TRIBUNA 207 PANTONE portocaliu PANTONE violet 1 Black Black 3 lei Judeþul Cluj www.revistatribuna.ro Revistã de culturã • serie nouã • anul X • 16 - 30 aprilie 2011 Poeme de George Vulturescu Franceza dupã Cioran Supliment Tribuna Documenta Andrei Marga Identitãþile multiple ºi construcþia identitãþii (cazul romilor europeni) Ilustraþia copertei: Viorel Nimigeanu Meºterul Manole din perspectivã contemporanã Tudoran Mircea Muthu Maria Dolle Ilustraþia numãrului: Irina Dumitraºcu
Transcript
TRIBUNA 207
PANTONE portocaliu
PANTONE violet 11
Black
Black
3 lei
Judeþul Cluj
ww
w.r
ev
ista
trib
un
a.r
o
R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 - 33 0 a p r i l i e 2 0 1 1
Poeme de
George Vulturescu
Franceza d
up
ã Cioran
Supliment Tribuna
DocumentaAndrei Marga
Identitãþile multiple ºi construcþia identitãþii
(cazul romilor europeni)
Ilustraþia copertei: Viorel Nimigeanu
Meºterul Manole din perspectivã contemporanã
Tudoran
Mircea Muthu
Maria D
olle
Ilustraþia numãrului: Irina Dumitraºcu
22 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
bour
22
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNADirector fondator:
Ioan Slavici (1884)
PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA
CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ
Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:
Între 25 ºi 26 martie a.c. s-a desfãºurat, laZalãu, o manifestare care tinde sã instaureze onouã tradiþie în viaþa culturalã transilvanã:
„Zilele revistei Caiete Silvane”, ediþia a IV-a.Spuneam, ºi cu altã ocazie, cã lunarul sãlãjeancondus de redactorul-ºef Daniel Sãuca e ofereastrã deschisã spre un mediu artistic, literar,etnografic etc. care – altminteri – ar fi avut toateºansele sã ne rãmînã necunoscut. Semneazã,printre alþii, în numãrul festiv (74) al revistei:Aurel Pantea (excelentul Poem pentru „CaieteSilvane”), Viorel Mureºan (un eseu dedicat„marelui poet octogenar” Mircea Ivãnescu),Franciscus Georgius, ªtefan Doru Dãncuº ºiImelda Chinþa (cronica literarã), Karácsonyi Zsolt(poeme) ºi Lucian Perþa (o netulburat clasicãparodie echinoxistã).
Au þinut sã fie prezenþi, la evenimenteleprilejuite de ediþia a IV-a, scriitorii: Ioan Moldovan,Viorel Mureºan, Traian ªtef, Nicolae Bãciuþ,Artemiu Vanca, Viorel Câmpean, Sãluc Horvath,ªtefan Doru Dãncuº, Ioan F. Pop, Vianu Mureºan,Claudiu Groza, Ioan-Pavel Azap, ªtefan Manasia,Vlad Moldovan, Flavius Lucãcel, Dina Horvath,Mirela Cadar, Daniel Sãuca, Daniel Hoblea, MarcelLucaciu.
Centrul de Cercetãri Biologice (GrãdinaBotanicã) din Jibou a fost cadrul spectaculos allecturii de poezie din a doua zi a manifestãrii: pare,pentru mine, încã o piesã suprarealistã, miraculoasãdin România contemporanã apariþia, dezvoltarea ºiextinderea acesti grãdini într-o microcomunitateardeleneascã. Despre aceasta ºi despre alte cîtevaCuriozitãþi sãlãjene povesteºte volumul semnat deharnicul istoriograf Györfi-Deák György – multedin articolele cãrþii fiindu-ne cunoscute chiar dinrevista Caiete silvane. O altã surprizã plãcutã aconstituit-o lansarea, cu acelaºi prilej, a Colecþiei decãlimãri – primã secþiune a cronicilor literaresemnate de Viorel Mureºan de-a lungul a treidecenii: unul din cei mai importanþi poeþi românicontemporani, Viorel Mureºan este printre puþiniinoºtri cititori longevivi ºi pasionaþi – nu doarprofesioniºti – ai cãrþilor de poezie; decolînd dinspreEminescu/ Kavafis, articolele culegerii de faþãscaneazã performant continentul optzecist, ca sãaterizeze-n arhipelagul poeþilor tineri (ziºi ºimilenariºti). O surprizã plãcutã, de asemenea ºiprozele memorialistice salvate sub titlul Impresiileunui cãlãtor tomnatic de Viorel Tãutan. Cele treivolume au apãrut la Editura Caiete silvane într-obunã prezentare graficã. (Cronicar)
Odatã cu „Zilele revistei Caiete Silvane” dinmartie 2011, s-a lansat ºi numãrul 74 al publicaþieizãlãuane, cu un nou look grafic, extrem de elegant,ºi cu un conþinut editorial foarte consistent. CaieteSilvane se deschide cu un poem al lui Aurel Pantea,scris anume pentru revista sãlãjanã („Pe urmelenoastre, /numai urmele /noastre se mai uitã lanoi”, spune poetul), ºi continuã prin consemnareaunui eveniment organizat în februarie tot sub egidaCentrului de Culturã ºi Artã Sãlaj, care editeazã ºirevista: lectura publicã a doi invitaþi clujeni,prozatorul Dan Marius Drãgan ºi poetul ºitraducãtorul Karacsonyi Zsolt, o iniþiativã lãudabilãa colegilor de la Zalãu.
Un empatic ºi substanþial eseu este dedicatmarelui poet Mircea Ivãnescu – ce a împlinit recent80 de ani – de cãtre Viorel Mureºan, iar Andrei Rusinaugureazã în Caiete Silvane o nouã secþiune, ceade criticã cinematograficã, cu Felicia, înainte detoate. O importantã parte a revistei e dedicatãcronicii literare, cu semnatari avizaþi, între careImelda Chinþa sau Carmen Ardelean. Nu lipsescpaginile de poezie (Alice Bolduþ, Karacsonyi Zsolt,ªtefan Ciobanu), dar nici un „dosar” plastic,avându-l de aceastã datã drept protagonist peplasticianul zãlãuan Szabo Attila, ale cãrui lucrãriilustreazã de altfel numãrul, completat de o amplãsecþiune de istorie. (Cl.G.)
Acasã, la „Zilele revistei CaieteSilvane”: observator cultural sãlãjean
Ultimele ºase luni au prilejuit o evoluþieinteresantã la nivelul întregii Europe cuprivire la ideea de diversitate culturalã
ºi la problemele pe care aceasta le ridicãpentru societãþile europene. Rând pe rând,liderii unor state extrem de importante –precum cancelarul german, Angela Merkel,preºedintele Franþei, Nicolas Sarkozy,vicepremierul olandez Maxime Verhagen,premierul britanic David Cameron sau celitalian Silvio Berlusconi – au susþinut declaraþiipublice prin care au criticat politicile duse deguvernele occidentale în slujba doctrineimulticulturalismului, prin care s-a urmãrit, celpuþin în teorie, acceptarea diversitãþii ºi aculturilor diferite de cea majoritarã, în specialîn contextul imigraþiei, în statele vestice ºiintegrarea acestora, cu asumarea diferenþelor,în societate.
Aceste declaraþii au câteva particularitãþicomune. Toate vin dinspre state ºi dinsprepoliticieni conservatori, de centru-dreapta,pentru care elementele de identitate naþionalãau de regulã o importanþã suplimentarã faþãde cei de stânga, de exemplu. De asemenea,toate aceste declaraþii vin în contextul crizeieconomice, care a lovit puternic economiilestatelor occidentale, dar ºi popularitatealiderilor în cauzã. În acest context, am puteavorbi despre o strategie de revigorare aimaginii ºi de câºtigarea de capital politic peseama unei probleme care s-a acumulat întimp ºi care a provocat frustrare atât în rândulmajoritãþilor, cât ºi al minoritãþilor, dar ºi alpoliticienilor care nu au fost capabili sãgãseascã rãspunsuri instituþionale viabile petermen lung ºi care au preferat fie sã adopteun discurs radical, fie sã ignore problemeleevidente, ambele fiind alternative mai uºoaredecât o abordare frontalã ºi sustenabilã. Cutoate acestea, declaraþiile date de lideriioccidentali au un substrat mult mai profund ºiar putea reprezenta semnalul unor schimbãripe termen lung.
Sloganul Uniunii Europene este „Unitate îndiversitate”. În ultimele decenii, odatã cusporirea fluxurilor de imigranþi având cadestinaþie statele occidentale, Europa a avutparte de tot mai multã diversitate, dar înacelaºi timp de tot mai puþinã unitate.Declaraþiile liderilor menþionaþi, oricât decontroversate sau de generatoare de dezbateri,sunt sprijinite de realitate. Minoritatea depeste 3 milioane de turci – musulmani – dinGermania este în continuã creºtere, în timp cejumãtate dintre populaþia majoritarã a þãriifavorizeazã impunerea unor restricþii radicaleîn ceea ce priveºte practicarea religiei. MareaBritanie a primit ºi ea milioane de imigranþidin state musulmane, precum Pakistanul, mulþidintre ei izolându-se deliberat la margineamarilor oraºe ºi creând un context fertil pentruapariþia fundamentalismului religios militant.Olanda, o þarã cunoscutã pentru regimulamplu de libertãþi civile permise prin lege, seconfruntã ºi ea cu un aflux de imigranþi, mulþidintre ei proveniþi din þãri tradiþionaliste, carenu sunt dispuºi sã accepte „stilul olandez” deviaþã. De aceea, demersurile de integrare – fãrãasimilare! – în baza doctrinei
multiculturalismului în aceste state nu aucondus la societãþi mai tolerante ºi maiomogene – nu din perspectiva componenþeietnice – ci a intereselor ºi viziunii comuneasupra viitorului, ci la polarizare,fundamentalism ºi la creºterea în popularitatea multor partide extremiste ºi xenofobe.
În acest moment însã, este dificil deprevãzut ce anume ar putea urma. Europa devest nu mai doreºte multiculturalism, dar cepunem în loc? Existã câteva semnale ºi înacest sens, precum decizia Franþei de ainterzice vãlul islamic în ºcoli ºi acoperireafeþei în spaþiile publice sau sugestiavicepremierului olandez de a urma modelulamerican privind declararea loialitãþii în primulrând faþã de stat ºi de valorile sale ºi abia apoifaþã de propria identitate culturalã. Prinurmare, ar pãrea cã ne îndreptãm poate nuspre asimilare, dar cu siguranþã spre ouniformizare identitarã, dupã standardestabilite de guvernele fiecãrui stat în parte.Însã astfel ajungem la o contradicþie având casubiect tocmai aplicabilitatea drepturilor civile.Restricþiile din Franþa, de exemplu, sunt luateîn numele respectãrii drepturilor femeilor, însãastfel se poate încãlca dreptul la liberãexprimare sau la practicare a religiei. Nu esteaici locul detalierii acestei dezbateri, însã esteclar cã un rãspuns unanim acceptabil esteimposibil de gãsit. Am putea anticipa încontinuare o regândire a legilor cetãþeniei, olimitare a fluxurilor de imigranþi din afaraUniunii Europene în funcþie de cerinþelepieþelor muncii, impunerea unor condiþii maistricte de intrare în þarã, precum demonstrareafaptului cã cei care doresc sã rãmânã petermen lung au deja o locuinþã ºi un loc demuncã etc. Însã toate acestea vizeazã alþiposibili viitori imigranþi; soluþiile pentru ceideja existenþi în fiecare þarã ar putea fi maigreu de gãsit.
În contextul acestor dezbateri, meritã sã neoprim ºi asupra unei alte surse de diversitateexistente în interiorul UE ºi mai ales în stateledin Europa Centralã ºi de Est – minoritãþilenaþionale. ªi în acest an data de 15 martie –una dintre principalele zile de sãrbãtoare alenaþiunii maghiare – a prilejuit o serie deinflamãri discursive, atât în Ungaria, cât ºi înRomânia, dacã e sã ne amintim doar deepisodul din Parlamentul României care aeclipsat pânã ºi votul la ultima moþiune decenzurã împotriva Guvernului Boc. Spredeosebire, însã, de declaraþiile lideriloroccidentali, care reflectã îngrijorãri reale lanivelul societãþilor, cele fãcute fie de liderimaghiari, de la Budapesta sau din România,fie drept rãspuns de o serie de politicieniromâni, au o inutilitate care aproape cã le facenedemne de a fi luate în seamã. Asistãm dinnou la apelurile mai degrabã patetice aleFidesz-ului, partidul de centru-dreapta cuputernice tendinþe naþionaliste condus deViktor Orban, care îºi pãstreazã linia discursivãºi devine mai vizibil de fiecare datã când seaflã la putere, dar ºi la reacþiile pe mãsurã aleunor politicieni români care se erijeazã înprotectori ai fibrei naþionale româneºti, chiar ºi
atunci când ea nu este ameninþatã decât cuvorbe. Existenþa minoritãþii maghiare peteritoriul României ºi chiar apelurile ei laautonomie de orice fel sunt ultima problemãcare ar putea afecta omogenitatea societãþiiromâneºti, dezbinatã din multe alte cauze fãrãnicio legãturã cu etnicitatea. În plus, acesteexcese de zel naþionalist, de ambele pãrþi, facimposibilã o discuþie realã cu privire lajusteþea, avantajele ºi dezavantajele uneiregionalizãri mai pronunþate sau adescentralizãrii administrative reale. Ultimainiþiativã în acest sens o reprezintã dejacelebrul proiect de redesenare a graniþelorregiunilor de dezvoltare, în care nord-vestulTransilvaniei respectã întocmai limitele regiuniicare a fost re-înglobatã în Ungaria pentru scurttimp, dupã Dictatul de la Viena. Aceastãiniþiativã va cãdea sau va fi ignoratã, aºa cums-a întâmplat ºi cu alte proiecte ale UDMRprivind autonomia teritorialã sau cu celebralege a minoritãþilor, uitatã în Parlament.
Aº încheia aceastã idee cu fraza pe care le-ospun elevilor pe care îi gãzduiesc la orelelegate de Uniunea Europeanã din câteva liceeclujene: A pretinde cã relaþiile româno-maghiare mai pun probleme pentruintegritatea României, în contextul în carevorbim despre douã þãri membre ale UE, esteo prostie ºi oricine cautã sã se foloseascã deaceastã placã, de oricare dintre pãrþi, nu facedecât sã utilizeze un subiect artificial pestecare românii ºi maghiarii au avut înþelepciuneasã treacã. Discuþiile legate de traiul în comunpot continua, însã orice inflamare este completartificialã ºi nu are corespondent la nivelulcomunitãþilor.
Observãm aºadar douã tipuri diferite dediscurs cu privire la diversitatea etnicã: unulcare anunþã schimbãri pe termen lung, înmãsura în care vor fi sprijinite ºi de succesoriide alte orientãri politice ale actualilor lideri, ºicare cautã – prin mijloace corecte sau nu – sãcorecteze o serie de deficienþe structuraleexistente la nivelul societãþilor occidentale, ºiunul care nu anunþã ºi nu exprimã niciun felde idee relevantã, deºi o dezbatere pragmaticãar merita purtatã ºi perpetuatã. Dincolo deorice abordare, este certã existenþa unuimozaic etnic pe harta Europei, care esteimposibil de evitat ºi dificil de administrat înaºa fel încât orgoliile ºi interesele care derivãdin identitatea ºi tradiþia fiecãrui grup sã fierespectate. Pânã la urmã, este doar o chestiunede definire a scopurilor: ne dorim societãþiomogene, puternice, dar uniforme din punctde vedere cultural, sau societãþi diverse ºitolerante, de tip american, dar care poartãriscurile alunecãrii dinspre diversitate sprediviziune? ªi poate mai important, cinedefineºte aceste scopuri? Mingea este înterenul liderilor politici, iar abordãrile pot sãfie unele occidentale, pe termen mediu ºi lung,fie pur balcanice, fãrã niciun orizontsemnificativ ºi complet irelevante pentruoricare dintre noi.
33
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011 33
editorial
George Jiglãu
Diversitatea ca mizã politicã
val chimicumilirea animalelorBucureºti, Casa de pariuri literare, 2010
La fel ca ºi Gabi Eftimie, Val Chimic(pseudonimul Valentinei Chiriþã) propune înpoemele sale (Umilirea animalelor, Cdpl)
varianta „la rece” a autenticismului, iar critica „dela stânga” a societãþii consumeriste nu mai eînsoþitã (ca în epoca „de aur” a fracturismului) degesturile de frondã sau insurgenþã, poetaînregistrând, cu detaºarea camerei, filmul vieþii dezi cu zi, în secvenþe de alb-negru, care au cevadin rãceala unei truse chirurgicale. Iar decorulacestei lirici seamãnã, ca o picãturã de apã, culumea „transpoliticului” despre care vorbea JeanBaudrillard, o lume care se instaureazã atuncicând toate structurile devin obscene ºitransparente ºi care e marcatã de „trecerea de lacreºtere la excrescenþã, de la finalitate lahipertelie, de la echilibrul organic la metastazelecanceroase”. Astfel încât (ne încredinþeazã autorulStrategiilor fatale) transpoliticul se sustrage legilordialecticii ºi saltului calitativ, e o lume acreºterilor strict cantitative, a „extazului” definitde Baudrillard drept „o calitate a oricãrui corpcare se roteºte în jurul propriului sine pânã lapierderea sensului ºi care strãluceºte apoi înforma purã ºi vidã”.
La Val Chimic „extazul” se identificã, într-oprimã aproximare, cu cancerizarea materiiloranorganice, moarte, ca ºi a artefactelor, caredobândesc strania proprietate de a „metastazia”,contaminând, ca o boalã a celulelor, þesuturileorganice ºi provocînd blocaje ale proceselormetabolice: „teniºii coloraþi acoperind unghiiledate cu titan/ au pãrãsit încãperea/ gingiile aulãsat urme roºii pe pâine/ iatã un corp într-o cutie(...) poate dacã o sã muncesc foarte mult/ o sã-mipermit multe obiecte metalice, orbitoare/ dar amobosit (...) felia a fost înghiþitã de prãjitorul depâine/ înainte de a ajunge la noi/ ºi poftaniciodatã sãturatã// pofta de creier o ºtie numaiprãjitorul de creier” (tai legãturile). Aºa se face cãîn universul acestei poezii subiectul uman e totmai mult substituit de obiecte, mai ales de acele„lucruri de uz curent” care þin locul unor funcþiisomatice ºi prin care omul (cum spunea JacquesEllul) s-a „amputat de el însuºi”, de motoare,angrenaje ºi maºinãrii care invadeazã, ca o ploaietorenþialã, textele lui Val Chimic, alcãtuindtopografia unui infern al domesticitãþii ºiambientalului: „o maºinã galbenã deghizatã întaxi/ aºteaptã sã ne ridice// cineva aleargãbezmetic cu toate cablurile-adunate/ se repedespre aspirator/ dã sã-l adune din colþul încãperii/îºi înalþã braþul odatã cu tubul” (cum o sã setermine). Lucrurile devin acum ameninþãtoare,terifice, se vor înscrie în simptomatologia unuipericol latent, care ameninþã de nicãieri ºi depretutindeni, cãci, alãturi de prezenþa „materiilormetastatice”, una din dimensiunile definitorii ale„transpoliticului” e „terorismul”, legat deprimejdia exterminãrii potenþiale. Dar acest„terorism” nu vine doar din direcþia lucrurilor, ciºi din direcþia „celuilalt”, care, perceput ca unvirtual agresor, devine o sursã permanentã de
anxietate, în timp ce corpul, transformat într-un„obiect strãin”, exercitã, la rândul sãu, teroare ºipanicã: „deschid fereastra ºi fac parte din lume/de-abia am ieºit de sub duº cu corpul intact/ ºi dedata asta/ motoraºul a transformat spaima înspaime mai mici// pe pat e acelaºi corp poate cãîmi aparþine/ îl iubesc, asta mã convinge cã nu eal meu// privirea celuilalt e înceþoºatã a intratbrusc” (origine). Sub impactul unei asemenea„stãri de asediu”, personajul liric este supus unuipermanent proces de reificare, iar obiectele, pecare ajunge sã le posede cu voluptate (înconformitate cu legile consumului permanent)ajung sã-i disimuleze vidul interior, cãci aiciposesia þine locul fiinþei, iar a fi e substituitmereu de a poseda: „obiecte pretutindeni/ faþa demasã spãlatã de trei ori pe zi// nouã cãmãºi nouãperechi de chiloþi/ învelite în celofan// nu existãnici un centru/ doar juxtapuneri ale resturilortale,/ grãmezi de gunoi la periferii,// totuºi, existãobiecte neînsufleþite, dedate plãcerii ºifãrãdelegii,/ care trezesc în tine speranþa de viaþã/ºi posedarea fãrã limite/ tot ce ating prindesuflu”.
Aceastã degradare a subiectului uman(transformat într-un „obiect printre alte obiecte”)e marcatã de blocaje ale memoriei, de stãrileamnezice care duc, ca moment paroxistic alînstrãinãrii de sine, la „uitarea” propriei identitãþi:„am ieºit din memorie/ ca din cea mai perfidã/boalã a bãtrâneþii/ plin de bunãvoinþã ºigenerozitate// din pat, obiectul/ cu care mãtrezesc uneori la piept,/ agãþat, pe care pliurilepielii nu îl mai susþin/ porneºte, din greºealã,primele ºtiri./ le aud din baie. golurile/ încep sãrevinã” (scanare completã). Dar este marcatã, înacelaºi timp, de dezagregarea limbajului, cãciuniversul poetei este o lume a „zgomotelor defond”, unde cuvântul s-a metamorfozat înonomatopee, iar mijlocul de expresie predilect îlconstituie numerele de coregrafie groteºti, alecãror miºcãri dezarticulate tind sã se constituie în„confirmatori” prin care personajul liric încearcãsã obþinã dovada propriei lui existenþe: „dansezsingurã în casã/ în faþa camerei/ sunt cocopulverizatã// las braþele sã mãture/ un stratsubþire/ acel lichid cefalo-/ gândesc întruna//înregistrez tafta, trepidez/ metalic, douã cãnilâncezesc,/ respir în neºtire// pânã va continua/ osã le ia un an-doi/ sã mai poatã intra// mai întâibuzele, sprâncenele/ sau pãrul, ciorapii/ fierbinþi”(playgirl). Rezultatul unor asemenea gesturi,automatizate la maximum, este o stare deepuizare, o obosealã existenþialã asemãnãtoare cuagonia, care declanºeazã, în versurile lui ValChimic, „reveriile odihnei” ce culmineazã odatãcu instaurarea dorinþei de moarte: „asearã, dupãnouã ore petrecute în acelaºi spaþiu, am stat laculoarea roºie a/ semaforului un minut, timp încare ne-am prefãcut cã nu ne observãm. în/ modcurios, nu erau mulþi oameni pe trecerea depietoni, dar am reuºit sã ne/ facem dispãruþi cusucces// dacã o sã-ºi dea ochii peste cap, nu mãva satisface// pe coridor, faþa e strãbãtutã debenzi colorate,/ iar lumina din baie, nãucitor dealbã./ acolo aº vrea sã pic lat” (sindicatul
electronic). Nu întâmplãtor însã aceste reveriicoexistã cu obsesia „reanimãrii” („vreau pe cinevacare sã mã entuziasmeze”), cãci personajul„rezidual”care bântuie prin versurile poetei sesitueazã la jumãtatea distanþei dintre viaþã ºimoarte (ce par sã i se refuze în egalã mãsurã),astfel încât el se manifestã ca ºi cum ar exista, întimp ce statutul sãu ontologic este, în fond, cvasi-existenþa. Iar poemele lui Val Chimic se constituiefinalmente într-o radiografie extrem de lucidã asocietãþii consumeriste ºi a maladiilor existenþialepe care le genereazã aceasta, textele configurându-se, în succesiunea lor (monotonã, fireºte, dar seputea oare altfel?) într-o fiºã clinicã a omului-mecanism, convertit într-un simplu accesoriu alobiectelor pe care le manipuleazã ºi de care estemanipulat.
Tonul e blazat, constatativ, „mânia” ºcolii dela Fracturi (care era în definitiv o formã decatharsis) a fost înlocuitã (aºa cum se întâmplãmai ales în ciclul care dã titlul volumului) deumorul negru ºi bufonada sinistrã, o disperareneputincioasã colcãie aproape în fiecare poem, devreme ce nicio „revoluþie” nu mai e cu putinþã,iar apocalipsa poate cã s-a ºi produs. Umilireaanimalelor marcând în felul acesta o nouã vârstãa poemului social, care, venind dupã protestul„romantic” al fracturiºtilor, desfãºurat pe fondul„acumulãrilor primitive de capital”, investigheazãacum nu pestilenþialitatea cartierelor periferice, ablocurilor sordide ºi a cãminelor studenþeºti, ciinfernul antiseptic al mall-ului ºi al corporaþiei,lumea „macdonaldizatã”, din care a dispãrut oriceurmã de suflet. Iar retorica „mâniei” s-a convertitîntr-un rictus de neputinþã, eposul lumpeninaugurat de Ioan Es. Pop ºi continuat de MariusIanuº a devenit la autorii mai noi (printre care senumãrã ºi Val Chimic) un soi de desen animat,care contrariazã prin grotesc ºi absurditate.
44
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
44 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
cãrþi în actualitate
Cancerul, terorismul ºi cvasi-existenþa
Octavian Soviany
C. C. Buricea-MlinarcicTeatru. Trilogia OmarCluj-Napoca, Editura Limes, 2010
La finalul anului trecut a apãrut pe piaþadramaturgicã autohtonã un volum aparte.Trilogia Omar de C. C. Buricea-Mlinarcic
este special din douã perspective: întâi, pentru cãautorul sãu – care din pãcate nu se mai aflãprintre noi – a fost un redutabil teoretician deteatru, ºi apoi pentru cã piesele sale au fost scrise,jucate ºi acum publicate în siajul unei formule decercetare numite „dramaturgia cotidianului”, pecare a exersat-o alãturi de Miruna Runcan custudenþii Facultãþii de Teatru ºi Televiziune dinCluj, unde Cristian Buricea a fost profesor.
Avem de-a face, aºadar, cu un „manual depragmaticã teatralã”, în care magistrul, cot la cotcu elevii sãi, aplicã în practicã dezideratul teoretic,al unor scenarii dramatice inspirate de cotidianulcel mai recent, anecdotic, sordid, macabru, rizibil.
Iar Buricea o face cu atâta farmec, naturaleþe,abilitate ºi har încât textele sale sunt mult maimult decât simple crochiuri. Dimpotrivã, suntconstructe polisemantice, vitale, edificatedramaturgic impecabil.
Situaþiile scenice sunt inspirate de evenimentecu impact mediatic, de la ultima „mineriadã” ladiverse „cazuri” mondene, precum cel al soþuluicreatoarei de modã Romaniþa Iovan, care aîmpuºcat un borfaº intrat în casã, ori aladolescentei care ºi-a anunþat la telefon propriamoarte – fictivã, evident. Cu o fantezieformidabilã ºi un spirit ludic de zile mari,Cristian Buricea gonfleazã accentele intrigii,obþinând piese aproape funambuleºti prindezvoltarea acþiunii. În Ciornâi terrier, de pildã,unul din personaje, avocat, este ºi crescãtor deporci, pe care-i hrãneºte cu resturi din gunoaie,„recoltate” de un fost miner ºi sora acestuia. Fatacare anunþã poliþia cã ar fi fost ucisã, eroinã înPenthouse, e olimpicã la religie (!), iar cuplul din
Playlist are toate datele cliºeice care sã-l facãexponenþial pentru societatea româneascã.
François BrédaOglinda ochiului. Speculum spectationisCluj, Editura Eikon, 2010
În cercurile teatrologice ºi filologice ale Clujului eimposibil sã nu fi auzit de François Bréda:echinoxist din promoþia (fecundã) ’80, boem de
anduranþã, cenaclist în cafenelele „Insomnia” ºi„Bulgakov”, conferenþiar la secþia maghiarã a Facultãþiide Teatru ºi Televiziune din cadrul UBB, poet,prozator ºi eseist – în aceastã din urmã calitate, Brédaeste un rarisim trilingv, publicînd atît în românã cît ºiîn maghiarã ºi francezã cãrþi greu, nu imposibil declasificat. Astfel, Fiinþã ºi teatru (eseu filozofic, 2003),Scrisori despre comicul existenþial. Corespondenþã
transtemporalã (pornind de la un schimb epistolar cufilozoful Constantin Noica; 2006), dar ºi „tractatus”-ulOglinda ochiului. Speculum spectationis (volumuleditat de Eikon la finele lui 2010) întregesc profilulunui autor atipic ºi incomod alãturi de titlurile înfrancezã (o lucrare este despre La critique littéraire etdramatique de Gabriel Marcel, cunoscut gînditor dincare a ºi tradus în românã) sau maghiarã (opere caGolania Magna sau Golania Magna Secunda – eseurimitocritice – avînd, de asemenea, rezonanþe eroic-...valahe!).
L-am tot întîlnit, cîþiva ani, în serile de miercuri, peprietenul François la ºedinþele clubului de lecturãNepotu’ lui Thoreau, în cafeneaua legendarã„Insomnia”. Un nu-ºtiu-ce zeu mesopotamian al beriine apropie (ºi, uneori, ne desparte) în discuþiiinterminabile despre poezia clasicã, literaturilemaghiarã ºi românã, ocultism ºi simbolism, mitologie,etnologie. Aº spune – chiar dacã pãstrînd jena unuineofit – c-am asistat, (nu tocmai) întîmplãtor, lamomente de coagulare a materiei ce face subiectulOglinzii ochiului, cel mai recent eseu publicat peromâneºte, la rîndu-i subiect al cronicii mele.
Încercînd sã capteze energii absconse, (etimologic)slave ºi latine, Oglinda/ Speculum stã înaintea unuidublu spectacol: divin ºi uman. Textul lui FrançoisBréda e o suitã de fragmente, citate, interpretãri,sentinþe, deschideri/ închideri. Orice adãugare de þesutideatic modificã, într-un fel, vederea, perspectiva, faþadescoperitã a oglinzii. Eseul teatrologic recent publicatpare o (ultimã?) consecinþã a aceluia din 2003, Fiinþãºi teatru: „În acest teatru restaurat al Fiinþei nu maiexistã roluri, ci doar epifanii. Fiinþa se exemplificã (...).Cu senzorii noºtri reînnoiþi vom descoperi (...) cãtotalitatea ontologicã nu este altceva decît oautomontare epifanicã a Fiinþei. Existenþa este odramã epifanicã. Toatã natura este, de fapt, ocristalizare a epifaniilor. (...) Teatrul epifanic al Fiinþeieste un teatru arhitectural. Fiinþa iluminatã poate sã«clãdeascã» toate epifaniile sale.” (p.180)
Cei care vîneazã, cu orice preþ, coerenþa, rigoarea
academicã, vor fi dezamãgiþi. Cartea lui François –apelînd surse din istoriografia latinã ºi greacã, dinmitologia Egiptului antic ºi din Sfinþii Pãrinþi – e oaventurã interioarã curajoasã, paradoxalã, amintindu-mi, nu o datã, stilistica lui Cioran: Diodor aparþineunui „clan spiritual al sicilienilor”, „cel mai tînãr dintreaceºti secretari ai secretului sacru” este DiogeneLaertios º.a.m.d. Afirmarea teatralitãþii lumii, aexistenþei e privitã prin prisma scenariilor sacre,sacerdotale, de-a lungul a cinci capitole demonstrative:Spectatrix rerum coelestium: Vãzul vãduvelor (I),Speciositas, frumuseþea: Ispitele spiritului ºi tentaculeletentaþiei (II), Spectator ludorum: Pactul cu pãcatul,teatrul (II), Spectator terrae: Teatrul terestru teratologic(IV) ºi Spectator coeli: Teatrul teologic. «Spectacoluldin înãlþime» (V). De pildã, în capitolul I demonstraþiaurmãreºte subtil natura compensatorie a scenariuluisomptuos gîndit de preoþi-sarcedoþi: vãduvele divine/orfanii divini, Isis ºi Neftis, întruchipate de preotese,interpreteazã ritualul-spectacol consolator într-o epocãa vãduviei permanente (femeile-fetele, fraþii-surorile auparte frecvent de morþile celor apropiaþi în aprigecampanii militare, violenþe tribale etc.) „Practicareconstituirii criminalistice de cãtre cele douã mãºtiprotagoniste” va fi, de acum încolo, reluatã subvegherea Preotului-autor.
Firul de plumb al acestei „viziuni teo-teatrologice”asupra lumii se-opreºte – considerã François Breda – înopera Sfîntului Ioan Gurã de Aur (de exemplu, îninterpretarea la Parabola despre Sãracul ºi Bogatulnemilostiv, din Despre cutremur ºi despre bogat ºiLazãr, ºi de unde vine robia), care „va înãlþa sfîrºitulobºtesc la rangul privilegiat al unui punct de fugãsupraperspectival.” Buni cunoscãtori ai tradiþiilor,riturilor & spectacolelor antice, primii teologi creºtiniculpabilizeazã teatrul (diabolic, corupt, seducãtor), fãrãa ezita însã nicio clipã sã-i împrumute, subversiv,recuzita, scenariul:
„Cînd se va pune capãt zilei ºi va veni noaptea ceaînfricoºatã sau mai degrabã zi (...); – reveleazãHrisostomul, citat & comentat copios în capitolul V –cînd se va termina piesa de teatru, cînd se vor aruncamãºtile, va fi cercetat fiecare ºi faptele sale.” „Aºadar,Teologia se va contopi cu Teatrologia – conchideFrançois Bréda – într-o unio mystica de esenþãepistemologicã.” Iar „ochiul secret ºi mistic alsufletului”, „acest al treilea ochi profetic”, va fi fost,prin Har Dumnezeiesc, deschis.
55
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
55TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
(continuare în pagina 32)
Învãþãturile magistruluiFrançois
ªtefan Manasia
Un manual de „pragmaticã”teatralã
Claudiu Groza
Pe mãsurã ce teatrul lui Eugène Ionesco(Eugen Ionescu) se clasicizeazã, lecturileaplicate analitic asupra acestei opere se
diversificã ºi se aprofundeazã, nuanþând ºiidentificând noi cãi de acces spre înþelegerea luiamplã în cadrul unui context de idei europene ceau frãmântat veacul literar trecut (prelungindu-seprovocator ºi în cel prezent), începând cumiºcãrile avangardei sau mai ales datorateacestora. Chestiunea absurdului ºi a utopiei înartã ca ºi în viaþã nu s-a pus acum pentru primadatã dar formele de împlinire artisticã, de tratareliterarã a acestora au produs efecte devastatoareprin violenþa cu care scriitorii le-au propus unuipublic, de cele mai multe ori adormit într-un soide blazare... academicã. E îmbucurãtor ºi pe dealtã parte firesc faptul cã de opera ionescianã seapropie, la noi, tot mai mult ºi cu tot mai fericitãaplicare, cercetãtori din generaþiile tinere, pentrucare întâmplãrile culturale din urmã cu douã sautrei decenii sunt deja istorie curatã. Dintr-oasemenea perspectivã pleacã în exegeza sa IrinaUngureanu, având la bazã o cercetare doctoralã,finalizatã în 2009 la Universitatea din Cluj, cu otezã despre absurd ºi utopie în opera lui Ionesco,publicatã recent sub titlul Eugène Ionesco –absurdul ca apocalips al utopiei (Editura CasaCãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2010, ColecþiaBiblioteca tânãrului scriitor, Nr. 12, în Seria deDebut, sub egida Filialei din Cluj a UniuniiScriitorilor din România). Demersul hermeneutical cercetãtoarei este unul de factutrãinterdisciplinarã dar accentul cade în principal peabordarea unei critici de semanticã teatralã, curiguroase ºi metodice trimiteri de teorie literarã,esteticã ºi nu mai puþin de istorie a evoluþieimiºcãrii ideilor literare contemporane.
Într-o primã parte a studiului, Irina Ungureanucautã a înþelege ºi a explicita refuzul ionescian (cade altfel ºi al altor colegi de generaþie) în a accep-ta etichetarea scrierilor sale ca aparþinând litera-turii absurdului, manifestându-ºi public reticenþafaþã de termenul “absurd” ºi vorbind, în articolelesale teoretice, doar de o formã nouã de teatru, deun avangardism dincolo de avangarda istoricã, încare se converteºte întreg negativismul sãu experi-mental ca ºi un avangardism de atitudine socialã,civicã, politicã deopotrivã, prezent, ca platformãnemãrturisitã, în scrierile unei întregi pleiade descriitori iviþi în arena bulversantã a anilor ’50:”...între dorinþa înnoirii absolute ºi gestul autodis-tructiv, ceea ce a rãmas din teatrul avangardeloristorice a fost îndeosebi intenþia programatã de arevoluþiona deopotrivã dramaturgia ºi scena,oferind numeroase piese experimentale spre careva evolua ulterior teatrul de regie”. Sunt puºi alã-turi Beckett ºi Adamov, într-o continuare ºi con-fruntare cu ideatica lui Pirandello, acordând pri-mat limbajului teatral înnoitor (Este bine venitã,în acesat sens, scurta incursiune istoricã, pe careo face autoarea, în “retrospectiva“ evoluþiei teatru-lui occidental, în privinþa raportului instituit“între literatura dramaticã ºi punerea în scenã” aacesteia) – pe balansul între narativ ºi metadiscur-sivism. Avangarda, zice Irina Ungureanu, a adusca “notã distinctivã“, destrãmarea, tradiþia “iluzieirealitãþii”, tranformând textul dramatic într-un“prilej de reflecþie metateatralã“. Se impune astfelun teatru “antinaturalist”, un teatru simbolist,poetic etc., dincolo de care “Ionesco se va îndrep-ta cãtre o descoperire a ritmurilor dramei în stare
purã, cãutând – ca un ecou îndepãrtat al puritãþiiîn poezie – reproducerea lor ca <miºcare scenicãpurã>, în dorinþa mãrturisitã (...) de a recuperateatrul ca stare de spirit”. Sunt urmãrite ºi comen-tate, într-o conexiune a circuitului de idei teatrale,textele critice ale lui Eugène Ionesco, confesiunilesale, într-o relaþionare cu acelea ale unor alþi ani-matori ai teatrului secolului trecut, piesele saledemonstrând practic viziunea proprie: ”Ionescorealizeazã în teatrul sãu un fel de nou realism, carestituire complexã a realitãþii în toate mani-festãrile ei de real ºi ficþiune, <în adevãrurile ºiobsesiile noastre fundamentale: dragostea,moartea, mirarea>”.
Într-un alt capitol, Irina Ungureanu abordeazãmodul în care viziunea antiutopicã se relevã înteatrul lui Eugene Ionesco. Se vorbeºte astfeldespre absurdul metafizic ºi despre absurdulmoral ca “forme incipiente ale refuzului utopiei”la Ionesco. Discuþia are la bazã intervenþiile teo-retice ale dramaturgului, în care îºi exprimã ºi îºidezvoltã ideile pe care apoi le întrupeazã în pro-priile înscenãri teatrale. Se are în vedere o relaþieaparte între spectatorul angajat ºi omul de teatruEugene Ionesco, ca cãrui “voce în epocã“ se faceauzitã nu doar în lumea teatralã ci ºi în viaþasocialã, el denunþând o anume “orbire” politicã aintelectualilor în faþa “terorii din þãrile totalitate”ale estului european, ceea ce o duce pe exegetã laanii interbelici din România, în care tânãrul, peatunci, critic literar ºi teatral, se miºca cu anumeostentaþie.
O atenþie aparte este acordatã paralelei întrepoziþia lui Julien Benda ºi a lui Eugène Ionescoprivind decadenþa ºi înstrãinarea omului contem-poran faþã de “domeniul spiritului”, dramaturgulasumându-ºi angajamentul de “spectator ºi actorpe scena lumii” deopotrivã, cãutând, în alcãtuirealumii, substraturile jocului (ludicului) ºi ale scepti-cismului. “Neputând sã depãºeascã sfera cãutãriitranscendentului în revelaþia creaþiei – scrie IrinaUngureanu – acest dramaturg care vrea sã fie ºispectator dar ºi actor pe marea scenã a lumii, seauto-contemplã potenþându-ºi angoasa ºiajungând, astfel, prin propriile cuvinte, <dincolode limita acestei lumi>. Adicã acolo unde începestraniul ºi, poate, absurdul. Continuã sã scrie, deºide cele mai multe ori e conºtient cã literatura tre-buie sã fie <altceva> ºi <iatã cã nu este>. Scrie,mai ales, pentru a-ºi trezi contemporanii din sce-nariile pseudoprogresiste în care cred orbeºte, caniºte <oi turbate>. Scrie, adicã, împotriva utopiei”.ªi în privinþa ideii de utopie, autoarea efectueazãun “scurt istoric” al evoluþiei decadenþei seman-tice a acesteia, demers util pentru a putea definiabsurdul ca un sfârºit al utopiei; ideea “declinuluiomului în modernitate” reprezintã pentru EugeneIonesco “punctul nodal al unei încercãri dereablitare a individului singular, în numeleaceluiaºi umanism pentru care <omul continuã sãfie mãsura fiecãrui lucru>”, tema utopiei înteatrul sãu, exprimând “oroarea de colectivitate”.Se face astfel o interesantã incursiune în privinþaînþelegerii sociale ºi politice a rinoceritei, “efec-tuându-se o “lecturã în cheie biograficã“ aRinocerilor.
Pentru autoarea studiului, Eugène Ionescorãmâne mereu “acelaºi spirit socratic” în privinþaimaginãrii unor utopii în care se va demasca “imi-nenþa catastrofei” lumii contemporane.
Se vorbeºte apoi, pe larg, despre heterotopiaionescianã (“o anumitã formã de dezorganizare alumii sau mai degrabã una de lipsã de omogeni-tate a acesteia”) în care se “submineazã“ limbajul.Abordarea din aceastã perspectivã a teatruluiionescian dezvãluie incongruenþele, ambiguitãþileºi controversele pe care aceastã dramaturgie leiscã, dramaturgie care aduce, în montare, “pescenã un univers bizar ce pune semnul egal întrereal ºi ficþiune, între vis ºi realitate”, într-un spaþiuce “coaguleazã figuri ºi sentimente contradictorii”,cãci “lumile coºmareºti populeazã imaginarulionescian”; personajele ce apar aici au presimþireacã “infernul ar putea fi singurul <dincolo>” sprecare se viazã, în strânsã “legãturã cu lumeamorþilor”.
Ceea ce particularizeazã teatrul ionescian, con-statã exegeta, este “modul în care reuºeºte sã lasespectatorului o porþiune de libertate imaginativã“,în ciuda faptului cã “plonjeul oniric atrage dupãsine o dezorganizare a limbajului, eliberat deprejudecata discursului raþional”.
Foarte interesante sunt cele douã paralale întreIonesco ºi Caragiale ºi Ionesco ºi Urmuz, doi din-tre autorii români pe care autorul Scaunelor ºi-irecunoaºte oarecum ca fiind “provocarea” iniþialãa demersului sãu literar. Este cel puþin pasionantãaceastã receptare a lui Caragiale “prin ochii iones-cieni”, în care “caricaturalul, grotescul, comiculnemilos” al autorului român primesc o încãrcã-turã dimensionalã mai puþin obiºnuitã.Deschizãtoare de orizonturi este ºi paralela cu tex-tele urmuziene. “Golit de sens – noteazã IrinaUngureanu - limbajul urmuzian – la fel ca cel alpersonajelor Cântãreþei chele – anunþã sfârºitulpoveºtii, al utopiei ficþiunii”; lumea imaginatã înscrierile lui Urmuz semãnând izbitor cu “reveriilecoºmareºti ale dramaturgului”.
Studiul Irinei Ungureanu este nu doar oremarcabilã incursiune în lumea ideilor teatruluiionescian, într-un discurs critic de elevatã referen-þialitate la circulaþia în universal a acestora, vãzuteîn perspectivã istoricã, dar ºi o cu totul produc-tivã provocare în relaþionarea operelor de maturi-tate ale dramaturgului francez cu originile saleromâneºti, prea puþin cunoscute ºi cercetate deexegeza strãinã de pânã acum.
66
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
66 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
Constantin Cubleºan
Eugène Ionesco ºi absurdulcomentarii
Eugen Ionescu
Poezia lui Dorin Tudoran a cunoscutmetamorfoze evident solidare cu aletimpului prin care a trecut. În anii ’70, ai
debutului (Mic tratat de glorie, 1973; Cântec detrecut Akheronul, 1975; Uneori plutirea, 1977),se afla, ca mulþi dintre congenerii sãi, în faza aceea ce s-a numit mai târziu „neomodernism”,cu trãsãturile general-definitorii: ipostaze alesubiectului ca agent transfigurator al lumii, mizape metafora nobilã, în sensul unei anumitedecantãri a gesticii, o selecþie, în lumeaobiectelor, a reperelor „pure”, ingredienteimagistice de prestigiu livresc-cultural. Cuvremea, ea suferã un semnificativ proces detransformare indicând distanþarea, mãcarparþialã, dacã nu de regimul metaforizant alprimei vârste, în orice caz o anume uºurare deimaginea cãutatã, caligrafiatã atent, în profitulunor elemente mai prozaice, de contrast:sugestie a unei apropieri de viaþa comunã, cudatele ei lipsite de strãlucire, chiar cenuºii ºiapãsãtoare, insinuare a unei stãri de inconfortexistenþial ºi de revoltã cu adresã socialã ºipoliticã abia mascatã de formula parabolicã aunor poeme, mediatã adesea livresc.
La debutul cu Mic tratat de glorie, subiectulliric se prezenta încã oarecum emfatic, ca venind„tulbure ºi bolnav/ clãtinându-(se) de porunca pecare o (purta)”, ca mesager aºadar aºteptat de olume dornicã de adevãr (precum „cerºetorii cudegete arse”) dupã ce fusese înºelatã de „monedecalpe”, evoca simbolice turniruri cu cavaleritineri murind „frumos”, vorbea despre „noapteavirginã” a trupului ori imagina „poeþi înflorind lamesele de lut”. Câte o deschidere oniricã, cuceva din pictura metafizicã a lui De Chirico ºisuprarealism îl vedea „aºteptând trecerea uneimari ºtiinþe”. Culoarea lirismului ºi a figuraþieinu se schimba în Cântec de trecut Akheronul,titlu cu prestigiu mitologic, sugerând aicinostalgia unor evadãri din inerþia condiþieimuritoare ce se complace, cumva, în stãri deeuforie lenifiantã, spre tãrâmuri purificate prinjertfe de eroi tineri: „akheronul e mereu lângãnoi,/ auzi luntrile cum se întorc grele de nopþileîn care au asfinþit/ sufletele cavalerilor fãrã defricã ºi fãrã prihanã mângâind pãmântul”. Versulmereu ceremonios, tonul solemn, cu tonalitãþisapienþiale, reia aceleaºi adagii cu „akheronul(care) s-a împotmolit în trupul meu”, cu obsesia„plecãrii” paralizatã de o melancolie indefinitã(„eu nesocotind faptele zac de boala poeþilormelancolici”), într-o singurãtate a reveriei sterile– „gloria ºi orgoliul nopþilor mele zãbrelite cutrestii” – aproximatã în postúri ºi imagini„poetice” convenþionalizate: „m-ai lãsatîngenunchiat într-o poianã bolnavã/ dar cine vaveni sã-mi cumpere o ranã frumos mirositoare?”,„aceastã zi fecioarã ascunde-o în undele Lethei”,„dansul copacilor înroºiþi de voluptuoaselefãrãdelegi ale pãdurii primordiale”, „corzile lyreiîþi mai pot rãni degetele pânã la cântec”, „SteauaSingurãtãþii”… În acest limbaj datat se contura,totuºi, treptat un sentiment de inconfort ºi derevoltã incipientã, conºtientizarea, în orice caz, aimpasului unui subiect aflat acum într-o stare deaºteptare încordatã a ieºirii din inerþie, apelul laangajarea civicã marcatã etic: „ce aºteptaþi de lacântecul meu, acum când nu mã mai tem,/ iarglasul cetãþii îmi pare guler de marmurã
limpezindu-mi trupul?”, „voi îmi sãrutaþi pumniicu nerãbdãtoare sãbii”, „cine va fi prinþ ºi cinegiulgiu?
Versurile de dragoste din Uneori plutirea nuuitã cu totul de cãutarea unei þinute demn-eroice(ipostazierea eului ca „tânãr Ulise” încrezãtor înfidelitatea aºteptãrii iubitei), însã gestica e,fireºte, cea a îndrãgostitului, caligrafiatã fin, înregistrul puritãþii (sticla, gheaþa, cristalul, osul deînger intrã frecvent în ecuaþia metaforei), nulipseºte nici reveria cântecului purificator(simbolica „pasãre Emanuelle”, chemarea cu„voce sfântã” a femeii iubite), tensiuneasentimentului ritmatã solemn („o pendulã de aurbate în pieptul meu”), însuºi numele iubitei,„reginã a ierbii”, se aude dinspre „paraginileParadisului”; ceva din „vârsta de aur” a dragosteia lui Nichita Stãnescu se prelungeºte în versurica acestea: „cuvintele mele de dragoste/ se vorridica din iarbã, atunci,/ ca un stol de sãgeþiîntâmpinându-te”; sau: „O, neaºteptat anotimp,/semnele tale mã împresoarã/ ca o haitã deanimale flãmânde,/ cu blãnuri transparente –ºuierãtoare, însã”. Iubita rãmâne „sfântã”,purtând pe umeri o „puºcã de gheaþã”, o „razãcare a îngheþat”, stãnescianul „os de înger,transparent”, iar sãrutul are loc sub deja ºtiuta,romanticã „Stea a Singurãtãþii”.
Fãrã sã se desprindã cu totul de imaginaruldecantat al puritãþii („tâmpla-timpan… pe caretot ce cade sunã”, ochii „ca doi solzi de aur”,„blindaj de hermine” etc.), O zi în naturã indicãun pas important cãtre un discurs pentru carepoetica transfigurãrii, dominantã pânã acum, esimþitã ca inadecvatã pentru exprimareafrãmântãrilor autentice ale subiectului. Se maiuzeazã de imagini preþioase, „poetice”, însã maimult pentru a le sugerã desuetudinea: „Acum –sângerând ca o lebãdã trãsnitã în somn”, „arsurinecunoscute” în pieptul peste care trec „popoarede scarabei obosiþi”, „o cumpãnã de eterdrãmuieºte zãdãrnicia fiecãruia din ceasurilezilei”, „ghilotina luminii”, „valurile ridicã sãbiileîndoielii” º.a.m.d. Un „strigãt” neaºteptat aliubitei zdruncinã salutar acest univers desuavitãþi, ca în poezia Cântec la sfârºitulrãzboiului: „Hai sã alergãm dupã porci!”.Altundeva, „la tâmpla poetului, legile spaþiuluidelireazã”, un poem dedicat semnificativ luiEugen Jebeleanu are o sentenþiozitate tãioasã,amintind tocmai de versurile angajat-civice alededicatarului; finalul altui poem (cel care dãtitlul cãrþii), dedicat lui Gellu Naum, cerecicleazã imaginarul transparenþei, sunã aºa:„Dintr-odatã, amurgul – însângerat ca un creierde poet”. În alte locuri, „parcã o mânãnevãzutã/ ne-ar fi legat mâinile la spate”, stropide sânge apar, suprarealist, anunþaþi de un„vestitor” pe þãrm de mare ºi în atmosferã de„poem enigmatic” ce duce spre un final grãitor:„Ca sã-mi anihilez prea marea puritate”.„Minciuna frumos ticluitã” de la altã paginã nusugereazã altceva. Ca ºi „covorul de flori pe cares-a sãvârºit omorul” ori „lumina (care) se-apleacã/ sub lungi ºi-nroºite sandale”. Toateacestea se asociazã organic cu ideea, ºtiutã denoi toþi, a fericirii obligatorii de sub regimulcomunist: „Era o luminã stranie/ de parcã toþicei ce se aflau de faþã/ ne doriserã cândvabinele/ fãrã sã ºtim// Privirile lor dojenitoare/
sfâºiau subþirile noastre armuri de apã/ semn cãtotul/ trebuia luat de la început” (Elice).
ªi mai însemnate sunt schimbãrile arãtate decartea urmãtoare, cu titlul el însuºi sugestiv,Respiraþie artificialã. Devenitã „biet fenomenindividual”, ceea poetul numeºte „viaþa mea” esupusã unui proces de autoanalizã tãioasã(„Trecutã prin lupa vârstelor,/ studiatã,despicatã, filtratã,/ interpretatã/ filatã/ ca ochintã royalã – Þþþþ!”), tratatã, iatã, în registrulfalsei uimiri în faþa unor descoperiri ce sedovedesc a fi ale unei zbateri necontenite(reminiscenþã a vechilor stilizãri, secvenþa ultimãface ºi trecerea ambiguã dinspre registrul „înalt”cultivat înainte ºi prozaismul ultimelor adeziuni:„Douã pãsãri gemene/ te poartã în cioc/ ca osfoarã de uscat rufe,/ ca pe un vierme de aur,/ca pe un nerv încã viu;/ zbãtându-se, adicã!”.Fenomenul de devalorizare a mai vechiuluiunivers imaginar ºi a instrumentarului discursivce-l vehicula se accentueazã acum. Un poem secheamã Elegie pentru pasãrea Emanuelle ºi-iînregistreazã dispariþia, altul e scris În memoriadesãvârºitelor pasteluri de altãdatã (evocând „unsunet defunct”, o atmosferã marinã cu„pescãruºi ce lasã pe el contururi de cenuºã” ºicu „buzdugane splându-se de sânge”. Poemulparabolic, cu alegorie uºor de tradus, vorbeºte,într-un titlu despre Abatorul imaginaþiei –cuvinte care „trec prin controalele/ Roentgen,sonic ºi infraroºu”, într-o „septicã salã deproiecþie”, cu imaginea, pe ecran, a unor maeºtricãrunþi ºi cu mâini agere/ (care) pilesc coarneleanimalului” pregãtit pentru arenã, cu „artereuriaºe” care „pompeazã continente de frigabsolut”; altul, Respiraþie artificialã, propune unmic spectacol al „reeducãrii uscaþilor plãmâni aipãdurii”, cu adresã repede identificabilã înrealitatea imediatã constrângãtoare sub aparenþegeneroase; sau, precum Tenebrele speranþei,vorbeºte aparent despre „un mare artist alantichitãþii” care, într-o lume stagnantã, cu„storuri trase”, „s-a apucat sã se ºteargã la ochi”,fãrã sã poatã anunþa altceva decât întreprinderiquijoteºti, ironizate din start: „Veºti noi de laMancha! Mari speranþe!”… Accenteleprotestatare sunt, de-acum, evidente, medierile„esopice” au o transparenþã ce poate surprindeastãzi, dacã ne situãm în epoca de cenzurisuccesive a anilor când apãrea cartea. Un text-inventar de gesturi ºi atitudini cuminþi, de
77
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011 77
Despre poezia lui Dorin Tudoran (I)Ion Pop
lecturi
Dorin Tudoran
familist conformist, prins în mecanica inerþialã aexistenþei comune, intitulat Dreptul la fricã,renunþã, pânã în final, la orice intermedieremetaforicã, propunând abia în ultimã instanþãun contrast „nobil” faþã de „montajul” de locuricomune ale vieþii ºi ale limbajului „sapienþial”moºtenit: acum visezi:/ cã vânezi numai cusãgeþi de apã/ cã ridici o mãnãstire pe loculunde s-a sinucis un izvor/ cã-þi încredinþezisufletul unei mãri fãrã faimã/ cã bei laptele unuianimal pe cale de dispariþie”. Însã, chiar pefundalul unui scepticism amar, angajarealuptãtorului conºtient de riscul înfrângerii nu sedezminte, încât finalul unui Prim testamentadresat fiicei poetului, capãtã acente patetice,vibrante: „Cât despre tatãl tãu aflã:/ cã el a fostdintre acei/ care au ridicat cuvinte deasupracapului,/ ºi-au plâns,/ ca ºi cum þineaudeasuprã-le/ piatra de mormânt a neamului lor”.
Punctul cel mai tensionat al protestului sãuliric îl atinge însã Dorin Tudoran în ultima carteapãrutã în þarã înainte de exilul american,produs în 1985. Se cheamã Pasaj de pietoni ºi aapãrut în 1978. O statuie a poetului jupuitãpânã la sânge prezideazã emblematic acest cicluimportant (v. Poetul) ce indicã despãrþireadefinitivã de regimul metaforizant al versurilorscrise anterior ºi adoptarea ca ºi exclusivã adiscursului de tip cel mult parabolic (La vie enrose, de exemplu, prelungeºte formula dinRespiraþie artificialã ºi Abatorul imaginaþiei),extins, în stil „jurnalistic”, adesea sec, uneoricasant, cãutat prozaic ºi notând însuºiprozaismul ºi cenuºiul vieþii cotidiene încontrast ironic ori apãsat sarcastic cu pretenþiilepoetizante de orice fel. Marginea de tablãstrãlucitoare a balconului de bloc e contrapusã,astfel, imaginilor din „vreo carte cu poezii(unde) se gãsesc destule metafore”, refrenulcunoscutei ºansonete franþuzeºti La vie en rosedevine un soi de instrument de torturã a celuidin nou „reeducat”, silit sã închidã ochii în faþarealului ostil ºi a propriei suferinþe, Confesiuneaunui meloman recunoaºte ca singurã muzicãautenticã „o muzicã dintre cele mai concrete cuputinþã”, adicã una disonantã ºi dizarmonicã; peo suitã de mici parabole e structurat discursuldespre „singurãtatea imaginarului” din ElIskandarîya (numele egiptean al Alexandriei); ocrudã parabolã ca Mâini de pianist face aluzie lasituaþia poetului sub regim dictatorial (prinintermediar… croat, evocând figura torþionaruluifascist Ante Pavelici, care cautã în panerul cuochi omeneºti ochiul poetului; un GiordanoBruno cu capul prins în zid pentru a i seînchide gura e încã un personaj-pretext dereprezentare alegoricã a aceluiaºi poet cenzuratde dictaturã. Metafore pregnante aproximeazãun regim similar de constrângeri – „frigul aceleipieþe/ mai mult o celulã de puºcãrie/ expusã înaer liber”, sângele ca „leºie mirosind aeditoriale” al „poeþilor de azbest”, cu muºchiiputreziþi „sub plapuma dogmelor”, altãdatã „ovânã de bou mângâindu-ne obrajii” sau niºte„vene generos deschise” sunt aproape suficientepentru a sugera, cu o amarã ironie, starea defapt a societãþii contemporane. E o secvenþã ascrisului dintre cele mai puternic expresivepentru angajarea sa politic-civicã, antitotalitarã,de la înãlþimea unei etici inflexibile, a uneiînalte demnitãþi morale.
88
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
88 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
istorie literarã
130 de ani de la naºterea poetului
Octavian Goga în corespondenþãcu Nicolae Ivan
Mircea Popa
Numit secretar al Astrei la Sibiu, în 1906,unde se ºi cãsãtoreºte cu fiica lui PartenieCosma, Hortensia, Octavian Goga va
pãstra relaþii dintre cele mai prieteneºti cuasesorul consistorial de la mitropolia ortodoxã aSibiului, Nicolae Ivan, pe care îl cunoscuse, prinintermediul tatãlui sãu, preotul Iosif Goga dinRãºinari, încã din timpul studiilor sale liceale dela Sibiu. Bunele relaþii se vor menþine ºi în aniiurmãtori, când N. Ivan va da un sprijinsubstanþial acþiunilor propuse de Astra pe tãrâmcultural ºi bisericesc. În toamna anului 1913,Goga întreprinde o cãlãtorie prin Spania ºi nordulAfricii, de unde îi trimite asesorului Ivan douãepistole. La rîndul sãu, acesta îi rãspundea la 2octombrie 1913, informându-l despre nãpraznicamoarte a lui Aurel Vlaicu ºi despre adunareacomitetului Astrei de la Orãºtie, ocazie cu care s-aremarcat ºi Veturia Triteanu, viitoarea doamnãGoga, care„a fãcut servicii frumoase la concert”,dupã cum aflãm din scrisoare. Rãspunsul luiGoga la scrisoare nu se aflã printre actele arhiveilui Nicolae Ivan. Gãsim, în schimb, alte douãepistole ale „poetului pãtimirii noastre”, una din1924, când Goga se afla în poziþia de ministru alCultelor ºi Artelor ºi când intervenea în favoareaunui aderent politic, preotul Alexandru Manu,care ar fi trebuit susþinut pentru poziþia deproptopop la Lãpuº. Cealaltã scrisoare dateazãdin 28 septembrie 1934 ºi are drept scop de a-lsusþine pe preotul Eugen Albu ca sã primeascãparohia de la Teiuº. Toate cele trei scrisori se aflãîn arhiva Nicolae Ivan de la Mitropolia din Cluj.Scrisoarea lui Nicolae Ivan cãtre O. Goga a fostreprodusã ºi în volumul Episcopul Nicolae Ivan(1855-1936), Cluj, 1985, p. 292-293, celelaltedouã fiind inedite. Aflându-se în arhiva sapersonalã, scrisoarea pe care N. Ivan i-a scris-o luiGoga în 1913 a rãmas neexpediatã, probabil dincauzã cã expeditorul nu i-a mai cunoscut adresaºi nu a mai trimis-o. Deoarece ea conþineinteresante informaþii de epocã, o reproducem ºinoi aici.
I. N. Ivan cãtre Octavian Goga
Iubite Tavi,Am primit douã cãrþi postale – una din
Madrid ºi cea din urmã din Tanger, când încã nuºtiai de groaznica nenorocire ce ne-a ajuns prinmoartea nãpraznicã a prietenului tãu iubit, A. Vlaicu. Numai Dumnezeu ºtie prin câte torturisufleteºti am trecut noi cei ce ne gãseam înOrãºtie. Plecasem dimineaþa la bisericã – ºi îmiiesã în cale Dr. Vlad – ºi fãrã sã zicã o vorbã –cum eram îndãtinaþi – îmi întinde depeºa. Amrãmas ca trãsnit. Serbãrile de aici încolo au fostzile de doliu ºi nu mai aveau farmecul întâlnirilorprieteneºti. Oamenii acum sã bocesc, plâng, facparastase – dar Vlaicu – gloria neamului nostru –,zace în pãmânt, în cimitirul militar din Bucureºti.Era sã îl aºeze lângã Iosif ºi Chendi, dar în urmãs-au fãcut alte dispoziþii. Tocmai în lipsa ta dinþarã trebuiau sã se petreacã aceste lucrurizguduitoare.
La înmormântare a fost Triteanu, Todoran ºi
Fruma, ºi apoi ne-am ºi certat. Amãnunte dupã cevii acasã.
La Orãºtie a fost ºi Consiliul, Am þinut oºedinþã, de la 8 seara pânã la 3 dupã-miazã denoapte ºi am luat act cã întrunirea Comitetului cude-a arhiereilor nu se poate þinea din cauzã cãunii din cei cu mitrã ar juca jocul pisicii.Comitetul a rãmas cel vechiu – Roºca a fostînlocuit cu Bãlan – la insistenþa mirenilor clericali,în frunte cu Dragomir. Noi eram pentru Borcea-Triteanu, dar mai ales faþã de Triteanu nu erauoamenii deloc cu simpatie, deºi cocoana a fãcutservicii frumoase la concert. Comitetul va facepregãtiri pentru o coletã ca sã-i ridicãm unmonument.
Chestia împãcãrii cu Tisza s-a înfundatdeabinelea; aflu cã se depun stãruinþe mari ca sãîncerce Tisza pacea cu arhiereii ºi faþã deconducerea partidului sã se ia mãsuri draconice.La „oameni” toate sunt cu putinþã! Vom vedea.Bratu de la „Foaia Poporului” are 8 luni temniþã;pentru „Libertatea” se gãteºte acum procesul; euam o cercetare disciplinarã din cauza interviuluipublicat în „Adevãrul”, pe care îl cunoºti ºi tu.Cu finanþele stãm tot rãu, bãncile tânjesc de azipe mâne ºi fiind prospecte de al 2-lea rãzboiubalcanic ºi poate sã fie ºi mai rãu.
Eu cu sãnãtatea o duc tot cam aºa, cãteva zilebine, apoi abstinenþã, pat, post ºi rugãciune.
Nu te gândeºti sã vii acasã? Eu îþi dau sfatulsã nu vii pânã se clarificã situaþia politicã; ºi cândvii, sã vii gata ca sã poþi avea conducerea foii, oriîn Arad, ori aici.
Iubitoriul prieten, N. Ivan2.X.913
II
/Carte de vizitã/Octavian Goga cãtre N. Ivan
Octavian Goga, ministru al Cultelor ºi ArtelorIubite pãrinte Ivan,
Mi se spune cã la alegerea de protopop de la
Octavian Goga
99
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
99TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
Lãpuº, majoritatea covârºitoare de voturi a fostdatã pãrintelui Alex. Marcu, care, mi se spune, arfi un om de treabã. Cred cã întrunind majoritateaºi nefiind obstacol legal, ar fi bine sã fie întãrit.Al D-tale, Octavian Goga
IIIPreºedintele Partidului Naþional Agrar(antet)Nr. 975, f. 158-86
zece zile voi avea ocazia, cred, sã stau o zi la Clujºi sã-mi fac plãcerea sã te vãd. De altfel, ºtiu cumare mulþumire cã eºti bine ºi cã te strãduieºtiînainte, ca acum treizeci de ani... Am primitscrisoarea în favoarea lui Stanciu; din nenorocireînsã acum fiind liberalii la guvern ºi murind unom de-al lor, ei vor face totul ca sã-l înlocuiascãcu unul din partid. ªi apoi mai este ceva carerãmîie între noi: eu dacã aº reuºi sã scap depresiunea liberalilor, nici atunci n-aº putea sã laspe Lupaº la o parte, care are toate motivele sãtreacã înaintea lui Stanciu.
Dã-mi voie sã-þi fac o rugãminte. Este vorbade parohia din Teiuº. Am un tânãr preot ajutãtorfoarte bun, om devotat, pe care îl agreiazã ºipoporul de-acolo ºi protopopul. Il cheamã Gh. Albu, al cãrui frate, Eugen Albu, advocat înTeiuº ºi toatã familia lor sunt devotaþii mei. ªtiucã sunt anumite impedimente formale, dar Dtaºtii sã dãrâmi munþii când vrei sã triumfe ungând bun. Te rog foarte mult sã-l faci preot înTeiuº, adecã sã poatã candida, fiindcã poporul îlvrea.
Cu mulþumiri ºi cu dorinþa grabnicei revederi,
Devotat, Octavian Goga
IVCarte postale. Roma. Piazza S. Pietro e
Colonnato Roma, 12 nov. 1906Iubite Domnule asesor,Din cetatea eternã, pe care o pãrãsim acum,
Vã trimitem multe salutãri. Ai Dvoastrã, Octavian Goga ºi Hortensia
VAsociaþiunea/antet/
Sibiu, 6 iunie 1907Domniei Sale, Dlui Dr. I. Stroia, protopop,
referentul Secþiunii ºcolare, SãliºteOnorate Domnule referent,Apropiindu-se terminul ºedinþelor plenare ale
secþiunilor ºi neprimind încã nici un rãspunsdespre o activitate mai recentã a acestora, îmi iauvoie a vã trimite hotãrârile ºedinþei plenare dinanul trecut, executarea lor de cãtre biroul centralºi eventualele chestiuni pendinte care aºteaptãîncã o rezolvare oarecare.
În rândul întâi socot cã trebuie sã atragatenþiunea secþiunii literare asupra revistei „Þaranoastrã”. Prin înfiinþarea acestei reviste poporales-a realizat una din cele mai de cãpetenieîndatoriri ale Asociaþiunii noastre. Asociaþiunea acâºtigat în aceastã revistã un puternic mijloc de ase introduce în conºtiinþa poporului nostru de lasate, aducând serviciul real de a povãþui ºi luminarândurile þãrãnimii noastre. Prin aceastã revistã sepoate face în scurt timp apropierea trebuincioasãa Asociaþiunii noastre de pãtura largã a sãtenilor.Revista, care se tipãreºte ºi împarte astãzi înnumãr de aproape 2.ooo de exemplare are sãlupte deocamdatã cu multe greutãþi, dintre caricea mai mare e desãvârºita ignoranþã ºidezinteresare a multora dintre conducãtorii
despãrþãmântelor Asociaþiunii. În scurt timp vatrebui sã accentuãm pe cale publicã acestcaracteristic fel de interpretare a datoriilor dinpartea oamenilor puºi în fruntea despãrþãmintelor„Asociaþiunii” ºi supunând unei trebuincioasepremeniri prin elemente de muncã actualulpersonal cred cã vom reuºi în timp scurt sã neapropiem de masa þãranilor noºtri cu revista„Þara noastrã”. Ar fi de dorit ca aceastã revistã,care pânã astãzi e aproape unicul dar ce-l poateface Asociaþiunea obºtei noastre de la sate, sãsufere cât mai puþine lipsuri în redactarea ei.Lipsurile de astãzi se pot acoperi numai princooperarea mai multor puteri. O revistãsãptãmânalã pentru þãrani nu se poate susþineanumai prin condeiul unui sau doi oameni, niciprin contribuþia mãsuratã a unei generozitãþi deocazie. Revista aceasta pretinde o variaþie fireascãîn alegerea subiectelor care poate folosi ºi înlãnþuipe cetitor. Aceastã variaþie un singur om pe lângãcea mai mare bunãvoinþã nu o poate da, avândfiecare pregãtire temeinicã într-o singurã direcþie.Cred cã nu greºesc când îmi închipui cã ar fi odatorie ºi a membrilor din secþiuni sã ajutorezedin când în când aceastã revistã care apare înnumele Asociaþiunii. Îmi dau seama cã nu se
poate cere o muncã sistematicã drept rãsplatãunui post onorific, dar o contribuire din când încând o socot de-o datorie a secþiunilor. Neavând„Þara noastrã” asemenea vechei reviste„Transilvania” atribuþii de „revistã ºtiinþificã” ºiurmãrind þinta popularizãrii de cunoºtinþe utilesemenilor de la sate colaborarea la aceastã revistãreclamã o neînsemnatã jertfã de timp.
De aceea, vã rog mult stimate Dle protopopsã binevoiþi a atrage atenþiunea onoraþilor membridin secþia ºcolarã asupra colaborãrii la „Þaranoastrã”, asigurându-i cã ajutorul D-lor e menit sãaducã întãrirea definitivã a acestei publicaþiuni.
Trecând peste hotãrârile cuprinse în procesul
verbal al ultimei ºedinþe plenare amintescurmãtoarele:
În ce priveºte chestiunile personale,vãîncunoºtinþez cã biroul nostru a avizat la timpulsãu pe dl. dr. I. Borcia despre alegerea sa demembru corespondent al secþiunii ºcolare. Vã rogdeci a þine în evidenþã aceasta ºi a învita ºi penoul membru la ºedinþele viitoare ale secþiunii.
Cât priveºte lucrarea profesorului M. Strajanu„Despre cumpãt ºi beþie”, trimisã spre cenzuraremembrului din secþiune, dlui N. I. Olariu, vãavizez cã mi-a sosit ºi va fi datã la tipar cândbiroul va afla de oportun.
În chestiunea „cãrþii tinerimii adulte”,discutatã în ºedinþele plenare ale anilor din urmã,vã înºtiinþez cã nu avem cunoºtinþã de nici oactivitate mai recentã. În anul trecut dl prezidentGr. Pletosu a raportat ºedinþei plenare desprealcãtuirea mai multor lucrãri, promiþândtrimiterea uneia în timp apropiat spre publicare în„Biblioteca poporalã” a Asociaþiunii. Neprimindnimic, vã rog sã discutaþi în secþiune aceastãchestiune, ca sã nu rãmânã continuu neexecutatehotãrârile ºedinþei plenare. Acestea suntchestiunile asupra cãrora vã rog sã binevoiþi aatrage atenþiunea domnilor membri ai secþiuniui
ºcolare. Din prilejul ºedinþei plenare, voi veni cumai multe propuneri pe care le voi supuneaprecierii secþiunilor.
Stîrnind oroare ºi generînd neliniºti durabile,violul e, ca realitate istoricã, un fenomenrelativ puþin explorat. Caz particular al
violenþei fizice pus în legãturã cu o insidioasãagresiune moralã – efect de „surprizã”, deînºelare a bunei credinþe sau de perfidã„seducere” a unei fiinþe fragile psihologic -, îninteriorul sau în afara familiei, plasat laintersecþia istoriei dreptului, sociologiei,reprezentãrilor mentale ºi, de asemenea, areflecþiei asupra prostituþiei, avortului ºiprotecþiei minorilor, el apare ca un fapt opac,înconjurat de tabu-uri verbale ºi de mãrturisiripe jumãtate – obiect a cãrui elucidare e încãincompletã.
Într-o carte de referinþã, Georges Vigarellodescrie percepþiile ºi reprezentãrile violului înFranþa secolelor XVI-XX (1). În Evul Mediu ºi înperioada Vechiului Regim realitatea violului eragrevatã de suspiciunea de imoralitate (sau deprecocitate sexualã, în cazul fetelor minore) ceapãsa asupra victimelor. Studiind socio-criminalitatea oraºului Dijon în secolul al XV-lea, Jacques Rossiaud revine la rîndul lui,dupã Jacques Le Goff ºi Georges Duby, asuprarolului femeii în conflictele sociale ºi înconcurenþa categoriilor de vîrstã. Înfãptuite detineri din oraº, celibatari dar nu marginali, de18-24 de ani, îndeosebi valeþi, lucrãtori cu ziuasau meseriaºi, asupra unor femei modeste,izolate, lipsite de apãrare (servitoare, salariatesau femei cãsãtorite ale cãror soþi lipseautemporar din oraº), violurile, în majoritatecolective ºi atribuite de autoritãþile municipale„strãinilor”, erau extinse (un tînãr din doiparticipa cel puþin o datã la astfel de acþiuni, 2).Ele aveau funcþia unor adevãrate rituri deiniþiere ºi de virilizare prin agresiune, acoperindîntreaga duratã a anului, în paralel cu activitãþisezoniere precum petrecerile din timpul veriisau carnavalul. Recunoscute sub forma„abaþiilor de tineri”, aceste confrerii turbulente,ale cãror lideri erau aleºi în prezenþa magis-traþilor oraºului, interveneau în bandã, afiºîndcu ostentaþie solidaritatea de grup masculinãatît împotriva soþilor vîrstnici, supuºi unorderiziuni rituale, cît ºi împotriva tinerelor femei,neorganizate ºi lipsite de apãrare – un fel de„releu al antifeminismului tradiþional” (3).Reperele masculine ale organizãrii sociale ºireprezentarea femeii ca fiinþã lubricã,iniþiatoarea pãcatului originar, configureazã oimagine a violului în care rãspundereaagresorului e atenuatã. Privit ca expresie a uneisexualitãþi de substituire, incontrolabile ºitranzitorii, într-o lume în care celibatulprelungit, cãsãtoria tîrzie ºi moravurile violentese împleteau, violul e adesea muºamalizat sauevacuat din memoria victimelor prinaranjamente financiare (despãgubiri) orimatrimoniale (cãsãtoria agresorului cu victima).Inhibiþia victimelor apare în numãrul foarteredus de plîngeri (trei între 1760 ºi 1770, patruîntre 1789 ºi 1790), numãrul condamnãrilorfiind ºi mai mic (4).
Într-un climat de indiferenþã ce sugereazãpermisivitatea, violul e un act de profanare ceintroduce în mentalul victimei o ruºine deneºters. Fãcutã publicã, aceasta ar dezonora-o,stigmatizînd-o ºi aducîndu-i oprobriul celor din
jur. Transmiterea prin contaminare a rãului dela trup la suflet închide suferinþa asupra ei,ascunzînd-o de privirea celorlalþi ºi a legii. Prinspecularizarea traumatizantã a agresiunii ºi aruºinii oroarea impusã, suferitã, devine vehiculal autoculpabilizãrii.
Înfãptuit fãrã martori – asemenea incestului,a cãrui forþã de sacrilegiu se eclipseazã în faþainfamiei morale, ceea ce aduce, uneori,condamnarea ambilor parteneri -, violul faceobiectul unor anchete confuze, în care putereapublicã cautã cu convingere redusã motiveleunui eventual consimþãmînt privat, ce se cereadus la luminã de acte evidente – vizibile sauaudibile. În absenþa þipetelor puternice, aplîngerilor repetate adresate vecinilor ºi asemnelor de rezistenþã fizicã în faþa agresorului(lovituri, contuzii), reluate în naraþiuni detaliatece vizualizeazã scena, victima poate fi socotitãca ºi coparticipantã la viol, prin consimþãmînttacit. Neputinþa de a-ºi dovedi refuzul(îndepãrtarea de locuri populate, spaimaparalizantã în momentul agresãrii) nu sîntprivite cu ochi buni de oamenii legii. Deficituluiteologico-antropologic (nãscutã din coastabãrbatului, femeia e dependentã de el) i seadaugã incapacitatea juridicã („proprietate” asoþului, lipsitã aºadar de apartenenþã, nu poatedepune plîngeri penale în numele ei), ambelegenerînd un dispozitiv social-judiciar ce tinde sãoculteze violenþa masculinã, prezentînd-o caefect al consimþãmîntului facil al unei victimenesigure de ea însãºi. Pînã ºi reputaþiaireproºabilã (lat. fama), prin care instanþapublicã îºi însuºeºte calificãrile private alecomportamentelor) trebuie confirmatã prinanchete riguroase iar judecãtorii, buni moraliºtidar mediocri psihologi, evitã sã intre înlabirintul intimitãþii feminine, care îidescumpãneºte ºi îi atrage în acelaºi timp, cuconvingerea cã nicio împrejurare nu poate alteravoinþa liberã a persoanelor. Într-o logicã sado-masochistã în care violenþa ºi plãcerea de a osuporta îºi rãspund, acuzatul care mãrturiseºtesub torturã sau femeia care cedeazã subameninþarea violenþei sînt purtãtorii unuiconsimþãmînt identic. Într-un Tratat despreadulter din 1775, Fournel aratã cã forþa fizicã aunei femei e suficient de mare pentru a rezistaasaltului oricãrui bãrbat ºi cã, prin urmare,violul consumat e unul consimþit (5) – opiniereluatã, cu nuanþe, de corifeii epocii franceze aLuminilor (Voltaire, Diderot, Rousseau).Inegalitatea politicã a sexelor, consacratã deRevoluþia francezã (dreptul de vot rezervatbãrbaþilor) e astfel compensatã imaginar demitul superioritãþii fizice a femeii ce-ºi apãrãvirtutea.
Hrãnitã din imaginarul romanesc alseducerii, asediului erotic, rãpirii, cãsãtoriilorclandestine ºi sarcinilor ilicite – „un larg spectrude practici seductive” (6) – ºi alimentatã decercetãrile medicale din secolul al XVIII-leaasupra organelor genitale, inflamãrii þesuturilor,ruperii vaselor de sînge ºi sexualitãþii infantile,reflecþia asupra violului din anii Revoluþieifranceze confirmã bãrbatul în poziþia luidominantã. Distincþia dintre seducereapremeditatã ºi abandonarea voluntarã a femeii epusã în umbrã în folosul ultimei, însã delicte
noi, subalterne, îºi fac apariþia, de exempluofensa adusã moravurilor prin expunere sauvînzare de obiecte obscene, penalizabile dincauza publicitãþii lor. În a doua jumãtate asecolului al XIX-lea, pe fundalul recunoaºteriiviolenþei morale îndreptate împotriva copiilor,seducerea minorelor va fi calificatã drept „abuzde influenþã” prin exploatarea superioritãþiisociale a seducãtorului (7). Apariþia meseriilorfeminine masificatoare în fabrici, uzine ºiateliere, ca ºi presiunea psihologicã asuprasalariatelor (o adevãratã „patologie urbanã”),combinate cu înmulþirea cazurilor de violare acopiilor, ne aduc în vecinãtatea tablouluiviolenþelor sexuale din secolul al XX-lea.
Tratarea juridicã a violului se axeazã, înveacul trecut, pe o analizã juridicã aconsimþãmîntului ºi pe una psihologicã avulnerabilitãþii, ultima încadratã într-o sociologiea civilizãrii bine descrisã de Norbert Elias. ÎnProcesul civilizãrii, acesta aratã cum „normelede agresivitate”, variabile istoric, tind sã serafineze ºi sã se ºlefuiascã prin „curializarea”agenþilor, sfîrºind prin a se transforma înimperative de autoconstrîngere – proces în carevechea toleranþã faþã de violenþã, ce produceimpunitate, slãbeºte, ºi prin care intervenþiastatului ºi a instituþiilor lui, ca ºi evoluþiamentalitãþilor spre conduitele simbolice,interiorizeazã violenþa, definind-o ca pe undeficit de socializare. Binaritatea juridicãdelict/pedeapsã se transformã astfel într-oopoziþie mobilã, socio-antropologicã: delincventinadaptat/tehnici de reinserare socialã de naturãjuridicã, medicalã, psihologicã, educativã.
Cãrþile Marcelei Iacub urmãresc, printre alteaspecte, „istoria juridicã a violului” (8).Interpretarea liberalã clasicã reclamã pedepsireaseverã ºi indistinctã atît a crimelor de naturãsexualã cît ºi a avortului ºi a contracepþiei:raþionalizare juridicã politizantã prin faptul cãpriveºte violul ca atingere a libertãþii de a aveasau nu raporturi sexuale. Despãrþind sexualitateade procreare, contracepþia ºi avortul nu au însãnimic de a face cu sexualitatea, fiind doar unrefuz al procreãrii. În acest sens, legea francezãpostliberalã din 1980 instituie „integritateasexualã” ca pe o cheie de boltã juridicã a vieþiicuplurilor. Definit ca integritate-negativitate,sexul e scos din interpretarea moral-procreativãºi superprotejat prin dispozitivulconsimþãmîntului. Dreptul de a nu întreþineraporturi sexuale primeazã astfel asupradreptului de a aduce copii pe lume iar definiþiametaforicã a sexului, asociatã cu raþionamente
1100
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1100 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
Horia Lazãr
Violul ieri ºi aziincidenþe
1111
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1111TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
penalizatoare analogice, fluide (nici fiziologicãnici psihologicã, integritatea sexualã e aºezatãîntre trup ºi psihic), face ca orice relaþie sexualãsã devinã „potenþial criminalã” (9).„Denormalizat” ºi „dematrimonializat”, violulpoate avea loc, de acum, nu doar între persoanenecãsãtorite, ci ºi între soþi, violatorul putînd fioricare dintre ei.
Jurisprudenþa secolului al XIX-lea nu avea învedere decît violatorul masculin, ce opera înafara legãturii matrimoniale definitã ca „datorieconjugalã”. Pe de altã parte, violul era redus lapenetraþia organului genital masculin (10). În1857, deflorarea unei fete cu o bucatã de lemn,sãvîrºitã de pãrinþii ei, a fost calificatã dreptatingere adusã moravurilor iar în 1910 raportulsexual al unui bãrbat cu soþia sa, petrecut înprezenþa ºi cu complicitatea fratelui lui, careimobilizase femeia, a fost etichetat dreptatentare la pudoarea victimei (11). Rolul crucialºi totodatã ambiguu al conjugalitãþii apare întratarea legãturilor sexuale ilicite. Aici,consimþãmîntul persoanei exterioare împiedicãreprimarea legalã – fapt prin care „datoriaconjugalã”, care asigurã nevoile sexuale alecuplului legitim, nu descendenþa familiei, seîmpacã foarte bine cu practici precumconcubinajul sau adulterul, tolerate dacã nu sîntafiºate public. Despãrþind „buna sexualitate”(articol de drept) de cea „rea” (acceptatã tacit),„regimul moravurilor” a servit la protejareaordinii sociale prin cãsãtorie, ºi mai puþin laîncadrarea juridicã a sexualitãþii sau aconsimþãmîntului.
Dupã 1970 liberalizarea moravurilor a adusintroducerea, pe rînd, a tuturor raporturilorsexuale în legislaþie. Devenit referinþã juridicã ºiizvor al dreptului, sexul se goleºte de conþinutulfamilial înscriindu-se în dreptul comun caposibilitate a unui refuz indefinit prinpublicarea consimþãmîntului (dacã partenerul nue acuzat de viol înseamnã cã consimþãmîntul afost dat). Prototip al criminalitãþii (orice actsexual e potenþial criminal), violul e descris prinimagini ale efracþiei, ca agresare fizicã saupsihicã, intrînd, ca ameninþare interpretabilã lanesfîrºit, în familie ºi în viaþa cuplurilor. Plasatãîntre intenþiile actorilor sexuali ºi arbitraruljudecãtorilor, hermeneutica juridicã a zilelornoastre inverseazã reperele: extinzînd la cuplulcãsãtorit criteriile relei sexualitãþi (cîndvatoleratã în afara familiei, în ciuda ilicitãþii ei),legea actualã o face intolerabilã. În loc sãprevinã rãul, la nevoie prin reprimare, legislaþiasexualitãþii creeazã prin pedepsirea infractoruluitraumatismul victimei. Instrument traumatizant,legea întemeiazã crima prin intervenþia ei înintimitatea persoanelor.
O lege promulgatã în Franþa în 1994 suprimãdelictul de homosexualitate ºi îl introduce peacela de „hãrþuire sexualã” – delict caresugereazã, din partea agresorului, premeditare,rãbdare ºi insistenþã. Definind vulnerabilitateavictimei ca pe un element constitutiv al crimeiºi, în acelaºi timp, ca pe o circumstanþãagravantã a actului, legea statueazã dublajudecare pentru o infracþiune unicã. Apoi, învederea protejãrii handicapaþilor mentali deabuzuri sexuale ale persoanelor valide, legeapreconizeazã izolarea lor în grup, între ei, cupresupunerea cã prin aceastã acþiune abuzurilenu ar putea avea loc! Generalizarea „paradigmeisexuale consensualiste” a persoanelor valide (12)(cum se poate consimþi la un act în lipsapermanentã a responsabilitãþii sau validitãþii?)ne pune însã în faþa unei aporii: ce protejeazãlegea interzicînd raporturile sexuale ale
handicapaþilor cu persoane valide? Unconsimþãmînt care nu existã, avînd în vedere cã„integritatea lor sexualã” nu poate fi definitã?Pretinsa protejare a handicapaþilor e, de fapt,protejarea propriilor lor familii sau a tutorilor,care ar trebui sã suporte prejudii dacã araccepta raporturile lor sexuale cu persoane„normale” (de pildã, ar putea fi acuzaþi decomplicitate la viol sau de proxenetism).Asemenea izolãrii violatorilor, ghetoizareahandicapaþilor întãreºte instituþiile publice ºiprivate (statul, familia). Într-o tulburãtoaresimilitudine de situaþii, rãpirea minorilor învremea Vechiului Regim era consideratã o crimãîmpotriva pãrinþilor.
Obsesia violatorului omniprezent, infernulhandicapului mental ºi teama de sexualitateaminorilor alimenteazã reprezentãri juridice ºipractici represive convergente. Pe urmele luiMichel Foucault care explora în anii 1960„marea întemniþare” a nebunilor în Spitalele
generale ale secolului al XVII-lea francez,Marcela Iacub descrie „încercuirea sexualã” ahandicapaþilor prin înscrierea infirmitãþii lor înerotismul persoanelor valide ca alteritate sexualãabsolutã (13) ca pe o realitate care ne readuce lareveriile crude ale eugenismului, evocat în zilelenoastre de cei ce preconizeazã castrareaviolatorilor: chiar autorizatã de tutore, cãsãtoriaunui handicapat mental l-ar pune pe acesta înfaþa unor violuri perpetue, pentru carecontracepþia, mijloc preventiv insuficient, artrebui abandonatã în folosul sterilizãriiprogramate.
Note:
(1) Georges Vigarello, Istoria violului. SecoleleXVI-XX, [1998]. Traducere de Beatrice Stanciu,Timiºoara, Amarcord, 1998.
(2) Jacques Rossiaud, La prostitution médiévale,[1988], Paris, Flammarion, col. „Champs”, 1990,
p. 35. (3) Ibid., p. 39. (4) Ibid., p. 34. În provincia Auvergne, Arlette
Lebigre repertoriazã, pentru perioada secolului alXVII-lea, 14 inculpãri pentru viol faþã de 13 pentruinsulte (!), 24 pentru delapidare, 34 pentru violenþegrave, 37 pentru furt ºi 107 pentru omucidere(Arlette Lebigre, Les Grands Jours d’Auvergne.Désordres et répression au XVIIe siècle, Paris,Hachette, col. „Littérature et sciences humaines”,1976, p. 132).
(5) Citat de Vigarello, op. cit., p. 51. (6) Ibid., p. 62. (7) Ibid., p. 182. (8) Marcela Iacub, Le crime était presque sexuel
et autres essais de casuistique juridique, [2002], Paris,Flammarion, col. „Champs”, 2003; Id., L’empire duventre. Pour une autre histoire de la maternité, Paris,Fayard, 2004; Id., Par le trou de la serrure. Unehistoire de la pudeur publique (XIXe-XXe siècle),Paris, Fayard, 2008.
(9) „Le crime était presque sexuel. Une histoirejuridique du viol”, în Le crime était presque sexuel
[…], op. cit., p. 41. (10) În legislaþia francezã actualã, violarea constã
în atingerea adusã organelor genitale cu orice obiect(de exemplu prin introducerea în vagin, în timpulsomnului «victimei», a unui deget, pasibilã de ani greide închisoare). V. relatarea savuroasã a Marcelei Iacubdin Qu’avez-vous fait de la libération sexuelle?, Paris,Flammarion, 2002, p. 65-74. Puse în aceastãperspectivã, toate inspectãrile ginecologice alefemeilor acuzate de vrãjitorie în secolele XV-XVII,ordonate de tribunalele ecleziastice sau de Inchiziþieîn vederea detectãrii „zonelor de insensibilitate”corporalã – „mãrci” sau semne diabolice – pot ficalificate drept violuri.
(11) Ibid., p. 42 ºi 43. (12) „Le sexe des imbéciles”, în Le crime était
presque sexuel [...], p. 92. (13) Ibid., p. 99.
Pentru debutul în roman Mihai Mãniuþiu sepregãtea încã din prima lui carte, culegere depovestiri cu un aer borgesian - Un zeu
aproape muritor (1982) -, unde proza dedicatã luiDon Quijote creºtea ºi se umfla, ameninþând sãdevinã amplã, de lung parcurs. Dupã multipleapariþii în proza scurtã, precum Istorii pe care n-am sã le scriu (1998), Scene intime. Scene demasã, (2001), Omphalos, (2001), Autoportret cuhimere, (2001), Spune Scardanelli, (2001) -, iatãcã drumul romanului i se deschide, în sfârºit,odatã cu apariþia Memoriilor hingherului (Cluj-Napoca, Ed. Bybliotek, 2010, 156 p.). Stingherit,dar ºi alimentat de regizorul vizionar, prozatorulMãniuþiu se manifestã public la rãstimpuriimprevizibile, refuzând deocamdatã sã îºi ritmezeprestaþia în chipul profesionistului literar ºi cu lafel de multã dedicaþie ca regizorul care este.Datoritã acestui fapt, ca ºi pentru cã proza luieste de o stranietate incomodã, comentariilecritice relevante întârzie sã i se dedice, afectându-istatutul pe care, altminteri, l-ar merita înliteratura actualã.
Tehnic vorbind, Mihai Mãniuþiu aparþineoptzecismului ardelenesc, prima lui înfãþiºare înfaþa cititorilor fiind giratã de colecþia de prozãcoordonatã la Ed. Dacia de cãtre R. Popescu.Altminteri, de la început el s-a manifestat ca uncreator de universuri calofile, alimentate de oimaginaþie întemeiatã pe achiziþii livreºti, creând orealitate de facturã mai degrabã oniricã. Primeleproze ale scriitorului pluteau, astfel, suspendate,aidoma insulei zburãtoare descoperite de Gulliverîn cãlãtoriile sale. Ulterior, lestul referinþelorlivreºti nedisimulate ºi nemetabolizate a dispãrut,astfel încât, în suita de patru plachete cu careprozatorul a considerat oportun sã defileze laînceputul noului mileniu, subiectivitatea proprieangajatã în fulminaþii ºi solilocvii de o stranietatece nu putea scãpa privirilor a ajuns sã vorbeascãîn nume propriu. Era un prag al maturizãrii, darºi al unei rãscruci în creaþie dupã care pãrea sã seanunþe altceva.
Este de observat de la bun început cã faþã decele patru apariþii simultane din 2001 romanulMemoriile hingherului se situeazã într-o frumoasãcontinuitate. Între timp, Mãniuþiu nu a devenitmai puþin zgârcit cu pagina. Genul de imaginaþieficþionalã pe care o pune în valoare esteparabolicã, metaforicã, vizualã ºi dialogalã,etalându-se în scene cu tonalitãþi înrudite,autonome, ce cresc una dintr-alta fãrã a fidependente narativ una dintr-alta. Expresionist,brutal ºi cultivând un aer gotic (hingheri, eczeme,sugrumãri folosite ca elemente de „miºcarescenicã” pentru a da carnaþie celor douã vociprincipale: naratorul ºi Hingherul), abandonândobstinat realismul ºi reperele capabile sãamplaseze în zona plauzibilului faptele textuale,romanul ajunge sã fie o alãturare de scene în carecele douã „mãºti” centrale efectueazã salturidincolo de orice poeticã a mimesis-ului.
Vorbeam într-o altã întâmpinare, în legãturã cuprozele anului 2001, despre fulguraþii simbolicecaracterizate, oximoronic, de forþã ºi fragilitate.Observam tehnica delirului dezvoltatã pânã lapunerea visului în clarobscur. Surprindeam aerulliric al parabolelor mãniuþiene. Notam ºi aerulkafkian al aventurii explorative a intimitãþii ºiluam act de notaþia fragmentarã, fulgurantã adusã
la stadiul de metodã. Toate acestea decupau unansamblu de tehnici ºi abordãri complementare,ce iscau prozã, deºi pãreau predestinate poeziei, ºirãmânând, în pofida acestui fapt, cantonate însfera unui registru al existenþei lirice. Rãmânacum la concluzia dinainte: Mihai Mãniuþiu îºiconfirmã vocaþia liricã, deºi socoteºte mai potrivitfelului sãu de a fi sã stea la masa beletristului cuunelte de prozator. Dar lucrurile sunt ceva maicomplicate ºi mi se pare cã de astã datã potîntrezãri o nouã dinamicã: o deplasare de laversul transformat în fragment prozastic lasecvenþa teatralã expandatã înspre prozã.
Îi propun cititorului un experiment: sã izolezevocile romanului Memoriile hingherului de totrestul ansamblului, tratând celelalte elemente aletextului, de la descriere (care e frugalã) pânã laceea ce ar putea pãrea acþiune (fãrã a fi, desigur),drept didascalie teatralã expandatã ºi substitut deschiþã de decor, costume ºi scenografie. Se vaobserva astfel cã întreaga punere în operã,întreprinsã cu mijloacele deja deconspirate (ºirecapitulate) mai sus, evadând mereu cãtre poetic,dar aducând imagistic a scenã mai curând deoperã liricã decât de dramã sau tragedie, este, defapt, element de susþinere al schimbului de replici.Cât despre conþinuturile dialogului, elestructureazã ceea ce autorul însuºi numea „joculcu fantasmele - sã trãieºti cu intensitate înhimeric…” (interviu, în Artact Magazin). Numaicã vocile care se contrariazã, se împletesc, secompleteazã ºi se neagã vin de dincolo de mãºtiºi structureazã un tumult interior care aparþine, caîntotdeauna – dar mai apãsat decât în convenþiarealismului – autorului. I. B. Lefter califica înacest sens, pe bunã dreptate, Memoriilehingherului drept un „… microroman modular încare secvenþele pot fi considerate cvasiautonomeºi în care autorul devine personajul principal”(Ziua de Cluj, 2 iunie 2010).
Memoriile hingherului a avut, spuneprozatorul, o elaborare lungã, de mai mulþi ani.„Când lucrez la un spectacol, nu pot sã scriu. Enevoie de un timp, de distanþarea de teatru, sprea se pune în funcþiune mecanismele propicescrisului. (...) Scrisul vine ca un puseu de febrã:opresc tot ºi trebuie sã scriu! Þine o vreme ºidispare, de aceea lucrãrile mele literare nu sunt derespiraþie lungã, pentru cã febra trece ºi nu maipot sã scriu”. Puseul de febrã care asigurãcombustia scrisului în Memoria hingherului aparetransfigurat în secvenþe care plutesc unele lângãaltele, luminându-se ºi întunecându-se reciproc, îndinamica lecturii ºi mai cu seamã dupã aceea. Nueste de mirare cã Mãniuþiu însuºi socoteºte cãromanul prezintã nu atât o idee, „cât o stare”. „Sepetrece într-un peisaj ce pare oarecum imaginar,dar îl va recunoaºte toatã lumea. Se petrece înBalcania, Balcania este zona Balcanilor, zonanoastrã, o zonã plinã de o metafizicã de mahalaºi de o mahala care este cu adevãrat metafizicã ºicam asta e ce e în roman” (liternet). În viziunealui Mãniuþiu, „Personajul principal seautointituleazã «hingher» - «hingher metafizic»,vânând ideile, ideile rele, ideile pe care el lenumeºte trans-transcendentale”(geoteatru.blogspot). Aici trebuie vãzutã o mizãfilosoficã înaltã, caracteristicã unui universpostreligios, secularizat, care îºi inventeazãtranscendenþa dupã ce ea a expiat o datã.
Asemenea mizã are un aer de postistorie ºi demodernitate târzie care deschide o cale, dar nuºtim precis unde duce. Ce anume este dincolo detranscendenþã? Un „dincoace”, o altfel deimanenþã? Sau numai umbra transcendenþeitrecute, rãmasã sã bântuie deºerturi tensionalesubiective?
În rãspãr cu autorul însuºi, o comentatoaresusþine altã variantã de lecturã, socotind cãMemoriile hingherului „este un micro-roman carepropune o incursiune umoristic-fantasticã într-unspaþiu balcanic mitic, prin intermediulmemorialistului ºi a amicului sãu, zis hingherul.Intersectându-se cu numeroase alte personaje, ceidoi eroi descoperã o lume enigmaticã ºifabuloasã, care amestecã, în teritoriul «Balkanyei»,reþele conspirative, subversiuni ancestrale, puteriambigue ºi malefice. Ironia ºi fantasticul,cotidianul ºi oniricul însoþesc periplul unei cãutãriiniþiatice, conturând, deopotrivã, universuriparalele, lumi pe cât de comice, pe atât deameninþãtoare” (Dana Conerth, Books). ªi totuºi,accentele nu cad pe toposul balcanic, nu avem dea face nimic cu vreun proiect prozastic dereconstituire a Blituaniei, exteriorul rãmâne strãinºi aluziv de fantasmarea din romanul mãniuþian.În schimb, altor comentatori li se pare potrivit sãvorbeascã despre „beckettienele proze mãniuþienedin Memoriile hingherului” (Dan C. Mihãilescu,în Dilema Veche) – ceea ce este valabil la nivelultonalitãþii replicilor dintre protagoniºti - sau chiardespre „un scurt roman «al tranziþiei», de un«realism» cu totul atroce!” (Liviu Antonesei peblogul propriu).
Preluând sugestiile de mai sus, aº spune ºi eucã realismul de care vorbeºte poetul ºi eseistulieºean se poate identifica la nivelul reacþiilorsubiective în faþa atrocitãþii ºi ademenirilor, fiindmai degrabã psihologic, pulsional, un trans-realism. El poate avea alurã beckettianã, dardincolo de respectiva marcã stilisticã ceea ce sedezvãluie este mai curând un ciclu de exorcisme(în calitate de titlu, cuvântul a denumitmãnunchiul de aforisme publicate în volum, în1996 de Mãniuþiu) ºi provocãri la ademeniripãrelnice.
Va fi interesant de vãzut cât din fantasmareade aici se va regãsi în montãrile regizorului în aniice vin sau vor fi reluate, în alte ipostaze, înviitoarele cãrþi de autor. Scris în anii ’70 aisecolului trecut, romanul Memoriile hingheruluiar fi putut figura în panoplia grupului oniricilorsau în proximitatea producþiei suprarealiste a altuiprozator convertit la regia de teatru: Dinu Tãnase.În perspectiva unei istorii literare mai ample, l-aºapropia ºi de prozele scrise odinioarã de actorul ºipoetul Emil Botta, adunate în volumul Trântorul.O originalitate incomodã, nu fãrã înrudiri, cum sevede, în lumea prozei, a poeziei ºi în cea ateatrului, aduce structura de monade pusã deMihai Mãniuþiu sub genericul rememorãrii; untravaliu, deloc convenþional însã, cu amintirea, ofiltrare a biografiei interioare prin goana dupãcapturi invizibile, prin oroarea de ceva ºi aspiraþiacãtre altceva, într-o lume derizoriu-trivialã ºiagresiv-hilarã pe care, fiindcã trebuia sã poarte unnume, protagonistul o numeºte Balkanya. I-ar fiputut spune, la fel de bine (sau mai bine)Hinguéria.
1122
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1122 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
Febra, laþul, hohotulimprimatur
Ovidiu Pecican
Am renunþat de vreo cîteva luni sã maicitesc provinciala revistã Acolada. Toatenumerele seamãnã între ele, la o rigoare
pot fi interºanjabile. Rubricarzii îºi au, fiecare,pagina, pe care o umplu zelos cu aceleaºi cuvinte.Se ºtie dinainte cine anume îl va înjura peBãsescu (de obicei editorialul, scremut în ºuvoaiegroase, pãstoase), cine anume îºi va evocaadolescenþa, cine anume va face temeneli deînfrumuseþare a extremei drepte interbelice, cineanume va broda persiflator pe marginea dosarelorCNSAS etc. Totul e acolo, neschimbat, îndatã ce-þi arunci privirile. De ce sã te mai oboseºti?
Pentru diversitate (ºi diversiune) sînt presãratereferinþele cruciºe. De pildã semnatarul din pagi-na 10 îl laudã pe comentatorul de la pagina 3,autorul de la pagina 5 se disociazã de aceiaºiautori pe care îi combate ºi publicistul de la pagi-na 17. Iar prin paginile 7, 12 ºi 23 sînt presãrateanunþuri ºi imagini de la festivitãþile de premierea activitãþii colaboratorilor din paginile 4, 16 ºi25. O mare familie mulþumitã. De ce sã-i mai de-ranjeze ºi alþii, citindu-i?
Cum am fost bolnav în zilele acestea, am avutiresponsabilitatea de-a lua totuºi la rãsfoit ultimeleºase numere din Acolada. Pe lîngã impresia acutãcã n-am ce cãuta pe-acolo, mi-a rãmas gîndul lacomentariul – literar, fireºte – semnat deGheorghe Grigurcu în nr. 12/2010, p. 3. Secheamã Un spirit curajos ºi elogiazã opiniile luiNicolae Florescu (cel cu rubrica de la p. 22). Voicomprima aici argumentele pescuite din straiþa luiGrigurcu – doar atît cã voi schimba conceptul înjurul cãruia dau ele tîrcoale, tocmai pentru a lescoate în evidenþã absurditatea.
Dupã etapa comunistã, care ne-a interzis acce-sul la libertatea cuvîntului, nici perioada actualãnu este lipsitã de anumite servituþi ale gîndirii,care ne interzic sã rostim adevãrul pînã la capãt.Ne ferim, bunãoarã, sã ne pronunþãm sincer înlegãturã cu autorii care au… platfus. Este adevãratcã, în literatura ºi lingvistica româneascã, purtã-torii de platfus au avut contribuþii importante. Iarîn timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,oamenii cu platfus au fost persecutaþi îngrozitor.Sã nu uitãm însã cã numeroºi indivizi cu platfuss-au pus ulterior în slujba stalinismului ºi au con-tribuit la instaurarea Gulagului, care prin extin-derea sa cronologicã a fost chiar mai amplu decîtHolocaustul. Dar “corectitudinea standard” neinterzice sã ne referim la pãcatele ulterioare alecelor cu platfus, invocînd mereu suferinþele loranterioare.
Nicolae Florescu ar fi curajosul care, “cu lãu-dabilã hãrnicie”, continuã sã ne dezvãluie fãrãinhibiþii rolul mîrºav al autorilor cu platfus. El sereferã, bunãoarã, la cunoscutul procuror stalinistSilviu Brucan, metamorfozat dupã 1989 în profetal democraþiei nord-atlantice. Sau la “antiheidegge-rianul Nae Tertulian”, filosof marxist eºuat laSorbona. Sau la “epopeicele vremuri ale AneiPauker”. “Cine a dirijat atunci, cum, în ce mod,cu cîtã bunãcredinþã, o asemenea deteriorare avalorilor elementare în cultura românã? Cine abatjocorit conºtiinþa intelectualã prin astfel defraude morale la nivelul societãþii româneºti? Cinea produs aceste rebuturi mentale profund deza-xate spiritual, pe care se sprijinã actualmente viaþanoastrã socialã?”, se întreabã inflamat amiculFlorescu. Iar celãlalt amic, Grigurcu, îi aratã cu
degetul pironit acuzator: ei, oamenii cu platfus!Nu e prea limpede cum niºte oameni cu plat-
fus pot fi rãspunzãtori de tragedia generalizatã ºipluridecenalã a unui neam glorios, dar astea-schichiþe în care nu e bine sã intrãm acuma.Important e sã subliniem cu satisfacþie cã marelecurajos Florescu nu se limiteazã la diagnozeistorice, în legãturã cu purtãtorii de platfus. Nu.El îi ia la tãrbacã ºi pe cei din prezent. BunãoarãZ. Ornea e un “remarcabil istoric literar”, dar vai,“incapabil sã poarte un dialog”, din cauza plat-fusului. Sau iatã activitatea de la Yad Vaºem a luiLeon Volovici, care “deformeazã realitatea istoricãîn prezentarea contextului interbelic românesc”,în funcþie de interesele sale de om cu platfus,atunci cînd editeazã Jurnalul lui Mihail Sebastian.Ca sã nu mai spunem cã ºi acesta din urmã, cuoarecari calitãþi la vremea lui, a suferit de platfus.Cartea lui postumã are anumite lucruri, nu zicnu, dar cum de-a ajuns aºa elogiatã, în þarã ºistrãinãtate? Cu toate cã s-au publicat la noi ºi altecãrþi, mult mai semnificative. Aha, pãi e clar: afost sprijinitã de complicitatea multor altora cuplatfus.
În schimb, ce tristeþe, “corectitudinea politicã”a venit sã izbeascã abuziv în scrierile publicisticeale lui Paul Goma, “care conþin comentarii nu toc-mai mãgulitoare privitoare la comportarea unor”…oameni cu platfus, “mai cu seamã la cedareaBasarabiei, în 1940”. Dom’le, vocea marilor ade-vãruri nu mai e recunoscutã în ziua de azi.
Fireºte cã, în astfel de circumstanþe, NicolaeFlorescu ar putea fi acuzat de… anti-platfusism.Dar aºa ceva este pur ºi simplu neadevãrat. Dupãcum ne îmbrobodeºte preþios-ridicul criticul “lite-rar” Gh. Grigurcu, “din cîte ºtim, nicãieri în ana-lizele lui Nicolae Florescu nu apar concepþii…” ne-platfusiste. “Indicarea unor indivizi situaþi în zonacompromisului, aparþinînd, fie ºi în numãr mare,unei etnii nu echivaleazã cu o discriminare, ci,dimpotrivã, muºamalizarea, trecerea sub tãcere afenomenului indicã cel puþin un fals prin omisi-une”.
Iar Gheorghe Grigurcu îºi continuã pînã laexasperare comentariul duplicitar, în careselecþioneazã o pletorã de exemple negative, dinsectorul celor cu… platfus, pe care îi þintuieºte lastîlpul infamiei. El, în schimb, se ascunde ba înspatele “curajului” opiniilor din societatea demo-craticã, ba în spatele umerilor cãrþii lui NicolaeFlorescu, ba în spatele martorilor interpuºi, pes-cuiþi în mod oportun. Alþi ºi alþi scriitori cu plat-fus, care îºi permit sã dea “lecþii politice poporu-lui român” sînt veºtejiþi de vajnicul luptãtor de laAcolada: I. Ludo, Ury Benador ºi I. Peltz (dinperioada interbelicã), Baranga, Davidoglu,Veronica Porumbacu, Maria Banuº,Crohmãlniceanu ºi mulþi nenumiþi, care “facaceeaºi treabã de lichelism”.
Poate cã e cazul sã lãsãm deoparte exprimareaalegoricã. Cititorii au înþeles deja cã, acolo undeeu vorbesc despre oameni cu platfus, GheorgheGrigurcu îi numeºte limpede pe evrei. Rar mi-afost dat sã citesc un text de o asemenea perfidie,care sub aparenþele cronicii literare include oamplã paletã de stratageme ale discursului anti-semit.
Gh. Grigurcu îºi grupeazã þintele mai întîidupã originea lor etnicã, ºi abia apoi dupã con-cepþiile sau faptele lor. Aº putea subscrie ºi eu la
reproºurile pe care le lanseazã, nominal, la adresaunora dintre cei pe care îi enumerã. Dar de ce sãfie oare mai relevantã provenienþa evreiascã a luiSilviu Brucan, de pildã, în comparaþie cuabuzurile sale comuniste, totalitare? DacãGrigurcu nu le dovedeºte cititorilor sãi – în modmai presus de orice îndoialã – cã Brucan a acþio-nat, în anii ’50 ai secolului trecut, în calitate deevreu ºi nu în calitate de stalinist impenitent, dis-cursul gazetarului de la Acolada are incontestabileaccente antisemite.
Un amãnunt deloc lipsit de importanþã þine defaptul cã, în timp ce unii evrei persecutau, alþiierau persecutaþi. Atunci cînd Silviu Brucan azvîr-lea oamenii în puºcãrie, Belu Zilber zãcea dupãgratii (ºi aici mã refer strict la originea lor etnicã,fãrã a mai lua în considerare celelalte aspecte alebiografiei lor). Dacã Grigurcu nu le explicã citito-rilor sãi – în mod limpede ºi onest – cã evreii s-auaflat atît printre cãlãi, cît ºi printre victime, ci leprezintã o realitate trunchiatã tendenþios, cu sco-pul diabolizãrii unei comunitãþi, discursul gaze-tarului de la Acolada are incontestabile accenteantisemite.
O manevrã transparentã a lui Gh. Grigurcuþine de recalibrarea strategicã a trecutului, prinaccentuarea culpei evreilor ºi ascunderea în peisaja vinovãþiei româneºti. Pentru prima datã aflu –de la cuplul Grigurcu & Florescu – de faptul cã s-ar putea vorbi despre “epopeicele vremuri aleAnei Pauker”. Pînã acum eu auzisem vorbindu-sede vremurile lui Gheorghiu-Dej ºi de epoca luiCeauºescu. Dar iatã cã, în diagnozele specialiºtilorcu ochelari de cal, ºefii comunismului românescsînt pitiþi pe dupã piersic, iar secunzii lor vremel-nici, rapid îndepãrtaþi de la pîrghiile de decizie,ne sînt agitaþi ostentativ pe sub priviri. Pînã cîndGheorghe Grigurcu nu le oferã cititorilor sãi operspectivã onestã, corect echilibratã, asupracomunismului românesc din secolul trecut, discur-sul gazetarului de la Acolada are incontestabileaccente antisemite.
Nu-mi rãmîne decît sã regret cã admiratorulîncãpãþînat al lui Nae Ionescu se apucã labãtrîneþe sã refacã, pe cont propriu, o similarãinvoluþie catastrofalã, de la centrul adeziunilorpolitice cãtre extrema spectrului. ªeful Cuvîntului:de la regalism la legionarism ºi antisemitism.ªeful Acoladei: de la crezul democratic, occidentalºi anticomunist – la venerarea fasciºtilor interbeliciºi diabolizarea evreilor.
Cea mai amarã decepþie a mea din aceste zileºi sãptãmîni are o staturã scundã, o siluetã subþi-ratecã, o vorbã molcomã ºi poartã în buzunarbuletinul de identitate al lui Gheorghe Grigurcu.
1133
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1133TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
Din straiþa lui GrigurcuLaszlo Alexandru
sare-n ochi
Legenda Meºterului Manole e o concretizare amitului universal al construcþiei, alcãtuinduna dintre coordonatele spirituale ale sud-
estului european. Apartenenþa motivului la acestspaþiu e confirmatã de prezenþa sa în cele treistraturi culturale – arhaic, folcloric ºi modern.Legenda ºi apoi balada prelungesc ºi ilustreazã înacelaºi timp o dramã colectivã, amplificatã deistoria restrictivã a medievalitãþii rãsãritene.Experienþa sud-est europenilor pe acest plan,fragilitatea zidirii la ei, provizoratul existenþeitrebuie sã fi fost cumplite, de vreme ce au dus laemanciparea ºi permanentizarea unei asemeneateme, mai mult, la mitizarea acesteia ºi impunereaei într-o formulã esteticã. Produsul folcloric aservit, în timp, ca punct de plecare în prelucrãrileliterare propriu-zise. Legendele despre MãnãstireaArgeºului (România), Cetatea Rozafat (Albania),Cetatea Struna (Bulgaria), podul de pe Drina saudespre Zidirea cetãþii Scutari (Yugoslavia), Podulpeste Arta (Grecia) etc., exprimaserã dejadepãºirea etnograficului ºi voinþa de a rãmâneîntr-o valoare utilitar-esteticã. Ideea jertfeicreatoare constituie numitorul comun al acestorcreaþii, preluatã fiind – pe principiul unitãþii îndiversitate – în toate literaturile balcanice dinsecolul XX. Ea ilustreazã reiterarea tragicului desursã anticã la greci, intruziunea istoriei cedemitizeazã adeseori didacticist la bulgari, joculaceleiaºi istorii dominante ce demistificã mitul darîl ºi re-creeazã aproape epopeic la sârbi ºi laalbanezi, în sfârºit, meditaþia filosoficã ºi irizatãliric, având ca obiect un mit eminamente esteticla români1. În toate cazurile întâlnim pendularea,clasicizatã de folclor, între datoria supremã acreatorului ºi cea a omului, precum ºi finalulºtiut, al imolãrii femeii în temeiul unui principiuºi al unei legi inexorabile: transferul unei vieþiumane, neconsumatã pânã la capãt în zidurileunei construcþii ca aceasta sã poatã dura. Lameridianul românesc balada Meºterului Manole ºiprelucrãrile sale moderne (prin Lucian Blaga sauAdrian Maniu) s-au înãlþat la cote esteticesuperioare în conexiune nu doar cu amintireaimpactului multisecular cu Semiluna otomanã darºi cu o particularitate a spaþiului carpato-danubiano-pontic expus, cum se ºtie,cutremurelor. Extrag, pentru început, trei idei dincunoscutele Comentarii la legenda MeºteruluiManole (1943) ale lui Mircea Eliade:
locul în care viitoarea bisericã sau mânãstireurma sã fie înãlþatã trebuia ales cu mare grijã,pentru a se evita haosul, dupã cum timpul,resimþit ca un prezent etern, trebuia sã fie unulmitic, iterativ. (E, de fapt, acelaºi timp analizatastãzi de cãtre Hawking, în A Brief History ofTime, 1998).
Urmãtorul pas consta în alegerea centruluibisericii. Or, exact în acest punct sau într-unanumit spaþiu limitat este concentrat întregul actal creaþiei, spaþiu situabil pe dimensiunea unuiaxis mundi. În jurul sãu va lua fiinþã formabisericii, care va dura o veºnicie numai dacã, peacest deziderat, va configura o imago mundi.
Pentru a fi protejatã împotriva dezastrelorgeometria bisericii ar trebui sã reaminteascã deactul originar (în sens de arhetipal) al creaþiei. Deaceea au fost adoptate anumite simboluri din
Genezã. Tot aici intrã actul jertfei dupã un ritualmagic. El are menirea de a transfera, în modceremonial, viaþa din corpul uman în nouaconstrucþie. Or, prin aceastã reiterare/ imitare aactului divin, clãdirea primeºte personalitate ºiprotecþie.
Examinând acum câteva dintre bijuteriilearhitecturii noastre sacre în cheie ortodoxã, s-aobservat cã forma bisericilor este una trilobatã.Biserica de la Cozia (1386) are pronaosuldreptunghiular, ceea ce nu se va mai întâmpla cubiserica episcopalã de la Curtea de Argeº (1512).Dacã bazilica Sfântul Petru din Roma (1506-1617)avea forma crucii latine, biserica de la Argeº,terminatã chiar în perioada începerii celeilalte –fructificã crucea în formã greceascã. Pãstrând cumare precizie proporþiile, amândouã suntcapodopere de artã ºi arhitecturã. Ambele au avutînsã de înfruntat probleme tehnice – Sf. Petru cugravitaþia, iar cea din Argeº cu distrugerea dintimpul nopþii. La sfârºitul Comentariilor, MirceaEliade menþioneazã faptul cã exista o tradiþie caniºte reguli profesionale sã fie þinute în secret,deºi printre rândurile legendei româneºtiversificate s-ar putea aproxima câteva reguli deaur, ilizibile pentru profani. Dacã analizãm celetrei puncte de mai sus cu atenþie, vom puteaschiþa vechiul concept al durabilitãþii cu ilustrãrilede rigoare. Astfel:
Forþele care distrugeau zidurile în timpulnopþii erau de fapt cutremure. Astfel, în zoneseismice, locul de construcþie trebuia ales cumultã grijã, iar sursa de informaþie venea dinistoria ºi din semnele acelui loc. Realul sauprezumtivul Manole a ºtiut cum sã mãreascãrezistenþa la seism a bisericii de la Argeº. Înraport cu aceea, mai veche, de la Cozia, a înscrispronaosul nu într-un dreptunghi, ci într-un pãtrat,majoritatea edificiilor respectând acest pattern:Radu Vodã din Bucureºti (1615), Cãldãruºani(1638), Mitropolia Bucureºti (1655), Hurez(1692).
Ideea centrãrii bisericii încã de la început afost strâns legatã de ideea de echilibru. Fiecarebisericã are douã centre intrinseci, respectivcentrul de greutate (CG) ºi centrul de rotaþie sautorsiunea (CR). Amândouã – CG ºi CR – suntsituate pe axa longitudinalã a simetriei, ºtiut fiindcã vulnerabilitatea seismicã a bisericii depinde depoziþia relativã a celor douã centre. Conformnormelor în vigoare – ºi pe care Manole, iarãºi, le-a descoperit ºi aplicat cu mult timp înainte deformalizarea acestora prin EUROCODURI –pentru protecþia seismicã distanþa dintre celedouã centre, care este de fapt excentricitatea forþeiseismice, ar trebui sã fie redusã sub 10 % dinlungimea bisericii. Curtea de Argeº rãmâneexemplarã ºi sub acest aspect.
Construcþia înseamnã punerea în valoare ageometriei, respectând natura materialelor folositesau în contrast cu acestea. Rolul esenþial algeometriei în acest caz este de a diminua sau dea evita chiar torsiunea (rotaþia). Reeditând mituljertfel creatoare, adicã zidindu-ºi soþia, meºterulManole a modificat geometria iniþialã (existentã laCozia) prin lãrgirea, sub formã de pãtrat, apronaosului, ceea ce a condus la stabilizarea
poziþiei celor douã centre pe axul longitudinal. Pede altã parte, excentricitatea creºte pânã la 8,29% din lungimea totalã a bisericii, dar rãmânemai micã de 10%, dupã cum EUROCOD orecomandã. În acelaºi timp, distanþele de la CRspre abside cresc, iar forþele de susþinere semicºoreazã.
Dincolo de analizele comparative ale operelorfolclorice ºi moderne din arealul sud-est european,care au drept obiect motivul zidarului care-ºiimoleazã soþia, iubita sau fiica, probabil cãmesajul transmis de mitul jertfei este unul dublu.E, mai întâi, un mesaj al durabilitãþii, în sensul cã,prin lãrgirea spaþiului trilobat, biserica poaterezista la acþiunea seismicã; ar fi, în al doilearând, mesajul elementului pãmânt ilustrat dedrama lui Manole: se cade efectuatã o miºcarespre sine pentru a-þi descoperi adevãrata naturã –condiþie sine qua non pentru a renunþa la tot (lasoþie, la viaþã chiar) pentru a renaºte la o nouãexistenþã2.
Note:1 Despre transliterãrile motivului în literaturile
amintite cf. studiul nostru Balcanismul literarromânesc, vol. II, 2002, p. 39-58 sau ediþia a II-a,Paralela 45, 2008, p. 377-399.
2 Prezentul material fructificã sugestii dincomunicarea lui Ramiro Sofronie ºi Gabriela Popa(Three-Lobed Churches Paraseismically Shaped),susþinutã la Congresul „Workshop on SeismicPerformance of Monuments” (Lisabona, 12-14nov. 1998).
1144
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1144 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
eseu
Mircea Muthu
Meºterul Manole din perspectivã contemporanã
Nuiaua de alun „Hieroglificul este esenþa artei ” (Schlegel)
Cotropit de aburii toxici ai literelor:am urcat ºi azi sã privesc în ochii lupoaicei dinsihlele Sãlajului.
Nuiaua de alun a dat lãstãriºîi tremurau mâþiºorii pe tijã când o
priveam:de-o parte ochii lupoaicei ca o arhivã de clorofileeretice;de-o parte ochii mei scurgându-mi-se prin creierpânã în gingii. Cãci dârdâiam:- cui îi pãstrez eu aici piatra caldã pentru Tablelelegii?- cui îi culc iarba din faþã cu tãlpile mele pentrutãlpile sale?- cui îi aprind focuri pentru altarele abandonatede pe Pietrele Nordului?
Îmi aduc aminte de tine, Caspar David Friedrich,care-ai urcat înaintea mea: „Închide ochiul tãufizic,ca sã-þi vezi mai întâi tabloul cu ochiul sufletului...”
Stãm nemiºcaþi ca sã poatã înflori nuiaua de alun:de-o parte ochiul meu, uscat în coajbele literelorprecum aurul prelins în scobiturile matriþelor;de cealaltã parte – melasa vorace a ochilor lupoaicei;din crevasele lor, din þesuturile lor îºiextrage anluminura mâþiºorilor.Prãbuºit pe sminteala Pietrelor Nordului mã potic-nescde tatãl meu. Are la brâu, lângã cuþit, vergeauade alun ca sã gãseascã izvorul fântânilor:„Pe rouã, pe ceaþã, ea strânge puterea ferecatã acelor doi ochi: unul care vedeºi unul care se-ndoieºte de ceea ce vede ...”
Mã îndoiesc, Doamne, între „piatra de poticnire”ºi „piatra smintelii”. Ca ºi nuiaua de alun cãtre apã.Hiacintul pãdurii m-a umplut de ochi ca de râie:ochiul Fârtate ºi ochiul Nefârtate,unul îmi este plin de iubire ºi vrea sã te vadã;altul s-a umplut de scaieþi putrezica ºi pictura bisericii din Tireac undeîngerii nu se mai ridicã din fresce ºi intrãtot mai adânc, în zid, pânã se fac una cu igrasiapietrelor.
Pietrele sunt acum ochii mei în Nord.Sub vifor ºi fulgere retina lor e noua mea tablã delegipe care aºtept sã ardã literele magice.Poate tu, care-ai urcat înaintea mea, Caspar DavidFriedrich, crezi cã „hieroglificul” e o carcasã încare sufletul poate sã-ºi facã cuib? Unde:lângã „Copaci în lumina lunii?”lângã „Cruce ºi catedralã în munþi?” Saulângã „Ruina bisericii Edena?”
Lupoaica stã între lãstãriºuri ºi mã urmãreºte.Sau eu am ochii ei ºi te urmãresc cum urci pestânci „cãlãtor deasupra norilor”:„Este atât de frumos de parcã ar fi pictat, te înfurii.În loc de a spune despre picturã cã este atât defrumoasãîncât poate fi asemuitã naturii ...”
Doar atât ai vrut, doar asta vrem? Ca omul sã poatã scãpa nevãtãmat de „hieroglifã”?
Astãzi, între jivine ºi litere, n-am gãsit locul ei:sã fie pe „piatra de poticnire”? sau pe „piatra desmintealã”?
Ochiul de sticlãLa 60 de ani pe Pietrele Nordului(un smintit ziceþi)aºchii de andezit îmi intrã în carnea tãlpilor,sângerez. Nu vãd încã altarul ºi crucea dinmunþi, Caspar David Friedrich, dar îl audcârtind pe moº Balie:„Biserica e aproape, dar drumul e îngheþat;crâºma e departe, dar voi merge cu grijã...”Cârtesc ºi eu:- Nu-mi creºte nicio mânã din creiersã mi le pot împreuna pentru un laudatioiar cele douã de carne, de-a stânga ºi de-a dreaptatrupului tâlhãrit, sâsâie ca doi ºerpi:
„lupoaica nu devine târfãîntre un copac ºi altulde la ea învaþã, vers înaripatsã nu fii precum fetele de pe
Calea Victoriei...” Cârteºte ºi Row, orbul, care mã însoþeºte:- Orice piatrã e mai sfântã decât un preotele vegheazã cu mine, spun rugãciunea în loculmeupânã îmi bandajez negii de pe tãlpi.
În jur e miros de salcâm. ªi de animal pãros.De frunze în lut jilav ºi oase mursecate de furnici.ºi rãdãcinile par niºte lãmpi în care seul pâlpâieºi vãd mugurii pietrelor(Peisaj cu mormânt. Sarcofag ºi bufniþã, schiþezitu în carnetul cumpãrat la Greifswald)Eu cârtesc bandajându-mi negii de pe talpã:- Laudato fi, Mi Signore, pentru ochiilupoaicei din sihle: în ei împãrãþia cerurilore lângã aceastã halcã de carneea poate fi mâna mea dreaptã care a fãcutsemnul crucii (pot sã-l fac ºi cu limba în gurã,zise apostolul)pot fi ºi reptilele din ochiul meu orbpe care le vomeazã pe ascuns, frica mea...
Apoi mã întorc spre tine, Caspar David Friedrich,ºi te întreb:- Unde este locul „hieroglifei”:pe o stelã funerarã sau pe piatra de poticnire desub tãlpile mele?
Eu îmi scriu poemul cuvânt dupã cuvânttrec de la unul la altul precum lupoaica dupãpetele de sânge de pe pietreîn zilele când lupoaica se aflã în ochii mei(ca ºi în zilele când coastele Evei se aflau întreCoastele lui Adam)moartea nu existã(la 60 de ani pe Pietrele Nordului,smintit, ziceþi)stau sub un brad, cu Row, orbul
(precum stãteau ochii Evei în ochii lui Adam)ºi el cârteºte:„Când eram copil, în rugãciunile de searãîi spuneam Domnului:- Dacã ai sã te uiþi la mine, duminicã în bisericã,o sã-mi vezi ochiul meu de sticlã...”
ªi a fost searã ºi a fost dimineaþãºi a fost seara mea cu Row, orbul, ºi a fostdimineaþa mea cu Row, orbul, în care am trecut:el de partea ochiului de sticlãeu de partea ochiului care nu crede în partea desticlã a ochiuluiºi lupoaica de partea ochilor ei pe PietreleNorduluiºi poemul care a trecut cu totul în lecturãper sora nostra Morte Corporaleca sã se despartã rãul ºi binele
PsalmN-am vãzut catedrale, Doamne, numaipietrele din munþii mei: roase de vânt,rãºchirate sub luturi, pietre gãlbui de gelatinamelcilor, cu râme ºi ºerpi alunecând peluciul lor.Era o liturghie bradul cuprins de flãcãrile fulgeru-lui?
„ºi mã ducºi iar mã duc
pânã la cuibul de cuc...”Era un vitraliu grindina care a zdrobitmâþiºorii sãlciilor?
„Rãu mã dorochii mã dornu-i nimicãdupã nor...”
Lasã-mã, Doamne, sã zugrãvesc PietreleNordului. Orfan de catedrale, cum sã te laud?Sãrac, adãstez lângã ele ºi sãrut urma fulgerelorca o raclã a numelui cu care mã strigi
Aura e un privilegiu al zugravilor.
1155
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1155TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
poezia
George Vulturescu
Salut! În sfîrºit, meºterul-virtuoz þi-a reparat cizmele.Poþi sã le rupi mai departe. Sãnãtate de-ar fi. Îþi trimitemºi carboavele (neobligatorii) ºi-þi spunem sã le cheltuieºticu socotealã, iar dacã n-aveþi pe acolo niciunul cu numelede familie Socotealã, poþi sã le „tochezi” cu cine vrei, cucare vrei, cu oricine... chiar ºi cu cel (cea) de care nu poþiscãpa. Las’ cã-i bine, sãnãtate de-ar fi (Nu recunoscaliniatul, hîrtia e mai scumpã decît oarecare normegramaticale. Vorba ceea: practica... înnobileazã gramatica.Adicã nu practica, ci nevoia. ªi n-o mai înnobileazã atîtde mult, cît o ... redreseazã).
Da, sã nu uit. Îþi trimitem ºi haina. Cînd vei scutura-o, vezi sã nu rãmîi fãrã unele semne de „nobleþe”.Imaginea lui Eminescu e strãinã, poþi s-o scoþi. Restultinichelelor poartã-le cu sfinþenie, cã-s în deplinãcorespundere cu filozofia lui Scîrtnik ºi co. Compania, ce-i drept, se mãreºte zi de zi. Sã fie ºi ei sãnãtoºi. Ce-arface Pãmîntul fãrã animale? De unde-ar gãsi plugarulîngrãºãminte naturale?
Da, iarãºi sã nu uit, cum þi-a apreciat magistrulcunoºtinþele? Bursã vei primi? Ori cum se zice acum prinstaniþele universitãþii (noi le ziceam aule – influenþãasiaticã) – stipendie, pensie, ajutor nevoiaºilor?
Ai lecuit dicþionarul? Cum putem sã-l felicitãm pe bunelul tãu prin
mijlocirea televiziunii? Unde ºi cît trebuie sã plãtim?Intereseazã-te.
Ia „Disocieri” de M. Cimpoi ºi citeºte „Proza lui V. Vasilache”. Dã Doamne sã înþeleagã ceva ºi iluministulDobrov. Înainte era mai uºor: scriai cîteva ori pe o paginã„partid”, „Lenin” ºi totul era O’Key!
Dar ce cheie sã-i gãseºti acum? Alfabetul latin nu maie o barierã pentru el? Pardon, dumnealui.
Gata, am pãlãvrãgit destul.Trebuie sã aparã ºi mamã-ta cu întãrituri materiale
(alimentare, am vrut sã zic) ºi eu termin monologul. Orisoliloc îi ziceþi acum?
Scrie, nu te sfii. Lasã emoþiile. Curaj. La lecþii încearcã sã faci un singur lucru: sã le ajuþi
elevilor tãi sã judece. Restul va veni de la sine.Noroc!Noi, toþi trei
“Semnele de nobleþe” erau toate insignele gãsite pe-acasã, insignele regimului comunist din copilãria noas-trã, a mea, a fratelui ºi, evident, a lor, a pãrinþilor –cele de octombrel, pionier, comsomolist º.a., aºa amrãmas fãrã ele, eram patriot, fusese o mare jignire pen-tru mine gluma lu’ tata ºi le-am aruncat la coºul degunoi. Era o perioadã în care se întîmplau acþiuniabsolut aberante, cum ar fi acþiunea publicã pre nume„Nimicirea mesteacãnului”, care se fãcuse vinovat defaptul cã e copacul naþional al ruºilor, care, „ani-malele”, „mancurþii”, „cotropitorii”, „asupritorii” ºi-au sãdit la noi copacii lor ca sã se simtã acasã.Berioza în „Moldova noastrã”? Au început o campanieanti-berioza ºi-n presã, dupã care au fost tãiaþi,noaptea, toþi mestecenii din Cimitirul Armenesc ºi dinparcul ºtefan cel Mare... Privind acum, aceste porniriextremiste naþionaliste par cu totul animalice ºi aºa ºierau, iar miºcãrile de stradã pentru tricolor, alfabet,limbã par din altã viaþã, par niºte cãcaturi, dar nu eaºa ºi asta vã poate spune unul care ºtie, unul care afost atunci acolo, în centrul evenimentelor.„Dicþionarul” era un DE(nciclopedic) fãrã coperte.Fusesem la toate legãtoriile ºi tipografiile ºi nicãieri n-au vrut sã-i punã coperte, dar tata mã învinuia cãmi-e lene sã mã interesez unde se pun coperte la cãrþi.Pînã la urmã „l-a lecuit” mãtuºa Oxanei din 64, carelucra, mãtuºa ei, la Tipografia Centralã, i-a pus copertede piele, dar tata tot nemulþumit a rãmas, cã cicã dece n-a scris pe copertã Dicþionar Enciclopedic... M-amdus la televiziune, a coborît prezentatorul emisiunii,specialistu’ pulii, a luat banii ºi-a început sã-mi dea sfa-
turi cum sã fie felicitarea ºi cine sã cînte. Eu vroiam sãcînte Gicã Petrescu, el – cã la el în emisiune nu cîntãmoºu’ ista beþiv – bãi, eu plãtesc, eu aleg cine sã cînte,el – cã nici n-au nicio piesã de Gicã Petrescu, degeabainsist, nu-mi place nimic altceva? – Þopa, Ion ºi DoinaAldea-Teodorovici, Angela Bucico? – Bine, sã fie TudorGheorghe. – Care Tudor Gheorghe, domnule? Nuexistã aºa cîntãreþ, poate cã-i de la dumneata din sat,dar n-a auzit nimeni de el la capitalã. Pînã la urmã aucîntat „Lãutarii”. „Hai sã scrim aºa”, a zis megastarul:„Sã cînte cîntecul... Ce? înveþi la Filologie? Dapî dacîºtii di tautologii, di repetiþii...” Bunicu’, deºi de obiceise uita la emisiune, cã era cu muzicã popularã, dedata asta a pierdut-o, nu era acasã, dar l-au anunþatbabele, venea de la magazin ºi toþi îl felicitau, toþi îiurau La Mulþi Ani. „Dar de unde ºtiþi cã e ziua mea?”– „De la televizor” – „Cine m-a felicitat?” – „N-a spustocino cine. Neamurile, copiii ºi nepoþii, aºa ceva” –„A, Svetlana, precis Svetlana”. Începusem ºi practicapedagogicã. „A judeca” înseamnã „a gîndi”, nu în senscã Eminescu sã ne judece. Deºi înainte de practicã nu-mi prea surîdea ideea, a fost fain. Mi-a plãcut ºi mie,ºi elevilor, ºi profesoarei, ºi directoarei, care m-a rugatsã rãmîn ºi dupã practicã la ºcoala lor ºi am ºi lucratvreo jumãtate de an la ei, în paralel cu munca la acad-emie ºi universitate ºi revistã. Dar pînã atunci au maivenit cîteva promoþii de cãministe, am întîlnit-o peLina, o blondã cu 1,50 m doar de picioare, dar carelocuia în celãlalt capãt al Chiºinãului, lîngã fabrica detelevizoare & talcioc. Am petrecut-o vreo sãptãmînãpînã acasã, nu prea tîrziu, c-o aºtepta tat-so cu puºca,ne pupam în lift, ne opream în coridor, o puneam pecalorifer, ne pupam ºi ne mîngîiam sexele („Cito ãtotakoe – hui, hui, hui/Cito tebe prisnilosi – hui, hui,hui/Kak tebe jivetsea – hui, hui, hui/Vmeste s iaiþami– hui, hui, hui”), pînã se auzea uºa vreunui aparta-ment ºi ne dãdeam întîlnire pentru a doua zi, apoiîntr-o zi nu ne-am mai dat întîlnire, iar la un chef dincãmin am întîlnit-o pe Narieta. Altã virginã. Mãzaibisem de virgine, parcã eram blestemat sã daupeste ele, Cristofor ColumBlea... Narieta avea prietenîn satul ei, dar era concretã fata, doar alesese ASE-ul.La Bucureºti circulã un banc în legãturã cu mingea depiatrã de pe clãdirea ASE-ului din Piaþa Romanã – ºtiþicînd o sã cadã? Cînd va intra în ASE o virginã. LaChiºinãu, în anii ’90, ar fi cãzut zilnic. Nu ºtiu cum seîntîmplase, dar m-am trezit cu Narieta în pat. Scoate-isutienul, þîþe ca lumea, dezbrac-o de pantaloni,picioare musculoase, scoate-i chiloþii... „Îs... virginã”.Adormi, te trezeºti noaptea, lunã plinã, razele îilumineazã faþa, lîngã mine, cu mîinile pe mine, unom... Tunsã scurt, frumoasã, dar cu trãsãturi bãieþeºti,m-am tras repede înapoi, mi-am luat o carte ºi m-amdus în sala de lecturã... Am mai ieºit, ba la un suc, bala un film, dar am evitat… patul sau… noaptea sau…dimineþile sau… lumina, de fapt. Între timp venise lamine ºi Bobic al ei, sã mã întrebe ce sã facã, cã nupoate fãrã ea etc. I-am spus sã facã sport, deºi nu-mimai pãsa de ea, iar el o iubea ca un viþel care încã maisuge... Am scãpat o loviturã în faþã, la antrenamente,ºi-am început sã vãd tot mai rãu, fãrã a mi se învineþiochiul, a trebuit sã mã duc la spital. Veneau prieteniisã mã vadã, veneau ºi colegele de grupã, cu Ania,venea ºi Lina, aflînd de la Cristi cã-s la spital, venea ºiNarieta cu Oxana. Spitalul e la polul opus al cãminu-lui, e trist ºi, deºi e multã lume aici, eºti foarte singurºi ai al dracului de mult timp pentru reflecþii, mai alesdacã nu poþi sã citeºti. Ania a început sã vinã singurãºi mai des, între timp îºi gãsise perechea ºi rãmînea cuel fiindcã „e primul”, dar începeam sã ne înþelegemtot mai bine, venea cînd se permiteau vizitele ºi pleca
ultima, ieºeam la balcon sau pe scaunele din faþa spi-talului ºi ne pricaleam, ne tusuiam pînã trebuia sã iauiar picãturi în ochi, timpul e depãºit în vitezã de pasi-une. Se apropia Paºtele ºi medicii ne-au spus cã nu vafi nimeni dintre ei la spital, dar noi n-avem voie sãplecãm, trebuie sã rãmînem aici. Mafiotul de la noidin camerã, care avea peste ochi un tifon, chipurile selecuieºte, de fapt ascunzîndu-se pentru o vreme aici,fiind vizitat doar de fiu-so, a zis: „Cum vrei, bratuha,dar eu nu rãmîn de Paºti aici, dacã doreºti te invit lamine, vei trãi un Paºti de neuitat”, era ca lumea muji-ciocul, cînd intra în camerã mã întreba dacã l-a cãutatcineva. Nu-i lua pe ceilalþi niciodatã în seamã, vorbeanumai cu mine, era primul om cu mobil pe care-lvãzusem, avea mobil cu vreo 4-5 ani înainte de-aapãrea celularele pe strãzile Chiºinãului. „Da’ ºtii de cenu m-a cãutat nimeni?” – „De ce?” – „Nahui le trebui-esc eu lor” ºi zîmbea. Cînd m-am întors de la Paºti ne-au alungat pe toþi cei care au lipsit la Paºti din spital(a, el nu se lua în calcul), nu conta cã unii erau abia laînceputul tratamentului, eu n-aveam treabã, îmirecãpãtasem vederea, începeau ºi colocviile, ºi exam-enele la karate, deja mã gîndisem ce vreau ºi de ce amnevoie în viitorul apropiat. Dupã antrenamente ieºeamcu Ania în parc, ne pupam doar cu buzele, prima oarãne-am sãrutat în parcul de lîngã cãmine, ne-am sãrutatmuºcat disperat de parc-am fi mîncat prima oarãgumã de mestecat, mi-ai spus cã mã iubeºti demult, afost bine, deºi nu te prea pricepeai la pupat chéri, apoiai mai exersat prin sala de lecturã a cãminului 8 cimi-tirul armenesc ºi alte locuri mai mult sau mai puþinpublice, þi-am scris poezele cu sacul pe care le-am ars cu dragoste în singurãtate. La ore nu mairezistam ca înainte. Veneam pe jos, cu Cristi, neopream la Ig York sau la barul de mai jos, care a dis-pãrut aºa cum a ºi apãrut, un club, de fapt, beam unceai, o cafea, apoi veneam pe jos, pe Kogãlniceanu, adoua orã mai mergea, oricît de nasoalã ar fi fost, orãîn care ni se întîlneau inevitabil privirile, iar dacãîntîrziau, privirea mea intrînd în orbitele tale (sexorbital) ºi invers, asta însemna cã vrem altceva, adicãnu universitate, facultate nu. Ieºeam în pauzã în faþablocului cu genþile ºi cu aceeaºi „întrebare” retoricã:„Ne cãrãm”. De fiecare datã aveai acelaºi rãspuns. Aºaam descoperit zona verde a Chiºinãului, dar ºi locurilecu cele mai bune îngheþate, optînd pentru „Povestea”,o ceainãrie în care ca sã intri trebuia sã cobori subpãmînt srl, erau ºi separeuri. Apoi urcam în sus, pînãajungeam la Cimitirul Armenesc – universitateatinereþii mele, de fapt un parc numai bun de plimbat,care ducea spre cãmine, sãream gardul ºi eram directîn Parcul Eroilor de vizavi de cãmine. Iar dupã antre-namentele mele ne întîlneam iar, la mîncare sau laînvãþat. În sala de lecturã rãmîneam ultimii, nepupam cu buzele, n-aveai cum sã-i desfacimandibulele, erai un buldog încãpãþînat, nu intralimba, nu intra pula, intra mîna sub bluzã ºi sub fustã,fustele tale scurte de blugi. O datã, întîrziind, amintrat în salã ºi, ajungînd lîngã tine, þi-am pus mîna pepicioare, trãgîndu-mi palma peste pulpele tale dinmers, „Ce faci, Hai?”, a întrebat profa, „Cît e la vederee pentru publicul larg”, am zis, tu ai rîs, iar profa a zis„aha” ºi ºi-a continuat cursul. Cînd Cantzon a plecatîn vizitã la pãrinþii iubitei sale, mi-a lãsat mie cheile ºine-am dus la el „sã învãþãm” pentru examenul urmã-tor. Dar dezbrãcarea a mers pînã la chiloþi, þîþele – sepoate, picioare, fese, abdomen, umeri, gît, talie – sepoate, dar cam atît. A, n-am insistat, nici mãcar nuîncuiasem uºa, de fapt, am rãmas prieteni, cum sezice, doar cã de atunci chiar am rãmas prieteni. CîndCantzon s-a mutat din cãmin la firma fratelui iubiteiºi a trebuit iar sã plece din oraº, m-a întrebat dacãpot sã rãmîn la el peste noapte, cã e bine sã fie cine-va aici. OK, m-am dus dupã antrenament direct lael, mi-a lãsat cheile, m-a sfãtuit sã nu deschidnimãnui, cã „ai noºtri” au chei. Erau niºte uºi defier, ferestre cu gratii de fier, m-am spãlat, am maicitit, mi-am pornit televizorul ºi mã pregãteam desomn, am stins lumina. Bãtãi în fereastrã. Alte bãtãi.
1166
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1166 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
proza
Tovarãºi de camerã. Student laChiºinãu
Mihail Vakulovski
Când n-au sã mai existe trenuri, va mai ºti,oare, cineva ce-i aia deraiere lexicalã?...Glissando-ul adicã, dinspre un termen spre un
altul, cei doi având niºte silabe, douã sau trei, în„miezul” lor, comune. „Deraind”, ca un vagon peºine, un prim vocabul îl încalecã pe un al doilea,suprapunându-se, parþial, pe el. În termeni mai puþinmecaniciºti, se metiseazã cu acesta, punând subsemnul întrebãrii strictul principiu al identitãþii ºiivind o agreabilã surprizã (în chipul unui micmutant).
E cazul a mulþi, a foarte mulþi hibrizi,aparþinându-i lui Cãlin-Andrei Mihãilescu, un autorcu geniul jocului lingvistic, – ca, între altele, atâtea,bomba cu Iraniu, Istanblues, douãzevzeci de ani,laptopiseþ, Buclucureºti sau Kafkaracal, Borsex ºiDivorþeni, i proci, i proci; termeni ce-i poartãindelebila amprentã ºi þin de propriu-i idiolectinconfundabil...
L-am vãzut de cam puþine ori pe C-AM, – cum ise spune(a), tri-acronimic, ca ºi altor domni cu 3(trei) nume. Trimiþându-i câte-un mail nediacritic, îlcam evit pe „Draga Calin” (cam... gacofonic!); câtdespre „Dragul meu Cãlin”, recte Calin, nu-l agreez,gãsindu-l prea... calin! Aºa cã-i spun, de obicei,Andrei...
L-am vãzut, deci, de cam puþine ori pe C-AM,dar parcã ne-am cam ºti dintotdeauna. În ceea ce mãpriveºte pe mine, cel puþin, numele i-a precedatpersoana (ca zmeului din basme, buzduganul). I-amcitit câteva pagini docte, dupã ce un prieten comun„canadizat” mi-a cam fãcut capul calendar, laTimiºoara, pe splaiul gârlei, la Grãdina bãnãþeanã, cuperformanþele lui C-AM. Avea de-a binelea dreptate,iar nu cam.
Dacã aº da-o,-n treacãt, pe stilul academic (cumam cam ºi fãcut-o în vederea primirii lui în USR), artrebui, dupã ce-mi dreg glasul, sã dizertez în felulurmãtor: Ceea ce apreciasem, mai întâi, la dl Cãlin-Andrei Mihãilescu, erau lucrãrile-i de ordin filologic:larga lor arie de preocupãri, erudiþia ºi registrulpoliglosic, ca ºi ingeniul analitic, în regim grav ºi,totodatã, ludic, – cu un cuvânt (dezagreabil, astãzi,pentru nu puþini) cãlinescian. Cu corectivul, dacãvreþi, cã „omul nostru din Canada” era un Cãlinescufãrã impresionism, ci, dovadã studiile-i savante (întreacestea, 16-17), meticulos pânã la acribie. Îi ignoram,pe-atunci, literatura, – pe care-aveam sã i-o cunoscabia în ultimul deceniu. Prin literaturã,-n acest caz, seînþeleg mai multe lucruri, diverse, chiar eterogene(nu, însã, ºi incongruente): eseu savant, doctissimchiar, dar plin de vervã ºi de nerv, articlerie degazetã, dar una cu bãtaie lungã (articlerie-artilerie!),memorialisticã (fie a lui, fie a altor autori,„coordonaþi”, însã, de el), prozã cât se poate deserioasã, dar ºi „pour les enfants et pour les raffinés”,jocuri (sau batjocuri) de cuvinte, contrapeterii ºicalambururi, – ne-, însã, gratuite sau frivole, ci, într-ovag blagianã accepþiune, revelatorii,-n felul uneimetafore... (calam)burleºti. Sunt suficiente douãtitluri, ºi anume: Þarã europsitã ºi Antropomorfina,ale unor scrieri ale sale, pentru a-i aprecia, dintr-oochire, savoarea ºi umorul (melancolic, – ca sã nu-ispun chiar negru), harul ºi ingeniozitatea. Autor doctºi plurilingv, greu, astãzi, de clasificat, dar clasic,poate, într-o zi, – Cãlin-Andrei Mihãilescu e,categoric, unul dintre „diasporiþii” ce contribuie, credeu (fãrã sã cad în ieftin patetism), la ameliorareaimaginii, cum se tot zice, a unei „þãri europsite”.Adaug doar cã nu o face-n chipul fraudulos ºi inutil
în care au fãcut-o ºi o fac magii imaginiitru(n)c(hi)ate, ci în acela substanþial, palpabil, al„lucrului bine fãcut” oricând, oriunde.
Renunþând, cât nu e prea târziu, la un asemeneajargon, nu, totuºi, academic, dar, oarecum, „gonflat”,ceea ce pot, pertinamente, afirma e cã Mr. C-AM,când voiajeazã (având, cu toate cã dintr-o bucatã,zeiescul dar al ubicuitãþii!), o face cu câteva mots-valise în portbagaj. Nu-i vorba de „les trois valises”ale... triciclistului Tzara, în care triplu-i nume arîncãpea tranºat (à la chinoise), – ci despre faptul cãC.-A. Mihãilescu, fiu prodig al unei „þãri europsite”,are, mereu, nevoie de „antropomorfinã”!Antropomorfina ar fi un anestezic pentruopi(ni)omana populaþie a „þãrii triste, pline dehumor”, – care cam e ºi a lui C-AM, cãci nu enimeni oriundus (alias originar) oriunde! Umoruleste „politeþea disperãrii” (cum spunea, pasãmite,Oscar Wilde); cât despre C.-A. Mihãilescu, disperareae o dispersare histrionicã ºi/sau carnavalescã. ªirareori voi fi vãzut un astfel de spectacol verbal, înaparenþã comic, atât de prodigios, chiar redundant,pus în scenã întru, îndeobºte, deghizarea unei mariamãrãciuni, a unei dezolãri fãrã remediu. Ca ºiRomânia lui Bacovia, ultima carte (ineditã încã) a luiC-AM, Lumea în câþiva ani, este o carte „tristã, plinãde humor”; sau, mai degrabã, invers: plinã de umor,dar foarte tristã. Umorul lui C-AM e, uneori, cam(am mai spus-o) negru, e o umoare neagrã.
Ultrabaroc (din fire, pe cât bãnui) ºi, aºadar, fãrãvocaþia, dacã vreþi, a briciului simplissim al luiOccam (cãruia C-AM i-l cam preferã pe acela al luiGeorg Christoph Lichtenberg, – fãrã mâner, nicilamã), acest ludic devenit satiric, nu taie-n carne vie,însã flascã, dar o biciuie, lãsând impresia cã se joacã.De ce o biciuie? Pesemne, în speranþa de a face, dinniºte muºchi de tot rahatul, bicepºi!
Cum ar fi cam prea de tot, din parte-mi, sã-lportreturez lãuntriceºte, spune-voi doar, cã, într-ovarã, în vizitã la noi acasã, a încãlecat un scaunscund, îmbrãcat în catifea reiatã bej ºi cu spãtarulfolosit ca parapet, pe care-ºi va fi sprijinit braþele treiceasuri lungi (ºi, totuºi, scurte), de pe la 5 la 8 post-meridian, – cât timp glisasem, pe un vesel... patinor(Bacovia dixit), de la o vocabulã la alta. Mi s-a pãrutcã aveam rol de balerini în Dupã-amiaza unui...scaun, – cu-atât mai mult cu cât, în Mallarmé, evorba ºi de douã „dormeuses” (i. e. dormeze!)„parmi leurs seuls bras hasardeux...”, º. cl. Adaug cã,„bãiat de comitet” (cum se spunea pe vremea„noastrã”), cea ce este traductibil, aproximativ, prinbon enfant, C-AM a trimis, acum o vreme, din purãcamaraderie, din Toronto, unde i-o trimisesem eu, oscriere de-a mea la... Bucureºti, la editura CurteaVeche (unde el era un vechi curtean!), – cu care urmasã se inaugureze o colecþie botezatã LUDEX (dinmotive strãvezii), a mea.
Ceea ce m-a fãcut, apoi, sã-i expediez, pesteAtlantic, Un C-AM limerick, ºi anume: κi nãvlisise,dând aconto,/ un yacht, – un domn care,-n amont,o/luã, dus de val,/ din Torontal/ la Bucuresci, viaToronto!
P.-S.Dacã vedeþi un skin-head atletic ºi agil coborând
din mers, în plin câmp verde („green, green grass”!)sau într-o garã „luminatã ºi pustie”, dintr-un tren cetocmai... stã sã deraieze (fie ºi numai de pe liniamoartã cea dintre... Divorþeni ºi Borsex!), cu,-nambele mâini, cam douã-trei valize vârâte una-ntr-alta, este mai mult ca sigur cã l-aþi vãzut pe C-AM.
1177
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1177TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
Un C-AM acronimªerban Foarþã
emoticon„Ãi, boroda, otkroi!”1 Bãieþii. Mi-am scos bîta defier de sub pat, am stins televizorul, m-am apropiatde fereastrã, în ograda firmei era o bandã cununceacuri ºi cu fiare în mînã, unul bãtea în geam,încercînd sã-l convingã pe Cantzon sã-i deschidã cãau ceva de vorbit. Aduseserã marfa, pe care auanunþat-o în „Makler”, ºi bãieþii aveau chef depoveºti. L-am întrebat pe Cantzon dacã i se întîmplãdes, a zis cã e terorizat ºi cã nu mai rezistã, apoi aplecat în sat, au fãcut copii, el face biºniþã prinTurcia ºi Bulgaria, iar soþia sa e profesoarã în sat, elpleacã, ea ºi copiii îl aºteaptã cu fricã, iar cînd tatase întoarce toatã lumea e bucuroasã. Familie fericitãdin Estul Europei. Avea Cantzon un cîntec preferatde-al lui Sulac pe care cînd îl auzea îl apuca rîsul:„Copii totul va fi bine dacã tata va veni”. Altãmelodie preferatã de-a lui Cantzon era cîntecelulstudenþesc cu Nae, care s-a nãscut în paie, iar în celde-al Doilea Rãzboi nea Nae ºi-a pierdut un coi, Naeîncearcã sã-ºi facã dreptate la Minister, unde i serãspunde aºa: „Du-te-n pizda mã’tii Nae, Ministerul n-are coaie!”. La ziua de naºtere a lui Cristi, care eraprieten mult prea platonic cu Oxana ºi se sãturasede situaþia asta, a venit ºi prietena ei ºi, pe atunci ºia mea, Narieta, iar lui Cristi îi plãcea de ea ºi, dupãce am chefuit, am dispãrut, n-aº fi intrat între doiprieteni niciodatã, dar la ei nu mergea, iar Oxana ainsistat cã relaþia lor a avut un singur scop – sã seafle cît mai mult în preajma mea, cã mã urmãreºtedin prima zi de cãmin (cînd nu-ºi luase nimic demîncare ºi a intrat în oala noastrã, la bucãtãrie) ºinu ºtia cum sã ajungã altfel la mine. OK, dimineaþami-a lãsat cheia de la camera ei, ca sã nu trebuiascãsã mã trezesc, apoi, cînd m-am dus în camera noas-trã, pe perna mea era sutienul Narietei, iar îndrã-gostiþii – sub plãpumioarã:
– Þi-ai uitat ceva la mine în pat, – ºi i-am pus înmîna Narietei, care ieºea de sub plapumã, sutienul, ºi-a scos capul ciufulit ºi ne-am zîmbit ºtrengãreºte.
M-am uitat la Cristi ºi am început sã rînjesc, apoiau izbucnit ºi ei în rîs, Narieta s-a ridicat în picioare,doar în chiloþi, ºi-a pus încet sutienul pe þîþele eiimense, apoi ºi-a tras fusta ºi s-a dus sã punã ceainiculpe plitã, a fãcut ceva de mîncare, ca de obicei, apoi aplecat, sãrutîndu-ne pe amîndoi, dar de data asta maiîntîi pe Cristi, iar seara a venit iar. Acum la Cristi. LuiPuºkin îi plãcea foarte tare Moldova, el fiind autorulcelei mai cunoscute sintagme despre Moldova –„Solnecinaia Moldavia”. Îi plãcea ºi datoritã libertãþiiþiganilor de aici ºi mai ales datoritã unui joc pe carenu-l mai întîlnise nicãieri ºi care-l marcase. Se juca îngrup, era un cerc de fete ºi un grup de bãieþi, feteleerau goale ºi stãteau întinse pe spate cu picioarelecrãcãnate, iar bãieþii le futeau cîte un pic, apoi treceau– toþi odatã – fiecare la urmãtoarea ºi aºa se miºcacercul, trenuleþul mergea, tuc-tuc-tuc. Jocul se numeºte„Romaºca”.
Bunã ziua, Hai! Îþi scrie mãmica. Am fãcut ordine în camera voastrã
ºi þi-am gãsit fotografiile tale. Þi le trimit în plic, cãspuneai cã-þi trebuie.
Cum ai ajuns atunci? La ce orã te-a luat autobuzul?Te-a plouat? Scrie cîteva rînduri mãcar.
Azi ne vom duce la ziua Svetlanei lui Valerii, cãîmplineºte 17 ani. Mai ieri era o puºtoaicã, iar azi deacum e fatã mare.
Noi tot cu ºcoala ne chinuim. Hai! Ia-þi o cuºmã frumoasã, care-þi place, iar dacã-þi
rãmîn bani, mai ia-þi o pereche de pantaloni de cei negride 2000 ori vreo flanea frumoasã. Dar mai bine mãnîncãîn fiecare zi la ospãtãrie, cã dacã-þi pierzi sãnãtatea n-omai gãseºti.
Ei, fii sãnãtos, cuminte ºi stãruitor la învãþãturã.Te sãrut cu drag. Scrie-ne. Mãmica. 2.XII.92
NNoottee::1 Deschide, bãrbosule!
(fragmentiuk de rockman în curs de apariþie la editura Cartea Româneascã)
În ziua în care am citit lista aproape tuturorcuvintelor de care dispune sanscrita pentru a
desemna absolutul, am înþeles cã greºisem calea,þara ºi idiomul (I. E., 1313)
Spre deosebire de Claude Ollier, Cioran îºischimbã limba. Ar fi fost mai „logic” sã scrie îngermanã sau chiar în englezã; dacã a ales
franceza, asta se datoreazã fãrã îndoialã imaginii pecare ºi-a fãurit-o despre limbã: contrar altora, el seexplicã adesea. Este desigur foarte lipsit de prudenþãsã redactezi un capitol despre un autor care detestatezele ºi disertaþiile: sã rãmâi prizonierul unorafirmaþii prealabile, sã nu te contrazici, în acest fel,explicã Cioran, „dorindu-te onest, cazi în falsitate, ºiîn lipsa de veracitate1” ºi, într-adevãr, a vorbi despreCioran te obligã sã menþii afirmaþii uneori opuse.Cu atât mai rãu, sã încercãm cel puþin sã prezentãmportretul fragmentar al unui iconoclast.
ConvertitulTot ceea ce scrie Cioran în francezã posedã o
dimensiune reflexivã ºi, prin propria sa mãrturisire,schimbarea de limbã introduce o fisurã brutalã ºidefinitivã în viaþa sa de scriitor. Evenimentul devine,ca ºi execrarea naºterii, taedium vitae, dispariþiaapropiatã a literaturii, muzica, unul dintre motiveleprincipale ale operei: comentat în scrisori,convorbiri, rebrodat în fiecare carte (cu excepþianotabilã a primei), el este mereu descris ca orevelaþie la fel de neaºteptatã ca viziuneafulgerãtoare a lui Pavel pe drumul Damascului.
Nu e lipsit de importanþã faptul cã aceastãrevelaþie (când povesteºte episodul în germanã,Cioran foloseºte termenul fãrã echivoc deOffenbarung) se îndeplineºte în timpul unuiexerciþiu de traducere. În mai multe rânduri, Cioranpovesteºte cum la 36 de ani, instalat pe malul mãriila Dieppe ºi înverºunându-se sã-l traducã peMallarmé în româneºte, devine deodatã conºtient dezãdãrnicia eforturilor sale. Dintre toate, cea maidramatizatã rãmâne versiunea pe care i-o oferã luiGabriel Liiceanu2:
„Dintr-o datã, am devenit conºtient cã afacereaaceea nu avea nici un sens, cã niciodatã nu mã voimai întoarce în România, cã limba românã nu-mi vamai servi la nimic… Într-o orã, totul s-a terminat. Afost o reacþie violentã. Am rupt dintr-o datã cutotul: cu limba mea, cu trecutul meu, cu tot3.”
Conversia este totalã: pe când Cioran era unscriitor recunoscut în þara sa (a publicat acolo cincicãrþi), el rupe cu limba sa de origine ºi acceptã sã osacrifice definitiv: nu se va mai întoarce niciodatã înRomânia; va refuza sã vorbeascã româneºte dacãinterlocutorul sãu înþelege franceza; adaugã chiar:„visez în francezã, dar dacã ar trebui mai târziu sãvisez în româneºte, aº fi terminat ca scriitorfrancez” (Ent., 184). Limbã a operei, franceza i sesubstituie total limbii primare ºi devine „limbãmaternã”, astfel încât Cioran vorbeºte, cel puþin aºacred eu, despre limba sa adoptivã când scrie:
„Un scriitor demn de acest lume se limiteazã lalimba sa maternã ºi nu merge sã scotoceascã încutare sau cutare idiom. El este mãrginit ºi vrea sãfie, din autoapãrare. Nimic nu ruineazã mai sigurun talent decât o prea mare deschidere de spirit”(M. D., 1234).
Spre deosebire de Beckett, Cioran nu îºi poatereclama o dublã apartenenþã: considerat înRomânia, pentru opera sa româneascã, drept unscriitor de primã importanþã, el devine, începând cuPrécis de décomposition, un scriitor francez în
întregime4. Oricât de brutalã fi ea, aceastã conversiea fost totuºi precedatã de descoperirea Parisului. Înconvorbirile pe care le-am menþionat deja, Cioranexplicã faptul cã a venit sã petreacã o lunã la Paris,pe vremea când studia în Germania: „Din clipacând am cunoscut Parisul, Berlinul mi s-a pãrut princomparaþie insignifiant” (Ent., 110). Cu toateacestea, el nu sucombã, ca alþii, „sindromuluiRastignac”. În loc sã facã din Paris centrul lumii ºicapitala gustului, el rãstoarnã total perspectiva;integreazã fascinaþia pe care o exercitã capitalatematicii sale personale: Parisul este „singurul locdin lume unde e bine sã disperi” (S. A., 810).Citându-l pe Chamfort, „Paris, oraº-luminã, oraº deplãcere, unde patru locuitori din cinci mor desupãrare”, vorbeºte de un oraº „trist”, „ruinat”, care„s-a schimbat într-un infern sau într-un coºmar pecare nu-l poate abandona” (G. L., 1769).
În ciuda a toate, conversia lui Cioran surprindecu atât mai mult cu cât ea este tardivã: sosit înFranþa în 1937 (are 26 de ani), dupã ce, cum explicãel „i-a fãcut curte” directorului Institutului francezdin Bucureºti, Alphonse Dupront, pentru a obþine obursã, în loc sã-ºi redacteze teza pe care sepresupunea cã trebuie sã o producã, el parcurge þarape bicicletã. Cu mult umor, povesteºte cum i-amãrturisit comanditarului sãu motivele lipsei saletotale de rezultate: nu ºtie în ce mãsurã pasiuneabicicletei este împãrtãºitã de interlocutorul sãu ºivede cu stupefacþie cum „îngerul exterminator” setransformã în „înger al mizericordiei”; bursa îi esteprelungitã5 ºi Cioran rãmâne în Franþa.
Cu toate cã se plânge de sterilitatea acestor ani„de student”, a scris în timpul sejurului sãu la Paris,în 1938 Amurgul gândurilor, publicatã la Sibiu în1940, ºi, între 1941 ºi 1944, Îndreptar pãtimaº(publicat în 1993 sub titlul Bréviaire des vaincus).Opera sa româneascã reprezintã o treime din operatotalã; este considerat în þara sa ca un scriitornovator, unul dintre cei care sunt capabili sã-iinsufle literaturii române personalitatea care îilipseºte; cartea pe care o publicã la vârsta dedouãzeci ºi doi de ani, Pe culmile disperãrii, aobþinut premiul întâi al Academiei regale pentrutinerii autori; el care se deplânge cu plãcere dreptratat scrie în revistele ºi ziarele cele mai prestigioaseale þãrii; chiar dacã Lacrimi ºi sfinþi deruteazã, -Eliade îi criticã dur „nihilismul” ºi „confuzia” –provocarea ºi scandalul îl propulseazã pe Cioran înprim-planul vieþii literare din România.
Nimic nu pare deci sã lase sã se prevesteascãabandonul limbii de origine; chiar dacã regimulpolitic al României îl constrânsese la exil, ar fiputut, ca alþii, sã-ºi pãstreze limba natalã. PatriceBollon are de altfel dreptate sã remarce cã doardupã ce a redactat în francezã o primã variantã aTratatului, nepublicabilã datoritã stângãciilor, Cioranva începe sã citeascã, sistematic, literatura secoluluial XVIII-lea, ºi mai ales corespondenþã din care vapublica extrase în Antologia portretului: de exemplu,cea a marchizei du Deffand, a Juliei de Lespinasse,precum ºi Memoriile Doamnei de Staal-Delaunay,cameristã a Ducesei du Maine.
În motivele care-l împing pe Cioran sã-ºischimbe limba se amestecã strâns necesitãþileliterarã, personalã ºi poeticã. Lucrul cel mai evidenteste cã trebuie sã abandoneze româna: la ce bun sã-ltraduci pe Mallarmé într-o limbã pe care n-ocunoaºte nimeni? În vreme ce nu înceteazã sã-ºirepete cã pentru un scriitor „consacrarea este ceamai rea dintre pedepse” (E. A., 1606), Cioran nu
poate accepta ideea de a aparþine unui „spaþiucultural minor”: de acord sã rãmânã în umbrã, darsã scrie într-o limbã pe care ºi-o imagineazã„universalã”. Sã precizãm cã Cioran nu este singurulcare deplânge slaba strãlucire culturalã a României.compatriotul ºi prietenul sãu Eugène Ionesco a scrispentru Enciclopedia Clartés un capitol consacratliteraturii române, recent6 reeditat. Adesea persiflantfaþã de propria culturã, el pune accentul petulburarea identitarã a unei naþiuni supuse lainfluenþe pre numeroase: românii se aflã incluºipânã în secolul al XVIII-lea într-un complex decivilizaþie slavo-bizantinã, înainte a fi livraþiinfluenþelor francezã ºi germanicã. În rezumat, ei s-au sprijinit pe ruºi pentru a se apãra de turci, pegreci pentru a se apãra de ruºi, pe francezi pentru ase apãra de greci, apoi pe nemþi pentru a se apãrade turci, de ruºi ºi de unguri, lãsându-se în acelaºitimp influenþaþi de cei care îi ajutau. România nu îºidobândeºte independenþa decât în 1877 eliberându-se de turci, ºi prinþul domnitor devine Carol I, regeal României în 1881. În 1919, Transilvania, Bucovinade Nord ºi Basarabia se reunesc cu Moldova ºi ÞaraRomâneascã pentru a forma România mare. În acestcreuzet de influenþe diverse, nu e de mirare cãromâna nu a fost perceputã decât târziu ( în secolulal XIX-lea) drept o limbã naþionalã si dezbaterilecare-i agitã pe intelectuali reflectã teama de a nuajunge niciodatã sã creeze o culturã proprie, expresiea „sufletului etnic”7: cum sã fii român? Unde sãgãseºti fondul românesc autentic? Românii suntlatini sau occidentali? Acestea sunt întrebãrile carenu înceteazã sã revinã.
În fine, ceea ce scrie Ionesco despre Caragiale,„cel mai mare autor dramatic necunoscut” ºi maiales despre Eminescu (1850-1889), dupã el unuldintre cei mai mari poeþi ai secolului, „destinatuitãrii eterne pentru cã a scris într-o limbã fãrãcirculaþie mondialã8”, confirmã judecata lui Ciorandespre slaba strãlucire a limbii române. A rãmâneun autor român înseamnã a nu fi niciodatã citit. Dealtfel, în toate scrierile sale, Cioran se aratã convinscã fiecare popor posedã un „caracter” care sereflectã în „geniul” limbii sale ºi îi justificã rolul înistorie: o asemenea concepþie, marcatã istoric ºiideologic, ºtim, trebuia sã-l facã sensibil în modspecial la amestecul istoriei româneºti ºi la statutul„inferior” al unei limbi venite târziu pe scenaculturalã ºi ocupând acolo doar locurile secunde.Preocupãrile literare ale lui Cioran se înscriu înlogica preocupãrilor politice din tinereþea sa. El carea trãit într-o regiune unde dominã influenþa culturiigermane, el care cunoaºte prestigiul ºi strãlucireaVienei, nu se mulþumeºte numai sã deplângã rolulminor al României în plan cultural, dar atacã ºipoporul român care îºi acceptã cu fatalism propriadelãsare. În scrierile franceze, cititorul va gãsi mereuacelaºi tip de recriminãri:
„Credeam, ºi nu mã înºelam, cã eram ieºiþi dindrojdia barbarilor, din rebutul marilor Invazii, dinacele hoarde care, neputând sã-ºi continue marºulspre vest, s-au prãbuºit de-a lungul Carpaþilor pentrua se ascunde acolo, pentru a dormita, masã dedezertori la marginile Imperiului, pleavã fardatã de ourmã de latinitate” (T. E., 851).
În plan colectiv, poporul român „nu va faceniciodatã sã se vorbeascã despre el” (E. C., 1494), înplan individual, „ratarea” constituie o „obligaþie” (A. A., 1675), perspectivã deprimantã, chiar dacãCioran pãstreazã o mare simpatie pentru „rataþii” detoate felurile. Nu se cruþã pe sine ºi vorbeºte înscrisori despre propria „înclinare balcanicã spreabandon, spre renunþare, spre lipsã de vlagã9”. Însãdacã scrierile franceze trateazã despre un rãuoarecum metafizic, se pare cã problema a fost pusã
1188 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
centenar Emil Cioran
Maria Dolle
Franceza dupã Cioran
în cu totul alþi termeni în scrierile româneºti. Într-adevãr, Cioran s-a angajat pe scena politicã.Începând din 1932, el publicã în marile reviste aleepocii; în timpul sejurului sãu de douãzeci ºi douãde luni la Berlin, München ºi Dresda, el trimite maiales vreo cincisprezece articole la bimensualulromânesc de extremã dreaptã, apropiat de Garda defier, Vremea10. Cu toate cã nimic nu a fost tradus,nici articolele publicate în România, nici mai alesSchimbarea la faþã a României, comentariilecititorilor bilingvi sunt edificatoare. Gabriel Liiceanuestimeazã cã „ansamblul scrierilor politice dinaceastã epocã rãsunã de ruºinea pe care i-o inspirãperspectiva unei auto-condamnãri a României la undestin etern mediocru, purtat de o populaþiepasivã11”. Cioran îºi atacã cu virulenþã compatrioþiiºi biograful sãu adaugã cã, de la întoarcerea sa înRomânia, în 1935, el se aratã „contaminat” de ideeaconform cãreia „istoria este opera popoarelor careºtiu sã se smulgã din torpoarea lor ºi cea avizionarilor capabili sã introducã absolutul înrespiraþia lor cotidianã”. În acest fel el crede cãrecunoaºte în miºcarea legionarã12 ºi a ºefului sãucarismatic Corneliu Zelea Codreanu, posibilitateaunei „schimbãri la faþã a României”. „El a insuflatonoarea unei naþiuni de sclavi; el a redat sensulorgoliului unei turme nevertebrate”, el a „datomului român un chip”: iatã ce scrie Cioran în194013. Sã remarcãm cã Cioran a reþinut dinromantismul german o concepþie mesianicã aistoriei ºi cã se aratã convins cã un singur omprovidenþial poate sã-ºi scoatã þara din marasm.Putem crede ºi cã teama persistentã a declinuluiOccidentului, prezentã în toate operele dematuritate, constituie rãsturnarea unui mesianismale cãrui pericole le-a înþeles.
Sã punem pe creditul lui Cioran neîncrederea safaþã de hitlerism, a cãrui forþã de convingere a putut-o aprecia în timpul sejurului sãu în Germania de lasfârºitul lui 1933 la sfârºitul lui 1935 – „cazi înhitlerism aºa cum cazi în orice miºcare de masã cutendinþã dictatorialã”, scrie el atunci, chiar dacãpersonalitatea ºefului l-a fascinat mai întâi14. Cutoate acestea, existenþa unor asemenea scrieri agenerat o suspiciune de înþeles. Fascinaþia pentruGermania este cu siguranþã împãrtãºitã de o întreagãgeneraþie de intelectuali români: Cioran, dar ºiEliade ºi Noica, toþi, la începutul anilor ’30, elevi aiunui profesor pe cât de atipic pe atât de admirat,Nae Ionescu, care va deveni ideologul Gãrzii de fier.Cioran s-a vãzut deci acuzat de antisemitism ºi desimpatii pro-hitleriste. Atunci când Schimbarea lafaþã a României este republicatã în 1990, el cere sãfie suprimate pasajele cele mai violente împotrivaevreilor, dar ºi împotriva ungurilor; în ceea ce lepriveºte pe primele, unii vor gãsi cãinþa târzie; dardacã Cioran nu ar fi schimbat nimic, nu ar fi fostoare atunci acuzat cã îºi menþine, ca ºi Céline, dupãdescoperirea Shoah-ului, niºte opinii care îlpregãteau? În spaþiul privat al corespondenþei,Cioran se judecã sever, chiar dacã refuzã, dindemnitate, sã se justifice public. Lui Arºavir Acterianîi scrie în 1974:
„Ca ºi tine, mi-am revenit total ºi complet dinavânturile din tinereþe. […] Când mã gândesc cerãtãcire! Un vânt de nebunie ºi de stupiditate suflaseasupra noastrã. Trebuie sã spun ºi cã am avut multde suferit (din punct de vedere moral, se înþelege)din cauza acestui entuziasm de odinioarã. El îmieste reproºat adesea ºi pretutindeni. Pe de altã parte,consider ca ºi tine, cã ar fi lipsit de eleganþã, înacest moment, sã îmi clamez detaºarea ºi sã mã jocde-a renegatul15”.
Renunþarea la limba românã permite fãrãîndoialã expierea ºi extirparea din sine însuºi arãdãcinilor unei limbi care permisese în acelaºi timpcu „entuziasmul” ºi „furoarea” ceea ce numeºte el„divagaþiile16”. „Schimbând idiomul, am rupt cu o
întreagã parte din mine însumi, în orice caz cu oîntreagã epocã din viaþã mea”, îi scrie el fratelui sãuAurel în 7 februarie 1974. Exigenþe literare ºipersonale se amestecã ºi mutaþia nu se obþine decâtcu preþul unei separãri dureroase: ca în Evanghelie,el nu ezitã sã taie mâna care a provocat scandalul.Cu acest preþ schimbarea de limbã poate fi trãitã cao a doua naºtere17. În cazul de care ne ocupãm, evorba mai puþin de a ºterge trecutul sau de a-lrenega cât de a-l pune la distanþã, ca ºi când araparþine altcuiva. Psihanaliza, explicã Julia Kristeva,ne permite sã luãm cunoºtinþã de celãlalt care esteîn noi ºi sã ºtim cã suntem „strãini nouã înºine”.Cioran a avut mereu cuvinte lipsite de bunãvoinþãdespre o „ºtiinþã” în care nu crede deloc18. Neputem totuºi imagina cã renunþarea la limba sanatalã îi permite sã devinã exterior faþã de celãlaltcare îl locuieºte ºi sã se disocieze de el. Nu estevorba, ca T. Todorov, de a menþine douãpersonalitãþi incompatibile, ci de a deveni, oarecum,celãlalt faþã de celãlalt, basculare care nu se poaterealiza decât în trecerea vertiginoasã de la o limbã laalta.
Astfel, la Cioran cel român, fuga, entuziasmul,percepute chiar în traducerea francezã, mergîmpreunã cu cuvintele pe care comentatorii cei maiindulgenþi le judecã zdrobitoare. În opera francezã,judecata asupra lui Hitler, „personajul cel maisinistru din istorie. ªi cel mai patetic” (I. E., 1355),cuvintele pline de simpatie faþã de evrei, „careincarneazã extremele la care aspirãm cu toþii” (T. E.,859), nu sunt, sunt convinsã de asta, o schimbareradicalã a concepþiei19. P. Bollon apropie pe bunãdreptate de Schimbarea la faþã un capitol din LaTentation d’exister, „Un popor de solitari”, vizibilconceput ca un rãspuns la Reflecþiile asupraproblemei evreieºti20 ale lui Jean-Paul Sartre. El aratãfãrã greutate cã regãsim acolo „aceastã logicãsinuoasã, alternativ, dacã nu simultan, filo- ºi anti-semitã, uzând de argumente pro pentru a formulamai bine judecãþi contra ºi vice-versa”: astfel, evreiisunt „cupizi ºi generoºi”, „îndreptaþi spre aur ºi sprecer”, ºi „ºtiu sã îmbrãþiºeze ºi sã trãdeze toatecauzele” etc.21. Într-adevãr, nu e greu sãrecunoaºtem câteva dintre cele mai rele stereotipurianti-semite, pe care scrierile româneºti le luau pesocoteala lor. Totuºi, textul francez nu prezintãambiguitate în ce priveºte interpretarea sa22: Ciorana devenit conºtient de erorile sale în jurul anilor 42-44; deportarea la Drancy apoi la Birkenau aprietenului sãu Fondane, împotriva cãreia va încercaîn zadar sã intervinã împreunã cu Lupescu,
reprezintã un ºoc care îi accentueazã conºtientizareaºi îl obligã sã îºi modifice în mod radical atitudinea.Însã aceastã rãsturnare nu este posibilã decât fiindcãCioran îºi schimbã limba: renunþarea la idiomul încare au fost exprimate opiniile anti-semite constituiesingurul mod de a le pune la distanþã ºi de a sedespãrþi de ele23.
Traducere în limba româna de Letiþia Ilea
1 Entretiens, Gallimard, colecþia «Arcades», 1995. Deacum înainte prescurtat Ent. Toate referinþele noastre vorfi fãcute la ediþia «Quarto» apãrutã la Gallimard în 1995.Vom utiliza abrevierile urmãtoare: S. A.: Syllogismes del’amertume; T. E.: La Tentation d’exister; C.T.: La Chutedans les temps; M. D.: Le Mauvais démiurge; H.U.:Histoire et Utopie; I.E. De l’inconvénient d’être né; Ec.Ecartèlement; E. A.: Exercices d’admiration; A. A.: Aveuxet anaythèmes. Referinþele la Caietele apãrute în «colecþiaalbã» de la Gallimard din 1997 vor fi prescurtate CH.Cifra dintre paranteze trimite la paginã.
2 Itinéraires d’une vie: Cioran, urmatã de Lescontinents de l’insomnie, entretiens avec E. M. Cioran,Michalon, 1995.
3 Ibidem, p. 114. 4 Astfel îl considerã istoriile literaturii române. 5 v. Le Magazine Littéraire, numãr special consacrat
lui Cioran, decembrie 1994, p. 46. 6 Littérature roumaine, Fata Morgana, Cognac, 1998.
Dupã cum subliniazã Ecaterina Cleynen-Serghiev în Lajeunesse littéraire d’Eugène Ionesco, aceastã publicaþie ºiPanorama de la littérature roumaine de Basil Munteanusunt singurele douã sinteze pe care un cititor francez lepoate consulta la ora actualã. De aici sunt extraseinformaþiile mele.
7 Aceastã expresie îndoielnicã este pusã întreghilimele de cãtre Ionesco însuºi, op. cit., p. 28.
8 Ibidem, p. 32. 9 Scrisoare cãtre Arºavir Acterian, 24 august 1975,
publicatã în Le Magazine littéraire, p. 55. 10 Despre tinereþea româneascã a lui Cioran ºi
angajarea sa politicã, se va consulta cartea lui PatriceBollon Cioran l’hérétique, Gallimard, 1977. Patrice Bollondã mai ales un rezumat al articolelor lui Cioran apãruteîn acea vreme.
11 Cioran, Itinéraire d’une vie, op. cit., p. 19. 12 «Legiunea sau Garda de fier, care cunoaºte o
ascensiune spectaculoasã în cursul anilor ’30, împrumutãnumeroase trãsãturi de la fascismele europene – cultulelitei, proiectul unei naþiuni „epurate” de elementele salealogene, ura faþã de parlamentarism – dar ea se ºi distinge
1199TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
de ele printr-o puternicã impregnare religioasã ºi asceticã,care face din ea una dintre formaþiunile cele maisingulare dintre cele douã rãzboaie.” (G. Liiceanu, op.cit., p. 36) A se vedea de asemenea ºi situarea istoricã alui P. Bollon din Cioran l’hérétique.
13 „Profilul interior al Cãpitanului”, GlasulStrãmoºesc, 25 decembrie 1940. Citat de G. Liiceanu.
14 «Nu existã om politic în lumea de astãzi care sã-mi inspire mai multã simpatie ºi admiraþie decâtHitler»: o asemenea frazã, citatã de P. Bollon, puneevidente probleme. Întrebarea e complexã ºi nu poate fievitatã. Sã notãm cã este uºor astãzi sã condamnãm oeroare care, fãrã a fi scuzabilã, trebuie interpretatã încontextul epocii. De altfel, dupã cum explicã P. Bollon,trebuie sã þinem seama, pentru a explica fascinaþia pecare o exercitã Hitler ºi modelul german, de preocupareade a vedea România ieºind din marasmul sãu. CândCioran suprimã pentru republicarea Schimbãrii la faþã înRomânia pasajele cele mai violente, este acuzat cã vreasã-ºi ascundã trecutul. Recent, voinþa directorului edituriiL’Herne, Constantin Tacou, de a publica, în francezã, otraducere integralã a Schimbãrii la faþã a României asuscitat o vie opoziþie ºi ameninþãri cu un proces. Întoate cazurile, iniþiativele se întorc împotriva lui.
15 Scrisoare din 10 septembrie 1974, citatã de P. Bollon, op. cit ;, p. 284.
16 Scrisoare cãtre fratele sãu Aurel din 2 noiembrie1973, citatã de G. Liiceanu, op. cit.
17 Fãrã a-ºi lua un pseudonim, Cioran îºi schimbãnumele. Pentru publicarea primei sale cãrþi în francezã,Précis de décomposition, el renunþã la prenumele sãuEmil (considerã cã acesta e un prenume vulgar, unprenume de frizer). Cele douã iniþiale constituie,povesteºte tovarãºa sa, Simone Boué, un omagiu adus luiE. M. Forster al cãrui admirator era. Renunþã apoi lainiþiale pentru a semna doar Cioran.
18 O descrie ca pe «o terapie sadicã, preocupatã sãne irite rãurile mai degrabã decât sã ni le calmeze, ºiexpertã în mod deosebit în arta de a substituisuferinþelor noastre native niºte suferinþe alambicate» (C. T., 1088).
19 Sã amintim cã Cioran redacteazã articolele ºitextele incriminate între 22 ºi 24 de ani.
20 Apãrutã la Gallimard în 1954. În mod hotãrât,Sartre nu are o presã bunã: el care este pentru Céline,“agitatul din bocal” se vede serios pus la colþ în capitoluldin Précis, «Despre un antreprenor de idei». Cioran nuare nicio stimã pentru Sartre.
21 subliniazã P. Bollon, op. cit., p. 141. 22 Fãrã a dori sã intrãm într-o dezbatere teoreticã
asupra interpretãrii textelor, sã amintim cã un extras atâtde celebru ºi rãspândit ca «Despre sclavia negrilor» arputea fi perceput ca un text rasist dacã am ignora totuldespre contextul sãu: ceea ce ºtim despre Montesquieune permite sã fim siguri de interpretarea lui. Cred cãscrierile lui Cioran nu ne permit sã propunem ointerpretare îndoielnicã a pasajului citat.
23 Nu voi merge pânã la a afirma cã o schimbareatât de radicalã i-ar fi fost necesarã lui Céline. Însãviolenþa pamfletelor anti-semite obligã la interogareaasupra potenþialitãþilor pe care le conþine limba carefãureºte un scriitor. Se pare cã pamfletele sunt mai puþinlegate de tematicã decât de ceea ce constituie mareareuºitã a lui Céline, limba pe care o creeazã. A se vedeabineînþeles asupra acestui subiect cartea Juliei Kristeva,Pouvoirs de l’Horreur. Essai sur l’abjection, Le Seuil,1980.
(continuare în numãrul viitor)
Marie Dollé este conferenþiar la Universitatea „JulesVerne” din Picardia. A publicat: L’écrit des dits perdus,L’invention des origines dans Les Immémoriaux deVictor Segalen ºi L’Imaginaire des langues (din care amextras textul de mai jos) ºi le-a consacrat mai multearticole lui Cioran ºi Claude Ollier.
2200
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2200 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
interviu
„...mi-a spus, net, cã nu suntdecât trei soluþii: adaptarea,fuga sau sinuciderea”
de vorbã cu prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-CazacuDoamna prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu
este un cunoscut om de ºtiinþã, universitar, scriitor.Reuºitã prima pe þarã la Concursul de capacitate, în
1946, a fost prof. suplinitor (1948-1949), apoi asistentãla Facultatea de Psihologie (1949-1952), datã afarã, tatãlfiind arestat din 1950, ca Liberal-Georgist. Funcþioneazãca prof. în ºcoli din Ferentari, apoi e numitã, în 1954,de Mihai Ralea, la Secþia (apoi Institutul) de Psihologieal Academiei RPR, ca preparator-cercetãtor, avansândpânã la ºef de secþie; din 1968 i se permite revenirea laUniversitate, ca profesor. Devine conducãtor de doctor-at în 1968, în psihologie, iar în 1971 în lingvisticã. În1979 ºi 1980, fiind numitã prof. asociat, pentru 1 an,la Univ. din Paris, se pensioneazã anticipat, spre a i sepermite plecarea. (În 1973 i se deschisese însã, invitatãfiind în Mexic, sã þinã douã luni cursuri la faimoasaUniversidad Nacional Autónoma de México - UNAM,un “Dosar de urmãrire”, pentru “bãnuialã de încercarede rãmânere în strãinãtate”! - CNSAS). A avutnenumãrate invitaþii de mare prestigiu, sã þinã cursuri,conferinþe, rapoarte plenare la congrese, mereu fiindu-irefuzatã plecarea sau obþinând-o cu mari eforturi.Invitatã, în 1972, de Editura Mouton, sã creeze ºi sãconducã (Editor-in-chief) International Journal ofPsycholinguistica. Creeazã ºi conduce, din 1972, GRLA(Grupul Român de Lingvisticã Aplicatã). În 1982creeazã, cu un comitet, la Milano, ISAPL (InternationalSociety of Applied Psycholinguistics), aleasã Preºedintã,apoi, permanent, Preºedinte de Onoare. A refuzat sãdevinã membru de partid (PCR).
Doamna Tatiana Slama-Cazacu a publicat, în þarã ºiîn strãinãtate, 51 de volume, dintre care 35 ca singurautor: Realismul în teatrul lui Pirandello, 1943; Relaþiiledintre gândire ºi limbaj în ontogenezã, 1957; Limbaj ºicontext, 1959; Langage et contexte, 1961; Dialogul lacopii, 196l (Premiul “Nicolae Bãlcescu” al AcademieiRPR, 1963); Comunicarea în procesul muncii, 1964;Dialog u detí, 1964; Introducere în psiholingvisticã,1968; Lenguaje y contexto, 1970; La Psycholinguistique-Lectures, 1972; Introduction to Psycholinguistics, 1973;Introduzione alla psicolinguistica; Psicolinguistica apli-cada ao enseño de lenguas, 1979; Lecturi de psiho-lingvisticã. Antologie, introducere, selecþie ºi verificareatraducerii de Tatiana Slama-Cazacu, 1980;Psycholinguistique appliquée. Problèmes de l’enseigne-ment des langues, 1981; Das Verhältnis von Denkenund Sprache bei Vorschulkindern (3-7 Jahre), 1984;Analisi contestuale-dinamica del testo letterario, 1984;Linguistique appliquée: une introduction, 1984;Psiholingvistica - o ºtiinþã a comunicãrii, 1999;Stratageme comunicaþionale ºi manipularea, 2000;Viaþã, personalitatre, limbaj. Analize contextual-dina-mice de texte literare, 2007; Confuzii, greºeli, prostii ºirãutãþi în limba românã, azi, 2010.
Dupã 1990 se afirmã ºi ca scriitoare: Fotograful cumaimuþa Roxy (prozã scurtã), 1994; Un copil în vechi-ul Bucureºti, 1998; Meºterii (romanteatru), 2001; 8Patimi (nuvele „de sertar”), 2002; Rachiu cu parfum defemeie. Crime asezonate, 2005; Sinucideri ciudate,roman detectiv, 2007. O interesantã carte de eseuri(„memorial în eseuri”, este volumul Deceniul iluziilorspulberate 2003; ed. a II-a, 2005.
Alte date, în site-ul www.tatianaslamacazacu.roPrima parte a acestui interviu a apãrut în revista
România literarã (an XLIII, nr. 9, 4 martie 2011, p. 12-13). (Ilie Rad)
*- Stimatã Doamnã Profesor Tatiana Slama-
Cazacu, în 1963, dupã ce aþi fost decoratã cuOrdinul Muncii, cl. a III-a, vi s-a organizat un
„Proces pe instituþie”, la Institutul de Psihologieal Academiei RPR, sub conducerea ºedinþei(plenare, inopinate) de cãtre cercet. Al. Neacºu,preºedintele Organizaþiei Sindicale pe institut.Acuzator: cercetãtorul Ion Mânzat, viitor profesoruniversitar la Universitatea Hyperion dinBucureºti. A fost acest acuzator, Ion Mânzat,stalinist (prin rolul de acuzator), ca ºiconducãtorul tezei sale de doctorat, Al. Roºca?
- Nu ºtiu sã fi fost «stalinist» Mânzat, era preatânãr! Dar a fost… atunci, faþã de mine, mai rãudecât aceia, sã nu pun epitetul sau cuvântulpotrivit! Poate cã, acum, pare ”o nimica toatã”,„un fleac”. Dar nu era aºa, mai ales în acelecontexte!
Sã spun, mai întâi, cã îmi cãdea pe cap, peneaºteptate, o pacoste când nu doar credeam cãam scãpat de sinistrele drame din anii ’50, darajunsesem la un vârf de „celebritate”! PrimisemPremiul Academiei RPR (pentru volumul Dialogulla copii), apãruse prima carte a unui român înstrãinãtate, dupã rãzboi, Langage et contexte, ºiapoi alte cãrþi, eram apreciatã chiar la noi, bachiar elogiatã în URSS, devenisem «ºef de sector»sau «de laborator». Dar acestea, desigur,„deranjau” Partidul, Securitatea ºi interveneainevitabil invidia, desigur încurajatã (poate, acumînþeleg, cã era ºi o teamã a unora cã trebuiau sãse apere în contextul «Cotiturii»). Am fostconvocaþi la o «ºedinþã sindicalã», tot Institutul,nu se ºtia de ce (pe atunci nu auzisem despre«procesele pe instituþie», nici nu au numit astfelacea enigmaticã ºedinþã, dar mai târziu am aflatcã, dupã asemenea «proces», ieºeai ca o «legumã»!Tocmai îmi fusese dat, ca prim cercetãtor pe care-l îndrumam, Ion Mânzat, de care aþi pome-nit. Ca primã obligaþie, l-am luat în deplasareamea la Sãvineºti. Am fost primiþi întâi oficial(aveam mereu adrese ale Academiei, care suportaºi toate cheltuielile), la Piatra Neamþ, cazaþi lahotel eu, la Casa de oaspeþi el. A doua zi, la 8,00,nu a venit la Garã, încât am plecat singurã,lãsând vorbã la intrarea în fabricã pentru el, eu
2211
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2211TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
tot timpul temându-mã sã nu fi avut un accident.La ieºire, târziu, Mânzat s-a justificat cã «nu amauzit ceasul»! (Sã explic contextul: acea deplasareera în cadrul amplei cercetãri în comunicare,atunci când începea sociolingvistica ºi pe care ointitulasem Comunicarea în procesul muncii(cartea cu acest titlu a apãrut la Edituraªtiinþificã, în 1964). Mersesem, singurã, sã studiezcomunicarea la þapinari, pe mare, la pescarii înechipã, la Sf. Gheorghe, în mine, în fabriciautomatizate, la furnale etc. (cartea a interesatmult, apoi, printre alþii, pe T. Sebeok. S-a încercatpublicarea la Indiana University, dar nu s-a gãsitun traducãtor cunoscãtor al terminologieiromâne ºi engleze, în peste 75 de feluri demuncã).
Acesta era contextul: eram eu, cu intenþii vasteºi enorm efort de muncã. Gheorghe Neacºu, foststudent al meu din 1951, era un om dubios mi-aspus Ivasiuc‚ în 1974, în cadrul arestãrii acestuia,în 1951. I-a dat cuvântul absolut debutantului IonMânzat, care perora criticând doar cã voisem «sã-ifac educaþia» (se referea la pierderea trenului!) ºi:«Ce vrea sã dovedeascã tovarãºa, cã stimuliiverbali sunt mai importanþi, când toþi ingineriidin fabrici spun cã mai importanþi sunt ceineverbali», adicã desene pe panouri, faþã decuvinte, în comunicare! ªedinþa s-a terminat întãcere, nimeni nu a luat cuvântul, mie nu mi s-apermis sã spun ceva, am plecat ca de la oînmormântare (Ursula ªchiopu, lângã mine,ºoptise: «Nici chiar aºa!», dar nu a zis nimic, tare,deºi era un fel de «senior researcher», am zice azi.Eram chiar «legumã»! A doua zi m-am dus laRalea sigur cã fusese înºtiinþat, dar acceptase,înainte, i-am prezentat demisia, scrisã, el n-a luat-o, ci mi-a spus, sobru: «Ia-þi un concediu fãrãsalariu de douã luni!». Aºa am fãcut (salariile eraumai bune atunci, aveam ceva economii), m-acondus Boris la Cota 1400, unde, în inimadragilor mei Bucegi, m-am refãcut, din cea maicumplitã loviturã de pânã atunci, afarã demoartea tatãlui meu. ªi „mã vãd”, în faþaHotelului, seara, concepând comunicarea mea, Larésolution des homonymies…., ca invitatã laNancy, în 1964, prima Conferinþã de LingvisticãAplicatã (legatã ºi de primele încercãri de utilizarea computerelor), invitatã cu Al. Rosetti, ºi 50 de„primi” lingviºti din lume, unde, pentru întâiaoarã, mi s-a permis sã merg în Vest. Am avut«mare succes», cum i-a comunicat Coºeriu luiRosetti, care nu venise sã mã asculte. Tot atunci,la «Cotã», am conceput planul seriei deexperimente, în premierã internaþionalã,demonstrând cã stimulii verbali SUNT maieficienþi decât cei nonverbali (idee repetatã ºi deºeful psihologiei franceze, Paul Fraisse). Dar euam avut meritul cã am propus interpretarea nouãa rezultatelor.
Ce a devenit, atunci, Mânzat? (Am avut o„bucurie”, puþin dupã aceea: am auzit cãpierduse, la Cofetãria Casata, documenteleOrganizaþiei UTC, la care era secretar - ceea cedovedea, pe atunci, o lipsã de „seriozitate”). L-amzãrit, ulterior, la Centenarul psihologiei, în 2007,fãrã mãcar expresia unei mustrãri de conºtiinþã.Îmi readuc deci în memorie „faptul” ºiconsecinþele doar acum, iertând, dar neputânduita. La injusteþea acelei odioase acþiuni contramea, care ar putea fi asociatã ºi o fac abia acumcu gândul cã „ei” stãteau în luxul din institut, ”lataclale”, prin care sã mã distrugã, dar, mai grav,sã punã stavilã unei munci cinstite, utile, pe când„acuzata” fãcuse ºi a continuat inclusiv eforturienorme, ca acelea de pe mare, noaptea, pânã înzori, «la taliene» sau «la nãvoade», ori în pãduricu þapinarii, putând sã cadã pe mine copacii
tãiaþi, grei, sau în nãduful de la focul furnalelor,sau în fabrici de tot felul sau, nu uitaþi, în„minã”! I-am cunoscut, înþeles, simpatizat pe aceioameni, care aproape nu vãd lumina zilei, cuinima largã, care, când coboram cu «colivia», mãîncurajau: «E frumos la noi, în minã!». M-auînvãþat cum sã urc-cobor în-din abataj, pe «scarade pisicã», din vergele subþiri, lipitã de tunelulvertical, îngust, întunecos, vâscos, spre-din abataj.În pauzã m-au poftit sã mãnânc din merindea lor,ardei, roºii, le „vãd” ºi acum, în sala de intrare;am publicat în România literarã, în 1998, când«minerii» urmau sã vinã iar în Bucureºti, un eseu,Minerii ºi psihologia, arãtându-le, repet, înþelegereºi simpatie - se uitã cã au fost manipulaþi, printreei fiind diseminaþi intruºi, poate securiºti - , darsusþinând ºi obligaþia psihologilor de a-i studia,ajuta (nimic n-a fãcut Institutul sau, vreodatã,„acuzatorii” din Proces).
- În 1974 aþi fost propusã de Iorgu Iordan ºiAl. Rosetti ca membru al Academiei RSR, fiindînlocuitã „în ajun”, de cãtre Universitate în urmadispoziþiilor CC de a fi primiþi în Academienumai cei cu „activitate obºteascã” [politicã], cu opersoanã care era deputatã ºi membrã în CC.Cine era acea persoanã? Nu vi s-a mai fãcutpropunerea de a intra la Academie, dupã 1990?
- Rãspund la a doua întrebare: NU – probabilfuncþionând acea explicaþie datã mie, prin 1967,de Robert Floru, director adjunct al Institutului dePsihologie, întrebat de mine: «Ce aveþi cu mine?Nu fac rãu nimãnui, nu iau locul cuiva, nu pot ficeva, ca nemembru al PCR». A rãspuns abilulFloru: «Stricaþi preþul pieþii, tovarãºa!». Adicãmunceam, fãceam cercetãri, scriam, publicam, iar„alþii” avansau „pe bazã de dosar”, de activitate”politicã etc.
Referitor la prima întrebare: Zoe Buºulenga(devenitã Zoe Dumitrescu-Buºulenga). Tot ea, în1968, în Consiliul facultãþii, ea fiind conferenþiar,s-a opus sã fiu reintegratã la Universitate, caprofesor (colegii ei obiectau ºi cã nu prea avealucrãri). Sã precizez: nu am fost niciodarãmembru PCR, ba chiar, prin 1967, invitatã dePreºedintele Academiei, care mã cunoscuse ºi carector, un savant, Gh. Mihoc, oarecum jenat,probabil primise un „ordin”, fiindcã preaavansam, eram cunoscutã în strãinãtate, dar ºiaici, unde ajunsesem «ºef de secþie», îmi spune:«Vã invitãm sã deveniþi membru de partid!» Luatãprin surprindere, am gãsit o puerilã justificare arefuzului (a râs apoi, acasã, Boris, soþul meu,când m-a întrebat de ce mã invitase preºedintele).I-am rãspuns: «Nu, m-ar chinui, la institut, înorganizaþia de bazã». Evident, astea s-auînregistrat, ºi urmãri au fost refuzul de primire laAcademie, ºi altele, poate inclusiv torturanteledificultãþi în primirea «paºaportului», între altele,chiar întoarcerea de la aeroport, când plecam, în1973, în Mexic, invitatã - mare onoare, singura dela noi - pentru douã luni la Universidad NacionalAutónoma de México - UNAM.
M-au chinuit o lunã, am vãzut asta, în 2004,cerând dosarele, inclusiv ale familiei, la CNSAS.«Dosarul [meu] de urmãrire» era intitulat«Bãnuialã de intenþie de rãmânere în strãinãtate».Ce inepþii am gãsit, între altele cã înregistrauconvorbirile, acasã, la institut etc.! ªi iatã, mãîntorceam mereu - sã scriu totuºi vorbe socotitepompoase - la «legãtura cu Þara», patriotism etc.Mai precis, am aflat cã, prin decizia unorimpunãtoare comisii de generali ºi colonei,Securitatea instalase (cum, în casa ta?!) aparate deînregistrare, în orice caz telefonicã, avândascultarea-imprimarea într-o casã de vizavi, din
Calea Rahovei. Se dãdeau, în dosar, mostre deasemenea “importante surse de informaþii”(Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus!HORATIU: (Se muncesc) munþii în chinurilefacerii ºi se naºte un ºoarece ridicol sau, cu altecuvinte, “Mult zgomot pentru nimic” – n. IlieRad), ca dialogul cu o varã a mea, Bebe: “BEBE:Cum, tot n-ai plecat? - Nu, cã e vremea rea [mãjenasem sã-i spun cã fusesem întoarsã de laaeroport! ªi într-adevãr ninsese în aprilie!]”. Dupão lunã de torturã, mi-au dat drumul (se“lãmuriserã”?, avusesem succes prin intervenþii,deºi nu puþini, ca I. Iordan, mã refuzaserã).Cursul a fost reprogramat, biletele de avion, cuamabilitate (“înþelegere”, deºi nu puteam“explica”), re-plãtite de UNAM, am plecat, M-AMÎNTORS, evident, ca întotdeauna, în Þara mea,fãrã vorbe pompoase (aºa par azi, când, pentrumulþi, nici nu mai existã aceste sentimente), ca«legãtura cu þara», «patriotism» etc. - dar pentrucererile ulterioare de plecare, iar începeaucalvarul, chinul. Gãsesc acest loc propice sãmenþionez ºi faptul cã, recent (09.11. 2010), amprimit o adresã oficialã de la CNSAS, cã «s-astabilit identitatea informatoarei [...]», adicã mi secomunicã numele ºi deci calitatea certã de«informatoare» a uneia dintre persoanele caredãduse Securitãþii unul dintre referatele-turnãtoriedin acel dosar al meu (m-am informat ºi euacum: fusese lectorã la Catedra de Englezã în aceiani, nu avea lucrãri ºtiinþifice, nu realãcompetenþã, a plecat trimisã de Secu înCalifornia, în 1975.
Iar relativ la acele dosare, cerute în 2004, aºmai menþiona – mãcar atâta plãcere sã-mi permit-cã informatorii notau doar prostii, precum faptulcã eram «foarte elegantã», «foarte exigentã», darniciun turnãtor sau direct Securitatea nu au pututgãsi ori inventa vreo, cum se zicea, «relaþie extra-conjugalã!».
(continuare în numãrul viitor)
„Prefer sã trãiesc într-o þarã cu presã, dar fãrãguvern, decât într-o þarã cu guvern, dar fãrã presã.”
Thomas Jefferson
11.. Presa contemporanã are de rezolvat douãaspecte majore: criza financiarã ºi lipsa de credibilitate.Cele douã se întrepãtrund, fãcând cu atât mai dificilãgestionarea lor.
Instituþiile media se lovesc de o autonomiefinanciarã precarã. Activitatea de presã este practicatãde mulþi jurnaliºti ca business. În nenumãrate cazuri,presa prezintã puncte de vedere favorabile intereseloreconomico-politice ale corporaþiilor care finanþeazãînsãºi existenþa instituþiilor media prin reclama plãtitã.Am asistat, în 2010, la dispariþia unor gazete precumGardianul, Cotidianul sau Business Standard, pefondul pierderilor din publicitate ºi al reducerilorradicale de costuri. Presa localã a suferit, de asemenea,pierderi masive. Deºi câþiva analiºti ai fenomenuluimediatic s-au grabit atunci sã anunþe moartea preseiscrise, acest lucru este încã departe de a se întâmpla.Ceea ce s-a confirmat însã a fost un alt aspect: crizaeconomicã forþeazã actorii peisajului media sãperformeze într-un mod mai competitiv pentru amerge mai departe. Din pãcate, competitivitatea adevoalat aspecte care nu onoreazã etica jurnalisticã,manifestându-se prin abilitatea sau creativitatea de apune scriitura jurnalisticã în slujba corporaþiilor, înschimbul reclamei. Suntem în situaþia în caredepartamentele de comunicare ale marilor corporaþiinici mãcar nu mai trebuie sã fie inventive pentru astrecura materiale publicitare în paginile gazetelor:soluþiile cele mai bune le dau în mod pro-activ chiarjurnaliºtii care scriu materialele respective la limitapublicitãþii mascate, asumându-ºi, desigur, inserarea lorabilã ºi toate riscurile care pot decurge de aici.
În ce priveºte a doua chestiune identificatã, cea acredibilitãþii presei, trebuie spus cã o presã criticã, ceserveºte idealurilor democratice, este credibilã, în timpce o presã subordonatã unor interese economice saupolitice îºi pierde legitimitatea în faþa publicului. Dinpãcate, masa criticã în presa contemporanã dinRomânia este formatã din foarte puþini jurnaliºticredibili. Nu înseamnã, în mod obligatoriu, cã ceilalþijurnaliºti sunt supuºi puterii politice sau economice, ci,mai degrabã, cã mulþi aleg sã evite o expunere care,dacã nu este gestionatã matur ºi profesionist, poate sãatragã respingerea publicului. Spunem „poate” întrucâtpublicul din România nu se bucurã de o masã criticãexperimentatã, de cele mai multe ori nesancþionândinstituþiile media.
22.. Tema presei ca pericol social tinde sã trimitãcãtre momentul includerii presei în strategia naþionalãde apãrare prezentatã în faþa Consiliului Suprem de
Apãrare a þãrii, la mijlocul anului 2010. Menþionareapresei în acest context viza îndeosebi campaniilemedia instrumentate cu scopul de a decredibilizaanumite instituþii ale statului. Aºa-zisul pericolreprezentat de presã a fost decelat în documentulrespectiv, în ciuda faptului cã existã în legea siguranþeinaþionale prevederi suficiente pentru a identifica ºiadministra astfel de riscuri. Considerãm cã adevãratulmotiv pentru evidenþierea acestor aspecte în CSAT afost fixarea pe termen lung pe agenda publicã asubiectului pericolului reprezentat de presã la adresasecuritãþii naþionale, subiect care nu ar fi putut ficomunicat mai persuasiv de atât de cãtre o vocepublicã, oricare ar fi fost aceasta. O campanie, precumcea din 2009, referitoare la implicarea frateluiactualului preºedinte al statului în afaceri cuarmament, lansatã de directorul fondator al ziaruluiZiua, a fãcut, probabil, la Cotroceni obiectul uneianalize amãnunþite a puterii presei, cãutându-se astfelo cale formalã ºi instituþionalã de a sensibiliza opiniapublicã vizavi de presa ca pericol social, ce ar fi trebuitsã înlocuiascã în mentalul colectiv metafora „presa –câine de pazã al democraþiei”. Soluþia identificatã lanivelul strategiei naþionale de apãrare nu poate aveaefecte juridice de vreun fel. S-au produs totuºi efectelede imagine urmãrite, creând psihologic o aurã depotenþialã vinovãþie a jurnalismului de investigaþie.
Conform studiului Percepþia cetãþenilor asupracorupþiei din instituþiile publice: cauze, practici,prevenire, realizat de Agenþia Naþionalã aFuncþionarilor Publici, în iulie 2010, mass-media seaflã pe primul loc ca sursã credibilã în furnizareainformaþiilor despre corupþie, fapt indicat de 73,54%
dintre respondenþi. Aºadar, cu atât mai mult presa nupoate fi un pericol social, ci, din contrã, un radarpentru identificarea pericolelor sociale. Presa dinRomânia, dincolo de chestiunile reprobabile care i sepot atribui, are mai degrabã un rol în propagarea unorminime valori democratice, fiind, sub anumite aspecte,unul din puþinii vectori de descurajare a corupþiei,ajutând la formarea unei percepþii publice vizavi defenomenul corupþiei.
33.. Presa era, în perioada 2000-2004, a treiainstituþie din stat din punctul de vedere alcredibilitãþii, dupã armatã ºi bisericã. Dupã 2005,încrederea în presã a scãzut vizibil, fiind, mai nou,surclasatã de bresle precum pompierii, poºtaºii, frizeriietc. În 2009, conform raportului „FreeEx – Libertateade exprimare, libertatea presei ºi accesul la informaþiiîn România”, imaginea presei a fost afectatã derelaþiile financiare neclare cu politicienii ºi autoritãþilestatului. Credibilitatea presei s-a pierdut pe fondulurmãtorilor factori, de a cãror gestionare depinderecredibilizarea acesteia:
Dependenþa presei de factorul economic, pefondul crizei economice, genereazã o serie decondiþionãri pecuniare, perceptibile public, care au caefect aservirea presei intereselor corporatiste.
Re-interpretarea adevãrului sau mistificarea, înstrânsã legãturã cu fenomenul manipulãrii.
Tabloidizare excesivã. Pentru câþiva ani s-a crezutcã subiectele cu potenþial de scandal, fotografiileprezentând o sexualitate explicitã pot vinde ziarele perse. Astfel au urcat vertiginos în cifrele auditate deBRAT publicaþii precum Libertatea, Click sau CanCan. Treptat, din dorinþa de a-ºi fideliza cititorii, altepârghii au complementat strategia albumului foto. Aufost introduse astfel concursurile cu premii ºi alteforme interactive de captare a publicului. Presapopularã s-a impus în faþa presei de calitate.
Dominaþia ºtirilor lipsite de relevanþã jurnalisticã.Problema jurnaliºtilor români nu este aceea cã nudiscern valoarea de informaþie a evenimentelor, cifaptul cã, de multe ori, se instrumenteazã campanii denon-ºtiri, pentru a se îndepãrta atenþia publicului de lachestiuni grave, care þin de abuzuri ºi derapaje alestructurilor de conducere. Este astfel atomizatã însãºimasa criticã a publicului, care nu mai are acces lainformaþii relevante, care îi pot influenþa viaþa. Sesimte nevoia unui altfel de public, cu capacitate deselecþie: publicul de online. Era online-ului va schimbaînsuºi comportamentul presei scrise, prin pluralismulvocilor de multe ori anonime, dar valoroase dinonline, care creeazã o emulaþie de gândire criticã – a sevedea activitatea editorialã de pe bloguri, prolificã înraport cu presa scrisã.
Lipsa de transparenþã. Presa are nevoie de inovaþieºi investiþii în transparenþã, iar lipsa de transparenþãtrebuie analizatã pornind de la nivelul acþionariatului,pânã la nivelul publicitãþii ºi al surselor de finanþare aziarelor.
Înlocuirea dezbaterilor politice veritabile cuspectacol politic ieftin.
44.. Dincolo de neutralitatea pe care o demonstreazãun numãr foarte restrâns de jurnaliºti în perioadacampaniilor electorale, cele mai multe instituþiimediatice sunt puternic polarizate în jurul unuia saual altuia dintre candidaþi. Uitându-ne cãtre cea mairecentã campanie electoralã, a prezidenþialelor de lafinalul anului 2009, observãm cã presa a ajuns înpoziþia de a spune cu cine trebuie, dar mai ales cucine nu trebuie sa voteze publicul. Ne întrebãm, astfel,dacã presa a acþionat în spirit democratic prin luptauneori deschisã, alteori de gherilã, pe care au purtat-ocele douã tabere media, în favoarea, respectivîmpotriva candidatului Traian Bãsescu. Pentru presã,favorabilã sau potrivinicã lui Bãsescu, ceilalþi candidaþi
2222
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2222 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
ancheta
Ionuþ Tãnase
Foarte puþini jurnaliºti credibili
O crizã a presei scrise?Am rugat participanþii la un curs de ºcoalã doctoralã în ºtiinþele comunicãrii sã-ºi comunice opiniile pe
marginea acestui subiect-vedetã al mediilor româneºti. Sã rãspundã, mai precis, urmãtoarelor întrebãri:1. Dacã existã, în ce constã aceastã crizã? Dacã nu, cum se explicã panica celor care o aclamã?2. Este presa un pericol social? Ce a putut provoca o asemenea percepþie?3. ªi-a pierdut presa credibilitatea? Dacã da, ce a contribuit la pierderea ei?4. Cât de periculoasã e manipularea în lupta politicã? Cu ce consecinþe?5. Raportul presã – autoritãþile statului: o logicã a discursului paralel?6. Despre condiþia presei comunitare. Cât de comunitarã este aºa-zisa presã localã?Rãspunsurile, majoritatea, sunt remarcabile prin acuitatea observaþiilor ºi prin rigoarea diagnosticului politic.
Pentru câteva din ele, revista Tribuna ºi-a oferit cu generozitate paginile.
Aurel Sasu
2233
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2233TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
aproape cã nu au existat. Expunerea mediaticã acelorlalþi candidaþi a depins astfel, în mod paradoxal,de deciziile staff-ului de campanie al candidatuluiBãsescu. Se exercitã în acest exemplu concret opresiune de tip manipulator asupra publicului.
O ilustrare a manipulãrii publicului în luptapoliticã, în afara campaniei electorale, este talk-show-ulpolitic, despre care, într-un interviu din decembrie2010, acordat de Andrei Pleºu portalului Hotnews,acesta spunea: „Pentru foarte mulþi gazetari,interlocutorul este o materie primã, nu e o persoanã.(…) Asta vãd la televiziuni. Vãd emisiuni în care e clar,în care moderatorul are el un program politic sau oidee, sau o opþiune ºi invitã vreo cinci inºi cu condiþiasã-l confirme”. Partidele au polarizat talk-show-urilepolitice, în funcþie de apartenenþa politicã aproprietarilor trusturilor de presã. Telespectatorii devinvictime prin aceea cã nu existã alternativã serioasã latalk-show-urile partinice. Nu susþinem teoria efectelorputernice ale comunicãrii mediatice, în care publiculeste vãzut ca o masã amorfã, ci mai degrabãreclamãm lipsa fundamentelor solide ale talk-show-uluipolitic.
Manipularea publicului de presã scrisã, încontextul dezbaterii politice contemporane, are locprin mai multe aspecte: melanjul între opinie ºirelatare; prezentarea unor declaraþii politicedecontextualizate; ignoararea deliberatã a punctelor devedere ale Puterii/Opoziþiei, în funcþie de orientareapoliticã a instituþiilor media; impunerea unor temeartificiale pe agenda publicã în detrimentul subiectelorde real interes civic.
55.. Presa din vremea premierului Adrian Nãstase
era mai controlatã de puterea politicã decât mass-media contemporanã guvernãrii democrat-liberale aprimului-ministru Emil Boc. Din punctul de vedere araportului presã – autoritãþi centrale, presa are olibertate editorialã considerabil crescutã. Mediulonline, prolific, face ca informaþia, pe care anumiþipoliticieni se luptã sã o cenzureze, sã ajungã lapublicul larg prin intermediul Internetului. Luptapentru controlul informaþiei se acutizeazã, în schimb,în preajma campaniilor electorale, când trusturile depresã devin extrem de atractive pentru politicieni.Uneori stigmatizarea exageratã ºi prelungitã a unuipolitician în campania electoralã de cãtre anumiteorgane de presã oficioase ale contracandidaþilor poateavea un efect de bumerang contra celor care încearcãsã se foloseascã astfel de presã. Este cazul campanieielectorale pentru prezidenþialele din 2009, când douãmari trusturi de presã l-au atacat într-un mod furibundpe candidatul Traian Bãsescu, victimizându-l într-unfinal pe acesta în mentalul colectiv al alegãtorilor ºitransformându-l în învingãtor.
În privinþa libertãþii presei, notãm rezultateleraportului Freedom House, din 2010, care plaseazãRomânia pe locul 88, în urma tuturor celorlalte þãrimembre UE, de asemenea în urma unor state precumBurkina Faso sau Namibia, dar înaintea unor stateprecum Macedonia, Bosnia-Herþegovina, Albania,Ucraina sau Rusia. În România, presa este, conformFreedom House, „parþial liberã”, statut pe care îlîmparte cu Bulgaria, în schimb ce presã liberã întâlnimîn Ungaria, Cehia, Slovacia, Lituania, Letonia.
66.. Atât presa naþionalã, cât ºi cea localã prezintãelemente definitorii ale jurnalismului de tip comunitar
sau civic, în care mass-media devine expresia genuinãa comunitãþii. Deºi nu o datã a fost demonstrat gradulredus de mobilizare ºi coagulare a oricãrei forme deexpresie a intereselor comune ale românilor (a sevedea eºecul multor acþiuni sindicale din anul 2010),existã situaþii în care membrii comunitãþii – cuprecãdere ai comunitãþilor locale – se implicã înidentificarea direcþiilor ºi a problemelor prioritare dinviaþa comunitãþii. În mod ideal, presa ar trebui sã fietribuna de expresie a vocii comunitãþii, însã agendacare, de multe ori, confiscã interesul media este ceapoliticã. Presa din România este comunitarã atuncicând nu poate fi politicã. Deseori observãm ointensificare a subiectelor ce privesc intereselecomunitãþii doar atunci când este, de pildã, perioadavacanþei parlamentare.
De multe ori, nivelul de reflectare în mass-media aproblemelor din comunitate depinde ºi de eficienþa cucare comunitatea însãºi comunicã. Motivul lipsei decomunicare ºi coeziune din comunitãþile locale nupoate fi atribuit presei. Presa poate fi o platformã deexpresie a comunitãþii, dar nu se poate substitui vociicomunitãþii. Considerãm astfel cã, în România, vocilecomunitãþii nu se fac îndeajuns auzite, însã nu dinpricina presei cu caracter civic, ci mai degrabã dincauza unei societãþi civile în curs de profesionalizare.Presa comunitarã a contribuit, dupã momentul istorical Revoluþiei din 1989, la crearea unei societãþi civile ºila consolidarea ei. Cu toate acestea, societatea civilãnu trebuie sã fie dependentã de mass-media, ci secuvine sã devinã o forþã de sine stãtãtoare, ceea ce înRomânia nu s-a întâmplat încã.
Destinul literar al Hortensiei Papadat-Bengescu emarcat de un paradox: originalitatea nuvelisteia fost „înnãbuºitã” (Sorin Alexandrescu preferã
termenul de „castratã”) de ceea ce se credea la acelmoment despre originalitate, în special datoritãteoriilor lovinesciene. Pe lângã „sincronizare”,proustianismul a fost una dintre modele care s-auimpus abuziv ca grilã de interpretare. Fãrã a intra îndetalii mã voi opri, în limita spaþiului disponibil, doarasupra unuia dintre aspectele „înnãbuºite”.
La Hortensia Papadat-Bengescu apare o schimbaremajorã în ceea ce priveºte conceptul de intimitate.Scriitoarei nu i s-ar mai putea aplica o definiþieprecum cea datã de Ortega y Gasset în careintimitatea e vãzutã ca instrument necesar alcunoaºterii care trece de la o fazã „contemplativã” la„acþiune”. Prin zugrãvirea femeilor, între ele sau afemeilor în faþa oglinzei Hortensia Papadat-Bengescureuºeºte sã scoatã la ivealã mecanismul unui drumartificial spre construirea unei intimitãþi care nu maiface parte din parcursul expus mai sus. Intimitateadevine un soi de camerã de joacã, feritã de privirilecelorlalþi, iar lumea, mai înainte de a fi reflectatã estedistorsionatã cu un fel de înverºunare copilãreascã carenu doreºte sã-ºi gãseascã debuºeul într-o acþiune carele-ar plasa automat în cliºeul unui “viitor violat”, totalprevizibil. Pe de altã parte, femeia care îºi duce traiulîn provincie e condamnatã la intimitate, înainte de a-idescoperi calitãþile de instrument de cunoaºtere (însensul tare, intelectiv), rãmânând la nivelul uneicunoaºteri intuitive. Provincia dejoacã însãºi raportuldintre Unu ºi Multiplu. Primul nu se mai deduce dinal doilea. Tirania Aceluiaºi mascheazã fondul dediversitate din care a luat naºtere, astfel încât, înprovincie, multiplul e rezultatul imaginaþiei ºi maipuþin al experienþei. Aici, „calvarul spiritului” e tocmaiabsenþa unui calvar, imposibilitatea de a realiza o
sintezã temporalã, altfel decât sub forma aceluielefantiasis epic de care vorbea Cãlinescu. Prezentul nuface decât sã adauge încã un strat fin peste un timpfosilizat, zaharisit. Pentru o sensibilitate acutã, o clipãdin acest timp se scurge cu iritarea picãturii chinezeºti.Important de subliniat este modul în care, departe dea elimina simþurile dupã vechile formule caretransformau toate cele venite de la corp în „fenomeneînºelãtoare”, ele sunt mai înaite folosite pentru aproduce diversitatea care urmeazã sã fie ordonatã înprocesul artificial de construire a unei intimitãþi.Simþurile genereazã lumea, mai degrabã decât sã ocapteze. Elefantiasisul epic nu este decât un fort-dacrescut la proporþii giganteºti, prin fort-da înþelegândjocul de apropiere ºi îndepãrtare a lumii (sau al unuiobiect al lumii) cu scopul de a o scoate dinindistincþie, cu scopul de a o numi. E inutil sã maicomentãm felul în care aceastã numire e coextensivãapariþiei, dacã nu a subiectului, cel puþin a euluivorbitor.
Pentru a înþelege mai bine de ce aceste femei nupot fi acuzate de bovarism, dar nici de conformismvom încerca sã accentuãm valenþele de cunoaºtere pecare intreprinderile lor imaginative le au. Mã voi opri,spre exemplificare, asupra unui pasaj pe care îl gãsescextrem de sugestiv: „Ca priveliºte, spectacolul variat aloamenilor – unii stãpâniþi, alþii nestãpâniþi ca ºi naturaîn armoniile sau intemperiile ei – era interesant. [...]Admitea pasiunea ca un avânt dezlãnþuit sau ca oforþã interioarã uriaºã, zãgãzuitã. O putere sacrã,slobodã sau înfrântã. Admitea exaltarea ca o avuþieexcesivã, îngrãditã în legi sufleteºti; privilegiulexuberant al unui luptãtor care se joacã cu ea fãrãteamã, sau învins de ea, sucombã; nu ca odisoluþie...”. Pasiunea privitã ca forþã ºi nu ca disoluþieeste departe de imaginea clasicã a omului ierarhizat(facultãþi raþionale, intelective ºi mai apoi sufleteºti) cu
care marea majoritate a criticii literare opereazã laapariþia nuvelelor bengesciene. În subsidiar, eticheta de„panliric”, opiziþia suviectiv-obiectiv, au în vedere omulcare îºi foloseºte raþiunea dupã exemplul antic pe careîl dã Epictet. Raþiunea este asemenea unei raze desoare care lumineazã o cupã plinã de apã agitatã. Apaeste desigur echivalentul pasiunilor, al umorilor.Important este cã raza rãmâne „imobilã”, constantã cusine, indiferent de lucrurile pe care le lumineazã. Ori,imaginea pasiunii ca forþã exclude acel „exterior”indiferent al raþiunii. Lumea Hortensiei Papadat-Bengescu este mai degrabã asimilabilã unui universspinozist, acelui conatus, forþa prin care orice lucru sestrãduie sã prezerve, sã dureze în fiinþa sa. Putem sãsalvãm personajele bengesciene de „bovarism”, deacuzaþia de a fi niºte „fiinþe vegetative”, rãmase înafara vieþii, în mãsura în care înþelegem cã „pasiunea”vãzutã ca o forþã naturalã se consumã într-un amorintellectualis, adicã în sforþarea de a deveni conºtientde dorinþele care te strãbat ºi mai puþin a suprapunepeste ele un sistem ordonator, care prin simplul faptde a fi suprapus nu face decât sã îºi arate, asemenilimbajului, caracterul arbitrar. Astfel, pasiunea saudorinþa instituie ele însele o ordine care departe de arãmâne fixã, are avantajul de a se reînnoi constant.Amor intellectualis “nu se poate înþelege, de fapt, niciîn sens emotiv, nici doar ca armonie, blândeþe saupace, cât, mai degrabã ca o structurã emotiv-cognitivã,în acelaºi timp, cunoaºtere care miºcã ºi miºcare carecunoaºte, o structurã deschisã” (traducerea noastrã,Remo Bodei, Geometria delle passioni. Paura,speranza, felicità: filosofia e uso politico, GiangiacomoFeltrinelli Editore, Milano, terza edizione, 2007, p. 35).
Am putea spune, prin urmare, cã pasiunile ºidorinþele sunt pentru personajele feminine bengescienedeschizãtoarele unor câmpuri intenþionale. Ele nu suntsimple emoþii, consumabile instantaneu în kitsch-ulunei formule prestabilite ºi nici nu se mulþumesc cu“sublimãri raþionale”. Mai degrabã decât a cere sã fieîmblânzite (adicã suprimate) ele necesitã o atenþiespecialã, una a “trupului sufletesc”.
Oana Pughineanu
O notã literarãshowmustgoon
În discuþiile purtate în douã ºedinþeconsecutive ale Comisiei Arte literare ºipublicisticã din cadrul Asociaþiei Cluj-
Napoca 2020 – capitalã culturalã europeanã,dar ºi la întâlnirile de la Consiliul JudeþeanCluj pe tema Strategiei culturale, s-aevidenþiat, pe de-o parte, moºtenirea literar-publicisticã de care dispune Clujul, unaextrem de consistentã, de nivel naþional ºieuropean, dar ºi, pe de altã parte, faptul cãinventarierea tuturor resurselor din domeniulliteraturii ºi al publicisticii (scriitori, reviste,imobile, infrastructurã etc.) nu e nicidecumla zi. Pentru ameliorarea acestei stãri delucruri, s-a propus înfiinþarea unui Muzeu alLiteraturii care sã concentreze atâtdocumente/cãrþi/obiecte legate de moºtenirealiterarã (suplinind absenþa caselor memorialevizitabile), cât ºi activitãþi literare, ºi editareade mini-ghiduri cultural-literare cu informaþiiºi imagini privind: Locuri ale memoriei,Scriitorii clujeni, Presa clujeanã, ªcolileClujului; Bibliotecile ºi muzeele, Clujeni înistoria culturii europene/Strãini prezenþi înistoria culturii clujene, Strãzi istorice,Cãlãtori strãini prin Cluj, Mituri clujene,Istoria cãrþii, Ghidul culinar-literar al Clujuluietc., etc. Foarte necesare ºi la fel de utile,mai ales pentru realizarea paºilor mici însprecoagularea ideii de capitalã culturalã, acestease pãstreazã la nivelul lucrãrilor parþiale ºiincomplete deja apãrute ºi nu îndrãznesc unpas mai departe.
Pentru a aniversa 10 ani de la Unire, uncomitet de redacþie format din: Alexandru C.Pteancu (preºedinte), Augustin Maior,Romulus Demetrescu, Aurelian Florinescu,Sever Pop, Ana Voileanu-Nicoarã, AlexandruChristescu, ªtefan Meteº, Valeriu Bologa,Victor Laþiu, Septimiu Popa, Ion Muºlea ºiPetru B. Cirlea edita la Cluj, în 1929,„Minerva. Enciclopedie Românã”, într-unvolum de 980 de pagini, cu circa 30.000 dearticole, peste 1.000 de cliºee în text, 100hãrþi simple, 10 hãrþi color ºi 50 de planºeartistice. La o sutã de ani de la Unire, Clujular putea avea o Enciclopedie culturalã în maimulte volume, o carte de vizitã demnã de ocapitalã culturalã europeanã. Am putea dota„labirintul” în care ne aflãm (plin de mistere,necunoscute ºi mereu imprevizibil) cu o„catedralã” complementarã ºi vizibilã de ladistanþã, înãlþatã dupã un plan riguros ºiºtiind ce anume doreºte sã fie. Sunt termeniicu care definea Mona Ouzouf (unul dintrecoordonatorii enciclopediei Lieux demémoire. Les France [sic!], alãturi de PierreNora) situarea faþã în faþã cu trecutul:„Pentru memorie, toate conþinuturile suntactuale […] A trata obiectul istoric ca loc almemoriei înseamnã a da cuvântulprezentului nu ca moºtenitor al trecutului, cica utilizator de trecut, mereu susceptibil de areanima mize care somnoleazã, de a refolosimateriale îngropate. Pe scurt, de a
recompune peisajul dupã nevoilemomentului”.
Pentru patrimoniul (cultural-literar)pãstrez definiþia oarecum tradiþionalã,„bunuri spirituale care aparþin întreguluipopor (fiind transmise de la strãmoºi);moºtenire culturalã; p. ext. bunuri spirituale,culturale etc. care aparþin omenirii întregi”,dar prefer formularea Larousse-ului: „bunurimoºtenite de la mamã ºi de la tatã” (chiardacã îl reþine doar pe tatã, iar matrimoniuls-a restrâns la ideea de cãsãtorie ºi de „þinerea casei”). Termenul derivã de la pater.Moniul din denumire – nu intereseazã aicicât de adevãratã e o asemenea etimologie – îlleg de moneo/monere care înseamnã multelucruri extraordinare: a face sã-ºi aminteascã,a sfãtui, a învãþa, a sprijini ºi a îndemna, darºi a pedepsi (vezi monitorizarea!) dacã celcãruia mama ºi tatãl i-au lãsat o avere nu ºties-o gospodãreascã. Aceastã valoare dublã desuport ºi pedeapsã cade mãnuºã pe variantaculturalã a patrimoniului: „pãrinþii” îþi lasãbunuri ºi averi de care sã-þi aminteºti („Dacãîþi aminteºti cine ai fost înseamnã cã eºticineva” credea Augustin), dar presupun ºi cãvei fi bun-conducãtor-de-moºtenire-culturalã.Patrimoniul este în chip esenþial o formã dememorie (Françoise Choay, Alegoriapatrimoniului, traducere de Kazmer Kovacs,Bucureºti, 1998) ºi are o componentãafectivã de neocolit, cãci pe lângã informaþiaoarecum neutrã pe care o conservã, provoacão amintire ºi consolideazã o apartenenþã.
Revenind, Enciclopedia Clujului culturalar inventaria personalitãþi, instituþii, asociaþii,fundaþii, evenimente de la începuturi pânã înprezent. Fiecare articol ar scoate în evidenþãcontribuþia la patrimoniul cultural naþional ºirecunoaºterea internaþionalã ale persoanei,instituþiei, evenimentului. Ea nu ar trece cuvederea, desigur, lucrãrile existente, istoriileliterare ºi dicþionarele de literaturã semnateori coordonate de Lovinescu, G. Cãlinescu,Cioculescu-Streinu-Vianu, Crohmãlniceanu,Marian Popa, Marin Bucur, Zaciu-Papahagi-Sasu, N. Manolescu, I. Negoiþescu, EugenSimion, L. Ulici, D. Micu, Ion Bogdan Lefter,Irina Petraº, Horea Poenar, Mariana Vartic,Ion Istrate, Ioan Milea, Doina Modola,Augustin Pop, Mircea Popa, Elena Stan,Valentin Taºcu, Petru Poantã, MirceaGhiþulescu, Lucian Valea, Ilie Rad, EugenNegrici, Alex. ªtefãnescu, Tiberiu Fãrcaº etc.Ar þine seama ºi de monografiile dedicateClujului, de la cele mai vechi pânã la Clujeniai secolului 20, Clujul literar 1900-2005,Personalitãþi clujene º.a.m.d.
Dar, mai ales, ar reciti trecutul, critic ºigeneros totodatã, sub o urgenþã aprezentului, aceea a identitãþii. Prin hazardulIstoriei, ne recunoaºtem aºezaþi (nu doar cã
s-a întâmplat sã fim aici ºi ne recunoaºtemaºezarea, ci cu o insinuare vagã a ne-vineinoastre decurgând din pasivul întâmplãrii:cineva ne-a aºezat anume, ca sã ne joacefeste...) „la porþile Orientului”, dar ºi laPoarta Occidentului, tânjind mereurecunoaºteri ºi integrãri, sub semnul lui între– adicã ºi-ºi sau nici-nici, funcþie de umoareamomentului analitic. Dezavuarea valorilorpatrimoniale þine de autosituarea noastrãperifericã ºi suspendatã. Numai un neamdeloc împãcat cu propriul trecut poatecheltui atâta energie neagrã pentru a demolatot ce-l înconjoarã. ªtiu cã nu suntem unpopor bine situat într-o civilizaþie a urmei.Etern începãtori, iubim, în mod curios,lucrurile noi ºi suspendate... Nu ºtimcontinua mari proiecte abandonate dinfelurite grave pricini, istoria culturalã ne eplinã de cioturi care n-au fost pãduri ºi deruine care n-au fost niciodatã zidiri. În erainterneticã, însã, pãmântul s-a împânzit decentre autonome ºi rebele. În „satulmondial” de azi, sferele de influenþã ºipunctele de reper sunt extrem de fluctuante.Un centru, o capitalã se configureazãoriunde existã oameni destul de siguri pe eicât sã înfigã un þãruº de luare în stãpânire.
Un prim volum din Enciclopedia Clujuluicultural ar avea, de pildã, subtitlul Litere,istorie, filosofie (aºadar, arte ale cuvântului).Tot astfel, un alt volum ar putea fi dedicatArtelor plastice ºi arhitecturii, altul Artelorspectacolului (teatru, muzicã, balet, film)º.a.m.d.
Acest prim volum ar reþine scriitori,lingviºti, istorici, filosofi, publiciºti de primãmãrime, dar ºi reviste ºi instituþii importantesau mari evenimente. Ar fi ilustrat cufotografii de personalitãþi, frontispicii deperiodice, pagini de manuscris, coperte delucrãri de referinþã, imagini cu muzee, casememoriale, statui, plãcuþe memoriale etc. Pelângã personalitãþile înscrise ca vedetã, cufiºã individualã enunþând coerent ºi succintcontribuþia durabilã ºi novatoare lapatrimoniul cultural, se vor reþine, desigur,colaboratori ai principalelor reviste,
2244
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2244 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
strategie & patrimoniu cultural
Pledoarie pentru oEnciclopedie a Clujului cultural
Irina Petraº
2255
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2255TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
accent
O privire peste pragVianu Mureºan
conducãtori de instituþii, organizatori demari evenimente culturale. Pentru o cât mailargã cuprindere, volumul ar fi completat cubogate Anexe: liste cu membrii Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor, ai Asociaþiei scriitorilormaghiari din Cluj, ai Grupãrii Echinox, aiLigii Scriitorilor etc. Tot în Anexã ar putea fiinserate: o listã a tuturor periodicelor clujeneþinând de domeniul artelor cuvântului, hãrþicu itinerare culturale, strãzile cu nume depersonalitãþi ale culturii etc. La o estimarefoarte aproximativã, acest volum ar puteanumãra cel puþin o mie de nume ºi ar aveatot cam atâtea pagini. El ar indica ºi o listãde linkuri spre site-uri culturale pentruinformaþii suplimentare ºi ar putea fi însoþitde un CD/DVD cu imagini color.
Pentru realizarea Enciclopediei, e nevoiede un colectiv serios ºi harnic, implicat înacest proiect amplu ºi îndrãzneþ, dar ºisubvenþionat generos de foruri care vorînþelege cã strategia culturalã nu poaterãmâne în stadiul de document formulatsuperlativ fãrã concretizãri substanþiale ºidurabile. Sigur, un mare dicþionar – oenciclopedie – cere un efort de lungã duratã,cu satisfacþii puþine pe drumul cãtreîmplinirea lui ºi cu recompense, din afarã,târzii ºi îndoielnice. Se pare cã Rãdulescu-Motru avea dreptate când, în capitoluldespre psihologia poporului român inclus înEnciclopedia românã de acum o jumãtate desecol, ne descria incapabili de acþiuni demare anvergurã ºi perspectivã îndepãrtatã,atraºi, cu oarecare geniu al momentuluiprielnic, de mici întreprinderi uºor de dus lacapãt ºi cu câºtig imediat. Sumedenia dedicþionare parþiale, locale, specializate e însãºi un semn cã pentru mulþi lacunalexicograficã a devenit insuportabilã, deaceea decid sã încropeascã un fragment carele e la îndemânã. Vocaþia monumentalã erarã în cultura românã. Dar sper sã putemdobândi capacitatea de a privi în faþã, nupieziº, pãrþile întregului care suntem. Se zicecã nu ai biografie decât atunci când te(re)cunoaºte celãlalt (C. Noica). Poþi avea oviaþã foarte bogatã ºi pentru tine, o vreme,îndestulãtoare, dar biografie nu ai. Dintr-oanume perspectivã, e perfect adevãrat. Aºmai adãuga, însã, cã nu ai biografie niciatunci când nu-þi (re)cunoºti ºi nu-þipreþuieºti tu însuþi istoria ºi cultura. Cãacesta e pasul obligatoriu pentru a accede lapreþuirea celuilalt. Cã numele, reînnoitperiodic într-un efort anamnetic, sepreschimbã în renume.
O veste bunã ºi încurajatoare: AcademiaRomânã a lansat, în cadrul unei adunãrigenerale festive consacrate împlinirii a 145de ani de la înfiinþare, Dicþionarul Tezaur alLimbii Române – cel început de Hasdeuacum mai bine de o sutã de ani – în 18volume. O replicã dupã un veac laEnciclopedia Minerva nu mai pare chiarimposibilã.
„Dacã omul se scindeazã atunci când moare, motivul nu poate fi decât cã era deja scindat
cu mult timp înainte, fãrã a remarca vreodatã acest lucru. Într-adevãr, foarte puþini sunt
subiecþii experienþelor post-mortem care recunosc scindarea ca atare, chiar dupã ce ea s-a produs;
divizarea este la fel de bine disimulatã dupã moarte ca ºi în timpul vieþii.”,
Peter Novak, Dincolo de moarte, p. 293
Poate cã, într-adevãr, e mai la-ndemânã sã privimdincolo de moarte decât în ea. Otrava ochilor eide meduzã tulburã minþile, seacã vederea, iar în
locul icoanelor sufleteºti aºeazã cenuºã ºi spaime. Nuputem privi moartea în ochi pentru cã n-avem tãriasã ne recunoaºtem în sumbrul ei surâs ecoul unuihohot lãuntric ce ne izbeºte de pereþii vieþii, în timpce ne-afundãm degetele tot mai adânc în urechi.
În cartea recent apãrutã – Dincolo de moarte,ºtiinþa sufletului scindat ºi viaþa de apoi, ed. Nemira,2010 – Peter Novak încearcã tocmai calea ocolitã,privirea dincolo de pragul morþii. Ambiþia lui nepoate întãrâta, desigur. Pe ce se bazeazã, cu ceinstrumente lucreazã el ca sã îºi susþinã ambiþianãstruºnicã ºi ce altceva ar putea realiza decât sãrecicleze niºte cliºee ale mitologiei, parapsihologiei ºialtor ºtiinþe de graniþã? Ne punem cu drept astfel deîntrebare, însã e înþelept sã nu ne avântãm în a-ldiscredita chiar dacã pretenþiile lui par la primavedere enorme. Sã-i acordãm mãcar atenþia pe care omeritã cineva care ºi-a dedicat peste trei decenii studierii unei problemecare nu-l priveºte doar pe el, a unei probleme care,vom recunoaºte, este ºi principala noastrã problemã:moartea ºi ceea ce e, eventual, dincolo de ea. Aºaîncât, oricât de puþin adevãr am dibui, oricât demãruntã ar fi lãmurirea pe care o vom fi câºtigat, sãadmitem cã ne priveºte personal. El însuºi, autorul, acãpãtat un stimul îngrozitor pentru studiereaproblemei: la puþini ani de la cãsãtorie, cu un copilmic, soþia lui se sinucide. Avea numai 27 de ani. Peatunci el profesa pe post de consilier psihologic,având o diplomã în psihologie de la UniversitateaPurdue.
Ce putea face un om instruit, specialist în„suflete” sub ºocul unei atare întâmplãri, cãreia,dacã-i spunem îngrozitoare e prea puþin? Sã seîmpace tâmp, sã-ºi dea pumni în cap sau sã iabãrbãteºte problema fundamentalã în braþe: ce e cumoartea ºi cum putem proceda în momentul cândne izbeºte? Poate cã numai pierderea atât debulversantã a unei fiinþe iubite ne dã curajul nebunde-a încerca nici mai mult, nici mai puþin decâtdezlegarea tainei lumii. Îmi aminteºte de întunecateleneliniºti ce l-au cuprins pe prinþul Gautama înmomentul când a vãzut primele cadavre umane. Înmintea lui, pânã atunci nu existase ideea morþii. Nua putut înþelege cum e posibil aºa ceva, iar larãspunsul însoþitorului sãu cã acesta e tristul adevãral vieþii noastre a tuturor uimirea l-a cuprins în aºamãsurã, încât ºi-a luat câmpii hotãrât sã nu mai aibãclipã de odihnã pânã nu va elibera omenirea deaceastã pedeapsã. S-a retras în singurãtate, a postit, apracticat yoga ºi a meditat pânã i s-a arãtat caleeliberãrii, din care a fãcut mai apoi o religie. Dincolode asemãnarea sub aspect formal a celor douãdemersuri, nu vreau sã împing comparaþia ºi poatecã nici nu am avea cãtre ce.
Poate cã dacã nu ar fi avut niºte viziuni ale soþieimoarte într-un ciclul de trei vise, Peter Novak nu arfi fost atras atât de repede ºi ferm în direcþiainvestigaþiei. Apãrutã în trei stãri diferite – pe cale devindecare, vindecatã ºi apoi strãmutatã pe un alt
tãrâm – fosta soþie i-a indicat procesul evolutiv alsufletului ei în lumea de dincolo. Cel puþin aºa ainterpretat el. Apoi a început sã studieze ani la rândîn biblioteci, institute de cercetãri, universitãþi totceea ce s-a scris despre existenþa sufletului dincolo demoarte. În toate mitologiile cercetate a gãsit ideea cã,de fapt, omul nu are un suflet, ci douã sufletecalitativ diferite care coabiteazã capricios, uneorineglijent unul faþã de celãlalt în timpul vieþii trupeºti,dar se despart dupã moarte ori se unesc în ceva caree mai consistent ºi puternic decât amândouã, un „altreilea suflet”. Abia acestuia îi revine nemurirea.
Traseul cãrþii urmeazã argumentarea amplã adoctrinei sufletului scindat, pe care apoi o îndreaptãînspre dovedirea existenþei celui de-al treilea suflet,perfect, imortal, prin care se poate obþine nemurireaºi în jurul cãruia se constituie o „religie universalã”.Fãcând ample incursiuni în spaþiile mitologice,autorul gãseºte nenumãrate versiuni ale doctrineisufletului scindat: la greci (psyche ºi thymos), laegipteni (ba ºi ka), la israeliþi (ruwach ºi nephesh),la creºtini (suflet ºi spirit), la persani (urvan ºidaena), la islamici (ruh ºi nafs), la hinduºi (atman ºijiva), la chinezi (hun ºi po), la haitienii woodoo (grosbon ange ºi ti bon ange), la hawaiieni (uhane ºiunihipili), la indienii Dakota (nagi ºi niya). Acestorreprezentãri mitologice autorul le asimileazãdualitatea metafizicã taoistã Yin-Yang, precum ºiperechea Animus-Anima din psihologia jungianã, pecare o considerã versiunea personalizatã a relaþieifreudiene conºtient-inconºtient. Pe lângã acestea,autorul aduce ºi argumentele neuropsihologiei a cãreicarierã începe prin anii ’70 ai secolului trecut.Aceasta probeazã cu teste riguroase cã fiecãreiemisfere a creierului uman îi revine câte omentalitate, respectiv personalitate, comunicareaîntre ele nefiind o regulã, ci mai degrabã uneveniment. Sally Springer, George Deutsch, psihiatrulde la Harvard Frederick Schiffer (cu lucrarea Of TwoMinds, 1981) sunt autoritãþile citate.
De aici, autorul face un pas mai departe intrândliteralmente pe teritoriul morþii. El argumenteazã cãcele douã personalitãþi diferite evolueazã divers însituaþia postmortem, divers în raport reciproc ºivariabil de la o persoanã la alta în funcþie despecificul celor douã personalitãþi corelate. Însusþinerea tezei sale autorul evocã nenumãrateexperimente fãcute în stãri alterate de conºtiinþã, lalimita morþii, moarte clinicã, regresii în vieþianterioare, fenomene poltergeist, comunicare post-mortem, spiritism, ºamanism, misticism etc. Toateilustrãrile, foarte spectaculoase multe dintre ele,trebuie sã ducã înspre miza propriu-zisã a cãrþii –existenþa unei cãi integrative a sufletului, adicãregãsirea esenþei celor douã într-un „al treilea”. Nusunt greu de gãsit nici pentru aceastã tezã ilustrãrimitologice, teologice sau chiar ºtiinþifice. Autorulconsiderã cã regãsirea integritãþii celui de-al treileasuflet, dar nu numai pentru indivizi izolaþi, ci ºipentru masa mare a populaþiei omenirii reprezintãdezideratul cel mai serios, chiar condiþia salvãrii. Nua salvãrii de la moarte, ci a salvãrii „dupã moarte”.
Personal n-am date suficiente pentru a contracaracu nimic mai elaborat teoria lui Novak, care, dealtfel e susþinutã ºi atractivã. Ar fi nemaipomenit sãfie adevãratã. O certitudine micã, provincialã totuºiputem avea ºi noi: dupã moarte urmeazã sigurînmormântarea. Mai încolo vom vedea ºi dupã aceeavom spune mai multe.
Un portret: Cine eºti tu, Laura?!
Multã lume o cunoaºte pe Laura Grünberg.Fãrã sã fie „ultramediatizatã”, ea e oimportantã personalitate publicã a
ultimilor 20 de ani, în care, împreunã cu MihaelaMiroiu, alãturi ºi de alte – nu puþine – colege ºi decîþiva – puþini – colegi, a contribuit decisiv laconstrucþia feminismului românesc postcomunist ºia studiilor de gen ca disciplinã academicã. Scurtãrecapitulare într-o destul de lungã enumerare: s-a„angajat”, a pledat, a gîndit ºi a concretizat proiectede intervenþie comunitarã, a fãcut investigaþiisociale, a participat la tot felul de iniþiativeinstituþionale, între care Societatea de AnalizeFeministe AnA (gãzduitã la ea acasã, într-o anexã-birou transformatã timp de mai mulþi ani într-un felde „sediu al feminismului românesc”!), a jurizat, aorganizat colocvii ºi alte tipuri de dezbateri publice,a editat culegeri de studii, rapoarte de cercetare,reviste „de specialitate” (ce mare pãcat cã nu maiapar, de-atîþia ani, AnAlize-le...), a scris ea însãºiarticole ºi cãrþi, a predat ºi continuã sã formezestudenþi, a pus umãrul la conectarea domeniului lafilierele internaþionale de activism, cercetare socialãºi academicã etc. etc. etc...
...Inventar în faþa cãruia îmi dau seama cã, deºinu conþine nimic inexact, nu face decît sã spunã întermeni prea generali ceea ce ºi Laura, ºi Mihaela, ºialte colege ale lor au fãcut dupã 1989. M-aº maigîndi – apoi – la nota de creativitate atît de intensãîn anumite texte ale bãtãioasei feministe, nu înstudiile strict academice, ci în relatãrile unorexperienþe profesionale sau personale, mergînd pînãla formula atît de specialã a cãrþii despre AnA,deopotrivã monografie instituþionalã ºi confesiunede autor, descriere de proiect ºi naraþiuneretrospectivã, prezentare obiectivã ºi memorialisticã(auto)ironicã, recapitulare pateticã ºi în acelaºi timpludicã...
...Dar ºi „literaturitatea” e o trãsãturã colectivã:ea infuzeazã o parte din scrierile întregii echipeMiroiu & comp. Va trebui sã mai avansãm peacelaºi fir detectivistic pînã sã ajungem – în fine – înzona care s-ar putea sã furnizeze datele de portretintelectual cele mai personale ale protagonisteinoastre: scrierile propriu-zis literare ale Laurei,cãrþile „pentru cei mici” (cum se spune). Ea apublicat în 2007 o Istorie cu copii ºi Pârº, mâþã,frunzã de gutuie (la Editura Compania) ºi e în cursde apariþie o a doua, Poveste cu un Gînd strãnutat(la Paralela 45): amuzante ficþiuni delicate, cu celedouã limbi ale pendulei din podul casei lui Simon,pornite în lume sã gãseascã Istoria (în prima carte)ºi cu Gîndul cel Bun pe care acelaºi bãieþel îl...strãnutã într-o parcare (într-a doua). Cum Matei,fiul Laurei ºi al pictorului Petru Lucaci, soþul ei, emare, deja absolvent de regie de film, istorioarele cupricina nu însoþesc – ca-n destule alte cazuri –perioada de creºtere a propriului copil. Rezultã cãele exprimã un impuls creativ mai profund, aºa-zicînd autonom; sau, dacã vor fi fost compuse maidemult, chiar faptul cã sînt scoase la ivealã dupãatîta timp are o semnificaþie echivalentã: profesoara,cercetãtoarea, activista, coordonatoarea de programede la Centrul European UNESCO pentru
Învãþãmânt Superior (job-ul ei de ani buni) simtenevoia sã se „copilãreascã”. Dincolo de lucrurileimportante ºi „adulte” cu care-i sînt ocupate zilele,continuã sã existe în „strãfundul sufletului” ºi sã-ºicearã drepturile o Laurã-micã, pentru careingenuitatea rãmîne indispensabilã...
...La care, în cu totul altã ordine de idei, am maiputea adãuga ºi o simplã menþiune a studiilor eiuniversitare de bazã: absolventã de... Matematicã!Între rigoarea gîndirii abstracte ºi prospeþimeareveriei copilãreºti – iatã, dincolo de toate„feminismele”, o posibilã descriere a protagonisteinoastre. Un gînd bun la o vîrstã (a ei) rotundã!
Pasiuni: muntele, serialele poliþiste, ºoferia,somnul de dupã-aamiazã, cãrþile (de joc ºiadevãrate)...
Cine n-are pasiuni?! (mai mult ori mai puþin„vinovate”)... În ce mã priveºte, savurez – de pildã –zilele sau (prea rare!) sãptãmînile petrecute lamunte sau serialele poliþiste „anglo-americane” (celebune ºi foarte bune, fireºte!; cum sînt uneori ºiomoloagele australiene sau canadiene). ªofez cumare plãcere, destul de agresiv (dar fãrãimprudenþe!) în oraº ºi relaxat-voluptuos pe ºosele,pe distanþe lungi. Nu prea am parte de... somnul dedupã-amiazã, pe care l-aº servi ºi zilnic, dacã n-aºalerga mereu de colo-colo (adeseori ºi în week-end-uri). Mi-am mai mãrturisit pasiunea pentru jocul debridge: l-am învãþat încã din copilãrie ºi l-ampracticat sistematic în perioada liceului ºi de-atunciîncoace. Dupã doi ani petrecuþi ca profesor-invitatla Universitatea din Amsterdam, acum mai bine deun deceniu, am devenit membru al Federaþieiolandeze de bridge! În ultimii ani am abandonatritmul sãptãmînal de joc, la care sper sã revin la unmoment dat, mai degrabã mai curînd decît maitîrziu (cum se spune în englezeºte!). Însã, înainte deorice altceva, bineînþeles cã viciul meu principalrãmîne lectura cãrþilor (adevãrate, nu de joc!) ºi –prin extensie – „lectura vieþii”, a lumii din jur, aexistenþei noastre de zi cu zi, pe care o observ fãrãsã mã satur ºi o comentez încercînd s-o înþeleg, sã-ifac „hermeneutica”. Tot în scris, în texte care„oglindesc” alte texte, literare ºi de orice alt fel,pînã la „textul” virtualmente infinit al realitãþii, lacare tot citim/interpretãm, cîte zile avem...
Nunþi
Detaliu de la o nuntã bucureºteanã, dar...româno-americanã (în familie): atunci cînd se audevechiul hit al grupului Village People, bãieþii depeste Ocean, nãscuþi acolo sau aici, nu importã, sepun brusc în miºcare ºi, parcã teleghidaþi, aliniaþi,sincronizaþi, danseazã cu figurile-tip, însoþindrefrenul cu semnele care creioneazã în aer, ironic-„ritual”, iniþialele faimoasei asociaþii a tinerilorcreºtini: YMCA...
Tot în Bucureºti, Dan ºi Ileana G. vin dinPloieºti sã-ºi preia fotografiile de la nunta lor deacolo, multiplicate aici. Coborîm în enormul subsolramificat al cafenelei de vizavi de sediul UNITER ºine uitãm împreunã la sutele de imagini de la Stareacivilã ploieºteanã, înãuntru ºi în aer liber, în faþa
statuii lui – fireºte – ...Caragiale, veghetor alaranjamentelor conjugale din urbea sa de suflet,într-un minipãrculeþ de lîngã oficiala clãdire! Alte –multe – cadre din bisericã ºi de la petrecerea dinCrama... Berbec...
Pieton bucureºtean cultivat...
Drum spre Facultate. Zi geroasã, cer acoperit.Oamenii merg grãbiþi pe trotuare, înfofoliþi. Pebulevard, între Scala ºi Biserica Italianã, ajung dinurmã un tînãr domn elegant, cu pãlãrie neagrã. Sîntºi un pic în întîrziere la curs, aºa cã întind ºi maimult pasul ºi trec pe lîngã personaj exact în clipa încare, de sub copertina de deasupra magazinelordecoleazã o pasãre, cred cã o turturea, care-i atingerazant pãlãria. Fãrã sã se opreascã, uimit de situaþie,mi se adreseazã în timp ce-l depãºesc în vitezã:
– Aþi vãzut?!– Da! – îi rãspund peste umãr, deja cu un pas
înaintea lui – ca-n Hitchcock!– Poftim?!– Ca-n Hitchcock!– A, Pãsãrile! – rãspunde, dîndu-ºi seama la ce
fãcusem aluzie.Dupã care, odatã încheiat dialogul nostru în
mers, în timp ce continui sã mã îndepãrtez cu paºimai iuþi ca ai lui, simt nevoia sã-l ºi salut, cãci... amdevenit cunoºtinþe, nu?!:
– Multã sãnãtate!– Mulþumesc, numai bine!...
2266
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2266 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
structuri în miºcare
Ion Bogdan Lefter
Despre Laura Grünberg ºi treinote mãrunte
Romanul scandinav contemporan este unfenomen literar de mare amploare, de rãsunetmondial, comentat în ziare, reviste ºi emisiuni
de televiziune din lumea întreagã. Dupã cum se ºtie,asaltul asupra redutei notorietãþii a fost, iniþial, efecuatde o avangardã denumitã „romanul poliþist nordic”, decare culturile mari au început sã ia notã mai alesdatoritã publicãrii traducerilor operelor de mister alelui Henning Mankell, urmate de trilogia poliþisto-politicã Millenium, de Stieg Larsson. Curând s-adescoperit cã þãrile din Septentrionul Europeiadãposteau o adevãratã pepinierã de autori de gen:Suedia pe Karin Altvegen, Henning Mankell, HakanNesser, Norvegia pe Jo Nesbø ºi Anne Holt, Islandape Yrsa Sigurdardottir ºi Arnaldur Indridason. Nudemult, totuºi, la Salon du Livre de la Paris, unde unnumãr de scriitori scandinavi au fost invitaþi deonoare, s-a dovedit cã nu doar romanul poliþist esteemblematic pentru literaturile din spaþiul septentrionalºi cã þãrile nordice posedã suficientã forþã narativã ºiîn alte domenii ale ficþiunii. Patruzeci de scriitori aureprezentat literaturile nordice (inclusiv pe ceafinlandezã) la Salon du Livre, contingentul cel mainumeros fiind al norvegienilor. SãptãmânalulL’Express consacrã un „dosar” acestui eveniment, defapt concentrat mai mult asupra Norvegiei, în care opiesã specialã este interviul cu profesorul Régis Boyer,specialist în istoria ºi cultura vikingilor, traducãtor almarilor saga islandeze. Spicuim câteva idei din acestinterviu:
„Literaturile nordice, în ansamblul lor, s-au nãscutîn Islanda, în secolele XII ºi XIII. Marile mitologii –saga –, extraordinara poezie a skalzilor, au fost scriseîn islandezã. Acest miracol islandez se explicãoarecum prin amestecul de culturi, scandinavã ºi celtã.Astãzi, islandeza joacã faþã de suedezã, danezã,norvegianã, rolul latinei faþã de limbile romanicemoderne. Scandinavii sunt veriºori germanici. Seînþeleg între ei, se citesc reciproc. Domneºte între eiun fel de atracþie-respingere, cãci istoriile acestorpopoare au fost împletite. Într-un moment, Suedia
poseda întreaga Finlandã; Danemarca, naþiuneputernicã pe vremuri, a deþinut controlul asupraNorvegiei, Islandei ºi a sudului Suediei; în secolul alXIII-lea, Norvegia era una dintre marile puteri aleEuropei ... Toate þãrile sunt acum nostalgice dupã„epoca de aur”. Întrebare: Aceastã matrice comunã areca rezultat o literaturã destul de similarã? Rãspuns:„Da, autorii aleg aceleaºi teme ºi metode de a le trataºi, mai ales, au o viziune comunã despre lume.Talentul lor major este cel narativ: practicã artapovestirii, a repovestirii. Cei mai mari scriitori, danezulAndersen, suedeza Selma Lagerlöf, norveginaul KnutHamsun, islandezul Halldor Laxnes, sunt povestaºi.Pânã ºi dramaturgii (Strindberg, Ibsen) spun poveºti.Ce mai, nu sunt scriitori abstracþi, ca francezii, se simtîn largul lor în lumea concretã, sunt foarte apropiaþide naturã ... Marea, râurile, pãdurile suntomniprezente. Astfel cã peisajul joacã un rol major îninspiraþia lor, dar ºi în poezie, care este extrem deactivã. În fiecare zi se citeºte poezie la radio.”Întrebare: Decorul, deci, þine mai mult de naturã decâtde urbanism? Rãspuns: „Bineînþeles. Vorbim, per total,de o populaþie de circa 19 milioane de locuitori (9milioane de suedezi, 5 de danezi, ceva mai mult de 4de norvegieni), pe suprafeþe imense, nu în totalitatelocuite sau locuibile... Cultura urbanã avanseazã, însãvechea dependenþã de naturã nu se dã bãtutã. Aceºtigermanici sunt oameni ai ordinii, ai legii ºi ai acþiunii.Ei ascultã comenzile, le aplicã.” Întrebare: Mai existãsubiecte tabu? Rãspuns: „Acum nu, dar scandinaviisunt de mult timp luterani, adicã puritani. De unde ºirestricþiile morale ºi sexuale puternice. Timp de secole,scriitorul a trebuit sã þinã cont de pãrerile altora –criteriu absolut – ºi sã rãmânã credincios dogmeipuritane. De aici ºi puternica reacþie de azi contraideilor convenþionale despre moralã ºi sexualitate.”Întrebare: Pot fi caracterizate culturile lor, separat?Rãspuns: „Desigur. Danezii, învecinaþi cu Germania,sunt mult mai europeni, mai deschiºi problematiciieuropene a modernitãþii. Suedezii sunt eleganþi, camelitiºti, oarecum închiºi în trecut. Norvegienii, maidintr-o bucatã, nu au supleþe, nuanþe – îi intereseazã
ceea ce este fundamental în sufletul omului, de caresunt foarte aproape. Adeseori eroul norvegian este unom sãrac cu duhul, un copil, chiar un animal.Islandezii sunt intelectualii gintei, se apleacã asupraideilor, a tendinþelor, asupra politicii.”
Norvegienii, prezenþi în forþã la Salon du Livre,citesc mult ºi scriu enorm: se publicã 10.700 de titluripe an, dintre care peste 400 de cãrþi de ficþiune. Statulajutã, achiziþionând pentru bibliotecile publice 1000 deexempare din romanele publicate; existã subsidiipentru promovarea cãrþilor peste hotare, administratede Institutul Norla, numeroase premii literare, bursegeneroase ºi drepturi de autor ridicate: peste „20%,faþã de 10% în þara lui Balzac. Stimuli suficienþipentru scribii vikingi. Dintre romancierii prezentaþi pelarg în L’Express, reporterul o remarcã pe HerbjorgWassmo, o doamnã energicã în vârstã de 68 de ani,autoare, în 1981, a Trilogiei Tora, saga în tradiþia purã,populatã de personaje sensibile confruntate cu naturasãlbaticã ºi furtunile umane. În O sutã de ani, carterecent tradusã în francezã, este trasat destinul a patrugeneraþii de femei, resuscitate fiind – în plan real, darºi fantasmagoric – vieþile strãbunelor autoarei. RégisBoyer o considerã pe Herbjorg Wassmo „scriitoareanorvegianã care spune deschis ce are pe suflet”. O altãautoare norvegianã, mult mai tânãrã, Hanne Orstavik,este socotitã nonconformistã, pentru cã în spaþiulobiºnuit cu marile saga scrie romane scurte,percutante, caracterizate printr-o sinceritate dureroasã,precum Amor, consacrat relaþiei dintre o mamã ºi fiulei, carte studiatã ºi în licee.
Dintre danezi, François Busnel îl recomandã peJens Christian Grondhal, un fin analist al tribulaþiilorsentimentale ºi al sfâºierilor sufleteºti. Romanele salepovestesc istorii amoroase. Dar ele sunt doar pretextepentru a readuce în atenþie profunde chestiuniexistenþiale. Romanul lui, Patru zile din martie, este ºio carte a memoriei, care topeºte într-un singur aliajintrospecþia, regretele nemãrturisite, secretele defamilie. Este ºi un fel de eseu despre cât de capabilisuntem sã ne recitim propria viaþã.
2277
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2277TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
Romanul nordic în FranþaVirgil Stanciu
flash meridian
Pentru anumiþi clujeni, pictura lui ViorelNimigeanu provoacã migrene! Aºa cum caliciisãlbãticiþi în culturã pot provoca maestrului lor
apoplexia! Nimigeanu este printre puþinii care poatedezlãnþui cu nonºalanþã stihinicã cavalcada cavalerieide pensule, ignorând cu superbie calinã orice reguli -simulacru al tehnicii, fãcând ca literele limbajului sãugrafic sã joace în faþa ochilor noºtri (derutantãameþealã!) provocând stãri de inconfort vizual,asociind urechilor noastre auzul tunetelor de culoricare se rostogolesc, se ciocnesc zgomotos, se nãruieîntr-un cataclism glorios de lumini. Peste acest câmpde ruine percepþia noastrã vede ca o desfãtare revolutãaburii unor contraste tari de complementare(roºu/verde, albastru/portocaliu, galben/violet), caefect paradisiac al dezlãnþuirii de forþe contrare,reaºezându-se treptat ºi precar în albia unui relief noucreat, de moment, oricând gata sã porneascã insolento nouã zguduiturã, o nouã cutremurare, într-oalunecare tectonicã pe care o conduce gestica lui dedemiurg posesiv ºi despot. Nu are nimic calm aceastãpicturã, fiind tentat sã o asociezi mereu unui violent,iminent pericol.
Gâlceava incongruentã ºi nestãpânitã a pictoruluicu uneltele sale deºteaptã în nãri incontinenþa tulburedintre smirnã ºi pucioasã. Dracul stã ascuns sub calmaîntruchipare a unui Dedal omnipotent care îºi freacãspinarea cu uruit de pietre, cu vuiet de torenþi, fãcândartistul, coborât în caznã, sã plimbe într-o unduiremãtãsoasã, peste lumea lui, cu smerenie prefãcutã,fumul de tãmâie al unei creºtinãtãþi blânde ºi difuze.Este ºi aceasta o formulã de recuzitã de spectacol - unwork-shop teatral ºi impenitent care coboarã din sectaprefãcutã a unor messer Savonarola sau messerGiorgione - maeºtri în desfrâul creator ºi aspriipredicatori ai viruþilor creºtine? Este formula asociativãa omului de lume, Curteanul lui Castiglione,interpretul secund al puterii banului, al lumii politicii?Uricul flãmând, pândind cum cade umbra suliþeisfinþilor rãzboinici pe carapacea solzoasã a balauruluidin noi?
S-a spus prea puþin despre uitarea de sine apersonajului, despre hibrida lui ascezã de a trãi înpielea altora. Nimigeanu este din noi toþi, câte puþin,dar mai ales rãmâne el însuºi! Este interpretulcosmopolit al tuturor acestor iposaze, dar cea maiprovocatoare reuºitã a artei lui este eterna întâmplare
a surprizei când, fugind de sine, se întâlneºte singurcu imaginea hiperbolizatã a înseºi umbrei lui, oimagine de care nu poate scãpa, substituind persoane!Pentru simplul motiv cã nu le poate memora locul. Oexpresie ultimã a unei vanitãþi incomensurabile care îlpoartã înainte ca o energie creatoare ºi fixeazã loculgeometric al fiinþei sale. Vii spre tine ca într-o umilãpenitenþã ºi eºti înlãnþuit! Am ddeezzlleeggaarreeaa iinniimmiiii cãacolo unde vei vedea semnul sfintei cruci ºi vei auziun imn religios, vei face totul sã aparã ºi chipul SfinteiIcoane - i se adresa premonitiv artistului PãrinteleGaleriu (1978). Chipul acesta ºopteºte ca un Izvor alTãmãduirii, înlãturând urmele supurante ale damnaþieisufletului rãscolit de patimã, ars de pojarulabandonului de sine.
Ce muzicã i-s-ar potrivi mai bine? Cu siguranþã,Lili Marleen, un lied marþial german, un vechi cântecde dragoste, cântat deopotrivã de soldaþii ambelortabere beligerante în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.Blândeþea tandrã a muzicii Lalei Andersen sau aMarlenei Dietrich, duºmance, ritmul prevestitorsincopat al marºurilor ostãºeºti consituie un coverversion actual în care violenþa sa de temperament sedizolvã vehement într-o alurã stângaci-poeticã,disimulat naivã a calmei sale inspiratoare de viaþã: Lili,sã-i zicem Marleen. Înºelãtoare ca o apã adâncã!
atelier
Dezlegarea inimiiVasile Radu
Cultura creºtinã apare la Blaj, în 1911, bazelefiindu-i puse de cinci teologi ºi profesori aiºcolii blãjene, patru dintre ei doctori în teologie
sau în teologie ºi filosofie, Ioan Sâmpãleanu (45 deani în 1911), ºtefan Roºianu (44 de ani în 1911),Victor Macaveiu (34 de ani în 1911), AlexandruNicolescu (30 de ani în 1911) ºi Alexandru Rusu (27de ani în 1911).
Programul revistei este postulat în ‘Cãtre cetitori!’,citez, “Adevãrata culturã trebuie pusã în serviciul sufle-tului omenesc, ea trebuie sã þinteascã spre o armo-nizare a tuturor facultãþilor omului, spre o conciliere aprogreselor tehnice cu dorul nesecat dupã fericire alsufletului omenesc – dor care nu îl poate mulþumi nicimaºina cu abur, nici aeroplanul, nici radiul. Adevãrataculturã trebuie sã nãzuiascã, în ultimul gînd, a facesufletele mai bune, a le apropia ºi uni între olaltã, a leîncãlzi de dragostea lui Dumnezeu ºi de dragosteadeaproapelui” (anul 1, nr. 1, pp. 1 – 2). ªi în paginilerevistei îºi fac loc teme care vizeazã lãmurirea prob-lemelor care preocupau Biserica Românã Unitã (misi-unea de îndeplinit, viaþa internã, istoria sa, Blajul cacentru religios ºi de formare a elitei româneºti, limbaromânã în bisericã, influenþa nefastã a gîndirii materi-aliste, decãderea moralã a societãþii, relaþiile dintreindivid ºi societate, probleme pastorale, pacea în lume,rãzboiul), educarea tinerei generaþii (situaþia ºcolilorconfesionale, condiþiile materiale ale ºcolilor ºidascãlilor, ajutorarea elevilor ºi studenþilor sãraci,învãþãmîntul teologic superior, catehizarea în parohii ºiºcoli), informaþiile de pe alte continente (viaþa reli-gioasã, relaþia stat – bisericã, prigonirea Bisericii înMexic, Spania, Rusia sovieticã). Colaboratori pentrucele douã perioade mari de apariþie – 1911/1926,1936/1944 – sînt Ion Agârbiceanu, Nicolae Brînzeu,Augustin Popa (dr. în teologie la Viena; director al‘Culturii creºtine’ în perioada 1941 – 1944; refugiat înStatele Unite dupã instalarea regimului comunist înRomânia), Coriolan Suciu, Ioan Miclea, AlexandruBorza (reputatul botanist), Alexandru Todea (viitorulCardinal), ªtefan Manciulea, Liviu Chinezu, VictorCreþu, Ioan Coltor...
Pentru perioada 1911 – 1926, nu am gãsit niciunarticol dedicat culturii sportive. Perioada a doua, 1936– 1944 este mult, mult mai bogatã ºi interesantã subraportul articolelor publicate, interesante însã, toateoglindind preocupãri reale pentru armonia trupeascãprin miºcare. Le voi prezenta în datele lor esenþiale ºivoi începe cu articolul “Contra exagerãrii sportive”semnat A. P., cu siguranþã Augustin Popa (an 16, nr. 7– 8, pp. 492 – 493, 1936), din care reþin atenþia urmã-toarele rînduri, “Cultul fizicului începe a fi adevãratãpsihozã. Exagerare cu atît mai periculoasã cu cît eaînsemneazã o brutalã rãstunare în scara valorilor pro-pusã de mintea sãnãtoasã ºi de creºtinism deopotrivã:preferã materia ºi trece spiritul pe planul doi. În legã-turã cu cea mai nouã manifestaþie mondialã a învieriivechiului ideal olimpic, nu va fi de prisos sã notãm cãnici chiar în Grecia pãgînã, apoteozarea muºchilor n’areuºit sã întruneascã deodatã unanimitatea sufragiilor(...) Înþelepciunea noastrã e mai preþioasã decît forþaoamenilor ºi a cailor; ºi nu e just a prefera forþa faþãde înþelepciunea cea bunã. Din pomenitele victorii aleforþei, statul nu cîºtigã mai bunã rînduialã, nici maga-ziile lui nu se umplu”.
Un alt articol pe aceeaºi temã este “Excesele edu-caþiei fizice” (an 18, nr. 6 – 7, pp. 453 – 454, 1938),semnat (a). Articolul analizeazã modul de predare aeducaþiei fizice în Elveþia, Franþa, cu un final aºteptat,România. Citez doar cîteva pasaje, cele mai intere-sante desigur, “Educaþia ºcolarã începe a fi o problemãtot mai gravã. Nu numai la noi, ci în toate þãrile.
Pretutindeni e mare nemulþumire cu rezultatele ce seobþin ºi pretutindeni se constatã cã deºi educaþiei fi-zice i se acordã atenþiune tot mai mare, totuºi tinerelegeneraþii ºcolare prezintã simptome tot mai îngrijorã-toare de surmenaj general (...) Mai adãugãm cã ace-leaºi constatãri s-au fãcut ºi în Franþa. ªi s-ar puteaface ºi la noi. Dacã ar vrea, fireºte, cei chemaþi. ªidacã s-ar hotãrî apoi sã se aducã ºcoala iarãºi la nor-mal. Sã fereascã educaþia de excese. Tineretul trebuiesã aibã parte de o creºtere armonic – umanã. Trebuiedezvoltate toate facultãþile sufleteºti ºi trupeºti, intelec-tuale ºi morale, ca sã avem oameni sãnãtoºi sub toateraporturile, echilibraþi ºi de caracter. Aºa cum pretindenecontenit idealul educativ creºtin”.
În nr. 7 – 8, 1936, pp. 494 – 495, an 16, reþineatenþia “Sensul Olimpiadei”, semnat (a). Sînt abordateJocurile Olimpice de la Berlin, 1936, “cari þin încordatãatenþiunea întregei lumi. Pregãtite de lungã vreme, eleau luat într’adevãr proporþii grandioase. Au reuºit sãaibã participarea tuturor þãrilor civilizate ale lumii...Astfel, olimpiada este un adevãrat eveniment mondial(...) Evident ‘idealul olimpic’, aºa cum l-au conceputgrecii cei vechi, nu însemneazã o simplã culturã a fi-zicului. Ci e un ideal integral. Þinþeºte formarea per-sonalitãþii omeneºti întregi, în care se armonizeazãperfect spiritul, bunãtatea, frumuseþea, puterea. Aºa îlînþelege ºi Baronul de Coubertin, care a reînviat pentruvremurile noastre ideea olimpicã. El reclamã ‘o legã-turã strînsã între puterea trupeascã ºi cea spiritualã,spre progresul ºi onoarea omenirii’ (...) Iatã cum ide-alul olimpic trebuie încadrat în idealul creºtin.Suprema învãþãturã care se desprinde ºi din jocurile dela Berlin este: Îndãrãt la Hristos !”
Ultimul articol pe care vi-l supun atenþiei este sem-
nat de Victor Creþu, “Educaþia fizicã. Importanþa eisocialã, moralã ºi naþionalã”, care apare în douã pãrþi,an 24, nr. 3 – 4, 1944, pp. 163 – 172, respectiv an 24,nr. 5 – 6, 1944, pp. 251 – 257. Prima parte pune în dis-cuþie obligativitatea educaþiei fizice, “bazatã pe prin-cipiile fiziologiei umane”, conceperea unui “plan com-plet de educaþie fizicã care sã cuprindã: 1. creºtereacopilului în prima vîrstã; 2. educaþia fizicã elementarãsau prepubertarã; 3. educaþia fizicã secundarã saupubertarã ºi postpubertarã; 4. educaþia fizicã supe-rioarã, sportivã sau atleticã ºi 5. educaþia fizicã avîrstei mature”. Concluziile sînt cele dorite ºi aºtep-tate, citez, “Educaþia fizicã urmãreºte sãnãtatea prinameliorarea morfologicã, fiziologicã ºi psihicã a indi-vidului. Exerciþiul fizic asigurã creºterea normalã, evitãdeformaþiunile ºi viciile de atitudine ale copiilor, forti-ficã organismul adultului, salveazã de la infirmitatedurabilã o serie întreagã de valori sociale potenþiale,fiind în acelaºi timp un compensator, un corectiv pen-tru activitãþile unilaterale ºi un profilactic al boalelorprin creºterea rezistenþei ºi imunitãþii naturale. Operaeducativã trebuie sã fie în aºa fel organizatã încît sãurmãreascã pe un copil din cea mai fragedã vîrstã ºipînã la completa lui creºtere. Numai aºa vom obþineelementele oþelite de care þara are nevoie. În acestscop însã, tînãrul ar trebui sã fie instruit zilnic, celpuþin cîte o orã, în exerciþiu fizic ºi sport, pentru a fiîntãrit ºi în acelaºi timp pregãtit pentru disciplinasocialã, moralã ºi pentru apãrarea naþionalã. Deci edu-caþia fizicã trebuie sã aibã la bazã concepþia moralãspiritualã a creºtinismului ... De aceea, educaþiei fizicetrebuie sã i se dea importanþa cuvenitã în cadrul edu-caþiei noastre naþionale, sã se aplice paralel cu educaþiaintelectualã, în învãþãmîntul de toate gradele, în luptapentru regenerarea rasei noastre. ‘Pregãtiþi-vã pentru oviaþã completã, aceasta e funcþiunea pe care trebuie são îndeplineascã educaþia’ – Spencer a spus acestecuvinte pare cã pentru epoca noastrã”. Pentru toateepocile spunem noi.
2288
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2288 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
sport & culturã
Importanþa educaþiei fizice ºi aJocurilor Olimpice în Cultura creºtinã
Demostene ªofron
Aºtepþi liniºtea din weekend dupã osãptãmânã de tulburãtoare imagini cudezastrele provocate de cutremurul urmat
de tsunami din Japonia ºi în loc sã râzi cu Rabãºi „Domnul Bade”, alias Petrea, de la Rabã niuz,scos pe sticlã de „niuz” Transilvania channel, daide un rãzboi în toatã puterea cuvântului. Invaziainformaþionalã te copleºeºte. Divertismentul tãu s-a dus pe pustii. Coaliþia celor cinci state a trimisavioane deasupra Libiei pentru a-l potoli pecolonelul Muammar Gaddafi, pornit sã-ºimãcelãreascã propriul popor. Mai dur ºi mai crudca vecinii sãi demisionari din Egipt ºi Tunisia,dictatorul aflat la conducerea þãrii de 42 de ani apromis masacrarea rebelilor ºi s-a þinut de cuvânt.Conform rezoluþiei ONU, Franþa a începutraidurile aeriene asupra Libiei.
Din acest moment, bombardamentul cu ºtiri s-a þinut lanþ pornind din douã puncte fierbinþiaflate la mii de kilometri distanþã pe glob. Subcerul tot mai mic, Pãmântul e grãdina noastrã cuflori ºi e normal sã nu stãm indiferenþi. Cusufletul la gurã, lumea a urmãrit eforturilejaponezilor de a rãci reactoarele centralei nuclearede la Fukushima, adãugând Hiroºimei un altnume al dezastrului similar, chiar dacã n-a fostrezultatul unei mâini criminale. Câþiva voluntariau intrat în iadul iradierii ºi fiica unuia dintre ei a
declarat cã e mândrã de tatãl ei, în vreme ce oºosea puternic avariatã a fost redatã traficuluirutier în patru zile. Exemplele despre sacrificiul,hãrnicia ºi demnitatea acestui popor nãpãstuitcontinuã sã uimeascã. Scurgerile radioactive n-auputut fi oprite în întregime, fructele ºi legumeleau fost contaminate. Niponii, atât de atenþi laestetica ochiului, nu mai au timp acum deikebana, trebuie sã scoatã afarã din casã (dacã omai au) orice aranjament floral. Ele, florile,splendoarea vegetativului nipon, sunt azi armecare ucid. Pânã la Cernobâl nici noi nu neputeam gândi la aºa ceva. Dar dezastrul continuã.Jurnalele de ºtiri titreazã: „Particule radioactivedescoperite la Tokio”, „Norul radioactiv seîndreaptã spre America”. Pe fazã, românii au datbuzna în farmacii sã cumpere pastile cu iod. Dela o zi la alta se anunþã un nou cutremur, un noutsunami. Cât mai pot îndura oamenii aceºtia?
Dar cei din Libia, cutremuraþi de speranþademocratizãrii ºi pedepsiþi pentru asta? Canalelede ºtiri s-au fixat pe cele douã nenorociri, fãcânduitatã corupþia la vârf de la noi. Bãsescu poate sã-i mulþumeascã lui Gaddafi pentru nebuniapropagatã în lanþ care scandalizeazã o lumeîntreagã fãcând rating pe canale tv. Dar noi avemexperienþã în domeniu ºi sub cortina prezentuluipregãtim alte lovituri. Uneori sunt difuzate douã
materiale simultan pe ecran. Sacul evenimentelore prea plin. Canalul naþional libian face paradã detrupele fidele dictatorului, în vreme ce Japonia netortureazã cu fumul ce se ridicã din reactor, cunumãrul victimelor mereu în creºtere. Burtiera depe postul libian îºi ruleazã textul scris în arabã dela stânga la dreapta, cele douã burtiere de peAntena 3 se miºcã invers. E un haosinformaþional de nu mai ºtii unde sã te uiþi.Ecranul e invadat de mulþimea ºtirilor de ultimãorã. Astea sunt cele mai gustate. Ameninþãrile luiGaddafi nu mai contenesc: „Suntem pregãtiþipentru un rãzboi lung, nu suntem intimidaþi ºivom învinge!” Cea mai gravã perspectivã e sãvedem în intervenþia armatã a coaliþiei un rãzboiîmpotriva islamului. ªiretul dictator aºa o vede.Diabolic ºi dement, el se foloseºte de situaþiacreatã pentru a înarma, chipurile, populaþia ca sãapere þara, acaparându-i în mod populist penehotãrâþi sã treacã de partea lui. Nu va lãsa þarape mâna Occidentului! Aceastã formulã poate sãprindã. A prins ºi la noi dupã decembrie 1989. Vãamintiþi sloganul „nu ne vindem þara”?
Secvenþe din biografia acestui lup însângerat aldeºertului ni-l aratã alãturi de Mubarak,Berlusconi, Bleyer, Sarkozy. Vizite oficiale, elîmpãnat cu turban ºi tinichele pe piept. Ba apareºi Ceauºescu lângã el. Simþindu-i sfârºitul aproape,foºtii prieteni s-au aliat ca sã-l înlãture de laputere ºi sã punã mâna pe petrol. Oare Ceauºescuce-ar fi fãcut?
2299
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2299TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
Dragã Ioane, mã aflu la Viena într-unapartament generos, situat în cãminulstudenþesc Academia din chiar centrul
oraºului. Cînd mi-am despachetat haineleînghesuite în micuþa valizã, cu uimire ºi încîntaream descoperit... recentul tãu volum de poeziiMainimicul apãrut la Cartea Româneascã. Nuºtiu, zãu, cum a ajuns în valizã. Nu-mi amintescdeloc momentul cînd l-am pus acolo. Poate s-avîrît singur, a planat de pe birou ºi, într-unmoment general de neatenþie, s-a vîrît printrehaine... Bravo lui! Am avut cu ce mã desfãta maimulte zile. Mie îmi place sã savurez poezia decalitate pe-ndelete, fãrã grabã, s-o mestectemeinic, nu s-o hãpãi ºi s-o înghit ghemotoace ºi-apoi sã .... rîgîi academic ºi superior. Îmi place sã-i simt aroma, gustul aparte, savoarea ºi tãria vagameþitoare, excitaþiile subtile, misterioase ºiprovocatoare, sã mã las legãnat de versuri oriincitat la meditaþie... aºa cum am ”pãþit-o!” defiecare datã cu volumele tale. ªi nici nu puteaaltcumva mai exact, mai corect, mai adînc ºimai... poetic sã înceapã volumul tãu decît cu:Facem ce facem ºi pierim... Se apropie vîrstaaceea cînd anii adunaþi pe trup ºi-n minte începsã se simtã, îºi aratã oboseala, chiar dacã încã fãrãagresivitate. Am bãut am mîncat suntem sãtui ºipoate suntem încã vii. Ne este parcã tot mai greusã ne þinem grãmada de carne de pe oase ºi... aidreptate!, la un moment dat priveam afarã pefereastrã, ploua mãrunt peste oraºul valsurilor ºi
al cîrnaþilor ºi m-am vãzut pe mine cum trecstrada, ca o momîie în care oasele-s tot mai desidef... Uneori insinuezi, în ”stil” bovaric, cã tueºti mainimicul. Desigur, e o ”cochetãrie” poeticã,filosoficã chiar, o ”concluzie” existenþialãasezonatã cu autoironie, aºa cum doar adevãraþiicreatori ºtiu sã o facã. Eu când mai sunt mai suntdoar un cv/ model european nu ãla vechi... desunt ori nu de-oi fi ori n-o sã fiu/ douã cocoaºeport noroc ºi nenoroc/ cãmila e fumatã chibritulars merci.... ªi-apoi (re)devii boem, blînda boemieatît de caracteristicã þie, cea care e capabilã sã mãliniºteascã, sã mã calmeze, sã-mi tempereze stãrilecolerico-melancolice... Da, aºa e, nu þi-ammãrturisit-o niciodatã, o fac acum... cu curajul datde distanþa care ne desparte. Pãcat cã nu neîntîlnim mai des, eu aº avea de cîºtigat. Asearã,dupã altã paginã a Mainimicului ºi alt pahar cuvin roºu, mã gîndeam sã le recit studenþilor dincãmin o poezie care-mi îngrãºase entuziasmulprecum þi se îngraºã þie timpul în ultima vreme...Dar mi-am amintit cã ãºtia nu ºtiu româneºte iareu nu sînt capabil s-o traduc în germanãpãstrîndu-i toate calitãþile. Atunci am deschis unadintre ferestrele sufragerie. De pe terasa de laparter, urcau habsburgice mirosuri de cîrnaþi,ºniþele enorme ºi bere scrusã-n halbe largi. Amcitit (cu voce domoalã) versurile tale, rostogolindcuvintele spre creºtetele consumatorilor. Însperanþa cã vor avea mãcar o tresãrire, chiar ºiuna inexplicabilã... Stricat de viaþã stricat de
neviaþã/ de gât cu mainimicul care mi-s/ unaparat de fabricat toxine greaþã/ mã mai prezintdoar ca trimis/ de Vechiul Tãrâm/ de unde amvenit ca sã dãrâm/ pe-aici ce e de dãrâmat/ darnu mai e de lucru – pace/ iar îngerul mi s-a-ncruntat/ s-a pus în somn suspinã doar ºi tace...Ai început sã scrii tot mai adînc despre frigulamintirilor copilãreºti, despre îngeri ºi despremoarte, cea vãzutã ºi nevãzutã, despresentimentul îmbãtrînirii, fãrã disperare, desigur,fãrã lamentaþii, desigur, dar duios ameninþãtor,conturîndu-se tot mai clar scurgerea timpuluichiar dacã dimineþile mai eºti capabil sã crezi cãnu existã moarte ºi s-o porneºti cu acelaºi(aproximativ) optimism spre slujbã, murmurîndu-þi în barbã: ... mai vii ca azi nu vom mai fi/înfãºuraþi în pãturi de alcool/ aproape înþeleºi decei ce vor veni/ sã dea de golul ce ne dã de gol...Apoi am dat de un mesaj misterios pe care m-amstrãduit sã-l descifrez ºi am reuºit, zic eu! Înmesaj vorbeºti despre Timp, desigur, în stilul tãupersonal, în cifrul poetic care te caracterizeazã.Dacã alþii vor descifra altceva, cu atît mai bine. Laînceputul mileniului o gãinã cotcodãceºte în iarbaseacã/ lumina aurie a paielor rãmase prin curþiprin coteþe/ cerul oftînd porcul digerat imnurileliturghiile cântate/ ºi minciunile nemuritoare alepoliticii/ ºi muzica descãrnatã a morþii elefantuluiAbulabass- / pe masa petrecerii cuþitele paharelesolniþele/ se clatinã ca niºte litere nemaicitite...
Am avut ore de desfãtare, citind noul tãuvolum, acolo, în inima Vienei. Danke schön, meinFreund. ªi poate cînd ne vom revedea în patriamumã, vom cumpãra împreunã lucruri folositoaretribului ºi vom merge (din nou...) bezmetici dinreal în real...
rânduri de ocazie
Scrisoare deschisã lui Ioan Moldovan,poetul Mainimicului, al Oboselii, alRãbdãrii ºi al Insomniilor...
Radu Þuculescu
zapp media
Ikebana ucigaºãAdrian Þion
Sã nu faceþi cumva greºeala ºi sã vã închipuiþicum cã - de îndatã ce au ajuns la Chicago –marile staruri din New Orleans au început sã
cânte cu totul altfel, ºtergând în mod paradoxal cuburetele amesetecul miraculos, atât de des pomenitºi descris în aceste pagini; adicãtelea coktailulfantastic de marºuri ºi polifonii sinuoase, dansuri desalon ºi muzici de operetã sau ragtime ºi blues, uncoktail ultra-sincopat, care – pe la 1900 ºi ceva - aveasã scoatã la luminã stilul new orleans sau dixieland,adicã exact strãmoºul a ceea ce numim noi astãzijazz. Iar lucrurile n-au decurs defel atât de simplu, cis-au desfãºurat cu totul ºi cu totul altfel.
Despre faptul cã lumea nu se termina undeva lamarginile portului New Orleans, mai ºtia ºi maiauzise câte ceva oricare dintre flãcãii care nãscociserã(fãrã mãcar sã aibe habar de ceea ce fac!) faimosuljazz, întrucât aproape toþi se aventuraserã la unmoment dat în vreo cãlãtorie cu acele fermecãtoarevapoare cu zbaturi care asigurau servicii complete ºicroaziere pipãrate, promiþând oricui împlinireatuturor dorinþelor, de oriºice naturã vor fi fostacestea. Cert este cã, - dacã exista un domeniu undepromisiunile se respectau cu sfinþenie, acesta nuputea fi decât cel al orchestrelor de jazz în cadrulcãrora se produceau fãrã pardon cel puþin câtevadintre vedetele momentului. În altã ordine de idei,printre baºtanii care gustau la bordul ambarcaþiunilordeliciile unei lumi de un exotism aproape ... tropical,se aflau mulþi oameni de afaceri din Nordfamiliarizaþi cu (sau chiar implicaþi în) lumeaspectacolelor ºi aflaþi întotdeauna în cãutare de noitalente sau de numere de revistã nemaivãzute. Eibine, aceºtia au fost de bunã seamã cel puþin o partedintre cei care i-au momit finalmente pe juniimuzicieni sã vinã sã cânte în gerurile ºi ceþurileNordului.
Pe de altã parte nici aºa-ziºii veterani (atât detineri, vai!) ai New-Orleansului n-au dat nici eibuzna toþi odatã în Nord, ci au încercat într-un felmarea cu degetul trimiþându-ºi tot soiul de emisari ºide iscoade ca sã afle din surse sigure dacã ar fi saunu rost de cãpãtuialã în marele oraº bãtut de niºtevânturi cumplite. Când mesajele ºi poveºtile celorplecaþi au devenit cât de cât convingãtoare,muzicanþii noºtri se vor fi „mobilizat” ºi au începutsã rãspundã chemãrilor fraþilor lor deveniþichicagoani alãturându-li-se în spirit ºi-n simþire. Deîntâmplat însã nu s-a întâmplat nimic deosebit,miticii supradotaþi din Sud continuând sã „presteze”ºi în miazã-noapte aceeaºi muzicã zbârlitã, folosindaceleaºi trucuri ºi pattern-uri ale cãror secrete ºiºpiluri le aparþineau în exclusivitate. În atât deagitaþii ani de dupã Marele Rãzboi (the roaringtwenties) muzica veneticilor din New Orleans nuavea sã înregistreze schimbãri notabile ºi cu atât maipuþin revoluþionare, în schimb însã, avea sã sematurizeze ºi sã „îmbãtrâneascã” la fel ca un vin decalitate, demonstrându-ºi clasa ºi creativitatea la felde indiscutabile.
ªi totuºi, ne vom întreba din nou la modulretoric, ce naiba se va fi întâmplat atât de importantºi de inovator în acest windy city încât sã se poatãvorbi cu îndreptãþire despre un moment Chicagocare îºi va fi pus pe veci pecetea pe destinele ºidevenirea jazzului? Rãspunsul este puþin mai„întortochiat”, însã explicã în cele din urmã toatãtãrãºenia. În cei 15 ani ºi mai bine cât va fi þinut (laei!) iepoca de aur, metropola din Illinois avea sãdevinã o etapã absolut obligatorie pentru oricejazzman demn de acest nume, viaþa muzicalã pulsa
în draci mai cu seamã în cluburile studenþeºti, darmai cu seamã în tot soiul de sãli ºi localuri (citeºtebombe!) de dans sau în bizara nãscocireamericãneascã de i se spune speakeasy ºipãcãtuieºte prin faptul cã se dovedeºte întotdeauna afi mai mult ori mai puþin rãu famatã. Aici fac oparantezã ºi vã recomand furtunos celebra trilogie aCrucificãrii în roz (compusã din Sexus ºi cele douãTropice), aparþinând marelui ºi de tot sulfurosuluiHenry Miller, în paginile cãrora se aflã colosaldescrise fauna, atmosfera ºi pasiunile colcãinde înaceste (sinistre, în fond!) speakeasy. Ei bine, patroniiacestor stabilimente, scumpindu-se sistematic la ...fãinã, obiºnuiau sã nu cheme/angajeze orchestre denegri, mulþumindu-se cu combo-uri studenþeºti careîºi fãceau treaba în mod cât se poate de onorabil,însã fãrã strãlucirea unui Satchmo, de pildã.Studenþii erau albi, manieraþi, instruiþi într-alemuzicii, aveau parale cu caru’ ºi cãdeau sistematicpradã alcoolului. Dovedeau însã cu regularitate ocalitate/însuºire fabuloasã: divinizau muzica negrilorºi pãreau sã nu trãiascã decât ca sã ºi-o însuºeascã, são poatã reproduce cu sfinþenie ºi, în cele din urmã,de bunã seamã, sã bea în neºtire, dându-ºi perfect debine seama cã blestemaþii ãºtia de coloraþi rãmâneausingurii stãpâni ºi maeºtri ai unei arte interpretativede neatins. ªi totuºi, prin strãdania lor neîncetatã,unii dintre ei (cum au fost Bix Beiderbecke, MuggsySpanier sau Frankie Trumbauer) au rãmas celebri înegalã mãsurã cu numele formaþiilor pe care le vor ficondus: The Wolverines, sextetul The Stomp Six oriseptetul The Original Wolverines.
Dacã ne vom întreba ce mare scofalã a fãcutaceastã gaºcã din Chicago, specialiºtii ºiatoatecunoscãtorii ne vor închide gura în doi timpi ºitrei miºcãri afirmând cu toatã morga de care vor fiîn stare cã junii cu pricina, nefiind în stare sãreproducã polifonia genuinã a bronzaþilor-genialiformaþi în New Orleans, au recurs la simplificãricare se vor dovedi pe viitor extrem de productive;melodiile se vor desfãºura de acum într-o ordine binestabilitã, respectând cu sfinþenie un anumitparalelism cuminþel, ceea ce – nu peste multã vreme– va duce la câºtigarea de cãtre solist a uneiimportanþe mereu crescânde. De fapt, este ºi ceea ceilustreazã ºi demonstreazã cu asupra de mãsurãmajoritatea covârºitoare a înregistrãrilor junilorcorupþi de pe malurile lacului Michigan: ceea cecântã ei se reduce, în esenþã, la o suitã de solo-urisau cum li se mai zice în jargonul de specialitate, dechoruss-uri. Sã nu uitãm, de asemenea, cã în anii de
apogeu ai stilului Chicago (1924-1939), un nouinstrument se va impune ca o prezenþã din ce în cemai ... invadatoare, ºi acesta va fi saxofonul.
Ar mai fi poate de adãugat câte ceva ºi înlegãturã cu felul în care stilul Chicago avea sãinfluenþeze fenomenul blues-ului, acest gencunoscând o cu totul altã soartã prin tot ceea ce aucreat niºte interpreþi geniali de talia incomparabileiBessie Smith, supranumitã împãrãteasa blues-ului.
Dar lucrurile nu se opresc aici: tot la Chicago aufãcut ravagii la vremea lor Pinetop Smith ºi MeadeLux Lewis, doi dintre monºtrii sacri ai stiluluiboogie-woogie, ca sã nu mai vorbim de un uriaºtrompetist cum a fost Roy Eldridge, un produs100% al meleagurilor respective.
În încheiere aº vrea sã revin la flãcãii plecaþicândva din New Orleans ºi sã facem unscurt/telegrafic bilanþ. Iatã despre ce este vorba ºidespre ce anume aº vrea cu orice preþ sã vã amintiþi:la Chicago, King Oliver a condus cea maiimportantã formaþie New Orleans; tot acolo, LouisAmstrong a început sã lucreze la ale sale „Hot Five”ºi „Hot Seven”, iar Johnny Doods a rupt guratârgului cu al sãu „New Orleans Wanderers”, însãdin pãcate e cazul sã punem punct. ªi totuºi nuînainte de a vã da un citat din extraordinarulJoachim Ernst Berendt care afirma undeva: „dupãragtime, stilul Chicago este cel de-al doile stil cool,iar Bix Beiderbecke este ... profetul sãu”.
3300
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3300 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
jazz story
Anii ChicagoIoan Muºlea
Bix Beiderbecke (1924)
King Oliver’s Creole Jazz Band (1921)
În data de 17 martie, în Sala de concerte aAcademiei de Muzicã „Gheorghe Dima” a fostsusþinut un concert în care orchestra studenþilor
anilor II, IV ºi master I, II împreunã cu dirijorulinvitat Theo Wolters ºi solistul Ionuþ AlexandruHergane au interpretat unele dintre cele maireprezentative creaþii ale repertoriului clasic.
Ionuþ Alexandru Hergane în prezent este unuldintre studenþii remarcabili ai Academiei de Muzicã„Gheorghe Dima”, fiind îndrumat de conf. univ. dr.Daniel Goiþi. Tânãrul pianist a reuºit sã ia parte ladiverse concursuri ºi recitaluri atât în þarã, cât ºi înafara ei. A colaborat cu dirijori apreciaþi precumDorin Frandeº (Filarmonica din Arad), Petre Sbârcea(Filarmonica din Sibiu), Alexandru Ganea(Conservatorul din Bucureºti) ºi Tiberiu Soare(Opera din Bucureºti).
Un nume ca Beethoven nu a lãsat niciodatãpublicul indiferent, iar acest concert a readus înatenþia tuturor celor prezenþi în salã trei ipostazeale creaþiei sale: Uvertura „Egmont” (op. 84), careeste o muzicã de scenã cu un conþinut tragic,Concertul nr. 3 pentru pian ºi orchestrã (op. 37), olucrare eminamente dramaticã ºi Simfonia a VI-a„Pastorala” (op. 68) trãdând, chiar din partea întâi alucrãrii, un înduioºãtor spirit bucolic .
O primã surprizã. Un Theo Woltersneconvenþional.
Sala de concerte a fost arhiplinã. Fãrã nicioezitare, simplu ºi direct, Theo Wolters a intrat înscenã ºi cu un gest sigur a dat curs primeloracorduri din Uverturã. Puterea muziciibeethoveniene a impus de la bun început o staretensionatã, impresionând prin avântul irezistibil ºisugestibilitatea concentratã. Lucrarea a fostcompusã în 1810 dupã o tragedie de Goethe,Egmont, narând evenimentele revoltei din Flandra(secolul XVI), eroul goethean fiind un nobil careprovoacã revolta, animat de ideea libertãþii.Beethoven a preluat tema centralã a tragediei,pentru care mulþi compozitori au dovedit un interessusþinut. Fiind o personalitate impulsivã ºidominatoare, în egalã mãsurã însã implicatã înevenimentele epocii, creaþia lui este strâns legatã deidealurile Revoluþiei Franceze care îl inspirau. Acestfapt a ºi determinat alegerea subiectului.
Theo Wolters a încercat sã confere un caracterhotãrât întregii uverturi, chiar dacã intenþia lui aindus de la început nesiguranþã interpreþilor dinorchestrã. Aceastã stare s-a volatilizat însã chiar dela începutul primei teme, care a redat într-omanierã convingãtoare personalitatea eroului.Pornind de aici, implicând consecutivcompartimentele instrumentale, construind gradaþiadinamicã-timbralã acumulativã, dirijorul a reuºit sãatribuie temei a doua o sonoritate diferitã, integrãºi coerentã. Spre culminaþia primei secþiuni alucrãrii, grupul corzilor s-a omogenizat ca într-unsingur instrument, dându-ne senzaþia uneiintensitãþi supradimensionate. Aceastã înaintareimbatabilã s-a afirmat în secþiunea concluzivã,realizatã prin fermitatea grupului de corzi, susþinutãde cãtre timbralitatea luminoasã a instrumentelorde suflat din lemn.
În tratarea uverturii am asistat la o autenticãimplicare sugestivã a întregii orchestre. Dirijorul a
controlat perfect derularea evenimentelor,intervenind cu delicateþe asupra nuanþelor dinamice-agogice. Am putut sesiza receptivitatea interpreþilorla sugestibilitatea dirijorului. Acest curs aldezvoltãrii a urmat pânã la o întrerupere amaterialului tematic susþinut de corzi, care au redatmoartea eroului. Spre finalul lucrãrii întreagaorchestrã a atins acel nivel sclipitor al sonoritãþiiprin care a fost redat entuziasmul ºi bucuriasupremã a victorioasei izbânde asupra cotropitorilorspanioli.
A doua surprizã. Pianistul. Interpretarea.Muzica.
A doua lucrare din program a fost Concertulnr.3 pentru pian ºi orchestrã în do minor (op. 37),interpretat de Ionuþ Alexandru Hergane. Ópusul afost scris în anul 1802, perioadã în care Beethovenîntreprinde intense cãutãri ale propriului stilcomponistic. Lucrãrile compozitorului, ºi în specialacest concert (dintr-un total de cinci), s-au impusdrept reprezentative pentru spiritul întregii epoci,sã-i spunem napoleoniene. Lucrarea relevã în egalãmãsurã atât dramatismul unei încleºtãri, cât ºi forþaunei inimaginabile energii interioare care l-a animatpe compozitor pânã la sfârºitul vieþii lui.
Aºteptându-ne la un început care ar „ataca dinprima”, incipitul sonor al orchestrei a fost redatîntr-un stil ceva mai romantic. Astfel, primaexpoziþie a fost articulatã într-o dinamicã redusãpentru a nu reduce din efectul expresiv al aceleiaºiteme din cea de-a doua expoziþie, a pianului.
Prestaþia solistului a fost mai mult decâtconvingãtoare. Începând cu prima parte, el apãtruns în timbralitatea fiecãrui sunet, a reliefatfiecare motiv în parte, a construit fluxul sonorfrazic drept un ºuvoi sugestiv integru. Toatãsecþiunea solisticã a fost captatã dintr-o singurãsuflare. Pianistul a realizat într-un mod personal,admirabil ca tehnicã ºi „modelare stilisticã”,concepþia clasicã-romanticã a compozitorului.Rezolvãrile delicate ale disonanþelor, însoþite de opedalã discretã a creat o atmosferã feericã. Aicipianul nu doar cã a contra-echilibrat materialulorchestral, dar a ºi sintetizat într-un mod candidsonoritatea unui ansamblu timbral enorm alorchestrei. În cadenþã, tenta improvizatoricã asolistului a erupt într-un avânt incendiar.
În partea a doua a concertului, fiecare acord alsolistului readucea starea unui artist rãmas singur înfaþa gândurilor ºi a felului sãu subiectiv de apercepe lumea. Liniile melodice curgeau lin dintr-omânã în alta sau se transformau în valuri dearpegii, când acestea erau preluate de cãtreorchestrã. Cantilena specific beethovenianã ne-atransferat într-o lume insolitã a artistului prin însãºi„stranietatea” acestei neaºteptate limpezimi ºiacalmii, atât de „improprie” tumultuosului Ludwig.
Partea a treia a început cu o temã ce sugera unperpetuum mobile, „electricitatea” sa fiind gradatãca o progresie nãvalnicã atât din perspectivadiscursului muzical, cât ºi din aceea a componenþeiinstrumentale. Spre deosebire de scriitura unei fugiîn care sunt expuse temele în formã contrapuncticã,unde fiecare linie melodicã îºi impune în egalãmãsurã importanþa, de aceastã datã dirijorul ne-asugerat doar atacurile intrãrilor tematice. Ulterior,
acel perpetuum mobile s-a intercalat, aparent, cu otemã liricã ºi calmã, amândouã fiind valorizate prinacumulãri de intensitate, triumfând într-un finalprecipitat.
A treia surprizã. Beethoven ºi... sentimentullimpede a bucuriei.
Simfonia Pastorala sau Amintirea vieþii la þarã afost scrisã în 1808. Compozitorul a descris naturaîntr-un mod atât de sugestiv, încât aceastã lucrare încinci pãrþi ne-o putem reprezenta drept un autenticizvor de energie vitalã.
În fiecare parte a simfoniei Beethoven a realizatcâte un peisaj rustic, într-o vastã paletã coloristicã,iar muzica a interferat într-un mod eficient cuaceste imagini. Programatismul ca principiu deorganizare a unei lucrãri simfonice va servi dreptmodel pentru muzica generaþiilor ulterioare decompozitori precum Hector Berlioz, Franz Liszt sauRichard Strauss.
Partea întâi ne-a adus trezirea unor sentimentevesele la sosirea la þarã. Aceste minunate revelaþii,pe care compozitorul le trãise cândva, ne-au fostprezentate, însã, totalmente surprinzãtor, maidegrabã în analogie cu agitaþia într-o aglomerareurbanã. Imaginea unei forfotei cotidiene, ca într-unmuºuroi de furnici, a fost susþinutã ºi de tempo-ulalert impus de cãtre dirijor. Sugestibilitateaelementelor tehnice interpretative preluate dinpractica popularã ºi repetãrile motivice multiple aucreat o atmosferã plãcutã ºi uºor de perceput.
Scena la pârâu din partea a doua ne-a fostprezentatã drept o înlãnþuire „delicioasã” decantilene, pline de candoare ºi duioºie, care„vagabondau” fãrã niciun scop ºi sens aparent,neostentativ, între compartimentele orchestrale. Unrol deosebit l-au avut instrumentele de suflat dinlemn, care au reprodus într-un mod firesc,rafinamentul unor simple peisaje naturale: apelecurgãtoare, foºnetul frunzelor, adierea vântului,ciripitul pãsãrilor...
Caracterul vioi ºi glumeþ al pãrþii a treia ne-aprezentat bucuria unei întruniri câmpeneºti.Ansamblul ritmurilor dansante ºi contrasteletimbrale între instrumentele implicate, nuanþândaproape abuziv spectrul senzitiv al sugestibilitãþii,ne-au indus acea consistenþã necesarã a trãiriimuzicale complete.
Partea a patra ne-a „secþionat” într-un modviolent plãcerea ºi bucuria, prin însãºi sugestiaimagisticã a unei furtuni de varã. Aceastã parte afost cea mai proeminentã expresiv din întreagasimfonie. Gradaþiile tensionate ale orchestrei aucaptivat publicul, redând acea stare înfioratã aþãranilor în momentul venirii furtunii.
Partea a cincea, cântecul de pãstor, ne-aimpresionat prin naturaleþea ºi simplitatea ei,evocându-ne sentimentele de recunoºtinþã dupãfurtunã. Aceastã idilã pastoralã ne-a surprins într-unmod plãcut mai întâi de toate prin delicateþeatimbralã a instrumentelor solistice. Am fostpãtrunºi de o plinãtate vibrantã a conþinutuluimuzical care a conchis materialul simfoniei, dar ºi aîntregului concert.
În concluzieChiar dacã orchestra era compusã din muzicieni
în devenire, cu toþii studenþi ai Academiei deMuzicã „Gheorghe Dima”, dirijorul a reuºit, într-unmod admirabil, pe întreaga duratã a concertului, sã-i transforme pe „învãþãcei” în adevãraþi artiºti.
II (versurile), prezentat în premierã pe scena OpereiNaþionale Române din Cluj în 25 martie 2011, esteun eveniment care aduce spiritul ºi ambianþa sonorã ateatrului muzical american cu marcã Broadway. Esteun spectacol “accesibil”, prezentat la nivel deexcelenþã profesionalã, mai ales muzicalã, cãreia i sealãturã o coerenþã regizoralã destinatã tuturorcategoriilor de vârstã a spectatorilor. Montarea estecaracterizatã de culoare, entuziasm, miºcare, înansamblu electrizante, orientate cãtre ceea ce analistulMartin Gottfried, în celebra enciclopedie BroadwayMusicals, stabileºte drept criterii ale genului: echilibruperfect între comercialism, perfecþionism al execuþieiºi mai ales “presiune pentru succesul artistic”.
Regia este asiguratã de Mihaela Bogdan, care ne-aobiºnuit cu spectacole de calitate, numele eigarantând spectacole inedite, contribuind cuoriginalitate în viziunea regizoralã în abordarea destiluri de spectacol muzical dintre cele mai diverse
(opera Cariera unui libertin de Stravinski sau operetaOrfeu în infern de Jacques Offenbach). În Sunetulmuzicii este evident obiectivul registic, stilul scenic algenului ºi registrele comicitãþii (de la burlesc laelegant, de la acrobatic la sublinierea prin situaþiinostime a schimbului inteligent de replici),coordonarea miºcãrii scenice cu gestualitate expansivã,ideea dramaticã este clarã situaþional, susþinenumerele muzicale. Concepþia regizoralã, preciziamiºcãrii scenice urmãresc corectitudine faþã de stil.Combinaþiile de situaþii fixeazã un puls ritmicpermanent alert al derulãrii evenimentelor scenice,susþin momentele muzicale de grup (Do-re-mi, Solong, Farewell etc.). Dansul, coordonat de RolandPodar, oferã dinamism dramei prin momente decrescendo, cu accente prin paºi de dans prezenteaproape în fiecare scenã.
Un alt punct forte al spectacolului Sunetulmuzicii este decorul conceput de Valentin Codoiu înteme ºi formule bine gãsite, nuanþe sugerând formulevegetale ºi arhitecturale, jocuri de ecleraj. Regiatehnicã meritã aprecieri. Este lãudabilã utilizareamaºinaþiilor de decor care amplificã efectele pictural-
decorative ºi spaþiale (ridicarea cortinei dezvãluie“datele” vizuale ale unui mediu monahal admirabilredat de scheletele ogivale care creeazã amploare, încare poziþionarea staticã a materialului uman este per-fect înscrisã într-un spaþiu sacru). Urmeazãnenumãrate modificãri de cadru, de la austeritateacapelei la casa von Trapp, de la decor minimal ladesignul opulent bazat pe împãrþirea spaþiului înadâncimea scenei. Momentele de pasaj spaþialdatorate salturilor dramatic-spaþiale sunt rezolvate efi-cient ºi ingenios în faþa cortinei. Nominalizãm efectulspectacular din scena teatrului de pãpuºi The lonelygoatherd, excepþional gândit ºi realizat de regizoare.
Interpreþii aleºi pentru rolurile din Sunetul muziciiau merite importante, însã dominant este personajulºi interpretarea muzicalã a Iuliei Merca (MariaReiner). O menþiune specialã se cuvine prestaþieitânãrului Ruslan Bârlea (Rolf Gruber) de la TeatrulNaþional Cluj, care construieºte un rol pecorporalitate, abilitate ºi experienþã a interpretãriitextului vorbit, de la un joc scenic ce includeacrobaþia, scene “textualizate” pantomimic (aderareala nazism) pânã la etalarea calitãþilor vocale în duetulSixteen, going on seventeen. De asemenea, AliceBacalu, interpreta adolescentei Liesl von Trapp,contribuie la prospeþimea ºi vigoarea acestui duetprintr-o prezenþã scenicã flexibilã, bine evidenþiatã decoregrafie. Interpreþii copiilor von Trapp – AliceBacalu, Dacian Andreica (Friedrich), Alexandra Topan(Louisa), Andrei Maier (Kurt), Alexandra Potopea(Brigitta), Mãlina Ungureºan (Marta), Karina Mitrana(Gretl) – au fost, dupã fiecare prestaþie, atât ca grupcât ºi ca apariþii individuale, rãsplãtiþi exploziv depublic.
În consecinþã, spectacolul Sunetul muzicii de pescena clujeanã este un “produs” (în termenicomerciali) construit în cheia unui tradiþional ClassicBroadway, un elogiu adus muzicii prin interpretaremuzicalã, în special în pasajele Iuliei Merca, princonducerea muzicalã a lui Adrian Morar, a dirijoruluide cor Corneliu Felecan ºi a Ancãi Maria Mariaº,responsabilã cu pregãtirea muzicalã a corului Junior-VIP. Este fãrã îndoialã o etalare a tehnicii deproducere de spectacol cu grad înalt de dificultate,mai puþin muzicalã, însã foarte exigentã în ceea cepriveºte tehnica regizoralã ºi manevrele scenice. Unspectacol menit nu numai sã delecteze publicul, dar ºisã orienteze interpretul liric cãtre un antrenamentcomplex, mai precis de actor, dansator ºi acrobat,calitãþi obligatorii pentru interpretul de music-hallamerican.
3322
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3322 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
opera
Un musical la OperãAlba Simina Stanciu
Autorul mixeazã o mulþime de ingrediente, cufelurite arome, ca sã obþinã o supã dramaticãgustoasã. Personajele, care mai de care maipitoreºti, au legãturi între ele, iar „spiritul rector”al trilogiei este „teroristul Omar”, cel care a fugitdin þarã într-un vapor cu oi ºi berbeci. Orºi,protagonista din Playlist, a colaborat laprezentarea de modã a designeriþei Crina Uglean,eroina din Ciornâi terrier. Locotenentul de„mascaþi” Raoul Rãzmeriþan, care apare în toatepiesele, e fratele liceenei Beatrice, din Penthouse,care sare de la geamul amantului ei, ginecologulPomponiu (din nou o trimitere limpede la un cazreal). Astfel, aceºti eroi compun de fapt un întregunivers social, cu interdependenþe ºi interacþiuni,un fel de lume în litotã, sieºi suficientã. Insidios,dramaturgul introduce ºi douã personaje desinvocate în dialoguri, care pot provoca speculaþiile
breslei dramatice: dramaturgul Caranica, „dinDeltã”, ºi regizorul de succes Pentelescu.
De altfel, niciunul din textele dramatice nueste inocent, gratuit, facil. Dimpotrivã, fiecare sedezvoltã pe paliere multiple, pe lângã acþiuneapropriu-zisã existând metatexte ºi contextecomplementare, pledoarii auctoriale etc. Doar cãansamblul e atât de bine finisat încât acestea nupar niciodatã stridente.
Destule replici, de pildã, sunt reciclate dincliºee pe care Buricea le deconstruieºte persiflant.„Intelectuali... Mãnâncã ieftin ca sã bea d’aleascumpe”, spune unul din cãutãtorii în gunoaie,descoperind într-un tomberon resturi de pizza...vegetarianã alãturi de o sticlã goalã de whisky fin.„Dincolo, în Uniune, lucrurile merg altfel... Pânãºi maºinile de spãlat spalã mai bine”, îi spune laun moment dat Orºi fiicei sale. DoctorulPomponiu, amator de histrionisme cavaleresc-medievale, este convins cã teroriºtii vor atenta înviitor la sursele de energie, iar atunci „O sã vãduceþi cu toþii dracului, cu tot alaiul vostru decuptoare cu microunde, aspiratoare ºi maºini despãlat... Or sã supravieþuiascã doar cei aleºi...
Montaniarzii, bikerii ºi salvamarii... Oamenii caremai ºtiu sã facã ceva de unii singuri... Care ºtiu sãaprindã focul...” Asemenea replici strãbat ca niºtefiloane semantice toate textele volumului, aºacum apar adesea, inserate în dialoguri, referinþe laarta teatralã, transfigurând artistic convingerileteoreticianului Buricea. Epilogul din Penthouse seºi intituleazã de altfel „Pledoarie pentru un teatruinspirat de dramaturgia cotidianului”, iar textulfinal al cãrþii, Stand up tragedy, are ca subiectchiar teatrul.
E foarte greu sã rezumi piesele lui C. C. Buricea-Mlinarcic fãrã a le rãpi din savoare.Ele nu sunt, aºa cum se întâmplã adesea îndramaturgia româneascã de azi, simple scenarii cunivel de perisabilitate înalt, ci adevãrate creaþiiliterare, complexe ºi rezistente, cu valoaredramaturgicã ºi potenþial scenic notabil. Iatã cã,deºi postum, Cristian Buricea intrã, prin acestvolum, în istoria dramaturgiei româneºti dinultimele douã decenii. ºi chiar în plutonul fruntaº.
(urmare din pagina 5)
Un manual de „pragmaticã” teatralã
N-am vãzut prima montare a lui MihaiMãniuþiu cu Caligula de Albert Camus,realizatã în 1996 la Bucureºti. Nu pot
aprecia, astfel, dacã noua punere în scenã de laTeatrul Maghiar din Cluj, cu acelaºi text, în martie2011, e „polemicã”, aºa cum regizorul susþine îninterviul din caietul-program. Nici nu e relevant,cred, acest lucru, decât pentru specialiºtii teatralipreocupaþi de poetica dramaticã mãniuþianã, maipuþin pentru spectatorii de zi cu zi.
Trebuie s-o spun de la început, spre deosebirede foarte puternica montare cu Woyzeck, încãevocatã de public, ori de hermeneutica desãvârºitãdin Moartea lui Danton, Caligula mi-a pãrut unspectacol ceva mai ezitant în edificarea scenicã. Eun spectacol notabil, fãrã îndoialã, însã nu are oamprentã evidentã, nici ludicã, nici raþional-distant-cerebralã, ca în alte creaþii, mai vechi sau mai noi,ale lui Mihai Mãniuþiu. Deºi grila de interpretareregizoralã e de joc crud, dureros, (auto)distructiv,dar derulat sub umbra pâcloasã a unei raþiuninemaicontrolate, un anume tempo psihologizant – afost impresia mea la premierã – dã spectatorului osenzaþie de obosealã ºi respingere a acþiunii scenice.Acesta ar fi reproºul principal, pentru cã, altfel,spectacolul e gândit într-un spirit semantic ce nutrãdeazã litera camusianã ºi susþinut de un jocactoricesc de cea mai bunã calitate.
Ca multe alte montãri de Mãniuþiu, Caligula nueste o punere în scenã inocentã. Dimpotrivã,situaþia dramaticã este potenþatã de viziunearegizoralã, astfel cã intriga capãtã accente diverse.Caligula poate trezi, în aceastã versiune, empatie,
ceea ce este surprinzãtor, dat fiind jocul sãu gratuitºi sinistru cu moartea. Totuºi, deriva sa intimã estesesizabilã, aºa cum evidentã este ºi incapacitatea dereacþie a celor din jurul lui, care tolereazã abuzurileºi pun la cale comploturi virtuale, în timp ce-laduleazã pe satrapul care le mãcelãreºte rudele. Unanume orizont politic – difuz prezent în toatespectacolele recente ale regizorului clujean –, oanume statuare a omului în orizontul Istoriei aparºi în Caligula, situaþia dramaticã devenind dintr-oîntâmplare înregistratã de istorici o povesteexemplarã.
Dupã cum afirmã ºi în interviul deja menþionat,Mãniuþiu descarcã povestea camusianã de conotaþiasexualã a relaþiei lui Caligula cu sora sa Drusilla –dezbãtutã de exegeþii autorului – a cãrei moarteprovoacã ºi deriva eroului. Totuºi, ceva din aceastaapare de-a lungul spectacolului, transpusã însã îninteracþiunea lui Caligula cu Caesonia, „femeiastearpã”, pe care împãratul încearcã, într-un jocerotic sadic, s-o stranguleze. Ideea de gratuitate acrimei este prezentã permanent ºi, prelungind grilahermeneuticã, Caligula se poartã precum un copilinconºtient de consecinþele faptelor sale. Nuîntâmplãtor, spaþiul de joc e gândit de AdrianDamian, creatorul decorului, ca un mare parc dejoacã, cu tobogane, leagãne, balansoare, iar Caligulapreia în maniera sa bolnavã exact habitudinileludice ale infantei Drusilla, în locul cãreia „sejoacã”. Un semn contrar apare la nivelul costumelor(concepute de Vladimir Turturicã), apropiaþiiîmpãratului purtând la un moment dat zeghe depuºcãriaºi, expresie limpede a statutului lor de
prizonieri ai bunului-plac imperatorial, dar ºi aindeciziei ce-i caracterizeazã. Muzica lui ªerbanUrsachi, masterizatã pe acorduri folclorice, tot cuaparenþã tonicã, dinamic-ludicã, completeazãaceastã celebrare a ne-vieþii pe care o exerseazãCaligula în actul sãu de (sin)ucidere provocatã.Interpretarea actoriceascã a potenþat corect viziunearegizoralã, de la mobilul ºi versatilul Dimeny Aronîn rolul titular – cu mici ezitãri de forþã scenicã,totuºi – la ambigua în atitudine Caesonia (KezdiImola), care nu înþelege decât târziu jocul luiCaligula, ori la grupul curtenilor, cu destineindividuale pregnante, dar magmatizaþi de posturavictimalã comunã (Vata Lorand, Sinko Ferenc,Bodolai Balazs, Keresztes Sandor, Salat Lehel, SzucsErvin, Orban Attila, Kollo Csongor, Balla Szabolcs).Un maestru de ceremonii, cu rol de „observatorcelest”, într-un fel, este Helicon (Molnar Levente),în timp ce Drusilla (Kantor Melinda) apare în scenãdoar ca un corp de care Caligula nu se poatedespãrþi, ºi a cãrei mascã neutrã o afiºeazã ºi el laun moment dat.
„Am jucat teatru. Fiecare om poate jucatragediile cereºti (s. m.) ºi lua chip de zeu”, replicape care Caligula i-o spune lui Scipion, e probabilcheia de boltã a acestei montãri, al cãrei final – încare împãratul, ucis de nobili, e pus pe o roatã cepreia strãlucirea lunii pe care ºi-o dorise – încarcãsimbolic întreaga acþiune.
Caligula este un spectacol care-ºi distanþeazãspectatorii, iar aceasta e doza sa de risc artistic.Reflecþia ulterioarã, însã, dovedeºte cã e unspectacol bine articulat semantic. Rãmâne ca fiecareprivitor sã decidã cât de risca(n)tã a fost opþiunealui Mãniuþiu de aceastã datã.
Nu foarte multe din piesele premiate de-alungul anilor cu Premiul de dramaturgie alUNITER – ºi girate, astfel, de comunitatea
teatralã autohtonã – ºi-au gãsit întruchiparea scenicã.Subiectul e prea spinos ºi vast pentru a-l discutaacum, aºa cã nu pot decât sã salut montarea celuimai recent text premiat, Jack lunetistul de RaduMacrinici, la Teatrul de Nord din Satu Mare, înfebruarie 2011, sub direcþia de scenã a lui GeluBadea. Salutul meu nu e doar colegial-formal, ci ºide substanþã, pentru cã, deºi nu a apelat la„serviciile” autorului pentru a debavura piesa deanumite aluviuni literare, care nu rezistã la„oralizarea” dintr-un spectacol, regizorul a decriptatcu ingeniozitate ºi pricepere bogãþia de sensuri atextului, construind un spectacol inteligibil, alert,spumos, care „prinde” la marele public fãrã a trãdaaºteptãrile gourmetului teatral.
Jack lunetistul e o poveste multiplanã, cu tentãpostmodern-parabolicã, sondând umanitatea – întoate sensurile cuvântului – acestui timp tulbure, încare naraþiunea devine fantasy, civilizaþiaechivealeazã cu invazia, iar dragostea înseamnãposesiune.
Arhitectul unui oraº în plinã expansiune, ai cãruimuncitori taie metodic pãdurea dimprejur, trãieºtedrama morþii soþiei sale, peste care s-a prãbuºit chiarun arbore venerabil. El va afla mai apoi cã Larisafusese o nimfã de pãdure, iar copacul care-a ucis-oera tocmai casa ei de nimfã. Orbit de gelozie pentrucã inima Larisei a fost transplantatã în pieptul uneialte femei, iubitã de altcineva, dar care moºteneºteamintirile nimfei, Arhitectul devine un lunetistsinguratic, încercând sã-ºi facã dreptate. El se va
întâlni însã cu seminþia de spiriduºi, elfi ºi creaturisilvestre, care au început un rãzboi de gherilãîmpotriva oamenilor, arzând mincinoasele cãrþi deliteraturã fantasy din biblioteci. Interacþiunea îl re-umanizeazã pe Arhitect, arãtându-i cã viaþa poate exista ºi în altã parte decâtîn clãdirile de oþel ºi sticlã pe care le gândise pânãatunci.
Gelu Badea limpezeºte scenic articulaþiile intrigiiimaginate de Radu Macrinici, conturând pregnantpersonajele, bricolând textul cu abilitate, fãrã sãpiardã punctele de semnificaþie, ba chiar prelunginduneori sugestia semanticã, precum în scena în carechiar cartea Jack lunetistul este arsã, alãturi de con-damnatele volume de J. K. Rowling, Tolkien, MaryStewart sau Peter Beagle, etalate la un moment datde duhurile pãdurii pe scenã, într-un “inventar” sim-bolic al mistificãrii literare.
Figura lui Raphael, conducãtorul populaþiei sil-vestre, care la lectura piesei mi-a pãrut uºor abuzivconturatã precum cea a lui Fidel Castro, eternul re-voluþionar, capãtã în spectacol exact dimensiuneamilitant-histrionicã necesarã, iar cliºeele sale de lim-baj ºi pledoariile pentru “revoluþia continuã” se justi-ficã perfect, fãrã stridenþe. Dorin C. Zachei a reuºit,în ciuda unui tonus scenic mai estompat lareprezentaþia vãzutã de mine, sã redea foarte bineenergia catalizatoare a personajului.
De altfel, în decorul economic imaginat deCristian Gãtina – în care apar câteva panouri ceimagineazã tabloul vegetal creat de Arhitect dupãmoartea Larisei, carcasa maºinii acesteia, câtevacãrucioare de supermarket în care sunt aduse cãrþile“rechiziþionate” de duhurile pãdurii etc. – tocmai
energia actorilor a asigurat dinamica remarcabilã aspectacolului. Costumele aceluiaºi scenograf – de larochia vaporoasã a Larisei la þinuta “civilã” aBãrbatului ºi Femeii, la costumele “a la carte”, cucravate verzi ºi umbrele englezeºti ale celor treiDuhuri ori la uniforma lui Raphael, mare fumãtorde havane, ºi salopeta de mecanic auto-aviator aDoctorului – au asigurat datele exterior-personale aleeroilor.
În rolul Arhitectului, Ciprian Vultur ºi-a demon-strat încã o datã forþa de “pivot de echipã”,susþinându-ºi rolul cu mobilã vitalitate. DanaMoisuc (Femeia) ºi Mihai Dãmãcuº (Bãrbatul) auîntruchipat foarte bine cuplul oarecare, pus dintr-odatã în miezul unui conflict de care nu ºtiau nimic.Stelian Roºian a creat un Doctor excentric, care taiecu flexul caroseria maºinii, fãcând apoi un trans-plant pe cord, alãturi de Raphael (Dorin C. Zachei)– acesta þinând cu naturaleþe ºi convingere discursurirevoluþionar-mobilizatoare, secondat de un trio“executiv” de duhuri histrionice, savuros interpretatde Vlad Mureºan, Tibor Szekely ºi Sergiu Tãbãcaru.În fine, în rolul Larisei, Diana Turtureanu a jucat cufineþe ipostaza nimfei-muzã. Ansamblul scenic afost completat în cel mai fericit chip de muzica luiMircea Florian, interpretatã live de remarcabilul per-cuþionist Cserey Csaba.
Firescul abordãrii actoriceºti, atenta ºi ingenioasalecturã regizoralã, care a “bricolat” uneori literatextului, fãrã sã-i piardã niciodatã spiritul, decoruleconomic, dar nu sãrac, muzica de top, pãstrareatuturor palierelor semantice ale piesei fac din Jacklunetistul, în versiunea de scenã de la Satu Mare, unspectacol care sper sã aibã viaþã lungã nu doaracasã, ci ºi în cât mai multe alte teatre aleRomâniei.
3333
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3333TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
teatru
Cu cãrþile pe scenãClaudiu Groza
Terenul de joacã cu Moartea
Cu Vei întâlni strãinul din visele tale (You WillMeet a Tall Dark Stranger, S.U.A. / Spania,2010; sc. ºi r.: Woody Allen; cu: Gemma
Jones, Naomi Watts, Josh Brolin, Anthony Hopkins,Antonio Banderas), Woody Allen confirmã ceea cese poate observa de câþiva ani buni: vremeacapodoperelor (Dragoste ºi moarte / Love andDeath, 1974; Manhattan, 1979; Zelig, 1983;Trandafirul roºu din Cairo / The Purple Rose ofCairo, 1985; Zilele radioului / Radio Days, 1987º.a.) a trecut. Dar Allen rãmâne cel mai fermecãtor,cel mai cuceritor, cel mai talentat artizan al filmuluicontemporan. Dezinvoltura cu care scrie ºi filmeazãpoveºti atât de diferite în aparenþã – în fondrãmânând fidel câtorva teme ce se regãsesc constantîn opera sa, uneori disipate, diluate, dar mereuprezente: dragostea, moartea, sexul, angoase maimult sau mai puþin „intelectuale” etc., etc., totultratat cu umor, cu ironie ºi autoironie acidã – fac dinomul-orchestrã al cinematografiei americane unuldintre cei mai, în aparenþã, accesibili regizori, deºidacã nu extrem de popular. ªi în Vei întâlni strãinuldin visele tale umorul vireazã pe alocuri în cinism,dupã cum tandreþea îºi are ºi ea partea ei. Destinelemembrilor unei familii – o bãtrânã escrocatã de unfals medium, fiica înºelatã în aºteptãrile erotice deºeful ei, ginerele bãtrânei care viseazã sã devinãscriitor ºi sfârºeºte prin a fura manuscrisul genial alunui prieten (presupus a fi) mort, ex-soþul bãtrâneicare se expune ridicolului printr-un mariaj cu o junãactriþã porno – se amestecã, se întretaie, seinfluenþeazã într-o comedie a erorilor care nu sefereºte a fi, în final, chiar (destul de accentuat)moralizatoare: destinul în coadã de peºte al câtorvapersonaje este o pedeapsã pe care scenaristul-regizoro aplicã acestora „la vedere” – precum în VisulCassandrei (Cassandra’s Dream, 2007), de pildã,chiar dacã nu este atât de crud ca în acest din urmãfilm.
Adevãratul curaj (True Grit, S.U.A., 2010; sc.:Ethan ºi Joel Coen, dupã un roman de CharlesPortis; cu: Jeff Bridges, Hailee Steinfeld, MattDamon, Josh Brolin) este un titlu inutil înfilmografia fraþilor Coen. ªi nu (doar) prin
comparaþie cu clasicul O sutã de dolari pentru ºerif(True Grit, S.U.A.,1969) al lui Henry Hathaway, cuJohn Wayne în rolul principal, situaþie în care amputea accepta cã asta e soarta „pastiºelor”, a remake-urilor, cât prin inconsistenþa demersuluicinematografic. Deºi fiecare secvenþã este lucratã cumigalã, fiecare cadru este construit acordându-se oatenþie deosebitã detaliului, dar ºi plasticitãþiiimaginii, deºi personajele, de la titulari la figuranþi,au consistenþã, deºi povestea este mai mult decâtcoerentã – produsul final, filmul adicã, nucoaguleazã. Suntem departe de forþa de sugestie, defarmecul din Miller’s Crossing (1990), de pildã, filmde atmosferã, omagiu declarat adus filmului noiramerican. Aici însã, Coenii vor cu tot dinadinsul sãdemitizeze westernul, ºi o fac atât de evident încâtdemersul se întoarce împotriva lor. Adevãratul curajnu este, în esenþã, altceva decât o succesiune deimagini – decent convenþionale, fãrã a fi neapãratbanale – care nu depãºesc nivelul de sugestie albenzilor desenate.
Tot un remake este ºi Mecanicul (The Mechanic,S.U.A., 2011; sc.: Richard Venk ºi Lewis JohnCarlino, dupã un roman de Lewis John Carlino; r.Simon West; cu: Jason Statham, Ben Foster, DonaldSutherland) – dupã The Mechanic din 1972, în regialui Michael Winner ºi cu Charles Bronson în rolulprincipal –, ºi tot mai slab decât originalul.Excelentul roman al lui Lewis John Carlino care stãla baza celor douã filme a apãrut ºi în limbaromânã, cu titlul Profesionistul, în traducerea luiGeorge Arion. În versiunea 2011, duelul dintreasasinul plãtit veteran ºi tânãrul sãu ucenic este preapuþin motivatã psihologic, relaþia celor doifuncþionând mai degrabã... mecanic. Arthur Bishopvrea sã-l înveþe pe Steve „arta” asasinatului, iniþiereatransformându-se treptat în concurenþã acerbã peprincipiul cã douã sãbii nu încap în aceeaºi teacã.Deºi filmul nu este chiar lipsit de ritm, deranjeazãviolenþa gratuitã, iar finalul în care Bishop scapã cuviaþã din confruntare, diferit de cel din roman ºi dinfilmul anterior, este o concesie facilã fãcutã happy-end-ului.
Eu sunt dragostea (Io sono l’amore, Italia, 2009;
sc. ºi r.: Luca Guadagnino; cu: Tilda Swinton, FlavioParenti, Marisa Berenson, Gabriele Ferzetti) este unfilm care se îneacã precum, vorba ceea, þiganul lamal, graþie unui final ratat, penibil ºi care nu sesusþine psihologic: abia întoarsã de la cimitir, undeºi-a înmormântat fiul, de a cãrui moarte esteresponsabilã, femeia la menopauzã fuge direct înbraþele amantului cu peste douã decenii mai tânãr,având ºi încurajarea tacitã a fiicei sale (care fiicã, dinmotive de corectitudine politicã, este lesbianã).Altfel, filmul, saga unei familii milaneze, estesplendid lucrat într-o manierã clasicã mai mult decâtcorectã, cu exepþia ultimelor minute care nãruie toteºafodajul construit pânã atunci cu migalã ºiabilitate. Pãcat!
Chain Letter – Mâine victima poþi fi tu (ChainLetter, S.U.A., 2010; sc.: Diana Erwin, MichaelPagan, Deon Taylor; r. Deon Taylor; cu: Nikki Reed,Keith David, Brad Dourif) este un horror de duzinã,fãrã nimic special. Deºi este lucrat îngrijit,naturalismul este mai mult decât deranjant ºisfârºeºte prin a amuza, în cel mai „fericit” caz prin aîngreþoºa spectatorul, nici pe departe prin a-l îngrozi.Câþiva prieteni adolescenþi primesc prin telefon saupe mail o scrisoare în lanþ prin care sunt avertizaþicã, de nu o trimit mai departe vor muri. Amici suntuciºi la interval de 10-15 minute (mã refer la duratafilmului!), pretext de a inunda cu sânge ecranul. Câtdespre mobilul crimelor, criteriile pe baza cãrora aufost alese victimele ori niscaiva suspans – nici nupoate fi vorba.
Nu departe de Chain Letter este Dincolo delimite (Limitless, S.U.A., 2011; sc. Leslie Dixon, dupãun roman de Alan Glynn; r. Neil Burger; cu: BradleyCooper, Robert De Niro, Abbie Cornish). Aici erouleste un scriitor aspirant (se poate citi ratat) careajunge printr-un concurs de împrejurãri în posesiaunui drog nou care îl transformã într-un superman:scrie de rupe gura târgului, devine peste noapteexpert în tranzacþii financiare, se reabiliteazã petoate planurile. Asta în timp ce toþi cei careajunseserã posedaþi de drogul magic sfârºesc înmormânt – fie din cauza unei uzuri accelerate aorganismului, fie asasinaþi de nu se înþelege preabine cine ºi de ce. Adevãrul e cã nu prea se înþelegecare sunt limitele umane depãºite; cu excepþia,uneori, a rãbdãrii spectatorului.
3344
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3344 TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
Forºpanfilm
Ioan-Pavel Azap
Orice creator e mare ºi rãmîne mare pentru cãreuºeºte sã supunã elementele de expresieale artei în care activeazã. Ia un element
comun – cuvînt, imagine, sunet – ºi îl dreseazã, îlconstrînge sã corespundã nevoilor sale, îl face sã deaglas simþirii sale. În latura artisticã în care activeazã,fiecare autor ajunge sã aibã propriul limbaj, care îlidentificã între toþi cei care parcticã arta respectivã.În cadrul cinematografiei, fondul exprimãrii estecomun – planuri, cadre, secvenþe, montaj. Diferenþaapare din felul în care cineaºtii judecã pe fondul pecare îl au la îndemînã. Diferenþa, aºadar, e datã deforma aplicatã fondului comun. Dincolo de autori,de artiºtii care sparg barierele artei ºi impun noitendinþe, dincolo de cei care impun un etalon princreaþia lor se aflã artizanii, care nu ajung sãtransforme arta, însã, ca buni tehnicieni, meritãatenþie ºi respect. În rest putem gãsi o sumedenie desub-produse cinematografice nocive. Care trebuieprivite ºi tratate ca atare. Iar în cazul acesta – La
bani, la cap, la oase – nu e vorba de elitismîmpotriva consumului cinematografic, împotrivaprodusului de masã. În acest caz e vorba desprelipsa respectului ºi decenþei faþã de spectator. Desprecinema nu putem vorbi aici.
Pe lîngã aceastã producþie semnatã de CristianComeagã, realizãrile recente ale lui Mircea Daneliuc,Nuntã în Basarabia sau Umilinþã par filme. Acestfapt nu e trist într-o primã instanþã. Nu conteazãatît de mult absenþa oricãrei calitãþi de pe ecranul deproiecþie; pînã la urmã orice om e liber sã îºi aratevaloarea, fie cã vorbim despre realizatorul filmului,fie cã îi avem în vedere pe cei care apar în film – dela Valentin Teodosiu, Ovidiu Niculescu ºi MirelaOpriºor la Wilmark de la ProFM Latino. Prezenþa peecrane a unor filme precum La bani, la cap, la oaseîncepe sã devinã tristã odatã plasatã în contextpsiho-sociologic: îngrijorãtor ar fi faptul cã uniioameni s-ar putea bucura în vreun fel de întîmplãrilerelatate de acest film ºi de felul în care filmul îºi
deapãnã povestea. Uneori ne înfiorãm cînd cineva catalogheazã o
femeie drept ”curvã”, de motivul pentru careeticheteazã astfel, iar motivul e de cea mai joasãspeþã (nu acþiunea femeii catalogate e de joasãspeþã, motivul e astfel, prin forma lingvisticã pe careo capãtã); alteori ne înfiorãm cînd auzim o glumã alcãrei umor e înjositor ºi în relaþie cu cele relatate ºiîn relaþie cu cel care enunþã acea poveste; alteori nevine sã intrãm în pãmînt gîndindu-ne ce ruºine artrebui sã-l cuprindã pe un om care spune sau face otreabã pe care o considerãm îndoielnicã. Peliculaactualã oferã numai astfel de situaþii. Aceastãpeliculã urlã atît de tare ºi tot ceea ce spune e la unsub-nivel cultural sau artistic atît de pronunþat, încîtneîncetat simþi nevoia sã îþi acoperi ochii ºi urechilepentru a te proteja de agresiunea care vine dinspreecran.
Bãrbaþi cãrora le curg balele dupã o blondinã cucolanþi, bãrbaþi care sînt gata sã îºi abandonezeserviciul pentru a fi în preajma firului de colant,trimiteri ieftine la personaje istorice (ºeful bandei demafioþi ruºi seamãnã cu Lenin ºi are necontenitflatulaþii, de unde ºi judecata asupra personajuluiistoric) sau la anumite realitãþi mioritice (Bancad.Shmen), replici încãrcate de aluzii sexuale penibile,situaþii rãsuflate cu cãlugãriþe sexy (femei mafiotsub ”acoperire” sau Dorine Oprine, agenþi de poliþieascunºi în mãnãstire), rakeþi pietrificaþi la vedereacoapselor feminine, bãrbaþi proºti ºi obsedaþi sexual,femei obiect-sexual, primitivism de la început pînã lacapãt. Poate cã realizatorul acestui film a dorit sãconstruiascã o istorie cum sînt cele semnate GuyRitchie; dacã e aºa, atunci Ritchie a fost înecat iuteîn Dâmboviþa.
Într-o þarã invadatã televizual de vrãjitoare,divorþuri celebre (de parcã divorþul ar fi celebruînainte sã îl ducã media în acest stadiu), filmãri cuprietena Biancãi la duº, violuri ºi destãinuirinocturne OTV-iste, probabil cã filmul acesta e ostare normalã. Oferã tot puroiul socio-moral al tele-ecranului într-o singurã dozã. E un concentrat, cîttoate nenorocirile televizuale la un loc.
Aprilie îºi cerne cu zgârcenie razele de soare.Undeva, pe o bancã din parc, niºte elevivorbesc despre Luceafãrul. Bucuria mi se
frânge brusc: ei ºoptesc parodierea vulgarã apoemului! Ce vremuri... Întors în camerã rãsfoiescpoeziile Sylviei Plath, despre lumina „rece ºiplanetarã” a spiritului. Ea ºtie cã arborii spirituluisunt negri ºi cã luna „târãºte dupã ea oceanul, cape o crimã obscurã”. Luna din poeziile sale ecrudã ºi chealã...
Sylvia Plath a trãit puþin (1932-1963). S-anãscut la Boston, apoi a fost extrem de afectatãde moartea tatãlui, cãruia i se amputase unpicior. „Nu voi mai vorbi niciodatã cuDumnezeu!”, a hotãrât ea atunci. Tulburãrilemaniaco-depresive frecvente au împins-o spresinuciderea din 1963. Feminismul a vãzut îngestul ei revolta femeii strivite de societateadominatã de bãrbaþi. Plecatã în Anglia cu o bursãde studii, Sylvia se îndrãgosteºte de poetul englezTed Hughes, cu care se cãsãtoreºte, are doi copii,apoi se despart... Urmeazã disperarea, mânia,resentimentele, care duc la o etapã productivãpentru poezie. Sylvia se mutã la Londra, în casaîn care a locuit cândva Yeats.
În anul 2003 apare filmul Sylvia regizat de
Christine Jeffs, cu Gwyneth Paltrow ºi DanielCraig, adicã... Sylvia ºi Ted. În anii aceia poeziase afla la loc de cinste. Cei doi îºi vorbesc adeseaîn versuri. M-am întrebat uneori cum potconvieþui doi creatori, doi poeþi. Simplu... Unulcedeazã, se subordoneazã, nu mai scrie. Aºa cumface Sylvia, copleºitã de grijile casnice, de þipãtulperpetuu al copiilor, de aºteptarea soþuluiadulterin. Ea e preocupatã de cariera poeticã a luiTed, pentru cã îl iubeºte. Iatã: iubirea ca obstacolîn calea creaþiei. Sylvia îl pune pe Ted în prim-plan, pânã vine trezirea... ”Adevãrul a venit lamine, adevãrul mã iubeºte”, se bucurã Sylvia,aruncând în foc hârtiile, amintirile – tot ce þineade Ted. Acum cã a plecat – spune ea – sunt liberã,pot scrie. ªi se poate sinucide cu gaz. Dupã aceeaTed se va ocupa de publicarea manuscriselor ei, seva despãrþi de alte femei, va avea mai apoi orelaþie stabilã, pânã va muri în 1998. Însã toateacestea nu apar în film.
Filmul nu exceleazã prin scene memorabile, ciprin interpretarea lui Gwyneth Paltrow, contopitãîn mod fericit cu fragilitatea ºi frumuseþeapersonajului. Sylvia se simte de parcã „Dumnezeuar vorbi prin mine”. De altfel, aºa cred toþi poeþii
adevãraþi cã nu au voie sã-ºi batã joc de haruldivin, cã s-au nãscut cu o misiune aproape sacrã.Adevãrul interior nu întârzie sã se elibereze decapcanele efemere ale lumii de pulbere.
3355
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3355TRIBUNA • NR. 207 • 16-30 aprilie 2011
colaþionãri
Adevãrul a venit la SylviaAlexandru Jurcan
Sylvia Plath
Cadru din film cu Zane Jarcu, Ovidiu Niculescu ºi Eduard Cârlan
La bani, la cap, la oaseLucian Maier
3366
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
bloc-notesAcasã, la "Zilele revistei Caiete Silvane": observator culturalsãlãjean 2
editorialGeorge Jiglãu Diversitatea ca mizã politicã 3
cãrþi în actualitateOctavian Soviany Cancerul, terorismul ºi cvasi-existenþa 4Claudiu Groza Un manual de "pragmaticã" teatralã 5ªtefan Manasia Învãþãturile magistrului François 5
lecturiIon Pop Despre poezia lui Dorin Tudoran (I) 7
istorie literarãMircea Popa Octavian Goga în corespondenþã cuNicolae Ivan 8
incidenþeHoria Lazãr Violul ieri ºi azi 10
imprimaturOvidiu Pecican Febra, laþul, hohotul 12
sare-n ochiLaszlo Alexandru Din straiþa lui Grigurcu 13
eseu Mircea Muthu Meºterul Manole din perspectivã con-temporanã 14
poezia George Vulturescu 15
prozaMihail Vakulovski Tovarãºi de camerã. Student laChiºinãu 16
emoticon ªerban Foarþã Un C-AM acronim 17
centenar Emil CioranMaria Dolle Franceza dupã Cioran 18
interviude vorbã cu prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu“...mi-a spus, net, cã nu sunt decât trei soluþii: adaptarea,fuga sau sinuciderea” 20
ancheta Ionuþ Tãnase Foarte puþini jurnaliºti credibili 22
showmustgoon Oana Pughineanu O notã literarã 23
strategie & patrimoniu cultural Irina Petraº Pledoarie pentru o Enciclopedie aClujului cultural 24
accent Vianu Mureºan O privire peste prag 25
structuri în miºcareIon Bogdan Lefter Despre Laura Grünberg ºi treinote mãrunte 26
flash meridianVirgil Stanciu Romanul nordic în Franþa 27
atelier Vasile Radu Dezlegarea inimii 27
sport & culturãDemostene ªofron Importanþa educaþiei fizice ºi aJocurilor Olimpice în Cultura creºtinã 28
zapp media Adrian Þion Ikebana ucigaºã 29
rânduri de ocazie Radu Þuculescu Scrisoare deschisã lui IoanMoldovan, poetul Mainimicului, al Oboselii, al Rãbdãrii ºial Insomniilor... 29
jazz storyIoan Muºlea Anii Chicago 30
muzicaTatiana Bulgar ºi Oleg Garaz O searã cu Beethoven laAcademia de Muzicã… 31
operaAlba Simina Stanciu Un musical la Operã 32
teatruClaudiu Groza Cu cãrþile pe scenã 33Claudiu Groza Terenul de joacã cu Moartea 33
filmIoan-Pavel Azap Forºpan 34Lucian Maier La bani, la cap, la oase 35
colaþionãriAlexandru Jurcan Adevãrul a venit la Sylvia 35
plasticaAnemona Maria Frate Punct ºi... de la capãt 36
plasticasumar
Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.
Punct ºi... de la capãt
ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
Anemona Maria Frate„Simplitatea, care ar trebui sã fie o calitate natu-
ralã, are adesea nevoie de studiu pentru a fi dobân-ditã.”, considera François de la Rochefoucauld. Iarsimplitatea este regãsitã în lucrãrile semnate IrinaDumitraºcu.
Artista a expus în cadrul Galeriei Alianþa Artelor,în data de 15 februarie 2011, 34 de lucrãri defotografie, incluse în ciclul Punct ºi... de la capãt.Nu este însã, expoziþia de debut a tinerei artiste.Doctorand fiind în cadrul Universitãþii de Artã ºiDesign din Cluj Napoca, fotograful Irina Dumitraºcuare o adevãratã activitate profesionalã ºi expoziþio-nalã.
Anul de debut ca artist este 2006, an în care,Irina Dumitraºcu expune în cadrul unei expoziþiicolective, Alte Saline, în Hallein, Austria; la KarinthySzalon, în Budapesta, expoziþia Eurodreams ºi înCluj Napoca, expoziþia Natural artificial. În anul 2007, expune în cadrul festivalului de artãdin Sibiu; în Cluj Napoca, în cadrul unei expoziþiiinternaþionale, intitulatã Movie in Photography ºi înFranþa, expoziþia Art in situ, în cadrul unei expoziþiicolective.
Între anii 2008 ºi 2009, artista expune în ClujNapoca, expoziþia Persona ºi MasterArt, expoziþiipersonale.
Anul 2010 este anul în care Irina Dumitraºcuexpune în Sofia, în cadrul expoziþiei Numele ºi chip-ul îngerului; în Rotterdam, Tales of the Unexpectedºi în Cluj Napoca, în cadrul expoziþiei colectivePhotographie a trois.
Anul 2011 debuteazã pentru Irina Dumitraºcu cuexpoziþia Punct ºi ...de la capãt.Interesantã perspectiva, în care îºi închide lucrãrilesemnate într-o formã circularã, care, prin definiþie,reprezintã forma perfectã, cercul.
Legãtura interesantã dintre naturã, ca temã majorãa artistei, în lucrãrile expuse, ºi cerc, ca formã per-fectã, o regãsim la G. Bariþiu, care considerã cã„Nimic nu piere în naturã, ci numai legãturilelucrurilor se schimbã, numai formele se mutã; toatese rotesc într-un cerc veºnic. Elementele rãmân totaceleaºi.”
Cercul deschide ºi închide. ªi transpune privitorulîn lumea simplitãþii, a formelor pure ºi clare, aformelor care trãiesc prin ceea ce reprezintã, adicã aformelor regãsite în naturã. Natura reîncepe mereu.Aºa se creazã un fel de infinit ºi de eternitate. În
naturã, totul se trasformã. Natura picteazã, înfiecare moment, imagini. Iar artista surprinde instan-taneul momentului în fotografiile sale.
Spre undeva, 2011Punctul de pornire al ciclului de fotografii ne este
dat de cãtre titlul albumului: Punct ºi... de la capãt.Iar lucrarea de debut, lucrarea de la care a pornitartista, este fotografia intitulatã simplu, Spre undeva.
Este interesantã abordarea cadrului. Închisã încerc, imaginea redã, în perspectivã, reprezentareaunui drum. Toate liniile se unesc în acelaºi punct.Sau pornind de la el pleacã toate direcþiile. Estepunctul de pornire al lucrãrii, care reprezintã per-spectiva la un punct de fugã. Sau pespectiva de lacare pleacã tot ciclul de lucrãri. Forma circularã acadrului îºi regãseºte punctul de pornire, în nucleulcompoziþional.
Privite din perspectiva Neonaturalismului,fotografiile artistei Irina Dumitraºcu ne transpun înnucleu, în sânul naturii. Studiind natura, ochiul eide fotograf s-a axat pe drumul care o reprezintã.„Secretul artelor este de a corecta natura”, intuiaVoltaire. Iar artista redã, voit, lumina difuzã ºineclarã, specificã anotimpului rece. Fotografiileexpuse vorbesc despre perfecþiunea simplitãþii.
Non-figurative, lucrãrile sunt compoziþii deschise,unde centrul de interes al fotografiilor se mutã, intu-itiv, pe elementele care sunt regãsite în naturã:copaci desfrunziþi, simple siluete, rãpuse de ceaþã ºiîngheþ. Natura ne este ostilã când nu o cunoaºtem. Siluetelecopacilor prind un contur palid, intenþionat neclar ºipoate confuz, în lumina albã ºi rece. Fiind alcãtuitãdin contraste, în naturã, orice luminã îºi poartã pro-pria umbrã.
Într-o cromaticã restrânsã, intuim jocul de luminãºi umbrã, ºi poate, de incertitudine, un straniu senti-ment de nesiguranþã. ªi o adâncã liniºte în abisulmateriei albe. Fotografia surprinde cadrul îngheþat almomentului, în care natura se deformeazã ºi devinefantasticã.
„Arta este, ca ºi natura, simplã ºi profundã,” faptdemonstrat de Irina Dumitraºcu prin lucrãrileexpuse.
