaresubcapitol, unele anonime, altele semnate de autoriprecum Nina Casian, Marcel Breslaºu, Mihai Beniuc,A.E. Bakonsky, George Lesnea, Cicerone Theodorescu,Ion Brad º.a. „Versuri” de-un patriotism hilar, poleitecu cel mai jalnic „patos” revoluþionar, de-o„linguºealã” de-a dreptul libidinoasã. Iatã doar cîtevamostre: „Acum iar tovarãºii se-adunã/ ªi vorbeºte caldGheorghiu-Dej/ Parcã-n þarã creºte o furtunã/ Pânã-nmunþi, acolo, pe-Arieº...” (A.E. Bakonsky) sau:„Aparþin comunismului cu tot ce am mai bun,/ cucele mai tinere idei ale mele,/ cu dragostea mea ceamai întemeiatã,/ cu actele mele cele mai fecunde.”(Nina Casian) sau: „Nu, darurile-acestea nu poþi sã leasemeni/ cu nici o visterie de crai sau împãrat,/ cãcin-a fost om pe lume sã-nalþe pentru oameni/ atîtafericire cât Stalin a-nãlþat...” (Dan Deºliu). Superb!Chiar aºa, Stalin a înãlþat milioane de suflete... laceruri!! Sub aceste „versuri” s-a derulat copilãria ºiadolescenþa autorului. Paginile cãrþii ne dezvãluie ocopilãrie a foametei iar fantoma bunicului Haralambiecare s-a spînzurat din cauza comuniºtilor devine de-adreptul obsesivã. Un adevãrat leimotiv care se repetã,uneori aproape ostentativ, ca ºi cum autorul încearcãsã le „inoculeze” ºi cititorilor aceastã fantasmã a sacare l-a marcat incontestabil:”Bunicul meu, fãlosul,nefericitul ºi bãtrînul boier moldovean Haralambie
ªendrea ºi-a luat zilele din cauza suferinþelor îndurateºi pentru a nu fi aruncat a doua oarã în temniþã decomuniºtii care puseserã mîna pe putere cu ajutorultancurilor sovietice...”.
Copilãria autorului e marcatã de personaje binecreionate, portrete schiþate cu nerv ºi ascuþit simþ alobservaþie. Facem cunoºtinþã, astfel, cu lãptãreasa,vînzãtoarea de bureþi, vînzãtorul de ziare, tocilarul,geamgiul, sifonarul ori vînzãtoarea de la brutãrie.Întîmplãrile din coplilãrie au, toate, o „dîrã” deamãrãciune, de spaimã nedefinitã, de neliniºte neclarãceea ce îl face, la un moment dat, pe autor sã afirme:„...eu am fost întotdeauna fericit cã sunt insomniac...”.O copilãrie ºi, mai ales, o adolescenþã trãite nãvalnicîn cartierul Pãcurari din Iaºi, unul din cartierele rãufamate din acele vremuri. O copilãrie sub „aripa”morþii, declarã autorul: „De mic am fost obsedat demoarte. Poate din cauza mamei. Nu era o firemorbidã, însã îmi vorbea mai mereu despre plecareadin fiinþã...”.
Ironie ºi autoironie, poezie ºi realism lipsit de„cosmetizãri”, întîmplãri cu tîlc ori analize ale unorsituaþii definitorii pentru epoca în care a crescutautorul. Autorul mãrturiseºte direct: „...sunt conºtientcã prezint o realitate ficþionarã, o realitatea a mea ºinumai a mea, o realitate filtratã printr-o subiectivitatepe care, adesea, mi-o recunosc pãtimaºã...”
Respiraþia umbrei a lui Valer Stancu e o cartetristã, scrisã într-un ritm alert, fãrã sincope. ªi nu mãpot abþine sã nu închei rîndurile mele cu un alt citatrelevant pentru tema volumului... ales dintre motto-urile cele nãucitoare: „...Sã fii tînãr, înseamnã sãscaperi/ Cu vãpaia nestinsã în vînt,/ Steagul roºu sã-lpui ºi sã-l aperi/ Pe reduta acestui pãmînt...”.
rânduri de ocazie
Leninismul ni-e far ºi tãrie ºi-avînt/ Noi urmãm cu credinþã partidul neînfrînt...
Radu Þuculescu
Rîndurile de faþã sînt urmarea articolului “De laindienii Tarahumara la Felix Baumgartner.Despre depãºirea propriilor limite” (‘Tribuna’
245, 16 – 30 noiembrie 2012, pag. 30), articol în caremulte idei se concentrau în jurul competiþiilor deanduranþã, cum sînt (semi)maratoanele,ultramaratoanele, competiþii ale celor cu o voinþã rarã,gata sã-ºi depãºeascã limitele. Exemplele umane sîntmulte, edificatoare prin rezultatele obþinute, unele deCartea Recordurilor.
ªi prezentele rînduri þin sã prezinte un recordromânesc ieºit din comun, stabilit la început de secolXX, datorat unui numãr de patru temerari, toþi stu-denþi în 1910, an în care a început aventura lor. Darca sã ajung la cursa de 100.000 km organizatã deTouring Club de France, se impun douã menþiuni.Prima este legatã de recordul lumii din perioadarespectivã, deþinut de Armando Louy, cel care a strãbã-tut 50.000 de km în... zece ani ! A doua menþiune sereferã la Touring Club de France, club creat în 1890,activitatea principalã concentrîndu-se în jurul “dez-voltãrii turismului sub toate formele” sale. O idee gen-eroasã, îmbrãþiºatã de foarte mulþi pasionaþi, dovadãcei peste 500.000 de membri înscriºi ºi atestaþi dupã adoua conflagraþie mondialã !
Sã-i cunoaºtem pe cei patru temerari români : Dan
Dumitru (Buhuºi, 1889 – Buzãu, 1979), Paul Pîrvu,Gheorghe Negreanu, Alexandru Pascu, toþi patru stu-denþi la Paris, Dumitru ºi Pîrvu la geografie, Negreanuºi Pascu la Conservatorul. Cei patru decid sã participela cursa celor 100.000 km organizatã de Touring Clubde France, cursã în care este pus în joc un premiu de100.000 de franci francezi, cca jumãtate de milion deeuro în zilele noastre. Sînt patru din cei peste 200 detemerari înscriºi din întreaga lume (25 de þãri). DanDumitru stabileºte traseul, singurul acceptat de clubulorganizator, altã premierã ce trebuie subliniatã.
Startul se dã la 1 aprilie, 1910, la Paris. Traseul sta-bilit de Dan Dumitru nu este unul uºor. AlexandruPascu moare în India, la Bombay, în urma intoxicãriicu opiu. Gheorghe Negreanu moare în Munþii NauLin (China), 1913, în urma prãbuºirii într-o prãpastie.Paul Pîrvu moare în mai, 1915, Jacksonville, Florida,cu ambele picioare amputate. Dan Dumitru rãmînesingur. Parcurge zilnic, în medie, 44 de km, PrimulRãzboi Mondial oprindu-i cursa la 24 martie, 1916,dupã 96.000 de km parcurºi, timp în care a strãbãtutcinci continente (Europa; America – subdiviziuniAmerica de Nord, America de Sud; Africa; Asia;Oceania), 76 de state, a traversat trei oceane (Atlantic,Pacific, Indian) ºi ºapte mãri, ºase traversãri aleEcuatorului, peste 1500 de mari oraºe vizitate, cca
2200 de zile. Va completa traseul în 1923, reuºind sãintre în posesia premiului pus în joc, devenind astfelprimul român campion mondial într-o probã de ultra-maraton cum este denumirea zilelor noastre, totulprin mijloace materiale ºi financiare proprii. ªi în acesttot intrã ºi cele aproape 500 de perechi de opincifolosite, dar ºi cele 28 de costume populare purtate. ªica imaginea sã fie completã, trebuie amintite întîm-plãrile celor ºase ani de cãlãtorie : arestarea ºiacuzarea lor pentru spionaj la graniþa cu Danemarca;capcanele aborigenilor, Sydney; tãierea capetelor, Peru;primirea la Casa Albã, 24 decembrie, 1914; primirea lapreºedintele Cubei, Mario Menocal, 18 ianuarie, 1915;arestarea lui Dan Dumitru la Salonic ºi din nou acuza-þia de spionaj; temperaturi de - 37 de grade înAlaska,..., nu sînt toate desigur. În 1923, revin la acestmoment, Touring Club de France îi stabileºte un noutraseu, pentru parcurgerea distanþei rãmase, cu start înBucureºti apoi Belgrad, Skopje, Tirana, Zagreb, Italia,Elveþia, cu sosirea la Paris, 14 iulie, 1923 ºi intrarea înposesia premiului. Avea 34 de ani.
Dan Dumitru este, prin performanþa realizatã,primul român inclus în Guinnes Book of Records.Este o performanþã ieºitã din comun fãrã doar ºipoate. Una care ar merita mai multã atenþie ºi mã gîn-desc la o ecranizare a celor ºase ani de cãlãtorie, ani încare Dan Dumitru a reuºit sã facã înconjurul lumii pejos. Fãrã a-i uita pe Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu,Alexandru Pascu ºi credinciosul lor cîine Harap.
ªi încã un amãnunt, la fel de important. DanDumitru moare la 90 de ani, în 1979, sãrac ! Unsfîrºit tipic temerarilor. Dar o viaþã ce trebuie cunos-cutã în datele ei esenþiale.
sport & culturã
Patru temerari Dan Dumitru, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu, Alexandru Pascu
Demostene ªofron
Înainte de a mã încumeta sã intru într-unsubiect atât de vast ºi de delicat, aº dori sã vãspun câte ceva despre un mail pe care l-am
primit de curând de la un foarte bun amic aflatîn cunoºtinþã de cauzã în ce priveºte blestematapatimã a jazzului care nu-mi dã pace ºi mult mãtot perpeleºte. Atent ºi grijuliu, amicul mi-a trimisun necrolog al pianistului Dave Brubeck, apãrutîn absolut-senzaþionalul-sãptãmânal-britanic „TheEconomist”. Deºi era scris impecabil ºi dovedea operfectã cunoaºtere a problemei, nu acesta a fosttextul care m-a dat gata, ci alte douã sau treisemnalãri pe care am sã vi le prezint în cele ceurmeazã. Cea dintâi se intitula „Care au fostmarile succese în materie de CD-uri de jazz în1999” . Din text reieºea cã Miles Davis domina(chiar ºi postmortem!) piaþa, dar se preciza deîndatã cã din totalul vânzãrilor anului cu pricina,doar 2% þineau de jazz, în vreme ce muzicaclasicã abia dacã depãºea 5%. Al doilea text seocupa de locul ºi importanþa pe care continuã sãle ocupe figura ºi muzica lui Coltrane, ajungândla o concluzie categoricã: experienþele, ideile ºiperformanþele lui John Coltrane reprezintã ceamai importantã contribuþie la propãºirea jazzuluizilelor noastre. M-am grãbit sã vã pun la curentcu aceste câteva date pentru a vã asigura – dacãmai era nevoie – cã spaþiul acordat în cuprinsulacestei (scurte) istorii a jazzului unor „grei” detalia lui Miles ori Trane este, iatã, pe deplinjustificat. ªi acum sã ne întoarcem la pianiºti.
Vom preciza însã cã – de astã datã - prinpianiºti înþeleg de fapt marii vrãjitori aiclaviaturilor, iar prin sintagma sfârºitul de veac,vreau sã desemnez anii ’60-’90, ajungând însã,printr-o extrapolare cam trasã de pãr dar absolutobligatorie în cazul atât de special al marelui BillEvans, pânã ºi în anii ’50. Aparent avem, de bunãseamã, de-a face o contradicþie ºi putem lãsaimpresia cã am cam bramburit anii/perioadele lacare facem referinþã. De fapt, însã, e vorba deefectele imprevizibile (sau inevitabile!) ale unorsincronisme (sau abateri!) cât se poate de fireºti,întrucât carierele ºi desfãºurarea performanþelorunor pianiºti extraordinari, dar care au rãmasaproape tot timpul înafara succesiunii sau asuprapunerii unor curente binecunoscute (free,hard bop, fusion, modal etc) urmându-ºi o calenumai a lor, cu totul independentã. Un caz cutotul aparte - cu care, de altfel, vom începe – estecel al deja-pomenitului Bill Evans care – în anii 50– începuse sã se numere printre cei mai cãutaþipianiºti.
Bill Evans a fost unul dintre cei maiimportanþi pianiºti de jazz ai tuturor timpurilor,fiind, de asemenea, unul dintre cei mai „influenþi”dintre maeºtrii pianului de dupã Rãzboiul alDoilea. S-a nãscut în 1929 dintr-o mamã rusoaicã-ortodoxã ºi un tatã beþiv ºi scandalagiu care sepricepea însã sã cânte într-un cor ºi la orgã.Începe sã înveþe pianul (la început, cumva dupãureche, fãrã o metodã prea strictã/severã), iar maiapoi se va familiariza ºi cu vioara sau flautul.Pânã spre 13 ani a cântat mai ales muzicã clasicã(Mozart, Beethoven, Schubert), cu timpul, venindîn contact ºi cu muzica unor Stravinsky oriMilhaud. Avea sã descopere jazzul pe la 12 ani,
ascultând la radio orchestrele lui Tommy Dorseysau Harry James care fãceau ravagii în acei ani.Tot cam atunci se aventureazã sã înlocuiascã unpianist bolnav într-o orchestrã nenorocitã ºi vaface un prim aranjament al unui ºlagãr. În scurtãvreme, gusturile i se lãmuresc ºi începe sã asculte„la greu” Earl Hines, Coleman Hawkins, BudPowell, Stan Getz, Miles Davis ºi – în modsistematic – Nat King Cole. ªcoala nu prea maiprezintã nici un interes, de vreme ce poate cântala tot soiul de „ocazii” câte o polcã sau unboogie-woogie contra un dolar/orã. În scurtãvreme, împreunã cu doi amici, pune la cale untrio prilej cu care contrabasistul îl va iniþia înmisterele principiilor armonice.
În 1946, era student al universitãþii dinLouisiana unde are norocul sã dea peste oprofesoarã ieºitã din comun care îl va introduceîn tehnica compoziþiei. În 1950, la absolvire,interpreteazã Concertul Nr. 3 de Ludwig Van,devenind un merituos „bachelor of music with apiano major”. Dar demonul jazzului nu-i dã paceºi încearcã sã încropeascã tot felul de formaþii detoatã mâna. Va trãi o experienþã interesantãacompaniind-o pentru un timp în turneu peteribila Billie Holiday. În anul 1951, este chematsub arme. Stagiul militar e un coºmar, este luatmereu peste picior pentru muzica pe care o”produce”; când poate, evadeazã ºi mai cântã prinlocaluri, apucã sã compunã celebrul „Valz forDebbie” ºi – dezorientat - se apucã de droguri.Dupã ce scapã de armatã, se refugiazã acasã, lapãrinþi, îºi ia un pian ca lumea ºi încearcã sãdepãºeascã criza, sã uite jignirile ºi umilinþeleîndurate. Anul 1955 îl gãseºte la New York,urmând pentru trei semestre un curs decompoziþie. Cântã la tot felul de ocazii ºifestivitãþi mizere însã, cu timpul, începe „sã urce”.E momentul când îl cunoaºte pe Monk ºi e bãgat
în seamã de cãtre Miles Davis. Fundamentalã vafi de bunã seamã întâlnirea cu George Russell.Acesta era autorul unui tratat intitulat foartepompos Conceptul cromatic lidian al organizãriitonale care avea sã influenþeze în mare mãsurã oseamã de jazzmeni dintre cei mai importanþiprintre care s-a numãrat ºi Miles. În fond, avea sãfie ºi momentul/prilejul începutului colaborãrii
dintre Miles ºi Bill Evans. În aceiaºi perioadã,Evans a înregistrat un solo remarcabil într-unconcert al lui Russell, care i-a deschis noiperspective. Printre altele, tot atunci, avea sãînregistreze (pentru Riverside Records) întâiul sãuLP, New Jazz Conceptions, bine primit de criticãînsã – din punct de vedere al vânzãrilor –dovedindu-se un fiasco. Reacþia lui Bill e ciudatã:se retrage ºi se dedã la un studiu intens, disperat,cãutând noi soluþii tehnice în muzica lui Bach. În1957, George Rusell scrie o suitã orchestralã careeste ºi astãzi consideratã ca fiind una dintrepuþinele reuºite convingãtoare în direcþia uneicompoziþii polifonice în jazz. Ea va fi interpretatãde cãtre un grup de jazzmeni, partea de pianrevenindu-i lui Bil Evans. Interpretarea acestuia vafi consideratã legendarã, propulsându-lliteralmente într-o altã categorie. Îi va cunoaºteastfel pe contrabasiºtii Scott LaFaro ºi ChuckIsraels ºi va apuca sã cânte în grupul de vârf allui Chet Baker.
La începutul anului 1958, la insistenþele luiMiles, Russell îl convinge pe pianist sã accepte ocântare cu sextetul trompetistului din care maifãceau parte Coltrane, Cannonball Adderley, PaulChambers ºi Philly Joe Jones. În zori, Bill avea sãafle cã avea sã cânte cu toþi ceilalþi laPhiladelphia, însoþindu-se astfel cu Miles înaventura numitã modal jazz. Au urmat o serie deînregistrãri constituind primele LP-uri în care BillEvans cântã în sextet: Makin’ Wax ºi Jazz Track.Miles a aflat de la Bill Evans nu doar secretelemuzicii modale, ci a deschis ochii ºi la noutateamuzicii europeane culte. Povestea cea mai delicatãa apãrut când muzicienii negri ai sextetului auînceput sã strâmbe din nas ºi sã mârâie laangajarea unui pianist alb. Miles se pregãtea sãrenunþe la el, simþindu-l la capãtul puterilor.Culmea e cã în acelaºi an, Bill câºtigaseprestigiosul „Down Beat Imternational Critic’sPool” tocmai pentru colaborarea cu Miles! Lasãbaltã sextetul ºi se refugiazã din nou acasã.Chinuit de îndoieli, trece printr-o crizã acutã, însãîºi va reveni în mod surprinzãtor ºi va „îndrãzni”sã se aventureze într-o altã înregistrare în trio(splendidul LP Everybody digs Bill Evans)împreunã cu basistul Sam Jones ºi bateristulPhilly Jo Jones. Ca noutate absolutã, LP-ulcuprinde celebra piesã „Peace Piece” constând într-o improvizaþie melodicã spontanã suprapunându-se peste textura armonicã.
31TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
jazz story
Pianiºtii sfârºitului de veac:Bill Evans
Ioan Muºlea
Bill Evans
3322
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
32 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Voci în dialog, tema celei de-a treia ediþii aFestivalului Internaþional de Teatru”Interferenþe” (27 nov.-9 dec. 2012), sugereazã
multiple relaþii scenice între teatru ºi muzicã. Undialog între voci, provocat de prezenþa constantã amuzicii în teatru, de importanþa împletirii vocilor înstructura polifonicã a palierelor de comunicare scenicã.Aceastã ediþie de festival a pus în relaþie diverse direc-þii estetice aflate la intersecþia cu celelalte arte. Muzi-ca, prin vocea actorului sau a instrumentelor muzicaleîn scenã, devine vocea alteritãþii, accesul la imagineaCeluilalt, diferit de noi; sau, prin extensie, chiar laformulele scenice diferite de teatrul tradiþional de text.
”Interferenþe” este o vitrinã a Teatrului Maghiar deStat din Cluj, care îºi prezintã o datã la doi aniproducþiile în faþa numeroºilor invitaþi strãini. Pentrupublicul ºi mediul teatral românesc, festivalul este ºiocazia întâlnirii cu vârfurile teatrului internaþioanl.Rememorãm spectacolele câtorva teatre invitate, ce fiese aflã pentru prima datã la Cluj, fie revin în festivalcu noi producþii.
O prezenþã în premierã la Cluj, Theatre Vidy-Lausanne, a deschis festivalul cu douã spectacole defacturi diferite:
Max Black (regia Heiner Goebbels), e unperformance sonor ºi de imagine în care actorul AndréWilms, singur în scena preparatã ca un laborator alcunoaºterii ºtiinþifice, produce sunete ºi efecteluminoase în timp ce rosteºte fragmente din textelefilozofului (logician) Max Black. Textele, completatecu fragmente din scrierile lui Paul Valéry, LudwigWittgenstein sau Christoph Lichtenberg, devin mantreincantatorii ce jaloneazã traseul parcurs de actor înlabirintul cunoaºterii. O anume monotonie a rostirii,opusã efervescenþei cu care actorul manevreazã retorteºi generatoare de curent, lãmpi Bunsen ºi distribuitoarede gaz, aruncã o luminã ironicã (sã fie oare flacãrãalbastrã a sulfului?) asupra orgoliului cunoaºteriiumane. Efectele derizorii, obþinute prin manevreareascenotehnicii preparate, relativizeazã exaltarea cu caree executat performance-ul ºi induce în spectactorîndoiala faþã de seriozitatea cunoaºterii ºtiinþifice.Scena e o demonstraþie costisitoare de inventivitate, ceprobeazã inconsistenþa iluziei cunoaºterii prin forþaminþii umane. Pusã în faþa logicii Universului, putereagândirii se dovedeºte modestã, pare sã fie concluziaregizorului Heiner Goebbels. Zâmbim pentru cã,totuºi, ºtim cã în ordinea Universului omul e ceva maimult decât o trestie.
Mâinile spun poveºti, poveºti istorisite la propriude pãpuºile animate de actorul chinez Yeung Faï.Hand Stories e un spectacol autobiografic ce spunepovestea familiei artistului, ajunsã la a cincea generaþiede pãpuºari. Tatãl artistului, victimã a revoluþieiculturale chineze, a transmis fiilor meseria, daremigrarea lor în Occident întrerupe firul tradiþiei.Istoria familiei e ilustratã cu mici demonstraþii devirtuozitate pãpuºereascã, ce dovedesc mai bine caorice pledoarie valoarea acestei moºteniri. Peripeþiilesupravieþuirii în Occident ºi regãsirii fãgaºului vieþiiprin artã sunt istorisite cu umor ºi inventivitatescenicã, dar mai ales cu inegalabilã mãiestrie aanimãrii pãpuºilor pe mânã. Yeung Faï stãpâneºtedetaliile care fac diferenþa dintre meºteºug ºi artã,seduc publicul cu precizia ºi delicateþea miºcãrilor.
Pusta maghiarã, acoperitã cu un strat alb dezãpadã, e traversatã iarna de stoluri gãlãgioase decorbi. Desenul grafic ºi cel sonor abstract imaginat destolurile în zbor au inspirat coregrafului Josef Nadj ºimuzicianului Akosh S. spectacolul Les Corbeaux
(Corbii), un performance în care improvizaþia sonorã,performance-ul de imagine ºi cel de miºcare invitã lacontemplarea peisajului. Nadj revine la Cluj ºipropune de data aceasta (dupã Woyzeck-ul de acumdoi ani) un spectacol minimalist, cu o atmosferã zen,în care importanþa detaliilor se cerea decupatã deochiul spectatorului de la micã distanþã. Aºezareapublicului într-o salã studio ar fi favorizat sesizareaamãnuntelor manevrãrii percuþiilor ºi perceperiisunetelor adesea ºoptite de saxofonul lui Akosh S. Lanivelul imaginii, improvizaþia graficã obþinutã prinurmele lãsate de corpul dansatorului pe rolele dehârtie trimite prin imersia corpului dansatorului înbutoiul cu tuº/smoalã la experimentele lui Yves Klein.Remarcabilã secvenþa de coregrafie purã, generatã destudiul miºcãrii pãsãrilor, o sugestie a posibileitransgresiuni a speciilor. Les Corbeaux, un spectacolaproape abstract, face apel la elemente arhivate deartele vizuale, reambalate într-un concept scenic cepropune contemplarea ca exerciþiu simultan alochiului ºi urechii.
Wozzeck, dupã piesa lui Georg Büchner ºi operalui Alban Berg, regizatã de Dávid Márton, aduce înpremierã la Cluj actorii celebrului teatrul ‘Volksbühne’din Berlin. Moment memorabil de intensitate teatralãºi artisticã în festival, spectacolul este o metaforã acomplementaritãþii adevãrului ºi simulãrii, dar ºi alimitelor comunicãrii. Opera lui Berg, recompusã lapropriu de Sir Henry în ritmuri ce ajung pânã lacabaret ºi jazz, este amplasatã de regizorul DávidMárton într-un studio de înregistrãri. Aici esteprogramatã o sesiune de înregistrãri, într-un spaþiucare impune distanþa dintre rol ºi interpret.Ambiguitatea poziþiei actorului faþã de rol e subliniatãde dublele song-urilor reluate, de luneta studioului cedesparte lumea realã de simularea interpretãrii. Lunetaîmpiedicã dialogul nemediat, alimenteazã rãtãciriletrãirilor în exces, într-un spaþiu aparent protejat.Impulsul criminal, al soldatului gelos, devine astfel unstudiu de caz experimentat în laboratorul sonor. Aicirepetiþiile îmbogãþesc nuanþele ºi permit creºtereaintensitãþii expresive. Dar, ca în orice moment deadevãr artistic, rolul sfârºeºte prin a transferainterpretului ceva din realitatea lui. Simularea crimeimânjeºte cu sânge trupul actriþei ºi ne atenþioneazã cãjocul e periculos: arta lasã urme.
Ce legãturã existã între performance-ul TurboParadiso al companiei Urbán Andras (Serbia) ºimuzicã, tema festivalului? Alta decât corurile folcloricepe care le interpreteazã obsesiv personajele, în notapeiorativã cu care spectacolul amendeazã exceselenaþionalismului? Spectacolul este un discurs desprefricã ºi resorturile violenþei declanºate de spaima deCelãlalt, dar mai ales cautã sã înþeleagã mecanismeletransformãrii reciproce a victimelor în agresori. Tramaspartã, non-narativã, înlãnþuie secvenþe mimat cazone,care trimit la starea de perpetuã beligeranþã aBalcanilor în ultimele secole. Corpul femeii, expus caloc al asalturilor în rãzboiul din fosta Iugoslavie, joacãcontrastul dintre fragilitate ºi violenþa sãlbaticãalimentatã de ideologia purificãrii etnice. Dorinþacarnalã ºi senzualitatea ca dat al fiinþei umane edeopotrivã sursa normalitãþii biologice ºi a ororilorrãzboiului, dualitate la care face trimitere ºi titlulspectacolului. Turbo paradiso: paradisul iubirii ºiturbarea simþurilor excitate de ridicarea cenzuriimorale. Spectatorii sunt invitaþi la final sã arunce curoºii în actori, fãcând noi victime simbolice alerefuzului acceptãrii celui diferit, a intoleranþei cerenaºte cu zâmbetul pe buze în societatea de azi. Sau
e doar o invitaþie la descãrcarea tensiunii acumulate înspectacol? Graniþa e incertã. Teatrul e singurul loc încare nu e ºi periculoasã.
Anamnesis, spectacolul cu care teatrul ‘KatonaJózsef’ din Budapesta revine la Cluj (coprodus încolaborare cu compania Szputnyk ShippingCompany), e un performance ludic ºi critic, ce îmbinãelemente de teatru documentar ºi scene duse la limitaabsurdului, inspirate de relaþia pacientului (cunoscutede oricare dintre noi) cu sistemul serviciilor medicale.Textul de spectacol s-a nãscut din selecþia povestiriloradevãrate ale oamenilor reali ajunºi în postura depacient. Actorii au urmat stagii de muncã în serviciilede urgenþã pentru a se familiariza cu mediul medical.Mecanismul scenic e simplu: scene realiste, aparentrepetitive, ale experienþelor individuale trãite înspitalele de stat, alterneazã cu interviuri cu medicireali, proiectate pe ecranul din fundalul scenei.Contrastul dintre opiniile profesionale ale medicilor ºidrama pacienþilor amorseazã o comedie muzicalãgrotescã, un cocktail cu efect întârziat ce explodeazãîn hohote de râs la final. Performanþa actoriceascã ecu atât mai notabilã cu cât e dublatã de scenelemuzicale ce au ritm, nerv ºi adevãr, fãrã a aluneca întrivial. Anamnesis e fiºa de observaþie a sistemuluimedical maghiar, necruþãtoare, amuzantã, puþin cinicã,fãrã speranþã de însãnãtoºire. Totuºi, râsul e o terapie,iar regizorul Viktor Bodó sperã ca spectacolul lui sãamelioreze relaþia bolnavã a politicienilor cusocietatea.
O zi nebunã sau Nunta lui Figaro dupãBeaumarchais, de la Teatrul Naþional din Praga, e unadmirabil exerciþiu de transgresare a genurilor: Eteatru, dar muzica e mai importantã ca textul. Nu eMozart, dar marile lui teme muzicale suntidentificabile în spectacol. E o comedie burlescã daracidã la adresa societãþii de azi. Nota barocã acostumelor ne aminteºte cã ne aflãm la Praga, loculpremierei absolute a operei mozartiene Don Giovanni.Muzica cu accente pop-rock ne întoarce în prezent, lao nouã epocã a moravurilor uºoare?
Ukcuk-ga a adus nota exoticã a tehnicilor vocaleasiatice aplicate marilor drame europene. În Coreea deSud pansori e un gen de spectacol muzical cu unsingur actor-cântãreþ ºi un percuþionist. Actriþa JaramLee spune povestea lui Muther Courage într-unformidabil tur de forþã actoriceascã, în care vocea e uninstrument sonor cu care interpreteazã singurã toatepersonajele piesei lui Brecht. Mutând povestea înspaþiul asiatic, spectacolul reuºeºte sã hibrideze genulteatrului asiatic cu textul brechtian fãrã a crea unmutant.
Rãmân necomentate aici restul pânã la cele 24 despectacole programate în festival. Amintim însãmedalionul Silviu Purcãrete, prezent cu trei spectacole:Le roi se meurt (Regele moare) produs de Les Arts etMouvants din Franþa, Gianni Schicchi, opera luiPuccini de la Teatrul Maghiar Cluj ºi ultimul spectacolrealizat la Teatrul ”Radu Stanca” din Sibiu, Cãlãtoriilelui Gulliver. E notabilã ºi prima selecþie din istoriafestivalului a unui spectacol al Teatrului Naþional dinCluj, Insula dupã Gellu Naum, spectacol-concertrealizat de Ada Milea.
Sintagma Voci în dialog, propusã de George Banuca temã a ediþiei a treia a festivalului ”Interferenþe”, eo invitaþie la a medita la rolul muzicii pe scena con-temporanã de teatru. Astãzi, muzica nu mai e ilustra-þie, nici ambalaj sonor responsabil cu atmosfera spec-tacolului. E vocea partenerã în construcþia dialoguluipolifonic al scenei, tratatã de la egal la egal cu textul,asumatã de actori ca voce complementarã rostirii, princare scena reface drumul de la recitativ la arie, de laelocinþã la virtuozitate. O dovedeºte convingãtordiversitatea spectacolelor vizionate în festival.
Accesul la alteritateOana Cristea Grigorescu
teatru
Otoamnã teatralã neaºteptat de aglomeratãm-a fãcut nu doar sã-mi declin – curegret – participarea la mai multe
premiere, aniversãri sau festivaluri (la Timiºoara,Râmnicu Vâlcea, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureºsau Ploieºti), ci ºi sã amân ruºinos de multcomentarea unuia dintre cele mai importanteevenimente autohtone: Festivalul Naþional deTeatru. O sã transform impedimentul în avantaj,întrucât, presat acum ºi de spaþiul editorial, ºi detimpul scurs de la consumarea FNT, voicomenta doar spectacolele care, dupã opiniamea, conteazã, adicã meritã ”vânate” despectatori, lãsându-le la o parte pe cele banalesau chiar lipsite de orice calitãþi. Deci, dacã aveþiocazia, meritã sã vã numãraþi printre spectatoriiproducþiilor de mai jos.
(O sã fac doar o parantezã: am scris de maimulte ori cã admit arbitrariul selecþionerului laFNT, aºadar nu comentez opþiunile sale. Anulacesta, însã, festivalul mi s-a pãrut mult maieclectic decât în alte dãþi, dominat parcã de un”împãciuitorism” al selecþiei care m-a intrigat. Eadevãrat, însã, cã ”miezul” programului a inclusmontãri de prima mânã; amintesc doar, pe lângãce voi analiza, Hedda Gabler regizatã de Andreiªerban, D’ale noastre ºi Carmina Burana createde Gigi Cãciuleanu ori ”seria” Purcãretereloaded.)
UUnn CCaarraaggiiaallee ddiiaabboolluuddiicc.. Alexandru Dabija mi-a oferit cea mai mare surprizã teatralã a lui2012 cu Douã loturi, spectacolul sãu de laNaþionalul bucureºtean. Regizorul, care a fãcut ºidramatizarea, opereazã o lecturã ”diabolicã” aprozei; or, prezentând în aprilie o comunicare –Caragiale ºi dracii – la un colocviu al USR Cluj,am urmãrit cu sufletul la gurã spectacolul, maiales cã eu mã focalizasem pe alte bucãþi dinopera lui Caragiale. E Douã loturi un text dinstirpea ”diavoleascã” a creaþiei clasicului autor?Este, o demonstreazã cu cinicã savoare montarealui Dabija.
Faimoasa poveste a funcþionarului ghinionistLefter Popescu e transpusã scenic ca o naraþiune-film mut, în care locul planºelor cu explicaþii eluat de un povestitor-diavol, iar eroii sunt niºtespectre ale propriilor existenþe. Dacã adãugãm cãdecorul metalic-tubular al lui Helmut Stürmer,prin care se vãd toate cotloanele spaþiului de joc,e aºezat pe o turnantã, rulând în varii viteze,precum un carusel al vieþii, avem imagineacompletã a acestei farse, instrumentatã de diavolsau doar de un bancher veros, a cãrui prezenþãtãcutã, celebrativ-rânjitor-mulþumitã, spectatorulo vede mai bine de o orã în faþa ochilor.
Spectrele se animã din când în când, cad înblazare alteori, izbucnesc în crize de nervi, seentuziasmeazã barbar ºi sadic în episodulanchetãrii chivuþelor, pentru a expia psihic lafinal, când ”viceversa” le devine epitaf.
”Victimele”, dom’ Lefter ºi soþia, nu trezesccompasiune, ci doar o milã condescendentã,chiar ºi în secvenþa – de o apãsãtoare cruzimeconjugalã – a spartului farfuriilor. Compasiuneaapare însã, pânã la emoþie, în prima scenã cuþigãncile, în care Dabija nu se mulþumeºte sãcontrapunã cele douã ”tabere” ale acþiunii, ci sãle ºi defineascã pe fiecare, din elemente discreteºi pregnante (foamea fetei, de pildã, exprimatãprintr-un singur cuvânt repetat pânã la durere).Registrul fabulei se schimbã: dacã, ne putemgândi, Lefter e batjocorit de diavol tocmai
pentru cã a batjocorit la rândul lui niºtemarginale inocente ale societãþii? Iar la final, ebancherul al dracului, sau dracul e un bancher allumii?
Spectacolul lui Alexandru Dabija e uluitor,captivant, amuzant pânã la lacrimi, dar ºi la felde cumplit de îndurerat, mai ales în ultima sasecvenþã, ce conoteazã formula scripturalã a”deºertãciunii deºertãciunilor”. E o farsã tragicãinterpretatã admirabil de toþi actorii, cumenþiuni speciale pentru Gavril Pãtru într-un rolde Lefter pentru care meritã premii, MariusManole, un narator diavolesc-imperturbabil, ºiEliza Pãuna, chivuþa cea micã, de o vitalitatetraumatizatã emoþionantã. Toþi meritã însãaplauze. Nu rataþi acest spectacol: eu mi-ampropus deja sã-l revãd mãcar o datã. ªi sã adaugnuvela lui Caragiale la studiul meu cu draci!
SSppiioonniiii lluuii DDuummnneezzeeuu.. ”Ne vom îmbrãca înmisterul lucrurilor de parcã am fi spionii luiDumnezeu”, a fost una din replicile pe care mile-am notat vãzând Lear(a), montat de Andreiªerban la ”Bulandra”, un alt spectacolmemorabil al anului trecut. Mai limpezit, maifin construit ºi mai bogat în semnificaþii decâtvechea variantã din 2008, despre care n-am scris,dar o þin bine minte, spectacolul de acummixeazã toate leitmotivele recurente aleregizorului într-un ansamblu coerent ºiacceptabil chiar în aparente stridenþe (ºobolanulde plastic, convenþional-ostentativ, e mai abilintegrat aici decât în Purificare, de pildã, iarKent împuºcându-se, la final, poate mira, dar nue indezirabil, ca sã dau doar douã exemple).
Spectacolul câºtigã printr-o simplificare aspaþiului de joc – redus aici la un simplupatrulater mãrginit de un zid ce figureazã fiepalatul, fie stâncile, dar care se preface în parteaa doua, ingenios, într-o mlaºtinã (scenograf:Dragoº Buhagiar) –, ca ºi printr-un anumerigorism (bun) al relaþiilor dintre personaje.Ansamblul nu e însã ”shakespearian”, cicontemporan, în maniera tipicã ºerbanianã, carepoate alãtura muzica unui faimos concurs TV cuun cumplit blestem pãrintesc, precum însecvenþa împãrþirii regatului, fãrã stridenþe.
Lear(a) abundã în secvenþe sincretic-semanticecare, alãturi de o comprimare ºi o actualizaresubtilã a scenariului dramatic, îl transformã într-un spectacol foarte accesibil codului dereceptare cotidian. Dialogul Lear-bufon cuGloucester are o profunzime tulburãtoare, ca ºi”pactul” Lear-Cordelia din final, Bufonul însuºi eun soi de DJ al sensurilor de adâncime, toate înpandant cu ”body-guarzi”, telefoane mobile,momente de hip-hop, aglutinate într-un ritmacut, dezvoltat pe orizontala desfãºurãrii scenice,fãrã a obtura însã developarea vertical-simbolicã.Se simte, ca în alte multe spectacole ale lui?erban, esenþializarea, sublimarea punctelor deforþã ale intrigii, pilonii semantici susþinândperfect o construcþie vizualã ºi formalã ce atrageatenþia privitorului.
Mariana Mihuþ a conturat un Lear rece,aspru, inflexibil, înþelepþit de ”cãlãtoria” sainiþiaticã, încã un rol magistral pentru aceastãactriþã minunatã; Dorina Chiriac a fost un Bufonadorabil în impertinenta sa condiþie de ”Gimini”,conºtiinþã treazã; Cosmina Stratan a dublatcuminþenia cu dârzenie în Cordelia; DanaDogaru a fost un Gloucester-oglindã a lui Lear;Edgar al Anei Ioana Macaria a împãrtãºit
specular statutul mezinei regale; Ioana Pavelescua dat un Kent inspirat de viaþã, iar nu pervertitde ea – ca sã amintesc doar câþiva dintreprotagoniºtii acestui spectacol tulburãtor, care nuvorbeºte atât despre demnitate socialã, politicã,cât despre demnitate umanã ºi despre faptul cãpragul de sus e pe mãsura oricãrei frunþi, laorice vârstã.
Lear(a) e încã un spectacol de þinut mintedin seria ”umanistã” a contemporanului Andreiªerban.
PPoovveessttee ddiinn BBaannaatt.. Un spectacol care, prinricoºeu cumva, mi-a evocat propria copilãrie încomunitatea ucraineanã sau pitorescul altorcomunitãþi etnice pe care le-am cunoscut auprezentat la FNT colegii de la Teatrul Germandin Timiºoara: Þinuturile joase de Herta Müller,în regia lui Niky Wolcz. Un spectacol epic (însensul literar al termenului), nostalgic ºi deacuratã frumuseþe, fãrã ”inovaþii” ºi ”artificii”,onest ca o poveste de viaþã pe care-o istoriseºtiprietenilor. Îmi recunosc neºtiinþa în privinþascrierilor laureatei Nobel; spectacolul m-aprovocat sã-i citesc cãrþile.
Þinuturile joase evocã o copilãrie petrecutãîntr-o comunitate ºvãbeascã din Banat, cu riturileei strãvechi ºi rezistenþa la nou, la intruziuni dinafarã, cu complicata ierarhie social-sãteascã, cupersonajele ei pitoreºti, cu stoicismul în faþavitregiilor de tot felul ºi soliditatea solidarã afamiliei, ca nucleu de apãrare în viaþã. Un textde uimitoare poezie ºi remarcabilã forþã narativã,în care anecdota coexistã cu drama ºi râsul culacrima atent stãpânitã, transpus scenic într-omontare amplã, dar deloc entropicã, dimpotrivã,condusã net ºi discret regizoral.
Niky Wolcz a citit impecabil ”povestea”Hertei Müller ºi a redat-o cu empatie, ajutat deo echipã de actori sudatã, în care fiecare ºi-ademonstrat harul ºi profesionismul cu dedicareºi fãrã emfazã. Într-un spaþiu imaginat deHelmut Stürmer, care figureazã în câtevasecþiuni ale scenei peisajul unui întreg sat, de laodãile casei ori curtea familialã la piaþa centralã,râul sau pãºunea, eroii recompun nu doar istoriaunei comunitãþi locale, ci un întreg univers intratde-acum în amintire ºi posibil de evocat doarprin rememorare. Muzica live ºi secvenþele videoau adãugat reprezentaþiei un plus de farmec ºiaer elegiac, creând o atmosferã cu totul specialã,melancolic-serenã, dincolo de accentele tragiceconþinute în intrigã. Þinuturile joase e unspectacol amplu, greu de rezumat; mi-e greu ºisã enumãr câþiva dintre numeroºii protagoniºti,pentru a nu-i nedreptãþi pe ceilalþi, cãci avem de a face cu o muncã de echipã în cel mai netsens al cuvântului. Spun doar cã pentru cei cuamintiri ”þãrãneºti” acest spectacol va fi camadlena lui Proust, declanºatorul memoriei, iarpentru cei fãrã astfel de amintiri, va fi un prilejde a-ºi trãi, cumva, o copilãrie inventatã. Nu edestul?
P.S. Despre alte...restanþe, în numereleviitoare!
3333
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
33TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Restanþier... la FNTClaudiu Groza
Douã loturi Foto: Alexandra Bucur
3344
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
34 TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
L-am vãzut de atâtea ori relansându-se îndârjitîn viaþã, încât ne-a venit greu sã credem cã,de data asta… chiar nu mai e! În
cinematografie, deºi autodidact, a fostProfesionistul, regizorul de încredere, angajatmereu la Franco-London Films în Franþa, sau laCINE TV din München, pentru corvoada marilorproducþii. A fost totdeauna ºi a rãmas mereu undinamizator al vieþii noastre cinematografice. Caom a fost un cavaler romantic, aºa cum l-amsimþit în Orient Express, a fost prinþul neînvins,gata sã rãspunda oricând marilor provocãri. Darcel mai palpitant moment din viaþa sa, îmi pare…începutul.
Traseul i-a fost, în primii ani de tinereþe,ºovãielnic. Un timp se visa, romantic, la proranavelor, printre talazuri. De aceea, probabil, la 17ani s-a înscris ºi el la ªcoala de Ofiþeri de Marinãdin Constanþa. Cãutându-ºi un drum în care sã-ºiinvesteascã potenþialul ajungea, în acelaºi oraº, laBelle Arte, dar nici aici nu-i mulþumit ºi vine la
Bucureºti, la Politehnicã, unde absolvã, cuminte,facultatea de mecanicã finã ºi opticã. Hazardulpur îi aduce repartizarea la ConsiliulCinematografiei, unde câteva luni mai târziu i seîncredinþeazã serviciul tehnic al studioului defilme documentare Sahia. Odatã cu o încãpereburduºitã de scule a primit ºi o jucarie desprecare Orson Welles afirma cã a fost trenuleþul elec-tric al vieþii sale, camera de filmat. A luat-o înmâini, a examinat-o, ºi a vãzut cã-i place!În orice caz nu se poate sã nu se fi simþit aici ful-gerarea adevãratei sale vocaþii. Dar cum era ingin-er, ºi nu regizor, ºef de serviciu, nu autor, a cãu-tat sã se facã mai util colegilor. Care n-au întârzi-at sã ºi profite de aceastã situaþie. Aºa cã i-aupasat, în 1957, sarcina de plan mai complicatã dea explora spaþiile submarine într-un film inspiratde Lumea tãcerii al francezului Jacques YvesCousteau, un scurt-metraj care s-a numit Scoicilen-au vorbit niciodatã.
„Pot ºi eu asta!” – ar fi exclamat Nicolaescu
care nu s-a lãudat doar, ci s-a dat peste cap, trans-format în scufundãtor ºi din fundul apelor a adusprimele sale imagini semnate oficial. Devenise,am spune azi, „director de imagine”, numai cã peatunci titularii camerelor de filmat îºi spuneau,modest ºi tehnic „operatori”. În 1963, studiouluiîi sunt necesare alte performanþe acrobaticeieºite din comun, aruncãri din avion cu paraºuta.Ca întotdeauna, deºi prestaþia pune la încercareinstinctul de conservare al cineastului, Nicolaescuface un pas înainte: Nu-i pasã cã-ºi pune viaþa înjoc. Pentru el, esenþialul era controlul aparatuluide luat vederi. ªi, de sub ape, se avântã, princeruri cu camera în mânã ºi cu umbrela paraºuteiîn cârcã. De astã datã, filmul sãu Lecþie la infinitcolindã festivalurile ºi se întoarce cu Premiul fil-mului experimental obþinut la Cortinad’Ampezzo. Juriul intuise un factor esenþial dinpersonalitatea lui Nicolaescu, patima experimenta-torului.
Într-adevãr, când studioul este consemnat deMinisterul Agriculturii sã realizeze un obscur filmutilitar intitulat Legume de serã, ºeful serviciuluitehnic se pune din nou pe treabã, nãscocind unaparat de de declanºare automatã tip Zeitraffer,pentru macrofilmari. Iar banalele sale „legume” seîntorc cu Premiul pentru cel mai bun film agricolde la festivalul din Vancouver. Dar noul aparatcreat de Nicolaescu are þeluri mai înalte. Inginerulîºi umple chilia cu ghivece de flori, „actorii” sãi,cum le spunea duios, cãrora le filmeazã,fotogramã cu fotogramã, inflorescenþa. Din exper-imentele sale, la care folosise capetele din nega-tivul aruncat de colegi, i-a ieºit, treptat, un filmdespre o primãvarã „obisnuitã” privitã la scaraunei alte lumi, parcã de un extraterestru. Când, în1962, Primãvarã obiºnuitã s-a întors ºi el cuMedalia de Aur a Uniunii Internaþionale aTehnicienilor de Film (UNIATEC), nimeni nu s-amai mirat de succesul inginerului cineast.
La orizont se întrezãreau, deja, contururileaspre ale cetãþii Sarmisegetuza, noul sãu câmp deactivitate. Regizorul Sergiu Nicolaescu exista! ªidupã tinereþea nãzdrãvanã, intra în maturitateadacã.
Tinereþea lui SergiuNicolaescu
Tudor Caranfil
film
Atlasul norilor / Cloud Atlas invitã spectatorulîntr-o cãlãtorie ale cãrei þeluri sîntautocunoaºterea ºi – prin autocunoaºtere –
depãºirea blocajului nihilist pe care îl susþine fiecareepisod al filmului (ºi, ca oglindire a cinci secole deistorie, lumea însãºi). Greºelile se repetã neîncetat,totul este marcat de violenþã. O violenþã perpetuatãdincolo de sfîrºit confirmã viziunea infernalã aeternei reîntoarceri: timpul este infinit, materia estefinitã, de aceea natura traverseazã cicluriexistenþiale în care corpurile cãlãtoresc ºi se întorcîntr-o aceeaºi stare, extincþia fiind semnul pentrucare se angajeazã fiecare element în cadrul unuiciclu. Totul este conectat, anunþã Cloud Atlas,samsara orientalã guverneazã universul monadichusserlian în care intersubiectivitatea construieºtelumea obiectivã.
Lung de aproape trei ore de proiecþie ºi cu ºaseistorii intercalate, Cloud Atlas e construit în spiritulzapãrii de la o emisiune la alta (de la Extratereºtriiantici de pe History la Ziua judecãþii de apoi de peDiscovery World ºi la Barbarii lui Terry Jones de peViasat History), fãrã sã stai prea mult pe un canalpentru a nu risca sã pierzi povestea de pe postulvecin. Nu te plictiseºti în nicio poveste, dar, dincauza ritmului accelerat al trecerii de la o poveste laalta, nici apuci sã trãieºti o emoþie deosebitã alãturide personajele de pe ecran. Filmul nici nu teuimeºte cu adevãrat prin ceea ce spune, fiindcã edoar o rearanjare destul de comunã a unor ideifilosofice ºi religioase des frecventate. Cloud Atlas eca un roman de Paulo Coelho, cu lucruri marispuse cît mai popular, într-un stil narativ uºor deasimilat.
Spectatorul traverseazã ºaºe orizonturiexistenþiale care au un numitor comun: îninteriorul lor va contempla neajunsurile pe care lecreeazã lipsa iubirii, detaºarea faþã de celãlalt,mercantilismul. ªi, într-adevãr, totul e conectat.Sclavie umanã în secolul optsprezece, un alt fel desclavie în secolul douãzeci ºi doi – a clonelor setatesã accepte orice neghiobie din partea pãmîntenilor,ceea ce aminteºte (ca vecinãtate socialã ºi politicã)de Logan’s Run ºi de reprezentãrile distopice ale luiOrwell. Deciziile politice pun umanitatea în pericolîn secolul douãzeci... e doar o problemã de timppînã cînd nu va fi niciun jurnalist-cu-principii caresã zãdãrniceascã interesele momentane aleconducãtorilor; douã sute de ani mai tîrziu lumeacolapseazã. Cîte un sîmbure de umanitate însecolul optsprezece (Adam Ewing) ºi în pragulsfîrºitului lumii (Chang, membru al Rezistenþei).Sacrificiu pentru creaþie (anii treizeci), criticsacrificat pentru evidenþierea lipsei de valoare aunei cãrþi, în debutul secolului douãzeci ºi unu.Iisus-ul civilizaþiei umane urmãtoare e o fostã clonãeliberatã din sclavie, iar sîmburele avansului tehnicºi genetic al noii civilizaþii pãmîntene ar putea fiasigurat de întîlnirea cu ultimele rãmãºiþe ale uneicivilizaþii umane ultra-avansate din punct de vederetehnologic (care viziteazã Terra în era post-apocalipticã, pentru a se familiariza cu obiceiurilepãmîntenilor ºi pentru a gãsi trupurile propriilorstrãmoºi).
La finalul acestui drum, spectatorul primeºte petavã ºi remediul: familia întemeiatã pe iubire.Precum într-un banal western hollywoodian, doar
cã aici, în producþia de masã a secolului douãzeci ºiunu, cowboy-ii ºi indienii sînt cãlãtori intergalacticiºi concluzia e cosmic-anti-segregaþionistã.
Ca orice epopee popularã (cum sînt ºi Matrixsau Avatar), filmul realizat de fraþii Wachowskyîmpreunã cu Tom Twyker are un mesaj moral bineþintit. Nu atît de puternic ºi de imediat caposibilitate de a crea un cult precum cel din Matrix(Cloud Atlas nici nu discutã despre relaþii atît deintime, cum sînt cele cu maºinile de calcul). Însãapropiat ca valoare ºi ca angajament discursiv decel întîlnit în Avatar (nu putem vorbi, însã, de unangajament reprezentaþional similar celui dinpelicula lui Cameron). Cel din urmã imagina olume secatã de resurse, cauza fiind consumulexagerat de materie primã în care s-a angajatOccidentul – ºi milita în spirit new-age pentruecologie. Cloud Atlas vorbeºte despre iubire cafactor primordial într-o imperioasã re-umanizare apopulaþiei Terrei, ca singur leac în tratarea lui homohominis lupus.
Cloud Atlas e prea pãtruns de importanþaideilor pe care le enunþã ºi vrea sã se asigure cãnimeni nu va rata morala poveºtii lui. E oproblemã pe care o etaleazã ºi The Tree of Life,însã într-o prezentare mai îngrijitã. În Cloud Atlasexistã un narator (în acelaºi timp unul dintre eroiiistoriei post-apocaliptice de pe ecran) care transmiteprivitorului mesajul pe care acesta din urmã ar fitrebuit sã-l înþeleagã (deja) din ceea ce a vãzut peecran. Exagerînd puþin lucrurile, e ca ºi cum unpoet ar scrie lîngã lucrãrile sale literare modul încare cititorul ar trebui sã recepteze imaginile tocmailecturate în poezii. Avatar, de exemplu, lasãprivitorului puþin spaþiu pentru visare, pentru aconstrui ceva pe marginea poveºtii de pe ecran.
3355
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
35TRIBUNA • NR. 249 • 16-31 ianuarie 2013
Atlasul norilorLucian Maier
o miºcare de o intensitate dramaticã demnã de un„Laocoon” ori de un ritual de exorcizare arhaic,Butinarul a cãrui majestate aproape druidicã pareincompatibilã cu umilitatea condiþiei tãietorului delemne, Odihna (1959), care, prin robusteþeaformalã, cuantumul de energie comprimatã ºilimbajul plastic frust/lapidar pare sã aparþinãdeopotrivã miºcãrii muraliste mexicane ºi sculpturiiîn lemn de filiaþie expresionistã a unui Kirchner oriScherer, sculptura Cap de þãran (1957) ºiMonumentul Eroilor Români din al Doilea RãzboiMondial**** din oraºul Carei, tributar într-ooarecare mãsura cerinþelor comanditarului, situateundeva la jumãtatea distanþei dintre polul epic ºicel simbolic, vãdind propensiunea pentru rezolvareavolumetricã accentuat geometrizantã, sinteticã,epuratã de reverenþe fãcute realului, însã neafectândîncãrcãtura narativã ideologizatã a ansamblului.
Afirmarea filonului mitizant/mitologizantsurvine firesc, în creaþia de maturitate asculptorului, odatã cu dezvoltarea programaticã aunor motive preluate din fondul ancestral alfolclorului maramureºan, de o manierã explicitabstractizantã, chiar modernistã, convergentã cuspiritul vremii, animat de o anumerelaxare/liberalizare a artelor, de re-descoperirealecþiei brâncuºiene (1964), precum ºi de lansareaunei tinere generaþii de sculptori dedicaþi sculpturiien taille directe, aceasta fiind ºi opþiunea de suflet amaestrului.
Inconfundabilã, tãietura virilã, din daltã ºibardã, finisajul sumar menit sã lase lemnul oripiatra sã vorbeascã, de o mereu surprinzãtoaremodernitate – sunt mãrci/însemne ale unui mod dea fi în sculpturã ce singularizeazã o operã de largãcuprindere, cãreia nimic din ceea ce este cuadevãrat omenesc nu-i este strãin.
Fãrã a face uz de citate/prefabricate, sculptorultransfigureazã datul folcloric autohton integrându-l,transfigurându-l în metafore plastice de impact,înrudite, ca prezenþã iconicã, mai degrabã cusculpturile toltece ori cu fixitatea stranie a mo’ai-lormonolitici gãsiþi în Insula Paºtelui. Lucrãri de amplãrespiraþie monumentalã, extensii terestre ale uneilumi nevãzute ori jaloane ale unui timp fãrã detimp, „altfel”, Sfatul bãtrânilor ºi, mai cu seamãAnsamblul monumental de la Moisei - închinatmemoria celor uciºi la Moisei în toamna anului1944 de cãtre trupele horthyste aflate în retragere -vin sã confirme relaþia specialã a artistului culemnul, materialul sãu de predilecþie, cãruia îidestãinuie – ca unuia ce este viu –simþirile/visele/gândurile toate, trecându-le abiaapoi, ºi atunci când împrejurãrile o solicitã, asupraunei neconsolate tristeþi în travertin*****.
NNoottee::* Programul este prefigurat a include ca partener ºi
Revista Tribuna, colaborãri cu instituþii culturale deprestigiu precum Muzeul Naþional de Artã al României,Institutul Cultural Român, Accademia di Romania dinRoma, Muzeul de Artã Baia Mare, Institutul deArheologie ºi Istoria Artei Cluj-Napoca º.a. cât ºiimplicarea unor personalitãþi de rezonanþã ale culturiiromâneºti contemporane.
** Premiul Ministerului Artelor ºi Informaþiilor(1949); Premiul de Stat (1953); Maestru emerit al artei(1957); Ordinul Muncii, clasa I (1963); Artist alpoporului (1964); Erou al Muncii Socialiste (1971);
Premiul C.S.C.A (1971); Steaua Republicii SocialisteRomânia, clasa a II-a (1978)
***Ca fost ilegalist ºi luptãtor antifascist, caredemonstrase în mai multe rânduri ataºamentul faþã devalorile vehiculate de propaganda partidului comunist,profund conectat la valorile lumii româneºti tradiþionaleºi dorind sincer perpetuarea lor în condiþii materialedecente, Vida Gheza revine din peregrinãrile sale voite orine-voite, mereu, la patria-mumã, într-un rãstimp tulbure,în care numeroºi artiºti de talent preferã exilul ori ne-angajarea; astfel i se faciliteazã din partea regimuluicomunist un passe-partout pentru spaþiul expoziþionalinternaþional, fie cã este vorba de cel occidental ori de celestic, comunizat ori mai puþin comunizat, participareanestingheritã la Bienala din Veneþia (1958, 1976),comisionarea unor importante comenzi pentru lucrãri defor public, accesarea unor funcþii/onoruri publice – în1968 este ales vicepreºedinte al Uniunii Artiºtilor Plasticiiar în 1974, membru corespondent al Academiei Române.
**** Opera sculptorului Vida Gheza ºi a arhitectuluiAnton Dâmboianu, monumentul este inaugurat în anul1964. Situat într-o piaþetã din centrul oraºului Carei(judeþul Satu-Mare), complexul monumental, dedimensiuni impresionante(deschiderea frontalã de 18 m,adâncimea de 5 m ºi înãlþimea de 12 m) este realizatintegral din blocuri de piatrã albã, sculptate prin ciopliredirectã.
***** Sfatul bãtrânilor (Baia Mare, 1973) grup statuarsculptat în piatrã constituit din cinci personaje, amplasatîn zona verde din faþa Palatului Administrativ din BaiaMare, a fost sculptat iniþial în lemn (1972) – versiunepãstratã actualmente în Centrul Artistic Baia Mare(Muzeul de Artã); Monumentul de la Moisei alcãtuit dindouãsprezece figurine columnare, dispuse circular, dintrecare zece reprezentând mãºti tradiþionale maramureºene,iar celelalte douã, figuri umane abstractizate, dispuse peun mic platou la care se ajunge urcând 44 de trepte depiatrã (fãcându-se astfel referire la anul martiriului –1944), a fost sculptat întâi în lemn, însã, din cauzaintemperiilor, a fost necesar sã fie refãcut în piatrã(travertin), fiind finalizat în anul 1966.
(Urmare dn pagina 36)
Centenar Gheza Vida 1913 - 2013
Survenind unor discutabile „purificãriideologice” operate emoþional de generaþiilepost-decembriste (ºi uneori soldate cu „pierderi
simbolice colaterale” greu de explicat) aflate, totuºi,în conjuncþie cu un susþinut efort - plin de fervoare,deºi, uneori pripit - de (re)deschidere cãtre arealulcultural occidental/internaþional, tentativele de arepune în ecuaþie valori autohtone autentice,descãrcate de mize politice efemere, cu rapel înfondul etnic arhetipal par a fi semnele unui mult-aºteptat ritual de re-întemeiere, de ontologieculturalã.
Printre aceste, rare, semnale ale asumãrii lucide,nuanþate, cu prezumat potenþial paradigmatic alecreaþiei artistice dezvoltate în perioade istorice„defavorizate” credem cã se va înscrie ºi amplulproiect Centenar Vida 1913 - 2013* – iniþiat subegida Academiei Române de cãtre Acad. MariusPorumb - program dedicat memoriei uneiincontestabile personalitãþi a sculpturii româneºtide secol XX, maramureºanul Gheza Vida (28februarie 1913, Baia Mare - 11 mai 1980, BaiaMare).
Creaþia acestuia, coagulatã în plin stalinismcultural ºi întreruptã în pragul post-modernismuluioptzecist intrã, dupã ’89, într-o nemeritatã zonã deminimalã vizibilitate, rareori transgresatã deiniþiative curatoriale generoase precum cea aAlexandrei Rus, Sculptura româneascã în lemn însecolul XX – Colecþii Clujene, (Muzeul Naþional deArtã Cluj, 1998) ori mai recenta Arhetipurisculpturale. Sculpturã în lemn – Opere dinpatrimoniul Galeriei Naþionale 1918 – 1999 (5iulie–28 octombrie 2012, Muzeul Naþional de Artãal României), curator – sculptor&muzeograf AnaZoe Pop, astfel cã, manifestãrile din acest an -preconizate a avea loc în cadrul Centenarului - potsã relanseze pe orbita culturalã naþionalã, ºi nunumai, o operã de certã valoare esteticã, traversatãde un real fior umanist.
Dinamicã, robustã, coerentã, iradiind o energieteluricã modulatã de filtre succesive, dinspre unarche universal cãtre un Zeitgeist apropriat cudeplinã intensitate, sinceritate a trãirii – operafuzioneazã organic, în cazul Vida, cu personalitateageneratoare, propulsând-o virtual într-un perpetuu’aici ºi acum’, pãstrându-i nealteratã forþa decomunicare, consubstanþialitatea cu matriceaoriginarã, cu acel genius loci tutelar care defineºtesacralitatea strãvechiului sãu Maramureº natal.
Strãinã oportunismului politic, atât de învederatîn rândurile generaþiei de plasticieni lansate în„obsedantul deceniu”, – dupã cum se ºtie,sculptorul ºi-a pus, în repetate rânduri, în pericolfiinþarea ºi libertatea pentru a-ºi urma convingerilesocial/politice, fie luptând în Spania pe baricadeleantifranchiste, fie în Armata Românã, pe frontul deVest, fie ca ilegalist de stânga, în patria mamã –opera sculptorului bãimãrean pare umbritã acumtocmai de recunoaºterea antumã, concretizatã prin
numeroase premii, distincþii** ºi facilitãþi ***acordate de cãtre instituþiile culturale „de partid ºide stat” de dinainte de ’89, ale cãror competenþesunt astãzi sever chestionate. Cu toate acestea,sculpturile sale au fost percepute în imediata sacontemporaneitate ca fiind valoroase ºiexponenþiale pentru ethos-ul românesc, atât decãtre publicul larg de atunci, cât ºi de cãtre cel despecialitate, din þarã ºi din afara graniþelor.
Revizitate, în marea lor majoritate, lucrãrilemaestrului Vida nu îºi negociazã identitatea vizualã,nu se insinueazã aleatoriu în mediu, ci se impun cuforþã stihialã, asemeni unei atemporale haka maori,„celebrând victoria vieþii asupra morþii”,dezactivând complexul indus al vreuneimarginalitãþi culturale cu o vigoare ce excludehamletizãri mioritice ori relativizãri pseudo-intelectualiste, însã nu ºi meditaþia veritabilã,adâncã, întoarsã înspre rosturile ultime ale fiinþei.
Structurându-se pe douã coordonate aparentdivergente, una dând seama de vocaþia narativã,originatã în necesitatea înstãpânirii asupra Creaþieiprin cuvânt/imagine, reiteratã de artist printentativa de exhaustare psalmodicã a inventaruluimuncilor/faptelor universului proxim, iar cealaltãvãdind irepresibila atracþie a simbolicului, a uneimitologii imanente gestului cotidian trãit caepifanie a unui timp sacru, a unui dincolo populatde strãmoºi ori duhuri ascunse, creaþia sculptoruluidin Maramureºul istoric se împlineºte în vârtejulacestor componente intrinseci, în tocmai tainica lorfuziune.
Pot fi amintite aici câteva dintre capodoperelesale, cum ar fi Dans din Oaº (1949), impresionantprin desfãºurarea spaþialã a volumelor angajate într-
3366
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
bloc-notes
2
editorial
Mircea Arman Noua Tribuna 3
dosar
Constantin Barbu EMINESCU. Istorisirea celei
mai cumplite crime din istoria României 4
Andrei Vartic Timpul lui Eminescu 7
cãrþi în actualitate
ªtefan Baghiu An(a)tologia misticã 8
Zenovie Cârlugea "Perioada diplomaticã" 9
lecturi
Ion Pop O recitire înnoitoare a "prozei subiective"
româneºti (II) 10
cartea strãinã
ªtefan Manasia Despre reflecþiile religioase ale
unui Dostoievski bengalez 11
comentarii
Irina Petraº Florina Ilis ºi diorama Eminescu 12
amfiteatru
Laszlo Alexandru Un exemplu de simetrie la Dante 14
Clujul interbelic
Petru Poantã Vasile Pârvan ºi Universitatea clujeanã 15
profil de scriitor
de vorbã cu scriitorul Liviu Ioan Stoiciu "Pentru mine
rãmâne o enigmã de ce în România valoarea literarã origi-
nalã nu este apreciatã" 16
poezia
Liviu Ioan Stoiciu 19
proza
Gheorghe Schwartz A patra naraþiune 20
eseu
Sonia Elvireanu Paradoxul nativului strãin în
propria þarã (II) 22
showmustgoon
Oana Pughineanu Condamnare la suprarealism 23
metaforele nordului
Flavia Teoc Iarna - noaptea urºilor 24
patrimoniu
Vasile Radu Criteriul excelenþei (V) 24
zapp media
Adrian Þion Limba românã în suferinþã 26
Mugurel Scutãreanu La moºi 26
ipote(nu)ze
Vasile Gogea
"Hexagonul" ºi "Cercul" 27
excelsior
Jean-Paul Michel Despre Hölderlin (I) 28
flash meridian
Virgil Stanciu Consoarta romancierului 29
sport & culturã
Demostene ªofron Patru temerari 30
rânduri de ocazie
Radu Þuculescu Leninismul ni-e far ºi tãrie ºi-avînt/
Noi urmãm cu credinþã partidul neînfrînt... 30
jazz story
Ioan Muºlea Pianiºtii sfârºitului de veac: Bill Evans 31
teatru
Oana Cristea Grigorescu Accesul la alteritate 32
Claudiu Groza Restanþier... la FNT 33
film
Tudor Caranfil Tinereþea lui Sergiu Nicolaescu 34
Lucian Maier Atlasul norilor 35
plastica
Livius George Ilea Centenar Gheza Vida 1913 - 2013 36
plasticasumar
Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.
ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
