Black Pantone ggalben TRIBUNA...ale cetãþenilor români din diaspora (Spania, Italia, Germania)....

TRIBUNA 125

Pantone ggalben

Pantone ggalben11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 6 - 33 0 nn o i e m b r i e 2 0 0 7 1,5 lei

Un

roman

în d

ezbatere

Asediu

l Vien

eid

e Horia U

rsuJudeþul Cluj

Sub semnulistoriei

Man.In.Festpentru Europa

Ilustraþia numãrului: Ioan Iacob

Ioan Iacob Fãrã titlu (2007)

Întoarcerealui homo religiosus?

Tudor Drãganu Radu Preda

În perioada 19-20 oct. a.c., Clujul a gãzduit unColocviu internaþional cu tema Limba rromânã ––abordãri ttradiþionale ººi mmoderne, organizat de

Catedra de limba românã ºi Departamentul delimbã, culturã ºi civilizaþie româneascã din cadrulFacultãþii de Litere a Universitãþii Babeº-Bolyai.Climatul ºtiinþific, de foarte bunã calitate, a fostasigurat atît de cei ce s-au ocupat de desfãºurareaacestui eveniment, cît ºi de participarea numeroasãa unor specialiºti în domeniul românisticii, din þarãºi din strãinãtate.

Survolînd programul colocviului, se poateobserva cã pasiunea pentru limba românã a reunitprofesori ºi cercetãtori din majoritatea centreloruniversitare româneºti (Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi,Timiºoara, Craiova, Sibiu, Alba-Iulia, Baia Mare,Arad, Piteºti, Miercurea Ciuc), cãrora li s-au alãtu-rat colegi universitari din Italia, Franþa, Cehia,Ungaria, Polonia, Germania, Olanda ºi Ucraina. Totla capitolul prezenþã, este de consemnat ºi partici-parea unor specialiºti de la cele trei mari institutede cercetare filologicã, din Bucureºti (Institutul delingvisticã “Iorgu Iordan – Al. Rosetti”), Cluj-Napoca (Institutul de lingvisticã ºi istorie literarã“Sextil Puºcariu”) ºi Iaºi (Institutul de filologieromânã “Al. Philippide”).

Deschiderea manifestãrii i-a avut ca protagoniºtipe conf. univ. dr. Sanda Tomescu (prorector alUniversitãþii Babeº-Bolyai), poetul Ion Cristofor(reprezentant al Primãriei Municipiului Cluj-Napoca), prof. univ. dr. Mircea Muthu (decan alFacultãþii de Litere a Universitãþii Babeº-Bolyai) ºiprof. univ. dr. G. G. Neamþu (preºedinte alComitetului de organizare ºi ºef al Catedrei delimba românã). Fiecare dintre vorbitori a subliniatimportanþa ºi actualitatea unui asemenea colocviucare, dincolo de a fi un bun prilej de cunoaºterereciprocã între specialiºti, de a face schimb deexperienþã, precum ºi de a constata stadiulcercetãrii actuale, trebuie sã aibã ca finalitate ºielaborarea unor proiecte de cercetare, caracterizateprintr-un pragmatism de duratã. În acest sens,profesorul G. G. Neamþu a þinut sã menþioneze cãun prim pas îl constituie rezultatele concrete,obþinute de membrii catedrei pe care o conduce,rezultate cum ar fi: derularea a douã granturi;patronarea unui masterat de tip vechi – durata deun an, ºi a unui masterat de tip Bologna – duratade doi ani, intitulat “Limba românã în contextromanic (spaþiu, culturã, comunicare romanicã)”,masterat care va fi pe rol începînd cu anuluniversitar 2007 / 2008; douã programe decercetare – Bibliografia româneascã de lingvisticã înconstituirea ºi evaluarea bazei de date pentru oistorie a limbii române vorbite ºi Abordarea morfo-sintacticã a limbii române între tradiþionalism ºiorientãri contemporane. Pe lîngã colaborãrileindividuale ale membrilor catedrei la diverse revistede specialitate, unii dintre ei fãcînd parte din

colegiul de redacþie al publicaþiilor respective,Catedra de limba românã este în faza de finalizarea unor acorduri de colaborare cu mai multecolective de românisticã din universitãþi europene.Prin aceasta se urmãreºte strîngerea legãturilor cuspecialiºtii de românisticã din alte þãri, sporireanumãrului de cursanþi la limba românã, astudenþilor strãini care învaþã limba românã ºi amasteranzilor.

Un alt obiectiv major al colocviului a fost acelade a impulsiona cercetarea limbii române,cultivarea ei prin impunerea normei literare pentrua contracara fenomenul de “stîlcire a limbii” care,din pãcate, ia amploare mai ales la nivelul limbiivorbite, dar ºi în cazul limbii folosite în mass-media (a se vedea numerele dedicate acestuifenomen din revista “Viaþa româneascã”, nr. 6-7 /2007, ºi Suplimentul revistei “22”, nr. 920 / 24oct. – 30 oct. 2007). Totodatã, s-au purtat discuþiide substanþã privind limba românã ca disciplinã destudiu ºi soarta învãþãmîntului filologic, adaptareala necesitãþile actuale ale societãþii româneºti, dar ºiale cetãþenilor români din diaspora (Spania, Italia,Germania).

Colocviul de faþã a avut o structurã ramificatã,cu secþiuni ce s-au desfãºurat în paralel ºi care ºi-audelimitat domeniul în funcþie de aria de interes aprincipalelor direcþii de cercetare a limbii române:structura gramaticalã a limbii române; structuralexico-semanticã ºi foneticã a limbii române; limbaromânã în context romanic ºi european;perspective diacronice ºi diatopice asupra limbiiromâne; abordãri moderne în studiul limbiiromâne; însuºirea limbii române (medii interne /medii externe). Conform uzanþelor, lucrãrileexpuse vor putea fi citite de cãtre cei interesaþi învolumul ce urmeazã sã fie tipãrit anul acesta.

În perspectivã apropiatã, s-a mai discutat ºidespre inaugurarea Institutului limbii române calimbã europeanã, institut ce îl va avea ca directorºtiinþific pe prof. univ. dr. G. G. Neamþu, iar cadirector executiv pe conf. univ. dr. VictoriaMoldovan.

Cum era de aºteptat, nu au lipsit nicipolemicile. Cele mai aprinse discuþii au avut caobiect statutul Gramaticii Academiei Române(GALR 2005) ca gramaticã oficialã: performanþeleei descriptive ºi interpretative, orientareafuncþionalã, metalimbajul existent, pe alocurisofisticat ºi stufos, ºi adaptarea ei pentru mediulpreuniversitar.

La finalul celor douã zile de dezbateri, s-a pututconchide: ieºind din cadrul îngust al festivismuluide orice fel, limba românã are ºansa sã revinã învecinãtatea sãrbãtorii. Dar asta depinde numai defiecare dintre noi, cei care o întrebuinþãm.

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 125 • 16-30 noiembrie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


agenda

Actualitatea unui colocviuinternaþional de limba românã

Mihai Lisei

S-ar zice cã trãim zilnic bombardaþi deevenimente. Mediile de informare nu staudegeaba. Nu se întâmplã mai nimic în

preajma noastrã ori în lumea mare fãrã a fitransformat în „eveniment”. Fie cã în Irak un braverou islamist a fãcut un salt luminos spre Allahobligându-i pe alþii o sutã sã-l acompanieze, cã unteribil uragan a ucis mii de fiinþe prin Caraibe, oricã ºpaga se ia mai nou în caltaboºi ministerialisau cã un bolovan alunecat din munte blocheazão ºosea; fie cã cã Madam Cutare, dintre noileVIP-uri, a mai pãlãvrãgit un sfert de orã cufericitul ei consort om de afaceri, ori cã un romRomulus românizeazã încã o datã Roma; cãpreºedintele republicii a încãlcat a ºaptea oarã„the politically correctness”, cã prelaþii, altminteriortodocºi, refuzã taina spovedaniei ori cã un maredemnitar ºi-a scrântit piciorul, etc. etc. – totul ebun ca sã devinã „eveniment”. Pe „sticla”televizorului nu vor apãrea niciodatã flori degheaþã, este ºi va fi mereu cãldurã mare, Monºer,de la febrile talk-show-uri ºi rãvaºe cu „pac la„Rãzboiul”, la telefoane fierbinþi. Paginile ziarelorvibreazã ca tobele sub indiferent ce condeie-beþe,numai sunet ºi ecouri sã se audã, greutateaadevãrului proclamat abia mai conteazã.Internetul are ºi el vuietul lui tãcut, bruiajul luiinsinuant, ºiretenia insistentã a igrasiei etericepãtrunse în ovalurile de var ale minþilor noastreaºezate, desigur, unde sunt, ca o greºealã, - vorbapoetului.

Dicþionarele cât de cât serioase ne spun însã,cã eveniment este doar ceea ce are o oarecareimportanþã pentru noi, aºadar cã nu orice fleacmeritã consemnat pentru a fi oferit audienþeigenerale. O spun degeaba, asaltul continuã înfiecare zi, aluvionar ºi impur, stupefiant, zãpãcitorºi confuz.

În atâta dezordine, unde sã cauþi ordinea dinzi?

Pânã acum vreo optsprezece ani, mulþi dintrenoi ne iroseam bune pãrþi de viaþã ascultând de lamesele roºii cu þepene prezidii circumstanþialsolemne, ordini de zi, care de care mai decisiv-angajante în marea operã de edificare a „lumiinoi”. Neant ierarhizat la nivel de stat pentru uzulflecarilor oportuniºti sau doar histrioni ai oreioficiale, mimând adeziuni ºi devotamente, - defapt silnice supuneri la ordinele zilei, abiadisimulate sub gãunoasa retoricã politico-civicã,mizând pe nobile idealuri, pe un viitor mereuradios, fãrã nici o legãturã cu realitatea autenticã.Ceilalþi, ascultãtorii somnolenþi din bãnci, nu maiºtiau cum sã-ºi omoare timpul, în aºteptareaîncheierii acelei poliloghii parazitare, aºteptând,dincolo de aceste forme de haos fals-organizat, sã-ºi regãseascã, cumva, precara ordine lãuntricã,într-o lume cu ierarhii ºi geometrii fundamentaldereglate. Asemenea ordini de zi intrau mereu înconflict cu ceea ce ar fi trebuit sã fie adevãrata,esenþiala ordine a zilei, amânatã sine die, ºi nufãrã motiv, de mai-marii momentului.

A trebuit sã cadã un regim al unor noi “formefãrã fond”, al discursurilor mincinoase, redundan-te, steril repetitive ºi, în fond, grav coercitive, casã cãdem în altul, de data asta al tuturor libertãþi-lor, cu alte, totuºi, “ordini de zi”. Un uriaº câºtig,fãrã îndoialã, însã cu noi ºi grave deteriorãri înplanul ierarhizãrii valorilor. Pãtrunºi, ca mai totuniversul, într-o “societate a spectacolului”

generalizat, civilizaþie a divertismentului, în caredicteazã “cultura de masã”, am ajuns ºi noi, maipuþin actori ºi spectatori ai marilor reprezentaþiimediatice, în care aproape totul e transformat în“eveniment”. “Erã a vidului”, cum i s-a mai spus,a generalei deprecieri a aºa-numitei “culturiînalte”, calificatã sumar ºi peiorativ drept “elit-istã”, a nivelãrii dramatice a faptului de culturã,coborât la numitorul cel mai comun al receptãrii.În locul efortului de ridicare a ziselor “mase” la oanumitã condiþie culturalã cât de cât consistentã,de atâtea ori ipocrit predicat, se opteazã tot maimult pentru linia de minimã rezistenþã a succesu-lui imediat, a audienþei crescute pe baze precare,de gust cel puþin discutabil, a unor “evenimente”create ad-hoc, de succes crezut sigur.

Scriind acestea, locuri de altfel comune alelamentaþiilor aproape zilnice din presa noastrãculturalã, s-ar putea crede cã semnatarul lortrãieºte pe altã lume, cã nu-ºi dã seama care eadevãratul “ritm al vremii”, cã va fi fiind nedemo-crat etc.etc. Etichetare comodã, cãci, dacã sepoate într-adevãr constata cã numita “mare cul-turã” tinde sã descindã firesc, prin forme diverse,în marea masã de consumatori în variante maiaccesibile, dacã muzica de operã, de pildã, poatefi ascultatã pe stadioane, iar “secvenþele clasice”au intrat de o bunã bucatã de vreme în programulunor manifestãri dintre cele mai populare; ori,dacã lecturile publice de literaturã atrag, în anu-mite þãri, un numãr relativ însemnat de auditori,marile muzee europene sunt asaltate de mulþimide vizitatori curioºi etc., mijloacele de comunicareîn masã – ºi mai ales televiziunea – sunt departede a acorda educaþiei culturale atenþia cuvenitã.

În faþa invaziei de false evenimente, de la celemãrunt-sociale la cele minor culturale – marelepublic, la care ajung, cel puþin la noi, doar câtevacanale, în primul rând cele douã, mari, ale televi-ziunii publice (cãci TVR Cultural e departe de aacoperi teritoriul naþional, iar programul sãu nicinu e anunþat în majoritatea ziarelor importante),telespectatorii pot fi mai degrabã derutaþi.Criteriile de selecþie a problemelor cu adevãrat laordinea zilei sunt bruiate ºi falsificate adeseori,trec în prim planul atenþiei mediatice fapteinsignifiante dar “spectaculoase”, ori de al doileaºi al treilea plan - un accident auto, un furt, ocrimã sordidã, o instalaþie de gaz defectã în nuºtiu ce cartier -, în timp ce chestiunile ce þin dedezvoltarea þãrii, de economia, politica ºi culturaei, sunt plasate adesea în ultimele rânduri aleinformaþiei, comentate sumar ºi expeditiv. Dacãte uiþi mai atent în “grila de programe”, constaþicât de puþinã atenþie se acordã, de pildã, cãrþii ºiscriitorilor, cât de rare sunt emisiunile de educaþiecivicã, dar cât de frecventã e bãºcãlia, la ce defor-mãri e supusã informaþia de orice fel.

Chiar la posturile de radio culturale se potauzi, din partea unor redactori, voci pe dreptnemulþumite de scoaterea de pe unde a unor emi-siuni cu tradiþie, de evacuarea, bunãoarã, bibliote-cii de la sediul Societãþii Române de Radio, dereaua conservare a “fonotecii de aur”º.a.m.d. TVR 1 gãseºte potrivit sã-ºi plaseze toate filmelede calitate în miez de noapte, ca nu cumva sãpoatã fi vizionate de prea multã lume, ºi chiarTVR Cultural tinde sã preia prostul nou obicei ºiface, pe de altã parte, concesii exagerate publici-tãþii, fiind la fel de zgârcit cu emisiunile literare;

Radio România Muzical “G. Enescu” nu are nicipânã astãzi acoperire naþionalã; redacþiile culturalesunt, la unele posturi de radio, dezmembrate, lise taie mereu din programe, cu argumentedubioase ce atestã mai curând lipsa de pregãtireprofesionalã ºi de rãspundere a unora dintre ºefiiacestor instituþii. “Inginerii” ºi contabilii iau locul“umaniºtilor” pe propriul lor teren, decid înfuncþie de criterii strict economice, dispreþuiescactul de culturã ca depãºit ºi desuet ori neproduc-tiv. Prolifereazã, în schimb, emisiunile de divertis-ment în decoruri kitsch, cu tot soiul de “surprize”melodramatice înscenate pe gustul gospodinelornu prea duse la ºcoalã, ºi toate acestea se înzecescca numãr pe canalele particulare, unde ameste-curile derutante de “stiluri”, flecãreala de duzinã,când nu e pur ºi simplu vulgarã, acoperã mai totprogramul. Rezultate: audienþã maximã la“Vacanþa mare”, manelele omniprezente, expri-mare agramatã, ºtergerea rapidã din memorie aoricãrui cod de bune maniere…

În aceastã situaþie, când eºti condiþionat ºimanipulat de noile ordini de zi, de atâtea false“evenimente” aduse artificial la ordinea zilei, cummai poþi sã distingi – mai întreb o datã - adevãra-ta ordine din zi?

Îmi aduc aminte cã, imediat dupã revoluþie,un jurnalist francez îºi exprima, ajuns laBucureºti, speranþa cã românii vor ºti sã înveþedin proasta experienþã a mass-mediei occidentale,rezistând în faþa tentaþiilor strict comerciale ºiconservând þinuta ºi calitatea unor emisiuni ºicomentarii de substanþã. N-a avut gurã de aur, ne-am sincronizat neaºteptat de repede ºi fãrã filtrecu mediocritatea ºi prostul gust de aiurea, iar înmaterie de “evenimente” propuse interesului gen-eral batem toate recordurile în dereglareaamintitei ierarhii a ceea ce se comunicã, mai alespe “sticlã”, unde faptul divers ia prea adesea loculcelui cu adevãrat semnificativ. Stilul “miºtocar” alunor comentatori la “revista presei”, inducerea,prin persiflare, a neîncrederii în lege (încurajatã,ce-i drept, ºi de “organele” de justiþie ºi ordine detoate gradele, atât de uºor coruptibile, ºi, nu maipuþin, de dãtãtorii de legi), exploatarea, prinimagine, a pitorescului mizeriei ºi senzaþionaluluide bâlci, transformarea în vedete ºi personalitãþi aunor ignari ºi atâtea alte variante de manipulare ºidistorsionare a realitãþii noastre cotidiene nu con-tenesc sã dezorienteze, pe fondul mai generaluluirelativism al lumii de azi, pe care “balcanismul”nostru era, încã demult, pregãtit a-l îmbrãþiºa.

Ne putem tângui, desigur, oricât, putem gãsimereu ºi circumstanþe atenuante. Deocamdatãefectele nocive ale acestui laxism proliferant, allipsei de rãspundere ºi de autentic spirit critic, albãºcãliei persistente, ce pot fi identificate la maitoate nivelele vieþii noastre ºi sunt întreþinute, nupuþin, de mijloacele de comunicare în masã de lanoi, se vãd la tot pasul. Nu de intervenþii extrem-iste ºi dictatoriale ar fi nevoie acum, ci de oreflecþie solidar responsabilã a unor oameni cumintea întreagã, pentru care ceea ce am numit“ordinea din zi” conteazã cu adevãrat. Neaºezareatradiþionalã va trebui odatã ºi odatã depãºitã, iarla acest efort (re)constructiv presa scrisã, vorbitãsau imaginea de pe micile ecrane pot contribuisubstanþial, adesea chiar în mod decisiv.

33



TRIBUNA • NR. 125 • 16-30 noiembrie 2007 33

editorial

Ordinea din zi Ion Pop

Marin Mãlaicu-HondrariCartea tuturor intenþiilorBucureºti, Editura Vinea, 2006

Neîndoielnic, Marin Mãlaicu-Hondrarireprezintã o prezenþã destul de atipicã îninteriorul grupului 2000. Personaj solitar,

anxios în exces, introvert, desprins parcã dintrepaginile unui roman existenþialist, scriitorul nuîmpãrtãºeºte gustul unora dintre congenerii sãipentru gesturile de frondã spectaculoase,manifestându-se mai curând cu discreþie ºirefuzând ieºirile intempestive la rampã. Ceea ce afãcut ca despre cãrþile sale sã se vorbeascã, totuºidestul de puþin, chiar dacã autorul (ocolit parcã înmod premeditat de o bunã parte a criticii deîntâmpinare) are o personalitate distinctã, reuºeºteadesea sã fie profund ºi original ºi mai ales sã-iredea scrisului dimensiunea marilor acteexistenþiale. Sunt calitaþi probate îndeosebi înCartea tuturor intenþiilor (Editura Vinea, 2006) –text greu de circumscris într-o formulã osificatã,care oscileazã între roman ºi notaþia jurnalierã,între ficþiune ºi non-ficþiune, evoluând înperimetrul atât de labil al ”cvasiliteraturii”. Venindoarecum în continuitatea experimentuluitextualist, de vreme ce pentru Mãlaicu-Hondrarimai importantã decît orice experienþã este scriereaei, cartea este compusã fragmentarist, e unmozaic de ”crâmpeie” legate printr-o cronologieaproximativã, un soi de ”jurnal iberic” nãscutdintr-un impuls împotriva ”literaturii”, cãci se parecã - din perspectiva autorului – calitatea majorã aunei cãrþi este aceea de ”a înfiera” tocmailiteratura. Plecând de aici, Cartea tuturorintenþiilor se naºte dintr-o dublã aspiraþie: ”de ascrie o carte într-o singurã noapte ºi de a scrie ocarte despre sinucigaºi” ºi este, în cele din urmã,istoria unui proiect eºuat, din moment ce ea nuva exista decât ca ”intenþie”, aºadar ca virtualitate.Obsedat pânã la suferinþã de marii sinucigaºi dinistoria literaturii ºi suferind el însuºi tentaþiaautodestrucþiei (”Îi pomeneam pe rând. Învãþampe de rost lecþia de mãcelãrire a propriului trup”),personajul lui Mãlaicu-Hondrari va descoperiastfel dimensiunea suicidalã a actului scriptural(”Intenþia mea de a scrie o carte într-o noaptetrebuie consideratã ca intenþie de sinucidere”), darel este prea lucid ca nu conºtienteze, în acelaºitimp, aspectele ”mincinoase” ale scrierii, care facdin aceasta un ”simulacru”: ”Sunt suficient deridicol ºi suficient de slab pentru a lua în serioschestia cu scrisul. Mãreþia mea ar începe dinmomentul când m-aº lãsa de scris. Aº ocupa orâvnitã zonã a miºcãrilor infime. Filele întoarsenu fac altceva decât sã zdrãngãne. Fiecare paginãe de o ubicuitate înspãimântãtoare. Fiecare paginãe de nisip”. În consecinþã, textul va spune istoriaunui personaj prins între neputinþa de trãi ºineputinþa de a muri, de a scrie ºi de a renunþa lascris, istoria unei fiinþe afazice, aproapebeckettiene, care agonizeazã la nesfârºit: ”Fac totfelul de gesturi, dar gestul care sã punã capãtgesturilor, pe acela nu îl fac. Dacã aº presimþi cã evorba despre amânare, dar nu, e vorba tocmaidespre buze livide, despre privirea fãrã sfârºit,despre ultima gurã de aer”. Avem de a face cu unfel de mãrunt Kirillov livresc, ”teoretician”, dar nu”practician”, a cãrui existenþã reprezintã osuccesiune de acþiuni refulate (Mãlaicu-Hondrari

le spune ”intenþii”) ºi pe care neputinþa de arecurge la act îl transformã într-o replicã maidegrabã burlescã a ”marilor îmbãlsãmaþi”:”Vedeam uºile larg deschise ale Agenþiei Centralea Sinuciderii ºi figura impasibilã a lui JacquesRigaut. Nu mã putea ajuta. Cartea lui de cãpãtâifusese un revolver. Eu aveam la cãpãtâi o batistãplinã de muci”. Aparentul jurnal iberic, careabundã în decoruri sordide, alcãtuite parcã dindejecþiile unei lumi intrate în descompunere, vatranscrie aºadar momentele unei aventuri maimult textuale decât ontologice, marcate deprezenþa ”vehiculelor scripturale” care fac trecereaîn lumea bidimensionalã a filei inscripþionate ºisunt ticsite pânã la refuz cu ”umbrele ilustre” aleliteraturii: ”Purtam în mine o minã anti-persoanã,al cãrei detonator fãcea sã-mi explodeze capul ºiera atunci o fascinantã zburãtãcealã de idei.Cãlãtoream cu un vehicul oniric burduºit desinucigaºi”. ”Mina anti-persoanã” evocatã în acestcontext este, fireºte, textul în dimensiunea lui de”intenþie”, cartea virtualã care are o acþiunemalignã asupra fibrelor vii, intrã în categoria”formaþiunilor tumorale” ºi a excrescnþelormetastatice”: ”Cartea pe care tot vreau sã o scriueste monstruoasã, dospeºte când dorm, creºte penevãzute, ca pãrul, nu se mai opreºte. (…)Cunoºteam senzaþia cã-mi va exploda capul”.

Jurnalul iberic îºi dezvãluie în felul acestaadevãratele rãdãcini: el este de fapt jurnalul uneicãrþi (chiar Cartea tuturor intenþiilor) sau maiexact al unei gestaþii: o gestaþie nesfârºitã, devreme ce textul rãmâne mereu în faza proiectuluivirtual, a ”intenþiei” ºi o gestaþie a rebourstotodatã, cãci nu e „cu viaþa”, ci ”împotriva ei”,având aspectul sarcinii nefireºti, ”extrauterine”(acea ”extrauterinitate” despre care vorbea unadintre autoarele generaþiei 2000). Iar tentaþiasinucigaºã pare sã se nascã aici din dificutatea cucare fibra organicã suportã presiunea superlativã a”cãrþii interioare”, în timp ce actul suicidal setransformã în maieuticã, e legat de ”naºtereatextului” care izbucneºte din ”uterul scriptural”,anihilându-ºi autorul. Personajul lui Mãlaicu-Hondrari devenind astfel protagonistul unei”naºteri” amânate la nesfârºit, iar cartea sarãmânând în ipostaza fetusului malign, a larvei,incapabile sã-ºi asume pânã la capãt ciclulmetamorfozelor. ªi rãmânând un demers evidentîmpotriva ”literaturii”, pe care autorul pare sã oaduleze ºi sã o deteste în egalã mãsurã.

44



44 TRIBUNA • NR. 125 • 16-30 noiembrie 2007

ªerban Axinte

Povestea unui cloºard

cvasicritice

Octavian Soviany

Împotriva literaturii

varia libri

Iolanda MalamenAntoniu ºi KawabataBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2007

Cunoscutã mai ales pentru volumele sale dedialoguri cu scriitori români (cinci lanumãr), publicate sub titlul Scris ºi descris,

Iolanda Malamen este autoarea mai multorvolume de poezie, printre care, Stare de graþie, Opiatrã albã pe o piatrã neagrã, Îngerul coborât înstradã, ºi a romanelor Eu, meseria de cãlãu ºimelancolica reginã, Casa Verdi, Felipe ºiMargherita, Scrisoarea lui Lavoisier ºi Alice în þaracrimei.

Recentul roman Antoniu ºi Kawabata (Cartearomâneascã, 2007) surprinde printr-o stilisticãperfectã ce nu are nimic de-a face cuartificialitatea, calofilia netranzitivã sau autismullimbajelor ce-ºi anuleazã reciproc efecteleexpresive. E pur ºi simplu un roman scris foarteatent, fãrã asperitãþi, a cãrui mizã nu are legãturãtotuºi cu forma, ci cu modalitatea de a întemeiao lume nouã derivatã din cea realã, foarte uºorrecognoscibilã.

Iolanda Malamen recurge la un artificiu:lumea vãzutã prin ochii a doi cerºetori. Cititorulse confruntã, astfel, cu mai multe registre, cu maimulte faþete (urmãrite simultan) ale unuia ºiaceluiaºi lucru, fiinþa umanã. Deºi nu esteexprimatã în carte în mod direct nicio interogaþiede genul ce este omul?, totuºi, ceea ce reprezintãpersonajele volumului de faþã are mare legãturãcu destinul sinusoidal, accidentat al omului.

Traiectoria lui Antoniu este spectaculoasã ºi, însens dostoievskian, exemplarã pentru capacitateaindividului de a trãi mai multe existenþe,diametral opuse, pe parcursul unei singure vieþi.

Protagonistul, un intelectual autentic,absolvent de filologie, bun cunoscãtor al maimultor domenii umaniste eºueazã voluntar înmizeria cerºetoriei ºi a vagabondajului. Vorbimdespre un anumit tip de libertate, despretranspunerea unor viziuni intelectuale în viaþafizicã. O dezamãgire profundã ºi vinovãþia de a ficeea ce este îl împing pe Antoniu cãtre negareabrutalã a sinelui. Dar devenit cloºard, el setransformã simultan ºi în povestaº. Toatecunoºtinþele lui, toatã filosofia asimilatã prinstudiu, toate romanele citite nu puteau sã rãmânãpur ºi simplu depozitate în memorie ºi atât. Eletrebuiau spuse, împãrtãºite cuiva. Aºa s-a nãscutpractic Kawabata, un cerºetor de rând, cãruiaAntoniu îi dã o nouã identitate, numindu-l astfel,dupã celebrul scriitor japonez cu acelaºi nume:„sigur, nu Kawabata putea fi cel mai potrivitreceptor al istoriilor lui, dar smerenia bãtrânuluiîn faþa ºuvoaielor de fraze, faptul cã ascultafumând în liniºte sau bând, îi dãdea lui Antoniuo senzaþie de bine. I-a spus Kawabata din primaclipã, ºi nici astãzi nu ºtie cum îl cheamã cuadevãrat. L-au impresionat ochii lui asiatici,tãietura japonezã a ochilor ºi felul rãstit în carepronunþa cuvintele când vorbea. ªi cum scriitorulfusese prin anii ’70 una dintre marile luipreferinþe literare, numele a venit dintr-odatãspontan”. Actul de a povesti e unul vital.

Ion EremiaGulliver în Þara MinciunilorIaºi, Editura Andromeda Company, 2006

Ion Eremia este un scriitor nedreptãþit, preapuþin cunoscut, publicat ºi pus la locul pe carel-ar merita. Dupã ce a plãtit cu ani grei de

puºcãrie scrierea romanului Gulliver în Þaraminciunilor, e limpede cã a purtat aceastã povarãtoatã viaþa, rãmânând un exilat a ierarhiilor literare.Amintitul roman a ajuns, în 2006, la o a treiaediþie (la Editura Andromeda Company), fãrã sãstârneascã însã ecourile critice meritate.

Modelul romanului lui Ion Eremia este, dupãcum o indicã însuºi titlul, celebra carte a luiJonathan Swift, Cãlãtoriile lui Gulliver. Un etalonal satirei, aºadar, care nu se dezminte. Romanul luiIon Eremia mimeazã naivitatea ºi, aparent, nu îºipropune altceva decât sã fie o simplã continuare acapodoperei lui Swift, reînnodând povestea deacolo de unde irlandezul o pãrãsise. Naratorul(„autorul”, dupã cum se autonumeºte în text,respectând una din obiºnuitele convenþii aleromanului de secol al XVIII-lea) este chiar Gulliver,care decide sã-ºi continue buclucaºa ispravãscripturalã, hotãrându-se, poate ca leac contradispreþului provocat de netrebnicii yahoo-i, sãconsemneze ceea ce a trãit pentru a contribui, seva vedea cãtre final, la propulsarea granitismului întoatã lumea. Romanul poate fi citit, dacã vrem cutot dinadinsul, ca un soi de „traducere imaginarã”,cãci scriitorul român preia ºi maniera, ironia,ticurile satirice ale augustului sãu înaintaº.

Dar artificiile autorului nu se opresc la simplasituare a operei sale în trena cunoscutei alegorii alui Swift. Preluând paradigma, scriitorul oîmbogãþeºte, îi adaugã alte coordonate, apte sãslujeascã scopul „demistificator” care, probabil, adictat redactarea romanului. În acord, chipurile, cuprocedeul timpului, el joacã rolul unui utopist,lãsând a se înþelege, în primul capitol, cã urmeazãa descrie o lume aproape perfectã. Cinicul Gulliver,mizantrop (sau, ca sã forþez un stângaci joc decuvinte, „mizyahoo-ist”), gãseºte resursele necesarereconcilierii cu lumea numai în virtutea uneivirtuale convertiri a acesteia la o doctrinã pe care,vom vedea de ce, o considerã a indica fãgaºuloptim cãtre perfecþiune. Acest nou Gulliver, „unulcare nu mai seamãnã întru nimic cu cel deodinioarã, un Gulliver nou-nãscut; un Gulliver carea uitat de mult cuvântul «yahoo», un Gulliver carecrede în oameni ºi în mãreþia lor”, îºi asumã,aºadar, un misionarism utopic prin el însuºi, caorice misionarism, la urma urmelor.

Cum se face cã un spirit lucid, sarcastic ºimereu dispus sã ia în rãspãr ceea ce nu satisfacespiritul sãu critic, aºa cum este, de fapt, acestmatelot înveterat, se poate schimba la faþã atât desimplu, ºi poate, de fapt, interpreta cu egalãparticipare, douã partituri atât de diferite? ÎnEpilogul romanului, dupã ce Gulliver se reîntoarceîn patria maºterã, se trezeºte închis într-un ospiciu,iar unul dintre colegii sãi de celulã îl convinge cãdoctrina pe care o acuzase în scrierea sa este, defapt, cea mai bunã dintre toate, cã ea rezolvãmulte probleme ºi cã poate ghida cãtre fericirea

absolutã. Personajul, atât de curajos ºi de decisînainte, se lasã dubios de uºor ispitit de asemeneaargumente (strict retorice, ca orice ideologie) ºi sedeclarã vinovat pentru aportul sãu la cãderearegimului totalitar al lui Granit: „Am sãvârºit ocrimã de neiertat luptând împotriva unor planuriatât de mãreþe!” Numai cã, sã nu uitãm, în ciudaopintelilor sale de a se declara normal, acest ultimGulliver, cel care mãrturiseºte cã, sub influenþacolegului Bullit, a schimbat capitolul I, cel la caream fãcut trimitere pânã acum ºi a redactatepilogul, în care-ºi declarã adeziunea faþã de lumeape dos din Kukunia, nu prea este în deplinãtateafacultãþilor sale mintale. Morala este simplã: unom trebuie sã-ºi piardã minþile, sugereazã IonEremia, pentru a susþine, în ciuda evidenþelor,pertinenþa discursului utopic ce stã la baza oricãruiregim comunist, cãznindu-se sã-l acrediteze. Rãul,la urma urmelor, se propagã întotdeauna înnumele Binelui suprem, ºi poate cã tocmai aicizace pericolul pervers al utopiilor. Dar, în fine, sãnu divaghez inutil…

Miezul romanului îl alcãtuieºte, de fapt,relatarea experienþei propriu-zise, pe care Gulliver otrãieºte într-un tãrâm în care pãtrunde dinîntâmplare. Strategia scriitorului este ºi aicidesãvârºitã, cãci, dacã Swift se juca ºi el cumodelul utopic la care, am vãzut, fãcea explicittrimitere în prefaþã, pe Eremia experienþa însãºi l-aînvãþat cã, atunci când utopia cade în istorie, cândaceasta din urmã încearcã sã-i imite paradigma,lucrurile eºueazã. În ciuda perfecþiunii pe care opromite, în ciuda puterii de seducþie ºi a criticiiadresate prezentului, în numele unui viitorsuperior, utopia este, ea însãºi, un sistem totalitar.

Confirmând involuntar aceste teorii, romanullui Ion Eremia este construit urmând parcã,încãpãþânat, modelul utopiei clasice. În maremãsurã, descriptivul este la el acasã, acaparând oînsemnatã pondere a discursului, naraþiunea estepusã ºi ea în seama unui martor, a unui intrus înacea lume consideratã etalon de perfecþiune, cãciGulliver din romanul românului, ca ºi cel al luiSwift, de altfel, interpreteazã acelaºi rol ca RafaelHythlodeus din Utopia lui Thomas Morus sauGenovezul din Cetatea Soarelui imaginatã deTommaso Campanella. În þara promisiunilor,Kukunia pe numele ei (autorul nu avea habar deKukania lui Musil), nu se ajunge în mod obiºnuit,ci, similar cu romanul lui Swift, din purãîntâmplare: eroul este purtat de valuri pe straniainsulã, hazardul fiind, deci, cel apt sã slujeascãdrept cãlãuzã. Urmeazã, în desfãºurarea cãrþii, pelângã intriga suficient de tensionatã, în genulromanelor de aventuri, largi divagaþii privitoare lafeluritele bresle ºi aspecte ale vieþii din aparentfericita Kukunie, asupra cãrora voi adãsta mai peîndelete.

Conducãtorul absolut, tiranul de toþi temut,marele Granit, este preaslãvit pretutindeni, dinobligaþie; lozincile împânzesc orice spaþiu public:„Glorie veºnicã genialului GRANIT, fãuritorul vieþiinoastre minunate!”; „Toþi, pânã la ultima suflare,pentru patrie, pentru GRANIT, înainte!” etc. etc.Mai mult decât atât, optimismul, elanul generalsunt straºnic vegheate de cohorte de soldaþi aflaþi

55



55TRIBUNA • NR. 125 • 16-30 noiembrie 2007

Existenþa celor doi, mizerã ºi ruºinoasã, are unsuprastrat apropiat de sublim. Cerºetoria ºivagabondajul funcþioneazã ca un fel de laboratoralchimic. Prin poveste percepþia lucrurilor semodificã. Din acest motiv putem vorbi despre olume nouã, distinctã, pliatã perfect peste cearealã.

Foarte multe dintre semnificaþiile romanuluiîºi au originea sau se sprijinã pe construcþianarativã. Avem de-a face cu un tip special deomniscienþã auctorialã. Scriitoarea ne spune totuldespre protagoniºti. Cititorii au acces nelimitat înlumea viselor acestora (redate în italic), doar eiºtiu ce gândeºte un cloºard în momentul în careeste apostrofat în treacãt, pot scormoni printrecutul uitat al protagoniºtilor din a doua linie.Existã o distanþã uriaºã între felul în carepersonajele ajung sã se cunoascã între ele ºirealitatea fiinþelor lor. Întreg capitolul doisprezeceeste un „dialog” între un individ consideratsurdomut ºi o mãturãtoare de stradã. IolandaMalamen transcrie vorbele interioare ale celuicare nu poate doar sã se exprime. Fraze ample,rafinate ce dovedesc existenþa unor sentimentecomplexe, precum ºi un pronunþat simþ alobservaþiei sunt reduse, în percepþia partenerei de„conversaþie”, la un simplu „Îîîî! Îngî, îngã”.Mãturãtoarea crede cã monologheazã în prezenþa„oligofrenului”, dar realitatea lecturii dovedeºtecontrariul. Mai mult ºi mai multe spune cel cetace ºi asistã aparent pasiv la niºte confesiuni pecare oamenii ºi le fac de regulã doar în prezenþacelor despre care ei cred cã nu-i pot auzi. Celperceput ca surdomut înregistreazã ce vede ºiaude, totul transformându-se în discurs interior.

Ar mai fi multe de adãugat în legãturã cuvolumul de faþã. Mai existã ºi alþi protagoniºti(Ben, Plãcinþica), bine conturaþi ºi cu un rolurideterminante pentru desfãºurarea narativã. Darnu vom povesti ce se întâmplã cu fiecare înparte. Vom mai spunea doar cã Antoniu ºiKawabata este cartea altei cãrþi, ce se scrie încet,încet, pe mãsurã ce este trãitã, cea a lui Antoniu,rod al celor douã vieþi diametral opuse, unitedoar printr-o linie foarte subþire. Linia dintrerealitate ºi ficþiune.

puls

Bogdan Creþu

Un nou Gulliver în þaraKukunia

Ioan Iacob Coºul Mathildei cu vazã

în slujba tiranului. Puterea se sprijinã, aºadar, peteroarea celorlalþi, pe fricã.

Gulliver intrã în jocul puterii, pe de o partepentru a o submina din interior, pe de alta dinnepãsare. Oricum, el ajunge sã scrie, la comandã,o carte de „autodemascare”, Spovedania unuiticãlos, în care îºi inventeazã vini teribile, numaibune sã aþâþe patima celorlalþi. Opul a fost scris,precizeazã personajul-narator, „în spiritul esteticiigranitiste, care cere de la scriitor sã redea realitateanu aºa cum este ea, ci aºa cum ar trebui sã fie”.Realism granitist, care va sã zicã. O altã denumirepentru realism socialist teoretizat în epocã deCrohmãlniceanu ºi alþi critici fruntaºi. Pentru cãtot veni vorba, scriitorilor li se rezervã un statutaparte: mai întâi, ei trãiesc într-un soi deorganizare cvasi-militarã, poartã, ca în arghezieneleTablete din Þara de Kutty, uniforme, semn cã suntînregimentaþi. Literatura este supusã unor legidrastice, fiind folositã ca mijloc de propagandã.

Altfel, nici celelalte sectoare nu întârzie sã sesupunã absurditãþii oficiale, cãci cei de la puteregândeau pentru toatã lumea. Evident, ceea ceprimeazã aici este discursul oblic al ironiei,sarcasmul, satira tãioasã: „Þara Minunilor, ºarjeazãnaratorul, se bucura de privilegiul ºi fericireanemãsuratã de a trãi la umbra geniului unui colosal gândirii omeneºti, neasemuitul Granit. Drepturmare, sarcina savanþilor fusese uºuratã cu celpuþin nouãzeci ºi nouã de procente, cãci ei erauscutiþi de a-ºi pune creierul la cazne, aºa cum seîntâmplã, de obicei, în tagma cãrturarilor”.Experimente care de care mai ciudate au loc,dintre care unele se concentreazã asupraameliorãrii organismului uman, în tentativagrotescã de a-l reduce la stadiul unui mutant câtmai eficace, care sã dea un randament maxim cuun consum minim. Altfel, umorul îºi face loc ºiaici, cãci, dacã în urma geniului lui Granit s-aajuns la concluzia cã valoarea lui pi nu este 3,14,ci 3, toate calculele se fac pornind de la aceastãvariantã. Prin urmare, în Kukunia nu existã roatãrotundã, ci numai ºtirbitã, cercul fiind interzis prinlege. Nu e greu sã ne imaginãm rezultatul…

În fine, toate sectoarele vieþii din sumbraKukunie stau sub semnul sordidului, alcoºmarescului. Conform logicii istoriei, cel caremanevreazã toatã aceastã mascaradã, nu este undictator crunt, ci un bãtrân decrepit, senil, rupt derealitate. Semn cã numai spaima îi face pe oamenisã tolereze teroarea, sã accepte regulile care fac dinlume una hidoasã, în care, cum spune un personaj,„dacã þii la viaþã, e bine sã te scopeºti de creier”.Faptul cã o mânã de indivizi lucizi reuºesc în finalsã zdruncine întregul sistem indicã faptul cã numailaºitatea celor mulþi susþine absurdulinstituþionalizat.

Cartea lui Ion Eremia era ºi un avertisment,dar avea, în anii ’50, ºi o incredibilã notã demanifest. Altfel, împrumutând procedeele ilustruluimodel al irlandezului, romanul devine o satirãvivace, construind, în spiritul genului utopic, pecare îl parodiazã, imaginea perfectã a unei societãþitotalitare, la fel ca 1984 sau, mai înainte încã, Noi.În ciuda excelentei sale intrigi picareºti, cartearãmâne o alegorie sumbrã, una care, în pofidaumorului bine strunit, nu se poate scutura de oaccentuatã încãrcãturã dramaticã.

ªi când mã gândesc cã autorul primea, în1992, Premiul Asociaþiei Umoriºtilor dinRomânia… Pentru o carte din cauza cãreia fusesecondamnat la 25 de ani de închisoare.

66




telecarnet

Existã – cum sã nu existe? – un tip de polemistabsolut. Cultivator al polemicii pure, pandantal poeziei pure, fanatic al impulsului sãu pe

care se sileºte a-l urmãri pânã la capãt, gata a-i jertfiorice. Nu pare a exista nici un autor ºi niciunsubiect în faþa cãrora sã nu resimtã tentaþia denepotolit a reacþiei adverse. L-aº asemui cu unpãtimaº jucãtor de cãrþi, care, dupã ce ºi-a pierdutbanii, lucrurile din casã, casa, nemaiposedândaltceva, mizeazã pe hainele de pe el. Lucid pentrucã e polemist, un pic lunatic pentru cã se pierdeînfrigurat-voluptuos în fixaþia ce-l stãpâneºte, neduce gândul, pe plan literar, la personajul luiMelville, cel atras de fabuloasa balenã albã, luândîn piept infinitele întinderi oceanice spre a-ºisatisface irepresibila chemare. Am impresia cã acesttip e ilustrat cu cea mai mare pregnanþã încontemporaneitatea literelor noastre de LaszloAlexandru. Neîndoios unul din cei mai bunipolemiºti ai epocii actuale, d-sa vãdeºte ºislãbiciunile speþei, derivând dintr-o prea mareîncordare a actului moral, dintr-o excesiv deambiþioasã ochire, tangentã la starea-limitã ademersului. Sedusã de himerã, mâna începe atremura imperceptibil. Trasã nervos într-o parte,plapuma lasã un loc descoperit în altã parte.Oricâte argumente se adunã, oricât deconstrângãtoare ar pãrea ele, rãmâne o anxietate ascopului avut în vedere, id est a triumfului scontatîn orice ocurenþã, anevoie de transcris pe paginã înpuritatea sa. Idealismul unei superioritãþi ce nucunoaºte niciun moment de respiro nu devine oare,la un moment dat, asfixiant? Întrucât îndoiala, jena,indecizia, dispoziþia de reverie ºi chiar plictisulintervin în desfãºurarea normalã a umanului, care,dacã este excesiv comprimat, riscã, în pofida celeimai strânse logici ºi a expresiei celei mai atracþioase,a da senzaþia artificiului. Excesul se vlãguieºte pesine însuºi. Exerciþiul unei confruntãri permanente,a unei tactici de beligeranþã fãrã pauzã ºi fãrãalibiul unor acceptãri, a unor armonizãri a unor –de ce nu – „exerciþii de admiraþie“ poate duce,paradoxal, la o slãbire a energiei puse în joc. ªi,

implicit, la un mai scãzut efect în conºtiinþa, vrând-nevrând criticã ºi ea, a cititorilor.

Polemistul absolut Laszlo Alexandru îmi faceplãcerea de-a se ocupa, în Tribuna (nr. 122), de uncomentariu al meu, Sebastian ca personaj, apãrut întrei numere consecutive din România literarã (nr.33, 34, 35/2007), alcãtuind ceea ce d-sa socoteºte„un lamentabil serial“. Procedeul general este cel alstabilirii unei paralele între acest text ºi unul maivechi cu zece ani, închinat aceluiaºi scriitor,publicat în Viaþa Româneascã (nr. 7-8/1997) ºi învolumul A doua viaþã (1997). O paralelã din care arreieºi inconsecvenþa subsemnatului: „Meditaþiile luiM. Sebastian erau (...) considerate de Gh. Grigurcu,în 1997 «la antipodul falsului», pentru a deveni, în2007, «îngroºate de pozã»; ce s-a schimbat, oare, de-atunci ºi pânã acum?“, se întreabã alarmatinterlocutorul nostru. Pãi nu s-a schimbat marelucru. Când vorbesc despre „pozã“ nu înseamnã cãaº introduce „un prim dubiu privind acurateþeamãrturiilor victimei“, deoarece „poza“, în cazulunui scriitor, nu este câtuºi de puþin sinonimã cuun fals moral. „Poza“ nu e decât un procedeu alelaborãrii estetice, o ipostazã a eului creator stilizat,care-ºi statueazã chipul intrinsec. Spre deosebire desinceritate ca valoare moralã, ca factor alspovedaniei nude, sinceritatea în artã e doar, dupãcum spunea Baudelaire, „un mijloc de-a fi original“.La o respectabilã distanþã de confesiunea ca atare,arta, susþinea Oscar Wilde, e „o formã a exagerãrii,iar selecþia – esenþialã pentru artã – nu e nimicaltceva decât un fel de exuberantã emfazã“. Pentruca acelaºi Wilde sã se întrebe ºi sã-ºi rãspundã:„Lipsa sinceritãþii este un lucru atât de teribil? E,simplu vorbind, o metodã care ne permite sã nemultiplicãm personalitãþile“. Iar Michauxpuncteazã: „Sincère? J’écris afin que ce qui étaitvrai ne soit plus vrai. Prison montrée n’est plus uneprison“. Îl încredinþez pe prietenul Laszlo cã nudintr-o intenþie maliþioasã îmi permit a reproduce ºiurmãtoarele cuvinte ale lui Gide: „Numai sufletelefoarte banale ajung cu uºurinþã la expresia sincerã a

Replica unui polemist absolutGheorghe Grigurcu


77




personalitãþii lor“. Implacabil, interlocutorul meucontinuã a pescui prezumatele mele contradicþii:„Protagonistul Jurnalului, apare, în optica recentelorcomentarii din România literarã, ca un „suspicios,anxios, frãmântat din varii motive“. Ce straniu,însã, cã în precedentele adnotãri ale aceluiaºimânuitor al penei, el era încã un „autor fin,inteligent, sensibil ca un seismograf“ (vezi vol. cit,p. 424). „Ce s-a schimbat, oare, de-atunci ºi pânãacum?“ Cred cã nu s-a schimbat decât o uºoarã,fireascã repartiþie a luminilor ºi umbrelor care caddivers pe un obiect, în diversele ore ale vieþiinoastre sufleteºti. Am recitit de câteva ori rândurilede mai sus ºi nu m-am dumirit. De ce un„suspicios“, anxios, frãmântat din varii motive“ n-arputea fi totodatã ºi un „autor fin, inteligent, sensibilca un seismograf“? Care e... problema? Alãturândcele douã consideraþii, nu-l plasãm cumva pe MihailSebastian în societatea, mãgulitoare foarte, a unormari spirite afine precum Kierkegaard, Proust,Kafka, Cioran? Subliindu-ºi dezaprobarea, dl. Laszlomã mai acuzã de o „rãstãlmãcire tendenþioasã,rãuvoitoare, a gestului de pudoare“ sãvârºit deautorul Accidentului, atunci când, îndatã dupã 23 august 1944, a refuzat sã semneze un memoriuînfãþiºat lui de cãtre ªerban Cioculescu, prin care sesolicitã reintegrarea scriitorilor noºtri de origineiudaicã în viaþa publicã. Scriam, nevrednicul demine, cã, în aceastã împrejurare, Sebastian ar fi fostun ins „orgolios“, cu o reacþie „scorþoasã“. Dl.Laszlo îmi taie vorba, categoric: „Pare totuºilimpede motivaþia gestului: Sebastian refuzã, odatãmai mult, sã vâsleascã în direcþia curentului istoriei.Nu din orgoliu, ci din delicateþea excesivã de-a nustârni vreo suspiciune de arivism îºi declinã elsemnãtura“. Pot invidia simþãmântul omniscienþeide care e cuprins dl. Laszlo, dar nu mi se pare cãne putem transpune cu atâta realism în conºtiinþalui Sebastian, reconstituindu-i limpede motivaþia. N-ar fi mai potrivit sã acceptãm aici o pluralitate deinterpretãri? Iar la un nivel principial, considerãmiarãºi cã nu s-ar impune o relaþie deincompatibilitate între „orgoliu“ ºi „delicateþe“, fie ºiuna „excesivã“. Sã fi fost atât de umil Rimbaudcând îºi deplora, în stihuri celebre, „viaþa pierdutã“prin „delicateþe“? Sã mai meditãm, dragã d-leLaszlo!

Partizan, se vede, al unui manheism static, alunei scheme de personalitate prinsã în pionezeleunor factori ne varietur, Laszlo Alexandru mai areo îngrijorare: „acum zece ani, acelaºi critic literarscotea în evidenþã cã personajul Sebastian «are opãrere cât se poate de proastã despre el însuºi.Încearcã senzaþii caracteristice de „silã, dezgust,descompunere“, socotindu-se „o epavã, un „ratat“»(vezi. vol. cit., p. 423-424). Cum ar putea «unorgolios» sã resimtã «dezgust» faþã de sine însuºi?!„Ce s-a schimbat, oare, între lectura din 1997 ºi ceadin 2007?!“ Îl asigurãm cã nu s-a schimbat altcevadecât un unghi de percepþie mai mult decât uzual,ca ºi cum cineva ar fi filmat acelaºi obiectdeplasând puþin poziþia aparatului. Întrucât nuavem a face îndeobºte, în producþia diaristicã, cuniºte caractere clasice, cristalizate pe o formulãunicã. Jurnalul lui Sebastian, ca ºi atâtea alte jurnaledin literatura lumii largi, e mozaicat, reflectând atâtclipe ale acutei nemulþumiri de sine cât ºi clipe derealizare a valorii proprii. Secvenþele de dezechilibruºi echilibru alterneazã. Fie cã ne convine, fie cã nu,dialectica orgoliu-umilinþã e dintre cele maiincitante. Mostre: „Eºti orgolios când ai ceva depierdut ºi umil când ai ceva de câºtigat” (HenryJames); „Orgoliul e acelaºi lucru ca ºi umilinþa;întotdeauna este o minciunã“ (G. Bataille);„Adevãratul orgoliu, de cea mai rarã calitate, eînsoþit de dispreþ de sine ori de milã de sine“(Valéry). Aºa încât n-ar avea rost a ne rãtãci prin

arcanele moralitãþilor... ºi încã a tentativã a d-luiLaszlo de a diagnostica o „diferenþã de tratament“la care l-aº supune pe Sebastian, în cele douãcometarii abordate comparatist, nu e, din pãcate,mai norocoasã. Scriind, în 1997, „Jurnalul sãu neîngãduie a-i reconstitui personalitatea printr-un jocde suprapuneri între literaturã ºi viaþã“, nu vãd,oricât m-aº strãdui, ce aº avea de retractat în 2007,când observ cã „afectarea proustianã a luiSebastian e prin urmare una din insignele cu care aþinut a se orna“. Relaþia dintre existenþial ºi creaþiese cuvine evidenþiatã în actul critic, fãrã ca accentulpus pe un element sau pe altul al binomului sã-lsurprime pe celãlalt. Îl asigur pe sagacele meucomentator, cã nu l-am „aºteptat la cotiturã“peSebastian pentru a-l „«executa» scurt“, ci pur ºisimplu pentru a aminti o filiaþie care n-a scãpat niciexegezei anterioare. A vorbi despre aspectulproustian al operei în cauzã sã fie totuna cu a-l„executa“ ºi încã „scurt“ pe autorul sãu?! Încã maidelicat ni se relevã pasajul în care dl. Lazslo mãmustrã pentru cã aº fi fost „sentenþios ºi unilateral“când am arãtat cã „Sebastian se aratã suprinzãtorde rãu cu mentorul sãu incontestabil“. Mentor carenu e altul decât Nae Ionescu, în preajma cãruia s-aaflat ºi a cãrui înrâurire transpare frecvent în scrisulsãu. Care Nae Ionescu, afirma fãrã ºovãire dl.Laszlo, „e descris în bogate circumstanþe polimorfe,într-o infinitate de nuanþe“. Deoarece Sebastian,care nu înþelege a menaja „câtuºi de puþininfracþiunile etice ale contemporanilor sãi“, nu se dãînapoi „sã le admitã ºi calitãþile, acolo unde i separe a le recunoaºte“. Aºa sã fie? Dl. Laszlo seprecipitã sã producã un citat din Jurnal: „M-am feritsã scriu despre vizita mea de alaltãieri la Nae. Amplecat de acolo cu sentimente împãrþite: simpatie,iritare, îndoialã, dezgust (...). Dar mai târziu l-amregãsit pe vechiul meu Nae Ionescu, limbut, abil,copilãros ºi din când în când ºmecher“. Sãrecapitulãm: „simpatie, iritare, îndoialã, dezgust“ ºi„limbut, abil, copilãros ºi din când în cândºmecher“. Halal „calitãþi“! Nu era mai bine sã letrecem cu vederea? Iar ceea ce am susþinut în 1997,cum cã „statura scriitorilor vizaþi nu se modificã,desigur, în urma unor astfel de mãrturii programatsubiective“, nu infirm nici acum...

Însã dincolo de analiza textelor subsemnatului,supuse unui detector de „contradicþii“ ale cãrui datele-am interpretat mai sus, se iveºte o acoladã, oapreciere generalizatoare care mã întristeazã maimult decât erorile, relativ inocente, ale aparatuluipus în funcþiune pe detalii. Aruncând o privireseverã asupra ansamblului, Laszlo Alexandru îmiface un cu totul imprevizibil proces de intenþie. ªianume mã declarã prins într-un „dans al strategiilorpublice“, rod al unui „context“ al culturii române,cu tentã, vai, antisemitã. În viziunea ºarjatã a d-luiLaszlo, pe când în 1997, „Mihail Sebastian aduceadoar imaginea unui scriitor cãlcat în picioare“, lascurgerea unui deceniu, „el simbolizeazã dejasuplicierea unei comunitãþi, al cãrei reprezentant adevenit“. De unde se deduce – se deduce? Nu,câtuºi de puþin! – se susþine imprudent cã m-aº fidecis a citi una ºi aceeaºi carte ºi a utiliza aceleaºiargumente (?), „o datã pentru a lãuda, iar apoi, lazece ani distanþã, pentru a (o) repudia – mai multsau mai puþin – subtil“. Mon Dieu! Aºadar un soide scenaritã, un soi de complot tragi-comic.(„Simþul tragic din Balcani, a eºuat în vodevil“) lacare aº fi pãrtaº! Pânã aici am ajuns? Un tabloucurent de reflexe literare variabile în limitele evidentadmisibile ale trecerii de la o lecturã la alta, care,oricât ar regreta dl. Laszlo, n-ar putea fi strictrepetitivã, s-a transformat într-un cap de acuzaredintre cele mai surprinzãtoare. Inevitabilele micischimbãri de meteorologie lãuntricã primesc unsens de infamã premeditare. Mi se pune în cârcã, o

atitudine pe care n-am avut-o ºi n-aº putea-o aveaniciodatã. Aidoma oricãrei xenofobii, antisemitismuln-ar putea fi taxat de cãtre o conºtiinþã ce serespectã decât drept o concepþie nedemnã destandardele unei societãþi civilizate, un relict alprimitivitãþii de care se cuvine a ne debarasa.Osândirea oamenilor pe categorii, fie etnice, fie declasã, cosntituie conþinutul unui extremism cuconotaþii criminale, astfel cum istoria, inclusiv cearecentã, a dovedit-o cu prisosinþã. N-au reprezentatoare comunismul ºi nazismul craterele prin care aerupt lava celor mai cumplite cruzimi ale secoluluiXX? Nu m-aº putea referi la evreitatea lui MihailSebastian altminteri decât la un motiv aldramatismului biografiei sale, pe fondul uneiinvariabile preþuiri, astfel cum sunã ºi încheierea„lamentabilului“ meu serial din România literarã, încare îl caracterizez fãrã echivoc ca „unul dintre ceimai de seamã oameni de litere din interbeliculromânesc“, beneficiind de „ºansa de-a rãmânepururi tânãr“.

În ce priveºte „imnul de slavã“, pe care, înopinia vigilentului Laszlo Alexandru, l-aº fi intonatla adresa lui Paul Goma, în Jurnalul naþional din 5septembrie 20007, ce sã zic? Subiectul ar comportao discuþie aparte, cãci nu s-ar cuveni a forma doarun apendice, prin forþa lucrurilor, expediat alarticolului de faþã. Deocamdatã doar atât: pe de-oparte rãmân fidel în poziþia mea faþã de autorulCalidorului, apreciindu-l, în linia generalã aactivitãþii sale, „drept unul din scriitorii noºtri deseamã ºi drept un reper moral“, pe de altaînregistrez stranietatea faptului cã dl. Laszlo mãaratã cu degetul pentruo pretinsã inconsecvenþãbrutalã faþã de Mihail Sebastian, pe care ca sã-irepet vorbele, l-aº aºtepta, aidoma unui brigand, „lacotiturã“ spre a-l „executa» scurt“! Tocmai d-sa careºi-a modificat atitudinea faþã de Goma cu 180 degrade, speculând acum nu numai global ci ºi ironic:„Buna-credinþã reproºatã lui Paul Goma eu încã n-am întâlnit-o“. Chiar niciodatã? Mã întreb dacã,în schimb, preþuitul meu prieten Laszlo, aºa pole-mist absolut cum e, se poate întâlni cu propriile-iopinii mai vechi. ªi dacã nu resimte, în temeiulunei „igiene a gândirii“, nevoia de a le pune într-unfructuos dialog public cu cele recente, în loc de-atrece peste ele ca ºi cum n-ar fi existat... Oare cândva polemiza Laszlo Alexandru cu sine însuºi?

Ioan Iacob Vas cu fructe (2007)

88




3. Normã ºi decizie. În 1921, Walter Benjaminpublica Critica violenþei, care a adus o dublãreacþie din partea lui Schmitt: în 1922, datapublicãrii Teologiei politice, ºi în 1938, cucomentariul la Leviatanul lui Hobbes. Benjaminafirmã cã existã o violenþã purã, imediatã,revoluþionarã, care nici nu întemeiazã nici numenþine dreptul. Conceptualizarea benjaminianã aexcepþiei ca „baroc catastrofal” alimentat de o„escatologie albã” despãrþitã de orice scopsupranatural pune în joc imaginea unui sfîrºit allumii gol, lipsit de mîntuire, imanent veacului ºirupînd tocmai prin aceasta legãtura dintresuveranitate ºi transcendenþã (20). În acestscenariu, chiar ºi creatorul, deºi stãpîn pe creaturi,apare ca o fiinþã creatã, fapt ce face din funcþiasuveranitãþii o zonã de nedeterminare absolutã ºide indecidabilitate purã.

Lãsînd în umbrã dialectica puterii constituanteºi a celei constituite din Dictatura, Teologiapoliticã încearcã sã introducã violenþa într-uncontext juridic ºi sã o includã în drept prin însãºiexcluderea ei. Din purã, violenþa devine relativã laun sistem pe care-l neagã, instituindu-se calegãturã între suveranitate ºi starea de excepþie, pepragul ce asigurã articularea interioritãþii cuexterioritatea. E clipa deciziei extreme, pe careSchmitt o opune indecidabilitãþii lui Benjamin.Pentru el, indecidabilitatea nu e niciodatã purã,miºcîndu-se pe praguri.

Despãrþind decizia de urgenþã, de necesitate ºide starea de asediu, Schmitt o autonomizeazã.Niciodatã „dedusã din conþinutul vreunei norme”(21) , decizia se referã la interesul public ºi la celal statului, la securitate ºi la ordine, la „salvareapublicã”. Opunîndu-se lui Kelsen ºi teorieiconstituþionale a statului de drept, fundamentatpe o normã juridicã originarã ºi în care suveranulnu e statul ci legea, ca ºi teoriei cooperativiste alui Gierke, în care statul ºi dreptul sînt puteriegale ca valoare (ceea ce face din stat un simplupaznic al ordinii, ºi nu un stãpîn suveran, 22),Schmitt întemeiazã decizia pe un „neant”normativ. Cheia de boltã a decizionismului va fiastfel transferarea formei de la subiect la obiectde cãtre o „putere nelimitatã” ce suspendã toatecompetenþele juridice.

În dreptul roman, autoritatea (auctoritas) nutrimite la puterea judiciarã ci la încrederea publicãîn patres auctores (senatori aparþinînd unei familiiconsulare). În sînul familiei, microcosmos alcetãþii, tatãl de familie, definit autoreferenþial caauctor sui juris, e de fapt un tutore ce valideazãactele persoanelor incapabile juridic (fii minori,femei). Cît despre verbul augeo, din aceeaºifamilie, acesta înseamnã, aratã Benveniste, „aspori”, „a perfecþiona”, „a produce”. Prin aceasta,la antici creaþia e o „cocreaþie” iar autorul un„coautor” (23). Ca „suveran”, tatãl de familie,figura autoritãþii imperiale din stat, nu„reprezintã” nimic ºi pe nimeni, prerogativele salefiind legate de fiinþa sa biologicã. Cu toateacestea, autoritatea (auctoritas) ºi puterea(potestas), originar despãrþite, se unesc uneoriîntr-un sistem binar ce pune în joc, simultan,excluderea ºi complementaritatea, cum seîntîmplã în caz de numire a unui rege provizoriu(interrex) de cãtre patres, în vederea asigurãriicontinuitãþii puterii.

Aceastã continuitate nu reprezintã însã mizaproclamãrii stãrii de excepþie, ºi nici bazasuveranitãþii. Tocmai de aceea, instituþia publicã aautoritãþii, depozitatã în persoana senatorilor, arecapacitatea de a suspenda puterea, pe care tot eao poate reactiva, dar fãrã a fi codificatã formalca normã (24). În atare situaþie, consulii, persoanepublice, se comportã ca simple persoaneparticulare înzestrate cu putere de stãpînire(imperium) proprie. Cazul limitã al acesteipractici a fost proclamarea principatului de cãtreAugust, care deschizîndu-ºi casa pentru toatãlumea a trãit în privat ºi în public totodatã,celebrînd în acelaºi timp cultul Vestei ºi pe cel alPenaþilor cetãþii. Aspectul „august” al împãratuluirezidã aºadar în „ficþiunea articulãrii vieþii cudreptul” (25), a cãror fracturã originarã face dinautoritate o „problemã de corp”, contrarcontinuitãþii juridice a magistraturii, ce se sprijinãpe transmiterea funcþiei. Frumoasa construcþieintelectualã a celor „douã corpuri ale regelui”apare astfel ca un artificiu destinat sã salvezecontinuitatea „demnitãþii” regale, noul nume alautoritãþii.

Agamben aratã cã sistemul juridic occidentalcomportã douã elemente eterogene ºi coordonate:un aspect normativ-juridic ce trimite la putere ºiunul anomic-metajuridic a cãrui referinþã eautoritatea, ce-l valideazã sau îl suspendã peprimul, dupã caz. Dezlegarea indeterminãrii lorpoate face din starea de excepþie o regulã, ºi dinaceasta o maºinã letalã a cãrei eficacitate a fostilustratã, istoric, de fascism ºi de naþional-socialism.

Critic subtil al formalismului normei (în acestsens e de ajuns sã amintim Observaþiile asupraopoziþiei dintre parlamentarism ºi democraþie,text polemic, aproape pamfletar), Schmitt e unteoretician al puterii autoritare. Neîncrederea faþãde democraþia de masã, iacobinã ºiantiparlamentarã, ca ºi faþã de activismulrevoluþionar, îl fac sã respingã „normativitateaexclusivã a voinþei imprescriptibile a poporului”(26). Astfel, preferinþa sa pentru autoritarismuldecizionist, ce moºteneºte juridismul medieval, pecare Schmitt îl opune tehnicismului ºtiinþelorfizice ºi naturale, nu trebuie sã surprindã.Inseparabilã de puterea de a decide, autoritateapoliticã se manifestã plenar, dupã el, în regimurileîn care suveranitatea se exprimã prin criteriulinfailibilitãþii (modelul fiind, aici, suveranitateapapei). Interogaþia asupra legitimitãþii se ºterge, înfolosul exaltãrii ºefului carismatic ºi iniþiativeloracestuia.

Leviatanul lui Hobbes e o transpunere mitico-politicã a „statului de putere”. Totalitate eteroclitã(„zeu muritor”, „om mare”, maºinã ºi animal),statul lui Hobbes e, în acelaºi timp, o figurã adecizionismului politico-juridic modern(auctoritas, non veritas, facit legem: autoritateaface legea, nu adevãrul) ºi o anticipare a dreptuluipublic european prin reprezentarea suveranului caun „om mare” ce întreþine cu celelalte stateraporturi de putere, pe fondul absenþei uneiordini juridice supranaþionale. În lectura luiSchmitt, Hobbes e simultan decizionist ºicontractualist: decizionist în concepþiasuveranitãþii legii ºi contractualist în viziunea unuistat ce transcende juridic indivizii fiind însãreprezentativ în virtutea distincþiei ce-l opune în

acelaºi timp principelui ºi poporului. Statulhobbesian nu se reduce nici la persoanamonarhului ºi nici la totalitatea supuºilor. El eangrenajul ce-i uneºte pe toþi, „maºina” ceproduce suveranitatea ca fapt tehnico-birocratic.Privitã ca putere de a comanda, legea devineconstrîngere penalã – dupã Max Weber, citat deSchmitt, „o ºansã de a forþa supunerea” (27), alcãrei efect nu poate fi retroactiv (nullum crimensine lege). Eliminarea oricãrui conþinut substanþialal legii ºi „exteriorizarea pozitivistã a normei”(28) cer garanþii de aplicare pe care statul e datorsã le dea. Asigurînd ocrotirea ºi siguranþaindividului, cu alte cuvinte „asumarea politicã apericolului”, statul instaureazã datoria deascultare, ce dispare însã de îndatã ce înceteazãde a-i proteja pe cetãþeni. Du-te-vino-ul întreocrotire ºi ascultare e astfel pivotul teoriei politicea lui Hobbes. Aceastã construcþie avea sã se surpeodatã cu Revoluþia francezã, care va introduce întrupul „zeului muritor” sciziunea dintre interior ºiexterior, dintre stat ºi libertatea individualã.Relaþia juridicã dintre stat ºi lege, poliþie ºi dreptse fisureazã iar legea devine un simplu dispozitivlegal într-o „legislaþie generalizatã”, în slujbastatului. Monarhia de drept divin e astfeldeposedatã de legitimitatea politico-juridicã,devenind o instituþie istoricã rezidualã.

Contractualismul hobbesian reprezintã oextindere a dreptului privat la ansamblul corpuluisocial. Fiind contractul tuturor cu toþi, orice stat estat de drept. Cu toate acestea, în interiorulstatului neutru ºi obiectiv apare un gen specific:statul întocmit într-un anumit scop,„instituþionalizat” prin hotãrîrea unei adunãriconstituante. Dacã fundamentul statului econtractul, referinþa constituþionalitãþii ereprezentarea naþionalã. Graþie ei, metafora„zeului muritor” decizionist e înlocuitã cu cea aautomatului birocratic, ce face puterea sãfuncþioneze neîntrerupt, perpetuu, prin mijlocireacodificãrilor juridice scrise. Interiorizarea ºiîncorporarea normelor scrise fac ca bãtrînulLeviatan, monstru îmblînzit ºi tehnicizat, sã-ºidefineascã legitimitatea în termeni de legalitate ºiautoritatea ca suveranitate constituþionalã.Tehnicizarea puterii, strîns legatã de neutralitateaadministrativã a statului ºi de raþionalizareabirocraticã fac din problema toleranþei ºi aintoleranþei una nepertinentã juridic. În acestsens, distincþia dintre credinþã ºi confesiune (fidesºi confessio) e foarte semnificativã. Puterea destat poate pretinde o „confesiune verbalã” acreºtinismului, credinþa interioarã rãmînînd cutoate acestea liberã, degajatã de orice constrîngere.Dacã intoleranþa e tot una cu toleranþa, vomremarca totuºi cã intrarea credinþei în sistemulpolitic printr-o despãrþire ce face din ea un obiectprivat (versiune precoce a laicizãrii republicanedin Franþa secolului al XIX-lea) a fost „germenulcare l-a distrus pe puternicul Leviatan” (29).

4. Biopolitica lagãrului. În lucrãrile ei, HannahArendt s-a aplecat asupra funcþionãrii sistemelortotalitare ºi a lagãrelor de concentrare, fãrã însã autiliza cercetãrile biopoliticii. Pe de altã parte,Michel Foucault, care în ultimele sale scrieri areflectat tot mai insistent asupra „politizãriivieþii”, nu a explorat dispozitivul totalitar prinexcelenþã, lagãrul. Analizele lui privind structurilede izolare (spitalul, închisoarea, clinica, la caretrebuie sã adãugãm comisariatul de poliþie, ºcoala,cazarma) fac din acestea spaþii juridice paralele,instituite din motive de urgenþã socialã în vedereaprotejãrii ansamblului societãþii de boalã, nebunie,vicii, trîndãvie, pulsiuni psihice – de fapt pentru a

incidenþe

Horia Lazãr

Suveranul ºi lagãrul (II)

99




ne permite sã îndiguim ºi sã stãvilim orice formãde subversiune socialã.

Ca încoronare logicã a statului-naþiune,lagãrul, spaþiu biopolitic de expunere ºi producerede viaþã nudã, reprezintã paradigma modernitãþiipolitice ºi plaseazã într-o vecinãtate tulburãtoaredemocraþia ºi totalitarismul. Generalizat castructurã biopoliticã odatã cu triumfuldemocraþiei de masã, rãdãcinile lui se întind pînãla actul proclamãrii solemne a drepturilor omului.Sub Vechiul Regim francez, naºterea (ce creasupuºi, nu cetãþeni), era despãrþitã desuveranitate. Odatã cu apariþia drepturilor omuluiînsã, va deveni criteriu al naþionalitãþii (fapt cetranspare din proximitatea cuvintelor „nativ” ºi„naþional”), în vreme ce cetãþeanul va fi membrual unui stat naþional. Omul legitimeazã aºadarnaþiunea ca subiect suveran ºi ca produs biopoliticprin propria-i naºtere. Întemeiatã pe dreptulsolului ºi pe cel al sîngelui – cele douã vehiculeale naþionalitãþii -, naþiunea suveranã amodernitãþii îºi evidenþiazã bazele prepolitice:viaþa naturalã, care, la Hobbes de pildã, e expusãla o ameninþare de moarte ºi care, prin instituþiacontractului, transfereazã aceastã ameninþare înmîinile suveranului. Statul face prin urmare dinnativitate referinþa primã a cetãþeniei ºi temeiulsuveranitãþii. Definirea juridizantã de cãtreSchmitt a statului-naþiune ca o conjugare ateritoriului cu ordinea juridicã (Ortnung ºiOrdnung) se dovedeºte astfel insuficientã.Înscrisã în ambele, naºterea face din naþiune orealitate biopoliticã fundamentatã pe „desfacereasocialului” (fr. déliaison), în care „participarea”popularã la luarea deciziilor e o amãgire ºi o„supunere necondiþionatã faþã de o putere cepoate aduce moartea” (30).

Lagãrul nu e nici anomalie juridicã, nici spaþiude detenþie; ca atare, nu poate fi explicat prineconomia carceralã a lui Foucault. Ca extindere alegii marþiale ºi a stãrii de excepþie, e o structurãjuridico-politicã în care moartea a putut – ºi poateîncã – „sã-ºi gãseascã loc”. La originea lagãrelornaziste (iniþial locuri de detenþie preventivã,precum lagãrul de la Guantanamo) a stat o legeprusacã din 1850 referitoare la protejarealibertãþilor individuale ºi o alta, din 1851, relativãla starea de asediu. Suspendarea libertãþilor prindecretul nazist din 1933 nu e însã însoþitã denicio menþionare a stãrii de excepþie. Despãrþitãde problematica libertãþilor ºi ajunsã normalã,„voitã”, cum spuneau juriºtii regimului, starea deexcepþie instaureazã excepþia ca regulã ºiintroduce anomalia în inima dreptului.

Ca loc în care excepþia se realizeazã ºi sestabilizeazã, lagãrul e o stare de fapt unde totul eposibil, ºi în care noþiuni precum delict sau

violare a legii apar ca inoperante. Aici, viaþaumanã, care ºi-a pierdut toate determinãrile(psihologice, sociale, politice, juridice, religioase,culturale), e suveran expusã. Nu e vorba, cumcrede Foucault, tributar fãrã voia lui faþã devulgata drepturilor omului, de o pretinsã puterede viaþã ºi de moarte a suveranului asuprasupuºilor, ºi nici de un spaþiu al morþiiprogramate, ci de o decizie de expunere ºi deproducere de viaþã nudã, suspendatã de moarte.Obiectivul originar al lagãrului ca produs aldemocraþiei de masã nu e exterminarea ciconcentrarea, masificarea ce elibereazã viaþa nudã.Iar dacã printr-o teribilã derivã istoricã (care e înacelaºi timp o filiaþie naturalã) lagãrele deinternare (destinate, dupã Primul Rãzboi Mondial,sã-i primeascã pe muncitorii imigraþi, alogenilipsiþi de orice identitate în afara celei de om) s-autransformat în lagãre de concentrare iar acestea,într-un moment de accelerare paroxisticã aistoriei, în lagãre de exterminare, proiectultotalitar pe care-l ilustreazã lagãrul nu poate firedus la faptul de a da sau de a lua viaþa. Caspaþiu biopolitic legat de „soluþia finalã”, lagãrul elocul anomic de producere nedefinitã a vieþiisortitã morþii.

Tocmai de aceea modelul istoric alprizonierului din lagãr e refugiatul. Martorprivilegiat ºi paradigmã a conºtiinþei istoriei, aratãArendt, refugiatul nu e un simplu apatrid, chiardacã unii refugiaþi devin apatrizi. Denaturalizãrileºi deznaþionalizãrile ce au urmat dupã rãzboiuldin 1914 ºi care i-au atins adesea pe „cetãþenii deorigine duºmanã” (!) au creat un tip de om nou,aflat între naturalizare ºi repatriere în sînul unuistat a cãrui cetãþenie nu o are ºi care, prin faptulcã nu-i recunoaºte nicio identitate, nu se simtedator sã-i acorde azil. Aceastã numeroasã clientelãde „apatrizi de fapt”, aratã Agamben, „rezidenþistabili non-cetãþeni” în þara de primire, prinºi întreextra-teritorialitate ºi a-teritorialitate, nu are decîtun drept: exodul (refugium). În prezent prizonieriai publicitãþii umanitare, dispozitiv insidios deglobalizare ºi de exhibare mediaticã a nefericiriicare nu face decît sã supraliciteze în logicaexcluderii, ei sînt noii locuitori ai lagãruluiplanetar. Popor fãrã naþiune ce locuieºte pe unpãmînt „gãurit”, pãmîntul nimãnui (31), ºiconcept-limitã al reflecþiei asupra istoriei, refugiaþiideseneazã statutul cetãþeanului de mîine: om fãrãloc, fãrã casã, fãrã drepturi, ºi pe deasupra obiectal hãrþuirii umanitare, sortit rãtãcirii ºi morþiisuspendate.

Dacã existã o biopoliticã a vieþii existã ºi unaa morþii. Starea de comã depãºitã, adevãratãformã de supravieþuire, ºi moartea cerebralã, carenu exclude faptul de a respira, ne introduc într-ozonã de nedeterminare a morþii pe care practicilede transplantare de organe o complicã ºi maimult: cum sã evitãm omuciderea la prelevare?

Prin manipularea morþii, aceasta nu mai e unconcept ºtiinþific ci politic. De exemplu, moarteacerebralã genereazã „false fiinþe vii” (32), asupracãrora, spun unii, se poate interveni liniºtit, fãrãriscul de a comite omucidere. Aceºti „neomorþi”,ce invadeazã sãlile de reanimare ale spitalelor, sîntîncarnarea medicalã a lui homo sacer, care poatefi omorît fãrã ca autorul actului sã fie calificatdrept ucigaº. Mai mult: existã cercetãtori,partizani ai morþii cerebrale, ce-l definesc pe celaflat în comã ca pe o fiinþã intermediarã între omºi animal, justificînd astfel prelevarea precoce aorganelor. În acest fel, biopolitica morþii ajunge învecinãtatea eutanasiei impuse, iar umanitatea ºianimalitatea îºi schimbã semnele – ºi organele cele semnificã pe ambele, într-o întrepãtrunderetulburãtoare. Cercetãtorii din zilele noastre

declarã în public ceea ce naziºtii nu au îndrãznitsã spunã, pregãtind astfel terenul pentruexterminarea ºtiinþificã a omului în sãlile despital.

Legile bioetice din Franþa definesc organele cepe niºte „elemente ºi produse ale trupului uman”(33). Aceastã definiþie ambiguã face din organeobiecte exterioare trupului, ca ºi cum ar fisecretate de el („produse ale trupului” poate ficitit „produse de trup”). Devenite simplesubstanþe detaºate, un fel de piese de schimb(dintre care sînt excluse totuºi cu grijã protezele ºialte dispozitive mecanice), „elementele ºi pãrþile”corpului, a cãror unicã destinaþie e cedarea ºigrefarea, introduc definiþii juridice fluide, a cãrormobilitate þine de o calificare medicalã aleatorie,ce poate genera abuzuri. De exemplu, pentru aevita omuciderea în cazul viitoarelor transplanturiºi grefe ale creierului, legea actualã nu impunemãsuri specifice acestui gen de intervenþii,limitîndu-se la a institui declararea morþiicerebrale a donatorului, declarare neobligatorie cifacultativã! (34) „Pãrþile corpului” ºi „materia deprovenienþã umanã” nu mai au o existenþãproprie, în sine. De acum existã doar actelemedicale de prelevare, de pãstrare temporarã ºi detransplantare, ce fac ca substanþa biologicã aomului ºi propriul lui organism sã nu mai existedecît ca un efemer suport de organe, prin„înscrierea specificã [a acestora] în schimburi”(35) – juridizare ubuescã, ce sparge încã o datãidentitatea umanã, de data aceasta ca speciebiologicã. Ascuns în lagãrul sãu, care a dobînditdeja dimensiuni planetare, ºi care poate fi o zonãde aºteptare aeroportuarã pentru refugiaþi, unstadion, un cartier „defavorizat” de la periferiamarilor oraºe sau un spital în care moartea esuspendatã de viaþã, suveranul, asemeneamonstrului rece al lui Hobbes, aruncã o privirespre umanitatea supravieþuitoare, amintindu-i cã ele cheremul lui ºi cã e sortitã sã moarã – maidevreme sau mai tîrziu, aºa cum va hotãrî el.

Note(20) Ibid., p.97. (21) Théologie politique, p.16. (22) Ibid., p.35 ºi urm. (23) État d’exception, p.128. (24) Ibid., p.133. (25) Ibid., p.147. (26) Parlementarisme et démocratie, trad. fr.

J.-L. Schlegel, Paris, Seuil, 1988, p. 114. (27) Carl Schmittt, Le Léviathan dans la

doctrine de l’État de Thomas Hobbes, trad. fr. D.Trierweiler, Paris, Seuil, 2002, p.131.

(28) Ibid.(29) Ibid., p.117. (30) G. Agamben, Le pouvoir souverain…,

p.200. (31) G. Agamben, Moyens sans fins, p.36. (32) G. Agamben, Le pouvoir souverain…,

p.178. (33) V. în legãturã cu aceasta Marcela Iacub,

„Le législateur et son scalpel. Le corps humaindans les lois bioéthiques”, în Le crime étaitpresque sexuel et autres essais de casuistiquejuridique, Paris, Flammarion, 2003, p.177 ºi urm.

(34) Ibid., p.181.(35) Ibid., p.182.

Ioan Iacob Coº albastru (2007)

1100




Cum stau, de fapt, lucrurile? Cine a fost, înrealitate, Vintilã Horia? Cercetãtorul Z.Ornea îi regãsise deja freneticele articole de

preamãrire a fascismului italian ºi a lui BenitoMussolini, în presa extremistã a anilor ’30: “E cuneputinþã astãzi sã desparþi noþiunea de artã deaceea de fascism. Opera lui Mussolini, oricît deabundent ºi nedrept a fost criticatã, va rãmînepeste veacuri mai ales ca o desãvîrºitã realizareartisticã… Ordinea ffasscisstã îînsseamnã îînainte ddetoate oordine sspiritualã. Sã nu se uite cã acel ceconduce destinele Romei a fost, cîndva, unfilosof, un romancier ºi un poet… Mussolinirezumã Italia cu prezentul, trecutul ºi viitorul ei…Spuneam la început cã fascismul e o operã deartã, o nouã renaºtere italianã. ªi nu se poate sãnu fie aºa, de vreme ce acel ce a creat-o e artistulcel mai genial, nãscut din fruntea de azur aRomei eterne”1.

Rãsplata pentru fierbinþii ditirambi nu se lasãprea mult aºteptatã. Protectorul Nichifor Crainic(alt combatant de frunte pe baricadele fascismuluipublicistic), pe atunci ministru al Informaþiilor ºiPropagandei, îl sprijinã pe Vintilã Horia sã devinã,în iunie 1940, ataºat de presã la Legaþia Românieidin Italia2. Privilegiul diplomatic, obþinut prinexces de zel în presa extremistã, e însã de scurtãduratã. Rechemat în þarã de noul guvern legionar,scriitorul îºi reia ocupaþia pe care o stãpîneºte celmai bine, propaganda furibundã, lipsitã de oriceumbrã de sfialã sau reticenþã. Trecerea sa prinredacþia cotidianului Sfarmã-piatrã, una dintre celemai infame oficine ale vremii, lasã dîre groase pepagina tipãritã. În contextul atacului militar spreRãsãrit, lefegiii cu condeiul sînt obligaþi sã justi-fice în faþa publicului agresiunea, prefigurîndprintre rînduri discursul antisemit. Iatã-l pe VintilãHoria la datorie: “Mi-aduc aminte de zilele degroazã ale anului trecut, cînd Asia se revãrsasepeste Nistru ºi cînd scursura evreiascã a tîrgurilorBasarabiei ºi Bucovinei pãlmuia obrajii curaþi aiostaºului român”3. Nu trec trei zile ºi vocea luiVintilã Horia intoneazã imnuri la adresa dictato-rilor continentului: “Doctrina lui Mussolini asuflat ca un vînt nou pe deasupra Europei (…)focare de luptã care s-au numit fasciste ºi aureprezentat noua linie defensivã a continentuluiîmpotriva Asiei barbare, încãputã pe mîna abilorganizatoare a evreilor. Hitler, Franco, Salazar ºiIon Antonescu au zdrobit pe rînd între hotareleþãrii lor hidra comunistã pe care o sprijineaudemocraþii, evreii ºi francmasonii” 4.

Armata românã – dar ºi plutoanele de jandarmi sau trupele neregulate – erau ocupate pelinia frontului, luptînd împotriva inamicului, pre-cum ºi în spatele frontului, exterminînd civiliievrei. Proiectul mareºalului Antonescu, privind“curãþarea” teritoriului de “elementul jidãnesc”,trebuia justificat ºi credibilizat. Gazeta fascistãpublicã aºadar, pe centrul paginii întîi, comunica-tul oficial al guvernului: La IIaºi aau ffost eexecutaþi500 dde iiudeo-ccomuniºti ccare aau ttras aasupra ssol-daþilor ggermani ººi rromâni. Pe aceeaºi primã pa-ginã, dar ceva mai jos, pe coloanele centrale,Vintilã Horia argumenteazã crima: “Revoluþiamondialã pe care o clameazã cu furie purtãtoriide cuvînt ai comunismului nu e de fapt decît

trambulina supremã a unei universale dictaturievreieºti. (…) Peste cîteva sãptãmîni radioMoscova, deasupra cãreia va flutura alt steag, varãspîndi pe cãile aerului o formulã care va sunaastfel: Creºtini din toate þãrile, uniþi-vã! ºi lumeava redeveni liberã, pentru cã Izrael va înceta sãexiste” 5.

Vechea pasiune, prin care scriitorul îºi punelecturile culturale în slujba ignominiei, se mani-festã într-un articol mai amplu, un exerciþiu com-parativ între Napoleon ºi Hitler. Duºman feroce alideii de democraþie, V. Horia nu-i poate nicicumierta împãratului francez greºeala de-a fi lãsat înurmã o asemenea moºtenire înfiorãtoare: “Ceeace a dãruit el patriei sale a fost, în fond,democraþia însãºi, care a minat un veac ºi jumã-tate inima Franþei, ducînd-o, din decadenþã îndecadenþã, pînã la dezastrul din vara anului1940”. Datoritã acestei… carenþe, “Europa n-arenimic de plãtit memoriei lui Napoleon. / AdolfHitler? Dar diferenþa e atît de mare încît faptelevorbesc de la sine. Actualul Fuehrer al Germanieia ccreat eel îînssuººi oo rrevoluþie (subl. V.H.) pe care afãcut-o sã triumfe între hotarele þãrii sale ºi înnumele cãreia vrea sã schimbe tot ce a mairãmas, nesãnãtos ºi pãrelnic, din moºtenirea luiNapoleon Bonaparte. (…) El nu obligã pe nimenisã accepte ideile sale revoluþionare, ci vrea numaisã instaureze o nnouã oordine (subl. V.H.) în loculunei vechi dezordini pe care o combate alãturi detoate popoarele conºtiente ale Europei. Iatã de ceAdolf Hitler, ºi nu Napoleon Bonaparte, esteprimul om politic al epocii moderne care meritãcalificativul de Mare European”6.

Propaganda e menitã nu doar sã trasezeperimetrul cultural-teoretic al situaþiei, ci sãîndemne ºi concret la luptã. Elogiul agresiunilorromâneºti dincolo de graniþe, de-a lungul istoriei,constituie o astfel de temã: “În 1877 ºi în 1913am trecut Dunãrea, în 1919 Tisa, acum Nistrul,acest hotar politic, dar nu ºi naþional”7.

Dar culmea dezmãþului fascist, cînd infor-maþia culturalã e menitã sã legitimeze crima, ogãsim într-unul din textele semnate de VintilãHoria. Sentimentul acut de greaþã persistã, la lec-tura unor asemenea nemernicii, chiar ºi pestedecenii: “Germania lui Adolf Hitler [este] o va-loare asemãnãtoare, ca forþã ºi întindere, religieiîn Evul Mediu sau artei în timpul Renaºterii”.“Acest «homo europaeus», cel dintîi dintre cei maimari, acel ce s-a încumetat sã distrugã o prejude-catã ºi sã dovedeascã, cu strãlucite argumente,forþa nepieritoare a Europei, este Adolf Hitler.Discursul sãu este acela al veacurilor care vorbescîncã de pe turlele catedralelor ºi al basilicelor, dinfundurile bibliotecilor ºi al muzeelor ºi de pe cul-mea aceea de umanitate care se numeºteeuropenissm (s. V.H.)”8. În timp ce gazetarul tur-bat fãcea asemenea zarvã împrejur, fumul se ridi-ca silenþios din crematoarele lagãrelor de concen-trare. Morþii nu aveau puterea sã protesteze.

Nici de aceastã datã zelul nu i-a rãmas nerãs-plãtit. În primãvara anului 1942, Vintilã Horia afost numit ataºat de presã la Consulatul romândin Viena9.

Sfîrºitul rãzboiului îl prinde pe Vintilã Horiape meleaguri strãine. El nu are aºadar ghinionul

de-a se înghesui pe banca acuzaþilor, în faþainstanþei care îl judecã la 20 februarie 1946.Argumentele acuzatorului public, dr. SilviuRapoþescu, întinse pe puncte ºi subpuncte, bazatepe numeroase titluri ºi scandaloase citate dinpresã, sînt impresionante:

“Acuzatul Vintilã Horia Caftangioglu, ziarist,este unul din cei care prin activitatea sagazetãreascã a contribuit la realizarea scopurilorpolitice ale hitlerismului în România.

Aceastã propagandã este realizatã de acuzatprin urmãtoarele teme mai principale:

AA. PPropaganda ppentru ffasscissm ººi hhitlerissm ººipentru aaderarea RRomâniei lla ppolitica AAxei

a) EElogierea dditirambicã aa ffascismului ººi hhit-lerismului ººi aa rreprezentanþilor llor: ««Apariþia luiBenito Mussolini este un eveniment epocal»(Povestea ducelui – Sfarmã Piatrã, 23 septembrie1937); «Adolf Hitler e o genialã minte politicã»(Semnificaþia unei Revoluþii – Sfarmã Piatrã, 2 fe-bruarie 1941); «Adolf Hitler ºi nu Napoleon esteprimul om politic al epocii moderne care meritãcalificativul de mare european» (Marele European– Sfarmã Piatrã, 5 iulie 1941); «Naþional-Socialismul este asemãnãtor, ca forþã ºi ca întin-dere, religiei în evul mediu ºi artei în timpulRenaºterii» (Homo europaeus – Sfarmã Piatrã, 17decembrie 1941); «Führerul a aºezat armata ºipoporul german în fruntea capitolelor eroice alelumii moderne» (Elogiul curajului – Sfarmã Piatrã,27 februarie 1941).

b) DDeformarea ddemocraþiei ººi aa rreprezen-tanþilor eei:

«Ne zvîrcolim în democraþie ca într-o þeapã pecare ne-am pregãtit-o singuri» (Culturademocraþiei noastre – Sfarmã Piatrã, 4 februarie1937); «Nu vom reuºi sã fim români decît rupîndlegãturile cu democraþia» (Ibidem); «Þara dis-preþuieºte pe toþi reprezentanþii democraþiei,indiferent de valoarea lor» (ªeful Strul Kutem –Mihail Sadoveanu – Sfarmã Piatrã, 11 noiembrie1937); «Democraþia este inutilã» (Pe rugul uneivieþi – Sfarmã Piatrã, 18 martie 1937).

c) DDifuzarea ttemelor aantisemite, eelemente ccon-stitutive aale hhitlerismului, ppe llatura rrasialã:

«Curentele semite au aruncat Occidentul îndecadenþã» (Nordul în Mediteranã – SfarmãPiatrã, 9 iunie 1941); «Israel voia sã-ºi facã obogatã patrie în România» (De ce tineretulRomâniei a fost ºi este antisemit – Sfarmã Piatrã,16 aprilie 1941).

d) RRomânia ttrebuie ssã ffie iindisolubil llegatã ddeAxã ddeoarece:

«Hitler va salva Occidentul» (Nordul înMediteranã – Sfarmã Piatrã, 9 iunie 1941); «Înspatele lui Hitler stã întreaga omenire carerîvneºte la libertate» (Elogiul curajului – SfarmãPiatrã, 27 februarie 1941); «Alianþa cu Axa fereºteþãrile de ororile pe care le-au cunoscut aliaþiiAngliei» (Valoarea moralã a pactului tripartit –Sfarmã Piatrã, 4 martie 1941); «Hitler creeazãspaþiul pacific» (Adevãrata pace balcanicã –Sfarmã Piatrã, 5 martie 1941); «Ordinea nouãcreeazã numai binefaceri» (Führerul în Balcani –Sfarmã Piatrã, 24 aprilie 1941); «Hitler va fibiruitor, el reprezentînd ideea cea nouã care vaînvinge ideea cea veche» (Valoarea moralã apactului tripartit – Sfarmã Piatrã, 4 martie1941).

B. SSprijjinirea ddictaturii aantonesscieneVintilã Horia nu se sfieºte sã spunã pe toate

tonurile cã marele merit al lui Antonescu esteacela de a fi închinat România lui Hitler:«Generalul Antonescu a integrat România în rit-mul Europei Noi» (Funcþia de azi a presei –

sare-n ochi

Vintilã Horia Ce-a fost ºi ce se zice azi (II)

Laszlo Alexandru

1111




Sfarmã Piatrã, 19 mai 1941); «România ºi-a regãsitdestinul prin fapta generalului Antonescu»(Cuvinte pentru strãdaniile noastre – SfarmãPiatrã, 7 mai 1941); «Prin Antonescu, România acãpãtat încrederea Reich-ului» (Ecouri despreplebiscit – Sfarmã Piatrã, 13 martie 1941);«Salvarea nu ne poate veni decît de la Antonescu– singurul român nepãtat ºi bun» (Salvaþi sufletelenoastre – Sfarmã Piatrã, 13 martie1941); «Portretulsã-l punem la icoana sufletelor noastre» (SfarmãPiatrã, 28 ianuarie 1941).

Considerînd cã din complexul celor de maisus rezultã cã numitul, prin acþiuni directe – arti-colele sale gazetãreºti – a contribuit cu intenþiunecriminalã la realizarea scopurilor politice ale hit-lerismului în România: aderarea României la Axãºi menþinerea dictaturii antonesciene, folosindacestor scopuri prin activitatea sa, punîndu-se ast-fel pregãtit, evident în slujba hitlerismului.

Considerînd cã acest fapt al numitului consti-tuie crima de dezastrul þãrii, prin sãvîrºirea crimeide rãzboi prevãzutã de art. 2 lit. o ºi pedepsitã deart. 3 alin. 1 din legea nr. 312/1945.”

Sentinþa devine uºor previzibilã, dupã o anali-zã atît de amãnunþitã:

Tribunalul “condamnã pe acuzatul VintilãHoria Caftangioglu, român, major, ziarist, fostdirector la Sfarmã Piatrã, cu ultimul domiciliu înBucureºti, azi dispãrut, pentru crima de dezastrulþãrii, prin sãvîrºire de crime de rãzboi constînd înfaptul de a se fi pus în slujba hitlerismului ºi fas-cismului, contribuind prin fapte proprii larealizarea scopurilor lor politice, fapt prevãzut deart. 2 lit. o ºi pedepsit de alin. 1, art. 3 din legeanr. 312/945, sã sufere pedeapsa detenþiunii grelepe viaþã ºi degradare civicã pe timp de zece ani,conform art. 25 Cod Penal”10.

Ar fi interesant de ºtiut cîþi dintre semnatariiMemoriului pentru Vintilã Horia, publicat cu tam-tam în presa democraticã româneascã a anului2007, i-au citit articolele de proslãvire a lui BenitoMussolini, din 1937 (de pe urma cãrora a fostnumit oficial la Roma), sau articolele de adulaþiea lui Adolf Hitler, din 1941 (de pe urma cãrora afost trimis oficial la Viena). Trecerea timpuluiscuzã chiar orice ticãloºie?

În replicã la campania publicã de reabilitare alui Vintilã Horia, semnatarul acestor rînduri aredactat un tãios protest, întemeiat pe amplecitate din articolele fasciste ale scriitorului, ºi l-aexpediat spre consultare, prin poºta electronicã,unor specialiºti din România, S.U.A., Israel,Germania ºi Franþa. Primind reacþii de sprijin ºisimpatie, Laszlo Alexandru ºi-a trimis eseulpolemic O minciunã scandaloasã, tot prin poºtaelectronicã, la Preºedinþia României, la GuvernulRomâniei, la Ministerul Culturii ºi Cultelor, laredacþia unor publicaþii de prestigiu, din þarã ºidin strãinãtate (România literarã, 22, Observatorcultural, Minimum din Tel Aviv, Israel etc.). L-atipãrit în revista Tribuna din Cluj11 ºi l-a inclus înpublicaþia electronicã E-Leonardo, nr. 11/apr.200712. Pînã la data acestei comunicãri, nu s-auînregistrat disocieri frontale faþã de respectivaintervenþie.

Scriitorul Richard Wagner, originar dinRomânia, a intervenit în discuþia stîrnitã în jurullui Vintilã Horia, publicînd un detaliat comentariuîn Neue Zürcher Zeitung13. El dovedeºte o bunãcunoaºtere a celor mai sensibile realitãþiromâneºti, precum ºi a trecutului extremist alunor intelectuali de frunte14. Cu toate acestea, R.Wagner bagatelizeazã justificarea proceselor post-belice, care au confirmat în instanþã colaboraþio-nismul15. El nu pare sã observe paralelismul faptu-lui cã, bunãoarã, intelectualii fasciºti au fost con-damnaþi dupã rãzboi, atît în Franþa cît ºi în

România. Sau vrea cumva sã ne transmitã cãacelaºi tip de condamnãri, pentru acelaºi tip deinfracþiuni, a fost legitim în Vestul democrat, darilegitim în Estul stalinist?! Meditaþia sa privindredescoperirea plãcerilor estetice, chiar ºi dincolode obstacolul etic, e de naturã sã ne facã nostal-gici16.

Ridicînd mãnuºa azvîrlitã de Richard Wagner,Carmen Muºat propune o soluþie ºi mai stranie,în direcþia departajãrii biografiei de operã. Deparcã ele n-ar fi complementare, de parcã ele nus-ar influenþa reciproc, conducãtoareaObservatorului cultural ne propune sã le înghe-suim în eprubete distincte, înainte de-a le exami-na cu masca pe figurã: “Oameni fiind, autorii sînt ºi ei oricînd pasibili de erori în viaþa de zi cuzi. Dacã acestea se rãsfrîng în opera lor, desfigu-rînd-o, e firesc ca judecata de valoare asupraoperei sã fie una negativã. A extinde însã intransi-genþa eticã, perfect justificatã în sfera biograficu-lui, asupra sferei esteticului mi se pare la fel depericulos ca ºi a oculta sistematic derapajelebiografice”17.

O altã voce autorizatã, care pledeazã pentrurecuperarea lui Vintilã Horia, este cea a academi-cianului Eugen Simion (în douã episoade succe-sive din ziarul Ziua)18. Admiraþia la adresa activ-itãþii zbuciumate a Marilenei Rotaru e neascunsã,exagerarea tendenþioasã e prezentã (nu, V. Horianu a fost “condamnat la moarte în primii ani dedupã rãzboi”), circumstanþele atenuante devinmai proeminente decît faptele comise, atunci cîndni se comunicã, din vîrful buzelor, cã admiratorullui Hitler “n-a fost un criminal de rãzboi, ci untînãr intelectual care, ca mulþi din generaþia lui, n-a ºtiut totdeauna sã evite capcanele, complici-tãþile istoriei”.

Studiul de caz privind activitatea propagandis-ticã a lui Vintilã Horia, de-a lungul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, ºi felul în care este eaperceputã azi, într-o Românie democraticã, estede naturã sã ne îndemne la reflecþie. Probabil cãtalentul, inteligenþa ºi cultura nu sînt ingredientesuficiente pentru a-l feri pe artist de compro-misuri ºi ticãloºie. Dacã un soldat ucide apãsîndpe trãgaciul armei, se pare cã ºi scriitorul poateprovoca moartea, la o scarã chiar mai amplã,susþinînd demagogic un regim criminal. Dar com-plicii dictatorilor mai au o ºansã în posteritate. Eipot fi reabilitaþi prin zeci de semnãturi ale unorpersoane influente (dintre care unele poate cãhabar n-au ce semneazã). Culpa lor poate fidiminuatã, în numele atotputerniciei talentuluiartistic. Compromisurile lor pot fi explicitate,drept naivitãþi inerente unei vîrste fragede.

Singura problemã care mai rãmîne de clarificatîn viitor este dacã cei care dau cu bidineaua pestetrecutul istoric atroce o fac din naivitate, dintr-ogenerozitate prost înþeleasã, din lipsã de infor-mare sau, pur ºi simplu, pentru a-ºi flata propriilecompromisuri. Lãsãm rãspunsul la aceastã proble-mã pe seama altor cercetãtori.

(Comunicare prezentatã la Sesiunea inter-naþionalã a Institului Naþional pentru StudiulHolocaustului “Elie Wiesel”, Bucureºti, 10 oct.2007)

Note

1 Vezi Gîndirea, nr. 8/1937, pp. 404, 409 - dupã Z.Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptã româneascã,E.F.C.R., Buc., 1995, p. 433. 2 Vezi F. Manolescu, op. cit., p. 377.3 Vintilã Horia, Mãrturia unui tînãr, în Sfarmã-piatrã,

nr. 198, miercuri, 25 iunie 1941, p. 1.4 Vintilã Horia, Prezenþa Italiei între cruciaþi, în

Sfarmã-piatrã, nr. 201, sîmbãtã, 28 iunie 1941, p. 1.

5 Vintilã Horia, Declinul iudaismului, în Sfarmã-piatrã,nr. 205, miercuri, 2 iulie 1941, p. 1. 6 Vintilã Horia, Marele European, în Sfarmã-piatrã, nr.

208, sîmbãtã, 5 iulie 1941, p. 1.7 Vintilã Horia, Simbolul Basarabiei, în Sfarmã-piatrã,

nr. 217, luni, 14 iulie 1941, p. 4.8 Vintilã Horia, Homo europaeus, în Sfarmã-piatrã, nr.

304, miercuri, 17 decembrie 1941, p. 1.9 Vezi F. Manolescu, op. cit., p. 377.10 Actele privind procesul ºi condamnarea lui Vintilã

Horia (cuprinse în AMJ, fond Penal, dosar 24.541, vol.8, f. 136-138 ºi f. 146) sîn citate aici prin intermediuldocumentatei intervenþii a lui Adrian Nicolae Petcu,Vintilã Horia - un condamnat al "justiþiei populare", înRost, Revistã de politicã ºi culturã creºtinã, numãrul 16,iunie 2004, lahttp://www.rostonline.org/rost/iun2004/horia_con-damnat.shtml (site consultat în 06.10.2007). AutorulA.N. Petcu, consilier principal în cadrul Serviciului deCercetare al CNSAS, pune la dispoziþia publiculuibogate date din arhive. E regretabil însã cã, în ciudanumeroaselor dovezi concrete privind activitatea fas-cistã a lui Vintilã Horia, pe care cercetãtorul însuºi lemenþioneazã, el se strãduieºte sã relativizeze temeiniciacondamnãrii în instanþã. Argumentele specioase - þinîndde conjunctura istoricã nefericitã sau de mãruntul detal-iu neglijabil - ºtirbesc, în mod surprinzãtor, pondereapropriei sale investigaþii de arhivã.11 Vezi rev. Tribuna, nr. 107/16-28 febr. 2007, p. 9-10.12 Vezi pe internet la http://193.226.7.140/~leonar-

do/n11/Laszlo4.htm.13 Vezi N.Z.Z. din 2 aprilie 2007, Ein Schriftsteller im

Kalten Krieg, pe internet lahttp://www.nzz.ch/2007/04/02/fe/articleEXRFO.html.Varianta în limba englezã, A writer in the Cold War,poate fi gãsitã la http://www.signandsight.com/fea-tures/1318.html (site-uri consultate în 07.10.2007).14 "Horia was born in 1915. In his youth during the

1930s he published articles in periodicals of Romania'sextreme right wing. He was one of the spokesmen forthe generation whose feverish existentialism extolledthe political madness of the period. Subsequent discus-sion both within and outside of Romania has shownhow a dark mixture of death cult, OrthodoxChristianity and ethnocracy gripped an entire genera-tion. Segments of that discussion have been the biogra-phies of E.M. Cioran, Mircea Eliade, and ConstantinNoica, Romanian authors who later either came tointernational prominence or attained guru status intheir own country."15 "As early as 1946, show-trials were held which fol-

lowed the Stalinist pattern of torture and farce. In onesuch trial, Vintila Horia was sentenced in absentia tolife in prison. The justification for the sentence wasthat he had facilitated the penetration of fascist ideasinto Romania and had made the case for those ideas tobe realized under the leadership of the Germanembassy in Bucharest. For Stalinists, of course, every-thing was espionage and denunciation. The sentenceagainst Horia has not been rescinded to this day."16 "Without ignoring his involvement in totalitarian-

ism, Vintila Horia as novelist is worth rediscovering.This will not be a simple task, since it demands a feel-ing for the obsessions of literature and for the dialecticof intellectual engagement in the 20th century, particu-larly under Cold War conditions. Finally, the case ofHoria is an illuminating example of the difficulties inestablishing a new literary canon following the end oftotalitarianism in Eastern Europe."17 Carmen Muºat, Biografie ºi/sau literaturã - douã

ipostaze ale eticului, în Observator cultural, nr. 113(370)/3-9 mai 2007; pe internet la http://www.observa-torcultural.ro/infoframe.phtml?xid=17630&xrubrica=EDITORIAL&return=arhiva&xnrrevista=370 (site consultatîn 07.10.2007).18 Vezi Eugen Simion, Vintilã Horia, în Ziua, sîmbãtã,

28 aprilie 2007, pe internet la http://www.ziua.ro/dis-play.php?data=2007-04-28&id=219809 ºi Vintilã HoriaII, în Ziua, sîmbãtã, 5 mai 2007, pe internet lahttp://www.ziua.ro/display.php?data=2007-05-05&id=220100 (site-uri consultate în 07.10.2007).

1122




Da, în fine, ºi totodatã surprinzãtor, avem un“Lampedusa musilian” în Ardeal ºi înliteratura românã actualã. Încã la apariþia

volumului revãzut din 2001 (Editura Paralela 45):Anotimpurile lui Zenovie, vorbeam despre “obsesia”mitteleuropeanã a autorului Horia Ursu. Cuprezentul roman Asediul Vienei,1 Horia Ursu aizbutit sã dea de pãmînt cu Îngerul ori (dupã caz)Demonii unui trecut arareori vizitat – mai degrabãocultat – cel al spaþiului nãscãtor de “românitatepluralistã” (azi botezatã: multiculturalã!):Transilvania.

Fãrã a dispune de abilitatea competenþei lecturiila zi a autorilor “postdecembriºti”, a “inocenþiloristoriei” livresc informaþi ºi aidoma talentaþi, mãmulþumesc sã constat - cu detaºarea de care suntcapabilã - întîlnirea cu un roman european,respectiv de interes european (necesitînd urgentatraducere; aviz ICR!!), probabil ultima producþie lanoi a trãirii (istorice) asumate în ficþiune. DupãHoria Ursu evenimentele fiinþãrii noastre nu vormai fi privite la fel, situaþie asemãnãtoare în urmamaratonului romanesc - rãmas nediscutat pe aici -fiindcã netradus!: Les Bienveillantes de JonathanLittell (Premiul Goncourt 2006). Cel de al DoileaRãzboi Mondial primeºte la el noi conotaþii,imposibil de reiterat. Dar înrudirea “lampedusianã”a ambelor texte se opreºte la… scormonireamemoriei ºi gîndul închinat morþilor. Însã eleganþasfîºierii vãlului aristocratic al identitãþii, cîndvaglorios-satisfãcutã la masa omului de rînd, ajunsã înzdrenþe azurii sub lumina apusului de ev pãstrãtoral unei brume de pavãzã a valorilor, fie ºiridiculizatã, totuºi deloc nimicitã prin relativism, îiaparþine doar lui Horia Ursu!

Niciunul dintre autorii ardeleni judicios“fotografiaþi” de criticul Paul Cernat2 în posibilulgrup de atitudine “posthabsburgicã” (cãreia i seînscrie, “post-post-festum”, Horia Ursu ), IoanSlavici, Augustin Buzura, Sorin Titel, LiviusCiocârlie, Daniel Vighi sau Viorel Marineasa, nu areca rezultat prozastic (probabil nici ca intenþie)“ºpagatul” dintre: Lampedusa (Ghepardul), Joyce(Oameni din Dublin) ºi Musil (Omul fãrã însuºiri).

Îmi dau seama cã cele de mai sus pot lãsaimpresia unor judecãþi (criptic) encomiastice. Dar vãîntreb: cum îl povesteºti pe Musil, de pildã? Dar peHermann Broch ori pe Karl Kraus? Voi încerca,totuºi, indiferent de risc, tentativa unei argumentãri.

Susþin în continuare cã Asediul Vienei are o“tensiune a imaginaþiei narative” greu asimilabilãaltor scrieri izvorîte sau inspirate din spaþiul delimbã românã a marginalitãþii “Kakaniei”. Tensiunea

provine tocmai din asumarea, probabil inconºtientã,dar bine intuitã a rãdãcinilor plasate de romanul luiLampedusa, Ghepardul – unde, nu-i aºa – seprecizeazã cã totul trebuie schimbat pentru ca totulsã rãmînã la fel… ºi de “consecinþele” ficþionale aleacestuia deplasate în zona central europeanã, la untimp cînd previziunile prinþului Salina luaserãforma nivelãrii civilizatorii, a estompãrii claselor ºirangurilor, datoritã temeiniciei instituþionale ºi abunãstãrii rezultante. Cu alte cuvinte, se instaurasesoliditatea imobilitãþii germinatoare de vid – cel dinurmã, dupã cum se ºtie, amplu explorat/ exploatat

de greii literaturii secolului 20, de la Kafka încoace. Avertismentele lui Horia Ursu ne întîmpinã în

citatele din Motto: un Cantor anonim spune cã “Înviaþa oriºicui, moartea este un moment de cotiturã”(Ca sã vezi!..); Un poet anonim ne vesteºte cã“Acolo Nimicul e atît de colorat (…) Acolo nu aialtceva de fãcut decît sã aºtepþi/ Iar de la o vremeîncolo nici mãcar atît/ Pentru cã aºa e acoloaici”;apare ºi Robert Musil postulînd cã “lumea aceasta ede o surprinzãtoare realitate”; citim apoi “replica”lui Osip Mandelstam: “Puþin fum ºi puþinã cenuºã –resturile.” Nicio clipã, în cele aproape 500 de paginiale cãrþii, Horia Ursu nu se abate de la traseul

indicat în Motto. Concret, ce face? Dezvoltã pînã lasaþietate “acoloaici”, aroma cenuºii, culoareavidului; în fine, barochizeazã vidul într-un mozaical virtuozitãþii narative/ descriptive secondat de oblîndã-lent-nimicitoare ironie. Timpul e redundant –voi explica deîndatã pentru ce. Locul ºi oameniiocupã scena. Întreg romanul e o lungã, nostalgicãdespãrþire acompaniatã de “farmecul flautului” tristîn plinãtatea umorului sãu “freatic” – o lungã ºimusilian ironicã despãrþire de trecut. Acest trecutdepãºit cu surîsuri ºi hohote înlãcrimate eadevãratul “Asediu al Vienei”. Astfel, de la ’48(1848!) încoace, românul ardelean se tot vreadeparte-aproape de Viena; în fine, dupã 1948despãrþirea administrativã a reuºit, nicidecum însãcea a mentalitãþilor. Nici chiar dupã deceniiletotalitarismului comunist, dupã Decembrie 1989!Lumea transilvanã e diminuatã în populaþie, fãrã afi nimicitã în structura crezurilor ºi obiceiurilor sale.De aceea spuneam cã timpul e redundant. HoriaUrsu îºi plaseazã acþiunea dupã 1989, dar flash-back-urile se înlãnþuie la fiecare schiþare a dinamiciicotidiene. ªi pentru a face “atemporalul” credibil,spre a reda carnalitatea “prezentului-istorie”, HoriaUrsu construieºte un caleidoscop de fiinþãricolorate: etnice, lingvistice (fiecare cu unicitateaaccentului sãu – totuºi, susþin, prin graþia mãiestrieifilologice, finalmente traductibile!), ºabloanelecategoriilor sociale, culturale, ale vîrstei ºi… sexului.Gãsim filigranate (memorabile) portrete de români,evrei (“evreul mioritic”), unguri, armeni, nemþi (ce-amai rãmas, nu saºi ci “þipþeri”, ºvabii norduluiardelenesc) ºi toþi “metiºii” lor.

Primele cîteva zeci de pagini înainteazã greu,dar “mesmerizeazã” cititorul, atras lent ºi fãrã greºîn plasa cascadei plinã de butade ale cronofagieiconsumatã în simbolicul Apud – ce superbã ironie,etimologic vorbind!! E localitatea-simbol introdusãdeja în Anotimpurile lui Zenovie. Chiar la începutulcãrþii ne confruntãm, spre justificarea continuitãþiide sens a Motto-ului, cu dialogul în stil umor negru

Monica Gheþ

Un roman în dezbatereHoria Ursu: Asediul Vienei

“Gheparzii” lui Horia Ursu

Foto: Feleky István

Una dintre revelaþiile anului editorial 2007 este, cu siguranþã, romanul Asediul Vienei, de HoriaUrsu, apãrut în varã la Cartea Româneascã. Nãscut în 1948, autorul a mai publicat pînã acum unsingur volum, Anotimpurile dupã Zenovie ºi alte proze (1988; 2001). Lipsit de o mediatizareconsistentã, discret sau (de-a dreptul) absent în arena publicisticã româneascã, Horia Ursu are – înscris – ceva din acribia ceasornicarului ºi din detaºarea piloþilor de formula 1. Dacã discuþiile despreromanele Florinei Ilis, Mircea Cãrtãrescu, Petru Cimpoieºu sau Radu Aldulescu au consumat destulãcernealã tipograficã, Tribuna propune acum o noua temã, un nou autor ºi – de ce nu – o nouã caleîn proza româneascã. (ªt.M.)

1133




Horia Ursu face parte dintr-o categoriedestul de rarã de prozatori. El nu crede înnecesitatea prezenþei ritmice pe piaþa de

carte, cum nu dã importanþã nici factoruluicantitativ. Aflat la vârsta deplinei afirmãri, odatãcu romanul Asediul Vienei se aflã abia la a doualui carte de autor, dupã ce Anotimpurile dupãZenovie (1988) au marcat fãrã dubiu apariþia uneivoci ardeleneºti cu un timbru propriu într-unpeisaj altminteri destul de generos reprezentat deprezenþe artistice. Reluarea din 2001 a cãrþii, careacum beneficia ºi de noi piese textuale, sub titlulAnotimpurile lui Zenobie ºi alte proze trebuieprivitã ca mãrturie a respectului de sine al unuibijutier, ca un act de graþie fãcut cititorului la carenu au mai ajuns exemplare din prima ediþie ºi, nuîn ultimul rând, dovada unui scrupul auctorialcaracteristic fãurarilor cuvântului, nicicândmulþumiþi de straiele iniþiale ale prozelor pe carele semneazã.

Asediul Vienei este însã primul roman al uni-versitarului clujean – nãscut la Mãhaci, în Alba,dar trãitor, ani destui, în Baia Mare –, rod nunumai al unui exerciþiu de scriiturã tenace, ci ºi alunei reflecþii teoretice de cea mai bunã facturã.Cãci romancierul a obþinut titlul de doctor înlitere cu o tezã în francezã despre arta romanescãa lui Milan Kundera. Adaug, beneficiind de privi-legiul de a fi petrecut împreunã rãgazuri fertilede-a lungul ultimilor ani de trudã universitarã, cãHoria Ursu se numãrã printre admiratorii prozeiaustriece moderne, numele lui Hermann Broch ºiRobert Musil numãrându-se printre cele preþuitede el.

Kundera, Broch ºi Musil descriu, desigur, ospaþialitate literarã central-europeanã care indicãdintru început în ce perimetru îºi situeazã autorulAsediului Vienei jaloanele valorice, dar ºi în cedirecþie se cuvin cãutate coordonatele profesiuniisale literare de credinþã. Suntem în lumeaKakaniei, a imperiului în declin ºi a trecutuluiaulic care se disipeazã în derizoriu ºi comedietragicã, involuntarã. Este vorba despre o centrali-tate oarecum... marginalã, limita dintre Apus ºiBarbaricum, poleiala unei capitale a cãrei strãlu-cire se reveleazã doar prin contrast cu ceea ce aadus ziua de azi, dar care în epocã pãstra multdin provincialismul de atmosferã evocat cusimþire de unul dintre cei mai faimoºi adulatori aisãi, Joseph Roth. În consecinþã, adevãratul erou alcãrþii lui Horia Ursu, Apudul, un oraº nu atâtardelenesc cât central-european (chiar dacã situatîn România) este o micã lume ce prezervã ladimensiunile localului amprenta stilisticã aîntregului defunct, coloritul pestriþ, chiar strident,al multiculturalitãþii de odinioarã, mereu maievanescente, metisajele ºi rigiditãþile aferente, pur-tate cu sfialã sau orgolios, ca niºte mãºti, deînsãºi umanitatea ce îºi vãdeºte prezenþa paginãdupã paginã. De reþinut însãºi denumireaoraºului, aducând a “Aiud”, dar derivând, în fapt,din latinescul “dupã”, ceea ce indicã, odatã înplus, moºtenirea lumii care a fost ºi s-a dus, pos-teritatea ei degradatã, caracterul de derivat alaceleia, aºadar, o descendenþã ºi un surogat, toto-datã...

Ultimele cãrþi de prozã ale lui Kundera, ele-giace ºi marcat eseistice, transcriu în note tot maipastelate meditaþii cvasi-filosofice despre lentoare,ignoranþã, identitate ori nemurire, abia tulburatede fabulã. În paginile lui Broch, moartea poetuluiprin excelenþã lasã loc unei incantaþii subsidiarece refuzã rebarbativ sã se cantoneze, pur ºi sim-

plu, în zona narativitãþii clasice, aglomerânddetalii de atmosferã pentru a conjura nimicul,moartea, glisarea unei lumi în abis. La Musil,tribulaþiile protagonistului sunt doar un mod de atranspune într-o prozã maiestuoasã, de aparenþãcalmã, un soi de neutralitate a fiinþei care, într-unfel sau altul, pãstrând proporþiile ºi distingândneechivoc registrele, urma sã facã deliciulgagurilor americane din serialul Seinfeld. Dacã amînþeles mãcar ceva din poetica comunã acestormari autori, atunci aº spune cã, în vreme ce peCervantes ºi pe Dostoievski îi interesa, bunãoarã,cum poþi fi Isus, rãmânând printre oameniiamestecaþi ºi pãcãtoºi perfect verosimil, pe cei treicorifei ai romanului modern central-european îianimã tentaþia descrierii dinamicii din jurul mare-lui gol, a vidului absorbant, al nefiinþei...

Încadrându-ºi tenace, paginã dupã paginã,demersul în tradiþia ultimilor, Horia Ursu înscrieproza ardeleneascã – ºi, desigur, româneascã –într-un alt cerc decât o fãcuserã Slavici, Rebreanuºi Pavel Dan, dar se ºi separã net de tentaþiileîncercate de congenerii sãi literari. Tehnicvorbind, Ursu este un optzecist, dupã cum oatestã nu numai anul debutului sãu (1986) ori pri-eteniile literare, ci ºi prezenþa într-un volum dereferinþã al contingentului, Generaþia 80 în prozascurtã (1988). Practic, însã, ca ºi maramureºeanulIoan Groºan – recuperatorul altui filon central-european, mai apropiat de Hasek ºi BohumilHrabal -, el nu pariazã pe módele momentului(textualism, postmodernism), preferând repliereaprintre maeºtrii interbelici ai pulberii imperiului.

Reuºita stã mai cu seamã în construcþia rigu-roasã, foarte elaboratã, a romanului. Apudenii sãi, pitoreºti sau ridicoli, simpatici sau cvasi-indiferenþi, rãmân personaje de care nu te ataºeziºi pe care nu le individualizezi prea bine (atentpânã ºi cu detaliile vestimentare, naratorul preferãsã nu insiste asupra chipurilor ºi alurii lor).Rebrenianã însã, curgerea este aluvionarã, sedi-mentându-se paginã dupã paginã pânã la contu-rarea unui portret în efigie al provinciei ardeleneprin intermediul mediilor socio-profesionaledescrise de miºcarea fãrã mari metabolizãri tragi-ce a locuitorilor din Apud, pe care, de fapt,tragediile istorice ºi personale nu i-au ocolit defel.

Romanul lui Horia Ursu poate sã placã saunu, în funcþie de aºteptãrile fiecãruia din parteagenului. Formula abordãrii unei existenþe comu-nitare mãcinate de nisipul prefirat de istorie prinfiecare crãpãturã a arhitecturii umane ce o alcãtu-ieºte, întâlnite în alte moduri ale exploatãrii litera-re în Rãscoala lui Rebreanu ºi Setea lui TitusPopovici, de exemplu, îi poate lãsa rece pe adepþiicartografierii unui singur destin – romanul eroului-, în maniera, sã zicem flaubertianã. Sigur estedoar cã, rãbdãtor ºi expert în decantãri de marefineþe, autorul îºi creazã propria lume – Apudulapãrea ºi în Zenovie -, asumând un pariu auctori-al care valoreazã mai mult decât reuºitele imediatsesizabile ale altor autori, nesubîntinse de vreopoeticã mai substanþialã, mai înaltã.

Apud gloriam mundiOvidiu Pecican

de tip Svejk – dintre Dionisie Precup – socialist “demodã veche” ºi poºtaºul Sebastian Gavril Gheretã.Divagaþii pline de tîlc despre politica externã ºiinternã, apoi despre revoluþia din 1989: “cea maimuzicalã revoluþie a sfîrºitului de secol” pentru cã :“Unde s-au mai auzit atîtea colinde?” (p.15)

Originar din Mureº, locuind ºi lucrînd ani bunica profesor la Baia Mare (iar în prezent clujean saupariziano-clujean, dacã þinem seama de navetaeuropeanã pe care o practicã) Horia Ursu nu puteaocoli obsesiile teritoriale. Bunãoarã picturacatalogatã sub genericul: ºcoala din Baia Mare,cãreia îi consacrã memorabile pagini (pp.335-346din capitolul: Revelion cu vînzare) dovedind rarecunoºtinþe de istoria plasticii, unde tuºele pictorilorrivalizeazã cu virtuozitatea cuvîntului descriptiv-reînvigorant al scriitorului. De asemeni, ne amuzã-întristeazã-îngrijoreazã marotele corectitudiniipoliticii U.E. insinuate tradiþiei localnicilor – veziaventurile tragi-comice ale mãcelarului HusvagoTamas Hunor. Apoi capitolul: Laudã Porcului sauporcul acesta nu este un porc. Personal, mi se parinegalabile paginile 206 ºi 207 cu referire la Musil,“autorul Omului fãrã însuºiri pe care nu-l citisenimeni întrucît era greu de presupus cã o carte cuun asemenea titlu putea avea ºi calitãþi. (…) Dacãun roman neterminat e socotit genial, unul nescrise încã ºi mai genial.” Tandru, subtil, cu ucigaºãironie suntem ghidaþi spre lecturile preferate alepostdecembrismului (ca ºi aleantedecembrismului…) semidoct. Iatã despre ceeste vorba (p.207): “Mulþi dintre obiºnuiþii localuluiaveau în biblioteci prima ediþie a Epistolaruluiprecum ºi Minima Moralia despre care, cei maibine informaþi, susþineau cã ar fi apãrut înOccident, în versiunea integralã, dar subpseudonimul: Adorno, cicã.” No comment…

Horia Ursu ºi-a structurat cartea în zececapitole. Continuitatea dintre ele e susþinutã derevenirea personajelor, mereu ocultate de noi ºi maiantrenante portrete-locuri-destine. Structura narativãrãmîne, însã, atent controlatã de la Zãpada lui Cainla Epilogul intitulat: The Brave New World – cumaltfel?!! Avem la urmã o Eleonora pe post deMiranda shakespeareanã, cu studii la Harvard ºiYale, pentru cã “era timpul ca românii sã dea ºi eiAmericii un Secretar de Stat. Precum cehii.”

Scrisul lui Horia Ursu oferã bucurii alesecititorului avizat cît ºi celui profan, îmi place sãcred – deoarece autorul îmbinã fertil rafinamentulunei temeinice culturi – perfect asumate – cutalentul rar al povestitorului-observator înnãscut. Iarca ilustrare ultimã avem acum Asediul Vienei. Nesunt deja promise alte surprize pe alte registre:marca Horia Ursu. Le aºteptãm cu nerãbdare.

1 Horia UUrsu, Asediul Vienei, Cartea Româneascã, 2007,(448 p.)2 suplimentul Bucureºtiul cultural, nr. 32, 28 septembrie-04 octombrie, 2007

1144




Sînt – deºi n-o recunosc totdeauna – un cronicar(literar) al amînãrii, al rescrierii textului pînã înviitorul dezastruos al inactualitãþii sale.

Complic ºi lungesc cît pot ritualul preparãrii cafeleiºi cînd asta ia sfîrºit o panicã reptilianã mãcuprinde în faþa monitorului. Parcã nici n-aº fi re-citit cartea despre care urmeazã sã scriu. Parcã înviitorul (destul de) apropiat chiar ºi ochiul unuiageamiu îmi va sesiza impostura.

Pînã în vara lui 2007, la data apariþiei romanuluiAsediul Vienei, opera publicã a scriitorului ºiuniversitarului clujean Horia Ursu era una concisã:volumul de prozã scurtã Anotimpurile dupãZenovie ºi alte proze (1988, prima ediþie; 2001,ediþia a doua), fragmente de roman publicate încîteva reviste – printre care ºi Tribuna –, articoledocte, capitole dintr-o (netipãritã încã) tezã dedoctorat despre Milan Kundera.

Deºi extrem de rafinat, de original ºiexperimental, Anotimpurile dupã Zenovie... a rãmasºi dupã reeditare într-un nemilos con de umbrã.Pãcat. Mãcar scurtissima ºi densa postfaþã aautorului, co-intitulatã ºi Despãrþirea de Apud armerita cititã de „specialiºtii” perioadei 1980-2000,critici, istorici, teoreticieni. Într-un limbaj extrem desuplu ºi de muºcãtor în ironia sa, Horia Ursudescrie aici dificultatea debutului în antologii, lagrãmadã, într-un fel de cohortã a „rãcanilor prozeiromâne”; ºi, apoi, dificultatea (citeºte:imposibilitatea!) de a debuta cu un microroman „de120 de pagini într-o literaturã de «romancieri-cãrãmidari»”, în contextul epocii.

Romanul Asediul Vienei, ivit dupã o îndelungãgestaþie (1993-2006), împinge cu un deget maideparte – însã în chip esenþial ºi elocvent –experimentele ºi teoretizãrile din primul volum.Asistãm, într-un fel, la revanºa autorului. Antologatîn Generaþia `80 în proza scurtã, întocmitã deGheorghe Crãciun, Horia Ursu e pomenit îndezbaterile despre proza optzecistã darîntruchipeazã, cu toate acestea, un destin nu preavizibil, marginal. Asistãm, de asemenea, la oimpresionantã desfãºurare epicã, sintezã stilisticã ºipanoramare a lumii româneºti ante- ºi post-decembriste, aºa cum rar, atît de rar, am întîlnit înromanele publicate-n ultimii ani.

Supra-tema cãrþii, orgolioasã ºi, în acelaºi timp,una extrem de dificil de atins este Româniamediocritãþii terne ºi eterne, a învingãtorilor imoraliºi învinºilor oblomovieni & bovarici, a sprinteneliiiresponsabililor civici ºi claustrãrii narcisiace aintelectualilor cu spirit inovator.

Lucru nesesizat de niciunul dintre comentatoriide pînã acum, acþiunea romanului se petrece înBaia Mare, oraºul unde autorul a funcþionat, pînã laRevoluþie, în cadrul Universitãþii locale (înAsediul..., Universitatea Petru Maior „aRefuzaþilor”). Deºi numele localitãþii nu aparenicãieri explicit, trimiterile la fermecãtorul burg dinnordul Transilvaniei sînt transparente: traiectoriilepersonajelor se intersecteazã adesea, ca-ntr-unombilic medieval ºi aristocratic, în Piaþa Carolina,care – în timpul unei manifestaþii spontane ºiedificatoare (ultimul evreu al urbei, Petru Cain,hotãrãºte sã emigreze) – „foºnea ca o Biblie uriaºãrãsfoitã de o mînã febrilã”(154). ªi chiar „fraza asta– pe care personajul Petru ªendrean a pescuit-o dinMalraux (n.m.ªt.M.) – într-un fel suna pe malulstîng al Senei ºi în alt fel pe malul stîng alSãsarului” (201). Evident cã trimiterile cele maistrãvezii se fac la „ºcoala de la Baia Mare”,binecunoscuta – în secolele XIX ºi XX – colonie deartiºti plastici. Altminteri extrem de ingenios,

autorul îi introduce în text, ca personajefunambuleºti-kunderiene – amintiþi-vã întîlnireadintre Goethe ºi Hemingway în Nemurirea – ºitotodatã ca subiecþi ai unei improbabile teze delicenþã, pe venerabilii pictori Sandor Ziffer (1880-1962), Oszkár Nagy (1895-1968), Eugen Pascu(1895-1948) ºi Petre Abrudan (1907-1979)... N-aº fiinsistat atît asupra corectei identificãri acronotopului dacã Asediul Vienei nu s-ar dizolva –pagini întregi! – într-o poemã coloratã ºi tandrã,crepuscularã ºi obsesivã, despre nordica aºezare.

ªi aici ajungem la viziunea pur picturalã,estetizantã ºi foarte personalã, a romancierului. Oadevãratã vocaþie detectivisticã se relevã în cele maibanale descrieri, precum în Cursurile de literaturãale lui Nabokov. Iatã o imagine a micului dejunconsumat de amanþi: „ochiurile strãluceau în farfuriica niºte margarete glazurate”. Detaliile culinare, darºi anatomice, fizionomice, vestimentare orimeteorologice sunt desemnate prin expresii precisecare secretã o putere de fascinaþie mai mare chiardecît a lucrurilor astfel descrise: Cadarca de Miniºe, spre exemplu, „un vin sec, aspru ca un postavþãrãnesc”, Petru ª. poartã pantaloni „de catifearaiatã de culoarea lichenilor”, „chipul lãtãreþ albãtrînului [Semproniu] era colorat ca o frescã vechede bisericã în miniaturã” ºi, în chiar primele paginiale cãrþii, „se însera. Lucrurile din preajmã se surpaulent precum lumina în ochii muribunzilor” (29).

De altfel, capitolul care dã ºi titlul romanuluicomunicã sec: „Iolanda admira singurul elementdecorativ din apartamentul aproape gol al lui Petru:un afiº dupã Asediul Vienei (1683) al lui FranzGeffels” (439). Metafora-titlu e, astfel, trimisã într-un plan secund, ca luna într-o eclipsã. Instanþaauctorialã e cea care o fisureazã ºi o trimite înderizoriu. Asupra ei se mai insistã în dialogurilemondene, intelectualiste ºi uºor frivole dintreIolanda ºi Petru: unde aflãm despre ghinionul teribilal armatei otomane în încercarea de a arunca în aerzidurile capitalei imperiale. Sau cã: „Viena a rãmastot Viena dupã douã asedii, zise Petru, mai puþinoptimist decît lãsa sã se înþeleagã” (411).

Cãci lumea României nordice, parte – pînã nufoarte demult – a Imperiului Austro-Ungar (în fond,orice oraº transilvãnean se considerã o Vienã înminiaturã), a ieºit definitiv din þîþîni, îngropîndu-seîn mediocritate ºi imposturã: de la activiºtii PCR aifostului regim sîngeros, la noii îmbogãþiþi ai„capitalismului de cumetrie”; de la intelectualiioblomovieni la iubitele lor bovarice. Din periferiavulnerabilã, muribundã a Mitteleuropei a rãmas,cãscîndu-se ameninþãtor, la noi, un Gol Germanic,dublat de un Gol Iudaic. Sentenþiozitatea (tot mai)cinicã a autorului (pe mãsurã ce ne apropiem definalul cãrþii) e rãscumpãratã prin obsesia de areface, baremi pe hîrtie, catenele genealogiilor,arborii din artere, vene ºi capilare ai familiilor ce aupopulat vreodatã acest pãmînt: români, germani,unguri, slovaci, evrei, armeni, pe care asteroidulistoriei i-a terciuit nemilos.

În lumea asta fostã sau aºteptînd sã se nascã,orbiteazã personajele Petru ªendrean ºi Iolanda,Klaus ºi Violeta, Flavius-Tiberius ºi Graþian, Marta ºiCoriolan Moduna, Cain ºi Ajan, Zorela, AidaÜbelhart ºi Alida Ster, Húsvágó Tamás Hunor,Sebastian Gavril Gheretã ºi Ignat P. Brînduºã –acesta din urmã, capitalistul pãros ºi veros, un„Havel al comerþului românesc”, al cãrui clan vaprelua poate, pentru a nu le mai lãsa niciodatã,frîiele politichiei româneºti... Pentru cã – neavertizeazã Horia Ursu în mottto-urile romanului –

„...ce monde, tout simplement, était dùnesurprenante réalité.” (Robert Musil); iar din acealume a civilitãþii ºi armoniei pluriculturale au rãmas,pur ºi simplu, „Puþin fum ºi puþinã cenuºã –resturile.” (Osip Mandelstam)

O relaþie fragilã ºi, totodatã, arhetipalã ºi biblicãeste aceea dintre tatãl Coriolan ºi fiul – „rãtãcitor”,traumatizat, neasimilat, de o sensibilitate maladivãpe care o interiorizeazã cu succes – Flavius-TiberiusModuna. Întîlnirile (aparent aleatorii) ale celor doi,precum ºi dialogurile lor au o tonalitate psalmicã ºiun hieratism aproape contradictoriu în economiacãrþii: „Îºi întîmpinã fiul cu aceste cuvinte: Oricegest, cît de mãrunt, capãtã în aerul îngheþat al seriiceva din mãreþia misterioasã a naºteriii Domnului.”.Scriu aparent ºi scriu aproape contradictoriu pentrucã, de fapt, ceea ce numim comod „acþiunearomanului” se desfãºoarã în zilele dintre Crãciun ºiRevelion, dintre sãrbãtoarea Naºterii Sale ºi trecerea-petrecerea destrãbãlat-mundanã. Sacrificiul fiului dinfinalul cãrþii are amplitudinea ºi mãreþia aia umilãcapabile sã mîntuiascã, ele singure, o lume. Fie ea ºide hîrtie. Insuportabil de ratatã, de mediocrã, deromâneascã...

Iluzia acelei lumi mitteleuropene mai dãinuieîncã, în cele 448 de pagini ale Asediului Vienei, înping-pong-ul fascinant al dialogurilor, majoritarromâneºti, dar ºi în maghiarã, în expresiile, citatele,replicile din germanã sau ebraicã. Nu va trece neob-servat omagiul adus de scriitor unor mari poeþi aizonei, ca Franz Hodjak, Adrian Popescu sau IonMircea. Sau pictorilor susmenþionaþi. O discuþieaparte ar merita, poate, structura originalã a capi-tolelor, succesiunea timpurilor naraþiunii – sub lupanaratologei. Proiectul lui Horia Ursu are o structurãpictural-muzicalã, eruditã, ambiþioasã, în acord cuformularea lui Milan Kundera din Làrt du roman:“L`œuvre de chaque romancier contient une visionimplicite de l`histoire du roman, une ideé de cequèst le roman.”

Iar romanul Asediul Vienei, de Horia Ursu,rezolvã strãlucit ecuaþia propusã de bãtrînul praghezexilat la Paris.

Evangheliºtii resemnãriiªtefan Manasia

1155




sã mã iei de trupul meu micpînã cînd scîntei ca moartea lentãne vor convingeºi una dintre zilele noastreva rãmîne de bunãvoie cu noi

eu vin la tinedoar sã beau o cafeasã stãm aºaºi sã-þi plac

eu sunt binem-am epilatm-am dat cu cearãºi mã uit pe geamceara e împreunã cu elecu toate firele mele tãcute ºi plouã

acum cresc alt pãrvreau sã mã adãpostesc în el

Bulina roºie

între noiîn locul în care ne atingem de zece ori pe zidouã buline roºii

de la unul la altul aceeaºi distanþãpe acelaºi drum de la mine la tineun bãtrîn îºi ridicã în braþe pielea cãzutãiar de la tine la mineo fetiþã îi ºopteºte deocheat la ureche

el se încurcão ia de la capãtapoi brusc ia fetiþa de pãrºi îi acoperã faþa cu apã.

Florin Partene

poezia

Florin Partene s-a nãscut în localitatea Maieru,judeþul Bistriþa-Nãsãud la 26 septembrie1974. A debutat în volumul colectiv camera,

editura Euphorion, Sibiu, 1995. A mai publicatvolumul de versuri Reverenþa, editura Vinea,2007.

Bãnuþul

lucrurile sfîrºesc bine împreunã întotdeauna vine cineva cunoscutne ia frumuºel de picioareºi se uitã atent în noi

nici liniºte nici mieunatul lãuntricdoar bucãþele de burtãdislocate de ochii aceia bucãlaþi

sã mai spunem ceva nu e voiesã facem nu putemstãm prosternaþi lîngã privirile lornu mai ieºimºi de mîncat rar

grãbiþi cãutãm ceva în buzunarene amintim fiecare pe rînd de sexºi ducem repede mîna rece acolosã-l stingem atent ca pe o lumînarecu degetele muiate-n salivã

din inimã cade primul bãnuþ

Glezne subþiri

noaptea scot încet din dulapmici jucãrii inutile. ele toatemã apropie de cerul ud pe care mã aºez ca pe-o bancã.stau tãcut la tine în parcºi fumul iese din mine ºi viaþa

trei zile cu febrã de zidar noaptea de fiecare datã gãsesc ceaiul caldºi hainele aceleaºideja lipite de mine.

glezne subþiripentru mîini mici inutilerîd în gînd cu ceaiul alãturiºi ca sa treacã vremeamã joc de-a ceva singur prin pãturi

dacã adorm mã trezesc odihnitlîngã mine ceaiul încã hohoteºteþin pe genunchi somnul în careglezne subþiri am numãrat,am stat trei zile de veghesã vinã cineva sã le ia,sã le poarte, sã-ºi facã din ele picioareºi sã le ducã departe de mineca pe vapoare.

ceara

m-am depilatm-am dat cu cearãºi vreau sã vin la tine

ºoaptele lor acoperã vuietul oceanului.pe trepte numai de ele vãzute se duc la pãdure.se plimbã încolo ºi-ncoace în halate descheiate ºi se plâng de putoare-n odãi la amiazã.

cât despre mine:îmi fac zilnic baia vesperalãstropesc cu stiloul covoarele grele.am ºi eu o poveste

pentru care la lume o voi repeta

a doua cocoaºã a dromaderu-lui

ieºisem în prag.ceva ca o beznãun întuneric pestilenþial luase locul cãþelei în lanþºi precum cãþeaua mârâiaºi-ºi arãta limba turbatãse izbea de grindãºi burta jigãritã ºi-o târa pe lut.

copacii în grãdinã erau ºapte curcaniverzi înfoiaþi ºi monstruoºi.

am dat sã închid uºadar vocea mea mã chema înãuntruse ruga de mine ca de un mort.venea scrumul ºi îngreuna pleoapele.în moalele capului o mie de vociºi tocurile ei ascuþite.totul pentru a alunga efluviile cãþeleipentru a disloca vertebrele drumului.

copilul-papagal intra ºi ieºeadin ceea ce fusese o bibliotecã.ascultã-mãorice plecare e la capãtul lumii.

întind mâna nimeresc o praºtie.beau bere din paharul cu sânge.cer foarfecele de tãiat norii.când ridic ochii spre cercerul se face þãndãri.…mai apoi am vorbit îndelung despre celevãzute ºi nevãzute ºtiute ºi neºtiute.am folosit ºapte cuvinte.

Marin Mãlaicu-Hondrari (n. 29 ianuarie1971) a publicat pînã acum un volum depoezie, Zborul femeii pe deasupra

bãrbatului (2004), ºi unul de prozã, Carteatuturor intenþiilor (2006).

Patru tãlpi câteva glezne

locuiesc într-o casã cu douã femei.nopþile nu-s nopþizilele-s ca iarba cea rarã.întreaga hardughie dã iz de mucegai.altfel bunãstarenici un fir de praf.

una mã ademeneºte cu biciulcu cãtuºe curele ºi mãºtiîi e teamã de aur ºi de absoluta paraginã.prin dreptul meu când trece,trece ºi aerul dintr-un scrin ferecat.

cealaltã femeie a adus o sobiþãºi e gata oricând sã prepare un ceai.are la cinã pe ºarpele mâncãtor de zãpadãºi se întâlneºte cu un roi de musculiþe pe podul de afarã.

Marin Mãlaicu-Hondrari


1166




negru la albino

nu înþeleg de ce lu oskar i se spune negru lualbino oskar e blond º-are ochii verzi am vãzutchiar ieri un negru la noi pe stradã a intrat egzactla buticu lu nenea albino negrul era de fapt maroînchis ochii lui erau mari ºi albi iar la mijloc negride tot ãla da era negru chiar de chiar oskar e sasºi saºii nu-s niciodatã negri ºi-s bãtrâni cei maimulþi mai sunt doi la noi în cartier plus oskarcare abia a terminat liceu l-am întrebat o datã dece n-a rãmas în germania acolo e maicã-sa vinedin când în când în sibiu sã vadã ce mai faceoskar ºi bunicã-sa mama ei oskar s-a inervat ºi mi-a zis ceva de mama mea a vrut sã-mi tragã unpicior în fund da io nu-s prostu lu oskar pe care îlaleargã nea albino toatã ziua îl trimite de colocolo ºi când se întoarce îl ia în primire doamnavichy îl pune sã mãture prin curte îl trimite lapiaþã la poºtã sã le plãteascã facturile de curent îltrimite la clienþi cum îi zicea ieri la o vecinãdragã l-am trimis pe oskar la idioata aia deamantã a lu acojocãriþei sã-i returneze înapoifactura ea se pretinde cã-i þine contabilitatea ºinici atât nu-i în stare sã complecteze ka lumea oamãrâtã de facturã da se þine cu nasu pe sus cã

i-am zis o datã când s-a fãcut cã nu mã maicunoaºte la coafor tu hãbãuco n-aveþi voi în casãce-avem noi în garaj când s-a întors oskar l-a luatîn primire nea albino l-a pus sã-i spele maºina înfaþa porþii oskar a încercat sã mã vrãjascã pe mines-o spãl io în locul lui cã-mi dã bicicleta sã fac oturã prin oraºu de jos bicicleta lu norbert bãiatulu nea albino ºi-a lu doamna vichy dacã m-arprinde norbert pe þoacla lui m-ar terminamomental da nu mã fraiereºte oskar pe mine cape luzãrii ãilalþi de pe stradã le dã niºte gumã sauniºte mãrunþiº primit de pe la clienþi ºi fraierii ãiamicii fac ce zice el i-a dresat oskar se þine jmecherpãi dacã era chiar de chiar aºa de jmecher nuajungea negru la albino rãmânea în germania aiade unde l-a dat afarã cã era într-o gaºcã ºi furaudin maºini am auzit io când m-a trimis doamnavichy la bar sã-i iau þigãri cã la ei la butic nu maiaveau a venit unu ºi a cumpãrat toate þigãrile ce-ovrea ãla sã facã cu atâtea baxuri de þigãri oskarzicea ceva de o contrã ºi de o bandã n-am înþelesce-i aia nimeni n-are rãbdare sã-mi esplice nici ionu prea mai pun întrebãri la oamenii mari nu leplace sã pui prea multe întrebãri se inerveazãrepede þipã la tine sã-i laºi în pace ºi sã te duciînapoi în mama aiurea cã nici n-ai cum sã încapiînapoi în burta lu mama nu înþeleg de ce sesupãrã io când întreb pe cineva ceva vreau sã ºtiudeci vreau sã învãþ ºi de ce se supãrã ei cã iovreau sã învãþ deci ei vrea sã rãmân io mai prostca ei sã ajung negru lor aiurea ce dacã tata meunu e patron ca nea albino tata e plecat în italiamunceºte la construcþii cã acolo în italia seconstruieºte la greu ca la noi pe stradã nea albinoa cumpãrat o casã veche a dãrâmat-o acum seface acolo o altã casã de zece ori mai mare de ces-a dus tata în italia putea sã rãmânã aici sãlucreze la casa lu vecinu oamenii ãºtia mari îs totaltfel decât ãºtia ca mine care nu înþeleg de ce ocheamã albino pe doamna vichy care se vopseºtepe pãr neagrã ca smoala

21 octombrie 2006

vraja marelui urs

ursul bântuia de câteva zile pãdurea de lamarginea oraºului înnebunit de caniculã noapteadãdea târcoale containerelor de gunoi sfâºia saciide plastic înfulecând cojile de pepeni pâineacastraveþii îngãlbeniþi cocenii de porumb ºi oricealte resturi comestibile devenise atracþia tinerilorahtiaþi de senzaþii tari încercau sã-l fotografieze cutelefoanele mobile apropiindu-se imprudent l-auiritat cu exclamaþiile lor a sfâºiat doi dintre ei auvenit degrabã poliþia salvarea pompierii au alungatursul cu tunul cu apã se bãnuia cã ar fi turbat aufost aduºi 2 vânãtori veniserã de la o nuntã ºi s-au fãcut de râs împuºcându-se reciproc a fostdecretatã starea de alertã pãdurea fiind asaltatã deîntreaga asociaþie a vânãtorilor din localitate nicipicior de urs parcã intrase în pãmânt în noapteaurmãtoare ursul a dat iama la crescãtoria de porciun lucrãtor beat lãsase deschisã uºa uneia dintreanexe paznicul îngrozit a tras câteva focuri cupistolul din dotare a cãzut la datorie se îngroºagluma au fost chemaþi jandarmii au rãscolitpãdurea lichidând orice vietate le-a ieºit în calecinci ciute un þap doi lupi patru vulpi ºi unmistreþ baºca veveriþele ºi coþofenele nici urmã deurs toate urmele fiind cãlcate în picioare de

zeloºii militari dupã câteva nopþi bestia s-a întorsla porcãrie a fost întâmpinatã de un pluton deexecuþie ºi-au descãrcat asuprã-i toatã muniþia lafaþa locului n-a fost gãsit mãcar un smoc de blanãs-a declanºat isteria colectivã erau tot mai mulþicei care pretindeau cã l-au vãzut în toiul zileilângã o staþie de benzinã într-un supermarketbãlãcindu-se în piscina unei vile bântuind lamuzeul de istorie naturalã unii chiar aducând cadovezi niºte fotografii destul de neclare apãrea osiluetã mãtãhãloasã rãscolind rafturi de magazinsfâºiind exponatele din muzeul cu trofeecinegetice toate mãsurile luate de comitetul decrizã s-au dovedit zadarnice unul dintre oameniide comitet a propus sã se apeleze la mijloaceleparanormale adicã au ricanat ceilalþi membri dincomitet adicã sã-i convocãm pe toþibioenergeticienii magicienii albi ºi negri ghicitoriiîn tarot ºi hipnotizatorii din zonã vor gãsi ei osoluþie degeaba au încercat aceºtia vrãji ºidescântece pase magnetice ºi invocaþii n-au fãcutdecât sã-i stârneascã pe vampiri moroi posedaþi ºialþi vârcolaci locuitorii au pãrãsit oraºul terorizaþideja era o problemã de securitate regionalãdezbãtutã în ºedinþele prefecturii parlamentuluiconsiliului de miniºtri ºi în cele din urmã înºedinþa de urgenþã a consiliului de apãrate a þãriinici mãcar înalþii demnitari n-au reuºit sã afle orezolvare eficientã agenþii serviciilor secrete auadus într-un târziu în faþa preºedintelui un bãtrânaºtepta de câteva zile la pãstrare pânã sã-l iacineva în serios era un solomonar pretindea cãpoate sã alunge forþele malefice rãscolite devrãjitori ºi paranormali dar ursul a întrebatpreºedintele ºi ursul a rãspuns fãrã ºovãirebãtrânul ce mai aºtepþi o invitaþie specialã nu însãpun o condiþie sã nu-mi ceri ºi tu sã-mi daudemisia cã te sparg izbucni primul om din statnici vorbã n-am io treabã cu politica voastrã haispune o datã ce pretenþii ai solomonarul a cerutsã fie lãsat între 4 ochi cu preºedintele acestaacceptã fãrã sã clipeascã spre nemulþumirea celordin serviciul de protecþie ºi pazã nu se ºtie nicipânã în ziua de azi ce i-a cerut bãtrânulpreºedintelui din acel moment nimic n-a mai fostca înainte bine bine veþi întreba dar ursul fireºtecã ºi ursul

22 iulie 2007

Mihail Medrea

proza



1177




Sub semnãtura filosofului ºi profesoruluiAndrei Marga semnalãm o nouã apariþieeditorialã Relativismul ºi consecinþele sale.

Relativism and Its Consequences (PresaUniversitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2007) carereprezintã în acelaºi timp o provocare, dar ºi oinvitaþie pentru cititor de a considera un subiectatît de prezent ºi de relevant pentru toateaspectele vieþii oamenilor. În cele ce urmeazãintenþionez sã ofer o succintã prezentare a cãrþiiºi aº dori sã încep prin a sublinia importanþacaracterului bilingv al lucrãrii care îi conferã omai mare deschidere ºi un spectru mai larg decititori. În acest sens aº vrea sã remarcprofesionalismul traducãtorilor ºi calitateatraducerii care contribuie la situarea cãrþii încadrul dezbaterilor internaþionale referitoare laaceastã temã.

De asemenea, aº dori sã observ cã la o privirerapidã am fi tentaþi sã afirmãm cã în cartea defaþã ne sînt prezentate tezele care au alimentat ºiau fundamentat relativismul pentru ca mai apoiautorul sã întreprindã o criticã la adresa acestora.Însã, consider cã valoarea ajustatã a acestei cãrþiconstã tocmai în tratarea temei din perspectivarelaþionãrii planului teoretic cu cel practic, iar înacest sens analiza întreprinsã de autor nu rãmînedetaºatã de viaþa realã a indivizilor, cu atît maimult cu cît relativismul apare ca o tematicãrecurentã a timpului nostru ce a cunoscut oputernicã dezvoltare. Acest curent de gîndire ºiacþiune include o varietate a perspectivelor careau ca numitor comun faptul cã o caracteristicãcentralã a experienþei, gîndirii sau realitãþii esterelativã la altceva în cadrul unui grup de oameni,mai precis este relativã la limbajul, cultura saureligia acelui grup. Temele relativismului apar nudoar în orice arie a filosofiei, ci îºi fac simþitãprezenþa ºi în celelalte domenii de activitate.

Deºi nu de puþine ori în dezbaterile privindrelativismul, avansate atît de susþinãtorii cît ºi deoponenþii acestei perspective, s-a înregistrat o

simplificare a argumentelor pãrþii adverse,consider cã lucrarea domnului Andrei Marga oferão tratare justã a acestui curent de gîndire ºiacþiune deoarece cititorul va regãsi aici contextulde ansamblu ºi în acelaºi timp o schemã generalãa principalelor forme de relativism ºi aargumentelor pro-relativiste, pentru ca mai apoiautorul sã pregãteascã contra-argumente de ordinlogic, semantic, epistemologic, pragmatic, istoricºi transcendental datoritã faptului cã relativismuleste criticabil cu precãdere din cauza ambiguitãþiiºi efectelor pe care le genereazã.

În acest context þin sã menþionez analizapertinentã întreprinsã la adresa societãþiiromâneºti, mai precis a felului în care relativismula afectat ºi a influenþat negativ nu doar sferapoliticii ci ºi procesele de democratizare ºitransformare socialã a vieþii cetãþenilor României,în aceeaºi mãsurã în care autorul avanseazãsoluþia care face apel la „resursele culturale aledemocratizãrii”. Astfel, este necesar atît o re-consi-derare a politicii fiindcã aceasta reprezintã „o con-diþie de funcþionalitate ºi de performanþã într-osocietate modernã”, cît ºi o restabilire a dialoguluidintre politicã ºi filosofie. Toate aceste justificãriservesc la avansarea unei ipoteze de lucru înforma resurselor culturale specifice unei societãþipentru a contracara efectele nocive pe carerelativismul le are ºi într-o societate aflatã încã întranziþie înspre adoptarea valorilor ºi libertãþiloruniversale.

Autorul mai observã cã evoluþia în timp arelativismului a presupus o evoluþie ºi o rafinare apremiselor prezentate în susþinerea viziuniirelativiste care necesitã de asemenea oreconsiderare a contra-argumentelor:

„Dar relativismul trebuie depãºit nu numai cuperspective generale, ci ºi prin elaborãrialternative pe terenul problematicii lui. Dacã el dãseama de diversitatea inevitabilã a culturilor ºisusþine ideea specificului lor pînã laincomensurabilitate ºi incomprehensiune

reciprocã, pe ce ne putem sprijini pentru a-ldepãºi ºi a realiza unitatea? La un inventargeneral, este vorba despre forþã, comunicare,învãþare din experienþa mai bunã. Recursul laforþã este nu numai neproductiv, cãci nu existãvreo instituþie care sã poatã impune cu mijloacefizice vreo opinie; el ne-ar situa sub nivelulinterpretãrii relativiste, care are meritul de aconstata inevitabilul pluralism al culturilor ºi de aîncerca sã-l legitimeze. Comunicarea ºi învãþareadin experienþa reuºitã sunt puncte de sprijin înceea ce priveºte depãºirea relativismului. Odatã ceele sunt luate în considerare sistematic, tezarelativistã dupã care noi ºtim mai bine îºi pierdegeneralitatea, iar relativismul este el însuºi practicrelativizat.” (Relativismul ºi consecinþele sale.Relativism and Its Consequences, PresaUniversitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2007, p. 159.)

Prin urmare, deºi admitem cã sîntem fiinþecondiþionate cultural ºi istoric care se raporteazãla realitate cu ajutorul conceptelor, convingerilorºi standardelor proprii sau care îºi justificãstandardele de cunoaºtere ºi convingerilefundamentale treptat, totuºi nu trebuie sã cãdempradã unor forme extreme de justificare,dimpotrivã, trebuie sã cãutãm o cale de acces caresã ne permitã trecerea „dincolo” de relativism,mai precis trebuie sã gîndim o soluþie care sãconducã la o îmbunãtãþire a stãrii de fapt.Relativismul ºi consecinþele sale. Relativism andIts Consequences ilustreazã importanþa uneiabordãri integratoare care are drept obiectivdeclarat o evaluare criticã a problematicii supusãdiscuþiei ºi în acelaºi timp se dovedeºte a fi deasemenea un instrument important de studiu atîtpentru studenþi cît ºi pentru toþi cei interesaþi sãînþeleagã provocãrile pe care relativismul le ridicãpentru timpurile în care trãim.

Ana Elena Moldovan

Depãºirea relativismului accent


1188




Centrul de Studii Transilvane a fost înfiinþat înanul 1942, în cadrul Universitãþii din Cluj,aflatã la vremea respectivã la Sibiu în

refugiu, dupã ce prin Dictatul de la Viena nord-estulTransilvaniei fusese cedat Ungariei. Centrul(intitulat la vremea respectivã Centrul de Studii ºiCercetãri privitoare la Transilvania), condus deistoricul Silviu Dragomir, a fost nevoit sã-ºi încetezeactivitatea în anul 1949, ca urmare a instaurãriicomunismului. Reluarea activitãþii în anul 1991, încadrul Fundaþiei Culturale Române din Bucureºti, astat sub semnul altui mare istoric, David Prodan,devenit primul preºedinte de onoare. VechiulCentru a apãrut în împrejurãrile legate deexacerbarea revizionismului în anii celui de alDoilea Rãzboi Mondial, activitatea sa putând ficaracterizatã prin sintagma “militantism ºtiinþific”,fiind marcatã de eforturile politicienilor ºi aleintelectualilor de a reface graniþele amputate alestatului român. Noua etapã de afirmare a Centruluide Studii Transilvane din ultimii ani a însemnat ºi oorientare modernã a întregii activitãþi, în acord cuclimatul existent la aceastã cumpãnã de secole ºimilenii, în contextul benefic al reunificãrii ºiintegrãrii europene. Activitatea actualã a Centruluide Studii Transilvane, în cadrul Filialei Cluj-Napocaa Academiei Române, constã din douã direcþiifundamentale: una de cercetare ºtiinþificã îndomeniile istoriei, demografiei, sociologiei,filologiei, artei Transilvaniei, ºi alta de valorificare arezultatelor acestor cercetãri ºi ale altor distinºicolaboratori, prin publicaþii periodice proprii ºi princãrþi. Revista Transylvanian Review, cele peste 90de cãrþi publicate între 1991 ºi 2007 în cadrul acinci colecþii reflectã diversitatea etno-culturalã aTransilvaniei, echilibrul ºi spiritul de convieþuire,principii ºi valori pe care Centrul de StudiiTransilvane a înþeles sã le cultive, în încercarea de aevita tratarea unilateralã ºi extremismul care nusunt compatibile cu Europa unitã. Între membriiactivi ai vechiului Centru de Studii ºi Cercetãriprivitoare la Transilvania s-a aflat ºi profesoruluniversitar doctor Tudor Drãganu, membru deonoare al Academiei Române. Domnia sa a avutbunãvoinþa sã ne primeascã în câteva rânduri ºi sãdepene amintiri legate de începuturile ºi activitateaCentrului de Studii ºi Cercetãri privitoare laTransilvania. Redãm în continuare câteva din acesteamintiri ale profesorului Drãganu, înregistrate de dr.Stelian Mândruþ cu ocazia interviului din data de12 iunie 2007. Dat fiind faptul cã Domnia sa vaîmplini în decembrie a.c. frumoasa vârstã de 95 deani, ne alãturãm cu toatã inima celor care-i vor uraprofesorului Tudor Drãganu multã sãnãtate ºi oviaþã împlinitã în continuare.

Stelian MMândruþ: Domnule profesor, studiindistoricul Centrului de Studii ºi Cercetãri privitoare

la Transilvania, care a fiinþat la Sibiu între 1943 ºi1949, am vãzut, în actele pãstrate în arhivaactualului Institut de Istorie „George Bariþ” din Cluj-Napoca, cã figuraþi ºi dumneavoastrã, în multiplecalitãþi. Cum aþi ajuns dumneavoastrã, tânãrulconferenþiar suplinitor de drept constituþional lacatedra condusã atunci de George Sofronie, sãactivaþi în cadrul acestui Centru de Studii ºiCercetãri privitoare la Transilvania, diriguit la Sibiude cãtre profesorul Silviu Dragomir? În procesele-verbale ale comitetului de direcþie, fondat în varaanului 1942, în schema organizatoricã figuraþi încalitate de subdirector. Care erau preocupãriledumneavoastrã, ce aveaþi practic, de fãcut?

Tudor DDrãganu: Eu îl cunoºteam foarte bine peSilviu Dragomir, fiindcã era prieten cu tatãl meu ºilegãturile mele cu Centrul de Studii ºi Cercetãriprivitoare la Transilvania se datoresc faptului cãeram dintre puþinii asistenþi de la Facultatea deLitere ºi de la Facultatea de Drept care ºtiau limbagermanã. ªi noi, pe vremea aceea, când exportamtot ce aveam mai bun spre Germania, primeam dela germani cãrþi ºi tot felul de reviste. Deci,bibliotecile noastre erau încãrcate de cãrþi ºi studiiîn legãturã cu Transilvania, iar domnul Dragomir aprimit sarcina de la Mihai Antonescu sã redacteze oserie de studii cu colaboratorii lui de la Cluj, însprijinul unei viitoare conferinþe de pace, care ar fiavut loc în cazul triumfului în rãzboi al Aliaþilor.Mihai Antonescu a încercat sã pregãteascã tot felulde formule care sã ajute România pentru cazul încare ar fi învinsã alãturi de germani. ªi aºa a ajunsSilviu Dragomir sã fie invitat de Mihai Antonescu –care cred cã nu a meritat pedeapsa cu moartea ce is-a aplicat, fiindcã el a vãzut limpede lucrurile ºi acãutat sã facã tot ce a putut ca sã pregãteascãRomânia pentru o victorie a aliaþilor. Deci, SilviuDragomir a fost invitat de Mihai Antonescu sãscoatã revista Revue de Transylvanie, sã organizezeacest Centru de Studii ºi Cercetãri privitoare laTransilvania, el a fost cel care a pus bazeleinstitutului ºi l-a condus tot timpul cât am fost noila Sibiu. Eu, deci, am ajuns din întâmplaresubdirector, am fost mai degrabã ca un fel desecretar, fiindcã eram tânãr asistent...

--Vã întrerup o secundã. În schema, înorganigrama, cum se spune astãzi, a direcþiunii, aconducerii Centrului, figuraþi în calitate desubdirector. De ce? Existã o motivaþie, sã zicem,logicã: fiind tânãr, probabil cã profesorul SilviuDragomir, atunci când propunea organigramaMinisterului Propagandei ºi Ministerului de Externepentru a obþine finanþarea necesarã, vroia sã vã ºiajute în plan financiar. ªi din aceastã cauzã aþi avuttitulatura de subdirector, fiindcã, alãturi de Petre

Poruþiu, aþi rãspuns ºi de organizarea bibliotecii despecialitate a Centrului, având sarcina sã adunaþibibliografia strãinã: germanã, englezã, italianã,maghiarã referitoare la problema Transilvaniei, înipoteza ieºirii României din rãzboi ºi a alierii ei cuputerile care luptau împotriva Germaniei hitleriste.

-- Eu am fost însãrcinat sã redactez un studiudespre literatura germanã privitoare la Banat. Aceststudiu urma sã fie material secret pentru MinisterulPropagandei ºi am ºi redactat acest studiu, pe care l-am trimis la Ministerul Propagandei.

-- În tulburele an 1944 aþi publicat douã lucrãride cãpãtâi. Un studiu apãrut în Revue deTransylvanie despre deciziile luate la Alba Iulia ºiatitudinea minoritãþilor naþionale la vremearespectivã (în 1918), comparate cu poziþia lor din1940, când partea de nord a Ardealului a fostcedatã Ungariei în urma Dictatului de la Viena, din30 august 1940. Iar cartea dumneavoastrãreprezentativã pentru anii ’40 rãmâne cea în careaþi dezbãtut chestiunea, pe care ºi profesorul IoanLupaº a avansat-o cu puþin timp înainte, în legãturãcu falsitatea doctrinei juridice a Sfintei Coroanemaghiare, tezã utilizatã de guvernanþii de laBudapesta în scopuri bine definite la vremearespectivã. Vã rog sã ne spuneþi pãrerea despreaceastã problemã, pe care aþi abordat-o în cele douãlucrãri citate.

-- Am scris aceastã lucrare despre doctrinajuridicã a Coroanei Sfântului ªtefan ºi, în afarã deaceasta, am mai scris o broºurã despre statutulminoritãþii sãseºti de la noi. Generalul Antonescu(devenit mareºal ulterior) a dat un decret prin carea acordat foarte multe libertãþi germanilor, caurmare a presiunii lui Hitler. Aceastã lucrare amfãcut-o deci în scopul de a dezvãlui pericolulacestor reglementãri, date de cãtre generalulAntonescu, pentru suveranitatea statului român. Euam fãcut acea lucrare ca un fel de încercare de aarãta cã asupra românilor se fac presiuni deosebitepentru a da anumite drepturi excepþionale uneicomunitãþi. În raportul adresat MinisteruluiPropagandei am arãtat cã sunt autori germani ºiziare care încearcã sã demonstreze cã România afost pãmânt german, cã Banatul a fost pãmântgerman. Activitatea mea s-a concentrat, în principal,asupra acestei lucrãri privitoare la grupul etnicgerman, încercare de a sintetiza cercetãrile mele însensul de a contribui la activitatea profesorului

Sub semnul istorieide vorbã cu Tudor Drãganu

interviu

Nãscut la 2 decembrie 1912 la Nãsãud, fiul lui Nicolae Drãganu ºi Olimpia. Licenþiat alFacultãþii de Drept din Cluj. Doctor în drept din anul 1934. Asistent (1937-1941), conferenþiar(1941-1946) ºi profesor (din 1946) la Facultatea de Drept de la Universitatea din Cluj. Profesor

asociat la l’Université Panthéon Sorbonne (1977). Dupã 1991, profesor la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca a Universitãþii Creºtine Dimitrie Cantemir din Bucureºti (ºeful Catedrei de drept public între1995-2002. Profesor la Facultatea de Drept de la Universitatea Vasile Goldiº din Arad (1991-1993) ºi laFacultatea de Drept (Târgu-Mureº) a Universitãþii Ecologice Dimitrie Cantemir din Iaºi (1993-1996).

Membru de onoare al Institutului Român de ªtiinþe Administrative, membru al InstitutuluiInternaþional de ªtiinþe Administrative, cu sediul la Bruxelles (1980-1996). Doctor honoris causa alUniversitãþii Lucian Blaga din Sibiu (1998), al Universitãþii din Oradea (1998), al Universitãþii de Vestdin Timiºoara (2002). Cetãþean de onoare al municipiului Cluj-Napoca (1998). Membru de onoare alAcademiei Române (2003).

Tudor Drãgan

1199




Silviu Dragomir, care, drept rãsplatã pentru cã afost un mare savant, ºi nu numai savant, dar ºi unmare român, a fost dupã 1945 arestat de regimulcomunist ºi dus la Sighetu Marmaþiei, împreunã cuprofesorul Iuliu Moldovan, care a fost ministrulSãnãtãþii.

-- Noi, domnul profesor Ioan Bolovan ºi cumine, mai în glumã mai în serios, v-am denumit,cu toatã dragostea noastrã, cel mai ilustrureprezentant, în viaþã, al Centrului, cu subliniereacã sunteþi „ultimul mohican”. Scotocind prin acte,v-am gãsit, în toamna lui 1948 ºi în primãvara lui1949 (dupã ce institutele mari de cercetare în istorieau fost distruse ºi s-a fãcut un mare institut subegida Academiei Republicii Populare Române), încalitate de preºedinte interimar al Centrului. SilviuDragomir fusese epurat, garda veche dispãruse ºi aþirãmas dumneavoastrã. Ce ne puteþi spune, ce vãamintiþi de atunci în legãturã cu dispariþia, cudizolvarea forþatã a Centrului de Studii ºi Cercetãriprivitoare la Transilvania, de la Sibiu-Cluj, revenitdeja la Cluj, pe strada actualã Napoca?

-- Vedeþi, vremurile au fost tulburi atunci ºiunele instituþii au murit fãrã sã fie ucise în modvizibil, prin acte formale bine alcãtuite ºi cu valoarejuridicã. Aºa a fost ºi Centrul, care nu a murit cã afost asasinat brusc prin forþã necunoscutã saucunoscutã, ci a murit lent, prin simplul fapt cã aapãrut o altã instituþie care a preluat activitateaCentrului, ºi Centrul a rãmas fãrã activitate. ªi noiam rãmas, bineînþeles, neutilizaþi în noua instituþie.

-- Aþi avut cumva de suferit în epoca comunistãde pe urma activitãþii dumneavoastrã de la Sibiu ºide la Cluj?

-- Epoca comunistã a fost pentru mine, de laînceput, un calvar, noi am fost în primul rândpercheziþionaþi, toate manuscrisele, toate scrierile(tatãl meu fusese primar al Clujului ºi membru alPartidului Naþional Liberal, decan ºi rector) au fostscotocite, dar nu s-a gãsit nimic dubios, aºa încâtimediat nu am avut o consecinþã, dar, pe urmã,fratele meu, care era profesor la Facultatea deFizicã, aici la Cluj, a fost arestat ºi þinut la Piteºtitimp de 6 luni. Când m-am dus o datã sã îl vãd laPiteºti, unde era judecãtor un prieten, am reuºit sãîl vãd pe fratele meu ºi el m-a rugat sã îi scriu unuiprieten sã îl ajute sã scape de la Piteºti, prinintervenþie pe lângã Petru Groza (au intervenit IuliuHaþieganu ºi alþii). Imediat în urma intervenþiei luiGroza, fratele meu a fost eliberat. ªi, ceea ce ecurios e cã, deºi a fost arestat ºi þinut la Piteºti 6luni, totuºi n-a avut nicio consecinþã din punct devedere al carierei, ºi-a reluat funcþia la facultate ºi,nu numai cã ºi-a reluat-o, dar pe urmã, dupã câtvatimp, a fost fãcut ºef de catedrã. Familia mea aveao ramurã care a fost comunistã din ilegalitate. Estevorba de vãrul meu Tudor Bugnariu, care a fostcomunist în ilegalitate, a stat doi ani în lagãre, înspital, foarte mult la Târgu-Jiu, pe urmã veriºoaramea Zoe Bugnariu, ºi ea a fost comunistã, încâtpoate ºi faptului cã aveam aceste legãturi de familieam scãpat mai uºor, dar eram în fiecare toamnãverificat, adicã eram pus în discuþie dacã mai suntsau nu menþinut profesor. Dar am fost printrepuþinii profesori care au scãpat neepuraþi de cãtreautoritãþile comuniste. Aurelian Ionaºcu ºi cu mine.Ceilalþi, toþi vechii profesori, au fost încet, încetepuraþi ºi nu am mai rãmas decât noi doi. ªi ammai avut noroc ºi cu faptul cã, atunci când era tatãlmeu rector, un evreu, care mi-a fost coleg de liceuºi de facultate, ºi cu care am învãþat, câteodatã,când avea probleme pe care nu le înþelegea, neîntâlneam, discutam, ne lãmuream unul pe celãlalt,

ºi acest tânãr a ajuns prodecan la Facultatea deDrept. El a fost invitat sã facã o referinþã despremine (ºtiþi cum se cereau referinþe la tot felul deoameni cunoscuþi, necunoscuþi), ºi el a spus cã eu,pe vremea când tatãl meu era rector, a venit lamine sã mã roage pentru un alt evreu (Fekete), cucare am fost de asemenea colegi. Acest Fekete arãspândit tot felul de manifeste comuniste ºi a fostprins de poliþie, care a cerut rectoratului sã îlsancþioneze. ªi atuncea, prietenul ãsta al meu avenit sã mã roage pentru Fekete, sã vorbesc cu tatãlmeu sã nu îi dea o pedeapsã prea asprã, sã nu îlelimine din universitate, aºa cum cerea poliþia. Tatãlmeu m-a înþeles ºi i-a dat acestui tânãr numai oadmonestare. ªi în felul acesta, Hermann, prietenulmeu, care era prieten cu Fekete, a fãcut ca prieteniadintre mine ºi Fekete sã se consolideze, iar când afãcut referinþa, Fekete a spus cã eu am avutîntotdeauna convingeri democratice, cã atunci cândel a rãspândit manifeste comuniste, am intervenitpe lângã tatãl meu ca sã primeascã o pedeapsã câtmai uºoarã ºi deci sunt un element cu sentimentedemocratice ºi nu sunt un antisemit sau un duºmanal minoritãþilor. Deci, se poate cã ºi aceastãreferinþã a contribuit la menþinerea mea la facultate,plus faptul cã rudele mele apropiate (vãrul primarTudor Bugnariu ºi cu Zoe Bugnariu) aveau uncuvânt de spus.

Mai târziu am avut, fãrã îndoialã, un sprijin ºidin partea lui Constantin Daicoviciu, care eracãsãtorit cu o veriºoarã de a mea primarã. Deºi eramai în vârstã decât mine, mã trata ca pe un egal, ºiDaicoviciu, cu siguranþã, a avut un cuvânt de spus,pentru cã a reuºit sã îl cucereascã pe GheorgheGheorghiu-Dej, care a fost o datã aicea la Cluj ºi avizitat universitatea, a fost invitat de universitate laun banchet, ºi Daicoviciu, care era foarte spiritual, l-a încântat pe Gheorghiu-Dej. Aºa cã nu am maiavut griji prea multe, fiindcã spatele meu a fostacoperit.

Pe urmã am devenit, în ’62 sau ’63, chiarmembru al Partidului Muncitoresc Român. Cum?Dumitru Firoiu, care era secretar al organizaþieicomuniste din Facultatea de Drept, a venit la mineºi mi-a spus cã partidul s-a gândit sã mã invite sãintru ºi eu, ca membru, în Partidul Comunist. ªiatunci i-am spus lui Firoiu: „Dragã Miticã”, cã elmi-a fost asistent, „eu vã mulþumesc pentruinvitaþie, dar vreau sã ºtiþi, înainte de a mã primi înpartid, cã nu am fost membru de partid înainte, cãtatãl meu a fost primar ºi a fost membru alPartidului Naþional Liberal, a fost rector ºi prorectorºi decan foarte mulþi ani la diferite instituþii. Deci,nu am ascuns aceste lucruri partidului, ca apoi sãmã daþi afarã din partid. Eu vã spun care e trecutulmeu, cu toatã sinceritatea, ºi sper sã mã înþelegeþicã eu nu am vrut sã înºel pe nimeni.” Cu toateastea, atât eu, cât ºi Aurelian Ionaºcu am fostprimiþi în partid pentru cã Gheorghiu-Dej, la unmoment dat, a voit sã reîmprospãteze cadrelepartidului ºi sã introducã ºi oameni valoroºi dinafara partidului, mai ales dintre cei care nu aumanifestat o duºmãnie evidentã contra PartiduluiComunist. ªi aºa am ajuns ºi eu, ºi Ionaºcu,membri de partid, prin 1963. Am participat laºedinþe, dar nu am fost activi propriu-zis. Pânãcând, într-o zi, am fost invitat la o reuniuneinternaþionalã juridicã, la un simpozion laBucureºti, eu am participat la secþiunea de dreptpublic, Ionaºcu la secþiunea de drept privat. Acoloau venit tot felul de juriºti din Franþa, din Anglia,din Italia, ºi eu am fost singurul dintre juriºtiiromâni prezenþi care vorbeam curent engleza ºifranceza ºi probabil cã era acolo ºi un agentinformator al partidului, care probabil cã a fãcut unreferat în care a pomenit cã ºi eu am participat ºiam dat dovadã de cunoºtinþe de limbi strãine. ªiapoi, într-o bunã zi, am fost chemat la Cluj, lapartid, am fost invitat foarte ceremonios în cameraprimului secretar de partid, pe atunci eraBerghianu, ºi erau doi domni, pe care nu îicunoºteam. Pe urmã am aflat cã unul a fost VirgilTrofin, de la Comitetul Central. Trofin era un ominteligent, pe care l-am întâlnit ºi ulterior, iar uneoriîl critica ºi pe Ceauºescu. ªi cei doi, ca ºi primulsecretar, mi-au pus tot felul de întrebãri, cine a fosttatãl meu, cine a fost mama mea, fraþii mei, cerude mai am, cu ce mã ocup, care suntpreocupãrile mele, ce vreau eu sã fac ca profesor,cum sã îi educ pe studenþi ºi aºa mai departe. Euam rãmas foarte nedumerit, întrucât nu am înþelesde ce mã interogheazã ei despre asemenea lucruri.Pânã când, într-o bunã zi, dupã ºase luni cred, amprimit o invitaþie iarãºi la partid, ºi acolo mi s-aspus cã partidul m-a desemnat drept candidatpentru Marea Adunare Naþionalã la secþia Rodna,de unde era originarã familia mea. ªi aºa am ajunseu deputat. ªi am ajuns, vasãzicã, de la Securitate,unde fusesem invitat de câteva ori sã fac declaraþii,deputat. Dar asta nu era mare lucru pe vremeacomuniºtilor, fiindcã comuniºtii uneori te bãgau laînchisoare ºi pe urmã te numeau în funcþii.

Aºa am ajuns ºi eu deputat comunist; în plus,abia am fost fãcut deputat ºi în toamnã a muritdeputatul Solomon, care era trimis sã reprezinteMarea Adunare Naþionalã la tot felul de reuniuniinternaþionale, aºa am ajuns sã fiu vicepreºedinte algrupului român al Uniunii Interparlamentare ºi sãmã plimb prin toatã lumea. În fiecare an aveamdeplasãri de douã ori, primãvara era reuniuneaConsiliului Uniunii Interparlamentare (eu erammembru al Consiliului) ºi toamna era congresul, defiecare datã era în altã parte.

Interviu realizat de Stelian MMândruþ


Gilbert Durand evocã în Structurileantropologice ale imaginaruluii unelesimboluri ale ciclului, dar – caracteristic

pentru imaginaþia care nu suportã conceptul - nusesizeazã câteva limite fundamentale implicate îndramatizarea ciclicã. El considerã cã structurileciclice pot reprezenta o alternativã credibilã, chiarmai fascinantã, la regimul suprimativ al antitezei -suspectat în mod imprecis pânã la falsitate decatharofilie.

Dar ciclicitatea rãmâne un mit al infinituluideschis opus regimului diurn care viza odefinitivã ºi finalã întoarcere triumfalã. În lanþulciclic se mizeazã nu pe ieºirea antiteticã,disociativã, din devenire - într-un empireu uraniansupratemporal, ci pe „domesticirea timpului” prinreiterabilitatea clipei, un alt fel prezumat de aînfrânge ireversibilitatea lui Chronos. Iatã câtevaembleme ale ciclicitãþii:

O ffalsã sstãpânire aa ttimpului. Diviziunilecirculare ale timpului sau eterna reîntoarcere(opusã finalizãrii statice a timpului) nu ar putea fiînlãnþuite de ireversibilitatea timpului. Antinomiatimpului (fluiditatea disparentã, angoasa corelativãa extincþiei, speranþa într-o finalã biruinþã asupralui) cere o rezolvare, ºi cele douã structuri (ciclicãvs progresivã) sunt douã rãspunsuri concurente.

Eliade a sesizat cã omul reitereazã indefinitactele originare fundamentale: reiterarea opereazãdeja în presupoziþia reversibilitãþii. Periodicitateacalendarului evocã deja circularitatea.Circularizarea timpului este totuna cu supunerealui unui algoritm, deci cu controlarea lui, custãpânirea celui ce ne stãpâneºte destinele, viaþa ºimoartea. Celebrarea Anului Nou, ca nouãcreaþiune era precedatã simbolic de organizareadisoluþiei lui orgiastice, abolind vechiul timp,pentru ca din haos, un nou timp sã se nascãregenerat. Dar sã nu uitãm: aceastã stãpânire estedoar o preînchipuire, o escatologie analogicã, nuuna realã.

Luna este mama calendarelor, deci mãsuraprin excelenþã ºi fãgãduiala veºnicei reîntoarceri,ea care se contractã succesiv pânã la moarte,pentru a reveni plenarã. Lecþia ei dialecticã numai e marþial-uranianã ci sinteticã: moarte ºireînnoire, obscuritate ºi luminã, fãgãduialã printenebre, nu doar cãutare asceticã separativã.

Vegetaþia este ciclul natural al fructificãrii, aldoilea suport al ciclicitãþii pe lângã celastronomic. Luna comandã ciclul sezonier vegetal.Ciclul vegetal e complet: el duce de la sãmânþã lasãmânþã, sau de la floare la floare. Îngropareaseminþei analogheazã timpul morþii, iar rãsãritul ei– timpul învierii. Atât optimismul soteriologic, câtºi melancolia decrepitudinii universale comportãimagini din mistica agrarã neoliticã.

Riturile oorgiastice. „Epifania negativã a cicluluilunar ºi vegetal e deopotrivã asimilatã frecvent dediverse teologii cu întoarcerea la inform, la haos,la histoliza diluvianã. Aceste rituri recurente suntcomemorãri rituale ale potopului, ale restaurãriihaosului din care fiinþa se va redesprinderegeneratã. În orgie, periodic, este abolit cosmosulprintr-o retracþie la preformal, unde toate formele,limitele ºi structurile sunt recontopite într-o stareprimordialã. Dar ele asumã condiþia de seminþe,care vor relansa o fiinþã restauratã”. Tocmai înrelansare însã rezidã conþinut deja finalul tanatical ciclului. Altfel spus: eliberarea poartã carcera în

pântece. În plus, ritualurile sunt restaurãrifenomenologice, nu ontologice (deci pentru noi,nu în sine), provizoratul lor fiind astfel evident.

Balaurul ººi ººarpele. Ciclul comportã o fazãnocturnã, nefastã, deci un moment teriomorf.Luna apare sau sfâºiatã de animale, saudimpotrivã ea este îmblânzitoarea, stãpâna lor –atunci când nu este întruchiparea lor efectivã.Animalitate – animaþie. Negativitatea fiind unmoment al ciclului, teriomorfia este revalorificatãîn vederea restaurãrii pozitivitãþii. „Animalul lunarprin excelenþã va fi aºadar animalul polimorf prin

excelenþã: Balaurul”ii. El rezumã ºi recapituleazãbestiarul: înaripat, reinterpretat ca putereuranianã, prin zbor, dar ºi acvatic prin solzi, el esupremul amfibiu: sfinxul, ºarpele cornut sauºarpele cu pene. „Monstrul” este deci simbolultotalizãrii exhaustive a potenþelor naturale, unmiraculos teratologic ce cumuleazã puterea fastãºi nefastã a devenirii.

Din nou, ceea ce nu vede Durand (preadescriptiv dar prea puþin comprehensiv aici) estetocmai esenþialul, pe care numai o explicitaremetafizicã sistematicã îl poate aduce la vedere:Balaurul, monstrul chintesenþial ca sintezã adevenirii, este imaginea riguroasã a rãului,deoarece rãul derivã din ambiþia creaturalã atotalizãrii imanente, din titanismul lucifericsubversiv ºi uzurpator. Tentativa unei eshatologiiimanente anti-divine produce în mod rigurosinfernul.

Astfel, devenirea, care în faþa Absolutului esteegalã cu zero, se dilatã într-un orgoliu uzurpatoral facerii de sine care mobilizeazã toate potenþelecreaturale pentru a rivaliza Supremul. Dar tentaþiatotalizãrii maximale ºi anti-divine a finitului estetotodatã orbire ºi disperatã neajutorare - deciinfinitã prãbuºire - în faþa Totalitãþii divinetranscendente.

ªarpele, epifania lunarã ºi ciclicã superlativã,comportã un semantism multivalent, în cheianocturnã care îl revalorizeazã (pentru cã în cheieuranianã diurnã el este chintesenþa dezaxãriiteriomorfe). Astfel el simbolizeazã transformareatemporalã, fecunditatea ºi perenitatea ancestralã.

Ouroboros-ul este marea figurã a cicluluitemporal. Are capacitatea teribilã de a dispãreauºor în crãpãturile pãmântului, în „infern”, de anãpârli (mutabilitate purã) – de a se regenera.ºarpele încolãcit ce se devoreazã pe sine lanesfârºit exprimã dialectica vieþii ºi a morþii,trecerea lor una în alta. El e sau gardian sau hoþ.Deasemenea, el e prototipul roþii zodiacaleprimitive, dotat cu sensuri integrative opusemalefismului ofidian creºtin. Animal aladâncurilor pãmântului, el condenseazã spiritulmorþilor ºi taina morþii, a timpului, a labirintuluihtonian, ca animal magician. În esenþã elcumuleazã simbolismul morþii, al fecunditãþii ºi alciclului.

Durand nu o face, dar trebuie sã opunemstringent simbolismului ofidian structura lui AxisMundi ºi a Primului Motor – aseitatea,luminozitatea ºi veracitatea sunt înlocuite în ºarpeprin dezaxare, ocultare ºi proteism).

ªarpele autodevorant este însã simbolul uneieternitãþi fracturate care – tocmai de aceea se ºidesfãºoarã sub forma unei deveniri sinusoidale.Iar o eternitate fracturatã nu poate opera oescatologie definitivã. Soluþia ciclicã este astfel ofalsã mântuire, pentru cã moartea este ºi eainfinitizatã, fiind prezentã la epuizarea fiecãruiciclu. Infinitate ciclurilor este deci, pe fiecaremoment al seriei ei succesive o carcerã afinitudinii, fiind, aºa cum sesizase deja Hegel, „oproastã infinitate”, eine schlechte Unendlichkeit.

i Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imagi-narului, Ed. Univers, Bucureºti, 1977

ii Op.cit., pg. 389.

Cea mai importantã tematicã de discuþie, dereflecþie, de cercetare dar ºi de propagandã ºide manipulare este, în acest început de

mileniu, în mod indiscutabil, cea ananotehnologiilor. Vorbesc, bineînþeles, despre ceeace se întâmplã în þãrile aparþinând grupului G8 ºideasemeni în þãrile aferente, puternic industrializateºi producãtoare de tehnologii de vârf. Contextulgeneral este acela de manipulare. Procedeul este“punerea în faþa faptului împlinit“ ºtiind cãsocietatea civilã este reticentã, ba chiar opusã, la felca în cazul OGM-urilor (organismele modificategenetic). Ceea ce mi-am propus sã critic aici nu þinedirect de progresul tehno-ºtiinþific, de realizarea ºidezvoltarea nano-tehnologiilor; nu sunt tehnofobdar nici tehnofil, deoarece nu sufãr de astfel depatologii ca fobiile sau fetiºismele. Eu doresc sãcritic aici tipurile de discursuri retorice ºi deideologii periculoase solidare cu progresul ºtiinþific,deasemeni recuperarea acestor succese tehnice deideologiile post-moderne de tip totalitar, catransumanismul (sau postumanismul) ºiantropotehnica (fabricarea omului). Filosoful este

implicat în aceastã dezbatere la mai multe nivele :argumentaþia ºi retorica discursurilor depopularizare ºtiinþificã; etica cercetãrii ºtiinþifice ºiepistemologia cu filosofia ºtiinþei.

A Actorii ºi contextul demanipulare

Descoperirea energiei atomice ºi nucleare cuteribilele arme de distrugere în masã, cuextraordinara posibilitate de aneantizare totalã aplanetei, rãmâne totuºi o palidã realizare faþã depotenþialul ºi de promisiunile nanoºtiinþelor ºi alenanotehnologiilor. Acestea au ca obiectivmanipularea de “jos în sus“ (Bottom-up) aconstituanþilor elementari ºi universali ai materiei,atom cu atom, la scara milionimilor de milimetri

(10-9): scara nanometricã. Deci perspectiva asupralumii s-a schimbat între “de sus în jos“ (Top-down)ºi Bottom-up. Apar astfel posibilitãþi extraordinarede câºtig economic, de acaparare a unei puteri

2200




Carcera eternei reîntoarceriVlad Mureºan

dezbateri & idei

remarci filosofice

Etica ºi nanotehnologiileJean-Loup d’Autrecourt

colosale (militare ºi strategice), de control ºi desupraveghere universale a obiectelor ºi a indivizilor,ba chiar de modificare radicalã ºi definitivã a naturiilucrurilor, a naturii vii în general ºi a naturii umaneîn special, în scopul “ameliorãrii“ lor.

Dacã faptul este sau nu posibil, nu areimportanþã deocamdatã; ceea ce conteazã esteproiectul de convergenþã Nano Bio Info Cogno(NBIC). Ceea ce ignoranþilor li se pare un purscenariu catastrofic care þine de literatura ºtiinþifico-fantasticã, reprezintã pentru instanþele cele maiînalte (ºtiinþifice, industriale, militare, politice,economice, secte, lobby-uri etc.) proiecte concrete,programe majore, investiþii enorme, speranþefabuloase dar ºi neliniºti apocaliptice. Iatã câtevadirecþii din programul de convergenþã NBIC :

i) manipularea ºi modificarea materiei la aceastãscarã (nano) pentru a fabrica obiecte noi; ii)producerea unor “uzine“ moleculare capabile deauto-asamblare; iii) fabricarea roboþilor molecularicapabili de auto-replicare (nano-roboþi); iv)fabricarea unor entitãþi care ar dispune de anumiteproprietãþi ale naturii vii, astfel s-ar putea ºtergefrontiera din ce în ce mai vagã dintre materie ºiviaþã.

Este motivul pentru care ºi în Franþa, urmândexemplul þãrilor anglosaxone, s-a lansat o amplãmiºcare de sensibilizare a opiniei publice în sensulacceptabilitãþii noilor rezultate ale progresuluiºtiinþific. Acceptabilitatea este o noþiune cheie, careare sensul de manipulare, analizatã deja cu aceastãsemnificaþie de Aristotel în Retorica sa. O altãnoþiune cheie care dã apã la moarã acestui demersde acceptabilitate este etica. Noþiunea este folositãîn sens eufemistic, în antifraze, în expresiiparadoxale sau în simple oximoroane, cu scopterapeutic, ca un fel de tranchilizant. Cu cât serosteºte mai des fraza “existã probleme etice“, cuatât discursul este dezvoltat pe de o parte exact însensul accentuãrii acestor probleme, iar pe de altãparte cu scopul calmãrii opiniei publice.

Este ca atunci când este agresat cineva în modviolent, iar agresorul afirmã cã “faptul ridicãprobleme etice, deoarece victima þipã ºi încearcã sãse apere, este periculoasã“; ºi continuã sã omaltrateze reproºându-i cã nu se potoleºte, cã nuînceteazã, cã nu se calmeazã, cã este inamic alpoporului etc. Contextul este de “dezbaterecetãþeneascã contradictorie, de democraþieparticipativã ºi de dezvoltare durabilã“, ca sãfolosesc expresiile consacrate, bine dirijat ºicontrolat de instanþele politice, cu ajutorulpropagandei mass-media, a universitarilor, acercetãtorilor ºi a actorilor industriali. Sintagmeleprecedente reprezintã, prin pleonasmele pe care leconþin, expresia elocventã a lipsei de onestitate. Dece? Pentru cã democraþia este deja o formã departicipare a poporului la puterea politicã!Dezbaterea este prin definiþie conflictualã! Iardezvoltarea durabilã nu reprezintã nimic altcevadecât “planul cincinal“ occidental, adicã o politicãeconomicã anti-liberalã.

În acest context, care nu este specific Franþei, cieste dictat de Uniunea Europeanã de inspiraþiesovieticã, comitetul naþional francez de eticã(Comité Consultatif National d’Ethique pour lesSciences de la Vie et de la Santé) a formulat avizuln°96 intitulat: Questions éthiques posées par lesnanosciences, les nanotechnologies et la santé(Probleme etice ridicate de nanoºtiinþe,nanotehnologii ºi de sãnãtate).

Membrii grupului de lucru sunt cercetãtoriCNRS ºi universitari din diferite domenii printrecare fizica ºi filosofia: Jean-Claude Ameisen(raportor), Claude Burlet (raportor), MoniqueCanto-Sperber (profesoarã de filosofie, DirectoareaENS, Paris), Pascale Cossart, Chantal Deschamps,

Hélène Gaumont-Prat, Alain Grimfeld, Jean-AntoineLepesant, Martine Loizeau, Jean-Louis Lorrain (2004- 2005), Jacques Montagut (2004 - 2005), Christiande Rouffignac. Au fost ºi niºte personalitãþiintervievate: Bernadette Bensaude-Vincent(profesoarã de filosofie), Jacques Bordé (cercetãtorCNRS), Jean-Pierre Dupuy (profesor de filosofie),Pierre Léna (cercetãtor CNRS).

În realitate este vorba despre o reuniunefamilialã în care “etica“ constã în apãrareaintereselor tribale ºi de clan, fiecare jucând un rol ºipurtând o mascã diferitã, ca actorii într-o piesã deteatru: dupã închiderea cortinei se îmbrãþiºezã ºi facun chef împreunã. Din lipsã de spaþiu am sãcomentez aici doar chestiunile de eticã ale acestuiraport redactat pe 1 februarie 2007: adicãproblemele efective, dar ºi cele ridicate de carenþeledeontologice ale raportului ºi de stilul sãu vãdittendenþios. Astfel am sã plec de la cele 9“recomandãri“ marxist-leniniste pe care Comitetulle face în concluzia raportului, dupã ce voi facecâteva consideraþii etice pe tema schimbãrii naturiiumane.

B. Consideraþii etice

Toate remarcile care urmeazã, aºa cum anunþãºi titlul, se bazeazã pe tehnica eufemismului ºi aanti-frazei, prin care cei care ne “avertizeazã“ depericolele etice, sunt ei înºiºi promotorii ºipropagandiºtii ideologiilor periculoase, cunoscutesub numele de transumanism. Altfel spusavertismentele au rol de propagandã ºi demanipulare.

Dupã pãrerea comitetului problema eticã esteaceea a schimbãrii raportului omului cu lumea,consecinþã a capacitãþii sale de a-ºi revendica înmod permanent identitatea care ar deveni “cugeometrie variabilã“; astfel umanitatea ar fi unadependentã, alienantã, în loc sã avem o umanitateeliberatã. Foarte frumos, cu toate cã pretenþios ºiechivoc ca stil. Mai simplu, ni se promite cã vomputea modifica natura omului în mod permanent,dupã gust ºi la comandã, pânã în cele mai micidetalii, a corpului ca ºi a spiritului: culoarea ochilor,mãrimea ºi forma sexului, greutatea, înãlþimea,auzul, vederea, capacitatea memoriei etc.

Deci “chestiunea eticã nu ar fi aceea a naturiispiritului uman ci a plasticitãþii acestuia controlatãde alþii“. Este adevãrat, numai cã nu ni se explicã înce constã problema eticã; aceasta este foarte simplã: nimeni nu poate accepta ideea ca oamenii deºtiinþã ºi cercetãtorii alienaþi, de tip Frankenstein, sã-i supravegheze, sondeze, modifice ºi teleghidezeactivitãþile fiziologice, mentale ºi spirituale. Estevorba despre cea mai importantã violare a vieþiiprivate, a intimitãþii personale, a demnitãþii umane,a grãdinii secrete; este ceea ce au încercat toateideologiile totalitare, fãrã ca sã reuºeascã pe deplin.Acum fantasmele alchimiºtilor sunt posibile;distrugerea omului este garantatã de tehnoºtiinþe.

Într-adevãr, atât ingineria geneticã cât ºitehnologiile neurologice ºi informatice permitîncercarea nebuneascã de a transforma naturaumanã într-una hibridã: om-maºinã (cyborg).Problema eticã (nesemnalatã de comitet) esteurmãtoarea: dispariþia naturii umane, implicãdispariþia fiinþei umane capabile de raþionalitate, desensibilitate, de voinþã, de libertate ºi deresponsabilitate. Or, suprimând-o se exclude în modradical orice eticã; nu existã eticã a maºinilor, totaºa cum nu se poate vorbi despre o eticã amineralelor sau a plantelor. Putem recicla maºini,dar nu putem recicla oameni. Cuuum? Esteeeposibil! Faptul a avut deja loc cu spãlarea creierelor,cu supraomul, cu “omul nou”, cu exterminarea în

masã!? De acord, dar faptul rãmâne condamnabiltocmai pentru cã s-a fãcut pe seama omului.Justificarea noilor ideologi constã în ideeapericuloasã cã “natura umanã este pe cale dedegenerare, deci trebuie amelioratã prin tehnicã“. Înrealitate, avem de-a face cu un program deeugenism global, camuflat sub masca progresuluitehnoºtiinþific, deci cu atât mai revoltant. Nimeniînsã nu va protesta împotriva distrugerii hibrizilorom-maºinã. Ne putem aºtepta de la aceste ideologiipost-umaniste la o catastrofã umanã la fel deimportantã ca dezastrul din arta contemporanãpost-modernã.

Comitetul crede, în mod fals, cã toate acestechestiuni converg la aceea a “acceptabilitãþii socialea nanotehnologiilor, chiar dacã pentru prima oarãdezbaterea eticã a precedat aplicarea acestora înpracticã“. Fraza este voit mincinoasã; ba chiar dedouã ori falsã. Mai întâi dezbaterile foarte timide ºifoarte bine încadrate au început cu mult dupãpunerea în practicã a acestor tehnologii; apoi, nueste adevãrat cã problemele etice, care þin delibertatea omului, converg la ideea deacceptabilitate socialã. Aceasta din urmã este otehnicã de manipulare, care consistã în prezentareanoilor tehnologii ca pe ceva foarte atrãgãtor, pe carecetãþenii înºiºi sã-l cearã: vrem sã fim supravegheaþi,vrem sã fim observaþi, vrem sã fim controlaþi, vremsã fim în securitate, vrem toate acestea dar pemunca noastrã, cu banii noºtrii; vrem sã fim sclaviiºi cobaii voºtrii!

Dar cum spune proverbul, “gura mincinosuluiadevãr grãieºte“, de aceea prefer sã citez unparagraf elocvent din acest document: “Noi avemdeja un raport cu lumea prin care delegãminstrumentelor o parte importantã a libertãþiinoastre pãstrând tocmai iluzia creºterii acesteilibertãþi. Relaþia noastrã tehnologicã cu domeniulinformaþiei aratã cã fiecare fiinþã umanã estetrasabilã, localizabilã, convocabilã, în timp ce eaînsãºi se crede ca fiind la originea sistemului“. Nuspun cã nu au dreptate, precizez însã cã ideeainteresantã cu “delegarea puterii ºi libertãþiiautomatelor“ au plagiat-o dintr-un articol ºi dintr-ocarte pe care le-am publicat anul trecut respectivanul acesta.

C. Recomandãri anti-etice

Iatã cele 9 recomandãri care nu au nimic de-aface cu etica, ci constituie un program dedezvoltare economicã, strategicã, ºtiinþificã,comercialã, militarã etc.; le-am însoþit de micicomentarii ca sã nu fie confundate pe de-a întregulcu directivele Comitetului central al republicilorsovietice europene.

1° Sã se facã astfel încât sã fie disponibilã oinformare suficientã depre redutabila proprietateambivalentã a nanosistemelor moleculare conceputede om pentru a traversa barierele biologice, maiales între sânge ºi creier, ºi care este în prezentpuþin sau deloc biodegradabilã, ceea ce riscã sãaibã, în afara indicaþiilor terapeutice precise,consecinþe majore pentru sãnãtate.

În traducere ºi pe scurt, trebuie sã informãmcetãþenii de faptul cã sunt condamnaþi, cã sunt înpericol, sã fie ºi ei la curent.

2° Sã se dezvolte de manierã urgentã cercetareaºi dezvoltarea nanometrologiei pentru a concepe ºimultiplica instrumentele care vor permite detectareaºi identificarea nanoparticulelor ºi care vor formanano-obiecte ºi nanostructuri, în particular aceleacare sunt create în mod intenþionat.

În traducere, dacã acordãm detaliilor atât demultã importanþã, în mod implicit se subînþelege cã


trebuie acordatã cu atât mai multã importanþãdezvoltãrii industriei nanotehnologiilor ºinanoproduselor, cã doar acestea sunt “cele create înmod intenþionat”.

3° Sã se insiste asupra consecinþelor suscitate dedezechilibrul dintre o lipsã de dezvoltare (sau depublicaþii) a cercetãrii fundamentale ºi o accelerarea producþiei aplicaþiilor tehnologice comerciale,dezechilibru care riscã sã supraliciteze alegerileesenþiale. Este urgent sã se susþinã în mod mult maiimportant dezvoltarea cercetãrii fundamentale îndomeniul nanoºtiinþelor, respectând libertateaacestei cercetãri. Este necesar ca reflecþia eticã sã fieevaluatã în proiectele supuse finanþãrilor publicenaþionale, europene ºi private (fundaþii). Cercetãtoriiîn curs de formare ºi mai ales viitorii doctori aiUniversitãþii în specialitatea “nanoºtiinþe ºinanotehnologii“ vor trebui sã includã în lucrãrile lorde tezã, un rezumat al reflecþiilor etice relative lacercetarea lor. În spaþiul european al cercetãrii, apoila nivel modial, Statele trebuie sã elaboreze strategiicare impun aceste reflecþii etice în “triunghiulcunoºtiinþelor“: cercetare, formare ºi transfer.

Pe scurt, trebuie sã se discute despre eticã câtmai mult cu cei cãrora le suprimãm libertatea,astfel încât noi cercetãtorii sã fim liberi sã facem cevrem cu ei. Cu cât vor discuta mai mult despreeticã (libertate, moralã, responsabilitate, raþiune,demnitate, voinþã) cu atât iluzia lor va fi mai mare.Dacã s-ar putea sã hipnotizãm societatea (asta-i dela mine). Libertate de cercetare, da! Libertate civicã,nu! Ba se pretinde chiar mai mult decât libertateade cercetare; am auzit recent într-un congres, uncercetãtor CNRS care cerea sã se acordeiresposabilitatea totalã cercetãtorilor. Gând la gândcu bucurie; eu am vrut sã-i rãspund, dar m-amabþinut, cã faptul este deja efectiv: cercetãtorii suntdeja iresponsabili. Defapt el sãracul dorea sã spunã“non-reponsabilitate“, deoarece este de la sineînþeles, a fi iresponsabil înseamnã sã faci parte dincategoria infantililor, a senilior ºi a nebunilor.Nimeni nu a reacþionat în salã, erau toþi de acord.

4° […] Evaluarea riscurilor trebuie realizatãþinându-se cont de ciclul de viaþã complet alnanoproduselor. Faptul necesitã valorizareatoxicologiei industriale prin mobilizarea mijloacelorumane ºi tehnice la acelaºi nivel cu acela altehnologiilor inovante. Aceastã responsabilitate afinanþãrii cercetãrii de cãtre industrie în ceea cepriveºte riscul este o prioritate eticã, chiar dacãpoate ºi trebuie sã fie completatã printr-o investiþiemai importantã în sensul de cercetare publicãfundamentalã.

În fine un paragraf mai onest, dar carecomportã totuºi ambiguitãþi (ambiguitatea, atuncicând nu este o figurã de stil, este expresiaimposturii). În plus existã ºi o confuzie: riscul ºitoxicologia nu sunt probleme etice, chiar dacã sepropagã tot mai des teza “unei societãþi a riscului“.Acestea sunt extra-etice; problema deci nici nu sepune. La limitã se poate discuta de chestiuni dedeontologie, dar nu de eticã. Etica ºi industria, babaºi mitraliera.

5° Sã se acorde prioritate tuturor mãsurilor deprotecþie necesare muncitorilor aflaþi în contact cunanomaterialele ºi de izolare a locurilor de cercetareºi de producþie a acestor nanomateriale. Sã seacorde prioritate cercetãrii efectelor adverseprivilegiindu-se studiile de toxicitate cu dozã scãzutãasupra persoanelor cu vulnerabilitate maximalã, înspecial muncitorii aflaþi în contact cunanomaterialele ºi care ar fi putut sã fie expuºi înciuda mãsurilor de protecþie; ca precauþie, femeileînsãrcinate trebuie excluse de la astfel de posturi.Supravegherea fetusului ºi a noilor-nãscuþi trebuie sãfie prescrisã în mod reglementar în cazul riscurilor

de expunere profesionalã sau intempestivã.Cercetãrile efectelor nanoparticulelor asupraanimalelor trebuie puternic dezvoltate, chiar ºipentru nanomateriale fãrã caracter strict medical(nanocosmetice). În cadrul medicinei industriale ºi acomitetelor de igienã ºi de securitate a locurilor, sãse cearã fiecãrui laborator, echipe de cercetare ºi locde producþie, redactarea propriului ghid a bunelorpractici ºi aplicarea procedurilor particulare decontrol a protecþiei ºi de supraveghere apersonalului din cercetare ºi din industriilefabricante a produselor nanometrice.

Comentariile mi se par superflue; avem pe de-oparte recomandãri drastice de securitate, iar pe dealtã parte, specialiºtii mãrturisesc în dezbaterilepublice cã “nu ºtie nimeni care sunt riscurile,consecinþele ºi pericolele“ acestor nanoproduse.Deci “tot înainte“!

6° Sã se asigure o relaþie de încredere, printransparenþa ºi difuzarea continuã a descoperirilorºtiinþifice comunitãþii cercetãrii publice ºi private, cuajutorul unei reglementãri europene, impunând odeclarþie obligatorie a tuturor noilor nanostructuricu eventualele consecinþe asupra reactivitãþiibiologice. O lege europeanã asemãnãtoare cuREACH trebuie pusã în aplicare pentrunanoproduse. Reflecþiile europene asupra normelorde protecþie a drepturilor de proprietate intelectualãºi de modele de acordare a licenþei mult maiadaptate nanotehnologiilor, trebuie sã prevadãproceduri noi de distribuire a cunoºtinþelor ºi aproduselor cu perspective de cercetare, pentru apermite dezvoltarea unei reflecþii etice.

Din nou discursul demagogic din care reise clarcã nu este nicio legãturã între eticã ºi dorinþa deprofit economic prin asigurarea protecþieidrepturilor de proprietate intelectualã. Trebuietotuºi sã avem încredere!

7° Sã fie favorizate informaþiile în reþea aAgenþiilor: de Biomedicinã, AFSSAPS, AFSA ºi celeale Institutului de Supravheghere Sanitarã (Institutde Veille Sanitaire). Cea mai mare atenþie trebuierezervatã respectãrii principiilor asociate, ca acela alrespectãrii vieþii private, “consimþirea luminatã“ (leconsentement éclairé) faþã de administrarea sauexpunerea noilor nanoparticule, echitatea accesuluila aceste inovaþii, al protecþiei persoanelor.Industriaºii trebuie obligaþi sã eticheteze ºi sãinformeze în mod vizibil produsele conþinândnanoparticule create în mod intenþionat, astfel încâtconsumatorii sã poatã eventual sã refuze utilizareaacestora. Transparenþa ºi colectarea informaþiilorrelative la farmacovigilenþa (sic, barbarism francez)produselor ieºite din nanomedicinã vor rezultadintr-o extensie a competenþelor structurilor actualece privesc medicamentele ºi dispozitiveleimplantabile.

Tot ceea ce se afirmã în acest paragraf este fals;însã tot ceea ce se insinueazã este adevãrat. Pãicum sã respectãm viaþa privatã dacã implantãmdispozitive nanometrice în corpul oamenilor, pecare-i putem controla ºi manipula la distanþã? Ce-arfi spus Caragiale aici? “Curat, murdar coaneFãnicã!“

8° Dezvoltarea ºi difuzarea culturii ºtiinþifice,tehnologice ºi industriale în domeniul nanoºtiinþelorºi nanotehnologiilor. Sã se facã o informare efectivãa marelui public ºi a societãþii organizându-sedezbateri cetãþeneºti prin esenþã contradictorii;acestea vor fi descentralizate la nivelul entitãþilorregionale ºi vor da prilejul unor recenzii publicecompletate de rãspunsurile cercetãtorilor ºi aindustriaºilor faþã de interogãrile, speranþele ºitemerile emise cu ocazia acestor dezbateri. Faptulde a pune la dispoziþia publicului maximum deelemente informative, în mod loial (cinstit), fãrã ase refugia în spatele noþiunii de secret industrial

pentru a se abþine de la aceasta, ar trebui sã fieobiectul unei obligaþii de facto.

Paragraful trãdeazã destul de bine atitudineaimplicitã a celor care l-au scris. În trecere, semnalezpleonasmul supãrãtor “dezbateri cetãþeneºti prinesenþã contradictorii“, deoarece el denotã foartebine concepþia pe care comitetul o are despredezbatere; etimologia ºi deci sensul original alcuvântului trimite într-adevãr la ideea de conflict,de confruntare, de polemicã; însã faptul de a insistaîn recomandãrile sale pe acest aspect de la sineînþeles, aratã cã membrii comitetului de eticã nu auobiceiul unor astfel de dezbateri cetãþeneºti; într-adevãr, iniþial miºcarea de propagandã începuse cuideea de “dezbateri publice cu consens general“;însã protestele mele repetate, cu ocazia acestordezbateri publice, asupra eticii discursului public, i-adeterminat sã-ºi modifice frazeologia, însã cucarenþele retorice semnalate. Este ca ºi cumamericanii ar fi spus, înainte de lansarea bombeloratomice, cã trebuie o cât mai mare transparenþãfaþã de viitoarele victime japoneze, pentru caacestea sã ºtie cum vor muri, cum vor arde, cumvor suferi etc.

9° În fine, sã fim de o vigilenþã extremã asupraconsecinþelor grave pentru libertãþile individuale ºirespectul demnitãþii umane ºi capacitãþile deidentificare ºi de interconexiune care se dezvoltãîmpotriva persoanelor. Dezvoltãrile eventuale înscopuri militare nu trebuie sã fie transferate în viaþacivilã fãrã dezbatere prealabilã de societaterespectuoase cu persoanele.

Totul este evident, cãci ei înºiºi se autodenunþã;în prezent toate aceste tehnologii se aplicãsistematic populaþiei civile, iar membrii comitetuluinaþional de eticã sunt la curent! Pentru un singurindivid sunt disponibile ºi consultate cel puþin800.000 de date ºi informaþii, începând cucheltuielile zilnice, deplasãrile, preferinþele, ideile,obiceiurile, concediile, sãnãtatea, asigurãrile, hainele,rudele, prietenii, ceea ce consumã, cum, unde, cucine, când, de ce etc. Reþeaua de informaþii esteatât de bine þesutã, ca o pânzã de pãianjen din carenu se mai poate ieºi. Impozitele de exemplu ºtiudinainte ºi mai bine decât cetãþenii ceea ce cheltuie,cât câºtigã legal sau ilegal etc. De aceea concluziacomitetului este o perlã de necinste intelectualã ºi ofarsã moralã.

În concluzie, chestiunea eticã a utilizãriinanomaterialelor se poate declina sub douã moduri.Primul care este acela al chestiunii filosofice aomului-maºinã, ridicatã de nanosisteme,ameninþând în continu respectarea persoanei.Aceastã chestiune importantã în planul ideilor nutrebuie sã ascundã în prezent pe cea de-a doua careeste mult mai urgentã care este aceea a introduceriisubterane a nanoparticulelor privilegiind mai multperformanþa tehnologicã ºi rentabilitatea comercialãdecât perceperea riscurilor lor potenþiale. Aceastã adoua chestiune ne obligã mai mult decât prima la oconºtientizare (prise de conscience) pentru a evita oeventualã respingere din partea societãþii a noilortehnologii mai prompte în cursa inovaþiilor decâtfaþã de respectarea integritãþii fizice ºi mentale apersoanelor. Controlarea consecinþelor progreselorºtiinþei ºi tehnologiei este o responsabilitate careangajeazã societatea în ansamblul ei, ºi care nupoate sã fie lãsatã doar pe seama actoriloreconomici ºi a asociaþiilor cetãþeneºti. Sã nureducem nanoºtiinþele la nanotehnologii.

Bravo ºi la mai mare!

Brest, 11 septembrie 2007

2222




2233




Spaþiul public vest-european ºi cel nord-american este martor de câþiva ani buni laceea ce unii au numit „întoarcerea zeilor”

sau „revrãjirea lumii”. Nu doar piaþa editorialãabundã de titluri promiþând dezvãluirea marilorsecrete, pânã acum ascunse cu grijã, aleCreºtinismului, dar ºi dezbaterea politicã este dince în ce mai des confruntatã cu aspectelereligioase pe care le implicã programele deintegrare socialã, raporturile dintre minoritãþileculturale sau relaþiile internaþionale. Dupã 11septembrie 2001, argumentul religios este invocatde toate taberele rãzboiului anti-terorist ºialimenteazã fobiile unor comunitãþi întregi. Furiaanti-occidentalã a þãrilor musulmane este pe faþãmotivatã religios, fapt perfect simetric cu retoricamesianicã a liderului de la Casa Albã. Recent,revolta non-violentã a cãlugãrilor budiºti din fostaBirmanie a confirmat prin imagini grãitoare cãreligia este prezentã pe strãzile umanitãþii. Dacãmai adãugãm la acestea perpetuarea conflictuluiinter-confesional irlandez sau irakian ºi a celuiinter-religios din Kosovo sau Darfur, menþinereainteresului pentru gesturile noului papã saupentru recentele vizite ale lui Dalai Lama înGermania ºi Statele Unite ale Americii, avemdestule dovezi care confirmã cã începutul de secolXXI stã sub semnul unei religiozitãþi manifeste.

Cât despre viaþa religioasã din România, eaeste deosebit de dinamicã ºi satisface toategusturile: scandaluri de tip Tanacu, dosare jenanteale unor personaje ecleziastice îndoielnice,concurenþe carieristice pentru scaunele înalte ºiprea înalte, voci ale unor duhovnici de mareprofunzime, cãrþi de autenticã valoare teologicã,ctitorii mai mult sau mai puþin reuºite, contestaþiiplate ale unor organizaþii corecte politic,specializate ad hoc în chestiuni de libertatereligioasã, tentative politice de aservire acapitalului simbolic al Bisericii etc. În celeaproape douã decenii de la cãderea ziduluiBerlinului, Europa de Est, mai ales în þãrilemajoritar catolice ºi ortodoxe, a demonstrat dinplin relevanþa socialã a tematicii religioase. Pentrua rãmâne la exemplul românesc, cota de încrederede care se bucurã constant Biserica (genericvorbind) este mai puþin meritul direct al acesteiaºi mai curând indicatorul fidel al crizei cemarcheazã toate celelalte instituþii ºi instanþe carear fi trebuit sã aibã un rol normativ ºi formatorîn societatea noastrã post-comunistã. Cã vrem saunu, dimensiunea religioasã se dovedeºte mairezistentã decât cea politicã sau civicã.

Constatarea acestui fenomen este fãcutã, deregulã cu surprindere amestecatã cu teamã, maiales de cei care nu mai contau pe religie caingredient obligatoriu al societãþii moderne.Aceºtia împãrtãºeau previziunea potrivit cãreiacredinþele religioase dispar sau cel puþin decad dinimportanþa lor socialã odatã cu progresultehnologic, rãspândirea democraþiei ºi creºtereanivelului de trai. Altfel spus, adepþii post-religiozitãþii o vedeau instauratã oarecum de lasine, natural, prin noua structurã a unei lumitehnice, liberalã în gândire ºi individualistã îndorinþe, marcatã iremediabil de pluralismul

valorilor ºi relativismul convingerilor. Mitulprogresului fãcea posibilã imaginarea uneisocietãþi eliberate de repere identitare valabiledoar în epoca pre-modernã, anterioarãelectricitãþii, energiei atomice sau mersului peLunã. Potrivit logicii acestei cauzalitãþi nemijlocite,o casã înzestratã cu becuri electrice ºi maºinã despãlat rufe nu poate fi locuitã decât de o familieareligioasã. Aºa înþelegem de ce Lenin credeasincer cã electrificarea satelor Rusiei va duce lasuccesul propagandei materialismului ºtiinþific ºila instaurarea comunismului ca Ersatzreligion.

Contrazicerea previziunilor ridicã o întrebaresimplã: care sunt cauzele renaºterii religioaseactuale? Pe cât de omogenã era teoria post-religiozitãþii iminente, pe atât de divergente suntteoriile care justificã eºecul acesteia. Explicaþiileacoperã un spectru larg: de la clash ofcivilizations la youth bulge, de la globalizarea careprovoacã replieri identitare la polarizareaeconomicã a lumii, de la insecuritatea antrenatãde redesenarea sistemelor de influenþã de dupãrãzboiul rece la emergenþa fantasmelor unuisubconºtient provocat în mod cotidian deimaginarul mediatic debordant, de la efectelemarilor aglomerãri urbane în mijlocul cãrora doarcomunitãþile de credinþã mai pot salvapersonalitatea fiecãruia dintre noi la limpezirileaduse între timp sincretismului spiritual de tipnew age ºi de la reinfantilizarea benevolã aomului modern în cãutarea unei poveºti capabilesã îi explice sensul vieþii la soluþia post-secularizãrii ce corecteazã o secularizare aplicatãprost ºi ale cãrei consecinþe negative sunt mainumeroase decât beneficiile.

Diversitatea ºi complexitatea analizelorsociologice, antropologice, istorice ºi filosoficeconfirmã nu doar existenþa fenomenului religios,ci faptul cã pe seama existenþei acestuia sunt pusedin ce în ce mai multe lucruri, cã poate duce unbagaj impresionat de balast istoric. Altfel spus,religia ajunge sã fie (din nou) responsabilã pentruspaþii ºi domenii care nu sunt legate direct de ea.Cum dispariþia sau cel puþin diminuareaimportanþei religiei în spaþiul public era legatãnemãrturisit de dispariþia sau cel puþindiminuarea prezenþei oamenilor religioºi în sfereledecizionale ºi de influenþã, (re)apariþia manifestãa lui homo religiosus în mediile politice,economice, culturale, comunicaþionale, ºtiinþificeºi formative sporeºte relevanþa ºi importanþaargumentului religios. Din expresie a intimitãþii, aidentitãþii nebãnuite ºi atent camuflate,religiozitatea este citatã acum drept criteriuesenþial pentru o serie întreagã de decizii, fapte ºigesturi cu efect social. Dezbaterea bioeticã este înacest sens un exemplu mai mult decât sugestiv.Marile întrebãri ale acestui domeniu doar aparentrezervat numai oamenilor de ºtiinþã seintersecteazã din ce în ce mai frecvent ºi maiascuþit cu viziunea eticã a comunitãþilor decredinþã ºi cu rigorile morale personale.

Discursul despre actuala renaºtere religioasãnu convinge însã pe toþi. Dincolo de atitudinileanti-religioase din principiu, fãrã nuanþe, este

vorba aici mai ales de cei care, cu onestitateainstrumentariului specific disciplinei lor, audiagnosticat potenþialele devieri ale utilizãrii înexces a argumentului religios. Tipul acesta deanalizã este, pânã la un punct, comun ºi chiaridentic cu cel al teologilor preocupaþi sã evitedeturnarea sensului apartenenþei religioase prinanexare ideologicã. De altminteri, unul dintrescopurile noii discipline a Teologiei socialeortodoxe este tocmai acela de a lãmuriraporturile, lãsate oarecum pe seama improvizaþieiºi a interesului de moment, dintre putereaprofanã ºi cea eclezialã, de a preciza specificul ºilimitele constitutive ale implicãrii sociale aBisericii, de a reactualiza caracterul profetic, criticºi autocritic, nepracticat timp de aproape jumãtatede secol. În plinã epocã a eticii ca discurs, anegocierii simbolice prin participareargumentativã, Biserica de Rãsãrit nu poate sã îºiafirme orto-doxia fãrã referinþã istoricã,contextualizatã, adicã fãrã preocuparea constantãpentru reflexul comunitar, orto-prax, almãrturisirii dreptei-credinþe.

Aºadar, din perspectivã social-teologicã, sepoate vorbi despre întoarcerea lui homoreligiosus? Rãspundem întrebându-ne. A dispãrutel cumva pentru a avea motive sã constatãmreapariþia lui spectaculoasã? S-a întors din exil saua fost reconstituit din ADN-ul ultimului exemplaral speciei sale? Nu este, de fapt, interesul pentrureligie un semn al preocupãrii pentru definiþiacompletã a omului, din ce în ce mai evident pusãsub semnul întrebãrii de excesele tehnologicepara-umane, de corvezile economice inflexibile ºide laºitãþile politice insuportabile? Nu cumva,dupã eºecul dureros al încercãrii de a reduceumanitatea la homo oeconomicus sau homosovieticus, aceasta se regãseºte mai curând înhomo religiosus?

NotãTextul de faþã se înscrie într-o serie mai lungã

plasatã sub numele generic de Teologia socialã ºiînceputã în „Adevãrul literar ºi artistic”, supliment alcotidianului „Adevãrul”. Autorul mulþumeºte dlui I. Maxim Danciu pentru invitaþia de a colabora la„Tribuna”, ocazie fericitã de a continua la Cluj ceea cela Bucureºti nu a mai fost dezirabil.

Întoarcerea lui homo religiosus?

Radu Preda

religie

teologia socialã


Capitolul indiscutabil personal alcuprinzãtoarei producþii eseistice a lui SusanSontag, este cel al viziunii despre suferinþã.

Pentru a nu lãsa impresia unei nedorite formulãripleonastice, menþionez cã termenul „personal” sereferã în acest context la evenimentul biograficcauzat de boala autoarei, punct de incidenþã a douãscrieri de o rarã acuitate ºi persuasiune moralã1.Critica limbajului metaforiza(n)t despre boalã,nevoia de reabilitare moralã a celor suferinzi,evidenþiazã o pregnanþã cognitivã distinctã decelelalte eseuri ale autoarei. Spre deosebire de toatecelelalte eseuri, Sontag se preocupã în cele douãscrieri menþionate de orizontul vieþii ameninþate,mutilate ori distruse de consecinþele a ceea ce eaconsiderã a fi metaforizarea suferinþei în cazul unorboli cu impact de masã. În nici o altã parte acreaþiei sale, gravitatea temei nu se aliazã mai firesccu oportunitatea dezbaterii unui motiv metafizic cepãrea uitat în vremurile postmoderne: boala ºi fricade moarte.

Tentativa de a restaura umanitatea celor excluºide boalã înseamnã pentru Sontag reinvestireaacestora cu dreptul de a trãi, nu însã dinperspectiva unei „datorii” de a supravieþui încircumstanþe precare, ceea ce ar demonstra maidegrabã infirmitatea decât integritatea vieþii, ci dinafirmarea libertãþii de trãi, în chiar limiteleagravante ale bolii. Nu este vorba doar de a fixa înochii conºtiinþei publice imaginea greu suportabilã acelor excluºi de suferinþã, ci de imaginarea lor ca ºi„condamnaþi” prin chiar edictul bolii, altfel spus,prin metaforizarea sensului suferinþei pe carerespectivele boli o aduc în practica vieþii cotidiene.Cu alte cuvinte, este vorba de trauma stigmatului,percepþia bolii ca pedeapsã nefastã, recluziunea(auto)impusã în urma pronunþãrii unui diagnosticsever.

Cruzimea care victimizeazã nu este doar a boliiºi ciclului ei letal, cât a obiºnuinþei câºtigate deja înviaþa cotidianã de a transfigura acest tip de boalãîntr-un orizont al damnãrii, al prefigurãrii morþiicare tinde sã colonizeze aproape în întregimeadevãrul despre boalã. Spun „aproape”, deoarece încazul unor maladii precum SIDA ori sifilisul,ignoranþa ori excesul în comportamentul sexualsunt parte a experienþei riscului ce caracterizeazã unanumit mod de viaþã. Dar dincolo de percepþiabolii drept factor de risc, eveniment aleatoriu carenu cade în responsabilitatea cuiva, ori dimpotrivã,fatalitate implacabilã ce vizeazã doar un anumeindivid, ori grup de indivizi, sentimentul acut deinsecuritate al celor bolnavi este dublat deanxietatea celor sãnãtoºi, care proiecteazã asuprabolnavului ruºinea, culpa, stigmatul, impuritateaunui mod de a trãi. Chiar mai mult, aruncã asupralui învinuirea de a fi „ales” un mod descalifica(n)tde a muri.

Metafora bolii, suferinþa, vecinãtatea morþii,sunt pentru eseistã noul topos al scrisului spre care„se grãbeºte” impulsionatã de o „râvnã evanghelicã,dar ºi de îngrijorarea de-a nu ºti cât timp mi-a mairãmas pentru trãit ºi scris”2. Asumarea suferinþeipânã la ultima ei consecinþã, pãstratã în memoriafotografiei3, oferã cititorului ºansa de a citi într-unregistru insolit demersul unei „idei” despre boalã,idee trãitã, extrasã din pletora metaforicã atribuitã

unor afecþiuni al cãror spectru a fost, mai este încã,malefic. Acuitatea temei nu e însoþitã doar defervoarea atitudinalã care a strãbãtut dintotdeaunapaginile lui Sontag, ci de investigaþia criticã acondiþiei umane în cazul unei „minoritãþi”, cea aoamenilor suferinzi, pe care societatea omarginalizeazã, încercând paradoxal sã o salveze.Apelul scriitoarei pentru revizuirea modului în caresuferinþa este evaluatã de practica vieþii cotidienedrept incapacitate ori invaliditate socialã, ilustrândnu doar egoism ºi indiferenþã, ci ºi stereotipiile unuilimbaj al puterii, întrece alte subiecte care în topicarezonanþei lor, precum rãzboiul din Vietnam,fascismul, ori imaginaþia pornograficã, au adusautoarei celebritate.

Scriind despre boalã, suferinþã ºi moarte,neîngãduindu-ºi sã dispere în faþa propriului sfârºit,Sontag realizeazã fuziunea rarã dintre experienþalimitei ºi surclasarea acesteia prin scris. În aceastãunitate scrisul întrece orice mizã narcisistã, orirevanºa asupra neºansei de a fi victima unei bolinecruþãtoare. Evenimentul îmbolnãvirii ca fapt trãit,al cãrui ecou poate fi depãºit, nu însã uitat, seresoarbe într-o reflecþie argumentatã împotrivametaforizãrii bolii, dezvãluind în normalitatealimbajului despre boalã gradul nebãnuit de violenþãpe care catacrezele bolilor amintite le proiecteazã înspaþiul social ºi politic al societãþii. Un demersiluminativ, în suita celor care au destinat temei încauzã mici opere reflective în care „literarul” esteinsolitat de sentimentul limitei. James Baldwin,Jorge Luis Borges, Lu Hsun, Francis Scott Fitzgerald,Ivan Turgheniev, Charles Lamb, Montaigne, Seneca,Plutarh, o listã care nu poate fi decât începutulaltora4.

Reuºita distinsei eseiste5 nu rezidã doar încurajul de a traversa experienþa suferinþei, ci îniluminarea circumstanþelor contextuale caretransformã reprezentãrile bolii în prejudecãþi.Mesajul expiator, încercarea de a „dezvrãji” boalade metaforele ei, demonstreazã curajul de a trãi înpofida spectrului morþii, sau mai degrabã înprezenþa acestuia. Viaþa apare, fãrã a fisuplimentatã de accente vitaliste, drept ceea cepoate fi descris ca viind ºi nu funcþionând înîmprejurãrile ei dramatice, în acele circumstanþe încare faptul de a trãi se confruntã, ºi nu se confundãcu contrariul ei. În acest sens, de-familiarizareasuferinþei urmãreºte sã rescrie adevãrul despreboalã, ca de altfel, adevãrul despre viaþã, caexperienþã a vieþii, înarmându-l pe cel destituit deefectele metaforelor bolii cu raþiunea speranþei ºiacþiunii6.

Un prim pas al de-familiarizãrii survine înraportul nou pe care recunoaºterea unei maladii(cancerul în cazul de faþã) îl aduce statutului socialal bolnavului. Acesta se gãseºte într-o ipostazãumanã brusc diminuatã, tradusã în ceea ce seresimte drept culpa de a fi bolnav, asemãnãtoareunei prezumþii de vinovãþie. Enunþarea bolii înforma diagnosticului este însoþit în expresia sa„denunþãtoare” de (auto)izolarea celui bolnav, detrecerea sa spre o altã formã de viaþã, la capãtulcãreia viitorul este amânat, pus între paranteze. Unal doilea pas al de-familiarizãrii suferinþei esteconferit de progresul terapeutic al tehnologiilormedicale. Acestea pot relativiza limitele bolii,

fiindcã suspendã sinonimia dintre unele boli(tuberculoza, cancerul, etc.) ºi moarte, ºtergândamprenta morþii din orizontul de aºteptare albolnavului. Dar ele reliefeazã totdeodatã identitateaambiguã a bolnavului, ale cãrui drepturi la viaþãdepind în cele din urmã doar de progresul tehno-ºtiinþei medicale, circumstanþiate inegal de nivele decivilizare diferite, în funcþie de care severitatea bolii,implicit ostracizarea socialã a bolnavului, pot fireduse, ori augmentate. În acest context, dacãpercepþia bolii tinde sã se adecveze în cele dinurmã progresului terapeutic, imaginaþia despreboalã înregistreazã mereu mai târziu avansulterapiei, punând-o adesea sub semnul întrebãrii.Condiþia de marginal, exclus, ori de reclus abolnavului se modificã mult prea lent, uneori deloc.Spectrul punitiv al bolii planeazã în continuareasupra comunitãþii, la fel de ameninþãtor ca întimpurile trecute, ceea ce ilumineazã demersulexhortativ al lui Sontag împotriva a ceea ascundevãlul metaforic al bolii.

„Etimologic, pacient înseamnã suferind. Dar nuatât suferinþa ca atare este cea mai de temut, cisuferinþa care degradeazã. Literatura sentimentalãsusþine cã boala poate fi nu numai o epopee asuferinþei, dar ºi prilejul unui fel deautotranscedenþã, afirmatã mult mai convingãtorprin cazurile tipice prezentate de medicii scriitori.Oliver Sacks foloseºte boala neurologic-devastatoare,drept material pentru imaginile suferinþei ºi aleautodepãºirii, ale degradãrii ºi ale exaltãrii. Marelesãu înaintaº, sir Thomas Browne în ‚A Letter to aFriend, Upon Occasion of the Death of HisIntimate Friend’ (1657), folosea tuberculoza înacelaºi scop Pentru a media asupra bolii în general,deducând sensul pre-romantic din unele stereotipurifamiliare despre boalã: cu alte cuvinte, tuberculozae un mod distinctiv de a fi bolnav ( ‚aceasta fiindBoala de duratã’) ºi un mod distinctiv de a muri(‚blânda ei Moarte’). Ficþiunea despre moarteablândã ºi uºoarã – în realitate moartea detuberculozã a fost adesea chinuitoare ºi extrem dedureroasã – e parte din mitologia celor mai multeboli neconsiderate reprobabile sau degradante”7.

Un al treilea pas al de-familiarizãrii, este cel alconstituirii unui discurs anti-interpretativ despresuferinþã. În lumina lui, mizând pe experienþapropriei suferinþe, dar cenzurând-o cu sobrietatepentru a putea descrie suferinþa altora, ºi a ilustrapolemic ceea ce se înþelege în spaþiul public prinsãnãtãte, normalitate, terapie, nu în ultimul rând,prin consecinþele alegoriilor bolii prezente înpracticile excluziunii morale, sociale, politice,Sontag combinã reportajul, confesiunea, cercetarea

2244




Susan Sontag ºi de-familiarizarea suferinþei

Marius Jurcan

rezonanþe

Susan Sontag

sociologicã în sintaxa eseului. Suferinþa cauzatã deboalã se naºte desigur în spaþiul intim, dartraverseazã spaþiul izolãrii, spitalul ori clinica,pentru a se instala în spaþiul public, pe o scenã areprezentãrii rãului. Degradare biologicã ºi moralã,declasarea socialã ori politicã sunt folosite, remarcãautoarea, pentru a lansa opinii conjecturaledifamante asupra unor persoane, rase, etnii.Evoluþia unor boli transgreseazã intimitateaindividului, îmbracã forme ale imaginarului colectiv,într-o viziune a pericolului colectiv. Etiologiilor încãneelucidate ale maladiilor cu o ratã alarmantã decontagiere ºi deces, le corespund alegoriiledegradãrii care ameninþã viaþa sãnãtoasã,normalitatea, integritatea simbolicã a„organismului” social, naþional, a umanitãþii.

Paralela dintre registrul medical ºi cel social-politic al bolii este adânc întipãritã în practicileculturale, arãtând cã suferinþa este interpretatã înmod curent ca materializare a unei pedepse, stigme,impuritãþi, aºa cum longevitatea se datoreazã, înaceeaºi mentalitate, unei înþelepciuni de a trãi, dacãnu chiar unui dar divin. Recurenþa unor asemeneacredinþe (despre boalã ca mesager al unei vinovãþii,despre moarte feritã de suferinþã, ca o formã derecompensã) nu este greu de sesizat în obiºnuinþelevieþii moderne, chiar dacã acestea sunt secularizate.Mai cu seamã atunci când societatea modernã aimpus indivizilor ei rigorile eficienþei ºieficientizãrii, ceea ce presupune nu numaibirocratizarea suferinþei, ci ºi considerarea ei caepisod de „nefuncþionalitate”, inoperativitate,disfuncþionalitate a angrenajului în care un individeste vãzut doar ca parte componentã, oricândînlocuibilã.

Într-un vocabular contrastiv dintre viaþã ºimoarte, sãnãtate ºi boalã, în producþia de imaginiale eficienþei, utilitarismului, succesului carecaracterizeazã reprezentãrile societãþii moderne, dela reclamã pânã la organizarea vieþii private, ciclulfuncþionalitãþii este dereglat ori anulat de boalã. Înconsecinþã, bolnavul este fãcut în mare parte, ori întotalitate, responsabil pentru boala sa. Trãind într-osocietate de consum, „promovarea” unei vieþiinerent hedonizate ºi sexualizate, (ca produsimagologic atractiv-competitiv), restrângerea sauchiar negarea vreunui sens al suferinþei, diminuareaoricãrui sentiment de datorie faþã de cei suferinzi,pentru a nu vorbi de golirea de sens a morþii,devenitã un fel de platitudine a dispariþiei oriabsenþei, contribuie esenþial la alienarea individuluifaþã de accidentul bolii, transformându-l într-un eºecal dorinþei, ori mai degrabã a performanþei de atrãi.

În toate aceste instanþe, „vedem” cum imaginilesãnãtãþii, plenitudinii, funcþionãrii organismuluiuman, (ºi ale metaforelor acestuia), satisfacþiei de atrãi pentru a performa mai mult ºi mai bine, devinobligatorii într-un program de eficientizare ºihedonizare a vieþii, inculcat fiecãrui individ. Omenþiune specialã meritã fãcutã imaginii corpuluicare se substituie unei percepþii integrale a omului,în sensul în care corpul devine sediul personalitãþiiindividului. Alura sportivã, sexual seducãtoare,supra-performantã, cvasi-roboticã proiectatã asupraindividului, este „designul” social al dorinþeinelimitate de putere care caracterizeazã societateade consum. Corpul construit de rigorileperformanþei ºi eficienþei capitalizeazã puterea de afi activ într-un fel de „gimnasticã” a succesului, faþãde care orice abatere este culpabilizatã. Într-oasemenea economie a eficienþei de a trãi prinperformanþã dar ºi prin hedonism, boala nu poatefi decât negarea unui model auto-managerial, careîntreþine competiþia între indivizi, ºi producerecunoaºterea, admiraþia faþã de cel mai „adaptat”cerinþelor societãþii.

Pentru un autor ca Foucault, care a dedicat unadin operele sale majore cercetãrii spaþiului clinic,formelor medicalizãrii, ºi disocierii actului medicalde practicile puniþiei, discursul despre boalã ºipacient nu dezbate doar administrarea la care estesupus corpul celui suferind, ca obiect ºi subiect albolii, ci ºi chestiunea „privirii” îndreptate asupraacestuia8. Privirea care recunoaºte corpul bolnavvine din douã direcþii, scrie Foucault, cea abolnavului, nevoit sã ia act de noua sa identitate, ºicea a medicului care cautã sã atenueze suferinþa.Ele nu coincid, deºi examineazã acelaºi „obiect”.Diferenþa dintre cele douã priviri este cã una, cea abolnavului, examineazã corpul bolnav caproprietate alienatã ºi alienabilã, constatândimproprietatea sau dezagregarea corpului, pe cândcealaltã privire, cea a medicului, citeºte corpuluibolnav ca obiect de studiu ºi experiment.

Scriind despre „figurile durerii”, Foucault nu lesitueazã pe acestea în „beneficiului unei cunoaºterineutre”, ci le considerã ca „fiind deja redistribuite înspaþiul unde se încruciºeazã corpurile ºi privirile”.Între cunoaºtere ºi suferinþã, existã o „legãturãfantasticã” (în sensul depãºirii raþionalului),rezultând din indiciile bolii ºi agravãrii ei ºi ecoulacestora în planul imaginaþiei, pe care filosoful nuse fereºte sã-l descrie folosind o metaforã, atuncicând vorbeºte despre acele „lungi vise fãrã ochi” alebolnavului, simboluri ale noii realitãþi de care atâtbolnavul cât ºi medicul sunt nevoiþi sã þinã seama.

În acelaºi sens al de-familiarizãrii, menþionatemai sus, momentul dramatic al decupajului operatde bolnav în ochii minþii sale, ca de altfel în cei aiceluilalt, ai medicului, apare în metamorfozaprogresivã a corpului afectat de boalã, ca ºi corp„strãin”. Este cauza conflictului intern carescindeazã voinþa de viaþã a celui suferind. Dar nunumai corpul bolnav devine inamicul cu carepacientul este obligat sã coabiteze într-o luptãsortitã de cele mai multe ori eºecului, capitulãrii,dezastrului, ci ºi privirea sa scrutãtoare, lucidã înpofida alterãrii „corpului”. Ambiguitatea suferinþeiprovocatã de boalã rezidã în duplicitatearecunoaºterii ei. Pe de o parte, recunoaºtereafaptului de a fi bolnav este obligatorie, deoareceeste semnalatã acut de conºtiinþa de sine, ca alterareireversibilã. Pe de alta, având în vedere cã stareaafecþiunii ar putea fi amelioratã, chiar ipotetic,printr-o eventualã terapie, face ca recunoaºtereabolii sã coexiste cu întreþinerea la fel de obligatoriea speranþei de vindecare. Percepþia bolnavului estecã „ºtiinþa” sa despre boalã este incompletã, dartocmai aceastã incompletitudine ar permite de faptposibilitatea ameliorãrii. Conflictul cu memoriapropriului corp care respinge „vederea”consecinþelor bolii, sau adaptarea strictã la o „citire”strictã a bolii este începutul unui lung proces denecesarã de-metaforizare a bolii, a corpului, ºi asinelui celui bolnav.

Fãrã sã doresc sã rezum în vreun fel excursulfoucaultian despre spaþiul clinicii, despre boalã ºibolnavi, ca formã de cunoaºtere, meritã subliniatceea ce filosoful scria la începutul anilor ’60 desprenevoia de a reformula câmpul semantic alspitalului, al statutului bolnavului în societate, cureferire la „instaurarea unui anume raport întreasistenþã ºi experienþã”. Foucault observa, fapt cutotul remarcabil, cã boala „s-a detaºat metafiziciirãului, cãreia îi fusese alãturatã de secole”, cãdatoritã citirii bolii prin contrast cu ilizibilul morþii(n.m., M.J. în contextul unei societãþi completlaicizate), boala a putut sã „prindã corp în corpulviu al indivizilor”9, un mesaj clar despre nevoia dedez-alegorizare a bolii care precede ºifundamenteazã cel puþin ca viziune, eseul luiSontag despre boalã.

La începutul celor douã eseuri, „Boala ca

metaforã” ºi „SIDA ca metaforã” (reluare ºicontinuare a primului eseu dupã un deceniu),autoarea explicã într-un scurt prolog legãtura dintreboalã ºi gândirea metaforicã. Trebuie menþionat dela început cã dacã perspectiva personalã asuprabolii, dupã cum mãrturiseºte autoarea, a iniþiatinteresul pentru ceea ce se întâmplã cu alþi semeniîn singurãtatea lor locuitã de anxietatea morþii saudegradãrii, fiind vorba de tuberculozã, cancer, sifilis,SIDA, în eseu se spune cã existã o „istorie” ametaforei ce transformã boala într-un duºmanincontrolabil, ale cãrui atacuri schimbã viaþa omuluisuferind în teroarea de trãi. Testimoniul adusîmpotriva alegorizãrii bolii este implicit unulîmpotriva fricii, privite ca agent secret al bolii. Daraºa cum se va vedea mai încolo, retorica anti-interpretativã a autoarei nu este feritã de pericolelealtor forme ale „interpretãrii”.

(continuare în numãrul urmãtor)

Note

1 Articolul este un fragment dintr-un studiu dedicateseisticii lui Susan Sontag. Eseurile vizate sunt Illness asMetaphor, AIDS and Its Metaphors (Boala ca metaforã,SIDA ºi metaforele ei).

2 Susan Sontag, Boala ca metaforã. SIDA ºimetaforele ei, traducere, prefaþã ºi tabel cronologic deAurel Sasu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 80.

3 Despre curajul lui Sontag de a se înfãþiºaposteritãþii în ultimele ei imagini, respectiv în fotografiilelui Annie Leibowitz, vezi Eliot Weinberger, "Notes onSusan", Review, file: // A: "Notes on Susan" - The NewYork Review of Books.htm., volume 54, Number 13,August 16, 2007, p. 1.

4 Enumerare selectivã dupã Phillip Lopate, The Artof the Personal Essay. An Anthology from the ClassicalEra to the Present, Anchor Books, Doubleday, 1994.

5 Folosesc termenul "distins" în contradicþie cusuflul nihilist al avangardei americane a anilor 1960, cãcice ar putea fi mai oximoronic decât a imagina un spiritradical ca al autoarei noastre alãturat "distincþiei" ceorneazã de obicei operele, personalitãþile ori gesturileacademice. Cu toate acestea, în pofida evidenþei carearatã cã dupã anii ’60 s-a nãscut un academism alavangardei, ilustrat prin includerea unor autoriavangardiºti în canon, distincþia autoarei se referã aici lamodul experimental de a scrie despre un evenimentpersonal cât ºi despre suferinþa anonimã a celorlalþi. Înacest sens, "distincþie" înseamnã ca odinioarã, deosebire,diferenþiere, distingere, ordine, dar ºi podoabã, strãlucire,frumuseþe. Excursul meu etimologic este în tonul autoareicare recurge adesea la ajutorul acestuia, scriind despreboalã, suferinþã ºi moarte.

6 Mã voi referi la de-familiarizare în contextulsuferinþei, fãcând apel la ceea ce termenul (ostranenie,insolitare) desemneazã în strategia generalã a naraþiunii caexperienþã a creaþiei literar-textuale, respectiv culturale.

7 Susan Sontag, Boala ca metaforã, op.cit. pp 96-97.8 Michel Foucault, Naissance de la clinique,

Quadrige, Presses Universitaires de France, 1963, 1990,p. v.

9 ibidem, p. 200.

2255




2266




Cu o întârziere de câteva sãptãmâni –cauzatã de obligaþia de a comenta Premiul Nobelpentru literaturã – ne oprim astãzi asupra unuieveniment similar, dar de mai micã anvergurã:decernarea premiului britanic Man Booker peanul 2007 romancierei irlandeze Anne Enright.Dacã decizia de a conferii laurii Nobelului luiDoris Lessing a venit ca o surprizã pentruobservatorii vieþii literare, dintre care unii auîndrãznit chiar sã conteste meritele literare aleacestei stele de primã mãrime a romanuluiuniversal, în cazul lui Anne Enright misterul, celpuþin pentru cititorul român, este total. ªtim cutoþii cã Irlanda este o bogatã pepinierã de talenteºi cã în urmã cu doi an un alt prozator irlandez,John Banville, primea Man Booker-ul, în timp cealþii, mult mai cunoscuþi ºi cu certitudine maibuni, precum John McGahern sau William Trevor,nu l-au luat. Iatã însã ce ne spune despre nouapremiantã enciclopedia on-line Wikipedia, sursaimbatabilã a surfer-ului pe Internet. Nãscutã laDublin în 1962, Anne Enright nu a devenit foartepopularã în Irlanda sau Marea Britanie, deºicãrþile sale s-au bucurat de un anume succes decriticã. Licenþiatã în englezã ºi filosofie la TrinityCollege, Dublin, ea a participat ºi la cursul decreative writing condus la University of EastAnglia de Malcolm Bradbury ºi Angela Carter. Alucrat ºase ani ca producãtor ºi realizator pentruteleviziunea irlandezã RTÉ. Prima carte, oculegere de povestiri intitulatã The Portable Virgin(Fecioara la purtãtor, 1991) i-a adus ºi cel dintâipremiu, Rooney Prize, acordat lucrãrilor deliteraturã irlandezã. Primul ei roman, The WigMy Father Wore (Peruca purtatã de tata), publicatîn 1995, zãboveºte asupra unor teme specificirlandeze: religia catolicã, autoritatea paternã,locul ºi rolul femeii în familie, iubirea. Al doilea,What Are You Like? (Tu cum arãþi?, 2000)istoriseºte povestea a douã gemene crescuteseparat, una în Dublin, cealaltã la Londra. A fostinclus pe lista scurtã de nominalizãri pentruWhitbread Award. Urmãtoarea carte a lui Enright,The Pleasure of Eliza Lynch (Plãcerea ElizeiLynch, 2002) este biografia ficþionalizatã a uneiirlandeze care a jucat un rol aparte în istorie,devenind, ca soþie a dictatorului Francisco SolanoLòpez, cea mai puternicã doamnã din Paraguay însecolul XIX. A urmat un volum de eseuri dedicatecalitãþii de mamã ºi problemelor creºterii copiilor,Making Babies: Stumbling into Motherhood(Aducerea pe lume a copiilor: vrând, nevrând,mamã, 2004) ºi, în sfîrºit, romanul premiat dejuriul Man Booker, The Gathering (Adunarea,2007). Anne Enright colaboreazã regulat laprestigioasele reviste literare Granta, LondonReview of Books, The Paris Review, The NewYorker ºi scrie recenzii pentru RTÉ ºi pentru TheIrish Times.

Romanul premiat a fost descris de cãtreHoward Davies, cronicarul literar al revistei TheObsever, drept “o poveste a disfuncþiilor dintr-ofamilie, naratã cu o severitate rezervatã atonului”. O carte “amarã ºi accesibilã”, esteverdictul aceluiaºi critic. Povestea este depãnatã deVeronica Hegarty, în timp ce se pregãteºte pentruînmormântarea fratelui ei alcoolic, Liam. Pierderea

acestui om drag, dar iresponsabil, o face sã seaplece asupra trecutului, în strãdania de a înþelegefragilitatea istoriei clanului sãu ºi adisfuncþionalitãþilor acestuia. Fireºte, nu estevorba de o simplã cronicã de familie, ci de oîncercare susþinutã a personajului central de a seautodefini în raport cu existenþa celorlalþi, de ascruta iubirea ºi moartea ºi a înþelegeindestructibila legãturã subteranã dintre ele.Recenzând cartea în The Guardian, AL Kennedyscrie: “Romanul lui Enright este, evident,produsul unei remarcabile inteligenþe împletite cuun dar al observaþiei ºi deducþiei. Autoarea adescoperit adevãrul cã uneori marile noastreaventuri sunt interioare.” Dupã el, calitãþilescrisului lui Enright trebuie cãutate în stil (unlucru pe care îl are în comun cu John Banville) ºiîn perfecþiunea portretizãrilor. Enright are “o vocepe deplin cizelatã, puternicã, sprintenã, uneorispiritualã, alteori halucinantã, deseoriameninþãtoare ºi în acelaºi timp liricã, de o forþãtãcutã ºi grozav de îndemânaticã”. Mânuireatimpului – cu toate straturile suprapuse,ramificaþiile neexplorate, posibilitãþile pierdute,revenirile frustrante – conferã prozei profunzime.Modul cum autoarea trimite încontinuu lamortalitate ºi zãdãrnicia acþiunilor omeneºticreazã o distanþare apropiatã de cruzime, darpovestirea destinelor individuale se face cu multãcãldurã ºi compasiune.

Marele perdant al cursei de anul acesta pentrupremiul Man Booker este Ian McEwan, al cãruiultim roman, On Chesil Beach (Plaja Chesil)ocupã de multe sãptãmâni un loc onorabil pelista de best-sellers ºi s-a vândut deja în peste120.000 exemplare.

A încetat din viaþã, la vârsta de 80 de ani,romancierul englez John Gardner (a nu seconfunda cu scriitorul eponim american, autorulsplendidului The Sunlight Dialogues ºi alromanului tradus ºi în româneºte Luminã deoctombrie, decedat de câteva decenii). Gardnerbritanicul se afla într-o categorie mai lejerã, fiindcunoscut drept autor a 52 de romane poliþiste ºide spionaj ºi omul care l-a resuscitat pe agentul007, alias James Bond, la douãzeci de ani dupãmoartea lui Ian Fleming. Fiu de pastor anglican,John Gardner s-a înrolat de tânãr în armatã,servind în aviaþie în timpul celui de Al DoileaRãzboi Mondial ºi în comandourile RoyalMarines imediat dupã aceea. A studiat ulteriorteologia ºi a predicat timp de cinci ani, dar, dupão crizã de credinþã, s-a dedicat jurnalismului(devenind criticul dramatic al gazetei The Heralddin Stratford-upon-Avon) ºi bãuturii. S-a apucat descris, ne spune Mike Ripley în The Guardian, caremediu împotriva alcoolismului. Prima sa carte,The Liquidator (1964), avea ca protagonist unagent bondian, Boisie Oakes, a cãrui principalãtrãsãturã de caracter, mai rar întâlnitã în romanulde spionaj, era laºitatea. Urând violenþa, Oakes îºisub-contracta pãrþile dure ale misiunilor unorkilleri cu simbrie. Au urmat încã ºapte cãrþi dinseria Boisie Oakes, cea mai izbutitã fiind,probabil, Amber One, în care sceleratul sedovedeºte a fi fiica necunoscutã a lui Hitler. În

1974, simþind nevoia unei schimbãri, JohnGardner a început sã scrie falsele memorii aleProfesorului Moriarty, vicleanul duºman al luiSherlock Holmes. Intenþiona sã realizeze otrilogie, dar s-a întrerupt dupã primele douãvolume, The Return of Moriarty (1974) ºi TheRevenge of Moriarty (1975). Invitat de legatariilui Ian Fleming sã continue aventurile lui JamesBond, Gardner a scris nu mai puþin de 16 romanecu 007, mai multe decât însuºi Fleming. Dar, deºiaceste continuãri apocrife i-au asigurat o viaþãconfortabilã, postura de scriitor din umbrã nu i-aprea convenit. În paralel, a început sã scrieromane de spionaj în stil hard-boiled, american,avându-l ca protagonist pe “Big” Herbie Kruger,un agent construit dupã criteriile de bãrbãþie ºilegile supravieþuirii învãþate de Gardner în timpulvieþii sale de militar activ. The NostradamusTraitor (1979) este cel mai reuºit episod dinaceastã serie. Spre sfârºitul vieþii – dupã uninterludiu american nu prea izbutit ºi dupãmoartea neaºteptatã a soþiei sale – John Gardner aînceput sã scrie a patra serie de romane despionaj, de data asta spionaj militar din timpulrãzboiului, proiectând-o în rolul de agent secretpe iubita sa din tinereþe, Patricia Mountford,ajunsã Detectivul Sergent Suzie Mountford. Primacarte din serie, Bottled Spider (Pãianjenîmbuteliat), a apãrut în 2002. În domeniulromanului de spionaj, John Gardner nu arecomplexitatea intelectualã a unui John Le Carré,nici noutatea stilisticã a unor Len Deighton sauAnthony Price, dar este un adevãrat maestru încrearea suspansului. Cea de a cincea carte dinseria Suzie Mountford, No Human Enemy, aapãrut cu puþin înaintea morþii autorului, iar altreilea volum din amintirile lui Moriarty, TheRedemption of Moriarty, între timp terminat, vafi publicat postum. Aºadar, John EdmundGardner, 20 noiembrie 1926 – 3 august 2007.

flash-meridian

Anne Enright, câºtigãtoareapremiului Man Booker

Ing. Licu Stavri

Ioan Iacob Vazã (2007)

2277




Domnul Liviu îºi petrecea seara destul derece în curte, spãlând ºi selectând dinroadele propriei sale grãdini, sã meargã

dimineaþa la piaþã, sã mai facã ºi el un ban; eradestul de greu de când nu mai avea loc demuncã, cu fata studentã cheltuielile creºteau, iarbanii se împuþinau. Sigur cã nu-i convenea situaþiade casnic, nevasta avea serviciu, asta îl obliga sãse ocupe de gospodãrie, el ºi socrul îngrijeauanimalele ºi pãmântul, ceea ce nu era uºor,dimpotrivã, mai ales cã începuse sã-i lase puterile,mai ales pe socru; ºi iatã, Raveca e încã la lucru,socrul s-a culcat odatã cu gãinile, dupã obicei, elstã pe un scãunel pitic ºi spalã castraveþii recentculeºi, rãsturnaþi într-o copaie de plastic, albastrã;nu mai miºcã prin curtea lunguiaþã decât cei doicâini, Miki ºi Piki, însoþiþi, într-un fel original, demãrunta pisicuþã Mia, cam bãtãuºã, îi urmãreºtepe cei doi cãþei, gata sã-i mârâie pe limba ei, sã lesufle eventuala pradã. Acum, Mia se gudurã pelângã domnul Liviu, ºtie cã e sensibil la mieunatulei; ºi, într-adevãr, domnul Liviu întrerupe spãlatulcastraveþilor, alege unul, îl rupe în trei ºi oserveºte pe Mia, prima lui pisicã amatoare de aºaceva, mãnâncã chiar doi, dacã îi dã! Prima bucatãs-a rostogolit pânã sub bãtrâna Dacie, Mia aalergat s-o recupereze, reapare lângã o roatã, lasãpe ciment jumãtatea de castravete, o priveºte cuatenþia acordatã altfel ºoarecilor ºi se pune peronþãit metodic; cum se uitã la neobiºnuita luipisicã, domnul Liviu îºi aminteºte de incredibila

întâlnire, tot la piaþã, cu fostul lui profesor,domnul Titus Pamfil, acum verde pensionar: înurmã cu douã sãptãmâni dusese la piaþã cartofi,ardei ºi castraveþi, atât avea de vândut; la unmoment dat, la taraba unde îºi aflase loc, s-aoprit domnul profesor Pamfil, l-a recunoscutimediat, îi purta o amintire plãcutã, niciodatã nul-a lãsat corigent, deºi chiulea mereu ºi nu învãþanimic la filosofie, materia domnului Pamfil; chiars-a bucurat cã-l revede pe blândul dascãl, era gatasã-l serveascã pe alese, numai cã profesorulajunsese la el dupã ce fãcuse toate târguielile,chiar a pus pe tejghea o sacoºã cu toate celecumpãrate; domnului Liviu i-a atras atenþia ogãletuºã, albastrã precum copaia cu castraveþi alui, a domnului profesor Pamfil era plinã custruguri albi, evident de import; dând ei sã steade vorbã, domnul Liviu a remarcat cât de frumoºisunt strugurii din gãletuºã; la aºa observaþie,blândul profesor a þinut sã-i explice cã nu suntstruguri pentru el ºi nevastã, ci pentru cãþeluºalor, pe nume Margot; ºi profesorul Pamfil s-a pussã-i explice cum a descoperit cã Margot adorãstrugurii, niciun alt fruct n-o atrage, dar struguriiîi plac la nebunie, e gata sã renunþe la oricepentru ei, cât îi dã – atâta mãnâncã! Cum stã pescãunel ºi priveºte cum ronþãie pisica Mia dincastravete ºi cum ºi-a adus aminte de struguriiscumpi pentru cãþeaua Margot, din gãletuºaprofesorului Pamfil, domnul Liviu nu se maigândeºte decât la rãspunsul unei întrebãri care l-a

fulgerat: cine e mai nebun, el, domnul profesor,pisica Mia sau cãþeaua Margot?! Cum nu arerãspuns lãmuritor, cum s-a fãcut târziu ºidimineaþã trebuie sã se scoale foarte devreme,cum Mia a ronþãit prima bucatã, domnul Liviu îimai aruncã un castravete pitic ºi se reapucã despãlat meticulos pe cei plutind în copaia albastrã.

Cluj, 27 octombrie 2007, de Sf. Dumitru

epiderma de bazalt

Viaþã ºi piaþã cu castraveþi ºistruguri

Mihai Dragolea

Veºti tulburi, ca sã nu zic rele, ne vin de laanaliºtii presei occidentale culese în lunaseptembrie a.c. În esenþã, populaþia

globului pe care statisticile ONU o indicã la cifrade 6,4 miliarde în prezent, va urca la 9,1 miliardeîn 2050. Motivul: demografia explodeazã în þãrileslab dezvoltate (faute de mieux). Mai exact seprognosticheazã 5,2 miliarde asiatici, 1,8 miliardeafricani ºi 1,2 miliarde americani. Europa estedefavorizatã prin natalitatea scãzutã a populaþiilorsale (excepþie face Franþa ultimilor ani!) ºipresiunea dinspre þãrile fostului bloc sovietic.Sunt avertizaþi liderii mondiali asupra haosuluiiminent. Ce e de fãcut, vorba celebruluirevoluþionar impus Rusiei de nemþi ºi elveþieni?!Europa ºi mai cu seamã Franþa traverseazã ogravã crizã a locurilor de muncã, ducînd laimposibilitatea absorbþiei sutelor de mii deimigranþi care-i solicitã anual. În plus, Asia ºiEuropa de Est furnizeazã oameni cu înaltãcalificare mai modeºti în pretenþiile salariale,compromiþînd astfel validarea studiiloroccidentale. Lor li se adaugã valurile celor fãrãnicio specializare – exemplu sunt dramele recente

ale confruntãrii cetãþenilor proveniþi din Româniacu populaþia italianã, dar ºi francezã, spaniolã,poate chiar cea germanã, valurile de rromi ajunºiîn Scandinavia, etc. Pe de altã parte, þãrile recentemembre UE se confruntã cu o “hemoragie” ameseriaºilor – vezi mult mediatizata situaþie a“instalatorului polonez” care a invadat Franþa,Belgia, Germania, etc. Tot Polonia oferã muncitoriagricoli, care dupã ani petrecuþi în ostilaatmosferã a Germaniei s-au deplasat spre Franþa,Italia ºi Spania. Plus douã milioane români înmigraþie disperatã dupã locuri de muncã ºi uncîºtig net superior celui din þarã, acoperind într-unan peste zece efectuaþi în þarã…

Cum se va creiona viitoarea politicã europeanãîn faþa acestui “flagel” între “voluntarismulexplicit al lui Nicolas Sarkozy” ºi “candoarea”iresponsabilã a stîngii fluturînd încã boþitul drapelal “drepturilor omului”?! Unica soluþie, drasticã,dar necesarã pare grabnica revizuire a acordurilorSchengen, impunînd responsabilizarea þãrilorsemnatare pentru evitartea unei catastrofe asocietãþilor existente deopotrivã cu regîndirea

funcþionalitãþii instituþiilor europene.Statele Unite ale Americii au dat deja tonul

acestei revizuiri a comportamentului faþã deimigraþie. Expuse prin graniþa laxã cu Mexicul darºi spaþiului strîmt dintre SUA ºi Cuba, StateleUnite – democraþii aidoma republicanilor - auvotat mãsuri de prevenire a traversãrii hotarelor ºide depistare a firmelor ce angajeazã ilegallucrãtori imigranþi. Deportãrile în þara de origine,de la celebrissimul caz al copilului reexpediat înCuba la familia tatãlui dupã ce mama murise pemare (anul 1997) au devenit o procedurã derutinã. Ele scandalizeazã ºi azi Europa democratã,totuºi incapabilã sã împace “capra cu varza”.Franþa rãmîne o referinþã în acest sens, dupãrebeliunea “mahalalelor” locuite de magrebieni ºinegro-africani.

Legalizarea imigranþilor ia mai nou o turnurãorwellianã prin îndelung tînjitul “spaþiuSchengen”- Franþa în primul rînd…: verificareaADN-ului rudelor solicitînd reintegrarea familiei.Eºti genetic rudã cu naturalizatul francez-european, ai oarecari ºanse de asimilare… De nu,marº înapoi în cuºca natalã!..

Vom trãi, aºadar vremuri interesante, care –stupoare!!! – ne vor dezvãlui virtuþi ascunse alepetecului de þarã (ºi neam) pe care o cotropimedilitar – nu urbanistic! Fapt ce presupune deºeurinerezolvate ale unei locuiri abuzive “printre ape ºirãzoare”. Precum în Italia, mai rãu la noi!

Demografia ºi spaþiulSchengen

de la lume adunate

Monica Gheþ

Ioan Iacob Vazã (2007)

2288




Casa de pariuri online Landbrokes n-a ghicitnici anul acesta numele câºtigãtoareiPremiului Nobel pentru literaturã. În

schimb Academia Suedezã a aflat cã în lumeavalorilor contemporane, preponderent ºi, aº zice,infatuat juvenile, mai existã o bãtrânicã înþeleaptãca sã-i salveze pe tinerii inconºtienþi de la pieire,ca în povestea cu împãratul care a cerut sã fieomorâþi toþi bãtrânii din þara sa.

Astfel cã juriul a decernat prestigiosul premiucelei mai în vârstã scriitoare din istoria Nobeluluiliterar. Doris Lessing are 87 de ani ºi este aunsprezecea femeie care primeºte înalta distincþie.De obicei, laureaþii premiului sunt mai înaintaþi învârstã. Îl primesc atunci când opera lor e împlin-itã. O excepþie s-a produs în cazul lui AlbertCamus, el fiind cel mai tânãr din listã; avea doar44 de ani ºi n-a mai apucat senectutea.

Nobelul literar 2007 a dezãmagit pe tineriicare-i considerã “expiraþi” pe toþi bãtrânii, indifer-ent de valoarea lor, ba chiar o mare parte din eirãmân miraþi când fosile literare sunt dezgropateagãþându-li-se în piept vreo decoraþie pentru cã leconsiderau mumificate de mult. Aºa a fost, proba-bil, receptatã ºi vestea decernãrii premiului dinacest an. Vorbind despre eveniment, Lidia Vianusublinia în “România Literarã” nr. 41/ 2007: “Cu

cât îmbãtrâneºte în viaþa realã, cu atât e mai per-fect harul romanicerei. E ºi aceasta o explicaþiepentru care Premiul Nobel vine la Doris Lessingmai târziu decât la toþi ceilalþi.”

Bãtrâneþea este privitã cu indulgenþã ºi seninã-tate de scriitoarea britanicã. Simþi cã este un spiritiluminat lãuntric de luciditate ce-ºi mãrturiseºtefiresc experienþa de viaþã cu candoare ºi cu oanume încântare. “Pe neaºteptate, eºti în vârstã,devii anonim. Nu te mai vede nimeni. Eºti încân-tãtor de liber. Pentru ultima treime a vieþii, spuneLessing, nu ne rãmâne decât munca. Doar muncane învioreazã, ne bucurã, ne face fericiþi.” Apareînsã o îngrijorare inexistentã în anii tineri: “Mãîntreb cât timp mai am. Înainte sã încep sã scriu,mã întreb dacã meritã. O sã am oare vreme sãtermin?” ºi totuºi autoarea declarã cã viaþa e dince în ce mai frumoasã cu cât înainteazã în vârstã.

Poate cã tinerii prea grãbiþi sã se afirme, debu-solaþi în faþa unei lumi care-ºi schimbã rapidobiectivele ºi valorile, din simbolica þarã fãrãbãtrâni, ar trebui sã-i audã gândurile despre lumeade azi valorând cel puþin cât sfatul bãtrânului sal-vat de la moarte de fiul sãu, din povesteaamintitã. Dacã ar primi drept model capãtulfuniei de nisip, ei ar putea continua împletireaacesteia salvându-ºi viaþa?

Rãsturnarea valorilor din “societatea divizatã”,analizatã de autoarea “experienþelor feminine” nupoate prolifera la infinit. Deºi activând entuziastîn viaþa publicã, pentru ea intimitatea rãmâne untabu, un spaþiu ferit de ochiul public, indiscret,grosier, meschin. Privind în urmã, constatã deza-mãgitã: “Cândva toatã lumea respecta cãrþile ºilectura. Acum nu se mai respectã nici literatura,nici educaþia, ci faima scriitorului. Ce pãcat!”

Capãtul funiei de nisipzapp-media

Adrian Þion

Este în Cluj o stradã deloc atrãgãtoare, delocveselã, chit cã are numele unui scriitordeosebit de hazos, ºi anume Ion Creangã.

Strada asta, pe partea stângã venind de peRepublicii, începe cu un spital din care foarte ade-sea se iese cu picioarele înainte, ºi se terminã, totpe stânga, cu un alt spital (zis “de glumeþi”) dincare se iese cu destinaþia Borºa (nu cea dinMaramureº!), ori cu un pachet de dubii ºi nesigu-ranþe sub braþ, adicã în minte. Chestia cu sub-stantivul “glumeþii” este foarte relativã.Eventualele glume pe care le auzi pe-acolo suntdeparte de a fi reuºite sau gustate.

De cealaltã parte a strãzii Ion Creangã este ocasã foarte miºto, fosta proprietate a unui medicneamþ, devenitã apoi locuinþa tovarãºului coman-dant al Securitãþii, cu gheretã la poartã ºi un felde ghiºeu prin care se livrau spre înãuntrucotletele ºi salamul de Sibiu. Alãturi, este “grã-diniþa familiei”; acolo “au studiat” Alec ºi Horea(fiii), precum ºi Rãzvan – nepotul – se pregãtescMedeea ºi Tudor (nepoþii).

Dupã “grãdi”, vine o casã de oameni, unde alocuit mãtuºa mea, tanti Meca. Pe dreapta, stradase terminã cu Facultatea de Farmacie, printre aicãrei dascãli a fost ºi celebrul baschetbalist HoreaDemian.

Cam asta ar fi strada Ion Creangã, nume ce sepotriveºte tare anevoie cu “conþinutul” strãzii.Mai bine se potrivesc numele strãzilor din stânga-dreapta: Republicii, iar apoi, la rãspântie,

V. Babeº, B.P. Hasdeu, Marinescu ºi LouisPasteur.

Ne oprim puþin la Clinica de Psihiatrie. V-aºdori sã fie un loc nu prea cunoscut vouã! Pe de-altã parte, dacã l-ai cunoscut (începând cuînceputul – cu secþia îînchisã), îþi vine destul degreu sã-l uiþi, chit cã ai vrea, chit cã, în parte,chiar asta se ºi întâmplã. Aceastã “locaþie” amnumit-o casa kk sshy aa mmorþilor. Cei mai pricepuþiºi mai umblaþi decât mine susþin cã acolo, la“închiºi”, e mai rãu decât la puºcãrie. Mie nu-mivine sã cred. În primul rând, deoarece 12 ore din24, cel puþin, dormi retezat de sedative. Dar ce seîntâmplã cu celelalte 12? Ei, aici e aici: seîntâmplã fel de fel de chestii, mai mult sau maipuþin ºtiute de restul lumii. Vã voi relata ºi vouãcâteva, pe scurt ºi – fireºte, cu nume mãsluite,deoarece… nu? Ceva sã fie clar de la început:dacã ajungi la “glumeþi” cu ambulanþa ori dupãora 14 (când au plecat doctoriþele ºefe), ai ºanseminime sã nu faci un sejur de control pe la“secþia închisã”. Dacã ajungi pe picioarele tale,adicã de bunãvoie ºi nesilit de nimeni, la o orãcivilizatã (între 8 ºi 13), ºansele de a trece directla “neînchiºi” se apropie de 50%. Aºadar, crescºansele de a pierde “sarea ºi piperul”! Dacã ajungiacolo când ºi cum nu e cazul (poate bezmetic saupe-aproape), te trezeºti la viaþã dupã una-douã zileºi riºti foarte mult sã ai surprize, prea puþinedintre ele din zona plãcutului, agreabilului. Poateeºti legat de pat, poate eºti înþolit pe patru ore cu

o cãmaºã kaki prevãzutã cu mâneci lungi-lungi ºilegate între ele, poate cã mai la poalele trupuluiporþi ceva pe care scrie Large MMedia SSoft ºi cãruiai se spune altminteri „pampers”.

Te dezmeticeºti, te dumireºti: eºti în secþiaînchisã, nu mai porþi lãnþiºor, brãþarã, niciverighetã, observi o camerã de luat vederi,împrejurul tãu bântuie o droaie, o faunã deindivizi, aproape toþi te întreabã dacã n-ai oþigare. Þigãrile aprinse circulã din mânã în mânã,pentru câte „douã fumuri”. Eu, venit seara cuambulanþa, în ºase zile (din care am dormitpatru) nu am izbutit sã fumez nicio þigarãîntreagã. În schimb, mi-au fost furate vreo ºase,de nu cumva ºapte.


Amintiri din k sa k shy amorþilor

Tudor Ionescu

remember

Ioan Iacob Dupã amiaza verde (2007)

Ioan Iacob Ecou (2007)

2299




Stimate domnule preºedinte

Din nou românul a ajuns de rahat! Naþia earãtatã cu degetul, se urlã prin ziarele de pemapamond, sîntem înjuraþi ca la uºa

cortului, sîntem alungaþi cu picioare-n cur, marºacasã-n spaþiul vostru mioritic, furaþi acolo, violaþiacolo, crãpaþi capetele celor de acolo sã le daþimateriale grase ºtiriºtilor, înfioraþi auditoriul, sãproduceþi poporului vostru senzaþii tari! De-acumvom trece mai greu graniþele tot mai firave alepatriei, am intrat în Europa ºi ne-am fãcut de rîs.Oare pentru a cîtea oarã? Oare pînã cînd?

Vecinul meu face spume la gurã ºi mãcontrazice vehement. Ne-au fãcut de rîs, aºa-icorect, stimate domn! De la lebedele sugrumate ºihalite-n parcurile din Viena pînã la Giovana, soþiacãpitanului italian, furatã ºi bãtutã temeinic încît ºi-a dat duhul, fãptaºii, stimate domn vecini, eraurromi, adicã þigani, eu aºa le zic ºi prea puþin îmipasã cã nu le convine! Adicã noi suportãm ruºineaprovocatã de ei!! Ãºtia nu se vor schimba niciodatã,nici în cur nu-i doare de nimic! Ehei, de-ar fi dupãmine... Vecine, nu te uita aºa mustrãtor la mine, cãnu-mi schimbi ... pornirile nici convingerile, mãapostrofã vecinul, apoi continuã sã povesteascã: fiiatent, ieri apare o þigancã în uºa prãvãliei mele ºicere un leu, evident pentru copilaºii ei numeroºicare, evident, sînt toþi bolnavi ºi aºa mai departe. Îizic, afiºînd un zîmbet europeean, þi-oi da cinci lei,nu unul, dacã iei mãtura asta ºi mãturi frunzele depe trotuarul din faþa galantarului. S-a uitat la mineca la un cretin ºi-a grãit, mã crezi proastã sã lucrez!N-a apucat sã rînjeascã, am pocnit-o de era sã-ºiînghitã limba. Eu îi bat de cîte ori îmi dau ocazia...În autobuze ori troleibuze, opresc maºina ºi-i aruncafarã, unii-s solidoci a naibii, chiar bine îmbrãcaþi,alþii mimeazã picioare strîmbe ºi mîini tremurînde...De nu le dai, te scuipã ºi înjurã... Stai sã-þi mai

povestesc una, întîmplatã la tata la þarã. Venirãpatru þigani într-o dimineaþã, cã vor sã lucrezepãmîntul contra unei sume de bai ºi, evident,halealã ºi oarece bãuturã... Tata fu de acord, uite cãþiganii vor ºi ei sã se integreze în societate... Ne daijumãtate din bani acum, jumãtate la sfîrºitul zilei.Tata fu de acord. Acum sã halim ceva, ziserãþiganii, dã avînt muncii. Au halit bine, brînzã,salam, ouã, au bãut þuicã ºi vin, apoi au fumat.Dupã ce au fumat cîteva þigãri, propune unul dintreþigani, ce-ar fi sã halim tot acum ºi de amiaz, sã numai întrerupem lucrul pînã disearã. Tata fu deacord, ce sã zicã. Au mai halit vreo douã ore, aumai bãut iar apoi, fii atent! Au încãlecat fiecare pecîte o sapã, nechezînd ºi, sub privirile uimite aletatei, au pornit-o pe arãturã cãlare pe cozile dinlemn iar cînd s-au depãrtat biniºor au aruncatsapele ºi au fugit rîzînd, dupã ce i-au arãtat curulbãtrînului. Duºi au fost!! ºi sã-þi mai spun. Lîngã

magazinul meu se aflã unul mare, Elba, îl ºtii ºidumneata. Patronul de acolo a angajat cîþiva tinerirromi, cu nobila intenþie de a le oferi ºansa sã-ºirefacã viaþa, s-o apuce pe cãi drepte, veziDoamne!... Þi-ai gãsit! Mai mult de cîteva zile n-a stat niciunul.Unii l-au furat baban iar alþii veneau beþi morþi lalucru...

L-am ascultat pe vecin fãrã sã comentez. Pecineva atîta de pornit nu are rost sã-l contrazici, seînfurie mai tare ºi n-aveam chef sã mã trezesc cuuna dupã ceafã. Întors în apartament, am datdrumul radioului ºi am ascultat o emisiune cu otemã incitantã ºi ineditã: mîndria de a fi român. Întimp ce o ascultam, aveam senzaþia cã sînt tratatdrept un imbecil de niºte... imbecili sadea. Amînchis radioul ºi v-am scris aceste rînduri. Atît depãtruns am fost de scrisul meu încît nu am maiauzit bãtãile vecinilor de bloc în þevile de lacalorifer. Ori, poate, au obosit sã mai batã?Oricum, eu tot mã semnez, de data asta puþinaltfel decît pînã acum: un român din þarã.

scrisori cãtre preºedinte

Scrisoarea a douãzeceaRadu Þuculescu

Nu noi trecem prin infern, ci infernul treceprin noi, se aflã nicãieri altundeva decât înnoi. A avea curajul vederii lui ºi a-l

mãrturisi e primul pas cãtre mâtuire. Numai cã nutoþi îl putem face. Mult mai puþini sunt aceia carepot mãrturisi ºi pentru ceilalþi. Poate doar mariiiluminaþi ºi marii artiºti. Marcel Chirnoagã seprenumãrã neîndoielnic printre aceºtia din urmã.

De la Bosch încoace puþini sunt cei care s-auilustrat cu asemenea forþã, cu asemenea tragism, îna zugrãvi ontogenia rãului. Poate doar Goya sã maifi fost atât de «expert» în hermeneutica demonicã,sã fi avut o lecturã atât de exactã a teratologiculuidin noi. Ca ºi la Bosch, ca ºi la Goya, ºi laChirnoagã mintea noastrã e cea care zãmisleºtemonºtri. Trepanþiile sale obsesive, þestele omeneºtisecþionate descoperã potenþialul malefic care colcãieîn cotloanele minþii, gata oricând sã sematerializeze ºi sã ne invadeze existenþa.

Tot aºa cum Infernul lui Dante, pe careChirnoagã nu-l ilustreazã, ci îl «rescrie» pictural cuadmirabilã forþã, are o identitate florentinã, al sãu

îºi asumã identitatea celor care suntem. El este noi,cei din veacul cocoºului negru, veacul tuturorabjurãrilor. El îºi asumã identitatea celor rãi care-lvieþuiesc pe cel bun, a celui bun îndurându-i pe rãiilui, rãstignit pe nebunia acestora, îndurându-lesuferinþa. Iar aceastã suferinþã paroxisticã, acestrãcnet al fiinþei umane martirizate are la el aceatensiune expresivã, acel tragism insuportabil pe carenumai Guernica îl mai emanã.

Ceea ce mi se pare însã cu totul singular înaceastã cruciadã împotriva maleficului, în acestãspovedanie pentru toþi, este ceea ce aº numi«blestemul mâinii»: mâna – instrument al rãului.Marcel Chirnoagã este primul artist ºi, dupã ºtiinþamea, pânã acum singurul care descoperã uluit cãfãrã de mâini raþiunea nu poate naºte monºtri! Cãele, mâinile, sunt cele care plãmãdesc ºi împlinescpoftele bestialitãþii!

Prezente în toatã opera lui, bolovãnoase, dure,fãrã umbrã de milã ori tandreþe, descãrnate,dezvãluindu-ºi cu cinicã cruzime însãilarea falan-gelor, multiplicate coºmaresc, devenite aripi sau

picioare, izbind, strângând, zdrobind, agãþându-se,amintindu-ºi prea arareori sã se roage, mâinile luiMarcel Chirnoagã îºi «sãrbãtoresc» metamorfozeleîn acea compoziþie genialã în care, împreunate, spri-jinã o þeastã alcãtuitã dintr-un maldãr de falange,un creier omenesc cu circumvoluþiuni din acelemonstruoase oseminte, un pumn demonic careînchide în el infernul pe cale de a se naºte. Pe careîl naºte, pe care l-a nãscut.

ªi totuºi o cumplitã disperare învãluie aceastãterifiantã dar atât de omeneascã alcãtuire. Atât deasemeni veacului teribil cãruia îi este spovedanieopera unuia dintre cei mai profunzi graficienieuropeni. Nu ºtiu câtã putere de exorcizare ar puteaavea aceastã operã exemplarã în planul istoriei darîn cel al umanului are, cu siguranþã. Fie ºi numai caparadigmã a unei cãi de urmat ori ca oglindãspuselor lui Pascal despre forþele cele multe pe careuniversul se încrânceneazã sã le ridice împotrivafragilei fãpturi omeneºti ºi despre puterea acesteiade a rezista.

Fiindcã a crede în om, împotriva tuturoraparenþelor, împotriva istoriei ºi chiar a lui însuºieste, la urma urmei, singura ºansã de a înduraviaþa.

Horia Bãdescu

ferestre

Blestemul mâinii


3300




De ceva vreme sînt director ºi regizor lateatrul de pãpuºi... În spatele acestei lumiidilice, de mucava ºi vopsele, de lemn ºi

sfoarã care „comploteazã” miraculos pentru aprinde viaþã într-un paradis pierdut ºi regãsit,realizez dimensiunea grotescã a vieþii noastre ceade toate zilele, monstruozitatea ei unicã din careorice urmã de normalitate e abolitã. Mã gândescla cîtã subversiune, cîtã imaginaþie de maculaturãa stârnit aceastã evaluare a domnului TraianSavinescu, care s-a adresat Consiliului JudeþeanCluj cu o scrisoare prin care s-a vrut crearea unuiclimat de bârfã joasã ºi imundã la adresa mea camai apoi sã fiu acþionatã în judecatã la TribunalulCluj. Prin aceastã scrisoare adresatã presei ºicomunitãþii vreau sã-mi apãr dreptulsubelementar, ca director de teatru, de a luadeciziile cele mai juste ºi conforme legii, legate decolectivul pe care, deocamdatã, îl conduc.

Am încercat sã procedez cît mai obiectiv înevaluarea personalului, iar pentru regizori ºiscenografi, direct subordonaþi mie, am cerut ocomisie de specialitate în plus faþã de instanþeleîn mãsurã (consiliul artistic al teatrului), conformlegii. Comisia a fost alcãtuitã din personalitãþi dinafara teatrului, tocmai pentru a nu se pune peseama relei voinþe a consiliului artistic din teatru,cota de obiectivitate a aprecierilor. Domnul TraianSavinescu a fost pentru prima oarã evaluat înfuncþia de regizor. Asta pentru cã, dupã ter-minarea facultãþii (Conservator, secþia regie teatrumuzical), a fost numit director al Teatrului dePãpuºi Puck din Cluj Napoca deci încadrat pepostul de regizor cu funcþie de director. Evaluareasa de pînã acum a fost fãcutã de cãtre forul tute-lar ºi a fost o evaluare în calitate de manager ºinu de regizor. Dupã încetarea mandatului sãu cadirector a rãmas pe postul de regizor, categoriamaximã. Conform legii, în aceastã calitate avea onormã de douã spectacole pe an ºi un spectacolîn reluare. A reluat un spectacol numit Anticarulde la 13 bis, care, dupã vizionarea fãcutã de con-siliul artistic al teatrului, am decis cã nuîntruneºte calitãþile artistice minime necesare unuispectacol de prezentat publicului. A urmat Albãca Zãpada la secþia maghiarã, spectacol aproapeneterminat din cauza nemulþumirilor artistice aletrupei care a decis sã îºi dea demisia în masã,riscîndu-se desfiinþarea unei secþii pe direcþie delimbã. Al doilea spectacol în normã nu a maiurmat deoarece domnul Savinescu a avut maimulte luni de concediu medical.

Evaluarea ca regizor s-a fãcut pe aceste pro-ducþii nefinalizate. Notele foarte mici acordatesunt aprecierile cuantificate ale celor 14 oamenicare le-au semnat nu numai pentru regizori dar ºipentru scenograful teatrului. Nota din urmaevaluãrii a fost foarte micã, ceea ce l-a descalificatca regizor ºi, conform legii, am dispus eliberareasa din funcþie pe motiv de incompetenþã, con-form legii.

A avut loc un prim proces la Tribunalul dinCluj, proces în care instanþa a hotãrît cã procedu-ra de evaluare a fost justã în formã ºi în fond.

A urmat apelul domnului Savinescu iarinstanþa Curþii de Apel Cluj a hotãrît, în mod ire-vocabil, cã dreptatea e de partea celui evaluat ºi,prin urmare, se dispune reangajarea lui ca regizor.Iatã cã ea, Justiþia noastrã cea-de-toate-zilele, faceun fel de cenzurã oracularã, amintind de lumea

de vodevil a comunismului nostru cel-de-toatezilele, atât de particular, cu vizionãrile de partid,cu politrucii vigilenþi intraþi în teatre ca într-un felde Disneyland, deghizaþi în spectatorii de rând(box populi box dei), dar care ghidau culiselereacþiei generale. Înainte se întocmeau dosare înbirouri de securiºti, acum execuþiile sunt publiceºi paradoxale, unii zic una, alþii zic exact contra-riul, dar au acelaºi conþinut strategic, simulat de oatitudine „civicã” radicalã, intolerantã ºi invocândbunul simþ ºi dreptatea pudibondã de tip sindi-cal… Astfel se va scrie „istoria”? Pendulînd fãrãoprire între Tribunale ºi Curþi de Apel, între Anaºi Caiafa, între verdicte care se anuleazã unele pealtele? Mã gândesc acum la aceastã colonie peni-tenciarã a Justiþiei române, la aceste panorame debâlci care sînt sentinþele definitive care te obligãla o imposibilitatea de reacþie ºi la înfrângerile sis-tematice, la aceste ºicane neocomuniste (semn cãrinocerita încã nu a trecut) ºi care nu vin decât sãnuanþeze, sã crispeze melodramatic paradisuloricãrei lumi normale, care, fãrã acest contrast„cromatic” de tip aºa-zis justiþiar, nu ar exista.

Mã întorc la caz ºi spun cã, în problema noas-trã, a pune la îndoialã notele de evaluare ale dom-nului Traian Savinescu înseamnã o decizie aCurþii de Apel prin care se decide insinuarea înmodalitatea de procedurã internã de evaluare apersonalului artistic dintr-un teatru. În fapt,instanþa a decis suspendarea evaluãrii nu numai aunui singur om, ci a întregului colectiv artistic ºiasta pentru cã, probabil, acest consiliu artistic alteatrului ºi aceastã comisie de evaluare sunt, înopinia acestei instanþe de judecatã, iresponsabiliºi, în consecinþã, lipsiþi de cea mai elementarãobiectivitate. Asta înseamnã cã instanþa de jude-catã a Curþii de Apel din Cluj, prin acest act dedecizie, a judecat o comisie de specialiºti chemaþipentru evaluarea personalului artistic ºi, implicit,a creat în Teatrul Puck un climat catastrofic deprocese de intenþie, interpretãri rãsturnate,

deturnãri de sensuri, identificãri parºive (de genulºtiþi, de fapt, ce se ascunde în spatele unei note ºia unei comisii de evaluare artisticã?). Asta înseam-nã cã eu, în calitate de director, încercînd sã pro-cedez în baza legii, am în fapt un dispreþ auto-cratic faþã de legi, faþã de colectivul pe care îl con-duc, iar evaluãrile personalului angajat n-au fost ºinu sînt decât o enormã caricaturã administratã deTeatrul Puck ºi de Legea Instituþiilor de Spectacolecare creeazã normele de evaluare ale personaluluiartistic din teatrele României.

În cazul acesta ar trebui refãcute nu una citoate evaluãrile fãcute în Teatrul de Pãpuºi Puckdin Cluj iar eu ar trebui sã fiu descalificatã camanager pentru cã am concertat un jocgeneralizat al abuzurilor care se presupun dar nuse pot proba ºi care fac fondul unui alt tip deproces. Partea „admirabilã” a acestei demonstraþiise leagã de coerenþa de sistem a „prieteniilor”, afidelitãþilor, a lamentaþiilor corale de tip sindicalcu un aer tragic-melodramatic, ceea ce, de altfel,face ºi predictibil un astfel de verdict.

În cazul de faþã mã aflu în faþa deciziei defini-tive a unei instanþe de judecatã care impunerepunerea în funcþie a unui angajat incompatibilcu postul ocupat, acela de regizor gradul I, ºicare, în urma evaluãrii, nu poate ocupa nici pos-tul de regizor debutant, ºi suspendã întreaga pro-cedurã de evaluare a personalului din teatru înurma cãreia s-a dispus promovarea sau ret-rogradarea celor evaluaþi, conform legii. Astaînseamnã cã însãºi legea care stipuleazã normelede evaluare în instituþiile de spectacol e viciatã.Mã întreb dacã nu cumva trebuie speculate acestesituaþii aberante ºi folosite relaþii de forþã, nu detranzacþionare?

Stimaþi concetãþeni, am încredere în forþacomunarã a unei reacþii civice care poate sã clari-fice aceastã impardonabilã situaþie de fapt ºi vãîntreb ce tip de decizie trebuie luatã pentru canormalul, raþionalul sa fie recuperate în TeatrulPuck ºi în instituþiile de spectacol care se pot con-frunta cu aceeaºi situaþie?

Culturã ºi amãrãciuneMona Chirilã

atitudini


Feedback, feedback, feedback: o sãptãmânã deveritabil “tour de force” ºi de mãiestrie oferitãde artele scenice a mai mult de 13 trupe

europene – normal, pe lângã “Don Quixote”- ulAdei Milea ºi “Hamletule” al Teatrului Pit & AradFun Project – ce au invadat pentru o sãptãmânãClujul acestui sfârºit de octombrie.

Uimire, extaz, mulþumire, catharsis, dezgust,dezaprobare, nemulþumire, furie ºi o fantasticã ple-doarie de pãreri contradictorii, despre acelaºi per-formance, constituie feedback-ul spectatorului. Înschimb, acela al voluntarului este: o alergãturãparcã interminabilã, motivatã de faptul cã ai opor-tunitatea sã contribui la un eveniment ce nu e nicideparte, nici aproape de experiment ca exerciþiu(fiind deja la a III-a ediþie), multã zarvã pentruprobleme a cãror rezolvare, în mare parte, era chiar“dupã colþ”, improvizaþii ºi retuºuri (uneori majore)de ultimã orã, nervi întinºi la maxim ºi aºteptãrine/deziluzionate. Plictiseala þine de ficþiune, cãci înfiecare parte a zilei e ceva de adãugat, lipit, tradus,cãrat, fotografiat, filmat, comentat, demontat ºiremontat. În ceea ce îi priveºte pe oaspeþii-artiºti-invitaþi (dintre cei cu care am avut ocazia sã discut)au fost mulþumiþi ºi chiar copleºiti de grija organiza-toricã cu care au fost întâmpinaþi de-a lungul festi-valului, chiar dacã au stat douã sau ºapte zile. Deexemplu, trupa italianã MOTUS DANZA (Siena)care, pe lângã faptul cã sunt cunoscuþi dintr-o ediþietrecutã a festivalului ca fiind extrem de pretenþioºi,iar asta chiar nu se dezminte, s-au îndrãgostit decutia noastrã italianã ce o reprezintã TNC-ul ºi întimpul pregãtirilor scenice sunt întrebat spontan:“Spune-mi, te rog, cât costã luministul ãsta, îlcumpãrãm pe loc ºi îl ducem cu noi la Siena… everamente bravo!” (light-designerul era JenelMoldovan); pretenþioºi-pretenþioºi, dar ºi au de ce,cãci în ceea ce priveºte teatrul-dans performat de eiîn seara de 23 octombrie, nu prea existã compara-þie: pretenþiile lor au dat printre cele mai frumoaseroade ale fest-ului.

Aflându-mã oarecum în situaþia de a avea un“picior ºchiop” deoarece nu participasem anul tre-cut la marea agitaþie, pot fi doar subiectiv în jude-catã ºi mai ales în comparaþii. Astfel revenind lacuvântul experiment (gen gustat ºi oarecumobiºnuit în marea Europa teatralã), acesta ºi-a gãsitexpresia în majoritatea spectacolelor ºi performance-urilor, experienþã care nu s-a abãtut doar asuprapublicului, ci ºi asupra unor invitaþi precum cuplulfrancez Fred & Gloria, care au fost marea revelaþieºi revoluþie a acestei ediþii. Trei workshop-uri ºi treispectacole purtând semnãtura francezilor de laCompania ETXEA (mai sus amintiþii) au bulversatpublicul avizat, în mare parte constituit din studenþiai Facultãþii de Teatru ºi Televiziune a Universitãþii“Babeº-Bolyai”, dar nu numai. ªi ce brusc s-au trezitîn mijlocul unui spectacol de o intensitate rar întâl-nitã, în care spectatorul era nevoit sã fie actor ºiinvers, renunþând repede la simplul act de a privi.

O experienþã cu siguranþã nouã, care, pentru cei ceau participat ºi la workshop-urile þinute în Studioul“Radu Stanca”, a culminat cu un performance þinutîn Foaierul Teatrului Naþional, printre spectatorii ceaºteptau cu nerãbdare sã intre la reprezentaþia gre-cilor: “Oedip Rege” al Companiei DILOS THEATRE & Dimitra Chatoupi.

Prezentat în noaptea de 27 octombrie, specta-colul a avut un public care a ocupat parterul ºiîntreg rangul I al Teatrului Naþional Cluj. Bazat pefaimoasa tragedie anticã a lui Sofocle, aceastã vizi-une regizoralã minimalistã s-a sprijinit în întregimepe muzicalitatea dialogului grecesc, dublatã fiind deomiprezenþa corului din a cãrui componenþã faceauparte toþi protagoniºtii tragediei. Surprinzãtoare afost prezenþa neîncetatã a percuþiei, toba – maimicã, mare sau în set – fiind unicul instrumentprezent pe scenã, însoþind prin ritmuri acþiuneatragediei ºi descriind-o într-un mod grav-ritualic. Iarla improvizaþiile de percuþie – inegalabilul maestrugrec Nikos Touliatos.

Acestea sunt doar câteva dintre spectacolele ceaparþin unei selecþii de “must see”-uri, chiar dacã oselecþie e imposibil de a nu fi mai mult sau maipuþin subiectivã.

...În rest, discuþii pânã în miez de noapte, voiebunã, ºi multe amintiri printre care ºi aceea cã:Teatrul e ºi al nostru…

ªi anul acesta s-au manifestat mulþi, în orice caz mult mai mulþi decât în anii precedenþi. ªi nunumai cei din Cluj, sau care s-au aflat în Cluj între 21 ºi 28 octombrie – o secþiune de 3 spectacole adeschis un orizont de aºteptare semnificativ ºi în Târgu Mureº, stabilind premize generoase pentru oamplificare a acestei secþiuni în 2008. Când, ca sã fie experimentul complet, secþiunea de 3 spectacole –pilotul de anul acesta – sã aibã loc la Bistriþa...

Exact, MAN.In.FEST-ul creºte ºi se caracatiþizeazã! Strategie infailibilã sau doar complex paranoidal?Cine e liber, sã aleagã rãspunsul – dar cine e liber? Festivalul de noi, sau noi de festival? Pentru cã deja adevenit mare – chiar mai vizibil în afara þãrii decât între graniþele ei! –, pentru cã deja cere o echipã per-manentã ºi angajatã pe durata întregului an, un buget care se tripleazã de la an la an, tot mai mulþi vo-luntari ºi personal tehnic. ºi tot mai multã tehnicã – nu poþi face experiment competitiv cu un ciocan ºidouã sârme, oricât geniu inventiv s-ar avea la dispoziþie. Pe scurt, MAN.In.FEST a devenit festivalul decare era nevoie. Ca profil, ca importanþã la nivel european, ca loc de afirmare al spectacolului demâine....

Apropos: sperãm cã ne vom revedea, mai mulþi ºi mai experimentaþi, între 19 ºi 26 octombrie 2008! ªi nu numai pe scenele din Cluj...Pânã atunci însã, pentru cã ni se parte extraordinar cã am ajuns aici, mulþumim tuturor celor care au

fãcut acest lucru posibil: Ministerul Culturii ºi Cultelor, AFCN, Teatrul Naþional Cluj, CCF Cluj,Facultatea de Teatru ºi Televiziune, Academia de Muzicã “Gh. Dima”, Fundaþia ArtAct, InstitutulCultural Ceh, Fundaþia TRANZIT, Teatrul Scena, parteneri media, voluntari ºi tehnicieni, susþinãtori, pri-eteni ºi mai ales duºmani (fãrã de care, fãrã îndoialã, am fi fãcut mult mai puþin)... ªi cele mai sinceremulþumiri noilor prieteni din companiile: MOTUS DANZA (Italia), FOURKLOR (Slovenia), DILOS(Grecia), KOSTROMA DRAMA THEATRE ºi DIALOGUE DANCE COMPANY (Rusia), MEDEA73(Spania), ETXEA ºi VOLTES (Franþa), DRIFT (Elveþia), VerTeDance (Cehia), EFRAT STEPLER(Germania), MIMART THEATRE (Serbia)... ªi nu-i uitãm nici pe Pit sau pe Ada Milea: mulþumim!

teatrul imposibil JKL 2007

3311




Ionuþ Titus Ileºoi

Andreea Chindriº

teatru

Man.In.Fest pentru Europa

“Fest/Fast.In.Man”

3 ediþii / 3 paragrafe

Pe scurt ºi restrictiv: existã douã genuri despectacole de teatru. Primul, la care publiculmerge pentru marile nume ale actorilor

zeificaþi, puternic mediatizate, prin afiºe, maºinipublicitare… ºi cel la care merge mai ales publiculinteresat de “nou” sau de necunoscut. Iar acestaeste, de fapt, spectacolul care nu depinde de unsingur (re)nume. La acest tip de spectacol au merscei care au auzit deja de Festivalul Man.In.Fest,aflat la a treia ediþie. ªi toþi ceilalþi, convinºi despectacolele din ediþiile trecute...

Ce a fost de vãzut? În mare – spectacole experi-mentale, de dans sau în care predominã proiecþiavideo, fãrã text ºi de multe ori fãrã un fir epic sausens uºor decelabil. De aici ºi problema dereceptare a unei pãrþi a publicului, un public tribu-tar tradiþiei teatrale de care nu se poate încã

desprinde. De aici ºi lungile discuþii de dupã, despresens ºi semnificaþie sau, dimpotrivã, ocolirilejena(n)te ale interpretãrii ºi înlocuirea acesteia cu oreflecþie de genul “lasã, cã ne mai gândim ºimâine”...

De ce? Pentru cã în România nu se mizeazã pereprezentaþii experimentale – avem încã o funda-mentalã culturã a cuvântului (în majoritateacazurilor, exagerat de teatral). ªi doar o imensã nos-talgie a acelui afarã la care încã nu ne putem rapor-ta, cu care încã nu ne putem relaþiona concurenþial.La o adicã, obsedantului nostru teatru de text, ei,toþi ceilalþi, îi opun cu dezinvolturã unul al vari-etãþii formelor spectacolului viu ºi imediat. Celpuþin din ce s-a vãzut. Cel puþin, deocamdatã...

Politica repertorialã a Teatrului de Nord dinSatu Mare a elaborat ºi definitivat în plinã ºirodnicã zodie a balanþei o strategie cât se

poate de echilibratã, cerutã de rolul instituþiei dinacest areal cultural. Înþepãtura scorpionului (aconsumatorului de teatru, cronicar dramatic sauspectator) – cãci scorpionul urmeazã dupã balanþã– s-a simþit când cele douã premiere au ieºit dinaburii creaþiei la lumina necruþãtoare a adevãrului,adicã a rampei, cum se mai spune. Spectacolele depe cele douã talere ale balanþei repertoriale sunt:Zoo story de Edward Albee (în regia lui HoraþiuIoan Apan) ºi Gaiþele dupã Alexandru Kiriþescu (înregia lui Andrei Mihalache). O dramã tensionatã,bulversantã în ansamblu ºi o comedioarã relaxantã,agreabilã, ce camufleazã melodrama iniþialã. Unechilibru ºi la nivelul zonei de aºteptare din parteapublicului sau mai ales din acest punct de vedere.

Scorpionul întãrâtat a înþepat (apãrându-se)problematica unui spectacol ºocant, condus pemuchie de cuþit în mod când miraculos, cândinsidios de Horaþiu Ioan Apan spre explicitare ºiînþelegere aprehensivã. Bazat pe forþa radicalizatã adialogului, textul lui Albee, incisiv, provocator însine, este învãluit în lumina compasiunii pentrusuferinþele celor ultragiaþi ºi umiliþi. Dificultateamontãrii constã în „caracterul destul de static alacþiunii”, dupã cum observa încã în 1967 AndreiBãleanu în Teatrul furiei ºi al violenþei, atunci cândtrecuserã doar câþiva ani de la premiera absolutã apiesei ºi nici nu putea fi vorba despre vreoreprezentare a ei pe scenele româneºti. Tot AndreiBãleanu adãuga, analizând problematica textului,cã acest caracter static „e compensat în Povestezoologicã (aºa suna traducerea titlului) prinfierberea lãuntricã mistuitoare, prin trãirea intensãa întrebãrilor ºi a dilemelor intelectuale ce l-au aduspe Jerry la intersecþia dintre luciditate ºi disperare.”Din acest punct de vedere regizorul i-a condusexact spre aceste efecte pe cei doi interpreþi. SorinOros (Jerry) preia cu asupra de mãsurã sarcinaexteriorizãrilor tumultuoase, secondat dibaci deRadu Botar (Peter). Jerry este un rãtãcitor dilematicprin viaþã, un tip mai degrabã dubios, cu apucãturi

de pederast, în conflict permanent cu el ºi culumea, care n-a cunoscut adevãrata iubire umanã ºinici calea de comunicare cu semenii. Simbolul curamele goale din camera lui vorbeºte despredeºertul afectiv din sufletul sãu. Pentru el lumea eo junglã în care legume ca Peter supravieþuiescaplatizat. Aluzia la viaþa animalelor din GrãdinaZoologicã este o virulentã ironie tragicã. Întâlnireacu versatilul Peter, editor, pe o bancã din CentralPark-ul tuturor posibilitãþilor îi dã prilejul sã-ºi versetoatã greaþa provocatã de aceastã lume meschinã încare s-a lovit numai de indiferenþa ºi dispreþul celordin jur. Jerry nu-ºi va gãsi liniºtea decât în moarteape care ºi-o „regizeazã” singur punându-i lui Peterun cuþit în mânã. O crimã ca multe altele dinCentral Park.

Jocul celor doi interpreþi menþine tensiuneaconfruntãrii la cote extrem de ridicate, în ciudalinearitãþii aparente semnalate deja. E meritul luiSorin Oros ºi al lui Radu Botar de a scoate textulde la înec, menþinându-l cu eforturi susþinute pelinia de plutire. În plus, regizorul aduce în scenãcel puþin trei elemente de ordin vizual caresupradimensioneazã nuanþele mesajului.Construieºte un decor compozit, un fel de pasarelãmetalicã ce încadreazã pe deasupra banca realã.Cei doi sunt încercuiþi de demoni, îngeri ºi despectrul morþii, care se plimbã în voie incitându-i,stãpânindu-i din umbrã. Spirala de pe pardosealascenei duce inevitabil spre „banca sacrificialã” caimpact final cu rãzvrãtirile ºi impasurile dinsufletele chinuite de stafii ale eroilor. Amprentaunei iertãri divine e marcatã prin pogorâreaîngerului cu o aripã asupra trupului neînsufleþit allui Jerry. Pentru realizarea acestui salt simbolic dintimpul real în expresivitatea de facturãpostmodernã o contribuþie esenþialã au avut-oAlexandru Radu (decor ºi costume) ºi GabrielaTãnase (miºcare scenicã).

În celãlalt taler al balanþei Andrei Mihalache aaºezat Gaiþele. Dar nu le-a scos în pielea goalã dindormitorul lui Kiriþescu, ci le-a îmbrãcat în broderiicomerciale, note, armonii sau veºminte muzicale,

datorate lui Dumitru Lupu. Astfel cã bãtrâna ºiprãfuita piesã e vizibil învioratã în straiele eisãtmãrene, croite pe mãsura succesului de care s-abucurat piesa de-a lungul anilor.

Cele trei „caþe” interpretate de Rora Demeter,Adriana Vaida ºi Carmen Frãþilã formeazã un triocomic savuros, din care se detaºeazã RoraDemeter, un fel de Draga Olteanu-Matei localã,dacã pot sã spun aºa. În ordinea reuºiteloractoriceºti, dupã interpreta Anetei Duduleanuurmeazã Alina Negrãu în rolul Colette. Actriþagraseiazã fermecãtor ºi dovedeºte siguranþã scenicãîn miºcare ºi interpretare. Dezinvoltã ºi bunãexploatatoare a scenelor comice se dovedeºte GinaGorea în Zamfira, fata în casã. Capabilã sã creezeroluri de compoziþie se aratã Dorina Nemeº înWanda Serafim. Personajul ei cucereºte simpatiaspectatorilor, reuºind sã reþinã atenþia mult dupãcãderea cortinei. Caricatural, comic, dar foarteexpresiv a fost jocul Ancãi Similar în cazonulcomportament al femeii-bãrbat numitã Fraülein.Mai puþin convingãtoare a fost Daniela Grad înrolul Margaretei. Din rândul bãrbaþilor remarcãmprestaþia lui Sorin Reteºan (Mircea Aldea), MarcelMirea (Georges Duduleanu) ºi Vasile Blaga(Ianache Duduleanu).

Firul melodramei se þese în atmosfera uºorvetustã a provinciei de altãdatã, în careevenimentul major este trecerea cortegiului funerarpe strada mare, când mai moare cineva. La MihailSebastian era trecerea trenului prin garã. Aceleaºinostalgii dupã un timp apus, intrat în legenda vie ateatrului. Suprapunerea tragediei din familiaDuduleanu peste fondul de comicãrii inocente,interminabile ca partidele de cãrþi ale celor trei„caþe”, aduce o discrepanþã în unitatea limbajuluipiesei. Prin cântecele introduse de AndreiMihalache în corpul subiectului, aº spune cã acestestridenþe atonale dispar. Muzica lui Dumitru Lupupe versuri din Minulescu, Topârceanu, Arghezi,Bacovia estompeazã ºi armonizeazã întregul. E unefect de îndulcire discretã, strecurat din vârfulpipetei, care atinge firele sensibile ale receptãriioricât s-ar vrea de obiective. Aºa încât trebuie sãconstat cã înþepãtura scorpionului, în loc de venin,e dulce ºi ea uneori.

3322




Înþepãtura scorpionuluiAdrian Þion

Sorin Oros ºi Radu Botar în Poveste zoologicã

Sorin Oros ºi Radu Botar în Poveste zoologicã

Pe cînd Beyonce încerca temperatura Clujului,eu fãceam pe caloriferul într-un autobuz care se-ndrepta spre Sibiu, unde urma sã particip la a nouaediþie a Festivalului de Film Astra. Aveam febrã ºiîmi era teamã cã lucrurile se vor înrãutãþi pentrumine din moment în moment. Dar am fostinspirat: la sosire m-am aruncat imediat sub duº,unul cu apã rece, iar ºocul se pare cã mi-a priit. Încîteva ceasuri, ºi dupã o supradozã de paracetamol,am fost ca scos din cutie. Iar Astra a fost cea maiprovocatoare sãptãmînã cinematograficã pe care amtrãit-o!

1. Astra înseamnã...

Din titulatura festivalului deja e intuibilcaracterul sãu programatic. La Sibiu se desfãºoarãun Festival de Film Documentar ºi AntropologieVizualã. Sînt prezentate studii de caz obiectiviste, încare autorii filmelor se implicã, trãiesc propriuldemers, sînt deplin angajaþi în cauza pe care oînfãþiºeazã. Iar angajamentul nu este unul politic,nu þine de rigori externe „studiului ºtiinþific” pecare ei îl realizeazã în imagini, ci este unul legat desubiect: realizatorii trãiesc în mediul pe care îlprezintã, încearcã sã îi pãtrundã personalitatea, darîn acelaºi timp creeazã distanþa necesarã obþineriiunei imagini cît mai ne-alterate a subiectuluiabordat, nici de preconcepte aduse din spaþiulcultural propriu, nici de posibile descoperiri(fascinante) locale. Experienþa Astra mie mi-adezvãluit o nouã formã de cinema. Una de careeram conºtient, cu care intrasem în contact îngaleriile de artã contemporanã (mai ales), dar unacare era atît de puþin prezentã în viaþa mea încît ouitam necontenit. Filmele prezentate la Astra sînt,în sens bun, departe de orice producþie dintre celedifuzate de canalele Discovery, adicã de genuldocumentarului popcorn, informativ, cu o voce careîþi dicteazã din off însemnãtatea, cauzele sauefectele unor evenimente (o caracteristicã vizibilã ºiîn faptul cã, în mare mãsurã, efectul manipulator alvocii din off – o prezenþã pe care în simultaneitateavizionãrii nu ai cum sã o combaþi, ea deja are niºtedate, le prezintã, iar tu, ca spectator, nu poþiverifica imediat povestea enunþatã – lipseºte dinaceste filme).

Din pãcate, prea puþine documentare dintre celeprezente la Sibiu vor fi vãzute la televizor. Doar încadrul programelor de cinematecã ale Astra, sauvizitînd arhivele instituþiei, pot fi urmãrite poveºtiledin sãrbãtoarea cinematograficã sibianã. Dintre celeprezente în festival, Vampirul decãzut al lui FlorinIepan (de altfel, singura realizare mainstrem,eminamente comercialã, din întreg festivalul) a fostdifuzat în 30 octombrie de TVR, filmul luiAlexandru Solomon despre Europa Liberã va fiprezent în cinematografe în curînd (ºi vom vorbiatunci despre el, pe larg), probabil cã ºi CazulTanacu va intra pe micile ecrane. Pentru difuzareacelorlalte documentare nu cred cã se va zbatenimeni. Pentru a extrage din ele ceva concluzii,pentru a obþine viziunea asupra celor prezentate,spectatorul trebuie sã se angajeze în poveste, sã oproblematizeze. Ori punerea telespectatorului însituaþia de a gîndi nu mai pare a fi o aspiraþie ateleviziunilor contemporane.

2. Cîteva dintre filmelecîºtigãtoare...

Dan Alexe a plecat în Belgia în urmã cudouãzeci de ani. Lucreazã în media ca jurnalistindependent. Un contract cu o instituþie deînvãþãmînt din Afganistan l-a fãcut sã petreacãacolo cinci ani, pentru a preda jurnalism. În timpulacesta a realizat un film. Pentru care a primittrofeul Festivalului Astra. Cabal in Kabul e un duelîntre cocoºi. Cocoºi umani. Ambii fuduli, ambiiumblînd cu cioara vopsitã, ambii evrei. Singuriievrei din Kabul. Locuiesc în fosta sinagogã din oraº.Ambii au afaceri dubioase. Isaac are optzeci de aniºi e un fel de cititor-în-ghioc-ºi-vraci, „ajutã” femeilesã aibã copii cu descîntece, amulete ºi ceaiuri;Zabulon are în jur de cincizeci de ani, fabricã alcoolºi îl vinde la negru. Zabulon are ºi o pasiune,bucãtãria. Isaac nu are un rãspuns în privinþa asta.Cei doi nu se suportã ºi nu prididesc nicio ocaziepentru a se sudui ºi pentru a-ºi ura unul altuia ofructuoasã ºedere în iad în viaþa de apoi. ªi fiecareîl iubeºte pe Alexe ºi cautã sã-l determine sã stea cîtmai mult alãturi de el, pentru a-l filma, normal. Cãfiecare se iubeºte pe sine. ªi fiecare bagã strîmbe înce-l priveºte pe celãlalt, ba cã unul e spion, ba cãcelãlalt e un mare mincinos ºi trãdãtor de neam, bacã e hoþ, cã umblã cu fofîrlica. În prag de iarnãIsaac moare.

Bar de zi And Other Stories, în regia CorineiRadu, cîºtigãtorul competiþiei filmelor româneºti,calcã pe urmele vii ale celor care trec zilnic pragulunui BAR DE ZI din vechea cetate a Sibiului, unlocal încã rãmas în veºmintele pe care i le oferisesocialismul ºtiinþific. ªi cei care îl viziteazã au omare parte din viaþã împachetatã în amintirileacelor timpuri. Camera porneºte lin alãturi de unpersonaj ºi de istoria sa, cînd personajul acestaîntîlneºte un amic, aparatul de filmat va iscodipovestea celui din urmã, pentru a regãsi mai tîrziu,printr-un alt personaj, figura de la care pornisem.Cunoaºtem treptat clienþii localului, vieþi modeste,destine triste. Vara îmi place foarte mult sã ies cubicicleta prin aºezãrile judeþului în care m-amnãscut, Hunedoara. Eram odatã într-o comunã,stãteam pe o bancã. Un bãtrîn a poposit lîngã mineºi din vorbã în vorbã mi-a spus cã se-ntîmplã sãajungi la o vîrstã la care, privind înapoi spre ce aitrãit, e dificil sã mai spui dacã în viaþa ta a fostceva bun vreodatã. În filmul Corinei Radu prinfiece persoanã întîlnitã rãzbãteau cuvintelebãtrînului meu.

La graniþa dintre Macedonia, Serbia ºi Albania eþinutul Gora, parte a regiunii Kossovo. Acolotrãieºte o comunitate care în timpul rãzboiului dela sfîrºitul anilor nouãzeci a sprijinit armata Serbiei.Dupã rãzboi, în mare mãsurã, locuitorii sîrbi auplecat din zonã, temîndu-se de oprobiul majoritãþiimusulmane. Dar au fost ºi persoane care nu au alescalea surghiunului; cãtre starea acestora priveºteSrdan Keca în After the War. Un documentar încare am regãsit în miniaturã viziunea unuiUnderground ºi dorinþa de alinare a unuiGrbavica... Un bãrbat în puterea vîrstei stã în cîmpalãturi de vacile familiei ºi povesteºte despreimplicarea sa în rãzboi, despre dorinþa de a avea omitralierã ca sã-i demonstreze lui Srdan iscusinþa sa

militarã, vorbeºte despre imposibilitatea de a aveaun serviciu în zonã ºi despre bunul prieten allocalnicilor, decilitrul de rachiu. Douã femei seopresc din cosit pentru a-ºi aminti cum erabombardatã antena de comunicaþii situatã lamarginea aºezãrii lor: americanii bombardau dintr-oparte, iar turcii lansau un proiectil ºi mai mare, dinpartea opusã, în acelaºi timp cu americanii, în aºafel încît suflul exploziei americane sã nu batã îndirecþia satului. Nu întotdeauna reuºeau sã sesincronizeze... Unui bãiat îi plãcea sã colindecolinele dimprejurul satului; adesea ajunge într-unloc anume. Mormîntul tatãlui sãu e într-o poeniþã.Pur ºi simplu îl uciseserã, în anul 2000. After theWar e un film în care privirile grãiesc mai multedecît vorbele momentane. ªi nu e pic de forþare, picde melodramatism în atitudinea lor. Dar, dinpãcate, nici nu apare o fatã cãreia sã-i strige, ca într-un vis post-belic, precum Roger Waters pe TheFinal Cut, „Oh Maggie, Maggie what have wedone?” Srdan Keca a participat în Festivalul Astra însecþiunea dedicatã studenþilor ºi a cîºtigat PremiulSony.

3. Filmul meu preferat

Worker’s Dream, realizat de Thao Tran Phuong,ne introduce în viaþa a douã tinere vietnameze.Fiecare îºi spune greutãþile, neajunsurile, realizînd,în acelaºi timp, un raport verbal despre condiþiilegenerale de trai care au apãrut în Vietnam în urmasãdirii unor tulpini capitaliste. Dinh este cãsãtoritã.Ea lucreazã într-o corporaþie internaþionalã unde areun post de robot. Firma îi cere sã fie robot ºi asta aajuns sã fie. Corporaþiile nu cer robotizarea numaila nivel fizic, ci ºi în ceea ce priveºte reacþiilementale – angajaþii trebuie sã recite în fiecaredimineaþã mantrele dictate de firmã: azi voi muncimai mult decît ieri, voi avea un randament superior,voi contribui la prosperitatea firmei, iar prosperitateînseamnã progres. Punînd aceastã politicã de firmãalãturi de cîteva dulci urãri de bine pe care, în oraº,megafoane instalate la colþuri de stradã le recitã învoie, avem un interesant peisaj orwelian crescut înplinã ºi realã Asie. Pe de altã parte, într-un limbajmarxist relaxat, Dinh observã cã acel tip de progresînseamnã bunãstarea unora, puþini, ºi o interesantãexploatare a celorlalþi. A celor care au de lucru,totuºi. Cãci o mare parte din locuitorii þãrii nugãsesc niciun serviciu relativ decent. Soþul fetei nugãseºte, de exemplu. Nici buna ei prietenã Ioan nuare noroc. Completeazã în fiecare zi formularepentru angajare, aºteaptã, necontenit aºteaptã, însãrezultatul sperat, chiar dacã robotizant, nu apare.Lipsurile sînt compensate prin vise. Banii cuceresc ºiformele populare de relaxare. Muzica, bunãoarã.Dinh cîntã, iar refrenurile sale sînt rugi adresatebanilor. Nefiind originarã din Hanoi, tînãra îºiîngropa salariul în chirie ºi hranã. ªi cum oriundealtundeva un serviciu ar fi apãrut la fel de desprecum ploile în Sahara, nu are de ales. Imagineageneralã nu e departe de ceea ce ºi la noi încã maiaflãm în multe locuri. Worker’s Dream a fost celmai generos documentar pe care l-am vãzut înFestival. Cald, uman...

(Prezenþa sussemnatului la Festivalul Astra a fostmijlocitã de LiterNet, www.liternet.ro)

3333




Lucian Maier

Festivalul de Film ASTRA 2007

film

3344




Acum câteva sãptãmâni, la Reghin (era oîntâlnire a scriitorilor), Ioan-Pavel Azap,intrând într-o librãrie ºi-a amintit brusc de

sfatul lui Marius ºopterean ºi a cumpãrat o carte.Mai apoi ºi-a dorit-o ºi Radu Þuculescu, precum ºisubsemnatul. M-am reîntors la acea librãrie, însã...„noi primim un singur exemplar din fiecare carte”.Nu-i nimic, mi-am zis, Clujul o fi plin de „Carteade pe noptierã”. Peste o sãptãmânã m-am plimbatprin tot Clujul ºi abia într-un cartier am gãsit cartea.

E vorba de Nãvala apelor de Evgheni Zamiatin,apãrutã la Humanitas în 2006, tradusã de GabrielaRusso (care a mai tradus ºi vreo trei cãrþi deLudmila Uliþkaia). Autorul s-a nãscut în 1884 ºi atrãit pânã în 1937. Încã din copilãrie Zamiatin afost fascinat de cãrþi. A devenit inginer naval ºi adebutat în 1908. Romanul Noi (1920) i-a adusrecunoaºterea internaþionalã. A mai scris Odin(1908), Insularii (1918), Pescarul de oameni (1921).

Nãvala apelor (1929) are 77 de pagini ºi seciteºte pe nerãsuflate, într-o tensiune pulsionalã demare virtuozitate. Zamiatin a fost un spiritindependent. Arestat, trimis în exil, cenzurat...Romanul Noi a fost considerat un pamfletantisovietic. Refuzând sã se supunã, scriitorul îi cerelui Stalin dreptul de a emigra. Va muri în exil, fãrãsã-ºi poatã termina romanul Attila. Influenþa saasupra scriitorilor sovietici se întinde pânã laSojeniþîn.

...Un loc uitat de lume, trei personaje, o varã cucer de sticlã, o pasãre mare cu aripi desfãcute, dupãcare apele Nevei s-au revãrsat. Exact în momentulîn care gradaþia tensionalã pãrea ocultatã de carcasatãcerilor. Zamiatin ºtie cã e necesarã o osmozã între

creºterile epicului ºi forþele stihiale ale naturii. Sofiae cãsãtoritã cu Trofim, care lucreazã la o uzinãtermicã. Autorul gliseazã perfect dinspre figuratspre concret. De la comparaþia „aºa cum se scurgeapa dintr-un butoi crãpat” se ajunge la descriereabutoiului din casa lui Trofim. Da, e adevãrat, ar fitrebuit niºte cercuri noi, dar cine sã mai aibã timpºi pentru asta?

Într-o zi Sofia se îndurã de adolescenta Ganka,devenitã orfanã ºi o ia de suflet, sã-i þinã loc decopil.

Oare cum aº face eu un film dupã Nãvalaapelor? Aº complota cu Marius ªopterean, l-aº invi-ta la premierã pe Ioan-Pavel Azap, care ar scrie ocronicã super-pozitivã... Când Sofia stã cu Ganka ozi întreagã ºi se privesc precum pisicile, þintuindu-secu ochii... aº filma douã pisici, care ar avea ochiicelor douã femei (nu! e deja-vu!). M-aº folosi de...hermeneutica multiplelor comparaþii din carte ºi ceaº face cu fraza „buzele îi tremurau, aºa cumtremurã pieliþa de pe lapte atunci când se întãreºtede tot”?

Trofim se îndrãgosteºte de Ganka, Sofia suferãºi, când nu mai primeazã raþiunea, o omoarã peGanka. Autorul însuºi abordeazã un stilcinematografic. Ganka intrã cu sacul plin cu lemne.Se aºazã pe vine. Sofia o loveºte cu toporul. Scenase reia obsesiv în imaginaþia Sofiei, realizândconotaþii tenebroase. Sângele þâºneºte, se revarsã pegrãtarul de fier din faþa sobei, iar Sofia înþelege cã„sângele ãsta a þîºnit chiar din ea, cã – în sfârºit –buboiul s-a spart”.

Aº filma mâna umedã a Sofiei în paralel cu oluminiþã de pe malul mãrii. Mai apoi ar strãluci pe

ecran „ultimele flãcãri albastre” ale tãciunilor. Armai fi acolo ºi ochii victimei? Pendula de pe peretes-ar zbate ca o pasãre în colivie. Ar sosi Trofim cuo bucatã de varzã în mânã ºi cu o sticlã de Maderaîn cealaltã. Ar întreba unde e Ganka. Pe frunte i s-ar umfla „o vânã albastrã ca apa Nevei”. Gelos peGanka, el va face dragoste cu soþia lui, vrând sã-ºireverse asupra ei „toatã furia pãtimaºã destinatããleia, ãleilalte”.

Aº insista la secvenþele în care Sofia are febradinaintea naºterii. Când o pun pe targã, ea îºipriveºte lucrurile în mijlocul cãrora îºi dusese traiul„ca ºi cum vaporul pornise de la chei ºi toatelucrurile cu care se deprinsese plecau acum ºi eleplutind”. Acesta ar fi finalul filmului meu? Sã mãopresc aici? Care e pãrerea ta, cinefilule?

Aºa cum tremurã pieliþa depe lapte

Alexandru Jurcan

colaþionãri

Ca sã fiu în ton cu filmul, aº spune cãRoming (Cehia, 2007; r. Jiri Vejdelek; sc.Marek Epstein; cu: Bolek Polivka, Marian

Labuda, Jean Constantin, Vitezslav Holub, CorinaMoise, Emanoil Florentina) este un film pur ºisimplu miºto, un basm cinematografic liber deconstrângeri ori prejudecãþi stilistice sau... etnice.Este greu sã mai vezi astãzi un film cu ºi despreþigani ºi sã nu-l raportezi la Kusturica. ªi Romingpoate fi supus acestui „test-grilã”, dar, din fericire,se sustrage epigonismului. Avem, inevitabil, aceeaºilume coloratã, dinamicã, pitoreascã, nãucitoare îndiversitatea ei de o uimitoare unitate totuºi. Dar,dacã þiganii lui Kusturica sunt în primul rând vitali,plini de viaþã – furã, ucid, iubesc pãtimaº, se aflãîntr-o permanentã miºcare, se adapteazã la oricesituaþie –, þiganii lui Jiri Vejdelec sunt mai degrabã„molcomi”, crepusculari, niºte simpatici fanfaronicare tânjesc dupã un mod de viaþã revolut. ªi astadoar o parte dintre ei, majoritatea acceptândrealitatea cotidianã fãrã a o dramatiza, imprimându-i doar un specific „etnic” (vezi refuzul de a plãticurentul electric, preferând lumânarea, sau cozileinterminabile pentru ridicarea ajutorului social).

Filmul datoreazã mult scenaristului MarekEpstein, care reuºeºte sã îmbine cu abilitate douãpoveºti – una a realitãþii din film, alta fantasticã.Venit în vacanþa de varã acasã, în orãºelul natal,

studentul praghez Jura (Vitezslav Holub) descoperãdouã lucruri, unul mai uimitor ºi mai anapodadecât altul. În primul rând cã tatãl sãu, blajinulRoman (Marian Labuda), vãduv care locuieºtesingur într-un apartament de bloc într-un cartierþigãnesc, având timp sã gândeascã (de fapt, inspiratmai mult de o emisiune tv), a realizat cã oricepopor mare are o epopee pe mãsurã. Aºa cã,preocupat de soarta conaþionalilor sãi, Roman aînceput sã scrie o epopee a þiganilor, care îl aredrept erou pe Somali (Jean Constantin), cel maimodest rege al þiganilor (adicã cu cel mai mic regatºi cu cei mai puþini supuºi), dar cu o misiunemajorã: el are în grijã pasãrea care vegheazã foculþiganilor. Somali este însã un þigan atipic: nu ºtienici sã joace, nici sã fure; drept urmare, nu-i rãmânealta decât sã recurgã la o soluþie disperatã ºi„ruºinoasã”: începe sã munceascã – pe ascuns,fireºte. Când familia ºi supuºii descoperã„blasfemia” se produce catastrofa: mica pasãre îºi iazborul, iar Somali porneºte pe urmele ei, fiindhotãrât sã-ºi piardã ºi sufletul numai sã o gãseascãºi sã le redea þiganilor focul... În periplul sãu, seîntâlneºte cu Dumnezeu, cu Diavolul, pânã ºi cuRoman...

De fapt, lui Roman i se nãzare cã-l vede peSomali ºi astfel ajungem la povestea „realã” din

Roming, adicã la faptul cã, în al doilea rând,Roman mai are o suprizã pentru fiul sãu: acesta artrebui sã se cãsãtoreascã cu fiica celui mai bunprieten al lui Roman, cei doi fiind logodiþi de cãtrepãrinþi încã de când erau copii. Jura acceptã dinamuzament sã meargã împreunã cu tatãl sãu sã-ºivadã „logodnica”. Dar cum prietenul lui Romanlocuieºte departe, Roman apeleazã la serviciile luiStano (Bolek Polivka), prieten din tinereþe, care areun camion din anii ’60 ºi este dispus sã-i ducã ladestinaþie. ªi astfel filmul „derapeazã” într-un road-movie...

Stano este cel mai excentric ºi mai pitorescpersonaj al filmului: þigan ce þine cu dinþii latradiþie – îl cãineazã mereu pe Roman pentru Jura,din care (este convins Stano) nu va ieºi niciodatãþigan adevãrat –, el se dovedeºte a fi prototipulpãgubosului, toate ieºindu-i de-a-ndoaselea, în ciudatenacitãþii ºi inventivitãþii de care dã mereu dovadã.Drumul celor trei este presãrat cu peripeþii comice(dar nu neapãrat vesele), în tandem cu periplul luiSomali.

Nu aceasta este însã miza filmului. Roming estefilmul unei nostalgii, a unei lumi, a unei comunitãþicrepusculare – nu neapãrat a þiganilor –, care cautãsã-ºi pãstreze nealterat rostul, identitatea, în ultimãinstanþã – sã supravieþuiascã. Este ºi filmul uneiiniþieri, al unei cãlãtorii iniþiatice, la capãtul cãreiaJura îºi (re)descoperã rãdãcinile. Dar, mai ales, esteun film despre toleranþã ºi prietenie, despreacceptarea celuilalt.

Ioan-Pavel Azap

Forºpan

Evgheni Zamiatin

3355




(Continuare din numãrul trecut)

Povestea filmului High Noon, adesea numit deo parte a criticii de specialitate ca fiind unwestern existenþialist, este una simplã.

ªeriful Will Kane (Gary Cooper) tocmai secãsãtoreºte cu frumoasa Amy. Împreunã decid sãpãrãseascã oraºul ºi sã se mute departe. Dar în oraºurmeazã sã soseascã cu trenul de amiazã FrankMiller – un criminal prins în urmã cu ani tocmai deKane. Banda acestuia, formatã din trei pistolari, îlaºteaptã la garã pentru a se rãzbuna. Confruntareacu ºeriful va fi, prin urmare, una iminentã. Kaneaflã de venirea lui Miller în timpul oficieriiceremonialului. El a hotãrât sã plece din oraºînainte de a ºti cã fostul sãu duºman ºi rival seîntoarce. A numit în funcþia de ºerif pe altcineva.Este treaba acestuia ca de acum înainte sã apereoraºul. El, Will Kane, a fost, atâþia ani, garantulrespectãrii legii în oraº. Prin urmare va pleca fãrã amai sta pe gânduri. Va pleca departe împreunã cutânãra sa soþie, undeva unde îºi va reclãdi o altãviaþã. Departe de primejdii, confruntãri ºi actejustiþiare adesea inutile. Plecarea acestuia va naºteironii printre locuitorii oraºului: „Niciodatã nu l-amvãzut pe ºerif alergând aºa de repede!”, va spunezâmbind cineva aflat la fereastra locuinþei sale. Ceidoi proaspeþi miri se vor depãrta de oraº luânddrumul preeriei. Undeva dincolo de dealuri ºicâmpii, dincolo de pãduri ºi stânci uscate pe cei doimiri îi aºteaptã viitorul... Dar pânã una alta luiKane pare sã nu-i fie indiferent ce lasã în spate.Seria de prim-planuri ale acestuia, îngândurat ºiabãtut, este relevantã. Kane va opri trãsura. Nupoate lãsa oraºul la cheremul lui Frank Miller. Maiales cã acesta pe el, ºeriful, îl vrea. Amyprotesteazã. Dar în final trãsura se va întoarce. Înoraº va cere ajutor. Pretutindeni unde sunt bãrbaþi.La bar, la bisericã, pe stradã. Nimeni nu vrea sã-lajute. Rãzboiul este unul personal. Toþi au copii.Sau afaceri. Sau le este fricã. Sau pur ºi simplu nu îiintereseazã. Indiferenþa în faþa pericolului este unamajorã. Pânã ºi pacifista Amy decide sã-l pãrãseascãpe Kane. Va astepta trenul de amiazã, trenul cucare Frank Miller urmeazã sã soseascã. Frank Millercare îl va ucide pe soþul ei. ªi asta fãrã putinþã detãgadã. La fel gândeºte ºi procedeazã ºi fosta iubitãa ºerifului, Katy Jurado. Indianca frumoasã careînainte de Kane a aparþinut criminalului Miller.Trenul soseºte. Miller coboarã cu un aer impecabil.Cele douã femei urcã în tren. Urmeazã un schimbtãcut de priviri. Apoi cei patru vor porni spre oraº.Confruntarea va avea loc într-un mod oarecumnespectaculos. În câteva minutei cei patru vor fieliminaþi unul câte unul – este drept ºi cu aportullui Amy care coboarã din tren în ultima clipã. Celepatru corpuri vor rãmâne prãbuºite în praful uliþeidin centrul oraºului. Amy se prãbuºeºte în braþeleºerifului transfigurat la rându-i de efort. De teamã ºide disperare. Dupã câteva clipe de tãcere uºilecaselor se deschid. Rând pe rând locuitorii oraºuluise regrupeazã în jurul celor doi. Într-o tãcere maidegrabã vinovatã decât admirativã. ªeriful Kane îipriveºte. Îºi aruncã insigna de tinichea în praf.

Acum rãmâne un simplu citizenii. Fãrã aurã, fãrãputere. Amy ºi Kane vor pleca din oraº. În urmalor va rãmâne o mulþime mutã de oameni. ªi patrucadavre. Semn cã pericolul a dispãrut. De acumînainte va fi liniºte. Dar pentru cât timp?

Scenariul filmului este scris de Carl Foreman(Home to the brave ºi Champion – 1949, TheMen – 1950) cel care, încã din timpul realizãriipeliculei de cãtre Zinnemann, s-a autoexilat laLondra din pricina persecuþiilor ºi abuzurilor

perioadei McCarty-steiii . De fapt plotul are la bazã o povestire scrisã de

John W. Cunningham, Tin Star, ºi publicatã înCollier’s Magazine în anul 1947. Sigur, lupta dintrecei buni ºi cei rãi se dãdea, în aceastã povestirepulp, pe plaja largã a literaturii americane de tipwestern care avea o tradiþie îndelungatã. Poate cãnaraþiunea nu ar fi interpretat-o nimeni drept oparabolã politicã dacã scenaristul Foreman nu s-ar fioprit asupra ei ºi nu ar fi umplut-o de anumitesensuri. Sensuri politice desprinse din realitateacotidianã. Un om este lãsat singur în faþa rãului. Ise spune de cãtre comunitatea, de cãtre urbea carel-a investit drept marshal, prin vocea businessman-ului Henderson: „El – the mmarshal – nu trebuia sã seîntoarcã sã apere oraºul. Pentru protecþia lui ºipentru a noastrã. Trebuia sã nu se întâmple asta.Dacã nu se întorcea totul trebuia sã fie O.K. atuncicând Frank Miller apãrea în oraº. Mâine am fi avutun nou ºerif cãruia i-am fi oferit serviciile noastre.Ne vedeam de viaþa noastrã mai departe... Iarpentru mine potrivit ar fi sã pleci cât mai repededin oraº, cât mai este timp. Este bine pentru tine,este bine pentru noi...”

Aceastã sentinþã de neimplicare a cetãþenilororaºului în conflictul dintre Kane ºi Frank Millereste ultima înainte ca trenul de amiazã sã soseascã.Prim-planurile lui Kane spun totul despre

deznãdejdea acestuiaiv. În consecinþã îl vom vedeascriindu-ºi the last will... Aura de luptãtor neînfricat,de erou de legendã – aºa cum au fost construitetoate personajele pozitive, neînfricaþii eroi ai farwest-ului – nu mai existã acum. Lupta este inegalãiar decizia confruntãrii pare una absurdã. Iarscurgerea nemiloasã a timpului este inversproporþionalã cu imensa singurãtate pe care eroul oresimte. Fãrã îndoialã existã o monumentalitate aatitudinii acestui ºerif descinsã mai de grabã dintragediile antice. Cei patru cãlãreþi sunt în fond ceipatru „cavaleri” ai apocalipsei. Iar Kane estevânatul. Este acea falsã vrãjitoare a unui ev mediucontemporan care trebuie sã plãteascã. Nu conteazãcã undeva, cu ani în urmã, a salvat oraºul. Aîndepãrtat Rãul iar apoi, timp de ani ºi ani, a fostliniºte ºi pace. Acum este singur ºi priveºteneputincios cercul masiv al ceasului ºi timpul caretrece. Nu orele, ci secundele ºi minutele. Ultimastaþie a trenului este tocmai micuþa garã. Aici caleaferatã se terminã. O ultimã staþie a civilizaþiei.Astfel oraºul celor patru sute de suflete pare sã segãseascã la frontiera dintre un aici ºi nicãieri. Aici seva da confruntarea. Paradoxal este faptul cã atuncicând hotãrãºte sã plece cu soþia lui, aflat la cevadistanþã de orãºel, în plinã preerie, argumentarea luiKane, pentru a se întoarce ºi a apãra oraºul, esteuna neobiºnuitã sau, în orice caz, departe dedialogurile obiºnuite ale filmului de gen western:

Kane: Mã aºteptam sã mã caute. Acum trei inºidin banda lui îl aºteaptã la garã...

Amy: Tocmai de aceea trebuie sã plecãm...Kane: Cei ppatru vor veni dupã noi... ºi vom fi

singuri în preerie...Amy: Dar avem o orã înaintea lor...Kane: Ce este o orã?... Ce sunt 100 de mile?

Nu vom putea niciodatã sã þinem distanþa asta...Vor veni dupã noi ºi vom fugi din nou... ªi dinnou... atât timp cât vom trãi...

În preerie nimeni nu are cum sã-l ajute. Va aflacã nici în oraº. Dar mãcar aici ai unde te ascunde.Clãdirile oraºului pe care le cunoºti, pe care tuînsuþi le-ai ridicat aici, la capãtul lumii, pot sã îþi fiede ajutor. Cei patru cãlãreþi par sã fie patru trimiºiai unei lumi împotriva alteia. În aceeaºi discuþiepurtatã cu Amy, Kane îi va spune: „Acum cinci aniam prins un criminal. Trebuia sã fie spânzurat. Darcei ddin NNord l-au închis pe viaþã. Acum este liber...nu ºtiu cum... Oricum nu mai conteazã... Ceconteazã este cã acum se întoarce...”


i De analiza temporalã a acestui film ne vom ocupaîn numãrul viitor.

ii De la cetãþeanul Kane la Will Kane se poate realizao întreagã istorie a cãderii aurei imperiale a personajuluiîn filmul american al acelor ani (1939-1953).

iii Totul a început de fapt cu Lista celor 10 de laHollywood, apãrutã în 1947, încriminaþi de a avealegãturi sau simpatii comuniste. Nu întâmplãtor aceastãlistã cuprindea nu mai puþin de nouã scenariºti ºi unsingur regizor - Eduard Dmitryck - deoarece acesta era unsemn clar al viitoarei orientãri care trebuia datãscenariilor de la Hollywood. Germania fusese învinsã iarsimpatiile naziste anihilate. Pericolul cel mai mare veneaacum dinspre Rãsãrit. Uniunea Sovieticã ºi tentaculele eiroºii deveneau, în accepþiunea susþinãtorilor tezeisenatorului McCarthy, o primejdie la fel de mare. Aceastãperioadã cumplitã (1940-1950), de urmãrire ºi persecuþienu numai a artiºtilor ci ºi a oamenilor de ºtiinþã, aprofesorilor - mai ales din mediile universitare -, amedicilor, a filosofilor, a mai fost numitã ºi perioadavânãtorii de vrãjitoare. Este notoriu faptul includerii peaceastã listã, ºi a îndepãrtãrii acestuia de la Hollywood, alui Charlie Chaplin.

iv Trebuie menþionat un amãnunt interesant: GaryCooper a fost vehement contestat pentru distribuirea luiîn acest rol. Avea 50 de ani. De douã ori cât parteneralui, soþia din film, Amy (Grace Kelly). Avea înfiorãtoaredureri de ulcer la stomac - de câteva ori filmãrile au fostîntrerupte -, divorþase de puþin timp iar actori importanþiai vremii, aflaþi de partea cuverturii McCarty-ste, au creato presiune formidabilã împotriva distribuirii lui Cooper înacest film. Dar producãtorul Stanley Kramer (încã neaflatla ora realizãrii marilor sale filme contestatare) ºiZinnemann au format un formidabil corp comun pentruapãrarea actorului.

50. Fred ZinnemannMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Itineratã sub acest titlu generic, expoziþiapictorului din Germania – Ioan Iacob – seregãseºte acum ºi pe simezele Muzeului de Artã

clujean. Absolvent al celebrei Academii de Artã dinDüsseldorf - locaþie de referinþã majorã privindartele plastice contemporane, marcatã de activitateaunor „grei” precum Joseph Beuys, Gerhardt Richter,Nam June Paik, Sigmar Polke, Gunther Uecker sauJorg Immerdorff - ºi devenit Meisterschuler(asistent) la clasa profesorului sãu, GothardGraubner, artistul, deºi nãscut în þarã, expunepentru prima oarã în România abia anul trecut(Galeria „Curtea Veche”, Bucureºti, 2006). Descindeapoi printr-un adevãrat tur de forþã expoziþional,culminând cu expoziþia-eveniment organizatã laGaleria de Artã Contemporanã a MuzeuluiBrukenthal, în Sibiu, oraº investit a fi - alãturi deLuxemburg - capitalã culturalã europeanã a anului2007.

Dubla sa determinare în orizont european –transilvanã ºi germanã – conferã artistului oseducãtoare particularitate, vocea sa, dejasingularizatã ºi ferm conturatã vocaþional, evocând,cu discretã moderaþie ºi reverenþioasã detaºare,repere ilustre ale istoriei picturii universale,ponderate accente (post)expresioniste sau inocentelibertãþi de respiraþie postmodernã. Fãrã a cultivascheme vizuale ºocante în cãutarea unei „strategiide succes”, viziunea sa artisticã impune acel altfelde a privi pictura ce-ºi are originea în maximasinceritate prin care artistul abordeazã actul decreaþie. Rãmâne, astfel, fidel nu atât faþã de formuledeja consacrate, deºi varii „modele vizuale” paroarecum evaluate cu elegantã deferenþã îninventarul secund al vocabularului sãu plastic, câtfaþã de sine însuºi. Ioan Iacob îºi susþineimperturbabil demersul plastic uzând de oingenioasã ºtiinþã a temperãrii forþei explozive acontrastelor cromatice de fineþe, epurate savant deneavenite stridenþe. Tulburãtor fãrã a crea confuzii,aparent familiar, ºi totuºi menþinând în starea deurgenþã a cãutãrii, a elaborãrii, prospeþimea actuluiinedit, artistul nu nareazã, nu explicã, nu propunevariante experimentale ci pur ºi simplu reveleazã –deschizând, dincolo de luciul oglinzii, o uºã secretãînspre lucruri ºi fiinþe, înspre sine însuºi –adresându-ni-se cu generozitate, cu involuntarãcruzime, cu tandreþe, pãrând a clama: iatã, acestasunt eu ºi aºa vãd eu lumea, tu de unde vii, cineeºti, ºi lumea ta doare?

Plasat sub semnul unei depline maturitãþiplastice, Ioan Iacob desfãºoarã sub ochii noºtri unadmirabil efort recuperator vizând pericolulpierderii de fiinþã pe care o acuzã omul societãþiiglobale, sever marcat de spectrul unor timpurirelativizante. Lucrãrile sale devin – curativ -recipientul invocãrii ritualice a unor pierdute stãride graþie, eludând din perspectivã poeticã ºifilosoficã impactul cu frica existenþialã. Afectânddeopotrivã lumea inanimatã, cât ºi pe cea animatã,tema Vanitãþii (MORS OMNIA AEQUAT) pluteºteîn aer, face corp comun cu obiectele sau cuîntunericul din care ele se desprind, dezvãluindfragilitatea extremã a structurilor biologice - roºulviului virând spre luminã - precum ºi privirilemereu întoarse înspre sine ale unei umanitãþi ce îºi

asumã destinul trecerii, exilându-ºi refuzul la limitade jos a perceptibilului.

Desenul ferm, bine stãpânit transpare prinepiderma cromaticã susþinând structurantprezenþele obiectuale sau umane a cãror fireascãarticulare migreazã în subteran cãtre „licenþapoeticã” – pe deplin justificatã în planul realitãþiiafective; culoarea este, însã, cea care creeazã ºiinduce starea, „vioara întâi”, vehicul predilect decomunicare al artistului ºi tainic liant în relaþia sacu privitorul. Orchestrând armonii muzicale de ofascinantã varietate – reverberându-ºi sonoritãþile dela registrul baroc la cel minimalist – culoarea devineea însãºi miza, personajul central, a cãrui partiturãse rescrie mereu, la fiecare nouã lecturã, în funcþiede orizontul de aºteptare al spectatorului.

Arhitectura imaginilor, situarea în spaþiul plastica entitãþilor semnificante, aparent familiarã ochiuluicaptiv rutinei vizuale, nu întârzie însã sã oferesurprize: legile gravitaþiei sunt sfidate – elemente cepar a avea o soliditate ºi o ancorare de netãgãduitîn lumea realã dobândesc în mod miraculoscalitatea de a levita, aparentul imobilismtransformându-se într-o impetuoasã miºcare dinspreinterior spre exterior, dinspre artist spre publiculsãu, într-un elan de irepresibilã generozitate.Portetul, nudul, natura staticã - în abordãri tematicetributare registrului clasic - ascund de fapt în sine, oprofundã ºi dedicatã asumare a modernitãþii.

La „ceasul adevãrului”, pictorul se scruteazã pesine cu o privire necruþãtoare, în autoportrete demare încãrcãturã emoþionalã, necãutând sã-ºicosmetizeze eul lãuntric, sau sã mimeze drameexistenþiale de tip comercial sau butaforic; el îºipune în mod acut problemele etern umane ºi lerãspunde cu o francheþe dezarmantã - fãrã panicã,fãrã disperare sau resemnare, fãrã sã judece ºi fãrãsã condamne, - cu un adevãr „provizoriu ºiparticular”, opunând efemeritãþii realului bucuria dea picta. Unind în aceeaºi expresie plasticã temaXENION-ului antic ºi cea a VANITÃÞII - florile ºifructele ieºite de sub penelul artistului Ioan Iacobîºi trãiesc apoteotic, ca daruri sacrificiale, bucuriade-o clipã a revelaþiei unei alte lumini.

Ireal strãluminate din interior, dar ºi iluzoriuiluminate dintr-o sursã exterioarã, deopotrivã atinsede un suflu „de dincolo” ºi totuºi extrem deprezente aici ºi acum – lucrãrile pictorului IoanIacob, „marcã înregistratã” cu un real succes lapublicul clujean avizat, au devenit piese derezistenþã în numeroase colecþii de artãcontemporanã importante din întreaga lume.

3366

Black Pantone ggalben

Black Pantone ggalben

plasticaagendaMihai Lisei Actualitatea unui colocviu internaþional de limba românã 2

editorialIon Pop Ordinea din zi 3

cvasicriticeOctavian Soviany Împotriva literaturii 4

varia libriªerban Axinte Povestea unui cloºard 4

pulsBogdan Creþu Un nou Gulliver în þara Kukunia 5

telecarnetGheorghe Grigurcu Replica unui polemist absolut 6

incidenþeHoria Lazãr Suveranul ºi lagãrul (II)... 8

sare-n ochiLaszlo Alexandru Vintilã Horia Ce-a fost ºi ce se zice azi (II) 10

un roman în dezbatere Horia Ursu: Asediul VieneiMonica Gheþ "Gheparzii" lui Horia Ursu 12Ovidiu Pecican Apud gloriam mundi 13ªtefan Manasia Evangheliºtii resemnãrii 14

poeziaFlorin Partene 15Marin Mãlaicu-Hondrari 15

prozaMihail Medrea 16

accent Ana Elena MoldovanDepãºirea relativismului 17

interviude vorbã cu poetul Tudor Drãganu Sub semnul istoriei 18

dezbateri & idei Vlad Mureºan Carcera eternei reîntoarceri 20remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt Etica ºi nanotehnologiile 21

religie teologia socialãRadu Preda Întoarcerea lui homo religiosus? 23

rezonanþeMarius Jucan Susan Sontag ºi de-familiarizarea suferinþei 24

flash-meridianIng. Licu Stavri Anne Enright, câºtigãtoarea premiului Man Booker 26

de la lume adunateMonica Gheþ Demografia ºi spaþiul Schengen 27

epiderma de bazaltMihai Dragolea Viaþã ºi piaþã cu castraveþi ºistruguri 27

rememberTudor Ionescu Amintiri din k sa k shy a morþilor 28

zapp-mediaAdrian Þion Capãtul funiei de nisip 28

scrisori cãtre preºedinteRadu Þuculescu Scrisoarea a douãzecea 29

ferestreHoria Bãdescu Blestemul mâinii 29

atitudiniMona Chirilã Culturã ºi amãrãciune 30

teatruIonuþ Titus Ileºoi Andreea Chindriº Man.In.Fest pentru Europa 31Adrian Þion Înþepãtura scorpionului 32

filmLucian Maier Festivalul de Film ASTRA 2007 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Aºa cum tremurã pieliþa de pe lapte 34

Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 50. Fred Zinnemann 35

plasticaLivius George Ilea Întunericul roºu 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Întunericul roºuLivius George Ilea

Date post:	31-Dec-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

Black Pantone ggalben TRIBUNA...ale cetãþenilor români din diaspora (Spania, Italia, Germania)....

Documents