Tema 1. Analiza

microeconomia: obiect și

metodologie

Subiectele temei:

1. Principalele etape ale evoluției gândirii și

științei economice

2. Microeconomia componentă a teoriei

economice

3. Metode, tehnici şi instrumente de analiză

economică

4.Fenomenele, procesele şi legile

economice

LITERATURA RECOMANDATĂ:

1. Moldovanu D. Сurs de teorieeconomică, Chişinău, Editura ARC,2006;

2. Filip Nelly, Sorocean Olga. Teorieeconomică (curs universitar), Chişinău,tipogr. Primex Com, 2009, 364 p.

3. Tomşa Aurelia. Teorie economică.Vol. I Microeconomie. Chişinău,

Tipografia centrală, Chişinău, 2012, 408p.

1. Principalele etape ale evoluției gândirii și științei economice

EVOLUŢIA TEORIEI ECONOMICE:

I ETAPĂ – PREŞTIINŢIFICĂ

începe din Antichitate și durează până la sfârșitul secolului al XVI-lea

Curentele principale –Confucianismul, Mercantelismul;

Reprezentanții principali - Xenofon, Platon, Aristotel, D Aquino, Mun,

Petty.

II ETAPĂ – DE CONSTITUIRE PROPRIU-ZISĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE

Durează între anii 1750 -1870

Curentele principale – curentul fiziocrat şi liberalismul economic

Reprezentanții principali - Quesnay, Turgot , Smith, Ricardo, Malthus,

Mill, Say

III ETAPĂ – DE EVOLUȚIE A ŞTIINŢEI ECONOMICE

Durează între anii 1870 – 1930

Curentele principale – marxismul, neoclasicismul

Reprezentanții principali - Marx, Jevons, Menger, Walras, Pareto,

Marschall

IV ETAPĂ – DE ADÂNCIRE ȘI EXTINDERE A ŞTIINŢEI ECONOMICE

Durează între anii 1930-1970

Curentele principale – keynesismul, neokeynesismul, sinteza neoclasică,

socialismul;

Reprezentanții principali - Keynes, Harrod, Robinson, Galbraith,

Samuelson, Solow, Enghels, Lenin

V ETAPĂ – ŞTIINŢA ECONOMICĂ CONTEMPORANĂ

Sfârșitul anilor 1980 și până în prezent

Curentele principale – concepția noii economii…

Regionalizarea, Globalizarea, crizele economice, economie

informațională

Nr

Principalele

curente şi şcoli de

gândire economică

Obiectul de studiu

1

Mercantilismul,

Fiziocraţii,

Economia politică

clasică

Avuţia naţională

2 Marxismul Relaţiile de producţie

3 Şcoala istoricăEconomia naţională în

ansamblu

4

Marginaliştii

(microeconomia)

Comportamentul genţilor

economici, căile şi

mijloacele atingerii

scopurilor urmărite

5.Keynesismul

(macroeconomia)

Mecanismul funcţionării

economiei naţionale ca

un tot întreg

6.

Curentul

instituţional -

socialist

Institutele şi schimbările

instituţionale

7.Teoria sintezei

neoclasice

Avuţia naţională,

formele şi motivaţia

comportamentului uman

în condiţiile resurselor

limitate

Clasificarea științelor economice:

1. Științe economice fundamentale (microeconomia, macroeconomia);

2. Științe economice funcţionale (statistica finanțele, marketingul, managementul...);

3. Ştiinţe economice concrete (economia agrară, economia comerţului, economia mediului…);

4. Ştiinţe economice istorice (istoria economie naţionale, istoria gândirii economice);

5. Ştiinţe economice de frontieră (geografia economică,informatica, econometria …)

2. Microeconomia componentă a teoriei economice

Structura teoriei economice

Microeconomia

Mezoeconomia

Macroeconomia

Mondoeconomia

Microeconomia studiază

comportamentul consumatorului și al

producătorului, în rolul cărora poate

fi un individ, un menaj, o

întreprindere sau chiar statul,

concentrându-și atenția asupra

analizei pieței, a formelor principale

ale acesteia, precum și asupra

procesului de formare a prețului pe

diferite piețe.

Din punctul de vedere al modului de a

trata viața economică avem:

Economia

pozitivăEconomia

normativă

Microeconomia are un dublu

aspect:

- ca realitatefaptică

-ca știință

Microeconomia esteștiința opțiunilorraționale și eficienteconcretizate încomportamente șidecizii agențiloreconomici.

Obiectivele cursului :

formarea și dezvoltarea mentalității

economice contemporane care

reprezintă un sistem de idei și

concepții asupra fenomenelor

social economice;

cererea și modificarea abilitaților de

utilizare a teoriei economice în

practică.

Subiecții studiului microeconomic

Întreprinderile (firmele)

Gospodăriile casnice

Structura cursului de microeconomie

Consumator Producător

Teoria comportamen-

tului consumatorului

Teoria comportării

producătorului

Piaţa (formarea

preţurilor)

Mecanismul de adoptare a

deciziilor pe diferite tipuri

ale pieței

Microeconomia este acea componentă a ştiinţelor economice, care se ocupă de sistemul categorial specific economiilor de piaţă.

3. Metode, tehnici și instrumente de

analiză economică

Metoda este definită ca un

ansamblu de procedee

folosite în scopul

descoperirii, înțelegerii,

explicării realității economice.

METODELE ANALIZEI MICROECONOMICE

metoda abstracţiei ştiinţifice;

analiza şi sinteza;

inducţia şi deducţia;

principiul "caeteris paribus";

modelarea economică;

metoda analizei funcţionale.

4.Fenomenele, procesele şi legile

economice

Fenomenul economicreprezintă latura exterioarăa activității economice,relativ acele aspecte şiacte economice care aparşi se manifestă lasuprafaţa acestuia şi pot ficunoscute de oameni înmod direct.

Procesul economic exprimătransformările succesive,cantitative şi calitative, careintervin în structura activităţiieconomice, relevânddesfăşurarea acesteia în timp şispaţiu. Esenţa lui constă înmanifestarea interioară a activităţiieconomice, care nu poate ficunoscută decât pe caleacercetării ştiinţifice.

CLASIFICAREA LEGILOR

legi economice;

legile științei economice;

legile juridice;

legile naturale.

Particularitățile legilor economice:

acționează doar prin intermediul

activității economice ale oamenilor, prin

actele lor economice;

au caracter istoric (legi generale, legi

comune, legi specifice);

au caracter sintetic (acționează nu

izolat, ci în strânsă legătură);

comportă previziuni, însă actualmente

ele nu sunt suficient de sigure şi clare;

compatibilitatea legilor economice cu

iniţiativa şi activitatea individuală (nu

limitează libertatea ci este o condiţie

a unei activităţi eficiente);

orientarea generală pentru toţi agenţii

economici (lege nu obligă pe nimeni,

ci îi orientează pe toţi);

conţinutul legilor economice (exprimă

relaţii profunde, durabile, esenţiale).