tema 1.pdf

Kurs: Bazele proiectării arhitecturale

Modul: Introducere în proiectarea arhitecturală

Jedinica: Introducere în proiectarea arhitecturală

De-a lungul istoriei omul a creat obiectele de care avea nevoie,

utilizând măsurile care corespundeau dimensiunilor corpului uman.

Aproape până în ziua de azi, extremitățile umane au reprezentat baza

tuturor unităţilor de măsură. Chiar şi astăzi oamenilor le este mai uşor

să înţeleagă dimensiunea unui obiect dacă este comparat, de

exemplu, cu înălţimea unui om: are atâţia paşi în lungime, are atâtea

picioare în lăţime sau este cu atâţia coţi mai mare. Acesta este

conceptul nostru înnăscut de percepţie.

Figura 1 - Studiul lui Leonardo da Vinci asupra proporţiilor corpuluiuman din anul 1487

Antropometria îşi are originea din cuvintele greceşti άνθρωπος

(anthropos, care înseamnă om) şi μέτρον (metron, care înseamnă

© Copyright Link group 1 / 11




măsură). De fapt, semnificaţia literală a cuvântului antropometrie este

măsură umană.

Astăzi, antropometria joacă un rol important în designul industrial, în

designul vestimentar, în ergonometrie şi în arhitectură, unde se

utilizează date statistice referitoare la dimensiunile corpului uman

pentru a optimiza producţia.

Cu toate acestea, introducerea dimensiunilor metrice a însemnat

sfârşitul acestui mod de reprezentare a lumii noastre. Utilizând

măsurile metrice, arhitecţii trebuie să-şi creeze o imagine mentală

care să corespundă tot mai mult măsurilor din realitate. Clienţii, de

asemenea, trebuie să-și imagineze dimensiunile încăperilor din planuri

pentru a putea să anticipeze dimensiunile reale. Arhitecţii ar trebui să

cunoască bine dimensiunile camerelor şi ale obiectelor pentru a putea

să conceapă şi să anticipeze dimensiunile reale ale mobilierului pe

care îl vor utiliza, ale camerelor sau clădirilor, în fiecare linie pe care o

desenează şi în fiecare măsurătoare pe care o efectuează.

Atunci când vedem un om sau reprezentarea lui lângă un obiect,

obținem imediat o imagine mai clară în ceea ce priveşte dimensiunile

acestuia. Cu toate acestea, imaginile clădirilor şi ale camerelor

prezentate în reviste profesionale sau pe piaţă sunt de obicei fără

oameni și de aceea, adesea interpretăm greşit dimensiunile încăperilor

şi ale clădirilor fiind surprinşi atunci când le vedem în realitate (în

majoritatea cazurilor, acestea arată mult mai mici).





Figura 2 - Atunci când într-un desen sunt ilustrate figuri umane, neeste mult mai uşor să percepem dimensiunile reale ale încăperii decât

atunci când planul este prezentat fără o figură umană

Arhitecţii şi designerii trebuie să înţeleagă bine raportul dintre

dimensiunea extremităților umane pentru a determina dimensiunea

spaţiului necesar unei persoane în mișcare. De asemenea, trebuie să

cunoască dimensiunile obiectelor, ale electrocasnicelor,

echipamentului etc. pentru ca în utilizarea zilnică să poată determina

măsurile corespunzătoare pentru mobilier.





În plus, arhitecţii şi designerii trebuie să cunoască dimensiunile

spaţiului liber necesar în jurul mobilierului pentru ca oamenii să se

poată mişca comod în jurul acestuia (atât la serviciu, cât şi acasă), dar

şi cum este cel mai bine să poziționeze mobilierul în cameră. Fără

aceste cunoştinţe, arhitecţii şi designerii nu vor putea să creeze un

mediu în care fiecare colțișor va fi utilizat, în care oamenii se vor putea

mișca confortabil și își vor efectua obligațiile zilnice sau se vor odihni și

se vor bucura de acest spațiu.

Plecând de la aceste premise, în anul 1926, arhitectul german Ernst

Neufert a început să adune informații şi să dezvolte teoria planificării

bazată pe fiinţa umană.

Figura 3 - Arhitectul german Ernst Neufert

În acest curs vom expune informațiile necesare referitoare la

măsurători, pentru ca designerii şi arhitecţii creativi să le primească

într-o formă concisă şi bine organizată; altfel ar trebui să adune toate

aceste informaţii din multe alte surse diferite sau să le deducă din

exemple detaliate ale clădirilor proiectate deja.





Figura 4 - Cel mai vechi raport dimensional este cel al piramidei dinapropierea oraşului antic, Memphis, despre care se presupune că

datează aproximativ din anul 3000 î.Hr. De atunci, oamenii de ştiinţă şiartiştii s-au străduit să perfecţioneze raporturile proporţionale ale

corpului uman

Cunoaștem sistemul de proporţii al faraonilor din timpul lui Ptolemeu,

ştim de proporţiile grecilor şi ale romanilor din desenele lui Alberti şi

Leonardo da Vinci, Michelangelo şi alţi artişti din Evul Mediu. Lucrările

lui Albrecht Durer sunt importante în mod special. În toate lucrările

artiştilor menţionaţi, calculele corpului uman se bazează pe

dimensiunea capului, feței şi a tălpilor. Aceste măsurători au fost

împărţite și mai mult şi s-au creat relaţii reciproce între ele pentru a le

putea folosi mai uşor în viaţa de zi cu zi.





Figura 5 - Desenul lui Leonardo da Vinci - analiză a proporţiilor corpuluiuman

Detaliile create de Durer au devenit standarde obișnuite şi se

utilizează foarte des. El a început de la înălţimea umană şi a creat

următoarele diviziuni:

1/2h — de la vintre până la cap.

1/4h — lungimea piciorului de la gleznă până la genunchi sau de

la bărbie până la buric.

1/6h — lungimea tălpii.





1/8h — lungimea capului, de sus până la bărbie.

1/10h — lungimea şi lăţimea feţei (incluzând şi

urechile)/dimensiunea palmei.

1/12h — lăţimea feţei incluzând vârful nasului.

Figura 6 - Împărţirea corpului uman după măsurile lui Durer

De-a lungul secolului trecut, psihologul german Adolf Zeising a avut o





contribuţie enormă prin cercetările sale asupra raporturilor

dimensionale între proporţiile umane.

Zeising a descoperit secţiunea de aur care este vizibilă în dispunerea

crengilor de-a lungul tulpinii plantelor şi a nervurilor frunzelor. El și-a

dezvoltat cercetările analizând schelete de animale şi ramificarea

venelor şi nervilor acestora, proporţia compuşilor chimici şi geometria

cristalelor. La sfârşit, a analizat proporţiile operelor artistice. În aceste

fenomene el a văzut secţiunea de aur ca pe o lege universală care

conţine principiul pământesc al tuturor tendințelor spre frumos şi

armonie în natură şi artă, ca pe cel mai mare ideal spiritual care

pătrunde în toate structurile, formele şi proporţiile, atât cosmice cât și

individuale, organice sau anorganice, acustice sau optice, precum şi în

forma umană.

Multe dintre aceste idei au fost adoptate de arhitectul francez, Le

Corbusier, în propriile studii asupra proporţiilor umane, ajutându-l în

dezvoltarea aşa-numitului Modulor.





OAP_01 - Bazele proiectării arhitecturale

1. Măsurile de bază ale tuturor unităţilor de-a lungul istoriei

sunt:

a) extremitățile umane

b) metrul

c) inch-ul

2. Semnificaţia literală a cuvântului antropometrie este:

a) combinarea măsurilor metrice cu măsurile extremităților

umane

b) măsurile umane

c) măsurarea omului

3. Atunci când utilizăm măsurile metrice:

a) trebuie să le transformăm în unităţi imperiale pentru a le

înţelege

b) trebuie să ne creăm imagini mentale, deoarece acest

concept al percepţiei nu ne este înnăscut

c) înţelegem cu ușurință dimensiunile, deoarece acest

concept al percepţiei ne este înnăscut

4. Pentru a obţine cea mai bună imagine asupra dimensiunilor

unui obiect desenat, cel mai bine este să:

a) vedem sau să ne imaginăm un om în interiorul obiectului

respectiv

b) schiţăm obiectul

c) îl desenăm singuri

5. Arhitectul german care în anul 1926 a început să dezvolte o

teorie a planificării bazată pe proporţiile umane, se numeşte:

a) Adolf Zeising

b) Le Corbusier

c) Ernst Neufert

6. În secolul al XX-lea, Adolf Zeising a descoperit:





a) secţiunea de aur

b) teoria planificării

c) modulorul

7. Adolf Zeising a definit secţiunea de aur ca fiind:

a) un nou sistem de unităţi de măsură

b) o lege universală care conţine principiul pământesc al

tuturor tendințelor spre frumos şi armonie în natură şi artă

c) un sistem de măsuri complicate, de neînțeles pentru om





1. Măsurile de bază ale tuturor unităţilor de-a lungul istoriei

sunt:

a

2. Semnificaţia literală a cuvântului antropometrie este:

b

3. Atunci când utilizăm măsurile metrice:

b

4. Pentru a obţine cea mai bună imagine asupra dimensiunilor

unui obiect desenat, cel mai bine este să:

a

5. Arhitectul german care în anul 1926 a început să dezvolte o

teorie a planificării bazată pe proporţiile umane, se numeşte:

c

6. În secolul al XX-lea, Adolf Zeising a descoperit:

a

7. Adolf Zeising a definit secţiunea de aur ca fiind:

b

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)


http://www.tcpdf.org

Date post:	23-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	lilia-donica
View:	230 times
Download:	0 times

tema 1.pdf

Documents