TRIBUNA 224

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 - 11 5 i a n u a r i e 2 0 1 2

Du

mitru

Suciu

Crâm

peie d

in sim

bolistica Clu

julu

i

Ilustraþia numãrului: EXPOZIÞIA TRIBUNA GRAPHIC 2011/GRAFICÃ POLONEZÃ

Marius Ianuº

Scrisoare cãtre confraþii mei scriitori

Nicolae Goja

Fabrica deiarbã

Adrian Þion

Tu de ceiubeºtiRomania?

Monika Grubizna Bicicletã, serigrafie,2008

22 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

Colaþionare ºi supervizare:L. G. Ilea

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

O întâlnire artisticã nodalã Ovidiu Pecican

bloc-notes

Responsabil de numãr: Claudiu Groza

Aventura Tribuna Graphic continuã cu ediþia2011. Organizatã în acelaºi parteneriat dintreConsiliul Judeþean Cluj, revista Tribuna ºi

Muzeul de Artã din Cluj-Napoca, a doua expoziþieanualã pusã sub genericul menþionat l-a avut, ºi deastã datã, drept curator pe plasticianul Ovidiu Petca,acompaniat de un comitet de organizare format dinpublicistul ºi universitarul I. Maxim Danciu, dinNicolae Sucalã-Cuc ºi din plasticianul ºi directorulmuzeului pomenit, Cãlin Stegerean.

Ediþia de anul trecut a pornit de la o realitateprofundã a locului: relaþiile strânse dintre Transilvaniaºi Polonia. Nu mai trebuie amintit cã un principe dela Alba Iulia (1571-1575), ªtefan Báthory (n. 1533 —d. 1586) a devenit rege al Poloniei din 1575 pânã lamoartea sa (1586). Vremea când Mihai Viteazul astat pe cele trei tronuri ale provinciilor ce alcãtuiescastãzi România (1600) a fost ºi una de contactearmate ºi politice intense cu Polonia. Alte aventuriprinciare, mai puþin calme, l-au purtat pe GheorgheRákóczy al II-lea (n. 30 ianuarie 1621 - d. 6 iunie1660, principe între 1648-1660) în campanii polonezenenorocoase (1648, 1657), de aici trãgându-i-se, încele din urmã, ºi mazilirea, iar apoi moartea. În fine,la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, România Marenou rãsãritã în istorie devenea vecinã directã, în nord,cu Polonia reconstituitã de curând, într-o aventurãscurtã, sfârºitã dramatic, dupã numai douã decenii,datoritã destinului instabil al Europei Centrale în aceaperioadã. Astãzi, judeþul Cluj este înfrãþit cu regiuneaMalopolska, situaþie care asigurã, în principiu, uncadru potrivit întâlnirilor artistice, ºi nu numai.

Iatã cum o modernitate tumultoasã, înscrisã de-acum în genetica devenirii noastre, a creat înmodernitatea ºi contemporaneitatea ce ne învãluie înhaloul lor persistent un halou care nu putea rãmânefãrã urmãri. Nu este de mirare cã, trecândmoºtenirea despre care vorbesc aici pe seama culturiiºi lãsând muzele sã vorbeascã atunci când, dinfericire, armele tac, clujenii s-au asociat cu parteneripolonezi din acelaºi mediu de producþie creatoare,obþinând participarea a treizeci de graficieni în plinãviaþã ºi activitate, ale cãror nume se leagã de mediilecitadine ºi universitare cele mai fertile din þara lor.Aºa se face cã în selecþia Tribuna Graphic 2011 auintrat Tomasz Barczyk, Marcin Bialas, ElzbietaCieszynska, Janusz Jerzy Cywicki, Andrzej Dudek-Dürer, Piotr Gojowy, Ewa Gordon, Jan Gordon,Michal Grabowy, Monika Grubizna, Alicja Habisiak-Matczak, Wieslaw Haladaj, Andrzej Jaworski, CelinaKirchner, Antoni Kowalski, Krzysztof Krawiec,Henryk Krolikowski, Tomasz M. Kukawski, EwaLesser, Malgorzatas Luszczak, Jaroslaw Nowak,Katarzyna Pyka, Tadeusz Ramik, MaksymilianSnoch, Magdalena Szplit, Anna Trojanowska,Monika Wanyura-Kurosad, Katarzyna Winczek,Czeslaw Wós ºi Piotr Zaczek, artiºti aflaþi cu toþii peo treaptã semnificativã a cãutãrilor în domeniulplasticii ºi, totodatã, al notorietãþii publice, în pofidaapartenenþei lor la diversele contingente de vârstã alegeneraþiei actuale.

Ceea ce frapeazã dintru început în cazulexponatelor este plasticitatea inventivã ºi rafinatã,nemãrginitã de tradiþia haºurãrilor ºi fãrã a þineseama de opreliºtile sobrietãþii unei întregi tradiþii aalb-negrului. Nici tehnicile nu rãmân doar cele ºtiuteînainte de inventarea computerului, multe dintrelucrãri fiind rezultatul interacþiunii dintre autor ºi

mediul digital. Faptul este semnificativ într-unmoment în care digitalul – care marcheazã din greutoatã paleta artelor vizuale – se manifestã în câmpulartistic ºi ca un teren al cãutãrilor experimentalisteîmpinse în prim-plan sub numele generic de newmedia, fiindcã aratã, prin repeziciunea cu care s-aprodus asimilarea artisticã a posibilitãþilor noiirevoluþii din sfera informaþiilor ºi a comunicaþiilor,cã, pânã la urmã, pe seama experimentãrii rãmânedoar vârful unui aisberg al tatonãrilor din caremajoritatea experienþelor a ºi fost asimilatã, din mers,în câmpul artei.

Posesori ai unuia dintre limbajele universale, cenu necesitã traduceri – aidoma muzicienilor, dar cualte mijloace – graficienii par sã fie prin excelenþãpregãtiþi pentru întâlnirea cu noul, vãdind omentalitate de conchistadori aplicaþi transformãriitehnicului în fapt artistic ºi deci în prilej demanifestare a spiritului ºi sufletului. Este, într-un fel,un rãspuns robust ºi încrezãtor la întrebareaformulatã de Martin Heidegger odinioarã cu privirela esenþa tehnicului. Oricât de acaparant ar fi acesta,ºi oricât de departe ar fi el împins, pânã la urmãdevine clar cã tehnicul în artã este un mediu ºitrebuie tratat ca atare, chiar dacã pentru un altgânditor contemporan mediul era însuºi mesajul(Marshall McLuhan). Pasionant este ºi cã, în cepriveºte grafica, ea se particularizeazã în raport cualte expresii ale plasticii, printr-o opþiune, de multeori, preponderentã în raport cu noþiunea de unicat,pentru realizarea de tiraje originale, ceea cenuanþeazã înþelegerea unicitãþii ºi include ºi operspectivã oblicã asupra diversitãþii. În aceastãtentaþie nu trebuie citit doar un reflex al istoriei –prin accesul masificat la expresia artisticã ºi prinaducerea în prim-plan al gândirii ºi regimurilorpolitice democrate -, ci ºi o opþiune survenitã înîntâmpinarea unui viitor care rezervã raportuluidintre unu ºi multiplu alte înþelegeri ºi moduri deoperare. Sub semnul unor asemenea transformãri deadâncime, imaginile produse de plasticieni lucreazã ºisubliminal, nu doar prin oferta tradiþionalã fãcutãpercepþiei, unde ochiului îi revenea privilegiulstabilirii contactului suveran cu proiectul artistic.„Mutaþia semnelor” de care vorbea René Berger îºiface simþitã dominaþia ºi în câmpul graficii, iarviitoarele colocvii internaþionale – care s-ar puteadesfãºura ºi la Cluj cu mari foloase pentru membriibreslei ºi pentru publicul specializat sau nu – ar puteaajunge la concluzii pe care, în planul realizãrilor,graficienii polonezi prezenþi pe simezele TribuneiGraphic 2011 le anunþã deja. (Este semnificativ, înaceastã ordine de idei, cã muzica însoþitoare aexpoziþiei aparþine unuia dintre artiºtii expuºi, luiAndrzej Dudek-Dürer, arãtând – dacã mai era cazul –cã explorarea spaþiilor grafice se face, în cazul lui,mânã în mânã cu aceastã artã a sculptãrii în… timp,care este muzica.)

Reflecþiile de faþã ar putea continua cu referiri laopþiunile cromatice, la conþinuturile de o varietatedebordantã ºi, per ansamblu, la oferta generoasã aselecþiei. Mã opresc totuºi aici, bucuros de întâlnireape care Tribuna Graphic 2011 o prilejuieºteclujenilor, invitând degrabã vizitatorii în spaþiulmuzeal al Palatului Bánfy.

La ora ºi în anul când acest articol va apare,multe din datele problemei se vor fischimbat sub bombardamentul continuu al

informaþiilor. Dacã totuºi, va rãmâne ceva de bunsimþ din articolul de mai jos, ceva care sã justificetitlul contondent în trecerea spre un alt an, va ficeva similar prezenþei unei hainei vechi, atârnândstingherã în cuier. În lumina târzie în care plutescamintirile petrecerii de revelion, e timpul sãrealizãm cu acuitatea proaspãtã a noului an cãGermania a devenit protectorul Europei. ªi deasemenea cã vechea ºi noua ei virtute, ordinea, ºi-a întors spre noi faþa financiarã.

Era firesc sã se întâmple aºa, vor spune unii,încã încrezãtori în viitorul UE. De un firescaproape fatal, vor afirma alþii, mahmuri încã de lasfârºitul anului trecut, cu toþii îngrijoraþi de faptulcã pieptul generos al Germaniei va alãpta curestricþii idealismul comunitar al Europei ºibuzunarul imens al NATO. Odatã cu febrapuerperalã a monedei euro, a sosit ºi vremeaînþãrcãrii, cãci cum se vede pe zi ce trece, laptelefrãþiei europene se înãcreºte pe buzeleconsumatorilor. Realpolitik-ul bismarckian seîntoarce pe continent, lipsit de cunoscuta cascãmilitarã, purtând în schimb o ghilotinã financiarãîn a cãrei niºã de temut celelalte guverneeuropene îºi vor aduce suveranitatea la ciuntat.Înainte de micile ºi neplãcutele, obligatoriiledetalii chirurgicale, discuþia despre suveranitateaeuropenilor este tot mai mult o chestiune ce þinede disputa despre sexul îngerilor, decât derealitate. Guvernele continentului (excepþie celbritanic) se pregãtesc sã recite jurãminte devasalitate. Textele sunt vechi, se ºtie, actorii suntînsã noi. Spectacolul a început din istorica noaptede decembrie de opt spre nouã, când, de pildã,preºedintele român s-a alãturat politicilorfinanciare franco-alemane, trecând elastic de pealiniamentul Bucureºti-Londra-Washington pe liniaBerlin-Paris-Bucureºti.1

În deja comentatul articol „Legaþi-vã centurile”(„Buckle up”) din The Economist se spune cã înviziunea Bucureºtiului viitorul românesc e maipauper în absenþa bãncilor strãine. Capitalismulsãlbatic, nimeni altcineva, a pus sub obrocbunãstarea cetãþenilor. Un paragraf consistent alarticolului stãruie asupra dezastrului din sistemulsanitar, iar altul descrie neiertãtor strângerea„contribuþiilor sociale” de pe pielea tuturor,inclusiv de pe cea a pensionarilor. Se reitereazã înregistru negativ punctele tari ale democraþieicarpato-dunãrene, birocraþia ºi corupþia, cele cescufundã micile procente de creºtere economicãîn crisparea cu care românii aºteaptã noile coteale sãrãciei. Încurajator este doar sfârºitularticolului în care se spune cã doar 7% dinromâni cred cã guvernul face bine ce face.2 Nimicînsã, despre ce le rãmâne de fãcut restului de93%, în caz cã aceºtia nu ar ºti, sau ar fi încontinuare indeciºi.

„În ceea ce pare a fi o nouã ºi periculoasãfazã a crizei, tensiunile generate de criza euro-uluiîncep sã destabilizeze democraþiile europene” sescrie într-un important ziar spaniol.3 Substituirealiderilor politici cu tehnocraþi ºi deteriorareaimplicitã a democraþiei, ameninþarea populismului

de dreapta ºi/sau de stânga, apariþia unor „mâinide fier” locale, posibil chiar la nivel european,sunt câteva consecinþe imediate ale disciplinãriifinanciare, fãrã de care însã euro s-ar prãbuºi. Înobiºnuita sa rubricã din The New York Times,Paul Krugman crede cã e timpul ca ceea ce seîntâmplã în Europa, sã se numeascã depresiune.Economistul american, un fidel al liberalismului,scrie cã gravitatea situaþiei din Europa nu esteîncã pe deplin realizatã.4 Criza euro nu ucidedoar economiile continentului ci visul european,aducând la capãtâiul sãu hegemonismul german.Preludiile la un regim european de forþã se cântãdeja în Austria, Finlanda ºi Ungaria, undeautoritarismul are tonalitãþi xenofobe.„Dizonanþele europene neliniºtesc pieþele” titreazãLe Figaro în ediþia sa din 15 decembrie, notând cã„elanul sommet-ului european, s-a rãsuflat”, laºase zile dupã. Noul pact de stabilitate financiarãeste pus sub semnul întrebãrii de Suedia,Danemarca, Cehia, Ungaria. Integrarea europeanãatinge, în fine, chestiunea intimã a fixãriiimpozitelor naþionale de la Bruxelles, ceea ceridicã obiecþiile prompte ale Irlandei. Într-unarticol de la sfârºitul lui noiembrie 2011, demn demenþionat, un editorialist italian afirmã cã„europenii sunt prizonierii dogmei germane”,exacerbând pãtimaº unele episoade din istoriarelativ recentã a rãpirii Europei de cãtreGermania.5

Á-propos de rãpiri, în albumul mitologic alEuropei, frumuseþea acesteia a avut mereu un jene sais quoi politic. Raptul Europei nu s-aconsumat decât dupã ce frumoasa fiicã a zeuluiAgenor, sedusã de travestiul viril al zeului, larândul lui vrãjit de nurii fecioarei, a încãlecatsplendidul animal. Era de vinã Europa pentrufrumuseþea ei? Nu, ar fi rãspunsul candid ºirapid. Prinþesa era inocentã. Da, ar veni rãspunsulmai copt. Gestul fecioarei aburcate pe taur a fostdemãsurat, tehnic vorbind, un hybris. Ingineriafinanciarã a UE s-a încurcat rãu de tot în hybris-uleconomic al statelor europene, ºi doar Germaniamai poate salva situaþia. Deutschland sei Dank!am spus cu toþii dupã postludiul grec al acesteitoamne. Dar acum toatã lumea se întreabã: cineurmeazã?

Modificarea iminentã a tratatelor europenedemonstreazã cã UE a încãlecat starea deexcepþie, ºi cã, la fel ca odinioarã frumoasaEuropã, UE nu se simte în siguranþã condusã degalopul vijelios al Germaniei. Ironic sau nu, dupãce a criticat excepþionalismul american prin vocitot atât de diferite precum cele ale lui GerhardSchröder, Jürgen Habermas, Germania sepregãteºte sã depãºeascã Statele Unite în topulresentimentelor europene.6 Între disciplinafinanciarã germanã care va genera cu siguranþa unambient politic drastic ºi eurasianismul unei Rusiicare creºte autocratic ºi inexorabil, suveranitateamultor þãri europene, inclusiv cea a þãrii noastre,va fi probabil tot atât de des întâlnitã precumfloarea de colþ (Edelweiss).

„Suveran este cel care decide asupra excepþiei”,scria cândva Carl Schmitt, autor care ar meritacitit în aceste zile ºi în cele ce vor urma, cu vocetare.

Georg Simmel, un alt autor german, fãcea laînceputul secolului trecut câteva consideraþii defineþe privind stilul vieþii moderne. Se referea laconexiunea dintre „energia” intelectualã ºi energiaprodusã de economia bazatã pe bani, în contrastcu emoþiile ºi sentimentele din epoci când acestfel de economie nu prevala.7 Banul, scriasociologul, este oriunde perceput ca scop, ceea cedeterminã preschimbarea unei multitudini delucruri percepute ca scop în sine, în mijloace.Dacã banii constituie mijlocul omniprezent,relativizarea ºi serializarea tuturor celorlalteelementele constitutive ale vieþii noastre urmeazãcu necesitate. Suntem martorii transformãriituturor elementelor vieþii în mijloace, arelativizãrii a ceea ce era caracterizat deautonomie ori absolut.8

Cãrarea sinuoasã a crizei din zona euro, pecare actualul guvern ne duce cu încãpãþânareapersonajelor nevãzãtoare din parabolicul tabloulal lui Breughel cel Bãtrân, ne aprinde în mintecâteva întrebãri. Susþin sentimentele ºi emoþiilenoastre sacrificiul euro-german? Unde se vordecide paºii urmãtori? Aici, în România, acolo, laBruxelles, dincolo, la Berlin? Va exista unmoment în care sã discernem diferenþele dintretratative, certuri, acorduri, jurãminte de iubire oride vasalitate?

Note:1 Probabil cã alegerea domnului preºedinte ar

fi fost alta, sau tot aceeaºi, dar mult mai bogatãîn nuanþe, dacã domnia sa ar fi (re)citit înainte deistorica ºedinþã de noapte, „Nuit de décembre”de Alfred de Musset ºi „Noapte de decemvrie” deAlexandru Macedonski.

2 The Economist, December 10th-16th , 20113 „La democracía puesta a prueba”, El Pais,

12 de noviembre 2011.4 Paul Krugman, “Depression and

Democracy” The New York Times, December 11,2011.

5 Sergio Romano, Corriere dela Sera, 27novembre 2011.

6 „Wut auf Deutschland”, Der Spiegel, 25November, 2011.

7 Georg Simmel, The Philosophy of Money,third enlarged edition, Routledge, London, 2004,p. 433.

8 Idem, p. 435.

Eratã

Cititorii revistei Tribuna sunt rugaþi sãcorecteze în articolul meu „Balul intelectualilor”din numãrul 223/ 2011 expresia „montagneroumain” cu „montagne roumaine”. Mulþumindpentru îngãduinþã, autorul.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012 33

editorial

Acorduri europene vs. jurãminte de vasalitate

Marius Jucan

Coperta recentului roman publicat de HoriaBãdescu la Editura Limes (Cluj-Napoca,2011), reprezentând un manuscris

desfãºurat circular, sugerând timpul reversibil(desen Ionela Micodin, în proiectul lui CristianCheºuþ) ºi titlul cãrþii, O noapte cât o mie denopþi, sugereazã o atmosferã de basm.Caracteristica principalã a basmului o reprezintãtimpul magic ºi întâmplãrile fabuloase. De altfel,însuºi Timpul devine personajul principal alcãrþii pe care o prezentãm. Profesorul Maxenþiu,unul dintre eroii romanului, afirmã: „poate cãtimpul este, zic, altceva decât ne place nouã sãcredem. Poate cã nu noi locuim în timp, citimpul ne locuieºte ºi-atunci fiecare dintre noivieþuieºte într-o altã duratã ºi s-ar putea ca ziuade astãzi a dumnitale sã fie alta decât a mea! S-ar putea sã trãim în zile diferite, ba chiar în anidiferiþi.”

Personal, interpretez aceastã afirmaþie însensul cã Timpul abstract, categorial, estenemanifestat ºi înglobeazã toate posibilitãþile.Când se materializeazã într-un personaj,dobândeºte aspecte concrete, specifice,subiective. Personajele, chiar dacã se aflã înacelaºi loc, trãiesc în timpi diferiþi. Timpulapare, în acest roman al lui Horia Bãdescu, ceamai importantã componentã a sufletului, saucadrul predestinat în care acesta se manifestã.Moartea nu reprezintã sfârºitul existenþei cisufletul îºi pierde memoria, adicã timpulsubiectiv, individual, se reintegreazã în mareletimp abstract, nemanifestat (tot astfel se resorbîn absolut, diferenþialele divine blagiene, înmomentul extincþiei). Viziunea horiabãdescianãasupra timpului confirmã mitologia greacã încare trei moire urzesc ºi taie firul vieþii(Lachesis, Clotho ºi Atropos). Din platonism sepoate reþine cã înaintea reîncarnãrii, sufletul beaapa râului Lethe ºi îºi pierde memoria, adicã uitãcunoºtinþele dobândite în starea de graþie, când,eliberat de trup, trãia contopit cu gândul zeului.

Aventura temporarã concretã, se petrece înspaþiu. La Horia Bãdescu, spaþiul este comun,locul de întâlnire al diverselor personaje. Dartimpul curge diferit pentru fiecare. Nu e vorbade un timp sacru ºi unul profan, ca la MirceaEliade (mitul eternei reîntoarceri), ci de un timpfabulos, magic, care nu mai curge liniar. Prinaceastã caracteristicã, timpul, în concepþia luiHoria Bãdescu se apropoie de timpul circular,sacru, teoretizat de mircea Eliade ºi reprezentatde desenul manuscrisului de pe coperta cãrþii(timpul acesta, în care sfârºitul coincide cu unnou început, poate fi simbolizat de ºarpele miticUroborus, care îºi devora propria coadã).

În desfãºurarea epicã a romanului se petreceo cãlãtorie în vis, cu un tren fantomã. MirceaEliade, în încercarea labirintului ºi în drumulspre centru, afirmã cã, indiferent de spaþiul fizicparcurs, cãlãtoria se desfãºoarã în interiorulnostru, spre noi înºine, spre centul fiinþei.Localitatea în care se petrece acþiunea, Siniºtea,parcã accentueazã supoziþia. Denumirea includesinele, care în termenii lui Constantin Noicareprezintã mai mult decât eul, adicã ordinea ºi

libertatea în care eul se încadreazã când seregãseºte pe sine, în devenirea întru fiinþã(Rostirea filosoficã româneascã, Ed. ªtiinþificãBucureºti, 1970). Cam în acest sens sedesfãºoarã cãlãtoria personajelor din trenulimaginar al romanului, ca o cãutare de sine întrueliberare ºi împãcare cu sine („pe mine mie redã-mã” – spune Eminescu). Pentru aceasta,personajele trebuie sã treacã importante probeiniþiatice, de cele mai multe ori, dureroase. Sãurmãrim succint încercãrile prin care trecpersonajele lui Horia Bãdescu ºi în ce manierãajung acestea sã se regãseascã pe sine.

Personajului principal, Serafim Onul (care,conform numelui sãu, pare sã întruchipezeîngerul pãzitor al omului, sau Omul cumajusculã, care o salveazã pe Elina de la viol) îºiîncepe cãlãtoria ca urmare a unei telegrameenigmatice, pe care nu se ºtie cine i-a trimis-o(destinul?) ºi prin care este chemat în localitateaSiniºtea (sã-ºi regãseascã sinele), ca sã preiavaliza cu cãrþi, pe care i-o lãsase moºteniremisteriosul domn Milian. În valizã, Serafimdescoperã, la loc de cinste, cartea de cãpãtâi adefunctului, o copie târzie a manuscrisului Alflailah na lailah, dãruitã de Nuredi Al Bassanicalifului Ali Al Mansur ºi pe care proprietarulscrisese cu cernealã verde: „Proviziile s-auterminat, burduful cu apã-a secat, drumul parefãrã sfârºit ºi Cãlãuza s-a rãtãcit. Cum vei maiºti încotro ai plecat, dacã mergi cu pas sigur sauclãtinat?”. Menþionarea Cãlãuzei, mã duce cugândul la filmul cu acelaºi titlu, al regizoruluiTarkovschi, în care se desfãºura o cãlãtoriesimilarã, prin circumvoluþiunile cerebrale alecreierului (prin memorie). Dupã o noapte dedragoste, în compania Elinei, Serafim vrea sãplece, dar ninsoarea apocalipticã troienisedrumurile ºi autobuzele nu mai circulau.ªtergerea peisajului, sub troienele de zãpadã,este similarã ºtergerii memoriei, reiterãriitimpului subiectiv individual, în cel abstract.Elina îi spune cã va trece un tren care va oprilângã canton, unde drumul intersecteazã caleaferatã, pentru cã la Siniºtea nu e nicio garã. ªiîntr-adevãr, trenul misterios soseºte. Acumîncepe cãlãtoria care, pânã la urmã, se petrece învisul lui Serafim.

În trenul fantomatic, Serafim cunoaºte maimulte personaje ciudate, care pot reprezentadiverse ipostaze ale propriului sãu eu.

Douã din personajele cãrþii, domnul Manu (acãrui aventurã o descrie doamna Olimpia,îngrijitoarea acestuia) ºi Eulampia (a cãrei istorietragicã o relateazã Salomia), ajung sã se împacecu sine, numai prin extincþie. În aceste cazuri,modelul concret nu se poate suprapune peste celabsolut decât în abstractul temporalnemanifestat.

Misteriosul Manu îºi cumpãrase un telefon ºiaºtepta zadarnic, în fiecare zi de naºtere, sã fieapelat. Când se petrece minunea, bãtrânul îispune Olimpiei cã din aceea clipã „Ziua mea de-abia începe.” A doua zi, Olimpia îl gãseºtemort iar telefonul nu avea cablu pentru a puteafi introdus în prizã.

Eulampia era o fatã ºtearsã, nebãgatã înseamã de nimeni, nici mãcar de pãrinþii ei.„Anonima” începe sã se priveascã într-o fântânã„fãrã fund” ºi acolo vede o fatã care devenea totmai frumoasã, pe zi ce trece. Eroina îi ziceaSalomiei: „Vezi... asta-s eu ºi nimeni nu vede!”Iar despre chipul vãzut în adâncuri: „O sã mãduc într-o zi sã mi-l iau înapoi.” ªi dupãdispariþia ei, oamenii descoperã în fântânã, ofatã rãpitor de frumoasã, îmbrãcatã în haineleEulampiei.

Profesorul Maxenþiu va trãi succesiv doitimpi diferiþi, al sãu ºi al altuia. Dupã ce vaprimi cadou un ceas de buzunar (într-o prãvãliesãseascã din centrul vechi al Sibiului), al cãruiochi, gravat pe capac, îl privea halucinant (ceasmecanic, care porneºte de la sine în momentulintrãrii în posesia sa ºi nu se mai opreºte pânãcând nu se va debarasa de el), eroul va trãitimpul celuilalt, al fostului proprietar. Seregãseºte pe sine, dupã ce uitã întâmplãtor, saumai degrabã vrea sã uite, ceasul tulburãtor, pemasa restaurantului gãrii, unde bãuse o cafea curom, în aºteptarea trenului fantomã, de lamiezul nopþii.

Colonelul Zagura, trãieºte ºi el douã perioadetemporale diferite. Una fabuloasã, în timpuldetenþiei sale la Poarta Albã (sub regimulcomunist), apoi, reintegrându-se în viaþanormalã, la Tulcea, se regãseºte pe sine, deºi subo altã identitate. În prima perioadã, regãsimiarna apocalipticã, în deltã, unde eroul evadatdin puºcãrie, este salvat de la moarte delipoveanca Uzlina, cu preþul propriei ei vieþi. Caºi în cazul sosirii lui Serafim la Siniºtea, iarnaabsolutã echivaleazã ºi acum cu o ieºire dintimpul individual.

Calistru, pictorul, se va regãsi pe sine, dupãîntoarcerea de la Paris, în þara natalã. Urmãrindniºte afiºe, de pe stâlpi, pe care scria „Il y a desjours quand on est trop seul / Sunt zile în careeºti mult prea singur” ºi pe care simte cã parcã i-ar fi adresate, urmãrindu-le traseul, ajunge într-un impas dosnic unde simte „o teribilãsenzaþie de vid ºi de frig, de pustiu visceral, despaimã cuibãritã în strãfundul stomacului. Ca ºicum pustiul ar fi venit peste mine ºi m-ar fi

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

44 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

cãrþi în actualitate

Lucian Gruia

Horia Bãdescu - O noapte câto mie de nopþi

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

înghiþit. O jale nesfârºitã, un urât copleºitor,care nu erau ale mele dar care mã invadaserãodatã cu spaima teribilã, de care mã izbeam cade un zid nevãzut ce-mi interzicea sã mai facun singur pas.” ªi pictorul va picta chipulcopleºitor al spaimei absolute, dar la expopziþiecolecþionarii, deºi foarte impresionaþi, se tem sãcumpere tabloul. Autorul, ca sã se libereze deangoasa insuportabilã, revine acasã.

Doctorul Velciu – ºef de promoþie – renunþãla cariera de asistent universitar sau medic laspitale mari din capitalã ºi alege un spital pârlitde provincie, unde fiica decanului, care-lîndrãgise probabil pentru viitorul sãu, nu-lurmeazã. Aici, din cauza dotãrii tehnice precare,nu-ºi poate practica meseria, dar se strãduieºtemult, pânã când izbucneºte epidemia de vãrsatnegru ºi încep sã moarã oameni. La un joc depoker, având ca partener un personaj ciudat, cuochi fascinanþi (similari cu al ceasului din cazullui Maxenþiu), acesta, îi propune sã mizeze petot potul. Dupã ce doctorul câºtigã, partenerul îispune cã a câºtiga totul poate însemna, în altcontext, a pierde totul. A doua zi, epidemia seretrage misterioasã, aºa cum a izbucnit, luândcu ea cea mai de preþ victimã, iubita perfectã amedicului.

În finalul romanului, Serafim care adormiseîn tren, se trezeºte în patul din locuinþa Elinei,aflând cã în Siniºtea nu existã cale feratã, ºi nupoate trece niciun tren. Astfel, povestea seîncheie circular, ca ºi manuscrisul desenat pecoperta cãrþii, accentuându-se încã o datã cãaventura vieþii (marea cãlãtorie), se desfãºoarã îninteriorul nostru.

Mai trebuie menþionat faptul cã ºi povestireareprezintã aceeaºi modalitate de a te regãsi petine însuþi: „fiindcã a povesti înseamnã,deopotrivã, a te povesti ºi povestindu-te te aflipe tine însuþi” (Milian); „Suntem fãcuþi dinamintiri. Trãim ieri cu iluzia cã e astãzi!” (RoliFischer);

„ªi eu nu ºtiu cã dacã memoria e restul vieþiisau viaþa e restul memoriei!” (Maxenþiu).

Prin actul povestirii intrãm pe tãrâmulcuvântului omenesc demiurgic, similar ca efect,în planul imaginarului artistic, cu logosul divin,creator în plan fizic.

Faptele ºi cuvintele omeneºti se petrec încadrul timpului subiectiv, dar par dictate de unmodel/prototip din timpul abstract, relaþie careînseamnã destin: „Sunt lucruri pe care le facipentru cã trebuie, nu se mai poate altfel. Ele facparte deja din trecutul tãu atunci când se-ntâmplã iar întâmplarea e deja viitorul care vinecu o zi mai devreme.”

„Sunt istorii care se terminã cu adevãratodatã cu ultima vorbã! Poveºti care nu se spundecât o singurã datã ºi într-un singur fel!(Velciu) (...) Sau altele care se sfârºesc înainte dea începe. Poveºti care nu se spun niciodatã!(Serafim) (...) Numai cã acelea sunt poveºtipentru morþi! Viaþa se cumpãrã cu vorbe”(Zagura) (...) ºi moartea poate fi cumpãratã cuvorbe! (Serafim) (...) sunt lucruri care n-aunevoie de vorbe ca sã existe! Sunt lucruri acoloîn lãuntrul nostru, care, nu-i aºa?, nu pot fispuse ºi totuºi, totuºi...” (Serafim).

Poveºtile care se sfârºesc înainte de a începeºi cele care nu se spun, îmi par cã aparþintimpului nemanifestat, la care accedem numaiprin extincþie. Cã viaþa ºi moartea se potcumpãra prin vorbe, mi se pare cel mai frumosomagiu adus creaþiei literare/artei cuvântului.

Gheorghe Secheºan

Ionuþ

Ion Bogdan ªtefãnescuCuºca fãrã gratiiIaºi, Editura Opera Magna, 2010

Ca un iubitor atât al literaturiicontemporane, cât ºi al celei tradiþionale,m-am întrebat întotdeauna de ce scriitorii

actuali nu se îndreaptã spre cultura noastrã vecheîn demersul lor? În orice domeniu al artei, ca sãnu mai vorbim de cel al poeziei populare, existãstructuri nu doar de un nivel estetic realmentevaloros, dar ºi cu un fundament de sens, desimboluri, de mitologie ºi arhaicitate. Dinnefericire, întreaga artã contemporanã a alunecatspre consumism ºi „pragmatism”, rezumându-sela nivelul formei, al expresiei, al efectului facil. Casã nu mai vorbim de „limbajul poetic” al tinerelorsau foarte tinerelor generaþii poetice, ale cãror„poezii”, uneori, nu pot fi citite nici mamei, nicibunicii, ºi cu atât mai puþin micilor receptori. Iatãcã Ion Bogdan ªtefãnescu, prin volumul Cuºcafãrã gratii, apãrutã în 2010, la Editura OperaMagna din Iaºi, infirmã aceastã temere ºi scrie opoezie „împotriva trendului”, ca sã spunem aºa, ºicare se revendicã de la prozodia popularã: „Mãuit la tine ºi mã-nchin,/ cu limba stinsã de pelin,/mã zvârcolesc într-o clepsidrã,/ mai încâlcitã ca ohidrã/ nu pot sã plâng cu nici o mânã,/ nu potsã strig cu nici o vânã./ nu pot sã sparg oglinzide piatrã/ ce ne îngânã ºi ne latrã.” Deºiprozodia, ca ºi tonalitatea generalã a versurilorsunt populare, atât limbajul poetic, cât ºisensurile dezvoltate pot fi catalogate dreptprofund moderne (sau, mã rog, post-moderne).Poemul Cercul înroºit, din care am citat, îmbracã,astfel forma imprecaþiei, a blestemului ºi adivinaþiei din iubire. Credem cã nu existã undomeniu mai generos pentru poezie decât acesta.ªi mai frumos ºi mai emoþionant. Pe de o parte,din punctul de vedere al funcþionalitãþii, avem ospecie unicã, pe care am putea-o caracteriza drepturã din iubire. Cu alte cuvinte, descântecul,blestemul, sunt menite sã abatã un rãu asuprafiinþei iubite, ºi care a trãdat, dar care totuºicontinuã sã fie îndrãgitã. Nimic nu poate fi maidramatic.

Pe de altã parte, limbajul descântecului esteunul dintre cele mai interesante deoarece, datoritãrigorilor ºi tabu-urilor de funcþionalitate, conþinecuvinte care, afirmã lingviºtii, provin din substrat.Cele mai multe nu înseamnã nimic (poatevreodatã vor fi avut un semnificant), dar aurezonanþã poeticã, un halou care þine de sunet ºinu de sens, neapãrat. Apelul la instanþele mitico-magice este, de altfel, o constantã a acestei poeziicare aduce un suflu nou ºi o speranþã încontextul poeziei actuale tinere: „La îngeri mãîntind/ la ursitoare/ Mã urc pânã la zei/ LaDumnezeul Mar / sã-mi dea iubita înapoi”(Strigãt de iubire).

Sã ne explicãm. Generaþia nouãzecistã,douãmiistã ºi douãmiizecistã nu are o identitatepoeticã proprie. Ea a preluat teme, motive,limbaje, lexic, toposuri de la optzeciºti, fãrã însãa-ºi asuma ideologia literarã a acestora. Toatãaceastã ricanare, persiflare, luare în derâdereoptzecistã aveau un scop bine delimitat: acela dea ocoli vigilenþa regimului ºi de a-i da astfel cutifla, estetic vorbind. Autorii grupãrii frecventauTelquelismul, ºi Post-modernismul american, noulroman francez ºi poezia americanã cea mai nouã,teritorii pe care culturnicii vremii pãºeau ca pe

gheaþã. Dar asta nu înseamnã cã refugiul formei aînsemnat alungarea sensului, a simþirii puternice,chiar dacã ea era învelitã într-un ambalaj je m’enfichist. Dacã nouãzeciºtii se mai þin de „pãrinþiiliterari” cei mai apropiaþi, nealungândsemnificantul din textul poetic (cu totul),„nepoþii” ºi „strãnepoþii” optzecismului se amuzãmizând pe efectele de limbaj, cel mai adesea fiindvorba de unul obscen, trivial, chiar. Aceasta înmare vorbind, evident, noi nu „înfierãm” aiciîntreaga generaþie. Excepþiile sunt nu puþine,fericite, ºi nu întãresc regula, cãci ea este ºi aºaîndeajuns de rea.

Un poet precum Ion Bogdan ªtefãnescu seîntoarce la sens, la adâncimea semanticã pe caretrebuie sã o aibã poezia. Importantã în literaturãeste semnificaþia misticã, adicã tot ceea ce gãsimca sens profund, misterios, divin, chiar. Or, mareagreºealã a post-modernitãþii a fost aceea de a secantona în estetic, în formã ºi în formalism. Înfelul acesta am început sã numãrãm merele(metaforele), perele (comparaþiile) ºi prunele(epitetele) din coº, uitând sã le mâncãm, pentru avedea ce gust au.

Prin abordarea unor motive, precum cel alpelinului sau al ursitoarelor, Ion Bogdanªtefãnescu intrã în arealul magiei populare, alplantelor de descântec, al instanþelor care neordonau destinul. ªi, poate, o mai fac ºi astãzi,dar noi nu o ºtim.

Wieslaw Haladaj Apariþie 13, linogravurã

Piotr Gojowy Apoteoza “Marelui Muc” în media

Marius NenciulescuDimitrie Stelaru ºi paradigma poeticã a anilor’40Cluj-Napoca, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2011

Cartea publicatã de Marius Nenciulescu esteprimul studiu de sintezã consacrat opereiacestui scriitor (1917-1971) în ansamblul ei,

dintr-o perspectivã criticã actualã, bine articulatã.Cu excepþia cercetãrii lui Emil Manu din 1984,parþialã ºi destul de modestã ca aport interpretativ,nu s-au publicat pânã acum despre ea decât lecturicritice fragmentare. Teza de faþã are, aºadar, meritulde a acoperi un spaþiu al istoriei literare româneºtiîncã insuficient strãbãtut.

Structuratã în opt capitole, cercetarea propune,dincolo de pragul unor Preliminarii, de situarecontextualã, un studiu aplicat operei poetice a luiD. Stelaru, de la începuturile sale din anii ’30 aisecolului trecut pânã în epoca de dupã Rãzboi ºi ladispariþia autorului. O primã secvenþã abordeazã,din perspectiva criticii „tematice”, ipostazele euluiliric, configuraþia spaþiului, a decoruluicaracteristice, a limbajului poetic; a doua îl situeazãpe Dimitrie Stelaru în „contextul poetic” al anilor’40, punând în evidenþã afinitãþi ºi elementedistinctive ale scrisului sãu în raport cu confraþii degeneraþie (Ion Caraion, Geo Dumitrescu, ConstantTonegaru, Ben. Corlaciu) ºi cu reprezentanþi aiCercului Literar de la Sibiu (ªtefan AugustinDoinaº). Este un capitol dens, în care portretulcritic al poetului ste trasat în linii sigure ºiexpresive. La fel se întâmplã ºi cu paginile careprivesc „destinul postbelic” al operei, când scriitorulreia sau dezvoltã elemente ale primei sale etape decreaþie.

Punctul de vedere al autorului lucrãrii,convingãtor demonstrat pe parcurs, este cã prinopera poetului studiat, în acord cu aºa-numita„generaþie a rãzboiului”, „se produce despãrþirea deradicalismul modernist (în sens larg, adicãcuprinzând atât purismul, cât ºi poeticileavangardei) ºi revenirea la expresivitate, una ce însãa filtrat ºi asimilat lucrurile ‚viabile’ din acesta” (p. 3). Are dreptate, pentru cã, într-adevãr, D. Stelaru pune în centrul scrisului sãu liric obiografie ale cãrei linii mari se dovedesc a fi foarteapropiate de viaþa omului concret Stelaru, cutribulaþiile sale de fiinþã boemã, trãind la limitamizeriei, surprinsã în elemente de comportament„realist”, în contrast cu ipostazierile de facturã maimult sau mai puþin livrescã, propuse de moderniºtiiepocii.

Urmãrind, într-o primã secvenþã importantã acãrþii, tocmai aceste ipostaze ale eului liric, MariusNenciulescu atrage, de altfel, atenþia de la începutasupra alternanþei dintre reprezentãrile „terestre” ºicele „astrale” sau „idealiste”. În seria celor dintâisunt identificate imaginea damnatului, a „poetuluifamelic ºi vagant”, care atrage nu numai date aleportretului de facturã romanticã ale subiectului(atribute ale damnatului, poetului mesianic,trãsãturi ale „regalitãþii” ºi sacralitãþii, solitudinea,obsesia morþii etc.), ci ºi note de un realismaccentuat pânã la intensitãþi expresioniste.Asemenea mãºti ale eului sunt inventariate diligent,în sintagme definitorii din care se combinã ºistructureazã într-un mozaic expresiv figuraemblematicã a unui bard la care anumite „locuricomune ale romantismului românesc” sunt reluateºi reciclate, amintind chiar de un Bolintineanu, deEminescu, prin care se reabiliteazã figura geniului,caracterul himeric-oniric al viziunii poetice,asocierea erosului cu sentimentul morþii. Nu scapã

nici cota de teatralitate a „gesticii patetice,spectaculare”, fãrã, însã, note importante destilizare ºi ritualizare. În ce ne priveºte, credem cãse putea insista în analiza acestei laturi de înscenarea discursului poetic al lui D. Stelaru, datã fiindimportanþa ei în opera sa.

În orice caz, abordarea chestiunilor legate deconfigurarea spaþiului poetic, datele selectate cadefinitorii se referã la un „univers himeric”, o„irealitate difuzã, un fabulos de naturã oniricã”, cupersonaje de evidentã extracþie romanticã, demonic-titanianã, deºi alte înfãþiºãri specifice romantismuluiapar mai puþin cultivate, ca de exemplu reveria îndecor natural sãlbatic ºi mãreþ. În schimb, esubliniatã apetenþa pentru cadrul astral, regimulsublim al viziunii spaþiale, preferinþa pentru spaþiulnordic, magia selenarã. Absente din tematicascrisului poetic al lui D. Stelaru, „pariotismul,naþiunea, istoria, lupta socialã, elementele deculoare localã, folcloricã, însemnate pentruromantismul românesc, cedeazã loculvizionarismului de romantism înalt, proiecþiilormitice ºi cosmicitãþii, misterului lumii.

Pentru punerea în relief a acestor trãsãturi, esteanalizatã pertinent structura discursivã a poemelor(alegorism, caracter oracular, mixturã de stil „înalt”ºi „jos”, îndrãzneli de facturã expresionistã ºi, însens mai larg, avangardistã). Concluziile la careajunge analistul subliniazã însã, pe drept cuvânt,opoziþia, în genere, a scrisului sãu faþã de limbajulermetizant ºi manierist al multor poeþi aimomentului ºi opþiunea pentru confesiune ºi oanume simplitate a expresiei.

A doua mare secþiune a studiului are în vederesituarea lui D. Stelaru în „contextul poetic al anilor’40”. Pe baza câtorva referinþe reprezentative dinpeisajul poetic ºi critic al momentului (GeoDumitrescu, Ion Caraion, Petru Comarnescu, RaduStanca), se contureazã o atitudine schimbatã faþã descrisul liric contemporan, indicând „depãºireamodernismului” în sensul sãu cel mai larg, de laermetism la avangardã, fãrã sã se omitã cã ºi nouaatitudine este, în fond, tot modernistã, numai cãîntr-un înþeles mai atenuat. În acest cadru, practicacreatoare a lui D. Stelaru se individualizeazã princâteva elemente mai „conservatoare”, þinând decontinuarea reprezentãrii de tip romantic a poetului-geniu-neînþeles accentul pe subiectivitate,prelungirea unor mãºti frecventate de tradiþiapoeticã europeanã, precum cea a poetului „famelicºi vagant”, cu trãsãturi „villoneºti” etc. Angoasa detip expresionist, elementele poeºti, atitudinileavangardiste îmblânzite trimit, în schimb, latradiþia modernistã mai recentã. Alte trãsãturiprecum „narativitatea ºi descriptivismul”, “negareapoeticului” prin apropierea de aspectele urâte ºirepugnante ale vieþii, cultivarea banalului cotidiansau a fantezismului grotesc – toate definind, îngrade diverse, poetica acestei epoci, care mai adaugãla depozitul sãu de atitudini în raport cu acestedate, din nou „reabilitarea biograficului,anecdoticului, inflexiunilor retorice”. Nu e omis niciexemplul Bacovia, fructificat în creaþia mai multorreprezentanþi ai poeziei anilor ’40. Împreunã ºi îngrade diferite, asemenea elemente sunt identificateºi la D. Stelaru, al cãrui portret critic capãtã în felulacesta un relief mai puternic.

Cu astfel de antecedente, creaþia lui Stelaru dinanii de dupã Rãzboi poate fi mai uºor înþeleasã.Notând concesiile fãcute de poet comenzilorideologice proletcultiste, autorul tezei se opreºte,cum era ºi firesc, mai ales asupra poemelor din

antologiile inaugurate cu Mare incognitum (1971).Multe noutãþi nu sunt de remarcat acum, gustulpentru înscenare ºi teatralitate se pãstreazã, subaccente adesea mai apãsat expresioniste ºi cu uneleecouri venind dinspre suprarealism. Scãderile denivel estetic nu sunt, nici ele, trecute cu vederea.

Trecând la comentarea scrierilor lui Stelaru-autorul de Basme în versuri poveºti (este titlulcapitolului III), Marius Nenciulescu þine seaama,cum se cuvenea, de specificul acestei formuleliterare, cu convenþiile ºi tipurile ei de discurs,uneori afectate – iarãºi – de injoncþiunile ideologieimomentului. Experienþele din sfera dramaturgiei,cãrora li se dedicã secvenþa urmãtoare, sunt priviteîn strânsã legãturã cu paginile precedente, dat fiindcaracterul de feerie al unor compuneri precumªarpele Marao ºi Vrãjitoarele (ultima e odramatizare a basmului Fata pãdurarului). Materiaabordatã aici, inegalã ca substanþã ºi valaoare, nu-ipermite criticului explorãri prea aprofundate, iarconsideraþiile cu adevãrat interesanate întorc,inevitabil, glosa doar cãtre expresivitatea poeticã aunor pagini. Tot aºa, în partea din studiuconsacratã Prozei, comentatorul trebuie sã înfrunteconvenþiile impuse oficial literaturii anilor ’60(volumul de prozã Fata fãrã lunã dateazã din1967). „Confecþionate – cum se scrie într-un loc – înspiritul tiparelor tematice ale ‚obsedantuluideceniu’”, aceste proze încurajeazã ºi mai puþincomentariul, astfel încât interpretul lor se aratã închip vãdit incomodat de puþinãtatea substanþeiartistice a produselor, de unde ºi impulsul de a„salva” mãcar unele pasaje cât de cât lizibile. Nueste, prin urmare, partea cea mai rezistentã agloselor sale, iar unele dintre complezenþele faþã deacest capitol al scrisului lui Stelaru sunt de revizuit.

Lectura câºtigã în mod explicabil în relief înpartea a VI-a a cãrþii, unde, sub titlul Viaþã ºiliteraturã, este cititã critic memorialistica lui D. Stelaru, în speþã volumul Zeii prind ºoareci,publicat în 1968 ºi care, spre deosebire de teatrul ºiproza poetului, a avut ºi un mai semnificativ ecoucritic. Caracterizat drept “epopee a istorieipersonale” a poetului, acest volum este citit atent,în încercarea de a distinge stratul autenticmemorialistic de cel ficþional. Or, se vede foartelimpede cã acesta din urmã îl concureazã serios pecel dintâi, permiþând astfel o expresivã apropiere deopera poeticã, cu gustul ei pentru înscenare,fantazare ºi mistificaþie. O trecere în revistã,adnotatã pertinent, a receptãrii critice a opereiscriitorului face obiectul secþiunii urmãtoare, iarpaginile concluzive recapituleazã sintetic rezultateleanalizelor de pe parcurs.

În ultimã instanþã, mica monografie a luiMarius Nenciulescu vrea sã demonstreze – ºireuºeºte în esenþã, diligent ºi echilibrat – cã printr-un poet ca D. Stelaru se ilustreazã o anumerelativizare a „radicalismului modernist”, deopotrivãîn sensul sãu „purist” ºi ermetizant, ºi în celavangardist, în favoarea unui soi de întoarcere laexpresivitate, pe o linie de mijloc între un anumeromantism (de sursã poescã) date aleexpresionismului mai curând stilizat, cu repere prinTrakl, ºi „transfigurarea” modernistã a datuluiexistenþial.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

66 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Ion Pop

O monografie D. Stelaru

Ioana Negoescu, Jurnal cu tine, o lighioanã ºi restul lumii, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2011.

Pe Ioana Negoescu o cunosc de câþiva ani,primele discuþii cu ea purtându-le peclubliterar.ro, pe vremea când acest site

abia îºi pornise motoarele. Acolo ne-am cititreciproc o bunã vreme ºi, cu timpul, am aflat cãeste medic la un spital de recuperare din BãileFelix. De asemenea, am aflat diverse detaliireferitoare la relaþiile profesionale pe care le arecu pacienþii sãi (unele cutremurãtoare), dar ºialtele referitoare la frãmântãrile din viaþa ei. Nuexagerez atunci când spun cã am fost mai tottimpul informat, pe diverse cãi, desprecutremurele masive care i-au zguduit existenþa,ºi cã întrevedeam publicarea cãrþii despre care evorba aici, mai exact, debutul sãu în poezie,apãrut anul acesta la editura Limes, ºi carepoartã un titlu destul de explicit: Jurnal cu tine,o lighioanã ºi restul lumii. Explicit pentru cãþesãtura liricã a cãrþii poate fi uºorvizibilã/citibilã ºi interpretabilã în ºi prin chiaracest titlu al ei.

Volumul este destul de bine închegat, deºiam simþit în partea a doua o detensionare alirismului, ºi nu întâmplãtor aici vãd primul riscla care se supune autoarea: ea redã totul, ceeace se vede ºi ceea ce nu se vede, atacã toatedetaliile din toate perspectivele, le semnificãpânã la saturaþie (uneori folosind repetiþia uneiimagini, a unei culori, dar nesistematic, ca într-un tablou suprarealist în care obiectele se între-pãtrund într-atât încât îºi pierd contururile),ajungînd la uzurã, ºi asta pe fondul unei destulde vizibile lipse de stil. Mai precis, autoareaoferã cititorului un fel de jurnal al introspecþiei,dar cu multe alunecãri în spectral, fãrã a atingeînsã religiosul. Nu e vorba de vreo escatologiesau de vreun poem “horror”, ci de o proiectarepe ecranul unei realitãþi cotidiene (mai concret evorba de spitalul în care lucreazã autoarea) arealitãþii schizoide pe care o trãim, într-o mãsurãmai mare sau mai micã, fiecare dintre noi. În

fond omul nu are doar o calitate care, progresiv,ajunge sã îl defineascã exhaustiv, ci dispune demult mai multe “talente”, fie cã acestea pot fivalorificate într-un domeniu, fie cã se manifestãîn domenii diferite, chiar opuse. Ei bine, cred cãtensiunea liricã, în cartea Ioanei Negoescu, îºitrage forþa dintr-o astfel de situaþie, dintr-un tan-dem în care cei doi cicliºti pedaleazã aparent ºiparadoxal în sensuri opuse. Cãci, din ce am cititeu, s-ar pãrea cã medicul Ioana Negoescu urãºtepoeta Ioana Negoescu, ºi, desigur, poeta IoanaNegoescu urãºte medicul numit Ioana Negoescu.Problematic pentru volum e cã acest rãzboi esteoferit spre lecturã ºi empatie preponderent dinperspectiva poetei, prea puþin a medicului, iarpoeta nu este alta decât acea “lighioanã” dintitlu. În concluzie, volumul este structurat dupãprincipiul diaristic: el redã în detalii stridente osuccesiune de mici bãtãlii interioare în carelighioana trãieºte mai mult sau mai puþin intenssentimente contradictorii faþã de medic.

Cine este, totuºi, lighioana? Din carteaIoanei Negoescu reiese cã lighioana este poetulsau poeta care se ascunde într-un medic oare-care ce-ºi consumã viaþa într-un spital oarecare.Problema este, aºa cum sugeram mai sus, cãlighioanei îi repugnã trupul în care e prinsã. Saupoate nu atât trupul, cât ce face el. Interpretareaar putea fi facilã dacã am asocia lighioana cuartistul, adicã claustratul benevol, ºi medicul cuomul simplu, adicã cu responsabilitatea faþã deceilalþi, socialul, cu toate cã însãºi poeta o face:“prescriu o reþetã pentru calmante destul de pu-ternice. pentru câteva clipe îmi asum respons-abilitatea” (jurnal de fiecare zi ºi noapte).Volumul nu mizeazã pe un astfel de conflict(slavã Domnului!). Ba aº spune cã, în ciudaaparentei uri, lighioana nu îºi doreºte sã fi fostaltfel. Spitalul îi oferã mediul perfect pentru res-piraþia sa creativã. Tensiunea liricã creºte organicpe incapacitatea ei de a controla complet trupulacela responsabil, politicos, supus convenþiei:“ea þi se întoarce noaptea acasã ºi se dezbracãde tine/ te desface în fâºii de neon” (lighioana).Astfel, lighioana vede în acest trup, al medicu-lui, un “câine galben” foarte sugestiv, un soi de

animal domestic mort (galbenul este asociat cupurulenþa, cu hoitul) trãind printre muribunzi,fãcând ce îi spun aceºtia din urmã. Existã însãsituaþii în care lighioana preia o parte din con-trolul corpului în care e prinsã (ºi se proiecteazãîn contingent cu numele de Gyuri), iar lucrulacesta ne este sugerat în multe rânduri atuncicând este depãºitã “linia albã continuã”, ceacare, de fapt, este însãºi poezia, borderline-ul (ase vedea poemul cu acest nume în care “gyuri arãmas pe hotar”), starea limitã, atât a poetei câtºi a medicului. Când, însã, borderline-ul estedepãºit, perspectiva medicului ajunge sã substi-tuie perspectiva lighioanei, schimbare de roluricare poate fi fatalã (poeta este incapabilã sã facãceea ce face medicul): “îmi amintesc sãrutul pelinia albã continuã. întotdeauna am ºtiut cã/ vaexista un sãrut înainte de moarte” (acadele) ºi“nu ºtia cã din asta se moare. o singurã datãbuzele noastre s-au apropiat foarte mult” (lanaiba, ne jucãm cu toate jucãriile). Acest focarliric al grupajului de poeme, interesant ºi fertil,îºi pierde din energie pe mãsurã ce cartea seapropie de sfârºit. Lighioana pare a se domesti-ci, galbenul obsesiv fiind înlocuit de portocaliu(oare medicul-poet ar purta un halat portoca-liu?), ºi, în plus, ea se retrage parþial pentru alãsa încet loc ºi introspecþiilor medicului pe carele asimileazã ºi le versificã, desigur: “vegheam lacãpãtâiul muribunzilor cu oarecare optimism.înþelegeam trecerea ºi nu mi se pãrea o preamare scofalã. moartea mi se pãrea un simplucuvânt (aici e perspectiva rece a medicului) […].nu m-am îndoit de nimic. de fapt am fost sigurãcã lucrurile se petrec în interiorul nostru ºi cãsuntem nemuritori […] am crezut cã sufletulzboarã ca o pasãre (perspectiva poetei) […] într-o zi mi s-a pãrut cã ºi moartea creºte la loc(o dublã perspectivã – moarte ºi nemurire)”(într-o zi mi s-a pãrut cã ºi moartea creºte laloc). În cele din urmã, un cititor oarecare arputea înþelege cã Jurnal cu tine, o lighioanã ºirestul lumii nu este decât jurnalul introspectiv alunei iubiri imposibile, lucru destul de adevãrat,cu menþiunea cã aceastã iubire e redatã printr-oprismã suprarealistã puþin defectã.

Aº reproºa autoarei în primul rând lipsaautocenzurii. Existã cuvinte, expresii sau chiarversuri întregi care nu îºi au rostul, careexpliciteazã sau chiar repetã ceea ce deja s-aspus într-o altã manierã (acesta e un defectfoarte întâlnit la debutanþi). Aº mai reproºasupraîncãrcarea cu detalii, procedeu care îngre-uneazã ritmul tensionant, neliniºtitor, al conflic-tului, dar ºi uºorul dezechilibru de structurã alcãrþii dat de faptul cã, spre final, autoareaîncearcã o temperare forþatã a conflictului încauzã. Cartea Ioanei Negoescu este remarcabilãprin aceea cã duce versurile pe culoarele ºi însaloanele pline cu muribunzi ale unui spital,demonstrând astfel cã poezia este la ea acasãoriunde, ºi cã, indiferent de haina socialã pecare o poartã, poetul va lupta pe orice cãi pen-tru a se face auzit. Din punct de vedere strictliterar, însã, dincolo de câteva poeme foartereuºite care dovedesc din plin talentul autoarei,debutul acesta rãmâne în primul rând o etapãnecesarã în procesul filtrãrii stilistice.

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012 77

Dorin Mureºan

Lighioana ºi medicul

Katarzyna Pyka Piatrã IV, artã digitalã, 2006

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

88 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Unul dintre cei mai efervescenþi intelectualipublici români ai perioadei, dacã nu chiarcampionul absolut, istoric prin formaþie, dar cu

deschideri interdisciplinare spre mai-toatã gama socio-umanã, de la filozofie la studiile europene ºi la ºtiinþeleeducaþiei, specializat ºi în zona literaturii ºi acreativitãþii de alte tipuri, omniprezent publicistic,titular de rubrici ºi semnatar al altor articole varii, întoate aceste direcþii, de la opinia politicã la cronicaliterarã, polemist acerb º.a.m.d., plus, editorialmentevorbind, autor al cîte unui pachet de volume în fiecarean, de la cele personale la culegeri pe care lecoordoneazã, panorame pluridisciplinare, volumetematice, antologii ºi ce se mai poate imagina, în altele,îngrijite de alþii, figurînd printre colaboratori, clujeanulOvidiu Pecican mai e ºi scriitor propriu-zis, deliteraturã, de ficþiune: prozator ºi dramaturg (nu-l ºtiuºi poet, însã... se va fi încercat el ºi-n versuri, mãcar înprimele juneþi!). A publicat douã romane, Eu ºimaimuþa mea (Editura Dacia, Cluj, 1990) ºi Imberia(Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2006), ºi treimici volume de proze scurte, Darul acestei veri(Editura Limes, Cluj, 2001), Zilele ºi nopþile dupã-amiezei (Editura Hartmann, Arad, 2005) ºi Poveºti deumbrã ºi poveºti de soare (Editura Bastion, Timiºoara,2008). De asemenea, un roman science fiction, Razzar(Editura Nemira, Bucureºti, 1998), scris în colaborarecu vãrul sãu Alexandru Pecican, mai vechi autor de SFºi grafician, artist foto ºi video, cei doi semnîndîmpreunã ºi alte texte de gen prin periodicele „fandom-ului” sau... dramaturgie, în culegerea de trei piese Artarugii (Editura Grinta, Cluj, 2007), mai avînd ºi alteproiecte la activ ºi tentative la pasiv, literare,cinematografice º.a.m.d.(cf.http://193.226.7.140/~leonardo/n08/Pecican3.htm).

Iar acum – Bokia.Ovidiu Pecican e – vasãzicã – un autor de o mare

mobilitate intelectualã ºi de o ieºitã din comunprolificitate multilateralã. Energia, ritmul, verva,abundente, nu-i slãbesc o clipã. Plãcerea insaþiabilã afrazãrii e modelatã – pe de altã parte – de acel tip deversatilitate auctorialã care-i permite sã se plieze peformule foarte diverse, nu doar disciplinare, ci ºiretorice: în funcþie de domeniu, de temã, de tipul detext pe care-ºi propune sã-l dezvolte, colegul nostrualege, dintr-o panoplie foarte extinsã, registrul stilisticadecvat ºi-l ruleazã cu dexteritate.

Acum, în Bokia – satira, umorul, burlescul.Vîna comicã se lãsase simþitã ºi înainte, mai ales în

amintitele jocuri în tandem cu Alexandru Pecican, darºi în alte texte literare sau de opinie, în pamfleteintelectuale, în dialoguri sau dezbateri radiofonice,destule mostre fiind transcrise ºi publicate în revistesau în volume. În genere, verva despre care am vorbitadaugã seriozitãþii specialistului într-un cîmpprofesional ori într-altul o anume plãcere hîtrã adiscursului, explicitã sau mãcar implicitã. Altfel spus,în nu puþine dintre producþiunile lui Ovidiu Pecican sesimte un spirit ludic. Omul e serios, construieºtecultural, dar posedã ºi simþul umorului ºi – mai multdecît atît – e înarmat ºi cu minima dozã de relativismfãrã de care gravitatea cade mai devreme ori mai tîrziuîn ridicol. De cîte ori are ocazia, iese din frazarea„importantã” ºi continuã în maniere mai sprintene,dacã nu direct colocviale, glumeþe, ironice. Studiazãistoria, societatea, cultura, dar ºtie cã pietatea exageratã

compromite temele mari. Nemaivorbind despre scrisulpropriu-zis literar, care e în sine un „joc”, nu-i aºa?!Serios ºi el în fond, uneori tragic, dar de multe ori ºivesel, cum se întîmplã cu precãdere subcondeiul/tastatura lui Ovidiu Pecican.

Veselie mare, maximã – în Bokia; deºi s-ar puteavorbi ºi de oarecari note tragi-comice, deci de un reversdramatic al rîsului, ca – de altfel – în cazul atîtor ºiatîtor scrieri umoristice de ieri, de azi, dintotdeauna...

Ovidiu Pecican ºi-a propus de astã datã sã meargãpînã la extrema virulent-satirizantã a comicului, fãrã-limite-burlescã. Cu mare chef de joc, de „joacã”literarã, a ales o formulã care sã-i permitã sãabandoneze orice regulã de „onorabilitate”, cîºtigîndu-ºi– în schimb – maxima libertate de miºcare. Va scrie unroman, dar nu unul impunãtor, croit monumental, ciunul din secvenþe foarte scurte, cam cît o paginã decarte în format „de buzunar”, publicate pe mãsurã cesînt compuse, dar nu într-o revistã, ci în Internet, pewebsite-ul bilunarului clujean Tribuna: 231 de micicapitole „postate” între 4 februarie ºi 3 noiembrie2010, însoþite de lucrãri de graficã semnate deAlexandru Pecican. Subtitlul indicã specia: „romanfoileton”; în capitolul 51: „foiletonaºul de faþã”! Genuºurel, adicã... La start, în Întîmpinarea care prefaþeazãopusculul rezultat, autorul se întreabã dacã s-a maiscris un asemenea text „special pentru blogul uneireviste”. În lumea largã – adicã în cyberspace – se vorfi înregistrat destule astfel de isprãvi; existã ºi unalocalã, comisã în urmã cu ceva vreme de un june autorcare n-a mai perseverat de-atunci într-ale literaturii,preferînd jurnalismul ºi activismul social: RealK al luiDragoº Bucurenci (Editura Polirom, Iaºi, 2004), iniþialun jurnal þinut on-line. Alþi cinci autori români, ºi eitineri, au lansat mai de curînd, în septembrie 2009, unroman colectiv, Complexul Europa, cu capitole„postate” prin rotaþie tot pe un weblog(www.bibliofagia.ro), deocamdatã abandonat. Se potda ºi exemple de „foiletoane” autohtone fãrã „suportvirtual”, imprimate direct pe hîrtie, unde iatã cã ajung– de altfel – ºi experimente iniþial „internetistice”precum RealK sau Bokia: de la imitatorii paºoptiºti ailui Eugène Sue la cãrþile de gen acumulate din lungileseriale revuistice ale contemporanului nostru IoanGroºan, Planeta mediocrilor (Editura Cassandra,Bucureºti, 1991, dintr-un foileton publicat în anii ’80 înªtiinþã ºi tehnicã), O sutã de ani la Porþile Orientului(Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1992,iniþial în Viaþa studenþeascã, tot în deceniul anterior) ºialtele, cu care jocul literar al lui Ovidiu Pecican seînrudeºte îndeaproape. Din aceeaºi familie:Motocicliºtii spaþiului, romanul scris alternativ – decitot „foiletonistic” – de Traian T. Coºovei ºi IoanaMãnescu (Editura Tracus Arte, Bucureºti, 2008).

O „joacã” în prozã pe site-ul unei reviste culturalefiind, Bokia îºi va putea asuma o atitudine completdezinhibatã faþã de lumea descrisã ºi faþã de limbaj,împingînd lucrurile pînã la bãºcãlia totalã...

Întîmpinarea adãugatã la publicarea în volum faceºi alte precizãri de formulã: ar fi vorba despre o scrierefãrã mari pretenþii („am urmãrit, pur ºi simplu, sãcompun o naraþiune cinematograficã, o operã de sãpun(soap opera)”; conform ºi întregului subtitlu: romanfoileton realist postsocialist, adicã telemanelã detranziþie cu apariþie zilnicã în noile media...); autorul ºi-a propus „Desfiinþarea convenþiei tradiþionale aepicului de mai lungi dimensiuni, a evoluþiei

conflictuale ºi dramatice în jurul unei teme, al unuisubiect”, consecinþa fiind cã romanul „nu se deruleazãîn timp”, ci „într-o pretinsã ºi relativã simultaneitate”;lumea descrisã e „un model societal profundnefuncþional, apatic, non-pragmatic”; ºi ar exista ºi „omizã detectabilã la nivelul limbajului – de fapt, allimbajelor” (se va vedea imediat despre ce e vorba).

Prima secvenþã deconspirã ºi sensul titlului: e vorbadespre un nume de „metropolã importantã a provincieivestice ºi capitalã de þinut”, oraº pe care „toatã lumeaîl numeºte Bokia, combinând amintirea recentã a unuiprimar emoþionant cu izbânda unei afaceri profitabile,când o mare fabricã de telescoape cu microfon a fostsuflatã de sub nasul teutonilor, lãsându-i pe aceºtia pemarginea drumului ºi cu buza umflatã”. Din primarulBoc ºi firma Nokia, care ºi-a mutat o fabricã detelefoane mobile din Germania lîngã Cluj, rezultã –deci – toponimul-valizã Bokia! (De notat în acest punctcã, realitatea evoluînd ºi dupã ce autorul ºi-a încheiatfoiletonul, „porecla” capitalei „de þinut” n-are mariºanse de stabilitate, dupã ce nu doar respectivul edil-ºefa devenit „amintire recentã”, odatã promovat premierla Bucureºti, ci ºi investiþia cu pricina, companiafinlandezã anunþînd dupã doar trei ani închidereaoperaþiunilor din parcul industrial de la Jucu, ceea ceînseamnã cã le-a fost „suflatã de sub nas” ºi„bokienilor”, imediat dupã ce „odiseea” lor a fostscrisã...)

Prin urmare, avem de-a face cu un deghizamentcomic al realitãþii locale, ºi anume sub straiele unei„utopii” sau „contrautopii” comice. De-a lungul cãrþii,fictivului tãrîm i se mai spune în glumã – ºi afectuos-minimalizator – Bokiuþa ºi Bokiºoara, cu variaþiuniistorice corespunzãtoare dominaþiei politico-lingvistice alatinei, germanei, maghiarei: „în antiquitate Bocvia, înevul mediu Bokenburg, iar la începutul modernitãþii,Bokiavár” (capitolul 99). Ni se oferã ºi o istorioarãmedievalã a iscãrii denominativului „boc” sau „boacã”,savuroasã fantezie fãrã perdea, pe care fireºte cã oputem numi, cît se poate de adecvat în context,boccaccianã! (v. capitolele 102-103). Bãºtinaºii: nu doar„bokieni”, ci ºi „bokioþi” ºi în alte feluri, nu tocmaimîngîioase.

În vechea linie a eternului provincialism, e un „locunde nu se întîmplã nimic”, drept care romanul vaistorisi „filmul non-întâmplãrilor care colcãie pe terasaMotopompa” (capitolul 38), „tot ce se non-întâmplã înBokia” (capitolul 43), „nemiºcarea relativã de pe terasaMotopompa din dragul nostru oraº” (capitolul 51);sau: „Ce sã se tot întâmple atâta? Nu? Chestia cuîntâmplatul e valabilã pentru romanele fãrã plan ºiþãrile lipsite de scop. La noi nimic nu e întâmplãtor,totul e ºtiinþific. ªi în roman, ºi în þarã. Capisci?”(capitolul 213). Povestea începe ºi pare o vreme cã seva desfãºura în jurul barului cu terasã Motopompa din

comentarii

Ion Bogdan Lefter

Epopeea eroi-comico-satiricãa unui (anumit) oraº deprovincie

scuarul central al oraºului (pare sã fie o aluzie – princontiguitate moto-tehnicã... – la cunoscutul stabilimentDiesel din Piaþa Unirii: „cu puþin timp în urmã maipurta încã denumirea unui celebru motor careîmprumutase numele unui la fel de renumit inginerneamþ”; în carte sînt numeroase detalii recongnoscibile,probabil cã mult mai multe – fireºte – pentru clujeni...).Însã, dupã o serie de descrieri ale figurilor casei,proprietar, personal ºi consumatori, cu cîteva devieri,flash-back-uri ºi reveniri, povestea se va muta în altecolþuri ale Bokiei, fãrã întoarcere în pucntul de pornireºi la eroii iniþiali, prilejuri – în schimb – pentru noi ºinoi parãzi de tipuri umane caracteristice. Neexistînd unfir epic principal, „fresca” locului se lãþeºte continuudin panoramarea sa tot mai cuprinzãtoare, echivalentãcu un inventar tipologic de indivizi, comportamente,obiceiuri, nãravuri, explorate în „tablouri vivante, degen” (capitolul 77). Pentru ca finalul sã vinã dupã unºir de secvenþe plasate în gara urbei ºi în spaþiile-anexe,toposul respectiv fiind ridicat la rangul de „metaforã aaºteptãrii” (capitolul 229) ºi echivalat cu altele dinBokia, de la bisericã la – totuºi! – ...„birtuleþul cu terasãde vizavi”, care „nu e cam tot aºa, o garã, pentruniznaii care decid sã facã o haltã ºi sã mai cheltuie dincapitalul lor de timp acolo, pe loc, scanând din priviritropotirea generalã prin centru?” (capitolul 230)!

Anotimpul: vara, în miezul cãldurii mari... – deci înplin caragialianism. Satira creºte pe urmele mareluiînaintaº, începînd – de fapt – de la formula secvenþialãa romanului, mozaic alcãtuit dintr-un soi de „momenteºi schiþe”. Numele clasicului e strecurat în text înformã adjectivatã, atunci cînd e indicatã „toropealacaragialianã a locului” (capitolul 19), ºi într-o perifrazãcomic-onomasticã, acolo unde e invocat „Kara Gialy,clasicul literaturii reprodus în fiecare clipã ºi în oricemediu, chiar ºi de cel mai netalentat bokian, din purinstinct” (capitolul 67). Însã, spre deosebire de rigoareaausterã a autorului Momentelor, preocupat sã-ºi fixezevictimele în portrete economicoase, Ovidiu Pecican eextensiv, fluvial, are plãcerea povestirii deviate ºiramificate, în limbaj colorat, mucalit, ceea ce facenecesarã ºi trimiterea la descendenþa din Creangã(numit în glumã în capitolele 41 ºi 108). N-am detectataluzii la Budai-Deleanu, dar maniera parodicã în care etratatã ideea de epopee („Bokia are caracterul oricãreiepopei autentice” – capitolul 5) semnaleazã ºi afiliereala clasa eroi-comico-satiricã a tipologiei noastre literare.Pentru coloratura terbil de sarcasticã a frazei ar maiputea fi amintit arborele genealogic coborîtor de lacronicarii munteni la cei mai cinici ºi mai rãi de gurãprozatori români postbelici, un Paul Georgescu sau unPaul Goma, din primele „valuri”, un Vasile Gogea oriun Virgil Raþiu, dintre cei lansaþi în anii 1980, pînã laun eseist-narator extrem-rafinat-bãºcãlios precum LucaPiþu, bunãoarã...

Între aceste coordonate ºi repere,utopia/contrautopia/parabola se dezlãnþuie, satiradebuºînd în pamflet ºi în umorul gros, hohotitor.Radiografiatã fãrã cruþare, umanitatea „bokiotã”etaleazã un triumf al decadenþei, al ticãloºiei, aldepravãrii. Dupã ce-ºi ia avînt în primele secvenþe,autorul ºarjeazã din ce în ce mai dezinvolt ºi maicaustic. Politica localã e demagogicã ºi coruptã, muncae dispreþuitã, afacerile sînt forme de jaf, relaþiile umanesînt pervertite, toatã lumea încercînd din rãsputeri sãprofite de toatã lumea. ªtampilaþi irevocabil din primulmoment, cînd li se atribuie nume, diminutive ºiporecle dintre cele mai comic-imaginabile, rizibile,vulgare, dar întotdeauna flexionate drãgãlaº, prin totfelul de proceduri stilistice cu efecte care mai de caremai pitoreºti, indivizii care se perindã în cadru sîntimagini ale imoralitãþii, ale indolenþei, ale perversiunii,ale tuturor pãcatelor. Exemple onomastice (doar dinprimele secvenþe): nea Doru a lu’ Prostolea a lu’Piºalãu”, primar în Clãmpãu, în împrejurimi, EleonoraVespasiana Ortenzia Piticãu, poreclitã Boþica sau Boþi,Smaranda a lu’ ªtrecu’ a lu’ Bãlãgâcea, Chelarie „Puiu”Scrofiþã, Trifu lu’ Cãcãnaru, Gavriil Poponeþiu („poetnaþional, nãscut în regiune”) etc.; ºi încã, mai departe:Calomfir Þârcãlam, Crãpceanicolau, Steclã Sandu, PicãKaka, Elvisa Paradici, Calmina Bulana, EulampiuBorhotei ºi tot aºa, parcã la nesfîrºit. ªi un exemplu de

caracterizare a întregii populaþii locale: „Când unbokian zicea ceva, puteai fi sigur cã se gândeºte laaltceva. Bokianul socoteºte ingenuitatea ºi naivitateadrept expresii nefardate ale prostiei, tâmpeniei,idioþeniei congenitale. Cultura, la el, e pierdere devreme ºi de bani sau aburealã din motive ºi interesemanipulatorii. ªmecheria, manipularea, prostireaceluilalt sunt, în schimb, arte duse la cote derafinament greu de imaginat în alte locuri. A vorbiserios despre un subiect nu dãdea bine, fiind evaluat calipsã de umor ºi de subtilitate. A râde de celãlalt eraun sport favorit, începând cu vârsta de trei ani ºi pânãla moarte. Bagatelizarea marilor drame ºi socotireadrept evenimente uriaºe a tuturor fleacurilor mergeauîmpreunã în inima ºi mintea celor din Bokia. Iscusiþi întoate, de la reparat o balama de uºã pânã la înjunghiatpartenerul de viaþã, oamenii din Bokia înþelegeau priniubire sufocarea sau exploatarea sexualã a partenerului,prin urã o posibilitate de a negocia avantaje, iar prindatorie – dorinþa suveranã de a le fi numai lor personalbine” (capitolul 25).

În ce tip de societate pot funcþiona asemeneaexemplare? Într-o jalnicã Bokie post-totalitarã în caremetehnele vechiului regim se prelungesc în ipostazenoi, hipertrofiate. În aceeaºi manierã strãvezie, istoriaromâneascã recentã e recuperatã într-o versiune bufã:revoluþia din 1989 e „Marea Rãsturnicã” (în capitolul14 etc.), regimul de dinainte fusese dominat de „NoulBoros Pista al Naþiunii, Marele Recepþioner, NeaStrolimbã, Boºimanul ºef ºi camarila lui de felatori deserviciu (24 de ore din 24)” (capitolul 72), rãposatullider cãruia i se mai spune „Împuºkakatul” (capitolul90), „Condamnatul” (capitolul 109), „Ãl Bãtrân ºiCutrã” (capitolul 110), „Executatul Suprem” (capitolul135), „Rãposatu’ Ãl’ Mare” (capitolul 170). Au fostvremurile „Partidului Unique” ºi ale poliþiei salepolitice, „Flacãra Violet”, agenþii sãi mai fiind numiþi ºi„Cavalerii Jihadului Marxist” (capitolele 16, 18).Securitãþii comuniste îi sînt rezervate metaforescatologice, fiind vorba despre „Serviciul SecretPrincipal al Dictatorului, numit neoficial ºi pauºal «kã-kã-ni-ii» de cãtre populaþie – li se atribuia un statut degurmeþi ai materiilor fecale” (capitolul 17). Nimic demirare – atunci – cã numele capitalei þãrii îºi pierdeprima silabã ºi devine... Cureºti! (capitolul 33 º.a.m.d.).Cu aceleaºi apucãturi ºi dupã „Marea Rãsturnicã”, învremuri contimporane, cînd doamna comisar RozicaPartuzici sau madam colonel Rozi sau doar „colonelRozi” sau „coloneleasa” sau „Rosita cumplita” sau„doamna colonelistã Rosé” controleazã oraºul prinofiþeri, informatori ºi agenþi de influenþã, dominatoarepeste reþeaua ºi mai vastã a aparatului: acum „poliþiaare poliþiile ei, pitite unde nici n-ai crede. E poliþiapoliþiei, apoi controlul poliþiei poliþiei ºi, în fine,auditul ideologic al poliþiilor; trei structuri de aur”(capitolul 209) etc. etc. etc.

Pe scurt ºi dincolo de multe alte trãsãturi ºi ilustrãriîn sprijin, ni se oferã imaginea unei lumi pe dos,inventar de blãstãmãþii la care se ajunge prin inversareavalorilor, prin corupþie ºi nemernicie (formulat maielegant, de fapt parºiv-ironic: „Se poate spune, astfel,cã, oameni întregi, complecºi, cu dureri ºi cu bucurii,bokienii aveau un sistem de reprezentare totalrãsturnat în raport cu normele biblice ºi ale eticiiacceptate pe continent” – capitolul 26)...

...Totul stropit cu umor din belºug: caracterologic,dupã cum s-a dedus; de situaþie, fiecare personaj fiindprins în posturi eminamente caraghioase, rezumaterapid, deopotrivã cu sadism auctorial ºi cu un zîmbettandru-concesiv; de limbaj, pe multiple planuri, de lacel onomastic ºi toponimic la permanentele distorsiuniºi jocuri de cuvinte, traduceri sau doar transcrierifonetice glumeþe din alte limbi, parafraze parodice ºicîte ºi mai cîte, cu explorarea uneori minuþioasã aanumitor straturi lexicale, cu precãdere cele conexetematic ºi etic, în nota de rãspãr comic a cãrþii. Înaintede a opri enumerarea, aº mai semnala ºi umorulintelectual, degajat nu doar de întreaga mizanscenã,parodie bufã a mai multor genuri deodatã (al utopiilor,dar ºi – în transparenþa realistã a textului – a romanuluipolitic ºi social, a prozei „moraliste” º.a.m.d.), ci ºi deintertextualitãþile presãrate pe fiecare paginã, iarãºi

începînd cu onomastica tratatã în maniera asumatã(sînt pomeniþi sau citaþi filozofii Can’t ºi Gheghel,ªopenfraier ºi Nice, apoi sumedenie de literatoricelebri, de la – sã zicem – Rableu, în care-l recunoaºtempe Rabelais, la „Gimi Giois”, autor al romanului„Veghea lui Finorgan”, un personaj se numeºte „HaryPoteriu” ºi face – fireºte – „vrãji obºteºti”, sînt pomeniteºi opere celebre din bilanþul altor arte, precum „Goanadupã aur a lui Carol Ciaplinoiu, regizor ºi actor nãscutºi crescut pentru export de însuºi boborul nostru” –exemplele putînd fi înmulþite oricît). Cu o variantãaparte (tot la capitolul umorului intelectual alromanului): comicul metatextual, autorul interveninddin loc în loc, ironic ºi autoironic, pentru a-ºi comentael însuºi întreprinderea. Se deconspirã singur, din start,ca expert în „tehnici de narare elaborate, de sorgintepostmodernã ºi de formulã textualistã etc. etc.”(capitolul 5, scris autoreflexiv pentru a bifa obligaþiafoiletonisticã într-un moment de „panã”: plecat pedrumuri, romancierul uitase acasã continuarea opuluiºi fu obligat sã improvizeze!) ºi va continua cu micicomentarii de felul: „Ca sã vezi ce þi-e ºi cu manelisticaliterarã, domnule... Tipul ºi-a comandat bãutura încãdin episodul 1 al prezentei naraþiuni, ºi nici pânã acumnu i-a adus-o chelnerul...” (capitolul 19); „au trecuttreizeci de episoade din romanul nostru, s-au scurstreizeci de zile de când þinem drapelul bokian în vântºi, vorba ceea, încã mã simt bine; ceea ce îþi doresc ºiþie, cititorule” (capitolul 31); „Din pãcate, însã, fraþilor,eu m-am cam plictisit de praxiºtii ãºtia în urma cãrorarãmân multe idei geniale fãrã aplicare imediatã ºi oaplicare fãrã nici o idee la bazã” (capitolul 77, intitulatchiar Intermezzo auctorial); sau: „Ce e romanul?Hahaha! [naratorul amuzîndu-se în repetate rînduri detrãsnãile furnizate de spaþiul pe care-l exploreazã, deunde onomatopeele vesele care-i scapã din cînd încînd: „Hahaha!”, „Hîhî!”...] Pãi de unde sã ºtiu? ºi cinear putea-o ºti? Poate maniacul ãla care stã la masã, înpat, sub pat, în tren, oriunde, ºi tot scrie, scrie, sute depagini despre te miri ce, care te fac sã le citeºti naibaºtie cum ºi de ce, ºi care îºi rupe coloana vertebralã ºiîºi pocneºte oasele gâtului de la atâta risipã de timp ºienergie dedicatã unui subiect, oricare. Romanul ce e?De unde sã ºtie ãla care îl scrie? Despre roman potvorbi cel mai competent criticii, politrucii, bãieþii carebat alþi bãieþi, babele care învârt în supã linguri delemn, gustând apoi expert volbura de deasupra... útiachiar cã ºtiu despre roman cu ce se mãnâncã, îþi potþine prelegeri savante, presãrate cu icnete, ofuri ºiahuri, pânã la loc comanda./ În fine, roman-neroman,expert-neexpert, treaba cu Bokia rãmâne cum amstabilit. Pânã la noi modificãri. Sau notificãri. Sauambele” (capitolul 151)...

Aºa ni se înfãþiºeazã Bokia (oraºul, lumea) ºi Bokia(romanul): un joc literar cu miez ori – ca sã mai fac otrimitere la înaintaºul ardelean – o „jucãrea” modelatãºi asamblatã cu formidabilã poftã ludicã ºi cunedomolit aplomb scriptural. În gen „minor”, deciprefãcîndu-se cã n-are mari obligaþii, prozatorul preiaobservaþiile istoricului ºi ale analistului social ºi lerãstoarnã în contrautopia urbei decãzute, în fondiubite, în conformitate cu declaraþia finalã: „Bokia,oraºul meu visat, mâncat pe pâine ºi, la nevoie,regurgitat”...

ªlefuit ici ºi colo, prin puncte neesenþiale, romanullui Ovidiu Pecican îºi va gãsi la o a doua ediþie formaincontestabilã, aºezîndu-se de drept, ca piesã debravurã, în amintita zonã eroi-comico-satiricã atipologiei noastre literare.

(Prefaþã la Ovidiu Pecican, Bokia. Roman foiletonrealist postsocialist, adicã telemanelã de tranziþie cuapariþie zilnicã în noile media, Editura Tracus Arte,Bucureºti, 2011)

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

99TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1100 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Vorbeam, în episoadele precedente, desprecâteva semne ale poeziei tinerecontemporane: translarea privirii poetice

dinspre vedere spre vedenie, cu secretareanaturalist-oniricã a propriilor datebiografice/existenþiale în chiar miezul viziunilorstrãine; constatarea hard (nu soft, ca la optzeciºti)cã totul s-a scris ºi inventarierea abulicã a invazieipe care o suportã/degustã; minimalismul (înambele lui sensuri: de fixare îngustatã pe lumimãrunte ºi de utilizare a unui instrumentarminimal, auster) ca recuperare în eprubetã amãreþiei pierdute a „omului care se micºoreazã”;intonarea poemului în vãzul lumii cel indiferent,apatic, istovit, cu neruºinare ºi fãrã rest; eºuareacomunicãrii autentice ºi replierea autistã subluminile scenei; dispariþia cuvântului ºi a corpului„în spatele propriei vizibilitãþi” (vezi AurelCodoban, Imperiul comunicãrii); apelul larecuzita resuscitatã a suprarealismului de diversenuanþe, cu ingrediente onirice ori intermediarietilici, ºi chiar la un misticism extenuat, ca unscâncet; o abordare mai degrabã autoficþionalãdecât autobiograficã a existenþei; reabilitareaocazionalului în inventare suspendate de miciîntâmplãri cu tâlc deschis; întoarcerea refulatului,poetul îndrãgostit, printr-o recuperare a relaþieiromantice, delicatã, jucãuºã, liber-fantasmatã, înseama progeniturilor; o „precocitate a þineriimorþii sub ochi” în absenþa unei „discipline afinitudinii” accesibilã doar vârstelor crepusculare(sintagmele în ghilimele sunt împrumutate de laGabriel Liiceanu).

Ei bine, cu poemele lui Gabriel Chifu (veziÎntâmplãri din þinutul misterios, CarteaRomâneascã, 2011, 116 pagini) încerc sã fac unpas mai departe, spre poezia de azi a deplinei

maturitãþi. Descopãr cã nu despre oreabilitare/recondiþionare a modernismului evorba aici, nici despre o încercare de a þine pasulcu convulsiile poeziei mai tinere. Gabriel Chifupare sã fi gãsit tonul potrivit pentru a împãcarezistenþa la experiment ºi rãzvrãtire a poeziei deieri cu rezistenþa poeziei de azi la sentiment ºiînfiorare. Reuºita poeziei sale e facilitatã ºi defireasca extenuare a celor douã rezistenþe,compromisul de bunã calitate lucrând discret, darsigur în ambele teritorii. Poemele lui G. C. ºtiu sãfie proaspete ºi extrem-contemporane asumânddeschis emoþia, sentimentul; altfel spus, fizica nue trecutã cu vederea, iar metafizica informeazãdiscret înþelegerea. Cãci a înþelege e verbul-obsesieal poemelor sale: „Sunt un dependent deliteraturã, fãrã literaturã n-am nicio noimã”, spuneîntr-un interviu. Prezentându-l la o întâlnire cucititorii, am ales sã-i descifrez poezia prin celepatru verbe pe care le asuma în, parcã, acelaºiinterviu: „eu nu pricep decât înþelesul a patruverbe – a cãlãtori, a scrie, a iubi, a crede”. Când,însã, l-am ascultat citind poeme din cartea ceanouã, am aflat cã priceperea lui e mult maiadâncã, iar în confesiunea de mai sus înþelesul epunctul de fugã, iar noima, reperul de luat înseamã. Situarea între douã mari direcþii alepoeziei ºi valorificarea instrumentaruluiamândurora într-o formulã nouã ºi personalizatãlasã urme în fiecare poem: seninãtate înfioratã,calm frisonant, descriere rãbdurie a stãriisubminatã de alerteþea gesturilor fãrã-de-stare,privire aþintitã spre întâmplãri interioare oriinteriorizabile care îºi pãstreazã prospeþimea ºiacutitatea ºi dupã ce au fost prinse în paginã.Vezi felul mirat-reflexiv în care le recitã. „E cevaabsolut captivant sã te cauþi pe calea poeziei, sã

încerci sã ajungi astfel la tine însuþi ºi sã descriice þi se întâmplã, înlãturând locurile comune,imaginile convenþionale, ideile preconcepute(despre propria ta persoanã ºi despre poeziaînsãºi)” – spune în interviul transcris de HoriaGârbea. Poezia sa nu e „gata ca o fotografie”,cum ar zice Eminescu. Sunt „puteri constructiveîn noi” pe care versul, în corporalitatea luiîntrebãtoare, nu le epuizeazã, ci le þine în alertã.Filmul miºcãtor al stãrii poetice acceptã retuºãriinfinitezimale la fiecare lecturã, chiar ºi atuncicând cititorul e poetul însuºi. Am remarcataceastã vibrantã suspendare a poemului, acesttransfer permanent între corpul repede trecãtor,de carne ºi sânge, ºi corporalitatea mai prelungdurabilã a poemului. Tensiunea se întreþine întrecele douã „corpuri de iluminat” existenþa: trupul,cu toate simþurile sale la pândã, cu vârstele-matrioºti în forfotã disputându-ºi prioritãþi înclipã, ºi cuvântul, cu trupul lui metaforalneþãrmurit, revãrsat peste crochiul febril alpoemului. „Ins de încercare”, cum singur sedescrie, se pãstreazã deschis remanierilor deatitudine ºi expresie, ocolind monotonia ºibãltirea prin rãtãciri ºi explorãri pe cont propriu.Sigur cã aºa se întâmplã îndeobºte în poeziabunã, dar am senzaþia cã, la Gabriel Chifu, maimult decât la alþi poeþi din primele rânduri alescrisului românesc, relaþia cu propriul poem e maivie, mai fremãtândã, de o foarte bogatãnesiguranþã, work in progress. Când îºi citeºtepoemul cu voce tare, în public, între el ºi text nue nicio distanþã, înaintarea lor în timpulexistenþial ºi în spaþiul scriptural se petrece umãrla umãr, cu o permanentã contaminare prinatingere.

Scriind altãdatã despre antologia O sutã depoeme (editura Ramuri, 2006, prefaþã NicolaeManolescu, ilustraþii Marcel Voinea), recunoºteamîn verdele patinat al ilustraþiilor construite pedouã planuri aparent divergente tensiunea calmã,dar nu mai puþin vibrantã a textelor. Faþã în faþãcu lumea ºi cu textul, G. C. nu mi se pareneapãrat „fericit” (cum îl descrie Alex ªtefãnescu– ce-i drept, nuanþând), ci, mai degrabã,„neþãrmurit”, mereu în curs de spargere a

poezia în vãzul lumii

Irina Petraº

Gabriel Chifu, "insul de încercare" saudespre trup ºi noimã

Marcin Bialas Deasupra trotuarului, intaglio, 2007-2008

limitelor, fie ele reale ori convenþionale. Situatîntre viaþã ºi moarte („sã vedem ce cade, / ºaselevieþii sau ºasele morþii? / atât. În asta constãtoatã arta”), scruteazã mai multele tãrâmuri alezilei, ale vieþii pure ºi simple, refuzândmonocromia oricãrei „ideologii”, conservându-ºiuimirea ºi disponibilitatea la semnale. Poemul eun cuib, o salã de aºteptare, o rãscruce. Pe acolotrece oricând, ºuierând a moarte ºi a viaþã, Trenulde Calafat, fantomatic, cu ritm sacadat ºi alb, ca-nFragii sãlbatici. Nicolae Manolescu îl aºeza printreprecursorii biografismului generaþiei ‘80,descoperind ºi reminiscenþe din Sorescu ºi NichitaStãnescu. De cel din urmã l-ar putea apropia oanume lapidaritate ambiguizatã pânã ladestrãmarea sensului, identificabilã ici-colo. De celdintâi îl apropie, cred, câteva trãsãturi venind maide departe, dinspre Bacovia, ºi prelungindu-seînspre optzeciºti ºi chiar douãmiiºti, dacã lãsãmdeoparte nuanþele care îi despart ºi-iindividualizeazã ca personalitãþi expresive unice ºinerepetabile: asumarea cotidianului în datele luibanale, umile ºi înregistrarea lor cu o dez-mirarecare le scoate din anonimat; expurgarea oricãreiformule tradiþional „frumoase”, ignorarea anumea pitorescului, a decorativului; identificarea crizeiîn elementar, în obiºnuit; transcendereaprozaicului, a meschinului prin refacereadrumului înspre corespondenþele prime;deconspirarea semnificaþiei majore, în ordineexistenþialã, a minorului; exersarea uneicomunicãri i-mediate, de o sinceritate asprã.Accentul nu cade pe file de dosar social ºi politic,simple manifestãri particulare, „provinciale” aleunui rãu cosmic. Conteazã în primul rândmiºcãrile fiinþei în spaþiul scriptural, de veghe. Lapândã mereu („Între atâtea lucruri aþipite,somnolente, veghez”), gata sã prindã zvonuri(„existã o liniºte mai mare decât înþelegereanoastrã”), taine ºi înþelesuri intangibile, denegândit, poetul se ºtie în slujbã semnificantã:„visasem cã aº fi acea greutate mãruntã / ceaºezatã pe un taler al cântarului mãsoarã /ilimitatul din noi, din fiecare”.

Întâmplãrile din þinutul misterios se petrec înzona aceluiaºi bogat între, în prezentul provizoriual trupului: „La sfârºitul zilei / trupul, simt, /atârnã greu. / E stricat, e greºit, / e mut. // Dintrecutul meu vine un vacarm de neînþeles, / dinviitor vine o liniºte mare. / Curând, se vor întâlniaici, în fãptura aceasta, / aidoma armatelor pecâmpul de la Waterloo” sau „Mã simt în sineamea, / dar ºi în afarã. Privesc ºi / mã vãd chiarpe mine / ca ºi cum aº vedea / o montare nouã,uimitoare / din Cehov sau Shakespeare. Asta e, /am ºi rãmas în datul meu, / am ºi ieºit din el.”Biografismul nu e de facturã optzecistã, fiindcã G. C. nu crede cu adevãrat în derizoriul existenþeiumane, nici nu-i ironizeazã limitele; ºi nu e decoloraturã douãmiistã, cãci nu cautã vinovaþipentru micimea ºi fãrã-de-rostul aceleiaºi existenþe.Dimpotrivã, aº zice: lectura semnelor memorativeºi a zvonurilor dinãuntru dezgroapã cu oîncântare de arheolog al fiinþei averea depotenþialitãþi a vârstelor succesive de dincolo de„fãptura de cauciuc, / de încercare, de folosinþãcomunã”: „am avut grijã sã-mi pãstrez / câtevatrupuri de rezervã, / pe care le-am pus deoparte,în locuri neºtiute. / Ele duc vieþi paralele.Adevãrate. […] Aceste trupuri de rezervã / pâlpâieºi lumineazã aidoma unor candele. / Acestetrupuri de rezervã / au inimi inocente, puternice,neîncepute. / N-am decât sã închid ochii aici, / înviaþa asta de doi bani. / Am sã trãiesc maideparte prin ele, / trupurile mele de rezervã”; darºi a alterilor care-ºi disputã acelaºi trup într-ooglindire în mic a Lumii însãºi: „Suntem mai

mulþi în acest trup. / Toþi rãspundem la acelaºinume, toþi ne înfãþiºãm / sub acelaºi chip, / darsuntem diferiþi. / Eu, cel care scrie acest poem,sunt doar unul dintre ei. / N-aº putea spune cã-icunosc pe ceilalþi ºi cã / ne înþelegem frãþeºte. /Ne îmbulzim toþi aici, pe petecul de pãmânt al /acestui trup, / facem orice ca sã cucerim spaþiuvital […] Iar cearta încet-încet se schimbã-n mãcel./ Un mãcel care nu se încheie niciodatã. / Unmãcel care nu cruþã pe nimeni, / în care nu pierenimeni / ºi-n care nimeni nu iese învingãtor.” Încele din urmã, locuirea pe acelaºi „petec depãmânt” e rodnicã, iar diversitatea de situãri,destinalã. O locuire poeticã se încheagã cu finesensuri hölderliniene, gata sã înfrunte haosul.Trupul ºi casa cea veche sunt ambele adãposturicu deschidere metaforalã: „am o casã veche. / Aºzice cã e-nsufleþitã / ºi seamãnã cu un poemcrepuscular. / În ea mã simt în larg, / în ea încapºi eu pe de-a-ntregul, / cu toate firidele ºi anexelemele invizibile, / de complicatã naturã subtilã. /În ea mã miºc liber / ºi chiar plutesc”,mormântul însuºi nefiind decât încheierea locuiriisau locuirea de pe urmã, în sensul înscrieriidefinitive într-un loc al tãu: „N-aº mai pleca, n-aºmai pleca. / În fapt, nici n-am unde: / pentrumine / lumea s-a mutat înãuntru. / Mã mir cãnumai eu aud muzica asta / ºi mã mir cã mãînrobeºte în asemenea hal. / O aud neîncetat ºimã þin dupã ea, / cum se þine rugãciunea dupãbuzele credinciosului. / Nu înþeleg încotro mãpoartã. / De la un moment dat / nici nu mai enevoie sã-nþeleg: mã miºc în ea, / sunt în ea ºi eae-n mine. / Muzica asta e chiar mormântul.”Moartea intravitalã e fredonatã în acorduri fine,prevenitor, ochiul deºteptat înãuntru pune surdinãgâlcevei dintre trupuri („m-am întors pe dos cuîntreaga mea fãpturã / ºi ce era în afarã a ajunssã fie înãuntru”) ºi acceptã înrolarea înmuritudine: „Gândesc: dacã / n-o sã se repareautobuzul din care am fost dat jos, / trupul vreausã zic, / ce-o sã se-ntâmple cu mine, / unde-o sãm-adãpostesc? / Nicãieri. / O sã plutesc un timpde colo colo fãrã rost ºi o sã dispar. / Nu suntnici primul, nici ultimul care pãþeºte asta”, iarîncã-viaþa e înregistratã cu o privire aproapeîndrãgostitã oscilând între vedere, vedenie ºiviziune: „Uneori, îmi face plãcere / sã mã apropiide mine, / sã mã salut prietenos ºi chiar sã /zãbovesc cu mine însumi la o bere, / plin de-

ngãduinþã sã-mi ascult / trãncãneala ºimelancoliile. / O, mã-mbãt de aceastã viziune. /(Nicio beþie nu e mai mare decât / sã te-mbeþi cuvedenii!) / ºi beat fiind / de vederea mea mã laspãtruns pânã la capãt / ºi pânã la capãt / mãtranscriu minuþios, cu pasiune, neobosit.”

În aceastã formulã înfioratã, poemul ºtie sãînmugureascã pe crengi de Salzburg, iar adoraþia eanume lãsatã în alb, iubita, mama, moarteaputând fi numele Ei, la alegere: „Tu câºtigai oricerãzboi fãrã sã tragi / niciun foc de armã. / Cusimpla ta prezenþã. / Erai frumoasã, misterioasã./ Trupul tãu emana melodii ca marea, / bãnuiesccã aveai ascunse sub piele clavire. / Eraiprovocatoare, rãscolitoare, / cum este în oraºul deprovincie / mirosul revãrsat din teii în floare. /Erai senzualã, neruºinatã, lascivã ºi finã / capetala albã de magnolie târzie”, cu alunecãri însenzualitãþi baroc-ºãgalnice: „Ea avea ceva de casãboiereascã, mare, / cu etaj ºi cu geamlâc […]Doamne, iartã-mã!: / cu ea, nu aveam cum sã nugreºesc / ºi greºind niciodatã n-am dat greº. / Cuea, / de oriunde aº fi plecat / ºi oriunde aº fimers, / totdeauna, totdeauna / sfârºeam înparadis”.

G. C. citeºte minuni în mici întâmplãri ºi leprinde în delicate poeme epice, cu ancorãri de opedantã concreteþe, dar cu noimã largã: „Eram laAlicante, pe malul Mediteranei. / Fãrã tine.Împreunã cu câþiva poeþi ardeleni…”; „Eram laFrankfurt, la Târgul de Carte…” Câteodatã,poemul se rãsuceºte în întrebãri retorice ºi enunþãfrânturi de legi ale vieþuirii: „Sunt aici ºi acolo, /sunt acum ºi atunci. / Nedesluºitã þesãturã arefãptura. / Ce lucrare împlinesc eu? Unde încep /ºi unde sfârºesc? / Ce fotografie mã cuprinde cutot ce însemn? / ºi cu ce cuvinte sã povestesc /istorioara asta, halucinantã?”; „Ce suntem încartea aceasta? Suntem / litere, înþeles, autori ºidictare, / deodatã. / Iar pentru orice minte ce-arvrea sã-l pãtrundã, / înscrisul cel viu din carteacât lumea / orbitor rãmâne. Arzãtor. / Precumsoarele care brusc þi-ar pãtrunde în creier.”

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1111TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Alicja Habisiak-Matczak, Manufacturã IV, xilogravurã, 2008

La afiºier a apãrut anunþul “ºedinþã orele 19”,scris de mînã cu litere mari pe coalã albãfixatã în patru ace cu gãmãlie pe tabla de

spumã poliuretanicã. Textul este certificat cu osemnãturã complicatã, un fel de R baroc cu cercuriºi codiþã de mai multe ori încîrligatã, greu deimitat. Te poþi oricînd aºtepta ca anunþul de laavizier sã fie falsificat de vreun glumeþ saurãutãcios, dar iscãlitura domnului Radu dã garanþiecã scrisul este cu adevãrat al ºefului de scarã ºitrebuie sã-þi faci timp sã participi la întrunire.

N-a fost niciodatã o ºedinþã la care sã se adunemai mult de ºase dintre cei doisprezece locatari, darnu se þine seama de atîta lucru, se considerã cã ceicare lipsesc se abþin de la vot ºi hotãrîrile se iau cumajoritatea celor prezenþi. Dacã ar fi vreodatã treivoturi pentru ºi trei împotriva unei propuneri, ar fidecisiv votul ºefului de scarã, domnul Radu, care apreluat funcþia de la doamna Pastor, ca proaspãtpensionar dornic de activitãþi sociale în care sã fieimplicat, plus cã are apartament la parterulblocului, cu fereastra bucãtãriei alãturi de uºa caseiscãrilor ºi practic nu poþi intra sau ieºi din imobilfãrã sã nu dai ochii cu domnul Radu în halatul sãude molton roºu (bãnuiesc cã i l-a adus fiica sa,Cecilia, asistentã medicalã la spitalul de boli infecto-contagioase de pe strada Baia Sprie) sau cu doamnaRadu, croitoreasã la teatrul dramatic, pensionatã de-o boalã de piele care s-a vindecat cu vaselinã demotor, mai precis cu unsoare consistentã UC 30 Madusã de domnul Radu de la uzina unde lucra.Unele vecine spun cã doamna Radu n-are nicioboalã, în afarã de varice, ºi o numesc aici pedoamna Severica de la doi, dar dupã ea nu te poþilua, deºi toatã lumea ascultã ce vorbeºte.

Chiar dacã anunþul este bine conceput ºirealizat, la ºedinþã nu vin aproape niciodatã chiriaºiide la garsoniere, perechi tinere în concubinaj ce nufac copii, iar apartamentul cu o camerã de la etajulpatru este nelocuit din cauza igrasiei, izolaþiaacoperiºului trebuie refãcutã.

Noi ceilalþi sîntem cu serviciu, aºa cã pedomnul Radu-l þinem responsabil cu spaþiilecomune, sã dea dînsul telefon la intervenþii, sãcheme vidanja de la firma de salubritate cînd seînfundã canalizarea ºi apele reziduale inundã beciul,sã deratizeze ºobolãnimea, sã dezinsectezeþînþãrimea, sã repare interfonul cînd se defecteazãtastele, sã punã tablã în uºa de la intrare cînd draciide copii o trîntesc ºi reuºesc cumva sã spargãgeamul de sticlã armatã, sã ºteargã textele scrise cuvopsea pe pereþi pentru Iudi virgina a ºoferului deautobuz de la etajul doi, Ricky pictorul fiindbãiatul gardianului public Hordãu din scara C.Acelaºi domn Radu supravegheazã dacã femeia deserviciu Lenuþa îºi face datoria, îi dã o gãleatã deapã fierbinte, în care dizolvã personal o jumãtatede pastilã de cloraminã. Cineva a protestat, miroasea clor în tot blocul, iar ºeful nostru a decis cã maibine sã miroasã a clor decît sã putã a urinã decîine, cu referire directã la familia Szilaghy de laetajul I, þin un pitbull ºi le pute apartamentul apiºat ºi ei a cîine de parcã dorm în pat cu dihaniade cincizeci de kilograme care mai are ºi prostulobicei sã se încolãceascã în faþa uºii ºi sã mîrîie lalocatarii ce se întorc acasã noaptea tîrziu.

Dar cîte conflicte nu apar între vecini ºi estenevoie de un judecãtor care sã împartã dreptatea,aºa a fost cu repartizarea garajelor, multe anvelopefiind dezumflate peste noapte de persoane

necunoscute prin luarea cãpãcelului, pînã cînd aintervenit domnul Radu ºi a trasat cu vopsea albãlocurile de parcare, late de 2,20 m, ori 9 fac exact20 m, plus cã a scris numerele de înmatriculare pefundaþia blocului, la mine MM 06 JJJ. Nici nu-þi daiseama ce important este un ºef de scarã dacã aretalent administrativ ca domnul Radu. Nu-l putemsupãra cu nimic, dar uneori devin obositoareºedinþele, prea seamãnã cu cele de partid comunistde pe vremurile dictaturii ceauºiste, chiar dacã nutrebuie sã ne înscriem la cuvînt, încã nu putemînþelege cã organizarea aduce progres social.

Ca fost maistru în uzinã, este obiºnuit sãlucreze cu oamenii, ne ascultã dorinþele, leanalizeazã în grup restrîns, el cu domnul Remeteanpantofarul, ºi la urmãtoarea ºedinþã, înainte deordinea de zi, anunþã ce-a decis. Nu uitã banculzilei din ziar, existã o rubricã de glume traduse depe site-uri americane de pinkuri, sau ne spunedespre experimentul fãcut de cercetãtori americaniprivind cîmpul biologic al omului, au pus doiîndrãgostiþi lîngã o fereastrã care îngheaþã ºi-auconstatat cã florile de gheaþã sînt frumoase, iar cîndla fereastrã au pus doi oameni care se urãsc auconstatat cã florile de gheaþã sînt strîmbate.

Dacã l-ai contrazice, s-ar supãra tare. Trece apoi la dezbateri, problema mirosului de

clor, cine este pentru dezinfecþia scãrii cu clor,împotrivã, abþineri, cu majoritate de voturi doamnaLenuþa va spãla cu cloraminã ºi detergent. Erafoarte comod sã ºtii cã ai un ºef, cãruia i te poþiplînge ºi care ia în seamã orice, fãrã supãrare. Doarcînd i-am spus cã nu pot dormi noaptea din cauzafaptului cã vecinul de sus sforãie înfiorãtor de tare,m-a privit bucuros:

- Deci la dumneata se vede lumina pînã spredimineaþã!?

De atunci am devenit prieteni, nu mã maisupravegheazã ca pe o persoanã suspectã cu barbãºi mi-a recomandat sã vopsesc tavanul cu vopseaantifonicã, invenþie de-a lui.

- Domnilor, dau cuvîntul domnului profesorJurje, care ne va vorbi despre istoria Hoºtezelor. Vãrog sã fiþi atenþi, deoarece în funcþie de concluziasa, vom decide ce avem de fãcut de acuma înainte.Poftiþi, dom’ profesor la prezidiu.

- Voi fi scurt. Trei academicieni a dat þãrii satulnostru Hoºteze, chirurgul veterinar Ioan ªtimpar,venea o datã pe an sã castreze armãsarii, îirãmîneau testiculele ca platã, apoi Vasile ªtiruhorticultorul aducea studenþi de-ai sãi ºi altoiapomii ºi viþa-de-vie, aºa am ajuns sã avem struguride Bokotor, pere Frumoasa de Orleans, mere ªovarinobil ºi castane oarzîne, iar al treilea trãieºte laCluj, istoricul de artã Gheorghe Ardelean, are cãrþidespre oraºul medieval, cavalerul Roland, rozetafranciscanilor, biserica minoriþilor din 1400 ºi alterealizãri ale ungurilor, iar despre satul în care s-anãscut spune cã a avut bisericã de lemn din 1639,cu moaºtele Sfîntului Tarcisiu, de fapt s-a numitTraccisiu.

De mare folos ne este profesorul de istorie,acest domn Jurje, de cînd s-a pensionat citeºte cãrþiºi adunã materiale pentru monografia localitãþiiHoºteze, îl ascultãm cu sfinþenie.

- Procesele cu ungurii au început imediat ce auvenit aici în depresiunea noastrã. Pe la 1427, undocument în limba latinã al judelui Bathori dãdeaungurilor dreptul de folosire liberã a pãdurilor dinjurul cetãþii pe o razã de trei mile, reamintind

corect cã procesele cu valachorum, adicã cu noi,locuitorii din Hoºteze, dureazã de pe vremea luiCarol Robert de Anjou, adicã din 1329. Secole de-arîndul, ne-am judecat cu ungurii ºi jalbele noastre,scrise în limba latinã de notarul magistrat Petru(hoºtezean de-al nostru) le-au adus mereu aminte cãpãmîntul acesta, pe ambele maluri ale rîului Zazar,Sãsar pe româneºte, toatã depresiunea cu trei terasede la poalele muntelui Igniº, între Valea Vicleanã ºiValea Borcutului, fusese a noastrã. Însã noi aveamsistem de proprietate bazat pe dreptul cutumiar ºipe jurãminte, iar ei scoteau în faþa judecãtoruluidiplome scrise ºi semnate de regii lor, ºi aici ediferenþa în favoarea lor. În anul 1347, judeleMartin se plîngea regelui Ludovic cã privilegiuloraºului a ars în incendiul provocat de valahi, iarregele binevoitor l-a reînnoit pe pergament ºi l-aºtampilat cu ºtampila octogonalã cu fir de mãtase,adãugînd ºi dreptul de a face tîrg sãptãmînal ºi de apercepe taxe la trecerea peste podul care ducea încetate. În fiecare secol, ca un fãcut, casele dincetate erau cuprinse peste noapte de incendii, iarapoi ungurii aveau din nou nevoie de carele trasede boi ale hoºtezenilor, care lucrau pe denari ºigroºi turnaþi cu profilul împãratului. Pe la anul1647, ne judecam cu oraºul de la pãdurea de stejarºi castani comestibili. Înþelegerea fãcutã în faþaprincipelui Bathori al Transilvaniei cu judele ºijuraþii consfinþea plata a 500 de taleri ca preþpentru Dealul Crucii, dar dupã un an acelaºiprincipe de Kosice sã vîndã satul Hoºteze cu tot culocuitori...

În salã s-a fãcut rumoare. - Nemernicul, a zis domnul Remetean, cum a

îndrãznit, i-aº suci grumazul. - Þãranii i-au alungat pe unguri, dar magistratul

l-a condamnat la moarte prin ardere pe rug pevrãjitorul Dorjo din Hoºteze, probabil un þãranDorca incomod administraþiei maghiare.

În faþa acestor amãnunte greu de þinut minte,domnul Radu îl întrerupe pe vorbitor.

- Lecþia de istorie o vom citi amãnunþit înmonografie, dar concluzia este cã Baia Mare a fostcauza relelor satului nostru Hoºteze. Vã rog,ajungeþi în zilele de acum.

- Un minut... Hoºteze a rezistat în faþaungurilor, otomanilor, austriecilor ºi ruºilor, vremede secole. Regele Ferdinand ºi Reforma Agrarã din1921 au restituit þãranilor români pãmînturile lor,din 7.000 de jugãre cadastrale cîte aveam la anul1257, regele României ne-a semnat 1.800 de jugãreºi hotarul a fost stabilit pe rîul Sãsar. Iar în 1968,statul a decis desfiinþarea satului ºi transformarea încartier al oraºului. Lîngã rîul Sãsar, se vede ºi astãzipiatra de moarã cu gaurã în mijloc, semnul dehotar pus de haiducul Pintea Viteazul, unul dintreei, cã au fost mai mulþi. Iar ca o concesie fãcutãnouã, cartierul a fost numit Pintea Viteazul,rãsculatul fiind pe placul comuniºtilor.

- Bun, am înþeles, avem 1.800 de jugãre. Putemnoi sta cu mîinile în sîn, ori ar trebui sã protestãmpe toate cãile, pentru ce-a fost al nostru?

- Sã-i f...! zice domnul Remetean. ªi ce fain a vorbit domnul Jurje despre istoria

satului, ar fi trebuit sã se cutremure sala, cu toþii sãstrige: Murim pentru Hoºteze, nu ne lãsãm,domnule! Aºa ar fi trebuit, grãieºte domnul Raduîncuind uºa cu lacãtul. S-a gãsit Remetean cu guralui..., dar bine le-a zis-o.

(fragment din romanul Fabrica de iarbã)

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1122 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

proza

Fabrica de iarbãNicolae Goja

urmare din numãrul trecut)

Ion Breazu devine ºi el profesor în cele din urmãºi se afirmã în ceea ce se va numi mai tîrziugeografia literarã cu studiile despre literatura ºi

cultura transilvãneanã. E totuºi un tradiþionalist cutoate cã scrie admirativ despre Lucian Blaga. Einteresant cã dintre ardeleni cel mai subtil ºi maiexpresiv comentator de literaturã, Ion Chinezu,rãmîne în afara mediului universitar, fãcînd, înschimb, cea mai bunã revistã literarã din Ardeal,care este Gând românesc. La ea voi reveni, însãtrebuie iarãºi sã precizez cã, în mozaicul Clujului,mã intereseazã cu precãdere secvenþele ºipersonajele care dau culoare ºi prin care încercrestaurarea unei atmosfere a epocii. În cazuluniversitãþii, urmãresc, astfel, nu istoria pozitivistãa ei, ci înþelegerea unui fenomen care þine parcã desfera senzaþionalului eroic. Într-un intervalconcentrat, apar aici, ca într-o utopie luminoasã,numeroase figuri exemplare, idei fecunde, faptememorabile. Pînã acum am insistat asupraFacultãþii de Litere, dar, în toate celelalte, mariioameni constituie regula ºi nu excepþia. La sfîrºitulanilor ’60, începe reeditarea unor cãrþi ale lor.Atunci l-am descoperit pe Sextil Puºcariu cumemorialistica sa din Cãlare pe douã veacuri, saupe Nicolae Bãnescu, rigurosul portretist academicdin Chipuri din istoria Bizanþului, o carte pe care,din cînd în cînd, o recitesc cu încîntare. Profesorde bizantinologie la Cluj din 1919 pînã în 1937 ºitrãind aproape un secol (1878-1971), se numãrãprintre istoricii europeni care reabiliteazã imagineaBizanþului, identificînd în cultura ºi civilizaþiaacestuia urmele moºtenirii romane. Însã primulsupravieþuitor al acestei lumi elitiste pe care l-amvãzut în carne ºi oase a fost Eugeniu Sperantia. Lalibrãria Universitãþii, i se lansa volumul Versuri(1966), recent apãrut, ºi în mulþimea aceea pestriþãmi s-a pãrut o subtilã ºi discretã disonanþã. Era undomn de „rasã” veche, cu patina altor vremuri,într-un costum de stofã bunã, poate uºor fanatã, ºicu pãrul complet alb, bogat, ca un fel de coamãleoninã. Dar semnul imediat al distincþiei îlconstituia papionul, unul azuriu cu picãþele albe,care-i dãdea elegantei vetusteþi o indicibilãmelancolie. Era o apariþie de album iruptã bruscîntr-o altã realitate. I-am vãzut ulterior ºi pe D. D. Roºca ºi Liviu Rusu, însã ei îmi pãreau maireali. Se adaptaserã în mare mãsurã. Prin 1965 amascultat o conferinþã a lui Liviu Rusu despre TituMaiorescu, el fiind prima voce autorizatã care faceposibilã reintroducerea în circulaþie a luiMaiorescu. La facultatea de Filologie am frecventatun curs special al lui de literaturã universalãcomparatã, însã nu aceasta era specialitatea lui. Îninterbelic este profesor de esteticã ºi criticã literarãºi, prin viziunea sa asupra literaturii, se desprindede curentul predominant clasicizant ºi istorist alcontemporanilor sãi clujeni. Mai întâi se dedicãînsã psihologiei, fiind o vreme asistent, iar din1928, îºi urmeazã vocaþia de estetician. În 1935, îºiia un doctorat la Sorbona, Franþa, cu Eseu desprecreaþia artisticã. Contribuþie la o esteticã dinamicã.În 1937, publicã Estetica poeziei lirice care este oaplicare, o verificare a teoriei creaþiei, cu tipologiasa tripartitã, din teza de doctorat, prin genurileliterare, cu insistenþã asupra poeziei. Desprenoutatea ideilor de aici (depsihologizarea înþelegeriicreaþiei ºi preeminenþa formelor în organizarea

sensului, valorizarea inconºtientului, redefinireafrumosului artistic în relaþia cu viziunea ca sens alexistenþei etc.) ºi despre rolul catalizator în cîmpulliterar am scris în Cercul literar de la Sibiu. Aicivoi mai spune doar cã în al doilea profesorat(1961-1971) îºi oculteazã ºi estetica, ºi poetica, elerãmînînd simplu capitol de istorie literarã. Nu-imai puþin adevãrat cã bucureºtenii (cei care faccanonul!) îl ignorã. Cãlinescu nici mãcar nu îlpomeneºte în Istoria... sa, asta, probabil, ºi pentruteoria genurilor literare a lui Liviu Rusu care ocontestã pe aceea a lui B. Croce al cãrui discipoleste, în unele privinþe, G. Cãlinescu. Eseul...esteticianului a avut succes în critica occidentalã, înschimb. Dar, de altminteri, Cãlinescu îi ignorã oriminimalizeazã ºi pe ceilalþi clujeni. Pe Gh. Bogdan-Duicã, dupã recunoaºterea convenþionalã a calitãþiilui de arhivar, îl ridiculizeazã pentru douã erori deinformaþie. Însã o opacitate bizarã dovedeºte laExistenþa tragicã a lui D. D. Roºca ºi, în genere, lapersonalitatea acestuia.

La fel ca Liviu Rusu, D. D. Roºca se remarcãiniþial în mediul universitar din capitala Franþei.Mai întîi studiazã filosofia la Viena, apoi la Paris,unde sub îndrumarea celebrului Émile Brehier, îºiia doctoratul cu teza Influenþa lui Hegel asupra luiTaine, teoretician al cunoaºterii ºi artei. Din 1923este conferenþiar ºi din 1938, profesor la Cluj.Existenþa tragicã. Încercare de sintezã filosoficãapare în 1934 ºi este o meditaþie originalã, pornindde la autenticitatea trãirii, asupra existenþei vãzutãîn ambivalenþa ei raþionalã ºi iraþionalã. Nu e aicinumai o modalitate nouã, eseisticã, de a filosofa, ciºi o sincronizare, poate chiar anticipativã, cu ideileexistenþialismului european. Cu impact imediat ºiracordatã la o problematicã sesizantã a timpuluirãmîne ideea salvãrii omului din absurdulexistenþei, din condiþia sa tragicã, prin cultivareavalorilor spiritului. Ca valori „inutile” sînt opuseutilitarismului, respectiv valorilor materiale. Într-oasemenea perspectivã, eseul Mitul utilului. Linii deorientare în cultura româneascã (1933) este un felde manifest într-o societate în care intelectualii, înciuda unei efervescenþe spirituale reale, ausentimentul marginalizãrii. Existenþa tragicã va fireeditatã în 1968, deodatã cu afirmarea primeipromoþii echinoxiste, ºi va fi pentru generaþia meaun catalizator esenþial în asumarea eroicã aexistenþei, punînd valorile spiritului mai presus decele materiale.

Spre deosebire de D. D. Roºca, fostului sãucoleg de studii de la Viena, Lucian Blaga, îi trebuie15 ani de aºteptare ca sã ajungã la Universitate.Strania aventurã începe în 1923 cînd se înscrie la„examenul de docenþã” pentru un post la catedrade esteticã al cãrei titular era Ioan Paul. Cum amspus deja, Blaga devenise o vedetã a lumii literareºi se pãrea cã are ºi susþinerea lui Sextil Puºcariu. Erespins, însã, cãci se opune Gh. Bogdan-Duicã,dupã cum vor adeveri mai tîrziu S. Puºcariu ºi IonBreazu. În 1930 se iveºte iarãºi ocazia, dar Blaganu mai candideazã, aºteptîndu-se sã fie invitat.Surpriza e cã la catedra vacantã de esteticã va finumit tocmai Bogdan–Duicã. În anul urmãtor,1931, acesta publicã în ziarul local Naþiunea unserial de articole în care „desfiinþeazã” cãrþile luiBlaga Fenomenul originar ºi Daimonion. Învolumul amintit, Mircea Curticeanu reconstituiedosarul antipatiei reciproce ºi aparent fãrã motiv

dintre cei doi, însã respingerea lui Blaga nu cred cãse trage exclusiv din acest conflict. El, modernistul,nu corespunde de fapt exigenþelor clasicizante aleºcolii clujene. Un argument e cã dupã moartea luiBogdan-Duicã, bãtrînii filologi îi oferã catedra luiOctavian Goga. Într-o scrisoare cãtre Ion Breazu,Blaga intuieºte corect realitatea: „Dragã Breazu, vasã zicã sãmãnãtorismul de la Universitatea de laCluj þine cu orice preþ sã-ºi prelungeascã agonia!Fericiþi cei ce de treizeci de ani încoace nuîncaseazã decît onoruri! Încotro mã miºc, tot de eidau”. Abia în 1937 se scoate postul la concurs, darapare concurent ºi Liviu Rusu, deja conferenþiar lacatedra de esteticã. Între timp se duce în presã oamplã campanie de susþinere a lui Blaga, astfel cãUniversitatea decide în cele din urmã înfiinþareaunei catedre de filosofia culturii, urmînd ca L.Rusu sã rãmînã la cea de esteticã. În 1938, Blagaeste numit profesor fãrã concurs, însã dupã cefusese primit în Academie. Cazul Blaga nuafecteazã însã imaginea de ansamblu aUniversitãþii. În fond, dupã eºecul din 1923, poetulmerge în diplomaþie, iar cariera universitarã devinepentru el mai curînd o chestiune de orgoliu. Pe dealtã parte, faptul cã la un moment dat îi estepreferat O. Goga ar putea fi ºi un indiciu aldesincronizãrii filologilor clujeni, dar în conºtiinþaacestora Goga mai reprezenta încã simbolul pur alideii naþionale. Era unul dintre pãrinþii fondatori ºinu un rentier al Unirii. De altfel, nici nu va ajungepropriu-zis profesor. A fost mai mult un soi devirtualitate, din care va ieºi onorabil printr-odemisie foarte concretã. Din pãcate, destinuluniversitar al lui Blaga este scurt ºi întreruptsamavolnic. Filosoful apucã totuºi sã contribuie laformarea primei generaþii consistente de scriitoriardeleni pe care o dã Universitatea ºi careconstituie Cercul literar de la Sibiu. Aceºti tineri(Radu Stanca, I. Negoiþescu, ªtefan Aug. Doinaº,Nicolae Balotã, Ovidiu Cotruº etc.) nu vor fi încreaþiile lor niºte blagieni, însã Blaga reprezintãpentru ei un model de creaþie majorã. Desprerelaþia lui cu cerchiºtii am scris în eseul dejaamintit. La sfîrºitul anilor 40, începuserã sã secristalizeze ideile unei posibile ºcoli de filosofie, înorizontul cãreia se afirmã tinerii Grigore Popa,primul monograf român al lui S. Kirkegaard, ºiPetre Hossu, dar a cãror carierã a fost datã pestecap de regimul comunist.

(va urma)

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1133TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Clujul interbelic

Ewa Lesser Atingerea revoluþiei, intaglio, 1990

UniversitateaPetru Poantã

Politicienii unguri din Ardeal vedeau negruînaintea ochilor, se înfuriau ºi se indignaupânã la culme când vedeau inscripþia 15 mai

1848, pe un steag aºezat chiar pe frontispiciulclãdirii oficiale a vreunui comitet comitatens,care, pe deasupra, avea numit în fruntea lui unfost notar al Comitetului Românesc din 1848,calificat ºi nominalizat de ei ca fiind „fatal”. Totatât de „fatal” era jurãmântul depus de „forþacrudã” a mulþimii „valahe”, în ziua de 15 mai1848, la Blaj. În consecinþã, aceastã zi a fosttrecutã ºi încrustatã în istoria maghiarimii ca o„zi odioasã”, care a ameninþat interesele, legile ºiveºnicia patriei maghiare.

Explicaþia acestor definiþii sau denominaþiivenea din adâncuri, reflecta în substanþa ºiimportanþa ei, lupta fundamentalã desfãºuratã înRãzboiul Naþional româno-maghiar din 1848-1849pentru redefinirea noþiunii de patrie. Unguriicuceritori au luptat ca Marele Principat alTransilvaniei (Ardealul) sã devinã prin legeauniunii cu Ungaria, partea de Rãsãrit a UngarieiMari, ale cãrei frontiere aºezate pe graniþa„naturalã” de pe Carpaþi, trebuiau sã apere mareapatrie maghiarã de pericolele ce adiau dinspreRãsãritul de dincolo de fruntariile ei. MarelePrincipat al Transilvaniei (Ardealul) a foststructurat sute de ani pe baza sistemului 3 + 4(trei „naþii” politice: ungurii, saºii, secuii ºi patrureligii recepte: romano-catolicii, calvinii, luteranii,unitarienii), din care românii erau excluºi ºi trãiau„ad beneplacitum principum et regnicolarum”, ºia format multã vreme, în virtutea „dreptului”sabiei, patria mai micã a maghiarilor. Dar cândpoporul „valah”, copleºitor de numeros, înArdeal, devine naþiune românã modernã,dinamicã, înzestratã cu conºtiinþa ºi voinþa de a firomân, în sensul de a constitui o naþiune politicãegal-îndreptãþitã ºi emancipatã de sub jugul celeimaghiare, ungurii ardeleni se tem cã nu-i mai potadministra ºi stãpâni singuri, ci doar împreunã ºialãturi de fraþii mai mari din Ungaria, ambeleforþe îmbinate ºi combinate crezând ºi sperând cãvor fi capabile în viitor sã blocheze ºi fãurirea„Daco-României”, al cãrui spectru le scotea perialbi, îi neliniºtea din ce în ce mai mult ºi letulbura somnul de stãpâni siguri pe teritoriile ºipopoarele cucerite de strãmoºi. La Pesta, 15martie, anunþa deja uniunea Ardealului cuUngaria, legea VII elaboratã de Dieta Ungarieiîntrunitã la Pozsonyi (Bratislava), decreta ºi eauniunea Transilvaniei cu Ungaria, cu rezervaratificãrii ei de Dieta Marelui Principat alTransilvaniei.

Aici intervenea un moment ce defineºtesimbolistica Clujului ca centru de putere amaghiarimii ardelene ºi sediu al Dietei Ardealuluice se încadreazã pe linia 15 martie – 11 aprilie1848, data votãrii legii VII de la Pozsonyi auniunii Ardealului cu Ungaria, programe ºi legicare impuneau un centralism ungar de stat severºi excesiv asupra nemaghiarilor. Aceºtia, luaþi ºisocotiþi împreunã, formau majoritatea locuitorilordin Ungaria Coroanei Sfântului ªtefan, botezat în

grabã ºi fãrã temei stat naþional maghiar unitar ºiindivizibil, ca ºi unica naþiunea civilã sau politicãmaghiarã, deºi statul era poliglot ºi multinaþional.Românii ºi slavii, consideraþi popoare de þãrani,de culturi minore, primeau drepturi sociale ºijuridice individuale, dar erau încadraþi ca cetãþeniai unicei naþiuni politice ungare, înzestratã cuaristocraþi ºi nobili bogaþi ºi puternici, de culturãmajorã, cu adevãrate ºi solide tradiþii de stat.Naþiunea maghiarã se autoproclama ca fiindpoliticã, îndreptãþitã la accesul la croirea unui statnaþional modern unitar ºi centralizat în jurulPestei, iar românii ºi slavii, de la Carpaþi pânã laFiume, erau meniþi sã devinã simple umpluturisau lipituri la naþiunea civilã ungarã.

La prima vedere, condiþionarea uniuniiArdealului cu Ungaria de votul Dietei Ardealului,operatã la Pozsonyi, pare corectã din punct devedere formal, dar ca fond este incorectã deoareceambele foruri legislative reprezentau casteprivilegiate nobiliare ºi nu poporul ºi deci însensul unui constituþionalism cu adevãrat modernºi democratic, aceste instituþii nu erau îndreptãþitesã se exprime în numele acestuia. De fapt nobiliiunguri din Dieta Ungariei de la Pozsonyi eraufãcuþi din aceeaºi „fãinã” ca ºi nobilii unguri dinDieta Ardealului, de la Cluj, ºi nu exista nici celmai mic risc ca ultimul for sã nu voteze uniuneaArdealului cu Ungaria pentru ca guvernul ºiparlamentul de la Pesta sã poatã conduce cumânã de fier vastul teritoriu al Ungariei Mari, dela Carpaþi pânã la Fiume. Clujul de atunci,citadelã a nobilimii maghiare se înscria casimbolisticã ºi substanþã pe linia impuneriicentralismului de stat ungar.

În Dieta de la Cluj, a Ardealului, existau ºifuncþionau aproximativ 333 deputaþi ungaro-secui,33 deputaþi saºi ºi 5 deputaþi români, care eraudeputaþi nu ca români, deoarece lor le era interzisprin legi vechi ºi exclusiviste sã aibã reprezentanþiîn acest for legislativ, ci ca episcopi, funcþionarisau nobili greco-catolici ºi canonici. Pe dreptcuvânt, membrii elitei politice româneºti auafirmat cã Dieta feudalã de la Cluj a votat despreromâni, dar fãrã de români („de nobis, sinenobis”), deoarece când vorbeai despreTransilvania, te refereai în primul rând la românicare, majoritari fiind, constituiau, potrivitdreptului natural ºi în sensul modern al noþiunii,singura naþiune, iar neromânii formau doarminoritãþi etnice sau naþionalitãþi. Deci, despreuniune ºi condiþiile în care se putea face, puteadecide doar o Dietã a democraþiei, în carenaþiunea românã trebuia sã aibã majoritatea ºi caparte politicã ºi constitutivã a statului, sã fixezecondiþiile în care se putea institui.

Este ºi va fi mereu interesant ºi instructiv dememorat cum s-a votat la Cluj, în ziua de 29 mai1848 uniunea Transilvaniei cu Ungaria. Ea s-avotat în unanimitate de cãtre neromâniiprivilegiaþi, organizaþi în caste feudale. Un grupcompact de deputaþi din Dieta Ungariei au venitla Cluj sã-i încurajeze pe fraþii mai mici din DietaTransilvaniei, sã voteze uniunea iar cetãþenii

maghiari ai Clujului au pãtruns în clãdirea Dietei,strigând vitejeºte ºi cu furie, „unio vagy halál”(„uniune sau moarte”), pentru ca nu cumva vreundeputat sas sau „valah” sã îndrãzneascã sã seopunã uniunii ºi Ungariei Mari.

Dar de unde atâta determinare ºi hotãrâre amaghiarimii din Dietã ºi din afara ei ? Poatepãrea paradoxal la prima vedere, dar decizia,graba ºi furia maghiarã care a votat uniuneaproveneau direct din 15 mai 1848-ul românesc dela Blaj, când poporul de þãrani români, instigat deagitatorii lui, popii ºi intelectualii „valahi”, aîndrãznit sã pretindã legiferarea într-o dietã nouãa naþiunii române ca naþiune politicã egal-îndreptãþitã, coordonatã ºi nu subordonatã sauintegratã celei maghiare. Naþiunile slovacã, sârbã,croatã ceruserã ºi ele exact acelaºi lucru, adicã sãdevinã în viaþa publicã de stat, tot atâtea naþiunipolitice, egal-îndreptãþite, parteneri egali ºi fraterniîntr-un sistem de stat federal, de tip elveþian. Unfior rece, de moarte, strãbãtea trupurile ºisufletele îngrijorate ale oamenilor de stat unguri,care se întrebau dacã nu cumva într-un stat, deasemenea structurã ºi facturã, românii vor punemâna pe Ardeal, dar poate ºi pe Banat, Criºana,Maramureº, Bucovina, slovacii pe Slovacia, croaþiipe Croaþia sau chiar pe Regatul Tripartit alCroaþiei, Sloveniei ºi Dalmaþiei, ce se va asocia cuVoievodina Sârbã proclamatã ºi înzestratã deja cuPatriarh ºi Voievod naþional de cãtre poporul sârb.

Nemaghiarii din Ungaria Coroanei Sfântuluiªtefan au crezut ºi au fost convinºi cã „primãvarapopoarelor” a sosit ºi pentru ei, inclusiv în sensulaccesului la drepturi naþionale colective, lalibertatea naþionalã pentru toþi, pe când guvernulºi parlamentul ungar, acordând cu generozitatelibertãþile sociale, juridice ºi cetãþeneºti individualepentru toþi, le blocheazã ferm pe cele naþionalecolective nemaghiare, de teamã cã maghiarii vorpierde teritoriile cu majoritãþi etnice slave ºiromâneºti, cucerite sau accesate de strãmoºii lorîn Evul Mediu, prin moºteniri ºi alianþe dinastice.Aici ne aflãm, pentru prima datã în epocamodernã, în faþa luptei pentru teritorii întrenaþiunea cuceritoare ungarã ºi naþiunilenemaghiare cucerite, între centralismul ungar destat promovat de unguri ºi federalismul susþinutde nemaghiari. Este, în fond, vorba de RãzboaieNaþionale între cuceritori ºi cuceriþi, ce s-audesfãºurat în douã faze, ºi anume, din primãvarãºi varã, pânã în octombrie 1848, când Ferdinand,devenit Rege constituþional al ungurilor,sancþioneazã toate legile ungureºti, atât cele ceacordau libertate naþionalã modernã pentruunguri, cât ºi cele ce instituiau supunerea ºiintegrarea nemaghiarilor într-un sistem stataldualist ºi din octombrie 1848, pânã în august1849, când dualismul cade ºi izbucneºte conflictulîntre Viena ºi Pesta, cele douã metropole aleMonarhiei Habsburgice.

Atât în prima fazã, cât ºi în a doua,nemaghiarii susþin Rãzboaie Naþionale grele, dure,dar defensive contra centralismului ungar de stat,doar cã în cea de-a doua fazã condiþiile de alianþãtacticã erau sau pãreau a fi mai favorabile, însensul cã naþiunile nemaghiare erau aliate cuDinastia de Habsburg ºi cu Austria, împotrivaUngariei, sperând cã Viena, ca rãsplatã a sângeluivãrsat contra duºmanului comun, le va sancþiona,ratifica ºi aplica programele de ”elvetizare” saufederalizare ºi de transformare a Austriei Mari, cupeste 32 de milioane de locuitori într-o asociaþieeuropeanã de naþiuni libere, înzestrate cu statenaþionale autonome, corelate toate la un guvern

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1144 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Dumitru Suciu

Crâmpeie din simbolisticaClujuluiVremuri de demult

diagonale

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1155TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

ºi parlament federal, care ar fi asigurat, prinarmata ºi diplomaþia comunã ºi apãrarea acestornaþiuni contra pericolului rusesc ce adia mereuameninþãtor dinspre Est.

La 25 februarie 1849, Delegaþia NaþionalãRomânã de la Viena, formatã din membrii eliteipolitice recrutaþi din toate teritoriile cu majoritãþietnice româneºti, lansau, în plin Rãzboi Naþional,revendicarea instituirii Marelui Ducat alRomânilor din Ardeal, Banat, Criºana,Maramureº, Partium (Crasna, Solnocul de Mijloc,Chioarul, Zarandul) ºi Bucovina. Cu acestprogram românii se înscriau ºi se încadrauarmonios în sistemul de programe federale ºidemocratice lansat de Frantisek Palacky care apropus înfiinþarea unei mari asociaþii de statefraterne ºi egale unele cu altele, formatã dinurmãtoarele state: austro-german, ungar, italian,cehoslovac, croato-sârbo-sloven, polon ºi român.Realizarea acestei mãreþe idei ar fi instituit lamijlocul continentului o Europã Unitã zonalã ºimedianã care ar fi putut constitui un pasimportant spre federalizarea întregii Europe. Defapt, în anii 1848-1849, din interiorul MonarhieiHabsburgice, de la Praga, s-a lansat în iunie 1848o voce spre „Fiat Europa” la care a rãspuns ca unecou Congresul Amicilor Pãcii, de la Paris, dinmai 1849, care, prin vocea de geniu a lui VictorHugo, decreta peste sau pentru timpurile ce vorveni urmãtoarele: „va veni o zi în care vom vedeaaceste douã grupãri imense, Statele Unite aleAmericii ºi Statele Unite ale Europei, plasate unaîn faþa celeilalte, întinzându-ºi mâna deasupramãrilor, schimbându-ºi produsele, comerþul,industria, artele ºi geniile, defriºând globul,colonizând deºerturile, ameliorând creaþia subprivirile Creatorului ºi constituind întregul, vaobþine fericirea tuturor prin cele douã forþeinfinite, fraternitatea oamenilor ºi puterea luiDumnezeu”.

Dar politicienii unguri au considerat cãfederalizarea Ungariei Coroanei Sfântului ªtefanar fi însemnat despãrþirea Ungariei de ea însãºi ºiau afirmat cã Ungaria Mare, cum a fost, era ºitrebuia sã fie în vecii vecilor, nu era obiºnuitã sãducã o viaþã de provincie, adicã sã trãiascã într-unstat autonom cu majoritate etnicã maghiarã, cumau propus nemaghiarii. Însã ºi adversarii lor demoment, dintre octombrie 1848 – august 1849,oamenii de stat austrieci, generalii ºi feldmareºaliiarmatei imperiale spuneau limpede cã aceeaºifederalizare ar fi dus la despãrþirea Austriei(istorice) de ea însãºi ºi decât sã se întâmple acestlucru mai bine s-ar detaºa de Confederaþiagermanã a cãrei Preºedinþie o deþinea din 1815.Între octombrie 1848 – august 1849, unguriisusþin un Rãzboi Naþional democratic, defensiv,de apãrare a libertãþilor naþionale moderne, aguvernului ºi parlamentului ungar contra Vieneicentralizatoare, dar doar pe teritoriul cu etniemajoritarã maghiarã, deoarece pe cel istoricrãmâne în continuare exclusivist, reacþionar ºioprimator contra nemaghiarilor, pe de o parte, ºide concurenþã cu austriecii, ambele metropole,Pesta ºi Viena, urmãrind sã-ºi permanentizezedominaþia asupra unor teritorii ºi popoare care nuerau nici germane, nici maghiare din punct devedere etnic.

În acest context al Anului 1848, care nuîncepe la 1 ianuarie ºi nici nu se terminã al 30decembrie 1848, fiecare zi, lunã, an ºi localitãþileimportante poartã cu ele, peste decenii, substanþaºi simbolistica lor. 15 martie 1848, 11 aprilie1848, 29 mai 1848, 11 iunie 1848 (datasancþionãrii de cãtre Ferdinand a uniuniiTransilvaniei cu Ungaria), Pesta, Pozsonyi, Clujul,Viena prietenã cu Ungaria, înseamnã împlinire,

libertate naþionalã modernã ungarã, supunere ºiintegrare a nemaghiarilor. 15 mai 1848, 25februarie 1849, Blajul ºi Viena devenitã duºman alUngariei, unde s-a înaintat Programul maximal,înseamnã exprimarea protestului contracentralismului ungar de stat, a dorinþei tuturorromânilor din Monarhia Habsburgicã de a seconstitui într-o naþiune politicã adãpostitã ºiconcentratã într-un stat autonom propriu încadrul Austriei Mari democratice ºi federalizate.

În 1848 s-au fãcut auzite voci care au propusca Moldova ºi Muntenia sã intre alãturi deMarele Ducat Român al Ardealului, Banatului,Criºanei, Maramureºului, Bucovinei, sã formezeîmpreunã o Daco-Românie, avându-l în frunte peÎmpãratul Austriei Mari, democratice, capabilã sã-iapere pe unguri, austrieci, pe toþi nemaghiarii ºinegermanii din stat de pericolul rusesc.

Dupã cãderea neoabsolutismului lui Alexandervon Bach ºi licenþierea „husarilor” (funcþionarilor)ce i-au implementat sistemul de stat, o parte dinelita politicã româneascã doreºte sã reactiveze 25 februarie 1849 ºi sã impunã fãurirea MareluiDucat al tuturor românilor din MonarhiaHabsburgicã. Dezideratul, îndreptãþit ºidemocratic, era însã greu de obþinut, deoareceactele imperiale de stat, Diploma din octombrie1860 ºi Patenta din februarie 1861, au dispusreaºezarea Ungariei Coroanei Sfântului ªtefan pepoziþiile de dinainte de 1848, încadrarea înUngaria a Banatului, a Partium-ului, unde se aflauºi Criºana ºi Maramureºul, iar Bucovina eraadministratã separat.

În schimb, regimul semiliberal al lui Antonvon Schmerling a negat valabilitatea legilormaghiare de uniune a Ardealului cu Ungaria din1848, a recunoscut autonomia Marelui Principatal Transilvaniei ºi a promis cã naþiunea ºi limbaromânã, confesiunile ei din aceastã arie teritorialã,vor fi declarate de o viitoare Dietã egal-îndreptãþite în stat. Cealaltã aripã a elitei politiceromâneºti, devenitã de voie, de nevoie, mairealistã, se gândeºte sã nu cearã prea mult, în carecaz s-ar putea întâmpla sã nu primeascã nimic, selimiteazã la obþinerea dreptului de cetate anaþiunii ºi limbii române în acest teritoriu.Regimul Rainer-Schmerling opereazã într-adevãrelaborarea Decretului privind convocarea uneiDiete democratice la Alba Iulia în 1861, menitã sã

voteze legea egalei îndreptãþiri a naþiunii ºi limbiiromâne ºi sã declare limba românã limbã oficialãde stat, coordonatã cu maghiara ºi germana.

Anton von Schmerling le-a spus liderilorromâni cã sediul Dietei nu putea fi la Cluj, rãmastot o citadelã a nobilimii maghiare, ci la AlbaIulia, localitate pe atunci mai neutralã, unde sespera cã deputaþii celor trei naþiuni, românii,unguri ºi saºii se puteau întruni ºi înþelege într-unclimat mai detensionat ºi mai paºnic ºi vor votamai uºor legile preconizate ºi propuse în Decretulprinciar de convocare. Dar Clujul, sediu alGuberniului cu majoritate maghiarã al MareluiPrincipat al Transilvaniei (Ardealul) în 1861, aºacum fusese ºi în 1848, pune o talpã serioasã încalea aplicãrii Decretului, nu-l publicã, îl declarãilegal din punct de vedere al continuitãþii de dreptmaghiar. Marele Principe, Francisc Iosif I, esteinvitat sã intre în legalitate, sã reactiveze legileuniunii Ardealului cu Ungaria, sancþionate deunchiul sãu, Ferdinand, sã reconvoace DietaUngariei unde trebuiau sã intre ºi deputaþiiMarelui Principat potrivit 48-ului ungar ce trebuiaaplicat de urgenþã ºi în 1861. Monarhul esteprevenit sau de-a dreptul învinuit cã prinprevederile electorale prea largi lasã Ardealul peseama masei brute ºi crude valahe “a agitatorilor”acesteia (bujtogató) ºi loveºte în intereseleungurilor „îndreptãþiþi”. Era clar, ºi în 1861, ca ºiîn 1848, cã ungurii din Cluj, ca ºi cei din întregArdealul, nu vor sã audã de naþiune românãpoliticã, reacþioneazã deschis împotriva acesteirevendicãri care transformã Ardealul din patriemaghiarã, în patrie românã, lucru greu deacceptat atât de maghiarii transilvãneni, cât ºi decei din Ungaria. În concepþia lor Ardealul eramenit sã fie partea de Rãsãrit a Ungariei Mari, caºi la 1848. Clujul era din nou, prin Guberniul ce-ladãpostea ºi era condus de contele Mikó Imre,alãturi de Ungaria ºi de Pesta, unde Dieta ceruseexact acelaºi lucru ºi anume reactivareaguvernului, parlamentului ºi a structurilor ungarecentralizatoare faþã de Croaþia ºi Marele Principatal Transilvaniei din primãvara ºi vara anului 1848.

(va urma)

Tomasz M. Kukawski 6 din 12, colografie, linogravurã, 2007

Unul dintre principalele motive pentru careUniunea Europeanã (UE) este foartepopularã printre cetãþenii români este legat

de absenþa oricãrei dezbateri la nivelul elitelorpolitice înainte de aderare. Acestea din urmã aususþinut, cu mici excepþii, necondiþionat aderareaºi procesul de integrare fãrã a cunoaºteimplicaþiile acesteia. În mare parte, analiza a fostlãsatã pentru sãlile de clasã ºi cãrþile cu conþinutpreponderent academic. Ultimele luni au marcatînsã apariþia unor dezbateri mediatice referitoarela direcþia în care se îndreaptã UE. Acestea au fostparþial alimentate de criza financiarã, falimentulGreciei, ºi a preocupãrilor sporite pentru evitareaunui colaps al monedei euro. Fãrã a dezbatetemporalitatea (cât de târziu au apãrut astfel depreocupãri), calitatea informaþiei pe care sebazeazã opiniile din presã ori oportunitatea unorastfel de discuþii în acest moment, rândurile demai jos oferã o explicaþie generalã pentru actualafuncþionare a UE prin prisma nivelului deimplicare al liderilor ºi statelor membre.

Recentul summit al UE a confirmat ceea ceºtiam deja. Germania ºi Franþa sunt singurele þãricare oferã planuri concrete de acþiune, alte stateprivesc pasiv (de obicei susþinându-le) sau distantaceste eforturi, iar altele sunt beneficiarii direcþi.Aceste patru categorii au fost destul de evidenteîn urma discuþiilor ºi a tipului de argumenteoferite. Este dificil ca UE sã funcþioneze încondiþiile în care doar doi membri sunt foarteactivi. Dacã acest lucru era posibil într-unangrenaj cu 12 sau 15 state – în întreaga istorie aUE nu au fost mai mult de trei state foarte activeîn acelaºi timp – într-un cadru cu 27 de statemembre dintre care cinci au mari problemefinanciare, iar un numãr dublu de state membrenu este în zona euro, situaþia este diferitã. Deºinu este dezirabil, acest comportament are însãsens. O privire de ansamblu a modalitãþii în carefiecare dintre acestea a înfruntat criza financiarãoferã o explicaþie parþialã. Germania este singurulmare stat membru cu o economie sãnãtoasã (nuºtim pentru cât timp, dar pânã acum nu au avutprobleme). Þãrile relativ mici din jurul sãu –Austria ºi Olanda – au economii solide, dar dedimensiuni mult mai mici. Susþinutã din punct de

vedere politic de aceste din urmã þãri, Germaniaeste cea care poate lansa planuri de salvare azonei euro.

Cu un cancelar orientat din ce în ce mai multcãtre voturile propriilor alegãtori, Germania apropus unele planuri de salvare a zonei euro ºi aGreciei, fiind asistatã de Franþa. Aceasta dinurmã, în pofida unor probleme economice sporitepe plan intern, are meritul de a fi rãmas unadintre cele mai active þãri din UE într-omultitudine de contexte. Propunerile Franþei nuau urmat mereu calea propusã de Germania;existã idei proprii, unele dintre ele viabile ºi utileprecum sunt cele referitoare la obligaþiunileeuropene, aspect în care cele douã þãri diferãfundamental. Eforturile combinate ale Germanieiºi Franþei au fost cele care au condus lapropunerea de schimbare instituþionalã la nivelulUE în cadrul summit-ului din decembrie 2011.

Complet diferit faþã de aceste tendinþe ºimanifestãri, existã state europene care nu seimplicã sau se opun unor modificãri. Opþiuneaunor state membre de a nu fi incluse în zonaeuro, introducerea controalelor la graniþe dininteriorul spaþiului Schengen, nerespectareareglementãrilor UE în ceea ce priveºte liberacirculaþie, ºantajul domestic al unor þãri pentruratificarea Tratatului de la Lisabona sunt doarcâteva exemple observate de-a lungul ultimilorani. Refuzul Marii Britanii de a se opune unuinou tratat venit pe filierã franco-germanã seîncadreazã în aceeaºi categorie. Exercitareadreptului de veto, fãrã a investiga argumenteleutilizate de premierul britanic David Cameron, acondus la apariþia unor reacþii de iritare la nivelulunor state membre. Dacã astfel de manifestãri auexistat mai mereu când un veto a fost exprimat(cazul Poloniei în 2007), cel mai important lucrueste cã nu existã un proiect comun din punct devedere politic ºi economic. Un astfel de rezultatnu este influenþat doar de opoziþia anumitor statemembre faþã de poziþiile majoritãþii, ci ºi depasivitatea multor membri ai UE. Problemelesemnificative de pe agenda europeanã suntdeseori discutate de actorii principali, þãrile micisau care au aderat recent (aceste douã categoriialcãtuiesc majoritatea statelor membre) nu au

puncte de vedere luate în calcul. De exemplu,când am auzit ultima datã de o iniþiativãeuropeanã a României dupã situaþiile de încãlcarea drepturilor cetãþenilor europeni (români în acelecazuri specifice) de cãtre Franþa ºi Italia? Care afost contribuþia Poloniei la construcþia europeanãdupã situaþia creatã în urmã cu patru ani lasemnarea Tratatului de la Lisabona? În modsimilar, când au fost þãri precum Bulgaria,Finlanda, Letonia sau Malta în prim planuldiscuþiilor de la Bruxelles sau Strasbourg. DeGrecia în UE am auzit doar în ultimii ani prinprisma problemelor pe care le-a avut. ªi putemgãsi numeroase alte exemple.

Proiectul european nu poate fi realizat doarprin implicarea câtorva state membre. Simplaaprobare sau opoziþia faþã de ideile propuse deprincipalii artizani ai UE nu conduce laîndeplinirea rolului sãu. În general, multe statemembre se mulþumesc sã prioritizeze propriulinteres naþional – acest lucru nu înseamnã cãFranþa sau Germania nu fac acest lucru - ºi sãasiste pasiv la promovarea ºi/sau implementareaproiecþiilor „celor mari”. De multe ori, rolul unorastfel de state se reduce la aprobarea unor deciziiluate sau la opoziþia faþã de ele printr-un drept deveto. Deºi acesta din urmã ilustreazã esenþaprocesului unanim de luare a deciziilor în cadrulUE (la summit-uri), utilizarea sa frecventã dinultimii ani nu poate trece neobservatã. Oricând aexistat un proces de reformã, a fost cel puþin unstat (sau cetãþenii sãi) care s-a opus în mod direct.Niciodatã o astfel de opoziþie nu a fost urmatã deo atitudine constructivã din partea respectivuluioponent. Nu s-au oferit soluþii mai bune,alternative pentru versiunea respinsã. A fostnevoie ca proponenþii sã revinã asupra formei sausã se creeze contextul adoptãrii propunerii (deexemplu, cazul Irlandei ºi al Tratatului de laLisabona). Pentru ca ideea de UE sã prindã conturîntr-o formã apropiatã celei imaginate de-a lungulsecolelor, începând cu pãrinþii fondatori îndeceniul al ºaselea al secolului trecut, aceasta arenevoie de responsabilitate din partea statelormembre. Pânã în prezent doar câteva au înþeles ºiaplicã acest principiu. Ca o coincidenþã,majoritatea acestora sunt membre fondatoare aleUE. Prefer sã nu mã gândesc cã doar ele cred înproiectul european, ci doar cã ele reprezintãavangarda europenismului contemporan ºicelelalte le vor urma curând.

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1166 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Teama de responsabilitateSergiu Gherghina

dezbateri & idei

Magdalena Rabizo-Birek: „... grafica polonezãcontemporanã este lipsitã de trãsãturi naþionalespecifice, fiind mai degrabã un exemplureprezentativ al unui stil eclectic internaþional.”[trad. n.] (1)

Sunt prezente aici creaþiile more geometrico, defacturã minimalistã (Tomasz M. Kukawski,Maksymilian Snoch, Anna Trojanowska, PiotrZaczek); noul gestualim – grafic (Celina Kirchner),ori pictural (Monika Wanyura-Kurosad); lucrãri depronunþatã inspiraþie surrealistã (Krzysztof Krawiec,Andrzej Dudek-Dürer); mostre de un eclectismpost-modernist acut (Jaroslaw Nowak); prezenþegrafice animate de un evident suflu neo-expresionist(Ewa Gordon, Jan Gordon, Wieslaw Haladaj,Tadeusz Ramik); lucrãri bântuite atât de surrealismcât ºi de vagi influenþe constructiviste (MarcinBialas, Alicja Habisiak-Matczak); creaþii impregnate

de referinþe culturale notorii în registru mai multori mai puþin sarcastic (Tomasz Barczyk, PiotrGojowy, Ewa Lesser); producþii ce mizeazã perafinamentul ºi expresivitatea texturilor (ElzbietaCieszynska, Janusz Jerzy Cywicki, AntoniKowalski, Malgorzata Luszczak, Katarzyna Pyka,Czeslaw Wos) ori pe impactul cromatic (MonikaGrubizna, Michal Grabowy, Andrzej Jaworski),lucrãri ce valorificã „accidentele” ori chiar sfideazãlimitele tehnicilor utilizate (Magdalena Szplit,Henryk Królikowski); compoziþii dedicate imagerieiscripturale – hãrþi, incunabule, manuscripte, etc.(Katarzyna Winczek).

Dedicatã de cãtre curatorul expoziþiei, OvidiuPetca, memoriei graficianului, pictorului ºiinfatigabilului om de culturã Witold Skulicz (2),pãrintele Bienalei - devenitã ulterior Trienalã - deGraficã din Cracovia, aceasta nu adãposteºte, dinpãcate, niciuna dintre lucrãrile acestuia. Eapãstreazã, totuºi, amprenta sa indelebilã asupragraficii poloneze contemporane, deschiderea

maximalã faþã de noile media, dar ºi savoarea uneiatmosfere specifice revizitate, umanismul profund,ºi, nu în ultimul rând, respectul, cultul adâncînrãdãcinat în istoria graficii poloneze, pentrurigoare profesionalã.

Note:Vezi http://www.docstoc.com/

docs/33269680/Contemporary-Polish-Graphic-ArtWitold Skulicz (12 feb. 1926 - 28 dec. 2009),

personalitate marcantã a culturii poloneze contemporane,fondator ºi preºedinte al Bienalei/Trienalei de Graficã dinCracovia, decan al secþiei de Arte Grafice din cadrulAcademiei de Arte Frumoase din Cracovia, membruAsociaþiei Artiºtilor ºi Designerilor Polonezi (Zwi?zekPolskich Artystów Plastyków, ZPAP), organizator ºicurator a nenumãrate expozitii, membru în juriilenaþionale ºi internaþionale ale competiþiilor de profil,decorat cu cele mai înalte distincþii poloneze - OrdinulPolonia Restituta, Medalia Gloria Artis, Crucea de Meritde Aur, etc.

(urmare din pagina 36)

Graficã polonezã contemporanã

Religia a fost un domeniu important pentruFeuerbach, „prea important pentru a fi lãsatpe seama teologilor”1, ºi scrierile lui –

nesistematice, adesea aforistice – au revenit mereula aceastã temã. Fundalul teoretic a fost constituitde critica filosofiei lui Hegel (Feuerbach fiindu-idiscipol pentru o perioadã) ºi de necesitateareformei filosofiei. Ca hegelian de stânga,Feuerbach a fost împotriva lecturii teologice ascrierilor hegeliene, propunând o alternativãmaterialistã la idealismul hegelian ºi accentuândimportanþa politicii faþã de teologie. Influenþahegelianã, vizibilã de pildã în modul în careFeuerbach concepe succesiunea religie – filosofieatât în istoria umanitãþii („Religia este copilãriaomenirii”2), cât ºi în cea personalã, se manifestãmai degrabã ca o rãsturnare a hegelianismului,decât ca o subscriere la tezele acestuia. De altfel,Feuerbach însuºi se vrea înþeles ca „antiteza”filosoficã a lui Hegel: ceea ce la Hegel estesecundar, subiectiv ºi formal, la Feuerbach aresemnificaþia primarului, obiectivului ºi esenþialului,ideile lui Hegel fiind întoarse împotriva autoruluilor. Iatã cum aratã aceastã rãsturnare în cuvintelecelui care o realizeazã: „Hegel stã pe poziþia careconstruieºte lumea, eu pe poziþia care presupunelumea drept existentã, care vrea sã o cunoascã dreptexistentã; el coboarã, eu mã ridic. Hegel aºazã peom cu capul în jos, eu pe picioarele sale, înfipte îngeologie.”3 ªi, de asemenea: „Hegel identificã religiacu filozofia, eu scot la luminã deosebirea lorspecificã; Hegel ia în consideraþie religia numai îngândire, eu o consider în esenþa ei realã; Hegelgãseºte chintesenþa religiei numai într-un tratat dedogmaticã, eu o gãsesc chiar în cel mai simplu actde rugãciune; Hegel înfãþiºeazã religia ca fiindconºtiinþa despre o altã fiinþã; eu o înfãþiºez ca fiindconºtiinþa despre propria fiinþã a omului; de aceeaHegel aºazã esenþa religiei în credinþã; eu o aºez îniubire, fiindcã iubirea nu e nimic altceva decâtconºtiinþa de sine religioasã a omului, raportulreligios al omului cu sine însuºi; Hegel procedeazãdupã bunul sãu plac, eu procedez necesar; Hegeldeosebeºte, chiar separã conþinutul, obiectul religieide formã, de organ, eu identific forma ºiconþinutul, organul ºi obiectul; Hegel porneºte de lainfinit; eu de la finit; Hegel aºazã finitul în infinit,fiindcã el are încã drept punct de plecare vechiulaspect metafizic al absolutului, al infinitului, ºianume în aºa fel încât el aratã, în cadrul infinitului,necesitatea limitãrii, a determinãrii, a finitului, euaºez infinitul în finit; Hegel opune infinitulfinitului, «speculativul» empiricului, eu gãsesc,tocmai fiindcã descopãr în finit infinitul, în empiricspeculativul, cã infinitul nu e pentru mine nimicaltceva decât esenþa finitului, speculativul nu enimic altceva decât esenþa empiricului; ºi în«misterele speculative» ale religiei eu nu gãsescaltceva decât adevãruri empirice.”4

Paragraful este foarte elocvent pentru ceînseamnã rãsturnarea feuerbachianã a filosofiei luiHegel. Lucrurile devin ºi mai lãmuritoare odatã cene apropiem de dezvoltarea unor anumite ideiprezente aici. Dacã luãm în considerare, deexemplu, începutul filosofiei, care la Hegel einfinitul, iar la Feuerbach finitul, critica luiFeuerbach scoate în evidenþã presupoziþia filosofieihegeliene (care se considera pe sine fãrã niciopresupoziþie, de vreme ce începea cu existenþa purã,cu Nedeterminatul pur, lipsit de determinaþii) ºianume faptul cã, chiar dacã începutul

hegelianismului nu este particular, presupoziþiaexistenþei unui început nu poate fi îndepãrtatã: „Nue oare o supoziþie cã filozofia trebuie sã aibã unînceput?”, se întreabã Feuerbach. Iar dacã tottrebuie sã se înceapã cu ceva, de ce sã se prefereexistenþa abstractã, existenþei concrete? Nu-i oareobligatoriu ca o filosofie care se vrea fãrãpresupoziþii sã aibã curajul de a se îndoi de sineînsãºi ºi de a porni de la ceea ce e oferit deexistenþa empiricã?5

Întâlnim aici una dintre cele mai importantecritici care rezidã tocmai în acuzarea filosofiei luiHegel de exces de abstractizare ºi de logicã, ceea ceconduce la un dezacord între om ºi lumea saconcretã.6 În fapt, nu existenþa este un predicat algândirii, cum credea Hegel, ci „existenþa e subiect,gândirea predicat”, fiindcã „gândirea vine dinexistenþã, existenþa nu vine din gândire”.7 Logica nue capabilã sã dovedeascã adevãrul ºi realitatea atâtatimp cât ea porneºte de la sine însãºi ºi nu de larealitatea pe care, printr-o asemenea atitudine, ocontrazice. În consecinþã logica nu poate dovedidecât adevãrul propriu, nu ºi pe cel al realitãþii8, iarlogica lui Hegel cu atât mai puþin, ea fiind „teologiaadusã pe planul raþiunii ºi prezentului”9, întreagarealitate fiind proiectatã în douã transcendenþe,teologicã ºi logicã: pe de o parte în Dumnezeulcare conþine toate determinaþiile realitãþii, pe de altãparte în logicã, unde se întâlnesc din nou acestedeterminaþii.10

Ar trebui, de asemenea, sã luãm în discuþiereferinþele lui Feuerbach la viziunea religiei înfilosofia lui Hegel, fiindcã acesta este un punct carestabileºte ºi limitele înþelegerii lui Feuerbach: atuncicând îl criticã pe Hegel, el se referã cu preponde-renþã la interpretarea hegelianã de dreapta,reducându-l la un gânditor religios ºi considerându-lun fel de „teolog care s-a travestit în filosof”.11

Oricum ar fi, atacurile sunt vehemente,hegelianismul fiind etichetat drept „ultimul refugiu,ultimul sprijin raþional al teologiei”12, iar criticateologiei implicit o criticã a oricãrei forme deidealism filosofic. Dacã pentru Hegel conºtiinþa deDumnezeu a omului era conºtiinþa lui Dumnezeuînsuºi despre sine, Dumnezeu având fiinþã, iaromul doar conºtiinþã, Feuerbach rãstoarnã raportulºi obþine ceea ce el considerã a fi adevãrul: „…cunoaºterea de cãtre om a lui Dumnezeu estecunoaºterea de cãtre om a omului însuºi”.13 În plus,întrucât Dumnezeu are nevoie de creaþie pentru ase cunoaºte pe sine, atotputernicia sa estepericlitatã.14

Critica idealismului absolut avanseazã odatã cupropunerea unei reforme a filosofiei, care înseamnãun nou început ºi o nouã viziune asupraconcretului, deloc în spiritul idealismului hegelian.15

Alianþa dintre filosofie ºi ºtiinþa naturii trebuie s-oînlocuiascã pe cea dintre filosofie ºi teologie, epocamodernã neavând altã sarcinã decât umanizarea luiDumnezeu ºi dizolvarea teologiei în antropologie.16

În fine, în opoziþie directã cu gândirea hegelianã,materialismul trebuie sã ia locul idealismului,pentru cã, scrie Feuerbach, „Eu nu produc obiectuldin idee, ci invers, ideea din obiect”17, chiar dacã oasemenea întreprindere n-ar mai semãna defel cuspeculaþia, ci ar putea fi consideratã chiar „disoluþiaspeculaþiei”18. Antihegelianismul devineprogramatic: „Filozofia nu ajunge la realitate de-abiala sfârºit, ci mai degrabã ea începe cu realitatea.Numai aceasta este calea fireascã conformã

lucrurilor ºi adevãratã; ºi nu aceea pe care a apucat-o autorul, de acord cu filozofia speculativã.Spiritul urmeazã simþurilor, nu simþurile spiritului;spiritul este sfârºitul, nu începutul lucrurilor.Trecerea de la experienþã la filozofie este o necesi-tate; trecerea însã de la filozofie la experienþã esteun act arbitrar, de prisos. […] Filozofia care începecu o gândire fãrã realitate sfârºeºte consecvent cu orealitate golitã de gândire.”19

Empirism, materialism, naturalism ºisenzualism, aceste etichete se potrivesc reformeifilosofice vizatã de Feuerbach, care criticãcertitudinea subiectivã ce a instaurat, odatã cuDescartes, filosofia modernã ºi gãseºte drept unic ºicert temei al gândirii ceea ce cade sub simþuri, ceeace poate fi intuit ºi perceput în mod concret.„Adevãrat ºi divin” este numai ceea ce poate fivizat nemijlocit, adicã sensibilul, cãci „numai undeîncepe sensibilitatea înceteazã orice îndoialã ºidisputã”.20 Toatã aceastã viziune se edificã într-oevidentã revoltã faþã de idealismul absolut alfilosofiei lui Hegel. De aceea nu e de mirare cãateismul antropologiei lui Feuerbach va purta pechip trãsãturile acestei încercãri de reformãantihegelianã a filosofiei. În acelaºi timp, nu e maipuþin adevãrat cã încercarea de a pune în locul luiDumnezeu esenþa speciei umane – esenþã ea însãºiidealã – nu poate scãpa de acuzaþia paradoxalã de...idealism. Oricum ar fi considerat – declaratmaterialist sau disimulat idealist – ateismul luiFeuerbach þine în final de opþiunea: a crede înDumnezeu sau a crede în om. Iar aceasta rãmâne oaventurã a libertãþii, mai mult decât una aargumentelor.

Note:1. Van A. Harvey, Feuerbach and the Interpretation

of Religion (Cambridge Studies in Religion and CriticalThought), Cambridge Univ Press, Cambridge, 1995, p. 6.

2. Ludwig Feuerbach, Esenþa creºtinismului, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1961, p. 44.

3. Feuerbach (Texte filozofice), Editura de Stat pentruLiteraturã ªtiinþificã, Bucureºti, 1954, p. 254.

4. Ibidem, pp. 168-169 (subl. aut.).5. Ibidem, p. 35 ºi pp. 37-38.6. Henri Arvon, Feuerbach Ludwig (1804-1872), în

Enciclopaedia Universalis. Dictionaire des Philosophes, 2eédition, Enciclopaedia Universalis & Albin Michel, Paris,2001, p. 546.

7. Feuerbach, p. 54.8. Ibidem, p. 37.9. Ibidem, p. 49 (subl. aut.).10. Ibidem, p. 40.11. Henri Arvon, „Feuerbach Ludwig (1804-1872)”,

p. 546.12. Feuerbach, p. 54 (subl. aut.).13. Ludwig Feuerbach, Esenþa creºtinismului, p. 295

(subl. aut.).14. Ibidem, p. 291.15. Vezi Andrei Marga, Introducere în filosofia

contemporanã (Colegium Filosofie), Polirom, Iaºi, 2002,p. 28.

16. Feuerbach, p. 55.17. Ludwig Feuerbach, Esenþa creºtinismului,

p. 15.18. Ibidem, p. 26.19. Feuerbach, p. 41 (subl. aut.).20. Ibidem, p. 66 (subl. aut.).

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1177TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Feuerbach, critica lui Hegel ºiateismul antropologic

Nicolae Turcan

Otempora, o mores ! Exclama Ciceron,revoltat împotriva imoralitãþii obiceiurilor ºimoravurilor oamenilor din timpul sãui.

Dacã la aceastã exclamaþie mai adãugãm unul dinprincipiile metafizice ale lui Leibniz „Acum caatunci, aici ca acolo” (în fr. Maintenant commejadis, ici comme ailleurs), am putea afirma cã toateepocile au fost corupte, din perspectiva mariloroameni, cu privire la valorile etice, prezumate a firespectate de contemporanii lor. Poate cã pentruacest motiv, de câþiva ani ºi mai ales „acolo” (înþãrile anglo-saxone), mass-media, marile lobbie-uripolitice, industriale ºi ale cercetãrii au lansatdezbateri bizare despre ºtiinþã ºi „probleme deeticã”.

Spun „bizare” pentru cã majoritatea polemicilorsunt pur retorice ºi denotã o crasã ignoranþã faþã deeticã. Vreau sã spun cã se ignorã chiar noþiunea de„eticã”, deci nici nu le mai putem pretinde ocunoaºtere a teoriilor de filosofie moralã, carepresupun nu o singurã eticã, ci un ansamblu deetici. Faptul este grav, deoarece la aceste dezbateriparticipã specialiºti, universitari, oameni politici,industriaºi, funcþionari de stat etc. Deci este absolutnecesar sã clarificãm, în mod cât se poate depedagogic, aceste chestiuni cu privire la valorilenormative morale.

a) Câteva poolemicci ccoontempooraneDar este oare vorba de o adevãratã polemicã, la

care sã participe efectiv cetãþenii? Sau aceste„dezbateri societale” reprezintã mai degrabã omodalitate de a recupera valorile civice, pentru a ledeturna în favoarea diferitelor forme de putere ºi deprofit? Este vorba de un „eºapament”, care ar aveaprintre altele ºi un rol tranchilizant, terapeutic,pentru a împiedica trezirea zeului Pan ºi astfel apreveni anarhia ºi tulburãrile, care riscã sã semanifeste în orice moment? Sau poate acesta esteun fel de a „detecta conflictele de interes ºi actoriicare participã”, pentru a-i denunþa ºi deci pentru a-ielimina din discuþie?

Este de asemenea un mijloc de a obiºnui opiniacomunã cu cele mai grave scenarii care ne aºteaptã,deci suntem confruntaþi cu o manierã de a difuzaîn mod „normal” ideologii periculoase, prin chiarbanalizarea lor? Nu cumva se sugereazã simþuluicomun, cã etica ar fi un fel de scut de apãrareîmpotriva ameninþãrilor cercetãrii ºtiinþifice, unparvan în spatele cãruia totul sã fie posibil?

Întrebãrile nu sunt pur ºi simplu retorice,pentru cã efectiv este foarte greu de rãspuns. Uniicred cã existã un sâmbure de adevãr, pentru cãretoricile dezbaterilor publice þin mai ales detehnica palabrei (dialog tradiþional african, careconstã în controverse simulate, pe o problemã înlegãturã cu care s-a luat o decizie în prealabil), decide falsa dezbatere, care are loc dupã ce am fostpuºi în faþa faptului împlinit. Un lucru este sigur,aceste polemici „societale”, ca sã folosesc unbarbarism care este la modã, nu respectã principiiledezbaterii ºi ale controversei (lat. disputatio), darprezintã alura tuturor retoricilor demagogice aleacceptabilitãþii, cu o singurã diferenþã, aceea cã înacest caz avem de-a face cu o demagogie moralã.

De ce sã facem apel la eticã, un domeniu destulde delicat, foarte sensibil, ba chiar periculos pentrumulþimea vulgarã, când ar fi suficient, de fapt, sãfie respectate regulile deontologice proprii fiecãreimeserii ºi mai ales, ar fi mai mult decât suficient sã

fie respectate legile în vigoare! Prin ce anume eticaar permite sã se realizeze ceea ce legile interzic?

Este uimitor cã se asociazã, ca ºi cum ar finormal, etica ºi ºtiinþa. De ce? Pur ºi simplu,pentru cã este vorba de douã domenii carecomportã valori diferite, care par chiarincompatibile. Pe de o parte, valorile etice, cabinele, fericirea, libertatea, responsabilitatea,altruismul, prietenia, echitatea, justiþia, iar pe dealtã parte, valorile epistemologice, ca adevãrul,cunoaºterea, certitudinea, coerenþa, obiectivitatea,prédictibilitatea, formalismul etc. Existã chiar operspectivã ºi mai radicalã, specificã celor maimulte discursuri filosofice actuale, pe care nu oîmpãrtãºim.

Conform studiilor, în special anglo-saxone, artrebui considerat domeniul valorilor propriu-zise(etice, estetice, juridice), în mare valorile difuzate deºtiinþele umane, ca fiind separat, pentru cã seopune domeniului cunoaºterii ºtiinþifice, al ºtiinþelorexacte, unde nu ar exista veritabile valori, în sensultradiþional al cuvântului! Cred cã trebuie revãzutãaceastã concepþie, pentru cã se poate construi oîntreagã axiologie epistemologicã cu valorilecognitive sau epistemice. Totuºi conjuncþiaexprimatã de conectorul „ºi” (din ºtiinþã ºi eticã)pare într-adevãr artificialã. Iar dacã cu adevãrat sedoreºte lansarea unei dezbateri, aºa cum au obiceiulfilosofii sã procedeze, ar trebui reformulatã ºinuanþatã chestiunea, cel puþin astfel: „eticã ºi/sauºtiinþã”!

Altã sursã de uimire, faþã de aceastã manierãretoricã de a pune problema, vine din faptul cã,cunoaºterea în general ºi cea ºtiinþificã în particularerau percepute, cel puþin pânã în secolul al XIX-lea,ca fiind neutre din punct de vedere axiologic,situate dincolo de moralã: nici morale, nici imorale,însã amorale. Dar dacã ºtiinþa este consideratã ca

fiind amoralã, atunci aceasta se situeazã „dincolode bine ºi de rãu”, ca sã-l parafrazãm pe Nietzsche,acest mare filosof nihilist german. Deci nu ar mai finevoie sã discutãm. În fine, despre ce eticã sevorbeºte, cu fiecare nouã invenþie ºtiinþificã, când sesemnaleazã cã existã „probleme de eticã”? Pentru aînþelege mai bine importanþa acestor întrebãri, aºdori sã furnizez câteva elemente de filosofie moralãsau de eticã, pentru cã mare ne este ignoranþa.

b) Originea anticcã a mooraleiTrebuie ºtiut, mai întâi de toate, cã etica sau

filosofia moralã reprezintã unul dintre domeniilefilosofiei, probabil chiar originea reflecþiei filosoficegreceºti, cu privire la moravurile omului. Termenulde „eticã” a parvenit pânã la noi direct din greacaveche, în timp ce termenul „moralã” a trecut prinlatinã, dar pentru a desemna cam acelaºi lucru.

Anticii distingeau trei domenii de cunoaºtere ºide învãþãmânt: Etica, Fizica ºi Dialectica. Eticaprivea regulile, preceptele ºi principiile necesarereglementãrii comportamentelor, deciziilor,acþiunilor, pe scurt ale activitãþilor umane într-osocietate organizatã. Altfel spus, codul moralprecede sau formeazã baza oricãrei constituþiipolitice, elaborate pe urmã sau a unui sistem delegi, care se inspirã din aceasta. Prea adesea se uitãfaptul cã etica are un rol unificator ºi fondator,pentru cã aceasta conferã stabilitate, coerenþã ºiarmonie socialã. De aceea nici nu poate ficonsideratã în mod superficial (à la légère), înraport cu anumite ideologii, deoarece ar însemna cãse provoacã în mod intenþionat confuzii care, prinurmare, pot duce la dezordine socialã, violenþã ºicrime.

Fizica era o ºtiinþã a naturii, iar Dialectica un felde ºtiinþã a limbajului, mijlocul utilizat pentru avorbi, gândi sau raþiona în mod corect, fãcându-se apel (vezi Platon) la analizã ºi la sintezã,prin tehnicile retorice ºi de argumentare. Aparentaceste domenii sunt foarte distincte, dar în realitate,în Grecia anticã se considera cã Etica este la bazaoricãrei ºtiinþe (Socrate), cu binele ca valoaresupremã (Platon); sau cã ºtiinþa trebuie sã seîmplineascã prin eticã, în vederea binelui (Aristotel).În fond, a fi înþelept (Thales, Heraclit, Parmenide,Pitagora) însemna chiar aceasta: a fi cel mai bun îndomeniul sãu de activitate, a cuoaºte bine propriameserie; pe scurt, trebuia urmatã excelenþa în toateactivitãþile cetãþii. Cei mai buni tâmplari, cei maibuni soldaþi, cei mai buni oratori participau, deasemenea, la afacerile cetãþii, fiind consideraþi caînþelepþi (gr. sophoi), care erau consultaþi, ascultaþiºi cãrora li se urmau sfaturile, în vederea celor maibune decizii.

Numeroasele ºcoli de gândire, secte ºi alteconfrerii antice au dat naºtere deasemenea unornumeroase etici. De aceea nici nu are sens sã sevorbeascã despre o eticã sau despre eticã. În plandiacronic, de-a lungul timpului, cunoaºtemmoravuri diferite pentru un acelaºi popor. Dar, deasemenea în plan sincronic, constatãm credinþe,comportamente, obiceiuri diferite, pentru popoarediferite. De aceea se poate vorbi despre „etici ºietici”. Pe care sã o alegem, despre care sã discutãm?

Unii îºi mâncau pãrinþii, alþii îºi mâncauadversarii, alþii încurajau hoþia, minciuna, viclenia,înºelãciunea (Plutarh, Vieþi paralele, „Lycurg”)ii. Alþiiapãrau adevãrul, echitatea, binele, justiþia, prietenia,ca socraticii împotriva sofiºtilor; aceºtia din urmãpreferau puterea, gloria ºi profitul cu orice preþ.Diogene cinicul practica în toate excentricitatea, elîi „muºca” pe concetãþeni precum câinii. Stoiciicredeau cã sunt capabili sã suporte totul, sã accepte

1188 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

remarci filosofice

Ce au toþi cu etica? (I)Jean-Loup d’Autrecourt

Monika Wanyura-Kurosad Limite 15, artã digitalã, 2011

1199TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

cu înþelepciune totuliii. În timp ce, prin inaugurareamodernismului, Descartes îºi propusese sã respecteun fel de „moralã de împrumut, provizorie”, înlipsã de altceva mai bun, pânã va reuºi sã elaborezeuna veritabilã. Pascal afirma cã este suficient sãgândim bine, pentru a fi moral. Iar Machiavelpromova exersarea puterii fãrã scrupuleiv.

În schimb Kant este adeptul datoriei îndepliniteîn orice ocazie; iar Hegel mai târziu va consideralibertatea ca valoare moralã supremã; în timp ceSchopenhauer crede cã mila este valoareafundamentalã a eticiiv. Nietzsche susþine împotrivatuturor, morala celui mai tare, morala stãpânilorvi;iar utilitariºtii anglo-saxoni considerã moral doarceea ce este util, profitabil. ºi aºa mai departe. Iatãdeci cât de periculoase pot fi aceste idei odatãtranspuse în spaþiul public, dacã ar deveni accesibileopiniei publice. Pentru filosofi aceste subiecte suntmotive de discuþie conceptualã sau la limitã pot ficonsiderate ca simple anecdote, însã scoase dinmediul academic, ideile respective devin riscantepentru societatea civilã.

S-ar putea vorbi deci, din perspectiva acesteilungi liste, despre un anumit relativism moral. Darfãrã sã intrãm în detaliile fiecãrui stil de gândire(socratic, academic, stoic, cinic, sceptic, pesimist,nihilist, utilitarist etc.), putem identifica elementelenecesare pentru stabilirea unei reflecþii morale,oricare ar fi tipul de eticã închipuit. Într-adevãr, laun nivel meta-etic, se constatã de fiecare datã oaxiologie, o scarã a valorilor, care este destul destabilã ºi care se poate opune unui relativism totalal valorilor umane, altfel acesta din urmã ar ducedirect la nihilism. Fãrã valori morale stabile, omuleste complet dezorientat, rãtãcit; etica este nunumai consubstanþialã, dar proprie doar omului.

cc) Eticca – speccificc oomeneasccãÎntr-adevãr, etica nu îl priveºte decât pe om. Nu

se poate vorbi despre etica animalului, despre eticaplantelor, a roboþilor, a mineralelor sau despre eticaspaþiului cosmic. De ce se întâmplã astfel? Pentrucã etica urmãreºte anumite valori, care nu suntaltceva decât valori umane: binele, fericirea,înþelepciunea, plãcerea, bunã-înþelegerea, echitatea,justiþia, integritatea, onestitatea, viaþa liniºtitã etc.Într-adevãr aceste valori solicitã existenþa unei fiinþeraþionale, sensibile ºi vii, care sã fie capabilã sã-ºiaproprieze aceste valori, sã le cultive, sã le doreascã.Nici maimuþa, nici vita, nici planta, nici robotul nusunt susceptibile sã împãrtãºeascã toate acestevalori.

Prin urmare, omul inteligent este capabil dedecizii, de distincþia între bine ºi rãu, pentru a alegeîntotdeauna binele ºi a evita cu orice preþ rãul;acesta este chiar discernãmântul moral. Premiza debazã este cã astfel omul poate evita suferinþamoralã (pentru el însuºi ºi semenii sãi), pe care suntcapabili sã o suporte sau sã o provoace, înþeleºi cafiinþe sensibile, în contact cu rãul. Este vorba laînceput de o constatare negativã, proprie tuturorculturilor (orientale ca ºi occidentale), faptul cãviaþa este suferinþã, mai degrabã motiv de dureri,maladii, trãdãri, injustiþii, decepþii, care în plus sesfârºeºte prin moarte. Aceasta este presupoziþia,faptul cã viaþa este mai degrabã nefericitã, pe careetica îºi propune sã o remedieze.

Sã considerãm aici doar exemplul relaþiilor deputere, care existã în orice societate ºi care suntsuficiente ca sã facã pe cineva nefericit. Faptulîncepe foarte devreme, deja din copilãrie. Copiiisuportã autoritatea pãrinþilor, pe urmã la ºcoalã pecea a profesorilor, la armatã tinerii suportãautoritatea ofiþerilor, în instituþii ºi întreprinderi pecea a ºefilor; în genere toþi cetãþenii suportãautoritatea Statului. Existã întotdeauna o ierarhiesusceptibilã de a distruge indivizii. Relaþia stãpân-

scalv, ilustreazã foarte bine acest fenomen social.Contrar aºteptãrilor, orice formã de organizareumanã, în particular societatea cu relaþiileinterumane de tot felul este suceptibilã de aprovoca suferinþa. (Este suficientã o remarcã, oaluzie fãcutã cuiva, un zâmbet sau o simplã privirecu subînþeles, pentru a rãni pe cineva; parcã Balzacspunea „les petits sourires qui ont fait tomber lesgrands empires” – micile zâmbete care au provocatcãderea marilor imperii).

Aceasta este prejudecata, în sens bun, a oricãreifilosofii morale, care va declanºa pe urmã cãutareaunei vieþi mai bune, a fericirii, pe scurt aînþelepciunii. În sensul acesta va trebui elaboratã overitabilã ºtiinþã, cãci nu se poate sã lãsãm lucrurilela întâmplare.

d) O ººtiinþþã a mooravuriloorÎntr-adevãr, în termeni mai moderni, s-ar putea

vorbi de eticã înþeleasã ca o ºtiinþã a moravurilor,tot aºa cum se poate vorbi de filosofie ca despre oºtiinþã a valorilor. Aceastã ºtiinþã încearcã sãstabileascã condiþiile de posibilitate ale une vieþibune, dar ºi mijloacele pentru a parveni la o astfelde situaþie. Este vorba, în mare, de împlinireaomului, de-a lungul întregii vieþi, a omului înþeles caom de bine. Acesta este un proces lung deindividuaþie, în acelaºi timp biologicã, psihologicã,intelectualã, profesionalã ºi moralã. Faptul þine dedezvoltarea ºi constituirea persoanei. Dacã nu, decidacã ne ratãm propria împlinire, atunci noi nuexistãm decât ca personaje, care joacã un rol, carepoartã o mascã, la fel ca actorii lipsiþi depersonalitate (gr. hypocritès), ne aflãm în stare deinflaþie psihologicã, cum spunea Jung, ba mai mult,în stare de inflaþie intelectualã.

Un alt element solidar cu speculaþia moralã,condiþie de bazã a oricãrei etici, este noþiunea devoinþã. Doar o fiinþã raþionalã, sensibilã ºi vie estecapabilã sã-ºi exercite voinþa. Dacã voinþa nu poatefi exprimatã, atunci orice decizie raþionalã ºi, prinurmare, orice comportament moral devinimposibile. Lipsa de voinþã, lipsa de caracter suntsurse sigure de supunere, de influenþare, demanipulare, pe scurt, de imoralitate. Voinþaraþionalã va antrena, prin urmare, ideea de libertate;cãci dacã existã voinþã, pentru a face ceva maidegrabã decât altceva, aceasta trebuie sã se exersezefãrã nici o constrângere. Cineva care acþioneazã subconstrângere (ameninþare cu moartea, sub efectultorturii), nu poate fi considerat responsabil de„actele sale”; de altfel acestea din urmã nu-i maiaparþin întru totul. Liberul arbitru este o condiþienecesarã, însã insuficientã, pentru orice persoanãdemnã de laude, sau dimpotrivã blamabilã, ba chiarjustiþiabilã. Orice acþiune umanã, susceptibilã deevaluare moralã este: solidarã cu o intenþie, rezultatal voinþei exersatã liber ºi în cunoºtinþã de cauzã.

Într-adevãr nu existã eticã demnã de acest numefãrã responsabilitatea agentului cognitiv, adicã, fãrãcapacitatea de a rãspunde (lat. respondere), de a dasocotealã de propriile acte, gesturi, fapte, vorbe,idei. Este deci vorba de capacitatea de a recunoaºteceea ce am fãcut ºi de a asuma consecinþele faþã deceilalþi, faþã de semeni, dar deasemenea (este celmai important): faþã de sine însuºi! Într-adevãrputem scãpa de justiþie, dacã am fãcut o crimã, darnu scãpãm de remuºcãrile conºtiinþei. Cei care nusunt capabili de recunoaºtere, fac dovadã deingratitudine. Or indivizii care se comportã astfelsunt consideraþi infami, abjecþi, josnici, lipsiþi deconºtiinþa reflexivã de sine.

Iar cei care nu sunt capabili sã rãspundã deactele lor, fac dovadã de iresponsabilitate.Cunoaºtem, pe de o parte, cazul copiilor („nu estevina mea”, „nu am fãcut înadins”, „nu eu amfãcut”), care au nevoie de o autoritate moralã ºi

legalã pânã când o capãtã, cu vârsta, pe a lorproprie. ªi pe de altã parte, suntem confruntaþi cucazurile handicapaþilor mintali, a nebunilor, apsihopaþilor, sau a bolnavilor în stare gravã (aflaþiîn comã), care sunt moralmente irecuperabili. Alteinstanþe morale trebuie sã decidã în locul lor. Astfelpot avea loc fenomene de transfer sau de delegare aresponsabilitãþii. Aceastã responsabilitate poate fitransmisã de la superior cãtre inferior (ofiþerulsuperior care-l ridicã în grad pe cel inferior);superiorul poate deasemenea asuma (îºi poateapropria) responsabilitatea inferiorului. Dar existãsituaþii în care responsabilitatea nu poate fi delegatãdeloc, ca în cazul rupturii de nivel ontologic (regnmineral, regn vegetal, regn animal, fiinþepsihologice). De aceea noi nu putem, ca fiinþeraþionale, sã delegãm puterea de decizie maºinilorinteligente sau roboþilor, fãrã ca sã producem înacelaºi timp ºi o entorsã moralã gravã, uncontrasens etic.

Bucureºti, iulie-august 2011(continuarea în numãrul urmãtor)

Note:i Cicéron, Catilinaires, I, 1 et Verrines : De signis, 25,

56: «Ô temps, ô mœurs!».ii Plutarque, Vies parallèles, tr. fr. Paris, Gallimard,

2001, pp. 128-160.iii Sénèque, Lettres à Lucilius, Paris, Pocket, 1990;

Marc Aurèle, Pensées pour moi-même suivies du Manueld’Epictète, Paris, Flammarion, 1992 (1967); etc.

iv Machiavel, Le Prince, în Œuvres, Paris, RobertLaffont, 1996 (Bordas, 1987).

v. Kant, Les fondements métaphysiques de lamorale, 1786, Paris, Delagrave, 1967; Schopenhauer,Les Deux problèmes fondamentaux de l'éthique, Paris,Gallimard, 2009 (1841)

vi. Nietzsche, Par-delà le bien et le mal, Paris,Gallimard, 1971 (1968).

Jan Gordon Ea II, linogravurã, 2011

Descendentã a uneia dintre cele mai ilustrefamilii boiereºti din România, OlgaGreceanu (1890-1978) nu a fost rãsfãþatã cu

prea multe referinþe critice. Scriitura ei a fostconsideratã convenþionalã ºi schematicã. Nu apare îndicþionarele literare, cu excepþia Dicþionaruluicronologic al romanului românesc publicat deEditura Academiei în 2004.

Alãturi de Cecilia Cuþescu-Storck ºi de MiliþaPãtraºcu, Olga Greceanu a fost una dintre femeilecare s-au afirmat în perioada interbelicã în arteleplastice româneºti. Creativitatea femininã nu se preamanifestase în acest domeniu, în România, pânãatunci. Greceanu a pictat icoane, a realizat picturãmuralã, s-a preocupat de conturarea unei istorii femi-nine a picturii, Literatura, mai précis romanul, auconstituit ºi ele domenii de interes pentru aceastãfemeie de excepþie.

În romanul Vreau, Olga Greceanu îºi propune sãofere spre meditaþie un model de conduitã femininã.Naraþiunea pune, în mod inevitabil, problemamecanismelor de putere în societate ºi cuplu. OlgaGreceanu analizeazã problematica femeii care ajungetovarãºa de drum a unei personalitãþi marcante, aunui geniu. Care sã fie rolul soþiei unui om mare?

Eroina principalã, tânãra ºi rãsfãþata MariaBogdan, se cãsãtoreºte cu posomorâtul Mihail Preda,personalitate nevroticã cu ambiþii scriitoriceºti.Prima parte a romanului este descrierea procesuluide anihilare a personalitãþii Mariei care, din fiinþãautonomã, devine apendicele marelui Preda,bucãtãreasa, menajera, femeia de serviciu, mai puþin,iubita lui. Ambiþiile Mariei se sublimeazã în devota-mentul nemãsurat pentru cariera soþului. Gratificareaprin substituþie devine coordonatã de bazã a vieþiiMariei. Speranþa ei este momentul “când istoriciiscormonind viaþa marelui romancier Mihail Preda,vor scrie ºi de ea, cum s-a scris de Madame deCaillavet, de Mathila Wesendock, de Cosima Liszt,de Albania Mignaty, de Mme Lenoir” (109).Cititorul curios poate detecta, aici, schiþa unei istoriia devotamentului feminin, o istorie a preoteselorcultului soþului, iubitului. Este istoria lipitã pe dosulmarii Istorii care îi aparþine, desigur, Lui, mareluicreator. Din când în când, însã, atât scriitoarea cât ºipersonajul îºi dau drumul. Ele se doresc chiar cre-atoare cu drepturi depline, nu locuitoare prin procu-ra devotamentului, a republicii literaþilor lumii. Înpasajul care urmeazã citatului de mai sus, OlgaGreceanu adaugã ºi câteva scriitoare cu drepturidepline în republica literelor. Gândul Mariei la oposibilã în-nemurire se completeazã cochet cu refer-inþe la câteva autoare de ficþiune sau de jurnale,croind literaturã din materialul propriei vieþi. “Segândeºte de pe acum la o fotografie bunã care sãrãmâie, aºa cum a rãmas a Mariei Baskirtseff, aIuliei Hasdeu, a Liliei de Pomirols …” (109).

Un anume masochism, indus cultural de o lungãistorie a subordonãrii a dus la nevoia de a gãsi grati-ficaþie în suferinþã. Maria îºi alege soarta de subor-donatã pentru cã simte nevoia unui stãpân. “Poatecã a sunat ceasul sã intre ºi aici în casã cineva caresã strige, sã trânteascã o uºã, sã fumeze tutun prost,sã porunceascã, sã fie cu adevãrat stãpân?” (46).Este extrem de relevantã insistenþa autoarei cã mãri-tiºul înseamnã, pentru femeie, subordonare. Doardragostea pãrinteascã, sau cvasi-pãrinteascã, poateaccepta independenþa femeii. Discuþia Mariei cuunchiul tutore este relevantã din acest punct devedere. Ce este cãsãtoria pentru Maria? “El a cãpãtat

încredere în viaþã, eu am tãiat capetele aripilor mele… Dar cu oricine m-aº fi mãritat ar fi trebuit sã tai… ºtii bine cã în braþele tale am învãþat sã cred cãDumnezeu a fãcut soarele pentru mine… Puteam sãgãsesc un bãrbat care sã îmi spuie ca tine? … “(198). Autoarea, întocmai ca eroina principalã,doreºte ca rãspunsul la aceastã întrebare retoricã sãnu poatã fi decât negativ. Numai distanþarea prinvârstã ar putea îngãdui emanciparea femeii, o relaþiede tip heterosexual nu îngãduie decât subordonarea.Biologicul subordoneazã, dicteazã chiar relaþiilesociale.

Ecouri vag feministe structureazã relaþiile dintrepersonajele principale ºi contureazã discret un con-flict. “Rostul ei nu e sus, lângã Mihail, sã se uite lael cum scrie ºi scrie ºi când scrie, dar aici, jos, lângãfemeile care muncesc pentru casã ºi unde se gãseºteînceputul ºi teama zgomotului” (129). Spaþialitateadevine simbolicã pentru ierarhia de gen. E o sim-bolisticã simplã, dar eficientã.

Partea a doua a romanului devine extrem dealertã, pe mãsurã ce drama psihologicã se adânceºte.Care e rolul femeii? Care e rostul scriitorului? Chiardacã lecþia moralã din final are o anume dulcegãrielacrimogenã – viaþa nu poate fi completã, întreagãfãrã iubire – problematica romanului depãºeºtesoluþiile convenþionale. Maria e ºi ea vinovatã deeºecul cãsãtoriei ºi de propria ei distrugere. A fostmult prea ascultãtoare, nu a ºtiut sã devinã ºi otovarãºã de drum scriitorului. Vina e tot a femeii.Autoarea insistã mult prea puþin asupra presiuniiexercitate de modelele culturale ºi sociale pentrucare vieþile omeneºti sunt doar combustibil pentrueterna mãcinare a sentimentelor ºi elanurilor. Acelaºimasochism menþionat mai sus, rezultatul adaptãriila o îndelungatã istorie de suferinþã ºi supunere,devine satisfacþie prin procurã. Orgasmul e înlocuitcu douã inimioare convenþional îngemãnate. “ªiMihail citea din cele cinci sute de pagini scrise.Maria asculta cu patima cu care ar fi ascultat un corde îngeri. Între paginile scrise se gãseau inimile lorale amândurora. Acolo, între pagini se întâlneau.Acolo trãiau sub aceeaºi presiune, pentru aceeaºinãdejde” (191).

Pretenþiile lui Mihail Preda cã iubirea poate fiexclusã din viaþã sunt dezminþite rapid, odatã cubeþia succesului ºi contactul cu mondenitãþileBucureºtiului. Concluzia romanþioasã se bazeazã peconsolidarea prejudecãþilor lui Mihail Preda. Elajunge sã o respecte pe Maria pentru sacrificiul ei,dar de iubit, nu o va iubi niciodatã.

Olga Greceanu foloseºte o simbolisticã simplã,dar extrem de eficientã. Într-unul din rarele ºi aleselemomente când soþii par sã poatã comunica, sã iasãdin monada propriei trude (creatoare ºi recupera-toare la el, casnicã, sisificã prin insignifianþã la ea)Mihail îi oferã Mariei un buchet de flori. “Le-a pusîntr-un pahar pe mãsuþa ei de noapte, între Biblie ºiceasul deºteptãtor” (168). Acesta ºi locul simbolic deunde se revendicã Maria. Datoria impusã ºi reco-mandatã de religie, precum ºi timpul strict determi-nat al vieþii o conduc spre sacrificiul suprem. Gloriascriitorului are nevoie de aceastã jertfa. Maria se lasãziditã.

Ocazional, romanul depãºeºte etosul de gen(gender), devenind ºi o meta-poeticã a romanului, oscriiturã auto-reflexivã. “Noi romancierii gândim cuviaþa noastrã. Pe ea o dezvãluim. Romanul adevãrattrãieºte din contrazicerea sentimentelor generale”(189). Olga Greceanu nu crede în tipicul realist.

Convingerea ei este cã romancierul zgâlþîie ideilepreconcepute, rutina, acþionând ca un precursor alunei noi moralitãþi, al unui posibil nou etos. Dinaceastã perspectivã, discuþia modelelor de gen dinacest roman este intens semnificativã.

Olga Greceanu include, în cursul naraþiunii, con-sideraþii despre gen ca noþiune literarã ºi culturalã(gender), cugetãri despre parteneriatul creativ dintresoþul scriitor ºi soþia, autoare neglijatã ºi neglijându-se, gânduri despre creativitatea femininã sublimatãîn devotament casnic ºi eventuala colaborare cusoþul la scrierea marii opere. “κi aºteaptã ceasulcând va scrie alãturi de Mihail. E încredinþatã cã deacum aºa se vor petrece lucrurile: Mihail o va chemasus în odaie, îi va povesti subiectul romanului ºi eaîl va scrie. Îi va povesti câte o scenã ºi ea o vaînsemna. O vor reciti împreunã ºi o vor corecta. Osã mai adauge ea o vorbã, o frazã. O sã mai adaugeel altele. Iar o s-o citeascã împreunã. Iar o sã maischimbe ceva, o sã mai adauge ceva. El, desigur, vastãpâni scheletul romanului. Amãnuntele i le vaîncredinþa ei. Cum ar putea, de exemplu, Mihail sãdescrie o rochie? Creþurile unei dantele. O buclãcare cade pe frunte ºi deseneazã o umbrã vânãtã? ºialegerea de nume o va face, desigur, tot ea” (108-109). De remarcat simbolistica spaþialã, din nou,simplã, dar intens semnificativã. Efortul colaborativva avea loc sus. Ierarhia e evidentã. Femeii i seîncredinþeazã amãnuntele ºi detaliile legate de speci-ficul feminin. El face marea structurã, ea “coase”,“insãileazã” textul ºi la propriu ºi la figurat. OlgaGreceanu nu pare sã creadã în androginitatea euluicreator. Scriitorul pare inevitabil legat de corporali-tatea sa ºi de modul în care aceastã corporalitate îlplaseazã în societate, îl obligã sã vadã lumea într-unanume fel. Tot femeia, femeia care naºte, e ºi naºa.Ea boteazã personajele, dar cel care le face sã miºtepe tabla de ºah a tramei este el.

Pe alocuri în text-ura narativã apare ºi pictoriþaOlga Greceanu. De exemplu, bucla care cade pefrunte pare “o umbrã vânãtã” (109). Existã o anumeplasticitate a scenelor nocturne luminate de lunã.

Olga Greceanu introduce în naraþiune ºi reuºitepagini de introspecþie psihologicã: analiza nevrozeibãrbatului, de exemplu. E semnificativ cã aceastãpatologie devine creativã la genul masculin. El seelibereazã de boalã prin creaþia literarã. Din contrã,Maria viseazã în pasaje care amintesc de obsesiileVirginei Woolf. “Podelele se ridicã spre ea ºi iar selasã în jos … ºi iar se ridicã … ºi iar se apleacã …parcã sunt valuri ºi chiar mugetul lor stãruie în tim-pan …

Dar dacã, valurile vin spre mine ºi cuprindpatul? … Dar dacã?

Dar?...” (123). Apele materne înconjoarã patul,rãmas virginal, al eroinei. Sublimarea ascunde insa-tisfacþii sexuale, o maternitate refulatã.

Pe scurt, un roman Vreau ºi o romancierã, OlgaGreceanu, care meritã mai multã atenþie decât ceaprimitã pânã în prezent.

RReeffeerriinnþþee

Greceanu, Olga, Vreau. Roman, Bucureºti,Editura “Ziarul” S.A.R.. f.a.

Istrate, Ion et al., Dicþionarul cronologic alromanului românesc de la origini pânã în 1989,Bucureºti, Editura Academiei, 2004.

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2200 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Mihaela Mudure

Olga Greceanu: de la picturãla roman

revizitãri

Unul dintre cele mai strãvechi ºi mairãspîndite jocuri din lume prinuniversalitatea ºi simbolistica sa, jocul cu

zmeul, a rãmas nealterat ºi aproape la fel depopular în majoritatea þãrilor lumii.

Zmeul este originar din China Anticã, unde,potrivit surselor istorice, a apãrut în jurul anului800 î.Hr. Acesta era confecþionat din trestie debambus ºi mãtase (atribute ale vestimentaþieipurtãtoare ºi pãstrãtoare ale spiritelor strãmoºilor) ºiavea o formã stilizatã de pasãre, la rîndul eisimbolul cel mai ilustrativ al zborului ºi al nãzuinþeiomului de a se apropia (fie ºi spiritual) de cer.Sfoara zmeului întruchipa firul firav al vieþiiomului, dar ºi modalitatea prin care acesta puteastruni zmeul, încercînd astfel sã-ºi controlezeoarecum destinul. Ornamentaþia zmeelor era legatãde legendele ºi miturile Orientului Îndepãrtat, încare imaginile ce reprezentau dragoni, pãsãri,animale mitologice, scene de familie sau compoziþiigeometrice abstracte, cãpãtau întotdeauna valoare ºiputere de simbol.

Tradiþia înãlþãrii zmeelor a rãmas neschimbatãîn China contemporanã, anual fiind organizatefestivaluri ale zmeelor, legate de celebrarea cultuluistrãmoºilor ºi de valorile spirituale ale familiei. Celemai consacrate manifestãri de acest gen sedesfãºoarã anual la Weifang, provincia Shangdong,respectiv la Yangjiag, în provincia Guangdong, subimperiul aceloraºi credinþe strãvechi, conformcãrora zmeul este cel ce duce sufletul omului sprelumea suprapãmînteascã, pe de o parte ºi readuceîn memoria oamenilor pe membrii defuncþi aipropriilor familii, pe de altã parte.

Denumit Architas sau Aetos la grecii antici,respectiv Cometa la romani, zmeul apare pentruprima datã în Europa, conform surselor istorice, îninsula greceascã Tarentum, în jurul anului 400 î.Hr.,adus, dupã toate probabilitãþile de negustorii vremiipe vechiul drum al mãtãsii, ce lega odinioarãOrientul Îndepãrtat de Occident, pe filierãbalcanicã. Asemuit adesea cu Icar, omul-zmeu sauomul - pasãre din mitologia greacã, zmeul a devenitîn cultura acestei þãri un simbol al nãzuinþelorînalte, acceptate ºi dobîndite prin sacrificiu asumat,al dorinþei omului de a se autodepãºi (motivulzborului) ºi al tentativei metaforice de a-ºitransforma rãdãcinile terestre în aripi. În acest sens,multã vreme dupã cãderea lui Icar (simbol tragic alcondiþiei umane), Stanislaw Lem punea o întrebarerãmasã pînã azi fãrã un rãspuns decent, cu valoarede aforism: “Ce ne leagã de acest pãmînt, în afarãde gravitaþie ?”.

Aceleaºi conotaþii semantice le au ºi azi jocurilecu zmee organizate de greci în perioada sãrbãtorilorpascale, pe dealul Aeropagos de lîngã Atena, ca ºiîn vechime: ofranda adusã celor defuncþi, sacrificiulfãcut în scopul unei cauze nobile, lupta omului cupropriul destin, respectiv nãzuinþa spre o lume maibunã.

Prin semnificaþiile sale multiple, jocul cu zmeulcapãtã sensuri polisemantice: dacã în credinþelepopulare europene, inclusiv cele româneºti, zmeulera asociat cu mesagerul rugãciunilor omului spredivinitate, cu legãtura dintre lumea pãmînteascã,realã ºi cea suprapãmînteascã, spiritualã (aidomacurcubeului), în cultura tradiþionalã japonezã zmeulera decorat uneori cu portretele unor samurai: era omare onoare ºi un semn de eternã glorie pentru unsamurai sã-ºi vadã chipul pictat pe un zmeu înãlþat,

întrucît se credea cã astfel, prin apropierea de cer,sufletul sãu va deveni nemuritor.

Alte zmee erau decorate uneori cu scene istoricesau cu motive ornamentale florale, alteori cuimagini ce ilustrau întruchiparea Dragonului miticsau al ºarpelui primordial ºi erau confecþionate dintrestie de bambus ºi hîrtie de orez, simboluri alehranei ºi ale roadelor pãmîntului.

ªi în zilele noastre, jocul cu zmeul este privit ºiabordat în Japonia ca un ritual: în cadrulFestivalului zmeelor de la Hamamatsu, organizatanual între 3-5 mai, cu ocazia sãrbãtorii Odago-age,înãlþarea zmeelor semnificã rugãciunile omuluicãtre divinitãþi, cultul muntelui sfînt Fuji-Yama,simbolul sacru ºi universal al Japoniei, lãcaºul zeilorºi ofranda adusã de om pentru recolte bogate deorez ºi protecþia împotriva cutremurelor.

La fel de apreciat este jocul cu zmeul ºi înThailanda, unde creaþia de zmee ºi înãlþareaacestora se supun unor reguli nescrise ºi unui ritualmoºtenit de-a lungul generaþiilor. La cel mai marefestival anual de zmee din aceastã þarã, tema esteîntotdeauna aceeaºi: lupta dintre zmeul-femeiePapkao (în formã de diamant) ºi zmeul-bãrbatChula (în formã de stea în cinci colþuri),reprezentãri mitice ale dualitãþii omului (omul fizic,ce trãieºte într-o lume realã, respectiv omultranscedental, creativ ºi creator, ce nãzuieºte spre olume suprarealã, prin credinþe ºi superstiþii), alecomplementaritãþii Ying-Yang, ale eterneiconfruntãri dintre Bine ºi Rãu. Pãstrarea tradiþieieste una dintre mizele importante ale festivalului:toþi creatorii sînt obligaþi sã respecte reguli ºi reþetestrãvechi de construire a zmeelor, moºtenite de-alungul timpului. Astfel, dincolo de circa 50 dereguli ale înãlþãrii ºi mînuirii zmeelor, existã cîtevanorme obligatorii de naturã constructiv-tehnologicãºi anume: cadrul se face numai dintr-o specie rarãde bambus de trei ani (foarte rezistent ºi flexibil),sfoara (denumitã Pan) se confecþioneazã din fire demãtase, iar coada se face din fîºii din haine vechi(simboluri casnice care semnificã atributelespiritelor strãmoºilor), înºirate pe un ºnur demãtase. Hîrtia folositã este fabricatã manual dinorez, iar adezivul necesar se preparã numai dinzahãr de palmier, fiert la temperaturã micã. Potrivitaceleeaºi tradiþii, hîrtia se aplicã pe cadrul debambus în rãcoarea dimineþii, pentru a se încãlzi lasoarele amiezii, în aºa fel încît ea sã devinã elasticãºi perfect întinsã. Cel mai mare zmeu construit prinaceastã metodã clasicã a fost prezentat la FestivalulPhra Suriyothai, în 2006; mãsura 45x25 m ºiaparþinea delegaþiei Japoniei (N.B.: spre comparaþie,înãlþimea medie a unui bloc cu zece etaje este de40 m.).

În Indonezia, zmeul era considerat ca mesageral voinþei divine ºi o reîncarnare a sufletuluiomenesc. Familiile coreene inscripþioneazã zmeeleîn preajma Anului Nou cu numele ºi ziua denaºtere a copiilor lor, apoi le lanseazã ºi le daudrumul din sfoarã sã zboare liber, necontrolat, încredinþa cã acestea vor duce cu ele duhurile rele cear putea vãtãma copiii. Legendele spun cã cel caregãseºte un astfel de zmeu cãzut ºi-l ia acasã, va fibîntuit tot anul de spiritele malefice. Zmeelecoreene înfãþiºeazã cel mai adesea pãsãri, în specialbarza, simbol al fecunditãþii ºi al norocului în casã,peºtele, respectiv broasca þestoasã, simbol al vieþiilungi. Toate trei semnificã lumea vãzduhului, aapelor ºi pe cea a pãmîntului, mediile naturale la

care se raporteazã omul, în universalitatea existenþeiºi devenirii sale.

Jocul cu zmeul mai semnificã legea alchimiei învirtutea cãreia zmeul-mercur se poate înãlþa, iar,astfel, sublimarea filosoficã se poate înfãptui. Pentrua ilustra aceastã învãþãturã ermeticã, Jacques Coeur,ca bun alchimist ce era, a pus sã se sculpteze zmeepe timpanul unei uºi a marii sãli din palatul lui dela Bourges.

În România, zmeul este privit în tradiþiapopularã ca legãturã dintre cer ºi pãmînt, purtãtoral dorinþelor omului cãtre Dumnezeu, apãrãtorîmpotriva grindinei, iar lansarea lui (cînd curenþii deaer se încãlzesc de la soare) marcheazã începutulverii ºi începutul seceriºului. Termenul românescZmeu provine, se pare, din asemãnarea acesteijucãrii (jucãrii, oare?) zburãtoare cu personajulnegativ omonim din poveºtile ºi basmele noastrepopulare, în care acesta este întotdeauna malefic,capabil sã zboare, capricios, viclean, iritabil ºiimprevizibil. Din punctul de vedere al tipologiilorformale, în arealul românesc sînt specifice trei tipuriconstructive de zmee: cel hexagonal, cel pãtrat (cuderivatul sãu, dreptunghiul) ºi cel romboidal,simboluri geometrice primare ale oricãrei echipartiþiiplane (la care, desigur, s-ar adãuga triunghiulechilateral).

Tudor Pamfile descrie modul de construire azmeelor în satul Þepu, judeþul Tecuciu (azi Galaþi),precum ºi terminologia specificã utilizatã:materialele folosite sînt trestia sau ºipcile din lemnde brad (simboluri ale roadelor pãmîntului,vegetaþia apelor, respectiv vegetaþia terestrã,pãdurea), hîrtia vînãtã (un sortiment de hîrtie decca. 90-100 g/mp, de rezistenþã medie) sau hîrtia deziar, cleiul de peºte sau pasta de grîu, ca adezivi(peºtele, simbol al hranei de origine animalã, servitde Isus la Cina cea de tainã, respectiv grîul, simbolal hranei vegetale ºi al pîinii, trupul lui Isus).

Desigur, multe dintre influenþele altor culturi s-au fãcut remarcate ºi în România, astfel cãîntîlnim ºi alte tipuri de zmee, specifice unor zoneetnografice apusene, balcanice sau orientale.

Unul dintre cele mai frumoase fragmenteliterare referitoare la jocul cu zmeul îl datorãm luiVasile Alecsandri, în nuvela sa, Vasile Porojan:

“[...] Cum ºtia de bine sã înalþe zmeii de hîrtiepoleitã pînã sub nori ºi sã le trimitã rãvaºe pe ºfarã![...] Acei zmei, cu cozi lungi, erau fabricaþi dedascãlul bisericei ºi purtau pe faþa lor urmãtoarelecuvinte scrise cu slove cirilice: afurisit sã fie cu totneamul lui ºi sã ardã în jeratecul iadului acel care argãsi acest zmeu cãzut ºi nu l-ar aduce în ogradasfîntului Ilie. Zmeul sforãind purta acest blestem pedeasupra oraºului, fiind pîndit de toþi bãieþiimahalalelor ºi cînd se întîmpla sã cadã din vãzduh,devenea prada lor; blestemul nu producea niciunefect, din cauzã cã hoþii nu ºtiau carte”.

În basmul Cartea de piatrã al lui VladimirColin, zmeul de hîrtie este personificat ºi devineunul dintre eroii principali ai naraþiunii, fiindprezentat alegoric, ca substitut al calului nãzdrãvanal lui Fãt-Frumos.

De-a lungul timpului, construcþia de zmee adevenit o pasiune ºi un act creator de sine stãtãtor,astfel încît multe produse ale unui asemeneademers cu valoare ludicã, simbolicã ºi esteticã audevenit celebre în toatã lumea, acestea purtînddenumiri proprii ºi avînd standarde tehnico-funcþionale omologate în cataloagele destinate atîtspecialiºtilor, cît ºi celor (doar) pasionaþi.

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2211TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

eseu

Zmeul-Zmeilor ºi Zmeul zmeelorCristian Cheºuþ

ªtiu cã mulþi dintre domniile voastre se credmult prea inteligenþi ca sã admitã întru totulAdevãrul revelat nouã de Domnul nostru

Iisus Hristos. E prea simplu, nu? Ca o povestepentru copii?

Dar ce poveste frumoasã! Sã v-o repovestescaºa cum a repovestit-o Vlãdica NicolaiVelimirovici: rândunelele dintr-un loc nu suntînvãþate sã plece iarna în þãrile calde, aºa cãierneazã acolo ºi majoritatea lor pier. Vãzândaceasta, un om îi cere Lui Dumnezeu sã îl facãrândunicã, pentru cã vrea sã le izbãveascã peacele sãrmane pãsãri de chinul lor. Dumnezeu îiîngãduie asta ºi acest om-rândunicã le aratãrândunicilor calea spre lumina vieþii.

Ei, bine, aceastã poveste simplã este Adevãrul.Mi-ar fi greu sã vã conving imediat cã trufiile

voastre intelectuale vã sunt semãnate în minþi dediavoli.

ªtiu cã unii dintre voi au mers atât de departeîn aceastã semeþire a gândurilor lor, încât au ajunssã conteste însãºi existenþa Lui Dumnezeu.

Aºa ceva e absurd. Oricare dintre noi poate sã-ºi analizeze cu atenþie viaþa timp de o

sãptãmânã ºi sã vadã câte lucruri „imposibile” i seîntâmplã în aceastã sãptãmânã. Vã dau unexemplu din ultimele mele zile petrecute înBucureºti, un caz în care am martor: îi scriu unmesaj pe messenger scriitorului A. S., cu care numai vorbisem de câteva luni. Schimbãm câtevavorbe. Apoi, fãrã sã îi fi spus ceva lui A. S., mergîn centru, pe unde nu mai fusesem de foartemultã vreme. Intru într-o cafenea, unde nu îlvãzusem niciodatã pe A. S., ba chiar cafeneaua,cam comunistã, e departe de preferinþele lui,pentru cã el frecventeazã „cluburile”, dar iatã cãla douã minute dupã mine intrã în cafenea A. S.Aceastã întâmplare e imposibilã. Bucureºtiul aredouã milioane de locuitori ºi sute de cafenele. Înplus, eu mã oprisem ca sã petrec în acea cafeneadoar douãzeci de minute. Oamenii nu sunt atenþi

la întâmplãrile minunate din viaþa lor. Dacã nu arexista Dumnezeu, ne-ar fi imposibil chiar ºi sã neîntâlnim. Cât priveºte „mãreþia” gândurilornoastre, haideþi sã ne întrebãm unde se terminãcerul. Dacã am lansa în sus o rachetã care arputea sã meargã la infinit, unde ar ajunge?... Aºasuntem de mici.

Dragii mei scriitori, eu ºtiu cã mulþi dintre voicautã în fapt Adevãrul. Lãsaþi-mã sã vã spuncâteva lucruri, ca unul care simte cã a ajuns pedrumul cel bun în cãutarea aceasta.

Unora dintre noi le e greu sã Îl accepte pe„Dumnezeul preoþilor”, cum spun ei, ºi cautã sã-ºiconfecþioneze în mintea lor „dumnezei”particulari. Oricât de complex ar fi, Dumnezeu eunul singur.

Ne e greu sã acceptãm cã suntem pedepsiþipentru pãcatele noastre, spre îndreptare. Ba maimult: ne e greu sã acceptãm însãºi existenþapãcatelor... Dar haideþi sã ne amintim cum a fostprima datã când am pãcãtuit, prima datã când amavut conºtiinþa pãcatului. Nu a fost crâncen? Nune-a potopit ruºinea? Nu ni se pãrea cã toþi ºtiuce am fãcut? Nu cumva Legea Lui Dumnezeu,despre care ne vorbeºte Biserica, e scrisã de labun început în sufletele noastre? ªi nu cumva,mânaþi de diavoli, ajungem sã pierdem acestsentiment al vinei, al cãlcãrii Poruncii, ºi sãpãcãtuim cu neruºinare, fãrã remuºcãri, animalic?

Ne-am ales o meserie foarte periculoasã. Întermeni umani, noi nu putem fi judecaþi, poatemântuiþi, decât la a doua judecatã, cea de obºte,când se vor lãmuri toate relele ºi bunele pe carele-au lucrat cuvintele noastre în minþile altora.

Existã speranþa cã nu va fi totuºi o aºteptarelungã: sunt semne în Evanghelie cã la Dumnezeutimpul e „deodatã”, trecutul, prezentul ºi viitorulse împletesc. Dar nu putem ºti cum va fi pentrunoi. Oricum, Mântuitorul ne-a spus clar: „Vã spuncã pentru orice cuvânt deºert pe care-l vor rostioamenii vor da socotealã în ziua judecãþii. Cãcidin cuvintele tale vei fi gãsit drept ºi din cuvinteletale vei fi osândit.” (Matei 12, 36-37) ºi dacãvorba „deºartã”, care „zboarã”, are o asemeneaînsemnãtate, ce însemnãtate are cuvântul scris?

Tocmai pentru cã avem influenþã asupra altoroameni satana cautã sã lucreze prin noi. ªi princâþi dintre noi nu o face! Pentru a impresionacititorii ºi critica, mulþi scriitori sunt gata sãjertfeascã orice urmã de moralitate ºi orice undãde adevãr. Vorbesc din propria experienþã, ca unulcare ºi-a renegat scrierile. Spre ce îi împingem noipe oameni? Spre disperare ºi sinucidere, deci spreIad? Spre pãcate „fãrã inhibiþii”, deci tot spre Iad?Cum se poate sã ajungã bãtrânei ºi bãtrânele ca,în loc sã se ocupe de nepoþi, sã scrie despreobsesii sexuale sau despre beþie ºi sã fie premiaþide jurii de critici? Vã daþi seama cât de adânc sepoate cuibãri pãcatul în noi ºi ce înseamnã„lumea literarã”? De ce autori ajunºi la vârsta lacare ar trebui sã fie modele pentru scriitorii tineridevin contramodele? ªi cum de îi apucã obsesiiletocmai la vârsta la care au ultima ºansã aapropierii de Dumnezeu? Vã daþi seama cât ascobit diavolul în sufletele lor?

Dragi scriitori, sã ne ferim sã mai scriemcuvinte doar de dragul de a-i impresiona pe

cititori sau pentru a fi „la modã”. Aici e ocapcanã pe care ne-o întinde satana. Sã ne ferimºi de a ne scoate la luminã toatã mizeriasufleteascã, fãrã a ne gândi la impactul pe care îlpoate avea ea asupra cititorului. Sã pãstrãmîntâmplãrile nefolositoare ale „rãzboiului nevãzut”pentru discuþiile cu duhovnicii noºtri, laspovedanie. Prin cuvintele noastre se poate lucramântuirea sufletelor celor care ne citesc. Ar trebuisã ne folosim înzestrãrile în direcþia aceasta.

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2222 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

credo

Scrisoare cãtre confraþii meiscriitori

Marius Ianuº

Maksymilian Snoch Piatrã, tehnicã personalã, 2000

Jaroslaw Nowak Sensibilitate impasibilã, litografie, 2011

Antoni Kowalski Amintiri din China-Guanlan I., 2010

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2233TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Oscriitoare americanã pe care editurileromâneºti au descoperit-o cu întârziere.Nici un text de-al ei nu a fost publicat la

noi înainte de 1989, deºi ea e activã pe scenaliterarã din 1964. În ultimii ani, câteva caseeditoriale au pornit la recuperarea terenuluipierdut: la „Leda” au apãrut culegerea de prozãscurtã Femeia, victimã a speciei? (2007, traducereCristina Cristea) ºi Foxfire – Confesiunea uneigãºti de fete (2008, traducere de Smarandaªchiopu), iar la „Curtea veche” substanþialulroman semi-autobiografic Fiica groparului (2008,traducerea Mircea Pricãjan). Anul trecut editura„Polirom” a intrat ºi ea în horã, publicând douãromane scrise în mileniul trei, adicã Violul: opoveste de dragoste (Rape. A Love Story, 2003) ºiMândra fecioarã (A Fair Maiden, 2010). Cu toatecã opera lui Joyce Carol Oates era, pânã nudemult, ignoratã în România, cititoruldocumentat ºtie cã ea a reuºit sã-ºi asigure un locprintre puþinele prozatoare americanecontemporane de prim ordin, elaborând o operãstufoasã ºi complexã, bazatã în mare parte peexperienþa personalã. Aceastã autoare a scrisromane, povestiri, memorii ºi eseuri ce autranspus literar problemele existenþiale, socialesau politice de care s-a ciocnit, având ºi meritulde a cataliza conºtiinþa publicã prin reliefareaunor aspecte mai puþin lãudabile ale modului deviaþã american. Dintr-o idealistã cu vederi liberale,Oates s-a preschimbat într-o gânditoare maturã,care a surprins dimensiunile tipice ale vieþiiurbane americane, exaltându-i virtuþile, darcriticându-i asprimea ºi mãrginirea. Traumele vieþiipersonale i-au modelat opera, dar ºi elanurile ºisperanþa într-o lume ordonatã mai etic, inclusiv înceea ce priveºte poziþia socialã a femeii.

Joyce Carol Oates s-a nãscut în 1938 laLockport, în statul american New York. A studiatla Universitatea Syracuse ºi la University ofWisconsin – Madison, ulterior devenind ea însãºiprofesoarã la University of Detroit, University ofWindsor (în Canada, unde, împreunã cu soþul ei,specializat în literatura secolului XVIII, a fondatrevista literarã The Ontario Review) ºi, din 1978,la galonata Princeton University, unde printrestudenþii înscriºi la cursul sãu de creative writings-a numãrat ºi Jonathan Safran Foer, cel ce aveasã se impunã categoric ca o tânãrã speranþã curomanul Everything Is Illuminated. Primul romanal lui Oates, With Shuddering Fall, a apãrut în1964, când autoarea avea 26 de ani. Era începutulunei cariere literare extraordinar de prolifice; pânãîn 2010, publicând, în medie, douã cãrþi pe an,Oates ºi-a trecut în palmares nu mai puþin de 44de romane (plus 11 semnate cu pseudonim), 15culegeri de nuvele, tot 15 volume de eseuri ºimemorii, 9 cãrþi cu texte dramatice. “Numele luiOates este sinonim cu productivitatea”, anunþa,excedat, The New York Times în 1989. Paradoxal,totuºi, prima cãrãmidã a templului ei literar nu afost pusã de un roman, ci de nuvela “Where areYou Going, Where Have You Been?”, inspiratã decântecele folk ale lui Bob Dylan ºi bazatã pe viaþaºi faptele unui ucigaº în serie. Aceastã povestire areprezentat-o pe Oates în numeroase antologii deliteraturã americanã, fiind ecranizatã în 1985.Romanul them a fost distins cu premiul National

Book Award în 1970. Este ultima parte a uneitrilogii, care mai cuprinde A Garden of EarthlyDelights (1967) ºi Expensive People (1968).Acþiunea se petrece în Detroit-ul anilor 1930 –1960, concentrându-se asupra tribulaþiunilor uneimame care-ºi creºte copiii într-un oraº rãscolit deviolenþã ºi crimã, luptã de clasã ºi conflicterasiale. Printre cãrþile apreciate drept reuºite deînsãºi autoarea lor se numãrã Wonderland (1971),Black Water (1992), Blonde (2000, oautobiografie ficþionalizatã a lui MarylinMonroe), I’ll Take You There (2002). Pe lângãpremiul câºtigat cu them, J. C. Oates a primitnenumãrate alte distincþii (Premiul O’Henry , PrixFemina Étranger pentru The Falls, 2004) ºi a fostnominalizatã de patru ori la National BookAward ºi o datã pentru Pulitzer. Este ºi unadintre candidatele de lung parcurs la premiulNobel pentru literaturã. Proza scrisã de J. C.Oates se defineºte prin teme alese din arealulsocial, cu o predilecþie vizibilã (ºi obositoareuneori) pentru prezentarea naturalist-sordidã avieþii casnice, a violenþei urbane, a conflictelor ºimotivaþiilor greºite dinapoia acþiunilor unoroameni adesea bine intenþionaþi. Imaginaþia eiuneori morbidã recurge la arsenalul literaturiigotice [al goticului american decantat, aºa cum seîntâlneºte el la Faulkner sau la marile doamne aleSudului, Carson McCullers ori FlanneryO’Connor]. Multe cãrþi ale sale au acþiuneaplasatã în Detroit sau pe coasta Atlanticului,locuri strâns legate de biografia scriitoarei.

Romanele publicate de “Polirom” în 2011seamãnã, prin concizia lor ºi într-o mãsurã maimicã prin teme ºi ton, cu scrierile din ultimavreme ale lui Philip Roth. ªi ele conþin o cantitaterelativ redusã de material epic, mai potrivitãpentru croitul unor nuvele, precum ºi ocompoziþie simplã, cursivã. ªi în ele întâlnim oatmosferã crepuscularã, o violenþã dezlãnþuitã orisublimatã, gânduri negre inspirate de boalã ºimoarte.

Violul – o poveste de dragoste (tradus deIoana Filat) are simplitatea frustã a faptului diversºi acumularea alertã de tensiune dintr-un scenariucinematografic. Scurtul roman este turnat înforma thriller-elor de tip “crimã ºi pedeapsã”:înfãptuitorii unui act de violenþã revoltãtor, pecale sã fie exoneraþi de lege, sunt doborâþi unulcâte unul de un justiþiar. (Parcã-l vedem peCharles Bronson rãzbunându-se pe ucigaºiifamiliei sale.) Mai precis, tânãra mamã TeenaMaguire este violatã de o bandã de tineri, subochii fetiþei sale, când, neglijentã, scurteazãdrumul spre casã printr-un parc. Nu poate fiîntâmplãtor nici amãnuntul cã violul se petrece înziua de 4 iulie: euforia sãrbãtoreascã nu ascundecolþii însângeraþi ai realitãþii. Abandonatã desiluitori ca moartã, Teena scapã, totuºi, cu viaþã ºireuºeºte sã-i identifice pe agresori. Cum lajudecatã se pare cã aceºtia vor scãpa cu pedepseminime, un bãrbat care o simpatizeazã, poliþistulDromoor, cam trigger-happy, îºi asumã sarcina dea o rãzbuna ºi-i împuºcã pe violatori. Astfelrezumatã, naraþiunea nu pare a fi decât un banalroman noir, dar forþa lui rezidã în surprindereapsihologiei victimei, a modului dureros în careaceasta îºi recâºtigã demnitatea pierdutã ºi chefulde viaþã.Mai interesant este micul roman Mândra

fecioarã (în tãlmãcirea Danielei Rogobete, care dãimpresia cã-ºi construieºte o solidã carierã detraducãtoare – a transpus recent în româneºte ºimonumentalul roman Libertate de JonathanFranzen). Protagoniºtii sunt douã “sufletepereche, unul nespus de tânãr, celãlalt nespus debãtrân”. Katya Spivak are numai ºaisprezece aniºi lucreazã peste varã ca bonã la o familieînstãritã din Bayhead Harbour, New Jersey, unorãºel-staþiune, foarte diferit de Vineland-ul natal,unde nu gãseai prin case tablouri, piane, bibelourisau cãrþi. Marcus Kidder (în englezã to kidînseamnã “a pãcãli” ºi într-un fel Marcus opãcãleºte pe Katya) este un gentleman bogat darîmpovãrat de ani, un estet ºi un epicurian, aflatîn poziþia de a o iniþia pe Katya într-un stil deviaþã radical diferit decât cel din mahalalele încare ºi-a petrecut copilãria. La prima vedere,romanul este istoria seducerii ºi cuceririi Katyeide cãtre Marcus, care foloseºte, cu rafinament darºi cu îndãrãtnicie, toate cãile de abordare posibile,de la mirajul artei la vinul roºu ºi la bani. Însã J. C. Oates vrea sã ne vorbeascã despre altceva:despre aspiraþia spre mai bine ºi spre frumos aunui suflet feminin tânãr, despre îndârjirea cucare eroina îºi apãrã demnitatea ºi respectul desine, despre concesiile necesare pentru a câºtigaexperienþã de viaþã, despre feluritele forme detiranie exercitate asupra femeii, de la ceapãrinteascã la cea socialã ºi la cele de care se facvinovaþi bãrbaþii. Cititorul ajunge sã cunoascãbine lumea interioarã a Katyei, dar nu ºi pemisteriosul Marcus, care, vãzut mereu prin ochii“mândrei fecioare” se lasã descifrat treptat ºianevoios. La un moment dat, naraþiunea primeºtebrusc o dimensiune metafizicã. Morala ei stãascunsã într-o scurtã parabolã plasatã la începutulultimei treimi a romanului: un rigã bogat, înþeleptºi rafinat, simþind cã i se apropie sfârºitul, vrea sãpãcãleascã hidoasa moarte ºi sã punã punct vieþiicu un ultim extaz; pentru aceasta, el alege dinîmpãrãþie o preafrumoasã fatã, care sã-l ajute sãse ducã “acolo unde se împrãºtie oamenii capuful de pãpãdie când dispar”. Estetul MarcusKidder – mãcinat de o boalã incurabilã –transpune în viaþã povestea, cu fascinanta eicombinaþie de Eros ºi Thanatos, alegând-o peKatya drept luntraº Caron. Dacã ea va reuºi saunu sã-l treacã Acheronul, veþi afla citind acestbizar roman.

flash meridian

Joyce Carol Oates: jocul cumoartea

Virgil Stanciu

Andrzej Dudek-Dürer Vehicolul concentrãrii energiei

MMiirreellaaMirela vine lîngã mine, fiindcã e orã de

suplinire ºi putem vorbi despre ce vrem noi,întrebîndu-mã de fiul meu.

“Domnule profesor, ce mai face Giulio?”Eu sînt mereu cam surprins cînd mã întreabã

cineva de el. E ca ºi cum mi-ar aminti cã am unfiu ºi am uitat de el.

“Ah, Giulio, da, e bine, se distreazã. A fostaici trei zile. A venit vineri ºi luni a plecat.”

“Probabil cã-i este greu sã stea fãrã tatãl lui.”“Da, cred cã-i este greu. Îl vãd adesea, dar...

nu-i acelaºi lucru.”“Mã gîndesc cã vã e foarte dor de el. Mie în

schimb nu mi-e dor de tata. Nu-mi pasã de el.”“Cum? Nu-þi pasã? Dar unde e? Nu-i aici cu

tine?”“Nu, nu-i aici, dar nu-mi pasã. El ºi mama

s-au despãrþit.”“Ah, am înþeles, aºadar tu trãieºti aici cu

mama, iar el este departe... este…”“Nu, eu nu trãiesc cu mama. Maicã-mea e în

Italia.”“Aºadar tatãl tãu ºi mama ta sînt amîndoi în

Italia, dar s-au despãrþit.”“Nu, nu-i chiar aºa. Mama e în Italia, iar tata

e în Spania.”“Ah, în Spania. Iar tu eºti în România. Mãcar

aici cred cã am nimerit-o.”“Da, da”, rîde amuzatã, “eu sînt în România,

asta-i limpede.”Sînt încurcat, ameþit, decepþionat de ipotezele

mele greºite, dezorientat de o realitate care e multmai complicatã decît îmi pot închipui. Încerc sãregãsesc busola pe care am rãtãcit-o cu stîngãcie.Mã pregãtesc sã pun o altã întrebare, pentru aface puþinã ordine într-o situaþie care-mi scapã,dar Mirela începe iar sã vorbeascã.

“Tatãl meu nu se intereseazã de mine, nu-ipasã absolut deloc ce mi se-ntîmplã, are altãfamilie, nu-l vãd niciodatã, chiar dacã judecãtorulm-a lãsat în grija lui, atunci cînd pãrinþii mei s-audespãrþit.”

“Cum de-ai fost lãsatã în grija lui, ºi nu amamei tale?”

“Fiindcã mama n-avea de lucru, nu aveaposibilitatea sã mã întreþinã. Iar tata era inginer.”

“El ºi-a fãcut altã familie în Spania. Are ºicopii cu cealaltã femeie?”

“Copiii sînt ai ei, nu ai tatãlui meu. Îi aveadeja, înainte de a-l cunoaºte.”

“ªi cu mama ta care-i situaþia? ºi ea are alþicopii cu bãrbatul pe care l-a cunoscut în Italia...”

“Nu, mama nu mai poate avea copii ºi nici eln-are, ei sînt fãrã copii. Mã simt bine cu ea ºi ºicu el. Mã face sã rîd, e foarte amuzant.”

“Unde anume stã mama ta, în Italia?”“La Sant’Arcangelo di Romagna. Merg la ea în

fiecare an, cîte trei luni, vara. ªi-apoi merg

ºi-n decembrie, fiindcã ziua mea e pe douãzeci ºiopt decembrie.”

“Dar vara nu mergi la mare?”“Ba da, merg la Riccione.”“Dar de ce nu te stabileºti în Italia cu mama?”“Mama îmi spune mereu sã stau în Italia, dar

eu nu vreau. M-am obiºnuit aici, am prietenii,ºcoala, n-am chef sã mã transfer.”

“ªi cu cine trãieºti?”“Cu bunicii.”“Cu pãrinþii mamei...”“Nu, cu pãrinþii tatei. Asta e o treabã mai

ciudatã, ei nu vorbesc cu tata, dar þin legãtura cumama.”

“De cît timp s-au despãrþit pãrinþii tãi?”“De cînd aveam ºase luni.”“Aºa cã nu i-ai vãzut niciodatã împreunã.”“Nu. ªi din cauza asta nu-mi lipsesc. Fiindcã

nu ºtiu ce înseamnã sã am pãrinþi care stau cumine. Ei n-au stat niciodatã cu mine.”

“Cîþi ani ai? ªaisprezece?”“Da, fac ºaisprezece ani pe douãzeci ºi opt

decembrie. O sã merg în Italia ºi o sã-misãrbãtoresc ziua cu mama.”

Dupã ce sunã, ies din clasã, dar mã gîndesc încontinuare la povestea Mirelei. Cîtã dezordineexistã pe lumea asta, cîþi copii sînt obligaþi sãtrãiascã alãturi de pãrinþi care nu sînt ai lor, ºi cîþisînt obligaþi sã trãiascã fãrã pãrinþi. Cîte iubiricare au murit înainte de vreme, cîte jurãminte ºicîte trãdãri, cîte familii sfãrîmate ºi noi familiipeticite. Mutãri în altã þarã, cãlãtorii, noi întîlniri,dorinþa de-a reîncepe ºi voinþa de-a îngropatrecutul. Vieþi rãmase în suspensie, marcate deegoismul celor ce-ar fi trebuit sã aibã grijã de ele.Ca ºi viaþa Mirelei.

OObbsseessssiioonnDe-aici ajung în mai puþin de zece minute

pînã în cartierul Zorilor. Am destulã vreme sã faco baie lungã ºi minuþioasã. Aºa o sã-mi pot luacãmaºa curatã ºi sacoul cel bun. Îmi voi îmbrãcahainele cele mai frumoase. Sacoul îmi vine per-fect, l-am plãtit cam scump, dar ia uite ce bine-miºade fãrã vreo cutã. Iau un taxi ºi spun sã mãducã la “Obsession”. Dupã nici zece minute,ºoferul mã lasã lîngã uºã. Dupã ce intru ºi îmi laspardesiul la garderobã, cobor pe o scarã care mãduce la subsol, în peºtera cu distracþie, fum,aburi, parfumuri, sunete. Au venit deja numeroºitineri ºi tinere, dar cei mai mulþi urmeazã încã sãajungã. Bãieþii sînt îmbrãcaþi destul de normal,sînt curaþi, parfumaþi, dar hainele lor nu sînt multdiferite de alte situaþii. Fetele sînt foarte îngrijite,ºi-au pus un parfum nu oarecare, ci parfumul lorpersonal, au îmbrãcat veºminte minunate, care lefac mai frumoase decît în realitate. Aproape toateau haine scurte, care le dezgolesc picioarele. Nusînt fuste mini ameþitoare, sînt rochii întregi, care

te buimãcesc prin frumuseþea pe care o dezvãluie.Dar nu e vulgaritate, ci multã fineþe. Totul e înregulã, totul e aºa cum trebuie sã fie. Muzica dindiscotecã începe sã te învãluie ºi sã-þi cucereascãmintea. Mã simt în largul meu în semiîntunericulcare mã înconjoarã, cu muzica aceea ritmatã, laun volum suportabil. De fapt este o situaþie odih-nitoare, relaxantã: nu e nimic de înþeles, niciunconcept dificil de disecat, nici un efort de a pri-cepe. E de-ajuns sã auzi, doar sã auzi ºi sãpriveºti, sã auzi muzica îmbietoare ºi sã priveºtiþinuta maiestuoasã a fetelor, miºcãrile lor lan-guroase. ªi încã nimeni nu danseazã. Dar seobservã ici ºi colo cîte un gest, cîte o nestãpînitãºi uºoarã miºcare din genunchi, cîte o fluturare apalmelor. Începe sã se simtã electricitatea pe caremuzica o transmite ºi care iradiazã în trupuriletinere, dar ºi într-al meu. Cîteodatã o undã miºcãinvoluntar siluetele ce se zãresc în penumbrã. Estedeja amuzant ºi plãcut aºa. Dar cînd vor începesã mai ºi danseze... Mã învîrt prin local cu paºilenþi, privesc cu aviditate chipurile nenumãrate aletinerilor senini ºi le sorb ºi eu bucuria. Nu mãîntristez pentru tinereþea trecutã, nu deplîng vîrstaaceea, la care niciodatã nu m-am simþit bine. Leprivesc fãrã invidie tinereþea ºi încerc sã-miîntipãresc în suflet emoþiile pe care ea mi leprovoacã. Am multe de învãþat de la aceºti ado-lescenþi, care ºtiu cum sã stea laolaltã cu toþii fãrãduºmãnie: nu existã între ei vreun gest grosolansau lipsit de respect, nici pomenealã de aroganþã;nu e nicio fãloºenie a frumuseþii, a iscusinþei ori avreunei alte calitãþi; nu este acea superioritaterãutãcioasã, azvîrlitã gratuit în obrazul celorlalþi.Sobrietatea, graþia ºi buna-cuviinþã reprezintãingredientele identitãþii lor. Chiar nefãcînd nimic,doar limitîndu-se sã asculte ºi sã priveascã, timpultrece foarte repede. Grupurile adunate în cerc, înjurul divanelor pe care ºi-au aºezat energia îndatãce-au intrat în discotecã, se apucã sã-ºi agite totmai mult tinereþea trepidantã. Mai întîi feteleîncep sã-ºi miºte fundul ºi ºoldurile în ritmurilemuzicii. ªi dacã într-o parte un mic grup seliniºteºte, în altã parte a localului vreun alt grupse avîntã sã-ºi dezvãluie, în agitaþia dansului,încãrcãtura de tinereþe ºi vitalitate. Mi-ar plãcea ºimie sã dansez în aceste ritmuri rãpitoare, aº vrea,dar nu pot. Acum e un grup mai numeros de feteºi bãieþi, care ºi-a fãcut loc aproape de centrulringului de dans. Mã uit la picioarele fetelor,înfãºurate în cizmuliþe elegante, care practic sînt

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2244 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

meridian

Patrizio Trequattrini

Prozã scurtãPatrizio Trequattrini s-a nãscut în 1958 la Roma. La sfîrºitul studiilor liceale a colaborat la pagina

culturalã a cotidianului “L’Umanità”. A absolvit studii de Filosofie teoreticã, la Universitatea “LaSapienza” din Roma, cu o tezã despre Giovanni Gentile. A predat filosofie, istorie ºi materii literare îndiverse licee italiene.

În 2007 a publicat romanul Il ricatto (ªantajul). În 2008 a publicat tragedia Furio.Din 2009 predã italiana la Colegiul Naþional “George Bariþiu” din Cluj-Napoca.În 2010 a publicat versiunea românã a tragediei Furio. În 2011 a publicat versiunea românã a cãrþii

ªantajul.

Patrizio Trequattrini

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2255TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

nemiºcate, în timp ce fundurile s-au dezlãnþuit,ºoldurile descriu oscilaþii uimitoare ºi foarte rapi-de, umerii ºi braþele triumfãtoare vorbesc. Nicimãcar unul nu danseazã ca ºi celãlalt. Fiecarecontopeºte în dans propria sa îndemînare, propriasa creativitate, fiecare îºi miºcã trupul dupã senti-mentul care îl stãpîneºte în clipa aceea, dupãprivirea pe care o vede, dupã fata sau bãiatul careîi danseazã alãturi. Nimic nu e previzibil, nimicnu poate fi stabilit dinainte într-o discotecã; nuºtii dacã va apãrea plictiseala ori exaltarea, dacãvei fi obosit ori tîrît într-un dans nesfîrºit, dincare îþi va fi cu neputinþã sã mai ieºi. În searaaceasta m-aº azvîrli în mijlocul lor, aº începe sãinventez figuri ºi poziþii de dans. Nu îndrãznescs-o fac, iar atunci admir spectacolul: deja aproapetoþi tinerii s-au aruncat în mijlocul dansului, careare în sine ceva sublim. ªi privesc cu încîntarefetele, care sînt mai pricepute ºi mai fascinantedecît bãieþii, ºi sînt atras, dintre ele, de cele douãsau trei mai îndemînatice; pînã cînd mã îndrã-gostesc numai de una: este cea mai grozavã, ceamai frumoasã, cea mai senzualã. Are ceva în plusfaþã de celelalte, poate zîmbetul inefabil, poatetrupul mai armonios, sau privirea mai captivantã,poate, pur ºi simplu, emanã mai mult erotismdecît toate. Nu mã opresc din a-i urmãri evoluþiilepe ringul de dans, are o energie de nestãpînit,este foarte rapidã atunci cînd e nevoie, o auten-ticã reginã a discotecii. Atunci cînd gãseºti unaaºa priceputã ºi tot mai scufundatã în ritmuriledansului, tot mai uluitoare în invenþiile sale, totmai suveranã, rãmîi vrãjit ºi ai sta înþepenit s-oadmiri toatã noaptea. Ce poate fi mai frumosdecît o fatã superbã care danseazã? Ce lucrudeosebit ºi atît de intrigant are dansul la dis-cotecã, în comparaþie cu orice alt tip de dans?Am senzaþia cã ascunde un erotism nedeclarat,dar sfîºietor, o prelungitã semnalare ºi expunere asinelui celui mai ludic, o manifestare de intenþieprivind eliberarea propriei energii instinctive ºivitale care þîºneºte. Cu toþii sînt mînaþi de uncurent plãcut ºi misterios, ca un orgasm, cu toþiisînt niºte pãpuºi în mîinile Erosului. Rãmîn patruore scufundat în mijlocul senzaþiilor violente, casub efectele unui drog, adîncit în bolgia aceea deemoþii care evocã tinereþea. Apoi urc înapoi cumintea pe versantul care mã readuce din subsolulcarnavalesc ºi eliberator, la suprafaþa sobrã ºicunoscutã. Îmi îmbrac pardesiul, pe care îl recu-perez de la garderobã, ies pe stradã, îmi reiaulocul în rîndul normalitãþii. Aerul rece al serii îmialungã aburii plãcerii, ameþeala emoþiei. Simt cãam lãsat fericirea acolo jos, dar sînt oricum fericitcã am întîlnit-o.

AAssffiinnþþiittuullDeja se-apropie asfinþitul, deja presimþirea serii

ocupã gîndurile muritorilor. Membrele trupurilor,amorþite de oboseala muncii ºi sãtule de ziuaaproape încheiatã, gustã dinainte odihna dupãcare au suspinat. Lumea se gîndeºte la cãlduradomesticã: deja i se pare cã aude sfîrîitul lem-nelor, care vor începe sã ardã în ºemineu ºi sãînveseleascã lunga dupã-amiazã de iarnã. Pãsãriledin Cluj îºi încep migraþia cotidianã. Fulgii albicad mai iute ºi mai des de pe acoperiºul caselor,pe pavimentul teraselor ºi al strãzilor. Cerullimpede, încãrcat de zãpadã, aºteaptã strãlucireaprimelor lumini ale serii pentru a-ºi începe som-nul de noapte. Pentru întîia oarã simt toatãprospeþimea ºi frumuseþea iernii care începe.Biserica maghiarã reformatã parcã are acoperiºulpresãrat cu zahãr vanilat, iar clopotniþa elansatã abisericii Sfîntul Mihail, ascuþitã ca vîrful de lance,parcã se întinde pînã la cerul neatent ºi-l înþeapãspre a-i atrage atenþia. Pacea oraºului se rãsfrînge

iute în aerul serii ºi pãtrunde în inimi. Între timpcerul s-a fãcut cenuºiu, iar profilurile chircite alecopacilor se remarcã în contrastul dintre albulzãpezii ºi negrul trunchiurilor. Fumul adie dinhornurile de pe acoperiºuri. Acum pãsãrileinvadeazã cerul, pe neaºteptate, în stoluri deseapar din adîncimile tainice ale cuiburilor ºi rapi-de, sprintene, mã dominã cu zborul lor insond-abil ca un mister. Traverseazã spaþiul, dispar înnoaptea care creºte. Trecerea lor zburdalnicã estedeja o amintire nostalgicã ºi imperceptibilã. Ochiiclopotniþei sclipesc în luminã: parcã e un vrãjitorînalt cu o pãlãrie ascuþitã, avînd deasupra o cruceluminoasã; stã acolo nemiºcat ºi blînd, îi farmecãpe toþi cei care îl privesc, vegheazã de-a lungulîntregii nopþi cu privirea sa aþintitã, strãpungeîntunericul pe care-l transformã în prietenul nos-tru. Dacã vreun gînd negru ne trece prin minte, ede-ajuns sã-i cãutãm ochii: obiºnuita sa blîndeþene mîngîie ºi ne înduioºeazã; iar noi, în adînculnopþii, începem iar sã visãm.

Odatã am visat cã-mi trãgeam bocancii înpicioare, îmi luam un pulover vechi ºi cald,îmbrãcam deasupra o jachetã mare cu buzunareenorme, în care puteam vîrî orice. Am ieºit dincasã plin de încredere, cu picioarele cuprinse de-ofrenezie de nestãpînit. Am început sã mã plimb,am mers cãtre poarta rãsãriteanã a oraºului, amtrecut de ea ºi m-am îndreptat spre sate. M-amîndepãrtat de oraº, am trecut pe lîngã vile ele-gante, ordonate, scunde ºi graþioase, ºi continuîn-du-mi drumul am ajuns la cãsuþe, la cîmpii culti-vate, la grãdini ºi livezi. Am cules ciorchinii,fructele, ca pe vremea copilãriei. Era atîta belºugîn jur încît sã culegi un mãr nu mai era un pãcat.Erau fîntîni cu apã de bãut ºi umbrã pentru odih-nã, erau vãi înflorite, pe unde ºopoteau pîrîurilimpezi ºi liniºtite. Fãrã efort am ajuns la margi-nea pãdurii, fãrã ezitare am pãtruns înprospeþimea verde ºi am înaintat neobosit peurcuºuri ºi coborîºuri. La capãtul zilei am ajuns laintrarea într-o peºterã, iluminatã pe dinãuntru deun foc. Am vãzut un bãtrîn întins pe un pat defrunze. Ochii sãi rãspîndeau o luminã seninã. M-am oprit sã înþeleg dacã mã pot apropia, dar elmi-a risipit îndatã orice îndoialã.

“Vino lîngã mine, îmbrãþiºeazã-mã, fiule.”

Vocea aceea era tocmai a lui. Am fãcut ochiimari de uimire, m-am apropiat ºi l-am vãzut pecel crezut mort. Era chiar tatãl meu. S-a ridicat înpicioare cu sprintenealã, arãtînd o perfectã starede sãnãtate, ºi-a desfãcut braþele ºi m-a strîns cu ovigoare tinereascã. Mi s-a încãlzit inima ca nicio-datã, am simþit toatã aprobarea ºi bunãvoinþa lui.

“Odihneºte-te aici în noaptea asta. Vom dormialãturi tu ºi cu mine. Mã simt bine în grota asta.La rãsãritul soarelui îþi vei relua drumul ºi veiajunge în oraºul vrãjitorului. E un loc încîntãtor,unde oamenii trãiesc în pace, unde zîmbetul îiîntîmpinã mereu pe strãini, unde apa e proaspãtãºi din belºug, unde furia minþilor e izgonitã pen-tru totdeauna, unde orbii pot umbla în siguranþãpe strãzi, unde pãsãrile zboarã fericite. Acela eoraºul ideal pentru tine, care ai urît din totdeaunacerturile ºi lupta. Acolo vei gãsi ceva careseamãnã foarte mult cu fericirea.”

Cuvintele lui m-au convins ºi m-au cucerit, mi-au învãluit mintea într-un vãl de seninãtate aºa

purã încît pleoapele mi s-au lipit. Cînd m-am tre-zit, el nu mai era acolo. Dar viziunea lui,îmbrãþiºarea ºi cuvintele sale de neuitat erau pen-tru mine o cãlãuzã foarte preþioasã, care mãîndemna irezistibil sã pornesc în cãlãtoria ce mi-a fost indicatã. Am umblat o altã zi întreagãºi, odatã cu primele lumini ale serii, am ajuns înoraº. L-am vãzut pe vrãjitor, privirea sa luminoasãºi pãlãria sa înaltã. M-am trezit ameþit ºi agitat,cuprins de decepþie, ca atunci cînd te întorcidintr-un vis. Dar pe urmã, apropiindu-mã de fe-reastrã, în noaptea înstelatã, am vãzut cã n-a fost un vis, cã visul e realitate, cã vrãjitorul eacolo, în faþa mea, cã sînt la Cluj.

(traduceri ºi prezentare de Laszlo Alexandru)

Anna Trojanowska Fruct de piatrã, litografie, 2010

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2266 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

excelsior

Proust îi fascineazã pe filosofi. Nu pentru cãar fi mai intelectual, mai abstract – sau maiagasant! – decât alþii, însã sinuozitãþile

frazelor lui extrag pe neaºteptate sclipiri derealitate, un clopot care bate, cusãtura sensibilãîntre un acoperiº ºi cer, existenþe captivante:irizãrile toxice ale cojilor de sparanghel care o facpe bucãtãreasã sã plângã, sau vãlurile sidefii alelaptelui care fierbe. Aceastã putere de observaþieface din Proust un fel de tranzistor reglat pe ofrecvenþã de o exactitate extremã. Densitateamaterialã a descrierilor îi intrigã pe filosofi: totulse scaldã în îngheþul static, luminiscent, al uneiîncetiniri uimitoare. „Nimeni nu a mers maideparte decât Proust” depliind detaliul uneisenzaþii în cuvinte, exclamã Merleau Ponty (1).Chiar ºi Sartre, care îl descrie ca pe un burghezînvechit, închis în camera neagrã a memoriei lui,îl citeºte cu o surprizã incredulã. Walter Benjamine mai avizat, observând cã secolul al XIX-lea nu aales actori de prim plan precum Balzac sau Zola.Nu „tânãrului Proust”, acestui „snob fãrãimportanþã, frecventator pãtimaº al saloanelor”(2), i-a fãcut el confidenþele cele mai stupefiante.Intrând într-un salon pe vârfurile picioarelor,dezvoltând la un nivel teologic viciile simetrice alecuriozitãþii ºi ale mãgulirii, mimetismul sãustrãfulgerã pretenþiile burgheziei ºi ritualuriledegradate ale nobilimii printr-un mare hohot derâs.

Viziunile sale despre artã îi inspirã desigur pefilosofi, la fel ca ºi personajele sale, umane sausenzoriale: mica sonatã a lui Vinteuil, nasulîncovoiat al lui Bergotte ºi micul sãu zid galben…fiecare leagã aceste nãscociri de sistemul sãu. Sãfie însã într-adevãr acesta modul în care literaturatransformã filosofia? „Toþi cei care nu au simþulartistic, adicã supunerea la realitatea interioarã,pot fi înzestraþi cu facultatea de a discuta lanesfârºit despre artã, cu condiþia sã fie pedeasupra diplomaþi sau bancheri”, afirmã Proustlaconic. ªi mai departe: „Arta veritabilã nu are cesã facã cu atâtea proclamãri ºi se realizeazã înliniºte.” (3) Gãsim astfel în mod necesar înCãutare ecouri de doctrine, resturi ale unei licenþedistrate de filosofie. Ca ºi Bergson, cu care easimilat pe nedrept – ei au un grad îndepãrtat derudenie, însã Proust are fãrã îndoialã prea mult delucru pentru a ilustra anumite idei ale acestuia –,el nu are încredere în inteligenþã. De altfel,Bergson se înºalã complet felicitându-l pentru„viziunea sa directã ºi continuã a realitãþiiinterioare”. Proust precizeazã, dimpotrivã, cã actulcreaþiei e o operaþie de dezvãluire, o lecturãcreatoare care dezvãluie (în sensul fotografic)„impresia provocatã în noi de realitatea însãºi” ºicomparã dezvoltarea impresiei pentru scriitor cuexperimentul pentru savant: opera e un fel deinstrument optic pe care scriitorul îl oferãcititorului, a cãrui „putere reflectantã” e aceea aunui telescop. Nu e deloc vorba de inteligenþã:Bergotte poate într-adevãr sã parã mai puþininteligent decât alþi scriitori ai timpului sãu, atâta

vreme cât nu a fost înþeles, cât tipul de aparat pecare l-a inventat nu a fost pus în funcþiune ºi câtprocedeul sãu nu a fost folosit. „Aceºtia, înfrumoasele lor Rolls-Royce, se puteau întoarceacasã dând dovadã de puþin dispreþ pentruvulgaritatea familiei Bergotte; însã el, cu modestulsãu aparat care în sfârºit „decolase”, îi survola”.Ar fi deci zadarnic sã cãutãm în textul sãu ofilosofie difuzã: „grosolanã încercare pentruscriitor aceea de a scrie opere intelectuale. Marelipsã de delicateþe. O operã în care existã teorii eca un obiect care poartã eticheta preþului” (4).

Gilles Deleuze a demonstrat cu cea mai mareforþã acest lucru, profitând de aceastã ocaziepentru a elibera literatura de sarcina ingratã de ailustra filosofia. De la Proust, el împrumutãaceastã imagine a gândirii înverºunate ºi frustrate,aspru solicitatã de o experienþã care o depãºeºte:nu gândim atunci când dorim acest lucru, cusiguranþã nu atunci când am vrea sã fiminteligenþi, ci atunci când tresãrim sub violenþaimprevizibilã a unui semn. Gândirea noastrã searatã creatoare, într-un mod involuntar, brutal,numai în acest fel - niciodatã atunci când nestrãduim în mod docil sã urmãm o metodãpentru a atinge adevãrul! Proust, spune Deleuze,ne permite sã scãpãm de imaginea ºcolarã a uneigândiri care repetã tradiþia. Era nevoie de unscriitor pentru a curãþa aceste imagini ale gândiriigata fãcute. Proust nu e aºadar filosof atunci cândîºi descrie ideile, ci atunci când capteazã impresii:acestea se aglutineazã în lumi pestriþe, ochescsemne, îmbujorãri, sughiþuri involuntare, codajesociale, senzaþii ºi peisaje psihice. Cãutarea, aratãDeleuze (5), dezvoltã diferite lumi de semne:snobismul, cu a sa descriere a saloanelor ceproduce hilaritate, a timpului pierdut în ele;

iubirea ºi indiciile ei sfâºietoare, afectele salegeloase, timpul pierdut; semnele sensibile, carecaptureazã individuãri plutitoare, peisaje, calitãþi,timpul pe care îl regãsim comprimat înactualizarea senzaþiilor; în sfîrºit, lumea artei, cusemnele sale specifice, instruite, capabile sãrestituie „puþin timp în stare purã”, o impresieîncapsulatã într-un cuvânt.

În 1964, Deleuze propune un fel de piramidãde cristal cu aceste lumi de semne care seîngrãmãdesc ºi progreseazã de la mondenitatespre artã. În 1970, revine asupra lecturii sale ºialege un mic detaliu, fragment textual a cãruiputere de fragmentare îi aruncã în aer frumoasaconstrucþie transparentã. Nu mai e vorba de unitinerariu care duce de la snobism la creaþie;literatura devine un aparat de explorare a realului.Fragmentul priveºte dansul bondarului în jurulunei orhidee, care serveºte la explorarea întâlniriidintre Jupien, floare timidã, ºi burtosul baronCharlus. Aceastã paradã homosexualã, întâlniredisjunctã dintre o floare ºi o insectã, serveºtedrept protocol pentru literaturã ºi în egalã mãsurãpentru fizica corpurilor muncite de dorinþe.Modelul reproducerii aceluiaºi de cãtre acelaºi, alimitaþiei, nu se mai aplicã dacã o insectã, diferitã,fecundeazã o orhidee. În maniera lui Spinoza,Proust descrie afectele personajelor sale, vitezele ºilentorile lor, variaþiile ºi mutaþiile lor sexuale, cuo neutralitate de entomologist. Levinas remarcaacest lucru cu un uºor dezgust: la Proust, sufletul„se rãstoarnã” într-un „în afara legii” astfel încâtcele mai vertiginoase relaþii se stabilesc întrepersonaje. Nu e vorba de fapt nici de moralã, nicichiar de a preconiza o sexualitate marginalã(moralism inversat), ci de a înceta explorareadorinþelor cu categorii gata fãcute. Literaturadetecteazã ºi exploreazã modurile noastre deindividuare concrete, capturând forþele care sedesfãºoarã în societate, propunând noi moduri dea acþiona ºi de a simþi. Proust descoperã teoriagenului deoarece, în loc sã se situeze în planulidentitãþilor sexuale normate, descrie moduri deseducþie cu n genuri, în care partea femeie a unuibãrbat intrã în rezonanþã cu partea bãrbat a uneifemei, sau alte montaje la fel de complexe. Iatã ceaduce literatura filosofiei: noi moduri de explorarea realului, prin care scrierea capteazã forþele cuadevãrat active, fãrã a se lãsa înfrânatã de ideilenoastre primite. Literatura nu copiazã realitatea lamodul imitãrii, ci propune noi moduri de a simþi,la modul devenirii.

N O T E(1) Le Visible et l’Invisible (1964), Maurice

Merleau-Ponty, reed. „Tel”, 1993, p. 195.(2) Œuvres, t. II, Walter Benjamin, ed. Folio,

2000, p. 145.(3) La Recherche, ed. P. Clarac ºi A. Ferré, ed.

Gallimard, „Bibliothèque de la Pléiade”, 1954, t. III, p. 881.

(4) La recherche, op. cit., t. I, p. 554-555. (5) Proust et les signes (1964), Gilles Deleuze,

reed. PUF, „Quadrige”, 2010.

(Articol publicat în Le Magazine littéraire, nr.496, aprilie 2010.)

Traducere din francezã de Andreea Raþiu.

Anne Sauvagnargues

Marcel Proust. Cum sã nesimþim gândind ºi obligaþi sãgândim

Krzysztof Krawiec Monolit 2, artã digitalã

VVineri, 18 noiembrie 2011. Fabrica dePensule. Cluj. Eºti autor ºi regizor (în cazulde faþã, Gianina Cãrbunariu). ªi ai în faþã o

stenogramã. E transcrierea unei ”discuþii” din1985, de la Comitetul Municipal de PartidBucureºti, cu scriitorul Dorin Tudoran, publicatãde curând în cartea ”Eu, fiul lor. Dosar desecuritate” (Editura Polirom, 2010). ªi vrei sã otransformi într-o piesã de teatru. Aparent, nu artrebui sã fie prea greu. Pânã la urmã, textul e gatascris. Mã rog, transcris. Trebuie doar sã cauþiactorii potriviþi, sã obþii o finanþare, câteva lunide repetiþii ºi premiera.

Doar cã… Doar cã apar primele probleme. Înce mãsurã acea stenogramã redã fidel întâlnirea”de la Partid”? Dincolo de datele care nu (prea)coincid, unele pasaje/afirmaþii sunt evident cã nupot aparþine scriitorului Dorin Tudoran (fiind datede gol de agramatisme). Dar, mai ales, care a fosttonul ”discuþiei”? Tonul pe care o stenogramã eimposibil sã-l redea (fiind lipsitã, se înþelege, deindicaþiile scenice). S-a strigat? S-a ameninþat? S-aimplorat? Cine la cine? Cine pe cine?

Soluþia? Rolurile se trag la sorþi ºi se schimbãpe parcursul piesei. Iar scenele sunt reluateobsedant. Pe diferite tonuri ºi în diferite abordãri.Politrucul e ameninþãtor ºi-i transmite scriitoruluicã are puterea de decizie. Politrucul e umil,pentru cã are un raport de fãcut. Politrucul earogant ºi controleazã situaþia. Politrucul edebusolat în faþa fermitãþii scriitorului. În scenã eºi preºedintele Uniunii Scriitorilor. ªi ”ochiul ºiurechea” de serviciu – securistul. Ei sunt maidegrabã însã decor. Preºedintele e ”vinovat”, larândul lui, de revolta scriitorului. O vinovãþiegenericã, desigur, motiv pentru care se simtedator ”sã gãseascã o soluþie”. Iar ”soluþia” eevidentã: scriitorul sã renunþe la revoltã – lademisia din partid ºi la cererea de emigrare.Variabilele (schimbãrile de roluri ºi de ton) suntmultiple. De aici ºi necesitatea numeroaselor”reluãri”. Invariabilã e reacþia ”autoritãþii”, caretrebuie sã deþinã controlul – fie cã e real, fie cã emimat. În acest sens, scena în care e înregistratã”punerea la punct” a scriitorului revoltat în lipsaacestuia e memorabilã. Pânã la urmã, ceea ceconteazã nu e ceea ce s-a întâmplat, ci ceea ce s-araportat. ªi s-a transcris în Dosarele Securitãþii.

E ”X mm din Y km” (titlul sub care montareaa avut premiera sãptãmâna trecutã la Cluj, încadrul Festivalului ”Temps D Images”) o piesã”istoricã”? Mãrturia câtorva milimetrireprezentativi din kilometrii (sutele ºi miile dekilometri) dosarelor de securitate? Povesteamentalitãþilor obediente? O acuzaþie la adresamilioanelor de ”pasivi” confruntaþi cu dovadaunui act de curaj în faþa cãruia ”autoritãþile” suntbulversate ºi nu ºtiu cum sã reacþioneze? Cusiguranþã. Dar e mai mult decât atât.

Revin la Roºia Montanã. Ieºirile în stradã dinaceastã varã/toamnã/iarnã pe aceastã temã m-aupus în faþa ”autoritãþilor”. A agenþilor de Poliþie ºiJandarmerie ºi a ºefilor lor care trebuiau ”sãgãseascã o soluþie” ºi ”sã dea un raport”. Am avutde a face cu întreaga gamã de manifestãri:legitimãri ºi ameninþãri (cu amenzi ºi reþineri),discuþii conciliante (”ne facem ºi noi treaba”),

scuze (”Domnu Goþiu, vã rog sã ne înþelegeþi, cãne sunã ºi nouã telefonul ºi trebuie sã raportãmce am fãcut”). Dublate de scene penibile, cuoameni legitimaþi pentru cã se plimbau pe stradãcu baloane ori pentru cã se jucau ”Þarã, þarã,vrem ostaºi!”.

Iar asta e ”de rãu”. Ca societate, încã nu ne-am vindecat. Existã cel puþin o parte, cei care seconsiderã ”autoritãþi”, care crede cã are obligaþiasã ”deþinã controlul” ori sã gãseascã ”o soluþie”.O ”soluþie” pentru ce? ”Controlul” în numelecui? Cine e acel ”popor” la care s-au raportat ºicontinuã sã raporteze onor ”autoritãþile” noastre?

ªi e ”de bine”. Numãrul celor ca DorinTudoran, Doina Cornea, Radu Filipescu ºi alþii s-aînmulþit. Sunt mulþi, din ce în ce mai mulþi ceicare au înþeles cã în faþa unei atitudini ferme,”autoritãþile” sunt ineficiente, incapabile sãgãseascã ”soluþia” la care viseazã. Cel mult, pot”da raportul”. Însã, spre deosebire de comunism,de aceastã datã, mai existã ºi cãi de comunicareparelele celor oficiale. Iar ”rapoartele” (ºi modulîn care ”se raporteazã”) nu mai pot inventarealitatea.

***Luni, 12 decembrie 2011. Ministerul Afacerilor

Interne. Bucureºti. Un pix cu care a fost semnatãpetiþia pentru Salvarea Roºiei Montane, un mousecu care s-a dat click la pagina de Facebook acampaniei, o pensulã sau un tub de vopsea cucare au fost pictate banere cu mesaje pentruRoºia Montanã sunt doar câteva dintre obiectele“periculoase” ºi ”incriminatoare” pe careaproximativ 20 de membri ai Campaniei ”SalvaþiRoºia Montanã!” le-au depus în faþa MinisteruluiAdministraþiei ºi Internelor (MAI). Astfel,activiºtii s-au autodenunþat ºi i-au scutit pejandarmi ºi pe poliþiºti de efortul de a le confisca.

Gestul a fost unul de protest împotrivaintervenþiilor jandarmilor din ultimele luni, înspecial în Bucureºti, care i-au vizat pe cei careluptã pentru salvarea Roºiei Montana. Într-oprimã fazã, Jandarmii au refuzat ”predarea” ºi auîncercat sã elibereze trotuarul. ”Nu vã împing!”,repeta unul dintre agenþi, în timp ce-i împingea lacel mai propriu mod cu putinþã pe manifestanþi.În cele din urmã, dupã aproximativ o orã, cuîmbrânceli ºi legitimãri suplimentare, un chestor aieºit din clãdire, pentru a discuta cu persoaneleprezente ºi pentru a primi o scrisoare deschisãadresatã Ministerului Afacerilor Interne ºiJandarmeriei Române. Chestorul i se înmâneazã oscrisoare deschisã, în care sunt prezentateabuzurile sãvârºite de jandarmi în ultimele luni,în timpul acþiunilor pentru Roºia Montanã.”Revoluþia Românã nu a avut autorizaþie. A avutdreptul fundamental la libertate! Ne cunoaºtemdrepturile ºi vom face apel la toate mijloacelelegale ºi democratice pentru a le apãra. Cerem, peaceastã cale, Jandarmeriei Române sã-ºireconsidere poziþia ºi metodele de acþiune vis-a-visde societatea civilã, sã vinã în sprijinul libertãþiide exprimare specificã unui stat democratic ºi sãonoreze astfel memoria celor care au luptatpentru libertate în ‘89”, se aratã în scrisoare.

Scriu o scurtã relatare despre acþiune, pe

VoxPublica.ro. Încep sã curgã comentariile.“Postacii” RMGC sunt ”la datorie”. O sã revinasupra lor.

***Duminicã, 17 decembrie 2011, Cairo, Egipt.

Doi soldaþi târâie o tânãrã pe caldarâm.Intervenþia acestora au rupt hainele de pe ea. Unal treilea o loveºte cu piciorul în stomaculdezgolit. E imaginea care face înconjorul lumii,suprinsã în timpul protestelor din Egipt. Încerc sã–mi imaginez ce e în mintea acelor soldaþi ºi, înspecial al celui care loveºte cu bocancul. Mi-eimposibil sã gãsesc vreo justificare.

Desigur, cei mai mulþi dintre cei care au vãzutimaginea surprinsã de fotoreporterul de la Reuterssunt ºocaþi. Oripilaþi. Mã întreb însã câþi dintreaceºtia, aflaþi în locul acelui poliþist ar acþiona lafel. Din pãcate, surprinzãtor de mulþi. În minteîmi revin comentariile la articolul despre ”auto-denunþul” activiºtilor din Campania ”Salvaþi RoºiaMontanã!”. Primul dintre ele susþine cã jandarmiiar fi trebuit sã-i amendeze pe tineri, pentru cã nuau declarat acþiunea la Primãria Bucureºti. Iniþial,pur ºi simplu m-a pufnit râsul la absurdul ideii: sãdepui o declaraþie la Primãrie pentru a puteamerge sã depui o scrisoare la MinisterulAfacerilor Interne!

Pentru cã nu au fost lãsaþi sã intre în sediulMinisterului, tinerii au rãmas în aºteptare în faþaintrãrii. Motiv pentru acelaºi comentator sãconsidere cã jandarmii aveau dreptul sã intervinãpentru cã activiºtii ”ocupau trotuarul”. Într-oasemenea mentalitate bolnavã, simplu fapt alstaþionãrii în faþa unei instituþii publice(”ocuparea trotuarului”) reprezintã deja un actsubversiv, o ameninþare la adresa ordinii publice,un pericol iminent care ar trebui înlãturat.

Pe aceeaºi linie se situeazã ºi cei care au”apreciat” cã scopul tinerilor a fost sã se auto-victimizeze, sã atragã reacþia în forþã aautoritãþilor. E un ”argument” cu nimic diferit decel invocat în 1990, când manifestanþii care ºi-auprezentat urmele lãsate pe spatele lor debastoanele poliþiºtilor au fost etichetaþi drept”masochiºti”, care ºi-au produs singuri acele rãni,pentru a arãta cu degetul cãtre autoritãþi.

În spatele acestor ”argumente” se ascundmentalitãþi extrem de agresive ºi periculoase.Convingerea deþinerii adevãrului absolut ºiconvingerea cã acest adevãr trebuie, la o adicã,impus cu forþa celor care îl contestã. Pentruaceºtia, orice manifestare publicã a libertãþii deexprimare ar trebui sã aibã nevoie de aprobare.De autorizaþie. Exact aºa cum înceracã MAI sãimpunã prin proiectul de lege al adunãrilorpublice pe care îl promoveazã. O autoritate(Primãria), ar trebui sã supervizeze ºi sã aprobece ºi cine poate fi contestat.

O asemenea mentalitate îmi provoacãfrisoane. Între cei care susþin aºa ceva ºi cel careloveºte cu piciorul abdomenul dezvelit al tinereidin Egipt nu e e nicio diferenþã. La o adicã, ceicare gândesc astfel ar reacþiona precum soldatul acãrui brutalitate face astãzi înconjurul lumii.

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2277TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

civic media

De-a autoritatea. Jocuri vechi ºi noi

Mihai Goþiu

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2288 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Am recitit ce am scris pânã acum despremarele Bird ºi m-am cam luat cu mâinilede cap, cãci parcã prea de tot întunecatã ºi

fãrã ieºire, fãrã soluþii ar putea sã parã scenajazzului. Este, în chip evident, cât se poate deadevãrat cã - pentru Charlie Parker - destinul afost unul tragic, neînchipuit de sumbru; ºi nudoar pentru el ci ºi pentru alþi câþiva „grei” care i-au stat în preajmã sau care – la un moment dat –îi vor fi ieºit în cale ºi mã gândesc mai ales lauriaºul pianist care a fost Bud Powell sau lageniul distrugãtor al sulfuroasei Billie Holliday.Cu toate astea, în acelaºi timp ºi cam prinaceleaºi locuri, au cântat ºi au triumfat alte zecide jazzmeni de primã mânã sau (aproape) la felde dãruiþi, þinând/venind (în chip paradoxal) dinepoci cât se poate de diferite. Iatã de ce cred cãse impune o precizare legatã de faptul cã, înfond, scena/lumea jazzului nu a fost sistematicîntunecatã/blestematã din cauza unor destinenefericite, ci s-a dezvoltat firesc (ba chiar cât sepoate de „paºnic”) impunând cel mai adesea fãrãºocuri o seamã de inovaþii decisive pentru viitorulunei muzici cu totul ºi cu totul aparte. Ar maitrebui sã subliniez însã ºi mãsura în care –începând de prin 1945 – jazzul bebop avea sãcoexiste/coabiteze cu mai toate formele sauformulele care îl vor fi precedat, astfel încâtParker însuºi avea sã cânte – nu o datã! - alãturide Lester Young ori împreunã cu unicul ColemanHawkins oricând dispus sã „înfrunte” avangarda.Gãsiþi, în acest sens, materiale de un interes ieºitdin comun pe acelaºi Youtube. Poate cã aici ºiacum ar fi – de altfel - momentul sã explic de ceanume atâtea ºi atâtea piese – multe geniale! - pecare le putem vedea ºi asculta pe Youtubedureazã cel mult patru minute; este vorbaîntotdeauna de înregistrãri „trase” de pe discuriLP (aºa-zisele viniluri) care nu putea „duce” peuna din cele douã feþe decât doar fatidicele patruminute. Bine, bine, veþi zice, dar unele dintreaceste piese (datând din aceiaºi ani dominaþi deviniluri) se întâmplã sã dureze în jur de zeceminute sau chiar mai mult; ei bine, acestea provindin filmuleþe care „acopereau” de bunã seamã oduratã mai mare. ªi dacã tot am ajuns la spinoasaproblemã a duratei înregistrãrilor, aº vrea sã vãspun cã nu sunt puþini pricepãtorii într-alejazzului care deplâng ºi îºi pun adeseori problemaunor pierderi ireparabile tocmai prin aceastãcondensare/forþare a duratei, gândindu-se, plini deamãrãciune, la toate concertele sau jamsession-

urile rãmase pur ºi simplu de izbeliºte dinabsurda blocare ºi neputinþa de a „trage” maimult de cel mult patru minute de muzicã.

Întorcându-ne în timp undeva înspre mijloculanilor’40, vom constata cã marile nume alejazzului fac turnee de mare succes ºi rãsunet,grupându-se în orchestre devenite celebrisime ºipurtând nume în consecinþã: Esquire AllAmerican Jazz sau Jazz At ThePhilarmonic.Starurile poartã nume faimoase: Louis Armstrong,Lionel Hampton, Roy Eldridge, Barney Bigard,Coleman Hawkins sau Art Tatum. Într-un altcontext, saxofonul lui Illinois Jaquet împreunã cupianul lui Nat King Cole ori trombonul lui JayJay Johnson fac de asemenea ravagii ºi atragmulþimile. Ce sã mai zicem atunci despre figurilelegendare ale unor monºtri sacri aºa cum„funcþionau” pe atunci inconturnabilii DukeEllington, bonomul Count Basie ori rafinatulBennie Goodman. ªi cum sã nu aminteºti de celmai adesea din cale afarã de sumbrul (sau doarmelancholicul?) Lester Young care a devenit oprezenþã obligatorie, în vreme ce trompetiºtiiCharlie Shavers, un fantezist irezistibil, alãturi demai vârstnicul Roy Eldridge îþi iau, pur ºi simplu,ochii. Nu putem însã sã nu pomenim ºi desensibilitatea exacerbatã/înfioratã a saxofonuluilui Johnny Hodges care se fãcea auzitãdeopotrivã/simultan cu atoateinovatoarele temeale revoluþiei bop dintre care nu vom aminti decâtaiuritoarele „Groovin’ high”, „Billie’s Bounce” sau„Koko”, devenite sacrosante în urmainterpretãrilor unice ale supradotaþilor CharlieParker & Dizzy Gillespie. Dintr-un acelaºi univers(în bunã parte) atât de special ºi bântuit încã despiritul marelui Bird au fãcut parte o seamã depersonalitãþi puternice ºi – la urma urmelor – de-adreptul luminoase cum vor fi fost de pildã ceipatru membri ai extraordinarului Modern JazzQuartet, haiosul care avea sã rãmânã pânã laadânci bãtrâneþe Dizzy Gillespie sau – chiar dacãau optat dupã o vreme pentru alte soluþii –gigantul Miles ori cameralul ºi atât de sofisticatulLennie Tristano sau – de ce nu? - viforosul CharlieMingus.

La urma urmelor, de ochii lumii sau poatechiar de-adevãratelea, scena jazzului se comporta– în aparenþã - admirabil ºi totul decurgea „într-oveselie” umbritã doar când ºi când de drame ºitragedii inimaginabile. Plãcerea jazzmanilor ºiextazul, bucuria lor în a cânta sunt evidente ºi câtse poate de sincere; un exemplu convingãtor îlconstituie, de pildã, un filmuleþ în care îi putemvedea, deslãnþuindu-se ºi trãind din plin muzicape cale de a se naºte, pe corifeii momentului; evorba de Lester Young, Coleman Hawkins sautrompetistul Charlie Shavers alãturi de straniul ºiatât-de-burjuiul clarinetist care a fost Pee WeeRussell, acompaniaþi la pian de mãiestria ºitrabucul lui Willie „The Lion” Smith(Dumnezeule, ce imagine de vis & de antologie!)în vreme ce trombonistul J. C. Higginbotham seþine de poante ºi giumbuºlucuri. Vã poftesc sã vãbucuraþi de climaxul general încãrcând - de bunãseamã pe indispensabilul Youtube - adresahttp://youtu.be/0DmtPvFa_W8! ºi mai

îndrãznesc, de asemenea, sã vã recomand oîntâlnire la cel mai înalt nivel între un CharlieParker neaºteptat de senin ºi de (su)râzãtor ºilegendarul Coleman Hawkins. Cei doi pot fivãzuþi ºi ascultaþi pe îndelete încãrcând adreselehttp://youtu.be/lBy8MIOQlQs sau – în egalãmãsurã – http://youtu.be/icgOSGyx3nM. Peacelaºi Bird îl puteþi (de astã datã doar) asculta încompania gigantului Lester Young (cu LennieTristano la pian!) dacã apelaþi adresahttp://youtu.be/T9cZF2dOZPM.

În sfârºit, iatã-ne iarãºi ajunºi la parteaîntunecatã, tragicã a scenei jazzului bop, acolounde bântuie fantoma melodiei poreclitã „LoverMan”. Pentru mine, nicicând dramatismul ºisfâºierea unei interpretãri magistrale nu vor fiatins un prag mai de jos, mai apropiat deinsuportabil. Cuvintele îmi par neputincioase în areda contorsiunile desfãºurãrii sub ochii noºtri aunei asemenea tragedii. Încumetaþi-vã ºi urmãriþi,vã rog, (încãrcând adresahttp://youtu.be/oNL30u1jbDM) secvenþele dinfilmul „Bird”,semnat de Clint Eastwood, în caremarelui actor Withaker îi revine misiunea aproapeimposibilã de a-l re-trãi pe Charlie Parker. Coloanasonorã a secvenþei (ca ºi a filmului în întregulsãu) reprezintã cele mai grozave ºi misterioaseînregistrãri pe care, Chan Parker, soþiasaxofonistului i le va fi încredinþat lui cineastuluiClint E. Iar în continuare aveþi ºi adresa versiuniiintegrale a aceluiaºi obsesiv „Lover Man” - atât învarianta quintetului condus de Bird,(http://youtu.be/mJrhOjvDbtg) cât ºi într-unaaparþinându-i unicei, blestematei Lady Day:http://youtu.be/HBARcJqp99U.

În încheiere aº vrea doar sã vã mai spun cãrecomandarea ºi precizarea surselor Youtubeconstituie – dupã pãrerea mea - o noutate aºaîncât confirmarea, din partea voastrã, printr-oreacþie explicitã m-ar încuraja sã merg încontinuare pe aceastã cale. În altã ordine de idei,sunt convins cã acest recurs la performanþele înacest domeniu ale informaticii vã/ne poate oferiaccesul cel mai rapid ºi cel mai comod lacomorile jazzului adeseori rarisime ºi atât de greude gãsit pe piaþã.

jazz story

Scena jazzului de pe la 1950,dupã-amiaza

Ioan Muºlea

Herman-Leonard-Sonny-Stitt-NYC-1953

Nick-White-Jazz

Deºi lansatã cu ani în urmã, campania De ceiubesc România a trecut pe lângã noi într-un cvasi-anonimat stânjenitor adesea,

deoarece, nu-i aºa, zgândãrirea sentimentelorpatriotice nu mai ocupã de multã vreme opreocupare majorã în media româneascã (de statsau particularã). Cu toate acestea, îmi fac o datoriede onoare enumerând la loc de cinste trusturile careau transpus aceastã frumoasã iniþiativã în actjurnalistic: Pro TV, Gândul, Pro Sport, Sport.ro, ProTV Internaþioanl, Ziarul Financiar, Mediafax. Înultimele luni abia mai pâlpâia flãcãruia proiectului,când am auzit întâmplãtor un ecou din Franþadespre reluarea campaniei. Cu toate cã parcurgzilnic 3 – 4 publicaþii autohtone, informaþia despreafiºele publice din cadrul programului depromovare a valorilor româneºti am auzit-o de laRadio France International, secþia francezã. Odeficienþã a presei româneºti sau un efect al cãderiiîn derizoriu ºi desuetudine a tot ce înseamnãinteres naþional ºi mândrie naþionalã?

Sfârºitul anului calendaristic ne oferã prilejulunui scurt bilanþ în aceastã privinþã. Probabil cãindiferentismul politic a alimentat ºi nepãsarea faþãde noi ºi valorile noastre. Mai mult chiar, din cauzapoliticii deºucheate, românul a ajuns sã-ºi urascãetnia, sã denigreze tot ce e românesc: economia,ºoselele, preþurile, legile, pãdurile ºi pãºunile, oriceactivitate cu caracter social, calitatea celui maimãrunt produs autohton. Scufundat pânã la gât înaceastã greaþã naþionalã, românul zapeazã de zorspre dulcegãrii care-l smulg din prezentul cenuºiu

(iar a devenit cenuºiu!) ºi-l proiecteazã hãt întelenovela mexicanã. Sau când adastã pe plaiurimioritice vreun semn de schimbare, se alãturãlãtrãilor din opoziþie alinându-ºi oful. Astea suntcele douã variante ale telespectatorului român.Cum sã mai aibã un sentiment de mândrienaþionalã? Sintagma sunã rãsuflat, perimat,anacronic. Ceva de pe la 1848 sau 1919 cel mult,cãci pe vremea lui Ceauºescu era vorba despre unsentiment patriotic întreþinut artificial, la comandapartidului unic. Dar poate cã ºi acela era mai bundecât absenþa lui cu desãvârºire. Azi avem peordinea de zi doar scârbã, lehamite, batjocurã ºiresentimente. Aºa stând lucrurile, când dai peste uninterviu unde cineva spune ...iubesc Româniapentru cã... zapezi grãbit mai departe în speranþa cãvei gãsi pe alt canal pe cineva care sã înjure vârtosactuala stare de lucruri din þarã. Un patriotismrefugiat în înjurãturi, în actul defãimãtor generalizatºi repetat zilnic mai poate fi numit patriotism?

Se pare cã înaltele (cândva) sentimente faþã depatrie ne-au fost otrãvite sau amputate de-a dreptul.Fãrã ele plutim în derivã ajungând de râsul tuturor.De jos pânã sus curge aceeaºi otravã, de lapanglicari fãrã þarã pânã la elite reprezentativepentru acest areal cultural. Nu se mai scrie poeziepatrioticã. Nu mai e la modã. Deocamdatã. Lumeacrede cã despre þara ta trebuie neapãrat sã ai pãrerinegative. Dacã lauzi ceva, te amendeazã drasticopinia publicã. Pânã când se vor scrie alte versuri lacomandã despre un alt conducãtor slãvit ºi luminat.

Doamne fereºte! Tradiþia e luatã în rãspãr, când nue un pretext pentru glumiþe scabroase, precumjalnica paronimie inventatã de un paranoic,letopiseþ - letopizdeþ, care a fãcut din AlexandruVakulovski un poet genial. Frãþia se numeºte orbireîn cazul celor ce venind din Basarabia îºi arogãdreptul de a defãima. Metafora plaiului mioritic afost repudiatã de super-elitistul cu papion la vedere,de pe Cultural, drept „balegã mioriticã” ºi elrãmâne în funcþie. Întrebare: cine iubeºte „balegamioriticã”?

Cu toate acestea, afiºele de promovare a þãriieditate de campania De ce iubesc România auînceput sã aparã la Paris, New-York, etc. Ele„prezintã realizãrile a cinci români care auschimbat, fiecare în felul lui, faþa lumii”. Operseverenþã demnã de laudã. Un proiect depromovare a românilor de pretutindeni care mergeîn paralel cu cinica denigrare din interior. Nu ºtiuce efect o fi avut îndemnul „scrieþi pe net româniisunt buni, românii sunt deºtepþi” pentru acontracara imaginea ºifonatã din afarã a României.Repetarea acestor sintagme a lansat un alt lanþ alunirii de cãtre utilizatori anonimi, poate maiimportant decât orice reprezentanþã la nivel înalt.Pânã la urmã, cineva o sã ne creadã capabili ºi dealtceva decât de tâlhãrii, crime, delapidãri. Citindastfel de mesaje parcã te simþi altfel. Tot din masade anonimi de pe facebook-ul campaniei De ceiubesc România, desprind din comentariul de ofrisonantã simplitate, semnat Toma Ana: Oareconteazã sã te întrebi vreodatã de ce îþi iubeºtimama?

Motto: ”Azi nici mitocanii nu mai sînt ca altãdatã.Pe vremuri mai citeau cîte o carte..”

Johnny Rãducanu

S-a nãscut la 1 decembrie 1931 ºi a murit la 19septembrie 2011. Rãducan Creþu era numele sãureal iar criticul american Leonard Feather l-a

numit: “Mr. Jazz of Romania”. A absolvit Liceul demuzicã din Cluj despre care, ori de cîte ori i se ofereaprilejul, vorbea cu entuziasm ºi bucurie, amintindconstant de directorul (de pe atunci) Mihai Gutman,descriidu-l în culori vii ºi spumoase. A plecat înBucureºti ca sã urmeze ºcoli mai înalte, adicãAcademia de muzicã, pe vremuri denumitãConservator... Era contrabasist ºi pianist. În anul treide facultate, tovarãºul rector de pe atunci (i-am uitatnumele...) l-a chemat la el ºi i-a spus: “Tovarãºestudent, trebuie sã faci stagiul militar, aºa e legea. “Studentul contrabasist ºi pianist, l-a privit zglobiudirect în ochi ºi i-a rãspuns fãrã ºovãialã: “Nu facarmatã. “ Tovarãºul rector de pe atunci (i-am uitatnumele...) s-a holbat la el indignat ºi-a ºuieratîntrebarea: “Ce-ai zis?” Johnny l-a privit, mai departe, în ochi fãrã sã clipeascã, atins parcã de-oneverosimilã veselie ºi a zis: “Eu fac parte din armataaia al cãrei general se numeºte Beethoven!” . Tovarãºulrector de pe atunci (i-am uitat numele...) s-a rãstitameninþãtor: “În cazul ãsta, va trebui sã te dau afarãdin facultate!” Johnny a ripostat blînd, în ritmul unei

zglobii teme muzicale jazzistice: “Sã mã daþi. Voi fiun mare muzician fãrã diplomã.” Zis ºi... fãcut.Johnny a fost dat afarã ºi a ajuns un mare muzician...fãrã diplomã. Iar în 1960, cînd a ajuns în Americapentru a-i cunoaºte, personal, pe Louis Armstrong ºiDuke Ellington, niciunul nu l-a întrebat ceva despre...diplomã.

ªi mi-am amintit taman acuma cînd scriu acesterînduri, aparent fãrã vreo legãturã, de o replicã a luiRay Charles: “Azi dimineaþã m-am trezit ºi l-am rugatpe Dumnezeu sã-mi facã o favoare: sã mã lase sãcînt...”

Johnny Rãducanu a fost un interpret de jazz demare clasã (îºi ”plimba” degetele cu aceeaºi agilitate ºifantezie atît pe corzile groase cît ºi pe clapele alb-negre), compozitor cu înclinaþii, mai ales, spreprelucrãri ale melodiilor populare, profesor ºi, în egalãmãsurã, un mesager al jazzului românesc în lume, darºi al jazzului american (în special) la noi în þarã. ªi unmaestru al improvizaþiilor. Cu toatã singurãtatea pecare ºi-a impus-o de-a lungul vieþii, a fost un omextrem de social ºi generos, plin de umor ºi ironie, aºacum este un artist adevãrat, mereu parcã pus pe ºotii,ca un copil mare ºi neascultãtor... Hîtru, uneori cu”limbã” ascuþitã, refuza compromisurile dar era ºi unsentimental care-ºi masca ”sentimentalismul” prinreplici fruste. Îmi amintesc de un concert împreunã cuHarry Tavitian care i-a fost elev ºi admirator. Lasfîrºitul concertului s-au apropiat, þinîndu-se de mînã ºi

în ropote de aplauze, de marginea scenei, s-au înclinatceremonios cînd deodatã Harry, brusc, i-a sãrutatmîna în vãzul tutoror. Johnny a avut o primã (ºiinfimã) reacþie de uimire dupã care s-a redresat repede, a zîmbit larg ºi, cu un aer prefãcut superior, a ziscãtre public: ”Pãi, mi se pare normal, vouã nu?”

Profesoara de pian Monica Soltan de la Liceul demuzicã “S. Toduþã” din Cluj a avut lãudabila idee de aorganiza un amplu recital exclusiv cu lucrãri(terminate ori doar schiþate, mai mult, mai puþin orideloc cunoscute) ale celui care a fost minunatulmuzician Johnny Rãducanu. În eleganta salã cu piande la Muzeul entnografic clujean au interpretat elevidin clasa a II-a pînã la cei de-a XII-a cãrora li s-aualãturat ºi cîþiva profesori, cu acelaºi nedisimulatentuziasm. Într-o primã parte am ascultat Miniaturipentru pian (ceva ce amintea de Ana Magdalena Bach)iar în partea a doua Teme de jazz, atît de proprii luiJohnny. Un ”melange” al ritmurilor populare cusonoritãþi holywoodiene, amintind de Rahmaninov.Nu-i pot înºira pe toþi interpreþii (peste 30) chiar dacão meritã, dar amintesc cîþiva: ªtefana Dolha, OanaRusan, Andreea Bodea, Antim Irimieº, Gyorgyi Lászlo,Alta Dãian, Alexandra Stãnescu, Levente Kiss etc. S-aremarcat, fãrã echivoc, tînãrul profesor TiberiuHerdlicska (pianist excelent dar ºi compozitor detalent) care a emoþionat auditoriul cu interpretãrilesale dar ºi cu improvizaþia pe care a fãcut-o în finalulrecitalului, o improvizaþie plinã de fantezie, intergratãînsã perfect în ”linia” partiturilor lui Johnny.

Timp de peste douã ore, în sala cu pian aMuzeului entnografic, elevi ºi profesori ai Liceului demuzicã clujean au alcãtuit o ”armatã” al cãrei generalfu, de aceastã datã, Johnny Rãducanu.

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2299TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

rânduri de ocazie

In memoriam Johnny Rãducanu

Radu Þuculescu

zapp media

Tu de ce iubeºti România?Adrian Þion

De vreo cinci ani, tribulaþiuni profesionale mãproiecteazã bianual în postura de ... navetisttranscontinental, pe ruta Lisabona-Cluj ºi

retur. În ideea salvgardãrii Cursului de EsteticaJazzului (pe care l-am inaugurat în 1997 laAcademia de Muzicã din Cluj), dupã detaºarea meaca director al Institutului Cultural Român dinLisabona am trecut la câte o sesiune comasatã pefiecare semestru universitar, conform modeluluipatentat de Marian Papahagi. Cum era de aºteptat,pe lângã asta sunt animat ºi de dorul, tot maiintens pe an ce trece, pentru acasã. Având în vederemultitudinea impresiilor din cea mai recentãescapadã de acest fel, întreprinsã în toamna anului2011, voi încerca sã fixez într-o formã mai puþindiscursivã, ca pe niºte notaþii ale unui ... jurnaltânjind a fi scris.

De la prima descindere spre centrul sublimeimele urbe natale, sunt frapat de imensele postere ceanunþã ... debutul lui Al Di Meola la Cluj.Ghitaristul american de ascendenþã italianã eprogramat la Teatrul Naþional ºi la Clubul Diesel,unde va cânta în compania polimorfului sãu grupNew World Sinfonia. Concertul e organizat, într-omanierã di granda – adecvatã componenþei 75%italiene a cvartetului: împreunã cu Di Meolaevolueazã acordeonistul Fausto Beccalossi,ghitaristul Peo Afonsi ºi bateristul Peter Kaszas.Atmosfera efervescentã reflectã talentul impresarialal patronului de la Diesel, Mircea Buteanu –personaj rafinat, ale cãrui preferinþe muzical-artisticese transformã adeseori în oferte pentru concitadiniisãi. În pofida costului apreciabil al biletelor,magnifica salã a Teatrului Naþional & OpereiRomâne din Cluj e neîncãpãtoare. Într-o lojã îlzãresc pe directorul Mihai Mãniuþiu, cu care mãîntâlnisem vara trecutã la marele festival teatral dela Almada, unde ºi-a prezentat spectacolul Eu,Rodin. Foarte multã lume bunã. Asimilândcâºtigurile unui prim secol al jazzului, Al Di Meolaîºi creeazã propria sintezã muzicalã, masivã ºistrãlucitoare, surprinzãtoare ºi seducãtoare. Deºiinstrumentaþia pare minimalã, câºtigurile electroniciisunt incorporate în primul rând în sonoritatea„totalizantã” a ghitarei solistice, cu frecventeexcursuri în domeniul orchestraþiei simfonice (de

aici ºi numele formaþiei). Tot ca principiu al acesteiremarcabile viziuni am regãsit preocupareaconstantã pentru menþinerea în stare deincandescenþã a suflului melodic, pe parcursulîntregului demers muzical. Departe de a-ºi infirmarãdãcinile, Al Di Meola le cultivã (ºi onoreazã) ºi înacest mod. Interesul sãu se extinde spre alte virtuþispecific latine: cãldura abordãrii ºi a comunicãrii,perpetua alertã emoþionalã, luxurianþa armonicã,explozia ritmicã. Edificatoare în acest sens mi s-aupãrut incursiunile sale atât de empatice în domeniultango nuevo, configurat iniþial – ºi quasi-iniþiatic –de Astor Piazzolla. Concertul ar putea ficaracterizat drept o jubilaþie muzicalã traducând însunet bucuria vitalã.

Scurt timp dupã asta, altã agreabilã surprizãmarcând o premierã: excelentissimul grup Kaulakaudin Barcelona. Fãrã nimic prestabilit, avui ºansa sã-lprind la Cluj, pe ospitaliera scenã a Clubului Diesel.Unica decepþie a fost afluenþa scãzutã a publicului(probabil epuizat datoritã „efectului post-Al DiMeola”). Oricum, prin comparaþie cu actualulinteres occidental pentru jazz, reacþia asistenþei li s-a pãrut muzicienilor la fel de admirabilã precumimpresiile din Cluj, Sibiu ºi Braºov, oraºe vizitate deei pentru prima datã. Despre muzicã: frapeazã, dela bun început, punerea în valoare a douãinstrumente catalane tradiþionale – zanfona ºitenora. Deºi arhaice, insolitele generatoare de sunetsunt mânuite cu maleabilitate post-modernã decãtre Marc Egea ºi, respectiv, Jordi Molina. Practic,toate compoziþiile recitalului sunt creaþii colectiveale grupului, care beneficiazã de energizantul suportritmic þesut de Franco Molinari/contrabas ºi EnricCanada/baterie. Temele lasã impresia unor straniiconexiuni cu melodicitatea altor timpuri, însã –conform mãrturisirii interpreþilor înºiºi – ele nuconstituie prelucrãri ale melodiilor folcloriceautohtone, ci invenþii originale. În consecinþã, îmipermit sã consider cã grupul Kaulakau e unuldintre puþinele, din câte cunosc, capabile sã creezeun folclor imaginar, ca marcã specificã înincomensurabila diversitate a jazzului contemporan.Creaþiile cvartetului sunt bazate pe o inteligentãasimilare a esteticii improvizatoric-jazzistice, care nuperturbã, ci reliefeazã specificitatea inedituluimelanj de individualism ºi expresie colectivã.

Dincolo de prospeþimea timbralã rar întânitã înjazzul actual, demnã de relevat mi se parecapacitatea formaþiei de a-ºi ... hipnotizaascultãtorii, pe mãsurã ce recitalul avanseazã întimp.

Sfidând criza în curs de mondializare, Clujul îºimenþine statutul de metropolã a muzicii.Festivalurile se succed cu regularitate ºi au multe deoferit. Prea multe pentru un clujean exilat, aflat într-o continuã crizã de timp, ale cãrui „permisii”de revenire acasã au zile ºi nopþi prea scurte.Totuºi, printre picãturi am apucat sã (re)vãd douãrecitaluri la care þineam sã asist, ambele avândprotagoniºti din ilustra familie de muzicieni Marc:pe de-o parte, magistrul oboiului Aurel Marc ºitalentata sa fiicã, pianista Octavia Marc, mi-aupermis sã retrãiesc conþinutul agreabilelor recitaluripe care le prezentaserã sub egida ICR Lisabona în2009; pe de alta, cornistul Alexandru Marc, actualulºef al Catedrei de instrumente de suflat ºi percuþiede la Academia de Muzicã G. Dima, reuºeºte sãmenþinã în stare de funcþionare un ansamblu devreo 12 corniºti, care pe timpul verii fac repetiþiiprintre arborii ºi pe piscurile Munþilor Apuseni, laFântânele. Nu se putea un loc mai adecvat, dacã negândim la denumirea germanã a acestui nobilinstrument: Waldhorn (= goarnã de pãdure).

Sus-amintitul Club Diesel a programat, deasemenea, o antrenanta seratã (parþial dansantã)oferitã de „Compania de Sunet”. În toamna trecutã,tot aici, cei ºase seniori ai rock-ului clujean dãduserãun concert de reuniune dupã 40 de ani de la debut(în 1970 asistasem la acel entuziasmant concertþinut la Casa Universitarilor, loc ideal pentrumuzicã, actualmente blocat deºi ar constituiorgoliul oricãrei metropole ce se respectã). Chiardacã nu locuiesc toþi la Cluj, iar unii nu suntmuzicieni profesioniºti, interpreþii mi s-au pãrut înprogres faþã de precedenta evoluþie, iar principalullor atú este chiar solidaritatea muzicalã, tradusãprintr-o sonoritate coerentã ºi incitantã. Pentrurecitalul nostalgic ºi tonic pe care ni l-au oferit,meritã felicitãri toþi componenþii actuali aisextetului: Bobby Cãlugãreanu/ghitarã-bas, vocal,Tavi Popovici/ghitarã solo, Tudor Boroº & HeiniSchuller/ghitare armonice, Gabriel Ghita/claviaturi;Fane Nagy/baterie.

Sã nu uitãm nici „pepiniera de jazz” condusã deStefan Vannai la Casa de Culturã a Studenþilor.Poate cã unii se fac cã uitã (sau nu ºtiu) cã acolosubzistã unicul big band de tineret cu funcþionarecontinuã în România din 1981, devenit începânddin 1997 orchestra de jazz a Academiei de Muzicãdin Cluj. Dupã festivalul Jazz Napocensis, organizatîn mai, dl. Vannai se pregãtea pentru recitalurile dincadrul festivalului studenþesc Cluj autumnal, despreal cãror succes aveam sã aflu dupã întoarcerea laLisabona.

Apelând la studenþi ai aceleiaºi instituþii, junelecompozitor Rãzvan Metea a alcãtuit ºi conduce unalt big band, cu finalitãþi mai curând comercialedecât academice. I-am urmãrit cu interes evoluþia, lao fiestã de halloween burlescã, pigmentatã cusimpatice momente coreografice. Pãcat cã, în afarasecvenþei orchestrale live corect amplificate, cei cereglau intensitatea sonorã îºi propuseserã probabilsã-i transforme pe tinerii participanþi în handicapaþihipoacuzici. Am plecat de acolo (Havana Club) cutimpanele maltratate.

La Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, infatigabilaliderã Irina Petraº realizeazã acþiuni în foc continuu,încã dinainte de plecarea mea la post. Fãrã niciunfel de morgã, cu naturaleþe, instinct valoric ºi

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3300 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Vârtej autumnal clujean 2011Virgil Mihaiu

muzica

Formaþia Kaulakan (Spania) în recital la Clubul Diesel din Cluj

3311TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

cãldurã umanã, doamna Petraº este unul dintre ceimai eficienþi manageri culturali, nãscuþi iar nufãcuþi, din câþi am întâlnit în anii din urmã.Hiperactivismul ei contrasteazã cu abulia pe care ogenereazã inadecvarea flagrantã la funcþie, devenitão plagã universalã (aici ar merge un citat dinarticolul jurnalistei portugheze Clara Ferreira Alves,intitulat ironic Sã lichidãm cultura odatã pentrutotdeauna, apãrut în elitistul hebdomadarportughez Unica, din 24 sept. 2011: „Eu ºtiu cãdeja cultura nu mai e ceea ce era. Am lãsat ca obandã de cretini sã ne comande.”) Din generoasaofertã de lansãri ale U.S. Cluj, am reuºit sã participla douã, ocazionate de apariþia romanelor lui HoriaBãdescu ºi Gheorghe Sãsãrman. Biografiile ambilorautori sunt intim legate de soarta Clujului dindeceniile post-belice, iar cãrþile lor nu pot faceabstracþie de asta. Descins dintr-o þarã unde viaþaculturalã reflectã mai curând apatia generalizatã asocietãþii, m-au încântat comentariile – vivace, plinede inteligenþã – ale criticilor invitaþi sã prezintevolumele. Reconfortant.

Cu aceeaºi ocazie am aflat despre sãrbãtorireamarelui nostru anglist Virgil Stanciu, la împlinirea a70 de ani. Ca unul dintre nenumãraþii sãi foºtistudenþi ºi doctoranzi, ca unul dintre permanenþiisãi discipoli ºi admiratori, þin sã-mi exprim publicconsideraþiunea faþã de felul cum acest Senior alLiterelor a ºtiut întotdeauna sã-i ilumineze pe ceidin jur prin culturã, sapienþã, echilibru, temperanþã,loialitate, rectitudine moralã, stil... caracteristici aleunei umanitãþi superioare, certamente moºtenite dela pãrinþii sãi – distinºi profesori de românã ºilatinã, cãrora avusesem privilegiul de a le fi elev.Acestui intelectual, exemplar pentru perena tradiþiecãrturãreascã a Transilvaniei, îi adresez un mesaj degratitudine din extremitatea occidentalã a latinitaþii.Prin voia Providenþei, aºtern aceste cuvinte în datade 1 decembrie 2011.

Panorama arhitecturalã a Clujului e marcatã deeclectism. Noþiune ambiguã, ce poate generasentimentul unei anume fatalitãþi, dar care – pe dealtã parte – ar merita a fi (re)consideratã ºi ca oparadigmã urban-civilizatorie, în cazul de faþã, unacu valenþe central-europene. Nu cred cã altemetropole de acelaºi tip ºi de dimensiuni oarecumsimilare (având populaþii în jurul unei jumãtãþi demilion de locuitori) – cum ar fi Vilnius în Lituania,Graz în Austria, Zagreb în Croaþia, Ljubljana înSlovenia, Bratislava în Slovacia, Novi Sad în Serbia,Györ în Ungaria, Lvov în Ucraina – ar suferi cumvade complexe din cauza patrimoniului lor eclectic.Ba din contra, încearcã pe cât posibil sã ºi-l punã învaloare ºi sã-l amplifice.

O asemenea extindere, de calibru european, esterecent inauguratul stadion din Cluj. Nu îl voidescrie, pentru cã efectul pe viu e copleºitor ºiquasi-intraductibil prin cuvânt. Avem de-a face cuprimul edificiu clujean reprezentativ pentru secolul21. Oameni de bine din toate þãrile, meritã sã-lvedeþi! Din fericire, pentru o datã, raþiunea a învinsºi clujenii înveteraþi au fost recompensaþi cu unreper arhitectural pe mãsura devoþiunii lor faþã deurbea natalã. Inspirata denumire Arena mi-areaprins emoþiile copilãriei: pãrintele meu ºicompanionii sãi utilizau anume acest cuvânt pentru„templul sportiv” unde erau celebrate partidelelegendarei echipe de fotbal Universitatea. Locul epredestinat, situat acolo unde Someºul face cea maifrumoasã meandrã urbanã, ca o discretã fandare-plecãciune adusã Clujului. Orice altã clãdire, peacest spaþiu permeat de o nobilã tradiþie sportiv-universitarã, ar fi fost improprie. Nu altfel staulucrurile în Portugalia, unde Benfica, Sporting sauBelenenses în Lisabona, sau F.C.Porto ºi Boavista laPorto, ºi-au reconstruit succesive stadioane peaceleaºi locaþii, iniþial periferice, actualmente

integrate tramei urbane. Evident, o asemeneaconstrucþie implicã ºi procurarea de soluþiiambientale, conservarea ºi extinderea zonelor verzi,atenuarea suferinþelor cauzate de trafic.Aglomeraþiile urbane portugheze ar putea constituiexemple demne de urmat în privinþa rezolvãriiinfrastructurii de transport. Cu multã tenacitate, laLisabona, Porto ºi în alte mari oraºe, s-a investitenorm în parcajele ºi pasajele subterane (ca sã numai vorbim de dezvoltarea reþelei de autostrãzi,care avea în 1993 vreo 300km, iar actualmente aajuns la peste 2700km!). Pe lângã garaje subteraneºi ºosele „la subsol” – metode vitale de economisirea spaþiului de suprafaþã – Clujul are, de la naturã, ºiipoteza unui „metro supendat”, pe tronsonul devreo 7km din zona Floreºti pânã la aeroport(soluþie ce funcþioneazã la Wuppertal, de la finelesecolului 19 pânã azi).

Am mers ºi la meci – Universitatea-F.C.Braºov.Ambele echipe au jucat anemic, în spiritul uneianume politeþi transilvane, ce nu se prea potriveºtecu dinamismul tranºant al fotbalului de azi. Înschimb, galeria alcãtuitã din câteva mii de tineri acântat pe parcursul întregii partide. Atmosferãminunatã, feericã, deºi nocturna avu parte de untimp geros. O unicã patã, de neînþeles pentru ominte normalã: câteva sloganuri injurioase anti-CFR, absolut deplasate, mai mult decât jenanteîntr-o ambianþã civilizatã. Din contra: bunul simþ arimpune ca adevãraþii clujeni, indiferent de afilierilede club, sã omagieze prima echipã din capitalaprovinciei române Transilvania ce a reuºit sãcucereasca atât titlul de campioanã, cât ºi CupaRomâniei. Faptul cã numele urbei noastre ecunoscut în elitele fotbalistice europene i sedatoreazã, deocamdatã, admirabilei echipe CFRCluj. Asta nu mã împiedicã sã elogiez gestulfostului meu coleg de la Liceul Racoviþã, DanMihãlceanu, care a realizat un frumos, meticulos ºifoarte util album, despre istoria echipei de fotbalUniversitatea. Îl utilizez în continuare ca volum dereferinþã pentru reîmprospãtarea amintirilor dincopilãrie.

Apropo de arhitecturã: e un domeniu cecontinuã sã genereze oportunitãþi în România. Avuiocazia de a vedea câteva realizãri ale unor maivechi amici arhitecþi, pe care îi ºtiu de pe cândfratele meu era student la aceastã artã, ºi m-aîncântat sincronicitatea dintre soluþiile lor ºi cele demare clasã mondialã. Douã-trei astfel de case,remodelate state-of-the-art, ar putea figura în celemai exigente reviste de specialitate. Existã deja

clujeni înstãriþi care au câte un domiciliu înOccident ºi altul în patrie. Vizitându-le pe ambele,am constatat cã majoritatea sunt comparabilecalitativ, dar cu un net ascendent spaþial ºi afectivîn favoarea Clujului.

Momentul de maximã intensitate emoþionalã,din punct de vedere personal, l-am trãit cu ocaziacelei de-a VI-a Conferinþe Naþionale de Bronhologie,cu tema Excelenþã în endoscopia bronºicã, din datade 10 nov. 2011. În cadrul inaugurãrii festive,organizatorii au avut o iniþiativã de o rarãgenerozitate: aceea de a-l omagia pe pãrintele meu,medicul Virgil Mihaiu, ca fondator al ºcolii clujenede bronhologie. Ceremonia s’a þinut sub egidaSocietãþii Române de Pneumologie, în sala Vivaldi aHotelului Grand Italia, recent edificat la limitaColinei Feleacului. Documentarul power-pointreferitor la cele aproape patru decenii de ardentãactivitate închinatã de tatãl meu Clinicii TBC dinCluj (unde a efectuat, ca pionier pe plan naþional,aproape 17000 de bronhoscopii ºi a alinatnenumãrate suferinþe) a fost realizat de d-na dr. Mãrioara ªimon. Împreunã cu actuala ºefã aclinicii, d-na dr. Monica Pop, mi-au fãcut onoareade a-mi înmâna în public o frumoasã plachetãcomemorativã, pe care stãtea scris: „In memoriamdr. Virgil Mihaiu (1915-2002), fondatorul ºcoliiclujene de bronhologie”. În alocuþiunea demulþumire, am încercat sã transmit ideea cã unasemenea medic de vocaþie se încadra, de fapt, într-o comunitate profesionalã ce continuã sãonoreze aceastã metropolã a culturii, dupã cum odemonstrau participanþii din sala arhiplinã. Timpulnu mi-a permis sã dau decât fugare referinþe, deordin personal, despre necesitatea solidaritãþiiintelectuale: amiciþia mea cu Marian Papahagi, alecãrui cursuri de portughezã aveau sã-mi marchezedestinul, începuse din copilãrie, cãci pãrinþii noºtrierau colegi la aceeaºi Clinicã TBC din Cluj.Actualmente în fostul cabinet al tatãlui meulucreazã medicul Brad Bugnariu, alt companion dinjuneþe. Printre fertilele întâlniri avute cu aceastãocazie s-au numãrat cele cu dr. Cezar Pop ºi cumedicul Miron Alexandru Bogdan, eruditdescendent din familii domneºti moldave. Nu maie necesar sã spun cã mama mea de 87 de ani,Lucreþia Mihaiu, a fost profund impresionatã deaceastã recompensã moralã, conferitã soþului ei lazece ani dupã moarte.

Tomasz Barczyk Toatã lumea bea coca-cola, xilogravurã, 2010

V-aþi cam lungit, monºer! Teatrul ”ReginaMaria” din Oradea a aniversat ZiuaNaþionalã a României cu premiera unui text

caragialian, O scrisoare pierdutã, în regia lui Cristian Ioan.Spectacolul a fost primit cu un notabil entuziasmde publicul ce a umplut sala, însã a marcat ºi unstraniu paradox: o neostoitã lãcomie regizoralã de aspune mai mult decât spune textul, de a profita deorice prilej sub-, meta- ori extra-textual ca sãaglomereze sensuri, simboluri, trimiteri, sugestii,tâlcuri, ca pentru a-i arãta spectatorului cât deinteligent, versatil artistic ºi ”ºmecher” este el,directorul de scenã. Aceastã exageratã bravurã - cuelemente mai inspirate ºi altele stridente de-adreptul - n-a fãcut însã decât sã punã actorii însituaþii stânjenitoare, la un pas de ºarjã; din fericire,interpreþii au scãpat cu succes din aceastã nedoritãcapcanã, salvând totodatã spectacolul de aura unuikitsch grotesc. Aºa, avem de-a face doar cu omontare mai grosierã, pentru minþi nu preadeprinse cu subtilitãþi, dar rezonante la poanteevidente, discurs incontinent al unui regizor”nevorbit”, temperat însã de bunul-simþ scenic alactorilor sãi.

Interacþiunile dintre personaje au fost conformecu intriga caragialianã, interpreþii construindcaracterul specific al fiecãrui erou din detalii uneoriabia sugerate, de la un Tipãtescu pasional(Sebastian Marina, actor invitat de la SfântuGheorghe), parcã preocupat mai mult decât de”soarta” judeþului de relaþia sa cu Zoe (CorinaCernea), vãzutã ca o femeie maturã, cu capul peumeri, dispusã la orice compromisuri pentru a salvaun statu quo dezirabil, afectuoasã chiar ºi cucabotinul Caþavencu (Radu Botar, un alt actorinvitat, de la Satu Mare), acesta de un histrionismgros, onctuos fãrã limite ºi umilindu-se cu o bãloasãsatisfacþie a sordidului, doar pentru a-ºi urmãriscopurile. Au fost trei roluri solide, care au asigurat- cu o marjã de exces, pe alocuri, precum în scenaCaþavencu-Zoe, de pildã, ori cea a acuplãrii grãbitedintre Zoe ”vinovata” ºi Tipãtescu amorezul fãrãleac - nodul catalitic al intrigii.

În jurul acestui trio graviteazã poliþaiul Pristanda(Sebastian Lupu), ”om la toate” al cupluluiTipãtescu-Zoe, umil dar nu prost, ºtiind foarte binecã accesul la secretele familiei e un atu pentru”ciupeli” mai mici ori mai mari, fãrã riscuri,Trahanache (Petre Panait), naiv ºi uºor ramolit,exact în spiritul altor interpretãri de gen, duo-ulFarfuridi (Alexandru Rusu)-Brânzovenescu (PavelSîrghi), amuzant ºi agreabil princomplementaritatea antagonicã a celor doi actori, înfine un Dandanache (Daniel Vulcu) adus parcã depe altã lume, pescar ºi mâncãu, cãlcând parcã lapropriu în strãchini, dar ºtiind foarte bine cã oscrisoare pãstratã la loc sigur poate asigura unlocºor de parlamentar. Cu inegalitãþi a evoluat PetreGhimbãºan în partitura Cetãþeanului turmentat,uneori savuros, alteori cam exterior. Distribuþia ainclus alte roluri episodice, fie cã erau din piesa luiCaragiale, fie cã au fost introduse de regizor -precum lãutarii ce cântã la întrunirea electoralã, deexemplu.

Unde a greºit cel mai limpede Cristian Ioan afost la adecvarea semanticã. În spectacol existã o

linie ”clasicã”, ce duce cu gândul la montãrileoneste din lungul ºir exegetic, dar ºi elemente de”modernitate” oarecum forþate în context:Trahanache se joacã la ºedinþa electoralã petelefonul mobil, Dandanache coboarã din elicopter,adaptându-ºi cu greu discursul la istoria cu”clopoþeii”. În plus, existã o sumedenie de elementeadjuvante, la fiecare protagonist ori secvenþã, caredevin superflue. Sala de fitness cu saunã unde areloc întâlnirea Zoe-Caþavencu-Tipãtescu e plinã deaparate pe care le foloseºte doar Pristanda, într-unmoment cu adevãrat savuros, dar potrivit cam cufurca în ansamblu. Iar astfel de bruscãri alearmoniei apar la tot pasul, într-atât de multe încâtnici un comentator acribios nu le poate remarca petoate. Sã mai menþionez cã decorul - decent, poatecu un exces de drapele româneºti ºi europene, ceeace mã face sã suspectez din nou ”actualizãrile”regizorale - a fost conceput de Alexandru Radu, iarcostumele de Amalia Judea.

O scrisoare pierdutã e un spectacol inegal,hiper-aglomerat de un nesaþ regizoral nefericit, carese va primeni poate prin efortul actorilor de-alungul reprezentãrii sale, de lungã duratã, dacã ar fisã judecãm dupã reacþia sãlii la premiera din 1 decembrie.

Ubu de hârtie. Un Ubu rege de splendidãplasticitate vizualã, gândit însã ca un fel deworkshop actoricesc ºi hermeneutic, a creatregizorul francez Alain Timar la Teatrul Maghiardin Cluj, cu premiera în 2 decembrie.

Piesa grotescã a lui Alfred Jarry, al cãrei erouderizoriu-absurd e regele scatologic Ubu, îºiprelungeºte postmodern/postindustrialist sensurileîn montarea lui Timar, o parabolã a dictaturiivirtualului, în cele din urmã, în care forma echematã sã umple fondul, un fond de-acuminexistent, mimat. Regizorul mizeazã pe cele maisimple ºi mai eficiente mijloace pentru a-ºi vizualizaºi contextualiza scenic teza, fãrã sã trãdeze spiritultextului originar. Dimpotrivã, semanticaspectacolului permite o triplã - cel puþin - descifrare,de la transpunerea acuratã a intrigii jarryene la

reconfigurarea poetic-simbolicã a elementului literarori la re-codarea, în cheie post-industrialistã, aconflictului aparenþã-esenþã al societãþiicontemporane. De aceea, cred, impresia deworkshop, de muncã în derulare, a spectacolului,nu e deloc falsã. Spaþiul de joc e un simplupatrulater mãrginit de bãnci, din care actorii carenu joacã într-o anume scenã îi privesc pe ceilalþi,mereu pregãtiþi sã intervinã, sã îºi reia poziþiile înjoc. Costumele - imaginate tot de Alain Timar, ca ºidecorul - sunt un soi de combinezoane albe (alb eºi covorul de scenã) - ”izmene” ºi flanele - pe carele poartã toþi interpreþii, anulând astfel convenþiagenului (gender). Niºte instrumente muzicale - înprincipal de suflat -, unele cu forme bizare,manevrate de actori, ºi un sul uriaº de hârtie, ceserveºte la ”completarea” costumelor ºi recuzitei,întregesc ”instrumentarul” spectacolului.

Ubu rege are un ritm gimnastic, aº putea spune,prin dinamica impecabilã a derulãrii ºi consecuþieisecvenþelor dramatice, prin îndemânarea ºinaturaleþea cu care hârtia e folositã de actori pentrua configura personaje - ea umple burþi, îndeasã sâniori bombeazã cururi -, pentru a deveni mantie,coroanã, cadou, armã, însemn nobiliar, pentru adescrie, aºadar, un întreg univers ce i se înfãþiºeazãspectatorului în semnul sãu virtual, sugerat, dar cuo remarcabilã forþã de semnificare.

Firul intrigii e derulat insidios de Alain Timarprin intermediul excelenþilor actori de la TeatrulMaghiar, cu interludii scenice de mare umor -precum scena þãrãncilor ce curãþã ºtiuleþii deporumb ori cea a partizanilor lui Blegoslav, reuniþiîntr-un mare DJ-party -, dar ascunzând totodatãinserturile unei prelungiri de sens a piesei lui Jarrycãtre lumea de azi.

Savuros, cu o rigoare elasticã, ca-de-circari, auredat actorii clujeni povestea regelui Ubu ºi aregatului sãu de cãcart, toþi jucând mai multepartituri scenice, cu un firesc ludic admirabil. Aujucat ºi au cântat Bogdan Zsolt, Dimeny Aron,Farkas Lorand, Keresztes Sandor, Szucs Ervin, VataLorand, Albert Csilla, Gyorgyjakab Eniko, KatoEmoke, Laczo Julia, Skovran Tunde, Varga Csilla.

Ubu rege este un spectacol viu, admirabil, carepoate mulþumi ºi pe estetul care cautã iconoclasmuldin textul lui Jarry, dar ºi pe amatorul de teatruvizual ori pe militantul angrenat la temperaturazilei. Are, aºadar, o alonjã artisticã ce-i poate asiguraun destin scenic fast.

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3322 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

teatru

Spectacole noi, la Cluj ºiOradea

Claudiu Groza

Ubu rege foto Istvan Biro

Disciplinã cultivatã de artele spectacoluluiasiatic, arta marþialã este, în spectacolulcontemporan, unul dintre punctele de

sprijin ale teatrului fizic, de amploare în anii’80, funcþionând atât ca metodã deantrenament al actorului în ºcolile din Europaoccidentalã ºi nord-americane (RichardSchechner în cadrul Tisch School of the Arts,New York University, ISTA fondatã deEugenio Barba, centrul de training din cadrulUniversitãþii Exeter din Anglia coordonat dePhillip Zarilli) sau ca investiþie cu “nou” îndansul contemporan. Implicaþia studiuluiartelor marþiale în performance-ul ultimelordecade ale secolului XX este subliniatã deRichard Schechner în studiile sale. În BetweenTheatre and Anthropology (1985), cercetãtorulamerican face referiri la performanþelespectaculare ale actorilor asiatici care menþintradiþia ºi cumuleazã experienþa de generaþii ca“rãspuns fertil la circumstanþele postmoderne”(Kanze Hideo, fiu al lui Tetsunojo Kanze VII,descendent din profesioniºtii teatrului no;Kan’ami ºi Zeami Motokiyo care au pus bazelespectacolui no în secolul XIV; metodele luiTadashi Suzuki etc.) prin apelul la poziþii dinstilul shotokan sau serii de miºcãri (kihon ºikata) ca “gramaticã” de antrenament alactorului. În anii ‘80 dansul ºi formeleperformative de avangardã investigheazã ºicombinã tehnicile inedite de miºcare dinzonele culturale asiatice. Este cazulcontroversatei Rachel Rosenthal, care confruntãspectacolul tradiþional european cu o culturãperformativã asiaticã imensã, suprapuse peexperienþa dobânditã în studiile cu coregrafiiHans Hoffmann ºi Merce Cunningham, curegizorii Erwin Piscator ºi Jean-Louis Barrault.Face apel la tehnica taijiquan ºi la elemente dinkathakali, no, kabuki. Spre finalul anilor ‘90,coregraful Josef Nadj combinã dansul cuelemente din luptele asiatice (spectacolele Iln’a plus de firmement ºi Asobu).

Un moment crucial pentru introducereaartei marþiale în spectacolul contemporan estespectacolul Ame-Tsuchi (1978) pe textul luiMutso Takahashi, inspirat din mitologiajaponezã, pus în scenã de Yoshi Oida(component al grupului lui Peter BrookInternational Theatre Group). Miºcarea scenicãcare compune spectacolul are la bazã stilulkendo (luptã cu sãbii) alãturi de elemente aleteatrului no ºi kyogen, prioritar fiind controlulfizic în ordinea seriei de poziþii kata. Ritualulde luptã devine un cod de prelucrarespectacularã a simbolurilor ce compunsubstanþa mitului japonez, servind totodatã ca„text” teatral alcãtuit prin corporalitate.Concepþia spectacolului este un melanj deregistre performative în care se întrepãtrundrezultate ale „ºcolii” Brook, spiritualitatea sufiºi budismul tibetan, exerciþiile religioase ceînsoþesc luptele gyoho ºi bujutsu, elementemudra (gesturi rituale hinduse), mantra (suneteasociate cu practici spirituale), muzicã deavangardã japonezã. Yoshi Oida explicã prinpoetica sa regizoralã legãtura în culturajaponezã dintre arta marþialã (bujitsu), religie ºiteatru. Tehnica ºi stãpânirea corpului suntesenþiale, obþinute în urma activãrii raþionale

extreme (dupã cum indicã Richard Schechner ºiEugenio Barba: „câºtigarea unei conºtiinþe” ºiachiziþionarea unei „prezenþe”).

Încã din anii ’60 ºcolile de teatru nord-americane ºi teoriile de artã performativãaplicã arta marþialã tradiþionalã înantrenamentul actorului. Cercetãtorul culturiiasiatice A. C. Scott mixeazã dansul occidentalcu limbajul corporal marþial asiatic. Studiazãformele de luptã tradiþionalã în China ºiJaponia, le foloseºte în programe de teatru laUniversitatea din Wisconsin-Madison (AsianExperimental Theatre Program), oferã prioritatetehnicii taijiquan (“dansul” cu arme). În aceeaºidirecþie se îndreaptã ºi regizorul ºi teoreticianulamerican Herbert Blau - autor al lucrãrilorTake Up the Bodies: Theater at the VanishingPoint (1982) ºi Blooded Thought: Occasions ofTheater (1982), The Dubious Spectacle:Extremities of Theater (2002) - care foloseºtesursele oferite de arta marþialã asiaticã înspectacolul experimental. Metodele suntcontinuate de Phillip Zarilli (UniversitateaExeter), care impune actorului antrenamentefizice (aplicate ulterior pe texte dramatice) cubazã în tehnica de luptã kalarippayattu,antrenamente descrise în lucrãrile When theBody Becomes All Eyes: paradigms andpractices of power in kalarippayattu (1998-2000), Acting (Re)Considered (2002), Whenthe Body Becomes All Eyes (1998), KathakaliDance-Drama: Where Gods and DemonsComes to Play (2000). Cuvântul poate fitransformat în miºcare prin exerciþii psiho-fizice dupã metodele lui Stanislavski,Grotowski ºi Artaud alãturi de referirifrecvente la miºcare dupã reformele luiDelsarte, Copeau, Decroux, Tadashi Suzuki,Rachel Rosenthal, etc. ºi în confruntãricontinue cu investigaþiile proprii. Tehnica sa,jocul psiho-fizic (psycho-physical acting)urmãreºte un etalon de abilitate corporalãnecesarã performanþei fizice în spectacolulcontemporan, pretabil dramei contemporane(Samuel Beckett, Ota Shogo, Kaite O’Reilly,Sarah Kane, Martin Crimp).

Arta marþialã este fundamentalã pentruteatrul asiatic. Drama dans kathakali,tailandezul khon (formulã abstractã, fãrã dialogvorbit, cu narativul codificat de corporalitate ºicorul de pe marginea scenei), randai (teatrulfolk din Sumatra) etc. mizeazã pe caracterulsacral cu un vizual bogat. În tradiþia teatruluiasiatic, teatru al corpului, unele arte marþialenu menþin doar scopul militar, ci îl ritualizeazãºi transformã în dansuri (dansul rãzboinic barisdin Bali în acompaniament de gamelanexecutat solo). În Indonezia teatrul împrumutãmult din stilul pentjak-silat (autoapãrare prinelemente ale miºcãrii de tigru pentjak).Kathakali include poziþii ºi situaþii cursive dinkalaripayattu (leul, elefantul, calul, peºtele)sau alte lupte-dans indiene (takhousarol ºimukna, formule de autoapãrare care setransformã în miºcãri de dans, descrise înNatyasastra). În teatrul kabuki este prezentãtehnica marþialã tachimawari (luptã stilizatãasociatã cu portretul de samurai).

Anii ’80 marcheazã ºi o explozie a ºcolilorde dans-artã marþialã în India. Metoda este„culoarea” show-business-ului local iar scopuleste stimularea avangardei teatrale indiene prinrecursul la valori autentice ºi continuacercetare, redescoperire ºi actualizare aperformance-ului vechi. Artista indianãManjusri Chaki-Sirkar (fondatoarea Dancer´sGuild în 1983) promoveazã tipul de danscreativ inovativ în care încorporeazã dansulclasic, stilurile vechi indiene combinate cubharatnatyam, manipuri ºi odissi, dansul-dramãprin care actualizeazã textele lui Tagore. La fel,coregrafa Shobhana Jeyasingh ºi compania dedans ce-i poartã numele mixeazã tradiþionalulºi sculpturalul bharatha natyam cu poziþiiletradiþionale marþiale ºi dansul contemporanoccidental. Kavalam Narayana Panikkar dinKerala (fondatorul companiei de teatruSopanam ºi al fundaþiei Bhashabharati: Centrulartelor performative, antrenament ºi cercetare)foloseºte kalarippayattu în antrenamenteleactorilor sãi. Regizorul porneºte de la premisacã scena este compatibilã cu un câmp deatletism; iar spectacolul înseamnã dialogurimuzical-poetice combinate cu dansul, muzica,poezia, elementele de kathakali ºi kutiyattamcu scopul conturãrii unei comunicãri vizuale.În aceeaºi direcþie performerii indieni Sopanamºi Rattan Theyyam în Manipur folosesc unlimbaj performativ din elementele thang-ta(lupta cu arme, thang – sabie, ta – lance) iarJasmine Simhalan porneºte de la arta marþialãcãtre dansul clasic indian, orientându-se cãtrecoregrafii cu formule stilizate de kalarippayattuºi bharatah natyam, sau din dansuri rãzboinicechhau (ritm tribal ºi mãºti ce relateazãfragmente din Ramayana ºi Mahabharata) ºimohiniyattam (dans solistic feminin cereprezintã lupta lui Vishnu care alungã spiritelemalefice de lângã nectarul nemuririi, amrita).

În zona Extremului Orient mulþi creatori despectacol sunt atraºi de confruntãri culturaleîntre repertoriul clasic european ºiperformance-ul tradiþional. Tadashi Suzuki,fondatorul companiei de teatru Suzuki dinToga (SCOT), introduce scene de kung fu ºialte stiluri în montãrile sale de referinþã(Troienele, Dionysos, Regele Lear, Cyrano deBergerac sau Madame de Sade), propunândcombinaþii între no, kabuki, artã marþialã,teatru experimental european, tragedie greacã.Introduce în repertoriul european antic ºi clasicscenicizarea tradiþionalã japonezã. Suzukisusþine multe centre de spectacol contemporan(Shizuoka Performing Arts Center între 1995-2007), fondeazã festivalul BeSeTo destinatteatrului asiatic, promoveazã proiecte deîmbinare a teatrului japonez tradiþional cuavangardele occidentale.

Arta marþialã tradiþionalã asiaticã este unfenomen din ce în ce mai mult cercetat aplicatde spectacolul contemporan occidental, careînainteazã pretenþii estetice ºi fizice lastandarde culturale ºi performative tot maiavansate, obiective tehnice ºi estetice inedite ºilargi.

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3333TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

Arta marþialã, artã performativã contemporanã

Alba Simina Stanciu

În deceniul nouã al secolului trecut, cel careprecede schimbarea din 1989, au fost puþinedebuturi în lungmetrajul de ficþiune [îi

amintim aici, într-o ordine aleatoare, cu primullor film, pe: Ioan Cãrmãzan – Þapinarii (1982),Cornel Diaconu – Escapada (1983), ElefterieVoiculescu – Fata morgana (1981), Nicu Stan – Unechipaj pentru Singapore (1981), Dan Marcoci –Mult mai de preþ e iubirea (1982), CristinaNichituº-Mihãilescu – Pãdurea de fagi (1986),Constantin Pãun – Melodii la Costineºti (1982),Dumitru Dinulescu – Sper sã ne mai vedem(1985), Anghel Mora – Rezervã la start (1988),Dorin Mircea Doroftei – Nelu (1988), ºi e posibilsã fi scãpat unul sau douã nume], unii dintredebutanþi rãmânând la un singur fim ºi în„anonimat”. Nici anii urmãtorului deceniu nusunt foarte generoºi cu aspiranþii la gloria mareluiecran: între 1991 ºi 2000 (în 1990, reamintesc, nua avut loc nicio premierã a unui film românesc) s-au înregistrat sub 20 de debuturi, adicã în mediemai puþin de douã într-un an. Este evident cã,raportat la euforia, fervoarea anilor respectiv,raportat la dorinþa aspiranþilor ºi chiar aºteptãrilespectatorilor – încã se poate vorbi pentru primiiani ai deceniului despre un public de cinemareal–, asta înseamnã foarte puþin. Nu existã osingurã cauzã, un singur „vinovat”, este maidegrabã vorba despre un complex de factori careau dus la scãderea producþiei de film (pânã la„moartea clinicã” a cinematografiei româneînregistratã în 2000, iarãºi un an fãrã niciopremierã), implicit a debuturilor: schimbarea, saumai corect spus nenesitatea schimbãrii sistemuluide producþie, de finanþare a filmului; modificareaîntr-un timp nu foarte îndelungat a gustuluipublicului, invadat de producþii occidentale, înspecial americane, în faþa cãrei invazii realizatoriinoºtri au rãmas descumpãniþi, n-au reacþionatadecvat decât un deceniu mai târziu, când, vorbabancului, „calul – a se citi publicul – plecase”;concurenþa televiziunii ºi a shoping-ului de oricenaturã, alta decât cea culturalã – în mãsura în carefilmul are, totuºi, ºi o componentã, o valenþãculturalã; degradarea sãlilor de cinema ºiînchiderea majoritãþii acestora; nevoia de a stabiliun alt mod de comunicare cu publicul decât celaluziv, cu ºopârle mai mult sau mai puþin lavedere, înþeleasã cel mai adesea printr-o excesivãvulgarizare a limbajului; sãrãcirea progresivã amajoritãþii populaþiei, preþul unui bilet la cinemareprezentând, de la un moment dat, nu neapãratun lux cât ceva la care se poate renunþa înfavoarea altor necesitãþi mai mult sau mai puþinstringente; lipsa completã de educaþiecinematograficã, o racilã impardonabilã asistemului de învãþãmânt preuniversitar dinRomânia; legat de „punctul” anterior, dispariþia înultimii ani ai deceniului a singurelor douã revistede film, Noul Cinema ºi Pro Cinema, azi fiind însituaþia de a nu avea nicio revistã de specialitateîn România... Nu am epuizat lista, dar cred cãacestea sunt motivele principale care au stat – ºiunele încã mai stau! – la baza crizeicinematografiei române. Nu insist, haideþi maibine sã vedem care au fost totuºi debutanþiiacelor ani controversaþi – când romantici, cândridicoli, când tragici. În episodul anterior amtrecut în revistã debuturile ratate, a cãrorimportanþã, atâta câtã e, þine în primul rând destatisticã. Sã urmãrim acum debuturile onorabile,

regizorii care au reuºit sã facã unul sau douãfilme (cariera lor oprindu-se aici – acolo! –, foartepuþini izbutind sã treacã pragul mileniului ºi sãfacã film ºi dupã anul 2000), dar care au doveditcã au ceva de spus, cã au personalitate, cã într-uncontext favorabil puteau deveni nume importanteale cinematografiei române. Unii o mai pot face ºide acum înainte.

Debutul lui Florin Codre cu ªobolanii roºii(1991) este important ºi (dar nu numai) pentrufaptul cã este primul film românesc de dupã 1989realizat integral prin finanþare privatã. Sculptor deformaþie, fost cascador, „fugit” din þarã înainte de1989, stabilit o vreme la Paris, Codre a revenit în’90 în România pentru a face film. Nu ºtiu câþibani i-a adus aceastã „aventurã”, de consumat i-aconsumat cu siguranþã, cert e cã, din pãcate, estesingurul titlu al filmografiei sale. Operã cu vãditeaccente autobiografice, regizorul fiind ºi propriulsãu scenarist, în ciuda menþiunii de la începutcum cã orice asemãnare cu persoane ºi întâmplãrireale este întâmplãtoare, ªobolanii roºii are omare calitate: sinceritatea, o sinceritate dublatã deonestitate. Sinceritatea scriiturii, mã refer atât lascenariu cât ºi la dezinvolta lui cinematografierea,salveazã de la ridicol unele stângãcii (aproape)inerente debutului. ªi mai este ceva: nostalgia.Este o nostalgie nu dupã un sistem, departegândul, ci dupã o vârstã ºi un mediu – lumeafilmului, nu foarte des (ºi cu ºi mai puþin succes)abordatã de scenariºtii & regizorii români, în care„se învârteau” protagonistul ºi prietenii lui,„univers” specific fascinant în sine. În centrulpoveºtii se aflã trei prieteni cascadori,identificabili ca fiind: Florin Codre, Sobi Ceh ºiTudor Stavru, ºi avatarurile lor profesionale ºi din„viaþa personalã” în România anilor ’70, punctulculminant fiind cutremurul din 1977 când unuldintre ei îºi pierde viaþa în timpul operaþiunilor desalvare a supravieþuitorilor dezastrului (cum, înrealitate, Tudor Stavru). Pânã atunci, suntempurtaþi – cu dramatism bine temperat, dar maiales cu umor – prin mediul politic, prin „umbrele”vieþii din barurile de noapte – ambianþã nu foartefamiliarã cetãþeanului de rând –, în culiseleturnajelor unor filme de duzinã ºi „preparãrii”spectacolelor omagiale, fãrã a fi ocolite aventurileerotice deloc de ignorat ale eroilor noºtri. Cândiubita naratorului moare în urma unui avortprovocat, acesta fuge din þarã. Revine în 1990pentru a constata cu amãrãciune cã, simplificând,vorba ceea: „la vremuri noi, tot noi!” – adicã „ei”,ºobolanii roºii.

Ceea ce e demn de reþinut în acest debut nude duzinã, este faptul cã, deºi scris ºi turnat lacald, scenaristul-regizor încearcã sã se menþinã înparametrii unei obiectivitãþi filtrate prinsensibilitatea ºi experienþa personalã, departe detentativa de a face „mare artã”, de a estetiza – ºitocmai de aceea secvenþele cele mai reuºite, celede pe platourile de filmare, de pildã, au un firescpe care nu îl regãsim în filmele unor regizori cuvechime ºi pretenþii –, dar ºi fãrã a încerca unrechizitoriu absolut, definitiv ºi exhaustiv, unproces al comunismului – precum alþi confraþipreþioºi-pretenþioºi. Dincolo de vocaþie, certã dealtfel, de „chemare”, filmul reprezintã pentruFlorin Codre ºi o modalitate de a se confesapublic: „Sculptorul-cascador acumulase, îndeosebiîn anii deceniului al VIII-lea, o experienþã de viaþã

foarte specialã, pe care a simþit nevoia s-ocomunice semenilor (împreunã cu reverberaþiileamintirilor în imediata actualitate). Cunoscândfoarte bine cinematograful din interiorul lui (dinperspectiva cascadorului, omul – de fapt – «bun latoate»), regizorul-scenarist ºi-a propus, deopotrivã,o privire spre lumea filmului – ªobolanii roºiifiind unul dintre acele «filme despre film» carealcãtuiesc o lume aparte în universulcinematografului (ºi cãrora Dana Duma le-adedicat chiar o carte, Autoportretele filmului) –, aþinut sã aducã un omagiu special confraþilor debreaslã, cascadorilor, aceastã specie umanã ºiartisticã stranie despre care se spun de toate darse ºtiu foarte puþine, a vrut sã rememoreze câtevadate din propria biografie (inclusiv experienþadetaliatã, cu rãni adânci, a cutremurului din 1977)ºi a simþit nevoia sã deplângã anacronice ºi nociveexcrescenþe ale trecutului în contemporaneitate.De ce a ales cinematograful pentru a transmiteaceste experienþe? O spune singur: «la 48 de aniam simþit nevoia sã mã exprim într-un limbaj maipuþin exclusivist; pentru mine cinematografulrezolvã o problemã de comunicare»; ar fi deinvocat ºi motivul esenþial: ani la rând, pentruFlorin Codre cinematograful a fost însãºi viaþasa.” (Cãlin Cãliman, Istoria filmului românesc.1897-2000, Bucureºti, Ed. Fundaþiei CulturaleRomâne, 2000, pp. 409-410). De reþinut modul încare regizorul îºi dirijeazã actorii (Tora Vasilescu,Dragoº Pâslaru, Petre Nicolae, Florin Zamfirescu,ºtefan Sileanu, Mihai Mãlaimare realizând, peporþiuni scurte, mici bijuterii), mai puþin, poatedin cauza partiturilor mai extinse, tocmaiinterpreþii principali: Lucian Nuþã, Bogdan Vodã,ºerban Ionescu.

Opera prima ºi, probabil, cântec de lebãdã,ªobolanii roºii este o ars poetica de o valoare caredepãºeºte conjuncturalul, vizionabilã ºi azi, fãrã adobândi însã statutul de operã de excepþie.

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3344 TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

O anamnezã necesarã (IX)Ioan-Pavel Azap

film

Corpul este determinant pentru ceea ceînseamnã identitatea fiecãrei persoane (pînãla urmã ºi statul, cînd recunoaºte identitatea

cuiva, ceea ce marcheazã ºi atestã printr-un numãr efaptul cã un nou corp a început sã vieþuiascã; iarcînd pedepseºte fãrãdelegile, corpul este cel izolat).Gîndirea e modelatã de modul în care omul se simteîn propriul corp ºi de modul în care celãlalt seraporteazã la corpul în cauzã. ªi s-ar putea caîntregul spectru cultural pe care ni-l formãm sã aibãpunctul de plecare în felul în care ne descoperim ºine explorãm propriul corp – descoperirea proprieicorporalitãþi ºi recunoaºterea diferenþelor existenteîntre propriul corp ºi corpurile exterioare fiindprimul pas pe care omul îl face în edificareaconºtiinþei de sine. Stilul de viaþã se schimbã de-alungul unei existenþe umane, iar schimbãrile sîntimpuse în primul rînd de cerinþele pe care leînainteazã corpul, care îmbãtrîneºte ºi nu mai facefaþã tuturor sarcinilor. Dacã schimbarea corporalã arfi una rapidã ºi nedoritã? Cum ne-am putea adaptanoilor condiþii?

Prin aceste afirmaþii ºi interogaþii am încercat sãdelimitez liniile de cercetare vizibile în acest noudemers cinematografic al lui Pedro Almodovar, Lapiel que habito / Pielea în care locuiesc. Prezenþasau absenþa unui corp ºi agresarea corpuluimarcheazã împlinirea sau deznãdejdea personajelor.ªi, dupã cum reiese din film, normalitatea vieþiicuiva e exact ceea ce acea persoanã hotãrãºte cã vreasã fie din punct de vedere fizic, ca gen, ca orientaresexualã. O schimbare violentã a naturii unui eu deja-devenit conºtiinþã de sine e imposibilã, indiferent ceprograme de reorientare corporalo-spiritualã ar fipuse în joc în vederea domesticirii noii naturi createartificial.

Robert Ledgard (Antonio Banderas) e un chirurgplastician renumit, care cerceteazã într-un laborator

propriu formule prin care viaþa corporalã sã fie dusãla un nivel calitativ superior celui actual.Transplanturile pe care le face el, modul în careprelucreazã mostrele de piele prin inginerie geneticãnu sînt legale, însã nici legea nici deontologiamedicalã nu sînt idealurile care-l conduc în aceastãpoveste, ci obsesia perfecþiuni. Precum e cazulfiecãrui personaj din film, Robert Ledgard trebuie sãfacã faþã unor pierderi majore. Soþia sa, Gal, sesinucide atunci cînd îºi vede corpul desfigurat înurma unui incendiu. Fiica sa, Norma, are o cãderepsihicã majorã dupã moartea mamei. Spre fineletratamentului psihiatric îºi însoþeºte tatãl la o nuntã,unde e violatã. Cînd se trezeºte din ºoc crede cãtatãl sãu e violatorul ºi, pînã la urmã, ºi ea sesinucide. Într-unul dintre planurile naraþiunii filmicespectatorul se va acomoda cu experimentele pe carele face în prezent chirurgul, experimente prin careîncearcã sã depãºeascã traumele pomenite, în celãlaltplan al naraþiunii, care constã într-un uriaº flash-back, spectatorul recupereazã trecutul chirurguluipentru a înþelege ce importanþã are pentru prezentulsãu faptul cã în casã are captivã o tînãrã foartefrumoasã.

Chiar dacã vorbeºte despre probleme esenþialeale condiþiei umane ºi chiar dacã în cinema apreciezun aspect pe care îl gãsim ºi în stilul sãu auctorial –faptul cã prin tuºe care intenþionat frizeazã kitsch-ul,printr-un umor nu de puþine ori desuet, autorulamendeazã seriozitatea temelor abordate, astfel cãnu devine scorþos sau superior – nu pot spune cãîmi place Almodovar. Fiindcã el nu face lucrul ãstacu fineþe, precum Aki Kaurismaki, ci îl face destulde grosolan ºi duce poveºtile sale înspre telenovelã.Mi-e clar cã e o atitudine voitã ºi o receptez caatare, însã mi-e greu sã particip la verva sa. Mãbucurã unele sãgeþi pe care Almodovar le trimitecãtre artã în sensul academic al acestui termen –

cum e replica datã lui Velasquez în acest film, cîndRobert o priveºte pe Vera pe ecran, fiecare fiindaºezat într-o poziþie similarã celei în care stã Venusîn celebrul tablou al pictorului spaniol, oglinda dintablou fiind ecranul – însã mi-e greu sã îmbrãþiºezformele sale pînã la capãt. Fiindcã de cele mai multeori verva sa devine gîlceavã ºi acþiunile de pe ecransînt împinse pînã la ultimele consecinþe posibile,clipã în care diferenþa dintre telenovela deteleviziune ºi atitudinea criticã (a lui Almodovar, laadresa acestui tip de exprimare dramaticã) dispare.Tocmai fiindcã Almodovar trãieºte forma ca atare ºio criticã prin supraexpunere, pe cînd Kaurismaki ocritcã prin descompunere ºi recompunere, prin joc.

La început a fost cuvântul... Dumnezeu acreat Pãmântul ºi Cerul. Pasajele cosmologicedin Vechiul Testament consemneazã etapele

apariþiei vieþii pe Pãmânt. Lumina se nãºtea întenebre ca o speranþã. Orice cuvânt deveneafiinþare. Recitesc pasaje din Biblie, „obligat” defilmul lui Malick Copacul vieþii. În acest an, Treeof Life primea la Cannes râvnitul Palme d’Or.

În toate pasajele „Dumnezeu zice...”. Cuvântuleste, aºadar, primordial pentru crearea plantelor ºianimalelor. Dar omul? El apare din colb ºi sufludivin, de aceea el are conºtiinþã moralã. Fãrã niciotentã moralizatoare Malick se apropie de noi prinimagini tarkovskiene de un colorit tulburãtor.Catharsisul e sacru, solid ºi tainic. Oare de ce amuitat natura? Printre zgârie-nori creºte un pomfragil, ca o relicvã tonicã. Lumea ºi-a pierdutbunele repere. Oamenii au devenit lacomi ºi rãi.Paradisul e iremediabil pierdut? Ploi de cenuºãpeste clãdiri gigantice.

Muzicã de operã. O lavã ubicuã, proteicã. Unvulcan. Revãrsare de culori. Un cosmic labirintic,forme geometrice instabile. Cascada. Graþiadivinã. Se simte Dumnezeu în tot. Soare,meduze, peºti ºi acel dinozaur acvatic pe plaja

începuturilor. Mã gândesc la Kubrick, laTarkovski, la copilãria din Oglinda... Totul în ritmde Lacrimosa.

În film joacã Brad Pitt, Sean Penn, JessicaChastain. Ca sã nu mai vorbim despre cei treiadmirabili bãieþi, dirijaþi de Malick spre onaturaleþe debordantã. Citatul din Iov stãruie:„Unde ai fost când am fãcut fundaþia lumii?”.Mama îi învaþã pe bãieþi dragosteanecondiþionatã. ªtie cã „dacã nu iubeºti, viaþatrece pe lângã tine”. Fratele Jack se aseamãnã cutatãl dur, pragmatic, deºi uneori îl urãºte: „Te rog,Dumnezeule, omoarã-l!”. Mama le aratã cerul,unde locuieºte Dumnezeu. Nu ºtim momentul încare tristeþea ne poate vizita. Dumnezeu ne poatelua totul. „Ajutã-mã sã nu uit cãprioarele ºicâinii!” – se roagã bãiatul.

Dacã în romanul Drumul scriitorul CormacMcCarthy descrie o lume fãrã oameni, dupãsfârºitul civilizaþiei, iatã cã Malick ne oferã unfinal miraculos, plin de lumini obsesive, dartonifiante. Oameni calmi, dispersaþi într-o mareblândã, cãutându-se, iubindu-se. E acelDINCOLO, unde s-a produs o trecere umanã?Poate fi atâta seninãtate în lumea aceea a

umbrelor însetate de iubire ºi de iertare? Malickfascineazã prin propuneri poematice, cu metaforevizuale, scãldate în muzica sferelor eterne.

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3355TRIBUNA • NR. 224 • 1-15 ianuarie 2012

colaþionãri

„Ajutã-mã sã nu uitcãprioarele ºi câinii!”

Alexandru Jurcan

Pielea în care locuiescLucian Maier

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

bloc-notes

Ovidiu Pecican O întâlnire artisticã nodalã 2

editorial

Marius Jucan Acorduri europene vs. jurãminte de vasal-

itate 3

cãrþi în actualitate

Lucian Gruia Horia Bãdescu - O noapte cât o

mie de nopþi 4

Gheorghe Secheºan Ionuþ 5

Ion Pop O monografie D. Stelaru 6

Dorin Mureºan Lighioana ºi medicul 7

comentarii

Ion Bogdan Lefter Epopeea eroi-comico-satiricã a unui

(anumit) oraº de provincie 8

poezia în vãzul lumii

Irina Petraº Gabriel Chifu, "insul de încercare" sau

despre trup ºi noimã 10

proza

Nicolae Goja Fabrica de iarbã 12

Clujul interbelic

Petru Poantã Universitatea 13

diagonale

Dumitru Suciu Crâmpeie din simbolistica Clujului 14

dezbateri & idei

Sergiu Gherghina Teama de responsabilitate 16

Nicolae Turcan Feuerbach, critica lui Hegel ºi ateismul

antropologic 17

remarci filosofice

Jean-Loup d'Autrecourt Ce au toþi cu etica? (I) 18

revizitãri

Mihaela Mudure Olga Greceanu: de la picturã la

roman 20

eseu

Cristian Cheºuþ Zmeul-Zmeilor ºi Zmeul zmeelor 21

credo

Marius Ianuº Scrisoare cãtre confraþii mei scriitori 22

flash meridian

Virgil Stanciu Joyce Carol Oates: jocul cu moartea 23

meridian

Patrizio Trequattrini Prozã scurtã 24

excelsior

Anne Sauvagnargues Marcel Proust. Cum sã ne simþim

gândind ºi obligaþi sã gândim 26

civic media

Mihai Goþiu De-a autoritatea. Jocuri vechi ºi noi 27

jazz story

Ioan Muºlea Scena jazzului de pe la 1950, dupã-amiaza 28

rânduri de ocazie

Radu Þuculescu In memoriam Johnny Rãducanu 29

zapp media

Adrian Þion Tu de ce iubeºti România? 29

muzica

Virgil Mihaiu Vârtej autumnal clujean 2011 30

teatru

Claudiu Groza Spectacole noi, la Cluj ºi Oradea 32

Alba Simina Stanciu Arta marþialã, artã performativã

contemporanã 33

film

Ioan-Pavel Azap O anamnezã necesarã (IX) 34

Lucian Maier Pielea în care locuiesc 35

colaþionãri

Alexandru Jurcan "Ajutã-mã sã nu uit cãprioarele ºi

câinii!" 35

plastica

Livius George Ilea Graficã polonezã contemporanã 36

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Graficã polonezã contemporanãLivius-George Ilea

Cei care am avut „ºansa” experimentãriiplenare a „epocii de aur” ne amintim – poatechiar cu o vagã, culpabilã nuanþã de

nostalgie - faptul cã accesul la cultura polonezã, înspecial, contactele cu artele grafice, reprezentau obinevenitã „gurã de oxigen” în contextul asfixieiplanificate determinate de climatul realismuluisocialist autohton. Mai persistã, poate, undeva înmemoria noastrã afectivã ceva din emoþiaprovocatã de vestea sosirii unei expoziþii de afiºpolonez în urbe, ori zvonul cã vine la cinema Arta„Cenuºã ºi diamant” al lui Wajda, ori poatesenzaþia unui fapt perceput ca underground,precum rãsfoitul paginilor vreunei reviste polonezede provenienþã indecisã, - de pildã un numãr dinProjekt – un fel de „ferestruicã secretã” dând sprecurtea din spate a Occidentului.

Ceea ce rãmâne, însã, ca fapt incontestabil, estecã mãnuºa aruncatã sistemului socialist/comunistrepresiv de cãtre cultura polonezã a funcþionat ºicã, fie cã ne convine sau nu sã admitem,„rezistenþa prin culturã” era o sintagmã mult maibine acoperitã în Polonia anilor de dinainte de ’89vis-à-vis de timiditatea ºi caducitatea fenomenuluiromânesc omolog – cu rare excepþii - dezvoltat, ce-idrept, în condiþii social-politice evident mai vitrege,fãrã a avea în spate o miºcare ca Solidarno??, oriprotecþia papalã.

Astfel, meritã sã ne amintim cã boom-ul graficiipoloneze din anii ’60 a marcat decisiv evoluþiaartelor vizuale pe continent, ºi nu numai. Grupulde la Cracovia, fondat de excentricul plasticianTadeusz Kantor ºi cursurile de desen/design creativale lui Henryk Tomaszewski, - corifeu al ºcolii deAfiº Poloneze, - în cadrul Academiei de ArteFrumoase din Varºovia au devenit, o lungã perioadãMecca ºi Medina studenþilor de la bellearte dinAnglia, Franþa ori SUA; din pãcate, pentru cei maimulþi dintre tinerii plasticieni din Româniarãmânând, cu toate cã se aflau de aceeaºi parte aCortinei de Fier, niºte zãri „prea îndepãrtate”.

Emancipatã de timpuriu de sub tutela doctrinei„estetice” realist-socialiste, grafica polonezã mizeazãpe sfidarea ºabloanelor, cultivând insolitul uneiviziuni sumbre, traumatizate privind istoriaultimului secol, pânã la vecinãtatea strânsã cugrotescul ºi frecventând umorul pãnã în straturilesale cinice ori sardonice. Dupã cãutãri formale ºitehnice ce privilegiazã tehnicile de autor,monotipiile, dimensiunile mari ºi efectele ceconcureazã pictura, grafica polonezã îºi cristalizeazãcãteva trãsãturi definitorii: apelul la elementesurrealiste, accentul pe inventivitate/originalitateindiferent de tehnica utilizatã, deschiderea pentruefectele vizuale declanºate de hazard, ºi, nu înultimul rând, referinþele la opere de artã clasice, lacelebritãþi din breaslã, indiferent dacã raportareaeste „amiabilã”, nostalgicã, aluzivã ori presupunederiziunea. Morfologia rãmâne însã una eclecticã,varii curente împãrþindu-ºi, cu drepturi egale,luminile rampei ºi preferinþele publicului:constructivismul face casã bunã cu avangardeleistorice ºi neo-avangardele, estetica „disoluþiei” ºi

obsesia literelor ca elemente/simboluri graficecoexistã cu diverse concepte teoretice individualeprecum „iconosophia perpetuã” a lui TadeuszWiktor, iar vocaþia modernistã ºi experimentalistãnu este cu nimic stânjenitã de citatele din imageriaclasicã universalã ori de resuscitarea unor tehnici degravurã marginalizate/aproape uitate, incluse abilreþetei postmoderniste.

Ceea ce individualizeazã, însã, grafica polonezãde dinainte de 1989 (ºi o fãcea demnã de a fiinspiratoare pentru confraþii estici) este relaþia sa cupoliticul, capacitatea de a concentra o mare dozãde conþinut „anti-sistem” într-o formulã iconicã demare impact, aptã de a transcende furcile caudineale cenzurii, fie printr-o manierã ludicãdeconcertantã, fie prin recursul la (mai mult saumai puþin subtile) corespondenþe cu subiecte tratatede opere clasice/celebre (piese de teatru, librete deoperã, scenarii de film, poeme, etc.).

Dupã 1989, sufocatã de invazia posterelorcomerciale occidentale ºi de tribulaþiile social-politice „post-revoluþionare”, grafica polonezã, deºiexperimenteazã libertãþi multiple de exprimare, îºiregãseºte cu greu tonusul, recristalizând pe câteva„nuclee dure”, dintre care amintim BienalaInternaþionalã de Afiº de la Varºovia ºi Bienala deGraficã din Cracovia, (devenitã, dupã 1990,Trienalã), instituþii culturale poloneze de prim rang,ce ºi-au pãstrat intact, de-a lungul „vremurilor”prestigiul dobândit pe scena internaþionalã a artelorgrafice.

Tribuna Graphic 2011 – proiect expoziþionaliniþiat de Revista Tribuna în conjuncþie cu Muzeulde Artã clujean ºi cu Fundaþia Culturalã BienalaInternaþionalã de Graficã Cluj – aduce din nouconcitadinilor noºtri oportunitatea de a se întâlnicu meritorii realizãri ale ºcolii de graficã poloneze,sub auspiciile faste a unui program de colaborarede mai largã amploare dintre Consiliul JudeþeanCluj ºi euro-regiunea Malopolska (literal - MicaPolonie).

Vizând un public iubitor de artã, în genereavizat, dacã nu chiar de-a dreptul „gourmet” într-aleartelor grafice, expoziþia nu dezamãgeºte nici„neofitul”, oferind pe lângã satisfacþia uneiproducþii grafice de un exemplar profesionalism ºio imagine concludentã/reprezentativã a peisajuluigraficii poloneze contemporane.

Deºi, impresionând prin marea diversitate alimbajelor plastice ºi a paradigmelor estetice reunitepe simezele expoziþiei, se întrevãd ºi anumitepreluãri sterile, lipsite de creativitate, la limitapastiºei, din lucrãrile „antologabile” ale unorprecursori iluºtri, doar din dorinþa de a marca (dinvarii motive) apartenenþa la prestigiul „ºcolii”, oriregretabile afilieri servile la trend-urile specificemondializãrii, punând, astfel, la grea încercare oidentitate culturalã îndelung cultivatã – situaþiedeloc singularã în Polonia artelor grafice actuale; ne-o spune, „de la sursã”, generalizând mai radical,omul de culturã ºi criticul de artã polonez

(continuare în pagina 16)