BOLILE APARATULUI DIGESTIV

ŞI SARCINA

Interrelaţiile dintre funcţiile aparatului digestiv şi activitatea gonadelor la femeile garvide au un caracter specific

Orice sarcină provoacă modificări în activitatea stomacului. În timpul unei gestaţii normale are loc modificarea secreţiei gastrice, ce se exprimă prin diminuarea activităţii, reducerea secreţiei şi capacităţii digestive.

În timpul sarcinii deseori se înregistrează pirozisul, care nu este fenomen constant şi nu este dependent de alimentaţie.

Multe gravide acuză arsuri în regiunea epigastrică. Acest simptom este specific ultimelor luni de gestaţie. Restabilirea relativ rapidă a secreţiei glandelor gastrice după naştere denotă că dereglările gastrice, în timpul sarcinii, sunt funcţionale.

Multe afecţiuni gastrice preexistente în timpul sarcinii se ameliorează. După naştere, unele dereglări pregestaţionale, probabil de caracter reflex, reapar.

Gastrita cronică

Gastrita cronică - inflamaţia cronică a mucoasei gastrice cu alterarea structurii morfologice a mucoasei, dereglări funcţionale secretorii, motorii şi incretorii ale stomacului. Gastrita cronică este o afecţiune destul de răspîndită.

Semne clinice

Dereglări dispeptice

Dureri epigastrice

Diagnosticul

• Se bazează pe evaluarea acuzelor, datelor anamnestice, cercetarea funcţiilor secretorii şi motorii ale stomacului. Fibrogastroscopia este dificilă pentru gravide. Procedura urmează a fi utilizată conform unor indicaţii stricte, mai ales în eficienţa tratamentului.

Tratamentul• urmează a fi complex, diferenţiat şi individualizat.

Componentele de bază ale măsurilor curative sunt:

Dieta

Alimentaţia fracţionată

• administrarea de spasmolitice, M – colinolitice şi blocanţi ai receptorilor H2 – histaminici în caz de hipermotilitate şi hipersecreţie, stimulatori ai secreţiei gastrice în caz de hipoaciditate

Conduita obstetricală

• De regulă, evoluţia gastritei cronice în caz de respectarea regulilor expuse mai sus este benignă. În virtutea acestora, nu există indicaţii pentru întreruperea sarcinii.

Boala ulceroasă

• este o afecţiune cu evoluţie ciclică, tabloul clinic variat şi exulceraţie a mucoasei gastrice sau duodenale în perioada de acutizare.

• Semnele clinice ale bolii ulceroase în perioada de gestaţie, cît şi lipsa sarcinii, sunt determinate de localizarea ulcerului, starea generală a organismului, vîrsta, frecvenţa acutizărilor, disgravidie asociată

Ultimul fenomen (ameliorarea stării) poate fi explicat prin modificarea secreţiei glandelor gastrice. O anumită importanţă poate avea şi influienţa uterului în creştere asupra poziţiei stomacului şi intestinului, regimul alimentar al gravidei, creşterea greutăţii copilului, modificările metabolice şi endocrine.

Sarcina influienţează pozitiv evoluţia bolii ulceroase.

Diagnosticul

• în perioada de gestaţie este dificil, dat fiind faptul că sarcina deseori este complicată de un şir de dereglări ale tractului gastrointestinal.

Diagnosticul de boală ulceroasă neagravată se bazează pe acuze, pe datele obiective şi pe datele investigaţiilor de laborator şi instrumentale

Menţionăm că la gravidele cu ulcer vomele apar mai frecvent din luna a II – a de gestaţie, iar voma gestaţională începe o dată cu debutul sarcinii.

Pentru ulcerul în sarcină este caracteristic şi faptul că voma survine nu după fiecare alimentare, cum se observă în cazul vomei gravidice, precum şi prezenţa sîngelui în masele vomitive şi fecale.

Tratamentul

ulcerului în timpul sarcinii se efectuează conform regulilor generale bine cunoscute. Tratamentul medicamentos se aplică exclusiv în perioada de acutizare a bolii în lipsa efectului în urma regimului alimentar, dietei, antacidelor „alimentare”; în apariţia complicaţiilor; cu luarea în calcul a eventualei influienţe nocive a preparatelor medicamentoase asupra fătului şi tonusului miometrului

În cazul apariţiei complicaţiilor bolii ulceroase ce necesită intervenţie chirurgicală, aceasta este acceptabilă cu păstrarea sarcinii

Tratamentul chirurgical nu este contraindicat, dar se aplică numai în cazul complicaţiilor severe, periculoase pentru sănătatea memei sau a fătului.

Conduita obstetricală

În ulcer, practic, se consideră că efecţiunea repectivă nu necesită întreruperea sarcini.

Pacientele cu boala ulceroasă a stomacului şi duodenului în timpul sarcinii sunt supravegheate de obstetrician şi terapeut (de dorit gastrolog).

Primăvara şi toamna, în agravarea sarcinii de disgravidie precoce, cu 2-3 săptămîni înainte de naştere precum şi imediat după naştere, pacientele respective necesită tratament antiulceros profilactic.

Cu toate acestea, posibilitatea păstrării sarcinii se soluţionează pe parcursul evoluţiei ei.În cazul agrevării în timpul gestaţiei se recomandă întreruperea sarcinii.

Bolile pancreatice

Pancreatita acută- reprezintă o afecţiune polietiologică complexă

Pancreatita acută apare mai frecvent în jumătatea a doua a perioadei de gestaţie. La gravide, de regulă, se constată pancreatită edematoasă, mai rar pancreatită purulentă şi pancreonecroză.

Semne clinice

Dureri sub formă de centură

Greață, vomă

Cefalee, stări confuzională

Limba saburală

Puls rar

Scade tensiunea -arterială

Pot apărea

Icter a tegumentelor

Echimoze sau hemoragii subcutanate

La gravide se constată mai frecvent forme indolore ale pancreatitei acute. În asemenea cazuri afecţiunea se manifestă prin şoc şi semne de afectare a sistemului nervos central

Diagnosticul

Este necesar de a diferenţia pancreatita acută de:

preeclampsie

decolarea prematură a palcentei normal inserate

nefrolitiază

colecistita acută

• Întîi de toate, e vorba de cercetarea amilazei serice. La 8 ore după acces nivelul amilazei serice creşte, în dinamică se observă creşterea în continuare a indicelui respectiv.

Creşte esenţial cantitatea diastazei în urină în primele 24-28 ore de la debutul afecţiunii, fiind majorată timp de 7-10 zile. Valoarea lipazei creşte ceva mai tîrziu. Gravitatea afecţiunii este indicată de hiperglicemie şi hipocalcemie.

Tratamentul

Tratamentul începe cu sistarea ingerării lichidelor şi hranei, evacuarea conţinutului gastric pe cale nazală cu utilizarea unei sonde subţiri; se prescriu colinolitice (sulfat de atropină, platifilină), precum şi inhibitori ai enzimelor (gordox, contrical, trasilol)

Este indicată blocada cu novocaină a regiunii lombare.

Pe larg este folosit tratamentul cu infuzie de soluţii în scopul restabilirii echilibrului electrolictic, lupta cu intoxicaţia, ameliorarea microcirculaţiei

În vederea reducerii funcţiei secretorii a pancreasului şi prevenirii edemaţierii lui sunt indicate preparatele diuretice.

Pacientelor cu pancreonecroză sunt indicate antibiotice cu spectru larg diuretice.

Conduita obstetricală

Potrivit datelor contemporane, întreruperea sarcinii în trimestrul I sau declanşare naşterii premature în perioada a doua de sarcină nu îmbunătăţesc prognosticul matern. Dacă afecţiunea a apărut pe parcursul de gestaţiei şi este însoţită de iminenţă de avort, păstrarea sarcinii respective nu este justificată.

În cazul pancreatitei acute scopul principal constă în aplicarea precoce a tratamentului complex adecvat. Ulterior se ia decizia vizavi de intervenţia chirurgicală, privind pancreatita.

Conduita sarcinii, naşterii, perioadei de lăuzie, agravate de pancreatita acută, ţine de competenţa comună a obstetricianul şi chirurgului

Pancreatita cronică

Afecţiunea apare în urma pancreatitei acute sau poate evolua primar. Acutizarea pancreatitei cronice în perioada de gestaţie este un fenomen tot atît de rar ca şi în cazul pancreatitei acute

Clinica Simptomele principale sunt: dureri periodice sau permanente localizate, de regulă, în segmentul superior al abdomenului, ce iradiază spre stînga sau inferior, în flancul stîng; dereglări dispeptice; mase fecale abundente de consisteţă păstoasă.

Palparea abdomenului este elgică în regiunea proiecţiei pancreasului. Rezultatele metodelor auxiliare de investigaţie corespund indicatorilor caracteristici pancreatitei acute

Tratamentul

Este aproape analogic cu cel al pancreatitei acute. Dietoterapia este componentul principal şi cel mai important al tratamentului complex al pancreatitei cronice.

Tratamentul medicamentos include administrarea pancreatinei (0,25x3 ori/zi) sau preparatelor enzimatice: colenzim, penzinorm, festal (1-2 pastile de 3 ori pe zi după mese)

Conduita obstetricală

În remisiunea stabilă a afecţiunii, lipsa diabetului, sarcina în pancreatita cronică este permisă. Pancreatita cronică nu influienţează major evoluţia jumătăţii a doua de gestaţie şi finalul ei. În agravarea afecţiunii cronice conduita sarcinii şi naşterii este similară cu pancreatita acută.

Apendicită acută

Apendicită acută- este afecțiunea în care apare o inflamație a apendicelui

Complicarea sarcinii cu apendicită acută se observă adeseori

Faptul este favorizat de un şir de condiţii:

influienţa progesteronului asupra tonusului şi motilităţii tractului gastrointestinal

• dereglarea funcţiei secretorii a tractului gastrointestinal

deplasarea mecanică a intestinului gros, îndeosebi a cecului şi apendicelui vermiform din cauza măririi uterului gravid.

• achilia gastrică, în urma căreia are loc dezvoltarea florei bacteriene în intestin

Clinica şi diagnosticul

apendicitei acute în primul trimestru de sarcină este ca şi la femeile negravide

Diagnosticul corect al apendicitei la femeile gravide necesită un examin clinic amănunţit.

De menţionat că, la gravide prezent se întîlneşte evoluţia ocultă cu manifestări clinice atipice ale apenticitei acute.

O importanţă deosebită are constatarea majorării diferenţei între temperatura rectală şi cea axilară (pînă la 10 şi mai mult).

Apendicita la femeile însărcinate se diferenţiază de un şir de boli cum sunt: colica hepatică sau renală, pielita, sarcina extrauterină, ulcerul gastric perforat, ocluzie intestinală, inflamarea anexelor, care ameninţă cu avort spontan.

Tratamentul

Prezenţa apendicitei acute reprezintă un indice absolut al intervenţiei chirurgicale de urgenţă în orice perioadă de graviditate sau postpartum. Tratamentul conservator fiind inadmisibil.

Acutizarea apendicitei cronice la toate perioadele de graviditate reprezintă un indice de intervenţie chirurgicală de urgenţă în scopul preîntîmpinării complicaţiilor severe şi periculoase în timpul gravidităţii şi postnatale, păstrării vieţii mamei şi a copilului.

Intervenţia chirurgicală este indicată chiar şi în cazul diminuării semnelor de apendicită acută, deoarece la graviditate pe fundalul schimbării statusului imunologic posibilitatea dezvoltării procesului distructiv se măreşte considerabil.

Conduita obstetricală.

Nici o formă de apendicită nu constituie un motiv de întrerupere a sarcinii, fiindcă apendectomia la timp, de regulă, păstrează graviditatea şi naşterea decurge normal.

La dorinţa femeii avortul se realizează la 2-3 săptămîni de la intervenţia chirurgicală, la termenul de sarcină pînă la 12 săptămîni.

Indicaţii pentru operaţia cezariană sunt următoarele: asocierea apendicitei acute cu patologiile obstetricale, ce necesită naşterea prin operaţie sau cînd dimensiunile uterului împiedică intervenţia chirurgicală.

Femeilor gravide operate le este indicat tratamentul de păstrare a sarcinii şi profilaxia hipozei fătului.

Ocluzia intestinală acută

Ocluzia intestinală acută la parturiente şi lăuze reprezintă o afecţiune rar întîlnită

Ocluzia intestinală mecanică poate avea următorii factori etiologici:

Strangulare,obstrucţie sau mixtă

dinamică - paralitică şi spastică

La femeile gravide se întîlnesc toate tipurile de ocluzie intestinală. Uterul gravid numai în cazuri excepţionale poate fi cauza primară a ocluziei intestinale.

Etiologia

Tumori

Traume procese inflamatorii

intervenţii chirurgicale

Ocluzia intestinală la gravide apare de obicei la prezenţa aderenţelor, concreşterilor, cicatricelor, care s-au dezvoltat după procesele inflamatorii abdominale preeczistente sau după intervenţii chirurgicale, la morbiditatea excesivă a unor segmente intestinale, ca rezultat al alungirii mezoului.

Rareori este întîlnită la garvide incarcerarea herniei şi invaginaţia. Mai frecvent ocluzia intestinală apare în perioada a doua de gestaţie şi în timpul naşterii.

Clinica şi diagnosticul Ocluziei intestinale la gravide în trimestrul II şi III nu întotdeauna decurge tipic şi se deosebeşte printr-o largă varietate.

Acest fapt este condiţionat de nivelul ocluziei, gradul de compresiune a vaselor şi a nervilor mezoului, de termenul spitalizării după îmbolnăvirea gravidei şi perioada sarcinii.

Ileusul la gravide se caracterizează prin urmări grave, dificultăţi de diagnosticare şi adesea cu final nedorit, atît pentru mamă, cît şi pentru făt.

Manifestările clinice ale ocluziei dinamice se intensifică succesiv: debutul se exprimă prin retenţia maselor fecale şi a gazelor, dilatarea intestinului gros, care în continuare se extinde asupra celui subţire; mai tîrziu apar voma fecaloidă şi semne de peritonită.

Dificultatea diagnosticării ocluziei intestinale acute la gravide este condiţionată de lipsa semnelor tipice la palpare şi la percuţie a abdomenului, în cazurile de sarcină la termen este contraindicată examinarea radiologică.

Durerile la ocluzia intestinală acută pot fi confundate cu începutul contracţiilor uterine sau identificate din eroare cu ruptura uterină, ceea ce reprezintă o altă patologie a abdomenului acut

Tratamentul

Metodele conservatoare de tratament au importanţă nu numai în tratamentul gravidei, dar şi în diagnosticare.

Tratamentul conservator include: clisma-sifon, administrarea atropinei sulfat, aplicarea intravenoasă a soluţiei de glucoză şi novocaină, soluţiei izotonice de clorură de natriu în cantitate de 2-3 litri, etc.

Concomitent se realizează evacuarea conţinutului gastric printr-o sondă fină nazală. Terapia conservatoare se aplică în decurs de cel mult 2-3 ore. Acest tratament permite uneori de a lichida ocluzia intestinală dinamică.

Conduita obstetricală

Dacă ocluzia intestinală acută s-a dezvoltat în sarcina precoce, atunci intervenţia chirurgicală se referă numai la ileus, şi se iau măsuri pentru păstrarea sarcinii.

În cazurile cînd ocluzia intestinală s-a dezvoltat în prezenţa fătului viabil şi a contracţiilor uterine, atunci în intestinul mamei şi al fătului este necesar de a termina naşterea prin căile naturale, iar apoi de a înfăptui intervenţia chirurgicală pe intestin.

În absenţa travaliului şi condiţiilor imediate de naştere pe cale naturală, se execută operaţia cezariană şi apoi se tratează chirurgical ocluzia intestinală.

Dacă fătul nu este viabil, cezariana în timpul ocluziei intestinale nu se recomandă. În prezenţa peritonitei, se execută operaţia cezariană cu înlăturarea ulterioară a uterului.

Profilaxia

renunțarea la consumul de alcool – indiferent de proveniența sau de tărie;

Renunțarea la tutun

• renuntarea la exacerbări ale gustului dulce, picant, acru sau amar

eliminarea alimentelor cu aditivi sintetici (numarul mare de cazuri de gastrita din ultimii ani este cauzata in buna masura si de alimentele imbogatite cu „E”-uri, intrucat ele pot afecta digestia, favorizand dezvoltarea Helicobacter Pylori in stomac)