1. TEHNICA SECURITĂȚII MUNCIIScopul tehnicii securităţii muncii la întreprindere este

preîntîmpinarea accidentelor şi crearea condiţiilor, care ar asigura nu numai securitatea muncii angajaţilor, dar şi productivitatea superioară a acestora.

Lăcătuşul, după caracterul activităţii sale se foloseşte nu numai de scule manuale, dar şi de maşinile de găurit, ferestraie mecanizate, polizoare pentru ascuţirea sculelor, ciocane pneumatice, prese, scule mecanizate (de burghiere, filetat, ş.a.). Frecvent, lăcătuşul execută operaţii de găurire, filetare, alezare, rodare ş.a. cu utilizarea maşinilor de burghiere staţionare sau cu scule mecanizate şi manuale.

În timpul reparaţiei utilajelor lăcătuşul activează între maşinile care funcţionează, avînd mecanisme care se rotesc sau care se deplasează rapid. De aceea, pentru evitarea accidentelor trebuie să îndeplinească strict regulamentul de ordine interioară şi regulile securităţii muncii stabilite în secţie şi în uzină. În toate cazurile în care lăcătuşul prima dată execută lucrul cu mecanisme care nu sunt însuşite de el la nivelul cuvenit, în primul rînd el trebuie să înceapă lucru cu ele numai după însuşirea securităţii muncii la utilajul dat.

1.1. Cerinţele de bază ale tehnicii securităţii muncii1. În timpul lucrului, lăcătuşul se recomandă să fie

îmbrăcat în combinezon (salopetă). Îmbrăcămintea nu trebuie să aibă cîrpe şi zdrenţe rupte, care ar putea fi prinse de părţile mobile ale utilajelor. Manşetele trebuie sa fie strînse de mînă. Părultrebuie să fie strîns sub acoperămîntul pentru cap.

2. Bancul de lucru trebuie să fie trainic şi stabil, iar înălţimea lui - să corespundă înălţimii lăcătuşului. Menghinele trebuie să funcţioneze normal, să fie bine fixate pe banc şi instalate în aşa fel, ca să asigure poziţia comodă a lăcătuşului în timpul lucrului.

3. Locul de muncă se menţine în curăţenie şi ordine. Sculele şi dispozitivele care nu sunt necesare pentru lucru se păstrează în depozitul de scule, în locaşuri sau pe rasteluri speciale.

4. Trebuie de lucrat numai cu instrumente în stare de funcţionare:

a) capetele ciocanului, dălţii, punctatorului trebuie să fie corect călite fără crăpături şi fisuri;

b) cozile ciocanelor trebuie să fie din speciile corespunzătoare de lemn şi fixate cu pene metalice; mînerele pilelor trebuie să aibă inele metalice;

c) cheile pentru piuliţe trebuie să se aleagă după dimensiunile piuliţelor şi şuruburilor, să aibă deschizăturile corecte

şi ne uzate, nu se permite utilizarea cheilor prelungite cu ţevi;d) pilele nu se permite să aibă suprafeţe murdare şi tocite.5. La lucrările cu ciocanul sau cu dalta pneumatică nu

se permite de cuplat aerul comprimat pînă cînd dalta sau ciocanul nu vor fi apăsate pe suprafaţa care urmează sa fie prelucrată, în caz contrar, poate sări dalta sau buterola (căpuitorul) şi produce accidente.

6. Dacă în secţie se produc lucrări de curăţare a semifabricatelor cu discuri abrazive, lucrări cu sudură, lipire, îmbinare a rulmenţilor cu ulei încălzit, atunci este necesar asigurarea ventilaţiei prin aspiraţie (locală sau comună) pentru evacuareagazelor nocive.

7. După lucrările cu acizi (la lipirea cu aliaje) sau cu paste (la lepuire, rodare, ş.a.) trebuie minuţios spălate mîinile; nu se permite atingerea cu mîinile murdare faţa şi mai ales ochii.

8. Se interzice spălarea mîinilor în ulei, gaz lampant, benzină şi ştergerea lor cu cîrpe murdare de aşchii.

9. Defecţiunile utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor trebuie comunicate maistrului sau altei persoane responsabile: în caz de defecţiune, (pînă) se stopează lucrul şi se deconectează instalaţia.

1.2. Tehnica securităţii muncii la operaţiile de montareLa executarea operaţiilor de montare lăcătuşul trebuie să ţină

scama de următoarele indicaţii:1. Înainte de începerea lucrului, trebuie să-şi

pregătească sculele necesare şi să le aşeze într-un săculeţ pe care îl va suspenda pe umăr dacă va trebui să lucreze la înălţime.

2. Dacă are nevoie de scară, atunci înainte de a o folosi trebuie să verifice rezistenţa ei, apoi să o fixeze bine pe pardoseală ca să nu alunece în timpul lucrului.

3. Dacă lucrează pe schele, înainte de începerea lucrului să verifice dacă sunt parapete şi dacă ele sunt rezistente.

4. Sunt interzise montarea şi demontarea oricărui ansamblu sau piesă în timpul funcţionării maşinii de care aparţine.

5. Înainte de începerea lucrului în apropierea conductelor şi instalaţiilor electrice, să se ceară scoaterea lor din funcţiune sau îngrădirea lor cu paravane izolate.

6. La executarea lucrărilor împreună cu sudorul electric, lăcătuşul trebuie să-şi protejeze ochii şi faţa cu o mască de protecţie.

7. La executarea lucrărilor pe căile de rulare ale macaralelor sau în apropierea acestora, trebuie preveniţi macaragii cu semnale luminoase sau acustice care să semnalizeze prezenţa lăcătuşului.

8. Dacă lăcătuşul execută operaţii de ridicare şi transport cu ajutorul macaralei, sau leagă piesele şi dă indicaţii macaragiului, el este obligat să cunoască toate prescripţiile tehnice ale securităţii privitor la legarea şi manevrarea pieselor cu ajutorul macaralei şi să ţină un examen de cunoaştere a acestora.

9. Dacă se folosesc lămpi electrice portative, trebuie ca acestea să nu aibă tensiunea mai mare de 36 V, iar izolaţia să fie în stare perfectă.

1. Instrumentele de strîngere (chei, mandrine, şurubelniţe) trebuie să corespundă cerinţelor tehnicii securităţii.

11. Se interzice utilizarea garniturilor de ocazie (întîmplătoare), şuruburilor uzate cu capete deformate şi altele,

12. Dispozitivele utilizate la mecanizarea lucrărilor de asamblare trebuie să fie în stare de funcţionare, iar fixarea pieselor în ele - sigură.

13. Părţile mobile ale dispozitivelor trebuie să fie protejate cu ecrane (carcase) de protecţie.

1.2.1. Tehnica securităţii muncii la realizarea operaţiilor de ajustare

1. La pilire fabricatul trebuie strîns sigur în menghină, în caz contrar piesa poate sări din ea şi se poate deteriora, de asemenea, poate produce accidente.

2. Mînerul pilei trebuie bine fixat pe coadă pentru evitarea rănirii mîinilor. Se interzice utilizarea pilelor fără mînere sau cu mînere defectate. Curăţarea pilei se realizează numai cu perie de sîrmă.

3. La lucrările executate cu răzuitorul, al doilea capăt trebuie închis cu un mîner special pentru protejarea mîinilor de tăieturi.

4. In timpul lucrului cu maşinile de rectificat pneumatice, discul abraziv trebuie acoperit sigur cu o carcasă de protecţie.

5. In timpul lucrului la maşina de găurit se interzice ţinerea piesei care se prelucrează cu mîna. Piesa trebuie bine fixată pe masa maşinii în dispozitive speciale.

6. Se interzice începerea lucrului pe maşina - unealtă înainte de a face cunoştinţă cu schema de funcţionare şi particularităţile construcţiei ei.

7. Nu se permite măturarea aşchiilor cu mîna, pentru aceasta se folosesc cîrlige, perii de metal, raclete.

8. Lucrările la polizor şi la maşinile de rectificat se execută numaidecît cu ochelari de protecţie.

1.2.2. Tehnica securităţii muncii la realizarea lucrărilor de nituire

Aceste cerinţe se referă la starea sculelor, executării

procesului tehnologic, utilizării dispozitivelor care asigură securitatea muncii.

1. Cap - ciocanul şi, de asemenea, buterola (căpuitor) nu se permite să aibă crăpături, fisuri. Suprafaţa activă a buterolei trebuie sa fie netedă, fără defecte şi conicităţi.

2. La reglarea frecvenţei loviturilor ciocanului pneumatic nu se permite de încercat funcţionarea lui, ţinînd buterola cu mîna, fiindcă forţa loviturii este considerabilă şi buterola este imposibil de reţinut cu mîna, şi ca rezultat, mîna poate fitraumatizată.

3. Contrabuterola nu se permite să fie strînsă cu mîna. Ea trebuie numai îndreptată pe nit. Gradul de deformare a capului format depinde de masa susţinătorului, dar nu de forţa care apasă pe ea.

4. Cu ciocanele pneumatice trebuie de lucrat în mănuşi calde, fiindcă sculele se răcesc cu 3...5°C mai jos de temperatura din hală datorită scurgerii aerului comprimat.

5. Zgomotul produs de ciocanul pneumatic poate genera perturbarea organelor auditive. Pentru preîntîmpinarea îmbolnăvirii, trebuie utilizată casca antizgomot (fig. 1.1.), de instalat semifabricatele pe suporţi speciali, de pus pereţi despărţitori, izolatori de zgomot.

6. Dacă ciocanul pneumatic nu este dotat cu dispozitive antivibraţii, este raţional de utilizat susţinători masivi acoperiţi cu cauciuc. Aceasta permite micşorarea vibraţiilor.

1.2.3. Tehnica securităţii muncii la lipirea cu aliaje şi cu adezivi

La executarea lucrărilor de lipire a materialelor cu aliaje şi cu adezivi trebuie respectate regulile de utilizare a lămpilor şi ciocanelor de lipit, acizilor, sărurilor, uleiurilor.

Cerinţele securităţii muncii la lucrările cu lampa de lipit se reduc la următoarele:

1. Este interzis lucrul în încăpere fără ventilaţie.1. Înainte de începerea lucrului, trebuie îmbrăcate;

mînecuţe, şorţ şi mănuşi. Sub picioare se pune o grilă plană din lemn.

2. În lampă se toarnă gaz lampant (benzină) la % din volum, la distanţă de foc deschis şi se închide etanş gaura de turnare cu dop cu filet.

3. Nu se permite pomparea unui volum mare de aer în rezervorul lampei de lipit.

4. Injectorul astupat se curăţă cu acul după închiderea ventilului.

5. Lampa de lipit se stinge, după terminarea lucrului cu închiderea ventilului de reglare. Aerul se eliberează din

rezervor prin supapa de evacuare a aerului, numai după ce lampa a fost stinsă şi arzătorul s-a răcit.

Fig. 1.1. Căşti (clape) antizgomot:l - garnitură din peliculă de policlorură de vinii;2 - material izolator acustic; 3 - cupe; 4 - inel.

La lucrările cu ciocanul de lipit trebuie respectate următoarele reguli:

1. Mînerul ciocanului electric trebuie să fie uscat şi să nu conducă curent electric.

2. Ciocanul fierbinte se instalează pe un suport special metalic (fig.1.2).

3. Ciocanul de lipit fierbinte nu se răceşte cu lichide.4. Este interzisă executarea lipirii: fabricatelor, în care s-au

păstrat materialele inflamabile iară curăţarea şi spălarea lor preventivă; fabricatelor sub presiune; în apropierea materialelor inflamabile; în lipsă de ventilaţie locală.

5. După realizarea lipirii se spală bine mîinile.

Fig. 1.2. Suporţi pentru instalarea ciocanelor de lipit:l - sîrmă de oţel; 2 - bază de lemn.

La folosirea acizilor se respectă următoarele reguli ale securităţii muncii:

1. Se lucrează numai cu ochelari de protecţie şi mănuşi de cauciuc şi haine de protecţie.

2. Acizii clorhidric şi sulfuric se păstrează în sticle cu dopuri bine rodate. Pentru protejarea de deteriorare mecanică, damigenele se instalează în coşuri împletite cu garnituri moi.

3. Sticlele cu acizi în coşuri, se mută dintr-un loc în altul de mînere, numai în doi.

4. Înainte de începerea lucrului cu acizi sau soluţii se verifică starea de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie.

5. Soluţiile de decapare se pregătesc în veselă de ceramică, sticlă sau ebonită care sunt rezistente la acţiunea acizilor.

6. La executarea soluţiilor de decapare se amestecă

lichidele numai reci.7. La executarea soluţiilor de degresare, soda caustică se

adaugă numai în apă rece.8. Acidul se toarnă în apă cu un jet subţire permanent

amestecînd soluţia cu baghetă de sticlă. Se interzice turnarea apei în acid, fiindcă se poate petrece o reacţie rapidă cu stropiri cu acid.

9. Piesele se încarcă în soluţia acidă sau bazică lent pentru a nu permite stropirea cu soluţie.

10. Încărcarea pieselor în soluţie şi scoaterea pieselor din soluţie se realizează cu dispozitive şi scule speciale.

11. După terminarea executării lucrărilor cu acizi şi aliaje de lipit se spală minuţios mîinile.

La topirea şi turnarea aliajelor, se respectă următoarele reguli:1. Aliajele de staniu - plumb se topesc sub hotă.2. La pregătirea aliajelor se lucrează cu ochelari şi mănuşi

de protecţie.3. Aliajele se toarnă în veselă uscată şi încălzită. Linguriţa

cu care se ia aliajul trebuie să fie uscată şi încălzită, este necesar ca să fie cu coadă lungă cu mîner de lemn, iar într-o parte trebuie să aibă un jgheab de turnat (năsuc).

La lucrările cu uleiuri adezive, trebuie ştiut, că aceste substanţe, ca regulă sunt inflamabile.

1.2.4. Tehnica securităţii muncii la operaţiile de finisareÎn timpul operaţiilor de finisare se desprind porţiuni mici din

metalul prelucrat, precum scame şi praf din discurile utilizate la prelucrare.

Pentru a preveni acţiunea dăunătoare a acestora este necesară aplicarea unof^fcăsuri speciale de protecţie a muncii;

1. Muncitorii trebuie să poarte ochelari de protecţie, mănuşi şi şorţuri din piele.

2. Maşinile şi polizoarele trebuie prevăzute cu apărători din tabla pentru discuri abrazive şi apărători din plasă de sîrmă pentru toate piesele mobile montate la exterior.

3. Piesele cu muchii tăioase trebuie susţinute cu mănuşi sau cu ajutorul unor cîrpe.

4. Pentru lustruirea pieselor cu goluri este indicată fixarea lor în dispozitive de prindere, pentru a nu fi antrenate de discuri şi proiectate, provocînd accidente.

5. Locul de muncă pentru executarea acestor operaţii trebuie să fie bine iluminat şi prevăzut cu exhaustoare pentru absorbirea prafului, granulelor abrazive, particulelor de metal etc.

1.3. Tehnica securităţii muncii la executarea lucrărilor cu instrumente de lăcătuşerie mecanizate

La lucrările executate cu instrumente de lăcătuşerie mecanizate se admit lăcătuşii care au demonstrat cunoştinţe bune a regulilor de exploatare şi tehnicii securităţii necesare la lucrările cu instrumentele mecanizate.

La lucrările de lăcătuşerie executate cu instrumente mecanizate trebuie respectate următoarele reguli comune de securitate:

1. cuplarea la reţea a instrumentului mecanizat se realizează numai înainte de utilizarea lui;

2. conectarea instrumentului mecanizat la reţea se poate realiza doar atunci cînd lăcătuşul s-a încredinţat de starea bună a acestuia şi fixarea sigură a sculei de lucru sau a sculei aşchietoare;

3. instrumentul mecanizat conectat la reţea nu se lasă fără supraveghere;

4. în pauze îndelungate, sculele şi capetele de lucru ale instrumentelor mecanizate se scot din arborii principali;

5. înainte de începerea lucrărilor se îmbracă ochelarii de protecţie;

6. nu se începe lucrul cu instrumentele mecanizate fără ca în ele să fie fixate sculele de lucru (cap sau burghiu);

7. se interzice repararea şi reglarea instrumentelor mecanizate cu motorul cuplat la circuit;

8. nu se permite cuplarea instrumentului mecanizat la furtun, conductă, scula aşchietoare sau capul de lucru.

Afară de regulile comune ale tehnicii securităţii la lucrările realizate cu instrumente mecanizate electrice este necesară respectarea şi de reguli speciale ale tehnicii securităţii:

1. instrumentul mecanizat trebuie să aibă priză de pămînt;2. nu se permite tragerea cablului de alimentare peste căile

de acces şi prin locurile de ambalare a materialelor , în caz excepţional cablul se poate suspenda sau proteja sigur de la deteriorările posibile, acoperindu-1 cu scînduri sau alte materiale.

La lucrările executate cu instrumente pneumatice mecanizate, de asemenea, este necesară respectarea de reguli speciale de securitate a muncii:

1. supapele instrumentelor în poziţie închisă trebuie să fie netransparente;

2. fixarea furtunurilor trebuie să excludă posibilitatea de rupere de pe ştuţ.

In dependenţă de construcţia şi destinaţia instrumentului mecanizat, se stabilesc şi unele reguli individuale ale tehnicii securităţii la lucrările cu instrumentul corespunzător, care sunt prevăzute în instrucţiunile de exploatare ale acestuia. De exemplu, la lucrările cu instrumente mecanizate de burghiere nu se permite fixarea burghiului în mandrină, dacă motorul este cuplat; la

lucrările cu pile-disc, la maşini de rectificat nu se permite lucrul fără manta de protecţie.

Îndeplinirea regulilor de exploatare şi tehnicii securităţii la lucrările executate cu instrumente mecanizate permite creşterea productivităţii muncii cu sarcini de muncă fără pericole.

1.3.1. Tehnica securităţii muncii la executarea lucrărilor cu instrumente electrice

La lucrările executate cu instrumente electrice sunt admişi doar muncitorii, care în prealabil, au trecut verificarea cunoştinţelor regulilor de exploatare şi tehnica securităţii muncii. Regulile tehnicii securităţii prezentate mai jos trebuie să se respecte de către lăcătuş la utilizarea de către el a instrumentelor electrice:

1. Se interzice lucrul cu sculele electrice fără priză de pămînt.2. Lucrul se începe numai după ce v-aţi încredinţat de

starea bună a instrumentului electric şi fixarea sigură a sculei.3. Reparaţia şi reglarea maşinii electrice se execută numai

după decuplarea conductorului de la reţea.4. Pornirea maşinii electrice se realizează numai înainte de

începerea operaţiei, la întreruperi în timpul lucrului motorul trebuie să fie deconectat.

5. Trebuie permanent urmărită calitatea izolaţiei conductorului de alimentare, nu se permite răsucirea şi înnodarea lui,

6. La trecerea cu instrumentul electric de la un loc de lucru la altul, nu se permite întinderea conductorului de curent.

7. Nu se permite lăsarea fără supraveghere a instrumentului electric conectat la reţeaua de curent electric. Lăcătuşul este dator să studieze şi să îndeplinească regulile speciale de lucru cu instrumentul electric corespunzător, care sunt prezentate în prescripţiile care î-1 însoţesc .

8. Instrumentul electric se verifică atent înainte de începerea lucrului. La depistarea defecţiunilor în instrument sau în instalaţia electrică, nu se permite repararea acestuia, înainte de a începe reparaţia, trebuie îmbrăcate hainele de protecţie, mănuşi de cauciuc, iar în încăperi umede - ghete de cauciuc.

1.3.2. Tehnica securităţii muncii la executarea lucrărilor cu instrumente pneumatice

La executarea lucrărilor cu instrumente pneumatice, trebuie respectate următoarele reguli ale tehnicii securităţii muncii:

1. lăcătuşul poate fi admis la lucru numai după trecerea instructajului şi instruire a mînuirii instrumentului pneumatic;

2. înaintea începerii lucrului trebuie de pus

ochelarii de protecţie;3. lucrul se execută în mănuşi;4. furtunul de cauciuc la instrumentul pneumatic trebuie

unit înainte de transmiterea aerului comprimat, aerul comprimat se conectează numai după ce furtunul a fost unit la scula pneumatică;

5. la repausuri îndelungate nu se permite de lăsat în instrumentul pneumatic scula de lucru;

6. nu se permite de desprins furtunul de la scula pneumatică înainte de închiderea alimentării cu aer comprimat de la reţea;

7. după terminarea lucrului în primul rînd se închide pătrunderea aerului în instrumentul pneumatic, după care instrumentul se deconectează (decuplează) de la furtunul de aer comprimat.

1.3.3. Tehnica securităţii la executarea lucrărilor la maşini de burghiere

La lucrările executate la maşini de burghiere este necesar de respectat următoarele cerinţe ale tehnicii securităţii muncii:

1. toate transmisiile şi părţile rotative trebuie să aibă bariere de protecţie. Sunt foarte periculoşi arborii cu pene rotativi, mandrinele cu came ieşite în afară şi, desigur, burghiul. Pentru arborele principal, ca parapet poate fi utilizată ţeava telescopică. Mandrinele cu doua came pot fi îngrădite cu o teacă cilindrică din tablă;

2. trebuie de fixat piesa care urmează să fie prelucrată pe masa maşinii de burghiere sau în dispozitiv. La burghierea piesei nefixate, ea poate să alunece din mîna lăcătuşului şi să producă rănire. Se interzice de schimbat instrumentul în timpul rotirii arborelui principal;

3. trebuie utilizate numai instrumentele şi dispozitivele în stare de funcţionare. Burghiul trebuie fixat corect şi sigur;

4. o atenţie deosebită trebuie de atras înlăturării aşchiilor. La burghierea găurilor în piese din metale vîscoase se formează aşchii spiralate, care iese din gaură în formă a două spirale de o lungime mare. Rotindu-se împreună cu burghiul, aceste aşchii pot răni muncitorul. Pentru mărunţirea aşchiilor spiralate, este necesar de lucrat cu repausul avansului dacă burghierea se face cu avans manual sau cu executarea unei ascuţiri speciale a burghiului, (se execută două sau trei canale pe suprafaţa de degajare) - la avansul mecanic. De pe masa maşinii aşchiile trebuie evacuate numai cu perii sau cu cîrlige de metal. Se interzice de suflat aşchiile cu gura din găurile înfundate. Dacă aşchiile din găurile înfundate nu se pot înlătura prin răsturnarea piesei, atunci trebuie utilizat aerul comprimat sau o bară magnetizată.

5. burghierea aliajelor fragile trebuie executată purtînd ochelari de protecţie;

6. instalarea, scoaterea şi răsturnarea semifabricatelor trebuie de executat numai în mănuşi;

7. la depistarea unor deranjamente (în funcţionare), ele se elimină înainte de începerea lucrului. Dacă în procesul de funcţionare s-a depistat vre-un defect al maşinii sau dispozitivului, sau slăbirea unor îmbinări (garnituri, plăci, şuruburi), trebuie urgent de oprit maşina şi de eliminat defectul.

8. la tăierea fileturilor la maşini de burghiere trebuie numaidecît de utilizat mecanisme de protecţie, care decontează tarodul la terminarea tăierii;

9. la realizarea lucrărilor la maşini-unelte cu utilizarea lichidelor de răcire - ungere, în componenţa cărora sunt incluse unsori, gaz lampant, alcaîii, terebentină, trebuie de evitat pătrunderea acestor lichide pe piele. Pentru protejarea pielii mîinilor de aceste lichide, ele se ung cu unsori (pe bază de grăsimi) pînă si după lucru.

1.3.4. Tehnica securităţii muncii la realizarea operaţiilor de semifabricare

Pentru a preveni accidentele, în timpul executării operaţiei de dăltuire, trebuie de respectat regulile securităţii muncii;

1. La executarea operaţiilor de dăltuire este indicat ca lăcătuşul să poarte ochelari de protecţie, şorţ şi mănuşi.

2. Dălţile nu trebuie să aibă crăpături sau bavuri, căci în timpul dăltuirii s-ar putea desprinde bucăţi de metal, care ar putea produce răniri.

3. Ciocanele trebuie să aibă feţele fără crăpături sau părţi desprinse, suprafaţa să fie puţin bombată, cozile să fie bine fixate şi să nu prezinte fisuri.

4. In cazul dăltuirii metalelor dure şi fragile, este obligatoriu folosirea îngrăditurilor sub formă de site, scuturi sau paravane de protecţie.

La folosirea ciocanelor pneumatice, trebuie să se respecte următoarele reguli de protecţie a muncii:

1. Racordarea ciocanului pneumatic la furtun nu trebuie să fie făcută pînă ce nu s-a curăţat furtunul prin suflare cu aer comprimat.

2. Nu se permite ţinerea ciocanului pneumatic de furtun sau de sculă (daltă) şi nici scoaterea furtunului sau schimbarea sculei înainte de oprirea ciocanului.

1. Este interzis mersul în gol al sculeî.3. In timpul întreruperilor scurte în muncă, sculele trebuie

scoase din ciocane.4. Cînd se termină lucrul sau întreruperea este de lungă

durată, scula trebuie scoasă din ciocan, robinetul conductei de aer comprimat trebuie închis şi scos furtunul de alimentare cu aer.

5. Este interzis să se lucreze cu ciocanul pneumatic pe o scară, deoarece din cauza vibraţiilor scara ar putea să cadă, producînd accidentarea muncitorului.

6. La îndreptarea tablelor cu ciocanul, tablele trebuiesc ţinute cu cleştele sau cu cleme, pentru protejarea degetelor de traume.

7. La îndoirea ţevilor cu utilizarea în calitate de umplutură sacîz (colofoniu) topirea lui după îndoirea ţevii trebuie începută de la capetele ţevii, încălzirea ţevii de la centru poate produce explozie şi cauza accidente. La umplerea ţevilor cu nisip înainte de încălzire trebuie de făcut cîteva găuri în dopurile cu care sunt închise ţevile, pentru ieşirea gazelor.

1.4. Igiena muncii în secţieCerinţele principale de igienă, executarea cărora protejează

muncitorul de îmbolnăviri profesionale şi obosirea prematură sunt:Igiena în producţie - prevede crearea condiţiilor optimale

sanitaro-igienice în producţie. La aceste condiţii se referă temperatura corespunzătoare în secţiile de producţie, ventilaţie bună, iluminaţie suficientă a locurilor de muncă, lipsa curenţilor de aer, existenţa încăperilor necesare auxiliare şi sociale.

Temperatura în secţie în timpul iernii, în dependenţă de tipul lucrărilor (grele, medii, uşoare), trebuie să fie de la 12...20°C. Abaterea temperaturii în secţie de la temperatura prevăzută înrăutăţeşte condiţiile de muncă, înlesneşte scăderea productivităţii muncii şi apariţia accidentelor.

Ventilaţia încăperilor de producţie se realizează prin alimentarea cu aer proaspăt şi scoaterea gazelor, prafului şi vaporilor nocivi din secţie.

Iluminaţia optimală înlătură încordarea văzului şi prin aceasta uşurează lucrul, micşorează pericolul de traumatizare. La iluminarea slabă a locului de muncă repede obosesc ochii, atenţia slăbeşte, şi, în consecinţă se pot întîmpla accidente. Iluminaţia poate fi naturală sau artificială (lumina electrică). Este preferabil de utilizat iluminarea naturală.

Curăţenia pe toate teritoriile secţiei. Trecerile nu se permite să fie blocate cu grămezi de semifabricate, subansambluri, dispozitive, piese.

Lăcătuşul trebuie să respecte igiena personală. În timpul lucrului este necesar de schimbat poziţia corpului, de organizat repausuri scurte. După ziua de muncă, muncitorul trebuie să facă duş. Pentru restabilirea forţei şi înfruntarea oboselii, se recomandă de făcut gimnastică. Igiena personală este foarte importantă pentru sănătatea muncitorilor şi avansarea productivităţii muncii.

Hainele de lucru prezintă unul din elementele de cultură la locul de muncă. Salopeta sau halatul de lucru trebuie sa fie alese după mărimea şi înălţimea muncitorului şi să nu limiteze mişcările lui. In timpul lucrului, hainele de lucru trebuie să fie încheiate la toţi nasturii, la ele nu trebuie să atîrne cordele şi capete de ţesătură care ar putea fi agăţate de părţile rotative ale maşinilor şi mecanismelor şi ar putea conduce la incendii.

1.5. Măsuri antiincendiiPricinile apariţiei incendiilor pot fi curenţii de scurt circuit,

supraîncălzirea instalaţiilor electrice şi circuitelor, căldura formată la frecarea discurilor, rulmenţilor, transmisiilor cu curea, funcţionarea cuptoarelor electrice, scîntei, focuri deschise ş.a. Deşeurile producţiei - cîrpe unsuroase, hîrtie, cîlţi, utilizate pentru curăţarea utilajelor - pot deveni cauze de apariţie a incendiilor.

Măsurile profilactice principale de prentîmpinare a incendiilor sunt: păstrarea permanentă a curăţeniei a locului de muncă, comportarea cu atenţie deosebită cu focul, instalaţiile de încălzire, substanţele uşor inflamabile, semifabricatelor şi a altor substanţe inflamabile.

La sfîrşitul schimbului, locul de muncă se aduce în ordine. Rămăşiţele producţiei, mai ales cele inflamabile se aşează în locuri prevăzute pentru ele. Materialele de curăţat utilajele - cîrpele unsuroase, cîlţii - se strîng în lăzi speciale. Vasele cu lichide uşor inflamabile, buteliile cu gaze se transportă în locurile de păstrare permanentă a lor. Aparatele electrice şi punctele de iluminaţie se deconectează, în afară de lămpile de serviciu.

La utilajele antiincendii şi inventar se atîrnă robinetele antiincendii, pompele, stingătoarele, vasele cu apă, sacii şi lăzile cu nisip, rangă, topoare, lopeţî, căngi de pompier, căldări. La mijloacele de stingere a focului se atîrnă panourile hidraulice,husele (plapume de azbest). Inventarul antiincendii trebuie să fie permanent în stare de funcţionare. Acest inventar se vopseşte în culoare roşie. Este interzis de utilizat inventarul antiincendii pentru necesităţile gospodăreşti.

La depistarea incendiului este necesar de deconectat toate instalaţiile electrice, imediat prin semnal special sau prin telefon de chemat echipa de pompieri şi, păstrînd calmul, de luat măsuri pentru stingerea incendiului cu forţe proprii.

Materialele sau lichidele aprinse se sting cu nisip; gazul lampant, benzina, spirtul, lacurile, acetona - cu spumă; unsorile, firnisul, terebentina - cu spumă sau cu apă. Trebuie de memorizat că în timpul incendiilor este interzis de spart ferestrele, fiindcă afluxul de aer proaspăt intensifică arderea.

2. INSTRUMENTE DE MĂSURAT ŞI CONTROL

Pentru executarea piesei cu dimensiunile date, este necesară trasarea corectă în procesul de prelucrare, controlul şi măsurarea dimensiunilor suprafeţelor prelucrate. Pentru acest scop se utilizează diferite instrumente de control standardizate şi speciale.

Abaterea suprafeţei prelucrate de la dimensiunile reale la măsurare apare din următoarele cauze: utilizarea necorespunzătoare a sculelor, defecţiunile sculelor, diferenţa de temperatură a piesei verificate şi a calibrului, particularităţile individuale ale lăcătuşului.

Eliminarea erorilor de măsurare se realizează prin aplicarea corectă a sculei şi măsurarea amănunţită a suprafeţei prelucrate. Suprafeţele precis prelucrate, se măsoară de mai multe ori.

Măsurările se realizează la aceleaşi temperaturi a piesei (ansamblului) şi a sculei de măsurat. Măsurările se realizează la temperatura de 20°C.

După construcţie, metoda de măsurare şi destinaţie dispozitivele de control şi verificare se împart în scule: 1) de măsurat; 2) micrometrice; 3) cu indicatoare; 4) verificatoare.

2.1. Riglele de măsurat (GOST 427-75)Se utilizează pentru măsurări aproximative. Cu ele se măsoară

suprafeţele interioare şi exterioare ale pieselor plate. Ele se product cu diferite limite de măsurare. Cele mai răspîndite sunt riglele cu limitele de măsurare 150, 300 şi 500 mm. Pe riglă sunt imprimate diviziunile (fig. 6.1, a, b), începutul scalei, sau zero, este capătul: riglei, realizat sub un unghi drept faţă de muchiile riglei (fîg.2.1, b). La măsurare, trebuie să urmărim ca prima haşură (linie) a riglei să coincidă cu marginea suprafeţei (sau cu rizul de trasare), de la cărei se începe numărarea. Zecimile de milimetru pe scala riglei se citesc aproximativ, la ochi. Precizia de măsurare poate atinge 0.25 mm.

Fig. 2.1. Rigle de măsurat:a) - cu divizare în milimetri; b) - cu divizare în milimetri şi ţoli;

c) - exemplu de măsurat cu rigla.Măsurarea suprafeţelor cu rigla uneori este imposibilă din

cauza complicităţii formei piesei (existenţei la capăt a faţetelor, niprafeţelor profilate etc.). In aceste cazuri se utilizează compasuri de grosime (balustare) şi aparate de măsurat dimensiuni interioare. Cu aceste dispozitive se transferă dimensiunea suprafeţei piesei pe riglă.

2.2. Compasul de grosimeEste compus din două picioare încovoiate (fig. 2.2, a) instalate

pe o axă şi aşezate în aşa fel, ca picioarele să se atingă de luprafeţele exterioare ale piesei verificate. Concomitent trebuie urmărit, dacă compasul este aşezat într-un plan perpendicular pe axa piesei. Metoda de transfer a dimensiunilor piesei pe rigla de măsurat este prezentată în figura 2.2, d.

În figura 2.2, b este prezentat compasul de grosime cu şurub exterior de fixare. Prioritatea acestei construcţii este, instalarea picioarelor la dimensiunea măsurată ce se realizează uşor cu şurubul de reglare. Se utilizează compasuri cu scală (fig. 2.2, c), care permit măsurarea suprafeţelor fără utilizarea riglei de măsurat.

Fig. 6.2. Compasuri de grosime.Unele piese şi ansambluri au forme constructive, care la

măsurarea canalelor şi scobiturilor este imposibil de scos aparatul de măsurat fără a eroda poziţia picioarelor de măsurat, în aceste cazuri, verificarea poate fi realizată cu compasul de grosime şi rigla de măsura (fig.2.3).

În primul rînd cu compasul de grosime se măsoară dimensiunea ”a”. Pe urmă, fără a eroda poziţia picioarelor, un picior se introduce în orificiu şi se strînge de perete. Poziţia piciorului al doilea se măsoară cu rigla. Grosimea peretelui ”b” va fi egală cu diferenţa dintre dimensiunea ”a” şi mărimea măsurată

pe riglă. De exemplu ”a”=30 mm, mărimea măsurată pe riglă este de 10 mm. Grosimea peretelui ”b” va fi 30 - 10 - 20 mm. Ştiind grosimea peretelui se poate calcula diametrul interior al bucşei.

Fig. 6.3. Măsurarea adînciturii cu (balustrul) compas de grosime şi riglă.

2.3. Dispozitivul de măsurat dimensiuni interioareEste asemănător cu compasul de grosime (fîg. 2.4).La măsurarea diametrului găurii cu dispozitivul de măsurat

trebuie să avem grijă ca axa dispozitivului de măsurat să coincidă cu axa găurii măsurate, în caz contrar, în locul diametrului găurii va fi măsurată altă distanţă, mai mare decît diametrul real al găurii.

Fig. 2.4. Exemplu de măsurare cu compasul de grosime.Precizia de măsurat cu dispozitivele descrise anterior depinde

de experienţa muncitorului şi poate fi de 0.3...0.5 mm.O mare răspîndire în construcţia de maşini au dispozitivele de

măsurat de tip şubler, care permit verificarea dimensiunilor suprafeţelor cu precizie mai avansată şi productivitate mai mare.

Avansarea preciziei de măsurat a sculelor din această grupă se asigură cu utilizarea unui mecanism special - vernier (fig. 2.5). în figura 2.5a , este arătată metoda de trasare a diviziunilor pe scara vernierului. Aici un segment de 9 mm este împărţit în 10 părţi egale. Adică, fiecare parte este egală cu 0.9 mm. Prin urmare, dacă haşura zero a vernierului coincide cu haşura zero a scării, atunci distanţa dintre prima haşură a scării şi prima haşură a vernierului va fi:

l -0.9-0.1 mm.

Distanţa dintre a doua haşura a scării şi haşura a doua a vernierului va fi:

2 - (2 x 0.9) = 0.2 mm etc.Precăutînd analogic diferenţa dintre oricare haşură a scării şi

vernierului, observăm, căci la coincidenţa oricărei haşuri a vernierului cu una din haşurile scării, distanţa dintre haşurele zero ale lor va fi egală cu atîtea zecimi de milimetri, cîte diviziuni se conţin de la zero vernierului pînă la haşura lui care coincide.

In exemplul prezentat precizia de măsurat se determină cu raportul unei diviziuni a scării (l mm) la numărul de împărţiri a vernierului (10) şi va fi 1:10 = 0.1 mm. Exemple de citire pe vernier a rezultatelor măsurării sunt prezentate în figura 2.5, b. Ansamblurile principale ale sculelor de tip şubler cu vernier liniar (fig, 2.6) sunt tija l cu scară şi vernierul 2, care se fixează la partea mobilă 3.

2.4. ŞublerulEste unul din cele mai răspîndite instrumente de măsurat în

construcfia de maşini (fig. 2.6, a). El se utilizează pentru măsurări interioare şi exterioare, pentru măsurarea adînciturilor, înălţimilor, pentru trasare. Fălcile şublerului 4 au suprafeţele de măsurat plane pentru măsurări exterioare şi cilindrice - pentru măsurări interioare.

Fig. 2.5. Vernier: a) - schema construcţiei; b) - exemple de citire a indicaţiilor.

Şublerul de măsurare a adîncimii (fig. 2.6, b) se utilizează pentru măsurarea mărimii adînciturilor, golurilor etc. Şublerele de adîncime au limitele de măsurare de la 100 pînă la 500 mm cu precizia de 0.1; 0.05 şi 0.02. în timpul măsurării traversa 4 cu suprafaţa de măsurat plată se sprijină pe marginea găurii, iar tija 1 se deplasează pînă la fundul găurii.

Fig. 2.6. Scule de măsurat cu vernier liniar: a) - şubler; b) - şubler de măsurare a adîncimii; c) - şubler de măsurare a

înălţimii.Şublerul de măsurare a înălţimii (fig. 2.6, c) se utilizează

pentru trasarea şi măsurarea înălţimilor suprafeţelor plane, şi are următoarele limite de măsurare:200, 300, 500, 800, 1000 mm; precizia de citire pe vernier constituie 0.1; 0.05 şi 0.02. Şublerul de trasat are secţiunea în "T" a fălcii staţionare 4 şi poate fi instalat în poziţie verticală. Piciorul schimbabil 6, poate fi instalat în locul piciorului 5, permiţînd astfel utilizarea şublerului dat şi la trasarea suprafeţelor orizontale.

Exemple de măsurat cu şubler de adîncime sunt prezentate în figura 2.7, a, b.

Utilizarea şublerului de trasat pentru măsurarea înălţimii este prezentată în figura 2.7, c. în acest caz, dimensiunea măsurată este egală cu citirea dimensiunii pe vernier plus dimensiunea piciorului "a". La măsurarea cu şublerul de trasat se utilizează bolţul 1 (fig. 2.7, d) şi suportul 2 fixate în falca mobilă prin brăţara 3.

Fig. 2.7. Exemple de măsurat cu scule de tip şubler.Pentru măsurări grosiere, lăcătuşul, de obicei, foloseşte

şublerul cu tijă de măsurat adîncimea. Fălcile lungi 1 şi 2 ale şublerului (fig. 2.8.) permit măsurarea lungimilor şi diametrelor exterioare ale pieselor, iar fălcile 3 şi 4 - măsurarea diametrelor găurilor. Pentru măsurarea adîncimii se utilizează tija 6, fixată cu rama mobilă 5. Precizia de citire pe vernierul 7 constituie 0.1 mm. Dimensiunea maximă măsurată este egală cu 125 mm.

Fig. 2.8. Şubler cu tijă de măsurat adîncimea: a - exemple de măsurare;

b - exemple de citire.Şublerul cu tijă este construit astfel încît dimensiunile, arătate

de fălcile lungi, fălcile scurte şi de tija pentru măsurarea adîncimii, la poziţia dată a ramei staţionare să fie aceleaşi. Aceasta prezintă uşurinţa în transmiterea de lăcătuş a dimensiunilor de la o piesă la

alta, de exemplu la ajustarea arborelui în rulment, penei în canalul de pană ş.a.

2.5. Scule de măsurat micrometriceMicrometrul se utilizează pentru măsurarea suprafeţelor

exterioare. El este compus din trei ansambluri principale (fig.2.9); potcoava 1, tija 2, şurubul micrometric 3 cu tamburul 4 şi dispozitivul de blocare 5. Tija micrometrului are diviziuni în milimetri.

Şurubul micrometric are pasul egal cu 0.5 mm. Capătul înclinat al tamburului are 50 de diviziuni egale. În consecinţă, precizia de măsurare (o diviziune a tamburului) corespunde 0.5 : 50 = 0.01 mm. Aşadar, rotaţia tamburului la o diviziune produce deplasarea axială a şurubului micrometric la 0.01 mm.

Fig. 2.9. Micrometru: a-construcţia; b-exemple de citire.Citirea indicaţiilor se realizează, în primul rînd pe scara tijei de

la haşura zero pînă la marginea tamburului. Această citire a scalei nu se ia în considerare, şi se citesc numai milimetrii şi jumătăţi de milimetri.

Citirea zecimilor şi sutimilor de milimetru se realizează după diviziunile pe scara tamburului vis-a-vis de haşura longitudinală de pe tija 2. Dimensiunea suprafeţei măsurate se determină cu suma indicaţiilor. Un exemplu de citire a dimensiunii după figura 2.9, b. : în stînga, marginea tamburului este instalată pe scara de bază la dimensiunea 8 mm. Pe scara circulară a tamburului cu haşură longitudinală pe tijă coincide a 35 diviziune, ce corespunde 0.35 mm. În consecinţă, dimensiunea piesei măsurate va fi;

8 + 0.35 = 8.35 mm.În dreapta este prezentată poziţia micrometrului la măsurarea

dimensiunii 14.68 mm.Micrometrul de adîncime (fig. 2.10) se utilizează pentru

măsurarea adîncimii şi înălţimii cu precizia de 0.01 mm.

Fig. 2.10. Dispozitiv micrometric de măsurat adîncimea.Micrometrul de adîncime are o suprafaţă de măsurat la capătul

şurubului micrometric 1. A doua suprafaţă de măsurat este suprafaţa traversei 2, îmbinată cu tija 3 a capului micrometric.

Limitele de măsurare cu micrometrul de adîncime - de la 0 pînă la 100 mm. Pentru schimbarea limitelor de măsurare este necesară înlocuirea tijei de măsurat.

Citirea pe sacra micrometrului de adîncime se realizează la fel cu citirea pe scara micrometrului. Exemplu de măsurare cu micrometru de adîncime este prezentat în figura 2.10, b.

Micrometrul de interior se utilizează pentru măsurarea dimensiunilor liniare interioare şi a diametrelor găurilor. Precizia de măsurare atinge 0.02...0.01 mm. Capul micrometric se poate înşuruba pe tije de diferite lungimi, care permit mărirea limitei de măsurare cu micrometrul de interior de la 50...70 pînă la 4000...10000 mm.

La folosirea instrumentelor micrometrice este necesară respectarea următoarele cerinţe:

1. suprafeţele măsurate trebuie să fie curăţate de mizerie, praf şi şterse cu cîrpe uscate;

2. înainte de măsurare trebuie verificată instalarea micrometrului la diviziunea zero prin apropierea planurilor de măsurat pînă la atingerea lor sau cu utilizarea setului corespunzător de cale plan paralele;

3. este necesară strîngerea piesei între planurile de măsurat cu rotirea lentă a dispozitivului limitator a forţei de măsurare a instrumentului micrometric;

4. instalarea definitivă (finală) a micrometrului la dimensiune se realizează numai cu deplasarea şurubului micrometric înainte;

5. măsurarea trebuie realizată la o temperatură normală (+20°C) sau în caz extrem reglarea temperaturii piesei cu cea a

sculei de măsurat;6. după utilizare micrometrul se spală cu benzină, se

acoperă cu vaselină, se aşează în cutie şi se păstrează la loc uscat.

2.6. IndicatoareIndicatoarele servesc la măsurările relative şi pot fi utilizate

pentru măsurarea abaterilor mici ale dimensiunilor şi formei pieselor, pentru verificarea corectitudinii aşezării reciproce a suprafeţelor pieselor.

O răspîndire largă au indicatoarele de tip ceas comparator (fig. 2.11). Cadranul circular are limita de măsurare 0...10 mm, care prezintă o scală cu 100 diviziuni. Scala indicatorului numărului de rotaţii al acului indicator are 10 diviziuni (fig. 2.13, a).

Mecanismul indicatorului constă din roţi dinţate, alese astfel, ca deplasarea tijei de măsurat la 0.01 mm să rotească acul indicator la o diviziune (fig. 2.11, b).

Fig.2.11. Dispozitive cu indicatoare: a - potcoavă cu indicator;b - dispozitiv cu indicator de măsurat adîncimea; c-suport cu

indicator.

Fig.2.12. Indicator cu cadran circular (ceas comparator):a) - vedere exterioară; b) - construcţia interioară: 1-tijă de

măsurat; 2,5-bucşe; 3,8,9,12-roţi dinţate; 4-ac indicator; 6-ac indicator

mic;7,11 -arcuri;10-placă; 13-palpator; c) - exemple de măsurat.

La deplasarea tijei de măsurat la 1mm, acul indicator al numărului de rotaţii se deplasează la o diviziune (în acest caz acul indicatorului, realizând o rotaţie, ocupă poziţia iniţială - zero). Instalarea acului indicatorului la poziţia zero se realizează cu rotirea cadranului de rama exterioară (fig. 2.11, c).

Indicatorul se instalează astfel, ca palpatorul tijei de măsurat să atingă suprafaţa de măsurat. Apoi, se instalează acul indicatorului la diviziunea zero a cadranului. Se slăbeşte şurubul, iar indicatorul sc apasă uşor pe piesa de verificat, ca acul mare de pe cadran să realizeze 1-2 rotaţii. Prin acest procedeu, indicatorului i se oferă strângere, care este necesară indicării, abaterilor pozitive şi abaterilor negative de la dimensiunea iniţială la care el a fost instalat la zero.

La deplasarea indicatorului sau piesei verificate abaterea formei sau dimensiunilor piesei provoacă deplasarea tijei de măsurat, iar abaterea acului pe cadranul indicatorului arată mărimea acestei deplasări.

Indicatoarele se utilizează în construcţia de maşini pentru verificarea preciziei pieselor finite. în ansamblu cu construcţii auxiliare ele pot fi utilizate în calitate de dispozitive indicatoare: de măsurat adâncimea şi înălţimea suprafeţelor (fig. 2.12).

2.7. Comparatorul de interiorPentru verificarea suprafeţelor interioare se utilizează

comparatoare de interior (fig. 2.13). Ele sunt dotate cu o bucşă de ghidare 3, în partea superioară a căreia este instalat indicatorul 1 de tip ceasornic, fixat cu şurubul 2. În bucşă este instalată o bară lungă care contactează cu bara 10, care se sprijină în ciuperca 9 a racordului triplu 6 a capului comparatorului de interior. în racordul triplu este instalat palpatorul mobil 4 şi palpatorul fix de măsurat (schimbabil) 8, fixat în racord cu piuliţa 7. Din partea palpatorului pe racordul triplu este fixată puntea de centrare 5, care serveşte pentru instalarea capului indicatorului pe diametrul găurii care urmează să fie măsurată 12.

În procesul de măsurare a găurii, palpatorul 4 cu arcul spiral 11 apasă ciuperca 9 şi prin bara 10 transmite mişcarea prin bara lungă către indicator. După deplasarea acului indicatorului se determină abaterea dimensiunii. Înainte de verificare comparatorul de interior se instalează la dimensiunea nominală după calibru-inel sau după un bloc de cale.

Comparatoarele de interior se produc pentru limitele de măsurat: 6...10; 10...18; 18...35; 35...50; 50...100; 100...160; 160...250; 250...450 mm. Pentru măsurări comparatorul de interior este completat cu şaibe şi palpatoare fixe de măsurat schimbabile. Şaibele se instalează în gaura racordului triplu a capului de măsurat.

Micrometrul de interior (fig. 2.14, a) este destinat măsurării dimensiunilor interioare ale pieselor. Elementele utile ale aparatului sunt capul micrometric 2 cu indicatorul încorporat 1. Limita de măsurat a micrometrului de interior - 13 mm, iar precizia de măsurat 0.01 mm. Lungimea capului micrometric cu indicator şi capetele sferice constituie de la 50 până la 150 mm. Prelungitorul standardizat 4 la ajustare se fixează cu şurubul 3. Capul de măsurat se ajustează cu micrometrul sau cu calibre speciale. Micrometrul de interior cu indicator de tip ceasornic este comod în utilizare, are precizie de măsurare superioară şi simplifică depistarea corectă a sculei în timpul măsurării.

Pentru măsurarea găurilor mari cu micrometru de interior sc folosesc bare prelungitoare cu lungimea 13; 25; 50; 100; 150; 200 şi 600mm. Macrometrul de interior este compus din ţevile 6 şi 7 (fig. 6.14, b), capul 8, arcul 10 şi bara 5.

La măsurarea cu indicatorul 12 (fig. 6.14, c) a găurilor cu diametrul mai mare de 300 mm se foloseşte prelungitorul 13. în

primul rând, se apasă palpatorul de măsurat 11 pe suprafaţa piesei 15. După aceasta, rotind tamburul cu capătul 14, se găseşte dimensiunea maximală a găurii.

Fig. 6.14. Micrometru de interior: a) - cu ceasornic comportator; b) - pentru măsurarea găurilor mari; c) - măsurarea suprafeţei interioare a piesei.

6.N. Instrumente pentru măsurarea unghiurilorSe utilizează pentru verificarea şi determinarea mărimilor

unghiurilor. La această grupă de instrumente se referă: colţare, Mportoare, echere reglabile.

Colţarele se utilizează pentru trasarea şi măsurarea unghiurilor i \lerioare şi interioare drepte. La verificarea unghiurilor pieselor, oolţarul se aşează cu o latură pe una din suprafeţele piesei t ontrolate, iar cu latura a doua după spaţiul liber stabilesc abaterea (Io la unghiul drept. Se produc colţare de următoarele clase de precizie: zero, prima, a doua, a treia şi a patra.

Kcherul universal (fig.6.15) este un instrument pentru mftsurarea unghiurilor şi conţine semidiscul 1 (fig. 6.15, b) cu rigla ' lixată pe el. A doua riglă 3 se poate roti împreună cu vernierul 4 in jurul axei comune. Pentru unele deplasări serveşte şurubul 5. Pe ligla mobilă cu o brăţară este fixat unghiul 6, care serveşte pentru ni.îs urarea unghiurilor până la 90°. La măsurarea unghiurilor mai muri de 90°, unghiul 6 se scoate. în acest caz la mărimea indicată a unghiului se adaugă 90°.

l 6.15. Echere: a) - staţionar; b) - universal; c) - măsurarea unghiului.

Citirea indicaţiilor se realizează pe scala şi vernierului echerului im.ilogic cu determinarea indicaţiilor şublerului (fig.6.15, c).

6.9. Măsuri terminaleîn construcţia de maşini sunt întâlnite măsurile terminale. Ele

se execută în diferite variante constructive şi au utilizări diferite. Se deosebesc : cale plan paralele, cale unghiulare, sonde (spioni) etc

Calele plan paralele sunt măsuri terminale de lungime, de forma unui paralelipiped dreptunghic la care două dintre suprafeţele opuse, numite suprafeţe de lucru, sunt plane şi paralele, iar distanţa dintre ele corespunde cu mare precizie unei anumite valori de lungime. Aceste măsuri servesc la transmiterea valorilor de lungime de la etalonul naţional la etaloanele secundare de lucru şi mijloacele de măsurare. Calele se execută din oţel aliat cu duritatea minimă de 62 HRC. Lungimea nominală a calei este înscrisă pe una din suprafeţele ce nu participă în procesul de lucru (la calele cu lungime de peste 5.5 mm) sau pe suprafaţa de măsurare (la calele cu lungimea < 5.5 mm).

Calele se folosesc independent sau, datorită proprietăţii de aderare a suprafeţelor de lucru, se formează blocuri din mai multe cale (fig. 6.16). Blocul se formează prin suprapunerea suprafeţelor de lucru a calelor cu apăsarea uşoară şi deplasarea lor tangenţială.

Fig. 6.16. Formarea blocului de cale plan paralele.Ulucul se formează după anumite procedee: calele plan

paralele • Im care se formează blocul, se spală cu benzină pură şi se şterg cu II I arpă moale şi curată. Pentru a nu afecta suprafeţele de măsurare, 11 formarea blocului este necesar respectarea următoarelor reguli: I după curăţare nu se permite luarea cu mâna a calelor de

suprafeţele de lucru; .' calele mai mari de 5.5 mm se aşează pe masă numai pe

suprafeţele ce nu participa în lucru; 1. nu se admite suprapunerea suprafeţei lucrătoare a unei cale cu

suprafaţa ce nu participă în lucru a altei cale. Blocul de cale se formează în următoarea ordine: în primul rând ne aşează împreună calele de dimensiuni mici; apoi blocul obţinut .< adaugă la cala de dimensiune medie şi în sfârşit blocul obţinut se uneşte cu cala de dimensiune mare.

I ,a sfârşit lucrului, blocul se desface, calele se spală cu benzină i se şterg până la uscare. Fiecare cală se protejează cu un strat ujbţire de lubrifiant apoi se aşează în locaşul corespunzător al linsei. Calele plan paralele se folosesc la controlul şi reglarea epuratelor de măsurare, reglarea la zero a aparatelor comparatoare, pentru trasările pieselor de precizie înaltă, la reglarea maşinilor - unelte, sculelor, dispozitivelor etc.

La efectuarea operaţiilor de verificare, ajustare, reglare, trasare ' II ajutorul calelor se folosesc diferite accesorii, care se livrează în iiusă şi din care se pot alcătui dispozitive de măsurare şi trasare (llg. 6.17).

I'ipurile de rigle verificatoare sunt prezentate în tabelul 6.1 Reprezentarea convenţională a riglei cu trei muchii, clasa de I'ii-cizie 0, cu lungimea L=200 mm; Rigla LT - 0 - 200.

Domeniile de utilizare: riglele se folosesc pentru verificarea pluneităţii şi liniarităţii suprafeţelor.

Calele unghiulare sunt măsuri de forma unor prisme niiinghiulare cu un singur unghi activ (fig. 6.18, a) sau poligonală ui toate unghiurile active (fig. 6.18, b). Se folosesc la măsurarea ..ui verificarea unghiurilor prin metoda fantei de lumină eroarea liind mai mică de 60". Calele unghiulare se pot folosi individual,

când unghiul măsurat coincide cu unghiul activ al calei, sau pot fi montate în blocuri de cale unghiulare cu intervenţia elementelor componente ale truselor de accesorii pentru cale unghiulare, fapt ce permite şi controlul unghiurilor obtuze prin metoda amintită (fig. 6,18, c).

Sondele sau spionii sunt măsuri terminale cu suprafeţele active plane şi paralele folosite la măsurarea sau verificarea distanţei mici dintre două suprafeţe plane şi paralele. Ele se prind într-o montură formând o trusă.

Fig. 6.17. Utilizarea accesoriilor în combinare cu cale: a - controlul diametrului exterior; b - verificarea diametrului găurii; c - trasarea circumferinţei; d - trasarea pe placă.

Fig. 6.18. Cale unghiulare şi accesoriile necesare.

Fig. 6.19. Sonde (spioni): a - pentru suprafeţe circulare; b - pentru suprafeţe (jocuri) lineare.

Sondele au forma de lame rotunjite la capete cu lungimea de Ml...200 mm. Grosimea lor variază de la 0.03 până la 2 mm. Măsurarea jocului cu ajutorul sondei se reduce la introducerea în locul dintre două suprafeţe, a lamelor începând cu lamele mai ubţiri. Grosimea lamei (sau sumei lamelor) care intră în jocul dintre suprafeţe (piese) cu o forţă scăzută, determină mărimea locului (fig. 6.19).

Calibrele fac parte din categoria măsurilor terminale de lungime, utilizându-se la verificarea arborilor sau alezajelor în timpul sau după materializarea suprafeţelor pe care acestea le caracterizează.

Calibrele se recomandă a fi utilizate în cadrul producţiei de serie i de masă. După felul suprafeţei pe care o verifică, există calibre pentru arbori (fig. 6.20, b) şi pentru alezaje (fig. 6.20, a).

Pentru verificarea lungimilor şi înălţimilor pieselor se folosesc t «ilibre plane de diferite forme (fig. 6.21, a, b, c, d, e).

Fig. 6.20. Calibre pentru verificarea diametrelor: a - interior; b - exterior.

6.10. Instrumente pentru controlul rectilinităţii şi al planităţii suprafeţelor

Pentru controlul rectilinităţii şi planităţii suprafeţelor se folosesc rigle de control şi nivele.

Riglele de control (tabelul 6.1) sunt rigle speciale late sau profilate (fig. 6.22). Verificarea cu ajutorul lor se poate face prin una din următoarele metode:

a) Metoda fantei de lumină. Se aşează o muchie a riglei de-a lungul generatoarei cilindrului sau conului care se verifică şi

se priveşte spre lumină. Dacă între riglă şi piesă se observă o fantă de lumină înseamnă că piesa nu este rectilinie.

b) Metoda urmelor. Se freacă uşor o muchie a riglei pe suprafaţa de control. Dacă pe suprafaţă apare o urmă subţire continuă, atunci suprafaţa este rectilinie. Dacă urma are întreruperi, atunci suprafaţa are denivelări.

Metoda petelor de vopsea. Suprafaţa de lucru a riglei se acoperă cu un strat de vopsea (miniu de plumb amestecat cu ulei mineral) şi se mişcă puţin rigla pe suprafaţa de controlat. Dacă suprafaţa are denivelări, acestea nu vor fi acoperite cu vopsea